Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 142/2011 în ceea ce privește tranzitul anumitor subproduse de origine animală din Bosnia și Herțegovina (D025828/03 – 2013/2598(RPS))

P7_TA(2013)0216 B7-0251/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de regulament al Comisiei (D025828/03),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman(1), în special articolul 41 alineatul (3) şi articolul 42 alineatul (2),

–  având în vedere avizul emis la 5 martie 2013 de comitetul prevăzut la articolul 52 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 16 mai 2013, prin care aceasta îi solicită să declare că nu se va opune proiectului de regulament,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 21 mai 2013,

–  având în vedere articolul 5a din Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(2),

–  având în vedere articolul 88 alineatul (4) litera (d) și articolul 87a alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 87a alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 22 mai 2013,

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la proiectul de regulament al Comisiei;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Comisiei și, spre informare, Consiliului.

(1) JO L 300, 14.11.2009, p. 1. (2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 450/2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) în ceea ce privește data aplicării (COM(2013)0193 – C7-0096/2013 – 2013/0104(COD))

P7_TA(2013)0217 A7-0170/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0193),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 33, 114 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0096/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 mai 2013(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 26 aprilie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0170/2013),

A.  întrucât, din motive de urgență, se justifică supunerea la vot înainte de expirarea termenului de opt săptămâni prevăzut la articolul 6 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 mai 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 450/2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) în ceea ce privește data aplicării

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 528/2013.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 552/97 al Consiliului de retragere temporară a beneficiului preferințelor tarifare generalizate al Myanmar/Birmania (COM(2012)0524 – C7-0297/2012 – 2012/0251(COD))

P7_TA(2013)0218 A7-0122/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0524),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C7–0297/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 27 martie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0122/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 mai 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 552/97 al Consiliului de retragere temporară a beneficiului preferințelor tarifare generalizate al Myanmar/Birmania

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 607/2013.)

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 23 mai 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte (COM(2012)0335 – C7-0155/2012 – 2012/0163(COD))(1)

P7_TA(2013)0219 A7-0124/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Titlu Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte (Nu privește versiunea în limba română.) Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 1 (1)  Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea a dobândit competență exclusivă pentru încheierea de acorduri internaționale privind protecția investițiilor. Uniunea este deja parte la Tratatul privind Carta energiei care prevede protecția investițiilor. (1)  Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea a dobândit competență exclusivă pentru încheierea de acorduri internaționale privind protecția investițiilor. Uniunea, ca și statele membre, este deja parte la Tratatul privind Carta energiei care prevede protecția investițiilor. Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 2 (2)   Acordurile care prevăd protecția investițiilor includ, de regulă, un mecanism de soluționare a litigiilor între investitori și stat, care permite unui investitor dintr-o țară terță să intenteze o acțiune împotriva unui stat în care a făcut o investiție. O procedură de soluționare a litigiilor între investitori și stat se poate solda cu acordarea unei compensații financiare. În plus, într-un astfel de caz, vor exista inevitabil costuri semnificative legate de gestionarea arbitrajului, precum și costuri legate de apărarea unui astfel de caz. (2)   Atunci când se justifică, viitoarele acorduri privind protecția investițiilor pot include un mecanism de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat, care permite unui investitor dintr-o țară terță să intenteze o acțiune împotriva unui stat în care a făcut o investiție. O procedură de soluționare a litigiilor între investitori și stat se poate solda cu acordarea unei compensații financiare. În plus, într-un astfel de caz, vor exista inevitabil costuri semnificative legate de gestionarea arbitrajului, precum și costuri legate de apărarea unui astfel de caz. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 3 a (nou) (3a)  Răspunderea financiară nu poate fi gestionată corespunzător dacă standardele de protecție permise în acordurile privind investițiile ar fi să depășească semnificativ limitele de responsabilitate recunoscute în Uniune și în majoritatea statelor membre. În consecință, acordurile viitoare ale Uniunii ar trebui să le acorde investitorilor străini același nivel ridicat de protecție, dar nu unul mai ridicat ca cel oferit investitorilor din Uniune de legislația Uniunii și principiile generale comune legislațiilor statelor membre. Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 3 b (nou) (3b)  Stabilirea limitelor exterioare ale responsabilităților financiare în conformitate cu acest regulament este, de asemenea, legată de salvgardarea puterilor legislative ale Uniunii exercitate în cadrul competențelor definite de tratate, iar legalitatea lor este controlată de Curtea de Justiție, care nu poate fi necuvenit restricționată printr-o responsabilitate potențială definită în afara sistemului echilibrat instituit de tratate. În consecință, Curtea de Justiție a confirmat fără echivoc că responsabilitatea Uniunii pentru actele legislative, în special în interacțiunea cu legislația internațională, trebuie să fie încadrată strict și angajarea sa fără a se stabili clar încălcarea1 nu trebuie să fie posibilă. Acordurile viitoare privind investițiile de încheiat de către Uniune ar trebui să respecte aceste garanții privitoare la puterile legislative ale Uniunii și să nu instituie norme de responsabilitate mai stricte, care să permită eludarea standardelor definite de Curte de Justiție. 1 Hotărârea Curții de Justiție din 9 septembrie 2008 în cauza comună C-120/06 P și C-121/06 P, FIAMM și Fedon / Consiliu și Comisie ([2008] Rep. p. I-6513) Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 4 (4)  În cazul în care răspunderea internațională pentru un tratament acordat revine Uniunii, aceasta va trebui, în virtutea dreptului internațional, să plătească orice compensație care i-a fost imputată și să suporte costurile aferente oricărui litigiu. Cu toate acestea, o compensație imputabilă Uniunii poate fi rezultatul unui tratament acordat de către însăși Uniunea sau al unui tratament acordat de un stat membru. În consecință, nu ar fi echitabil ca compensațiile și costurile arbitrajului să fie plătite de la bugetul Uniunii în cazul în care tratamentul a fost acordat de către un stat membru. Prin urmare, este necesar ca răspunderea financiară să fie repartizată, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, și fără a aduce atingere responsabilității internaționale a Uniunii, între Uniune și statul membru responsabil de tratamentul acordat, pe baza unor criterii stabilite de prezentul regulament. (4)  În cazul în care răspunderea internațională pentru un tratament acordat revine Uniunii, ca entitate cu personalitate juridică, aceasta va trebui, în virtutea dreptului internațional, să plătească orice compensație care i-a fost imputată și să suporte costurile aferente oricărui litigiu. Cu toate acestea, o compensație imputabilă Uniunii poate fi rezultatul unui tratament acordat de către însăși Uniune sau al unui tratament acordat de un stat membru. În consecință, nu ar fi echitabil ca compensațiile și costurile arbitrajului să fie plătite de la bugetul Uniunii Europene (bugetul Uniunii) în cazul în care tratamentul a fost acordat de către un stat membru. Prin urmare, este necesar ca răspunderea financiară să fie repartizată, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, și fără a aduce atingere responsabilității internaționale a Uniunii, între Uniune însăși și statul membru responsabil de tratamentul acordat, pe baza unor criterii stabilite de prezentul regulament. Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 6 (6)  Răspunderea financiară ar trebui să fie atribuită entității responsabile de tratamentul care s-a dovedit a fi incompatibil cu dispozițiile relevante din acord. Aceasta înseamnă că Uniunea ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de către o instituție, un organism sau o agenție a Uniunii. Statul membru în cauză ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de un stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care statul membru acționează într-un mod impus de dreptul Uniunii, de exemplu în transpunerea unei directive adoptate de Uniune, Uniunea ar trebui să suporte răspunderea financiară în măsura în care tratamentul în cauză este impus de dreptul Uniunii. Regulamentul trebuie, de asemenea, să prevadă posibilitatea ca o cauză individuală să se poată referi atât la un tratament acordat de un stat membru, cât și la un tratament impus de dreptul Uniunii. Acesta va acoperi ansamblul acțiunilor întreprinse de statele membre și de Uniunea Europeană. (6)  Răspunderea financiară ar trebui să fie atribuită entității responsabile de tratamentul care s-a dovedit a fi incompatibil cu dispozițiile relevante din acord. Aceasta înseamnă că Uniunea ar trebui să poarteea însăși răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de către orice instituție, organism, agenție sau altă entitate cu personalitate juridică a Uniunii. Statul membru în cauză ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de respectivul stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care statul membru acționează într-un mod impus de dreptul Uniunii, de exemplu în transpunerea unei directive adoptate de Uniune, însăși Uniunea ar trebui să poarte răspunderea financiară în măsura în care tratamentul în cauză este impus de dreptul Uniunii. Regulamentul trebuie, de asemenea, să prevadă posibilitatea ca o cauză individuală să se poată referi atât la un tratament acordat de un stat membru, cât și la un tratament impus de dreptul Uniunii. Acesta va acoperi ansamblul acțiunilor întreprinse de statele membre și de Uniune. Într-un astfel de caz, statele membre și Uniunea ar trebui să poarte răspunderea pentru tratamentul specific acordat de oricare dintre ele. Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 6 a (nou) (6a)  Atunci când statul membru acționează într-un mod neconcordant cu cel cerut de legislația Uniunii, de exemplu atunci când acesta nu transpune o directivă adoptată de Uniune sau depășește termenii unei directive adoptate de aceasta atunci când o implementează în legislația națională, statul membru respectiv ar trebui să poarte, în consecință, răspunderea financiară pentru tratamentul acordat. Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 8 (8)  Pe de altă parte, în cazul în care un stat membru ar trebui să suporte răspunderea financiară potențială care decurge dintr-un litigiu, este necesar, ca o chestiune de principiu, să se permită acestui stat membru să acționeze în calitate de pârât în scopul apărării tratamentului pe care l-a acordat investitorului. Modalitățile stabilite în prezentul regulament prevăd această eventualitate. Acest lucru are avantajul că bugetul și resursele Uniunii nu ar fi grevate, chiar și temporar, fie de costurile unor litigii, fie de eventualele plăți prevăzute în sentințele adoptate împotriva statului membru în cauză. (8)  Pe de altă parte, în cazul în care un stat membru ar trebui să suporte răspunderea financiară potențială care decurge dintr-un litigiu, este echitabil și necesar, ca o chestiune de principiu, să se permită acestui stat membru să acționeze în calitate de pârât în scopul apărării tratamentului pe care l-a acordat investitorului. Modalitățile stabilite în prezentul regulament prevăd această eventualitate. Acest lucru are avantajul că bugetul și resursele nefinanciare ale Uniunii nu ar fi grevate, chiar și temporar, fie de costurile unor litigii, fie de eventualele plăți prevăzute în sentințele adoptate împotriva statului membru în cauză. Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 10 (10)  În anumite circumstanțe, este esențial, pentru a garanta protejarea corespunzătoare a intereselor Uniunii, ca însăși Uniunea să acționeze în calitate de pârât în litigii care implică un tratament acordat de un stat membru. Acest lucru se poate întâmpla în special în cazul în care litigiul implică, de asemenea, un tratament acordat de către Uniune, în cazul în care reiese că un tratament acordat de un stat membru este impus de dreptul Uniunii, în cazul în care este probabil că vor fi introduse acțiuni similare împotriva altor state membre sau în cazul în care este vorba de probleme de drept încă nesoluționate, a căror soluționare ar putea avea un impact asupra eventualelor cazuri viitoare împotriva altor state membre sau împotriva Uniunii. În cazul în care litigiul se referă la tratamentul parțial acordat de Uniune, sau impus de dreptul Uniunii, Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât, cu excepția cazului în care acțiunile introduse privind aceste tratamente sunt de importanță minoră, având în vedere răspunderea financiară potențială implicată și aspectele juridice abordate, în raport cu acțiunile privind un tratament acordat de un stat membru. (10)  În anumite circumstanțe, este esențial, pentru a garanta protejarea corespunzătoare a intereselor Uniunii, ca însăși Uniunea să poată să acționeze în calitate de pârât în litigii care implică un tratament acordat de un stat membru. Acest lucru se poate întâmpla în special în cazul în care litigiul implică, de asemenea, un tratament acordat de către Uniune, în cazul în care reiese că un tratament acordat de un stat membru este impus de dreptul Uniunii, în cazul în care au fost introduse acțiuni similare împotriva altor state membre sau în cazul în care este vorba de probleme de drept, a căror soluționare ar putea avea un impact asupra actualelor sau eventualelor cazuri viitoare împotriva altor state membre sau împotriva Uniunii. În cazul în care litigiul se referă la tratamentul parțial acordat de Uniune, sau impus de dreptul Uniunii, Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât, cu excepția cazului în care acțiunile introduse privind aceste tratamente sunt de importanță minoră, având în vedere răspunderea financiară potențială implicată și aspectele juridice abordate, în raport cu acțiunile privind un tratament acordat de un stat membru. Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 12 (12)   Este oportun ca Comisia să decidă, în cadrul stabilit de prezentul regulament, dacă Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât sau dacă un stat membru ar trebui să acționeze în calitate de pârât. (12)   Pentru a crea un sistem funcțional, Comisia ar trebui să decidă, în cadrul stabilit de prezentul regulament, dacă Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât sau dacă un stat membru ar trebui să acționeze în calitate de pârât și să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice astfel de decizie, în cadrul rapoartelor sale anuale privind implementarea prezentului regulament. Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 14 (14)  De asemenea, în cazul în care un stat membru acționează în calitate de pârât, este necesar ca acesta să informeze Comisia cu privire la derularea cauzei iar Comisia să poată, după caz, să ceară statului membru care acționează în calitate de pârât să adopte o poziție specifică referitor la chestiunile care prezintă un interes pentru Uniune. (14)  De asemenea, în cazul în care un stat membru acționează în calitate de pârât, este necesar ca acesta să informeze Comisia cu privire la derularea cauzei iar Comisia să poată, după caz, să ceară statului membru care acționează în calitate de pârât să adopte o poziție specifică referitor la chestiunile care prezintă un impact asupra intereselor prioritare ale Uniunii. Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 15 (15)  Un stat membru poate, în orice moment, să accepte că va fi responsabil din punct de vedere financiar în cazul în care ar trebuie să fie plătită o compensație. Într-un astfel de caz, statul membru și Comisia pot încheia acorduri în vederea plății periodice a costurilor și pentru plata oricărei compensații. Această acceptare nu implică recunoașterea de către statul membru că acțiunea care face obiectul litigiului este bine întemeiată. Comisia ar trebui să poată adopta o decizie prin care să solicite statului membru să prevadă astfel de costuri. În cazul în care instanța ar decide în favoarea Uniunii în ceea ce privește costurile de arbitraj, Comisia ar trebui să se asigure că orice plată în avans a costurilor este rambursată imediat statului membru în cauză. (15)   Fără a contraveni rezultatelor procedurilor de arbitraj, un stat membru poate, în orice moment, să accepte că va fi responsabil din punct de vedere financiar în cazul în care ar trebui să fie plătită o compensație. Într-un astfel de caz, statul membru și Comisia pot încheia acorduri în vederea plății periodice a costurilor și pentru plata oricărei compensații. Această acceptare nu implică, în nici un fel din punct de vedere juridic, recunoașterea de către statul membru că acțiunea care face obiectul litigiului este bine întemeiată. Într-un astfel de caz, Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru să prevadă astfel de costuri. În cazul în care instanța ar decide în favoarea Uniunii în ceea ce privește costurile de arbitraj, Comisia ar trebui să se asigure că orice plată în avans a costurilor este rambursată imediat statului membru în cauză. Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 16 (16)  În anumite cazuri, ar putea fi adecvat să se ajungă la un acord tranzacțional pentru a evita cheltuielile de arbitraj inutile și costisitoare. Este necesar să se stabilească o procedură pentru încheierea unor astfel de acorduri. O astfel de procedură ar trebui să permită Comisiei, care hotărăște în conformitate cu procedura de examinare, să soluționeze cauza prin intermediul acordului tranzacțional atunci când acest lucru ar fi în interesul Uniunii. Dacă cauza se referă la tratamentul acordat de un stat membru, este necesar să existe o cooperare strânsă și consultări între Comisie și statul membru în cauză. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a soluționa cauza prin intermediul unui acord tranzacțional, în măsura în care acesta acceptă întreaga responsabilitate financiară și acest acord tranzacțional este în conformitate cu dreptul Uniunii și nu împotriva intereselor Uniunii. (16)  În anumite cazuri, ar putea fi adecvat să se ajungă la un acord tranzacțional pentru a evita cheltuielile de arbitraj inutile și costisitoare. Este necesar să se stabilească o procedură eficace și rapidă pentru încheierea unor astfel de acorduri. O astfel de procedură ar trebui să permită Comisiei, care hotărăște în conformitate cu procedura de examinare, să soluționeze cauza prin intermediul acordului tranzacțional atunci când acest lucru ar fi în interesul Uniunii. Dacă cauza se referă la tratamentul acordat de un stat membru, este necesar să existe o cooperare strânsă și consultări între Comisie și statul membru în cauză, inclusiv în ceea ce privește procedura de soluționare și cuantumul compensației bănești. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a soluționa cauza prin intermediul unui acord tranzacțional, în măsura în care acesta acceptă întreaga responsabilitate financiară și acest acord tranzacțional este în conformitate cu dreptul Uniunii și nu împotriva intereselor Uniunii în ansamblu. Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 18 (18)  Comisia ar trebui să se consulte îndeaproape cu statul membru în cauză în vederea ajungerii la un acord cu privire la repartizarea răspunderii financiare. În cazul în care Comisia consideră că un stat membru este responsabil, iar statul membru contestă această hotărâre, Comisia trebuie să plătească sumele alocate, dar trebuie să emită o decizie către statul membru solicitându-i să verse sumele corespunzătoare la bugetul Uniunii Europene, împreună cu dobânda aplicabilă. Dobânzile de plătit ar trebui să fie cele stabilite în conformitate cu [articolul 71 alineatul (4) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, astfel cum a fost modificat]. Articolul 263 din tratat se aplică în cazul în care un stat membru consideră că decizia nu îndeplinește criteriile enunțate în prezentul regulament. (18)  Comisia ar trebui să se consulte îndeaproape cu statul membru în cauză în vederea ajungerii la un acord cu privire la repartizarea răspunderii financiare. În cazul în care Comisia consideră că un stat membru este responsabil, iar statul membru contestă această hotărâre, Comisia trebuie să plătească sumele alocate, dar trebuie să emită o decizie către statul membru solicitându-i să verse sumele corespunzătoare la bugetul Uniunii, împreună cu dobânda aplicabilă. Dobânzile de plătit ar trebui să fie cele stabilite în conformitate cu articolul 78 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii1. Articolul 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică în cazul în care un stat membru consideră că decizia nu îndeplinește criteriile enunțate în prezentul regulament. ––––––––––––––––– 1 JO L 298, 26.10.2012, p. 1. Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 19 (19)  Bugetul Uniunii ar trebui să asigure acoperirea cheltuielilor care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitor și stat. În cazul în care statele membre își asumă răspunderea financiară în conformitate cu prezentul regulament, Uniunea ar trebui să fie în măsură fie să adune contribuțiile statului membru în cauză înainte de execuția cheltuielilor relevante, fie să execute mai întâi cheltuielile relevante, acestea fiindu-i ulterior rambursate de către statele membre în cauză. Ar trebui să fie posibilă utilizarea ambelor mecanisme de tratament bugetar, în funcție de ceea ce este fezabil, în special din punctul de vedere al sincronizării temporale. Pentru ambele mecanisme, contribuțiile sau rambursările vărsate de statele membre ar trebui să fie considerate drept venituri alocate interne pentru bugetul Uniunii. Creditele care rezultă din aceste venituri alocate interne ar trebui nu doar să acopere cheltuielile aferente, dar acestea ar trebui să fie, de asemenea, eligibile pentru a servi la realimentarea altor posturi din bugetul Uniunii din care au fost prelevate creditele inițiale care au permis execuția cheltuielilor în cadrul celui de-al doilea mecanism. (Nu privește versiunea în limba română.) Amendamentul 17 Propunere de regulament Articolul 2 – litera b (b) „costuri generate ca urmare a arbitrajului” înseamnă taxele și costurile instanței de arbitraj, precum și costurile de reprezentare și cheltuielile atribuite în favoarea părții reclamante de instanța de arbitraj; (b) „costuri generate ca urmare a arbitrajului” înseamnă taxele și costurile instanței de arbitraj, instituției arbitrajului precum și costurile de reprezentare și cheltuielile atribuite în favoarea părții reclamante de instanța de arbitraj; Amendamentul 18 Propunere de regulament Articolul 2 – litera c (c) „litigiu” înseamnă o acțiune introdusă de o parte reclamantă împotriva Uniunii în temeiul unui acord și pe care o instanță de arbitraj o va statua; (c) „litigiu” înseamnă o acțiune introdusă de o parte reclamantă împotriva Uniunii sau a unui stat membru în temeiul unui acord și pe care o instanță de arbitraj o va statua; Amendamentul 19 Propunere de regulament Articolul 2 – litera ja (nouă) (ja) „interesele prioritare ale Uniunii” înseamnă una dintre situațiile următoare: (i) există o amenințare gravă în ceea ce privește aplicarea sau implementarea consecventă sau uniformă a prevederilor în materie de investiții din acordul care face obiectul litigiului dintre investitor și stat la care Uniunea este parte, (ii) o măsură a unui stat membru se poate afla în conflict cu dezvoltarea politicii viitoare a Uniunii în materie de investiții, (iii) litigiul implică un impact financiar posibil semnificativ asupra bugetului Uniunii într-un an dat sau ca parte a cadrului financiar multianual. Amendamentul 20 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 (2)  În cazurile prevăzute de prezentul regulament, Comisia adoptă o decizie de stabilire a răspunderii financiare a statului membru în cauză în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1). (2)  În cazurile prevăzute de prezentul regulament, Comisia adoptă o decizie de stabilire a răspunderii financiare a statului membru în cauză în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1). Parlamentul European și Consiliul sunt informate cu privire la o astfel de decizie. Amendamentul 21 Propunere de regulament Articolul 7 – paragraful 1 De îndată ce Comisia primește o înștiințare prin care o parte reclamantă își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj, în conformitate cu dispozițiile unui acord, aceasta notifică statul membru în cauză. De îndată ce Comisia primește o înștiințare prin care o parte reclamantă își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj sau de îndată ce Comisia este informată cu privire la o cerere de consultări sau o acțiune împotriva unui stat membru, aceasta notifică statul membru în cauză și informează Parlamentul European și Consiliul despre orice cerere anterioară a unui reclamant prin care acesta a solicitat consultări, despre notificarea prin care un reclamant își face cunoscută intenția de a iniția o procedură de arbitraj împotriva Uniunii sau a unui stat membru în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării, incluzând numele reclamantului, prevederile din acord despre care se afirmă că ar fi fost încălcate, sectorul economic implicat, tratamentul despre care se afirmă că încalcă acordul și cuantumul despăgubirilor solicitate. Amendamentul 22 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2 – litera c (c) este probabil că vor fi introduse acțiuni similare în temeiul aceluiași acord împotriva tratamentului acordat de alte state membre iar Comisia este cea mai în măsură să asigure o apărare eficientă și consecventă; or, (c) au fost introduse cereri de consultare privind acțiuni similare în temeiul aceluiași acord împotriva tratamentului acordat de alte state membre iar Comisia este cea mai în măsură să asigure o apărare eficientă și consecventă; or, Amendamentul 23 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2 – litera d (d) litigiul ridică probleme de drept nesoluționate care pot reapărea în alte litigii în cadrul aceluiași sau în cadrul altor acorduri ale Uniunii referitoare la un tratament acordat de către Uniune sau de alte state membre. (d) litigiul ridică probleme de drept sensibile a căror soluționare poate afecta viitoarea interpretare a acordului în cauză sau a altor acorduri. Amendamentul 24 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2 a (nou) (2a)  În cazul în care Uniunea se angajează să acționeze în calitate de pârât în conformitate cu o decizie a Comisiei adoptată în temeiul alineatului (2) sau al normei implicite stabilite la alineatul (1), stabilirea statutului de pârât produce efecte obligatorii asupra reclamantului și a instanței de arbitraj. Amendamentul 25 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 4 (4)  Comisia informează celelalte state membre și Parlamentul European cu privire la orice litigiu în care este aplicat prezentul articol, precum și la modul în care acesta a fost aplicat. (4)  Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice litigiu în care este aplicat prezentul articol, precum și la modul în care acesta a fost aplicat. Amendamentul 26 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera b (b) informează Comisia cu privire la toate etapele importante ale procedurii și inițiază consultări în mod regulat și în orice împrejurare în care este solicitat de Comisie; precum și (b) informează fără întârziere Comisia cu privire la toate etapele importante ale procedurii și inițiază consultări în mod regulat și în orice împrejurare în care este solicitat de Comisie; precum și Amendamentul 27 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 2 (2)  Comisia poate, în orice moment, să solicite statului membru în cauză să adopte o anumită poziție în ceea ce privește orice aspect juridic ridicat de litigiu sau orice alt element care prezintă un interes pentru Uniune. (2)   Când interesele prioritare ale UE impun acest lucru, Comisia poate, în orice moment, în urma consultărilor cu statul membru în cauză, să solicite statului membru respectiv să adopte o anumită poziție în ceea ce privește orice aspect juridic ridicat de litigiu sau orice altă problemă de drept, a căror soluționare poate afecta viitoarea interpretare a acordului în cauză sau a altor acorduri. Amendamentul 28 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 2 a (nou) (2a)  În cazul în care statul membru în cauză consideră că cererea Comisiei îi compromite în mod necorespunzător apărarea eficace, acesta inițiază consultări pentru a găsi o soluție acceptabilă. Dacă nu poate fi găsită o soluție acceptabilă, Comisia poate lua o decizie prin care să-i solicite statului membru în cauză să adopte o anumită poziție juridică. Amendamentul 29 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 3 (3)  Atunci când un acord sau normele menționate de acesta, oferă posibilitatea de anulare, de recurs sau de revizuire a unui aspect juridic inclus într-o sentință de arbitraj, Comisia poate, în cazul în care consideră că o interpretare coerentă și exactă a acordului justifică acest lucru, să solicite statului membru să introducă o cerere de anulare, de recurs sau de revizuire. În astfel de circumstanțe, reprezentanții Comisiei fac parte din delegație și pot exprima punctul de vedere al Uniunii în ceea ce privește aspectul juridic în cauză. (3)  Atunci când un acord sau normele menționate de acesta, oferă posibilitatea de anulare, de recurs sau de revizuire a unui aspect juridic inclus într-o sentință de arbitraj, Comisia poate, în cazul în care consideră că o interpretare coerentă și exactă a acordului justifică acest lucru, să solicite, în urma consultărilor cu statul membru în cauză, ca statul membru respectiv să introducă o cerere de anulare, de recurs sau de revizuire. În astfel de circumstanțe, reprezentanții Comisiei fac parte din delegație și pot exprima punctul de vedere al Uniunii în ceea ce privește aspectul juridic în cauză. Amendamentul 30 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 3 a (nou) (3a)  În cazul în care statul membru în cauză refuză să introducă o acțiune în anulare, un recurs sau o cerere de revizuire, acesta informează Comisia în termen de 30 de zile. Într-o astfel de situație, Comisia poate adopta o decizie prin care să-i ceară statului membru în cauză să introducă o acțiune în anulare, un recurs sau o cerere de revizuire. Amendamentul 31 Propunere de regulament Articolul 10 – litera c (c)  Comisia pune la dispoziția statului membru toate documentele referitoare la procedură, astfel încât să asigure o apărare cât mai eficace cu putință; precum și (c)  Comisia pune la dispoziția statului membru toate documentele referitoare la procedură, ține statul membru la curent cu privire la toate fazele procedurale semnificative și intră în consultări cu statul membru în toate situațiile în care o solicită acesta, astfel încât să asigure o apărare cât mai eficace cu putință; precum și Amendamentul 32 Propunere de regulament Articolul 10 – paragraful 1 a (nou) Comisia informează regulat Parlamentul European și Consiliul cu privire la evoluțiile care au loc în domeniul procedurilor de arbitraj menționate la primul alineat. Amendamentul 33 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 1 (1)  Atunci când Uniunea este pârât într-un litigiu privind un tratament acordat, în întregime sau în parte, de către un stat membru, iar Comisia consideră că soluționarea litigiului ar fi în interesul Uniunii, aceasta se consultă mai întâi cu statul membru în cauză. Statul membru poate, de asemenea, să inițieze astfel de consultări cu Comisia. (1)  Atunci când Uniunea este pârât într-un litigiu privind un tratament acordat, în întregime sau în parte, de către un stat membru, iar Comisia consideră că soluționarea litigiului ar fi în interesul Uniunii, aceasta se consultă mai întâi cu statul membru în cauză. Statul membru poate, de asemenea, să inițieze astfel de consultări cu Comisia. Statul membru și Comisia asigură înțelegerea reciprocă a situației juridice și a eventualelor consecințe și evită orice dezacord în vederea soluționării cauzei. Amendamentul 34 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 3 (3)  În cazul în care statul membru nu este de acord să soluționeze litigiul prin acord tranzacțional, Comisia poate soluționa litigiul atunci când interesele prioritare ale Uniunii impun acest lucru. (3)  În cazul în care statul membru nu este de acord să soluționeze litigiul prin acord tranzacțional, Comisia poate soluționa litigiul atunci când interesele prioritare ale Uniunii impun acest lucru. Comisia pune la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului toate informațiile pertinente referitoare la decizia Comisiei de a soluționa litigiul, în special la motivarea acesteia. Amendamentul 35 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 3 a (nou) (3a)  În cazul în care un stat membru are calitatea de pârât într-un litigiu care privește exclusiv tratamentul acordat de autoritățile sale și decide să soluționeze litigiul, acesta notifică Comisia cu privire la proiectul de aranjament de soluționare și o informează despre negocieri și aplicarea soluției. Amendamentul 36 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 1 (1)  Atunci când Uniunea acționează în calitate de pârât în conformitate cu articolul 8, iar Comisia consideră că sumele alocate prin sentință sau prevăzute de acordul tranzacțional în cauză ar trebui să fie plătite, în parte sau în totalitate, de către statul membru în cauză pe baza criteriilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1), se aplică procedura stabilită la alineatele (2) - (5). (1)  Atunci când Uniunea acționează în calitate de pârât în conformitate cu articolul 8, iar Comisia consideră că sumele alocate prin sentință sau prevăzute de acordul tranzacțional în cauză ar trebui să fie plătite, în parte sau în totalitate, de către statul membru în cauză pe baza criteriilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1), se aplică procedura stabilită la alineatele (2) - (5) din prezentul articol. Această procedură se aplică, de asemenea, în cazul în care Uniunea, în calitate de pârât în temeiul articolului 8, are succes în procedura de arbitraj, însă trebuie să suporte toate costurile ocazionate de arbitraj. Amendamentul 37 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 3 (3)  În termen de trei luni de la data primirii cererii de plată a sumelor alocate prin sentință definitivă sau prevăzute într-un acord tranzacțional, Comisia adoptă o decizie adresată statului membru în cauză, determinând valoarea sumei care urmează să fie plătită de respectivul stat membru. (3)  În termen de trei luni de la data primirii cererii de plată a sumelor alocate prin sentință definitivă sau prevăzute într-un acord tranzacțional, Comisia adoptă o decizie adresată statului membru în cauză, determinând valoarea sumei care urmează să fie plătită de respectivul stat membru. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la această decizie și la motivele sale financiare. Amendamentul 38 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 4 (4)  Cu excepția cazului în care statul membru în cauză se opune deciziei Comisiei în termen de o lună, statul membru în cauză varsă la bugetul Uniunii sumele alocate prin sentință sau prevăzute într-un acord tranzacțional în termen de cel mult trei luni de la data deciziei Comisiei. Statul membru în cauză este răspunzător pentru orice dobândă datorată la rata care se aplică altor sume datorate bugetului Uniunii. (4)  Cu excepția cazului în care statul membru în cauză se opune deciziei Comisiei în termen de o lună, statul membru în cauză varsă, în compensație, la bugetul Uniunii, echivalentul sumelor alocate prin sentință sau prevăzute într-un acord tranzacțional în termen de cel mult trei luni de la data deciziei Comisiei. Statul membru în cauză este răspunzător pentru orice dobândă datorată la rata care se aplică altor sume datorate bugetului Uniunii. Amendamentul 39 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 1 (1)  Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru în cauză să efectueze contribuții financiare la bugetul Uniunii în legătură cu orice costuri ocazionate de arbitraj, în cazul în care consideră că statul membru va fi răspunzător pentru plata sumelor alocate prin sentință în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 3. (1)  În cazul în care Uniunea acționează în calitate de pârât în temeiul articolului 8 și dacă nu s-a încheiat niciun acord în temeiul articolului 11, Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru în cauză să efectueze în avans contribuții financiare la bugetul Uniunii în legătură cu orice costuri estimate sau generate, ocazionate de arbitraj. O astfel de decizie privind contribuțiile financiare este proporțională și ține seama de criteriile stabilite la articolul 3. Amendamentul 40 Propunere de regulament Articolul 19 Rambursarea sau contribuția financiară a unui stat membru la bugetul Uniunii, pentru plata sumelor alocate printr-o sentință sau prevăzute de un acord tranzacțional sau orice alte costuri, se consideră venituri alocate interne în sensul [articolului 18 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene]. Ele pot fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitori și stat sau pentru a realimenta creditele de plată prevăzute inițial să acopere plata sumelor alocate prin sentință sau prevăzute printr-un acord tranzacțional sau orice alte costuri. Rambursarea sau contribuția financiară a unui stat membru la bugetul Uniunii, pentru plata sumelor alocate printr-o sentință sau prevăzute de un acord tranzacțional sau orice alte costuri, inclusiv cele menționate la articolul 18 alineatul (1) din prezentul regulament, se consideră venituri alocate interne în sensul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Ele pot fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitori și stat sau pentru a realimenta creditele de plată prevăzute inițial să acopere plata sumelor alocate prin sentință sau prevăzute printr-un acord tranzacțional sau orice alte costuri. Amendamentul 41 Propunere de regulament Articolul 20 – alineatul 1 (1)  Comisia este asistată de [Comitetul pentru acorduri în materie de investiții instituit prin Regulamentul [2010/197 COD]]. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru acorduri în materie de investiții instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1219/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe1. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. ––––––––––––––––– 1 JO L 351, 20.12.2012, p. 40 Amendamentul 42 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 1 (1)  Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Primul raport se transmite în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Ulterior, următoarele rapoarte sunt transmise o dată la trei ani. (1)  Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte detaliate privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Aceste rapoarte conțin toate informațiile relevante, inclusiv o listă cu acțiunile introduse împotriva Uniunii sau a statelor membre, procedurile și hotărârile aferente și impactul financiar asupra bugetelor respective. Primul raport se transmite în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Ulterior, următoarele rapoarte sunt transmise o dată la trei ani, dacă autoritatea bugetară, inclusiv Parlamentul European și Consiliul, nu adoptă o decizie diferită. Amendamentul 43 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 1 a (nou) (1a)  Comisia prezintă anual Parlamentului European și Consiliului o listă cu cererile de consultări din partea reclamanților, acțiunile introduse și deciziile de arbitraj pronunțate.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0124/2013).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind circulația necomercială a animalelor de companie (COM(2012)0089 – C7-0060/2012 – 2012/0039(COD))

