Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto al acesteia,

–  având în vedere rezultatele Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice de la Bali, din 2007, și Planul de acțiune de la Bali (Decizia 1/COP 13),

–  având în vedere cea de-a 15-a Conferință a părților (COP 15) participante la CCONUSC și cea de-a cincea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP5), care a avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 și 18 decembrie 2009, precum și Acordul de la Copenhaga,

–  având în vedere cea de-a 16-a Conferință a părților (COP 16) participante la CCONUSC și cea de-a șasea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP6), care a avut loc la Cancun, Mexic, între 29 noiembrie și 10 decembrie 2010, precum și Acordurile de la Cancun,

–  având în vedere cea de-a 17-a Conferință a părților (COP 17) participante la CCONUSC și cea de-a șaptea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP7), care a avut loc la Durban, Africa de Sud, între 28 noiembrie și 9 decembrie 2011 și în special deciziile privind Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată,

–  având în vedere cea de-a 18-a Conferință a părților (COP 18) participante la CCONUSC și cea de-a opta Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP8), care a avut loc la Doha, Qatar, între 26 și 8 decembrie 2012, precum și adoptarea Acordului de la Doha privind schimbările climatice,

–  având în vedere cea de-a 19-a Conferință a părților (COP 19) participante la CCONUSC și cea de-a noua Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP9), ce urmează să aibă loc la Varșovia, Polonia, între 11 și 23 noiembrie 2013,

–  având în vedere pachetul pentru climă și energie al UE din decembrie 2008,

–  având în vedere Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2009 intitulată „2050: Viitorul începe azi – recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice”(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)(3), cea din 10 februarie 2010 referitoare la rezultatele Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)(4), cea din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Cancun (COP 16)(5), cea din 16 noiembrie 2011 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP 17)(6) și cea din 22 noiembrie 2012 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Doha, Qatar (COP 18)(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050(8),

–  având în vedere Comunicarea consultativă a Comisiei din 26 martie 2013 intitulată The 2015 International Climate Change Agreement: Shaping international climate policy beyond 2020 („Acordul internațional din 2015 privind schimbările climatice: Influențarea politicii internaționale în domeniul climei după 2020”) (SWD(2013)0097),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 9 martie 2012 privind urmările celei de-a 17-a Conferințe a părților (COP 17) participante la CCONUSC și celei de-a șaptea sesiuni a Reuniunii părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP 7) (Durban, Africa de Sud, 28 noiembrie - 9 decembrie 2011),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 15 mai 2012 referitoare la finanțarea în domeniul climei - finanțare inițială rapidă,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2011 și 24 iunie 2013 referitoare la activitatea diplomatică a UE în domeniul climei,

–  având în vedere Raportul de sinteză al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din noiembrie 2012, intitulat „Raportul pe 2012 privind decalajele în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră”,

–  având în vedere raportul Băncii Mondiale intitulat Turn Down the Heat. Why a 4°C Warmer World Must be Avoided („Închideți căldura: de ce trebuie să evităm o creștere cu 4°C a temperaturii planetei”),

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Varșovia (COP 19) (O-000095/2013 – B7-0517/2013 și O-000096/2013 – B7-0518/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare urgentă și potențial ireversibilă pentru societatea umană, biodiversitate și planetă și, din acest motiv, trebuie să fie soluționate la nivel internațional de toate părțile;

B.  întrucât Acordul de la Doha privind clima semnalează cu multă îngrijorare decalajul considerabil dintre efectul cumulat al angajamentelor actuale ale părților în ceea ce privește atenuarea emisiilor globale de gaze cu efect de seră pe an până în 2020 și nivelul cumulat de emisii de natură să ofere o șansă credibilă de a menține actuala creștere medie anuală a temperaturii la 2º C (obiectivul de 2º C);

C.  întrucât, conform dovezilor științifice prezentate de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), obiectivul de 2º C presupune ca emisiile globale ajunse la nivelul maxim până în 2015 să fie reduse cu cel puțin 50 % până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990, și să continue să scadă după această dată; întrucât UE ar trebui, astfel, să încurajeze acțiuni concrete și punerea lor efectivă în aplicare la nivel global înainte de anul 2020;

D.  întrucât, conform raportului „Turn Down the Heat” al Băncii Mondiale, evoluția actuală a emisiilor va duce la o încălzire cu 2° C în comparație cu temperaturile din era preindustrială în 20-30 de ani și la o încălzire cu 4° C până în 2100; întrucât încălzirea cu 4° C ar putea avea ca rezultat creșteri chiar mai mari ale temperaturii în regiunile tropicale, deosebit de sensibile;

E.  întrucât rezultatele recente ale studiilor științifice subliniază pericolele pe care le presupune și o încălzire de numai 2° C și întrucât există un consens larg asupra faptului că încălzirea care s-a produs deja (o creștere de aproximativ 0,8° C a temperaturii la nivel mondial, în comparație cu temperaturile din perioada preindustrială) reprezintă unul dintre factorii care sunt la originea unora dintre crizele umanitare și alimentare actuale, cele mai grave fiind înregistrate îndeosebi în Africa, în special în Cornul Africii și regiunea Sahel;

F.  întrucât, riscurile și costurile recunoscute la scară largă pe care le implică această situație pentru întreaga lume necesită nu doar angajamente, ci și voința politică a tuturor părților de a le îndeplini;

G.  întrucât, pentru multe regiuni, încălzirea cu 2° C este deja extrem de periculoasă; întrucât 112 țări, inclusiv țările cele mai vulnerabile, statele insulare mici și țările cel mai puțin dezvoltate, au solicitat reducerea emisiilor de CO2 din atmosferă sub 350 de milionimi și stabilizarea creșterii temperaturii globale la sub 1,5° C;

