Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 8 septembrie 2000 (A/Res/55/2) și rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Raportul anual 2012 al UE privind drepturile omului și democrația în lume, adoptat de Consiliul la 6 iunie 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(1),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului(2),

–  având în vedere Decizia 2012/440/PESC a Consiliului din 25 iulie 2012 de numire a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului(3),

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2012 cu privire la Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii EU în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”,

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2013 adresată Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte al Comisiei Europene, Consiliului și Comisiei privind revizuirea în 2013 a organizării și funcționării SEAE(5),

–  având în vedere Orientările UE privind drepturile omului și dreptul internațional în domeniul umanitar(6),

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene din 13 iunie 2013 privind promovarea și protecția libertății religioase sau a convingerilor și recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului referitoare la proiectul de Orientări privind promovarea și protecția libertății religioase sau a convingerilor,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI),

–  având în vedere Orientările UE privind dialogurile în domeniul drepturilor omului, adoptate de Consiliu la 13 decembrie 2001 și revizuite la 19 ianuarie 2009,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2013 privind corupția în sectoarele publice și private: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la cea de-a 22-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(10),

–  având în vedere Comunicările comune ale Comisiei Europene și ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 20 martie 2013, intitulată „Politica europeană de vecinătate: către un parteneriat mai puternic” (JOIN(2013)4), și din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine: o revizuire a politicii europene de vecinătate” (COM(2011)0303),

–  având în vedere documentul de strategie privind Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) pentru 2011-2013 și propunerea Comisiei de nou regulament financiar pentru IEDDO 2014-2020 (COM(2011)0844),

–  având în vedere Recomandarea sa din 29 martie 2012 adresată Consiliului referitoare la modalitățile de posibilă creare a unui Fond european pentru democrație (EED)(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la „O strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE”(14),

–  având în vedere Rezoluția 67/176 a Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2012 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000), 1820 (2008), 1888 (2009), 1889 (2009), 1960 (2010) și 2106 (2013) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

–  având în vedere Raportul privind indicatorii UE pentru abordarea cuprinzătoare a implementării de către UE a Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU nr. 1325 și 1820 privind femeile, pacea și securitatea, raport adoptat de către Consiliul UE la 13 mai 2011,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, cea mai recentă datând din 4 aprilie 2012(66/141),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind Politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(17),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0418/2013),

A.  întrucât procesele de tranziție diverse, inclusiv răscoalele populare, situațiile de conflict și postconflict, precum și tranzițiile înghețate în țări autoritare, au impus provocări tot mai mari politicilor UE de sprijinire a drepturilor omului și a democrației în lume; întrucât Raportul anual 2012 al UE privind drepturile omului și democrația în lume demonstrează că este nevoie ca UE să dezvolte în continuare răspunsuri politice flexibile; întrucât cea mai fundamentală opțiune politică a UE privește reziliența și voința politică de a respecta în continuare valorile fondatoare ale Uniunii Europene în vremuri dificile, sub presiunea altor obiective și interese politice;

B.  întrucât justiția, statul de drept, responsabilitatea, transparența și răspunderea, combaterea impunității, procesele echitabile și independența sistemului judiciar sunt elemente esențiale pentru protecția drepturilor omului;

C.  întrucât articolul 21 din TUE a consolidat și mai mult angajamentul UE de a-și orienta acțiunile desfășurate pe scena internațională după principiile democrației, ale statului de drept, ale universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, respectul pentru demnitatea umană, principiile egalității și solidarității și respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dreptul internațional;

D.  întrucât criteriile politice de la Copenhaga de „stabilitate a instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protejarea minorităților” rămân o caracteristică fundamentală a procesului de extindere;

E.  întrucât revoltele din lumea arabă au determinat Uniunea Europeană să recunoască eșecul politicilor anterioare și să se angajeze să aplice o abordare „mai mult pentru mai mult” în revizuirea politicii europene de vecinătate, pe baza unui angajament „[de a adapta] nivelul sprijinului acordat de UE partenerilor în funcție de progresul înregistrat în reformele politice și în procesul de construire a unei democrații solide”, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv în ceea ce privește alegerile libere și corecte, libertatea de asociere, de exprimare și de întrunire, o presă și o mass-media libere și statul de drept administrat de un sistem judiciar independent;

F.  întrucât Concluziile Consiliului referitoare la agenda pentru schimbare a Comisiei Europene în ceea ce privește politica UE privind dezvoltarea, adoptate în mai 2012, prevăd în mod special că „sprijinul acordat partenerilor va fi adaptat la situația lor de dezvoltare și la angajamentul și progresul în ceea ce privește drepturile omului, democrația, statul de drept și buna guvernanță”; întrucât cea mai recentă poziție comună a UE referitoare la Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului stipulează că ar trebui să se facă o trimitere sistematică în cadrul cooperării pentru dezvoltare la „asumarea democratică” potrivit căreia țările partenere sunt responsabile pentru promovarea unui mediu favorabil societății civile și pentru consolidarea rolului parlamentelor, al autorităților locale, al instituțiilor naționale de audit și al mass-mediei libere;

G.  întrucât Consiliul UE a adoptat, în iunie 2012, un cadru strategic și un plan de acțiune privind drepturile omului și democrația, angajând instituțiile UE să atingă mai multe obiective politice concrete; întrucât Consiliul UE, în iulie 2012, a creat funcția și a numit primul Reprezentat Special al UE tematic pentru drepturile omului; întrucât procedura de adoptare a unui nou plan de acțiune pentru drepturile omului și democrație care trebuie să intre în vigoare în ianuarie 2015 când actualul plan de acțiune expiră, trebuie să înceapă în primăvara anului 2014;

H.  întrucât Fondul european pentru democrație a fost creat în octombrie 2012, având ca principal scop acordarea de granturi directe activiștilor prodemocrație sau organizațiilor care luptă pentru tranziția democratică din țări europene vecine și nu numai;

I.  întrucât înființarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) a fost însoțită de asigurări că sprijinul pentru drepturile omului și democrație va fi „firul de argint” al noilor servicii diplomatice ale UE; întrucât rețeaua de delegații ale UE de la nivel mondial oferă Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/IP) o nouă capacitate de realizare a politicii UE privind drepturile omului;

J.  întrucât Parlamentul European, în rezoluțiile sale referitoare la raportul anual anterior și la analiza strategiei UE privind drepturile omului (ambele adoptate în decembrie 2012), subliniază nevoia unei reforme a propriilor practici de integrare a drepturilor omului în activitățile sale și de monitorizare a rezoluțiilor sale urgente care condamnă încălcarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept;

K.  întrucât sondajul opiniei publice Eurobarometru al Parlamentului European, realizat în cele 27 de state membre ale UE în noiembrie și decembrie 2012, demonstrează încă o dată că protecția drepturilor omului rămâne cea mai importantă valoare pentru europeni; întrucât o aplicare credibilă a angajamentelor asumate de UE de a sprijini drepturile omului și democrația în cadrul politicilor sale externe este esențială pentru a menține credibilitatea generală a politicii externe a UE;

L.  întrucât, în decembrie 2012, Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru contribuția sa la promovarea păcii și a reconcilierii, a democrației și a drepturilor omului în Europa,

Generalități

1.  consideră drepturile omului ca fiind elementul central al relațiilor UE cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii strategici; subliniază că politica UE privind drepturile omului trebuie să fie consecventă în ceea ce privește respectarea obligațiilor prevăzute în tratate, garantând coerența între politicile interne și externe și evitarea standardelor duble în politicile externe; solicită, prin urmare, adoptarea concluziilor anuale ale Consiliului Afaceri Externe cu privire la drepturile omului și la partenerii strategici, care ar stabili un prag comun pentru statele membre și pentru oficialii UE în ceea ce privește problemele legate de drepturile omului pe care trebuie să le ridice cel puțin omologilor partenerilor lor strategici;

2.  solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/IP), Reprezentatului Special al UE pentru drepturile omului și SEAE să urmărească aceste angajamente și să integreze drepturile omului și democrația în relațiile UE cu partenerii săi, inclusiv la cel mai înalt nivel politic, prin utilizarea tuturor instrumentelor relevante ale politicii externe a UE;

3.  recunoaște rolul esențial jucat de societatea civilă în protejarea și promovarea democrației și a drepturilor omului; solicită VP/ÎR să asigure o cooperare și un parteneriat strânse cu societatea civilă, inclusiv cu susținătorii drepturilor omului; consideră, de asemenea, că UE ar trebui să se implice total și în continuare în susținerea apărării drepturilor omului, a democrației și a libertății și transparenței în întreaga lume;