P7_TA(2013)0220 A7-0371/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0089),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2) și articolul 168 alineatul (4) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0060/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 13 martie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0371/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 mai 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind circulația necomercială a animalelor de companieși de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 576/2013.)

ANEXĂ LA REZOLUŢIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei

În cadrul strategiei Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor(2), Comisia va studia bunăstarea câinilor și pisicilor care fac obiectul unor practici comerciale.

În cazul în care rezultatul acestui studiu indică riscuri de sănătate care decurg din respectivele practici comerciale, Comisia va lua în considerare opțiuni adecvate pentru protecția sănătății umane și animale, propunând, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului adaptări adecvate la legislația actuală a Uniunii privind schimburile comerciale cu câini și pisici, inclusiv introducerea unor sisteme compatibile pentru înregistrarea lor accesibile în toate statele membre.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia va evalua fezabilitatea și caracterul adecvat al unei extinderi a acestor sisteme de înregistrare la câinii și pisicile marcate și identificate în conformitate cu legislația Uniunii privind circulația necomercială a animalelor de companie.

(1) JO C 229, 31.7.2012, p. 119. (2) COM(2012)0006 - Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului în ceea ce privește cerințele de sănătate animală care reglementează schimburile comerciale în cadrul Uniunii și importurile de câini, pisici și dihori domestici (COM(2012)0090 – C7-0061/2012 – 2012/0040(COD))

P7_TA(2013)0221 A7-0366/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0090),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0061/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 13 martie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0366/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 mai 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului în ceea ce privește cerințele de sănătate animală care reglementează schimburile comerciale în cadrul Uniunii și importurile în Uniune de câini, pisici și dihori domestici

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2013/31/UE.)

(1) JO C 229, 31.7.2012, p. 119.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM: răspuns la comunicările Comisiei (2013/2609(RSP))

P7_TA(2013)0222 B7-0250/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicările Comisiei intitulate „Coordonarea ex-ante a proiectelor de reforme majore ale politicilor economice” (COM(2013)0166) și „Introducerea unui instrument de convergență și competitivitate” (COM(2013)0165),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM (O-000060/2013 – B7-0204/2013),

–  având în vedere Tratatul din 2 martie 2012 privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare, denumit în continuare „Pactul fiscal”,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 13 și 14 decembrie 2012,

–  având în vedere Proiectul Comisiei din 28 noiembrie 2012 pentru o Uniune economică și monetară profundă și veritabilă,

–  având în vedere raportul președintelui Consiliului European din 5 decembrie 2012 intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări destinate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară”(1), denumită în continuare „Raportul Thyssen”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro(2) (denumită în continuare „Raportul Feio”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 și (UE) nr. 1175/2011 ale Parlamentului European și ale Consiliului din 16 noiembrie 2011, denumite în continuare „pachetul legislativ de șase acte”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. ... 2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și asigurarea corectării deficitului excesiv al statelor membre din zona euro și având în vedere Regulamentul (UE) nr. ... 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro afectate sau amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară, denumite în continuare „pachetul legislativ de două acte”,

–  având în vedere declarația comună a Președintelui Barroso și a Vicepreședintelui Rehn din 20 februarie 2013 cu ocazia acordului la care s-a ajuns în cadrul trilogului cu privire la pachetul legislativ de două acte referitor la guvernanța economică din zona euro (referința MEMO/13/126),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit articolului 11 din Pactul fiscal, statele membre semnatare au convenit să se asigure „de faptul că toate reformele majore de politică economică pe care le planifică vor fi discutate ex-ante și, după caz, coordonate” între acestea, precum și, de asemenea, că această „coordonare implică instituțiile Uniunii Europene în conformitate cu dreptul Uniunii Europene”;

B.  întrucât, potrivit articolului 16 din Pactul fiscal, tratatul ar trebui integrat în legislația UE în termen de cel mult cinci ani „pe baza unei evaluări a experienței acumulate în punerea sa în aplicare” și întrucât comunicările Comisiei COM(2013)0165 și COM(2013)0166 și propunerile legislative așteptate în consecință pot fi văzute ca măsuri întreprinse în acest sens;

C.  întrucât, în Raportul Feio din 2010, Parlamentul formulase deja o recomandare privind introducerea unor „proceduri specifice și a obligației pentru statele membre, în special pentru cele din zona euro, de informare reciprocă și de informare a Comisiei înainte de a lua decizii de politică economică cu potențial efect colateral semnificativ și care ar putea perturba buna funcționare a pieței interne și a uniunii economice și monetare (UEM)”;

D.  întrucât în declarația care însoțește pachetul legislativ de două acte se solicita crearea unui cadru mult mai solid pentru supravegherea și controlul politicilor economice și bugetare și dezvoltarea în continuare a capacității bugetare europene în vederea implementării la timp a unor reforme structurale durabile și favorabile creșterii economice, sprijinindu-se principiul conform căruia măsurile de instituire a unei responsabilități sporite și a unei discipline economice mai stricte ar trebui combinate cu un nivel sporit al solidarității și cu integrarea mai sistematică a proceselor decizionale din domenii politice precum fiscalitatea și piețele forței de muncă, acesta fiind un instrument de solidaritate important; întrucât în această declarație se evidențiază principiul conform căruia măsurile de consolidare a coordonării politicilor economice trebuie să fie însoțite de un nivel sporit al solidarității;

E.  întrucât la punctul 11 din Raportul Thyssen se subliniază că „o veritabilă UEM” nu se poate limita la un sistem de norme, ci are nevoie de o capacitate bugetară consolidată, care să se bazeze pe resurse proprii specifice;

F.  întrucât în Raportul Thyssen se menționează că disponibilitatea de date statistice europene fiabile și de înaltă calitate joacă un rol esențial pentru noua guvernanță economică și pentru principalele exerciții decizionale din cadrul acesteia, că independența efectivă a sistemului statistic european atât la nivel național, cât și la nivel european trebuie garantată ca o condiție indispensabilă și că trecerea în mod standardizat, în toate statele membre, la standarde de contabilitate pentru sectorul public va constitui un element esențial al competențelor sporite de punere în aplicare ale Comisiei pentru verificarea calității surselor naționale utilizate pentru calculul cifrelor legate de datorie și deficit în cadrul unei uniuni bugetare deplin dezvoltate,

Evaluarea generală a comunicărilor Comisiei

1.  recunoaște efortul depus de Comisie în vederea realizării de noi progrese în materie de guvernanță macroeconomică a Uniunii pe baza celor două pachete legislative de șase și de două acte; subliniază însă că implementarea integrală a noului cadru trebuie să aibă prioritate față de eventuale propuneri noi;

2.  subliniază că crearea unui mecanism de punere în aplicare bazat pe măsuri de stimulare, al cărui obiectiv este creșterea solidarității, a coeziunii și a competitivității, trebuie să fie însoțită de noi elemente pentru coordonarea politicilor economice, astfel cum se prevede în declarația Comisiei care însoțește pachetul legislativ de două acte, scopul fiind respectarea principiului conform căruia măsurile de instituire a unui grad sporit de responsabilitate și disciplină economică trebuie combinate cu un nivel sporit de solidaritate;

3.  subliniază că toate propunerile noi trebuie să ofere o valoare adăugată clară față de instrumentele existente, precum cele din cadrul politicii de coeziune;

4.  subliniază că eforturile de coordonare nu trebuie să știrbească responsabilitățile ce le revin diferitelor niveluri decizionale;

5.  reafirmă faptul că guvernanța în UE nu trebuie să afecteze prerogativele Parlamentului European și ale parlamentelor naționale, îndeosebi în cazurile în care se preconizează un transfer de suveranitate; subliniază că un nivel adecvat de legitimitate și de răspundere impune luarea de decizii democratice și trebuie asigurat la nivel național și la nivelul UE de către parlamentele naționale și, respectiv, de către Parlamentul European; reamintește principiul formulat în concluziile Consiliului European din decembrie 2012 potrivit cărora „pe durata întregului proces, obiectivul general rămâne asigurarea legitimității și responsabilității democratice la nivelul luării și punerii în aplicare a deciziilor”; subliniază că mecanismele pentru coordonarea ex-ante, precum și instrumentele de convergență și competitivitate (ICC) ar trebui să se aplice în toate statele membre care au adoptat moneda euro ca monedă națională, celelalte state membre având posibilitatea de a adera cu titlu permanent; invită Comisia să prevadă în apropiatele propuneri legislative astfel de mecanisme obligatorii de validare de către parlamentele naționale și să asigure participarea mai semnificativă a celor două părți ale industriei în coordonarea economică;

6.  consideră că momentul ales pentru lansarea comunicărilor nu este optim; invită Comisia să prezinte o propunere privind adoptarea unui cod de convergență în cadrul semestrului european, care să se bazeze pe Strategia Europa 2020 și să conțină o componentă socială semnificativă;

7.  repetă faptul că Comisia trebuie să țină seama pe deplin de rolul de colegislator al Parlamentului; este dezamăgit de faptul că recentele comunicări privind UEM nu reflectă poziția adoptată de Parlamentul European în cadrul negocierilor privind aprofundarea UEM și prevăd o supraveghere parlamentară foarte limitată, propunând o structură bazată pe dialog; subliniază că Parlamentul este o autoritate legislativă și bugetară cu aceleași competențe ca ale Consiliului;

8.  este dezamăgit de faptul că domeniile politice vizate în comunicări se axează în principal pe competitivitatea prețurilor și nu includ evitarea plății impozitelor sau dimensiunea socială și cea economică;

9.  subliniază că propunerile legislative legate de cele două comunicări ar trebui să facă obiectul procedurii legislative ordinare;

Coordonarea ex-ante a proiectelor de reforme majore ale politicilor economice

10.  consideră că coordonarea ex-ante oficială la nivelul UE a reformelor care vizează politicile economice este importantă și ar trebui consolidată pe baza metodei comunitare; consideră, de asemenea, că această coordonare ar trebui să vizeze principalele reforme economice de la nivel național prevăzute în programele naționale de reformă, care pot avea efecte de contaminare demonstrabile; consideră că toate măsurile de coordonare ex-ante în cauză ar trebui aliniate la instrumentele semestrului european pentru coordonarea politicilor economice menționate la articolul 2a din Regulamentul (UE) nr. 1175/2011, iar atunci când este cazul, ar trebui elaborate cu luarea în considerare a noilor instrumente de solidaritate și de stimulare;

11.  consideră că integrarea mai sistematică a coordonării ex-ante și a proceselor decizionale din domeniile politice de la nivelul Uniunii trebuie să se bazeze pe date statistice oficiale solide; consideră, în special, că, pentru aprofundarea coordonării bugetare în Uniune, sunt necesare date consolidate referitoare la conturile publice ale Uniunii, ale statelor membre și ale autorităților locale și regionale; prin urmare, consideră că Comisia ar trebui să includă în următoarele propuneri legislative crearea de astfel de date consolidate;

12.  își exprimă regretul cu privire la formulările vagi și definițiile aproximative ale unora dintre filtrele propuse pentru reformele majore ale politicilor economice, cum ar fi „considerentele de economie politică”; solicită să fie incluse filtre noi și specifice, bazate pe semestrul european și pe instrumentele Strategiei Europa 2020, pentru a fi identificate reformele principale, cu luarea în considerare a caracteristicilor specifice naționale și cu respectarea principiului subsidiarității;

13.  subliniază că mecanismele care urmează să fie create pentru coordonarea ex-ante ar trebui să se aplice tuturor statelor membre din zona euro și să fie deschise pentru toate statele membre ale Uniunii, ținând totuși seama de dependența reciprocă mai puternică a statelor membre din zona euro; consideră că statele membre care participă la program ar trebui să aibă posibilitatea de a participa în mod voluntar;

14.  solicită ca proiectele de reformă să fie transparente și incluzive și să fie date publicității; de asemenea, solicită să fie organizat un dialog social la care să participe părțile interesate din societate cărora să le revină un rol central și explicit în discuțiile privind coordonarea ex-ante;

15.  solicită ca procesul prin care este informată Comisia să fie elaborat în modul cel mai minuțios, iar aceasta să aibă posibilitatea de a face observații cu privire la reformele planificate înainte de adoptarea lor finală;

16.  solicită ca acest nou mecanism de coordonare să fie inclus în procesul semestrului european, iar Parlamentului să i se confere un rol în asigurarea răspunderii democratice;

17.  subliniază că coordonarea ex-ante nu ar trebui să ducă la sufocarea eforturilor naționale de reformă, ci ar trebui să asigure faptul că reformele nu sunt desfășurate cu întârziere, cu excepția cazului în care efectul de contaminare pe care acestea l-ar putea avea este suficient de important ca să se justifice o reevaluare a reformelor în cauză;

Introducerea unui instrument de convergență și competitivitate (ICC)

18.  consideră că toate propunerile privind un nou instrument de convergență și competitivitate ar trebui să se bazeze pe condiționalitate, solidaritate și convergență; consideră că acest instrument ar trebui lansat numai după identificarea dezechilibrelor sociale și a nevoii de reforme structurale importante pe termen lung, care să fie de importanță majoră și durabile și să amplifice creșterea economică, identificare realizată pe baza unei evaluări a coerenței dintre codul de convergență și planurile naționale de punere în aplicare, cu implicarea corespunzătoare și oficială a Parlamentului European, a Consiliului și a parlamentelor naționale;

19.  subliniază că noul ICC care urmează să fie creat ar trebui să se aplice tuturor statelor membre din zona euro și să fie deschis pentru toate statele membre ale Uniunii, ținând totuși seama de dependența reciprocă mai puternică a statelor membre din zona euro; consideră că statele membre care participă la program ar trebui să aibă posibilitatea de a participa în mod voluntar;

20.  consideră că este extrem de important ca acest nou instrument să fie adoptat în cadrul procedurii legislative ordinare, să se bazeze pe metoda comunitară și să prevadă o monitorizare adecvată din partea Parlamentului European, permițând adoptarea de la caz la caz a creditelor bugetare corespunzătoare;

21.  subliniază că raportarea anuală cu privire la punerea în aplicare a planurilor naționale și monitorizarea acestora ar trebui să se bazeze pe o versiune consolidată a semestrului european, fără a aduce atingere supravegheri bugetare la nivelul UE;

22.  consideră că ICC ar trebui să reprezinte un agent de sporire a capacității bugetare și să vizeze sprijinirea condiționată a reformelor structurale, cu scopul de a spori competitivitatea, creșterea economică și coeziunea socială, de a asigura coordonarea mai strânsă a politicilor economice și convergența susținută a rezultatelor economice ale statelor membre și de a trata dezechilibrele și diferențele structurale; consideră că aceste instrumente reprezintă elementele constitutive ale unei autentice capacități bugetare;

23.  subliniază că, în mod firesc, această capacitate bugetară nu ar putea decât aduce beneficii statelor membre care contribuie la ea;

24.  este dezamăgit de faptul că în cuprinsul comunicărilor nu se respectă regimul juridic european unic, deoarece acestea prevăd contracte între UE și statele membre; consideră că expresia „înțelegeri contractuale” nu este adecvată, deoarece mecanismul prevăzut în comunicări nu este, în sens strict, un „contract” reglementat de dreptul public sau privat, ci este mai curând un mecanism de punere în aplicare bazat pe măsuri de stimulare, care vizează coordonarea politicilor economice;

25.  subliniază că proiectele de reformă trebuie să fie elaborate de statele membre cu participarea corespunzătoare a parlamentelor naționale respective, în conformitate cu regimul constituțional intern și în colaborare cu Comisia, respectându-se totodată pe deplin principiul subsidiarității și nevoia de a asigura un spațiu politic adecvat pentru implementarea la nivel național și pentru procesele democratice din fiecare stat membru;

26.  subliniază că posibilele efecte negative pe termen scurt ale punerii în aplicare a reformelor structurale, în special dificultățile sociale și politice, ar putea fi atenuate și acceptate mai ușor de cetățeni dacă ar fi creat un mecanism cu măsuri de stimulare, prin care să se sprijine reformele; subliniază, de asemenea, că acest mecanism ar trebui finanțat prin intermediul unui nou instrument lansat și reglementat în baza metodei comunitare ca parte integrantă a bugetului UE, dar care să se afle în afara plafonului din CFM, astfel încât să se asigure participarea deplină a Parlamentului European în calitate de autoritate legislativă și bugetară;

27.  subliniază că măsurile luate nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra incluziunii sociale, drepturilor lucrătorilor, asistenței medicale și a altor aspecte sociale, nici măcar pe termen scurt;

28.  subliniază că instrumentul ar trebui să evite problemele legate de hazardul moral; consideră că, pentru aceasta, Comisia ar trebui să asigure faptul că reformele nu sunt amânate până când devin eligibile pentru sprijin financiar și că instrumentul nu prevede măsuri de stimulare pentru reforme care ar fi fost realizate și fără sprijin din partea Uniunii;

29.  subliniază că instrumentul ar trebui să evite suprapunerea cu politica de coeziune;

o
o   o

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0430. (2) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 41. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0542.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la situația refugiaților sirieni din țările învecinate (2013/2611(RSP))

P7_TA(2013)0223 RC-B7-0199/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, în special cele din 16 februarie 2012(1) și 13 septembrie 2012(2), precum și cele referitoare la valurile de refugiați cauzate de conflictul armat,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Siria din 23 martie, 23 aprilie, 14 mai, 25 iunie, 23 iulie, 15 octombrie, 19 noiembrie și 10 decembrie 2012, precum și din 23 ianuarie, 18 februarie, 11 martie și 22 aprilie 2013; având în vedere Consiliul Justiție și Afaceri Interne din octombrie 2012, care a sprijinit instituirea unui program de protecție regională de către Comisie; având în vedere concluziile Consiliului European privind Siria din 2 martie, 29 iunie și 14 decembrie 2012 și din 8 februarie 2013,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton, referitoare la refugiații sirieni, îndeosebi observațiile sale formulate pe durata dezbaterii în plen de la Strasbourg din 13 martie 2013 și declarația sa din 8 mai 2013; având în vedere declarațiile comisarului pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și răspuns la situații de criză, Kristalina Georgieva, referitoare la refugiații sirieni și la intervenția UE, îndeosebi declarația sa din 12 mai 2013, precum și rapoartele asupra situației și fișele informative referitoare la Siria elaborate de ECHO (Ajutor Umanitar și Protecție Civilă),

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU nr. 2059 din 20 iulie 2012, nr. 2043 din 21 aprilie 2012 și nr. 2042 din 14 aprilie 2012, precum și raportul actualizat al Comisiei internaționale independente de anchetă a ONU din 11 martie 2013; având în vedere notele de informare ale Consiliul de Securitate referitoare la Siria, emise de Secretarul general adjunct pentru probleme umanitare și coordonator al ajutorului de urgență al Organizației Națiunilor Unite, Valerie Amos, îndeosebi cea din 18 aprilie 2013,

–  având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU și observațiile Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, António Guterres, formulate în fața Consiliului de Securitate al ONU, îndeosebi cele din 18 aprilie 2013; având în vedere rezoluțiile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind Republica Arabă Siriană din 2 decembrie 2011 și 22 martie 2013,

–  având în vedere reuniunea de la Marrakech a Grupului Prietenii poporului sirian și conferința internațională desfășurată la Paris la 28 ianuarie 2013,

–  având în vedere ultimul plan de intervenție la nivel regional (RRP) pentru Siria aferent perioadei ianuarie-iunie 2013, precum și toate RRP-urile emise de Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați după primul plan, publicat în martie 2012,

–  având în vedere Planul pentru 2013 de intervenții de asistență umanitară în Siria (SHARP) din 19 decembrie 2012, elaborat de Guvernul Republicii Arabe Siriene în coordonare cu Sistemul ONU,

–  având în vedere Forumul umanitar sirian (SHF), care a fost instituit în primăvara anului 2012, precum și cea mai recentă reuniune a acestuia din 19 februarie 2013,

–  având în vedere buletinele umanitare siriene emise de Oficiul pentru coordonarea afacerilor umanitare al ONU (OCHA),

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind Siria, în special Rezoluția 46/182, intitulată „Consolidarea coordonării asistenței umanitare de urgență acordate de Națiunile Unite” și principiile directoare anexate la aceasta, precum și Rezoluția 67/183 referitoare la situația drepturilor omului în Siria,

–  având în vedere raportul de sinteză al Conferinței internaționale la nivel înalt a donatorilor de ajutor umanitar pentru Siria, care a avut loc în Kuwait la 30 ianuarie 2013,

–  având în vedere Comunicatul final al Grupului de acțiune pentru Siria („Comunicatul de la Geneva”) din 30 iunie 2012,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

–  având în vedere faptul că Siria este parte la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, la Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la Convenția privind drepturile copilului și Protocolul opțional la aceasta privind implicarea copiilor în conflictele armate, precum și la Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, până la 16 mai 2013, Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) a înregistrat un număr total de 1 523 626 de refugiați sirieni în țările învecinate și în Africa de Nord; întrucât, potrivit evaluărilor, numărul total al refugiaților, incluzându-i pe cei neînregistrați, este mult mai mare; întrucât, conform ICNUR, 7 milioane de sirieni depind de ajutoare, inclusiv 3,1 milioane de copii, iar numărul persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) era de 4,25 milioane la 6 mai 2013; întrucât, potrivit acelorași surse, la 16 mai 2013, numărul refugiaților (inclusiv al celor aflați în așteptarea înregistrării) prezenți în țările de primire era repartizat în modul următor: Turcia – 347 815; Liban – 474 461; Iordania – 474 405; Irak – 148 028; Egipt – 68 865; Maroc, Algeria și Libia – 10 052 (înregistrați); întrucât mii de sirieni fug din țara lor în fiecare zi, refugiindu-se în țările învecinate, iar conform estimărilor ICNUR numărul refugiaților sirieni ar putea ajunge la 3,5 milioane până la sfârșitul anului 2013;