H.  întrucât Conferința de la Varșovia (COP 19) va fi crucială pentru asigurarea progreselor necesare pentru a face să avanseze Platforma de la Durban, netezind calea pentru pregătirea unor angajamente și încheierea unui acord global obligatoriu din punct de vedere juridic până în 2015;

I.  întrucât un astfel de acord global cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic trebuie să respecte un buget de carbon compatibil cu obiectivul de 2° C, echitatea și principiul „responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente” și să recunoască și nevoia ca toți marii emițători să adopte obiective ambițioase și suficiente și măsuri de politică corespunzătoare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, reflectând responsabilitățile și capabilitățile în continuă evoluție; reiterează faptul că 90 % din creșterea emisiilor globale are loc în țările în curs de dezvoltare care nu au obligații de reducere în temeiul actualului Protocol de la Kyoto;

J.  întrucât, în cadrul COP 16 de la Cancun (2010), țările dezvoltate și-au luat angajamentul de a furniza 30 de miliarde USD pentru perioada 2010-2012 și încă 100 de miliarde USD anual până în 2020, constând dintr-o finanțare „nouă și suplimentară”, pentru a răspunde nevoilor generate de schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare; întrucât aceste fonduri au drept scop asigurarea unei alocări echitabile între adaptare și atenuare; întrucât până acum nu există nicio definiție agreată la nivel internațional cu privire la sensul concret al expresiei „nouă și suplimentară”;

K.  întrucât, în ciuda angajamentului aprobat de părți la Copenhaga de a furniza 30 de miliarde USD pe parcursul a trei ani ca finanțare inițială rapidă, nu există încă nicio certitudine cu privire la cantitatea finanțării în domeniul climei care va fi furnizată în vederea asigurării fiabilității unui astfel de angajament;

L.  întrucât există o recunoaștere sporită a nevoii de vigilență față de eforturile depuse de actorii economici care emit cantități semnificative de gaze cu efect de seră sau care obțin beneficii din arderea combustibililor fosili pentru a submina sau a corupe eforturile de protecție a climei;

M.  întrucât, potrivit unui studiu realizat de Institutul de cercetare a impactului asupra climei din Potsdam și de Universitatea din Madrid, frecvența valurilor de căldură extremă se va mări de două ori până în 2020 și de patru ori până în 2040; întrucât studiul concluzionează, de asemenea, că această evoluție ar putea fi prevenită în a doua jumătate a secolului dacă emisiile globale ar fi reduse în mod fundamental; întrucât evenimentele par să demonstreze ceea ce afirmă oamenii de știință, catastrofe naturale precum inundații sau furtuni extreme având loc mai des și în Europa;

N.  întrucât un studiu realizat de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) concluzionează că este posibil să se ajungă la o economie durabilă și eficientă din punct de vedere energetic, asigurând în același timp creșterea locurilor de muncă;

O.  întrucât un studiu realizat de Institutul de cercetare a impactului asupra climei din Potsdam concluzionează că, dacă măsurile globale privind o politică climatică internațională cuprinzătoare sunt întârziate până după 2030, creșterea economică globală ar putea fi redusă cu până la 7% în primul deceniu după punerea în aplicare a politicii climatice – în comparație cu doar 2% în cazul în care se încheie deja un acord în 2015;

P.  întrucât inițiativa UE „Convenția primarilor” continuă să fie un mare succes, cu aproape 5 000 de autorități locale angajate să depășească obiectivele UE privind clima și energia până în 2020; întrucât acest entuziasm și angajament ilustrat de autoritățile locale europene ar trebui utilizate ca exemplu pentru stabilirea de politici climatice și energetice ambițioase și la nivel internațional;

Q.  întrucât țările dezvoltate și în curs de dezvoltare au fost de acord cu principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente; întrucât eforturile de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt, cu toate acestea, absolut insuficiente, iar venitul precar rezultat din conferințele precedente ale părților este rezultatul lipsei de voință politică din partea anumitor țări; întrucât este necesară abordarea acestui neajuns având în vedere recentele dezastre naturale extreme;

R.  întrucât guvernelor le revine responsabilitatea comună de a oferi un răspuns adecvat la provocările climatice cu care se confruntă omenirea și planeta; întrucât ele ar trebui să primească susținerea tuturor actorilor relevanți, inclusiv a cetățenilor și a întreprinderilor din țările lor;

S.  întrucât comunitatea internațională este în căutarea unui nou cadru global pentru dezvoltare pe două căi paralele: revizuirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și procesul de elaborare a obiectivelor de dezvoltare durabilă lansat în cadrul Conferinței Rio+20; întrucât există suprapuneri importante între aceste căi;

T.  întrucât provocările climatice nu diminuează în niciun fel provocările privind dezvoltarea, ci le agravează; întrucât fondurile asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) nu trebuie redirecționate către lupta împotriva schimbărilor climatice, dar întrucât trebuie respectat principiul conform căruia finanțarea luptei împotriva schimbărilor climatice ar trebui să vină în completarea sumelor și angajamentelor AOD;

U.  întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare enormă la adresa tuturor tipurilor de drepturi ale omului, inclusiv dreptul la hrană, dreptul la apă și la instalații sanitare și, la nivel mai general, dreptul la dezvoltare;

V.  întrucât, la nivel global, aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră provin din defrișări și alte forme de utilizare a terenurilor și schimbări ale utilizării terenurilor; întrucât agrosilvicultura sporește efectele de reducere a emisiilor de CO2 prin stocarea sporită a carbonului și reduce sărăcia prin diversificarea veniturilor comunităților locale;