4.  recunoaște că instituțiile UE și toate statele membre trebuie să adopte o abordare fermă și coerentă în ceea ce privește abuzurile legate de drepturile omului din întreaga lume, într-un mod transparent și responsabil; consideră că, atunci când se confruntă cu cazuri de încălcări persistente ale drepturilor omului, UE ar trebui să intervină cu o singură voce si să se asigure că mesajul său este auzit atât de guvernele abuzive, cât și de popoarele respective; invită Consiliul Afaceri Externe al UE să organizeze o dezbatere publică anuală privind drepturile omului;

5.  reamintește că decizia sa este strâns legată și consultată în ceea ce privește punerea în aplicare a Cadrului strategic al UE privind drepturile omului și democrația;

Raportul anual al UE pe 2012

6.  salută adoptarea Raportului anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2012; așteaptă un angajament continuu din partea VP/ÎR, cu rapoarte periodice către PE; recomandă organizarea de discuții active și constructive între instituțiile UE pentru pregătirea rapoartelor viitoare care vor crește vizibilitatea activităților UE în acest domeniu;

7.  consideră că raportul anual ar trebui să devină un instrument esențial pentru comunicarea și discutarea activităților UE în domeniul drepturilor omului și al democrației; salută, prin urmare, angajamentul VP/IP și al SEAE de a utiliza rapoarte anuale ale UE ca rapoarte de punere în aplicare privind cadrul strategic al UE și planul de acțiune pentru drepturile omului și democrație;

8.  ia act de trimiterile la acțiuni ale Reprezentatului Special al UE pentru drepturile omului din cadrul raportului anual și încurajează VP/IP și SEAE să includă o analiză mai aprofundată, în special în ceea ce privește rolul reprezentatului special în punerea în aplicare a cadrului strategic și a planului de acțiune, pentru a oferi o descriere adecvată a rolului și a activității sale;

9.  ia act de eforturile depuse pentru a enumera diversele acțiuni ale UE în domeniul sprijinului pentru drepturile omului și democrație în rapoartele de țară, care oferă numeroase informații privind activitatea instituțiilor UE la nivel mondial; regretă totuși, că rapoartelor de țară, se pare, încă le lipsește un cadru sistematic, clar și coerent care ar permite o analiză mai riguroasă privind impactul și eficiența acțiunilor UE;

10.  își reiterează opinia că rapoartele de țară ar trebui să fie consolidate pe viitor și ar trebui să reflecte punerea în aplicare a strategiilor de țară privind drepturile omului și, astfel, să facă referire la criteriile de referință specifice bazate pe un set de indicatori, pentru a evalua atât tendințele pozitive, cât și negative, pentru a evalua eficiența acțiunilor UE și pentru a oferi motive de adaptare a nivelurilor de sprijin acordat de UE în funcție de progresul înregistra în materie de drepturi ale omului, democrație, stat de drept și bună guvernare;

11.  salută efortul de a include activitățile Parlamentului European în raportul anual, solicită să se utilizeze realizările și potențialul Parlamentului, inclusiv numeroasele studii și analize realizate de Parlament și încurajează ferm VP/ÎR și SEAE să specifice ce acțiuni ale UE au fost adoptate pentru a da curs rezoluțiilor Parlamentului, inclusiv în ceea ce privește rezoluțiile de urgență referitoare la încălcarea drepturilor omului; solicită un flux constant de informații și cooperare între Parlament și Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, în special în situații de urgență;

12.  salută Raportul anual 2012 al UE privind drepturile omului și democrația în lume deoarece acesta ilustrează eforturile depuse de UE pentru a promova integrarea drepturilor omului, a egalității de gen, a democrației și a bunei guvernări în politicile și instrumentele privind dezvoltarea;

Cadrul politic al UE

Cadrul strategic și planul de acțiune

13.  reiterează aprecierea sa potrivit căreia cadrul strategic al UE și planul de acțiune pentru drepturile omului și democrație sunt demersuri importante în integrarea și includerea drepturilor omului în toate politicile externe ale UE; subliniază nevoia unui consens general și necesitate coordonarea politicii UE privind drepturile omului între instituțiile UE și statele membre; invită SEAE să își intensifice eforturile de a mări gradul de asumare responsabilă a acestui plan de acțiune în rândul statelor membre; solicită includerea unei secțiuni privind implementarea unui plan de acțiune de către statele membre în raportul anual;

14.  subliniază importanța vitală a aplicării eficiente și credibile a angajamentelor declarate, atât în cadrul strategic, cât și în planul de acțiune; subliniază că pentru a avea credibilitate se impune furnizarea de resurse adecvate pentru politicile vizând drepturile omului și integrarea lor substanțială la un nivel politic înalt, precum reuniuni ministeriale și la summit-uri cu țări terțe, inclusiv cu parteneri strategici;

15.  regretă că drepturile economice, sociale și culturale continuă să fie în general neglijate de politica UE privind drepturile omului, spre deosebire de angajamentul declarat al UE vizând indivizibilitatea și interdependența drepturilor și invită SEAE, Comisia și statele membre să își intensifice eforturile în această direcție, inclusiv în domeniul drepturilor omului și al drepturilor sociale;

16.  ia act de faptul că planul de acțiune va fi încheiat la sfârșitul anului 2014; se așteaptă ca VP/IP și SEAE să se implice în cadrul unei revizuiri și al unor consultări oportune cu statele membre, Comisia, Parlamentul și societatea civilă, care să ducă la adoptarea unui nou plan de acțiune care va intra în vigoare în ianuarie 2015;

Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului

17.  recunoaște importanța mandatului acordat primului Reprezentant Special (RS) al UE pentru drepturile omului; încurajează RSUE să îmbunătățească vizibilitatea, integrarea, coerența, consistența și eficacitatea politicii UE privind drepturile omului, îndeosebi în ceea ce privește drepturile femeilor și drepturile tuturor minorităților și să atingă echilibrul corespunzător între diplomația tăcută și cea publică în executarea mandatului său; reiterează recomandarea ca RSUE să prezinte Parlamentului un raport periodic cu privire la activitățile sale și la clarificarea priorităților sale tematice și geografice și să se asigure că li se dă curs preocupărilor exprimate de Parlament;

18.  felicită RSUE pentru caracterul deschis al dialogului cu Parlamentul European și societatea civilă, instituind astfel, o practică importantă care ar trebui continuată și consolidată pentru a se asigura transparența și răspunderea corespunzătoare; salută cooperarea RSUE cu organismele regionale și forurile multilaterale și încurajează RSUE să extindă pe viitor aceste activități;

19.  salută faptul că cooperarea cu RSUE pentru drepturile omului a fost inclusă în mandatul geografic al RSUE pentru Sahel și îndeamnă Consiliul și VP/ÎR să adopte această practică și în ceea ce privește mandatele geografice viitoare ale RSUE;

Linii directoare ale UE privind drepturile omului

20.  salută adoptarea Orientărilor UE privind libertatea de religie sau de convingere și privind drepturile omului în cazul persoanelor LGBTI; reamintește totuși SEAE să respecte bunele practici interinstituționale și să se implice în timp util și cu organismele politice adecvate din cadrul Parlamentului la elaborarea oricărui instrument strategic nou, precum orientările, sau la revizuirea celor existente; reamintește recomandarea Parlamentului adresată Consiliului referitoare la Orientările privind libertatea religioasă sau a convingerilor în care Parlamentul a propus un set de instrumente ambițios care oferă sugestii pentru transpunerea practică a orientărilor pentru a atinge un progres substanțial în protecția și promovarea acestei libertăți fundamentale și universale; salută practica adoptată de SEAE și de Consiliu de analizare și revizuire a orientărilor anterioare; încurajează SEAE să adopte un proces de analiză mai riguros care să implice consultare amănunțită a părților interesate pentru a se adapta la circumstanțe în schimbare;

21.  îndeamnă SEAE și Consiliul să acorde o atenție deosebită întocmirii de planuri adecvate de implementare aplicare a liniilor directoare; recomandă continuare formării și a sensibilizării personalului SEAE și al delegațiilor UE, precum și a diplomaților statelor membre; își exprimă în mod special preocuparea privind implementarea a orientărilor referitoare la dreptul internațional umanitar și a orientărilor referitoare la combaterea torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante;