B.  întrucât numărul refugiaților sirieni și al persoanelor care au nevoie de ajutor crește dramatic în condițiile în care situația politică și umanitară se deteriorează în fiecare zi și conflictul armat continuă; întrucât nu numai o parte din civili, ci și mai mulți foști lideri politici și militari ai regimului, precum și ambasadori, s-au refugiat în țările învecinate și în alte țări; întrucât conflictul armat din Siria constituie o amenințare majoră la adresa securității și stabilității fragile a întregii regiuni; întrucât există riscul ca efectele de contagiune ale conflictului armat să depășească actualul caracter incidental și să devină structurale; întrucât nici UE, nici comunitatea internațională nu-și pot permite încă o catastrofă; întrucât o catastrofă politică, de securitate și umanitară la nivel panregional ar depăși capacitatea de reacție internațională;

C.  întrucât există mii de refugiați din Siria care au dezertat din forțele armate pentru a nu fi nevoite să comită crime de război sau crime împotriva umanității sau care se sustrag serviciului militar din motive similare;

D.  întrucât în mai 2013 ONU a estimat că cel puțin 80 000 de persoane, majoritatea civili, și-au pierdut viața ca urmare a violențelor din Siria;

E.  întrucât majoritatea sirienilor au avut de suferit de pe urma distrugerii unor infrastructuri esențiale, inclusiv a unor școli și spitale, a devalorizării monedei, a creșterii prețurilor la alimente, a penuriilor de carburanți și energie electrică și a lipsei apei, a alimentelor și a medicamentelor; întrucât accesul fizic la populația care are nevoie de asistență umanitară în Siria este supus în continuare unor constrângeri stricte și depinde de cooperarea guvernului Assad;

F.  întrucât agențiile ONU au informat că realizează progrese în ceea ce privește organizarea de convoaie cu ajutoare de la mai multe agenții și trimiterea acestora dincolo de liniile de conflict, către zonele controlate de guvern sau de opoziție ori disputate de ambele părți; întrucât obstacolele birocratice și punctele de control de pe teritoriul întregii țări (aflate atât sub control guvernamental, cât și sub cel al opoziției) îngrădesc eficacitatea răspunsului umanitar în toate regiunile siriene;

G.  întrucât înregistrarea rămâne principalul mecanism prin intermediul căruia sunt identificate și protejate persoanele aflate la nevoie și prin care li se acordă asistență, îndeosebi în cazul noilor sosiți care au nevoi specifice, inclusiv persoanele cu handicap, vârstnicii, minorii neînsoțiți și copiii despărțiți, astfel încât asistența să se acorde în funcție de priorități;

H.  întrucât țările-gazdă au menținut o politică a frontierelor deschise pe parcursul războiului, dar au optat pentru diferite metode de găzduire; întrucât abilitatea și capacitatea acestor țări de a absorbi și de a oferi adăposturi pentru valul tot mai mare de refugiați au ajuns la limita maximă, dacă se ține seama de faptul că au început să apară cu regularitate „incidente” de-a lungul frontierelor; întrucât Libanul a optat pentru o politică de interzicere a taberelor, permițând în schimb absorbția majorității refugiaților în cadrul comunităților locale; întrucât aproximativ trei sferturi dintre refugiații sirieni aflați în țările învecinate trăiesc în afara taberelor, în zone urbane; întrucât aproximativ 350 000 de sirieni sunt găzduiți în 23 de tabere de refugiați din Turcia, Iordania și Irak;

I.  întrucât organizațiile specializate în acordarea de ajutor se ocupă în prezent de situația refugiaților din Iordania, Liban și Irak, axându-se în mod prioritar asupra femeilor și a copiilor, care au nevoi speciale, dar sunt adesea neglijați în comunitățile urbane de refugiați; întrucât dispersia rurală a populațiilor de refugiați necesită un program complex de înregistrare urbană;

J.  întrucât și țările care îi primesc pe refugiați se confruntă cu propriile lor probleme considerabile pe plan intern, inclusiv instabilitate economică, inflație și șomaj, în special Libanul și Iordania aflându-se într-o situație de vulnerabilitate deosebită;

K.  întrucât, pentru numeroși refugiați sirieni, plata chiriei devine din ce în ce mai mult un motiv de îngrijorare, în condițiile în care supraaglomerarea și concurența în vederea obținerii unui adăpost se agravează, iar prețurile cresc; întrucât refugiații se confruntă cu importante decalaje între venituri și cheltuieli, dispun de posibilități de angajare reduse, și-au epuizat economiile și sunt din ce în ce mai îndatorați; întrucât concurența pentru locurile de muncă și creșterea prețurilor la alimente constituie factori care exacerbează tensiunile dintre populația locală și refugiați, îndeosebi în Liban și Iordania, care găzduiesc împreună peste 1 milion de refugiați;

L.  întrucât este necesar să se depună eforturi continue în vederea creșterii sprijinului destinat comunităților gazdă cu scopul de a le permite să-și mențină frontierele deschise, să acorde asistență refugiaților și să pună la dispoziție infrastructura necesară, precum și pentru a reduce tensiunile și a elimina costurile impuse comunităților respective;

M.  întrucât constrângerile legate de finanțare continuă să împiedice acordarea în timp util și în mod eficient de asistență umanitară; întrucât SHARP necesită, în total, finanțări în valoare de 563 milioane USD pentru a răspunde nevoilor populației din Siria; întrucât, la 6 mai 2013, planul de intervenție era finanțat doar în proporție de 61%;

N.  întrucât, în prezent, este în curs o revizuire a actualului Plan de intervenție la nivel regional al ONU (RRP 4), revizuire ce vizează perioada care se încheie în decembrie 2013; întrucât ONU va lansa un nou apel pentru finanțare la 7 iunie 2013, care va reflecta creșterea numărului refugiaților care părăsesc Siria și nevoile persistente ale acestora și va include, de asemenea, un sprijin mai important pentru guvernele și comunitățile gazdă, urmând să se ridice, probabil, la 3 miliarde USD;

O.  întrucât, potrivit informărilor transmise de organizațiile specializate în acordarea de ajutor, au fost puse efectiv la dispoziție doar 30 până la 40% din totalul fondurilor promise până în prezent de comunitatea internațională;

P.  întrucât există pericolul ca nivelul de asistență umanitară să devină nesustenabil; întrucât toți actorii umanitari implicați au nevoie de niveluri de sprijin financiar disproporționate în raport cu bugetele aferente ajutorului umanitar de care dispun, de obicei, donatorii tradiționali; întrucât trebuie instituite mecanisme de finanțare extraordinare pentru a se răspunde nevoilor de bază generate de criza siriană;

Q.  întrucât UE este cel mai important donator; întrucât, la 22 aprilie 2013, asistența umanitară pe care UE s-a angajat s-o acorde pentru a răspunde crizei siriene a totalizat 473 milioane EUR, dintre care 200 milioane EUR acordate în mod direct de UE, iar circa 273 milioane EUR provin din partea statelor membre; întrucât, la 12 mai 2013, Comisia a anunțat fonduri suplimentare în valoare de 65 milioane EUR;

R.  întrucât, pe teritoriul Siriei, au fost afectați 400 000 de refugiați palestinieni; întrucât palestinienii au rămas, în mare măsură, neutri în cadrul acestui conflict; întrucât, în Liban, au fost înregistrați aproape 50 000 de refugiați palestinieni de către Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări, iar în Iordania, 5 000; întrucât Iordania nu le-a mai permis palestinienilor care s-au refugiat din zonele de conflict din Siria să treacă frontiera pe teritoriul său și întrucât acestora li se interzice, în mare măsură, să lucreze în Liban; întrucât și refugiații irakieni, afgani, somalezi și sudanezi din Siria se confruntă cu situația unor strămutări repetate;

S.  întrucât s-a înregistrat o degradare a situației din tabăra de refugiați de la Zaatari din Iordania în ceea ce privește siguranța și securitatea, înregistrându-se furturi și incendii; întrucât Zaatari a deveni cel de-al patrulea oraș al Iordaniei, găzduind peste 170 000 de persoane; întrucât revoltele și protestele violente din taberele de refugiați sunt cauzate de condițiile precare de trai și de întârzierile survenite în primirea asistenței; întrucât lipsa generalizată de securitate continuă să pună în pericol viața persoanelor din taberele de refugiați, afectând și lucrătorii umanitari; întrucât au fost atacați, spitalizați și chiar uciși lucrători din domeniul ajutorului umanitar în timp ce distribuiau ajutoare și întrucât au fost bătuți jurnaliști;

T.  întrucât, conform organizațiilor internaționale, femeile și fetele din taberele de refugiați sunt victime ale violenței sexuale, aflată în plină creștere, iar violul este utilizat ca armă de război; întrucât nu există opțiuni medicale viabile pentru refugiații sirieni care sunt supraviețuitori ai violențelor sexuale; întrucât un număr disproporționat de tinere și femei din taberele de refugiați se căsătoresc; întrucât, conform mai multor surse, în taberele de refugiați au loc căsătorii temporare Mutah „din plăcere” cu refugiați palestinieni;

U.  întrucât, în martie 2013, ONU a deschis o anchetă independente cu privire la acuzațiile referitoare la eventuala utilizare a armelor chimice în Siria; întrucât este posibil ca aceste acuzații să fi contribuit la deplasarea în masă a populației; întrucât regimul sirian nu a acordat echipei de anchetatori ai ONU autorizația de acces pe teritoriul țării,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară aflată în plină desfășurare în Siria și la implicațiile acesteia asupra țărilor învecinate; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că exodul de refugiați din Siria continuă să se accelereze; reamintește că guvernul Assad este principalul răspunzător în ceea ce privește asigurarea bunăstării poporului sirian;

2.  condamnă încă o dată, în cei mai fermi termeni, actele brutale și atrocitățile săvârșite de regimul sirian împotriva populației acestei țări; se declară extrem de îngrijorat cu privire la gravitatea încălcării pe scară largă și sistematice a drepturilor omului și la eventualele crime împotriva umanității autorizate și/sau executate de autoritățile siriene, de armata siriană, de forțele de securitate și de milițiile afiliate; condamnă execuțiile extrajudiciare sumare și toate celelalte forme de încălcare a drepturilor omului comise de grupările și de forțele care se opun regimului Președintelui Assad; își reiterează apelul adresat președintelui Bashar al-Assad și regimului său de a renunța imediat la putere, pentru a face posibilă în Siria o tranziție pașnică, bazată pe incluziune și democratică, sub conducerea poporului sirian;

3.  solicită tuturor părților armate să pună capăt imediat violențelor din Siria; subliniază încă o dată că dreptul umanitar internațional, al cărui prim obiectiv este de a-i proteja pe civili, trebuie respectat în totalitate de către toți cei implicați în criză; subliniază că persoanele responsabile pentru încălcările generalizate, sistematice și flagrante ale drepturilor omului care au avut loc în Siria în ultimele 24 de luni trebuie să fie trase la răspundere și aduse în fața justiției; sprijină cu fermitate, în acest sens, și apelurile făcute de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în ceea ce privește sesizarea Curții Penale Internaționale cu privire la situația din Siria;

4.  transmite condoleanțe familiilor victimelor; omagiază poporul sirian pentru curajul său și își reiterează solidaritatea cu lupta sa pentru libertate, demnitate și democrație;

5.  consideră că metoda-cheie de aplanare a acestui conflict constă în mecanismele politice menite să faciliteze un proces politic condus de Siria, care să promoveze o soluție politică rapidă, credibilă și eficace, împreună cu actorii angajați în mod real în favoarea tranziției, respectând totodată pe deplin valorile universale ale democrației, statului de drept, drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, acordând o atenție deosebită drepturilor minorităților etnice, culturale și religioase, precum și drepturilor femeilor; reafirmă că menținerea separării dintre componenta umanitară și cea politică constituie o prioritate, pentru a facilita accesul la persoanele care au nevoie de ajutor; invită UE și Serviciul European de Acțiune Externă să elaboreze o foaie de parcurs pentru guvernarea politică în zonele eliberate, care să includă posibilitatea ridicării sancțiunilor economice;

6.  subliniază că toate persoanele care au dezertat din Siria au dreptul la o protecție suplimentară, fiind supuse riscului din alte motive decât cele prevăzute la punctul 26 din orientările ICNUR, și anume „pedepsele excesive sau disproporționat de severe”, acestea putând să ajungă până la tortură sau la tratamente inumane sau degradante sau chiar la execuția arbitrară;

7.  invită membrii Consiliului de Securitate al ONU (CSONU), în special Rusia și China, să-și respecte responsabilitățile legate de terminarea violențelor și represiunilor împotriva poporului sirian, printre altele prin adoptarea unei rezoluții a CSONU bazate pe declarația de presă a CSONU din 18 aprilie 2013, și să acorde livrări de ajutor umanitar tuturor regiunilor din Siria; invită VP/ÎR să facă tot posibilul pentru a asigura adoptarea rezoluției CSONU, exercitând o presiune diplomatică efectivă asupra Rusiei și Chinei; solicită UE să analizeze în continuare, în cadrul CSONU, toate opțiunile oferite de responsabilitatea de a proteja, în strânsă colaborare cu SUA, Turcia și Liga Statelor Arabe, pentru a sprijini poporul sirian și a opri vărsarea de sânge; sprijină cu fermitate lucrările comisiei independente de anchetă privind situația din Siria și salută raportul său actualizat;

8.  sprijină apelul comun lansat de Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, și de Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghey Lavrov, în favoarea convocării, cât mai curând posibil, a unei conferințe internaționale de pace privind Siria, pentru a se da curs Conferinței de la Geneva din iunie 2012;

9.  își exprimă îngrijorarea cu privire la continuarea militarizării conflictului și a violenței sectare; ia act de rolul actorilor regionali diferiți, inclusiv al aprovizionării cu arme, și își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele de contaminare ale conflictului sirian în țările învecinate în ceea ce privește criza umanitară, securitatea și stabilitatea; condamnă în termeni fermi atacurile cu mașini capcană care au avut loc la 11 mai 2013 și s-au soldat cu zeci de morți și răniți în apropierea unei baze de refugiați sirieni din orașul Reyhanli, situat în provincia Hatay, din sud-estul Turciei, precum și utilizarea artileriei și a bombardamentelor de către forțele armate siriene împotriva țărilor învecinate; sprijină poziția VP/ÎR, care a condamnat atacurile teroriste de orice tip;

10.  subliniază că UE poartă o răspundere deosebită față de stabilitatea și securitatea din vecinătatea sa și adresează VP/ÎR și comisarului responsabil de extindere și politica europeană de vecinătate solicitarea de a se asigura că UE exercită un rol de lider în evitarea propagării conflictului armat din Siria spre țările învecinate;

11.  elogiază disponibilitatea de care au dat dovadă comunitățile-gazdă și țările vecine Siriei, în special Iordania, Liban, Turcia și Irak, acestea oferind adăpost și ajutor umanitar familiilor care s-au refugiat din calea conflictului armat din Siria, dar este profund îngrijorat de riscul punctului de saturație de care se apropie aceste țări, având în vedere afluxul refugiaților sirieni, care ar putea declanșa o instabilitate regională fără precedent;

12.  sprijină și salută contribuția remarcabilă pe care și-au adus-o Comisia și statele membre la programele internaționale de asistență umanitară, precum și spiritul de lider politic de care a dat dovadă comisarul european pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și reacția la situații de criză; salută diversificarea de către Comisie a partenerilor în domeniul umanitar în Siria pentru a furniza un ajutor mai eficient și pe scară mai largă, în special în regiunile din afara controlului guvernamental; solicită actorilor UE și statelor membre să își coordoneze mai eficient acțiunile și asistența acordată atât în interiorul, cât și în afara granițelor Siriei;

13.  îndeamnă Comisia să prezinte un pachet cuprinzător de ajutoare, oferind un exemplu altor donatori majori, pentru a aborda criza umanitară din Siria și din țările învecinate, bazat pe trei piloni: i) creșterea asistenței umanitare (prin intermediul ECHO), ii) sprijinirea eforturilor depuse de țările gazdă în vederea consolidării comunităților locale, a creșterii capacităților și a dezvoltării infrastructurilor (prin intermediul DEVCO) și iii) introducerea rapidă a pachetelor de asistență financiară destinate Libanului și Iordaniei;

14.  subliniază că este important să se mențină deschise frontierele internaționale și îndeamnă comunitatea internațională să sprijine cu generozitate Libanul și Iordania în gestionarea afluxului de refugiați aflat în creștere; îndeamnă toate guvernele țărilor gazdă din regiune și alți actori să susțină principiile nereturnării și tratamentului egal al refugiaților;

15.  solicită UE să ia măsurile responsabile necesare în ceea ce privește posibilul aflux de refugiați în statele sale membre;

16.  solicită statelor membre să pună capăt imediat utilizării, care a fost semnalată, a perioadelor prelungite de luare în custodie publică și practicii returnării, care constituie o încălcare directă a dreptului internațional și a dreptului Uniunii Europene;

17.  solicită să se acorde de urgență asistență umanitară tuturor persoanelor care au nevoie de aceasta din Siria, acordând o atenție deosebită răniților, refugiaților, persoanelor strămutate intern, femeilor și copiilor; apreciază eforturile Comitetului Internațional al Crucii Roșii și ale UNRWA în această privință; solicită guvernului Assad să permită accesul deplin al organizațiilor umanitare în țară; subliniază nevoia de a intensifica cooperarea dintre diferiți actori care acționează pe teren, cum ar fi autoritățile locale, organizațiile internaționale și ONG-urile, inclusiv cooperarea la frontieră; consideră că protocoalele referitoare la asistență și monitorizarea la frontieră pot conferi o valoare adăugată;

18.  invită UE să sprijine crearea unor refugii sigure de-a lungul frontierei turco-siriene, și, dacă e posibil, și în Siria, precum și crearea de coridoare umanitare de către comunitatea internațională;

19.  salută imensa operațiune de ajutor umanitar la care contribuie organizațiile internaționale și locale sub auspiciile OCHA și ale ICNUR și aduce un omagiu tuturor lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar și din cel sanitar, internaționali și locali, pentru curajul și perseverența lor; invită UE și comunitatea internațională să consolideze protecția civililor, inclusiv a personalului medical și a lucrătorilor umanitari; îndeamnă comunitatea internațională să identifice o soluție la insecuritatea continuă și la problemele legate de menținerea ordinii în taberele de refugiați, printre altele prin instituirea unei noi inițiative în domeniul securității în cadrul taberelor; îndeamnă toate părțile la conflict să se conformeze dreptului internațional umanitar și să faciliteze accesul organizațiilor umanitare, permițând astfel lucrătorilor umanitari să își desfășoare activitatea în interiorul țării și în afara granițelor acesteia pentru a răspunde nevoilor în creștere;

20.  solicită tuturor țărilor și în mod deosebit statelor membre ale UE să își onoreze cu promptitudine angajamentele asumate cu ocazia Conferinței donatorilor care a avut loc la 30 ianuarie 2013 în Kuweit; solicită UE și comunității internaționale să creeze mecanisme de asumare a răspunderii, pentru a se asigura că toate fondurile promise ajung la beneficiarii desemnați;

21.  condamnă practica violenței sexuale în cadrul conflictului armat sirian, care este folosită, de asemenea, cu titlu de armă de război și constituie, astfel, o crimă de război; îndeamnă UE și comunitatea internațională să aloce resurse specifice pentru a pune capăt violențelor sexuale și solicită comunităților gazdă să ofere tratament medical adecvat persoanelor care au fost victime ale violenței sexuale;

22.  invită donatorii, în lumina necesităților tot mai stringente ale populației de refugiați palestinieni din Siria și din țările învecinate, să finanțeze UNRWA în mod corespunzător, și invită UNRWA să sprijine cu generozitate eforturile continue pentru a consolida capacitatea de rezistență a acestor refugiați și a reduce la minimum suferința și strămutarea lor;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0057. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0351.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la recuperarea activelor de către țările Primăverii arabe aflate în tranziție (2013/2612(RSP))

P7_TA(2013)0224 RC-B7-0188/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la țările Primăverii arabe și la Uniunea pentru Mediterana, în special Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la situația din Egipt(1) și Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la „Comerțul, promotor al schimbării: strategia comercială și de investiții a Uniunii Europene în sudul bazinului mediteranean în urma revoluțiilor din lumea arabă”(2),

–  având în vedere Recomandarea din 12 aprilie 2013 a Comisiei pentru afaceri politice, securitate și drepturile omului a Adunării parlamentare a Uniunii pentru Mediterana,

–  având în vedere noul Regulament al Consiliului din 26 noiembrie 2012 privind adoptarea unui nou cadru legislativ pentru a facilita recuperarea activelor în Egipt și Tunisia,

–  având în vedere concluziile copreședinților Grupurilor operative UE-Tunisia și UE-Egipt din 28-29 septembrie 2011 și respectiv 14 noiembrie 2012, în special secțiunile privind recuperarea activelor,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 101/2011 al Consiliului din 4 februarie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Tunisia și Regulamentul Consiliului (UE) nr. 1100/2012 de modificare a acestuia,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 270/2011 al Consiliului din 21 martie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt și Regulamentul Consiliului (UE) nr. 1099/2012 de modificare a acestuia,

–  având în vedere Decizia 2011/137/PESC a Consiliului din 28 februarie 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și Deciziile 2011/625/PESC și 2011/178/PESC ale Consiliului de modificare a acesteia, Regulamentul (UE) nr. 204/2011 al Consiliului din 2 martie 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și Regulamentul (UE) nr. 965/2011 al Consiliului de modificare a acestuia, precum și Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 364/2013 și (UE) nr. 50/2013 ale Consiliului privind punerea în aplicare a articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 204/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia,

–  având în vedere instrumentele juridice existente ale UE care vizează consolidarea politicii de confiscare și recuperare a activelor în temeiul Deciziilor 2001/500/JAI, 2003/577/JAI, 2005/212/JAI, 2006/783/JAI și 2007/845/JAI ale Consiliului și propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2012 privind înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni în Uniunea Europeană (COM(2012)0085),

–  având în vedere Convenția din 2005 împotriva corupției a Organizației Națiunilor Unite, în special articolul 43 al acesteia privind cooperarea internațională și capitolul V privind recuperarea activelor, la care Egiptul, Libia și Tunisia sunt părți și care a fost aprobată în numele Uniunii Europene prin Decizia 2008/801/CE a Consiliului din 25 septembrie 2008,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (Convenția de la Palermo) din 2000,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU 19/38 din 19 aprilie 2012 privind impactul negativ al nerepatrierii fondurilor de origine ilicită către țările de origine, privind exercitarea drepturilor omului și importanța îmbunătățirii cooperării internaționale,

–  având în vedere inițiativa Secretarului General al ONU din 17 septembrie 2007 privind recuperarea activelor furate,

–  având în vedere Inițiativa de recuperare a activelor furate (StAR), un program comun al Băncii Mondiale și al Biroului ONU pentru droguri și criminalitate,

–  având în vedere Planul de acțiune privind recuperarea activelor prezentat la 21 mai 2012 de Parteneriatul de la Deauville al G8 cu țările arabe aflate în tranziție, la care UE este parte,

–  având în vedere raportul final al Forumului arab privind recuperarea activelor din 13 septembrie 2012,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în timp ce blocarea activelor este o competență a UE, recuperarea și repatrierea activelor reprezintă o competență a statelor membre și trebuie să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile din dreptul național; întrucât instituțiile UE au un rol vital pentru stimularea și facilitarea acestui proces;

B.  întrucât recuperarea activelor de către țările Primăverii arabe aflate în tranziție este un imperativ moral și juridic și are o miză politică importantă în relațiile UE cu vecinătatea sa sudică; întrucât este, de asemenea, o chestiune importantă de ordin economic pentru vecinii sudici în cauză, având în vedere potențialul acestor active, dacă sunt redate și utilizate într-un mod transparent și eficient, de a contribui la redresarea lor economică; întrucât recuperarea activelor transmite un mesaj puternic contra impunității celor implicați în acte de corupție și de spălare de bani;

C.  întrucât există un cadru juridic internațional cuprinzător în domeniu, având în vedere în special Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) din 2003, care prevede obligații clare pentru statele părți, întrucât la articolul 51 din UNCAC se afirmă că „[r]estituirea de bunuri […] este un principiu fundamental al acestei convenții, iar statele părți își acordă reciproc în acest domeniu cea mai amplă cu putință cooperare și asistență judiciară”;

D.  întrucât procedura judiciară de recuperare a activelor este complexă și de lungă durată; întrucât, în cadrul acestui proces, cerințele juridice aplicabile ale statelor solicitante nu pot fi eludate, iar terțele părți legitime nu pot fi lipsite de drepturile lor legale; întrucât lipsa cunoștințelor juridice adecvate și capacitatea instituțională limitată din statele solicitante reprezintă obstacole suplimentare în calea reușitei inițiativelor din acest domeniu; întrucât nu există o cooperare eficientă între statele solicitante și cele solicitate;

E.  întrucât, ca urmare a revoluțiilor din cadrul Primăverii arabe din Egipt și Tunisia, UE a înghețat imediat activele foștilor dictatori, ale familiilor lor și ale mai multor persoane asociate regimurilor lor; întrucât UE a adoptat o decizie similară cu privire la Libia, în conformitate cu Rezoluția 1970 (2011) a Consiliului de Securitate al ONU;

F.  întrucât noul cadru legislativ adoptat de Consiliu la 26 noiembrie 2012 permite statelor membre ale UE să pună activele înghețate la dispoziția autorităților egiptene și tunisiene pe baza hotărârilor judecătorești recunoscute în statele membre ale UE și facilitează schimbul de informații între statele membre ale UE și autoritățile relevante;

G.  întrucât Grupurile operative UE-Egipt și UE-Tunisia au subliniat importanța returnării activelor dobândite în mod ilicit, care sunt în continuare blocate în câteva țări terțe; întrucât Grupurile operative au convenit să finalizeze o foaie de parcurs, care ar putea include instituirea unui grup pentru recuperarea activelor coordonat de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) pentru fiecare țară în parte;

H.  întrucât G8 sprijină țările din lumea arabă în demersurile lor către „o societate liberă, democratică și tolerantă” prin intermediul parteneriatului de la Deauville din mai 2011; întrucât planul său de acțiune, publicat la 21 mai 2012, admite faptul că, ca urmare a Primăverii arabe, recuperarea activelor a devenit un domeniu de interes mai urgent în regiune și în comunitatea internațională;

I.  întrucât Egiptul, Libia și Tunisia au făcut eforturi considerabile pentru a garanta că activele necuvenite furate de foștii dictatori și regimurile lor sunt repatriate în țările respective, măsurile luate incluzând crearea de comisii naționale de anchetă specifice însărcinate să urmărească, să identifice și să recupereze activele în cauză, precum și deschiderea de acțiuni judiciare în fața instanțelor din statele membre ale UE; întrucât mai mulți actori internaționali cheie – printre care UE, membrii G8 și Elveția – au răspuns pozitiv la aceste eforturi; întrucât, cu toate acestea, până acum s-au obținut puține rezultate concrete în acest context; întrucât acest lucru a dus la creșterea frustrării guvernelor și societăților civile ale statelor solicitante;

J.  întrucât comunicarea este primordială în cadrul eforturilor de recuperare a activelor pentru a disemina bunele practici și a crea stimulente prin difuzarea rezultatelor pozitive; întrucât astfel s-ar evita declarațiile eronate privind cantitatea de active care trebuie recuperate;

K.  întrucât recuperarea activelor poate fi realizată prin intermediul unor mecanisme judiciare bilaterale și prin intermediul cooperării multilaterale; întrucât operațiunile de recuperare a activelor ar trebui să fie lansate atât la nivel național, cât și la nivel internațional;

L.  întrucât în aprilie 2013 autoritățile libaneze au returnat omologilor lor tunisieni aproape 30 de milioane USD depuse în mod ilicit în conturile bancare ale fostului conducător tunisian,