W.  întrucât, conform publicației „International Energy Outlook 2013”, se estimează creșterea cu 56 % a cererii de energie la nivel mondial în perioada 2010-2040(9) și întrucât satisfacerea acestei cereri ar conduce la o creștere semnificativă a emisiilor de CO2; întrucât cea mai mare parte a creșterii treptate a cererii și a emisiilor se va produce în economiile emergente; întrucât la nivel mondial, potrivit cifrelor furnizate de Fondul Monetar Internațional (FMI), subvențiile pentru combustibilii fosili au ajuns la valoarea de 1,9 bilioane USD, cele mai mare subvenții provenind din SUA, China și Rusia (care împreună răspund pentru aproximativ jumătate dintre acestea(10));

X.  întrucât multe țări iau măsuri pentru ecologizarea economiei în sectoarele industriei și energiei din diferite motive, inclusiv protecția climei, deficitul de resurse și eficiența utilizării resurselor, securitatea energetică, inovarea și competitivitatea; întrucât, potrivit Agenției Internaționale a Energiei (AIE), emisiile de CO2 la nivel mondial au ajuns, cu toate acestea, la un nivel-record în 2012;

Y.  întrucât aplicarea de inovații legate de climă în sectoarele industriei și energiei ar fi un avantaj pentru UE, având în vedere pionieratul acesteia pe piața mondială a bunurilor și a serviciilor în domeniul energetic, aflată în creștere;

Z.  întrucât inovarea la nivel mondial în cadrul sectorului energiei sustenabile (atât în ceea ce privește producția, cât și consumatorii) creează locuri de muncă, stimulează creșterea economică, crește independența energetică și va avea drept rezultat o lume mai curată în care schimbările climatice sunt atenuate și în care aprovizionarea cu energie este asigurată;

Concretizarea Platformei de la Durban

1.  consideră că acordul post-2020 va trebui să reunească „mixul” actual de măsuri cu caracter obligatoriu și neobligatoriu prevăzute de Convenția Națiunilor Unite privind schimbările climatice și de Protocolul de la Kyoto în cadrul unui regim unic, cuprinzător și coerent, având caracter obligatoriu pentru toate părțile; subliniază că acordul post-2020 nu ar trebui să mai împartă lumea în categorii de „țări în curs de dezvoltare” sau "industrializate”, ci ar trebui să solicite fiecărei țări să contribuie în conformitate cu principiul „responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente”; consideră, în acest context, că reducerile de emisii calculate pe baza unui set de indicatori, inclusiv PIB pe locuitor, accesul la tehnologie, indexul calității vieții și altele pot constitui un instrument viabil;

2.  evidențiază munca susținută care trebuie depusă în cadrul Grupului de lucru ad-hoc pentru Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată în ceea ce privește cadrul și principiile aplicabile noului acord global privind clima și modalitățile de realizare a acestuia până la COP 21 care va avea loc la Paris, în 2015; constată, de asemenea, că în activitatea sa trebuie să țină cont de al cincilea raport de evaluare al IPCC care este prevăzut pentru 2014; subliniază că acordul din 2015 trebuie să îndeplinească obiectivul de reducere a emisiilor globale sub nivelurile din 1990 până în 2030 și ar trebui să vizeze eliminarea treptată a emisiilor de carbon până în 2050;

3.  constată că incapacitatea de a dezvolta o abordare echitabilă privind partajarea eforturilor de atenuare și de adaptare în rândul țărilor a fost o barieră în calea obținerii unui acord adecvat; subliniază că echitatea, inclusiv o abordare dinamică privind responsabilitățile comune, dar diferențiate, și capacitățile aferente, trebuie să se afle în centrul noului acord pentru ca acesta să asigure o reacție adecvată la problemele legate de climă;

4.  consideră că protocolul obligatoriu din punct de vedere juridic la nivel internațional, aflat în curs de negociere în cadrul Platformei de la Durban, ar trebui să aibă la bază, să dezvolte și să îmbunătățească normele deja convenite în cadrul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto; prin urmare, este de părere că ar trebui inclus un proces de explorare a unei serii de principii și indicatori de echitate precum caracterul adecvat, responsabilitatea și nevoile de dezvoltare și de adaptare;

5.  consideră că UE este în măsură să joace un rol constructiv în facilitarea unui acord privind partajarea echitabilă a eforturilor; solicită Comisiei să înainteze o propunere a UE privind partajarea eforturilor globale;

6.  salută propunerea lui Ban-Ki Moon de a organiza un summit cu liderii mondiali pe tema problemelor climatice în septembrie 2014, precum și o pre-COP cu societatea civilă în 2014 în Venezuela; subliniază importanța unui eveniment pregătit temeinic care să producă rezultate însemnate și să conducă la angajamente la cel mai înalt nivel politic împreună cu societatea civilă, pentru a asigura și a menține impulsul politic necesar în perioada premergătoare conferințelor din 2014 și 2015; consideră că, pentru un acord reușit în 2015, este necesar ca țările să prezinte angajamente de reducere a gazelor cu efect de seră înainte de summitul liderilor mondiali;

7.  solicită o decizie a COP la Varșovia care să stabilească un calendar și un proces prin care părțile să se angajeze în vederea formulării unor angajamente de atenuare în 2014, care ulterior să fie examinate și evaluate în 2015; consideră că deciziile COP de la Varșovia ar trebui să stabilească, de asemenea, cerințe privind informațiile care să însoțească angajamentele de atenuare propuse și să asigure criterii privind transparența, cuantificarea, comparabilitatea, caracterul verificabil și caracterul adecvat;