Dialogurile cu țările terțe pe tema drepturilor omului

22.  ia act de dificultățile continue în ceea ce privește realizarea unor progrese concrete într-o serie de dialoguri și consultări ale UE referitoare la drepturile omului; încurajează UE să caute noi modalități pentru a face mai reprezentative dialogurile cu țări de interes; subliniază necesitatea de a urma în aceste dialoguri o politică privind drepturile omului fermă, ambițioasă și transparentă; solicită, prin urmare, UE să tragă concluzii politice clare atunci când dialogul privind drepturile omului nu este constructiv și, în astfel de cazuri, să acorde mai multă atenție dialogului politici, demersurilor și diplomației publice; avertizează de asemenea, cu privire la îndepărtarea discuțiilor privind drepturile omului de la dialogurile politice la nivel înalt;

23.  consideră că dialogurile și consultările pe tema drepturilor omului ar trebui să consolideze și să sprijine societatea civilă, apărătorii drepturilor omului, sindicatele, jurnaliștii, avocații și parlamentarii care se opun și contestă abuzurile la domiciliu și solicită ca drepturile lor să fie respectate; invită UE să garanteze că dialogurile și consultările pe tema drepturilor omului sunt ambițioase și însoțite de criterii de referință publice clare pe baza cărora li se poate evalua succesul în mod obiectiv;

24.  reamintește faptul că corupția de la nivelul sectoarelor publice și private perpetuează și agravează inegalitățile și discriminarea atunci când este vorba de a se bucura în mod egal de drepturile civile, politice, economice sau sociale și culturale și subliniază că s-a dovedit că actele de corupție și încălcările drepturilor omului implică utilizarea necorespunzătoare a puterii, lipsa de răspundere și diferite forme de discriminare; solicită cel mai ridicat nivel de răspundere și transparență a ajutorului extern și a bugetelor publice atunci când este vorba despre bugetul UE și de ajutorul extern.

Strategiile de țară privind drepturile omului și punctele de contact pentru drepturile omului

25.  ia act de eforturile depuse de SEAE pentru a finaliza primul ciclu de strategii de țară ale UE privind drepturile omului; își reafirmă sprijinul față de obiectivul de a conferi responsabilitatea pentru strategia de țară delegației UE și ambasadelor din statele membre de la fața locului, asigurând în același timp controlul calității la nivel de cartier general; regretă totuși, lipsa de transparență în ceea ce privește conținutul strategiilor de țară; reamintește solicitarea sa privind dezvăluirea, cel puțin, a priorităților principale ale strategiilor și privind accesul Parlamentului la aceste strategii și la toate informațiile legate de acestea; încurajează UE să realizeze o evaluare publică a concluziilor trase pe durata primului ciclu al strategiilor de țară ale UE privind drepturile omului și să identifice cele mai bune practici pentru următorul ciclu;

26.  salută rețeaua aproape completă de puncte de contact pentru drepturile omului din cadrul delegațiilor UE; solicită VP/IP și SEAE să elaboreze un plan privind modul în care această rețea poate fi utilizată pentru a-și realiza potențialul complet; invită delegațiile UE să publice datele de contact ale tuturor punctelor focale în domeniul drepturilor omului și ofițerii de legătură UE pentru apărătorii drepturilor omului;

Drepturile omului în politica comercială a UE

27.  sprijină practica de a include clauze nenegociabile, cu caracter juridic obligatoriu privind drepturile omului în toate acordurile internaționale încheiate de UE cu țările terțe, și consideră că aceste clauze privind drepturile omului inclusiv trebuie incluse sistematic în toate acordurile comerciale sectoriale; solicită o monitorizare eficientă ace a aplicării acestora; precum și întocmirea de rapoarte adresate comisiilor competente din Parlament privind evaluarea acestora și propuneri de răspunsuri;

28.  subliniază că Parlamentul poate să nu își dea consimțământul pentru acorduri internaționale din motive de încălcare gravă a drepturilor omului;

29.  reamintește că SPG revizuit va intra în vigoare la 1 ianuarie 2014; salută continuarea programului SPG Plus prin care țările pot beneficia de tarife preferențiale odată ce au ratificat și au pus în aplicare 27 de convenții esențiale privind drepturile omului, muncii și mediului; reamintește posibilitatea unei suspendări a preferințelor SPG, SPG Plus și Totul în afară de arme (EBA) în cazul unor încălcări grave ale drepturilor omului; solicită Comisiei să pună la dispoziția publicului evaluările privind eligibilitatea pentru SPG Plus, cu scopul de a crește gradul de transparență și de răspundere;

30.  solicită, în plus, UE să definească și să adopte linii directoare de politică speciale privind includerea eficace a drepturilor omului în acordurile sale comerciale și de investiții pentru a ajunge la consecvență și rigoare metodologice în cadrul evaluărilor privind impactul asupra drepturilor omului;

Drepturile omului și evoluțiile politicilor UE privind dezvoltarea

31.  subliniază faptul că Parteneriatul de la Busan privind cooperarea eficientă pentru dezvoltare a invitat comunitatea internațională să adopte o abordare bazată pe drepturile omului a cooperării internaționale pentru a mări eficiența eforturilor în domeniul dezvoltării;

32.  invită Comisia să efectueze evaluări cuprinzătoare ale impactului proiectelor de cooperare pentru dezvoltare ale UE, care să includă evaluarea impactului asupra situației drepturilor omului, pentru a se asigura că eforturile UE în materie de dezvoltare nu contribuie la marginalizarea în continuare a grupurilor discriminate, iar fondurile UE sunt distribuite în mod echitabil diferitelor regiuni dintr-o țară, în funcție de nevoile și de nivelul de dezvoltare al acestora;

33.  reiterează faptul că Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) ar trebui să fie răspunzători de adoptarea unei abordări bazate pe drepturi în următorul exercițiu de programare;

34.  consideră că parlamentele naționale și organizațiile societății civile joacă un rol important în implementarea efectivă a dispozițiilor în materie de drepturile omului și subliniază faptul că sunt necesare condiții adecvate pentru participarea acestora la procesul decizional pentru a întări asumarea reală a răspunderii reală privind opțiunile în materie de politici referitoare la strategiile de dezvoltare;

Politica europeană privind procesele de tranziție

35.  ia act de dovezile copleșitoare din ultimii ani care arată importanța crucială a politicii externe a UE care abordează în mod adecvat procesele de tranziție din țările terțe; încurajează UE să continue să învețe din experiențele trecute, atât pozitive, cât și negative, pentru a evita anumite greșeli de politică și pentru a stabili bune practici, cu scopul de a influența și a consolida procesele de democratizare; ia act de necesitatea flexibilității politicilor în situații divergente și încurajează elaborarea de instrumente politice care ar putea fi aplicate în diferite scenarii de tranziție pentru a integra în mod flexibil și credibil măsuri de sprijinire a drepturilor omului și a democrației în abordarea UE;

36.  subliniază că tranziția politică și democratizarea trebuie să fie conectate cu respectul pentru drepturile omului, cu promovarea justiției, a transparenței, a răspunderii, a reconcilierii, a statului de drept și cu înființarea de instituții democratice, acordând atenția cuvenită egalității de gen și modalităților de tratare a delicvenței juvenile; subliniază importanța dreptului la recurs în ceea ce privește abuzurile în materie de drepturile omului comise de fostele regimuri; subliniază că UE promovează întotdeauna o abordare sensibilă la context pentru justiția de tranziție, susținând cu strictețe totodată principiul responsabilității pentru încălcările drepturilor omului și dreptul umanitar internațional;

37.  subliniază că UE ar trebui să acorde sprijinul său deplin țărilor care au înlăturat regimuri autoritare și trec printr-o perioadă de tranziție către democrație prin sprijinirea societății civile ca actor esențial în susținerea statului de drept, a responsabilității și a transparenței și în promovarea mișcărilor sociale pentru schimbare și participare politică; reamintește că poliția, armata și sistemul judiciar sunt adesea utilizate ca mecanisme de săvârșire a unor încălcări sistematice ale drepturilor omului; subliniază, prin urmare, că reforma instituțională a acestor organisme trebuie să asigure un grad mai mare de răspundere și transparență în cadrul proceselor de tranziție;

38.  consideră că instrumentele financiare ale UE sunt mijloace importante de promovare și de apărare a valorilor UE în străinătate; salută, în acest context, angajamentul de a pune în centrul acțiunii externe a UE drepturile omului, democrația și statul de drept; solicită îmbunătățiri în ceea ce privește coerența și eficacitatea diferitelor instrumente tematice și geografice pentru a realiza acest obiectiv strategic;