1.  subliniază că, pe lângă semnificația sa economică, returnarea activelor necuvenite furate de foști dictatori și regimurile lor către țările Primăverii arabe aflate în tranziție este un imperativ moral și juridic și are o miză politică importantă, având în vedere implicațiile legate de faptul că se reinstaurează justiția și responsabilitatea în spiritul democrației și al statului de drept, precum și în spiritul angajamentului și credibilității politice ale UE, reprezentând, așadar, o dimensiune esențială a parteneriatului Uniunii cu vecinătatea sa sudică, mai ales cu Egiptul, Libia și Tunisia;

2.  admite că, pentru țările Primăverii arabe, recuperarea activelor furate prezintă importanță și din punct de vedere economic și social, întrucât sunt necesare fonduri pentru a stabiliza economia, a crea de locuri de muncă și a genera creștere economică în țările respective, care se confruntă cu provocări majore de ordin economic;

3.  observă că, în pofida eforturilor considerabile făcute de autoritățile egiptene, libiene și tunisiene și a voinței politice ferme a tuturor părților, specialiștii angajați în recuperarea activelor însușite în mod necuvenit au avut doar un succes foarte limitat, în principal din cauza diversității și complexității dispozițiilor și procedurilor aplicabile în diversele sisteme juridice naționale, a rigidității juridice, a lipsei de cunoștințe specializate din partea țărilor Primăverii arabe în cauză cu privire la procedurile legale, financiare și administrative din jurisdicțiile europene și din alte jurisdicții și a resurselor insuficiente de care dispun;

4.  îndeamnă UE și statele sale membre să depună mai multe eforturi semnificative menite să faciliteze returnarea într-un termen rezonabil către popoarele țărilor Primăverii arabe a activelor necuvenite furate de fostele regimuri; încurajează oficiile naționale de recuperare a activelor din toate statele membre să coopereze îndeaproape și să dezvolte relații cu autoritățile relevante din țările Primăverii arabe pentru a le ajuta în abordarea acestor proceduri judiciare complexe; solicită Serviciul European de Acțiune Externă să își asume un rol proactiv de lider, în special pentru coordonarea eforturilor statelor membre, asigurarea construirii capacităților și încurajarea cooperării dintre toate statele implicate;

5.  subliniază că recuperarea activelor este un element esențial al sprijinului acordat de Uniune pentru tranziția democratică și refacerea economiei din aceste țări și poate consolida încrederea reciprocă a ambelor părți în spiritul parteneriatului cu societățile, una dintre componentele fundamentale ale politicii europene de vecinătate revizuite;

6.  salută, în acest sens, inițiativa Canadei, Franței, Germaniei, Italiei, Regatului Unit, Japoniei, Elveției și Statelor Unite de a publica un ghid care să ofere o descriere cuprinzătoare a sistemelor lor juridice naționale în ceea ce privește recuperarea activelor, pentru ca țările solicitante să înțeleagă mai bine posibilitățile juridice, tipul de informații disponibile, tipurile de investigații care pot fi efectuate și modul în care să se procedeze pentru a obține o recuperare eficientă a activelor prin acordarea de asistență juridică reciprocă; încurajează toate statele membre să procedeze în același mod și să stabilească un set comun de principii la nivelul Uniunii Europene;

7.  salută inițiativa G8 a parteneriatului de la Deauville privind planul de acțiune referitor la recuperarea activelor, care identifică măsuri concrete de promovare a cooperării și a asistenței în cazuri specifice, a eforturilor de construire a capacității și a asistenței tehnice, și sugerează o inițiativă de colaborare regională, și anume Forumul arab privind recuperarea activelor, în vederea dezbaterilor și a cooperării în domeniul continuării eforturilor;

8.  salută noul cadru legislativ adoptat de Consiliu la 26 noiembrie 2012, care facilitează returnarea fondurilor însușite în mod necuvenit Egiptului și Tunisiei, autorizând statele membre ca, pe baza unor hotărâri judecătorești recunoscute, să deblocheze activele înghețate și încurajând schimbul de informații dintre autoritățile relevante ale statelor membre, pe de o parte, și autoritățile din Egipt și Tunisia, pe de altă parte; subliniază, totuși, că este necesar să se obțină rezultate concrete și ca Libia să fie inclusă pe deplin în acest proces;

9.  salută cooperarea strânsă dintre instituțiile UE și alți actori internaționali cheie în vederea recuperării activelor de către Egipt, Libia și Tunisia, în special Inițiativa de recuperare a activelor furate (StAR) a Băncii Mondiale și a Biroului ONU pentru droguri și criminalitate; subliniază că este foarte important să se profite la maximum de mecanismele existente atât la nivel național, cât și internațional, în paralel cu adoptarea noii legislații necesare și cu adaptarea legislației existente în acest domeniu din sistemele juridice naționale;

10.  solicită Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana să prezinte parlamentelor naționale chestiunea recuperării activelor, astfel încât deputații de pe ambele continente să poată fi convinși să promoveze în mod activ măsuri juridice pentru a asigura o cooperare mai strânsă între poliție și autoritățile judiciare implicate;

11.  solicită instituirea imediată a unui mecanism al UE compus dintr-o echipă de anchetatori, procurori, avocați și alți experți naționali și internaționali, cu scopul de a oferi consiliere și asistență juridică și tehnică țărilor Primăverii arabe în procesul de recuperare a activelor; solicită ca acest mecanism să fie finanțat corespunzător de instrumentul financiar relevant din domeniul relațiilor externe ale Uniunii; subliniază, având în vedere caracterul complex, sensibil și îndelungat al procedurilor judiciare, importanța sustenabilității acestui mecanism al UE; solicită instituțiilor UE să tragă învățăminte din această experiență și să o folosească drept bază pentru viitor; observă și posibilitatea finanțării suplimentare a acestui mecanism, într-un stadiu ulterior, prin acorduri de cofinanțare cu statele solicitante;

12.  îndeamnă Liga Arabă să definească, să adopte și să pună rapid în aplicare mecanisme de cooperare privind recuperarea activelor și solicită în special țărilor din Golf să coopereze de o manieră mai consolidată și să ofere țărilor Primăverii arabe sprijinul lor juridic pentru a trata procesul de recuperare a activelor;

13.  recunoaște și sprijină pe deplin contribuția organizațiilor societății civile, atât în statele solicitante, cât și în statele solicitate, la procesul de recuperare a activelor, în special prin furnizarea de informații autorităților competente, încurajarea cooperării dintre actorii naționali și internaționali cheie, monitorizarea returnării activelor și garantarea faptului că activele returnate sunt folosite de o manieră transparentă și eficace în statele solicitante;

14.  își reafirmă angajamentul față de sprijinirea tranziției democratice a țărilor Primăverii arabe și le promite acestora sprijin și asistență pentru construirea unor democrații solide și stabile în care să fie respectate statul de drept, drepturile omului și drepturile fundamentale, inclusiv drepturile femeilor și libertatea de expresie, și în care alegerile să se deruleze în conformitate cu standardele internaționale; subliniază că este crucial ca UE să își arate angajamentul concret și real față de acest proces;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Parlamentului și Guvernului Elveției, Congresului și Președintelui Statelor Unite ale Americii, Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, precum și parlamentelor și guvernelor Egiptului, Libiei și Tunisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0095. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0201.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la raportul pe 2012 privind progresele înregistrate de Bosnia și Herțegovina (2012/2865(RSP))

P7_TA(2013)0225 B7-0161/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Consiliul European din 19-20 iunie 2003 referitoare la Balcanii de Vest, precum și anexa intitulată „Agenda de la Salonic pentru Balcanii de Vest: drumul spre integrarea europeană”,

–  având în vedere Acordul de stabilizare și asociere (ASA) dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina, pe de altă parte, semnat la 16 iunie 2008 și ratificat de toate statele membre ale UE și de Bosnia și Herțegovina,

–  având în vedere Decizia 2008/211/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul european cu Bosnia și Herțegovina și de abrogare a Deciziei 2006/55/CE(1),

–  având în vedere Decizia 2011/426/PESC a Consiliului din 18 iulie 2011(2) și Concluziile Consiliului privind Bosnia și Herțegovina din 21 martie 2011, 10 octombrie 2011, 5 decembrie 2011, 25 iunie 2012 și 11 decembrie 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2012-2013” (COM(2012)0600) și raportul pe 2012 privind progresele Bosniei și Herțegovina, adoptat la 10 octombrie 2012 (SWD(2012)335 final),

–  având în vedere Declarația comună a celei de-a 14-a Reuniuni interparlamentare a Parlamentului European și a Adunării Parlamentare a Bosniei și Herțegovina, organizată la Sarajevo, în perioada 29-30 octombrie 2012,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, îndeosebi Rezoluția din 14 martie 2012 referitoare la raportul pe 2011 privind progresele Bosniei și Herțegovina(3) și Rezoluția din 22 noiembrie 2012 referitoare la extindere: politici, criterii și interese strategice ale UE(4),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE și-a reafirmat în repetate rânduri angajamentul pentru aderarea la UE a țărilor din Balcanii de Vest, inclusiv a Bosniei și Herțegovina (BiH); întrucât UE continuă să-și asume un angajament ferm în favoarea unei Bosnii și Herțegovina suverane și unite, care are drept perspectivă aderarea la UE și întrucât această perspectivă reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de unitate în rândul populației acestei țări;

B.  întrucât, pentru a accelera progresele realizate de această țară în direcția aderării la UE și pentru a obține rezultate palpabile de care să profite toți cetățenii, sunt necesare instituții funcționale și mecanisme de coordonare clare la toate nivelurile, precum și un angajament ferm și consecvent din partea tuturor liderilor politici ai acestei țări;

C.  întrucât reforma constituțională rămâne principala reformă pentru transformarea BiH într-un stat eficient, democratic și pe deplin funcțional; întrucât sunt necesare progrese palpabile în domenii esențiale, precum construcția statală, guvernanța, sistemul judiciar, aplicarea statului de drept, dar și combaterea corupției și alinierea la standardele Uniunii Europene;

D.  întrucât este necesară de urgență crearea unor mecanisme de bună coordonare pentru o cooperare consolidată cu UE;

E.  întrucât lipsa de perspective de ocupare a unui loc de muncă, care afectează îndeosebi tinerii, continuă să afecteze în mod grav dezvoltarea socioeconomică și politică a acestei țări;

F.  întrucât corupția continuă să afecteze în mod grav dezvoltarea socio-economică și politică a țării;

G.  întrucât cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate constituie elemente esențiale ale procesului de stabilizare și asociere și au un rol determinant în procesul de transformare a Balcanilor de Vest într-o regiune stabilă și cu o dezvoltare durabilă; întrucât cooperarea cu alte țări din regiune într-un spirit de bună vecinătate este o condiție prealabilă a unei coexistențe și a unei reconcilieri pașnice în BiH și în Balcanii de Vest;

H.  întrucât, pentru UE, statul de drept constituie un element central în cadrul procesului de extindere,

Considerații generale

1.  își reafirmă cu fermitate sprijinul pentru integrarea europeană a BiH, spre folosul tuturor cetățenilor acestei țări;

2.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu lipsa, în continuare, a unei viziuni comune între elitele politice asupra direcției generale pe care trebuie s-o urmeze această țară, ceea ce supune BiH riscului de a rămâne într-o măsură tot mai mare în urma celorlalte țări din regiune;

3.  salută desfășurarea pașnică, liberă și echitabilă a alegerilor locale; ia act de disputa dinaintea alegerilor din Srebrenica; ia act de deciziile Comisiei electorale centrale a BiH în această privință; se declară îngrijorat de faptul că Mostar era singurul oraș în care nu au avut loc alegeri locale; solicită tuturor părților implicate să convină asupra modificării statutului Orașului Mostar, în conformitate cu decizia relevantă a Curții Constituționale a BiH;

4.  salută suspendarea supervizării internaționale a Districtului Brcko; invită autoritățile să-și îndeplinească obiectivele restante și să respecte condițiile care vor permite închiderea Biroului Înaltului Reprezentant, pentru a permite creșterea gradului de responsabilizare și responsabilitate la nivel local;

5.  subliniază importanța ca BiH să transmită un mesaj unic și clar în procesul de integrare în UE; îndeamnă liderii politici și demnitarii aleși să conlucreze și să se concentreze asupra punerii în aplicare a Foii de parcurs, ca parte a Dialogului la nivel înalt cu Comisia, făcând, astfel, posibilă îndeplinirea cerințelor care condiționează intrarea în vigoare, în sfârșit, a Acordului de stabilizare și asociere și care permit depunerea unei candidaturi credibile la aderare; invită liderii politici și toate autoritățile să conlucreze în strânsă cooperare cu Reprezentantul Special al UE în cadrul procesului de aderare;

6.  reamintește Comisiei că extinderea UE înseamnă mai mult decât simplul transfer al acquis-ului UE și trebuie să se bazeze pe un angajament sincer și cuprinzător pentru valorile europene; constată, cu o anumită doză de îngrijorare, că este posibil ca puterea pașnică de transformare de care dispune UE să se fi redus odată cu recenta criză economică și financiară; încurajează, totuși, Comisia, statele membre și celelalte state din Balcanii de Vest să analizeze noi modalități de încurajare a unei culturi și a unui climat de reconciliere în Bosnia și Herțegovina și în regiune;

7.  regretă anularea celei de-a treia reuniuni a Dialogului la nivel înalt UE-BiH privind procesul de aderare, planificată pentru 11 aprilie 2013, din cauza lipsei progresării în cauza Sejdić-Finci;

8.  ia act de contribuția semnificativă a Misiunii de poliție a UE, care și-a încetat activitatea la 30 iunie 2012 și salută prezența consolidată a UE în domeniul statului de drept; salută reînnoirea mandatului Forței multinaționale de stabilizare a Uniunii Europene (EUFOR ALTHEA) și reorientarea sa spre consolidarea capacităților și spre formare;

Condiții politice

9.  reamintește importanța unor instituții funcționale la toate nivelurile pentru ca procesul de integrare europeană a acestei țări să avanseze; salută reluarea dialogului și alegerea unor noi miniștri în Consiliul de Miniștri în noiembrie 2012, după destrămarea coaliției și situația de impas care a durat cinci luni; își exprimă îngrijorarea în legătură cu blocajele provocate de incertitudinea care a planat asupra remanierii guvernului în Federația BiH; salută totuși progresele înregistrate în desemnarea candidaților pentru locurile vacante din cadrul Curții Constituționale a Federației;

10.  invită toate autoritățile competente să elaboreze o strategie/un program de integrare în UE, care să asigure transpunerea coordonată și armonizată, și de asemenea implementarea și aplicarea legislației și standardelor UE în întreaga țară, dovedind astfel o unitate de viziune asupra direcției generale a țării și dorința de a asigura un viitor prosper pentru cetățenii țării;

11.  solicită operarea de modificări în regulamentele de procedură ale Camerei Popoarelor și Camerei Reprezentanților, în vederea introducerii unui mecanism de transpunere a legislației UE;

12.  salută progresul realizat în prima jumătate a anului 2012 și începând din luna octombrie, îndeosebi adoptarea unor legi importante privind recensământul și ajutoarele de stat, bugetele aferente exercițiilor 2011, 2012 și 2013, pachetul de legi fitosanitare, evoluția în care se înscriu Consiliul pentru ajutorul de stat și Agenția Anticorupție, precum și ajungerea la un acord politic asupra proprietății de stat și a apărării; solicită punerea în aplicare efectivă a acestor măsuri și îndeamnă Comisia ca, împreună cu Reprezentantul special al UE, să supravegheze îndeaproape implementarea, conformându-se întrutotul Hotărârii Curții Constituționale a BiH din 13 iulie 2012; solicită autorităților din BiH să construiască și să consolideze capacitățile organelor relevante, cum ar fi Consiliul pentru ajutorul de stat și Agenția Anticorupție, mai ales în ceea ce privește un nivel adecvat de personal;

13.  se declară îngrijorat de întârzierile în organizarea recensământului; subliniază importanța efectuării unui recensământ al populației în octombrie 2013 și salută eforturile de a garanta că acesta are loc în octombrie în conformitate cu standardele internaționale; solicită tuturor autorităților competente să îndepărteze toate obstacolele și să nu politizeze un recensământ al cărui scop este acela de a furniza date socioeconomice obiective; în acest sens, solicită respectarea drepturilor minorităților;

14.  solicită autorităților de stat din BiH să respecte hotărârea Curții Constituționale privind necesitatea modificării legislației în materie de coduri numerice personale; constată că, după 12 februarie 2013, din cauza mai multor luni de inactivitate, nou-născuții nu beneficiază de coduri numerice personale și, prin urmare, nici de documente indispensabile, precum pașapoarte sau carduri de asigurări de sănătate; solicită de urgență măsuri pentru soluționarea acestei situații;

15.  îndeamnă autoritățile să execute sentința pronunțată în cauza Sejdić-Finci, ca un prim pas în direcția unei reforme constituționale cuprinzătoare, care este necesară în vederea tranziției către o democrație modernă și funcțională, în care orice formă de discriminare să fie eliminată și în care toți cetățenii, indiferent de apartenența lor etnică, să beneficieze de aceleași drepturi și libertăți; salută faptul că Adunarea Cantonului Sarajevo, primul din BiH, a modificat deja în unanimitate constituția cantonului, pentru a oferi minorităților etnice și persoanelor cu etnie nedeclarată posibilitatea de a-și forma propriul grup în cadrul Adunării, în conformitate cu hotărârea Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza Sejdić-Finci;

16.  ia act de decizia Comisarului responsabil pentru extindere și politica de vecinătate să nu mai țină cea de-a treia reuniune a Dialogului la nivel înalt UE-BiH privind procesul de aderare, din cauza lipsei unui consens politic privind executarea hotărârii în cauza Sejdić-Finci; se declară îngrijorat că lipsa găsirii unui compromis ar putea avea efecte negative asupra procesului de aderare în ansamblul său și solicită liderilor politici să găsească o soluție;

17.  îl încurajează pe Reprezentantul special al UE/Șeful delegației (RSUE/Șeful delegației) să-și întețească eforturile pentru facilitarea unui acord privind transpunerea hotărârii în cauza Sejdić-Finci;

18.  remarcă necesitatea urgentă de reforme constituționale substanțiale, atât la nivel de stat, cât și la nivel federal, pentru a transforma structurile instituționale în structuri mai eficiente, funcționale și transparente, la toate nivelurile; reiterează necesitatea simplificării structurii Federației BiH; invită SEAE și Comisia să inițieze consultări ample și deschise, precum și dezbateri publice cu toți actorii implicați la nivel național cu privire la modificările constituționale; subliniază că toate părțile implicate și toate comunitățile trebuie să se implice pe deplin în acest proces, care ar trebui să conducă la rezultate concrete;

19.  invită toate autoritățile competente să garanteze instituirea unui sistem judiciar independent, imparțial și eficace, asistat de o forță de poliție independentă și imparțială, și să pună efectiv în aplicare Strategia de reformă a sectorului judiciar și Strategia națională privind crimele de război; solicită în mod insistent armonizarea jurisprudenței în materie penală și civilă între diferitele sisteme judiciare și de urmărire penală, precum și punerea în aplicare a tuturor recomandărilor adresate în cadrul Dialogului structurat pe teme de justiție UE-BiH;

20.  solicită autorităților BiH să realizeze progrese în ceea ce privește reforma administrației publice și consolidarea capacităților administrative la toate nivelurile guvernamentale care se ocupă de chestiuni legate de Uniunea Europeană; se declară îngrijorat în privința sustenabilității financiare a administrației publice și în privința lipsei de sprijin politic pentru reforma acesteia; subliniază necesitatea de a concentra eforturile asupra înființării, cu sprijinul UE, a unor mecanisme de coordonare eficiente și a creșterii nivelului de calificare și a competențelor serviciului public, ca element important de asigurare a unei cooperări eficiente și productive cu UE;

21.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu nivelul ridicat al corupției existente în această țară, a legăturilor sale cu partidele politice și a existenței corupției la toate nivelurile vieții publice; încurajează autoritățile competente de la toate nivelurile să propună și să implementeze strategii și planuri anticorupție; invită autoritățile responsabile să demonstreze voință politică pentru soluționarea acestui aspect și să pună la dispoziția Agenției Anticorupție mijloacele necesare pentru a-i asigura o operaționalitate completă și să stabilească o evidență a anchetelor și a condamnărilor și încurajează autoritățile BiH să armonizeze legislația relevantă în materie de corupție cu recomandările formulate de GRECO; subliniază necesitatea de a combate cu eficacitate traficul de persoane, declanșând urmărirea penală împotriva autorilor și oferind protecție și compensații victimelor;

22.  îndeamnă autoritățile competente să-și întețească eforturile de implementare a foii de parcurs privind un acord operațional cu EUROPOL, mai ales în ceea ce privește armonizarea legislației și a procedurilor în materie de protecție a datelor;

23.  îndeamnă autoritățile BiH să încurajeze dezvoltarea unei mass-media independentă și diversificată, liberă de imixtiuni politice și nesupusă fragmentării și polarizării etnice; evidențiază rolul special al serviciilor publice de media în consolidarea democrației și a coeziunii sociale și invită autoritățile să asigure independența și sustenabilitatea financiară a acestora, precum și conformitatea cu standardele europene; regretă presiunea politică exercitată în mod continuu asupra jurnaliștilor, precum și amenințările la adresa acestora; își exprimă îngrijorarea în legătură cu încercările de subminare a independenței Agenției de Reglementare a Comunicațiilor și a serviciilor publice de televiziune și radiodifuziune; reamintește că existența unei media libere este un element de bază pentru o democrație stabilă;

24.  îndeamnă toate partidele politice să depună eforturi pentru progresul către o societate tolerantă și deschisă integrării; invită autoritățile competente să pună în aplicare legile și politicile privind combaterea discriminării și să abordeze deficiențele din cadrul legislației și din practică, inclusiv cele legate de persoanele cu dizabilități; își exprimă îngrijorarea în legătură cu discursul de instigare la ură împotriva persoanelor LGBT, precum și cu amenințările și actele de hărțuire având drept țintă persoanele menționate; invită autoritățile să implementeze pe deplin Planul de acțiune pentru romi și să promoveze în mod activ incluziunea efectivă a romilor și a tuturor celorlalte minorități, să condamne în mod public incidentele motivate de ură și să garanteze anchetarea lor de către poliție și o urmărire judiciară adecvată; invită autoritățile să sprijine în mod activ inițiativele societății civile în acest domeniu, prin asistență financiară și practică și prin angajament politic;

25.  încurajează activitatea apărătorilor drepturilor omului și ai drepturilor cetățenești în BiH și invită Comisia să instituie mecanisme de finanțare care să permită și organizațiilor de la fața locului să beneficieze de finanțare IPA;

26.  solicită emanciparea femeilor, prin promovarea, protejarea și consolidarea drepturilor acestora, îmbunătățirea situației lor sociale și economice, consolidarea prezenței lor pe piața forței de muncă, asigurarea unei reprezentări echitabile a femeilor în procesele decizionale politice și economice și prin încurajarea spiritului antreprenorial al femeilor; constată că femeile sunt în continuare insuficient reprezentate în cadrul parlamentelor, al guvernelor și al administrației publice și că drepturile la muncă ale acestora sunt deseori ignorate; invită autoritățile din BiH să armonizeze drepturile de securitate socială pentru persoanele aflate în concediu de maternitate, de paternitate sau parental, pe întreg cuprinsul țării și la un standard ridicat, creând, astfel, o situație uniformă pentru toți cetățenii și evitând discriminările;

27.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu nivelul ridicat al violenței domestice, cu nedeclararea acestor cazuri și cu sancționarea insuficientă a autorilor; invită autoritățile să adopte și să pună în aplicare măsuri pentru ca femeile să fie protejate cu adevărat; subliniază necesitatea de consolidare a organelor de aplicare a legii pentru a aborda cu succes chestiuni legate de violența bazată pe gen, violența domestică, prostituția forțată și traficul de femei; subliniază importanța protejării copiilor împotriva violenței, a traficului și a oricărui alt tip de abuz; încurajează Comisia să examineze metode prin care să sprijine combaterea violenței domestice;

28.  salută proiectul de program pentru victimele violurilor, abuzurilor sexuale și ale actelor de tortură săvârșite în timpul războiului în BiH; solicită în mod insistent punerea la dispoziție a unor resurse suficiente pentru reabilitarea sistematică a victimelor violențelor sexuale care au avut loc pe fundalul conflictelor, inclusiv acordarea de despăgubiri indiferent de statutul social al victimelor, de tratament medical și psihologic, precum și a unor servicii sociale adecvate; solicită tuturor autorităților competente să sensibilizeze opinia publică cu privire la statutul victimelor;

29.  invită Federația să introducă prevederi privind infracțiunile inspirate de ură în Codul Penal, așa cum a fost deja stabilit în Republica Srpska și în Districtul Brcko în 2009;

30.  evidențiază faptul că la sfârșitul anului 2011 existau aproximativ 113 000 de persoane strămutate în interiorul BiH, inclusiv aproximativ 8 000 de rezidenți ai centrelor colective și 7 000 de refugiați;îndeamnă autoritățile competente de la toate nivelurile, ținând cont și de angajamentul reînnoit luat de comunitatea internațională a donatorilor cu ocazia conferinței internaționale a donatorilor de la Sarajevo, în aprilie 2012, să faciliteze întoarcerea durabilă a refugiaților și a persoanelor strămutate intern, asigurându-le persoanelor în cauză accesul la locuințe, educație, protecție socială și locuri de muncă; îndeamnă autoritățile respective să faciliteze acest proces acordând asistență financiară tuturor refugiaților care se întorc, într-un mod echitabil și adecvat, inclusiv în cazul refugiaților croați care se întorc în Posavina;

31.  ia act cu îngrijorare de numărul ridicat de persoane din BiH care suferă de stres posttraumatic din cauza războiului; invită autoritățile să abordeze lipsa de îngrijire socială și psihologică pentru persoanele care suferă de sindromul stresului posttraumatic;

32.  recomandă punerea completă în aplicare a Strategiei de acțiune de luptă împotriva minelor și adoptarea unei legislații privind acțiunile de luptă împotriva minelor, pentru a preveni alte victime în accidente cauzate de exploziile de mine;

33.  condamnă cu fermitate orice tentative, atât în BiH, cât și în orice altă țară, prin care se urmărește minimizarea sau negarea genocidului care a avut loc la Srebrenica;

Aspecte socioeconomice

34.  îndeamnă toate nivelurile guvernamentale să susțină politici fiscale solide; își exprimă îngrijorarea în legătură cu dimensiunile pe care le-a căpătat sectorul economiei informale și cu nivelul ridicat al șomajului, înregistrat îndeosebi în rândurile femeilor și ale tinerilor; își exprimă îngrijorarea în legătură cu impactul pe care îl au atât asupra creșterii economice și a investițiilor, cât și asupra mediului de afaceri în ansamblul său instabilitatea politică și fragilitatea statului de drept; recomandă guvernului să creeze un spațiu economic unic în cadrul țării, să stabilească condiții favorabile pentru proliferarea afacerilor, în special a IMM-urilor, să consolideze sursele naționale de creștere economică reducând în același timp prezența dominantă a statului în economie și numărul de monopoluri, să promoveze cheltuielile axate pe creștere și să întărească competitivitatea;

35.  salută decizia UE de a acorda BiH suma de 100 de milioane EUR, sub formă de asistență macrofinanciară, aceasta reprezentând o dovadă importantă a angajamentului său pentru perspectiva europeană a țării și pentru bunăstarea cetățenilor săi.