8.  consideră că angajamentele referitoare la eforturile de atenuare propuse de părți trebuie susținute de principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente și trebuie să fie măsurabile, raportabile și verificabile, și suficiente pentru atingerea obiectivului de 2º C (și trebuie, astfel, să reducă decalajul în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice prin alinierea limitărilor de emisii de gaze cu efect de seră și a obiectivelor de reducere a emisiilor pentru 2020 la cerințele ce trebuie respectate pentru a se menține în limitele obiectivului de 2º C ); reamintește că, în consecință, angajamentele existente ar trebui revizuite colectiv și ar trebui să devină mai ambițioase pentru atingerea obiectivului de 2º C; subliniază faptul că UE trebuie să pună presiune asupra părților care nu se află pe o traiectorie conformă cu obiectivul de 2º C;

9.  subliniază importanța elaborării de politici pe baze științifice, precum și nevoia stringentă de a menține și de a urmări cu hotărâre obiectivul de 2° C; consideră că eforturile de a consolida angajamentele de atenuare și punerea lor în aplicare nu trebuie să fie lipsite de termene precise, ci trebuie să fie legate de rapoarte mai formale, regulate și riguroase privind progresele înregistrate, cu participarea oamenilor de știință, destinate reducerii decalajului în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice;

10.  observă legăturile semnificative dintre scopul eradicării sărăciei la nivel global, care stă la baza obiectivelor de dezvoltare a mileniului – în prezent în curs de revizuire – și procesul de elaborare a obiectivelor de dezvoltare durabilă lansat în cadrul Conferinței Rio+20; solicită ca aceste două procese să fie integrate într-un singur cadru global și cuprinzător și cere totodată asumarea unei serii de obiective pentru eradicarea sărăciei și promovarea dezvoltării durabile după 2015;

11.  subliniază că un cadru de politică stabil și pe termen lung care să includă obiective ambițioase pe termen lung reprezintă cea mai importantă provocare, dublată de facilitarea investițiilor;

12.  reamintește că actualul sistem „angajament și revizuire” nu va aduce schimbările fundamentale necesare pentru a combate schimbările climatice pe termen lung și, prin urmare, îndeamnă toate părțile să ia în considerare și alte abordări;

13.  amintește că, potrivit AIE, emisiile UE reprezintă aproximativ 11 % din emisiile mondiale și, în deceniile următoare, vor reprezenta o proporție chiar mai mică; subliniază faptul că s-ar putea realiza obiective mai ambițioase și s-ar putea accepta politici ambițioase în domeniul climei în rândul actorilor din industrie și din sectoarele energetice, dacă alte economii mondiale și-ar propune obiective mai ambițioase prin eforturi similare;

Protocolul de la Kyoto

14.  salută decizia Uniunii Europene, Elveției, Norvegiei, Liechtensteinului, Islandei și Australiei de a adera la o a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto începând cu 1 ianuarie 2013, ca o formă de tranziție către un nou regim internațional cu participarea tuturor părților, care urmează să fie implementat până în 2020, și solicită ratificarea rapidă a acestuia, după cum s-a convenit la Doha; ia act de faptul că aceste părți sunt responsabile pentru mai puțin de 14% din emisiile la nivel mondial;

15.  clarifică faptul că, deși a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto va avea o amploare limitată, aceasta ar trebui considerată drept o etapă intermediară foarte importantă, constituind o punte spre un acord post-2020 mai eficient și mai cuprinzător care să aibă caracter obligatoriu pentru toate părțile;

16.  reamintește că multe țări oferă deja un bun exemplu, arătând că este posibil să se urmărească strategii de dezvoltare cu emisii reduse de carbon, să se asigure un nivel de trai ridicat pentru o parte mai mare din generația prezentă fără a pune în pericol capacitatea generațiilor viitoare de a-și îndeplini propriile nevoi, creând noi locuri de muncă și asigurând o dependență mai scăzută de importurile de energie în același timp; clarifică faptul că nu trebuie să existe teamă de repercusiuni negative, dacă protecția climei este inclusă în cadrul unei strategii generale a unei politici industriale și de dezvoltare durabilă;

Decalajul în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice

17.  reamintește că, conform concluziilor celui de-al patrulea raport de evaluare al IPCC, țările industrializate trebuie să își reducă emisiile, până în 2020, cu 25%-40 % sub nivelurile din 1990, în timp ce țările în curs de dezvoltare ar trebui să atingă împreună o reducere substanțială, plecând de la valoarea ratei de creștere a emisiilor preconizată în prezent, de ordinul a 15%-30 % până în 2020;

18.  subliniază necesitatea urgentă de a mări nivelul de ambiție globală până în 2020 astfel încât să rămânem în limitele obiectivului de 2º C; insistă în mod special asupra necesității urgente de a face progrese în încercarea de a reduce decalajul de gigatone dintre datele științifice și angajamentele actuale ale părților; subliniază importanța altor măsuri politice, inclusiv a eficienței energetice, a economiilor substanțiale de energie, a energiei regenerabile comunitare și a eliminării treptate a HFC-urilor, pentru a reduce acest decalaj de gigatone;

19.  ia act de faptul că UE este pe cale să obțină reduceri ale emisiilor care depășesc mult obiectivul actual de 20 % și subliniază că UE s-a oferit să își mărească obiectivul de reducere a emisiilor la 30% până în 2020 dacă și alte țări cu emisii ridicate se angajează să realizeze obiective de reducere a emisiilor comparabile, asigurând, astfel, o creștere durabilă, locuri de muncă suplimentare și reducerea dependenței de importurile de energie;

20.  ia act de faptul că o eliminare treptată a hidrofluorocarburilor (HFC) la nivel mondial ar putea preîntâmpina eliberarea a 2,2 gigatone de echivalent CO2 până în 2020 și a aproximativ 100 gigatone de echivalent CO2 până în 2050; solicită UE să își intensifice eforturile de reglementare a eliminării treptate a HFC-urilor în temeiul Protocolului de la Montreal;