39.  încurajează ferm UE să sprijine o societate civilă activă și independentă la nivel mondial, atât din punct de vedere politic, cât și financiar, de exemplu prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO); sugerează că deschiderea programelor europene de schimb de studenți pentru tineri din țările terțe și organizarea de programe de formare pentru tinerii profesioniști ar favoriza participarea activă a tinerilor în construirea democrației și ar consolida societatea civilă; regretă că libertatea de întrunire, ca o condiție fundamentală pentru orice dezvoltare democratică și ca problemă deosebit de sensibilă în țările în tranziție, pare să fi fost trecută cu vederea în planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația; invită SEAE și statele membre să elaboreze orientări privind libertatea de întrunire;

40.  salută crearea Fondului european pentru democrație (FED) care are drept scop furnizarea de sprijin pentru cei care se luptă pentru schimbări democratice, punându-le la dispoziție o finanțare flexibilă adaptată nevoilor lor; solicită ca sprijinul financiar adecvat pentru FED să fie garantat de către UE și statele sale membre; reamintește importanța crucială a evitării unei suprapuneri între mandatul și activitățile FED și instrumentele UE în domeniul drepturilor omului și al democrației;

Politica de extindere, democratizarea și drepturile omului

41.  subliniază importanța însemnată a procesului de extindere ca mijloc de sprijinire a democratizării și a consolidării protejării drepturilor omului;

42.  salută decizia Comisiei de a pune în centrul procesului de extindere statul de drept; îndeamnă UE să rămână vigilentă pe parcursul proceselor de extindere și să solicite punerea în aplicare riguroasă a dispozițiilor esențiale pentru drepturile omului, precum protejarea activă a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților naționale pentru a proteja tratamentul egal al acestor minorități în ceea ce privește educația, asistența medicală, serviciile sociale și alte servicii publice, crearea statului de drept și acțiuni viguroase de combatere a tuturor formelor de corupție, accesul eficace la justiție și măsuri pentru garantarea libertăților fundamentale și egalitatea deplină și efectivă între persoanele care aparțin unei minorități naționale și cele ale majorității, în toate domeniile vieții sociale, economice, politice și culturale;

43.  condamnă continuarea ocupării Palestinei de către Statul Israel și încălcarea dreptului internațional și a dreptului umanitar internațional; își reiterează apelul de a pune capăt colonizării și izolării Fâșiei Gaza;

44.  ia act cu îngrijorare de faptul că respectarea drepturilor minorităților este una dintre provocările-cheie identificate în Strategia de extindere a Comisiei pentru 2012-2013; încurajează statele membre, precum și țările candidate sau potențial, candidate să lanseze o dezbatere publică generală privind acceptarea minorităților și includerea lor în sistemul educațional, implicarea societății civile, îmbunătățirea condițiilor de trai și sensibilizarea, în general; regretă că, în special, comunitatea romă este defavorizată în Balcanii de Vest, fapt care are un efect advers asupra proceselor de parteneriat; îndeamnă țările în cauză să pună în aplicare măsuri eficace care să abordeze probleme precum discriminarea și segregarea, accesul la locuințe și asistență medicală; condamnă instigarea la ură și prejudecățile în general, precum și abuzurile și discriminarea bazată pe gen sau orientare sexuală sau îndreptate împotriva grupurilor și persoanelor cu handicap; subliniază că este vorba despre o problemă recurentă în numeroase țări implicate în procesul de aderare, precum și în majoritatea statelor membre;

45.  ia act de faptul că libertatea mass-mediei a înregistrat în general progrese în țările implicate în procesul de aderare; regretă totuși lipsa de măsuri pentru asigurarea libertății de exprimare în anumite țări implicate în procesul de aderare, care adesea duce la autocenzură, influențe politice, presiuni economice, hărțuire și uz de violență împotriva jurnaliștilor; este profund îngrijorat în această privință de creșterea numărului de încălcări ale libertății de exprimare și ale libertății presei în Turcia;

Provocările tranzițiilor din cadrul politicii de vecinătate

46.  recunoaște provocările legate de tranzițiile democratice din vecinătatea sudică și estică; ia act de divergența tot mai mare din cadrul reformelor democratice de la nivelul vecinătății UE; reiterează importanța societății civile și a organizațiilor pentru drepturile omului în procesul de tranziție democratică; prin urmare, încurajează distincția între dimensiunea sudică și estică a politicii de vecinătate pentru a orienta mai eficient proprietățile și nevoile specifice ale zonei geografice;

47.  solicită UE să acționeze coerent în regiunile învecinate, ca partener orientat spre reforme democratice; susține, în legătură cu aceasta, continuarea angării în procesele de asociere cu țările vecine; ia act de concluziile summitului de la Vilnius solicită consolidarea pe viitor a relațiilor dintre UE și țările Parteneriatului estic; susține procesele democratice și proeuropene din Ucraina și condamnă folosirea recentă a forței împotriva demonstrațiilor publice pașnice din Kiev, ca o încălcare a principiilor fundamentale ale libertății de întrunire și libertății de exprimare;

48.  ia act de noua abordare a UE care are ca scop consolidarea parteneriatului dintre UE și țările și societățile din vecinătatea sa, bazată pe răspundere reciprocă și pe un angajament comun față de valorile universale ale drepturilor omului, ale democrației, ale justiției sociale și ale statului de drept;

49.  observă cu îngrijorare starea fragilă a proceselor democratice și deteriorarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din majoritatea țărilor vecine; subliniază că buna guvernanță, transparența, libertatea de asociere, de exprimare, de gândire, de conștiință, de religie și de întrunire, presa liberă și mass-media liberă, statul de drept și un sistem judiciar independent sunt esențiale pentru sprijinirea tranzițiilor democratice; reiterează importanța sprijinirii și promovării egalității de gen și drepturilor femeilor, împreună cu dezvoltarea socială și reducerea inegalităților; recunoaște rolul important al societății civile în consolidarea sprijinului public pentru reforme democratice din țări vecine;

50.  regretă faptul că în unele țări organizațiile societății civile continuă să se confrunte cu limitări grave, precum obstacole în calea libertății de circulație, procese împotriva liderilor ONG-urilor și a apărătorilor drepturilor omului, proceduri administrative împovărătoare, folosirea agresivă a legilor de drept penal privind calomnia împotriva ONG-urilor sau interzicerea completă a activității lor, norme restrictive care controlează finanțările externe sau care supun unei autorizații acceptarea sprijinului financiar; subliniază, în acest context, importanța Fondului european pentru democrație ca mijloc flexibil și discret de sprijinire a potențialului prodemocratic al societăților înainte sau pe durata procesului de tranziție democratică;

51.  regretă lipsa de progrese în a ajunge la o situație politică sustenabilă în ceea ce privește „conflictele înghețate”; subliniază că dialogul politic ar trebui să ia în considerare și să respecte pe deplin integritatea teritorială și frontierele internaționale recunoscute ale țărilor în cauză; îndeamnă UE să se implice mai activ în această privință;

52.  subliniază importanța instituțiilor naționale pentru drepturile omului (NHRI) în arhitectura drepturilor omului la nivel național, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea drepturilor omului și asigurarea despăgubirilor în cazul încălcărilor; îndeamnă SEAE și Comisia să elaboreze o politică de sprijinire a NHRI și să sprijine instituirea și consolidarea NHRI în conformitate cu principiile Declarației de la Paris ca prioritate în domeniul asistenței externe, în special în temeiul IEPV;

53.  este preocupat în continuare de lipsa democrației, a statului de drept, a libertăților fundamentale și a respectării drepturilor omului din Belarus;

54.  observă cu îngrijorare cazuri de justiție selectivă în anumite țări vecine din est; reamintește că UE a solicitat constant eliberarea deținuților politici, precum Iulia Timoșenko din Ucraina; reiterează că responsabilitatea politică și penală ar trebui să fie clar separate în țările care s-au angajat față de valorile democratice;