36.  invită autoritățile din BiH, mai ales cele din entitățile federale care înregistrează numărul cel mai crescut de societăți comerciale, să revizuiască și să modernizeze legislația în vigoare în domeniul muncii și să consolideze dialogul social și inspecția muncii;

37.  salută semnarea unui acord între BiH și UE privind aderarea BiH la Organizația Mondială a Comerțului (OMC); încurajează autoritățile din BiH să accelereze negocierile cu alți parteneri cu scopul de a deveni membru al OMC în viitorul apropiat;

38.  constată că s-au realizat unele progrese în îmbunătățirea cadrului general al educației, însă solicită Consiliului de Miniștri, printre altele, să amelioreze coordonarea dintre cele 12 ministere ale educației și Departamentul pentru educație din Districtul Brcko și să reducă fragmentarea sistemului de învățământ;

39.  subliniază necesitatea creșterii calității generale a educației, pentru a o adapta la cererea de pe piața muncii internă și externă; solicită autorităților din BiH să remedieze deficiențele înregistrate în formarea profesională, pentru a atrage investiții străine directe, și să asigure - inclusiv din rațiuni de ordin economic - începerea acreditărilor instituțiilor de învățământ și funcționarea deplină a agențiilor care se ocupă de recunoașterea diplomelor; salută măsurile luate în vederea dezvoltării și a promovării programelor și a formărilor pentru tineri pentru a le facilita acestora accesul pe piața muncii și solicită mai multe inițiative în acest sens;

40.  îndeamnă toate autoritățile competente să pună capăt segregației etnice a copiilor („două școli sub același acoperiș”), care continuă să existe în anumite cantoane ale Federației; solicită, în plus, să se promoveze integrarea efectivă în sistemul educativ îndeosebi a copiilor romi, printre altele prin programe de pregătire pentru școală; invită autoritățile să colaboreze cu ONG-urile relevante pentru a încuraja familiile de romi să sprijine accesul copiilor lor la educație; invită autoritățile să armonizeze normele administrative din interiorul BiH pentru a garanta că toți copiii sunt tratați în mod egal; solicită, în general, să se depună eforturi sporite de prevenire a despărțirii familiilor și să se multiplice serviciile de sprijin aflate la dispoziția familiilor expuse acestui risc; invită Comisia să examineze dacă asistența specifică a UE ar putea contribui la eliminarea sistemului de învățământ segregat;

41.  salută planurile Comisiei de a convoca o reuniune la nivel înalt cu privire la educație, cu scopul de a promova dialogul pe diferite teme, inclusiv segregarea etnică a copiilor în școli și aducerea laolaltă a reprezentanților organizațiilor internaționale relevante și a autorităților din BiH responsabile pentru educație;

42.  invită autoritățile să alinieze legislația la acquis-ul în materie de recunoaștere a calificărilor profesionale din Uniunea Europeană;

43.  îndeamnă autoritățile să ia toate măsurile necesare în vederea conservării patrimoniului național și să abordeze chestiunea cadrului juridic aferent; solicită, în plus, tuturor autorităților competente de la toate nivelurile să asigure instituirea unor proceduri clare pentru finanțarea instituțiilor culturale, pentru a preveni închiderile;

44.  îndeamnă autoritățile din BiH să instituie măsuri adecvate de evitare a unor noi încălcări ale regimului de călătorii fără viză și să combată cu eficacitate abuzurile organizate care vizează procedurile de acordare a azilului în statele membre ale Uniunii Europene;

Cooperarea regională și aspecte bilaterale

45.  adresează felicitări BiH pentru rolul constructiv exercitat în cooperarea regională și invită această țară să depună eforturi în vederea delimitării frontierelor în cooperare cu toate țările învecinate;

46.  îndeamnă autoritățile din BiH să intensifice procesul de pregătire în vederea aderării Croației la UE prin alinierea legislației relevante a BiH privind siguranța alimentară la acquis-ul UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de acțiune din partea autorităților BiH, aceasta putând eventual duce la pierderi pe piețele de export ale BiH; salută progresele înregistrate până acum și îndeamnă autoritățile competente să construiască rapid infrastructura necesară la viitoarele puncte de control de la frontiera UE (PCF); salută inițiativa Comisiei de a găsi soluții în cadrul reuniunilor sale trilaterale cu Croația și cu BiH cu privire la ultimele chestiuni nesoluționate legate de gestionarea granițelor în contextul aderării Croației la UE, inclusiv acordul Neum/Ploče; solicită o continuare a eforturilor constructive în această privință, permițând introducerea mai multor PCF, dacă este necesar; adresează felicitări BiH pentru contribuția sa la progresul înregistrat în rezolvarea chestiunilor nesoluționate, inclusiv finalizarea Acordului privind micul trafic de frontieră , care are drept scop simplificarea traficului cetățenilor în zonele de graniță; consideră că este necesar să se găsească o soluție pentru a menține actualul regim de cărți de identitate între cele două țări după iulie 2013, astfel încât cetățenii BiH să poată călători în continuare spre Croația;

47.  își reiterează solicitarea de a permite cetățenilor din Kosovo accesul pe teritoriul său, BiH fiind singura țară din regiune care nu admite accesul cetățenilor menționați; îndeamnă, așadar, autoritățile din BiH să accepte documentele de călătorie de bază ale cetățenilor din Kosovo pentru a le permite să intre în țară, după cum procedează și Serbia și alte țări;

48.  reiterează necesitatea implementării stricte în continuare a tuturor criteriilor și măsurilor necesare pentru ridicarea vizelor pentru călătoriile în țările din spațiul Schengen, să pună în aplicare strategii de lungă durată și să reglementeze politica privind minoritățile; consideră că este necesară informarea cetățenilor cu privire la limitările în ceea ce privește liberalizarea regimului de vize pentru a preveni toate tipurile de abuzuri în ceea ce privește libertatea de călătorie și politica de liberalizare a vizelor; ia act de cifrele constant scăzute ale solicitanților de azil proveniți din BiH în cadrul statelor membre ale UE; evidențiază importanța regimului de călătorii fără viză pentru cetățenii din BiH;

o
o   o

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, precum și Președinției Bosniei și Herțegovina, Consiliului de miniștri din Bosnia și Herțegovina, Adunării Parlamentare a Bosniei și Herțegovina și guvernelor și parlamentelor Federației Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska.

(1) JO L 80, 19.3.2008, p. 18. (2) JO L 188, 19.7.2011, p. 30. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0085. (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0453.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la Raportul pe 2012 privind progresele realizate de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (2013/2866(RSP))

P7_TA(2013)0226 B7-0186/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia Consiliului European din 16 decembrie 2005 de a acorda acestei țări statutul de țară candidată la aderarea la UE și concluziile Președinției la încheierea reuniunilor Consiliului European din 15 și 16 iunie 2006 și din 14 și 15 decembrie 2006,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 13 decembrie 2012,

–  având în vedere declarația comună a șefilor Misiunii UE și a SUA din 11 ianuarie 2013,

–  având în vedere Raportul Comisiei privind evoluția acestei țări în 2012 (SWD(2012)0332) și Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2012-2013” (COM(2012)0600),

–  având în vedere Rezoluțiile 845 (1993) și 817 (1993) ale Consiliului de Securitate al ONU și Rezoluția 47/225 (1993) a Adunării Generale a ONU, precum și Acordul interimar din 1995,

–  având în vedere hotărârea Curții Internaționale de Justiție privind aplicarea Acordului interimar din 13 septembrie 1995,

–  având în vedere Recomandarea 329 (2012) a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei privind democrația locală în această țară,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, inclusiv Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la extindere: politici, criterii și interese strategice ale UE,(1),

–  având în vedere cea de a zecea reuniune a Comisiei parlamentare comune din 7 iunie 2012,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în cadrul procesului de integrare, toate țările candidate și potențial candidate ar trebui să fie tratate în funcție de meritele proprii,

B.  întrucât dialogul la nivel înalt privind aderarea (HLAD) a imprimat un nou dinamism proceselor de reformă din țară;

C.  întrucât aderarea la UE este fundamentală pentru stabilitatea pe termen lung a țării și pentru bunele relații interetnice;

D.  întrucât Consiliul European a hotărât, pentru al patrulea an consecutiv, să nu inițieze negocieri de aderare cu această țară, în pofida recomandării pozitive a Comisiei în această privință; întrucât această nouă amânare se adaugă la frustrările crescânde ale opiniei publice din țară în legătură cu impasul procesului de integrare în UE și riscă să exacerbeze problemele și tensiunile interne; întrucât chestiunile bilaterale nu ar trebui să reprezinte un obstacol în calea deschiderii oficiale a negocierilor de aderare, cu toate că aceste chestiuni ar trebui soluționate înainte de finalul procesului de aderare;

E.  întrucât țara este pregătită să lanseze negocieri de aderare cu UE;

F.  întrucât cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate rămân părți esențiale ale procesului de extindere;

G.  întrucât chestiunile bilaterale ar trebui abordate într-un spirit constructiv, ținând seama de interesele și de valorile generale ale UE;

Considerații generale

1.  invită din nou Consiliul să stabilească neîntârziat o dată pentru demararea negocierilor de aderare;

2.  regretă faptul că, pentru al patrulea an consecutiv, Consiliul a decis să nu dea curs recomandării Comisiei în cadrul ultimei sale reuniuni din 11 decembrie 2012 și nu a deschis încă negocierile de aderare; consideră că concluziile Consiliului European, în cuprinsul cărora a fost aprobată o decizie la termen bazată pe încă un raport al Comisiei, constituie totuși un real pas înainte, recunoscându-se importanța unor progrese suficiente înregistrate în domenii-cheie, în conformitate cu prevederile incluse în concluziile Consiliului European din decembrie 2012; îl felicită pe comisarul pentru extindere pentru inițiativele sale și îi solicită să includă în raportul pe care îl pregătește o evaluare a costurilor neextinderii, inclusiv a riscurilor majore pentru țară în cazul prelungirii statu quo-ului; salută raportul de primăvară al Comisiei Europene din 16 aprilie 2013 şi solicită Președinției irlandeze să desfășoare o activitate diplomatică intensă în vederea obținerii unui rezultat satisfăcător, urmărind o decizie a Consiliului de deschidere a negocierilor înainte de finele lunii iunie 2013;

3.  subliniază faptul că relațiile bune de vecinătate constituie o componentă esențială a procesului de aderare la UE; salută rolul general constructiv al țării în ceea ce privește relațiile cu alte țări candidate la aderare; încurajează continuarea schimburilor diplomatice care au avut loc între Atena, Sofia și Skopje și subliniază cât este de important ca toate părțile să dea dovadă de angajament autentic în vederea unor „relații de bună vecinătate” bazate în special pe prietenie, respect reciproc, dialog constructiv și o dorință reală de a soluționa neînțelegerile și de a depăși ostilitățile; recomandă evitarea atitudinilor, declarațiilor și acțiunilor care ar putea avea consecințe negative asupra relațiilor de bună vecinătate; salută, în această privință, prima reuniune organizată recent între reprezentanții guvernelor de la Skopje și de la Sofia având ca obiectiv posibil semnarea unui acord între cele două țări; îl îndeamnă pe comisarul pentru extindere să acorde, în raportul său, o atenție specială chestiunii relațiilor de bună vecinătate; de asemenea, face apel la o cooperare socioculturală sporită în vederea întăririi legăturilor între popoarele din regiune;

4.  își reafirmă poziția potrivit căreia chestiunile bilaterale ar trebui abordate cât mai curând posibil în procesul de aderare, într-un spirit constructiv și de vecinătate și, de preferat, înaintea deschiderii negocierilor de aderare; își reafirmă opinia potrivit căreia chestiunile bilaterale nu ar trebui invocate pentru a împiedica procesul de aderare la UE;

5.  insistă asupra faptului că, în cadrul procesului de integrare, toate țările candidate și potențial candidate ar trebui să fie tratate în funcție de meritele proprii;

6.  crede cu tărie că începerea negocierilor poate reprezenta în sine o „schimbare de curs”, impulsionând pozitiv continuarea reformelor, îmbunătățirea situației interne, facilitarea dialogului interetnic și promovarea unor relații bune cu vecinii, oferind totodată un instrument eficace în acest sens;

7.  consideră că dialogul la nivel înalt privind aderarea (HLAD) a fost un instrument important pentru depășirea blocajului existent și insuflarea unui nou dinamism în procesul de aderare la UE; salută progresele înregistrate în peste 75 % dintre domeniile de politică identificate; reiterează importanța implementării integrale și ireversibile; subliniază că HLAD nu se substituie negocierilor de aderare; invită Consiliul să solicite Comisiei demararea procesului de verificare cât mai curând posibil, pentru a permite realizarea unor progrese ulterioare;

8.  salută și sprijină pe deplin recentul acord care a condus la deblocarea evoluțiilor politice interne din țară și consideră că acesta va permite înregistrarea altor progrese către aderarea la UE înaintea discuțiilor din cadrul Consiliului European; cere tuturor părților să continue dialogul politic și subliniază necesitatea unui angajament și a unui sprijin larg, transpartinic, pentru agenda UE; subliniază faptul că parlamentul național este o instituție-cheie pentru dezbaterea și soluționarea diferendelor politice și cere tuturor forțelor politice din țară să acționeze în acest spirit, respectând procedurile și valorile democratice pe care a fost întemeiat; sprijină inițiativele care conduc la o îmbunătățire a funcționării parlamentului, inclusiv propunerea privind o comisie de anchetă care să stabilească responsabilitățile pentru evenimentele din 24 decembrie 2012, să formuleze recomandări suplimentare pentru o reformă integrală a procedurilor parlamentare pe o bază cu adevărat transpartinică, să îmbunătățească autoritatea, independența și legitimitatea parlamentului și să împiedice repetarea unor astfel de incidente; invită autoritățile să înființeze imediat comisia de anchetă respectivă pentru ca aceasta să își poată începe activitatea importantă în vederea restabilirii unui proces politic normal în țară; își exprimă regretul că jurnaliștii au fost, și ei, evacuați din parlament și solicită reluarea dialogului dintre guvern și Asociația Ziariștilor în condiții care să câștige încrederea acestora;

9.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relațiile interetnice, care s-au tensionat în ultimul an; este încredințat că dialogul politic consolidat este esențial pentru a înainta pe calea către o societate multietnică, multiculturală și multireligioasă pașnică și pentru a elimina riscurile pe care le reprezintă polarizarea pe linii de demarcație etnică a societății; condamnă ferm toate incidentele și manifestările de intoleranță din motive etnice;

10.  salută raportul guvernului privind implementarea Acordului-cadru de la Ohrid (OFA) și așteaptă ca raportul să fie prezentat publicului pentru a genera un sprijin social și politic larg pentru viitorul multietnic al țării; încurajează guvernul să treacă rapid la următoarea etapă a revizuirii;

11.  salută Programul de descentralizare 2011-2014 și solicită punerea pe deplin în aplicare a Legii privind dezvoltarea regională; încurajează guvernul să continue descentralizarea fiscală, obiectivul pe termen mediu fiind acela ca autoritățile locale și regionale să cheltuiască 9% din PIB; salută activitățile PNUD și ale comunității mai largi a donatorilor, desfășurate în parteneriat cu guvernul, vizând consolidarea capacităților guvernării locale, pentru a asigura buna guvernanță și accesul egal pentru toți cetățenii;

12.  salută eforturile depuse de autorități pentru desprinderea de trecutul comunist, dezvăluirea publică a numelor agenților afiliați serviciilor secrete din fosta Iugoslavie și cu prelungirea termenului de aplicabilitate a legii lustrației până la adoptarea legii privind accesul liber la informațiile publice; în același timp, încurajează autoritățile să recupereze din Serbia arhivele serviciilor secrete iugoslave și să includă în procesul de lustrație personalul serviciilor de informații și contrainformații; încurajează consolidarea mandatului Comisiei pentru verificarea datelor prin transferarea definitivă a tuturor documentelor necesare de la serviciile de informații și contrainformații la sediile Comisiei; subliniază necesitatea unei reforme a sectorului de securitate și a consolidării controlului parlamentar asupra serviciilor de informații și contrainformații;

13.  consideră că cea mai bună cale de edificare a unei societăți multietnice o constituie dialogul politic consolidat, o conducere exemplară care să accepte și să manifeste toleranță față de alte etnii și un sistem educațional care să promoveze valorile unei societăți multietnice; în consecință, salută proiectul educațional multietnic al guvernului și îndeamnă toate școlile să urmeze exemplul unor pionieri precum cei din Kumanovo, care încearcă să pună capăt educării separate a diferitelor comunități etnice;

14.  încurajează cu hotărâre autoritățile și societatea civilă să ia măsuri adecvate de reconciliere istorică pentru a depăși dezbinarea care există dintre diferitele grupuri etnice și din interiorul acestora, incluzând cetățenii cu identitate bulgară; își reiterează solicitarea referitoare la înregistrarea unor progrese reale în ceea ce privește sărbătorirea unor evenimente și personalități comune împreună cu statele membre ale UE din vecinătate; încurajează tentativele de înființare a unor comitete mixte de experți în domeniul istoriei și educației, pentru a contribui la o interpretare obiectivă și bazată de fapte a istoriei, pentru a consolida cooperarea universitară și pentru a promova o atitudine pozitivă a tinerilor față de vecinii lor; îndeamnă autoritățile să introducă materiale educative fără interpretări ideologice ale istoriei, care să urmărească îmbunătățirea înțelegerii reciproce; ia act, cu îngrijorare, de fenomenul „antichizării”; are convingerea că arta și cultura ar trebui folosite pentru a-i aduce pe oameni mai aproape unii de ceilalți și pentru a-i dezbina; îndeamnă guvernul să transmită publicului și media semnale clare, care să indice faptul că discriminarea din motive de identitate națională nu este tolerată în țară, inclusiv în raport cu sistemul judiciar, media și oportunitățile sociale și de ocupare a unui loc de muncă; subliniază importanța acestor acțiuni pentru integrarea diferitelor comunități etnice și pentru stabilitatea și integrarea europeană a țării;

15.  salută progresele în ceea ce privește consolidarea cadrului normativ în domeniul justiției pentru copii, inclusiv amendamentele la legea privind instanțele pentru minori, instituirea unui sistem de monitorizare și elaborarea unei strategii naționale privind prevenirea delincvenței juvenile; ia act cu îngrijorare de lacunele rămase în ceea ce privește protecția copiilor care au căzut victime ale delictelor, în special victime ale abuzurilor, din cauza resurselor insuficiente, a capacității limitate a personalului și a lipsei unui sistem de reacție eficace pentru victimele-copii; solicită îmbunătățirea resurselor umane și financiare ale centrelor de asistență socială și crearea unor echipe multidisciplinare capabile să ofere servicii de recuperare, de reabilitare și de reintegrare pentru victimele-copii;

Relațiile de bună vecinătate și chestiunea numelui

16.  își exprimă, în continuare, regretul cu privire la faptul că incapacitatea de a soluționa disputa referitoare la nume a blocat drumul țării către aderarea la UE; este de acord cu Consiliul European că chestiunea referitoare la nume trebuie soluționată definitiv, fără întârziere, de ambele părți, și că Decizia de la Haga, care face parte din dreptul internațional, trebuie să intre în vigoare; sprijină ferm eforturile trimisului special al ONU în vederea găsirii unei soluții comun acceptabile; salută propunerea avansată de către comisarul pentru extindere referitoare la întrunirea trilaterală dintre Skopje, Atena și Bruxelles; opinează că această inițiativă ar putea impulsiona negocierile conduse de ONU; salută impulsul generat de propunerea de memorandum de înțelegere și de contactele recente cu mediatorul ONU; cere tuturor părților să nu piardă nicio ocazie pentru a asigura succesul acestei acțiuni, să poarte un dialog constructiv în vederea găsirii unei soluții și să deblocheze situația; opinează, în acest sens, că Uniunea Europeană și conducerea țării ar trebui să explice cetățenilor beneficiile pe care le implică o soluție, în cazul în care este convenită înainte de referendumul pe această temă;

17.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei și Consiliului de a începe elaborarea, în conformitate cu tratatele UE, a unui mecanism de arbitraj general aplicabil, care să aibă ca scop soluționarea problemelor bilaterale dintre țările candidate la aderare și statele membre;

18.  salută utilizarea termenului de „macedonean” în Raportul din 2012 privind progresele realizate de această țară, respectând, în același timp, diferitele limbi, identități și culturi din interiorul ei și din statele membre ale UE învecinate;

Criteriile politice

19.  împărtășește evaluarea Comisiei, potrivit căreia țara continuă să îndeplinească criteriile politice;

20.  solicită consolidarea rolului de supraveghere al parlamentului în raport cu guvernul și îmbunătățirea Codului electoral, precum și o mai mare transparență în ceea ce privește finanțarea partidelor politice; subliniază, în acest sens, că recomandările OSCE/ODIHR emise după alegerile parlamentare din 2011 nu au fost implementate decât parțial și îi solicită, în această privință, guvernului să modifice legislația în vederea implementării integrale a recomandărilor, inclusiv în ceea ce privește revizuirea și actualizarea listelor electorale;

21.  salută continuarea eforturilor depuse în direcția cadrului legislativ pentru serviciul civil și public și pentru procedurile administrative generale, în special în privința legii funcționarilor din administrație și a legii privind procedurile administrative generale; solicită depunerea unor eforturi suplimentare pentru a asigura transparența, imparțialitatea și profesionalismul administrației publice, pentru a garanta recrutarea pe bază de merit și pentru a îmbunătăți controlul financiar, planificarea strategică și gestionarea resurselor umane;

22.  solicită depunerea unor eforturi suplimentare pentru a garanta independența și imparțialitatea sistemului judiciar; consideră că este importantă definirea unor cerințe clare în ceea ce privește demiterea judecătorilor, pentru a elimina riscurile la adresa independenței judiciare; salută progresele înregistrate în ceea ce privește reducerea numărului total de cauze nesoluționate aflate pe rolul instanțelor, dar solicită insistent adoptarea unor măsuri pentru rezolvarea acestei probleme în cazul Curții Supreme și al Tribunalului Administrativ; solicită raționalizarea treptată a rețelei de instanțe și sprijinul constant acordat Academiei pentru Judecători și Procurori, având în vedere rolul esențial al acesteia în asigurarea continuității formării, a înaintării în carieră și a recrutării pe bază de merite;

23.  salută eforturile de îmbunătățire a eficienței și a transparenței sistemului judiciar și îndeosebi publicarea pe site-urile proprii a hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești de la toate nivelurile; subliniază necesitatea de a crea un registru al urmăririlor penale și al condamnărilor, pe baza căruia să se poată măsura progresele înregistrate; solicită unificarea jurisprudenței pentru a se asigura caracterul previzibil al sistemului judiciar și încrederea opiniei publice;

24.  sprijină Grupul special de investigații din cadrul EULEX (SITF) și încurajează țara să coopereze pe deplin cu SITF și să îi ofere asistență în activitatea sa;

25.  salută consolidarea cadrului juridic pentru combaterea corupției, inclusiv modificările aduse legii privind conflictul de interese, dar este îngrijorat de faptul că corupția continuă să fie larg răspândită atât în interiorul țării, cât și în întreaga regiune; solicită depunerea unor eforturi mai susținute în ceea ce privește implementarea legilor intrate actualmente în vigoare și îndeamnă la continuarea eforturilor în vederea instituirii unei evidențe a condamnărilor pronunțate în cazurile implicând persoane de rang înalt; salută programul de combatere a corupției, sprijinit de OSCE, proiectul PrijaviKorupcija.org, care face posibilă raportarea cazurilor de corupție prin mesaje de tip SMS, precum și declarația celor zece primari, potrivit căreia, în municipalitățile lor, va exista o toleranță zero față de corupție;

26.  constată că, deși sentințele pentru infracțiuni de corupție sunt mai stricte, ordinele de sechestrare și confiscare a bunurilor rămân excepționale; opinează că sechestrarea și confiscarea bunurilor constituie un instrument esențial în lupta împotriva corupției și a crimei organizate; solicită autorităților țării să pună integral în executare prevederile Codului penal cu privire la confiscarea extinsă, îmbogățirea prin mijloace ilicite și răspunderea penală a persoanelor juridice;

27.  salută amendamentele aduse la legea privind finanțarea partidelor politice; ia act, în special, de rolul conducător atribuit Oficiului Național de Audit (SAO) în contextul supravegherii finanțării politice; solicită autorităților țării să pună la dispoziția SAO mijloace suficiente pentru a permite un control complet și proactiv asupra finanțării partidelor și a campaniilor electorale, precum și să îmbunătățească semnificativ transparența cheltuielilor publice și a finanțării partidelor politice;

28.  remarcă faptul că activitățile de creare a unei baze naționale de informații sunt în derulare; încurajează autoritățile să finalizeze procedura de licitație și să stabilească, cât mai curând posibil, cine urmează să înființeze baza națională de informații, pentru a sprijini pe deplin lupta împotriva crimei organizate, corupției, fraudei, spălării de bani și a altor infracțiuni grave, inclusiv cele cu caracter transfrontalier;

29.  salută decriminalizarea prin lege a defăimării și consolidarea dialogului dintre guvern și jurnaliști privind aspecte legate de libertatea de exprimare; invită autoritățile să continue să consolideze și să promoveze libertatea de informare și pluralismul media, care trebuie să fie lipsite de orice influență politică sau financiară și trebuie aplicate cu consecvență; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea cu privire la faptul că țara a coborât mult în Clasamentul libertății presei întocmit de organizația „Reporteri fără frontiere” și solicită depunerea unor eforturi suplimentare în vederea consolidării standardelor profesionale în domeniul jurnalismului, al jurnalismului de investigație, al promovării pluralismului media, al independenței serviciului public de radio și televiziune, al punerii în executare a drepturilor din sfera muncii ale lucrătorilor din cadrul media, al transparenței în ceea ce privește proprietatea asupra mijloacelor de informare în masă, al sustenabilității și conformității cu standardele europene; constată cu îngrijorare autocenzura generalizată în rândul jurnaliștilor și lipsa unei organizații media de auto-reglementare; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că cea mai mare parte dintre materialele publicitare finanțate de guvern este direcționată înspre mass-media pro-guvernamentală; sprijină activiștii de pe rețelele de socializare, care au făcut lobby împotriva cenzurării internetului;

30.  este preocupat de lipsa unei raportări analitice și obiective din partea mass-mediei în perioada care a precedat alegerile locale din martie 2013, în special în ceea ce privește activitățile opoziției, practic absente atât din mass-media privată, cât și din cea publică, în timpul campaniei electorale; subliniază că vigilența și profesionalismul mass-mediei reprezintă o condiție sine qua non, esențială pentru dezvoltarea în continuare a unei culturi și a unor instituții democratice în țară, precum și pentru îndeplinirea criteriilor politice;

31.  ia act de hotărârea din 13 decembrie 2012 a Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul El-Masri, în care s-au constatat încălcări multiple ale Convenției Europene în ceea ce privește răpirea, predarea extraordinară și torturarea cetățeanului german Khaled El-Masri la 31 decembrie 2003 și reținerea sa timp de 23 de zile într-un hotel din Skopje, înainte de a fi transferat, prin aeroportul din Skopje, în Afganistan; solicită guvernului să se conformeze fără întârziere tuturor aspectelor menționate în hotărârea CEDO, inclusiv prezentarea de scuze oficiale dlui El-Masri, achitarea daunelor dispuse de curte și angajamentul de a înființa o comisie internațională de anchetă;

32.  salută noua lege privind egalitatea de șanse, prima strategie pe cinci ani privind întocmirea bugetului pe criterii de gen, elaborată în parteneriat cu ONU Femei, finanțarea alocată planului de acțiune pentru integrarea romilor și proiectul de sprijinire a romilor în vederea punerii în legalitate a locuințelor lor; salută deschiderea noului Birou de sprijin pentru comunitatea LGBTI, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la vandalizarea acestuia; încurajează guvernul să își continue eforturile de consolidare a politicilor de combatere a discriminării, în special a celor care vizează discriminarea pe criterii etnice, precum și pe criterii de identitate națională;

33.  cere miniștrilor și oficialităților să condamne public discriminarea împotriva persoanelor LGBTI, să asigure desfășurarea cu succes și în condiții de siguranță a marșului homosexualilor și a altor activități ale comunității LGBTI și să își exprime angajarea în ceea ce privește nediscriminarea, din nici un motiv, prevăzută în tratatele UE; face apel la mass-media să se abțină de la retorica anti-LGBTI, inclusiv discursurile motivate de ură și incitarea la ură;

34.  este preocupat de cazurile de rele tratamente aplicate de către poliție; solicită formarea, profesionalizarea și depolitizarea în continuare a cadrelor de poliție; consideră că, pentru a combate impunitatea și a asigura servicii de poliție democratice și responsabile, este necesar un mecanism de supraveghere independent în sprijinul agențiilor de aplicare a legii;

35.  subliniază că un regim de călătorii fără viză acordat cetățenilor țării și tuturor țărilor din Balcanii de Vest ar constitui un avantaj extrem de important în procesul de integrare în UE și un stimulent foarte puternic pentru accelerarea reformelor în domeniul justiției și al afacerilor interne;