21.  ia act de faptul că UE ar putea juca un rol esențial în ceea ce privește reducerea emisiilor prin politici care să împiedice dezvoltarea de combustibili fosili neconvenționali cu emisii intensive de gaze cu efect de seră, precum nisipurile bituminoase; astfel cum a afirmat în rezoluția sa referitoare la oprirea subvențiilor publice pentru combustibilii fosili, consideră că subvențiile publice în sprijinul dezvoltării de combustibili fosili neconvenționali ar trebui eliminate treptat;

22.  consideră că schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) ar trebui conectată cu alte mecanisme ETS, care există deja la nivel mondial; în ceea ce privește mecanismul flexibil, recomandă să se revină la obiectivele inițiale ale acestuia, și anume, ar trebui să fie nu numai un instrument de dezvoltare, ci și se reprezinte din nou un mecanism de piață, cu o procedură simplificată în mod drastic și mai transparentă;

Finanțarea măsurilor în domeniul climei

23.  subliniază faptul că asumarea unor angajamente concrete și depunerea de eforturi în vederea creșterii nivelului de finanțare în domeniul climei până la 100 de miliarde USD până în 2020 sunt esențiale pentru a înregistra progrese la Varșovia și pentru a obține angajamentele necesare în favoarea atenuării din partea tuturor; ia act de agenda pentru dezvoltare post-2015 și îndeamnă la crearea unor sinergii reale între cele două procese, cu rezultate pozitive atât pentru dezvoltare, cât și pentru politica în domeniul climei; regretă că majoritatea statelor membre nu și-au luat încă angajamente pentru finanțarea în domeniul climei post-2013 și solicită statelor membre să își asume angajamente pentru noua finanțare și pentru fonduri suplimentare în domeniul climei pentru perioada 2013-2015;

24.  regretă faptul că media actuală de 0,29 % din PIB a nivelului asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) este departe de angajamentul de 0,7 %; reamintește că finanțarea în domeniul climei vine în completarea AOD; subliniază totuși necesitatea de a reconcilia obiectivele de dezvoltare cu obiectivele în domeniul climei; subliniază, în consecință, că asigurarea coerenței politicilor și integrarea mediului în proiectele de dezvoltare trebuie să se afle la baza unei strategii a UE pentru reducerea în mod eficient a schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

25.  invită toate părțile prezente la COP să explice modul în care intenționează să crească finanțarea în domeniul climei anual pentru a-și îndeplini angajamentul luat la Copenhaga, în 2009, de a mobiliza, pe lângă angajamentul de 0,7 % din VNB ca AOD, 100 miliarde USD pe an până în 2020;

26.  constată cu îngrijorare că Fondul verde pentru climă anunțat la Copenhaga în 2009 și înființat la Cancun în 2010 nu este încă operațional și solicită tuturor părților să finalizeze procedurile cât mai curând posibil; invită UE și alte țări dezvoltate ca, pe parcursul anului 2014, să pună la dispoziție fonduri pentru Fondul verde pentru climă, care urmează să fie prezentate în cadrul COP de la Varșovia, precum și pentru Fondul de adaptare și alte fonduri pentru climă ale ONU;

27.  salută progresul înregistrat privind punerea în funcțiune a mecanismului în domeniul tehnologiei și subliniază nevoia de a îmbunătăți dezvoltarea, implementarea și transferul de tehnologii, prin găsirea unui echilibru corespunzător între adaptare și atenuare și protecția drepturilor de proprietate intelectuală;

28.  solicită statelor membre să elimine treptat subvențiile dăunătoare mediului, în special subvențiile pentru combustibili fosili, până în 2020, și să redirecționeze sumele respective spre producția de energie durabilă; de asemenea, solicită punerea în aplicare rapidă și coordonată la nivel internațional a obiectivului stabilit în cadrul Summitului G-20 de la Pittsburg de a elimina treptat pe termen mediu subvențiile ineficiente acordate combustibililor fosili, ceea ce ar reprezenta o contribuție importantă la protejarea climei și ar fi deosebit de util în contextul actual al deficitului public din multe țări; ia act de faptul că, în cadrul Summitului G-20 de la Los Cabos, liderii au confirmat din nou acest obiectiv și că UE a solicitat să se înregistreze progrese în această privință înainte de Summitul G-20 de la Sankt Petersburg(11); regretă că nu există propuneri privind măsuri concrete în vederea punerii în aplicare a acestui obiectiv;

29.  ia act de faptul că Fondul verde pentru climă nu ar trebui finanțat în viitor doar de țările industrializate, ci și de economiile emergente al căror PIB pe cap de locuitor este în creștere; clarifică, în acest context, că 32 de țări care sunt considerate „țări în curs de dezvoltare” în temeiul convenției au deja un PIB pe cap de locuitor mai mare decât statele membre ale UE cu cel mai scăzut PIB pe cap de locuitor;

Adaptarea; pierderi și daune

30.  ia act de atenția acordată la Doha necesității de a aborda pierderile și daunele asociate efectelor schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare care sunt deosebit de vulnerabile în fața efectelor adverse ale schimbărilor climatice; ia act de decizia de a elabora, cu prilejul Conferinței de la Varșovia, acordurile instituționale necesare pentru a soluționa această chestiune;

31.  reamintește că, deși țările sărace au contribuit cel mai puțin la concentrarea din ce în ce mai mare de gaze cu efect de seră în atmosferă, acestea sunt cele mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice și dispun de capacitatea de adaptare cea mai redusă; invită UE să încheie acorduri privind finanțarea în domeniul climei, transferul de tehnologie și consolidarea capacităților;