55.  sprijină toate demersurile care duc la dialog politic, care este esențial pentru a face să progreseze tranziția din Egipt; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la crizele recente și polarizarea politică din țară, inclusiv revoltele de stradă dintre armată și susținătorii Frăției Musulmane, terorismul și ciocnirile violente de la Sinai; condamnă violența extremistă împotriva minorităților, inclusiv împotriva comunităților creștine copte; își exprimă solidaritatea cu poporul egiptean care luptă pentru democrație, salută eforturile Uniunii Europene și ale VP/ÎR pentru a găsi o soluție a crizei și subliniază încă o dată nevoia urgentă a unui dialog politic constructiv și integrator pentru stabilirea unei foi de parcurs clare pentru tranziția la o democrație reală și durabilă; solicită tuturor liderilor politici din țară să găsească o modalitate de a depăși impasul periculos și de a conveni cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri tangibile de consolidare a încrederii pentru a evita riscul altor vărsări de sânge și de polarizare din țară; solicită revenirea rapidă la procesul democrativ, inclusiv organizarea de alegeri prezidențiale și parlamentare libere și corecte, într-un proces pe deplin favorabil incluziunii; îndeamnă autoritățile egiptene să avanseze lucrările privind o constituție favorabilă incluziunii cu drepturi egale pentru toți;

56.  solicită să se pună capăt imediat tuturor actelor de violență, abuzurilor sexuale și altor forme de tratament degradant împotriva protestatorilor din rândul femeilor și a activiștilor pentru drepturile femeilor și să se efectueze investigații serioase și imparțiale ale acestor cazuri și să se garanteze responsabilitatea deplină a persoanelor responsabile;

57.  este în continuare foarte îngrijorat de situația critică din Siria; deplânge în cei mai duri termeni utilizarea de arme chimice și folosirea excesivă a forței și a violenței împotriva populației civile și a minorităților din țară, care nu pot fi justificate sub nicio formă, și își exprimă oroarea față de proporțiile abuzurilor de stat care pot constitui crime împotriva umanității; își reiterează susținerea fermă a solicitării Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului conform căreia Consiliul de Securitate al ONU ar trebui să sesizeze CPI, care să investigheze în mod oficial situația din Siria; solicită tuturor facțiunilor armate să pună neîntârziat capăt violențelor din țară; își exprimă preocuparea profundă legată de actuala criză umanitară, inclusiv situația refugiaților, precum și de implicațiile pentru țările vecine și stabilitatea în regiune; subliniază încă o dată că asistența umanitară persoanelor care au nevoie de bunuri și servicii de bază din Siria și din țările învecinate cu aceasta trebuie să fie o prioritate imediată pentru comunitatea internațională și Uniunea Europeană; consideră că soluționarea conflictului constă în mecanisme politice și procese diplomatice; subliniază importanța aplicării Convenției privind interzicerea dezvoltării, a producerii, a acumulării și a folosirii armelor chimice și privind distrugerea acestora; salută recenta rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU și propunerea Secretarului General privind organizarea în decembrie 2013 a Conferinței Geneva II; condamnă persecutarea creștinilor și a altor minorități religioase din Orientul Mijlociu;

58.  Reiterează rezoluţiile sale din 25 noiembrie 2010 privind situaţia din Sahara Occidentală(18), din 22 octombrie 2013 privind situaţia drepturilor omului din regiunea Sahel(19); solicită garantarea drepturilor omului pentru poporul din Sahara Occidentală şi atrage atenţia asupra necesităţii de a aborda aceste drepturi în Sahara Occidentală şi în tabăra din Tindouf, inclusiv libertatea de asociere, libertatea de expresie şi dreptul de a demonstra şi de a fi respectat; solicită eliberarea tuturor prizonierilor politici din Sahara Occidentală; solicită deschiderea teritoriului pentru observatorii independenţi, ONG-uri şi mass-media; susţine o soluţie politică echitabilă şi acceptabilă mutual în privinţa Saharei Occidentale, în concordanţă cu rezoluţiile relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, inclusiv cele privind auto-determinarea;

Justiția tranzițională și problema consolidării păcii postconflict

59.  consideră că răspunderea pentru încălcările trecute este un element integrant al procesului de consolidare a reconcilierii durabile; invită UE și statele membre să sprijine participarea sistematică a femeilor la procesele de pace și de luare a deciziilor politice și economice, inclusiv în tranziția democratică și în situațiile de rezolvarea a conflictelor, și subliniază importanța vitală a acestei participări; solicită aducerea în fața Curții Penale Internaționale a criminalilor de război și invită statele membre să își consolideze cooperarea cu CPI în acest sens; salută intenția SEAE de a elabora o politică specială privind justiția tranzițională pentru a ajuta societățile să rezolve abuzurile trecute și să combată impunitatea și încurajează elaborarea în timp util a unei astfel de politici; subliniază nevoia de a aborda justiția tranzițională în mod consecvent cu sprijinul acordat de UE justiției penale internaționale în general și, în special, CPI; atrage în mod special atenția asupra experienței UE din Balcanii de Vest, ca sursă de inspirație; invită UE să sprijine în mod activ mandatul nou creat al Raportorului Special al ONU pentru promovarea adevărului, a justiției, a despăgubirii și a garanțiilor de nerecurență;

60.  subliniază că un element important al abordării UE privind justiția tranzițională ar trebui să fie sprijinul pentru reforma instituțională a sistemului judiciar cu scopul de a îmbunătăți funcționarea statului de drept, în conformitate cu standardele internaționale; subliniază nevoia ca autorii crimelor comise cu ceva timp în urmă să fie urmăriți în justiție în cadrul instanțelor naționale sau internaționale; subliniază importanța dialogului public pentru a înfrunta trecutul, pentru o consultare adecvată a victimelor și pentru programe de compensații, inclusiv reparații; consideră că verificarea antecedentelor membrilor personalului care lucrează în justiția tranzițională este un test de credibilitate pentru justiția tranzițională;

61.  ia act de complexitatea specială a elaborării de politici consecvente pentru tranziție, în contexte postconflict; subliniază, prin urmare, nevoia de a spori respectarea și monitorizarea drepturilor omului internaționale și a normelor de drept umanitar în situații de conflict armat și încurajează SEAE să sprijine organizațiile societății civile specializate în promovarea respectării dreptului umanitar de către statul armat și actorii nestatali, cu o atenție specială acordată drepturilor femeilor și celor mai bune interese ale copiilor;

62.  dezaprobă vehement încălcările grave ale drepturilor omului săvârșite în situații de conflict armat în crizele recente sau actuale, precum cele din Siria, Mali, Republica Democrată Congo și Republica Centrafricană, și, în special, execuțiile sumare, violurile și alte forme de violență sexuală, actele de tortură, arestările și detențiile arbitrare, în special în ceea ce privește situația femeilor și a copiilor care sunt cu precădere vulnerabili; solicită UE să lupte împotriva impunității în toate aceste cazuri și să sprijine acțiunile sistemelor judiciare interne, precum și CPI să aducă în fața justiției autorii lor; încurajează UE să integreze mecanismele de prevenire a torturii în toate activitățile din cadrul relațiilor externe ale UE;

63.  solicită VP/ÎR și SEAE să realizeze o analiză minuțioasă de politică a evenimentelor tragice din Siria, Libia și Mali și a altor conflicte recente pentru a revizui Orientările UE privind dreptul internațional umanitar și pentru a urmări o punere în aplicare mai eficace a respectivelor orientări; solicită UE să sprijine inițiativa în desfășurare a Comitetului Internațional al Crucii Roșii și a guvernului elvețian pentru a reforma cadrul actual de guvernanță internațională privind DIU; sprijină UE în inițierea unei reforme a Consiliului de Securitate al ONU pentru a permite acestuia să reacționeze efectiv în crizele contemporane;

64.  salută lansarea începând cu ianuarie 2014 a inițiativei EU Aid Volunteers care va crea o oportunitate pentru un număr mai mare de 8 000 de cetățeni UE și non-UE de a fi instruiți și mobilizați în operațiuni militare în întreaga lume și alte 10 000 de persoane se așteaptă să sprijine EU Aid Volunteers ca „voluntari online” cu sarcini care pot fi realizate de la domiciliu din fața unui calculator;

65.  solicită ca UE să adopte o poziție comună în ceea ce privește avioanele teleghidate armate;

Tranzițiile înghețate și țările în cauză

66.  atrage atenția, de asemenea, asupra tranzițiilor înghețate în țări și regiuni în care mișcările de reformă și procesele tranziționale au fost stopate sau reprimate de regimurile aflate la guvernare; solicită UE să își continue eforturile de a convinge elitele conducătoare din țările respective, precum și din alte țări de interes aflate încă sub guvernări autoritare, să inițieze un proces de reformă pentru a dezvolta democrații puternice și stabile, în care statul de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale sunt sprijinite; este de părere că aceste acțiuni de convingere trebuie să existe în toate dialogurile cu partenerii săi, inclusiv la cel mai înalt nivel, prin utilizarea tuturor domeniilor pertinente ale politicii externe ale UE, și anume dezvoltarea, comerțul etc.;