36.  solicită autorităților să ia măsuri și să coopereze cu statele membre ale UE pentru a preveni solicitările nejustificate de azil în UE ale cetățenilor țării, garantând totodată dreptul la călătorii fără vize pentru toți cetățenii și prevenind orice formă de discriminare sau stigmatizare a populației de etnie romă sau a persoanelor aparținând grupurilor minorităților etnice; invită guvernele statelor membre ale să nu conteste și nici să nu stânjenească călătoriile fără viză ale cetățenilor macedoneni, ci să îndemne autoritățile să implementeze politici care să ofere tuturor cetățenilor un viitor decent în țara lor;

37.  deși salută numărul mare de parlamentari femei în comparație cu unele state membre ale UE, rămâne îngrijorat de participarea redusă a femeilor pe piața muncii; solicită autorităților să consolideze serviciile de îngrijire a copiilor pentru copiii cu dizabilități, pentru copiii străzii, pentru cei care consumă droguri și pentru cei care sunt victime ale violenței domestice, ale abuzurilor sexuale sau ale traficului;

38.  salută progresele constante înregistrate de Comisia pentru protecția împotriva discriminării; solicită ca aceasta să dispună de personal complet și consideră că primirea ei în Rețeaua Europeană a Organismelor de Promovare a Egalității oferă un exemplu celorlalte agenții și organizații pentru promovarea aderării la UE prin însăși integrarea lor în rețelele europene relevante;

Societatea civilă

39.  consideră că dezvoltarea unei culturi politice care beneficiază de pe urma unei societăți civile independente, pluraliste, interetnice, interculturale și nepartizane este esențială pentru progresul democratic al țării și că descoperirile societății civile pot îmbogăți posibilitățile de elaborare a politicilor pe bază de dovezi; subliniază că este necesar ca organizațiile societății civile (OSC) să fie consolidate, să devină independente de interesele politice și să intensifice proiectele comune în beneficiul reciproc cu OSC din țările vecine și, în general, cu cele din întreaga UE;

40.  salută consultarea care a avut loc cu OSC legată de modificările aduse legii privind asistența judiciară și celei privind fundațiile; solicită consultarea deplină și la timp a societății civile cu privire la toate inițiativele relevante de politici, inclusiv prin intermediul dialogului la nivel înalt privind aderarea, și la includerea unor membri observatori ai societății civile selecționați în mod transparent în toate grupurile de lucru guvernamentale relevante;

41.  subliniază rolul esențial pe care OSC-urile îl pot juca pentru ca procesul de integrare în UE să fie mai transparent, mai responsabil și mai cuprinzător;

42.  consideră că studiul parlamentar privind Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) indică necesitatea ca guvernul să își asume obiectivul parteneriatului cu societatea civilă și să instituie un fond național de cofinanțare, pentru a permite OSC să participe pe deplin la programele finanțate de UE; îndeamnă OSC să se implice pe deplin în deciziile de programare a viitorului IPA;

Aspecte economice

43.  felicită această țară pentru menținerea stabilității macroeconomice; ia act, cu toate acestea, de faptul că datoria publică a crescut și calitatea guvernanței fiscale s-a deteriorat, iar declinul economic mondial a avut efecte negative asupra investițiilor directe în această țară;

44.  salută măsurile legislative de consolidare a mediului de afaceri și acțiunea continuă urmărind elaborarea unor strategii macrofiscale sănătoase pe termen mediu; încurajează forțele politice să se angajeze într-un dialog politic transparent în ceea ce privește situația fiscală și obligațiile țării în materie de credite;

45.  ia act cu îngrijorare de faptul că șomajul continuă să fie foarte ridicat, șomajul în rândul tinerilor fiind dintre cele mai ridicate la nivel mondial, și că gradul de ocupare a femeilor rămâne foarte scăzut; salută planul de acțiune privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, dezvoltat în cooperare cu programul OIM „Munca decentă”; solicită guvernului să amelioreze coordonarea dintre organismele de aplicare a normelor în domeniul muncii și să valorifice experiența acumulată în urma programului de formare comună organizat de Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), pentru a consolida capacitatea partenerilor sociali de a se angaja într-un dialog social efectiv; este de părere că sunt necesare investiții suplimentare în consolidarea capacităților de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de inovare pentru a facilita construcția unei economii bazate pe cunoaștere;

46.  salută progresele realizate în ceea ce privește modernizarea rețelelor de transport, a celor energetice și de telecomunicații și, în special, eforturile depuse pentru finalizarea Coridorului X(2); salută, având în vedere importanța legăturilor feroviare în cadrul unui sistem de transport sustenabil, intenția guvernului de a moderniza sau de a construi legături feroviare din Skopje până în capitalele țărilor vecine și solicită obținerea unor progrese mai însemnate, printre care finalizarea finanțării legăturilor feroviare din cadrul Coridorului VIII(3);

47.  subliniază importanța creării unui mecanism de consultare între guvern și întreprinderile private atunci când se iau decizii privind combaterea crizei economice; afirmă, de asemenea, că un astfel de mecanism ar putea fi o soluție în vederea adaptării sistemului educațional la nevoile pieței, ceea ce ar putea reduce șomajul în rândul tinerilor;

48.  ia act de eforturile guvernului de a reconstrui infrastructura rutieră locală din țară, urmărind îmbunătățirea turismului alternativ și a vieții cetățenilor; în această privință, încurajează țara să adopte o abordare mai dinamică în cazul proiectelor de dezvoltare regională din cadrul IPA, de natură să contribuie la intensificarea cooperării transfrontaliere și a legăturilor dintre țările din regiune;

49.  relevă faptul că sunt necesare eforturi semnificative în domeniul mediului, îndeosebi în domeniul calității apei, al protecției naturii și al controlului poluării industriale și al gestionării riscurilor generate de aceasta; subliniază faptul că, fără o consolidare adecvată a capacității administrative, nu se pot realiza progrese substanțiale; invită guvernul țării să ia măsurile necesare în această privință;

50.  reafirmă potențialul energiei din surse regenerabile pentru țară și salută progresele făcute prin cele 21 de noi concesiuni acordate deja pentru centrale hidroelectrice de mici dimensiuni, o hidrocentrală fiind deja pusă în funcțiune, precum și construirea unui parc eolian în curs de realizare; solicită guvernului să-și intensifice eforturile de aliniere a legislației națională la acquis-ul UE din domeniu și să pună în aplicare legislația națională, îndeosebi în materie de gestionare a apei, control al poluării industriale, protecție a naturii și schimbări climatice; subliniază necesitatea consolidării capacității administrative atât la nivel central, cât și la nivel local;

51.  încurajează autoritățile să își intensifice eforturile în vederea introducerii e-guvernării în cadrul reformelor din administrația publică, urmărind să asigure servicii eficiente, accesibile și transparente pentru cetățeni și întreprinderi;

Cooperarea regională și internațională

52.  salută faptul că această țară deține în prezent președinția Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est și își aduce contribuția la acesta, cu speranța ca acest fapt să contribuie la o agendă europeană puternică, la relații de bună vecinătate și la integrare; subliniază importanța cooperării regionale, în concordanță cu agenda și valorile europene, și solicită realizarea de progrese suplimentare în această privință; reafirmă faptul că, pentru UE, este important să se urmărească aderarea tuturor țărilor din regiune, fără excepție;

53.  consideră că o schimbare de mentalitate, transformând conceptul „Balcanilor de Vest” în acela al „Europei de Sud-Est”, ar putea fi de ajutor în această încercare;

54.  salută participarea țării la Misiunea EUFOR ALTHEA și acordul privind participarea la operațiile PSAC de gestionare a crizelor; invită această țară să își alinieze poziția la cea a UE în ceea ce privește Curtea Penală Internațională;

55.  invită guvernul și toate organizațiile competente să depună eforturi pentru a îndeplini criteriile și condițiile necesare pentru un regim fără vize în spațiul Schengen; subliniază că este necesar să se asigure o informare deplină a publicului referitor la restricțiile privind eliminarea vizelor și să se garanteze faptul că politica de eliminare sau de liberalizare a vizelor nu va fi utilizată în mod abuziv; subliniază că suspendarea acordurilor privind eliminarea vizelor nu va fi lipsită de consecințe sociale și economice nefavorabile;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului acestei țări.

(1) Texts adopted, P7_TA(2012)0453. (2) Coridorul X este unul dintre cele zece coridoare de transport pan-europene și pornește de la Salzburg (Austria) continuând până la Salonic (Grecia). Ramura D a acestuia urmează traseul Veles - Prilep - Bitola - Florina - Igoumenitsa (via Egnatia). (3) Coridorul VIII este unul dintre cele zece coridoare de transport pan-europene și pornește de la Durrës (Albania) continuând până la Varna (Bulgaria). Acesta trece și prin Skopje.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la negocierile privind schimburile comerciale și investițiile dintre UE și Statele Unite ale Americii (2013/2558(RSP))

P7_TA(2013)0227 B7-0187/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația comună a summitului UE-SUA din 28 noiembrie 2011 și Declarația comună a Consiliului Economic Transatlantic UE-SUA (TEC) din 29 noiembrie 2011,

–  având în vedere Raportul final din 11 februarie 2013 al Grupului de lucru la nivel înalt (HLWG) pentru locuri de muncă și creștere economică(1),

–  având în vedere Declarația comună din 13 februarie 2013 a președintelui SUA, Barack Obama, președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, și președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 7 și 8 februarie 2013(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 23 octombrie 2012 referitoare la relațiile comerciale și economice cu Statele Unite(4),

–  având în vedere Declarația comună a celei de a 73-a reuniuni interparlamentare a Dialogului transatlantic al legislatorilor (TLD), organizată la Washington în perioada 30 noiembrie-1 decembrie 2012,

–  având în vedere versiunea finală a proiectului de raport din martie 2013 al Centrului de Cercetare pentru Politici Economice (Londra) intitulat „Reducerea obstacolelor transatlantice din calea comerțului și a investițiilor: o evaluare economică”(5),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât UE și SUA sunt cei doi actori cei mai importanți pe plan mondial în domeniul schimburilor comerciale și al investițiilor, totalizând împreună aproape jumătate din PIB-ul mondial și o treime din schimburile comerciale mondiale;

B.  întrucât piețele UE și SUA sunt profund integrate, valoarea schimburilor comerciale bilaterale zilnice de bunuri și servicii ridicându-se la aproape două miliarde EUR, sprijinind, astfel, milioane de locuri de muncă în ambele economii, și întrucât investițiile UE și SUA constituie adevăratul motor al relației transatlantice, investițiile bilaterale în 2011 depășind în total suma de 2 394 trilioane EUR;

C.  întrucât, potrivit Raportului de evaluare a impactului pregătit de Comisia Europeană, ce are la bază un raport al Centrului de Cercetare pentru Politici Economice, un parteneriat transatlantic în domeniul comerțului și investițiilor ambițios și cuprinzător - odată implementat pe deplin - ar putea aduce în ansamblul său beneficii economice semnificative atât pentru UE (119,2 miliarde EUR pe an), cât și pentru SUA (94,9 miliarde EUR pe an); întrucât exporturile UE către SUA ar putea crește, astfel, cu 28 %, iar exporturile totale ale UE ar putea crește cu 6 %, fiind atât în beneficiul exportatorilor de bunuri și servicii din UE, cât și în cel al consumatorilor din UE;

D.  întrucât UE și SUA împărtășesc valori comune, sisteme juridice comparabile și standarde ridicate, chiar dacă diferite, în domeniul muncii, protecției consumatorilor și al protecției mediului;

E.  întrucât economia mondială se confruntă cu provocări și cu emergența unor noi actori, iar atât UE, cât și SUA trebuie să exploateze la maximum potențialul deplin al unei cooperări economice mai strânse, în vederea amplificării beneficiilor comerțului internațional, pentru depășirea crizei economice și realizarea unei redresări economice globale sustenabile;

F.  întrucât, în urma summitului UE-SUA din noiembrie 2011, HLWG a fost însărcinat să identifice opțiuni pentru intensificarea schimburilor comerciale și a investițiilor pentru a sprijini crearea de locuri de muncă, creșterea economică și competitivitatea într-un mod reciproc avantajos;

G.  întrucât HLWG a analizat împreună o gamă largă de potențiale opțiuni pentru extinderea schimburilor comerciale și a investițiilor transatlantice și a ajuns în raportul său final la concluzia că un acord cuprinzător în domeniul comerțului și al investițiilor ar reprezenta beneficiul cel mai semnificativ pentru ambele economii;

H.  întrucât UE este convinsă că dezvoltarea și consolidarea sistemului multilateral reprezintă obiectivul crucial; întrucât, cu toate acestea, acest fapt nu împiedică acordurile bilaterale să depășească angajamentele din cadrul OMC și să fie complementare normelor multilaterale, având în vedere faptul că atât acordurile regionale, cât și acordurile de liber schimb duc la o armonizare sporită a standardelor și la o mai amplă liberalizare, ce este benefică sistemului comercial multilateral;

I.  întrucât, la 12 martie 2013, Comisia a propus autorizarea deschiderii negocierilor și a proiectului de directive de negociere ce urmează a fi analizate în cadrul Consiliului,

Contextul strategic, politic și economic

1.  consideră că ar trebui reafirmată și accentuată importanța strategică a relației economice UE-SUA și că cele două părți ar trebui să elaboreze abordări comune în ceea ce privește schimburile comerciale, investițiile și aspectele comerciale la nivel mondial, cum ar fi standardele, normele și reglementările, pentru a dezvolta o viziune transatlantică mai amplă și un set comun de obiective strategice;

2.  consideră că este crucial ca UE și SUA să valorifice potențialul încă neexploatat al unei adevărate piețe transatlantice integrate pentru a maximiza crearea de locuri de muncă decente și a stimula potențialul de creștere economică inteligentă, solidă, sustenabilă și echilibrată; consideră că a sosit momentul pentru acest lucru, date fiind actuala criză economică, situația piețelor financiare și a condițiilor de finanțare, nivelul ridicat al datoriei publice, ratele ridicate ale șomajului și previziunile modeste de creștere economică de ambele părți ale Atlanticului, precum și beneficiile unui răspuns cu adevărat coordonat la aceste probleme comune;

3.  consideră că UE ar trebui să își pună în valoarea vasta experiență în domeniul negocierii unor acorduri comerciale bilaterale profunde și cuprinzătoare pentru a obține rezultate și mai ambițioase în negocierile cu SUA;

Raportul final al HLWG

4.  salută publicarea Raportului final al HLWG și sprijină întru totul recomandarea de lansare a negocierilor pentru un acord cuprinzător în domeniul comerțului și al investițiilor;

5.  salută accentul pus, în cadrul Raportului final, pe: (i) îmbunătățirea ambițioasă a accesului reciproc la piață pentru bunuri, servicii, investiții și achiziții publice la toate nivelurile de guvernare; (ii) reducerea barierelor netarifare (BNT) și o compatibilitate sporită a regimurilor de reglementare; și (iii) dezvoltarea unor norme comune pentru a aborda provocările și oportunitățile împărtășite de la nivel mondial în domeniul comercial;

6.  susține punctul de vedere potrivit căruia, date fiind tarifele medii scăzute deja existente, cheia pentru deblocarea potențialului relației transatlantice se află în abordarea barierelor netarifare (BNT), care constau, în principal, din proceduri vamale, standarde tehnice și din restricții normative pur interne; susține obiectivul propus de HLWG ce vizează trecerea treptată spre o piață transatlantică și mai integrată;

7.  salută recomandarea privind explorarea unor noi modalități de reducere a costurilor inutile și a întârzierilor administrative, aferente reglementării, obținându-se, în același timp, nivelurile de sănătate, siguranță și protecție a mediului considerate adecvate de către fiecare parte, sau îndeplinindu-se în alt mod obiectivele de reglementare legitime;

Mandat de negociere

8.  reiterează sprijinul său pentru un acord cuprinzător aprofundat și cuprinzător cu SUA în domeniul schimburilor comerciale și al investițiilor, care ar sprijini crearea unor locuri de muncă de înaltă calitate pentru lucrătorii europeni, ar fi în beneficiul direct al consumatorilor europeni, ar deschide întreprinderilor din UE, în special IMM-urilor, noi oportunități de a vinde bunuri și servicii în SUA, ar asigura accesul deplin la piețele achizițiilor publice din SUA și ar îmbunătăți oportunitățile pentru investițiile UE în SUA;

9.  solicită Consiliului să adopte măsuri ca urmare a recomandărilor cuprinse în Raportul final al HLWG și să autorizeze Comisia să înceapă negocierile cu privire la un acord cu SUA privind un parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP);

10.  subliniază că acordul TTIP ar trebui să fie ambițios și obligatoriu pentru toate nivelurile de guvernare de ambele părți ale Atlanticului, inclusiv autoritățile de reglementare și alte autorități competente; subliniază că acordul ar trebui să ducă la o deschidere reală și de lungă durată a pieței, pe baze reciproce, și la facilitarea, în practică, a schimburilor comerciale și ar trebui să acorde o atenție deosebită modalităților structurale de obținere a unei convergențe transatlantice sporite în materie de reglementare; consideră că acordul ar trebui să evite riscul de a aduce prejudicii la adresa diversității culturale și lingvistice a Uniunii, inclusiv în domeniul serviciilor audiovizuale și culturale;

11.  consideră că este indispensabil ca Uniunea și statele sale membre să își mențină posibilitatea de a păstra și dezvolta propriile politici culturale și audiovizuale, acest lucru realizându-se în cadrul actelor lor legislative, normative și convenționale; solicită, prin urmare, ca excluderea serviciilor cu conținut cultural și audiovizual, inclusiv online, să fie clar prevăzută în mandatul de negociere;

12.  subliniază faptul că proprietatea intelectuală este una dintre forțele motrice ale inovației și a creației și un pilon al economiei bazate pe cunoaștere, și că acordul ar trebui să includă o protecție solidă a unor domenii de drepturi de proprietate intelectuală (DPI) precise și clar definite, inclusiv indicațiile geografice, și ar trebui să fie în conformitate cu acordurile internaționale existente; consideră că alte aspecte divergente aferente DPI ar trebui soluționate în conformitate cu standardele internaționale în materie de protecție;

13.  consideră că acordul ar trebui să garanteze respectarea deplină a standardelor drepturilor fundamentale ale UE; reiterează sprijinul său pentru un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal, care ar trebui să fie benefic consumatorilor de ambele părți ale Atlanticului; consideră că acordul ar trebui să țină seama de prevederile Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS) referitoare la protecția datelor cu caracter personal;

14.  reamintește importanța sectorului transporturilor în ceea ce privește creșterea economică și locurile de muncă, în special în sectorul aviației, în care piețele UE și SUA reprezintă 60% din traficul aerian mondial; subliniază că negocierile ar trebui să abordeze în mod semnificativ restricțiile actuale asupra serviciilor de transport maritim și aerian ce sunt deținute de întreprinderile europene, inclusiv în ce privește participarea străină la proprietatea asupra companiilor aeriene și reciprocitatea în ceea ce privește cabotajul, precum și verificarea încărcăturilor maritime;

15.  evidențiază valoarea evaluării de risc și a schimbului de informații între cele două părți în ceea ce privește supravegherea pieței și identificarea produselor contrafăcute;

16.  salută, în special, recomandarea HLWG, potrivit căreia UE și SUA ar trebui să abordeze aspectele legate de mediu și muncă ale comerțului și dezvoltării sustenabile; consideră că experiența acordurilor comerciale anterioare ale UE și angajamentele de lungă durată dintre UE și SUA ar trebui luată în considerare cu scopul de a consolida elaborarea și punerea în aplicare a reglementărilor și politicilor din domeniul muncii și al mediului, precum și de a promova standardele fundamentale și criteriile de referință ai OIM, precum și locurile de muncă decente și dezvoltarea sustenabilă; încurajează armonizarea standardelor în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI); recunoaște că atingerea unor standarde comune este probabil să prezinte provocări atât de natură tehnic cât și politică, și subliniază că obiectivul comun ar trebui să îl constituie garanția că nu există nici o diminuare a ambițiilor în materie de mediu;

17.  subliniază sensibilitatea anumitor domenii ale negocierilor, precum sectorul agricol, în care pozițiile SUA și UE cu privire la OMG-uri, clonare și sănătatea consumatorilor sunt divergente; consideră că o cooperare consolidată în materie de schimburi comerciale agricole reprezintă o oportunitate și subliniază importanța unui rezultat ambițios și echilibrat în acest domeniu; subliniază că acordul nu trebuie să aducă atingere valorilor fundamentale ale niciuneia dintre părți, de exemplu principiului precauției al UE; invită SUA să ridice interdicția importului de produse bovine din UE, ca măsură de consolidare a încrederii;

18.  subliniază faptul că serviciile financiare trebuie incluse în negocierile pentru acordul TTIP și solicită, în acest sens, să se acorde o atenție deosebită echivalării, recunoașterii reciproce, convergenței și extrateritorialității, având în vedere că acestea reprezintă aspecte majore pentru ambele părți; subliniază, de asemenea, că convergența spre un cadru comun de reglementare în domeniul financiar între UE și SUA ar fi benefică; evidențiază faptul că, deși accesul la piață ar trebui considerat ca o măsură pozitivă, procesele de supraveghere prudențială sunt vitale pentru ajungerea la o convergență adecvată; subliniază faptul că impactul negativ al extrateritorialității ar trebui minimizat și nu ar trebui să se permită ca acesta să distragă atenția de la o abordare coerentă în privința reglementării serviciilor financiare;

19.  își reafirmă sprijinul pentru eliminarea barierelor de reglementare inutile și încurajează Comisia și Administrația SUA să includă în acord mecanisme (inclusiv cooperarea în materie de reglementare într-un stadiu timpuriu în amonte) menite să contribuie la evitarea viitoarelor obstacole; consideră că o mai bună reglementare și reducerea sarcinilor administrative și de reglementare sunt chestiuni care trebuie să figureze în prim-plan în negocierile TTIP, și că o mai mare convergență transatlantică în materie de reglementare ar trebui să ducă la o reglementare îmbunătățită, ușor de înțeles și de aplicat, în special pentru IMM-uri;

20.  își reiterează convingerea că un acord cuprinzător UE-SUA în domeniul schimburilor comerciale și al investițiilor poate conduce la o situație favorabilă ambelor economii și că un grad mai mare de integrare ar multiplica în mod considerabil câștigurile pentru ambele economii; este convins că alinierea standardelor tehnice de reglementare din UE și SUA, acolo unde este posibil, ar garanta faptul că UE și SUA vor continua să stabilească standarde globale și ar deschide calea unor standarde la nivel internațional; este ferm convins că beneficiile pe care prezentul acord le aduce schimburilor comerciale internaționale și standardizării trebuie analizate și formulate cu atenție;

21.  reamintește nevoia unei deschideri proactive din partea Comisiei și a unei implicări continue și transparente a unui grup extins de părți interesate, inclusiv reprezentanții întreprinderilor, ai organizațiilor de mediu, agricole, ai consumatorilor și lucrătorilor pe toată durata procesului de negociere, pentru a garanta dezbateri bazate pe fapte, a obține contribuții proporționale de la toate părțile și a asigura sprijinul public prin luarea în considerare a preocupărilor părților interesate; încurajează toate părțile interesate să participe în mod activ și să prezinte inițiative și informații pertinente pentru negocieri;

22.  atrage atenția cu privire la faptul că, în timp, calitatea ar trebui să aibă câștig de cauză și speră că negociatorii nu se vor pripi să ajungă la un acord care nu oferă beneficii concrete și substanțiale pentru întreprinderile, lucrătorii și cetățenii noștri;

Rolul Parlamentului

23.  așteaptă cu nerăbdare lansarea negocierilor cu SUA, urmărirea cu atenție a acestora și speră să contribuie la rezultatul pozitiv al acestora; îi reamintește Comisiei obligația de a informa Parlamentul imediat și pe deplin în toate etapele negocierilor (înainte și după rundele de negocieri); este hotărât să abordeze aspectele legislative și de reglementare care pot apărea în cadrul negocierilor și al viitorului acord; își reafirmă răspunderea sa fundamentală de a-i reprezenta pe cetățenii Uniunii Europene și așteaptă cu nerăbdare să faciliteze dezbateri incluzive și deschise pe durata procesului de negociere; este hotărât să își asume un rol proactiv în colaborarea cu omologii din SUA în momentul introducerii unor noi reglementări;

24.  își asumă angajamentul de a coopera îndeaproape cu Consiliul, Comisia, Congresul SUA, Administrația SUA și părțile interesate, pentru a exploata la maximum potențialul economic, social și de mediu al relației economice transatlantice și a consolida rolul de lider al UE și al SUA în domeniul liberalizării și reglementării schimburilor comerciale și investițiilor străine; este hotărât să încurajeze o cooperare bilaterală UE-SUA mai aprofundată în vederea afirmării rolului lor de lideri în schimburile comerciale și investițiile internaționale;

25.  reamintește că Parlamentului i se va solicita să aprobe viitorul acord TTIP, așa cum este prevăzut de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și că, prin urmare, ar trebui să se țină cont în mod corespunzător de pozițiile acestuia în toate etapele;

26.  reamintește că Parlamentul va încerca să monitorizeze implementarea viitorului acord;

o
o   o

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Administrației și Congresului SUA.