32.  solicită guvernelor să ajungă la un acord privind principiile de repartizare a eforturilor și, în măsura în care este posibil, să elaboreze una sau mai multe scheme de repartizare a eforturilor; consideră că aceste principii și scheme trebuie să reflecte nivelul anterior, actual și cel estimat pentru viitor al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și capacitățile actuale și viitoare prevăzute în ceea ce privește atenuarea, adaptarea și asistența care se acordă în acest sens; consideră, de asemenea, că trebuie să se țină seama și de dreptul la dezvoltare;

33.  reamintește disponibilitatea UE și a altor țări dezvoltate de a sprijini țările cu o capacitate de a rezista scăzută, în special prin consolidarea capacităților și prin schimbul de cele mai bune practici, dar și prin acordarea de ajutor financiar;

34.  solicită sensibilizarea într-o mai mare măsură cu privire la consecințele posibile ale schimbărilor climatice asupra duratei secetelor, a stresului hidric care afectează anumite regiuni și a accesului la resursele de apă necesare în viața cotidiană;

35.  recunoaște că adaptarea este într-adevăr o problemă locală, dar insistă asupra necesității de a coopera la nivel regional, național și internațional pentru a dezvolta o abordare coerentă;

Utilizarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF) și reducerea emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD+)

36.  constată rolul vital jucat de LULUCF și de REDD+ în reducerea emisiilor și îndeosebi în reducerea decalajului în materie de atenuare până în 2020; constată că trebuie depuse eforturi în continuare în privința unor norme contabile cuprinzătoare pentru a asigura luarea în calcul a tuturor contribuțiilor ecologice ale sectorului la reducerile de emisii;

37.  ia act de faptul că o parte semnificativă din finanțarea publică va fi direcționată spre proiectele REDD+; subliniază nevoia urgentă de a elabora indicatori de performanță timpurii pentru măsurarea, raportarea și verificarea (MRV) în mod eficient a activităților REDD+; salută, în această privință, eforturile în curs de a acorda prioritate selectării proiectelor REDD+ în zonele lipsite de drumuri;

38.  ia act de contribuția pozitivă a acordurilor de parteneriat voluntar dintre țările exportatoare de lemn și UE, încheiate în cadrul planului de acțiune privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) al UE, la combaterea defrișării globale; subliniază nevoia de măsuri suplimentare pentru abordarea factorilor care determină defrișările la nivel internațional prin acorduri comerciale și de mediu obligatorii din punct de vedere juridic;

39.  reamintește că schimbările climatice amenință capacitatea unor regiuni întregi de a-și asigura alimentația; îndeamnă UE să abordeze impactul politicii sale agricole asupra schimbărilor climatice; subliniază încă o dată faptul că, după cum a subliniat Raportorul special al ONU privind dreptul la alimentație, Olivier De Schutter, metodele agricole cu emisii scăzute de dioxid de carbon și de conservare a resurselor, cunoscute, de asemenea, drept abordări agroecologice, reprezintă o cale alternativă care poate conduce atât la atenuarea schimbărilor climatice, prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și la îmbunătățirea traiului comunităților sărace din mediul rural, prin reducerea dependenței lor de factori de producție pentru agricultură bazați pe combustibili fosili costisitori, sporind totodată nivelul producției; în consecință, îndeamnă UE să promoveze dezvoltarea rurală, dezvoltarea durabilă, productivitatea sistemelor agricole și siguranța alimentară, în special în țările în curs de dezvoltare;

Energia comunitară

40.  constată ar putea fi obținute reduceri importante ale emisiilor prin trecerea semnificativă la sisteme energetice ecologice și sigure, cu un nivel înalt de utilizare a energiei din surse regenerabile prin investiții în producția de energie la scară mică, și anume prin microgenerare; consideră că finanțarea publică trebuie redirecționată și mobilizată pentru a asigura trecerea la energie din surse regenerabile la nivel comunitar/descentralizat;

41.  avertizează cu privire la faptul că producția de agrocarburanți din, printre altele, semințe oleaginoase, ulei de palmier, semințe de soia, semințe de rapiță, semințe de floarea soarelui, trestie de zahăr, sfeclă de zahăr și grâu ar putea duce la o cerere foarte mare de terenuri și pune în pericol persoanele din țările sărace a căror subzistență depinde de accesul la terenuri și la resursele naturale;

Transportul aerian și maritim internațional

42.  subliniază faptul că, cu toate că UE a fost de acord de curând „să întrerupă temporar” includerea zborurilor internaționale ale aviației în EU ETS, această derogare este limitată la un singur an și este condiționată de negocierile internaționale ce implică adoptarea unor decizii concrete referitoare la măsurile bazate pe piață la nivel mondial privind emisiile provenite din sectorul aviației internaționale;

43.  subliniază că este necesară fixarea unui preț pentru emisiile de carbon provenite din aviația internațională și transportul maritim care, pe lângă reducerea emisiilor, ar putea contribui și la generarea de venituri;

44.  își reiterează apelul pentru un instrument internațional care să stabilească obiective la nivel mondial de reducere a emisiilor pentru a contracara impactul asupra climei al transportului maritim;

Industria și competitivitatea

45.  este îngrijorat de creșterea din 2012 a emisiilor de CO2 la nivel mondial, potrivit datelor Agenției Internaționale a Energiei (AIE), în ciuda reducerii emisiilor din Europa și din Statele Unite; prin urmare, sugerează să se aibă în vedere responsabilități diferențiate astfel încât fiecare țară să contribuie la eforturile mondiale din domeniul politicii industriale și energetice;