67.  reamintește că țărilor și regiunilor blocate în tranziție le lipsesc reforme democratice și răspunderea politică; reiterează că toți cetățenii au dreptul de a participa pe deplin și liber la viața politică în care au loc alegeri libere, echitabile și deschise, care implică mai mult de un partid și diferite surse mass-media alternative;

68.  își exprimă preocuparea serioasă cu privire la recentele legi represive și punerea lor în aplicare arbitrară de către autoritățile ruse, care au dus adesea la hărțuirea ONG-urilor, a activiștilor societății civile, a apărătorilor drepturilor omului, minorităților și persoanelor LGBT, și solicită UE să exprime această preocupare la toate nivelurile politice; solicită eliberarea lui Mikhail Khodorkovsky și a altor prizonieri politici și regretă folosirea politică a justiției; îndeamnă autoritățile ruse ducă anchete imparțiale și să aducă în fața justiției pe cei responsabili de moartea lui Sergei Magnitsky, a Nataliei Estemirova, Annei Politkovskaya, Stanislav Markelov și Vasily Alexanian; regretă faptul că Consiliul nu a luat în considerare recomandarea Parlamentului din 23 octombrie 2012 privind cazul Magnitsky; prin urmare, invită Consiliul să adopte o decizie de stabilire a unei liste comune a UE a responsabililor implicați în moartea lui Sergei Magnitsky; consideră că această decizie a Consiliului ar trebui să impună sancțiuni specifice acestor responsabili; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la activitățile grupurilor de justițiari de extremă dreaptă, care contactează persoanele LGBTI online pentru a-i înșela și a-i agresa și apoi publică online imagini video ale acestor acte; solicită delegației UE și ambasadelor statelor membre în Rusia să-și intensifice sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI, conform orientărilor relevante;

69.  își exprimă preocuparea cu privire la represiunea continuă a jurnaliștilor independenți și a activiștilor pentru drepturile omului și reprimarea opoziției politice din Cuba; atrage atenția asupra situației deținuților de conștiință din Cuba, care continuă să fie condamnați pe baza unor acuzații false sau arestați preventiv; invită SEAE și VP/ÎR să promoveze în cadrul Organizației Națiunilor Unite o comisie de anchetă internațională și independentă cu scopul de a investiga circumstanțele în care apărătorii drepturilor omului din Cuba și dizidenții pașnici, Oswaldo Payá Sardiñas (laureat al Premiului Saharov în 2002) și Harold Cepero, au murit în iulie 2012

70.  subliniază necesitatea monitorizării internaționale a situației drepturilor omului în China și solicită statelor membre ale UE să se implice în mod activ în instituirea acestei monitorizări, având în vedere eșecul dialogului UE-China pe tema drepturilor omului în a obține rezultate semnificative și tangibile; continuă să fie preocupat de creșterea restricțiilor care vizează apărătorii drepturilor omului, avocații, activiștii societății civile, jurnaliștii și bloggerii; sprijină revendicările legitime la nivel național ale poporului chinez privind drepturile și libertățile fundamentale; reamintește că UE ar putea avea rolul de mediator în acest sens prin mărirea nivelului de încredere, prin găsirea de noi modalități de dialog și îmbunătățirea instrumentelor deja existente;

71.  îndeamnă autoritățile chineze să se implice serios împreună cu populația tibetană pentru a evalua cauzele principale ale numărului mare de autoincendieri; condamnă reinstalarea și relocarea non-voluntare a nomazilor tibetani, care sunt o amenințare la adresa supraviețuirii unui mod de viață care face partea din identitatea tibetană; îndeamnă SEAE, în conformitate cu Orientările UE nou adoptate privind libertatea de religie și de convingere, să acorde o atenție specială problemei represiunii religioase în Tibet și invită China să pună capăt politicilor sale restrictive privind budismul tibetan; subliniază necesitatea de a îmbunătăți sistemul educațional, acordând o atenție specială educației bilingve în regiune pentru a păstra identitatea și patrimoniul național și, de asemenea, pentru a aborda cauzele șomajului în rândul tinerilor;

72.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația drepturilor omului din Iran, reprimarea constantă a reformiștilor, numărul în creștere de deținuți politici și de deținuți de conștiință și credință, discriminarea și persecutarea comunității Baha'i, numărul în continuare ridicat de execuții, inclusiv execuții de minori, tortura larg practicată, procesele nedrepte și sumele exorbitante solicitate drept cauțiune și restricțiile severe impuse libertății de informare, de exprimare, de întrunire, libertății de religie, libertății de educație și de circulație; salută eliberarea mai multor deținuți de conștiință din Iran, inclusiv avocați, apărători ai drepturilor omului și câștigătorul Premiului Saharov, Nasrin Sotoudeh; invită autoritățile iraniene să elibereze cei trei lideri ai opoziției ținuți sub arest la domiciliu fără nicio acuzație pentru mai mult de doi ani: Mehdi Karroubi, Zahra Rahnavard și Mir Hossein Mousavi, să îi permită Raportorului Special al ONU pentru drepturile omului în Iran să viziteze țara, să depună eforturi pentru instaurarea unui moratoriu privind pedeapsa cu moartea, să elimine cenzurarea internetului și să permită exprimarea liberă în Iran; ia act de reluarea contactelor diplomatice între Iran și comunitatea internațională și speră ca negocierile între E3+3 și Iran privind programul nuclear al Iranului să se încheie într-o manieră satisfăcătoare și reciproc acceptabilă;

73.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația în deteriorare a drepturilor omului din Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC), subliniază rezoluțiile de urgență adoptate (articolul 122) de Parlamentul European și solicită RPDC să se implice într-un dialog semnificativ cu Uniunea Europeană privind drepturile omului; solicită RPDC să pună capăt execuțiilor extrajudiciare și disparițiilor forțate, să elibereze prizonierii politici și să permită cetățenilor săi să călătorească liber, atât în interiorul, cât și în afara țării; solicită RPDC să permită libertatea de exprimare și libertatea presei, pentru mass-media națională și internațională, și să permită cetățenilor săi accesul necenzurat la internet; constată că toate măsurile de precauție ale RPDC, precum și măsurile restrictive impuse cetățenilor săi au condus la răspândirea sărăciei și la privațiuni materiale;

74.  este profund îngrijorat de situația din Kashmir, unde orice act de violență împotriva civililor trebuie condamnat cu fermitate; este conștient că au fost realizate anchete privind problema mormintelor neidentificate; cu toate acestea, solicită ca mecanismele de protecție a drepturilor omului să fie puse în centrul oricărei încercări de a asigura responsabilitatea și răspunderea pentru abuzurile împotriva civililor;

75.  invită Uniunea Europeană să se angajeze într-o strategie coordonată și favorabilă incluziunii în Sahel, în vederea securizării regiunii, pe de o parte, și a promovării drepturilor omului pe de altă parte, astfel încât să înceteze încălcările drepturilor omului precum torturile, arestările adesea arbitrare de opozanți și jurnaliști, reprimarea manifestărilor pacifice, violențele împotriva femeilor cum ar fi violul, căsătoria forțată, mutilările genitale, discriminările pe motive de apartenență etnică sau la o castă, ajutând astfel la instituirea unui stat de drept care să garanteze drepturile și libertățile fundamentale;

76.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la tendința tot mai pronunțată de multiplicare a actelor de violență comise de stat împotriva persoanelor LGBTI în mai multe țări din Africa Subsahariană, în special în Uganda, Nigeria, Camerun și Senegal; condamnă ferm încercările de a pune în aplicare acte legislative tot mai represive în țările în care homosexualitatea este deja incriminată; solicită deputaților din cadrul altor parlamente să nu mai cedeze în fața presiunii exercitate de forțele politice populiste și conservatoare, inclusiv de către lideri religioși, și să protejeze drepturile tuturor cetățenilor, inclusiv ale persoanelor LGBTI; subliniază că 76 de țări incriminează încă homosexualitatea, iar printre acestea se numără cinci țări care prevăd pedeapsa cu moartea în acest caz; regretă, încă o dată, faptul că Acordul de la Cotonou a fost semnat fără a exista o discuție pe tema discriminării din motive legate de orientarea sexuală, ca parte a dialogului politic aferent acestui acord, în ciuda solicitărilor repetate făcute de Parlament în cursul mandatului său actual; reamintește Comisiei și Consiliului de hotărârea fermă a Parlamentului de a include acest aspect în cadrul următoarei revizuiri a acordului;