(1) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/may/tradoc_150519.pdf (2) http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-94_en.htm (3) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/135324.pdf (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0388. (5) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/may/tradoc_150737.pdf

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la restabilirea accesului Myanmarului/Birmaniei la preferințele tarifare generalizate (2012/2929(RSP))

P7_TA(2013)0228 B7-0198/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Birmania/Myanmar, în special rezoluția din 20 aprilie 2012(1) și cea din 22 noiembrie 2012(2), precum și Rezoluția din 13 septembrie 2012 referitoare la persecutarea musulmanilor rohingya în Birmania/Myanmar(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 23 aprilie 2012 cu privire la Birmania/Myanmar,

–  având în vedere declarația comună a Înaltului Reprezentant al UE, dna Catherine Ashton, și a Comisarului pentru comerț, dl Karel De Gucht, din 15 iunie 2012, în care se solicită restabilirea accesului Birmaniei/Myanmarului la preferințele tarifare generalizate, precum și declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al UE din 6 februarie 2013, în care se anunța posibila organizare a unui grup de acțiune Myanmar-UE în vederea consolidării cooperării economice,

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 552/97 al Consiliului de retragere temporară a beneficiului preferințelor tarifare generalizate al Myanmarului/Birmaniei (COM(2012)0524),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului din 22 iulie 2008(4) de aplicare a actualului sistem de preferințe tarifare generalizate (SPG),

–  având în vedere Rezoluția privind măsurile adoptate în privința Myanmar în temeiul articolului 33 din Constituția OIM, adoptată de Conferința Internațională a Muncii la 13 iunie 2012,

–  având în vedere Strategia comună Myanmar/OIM pentru eliminarea muncii forțate până la 31 decembrie 2015, astfel cum a fost aprobată de autoritățile din Myanmar/Birmania la 5 iulie 2012,

–  având în vedere documentul guvernului SUA din 11 iulie 2012, intitulat „Cerințe de raportare cu privire la investițiile responsabile din punct de vedere social în Birmania”(5),

–  având în vedere raportul prezentat la 6 martie 2013 de raportorul special al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului în Birmania/Myanmar,

–  având în vedere Declarația Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, adoptată în 1998, și convențiile OIM prin care se instituie norme fundamentale universale de muncă cu privire la: abolirea muncii forțate (nr. 29 (1930) și nr.105 (1957)); libertatea de asociere și dreptul la negociere colectivă (nr. 87 (1948) și nr. 98 (1949)); abolirea muncii copiilor (nr. 138 (1973) și nr. 182 (1999)), precum și nediscriminarea la angajare (nr. 100 (1951) și nr. 111 (1958)),

–  având în vedere planul de acțiune pentru prevenirea recrutării și folosirii copiilor de către forțele armate din Myanmar, semnat de guvernul Birmaniei/Myanmarului și de ONU la 27 iunie 2012,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (CDC), în special articolul 38,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului(6) și Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009(7),

–  având în vedere „Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale”, actualizate în mai 2011,

–  având în vedere Global Reporting Initiative (Inițiativa de raportare globală) și Orientările pentru elaborarea rapoartelor privind dezvoltarea durabilă(8),

–  având în vedere Principiile ONU pentru investiții responsabile (UNPRI),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind pachetul „Întreprinderi responsabile” (COM(2011)0685),

–  având în vedere negocierile în curs, cu privire la propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2004/109/CE (Directiva privind transparența) (COM (2011)0683) și la propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi (COM (2011) 0684), ce modifică Directiva 2003/51/CE (Directiva privind contabilitatea),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și calea către o redresare durabilă și favorabilă incluziunii(10), precum și referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă(11),

–  având în vedere prima reuniune interparlamentară PE-Myanmar din 26 februarie - 2 martie 2012 și raportul privind această reuniune(12),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania rămâne fragilă, în pofida măsurilor adoptate de guvernul președintelui Thein Sein;

B.  întrucât Myanmar/Birmania este situată într-o regiune de mare interes strategic și geopolitic pentru UE, Statele Unite, China, India și, mai ales, Australia;

C.  întrucât evoluțiile curente conferă ocazii semnificative de dezvoltare a unor relații mult mai bune între Uniunea Europeană și Myanmar/Birmania, prin sprijinul acordat procesului de reformă și contribuții la dezvoltarea economică, politică și socială;

D.  întrucât Comisia a propus restabilirea accesului la preferințele tarifare generalizate pentru Myanmar/Birmania, ca urmare a evaluării făcute de Organizația Internațională a Muncii (OIM), conform căreia încălcările Convenției OIM privind munca forțată nu mai sunt de natură gravă și sistematică;

E.  întrucât, potrivit estimărilor OIM, în Myanmar/Birmania mai există încă aproximativ 5 000 de copii soldați;

F.  întrucât trebuie să se acționeze cu prudență, având în vedere faptul că, potrivit raportului întocmit de raportorul special al ONU pentru drepturile omului în Birmania/Myanmar, persistă îngrijorări serioase cu privire la drepturile omului, inclusiv detenția arbitrară, mutări forțate, confiscarea terenurilor, folosirea copiilor în armată, acțiuni agresive împotriva minorităților etnice și absența unui sistem judiciar puternic;

G.  întrucât, în trecut, numeroase sectoare economice din Myanmar/Birmania, cum ar fi sectorul mineritului, al prelucrării lemnului, al petrolului, al gazelor naturale și al construcției de baraje, au fost direct implicate în încălcări grave ale drepturilor omului și în distrugerea mediului înconjurător și au fost, totodată, principala sursă de venituri a guvernului militar;

H.  întrucât firmele care operează în statele fragile și în zonele cu guvernare fragilă, cum ar fi Myanmar/Birmania, se confruntă cu un risc ridicat de a provoca sau a contribui la încălcări ale drepturilor omului; întrucât sunt necesare, prin urmare, măsuri speciale pentru a evita acest risc, fapt recunoscut în cerințele de raportare ale guvernului SUA privind investițiile responsabile în Myanmar/Birmania;

I.  întrucât întreprinderile europene, filialele și subcontractanții acestora pot juca un rol esențial în promovarea și diseminarea standardelor sociale și de muncă în întreaga lume;

J.  întrucât toate întreprinderile care își desfășoară activitatea în Myanmar/Birmania ar trebui să fie obligate să își îndeplinească obligațiile de respectare a normelor internaționale privind drepturile omului și, prin urmare, ar trebui:

1.  ia act de demersurile semnificative ale Președintelui Thein Sein și ale altor reformatori din Myanmar/Birmania pentru introducerea reformelor democratice în decursul anului trecut, ceea ce a determinat Comisia Europeană să propună restabilirea accesului Myanmarului/Birmaniei la sistemul de preferințe tarifare generalizate (SPG); îi încurajează să continue acest proces ca fiind esențial, astfel încât democratizarea deplină, consolidarea statului de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale să devină permanente și ireversibile;

2.  solicită continuarea convorbirilor de pace cu grupurile etnice, în special cu grupul kachin, și solicită autorităților din Myanmar/Birmania să stabilească un plan de acțiune pentru a pune capăt represaliilor împotriva grupului rohingya și a altor minorități persecutate, plan care să includă acordarea drepturile cetățenești, combătând prejudecățile și atitudinile discriminatorii adânc înrădăcinate, bazate pe etnie și religie, și dezvoltând o politică de integrare și reconciliere pe termen lung pentru comunitățile strămutate;

3.  îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania să adere la principiile bunei guvernări și să elibereze fără întârziere și în mod necondiționat toți deținuții politici aflați în închisori; îndeamnă, în plus, guvernul din Myanmar/Birmania să asigure respectarea libertății de opinie și de expresie, de adunare și de asociere, precum și să continue cooperarea strânsă cu organizații precum OIM, pentru a eradica munca forțată și pentru a se asigura că implementarea legislației privind organizațiile sindicale și adunările și manifestările pașnice respectă standardele internaționale privind drepturile omului;

4.  solicită insistent guvernului Myanmarului/Birmaniei să ratifice Convenția împotriva torturii și altor tratamente crude, inumane sau degradante, precum și protocolul opțional la aceasta, să permită Comitetului Internațional al Crucii Roșii și grupurilor naționale de monitorizare un acces nerestricționat la închisori și să ia măsuri imediate și eficiente pentru împiedicarea torturii și a maltratării;

5.  invită insistent guvernul Myanmarului/Birmaniei să accelereze acțiunea de revizuire și reformare a legislației și a actelor juridice care contravin standardelor internaționale privind drepturile omului, cu date fixate clar pentru finalizarea fiecărei revizuiri; consideră că aceste reforme trebuie să includă participarea nerestricționată a grupurilor societății civile și asistența organismelor internaționale pentru drepturile omului, cum ar fi Oficiul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OICDO); solicită guvernului să asigure o aplicare efectivă a legilor noi și a celor revizuite, inclusiv prin formare și prin consolidarea capacităților instituțiilor responsabile cu aplicarea, membrilor profesiei juridice, agenților de aplicare a legii și sistemului judiciar;

6.  regretă faptul că, în ciuda mai multor promisiuni ale Președintelui Thein Sein, Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului nu a putut încă să-și stabilească o prezență permanentă în țară;

7.  subliniază importanța tratării în mod independent a tuturor acuzațiilor de încălcare a drepturilor omului în zonele afectate de conflict și a acordării, pentru personalul Organizației Națiunilor Unite și alți lucrători care se ocupă de ajutor și acțiuni umanitare, acces la toate persoanele care au nevoie de asistență umanitară, atât în zonele controlate de guvern, cât și în cele aflate în afara controlului acestuia;

8.  cere guvernului din Myanmar/Birmania să implementeze integral, împreună cu OIM; planul comun de acțiune pentru a eradicarea muncii forțate până la 31 decembrie 2015 și să continue să coopereze îndeaproape cu organizații precum OIM în vederea eradicării acestei practici și pentru a asigura implementarea legislației privind organizațiile sindicale și adunările și manifestările pașnice cu respectarea normelor internaționale privind drepturile omului;

9.  ia act de implementarea legii privind investițiile străine din noiembrie 2012, care vizează o liberalizare fără precedent a economiei; subliniază importanța ratificării Memorandumului de înțelegere al OIM, semnat de către ministrul birmanez al muncii, cu scopul de a pune capăt muncii forțate până în 2015, precum și importanța aplicării planului de adoptare a legislației referitoare la combaterea corupției și la impozitare;

10.  recunoaște că, datorită perioadei îndelungate de guvernare militară, care a afectat și structurat toate nivelurile societății din Birmania/Myanmar, și în pofida inițiativelor democratice importante, schimbările sunt lente și necesită ajutor și sprijin internațional;

11.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la semnalările continuării practicii de recrutare forțată a copiilor în armata Myanmarului (Tatmadaw Kyi) și în forțele de pază de frontieră și, prin urmare, solicită guvernului din Myanmar/Birmania să pună rapid în aplicare toate aspectele planului de acțiune privind copii soldați, semnat cu ONU, iar protecția copiilor să devină o prioritate importantă în cadrul planului de reforme;

12.  invită guvernul din Myanmar/Birmania să se asigure că fermierii și comunitățile sunt protejate de confiscarea terenurilor și de evacuările forțate, în conformitate cu standardele internaționale; ia act de îngrijorările manifestate cu privire la Constituție, Legea terenurilor agricole și Legea administrării terenurilor virane, necultivate și nefolosite, care îi permit guvernului să confiște terenuri pentru orice proiect pe care guvernul îl declară „de interes național” și să folosească toate terenurile „libere”; observă, totodată, că există oameni de afaceri cu relații înalte care introduc acțiuni în instanță pentru a înregistra terenurile respective pe numele lor;

13.  subliniază importanța programului Comisiei privind asistența comercială pe termen scurt, care va începe în anul 2013; invită guvernul din Myanmar/Birmania să își consolideze instituțiile și politicile comerciale pentru ca acestea să genereze efecte pozitive asupra economiei țării, și să ia toate măsurile necesare pentru a maximiza beneficiile generate de asistența comercială acordată de UE și pentru a restabili preferințele instituite în cadrul inițiativei „Totul cu excepția armelor”;

14.  solicită o creștere a ajutorului pentru dezvoltare bilaterală oferit de UE Myanmarului/Birmaniei în cadrul financiar multianual 2014-2020 și solicită guvernului acestei țări să promoveze și să sprijine acțiunile în principalele domenii acoperite de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO): consolidarea democrației, a statului de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; remarcă, în acest sens, activitatea Centrului pentru pace din Myanmar, finanțat de UE; se așteaptă ca guvernul din Myanmar/Birmania să accepte și să faciliteze deschiderea unui birou regional al Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, cu un mandat complet, deoarece țara are nevoie nu numai de asistență tehnică, ci și de un mecanism de monitorizare atentă a drepturilor omului;

15.  ia act de decizia Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) de a accepta candidatura Myanmarului/Birmaniei de a prezida organizația în 2014, ca semn de reînnoire a încrederii în această țară;

16.  subliniază că guvernul din Myanmar/Birmania trebuie să își consolideze instituțiile și politicile comerciale, să conceapă un plan pentru consolidarea legislației în materie de fiscalitate și combaterea corupției, precum și să stabilească un cadru pentru întreprinderi în conformitate cu normele internaționale privind responsabilitatea socială și ecologică a întreprinderilor;

17.  salută angajamentul guvernului din Myanmar/Birmania de adera la Inițiativa pentru transparență în industriile extractive (ITIE), care îi va impune guvernului obligația de a dezvălui veniturile obținute din activități economice și din industriile extractive; solicită, de asemenea, guvernului Myanmarului/Birmaniei să respecte cât mai rapid ITIE, îndeplinind cerințele respective și implicând, totodată, în acest proces societatea civilă;

18.  recunoaște că existența unui comerț și a unor investiții responsabile și sustenabile (inclusiv cu Uniunea și din partea Uniunii), poate sprijini eforturile întreprinse de Myanmar/Birmania pentru a combate sărăcia și pentru a garanta că măsurile luate sunt în beneficiul unor segmente mai largi ale populației; observă, totuși, că acest lucru trebuie făcut prin promovarea aplicării celor mai înalte standarde de integritate și de responsabilitate socială a întreprinderilor, astfel cum este stabilit în Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale, în Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului și în strategia UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) (COM(2011)0681);

19.  consideră că dezvăluirea de informații pentru investitori și consumatori este unul factor esențial al responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) și că aceasta trebuie să se întemeieze pe principii sociale și de mediu ușor de aplicat și de măsurat; subliniază că acest lucru este, de asemenea, important pentru protejarea valorii pe termen lung a investițiilor europene; solicită ca această implicare să se bazeze ferm pe sprijinul acordat Principiilor ONU pentru investiții responsabile și principiului raportării integrate (RI);

20.  ia act de progresele înregistrate în cadrul actualelor reforme promovate prin Directiva privind transparența, respectiv Directiva privind contabilitatea, în ceea ce privește abordarea problematicii RSI, în condițiile în care reforma ține seama în egală măsură de obiectivul transparenței și responsabilității și de sarcina de raportare care le revine întreprinderilor; sprijină ferm elaborarea unei propuneri legislative privind raportarea defalcată pe țări, bazată pe Inițiativa pentru transparență în industriile extractive (ITIE), raportarea privind vânzările și profiturile, precum și taxele și veniturile, pentru a descuraja corupția și a combate evaziunea fiscală; subliniază faptul că raportarea defalcată pe țări ar trebui să acopere sectoare care, în Myanmar/Birmania, au fost asociate în mod direct cu abuzuri grave și sistematice ale drepturilor omului și distrugerea mediului înconjurător, precum sectorul mineritului, al prelucrării lemnului, al petrolului și al gazelor naturale;

21.  invită marile companii europene care fac afaceri cu Myanmar/Birmania să raporteze cu privire la politicile și procedurile lor privind drepturile omului, drepturile lucrătorilor și mediu, precum și cu privire la implementarea politicilor și procedurilor respective;

22.  solicită Comisiei să monitorizeze angajamentele asumate de întreprinderile din UE în contextul principiilor și orientărilor RSC recunoscute la nivel internațional, în conformitate cu comunicarea sa referitoare la strategia UE privind CSR, precum și cu orice cerințe voluntare ce pot fi adoptate în mod unilateral de către întreprinderile americane, solicită, de asemenea Comisiei să elaboreze îndrumări privind drepturile omului pentru sectoarele de petrol și gaze;

23.  îndeamnă Comisia să continue monitorizarea evoluțiilor din Myanmar/Birmania în ceea ce privește munca forțată și orice alte încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului și să reacționeze la acestea în conformitate cu procedurile și mecanismele în vigoare, inclusiv, dacă este necesar, prin noi propuneri de retragere a preferințelor comerciale;

24.  se așteaptă ca SEAE să consulte Parlamentul și să-l țină la curent cu procesul de instituire a unui dialog pe tema drepturilor omului cu Myanmar/Birmania;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și parlamentului și guvernului din Myanmar/Birmania.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0142. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0464. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0355. (4) JO L 211, 6.8.2008, p. 1. (5) http://www.humanrights.gov/wp-content/uploads/2012/07/Burma-Responsible-Investment-Reporting-Reqs.pdf (6) „Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: aplicarea cadrului de referință ”protecție, respect și remediere„ din 16 iunie 2011, adoptat de Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite:http://www.business-humanrights.org/media/documents/ruggie/ruggie-guiding-principles-21-mar-2011.pdf (7) http://www.business-humanrights.org/SpecialRepPortal/Home/Protect Respect-Remedy-Framework and http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/111819.pdf (8) Versiunea 3.1, martie 2011:https://www.globalreporting.org/resourcelibrary/G3.1-Sustainability-Reporting-Guidelines.pdf (9) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (10) Texte adoptate, P7_TA(2013)0050. (11) Texte adoptate, P7_TA(2013)0049. (12) http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/dase/cr/897/897838/897838en.pdf

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la o strategie macroregională pentru Alpi (2013/2549(RSP))

P7_TA(2013)0229 RC-B7-0190/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 192, articolul 265 alineatul (5) și articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248),

–  având în vedere Convenția Alpină din 7 noiembrie 1991,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării” (COM(2010)0715) și planul de acțiune orientativ care însoțește strategia (SEC(2009)0712),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării(1),

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011, în care Consiliul European a invitat statele membre „să își continue, în colaborare cu Comisia, activitatea consacrată unor posibile viitoare strategii macroregionale”,

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, prezentată de Comisie la 6 octombrie 2011 (COM(2011)0611),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât prin strategiile macroregionale se urmărește utilizarea mai bună a resurselor existente în vederea soluționării problemelor legate de dezvoltarea teritorială, găsirea unor răspunsuri comune la provocări comune, îmbunătățirea integrării spațiale, precum și stimularea eficienței mai multor politici susținute de UE și a parteneriatelor dintre administrațiile publice, autoritățile locale și regionale și alte instituții și organizații ale societății civile;

B.  întrucât Comisia a propus ca dimensiunea transnațională a politicii de cooperare teritorială să fie consolidată și ca toate noile strategii macroregionale să fie lansate în mod voluntar, dar să aibă la bază experiențele anterioare și bunele practici;

C.  întrucât teritoriile care compun regiunea alpină prezintă multe trăsături comune, cum ar fi caracterul unic din punct de vedere geografic al zonelor lor montane înalte și interacțiunile lor strânse cu orașele mai mari din zonele montane joase învecinate;

D.  întrucât strategia macroregională pentru Alpi, care ar trebui să fie comparabilă cu strategiile adoptate de UE pentru regiunea Mării Baltice și pentru regiunea Dunării, va oferi șansa de a da Alpilor o nouă dimensiune și o mai mare importanță în contextul UE în privința îmbunătățirii accesului la finanțare;

E.  întrucât regiunea Alpilor aparține mai multor state membre ale UE și unor țări din afara UE și constituie o macroregiune interconectată caracterizată de capacități economice eterogene și de preocupări din ce în mai numeroase privind aspectele de mediu, schimbările demografice, infrastructura de transport, turismul și aspectele legate de energie și întrucât coordonarea politicilor interne și externe ale tuturor părților interesate ar putea da rezultate mai bune și oferi valoare adăugată;

F.  întrucât munții Alpi prezintă interes atât la nivel european, cât și internațional, cu ecosisteme fragile și un număr ridicat de ghețari care sunt foarte afectați de schimbările climatice, dar și numeroase zone naturale protejate și specii de floră și faună endemice protejate;

G.  întrucât obiectivul politicii de coeziune este acela de a realiza o coeziune economică, socială și teritorială la nivelul UE,

1.  consideră că dezvoltarea unor strategii ample, cum ar fi strategiile macroregionale, ar trebui să contribuie la consolidarea rolului nivelului local și regional în punerea în aplicare a politicii UE și că principiul guvernanței pe mai multe niveluri ar trebui să se afle în centrul planificării și al punerii în aplicare a strategiei pentru Alpi;

2.  reamintește rezultatele experienței obținute ca urmare a Strategiei pentru regiunea Mării Baltice și a Strategiei pentru regiunea Dunării în ceea ce privește transparența procesului decizional și alocarea fondurilor UE; invită Comisia să prezinte fără întârziere un plan de acțiune specific pentru această zonă care să vizeze depășirea handicapurilor structurale cu care se confruntă regiunile montane și crearea condițiilor adecvate pentru creșterea economică și coeziunea socială și teritorială efectivă în această regiune;

3.  subliniază rolul pozitiv al instrumentelor legislative ale UE, cum ar fi grupările europene de cooperare teritorială (GECT), în ceea ce privește macroregiunile, având în vedere că acestea oferă sprijin structural pentru aspecte concrete de cooperare și schimbul de bune practici, precum și pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare teritorială care permit autorităților de la diferite niveluri să coopereze;

4.  salută evoluțiile actuale din regiunile Alpine și abordarea cu un caracter ascendent pronunțat adoptată de acestea, aceste regiuni exprimându-și în mod repetat dorința de a beneficia de o strategie pentru Alpi care să abordeze eficient provocările comune întregului arc alpin, pentru a exploata potențialul lor considerabil într-un mod mai coerent și pentru a aborda nevoia de a îmbunătăți mobilitatea, securitatea energetică, protecția mediului, dezvoltarea socială și economică, schimburile culturale și protecția civilă în cadrul regiunii Alpilor;

5.  consideră că dezvoltarea durabilă a Alpilor este unul dintre principalele obiective în cadrul strategiei macroregionale, având în vedere numărul ridicat de ghețari afectați de schimbările climatice;

6.  consideră că această strategie ar trebui, de asemenea, să încurajeze desemnarea unor zone europene naturale protejate și să faciliteze cooperarea în acest sens, urmându-se exemplul recentei inițiative comune a Parcului național Mercantour (Franța) și a Parco Naturale delle Alpi Marittime (Italia);

7.  subliniază importanța de a alinia conținutul strategiei pentru Alpi la Convenția Alpină și la protocoalele la aceasta, precum și de a avea în vedere cooperarea transnațională existentă și rețelele din acest domeniu;

8.  subliniază că o strategie macroregională pentru Alpi ar trebui să aibă în vedere conservarea modurilor tradiționale de utilizare a terenurilor, în primul rând în scop agricol, pentru a susține biodiversitatea, precum și conservarea zonelor protejate existente;

9.  solicită ca strategia macroregională pentru Alpi să facă obiectul unei evaluări cuprinzătoare a Comisiei, care să se bazeze pe criterii obiective și pe indicatori măsurabili;

10.  solicită Comisiei să pună efectiv în aplicare articolul 174 din TFUE printr-un plan strategic, pentru a depăși handicapurile structurale ale regiunilor montane și pentru a crea condiții adecvate pentru creșterea economică și coeziunea socială și teritorială efectivă în regiunea Alpilor;

11.  consideră că dimensiunea teritorială a acestei strategii va contribui la dezvoltarea concretă a ideii de coeziune teritorială;

12.  subliniază că o strategie macroregională pentru Alpi este un instrument eficace pentru consolidarea cooperării teritoriale europene în regiunea în cauză, prin aplicarea unei abordări ascendente și prin extinderea cooperării printr-o mai bună folosire a resurselor disponibile, facilitând astfel coordonarea politicilor transsectoriale;

13.  subliniază că o strategie macroregională pentru Alpi ar asigura faptul că diferitele inițiative ale UE care vizează regiunea Alpilor și zonele montane se completează reciproc, fiind capabile totodată să aducă o valoare adăugată reală proiectelor concrete;

14.  consideră că strategia macroregională pentru Alpi trebuie să coordoneze fondurile UE existente, în special în cadrul politicii de coeziune, cu scopul de a pune în aplicare proiecte care urmăresc abordarea provocărilor comune, cum ar fi protecția mediului, investițiile în competitivitate și inovare, agricultura și silvicultura, apa, energia, aspectele legate de mediu și de climă, precum și transportul;

15.  subliniază că o posibilă strategie macroregională pentru Alpi ar corespunde obiectivelor Strategiei Europa 2020, asigurând astfel respectarea angajamentului UE în ceea ce privește o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

16.  subliniază importanța creșterii, printr-o astfel de strategie, a capacității de inovare a regiunii Alpilor, folosind competențele forței sale de muncă, creând parteneriate și sporind cooperarea între părțile implicate esențiale (cele de pe piața muncii și din domeniile educației, formării și cercetării și angajatorii), păstrând tineri activi în zonă, sprijinind creativitatea și consolidând capacitatea diferitelor regiuni în domeniile educației, științei și cercetării;

17.  subliniază faptul că noul cadru de cooperare „macroregională” trebuie să asigure transformarea handicapurilor naturale ale regiunilor periferice – cum ar fi zonele montane înalte – în avantaje și oportunități și să stimuleze dezvoltarea durabilă a acestor regiuni;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și celorlalte instituții relevante.

(1) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 30.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la condițiile de muncă și standardele de sănătate și de siguranță în urma incendiilor ce au avut loc recent în mai multe fabrici și a prăbușirii unei clădiri în Bangladesh (2013/2638(RSP))

P7_TA(2013)0230 RC-B7-0223/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bangladesh, în special Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la victimele provocate recent de incendii ce au avut loc în fabrici de produse textile, îndeosebi în Bangladesh(1), Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la situația din Bangladesh(2) și Rezoluția referitoare la durabilitatea lanțului valoric mondial al bumbacului(3),

–  având în vedere declarația comună din 30 aprilie 2013 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, și a comisarului pentru comerț, Karel De Gucht, emisă în urma prăbușirii recente a unei clădiri în Bangladesh,

–  având în vedere Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh,

–  având în vedere Declarația OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, Pactul mondial al ONU și Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(4) și la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(5),

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Populară Bangladesh privind parteneriatul și dezvoltarea(6),

–  având în vedere Cadrul promoțional al OIM pentru sănătate și securitate în muncă (2006, C-187) și Convenția privind sănătatea și securitatea în muncă (1981, C-155), care nu au fost ratificate de Bangladesh, precum și recomandările conexe (R-197), având în vedere, de asemenea, Convenția privind inspecția muncii (1947, C-081), la care Bangladesh este parte semnatară, și recomandările acesteia (R-164),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă(7) și la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoare(8),

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, astfel cum au fost aprobate de Consiliul pentru Drepturile Omului în iunie 2011, care stabilesc un cadru atât pentru guverne, cât și pentru întreprinderi în sensul protejării și respectării drepturilor omului,

–  având în vedere inițiativa „Clean Clothes Campaign”,

–  având în vedere concluziile misiunii la nivel înalt a OIM care a avut loc în Bangladesh în perioada 1-4 mai 2013,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât peste 1 100 de persoane și-au pierdut viața, iar circa 2 500 au fost rănite în urma prăbușirii, la 24 aprilie 2013, a fabricilor de confecții din clădirea Rana Plaza din Dhaka, Bangladesh, aceasta fiind cea mai mare tragedie din istoria industriei confecțiilor la nivel mondial;

B.  întrucât, la 24 noiembrie 2012, în urma unui incendiu izbucnit la fabrica Tazreen din cartierul Ashulia din Dhaka, și-au pierdut viața cel puțin 112 persoane; întrucât, la 8 mai 2013, într-un incendiu dintr-o fabrică din Dhaka au murit opt persoane și întrucât se estimează că, din 2005, înainte de tragedia de la Rana Plaza, doar în incendiile din fabricile din Bangladesh au murit 600 de lucrători din industria confecțiilor;

C.  întrucât proprietarul clădirii Rana Plaza și alte opt persoane au fost arestate și puse sub urmărire penală deoarece, deși clădirea a fost construită ilegal și a început să prezinte probleme structurale grave, muncitorii au fost forțați să își continue lucrul, în ciuda faptului că se temeau pentru siguranța lor;

D.  întrucât condițiile din fabricile de textile sunt deseori precare, acordându-se foarte puțină atenție drepturilor lucrătorilor, precum cele recunoscute de principalele convenții ale OIM, iar normele de siguranță nu sunt respectate deloc sau doar în mică măsură; întrucât, în multe cazuri, proprietarii unor asemenea fabrici au rămas nepedepsiți, motiv pentru care nu au luat aproape nicio măsură pentru a îmbunătăți condițiile de muncă;

E.  întrucât, în cazul fabricii Tazreen, proprietarul nu a mai fost arestat în ciuda faptului că o comisie de anchetă guvernamentală constituită de Ministerul Afacerilor Interne și de Comisia parlamentară permanentă pentru Ministerul Muncii a ajuns la concluzia că proprietarul ar trebui urmărit penal pentru neglijență flagrantă;

F.  întrucât piața europeană este cea mai mare destinație de export pentru articolele textile și confecțiile din Bangladesh, întreprinderi occidentale de prim rang recunoscând că au contracte cu proprietarii fabricilor din Rana Plaza pentru furnizarea de articole de îmbrăcăminte;

G.  întrucât Bangladeshul a devenit al doilea exportator mondial de confecții, fiind devansat doar de China și întrucât în Bangladesh există în prezent peste 5 000 de fabrici de textile, în care lucrează aproximativ 4 milioane de persoane, confecțiile reprezentând în prezent 75 % din exporturile acestei țări;

H.  întrucât industria textilă este considerată unul dintre sectoarele industriale cele mai poluante; întrucât torsul, țesutul și producerea fibrelor industriale pot afecta calitatea aerului și pot elibera în atmosferă numeroși agenți volatili care sunt deosebit de nocivi pentru lucrători, consumatori și mediu;

I.  întrucât, potrivit informațiilor primite, salariile muncitorilor din clădirea Rana Plaza erau de doar 29 EUR pe lună; întrucât, conform organizației „Clean Clothes Campaign”, costurile cu forța de muncă în acest sector reprezintă doar 1 % până la 3 % din prețul final al produselor și întrucât se înregistrează o presiune din ce în ce mai mare asupra prețurilor;

J.  întrucât mai multe întreprinderi occidentale importante au semnat un acord obligatoriu din punct de vedere juridic convenit de organizațiile locale ale lucrătorilor, care vizează să asigure standarde fundamentale de siguranță la locul de muncă în fabricile de confecții din Bangladesh, ca urmare a numeroaselor critici la adresa întreprinderilor internaționale care lucrează cu producătorii locali de confecții;