46.  subliniază că Europa ar trebui să promoveze în cadrul politicii sale industriale inovarea și partajarea tehnologiilor ecologice, inclusiv în domeniul TIC, al energiei din surse regenerabile, al tehnologiilor inovatoare și eficiente care utilizează combustibili fosili și, în special, în domeniul tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic; subliniază că trebuie dezvoltate acorduri-cadru care să contribuie la încurajarea și stimularea diseminării mai rapide a noilor tehnologii la nivel internațional, având în vedere că cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii stau la baza unui viitor sustenabil;

47.  reiterează, de asemenea, că, pentru ca UE să își păstreze poziția de pionier, să poată avea un impact pozitiv asupra negocierilor internaționale și să încurajeze partenerii internaționali să stabilească obiective mai ambițioase, sunt necesare politici ambițioase ale UE în domeniul industriei, inovării, climei și energiei pentru 2030;

48.  salută orice evoluție pozitivă și reamintește că o acțiune coordonată la nivel internațional ar contribui la abordarea preocupărilor legate de relocarea emisiilor de dioxid de carbon și de competitivitate din anumite sectoare, în special din sectoarele mari consumatoare de energie;

Cercetarea și inovarea

49.  subliniază că dezvoltarea și implementarea tehnologiilor revoluționare durabile reprezintă un element esențial pentru a combate schimbările climatice și, în același timp, pentru a convinge partenerii mondiali ai UE că reducerea emisiilor se poate realiza fără pierderea competitivității și a locurilor de muncă;

50.  solicită un angajament internațional pentru creșterea investițiilor din domeniul cercetării și dezvoltării (C&D) în tehnologii revoluționare durabile din sectoarele relevante; consideră că este esențial ca UE să conducă prin puterea exemplului, direcționând cheltuielile pentru cercetare către demonstrarea tehnologiilor inovatoare favorabile climei și eficiente din punct de vedere energetic, și ca UE să dezvolte o strânsă cooperare științifică în acest domeniu cu parteneri internaționali, cum ar fi țările BRIC și Statele Unite ale Americii;

Politica energetică

51.  salută semnalele recente din partea Guvernului SUA în ceea ce privește măsurile în domeniul climei și disponibilitatea sa de a juca un rol mai important în cadrul eforturilor mondiale de combatere a schimbărilor climatice;

52.  ia act de faptul că prețurile diferitelor surse de energie joacă un rol esențial în stabilirea comportamentului actorilor de pe piață, inclusiv al industriei și al consumatorilor și ia act de faptul că incapacitatea actualului cadru internațional de politică de a internaliza pe deplin costurile externe perpetuează modele de consum nesustenabile; reamintește că o piață mondială a carbonului ar fi o bază solidă în realizarea unor reduceri substanțiale ale emisiilor și a unor condiții de concurență echitabile pentru industrie; invită UE și partenerii săi să găsească, în viitorul imediat, modalitatea cea mai eficientă pentru promovarea legăturilor dintre EU ETS și alte sisteme de comercializare în scopul creării unei piețe mondiale a carbonului, al asigurării unei mai mari diversități a opțiunilor de reducere a emisiilor, al îmbunătățirii dimensiunii și lichidității pieței, al transparenței și, în cele din urmă, al alocării mai eficiente a resurselor pentru sectorul energetic și pentru industrie;

53.  solicită o coordonare mai strânsă între Consiliu, Comisie și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) pentru a permite UE să adopte o poziție comună coerentă în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi Agenția Internațională a Energiei (AIE), Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA), Parteneriatul internațional pentru cooperare în domeniul eficienței energetice (PICEE) și Agenția Internațională a Energiei Atomice (AIEA) și, astfel, să joace un rol mai activ și mai influent, în special în sprijinirea unor politici sustenabile în domeniul energetic și în domeniul securității energetice;

54.  regretă că potențialul economiilor de energie nu este abordat în mod adecvat la nivel internațional și în UE; subliniază că economiile de energie favorizează crearea de locuri de muncă, economii, securitatea energetică, competitivitatea și reducerea emisiilor, putând contribui, de asemenea, la inversarea tendințelor în materie de prețuri și costuri ale energiei; invită UE să acorde mai multă atenție economiilor de energie în cadrul negocierilor internaționale referitoare la transferul de tehnologie, la planurile de dezvoltare pentru țările în curs de dezvoltare sau la asistența financiară; subliniază faptul că, pentru a fi credibile, UE și statele sale membre trebuie să își atingă propriile obiective;

55.  subliniază că, la nivel mondial, aproximativ 1,3 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, iar 2,6 miliarde de oameni se bazează în continuare pe folosirea tradițională de biomasă pentru gătit(12); subliniază necesitatea de a aborda problema sărăciei energetice în conformitate cu obiectivele politicii în domeniul climei; ia act de disponibilitatea tehnologiilor energetice atât pentru protecția mediului la nivel mondial, cât și pentru satisfacerea nevoilor locale de dezvoltare;

Diplomația în domeniul climei

56.  subliniază, în acest context, cât de important este ca Uniunea Europeană, în calitatea sa de actor major (mai ales anul acesta când un stat membru deține președinția COP 19 și este națiunea gazdă), să aibă o poziție unitară la conferință în încercarea de a realiza progrese în direcția unui acord internațional și să rămână unită în această privință;

57.  subliniază poziția crucială a „națiunii-gazdă”, Polonia, și speră că Polonia, ca țară care încă depinde în mare măsură de sursele de energie fosilă, dar care are experiență în negocierile CCONUSC, va avea capacitatea de a consolida procesul, de a oferi un exemplu și de a ajuta la formarea de noi alianțe; salută afirmația președintelui desemnat potrivit căreia, prin creativitate, este posibil să se reducă emisiile de gaze cu efect de seră și, în același timp, să se creeze locuri de muncă, să se promoveze creșterea economică și să se asigure condiții de trai mai bune; speră că Polonia va prezenta propuneri concrete în această privință;