77.  solicită UE să elaboreze o politică eficace de penalități vizând toate regimurile care exercită metode represive asupra cetățenilor;

78.  invită UE să sprijine în continuare în mod activ apărătorii drepturilor omului, inclusiv prin asigurarea în timp util a unui adăpost temporar persoanelor expuse riscurilor; invită UE să își extindă politica pentru a sprijini apărătorii drepturilor omului, la denunțătorii de abuzuri și jurnaliștii de investigație, care pot contribui în mod semnificativ la protecția și promovarea drepturilor omului;

Politicile de sprijin pentru observarea alegerilor și democrație

79.  salută sprijinul continuu acordat de UE proceselor electorale la nivel mondial prin desfășurarea de misiuni de observare a alegerilor (MOA) și de misiuni de experți electorali (MEE) și prin furnizarea de asistență electorală și de sprijin pentru observatorii interni; ia act de faptul că aceste misiuni au contribuit recent la sprijinirea dezvoltării democratice din vecinătatea UE și au fost martore la transferul de putere către opoziție (Senegal) și la consolidarea democrației emergente din conflict (Sierra Leone);

80.  subliniază importanța monitorizării rapoartelor și recomandărilor din partea misiunilor de observare a alegerilor; salută inițiativa Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor de a consolida monitorizarea recomandărilor MOA, utilizându-le ca parte a „foii de parcurs pentru democrație” în țara în cauză, și de a-i conferi observatorului-șef un rol special pentru a asigura monitorizarea recomandărilor cu sprijinul organismelor permanente ale Parlamentului;

81.  subliniază importanța consolidării capacității operaționale a parlamentelor între alegeri; reamintește, în acest context, promisiunea UE din cadrul Forumului la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de a-și fundamenta cooperarea pentru dezvoltare pe „răspunderea democratică”, făcându-se o trimitere specială la rolul consolidat al parlamentelor; îndeamnă UE să depună eforturi pentru o abordare bazată pe drepturi cu scopul de a integra principiile privind drepturile omului în activitățile operaționale ale UE și de a susține problemele privind drepturile omului în agenda globală pentru dezvoltare, astfel cum este menționat în planul de acțiune;

82.  reamintește angajamentul VP/ÎR de a se axa în cadrul observării alegerilor pe participarea femeilor și a minorităților naționale, precum și a persoanelor cu handicap, în calitate de candidați, dar și de votanți; solicită să se țină întotdeauna seama de concluziile misiunilor de observare a alegerilor în elaborarea programelor pentru a sprijini participarea deplină și egală a femeilor în procesul electoral și în aplicarea recomandărilor misiunilor;

Libertatea de exprimare

83.  subliniază importanța deosebită a libertății de exprimare, inclusiv a mass-mediei libere, în situațiile de tranziție; salută angajamentul UE de a elabora orientările privind libertatea de exprimare (online și offline) și recomandă ca UE să dezvolte o metodologie pentru a monitoriza schimbările din legislație care restricționează pluralismul și libertatea presei din țările terțe și de a reacționa la aceste schimbări;

84.  își exprimă profunda și permanenta îngrijorare privind cenzurarea internetului și amploarea pe care a luat-o acest fenomen în numeroase țări; subliniază că în politicile sale, UE trebuie să acorde prioritate aplicării dreptului de participare și dreptului de acces la informație, principii fundamentale ale democrației, care trebuie să existe și online, și să utilizeze mecanismele de responsabilitate publică disponibile, cum ar fi principiul bazelor de date deschise; consideră că aceasta ar trebui să existe la toate nivelurile de dialog cu țările terțe, inclusiv în relațiile bilaterale, și la cele mai înalte niveluri; subliniază importanța mass-media online pentru funcționarea și eficiența societății civile, inclusiv pentru apărătorii drepturilor omului, sindicate și denunțătorii de abuzuri; invită Comisia și SEAE să își intensifice eforturile de integrare a libertății digitale în relațiile externe ale UE;

85.  constată o regretabilă tendință de a promulga legi care limitează libertatea de exprimare și de întrunire pentru cei care susțin drepturile omului în cazul persoanelor LGBTI; observă că astfel de legi sunt actualmente în vigoare în Lituania și Rusia, sunt în stadiul de examinare în Ucraina și au fost propuse în Georgia, Armenia și Kazahstan; felicită Moldova pentru abrogarea unei legi care interzicea „propagarea altor relații decât cele legate de căsătorie și familie”; solicită delegațiilor UE din țările în cauză să transmită deosebita îngrijorare a UE cu privire la aceste legi;

Sprijinul UE pentru drepturile universale ale omului

86.  sprijină pe deplin poziția afirmativă asumată de UE în cadrul strategic pentru drepturile omului și democrație în ceea ce privește promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului, precum și promisiunea de „a se exprima împotriva oricărei încercări de subminare a respectării universalității drepturilor omului”; reiterează sprijinul său deplin și invită UE să susțină caracterul indivizibil și universal al drepturilor omului, care includ Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale în conformitate cu articolul 21 din Tratatului privind Uniunea Europeană (Titlul V, Capitolul 1 - Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii);

Sistemul ONU pentru drepturile omului

87.  își reiterează sprijinul față de consolidarea sistemului ONU pentru drepturile omului ca fiind fundamental pentru promovarea drepturilor universale ale omului; ia act de eforturile UE din evaluarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și solicită tuturor membrilor Consiliului pentru Drepturile Omului să sprijine cele mai înalte standarde ale drepturilor omului și să își respecte promisiunile făcute înaintea alegerii lor; consideră că independența Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și a titularilor de mandat pentru Proceduri speciale ale ONU este o condiție prealabilă pentru funcționarea lor eficientă și subliniază nevoia de finanțare liberă pentru a asigura această independență;

88.  salută începerea celui de al doilea ciclu al procesului de evaluare periodică universală și solicită ca UE să acorde în continuare o atenție deosebită consolidării procedurii de evaluare periodică universală (EPU) și gradului de punere în aplicare a recomandărilor din EPU pe care țările le-au acceptat și au promis să le realizeze;

89.  solicită statelor membre ale UE să se bazeze pe angajamentul pe care și l-au asumat în cadrul strategic al UE de a ratifica și de a pune în aplicare tratatele internaționale esențiale privind drepturile omului, prin ratificarea și punerea în aplicare în special a zece tratate de bază privind drepturile omului și a protocoalelor lor opționale, și de a face declarațiile pertinente privind asigurarea acceptării tuturor reclamațiilor individuale și a procedurilor de anchetă; subliniază importanța acestor ratificări pentru credibilitatea internă și externă a politicii UE privind drepturile omului; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că neprezentarea de către anumite state membre ale UE a rapoartelor periodice organismelor ONU competente de monitorizare a drepturilor omului subminează, de asemenea, credibilitatea politicii UE în materie de drepturile omului UE față de țări terțe;

90.  invită UE să încurajeze țările terțe să coopereze pe deplin cu raportorii speciali ai ONU și cu experții independenți în domeniul drepturilor omului, inclusiv prin adresarea unor invitații permanente și primirea unor astfel de experți;

91.  încurajează UE și statele sale membre să sprijine Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în punerea în aplicare a raportului său pe 2012 privind consolidarea organelor instituite în virtutea tratatelor ONU care joacă un rol esențial în monitorizarea punerii în aplicare efective a obligațiilor privind drepturile omului de către statele care sunt părți la tratatele ONU privind drepturile omului;

92.  regretă adoptarea de către Consiliului pentru Drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite a Rezoluției A/HRC/RES/21/3 privind valorile tradiționale, aceasta sublimând principiul universalității și indivizibilității drepturilor omului, și salută opoziția UE față de această rezoluție; regretă absența unor urmări ale Rezoluției A/HRC/RES/17/19 privind „Drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen” și solicită grupului de state care se ocupă de această chestiune, inclusiv Africii de Sud, să dea curs rezoluției cât mai curând; salută activitatea Comisarului ONU pentru drepturile omului de promovare și protecție a beneficierii de drepturile omului a persoanelor LGBTI, în special prin declarații, rapoarte și noua campanie „Liberi și egali”; solicită Înaltului Comisar ONU să-și continue acțiunile și își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la așa-numitele legi „anti-propagandă”, care limitează libertatea de exprimare și de întrunire;