1.  își exprimă tristețea cu privire la pierderea tragică și evitabilă a peste 1 100 de vieți omenești și la rănirea câtorva mii de persoane ca urmare a prăbușirii clădirii Rana Plaza; transmite condoleanțe familiilor victimelor, își exprimă compasiunea față de persoanele rănite și condamnă persoanele responsabile care, din nou, nu au reușit să evite pierderea unui număr atât de mare de vieți omenești;

2.  subliniază că aceste accidente evidențiază în mod tragic lipsa standardelor de siguranță în fabrici și dovedesc că sunt necesare măsuri urgente pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a standardelor fundamentale de muncă ale OIM și a asigura respectarea într-o mai mare măsură a principiilor responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) de către întreprinderile multinaționale de distribuție a textilelor;

3.  apără dreptul lucrătorilor din Bangladesh de a constitui și a înregistra sindicate independente și de a deveni membri ai acestora fără să se teamă că vor fi hărțuiți; consideră că existența unor structuri sindicale democratice este un instrument vital în lupta pentru standarde de sănătate și de siguranță și condiții de lucru mai bune, inclusiv pentru salarii mai ridicate; solicită Guvernului din Bangladesh să garanteze aceste drepturi fundamentale;

4.  salută Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh semnat de sindicate, ONG-uri și circa 40 de întreprinderi multinaționale de distribuție a textilelor, care a fost finalizat la 15 mai 2013 și care vizează să amelioreze standardele de siguranță în fabrici (conținând dispoziții privind finanțarea unor asemenea măsuri), îndeosebi prin înființarea unui sistem independent de inspecții, care include rapoarte publice și reparații și renovări obligatorii, precum și prin sprijinirea activă a creării de „comitete pentru sănătate și siguranță” cu participarea organismelor de reprezentare a lucrătorilor din fiecare fabrică; solicită tuturor mărcilor de textile implicate să susțină acest efort, inclusiv distribuitorilor de textile Walmart, Gap, Metro, NKD și Ernstings, care resping în continuare acest acord cu forță juridică obligatorie;

5.  salută Planul de acțiune stabilit de comun acord de guvern, de angajatori, de lucrători și de OIM la 4 mai 2013, prin care părțile se angajează în special să reformeze legislația muncii pentru a permite lucrătorilor să formeze sindicate fără acordul prealabil al proprietarilor fabricilor și să poarte negocieri colective, să evalueze siguranța tuturor fabricilor de confecții pentru export care funcționează în Bangladesh până la sfârșitul lui 2013, să mute fabricile nesigure și să recruteze sute de inspectori suplimentari;

6.  speră că acordul și planul de acțiune vor fi puse în aplicare integral și în timp util; salută, în acest context, faptul că executivul din Bangladesh a aprobat, la 13 mai 2013, modificarea Legii muncii, care include dispoziții privind asigurările de grup și serviciile de sănătate oferite în fabrici; îndeamnă Parlamentul Bangladeshului să adopte această modificare fără întârziere la următoarea sa sesiune; salută, de asemenea, decizia Guvernului din Bangladesh de a majora salariul minim în următoarele săptămâni și îl îndeamnă să acționeze în justiție întreprinderile care plătesc, în mod ilegal, un salariu inferior;

7.  reamintește că Bangladeshul beneficiază de un acces scutit de taxe vamale și contingente pe piața UE, în temeiul programului „totul, în afară de arme” din cadrul sistemului generalizat de preferințe (SGP), și că aceste preferințe pot fi retrase, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul privind SGP, în cazul încălcării grave și sistematice a principiilor definite în convențiile menționate în partea A din anexa III, pe baza concluziilor organelor de supraveghere competente;

8.  solicită Comisiei să verifice respectarea de către Bangladesh a convențiilor respective și se așteaptă să se ia în considerare posibilitatea unei anchete în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul SGP dacă se constată că Bangladeshul încalcă grav și sistematic principiile prevăzute în aceste convenții;

9.  consideră că este extrem de regretabil faptul că Guvernul din Bangladesh nu este în măsură să asigure respectarea reglementărilor naționale din domeniul construcțiilor; solicită Guvernului și autorităților judiciare competente să ancheteze acuzațiile potrivit cărora neaplicarea reglementărilor în cauză se datorează complicității dintre funcționarii corupți și proprietarii de imobile în scopul reducerii costurilor;

10.  solicită ca cei care se fac vinovați de neglijență sau de comiterea altor fapte penale în legătură cu prăbușirea clădirii Rana Plaza, cu incendiul de la fabrica Tazreen și cu orice alt incendiu să fie aduși în fața justiției; solicită ca autoritățile locale și conducerea fabricilor să colaboreze pentru a garanta acces deplin la sistemul judiciar pentru toate victimele, permițându-le, astfel, să reclame compensații; solicită ca întreprinderile multinaționale de distribuție a textilelor care aveau contracte cu aceste fabrici să participe la crearea unui plan de compensare financiară; salută măsurile luate deja de Guvernul Bangladeshului pentru a sprijini victimele și familiile acestora;

11.  solicită tuturor întreprinderilor, în special mărcilor de confecții care au contractanți și subcontractanți în Bangladesh și în alte țări, să adopte integral practicile recunoscute la nivel internațional în materie de RSI, în special Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, recent actualizate, cele zece principii ale Pactului mondial al ONU, Standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM privind principiile referitoare la întreprinderile multinaționale și politica socială și Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, și să-și analizeze critic lanțurile de aprovizionare pentru a asigura fabricarea bunurilor respective exclusiv în fabrici care respectă în totalitate standardele de siguranță și drepturile lucrătorilor;

12.  solicită Comisiei să promoveze activ comportamentul comercial responsabil în rândul întreprinderilor din UE care operează în străinătate, punând un accent deosebit pe asigurarea unei conformități stricte cu obligațiile lor legale, îndeosebi cu standardele și normele internaționale din domeniile drepturilor omului, muncii și mediului;

13.  invită distribuitorii, ONG-urile și toți ceilalți actori implicați, inclusiv, după caz, Comisia, să colaboreze în vederea elaborării unui standard facultativ de etichetare socială care să certifice că un produs a fost fabricat cu respectarea standardelor fundamentale de muncă ale OIM în întregul lanț de aprovizionare; solicită întreprinderilor care utilizează RSI ca instrument de marketing să ia măsuri pentru a se asigura că declarațiile făcute sunt corecte;

14.  salută sprijinul oferit de Comisie Ministerului Muncii din Bangladesh și Asociației producătorilor și exportatorilor de confecții din Bangladesh; solicită întărirea și extinderea acestei cooperări, pentru a include, după caz, și alte țări din regiune;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Guvernului și Parlamentului din Bangladesh, precum și Directorului General al OIM.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0027. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0100. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0099. (4) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31. (5) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (6) JO L 118, 27.4.2001, p. 48. (7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0049. (8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0050.

Rezoluția Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la Guantanamo: deținuții aflați în greva foamei (2013/2654(RSP))

P7_TA(2013)0231 B7-0221/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Guantanamo,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(1),

–  având în vedere instrumentele internaționale, europene și naționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale și privind interzicerea detenției arbitrare, a disparițiilor forțate și a torturii, cum ar fi Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și politice și Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984, precum și protocoalele aferente,

–  având în vedere Declarația comună a Uniunii Europene și a statelor membre ale acesteia și a Statelor Unite ale Americii din 15 iunie 2009 cu privire la închiderea centrului de detenție de la Guantanamo Bay și la viitoarea cooperare în domeniul combaterii terorismului, pe baza valorilor comune, a dreptului internațional și a respectării statului de drept și a drepturilor omului,

–  având în vedere declarația din 5 aprilie 2013 a Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay, cu privire la regimul de detenție din Guantanamo, prin care aceasta afirma că „detenția continuă pe durată nedeterminată a numeroși deținuți echivalează cu o detenție arbitrară și este o încălcare clară a dreptului internațional”,

–  având în vedere principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite și Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 122 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât mulți dintre cei 166 de prizonieri deținuți în continuare în centrul de la Guantanamo au început greva foamei pentru a protesta împotriva condițiilor actuale din centrul de detenție;

B.  întrucât 86 dintre prizonierii deținuți în continuare au primit avizul pentru a fi eliberați, dar se află încă în detenție pe durată nedeterminată;

C.  întrucât Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii împărtășesc valorile fundamentale ale libertății, democrației și respectării dreptului internațional, a statului de drept și a drepturilor omului;

D.  întrucât cel puțin 10 deținuți care fac greva foamei sunt hrăniți cu forța pentru a fi ținuți în viață; întrucât acordurile internaționale între medici impun ca decizia voluntară și în cunoștință de cauză a unui individ de a face greva foamei să fie respectată;

E.  întrucât Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii împărtășesc valoarea fundamentală a libertății religioase; întrucât, potrivit mai multor relatări, exemplare ale Coranului aparținând deținuților au fost manipulate într-un mod lipsit de respect de către personalul militar american în timpul perchezițiilor celulelor;

F.  întrucât declarația comună UE-SUA din 15 iunie 2009 ia act de angajamentul președintelui Obama de a ordona închiderea centrului de detenție de la Guantanamo până la 22 ianuarie 2010 și salută „celelalte măsuri care trebuie întreprinse, inclusiv revizuirea intensă a politicilor sale de detenție, transfer, judecare și interogare în cadrul luptei împotriva terorismului și transparența sporită în ceea ce privește practicile anterioare referitoare la aceste politici”;

G.  întrucât SUA elimină singurul zbor civil către Guantanamo, ceea ce înseamnă că singurul zbor disponibil este un zbor militar permis doar persoanelor care au obținut autorizația Pentagonului, ceea ce limitează accesul presei, avocaților și al activiștilor pentru drepturile omului,

1.  remarcă relațiile transatlantice strânse bazate pe valori fundamentale comune și pe respectarea drepturilor fundamentale, universale și nenegociabile ale omului, cum ar fi dreptul la un proces echitabil și interzicerea detenției arbitrare; salută cooperarea transatlantică strânsă pe o gamă largă de teme legate de drepturile omului la nivel internațional;

2.  solicită autorităților americane să acorde deținuților respectul cuvenit pentru demnitatea lor inerentă și să asigure protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cazul deținuților;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la sănătatea deținuților aflați în greva foamei și a celor care sunt alimentați cu forța și solicită SUA să le respecte drepturile și deciziile;

4.  îndeamnă SUA să reexamineze eliminarea singurului zbor civil către Guantanamo, fapt care ar limita accesul presei și al membrilor societății civile;

5.  îndeamnă SUA să se asigure că materialele religioase sunt gestionate corespunzător și cu respectul cuvenit, urmând, în același timp, procedurile de percheziție obligatorii;

6.  subliniază că prizonierii care se află încă în detenție ar trebui să aibă dreptul la o revizuire periodică a legalității reținerii lor în conformitate cu articolul 9 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care prevede că „oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detențiune are dreptul de a introduce recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să hotărască neîntârziat asupra legalității detențiunii sale și să ordone eliberarea sa, dacă detențiunea este ilegală”;

7.  își reiterează indignarea și revolta față de toate atacurile teroriste în masă, își manifestă solidaritatea cu victimele acestor atacuri și își exprimă compasiunea pentru durerea și suferința familiilor, prietenilor și rudelor lor; reafirmă totuși că lupta împotriva terorismului nu se poate desfășura în detrimentul unor valori fundamentale comune consacrate, cum ar fi respectarea drepturilor omului și statul de drept;

8.  își exprimă regretul cu privire la faptul că angajamentul președintelui SUA de închidere a centrului de detenție de la Guantanamo până ianuarie 2010 nu a fost încă pus în aplicare; reiterează apelul către autoritățile americane de a-și revizui sistemul comisiilor militare în vederea garantării unor procese corecte, de a închide Guantanamo și de a interzice utilizarea torturii, a relelor tratamente și a detenției pe termen nedeterminat fără judecată în toate circumstanțele;

9.  își exprimă regretul față de decizia președintelui SUA din 7 martie 2011 de a semna ordinul executiv privind detenția și de revocare a interdicției privind tribunalele militare; își exprimă convingerea că procesele penale normale, desfășurate în fața unor instanțe civile, reprezintă cea mai bună soluție la problema statutului deținuților de la Guantanamo; insistă asupra faptului că deținuții aflați în custodia SUA ar trebui să fie puși sub acuzare fără întârziere și judecați în conformitate cu standardele internaționale privind statul de drept sau, în caz contrar, eliberați; subliniază, în acest context, faptul că tuturor ar trebui să li se aplice aceleași standarde privind un proces echitabil, fără discriminare;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Autorității de convocare a comisiilor militare, Secretarului de Stat al SUA, Președintelui SUA, Congresului și Senatului SUA, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU și guvernelor statelor membre ale ONU.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la India: executarea lui Mohammad Afzal Guru și implicațiile acesteia (2013/2640(RSP))

P7_TA(2013)0232 RC-B7-0237/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite nr. 62/149 din 18 decembrie 2007 prin care se solicita un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, precum și Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite nr. 63/168 prin care se solicita punerea în aplicare a Rezoluției nr. 62/149 adoptate de Adunarea Generală la 18 decembrie 2008,

–  având în vedere declarația finală adoptată de cel de-al patrulea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, organizat la Geneva, în perioada 24-26 februarie 2010, prin care se solicită abolirea universală a pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 11 august 2010 privind moratoriile referitoare la aplicarea pedepsei cu moartea,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea și, în special, pe aceea din 26 aprilie 2007 privind iniţiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea(1),

–  având în vedere apelul adresat Președintelui Indiei în iulie 2012 de 14 judecători ai Curții Supreme și ai Înaltei Curți a Indiei, actualmente pensionari, prin care i se solicita acestuia comutarea condamnării la moarte a unui număr de 13 prizonieri, pe motiv că aceste sentințe fuseseră greșit menținute de Curtea Supremă pe durata precedenților nouă ani;

–  având în vedere Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea și instituirea Zilei europene împotriva pedepsei cu moartea, la data de 10 octombrie a fiecărui an,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Mohammad Afzal Guru a fost condamnat la moarte în 2002, după ce a fost învinuit de conspirație în legătură cu atacul din decembrie 2001 asupra Parlamentului Indiei și a fost executat de autoritățile indiene la 9 februarie 2013;

B.  întrucât pedeapsa cu moartea este pedeapsa cea mai crudă, mai inumană și mai degradantă, care încalcă dreptul la viață astfel cum este consfințit în Declarația Universală a Drepturilor Omului;

C.  întrucât 154 de țări din lume au abolit pedeapsa cu moartea de jure sau de facto; întrucât India, atunci când și-a depus candidatura pentru un loc în Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, înainte de alegerile din 20 mai 2011, s-a angajat să mențină cele mai înalte standarde de promovare și protejare a drepturilor omului;

D.  întrucât India și-a încheiat moratoriul neoficial de opt ani referitor la execuții în noiembrie 2012, când l-a executat pe Ajmal Kasab, condamnat pentru rolul pe care l-a avut în atacurile din Mumbai din 2008;

E.  întrucât organizațiile pentru drepturile omului naționale și internaționale au formulat întrebări serioase cu privire la caracterul echitabil al procesului lui Afzal Guru;

F.  întrucât peste 1455 de prizonieri din India își așteaptă, în prezent, executarea pedepsei cu moartea;

G.  întrucât, în pofida interdicțiilor impuse în zone întinse din Kashmirul administrat de India, moartea lui Afzal Guru a fost urmată de proteste;

1.  își reiterează opoziția de lungă durată în privința pedepsei cu moarta, în toate circumstanțele, și solicită încă o dată un moratoriu imediat asupra execuțiilor în acele țări în care pedeapsa cu moartea mai este încă aplicată;

2.  condamnă Guvernul Indiei pentru executarea, în secret, a lui Afzal Guru în închisoarea Tihar din Delhi, la 9 februarie 2013, în opoziție cu tendința manifestată la nivel mondial de abolire a pedepsei capitale și își exprimă regretul cu privire la faptul că soția lui Afzal Guru și ceilalți membrii ai familiei nu au fost informați cu privire la iminenta execuție și înmormântare;

3.  cere Guvernului Indiei să predea familiei trupul lui Afzal Guru;

4.  îndeamnă autoritățile indiene să continue să respecte cele mai înalte standarde naționale și internaționale în cadrul tuturor proceselor și procedurilor judiciare și să asigure asistența juridică necesară tuturor prizonierilor și persoanelor care urmează să fie judecate;

5.  deplânge moartea a trei tineri din Kashmir în urma protestelor împotriva executării lui Afzal Guru; le cere forțelor de securitate să manifeste reținere în ceea ce privește folosirea forței împotriva protestatarilor pașnici; își exprimă preocuparea în legătură cu eventualele efecte negative asupra procesului de pace din Kashmir;

6.  cere Guvernului Indian, ca o chestiune de urgență, să nu aprobe în viitor niciun ordin de execuție;

7.  invită Guvernul și Parlamentul din India să adopte o legislație care să introducă un moratoriu permanent privind execuțiile, cu scopul abolirii pedepsei cu moartea în viitorul apropiat;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a înainta prezenta rezoluție Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, Consiliului, Comisiei, Guvernelor și Parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Commonwealth, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Indiei.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 775.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2013 referitoare la Rwanda: cazul lui Victoire Ingabire (2013/2641(RSP))

P7_TA(2013)0233 RC-B7-0243/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Rwanda în 1975,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

–  având în vedere instrumentele Organizației Națiunilor Unite și ale Comisiei africane pentru drepturile omului și popoarelor, în special Principiile și orientările privind dreptul la un proces echitabil și la asistență juridică în Africa,

–  având în vedere răspunsul oferit de VP/ÎR Catherine Ashton la 4 februarie 2013 la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-010366/2012 privind Victoire Ingabire,

–  având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, în special anexa VII, în care se face apel la promovarea drepturilor omului, a democrației bazate pe statul de drept și a guvernanței transparente și responsabile,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Raportul organizației Amnesty International intitulat „Justiția în pericol: procesul în primă instanță a lui Victoire Ingabire” din 2013,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în 2010, după 16 ani petrecuți în exil în Țările de Jos, Victoire Ingabire, Președinta Forțelor Democratice Unificate (FDU(1)), o coaliție a partidelor de opoziție din Rwanda, s-a întors în Rwanda pentru a candida la alegerile prezidențiale;

B.  întrucât Victoire Ingabire, căreia în final i s-a interzis să candideze, a fost arestată la 14 octombrie 2010; întrucât alegerile au fost câștigate, cu 93 % din voturi, de președintele aflat la sfârșit de mandat, Paul Kagame, liderul Frontului Patriotic Ruandez (FPR); întrucât FDU nu s-a putut înregistra ca partid politic înainte de alegerile din 2010; întrucât și alte partide de opoziție au fost supuse unui tratament similar;

C.  întrucât activitățile politice ale dnei Ingabire s-au axat, printre altele, pe statul de drept, libertatea de asociere politică și emanciparea femeilor din Rwanda;

D.  întrucât FPR este în continuare partidul politic dominant în Rwanda sub regimul Președintelui Kagame, controlând viața publică conform sistemului unui partid unic, criticii autorităților ruandeze fiind hărțuiți, intimidați și încarcerați;

E.  întrucât, la 30 octombrie 2012, Victoire Ingabire a fost condamnată la opt ani de închisoare; întrucât ea a fost condamnată pentru două capete de acuzare actualizate și achitată de alte patru; întrucât ea a fost găsită vinovată de conspirație pentru vătămarea autorităților prin mijloace teroriste și de minimalizarea genocidului din 1994, pe baza relațiilor sale presupuse cu Forțele Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDER), o grupare rebelă hutu; întrucât procurorul a cerut condamnarea sa la închisoare pe viață;

F.  întrucât, la 25 martie 2013, Victoire Ingabire a luat cuvântul în cadrul procesului său în apel și a cerut reexaminarea probelor;

G.  întrucât urmărirea în justiție a lui Victoire Ingabire pentru „ideologia genocidului” și „separatism” ilustrează lipsa de toleranță a Guvernului ruandez pentru pluralismul politic;

H.  întrucât, în aprilie 2013, în cursul apelului său în fața Curții Supreme, a fost achitată de șase capete de acuzare introduse de procuratură, dar a fost condamnată pentru noi capete de acuzare care nu se bazau pe documente legale și care, potrivit avocatului apărării, nu au fost prezentate în timpul procesului; întrucât cele două noi capete de acuzare sunt negaționism/revizionism și înaltă trădare;

I.  întrucât, în mai 2013, după ce au depus mărturie împotriva lui Victoire Ingabire înaintea Înaltei Curți din Rwanda în 2012, patru martori ai acuzării și un coinculpat au declarat în fața Curții Supreme că mărturiile lor au fost falsificate; întrucât o organizație importantă de apărare a drepturilor omului și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „detenția lor prelungită fără nicio posibilitate de contact cu exteriorul” și la „utilizarea torturii pentru a obține mărturisiri cu forța”;

J.  întrucât mulți observatori consideră că procesul, început în 2011, are motivații politice; întrucât legislația și sistemul judiciar din Rwanda contravin convențiilor internaționale la care Rwanda este parte, în special Convenției Internaționale privind Drepturile Civile și Politice, semnată de Guvernul ruandez la 16 iulie 1997, și anume dispozițiilor sale privind libertatea de exprimare și libertatea de gândire;

K.  întrucât, de la 16 aprilie 2012, Victoire Ingabire își boicotează procesul în semn de protest față de intimidarea și procedurile ilegale de interogare aplicate în cazul unora dintre coinculpații săi, și anume foștii membri ai FDER locotenent-colonelul Tharcisse Nditurende, locotenent-colonelul Noël Habiyaremye, căpitanul Jean Marie Vianney Karuta și maiorul Vital Uwumuremyi, precum și față de decizia Curții de a scurta audierea unui martor al apărării, Michel Habimana, care acuză autoritățile ruandeze că au fabricat probe; întrucât aceste circumstanțe nu au fost confirmate de autoritățile ruandeze;

L.  întrucât Bernard Ntaganda, fondatorul partidului PS-Imberakuri, a fost condamnat la patru ani de închisoare, fiind acuzat de amenințarea securității naționale, „separatism” și încercarea de a organiza demonstrații fără autorizație;

M.  întrucât, la 13 septembrie 2012, Victoire Ingabire – împreună cu alte două personalități politice din Rwanda, Bernard Ntaganda și Deogratias Mushyayidi, toți încarcerați în prezent în Kigali – a fost nominalizată pentru Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European;

N.  întrucât Rwanda este semnatară a Acordului de la Cotonou, care prevede că respectarea drepturilor omului este un element esențial al cooperării UE-ACP;

O.  întrucât, în Rwanda, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a pluralismului politic și a libertății de exprimare și de asociere, face obiectul unor restricții severe, ceea ce îngreunează funcționarea partidelor de opoziție și exprimarea, de către jurnaliști, a unor puncte de vedere critice;

P.  întrucât consolidarea democrației, inclusiv asigurarea independenței sistemului judiciar și a participării partidelor de opoziție, prezintă o importanță determinantă, îndeosebi în perspectiva alegerilor parlamentare din 2014 și a scrutinului prezidențial care urmează să fie organizat în 2017;

Q.  întrucât genocidul și războiul civil care au avut loc în Rwanda în 1994 exercită în continuare un impact negativ asupra stabilității regiunii,

1.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu procesul în primă instanță intentat lui Victoire Ingabire, care nu a respectat standardele internaționale, nu în ultimul rând în ceea ce privește dreptul său la prezumția de nevinovăție, și care s-a bazat pe dovezi falsificate și pe mărturisiri ale coinculpaților săi care au fost plasați în detenție militară la Camp Kami, unde se presupune că s-a recurs la tortură pentru a-i obliga să facă mărturisiri;

2.  condamnă cu fermitate caracterul motivat politic al procesului, urmărirea în justiție a oponenților politici și anticiparea rezultatului procesului; solicită magistraturii ruandeze să îi asigure dnei Victoire Ingabire un proces în apel prompt și echitabil, care să respecte standardele stabilite de dreptul ruandez și de cel internațional;

3.  solicită protecția principiului egalității prin măsuri care să garanteze că fiecare dintre părți, acuzarea și, respectiv, apărarea, dispun de aceleași mijloacele procedurale și de posibilitatea de a descoperi probe materiale pe parcursul procesului și beneficiază de șanse egale de a-și prezenta punctul de vedere; încurajează îmbunătățirea controlului dovezilor, inclusiv prin mijloace care să garanteze că acestea nu au fost obținute prin tortură;

4.  solicită Uniunii Europene să trimită observatori pentru a monitoriza procesul în apel intentat de Victoire Ingabire;

5.  subliniază respectul pe care îl acordă independenței sistemului judiciar al Rwandei, dar le reamintește autorităților ruandeze că UE, în cadrul dialogului politic oficial cu Rwanda desfășurat în temeiul articolului 8 din Acordul de la Cotonou, și-a exprimat preocupările legate de respectarea drepturilor omului, care ar trebui asigurată, și de dreptul la un proces echitabil;

6.  reamintește că libertățile de întrunire, asociere și exprimare sunt componente esențiale ale oricărei democrații și consideră că aceste principii sunt supuse unor limitări stricte în Rwanda;

7.  condamnă toate formele de reprimare, intimidare și detenție a activiștilor politici, a jurnaliștilor și a militanților în favoarea drepturilor omului; îndeamnă autoritățile rwandeze să elibereze imediat toate persoanele și toți militanții deținuți sau condamnați doar pentru că și-au exercitat drepturile legate de libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică; îndeamnă, în această privință, autoritățile rwandeze să-și adapteze legislația națională, pentru a garanta libertatea de exprimare;

8.  îndeamnă guvernul ruandez să se conformeze dreptului internațional și să respecte Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966 și Carta africană privind drepturile omului și ale popoarelor;

9.  reamintește că declarațiile obținute prin utilizarea torturii și a altor forme de tratamente abuzive nu sunt admisibile în nicio procedură;

10.  solicită autorităților ruandeze să ancheteze cu eficacitate acuzațiile de tortură și alte încălcări ale drepturilor omului și să-i aducă în fața instanței pe cei care au comis astfel de delicte, deoarece nu se poate tolera impunitatea;

11.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că, la 19 ani de când RPF se află la putere și la doi ani de la realegerea Președintelui Kagame, Rwanda nu dispune încă de niciun partid politic de opoziție funcțional;

12.  solicită autorităților ruandeze să asigure separația puterilor administrativă, legislativă și judecătorească și, în special, independența sistemului judiciar și să promoveze participarea partidelor de opoziție, în condiții de respect reciproc și de dialog bazat pe incluziune, drept componente ale unui proces democratic;

13.  consideră că legea din 2008 privind ideologia genocidului, invocată pentru a-l pune sub acuzare pe Victoire Ingabire, a servit drept instrument politic pentru a reduce la tăcere vocile care au exprimat opinii critice la adresa guvernului;

14.  solicită guvernului ruandez să revizuiască legea privind „ideologia genocidului”, pentru a o alinia la obligațiile asumate de Rwanda în temeiul dreptului internațional și să modifice legea de instituire a unor pedepse pentru delictele de discriminare și spirit sectar, astfel încât să o alinieze la obligațiile asumate de Rwanda în temeiul dreptului internațional;

15.  subliniază că procesul penal al lui Victoire Ingabire este important atât din punct de vedere politic, cât și legal, punând la încercare capacitatea sistemului judiciar ruandez de a trata cauze cu puternice implicații politice într-un mod echitabil și independent;

16.  reamintește autorităților ruandeze că la baza democrației stau guvernarea pluralistă, o opoziție funcțională, o mass-medie și un sistem judiciar independente, respectarea drepturilor omului și respectarea drepturilor de exprimare și întrunire; solicită, în acest sens, Rwandei să își îndeplinească promisiunile de a respecta aceste standarde și să își îmbunătățească reputația în materie de drepturile omului;

17.  subliniază că, în contextul activității în materie de dezvoltare internațională în Rwanda, ar trebui să se acorde prioritate într-o măsură mult mai mare drepturilor omului, statului de drept, guvernării transparente și deschise sugestiilor; solicită Uniunii Europene ca, în colaborare cu alți donatori internaționali, să exercite o presiune susținută cu scopul de a încuraja reforma în materie de drepturile omului din Rwanda;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, instituțiilor Uniunii Africane, Comunității Africii de Est, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, guvernelor și parlamentelor statelor membre, apărătorilor lui Victoire Ingabire și Președintelui Rwandei.

(1) Denumirea în limba franceză: Forces Démocratiques Unifiées (FDU-Inkingi).