58.  subliniază că principalul obiectiv ar trebui să fie un nou „pact privind clima”, care să se aplice tuturor și să implice atât țările industrializate, cât și țările în curs de dezvoltare; subliniază, de asemenea, că una dintre cele mai importante sarcini ale UE este să asigure o abordare coordonată și progresivă în ceea ce privește protecția climei, garantând măsuri la toate nivelurile administrației publice, inclusiv autoritățile locale și regionale;

59.  subliniază că perioada actuală de criză economică demonstrează clar că numai o economie durabilă poate asigura prosperitatea pe termen lung și că protecția climei constituie unul dintre principalii piloni ai unei astfel de economii durabile; subliniază faptul că este mai important ca niciodată să se clarifice motivul acțiunilor politice în domeniul protecției climei, și anume, acela de a permite unui număr mai mare de persoane accesul la un standard de viață înalt, asigurând totodată resursele și spațiul pentru dezvoltarea viitoarelor generații;

60.  reafirmă că provocările legate de schimbările climatice nu pot fi privite dintr-o perspectivă separată, ci trebuie abordate întotdeauna în contextul dezvoltării durabile, al politicii industriale și al politicii privind resursele; subliniază, în această privință, faptul că explicarea politicilor privind schimbările climatice cetățenilor și schimbarea mentalității lor sunt esențiale; subliniază că orice acord viitor ar trebui să includă și inițiative ascendente, de exemplu, în domeniul eficienței energetice, întrucât reprezintă un instrument important în ceea ce privește acceptarea în rândul cetățenilor;

61.  reiterează că, pentru orice acord privind schimbările climatice obligatoriu din punct de vedere juridic, este esențial un sistem solid care să asigure respectarea și aplicarea legii pentru a garanta faptul că toate țările care participă la acordul privind schimbările climatice își respectă angajamentele, primesc sprijin, dacă este necesar, și sunt trase la răspundere pentru nerespectarea dispozițiilor;

62.  este de părere că procesul CCONUSC trebuie să devină mai eficace și mai eficient și să reflecte mai adecvat realitățile care au suferit schimbări; consideră, în acest context, că regula consensului ar trebui abrogată pentru a evita rezultate pe baza celui mai mic numitor comun;

63.  consideră că, mai degrabă decât să se schimbe anual, președinția conferinței ar putea să fie deținută de mai multe țări timp de mai mulți ani sau de o țară timp de doi ani pentru a garanta o abordare mai coerentă;

64.  atrage atenția asupra evoluțiilor pozitive obținute în cadrul negocierilor MOP 25 privind Protocolul de la Montreal și îndeamnă toate părțile să depună eforturi pentru a trage învățăminte din acest acord internațional de succes; invită părțile să încerce în special să observe mecanismele de vot și de decizie ale Protocolului de la Montreal, abordarea diferită a responsabilităților, precum și mecanismele de aplicare și de sancționare și modul de finanțare, ca un exemplu ce ar putea fi utilizat și în cadrul CCONUSC;

65.  subliniază importanța pe care o are implicarea proactivă a UE pentru progresul general al negocierilor internaționale privind clima; ia act de faptul că capacitatea UE de a juca un rol de lider și perspectivele de a înregistra progrese generale depind de acțiunile în domeniul climei pe care le întreprinde Uniunea însăși; subliniază necesitatea de a consolida acțiunile UE privind clima, inclusiv prin adoptarea unui cadru ambițios privind clima și energia pentru 2030, și de a risipi îndoielile suscitate de eficiența limitată a EU ETS pentru stimularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de amânarea includerii sectorului aviației în ETS.

66.  subliniază, de asemenea, rolul pe care țările dezvoltate ar trebui să îl joace în a ajuta țările în curs de dezvoltare să își limiteze emisiile; constată potențialul ridicat pentru energie din surse regenerabile și eficiență energetică în multe țări în curs de dezvoltare; încurajează economiile dezvoltate și pe cele emergente să promoveze și să pună în aplicare proiecte privind energia din surse regenerabile în țările în curs de dezvoltare și să pună la dispoziție tehnologii, cunoștințe și investiții în acest domeniu;

Delegația Parlamentului European

67.  consideră că delegația UE joacă un rol vital în cadrul negocierilor privind schimbările climatice și, prin urmare, consideră inacceptabil faptul că deputații din Parlamentul European nu au putut participa la reuniunile de coordonare ale UE în cadrul Conferințelor anterioare ale părților; se așteaptă ca cel puțin președintelui delegației Parlamentului European să i se permită accesul la reuniunile de coordonare ale UE de la Varșovia;

68.  constată că, în conformitate cu Acordul-cadru dintre Comisie și Parlament din noiembrie 2010, Comisia trebuie să faciliteze includerea deputaților PE ca observatori în delegațiile Uniunii care participă la negocierile pentru acordurile multilaterale; reamintește că, în temeiul Tratatului de la Lisabona (articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), Parlamentul European trebuie să își dea aprobarea pentru acordurile dintre Uniune și țările terțe sau organizațiile internaționale;

o
o   o

69.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretariatului CCONUSC, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre ale UE.

(1) JO L 8, 13.1.2009, p. 3. (2) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 44. (3) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 1. (4) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 25. (5) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 77. (6) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 83. (7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0452. (8) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 75. (9) http://www.eia.gov/forecasts/ieo/?src=Analysis-b2 (10) http://www.imf.org/external/pubs/ft/survey/so/2013/int032713a.htm (11) http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-717_en.html (12) Reportul special al „World Energy Outlook” privind „Redesenarea hărții energetice și a schimbărilor climatice”, AIE.