93.  subliniază, având în vedere principiile dreptului internațional umanitar enunțate în Regulamentul de la Haga din 1907 (articolele 42-56) și a patra Convenție de la Geneva (GC IV, articolele 27-34 și 47-78) și în dispozițiile Protocolului adițional I, necesitatea ca UE să garanteze că partenerii care se încadrează în categoria de putere ocupantă își îndeplinesc îndatoririle pe care le au față de populația din teritoriile ocupate; reamintește că, în conformitate cu dreptul internațional umanitar, standardele de sănătate publică, furnizarea de alimente și servicii de îngrijire medicală acordate populațiilor aflate sub ocupație trebuie să fie furnizate de către puterea ocupantă; reiterează faptul că orice transfer de populație civilă efectuat de puterea ocupantă în teritoriul ocupat este interzis, și că persoanele acuzate de infracțiuni penale trebuie să beneficieze de proceduri care respectă garanțiile judiciare recunoscute pe plan internațional, de exemplu, să fie informate cu privire la motivul arestării, să fie acuzate de o infracțiune specifică și să dispună de un proces echitabil cât mai curând posibil;

Tribunalul Penal Internațional

94.  își reiterează sprijinul ferm față de Tribunalul Penal Internațional (TPI); consideră că numărul în creștere al părților statale este o evoluție importantă în ceea ce privește consolidarea universalității Tribunalului salută ratificarea Statutului de la Roma de către Guatemala în aprilie 2012 și de către Côte d’Ivoire în februarie 2013;

95.  invită miniștrii de externe din UE să adopte concluziile Consiliului Afaceri Externe, afirmând sprijinul puternic al UE și al statelor sale membre pentru Tribunalul Penal Internațional, luând act de eforturile UE de reexaminare, actualizare și extindere permanentă a instrumentelor sale asupra Tribunalului Penal Internațional și exprimându-și angajamentul reînnoit de a depune eforturi pentru universalitatea Statutului de la Roma în vederea extinderii accesului la justiție pentru victimele crimelor grave în temeiul dreptului internațional;

96.  regretă că Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internațional nu este încă inclus în lista de convenții necesare pentru statutul SPG Plus prevăzută în noul regulament SPG; ia act de faptul că mai mulți candidați la statutul SPG Plus nu sunt părți statale la statut sau nu l-au ratificat (de exemplu, Armenia și Pakistan); reiterează recomandarea sa ca Statului de la Roma să fie adăugat la viitoarea listă de convenții;

97.  solicită UE și statelor sale membre să sublinieze necesitatea ratificării și punerii în aplicare a statutului și a Acordului privind privilegiile și imunitățile Tribunalului (APIT) în cadrul negocierilor și al dialogurilor politice cu țări terțe, cu organizații regionale și cu alte grupuri regionale și să includă dispoziții privind TPI și justiția internațională în acordurile UE cu țări terțe;

98.  încurajează SEAE să se asigure că toate delegațiile UE și reprezentanții special ai UE sunt informați în totalitate cu privire la decizia Consiliului UE și la planul de acțiune privind TPI, precum și la instrumentarul de complementaritate al UE, și să promoveze în mod activ TPI, punerea în aplicare a deciziilor acestuia și combaterea impunității pentru infracțiunile prevăzute în Statutul de la Roma;

99.  invită delegațiile UE și reprezentanții speciali ai UE, în special Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului ca, în cadrul dialogurilor politice și reuniunilor cu țări terțe, să promoveze în mod activ TPI, executarea hotărârilor sale și combaterea impunității pentru infracțiunile prevăzute în Statutul de la Roma; mai mult, sugerează consolidarea sprijinului financiar acordat TPI;

100.  salută adoptarea instrumentarului UE de promovare a complementarității și invită SEAE și Comisia să adopte măsuri suplimentare pentru a-l pune în aplicare în mod concret; încurajează UE să se asigure că sprijinul pentru TPI este integrat în mod corespunzător în toate domeniile politicii externe a UE;

101.  solicită statelor membre ale UE să pună în aplicare pe deplin Statutul de la Roma prin alinierea legislației naționale la toate obligațiile statutului și să se conformeze cererilor de asistență și cooperare adresate de TPI în toate etapele procedurilor Tribunalului, în special în ceea ce privește examinarea preliminară, ancheta, arestul și predarea, protejarea victimelor și a martorilor, eliberarea provizorie și executarea sentințelor; regretă faptul că contribuțiile la fondul fiduciar pentru victime sunt în continuare insuficiente și invită statele membre ale UE să asigure resursele necesare pentru acesta să-și îndeplinească pe deplin mandatul său;

102.  își exprimă sprijinul pentru activități adecvate de comunicare și de informare a publicului finanțate din bugetul normal al Tribunalului și subliniază importanța acestor activități pentru asigurarea vizibilității actului de justiție;

103.  invită statele membre ale UE să ratifice amendamentele de la Kampala la Statutul de la Roma și să încurajeze ratificarea sa de către țările terțe;

104.  invită UE și statele sale membre să își intensifice eforturile vizând combaterea impunității în interiorul frontierelor UE; în acest sens, le încurajează să ia în considerare recomandările rețelei europene de puncte de contact privind persoanele răspunzătoare de genocid, crime împotriva umanității și crime de război;

Pedeapsa cu moartea

105.  reiterează opoziția sa univocă față de pedeapsa cu moartea și consideră că punerea în aplicare a unui moratoriu universal în vederea abolirii la nivel mondial a acesteia este un obiectiv central al politicii UE privind drepturile omului; subliniază faptul că pedeapsa cu moartea nu s-a dovedit niciodată o măsură eficace de descurajare a infracțiunilor și că, potrivit datelor disponibile, pedeapsa cu moartea afectează înainte de toate persoanele defavorizate; salută eforturile Uniunii Europene și ale statelor sale membre din cadrul Organizației Națiunilor Unite care au dus la adoptarea Rezoluției Adunării Generale referitoare la moratoriul privind utilizarea pedepsei cu moartea din decembrie 2012; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea în legătură cu reluarea execuțiilor într-o serie de țări; solicită UE să continue să realizeze campanii specifice privind pedeapsa cu moartea și să intensifice angajamentul cu țările ce continuă să o mențină; se așteaptă să fie consultat în mod corespunzător în cursul reexaminării Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 privind comercializarea bunurilor ce pot fi utilizate pentru pedeapsa capitală sau pentru tortură, planificată pentru 2013;

106.  regretă că Belarus este în continuarea ultima țară de pe continentul european care menține pedeapsa cu moartea; reiterează că execuțiile lui Dimitri Konovalov și Vladislav Kovalev sunt profund regretabile; repetă solicitarea sa adresată Belarus de a implementa un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, care ar trebui să ducă în final la abolirea acesteia;

Activitatea economică și drepturile omului

107.  reafirmă faptul că întreprinderile europene ar trebui să respecte standardele privind drepturile omului inclusiv atunci când desfășoară activități în afara UE; își exprimă preocuparea cu privire la informațiile potrivit cărora anumite întreprinderi din UE cooperează cu regimuri autoritare, în special în cazurile în care comerțul cu bunuri sensibile, de exemplu, în domeniul tehnologiei informației și al comunicațiilor, a dus la comiterea de abuzuri ale drepturilor omului;

108.  reamintește importanța promovării responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), inclusiv în activitățile de afaceri desfășurate în afara UE și a garantării RSI pe parcursul întregului lanț de aprovizionare; își exprimă convingerea că întreprinderile europene și filialele acestora, precum și subcontractanții lor, ar trebui să joace un rol-cheie în promovarea și răspândirea standardelor internaționale în materie de afaceri și drepturile omului în întreaga lume; subliniază importanța unor informări semnificative privind drepturile omului, impactul social și de mediu al proiectelor sprijinite de Banca Europeană de Investiții (BEI) sau de creditele la export acordate de agențiile europene de credit; subliniază faptul că activitățile de finanțare desfășurate de aceste instituții ar trebui să contribuie la principiile generale ce călăuzesc acțiunea externă a Uniunii menționate la articolul 21 din TUE;

109.  invită SEAE să informeze despre punerea în aplicare a angajamentelor asumate în planul de acțiune al UE privind drepturile omului cu privire la principiile îndrumătoare ale ONU privind activitatea economică și drepturile omului; regretă faptul că Comisia nu a înregistrat progrese în a răspunde solicitării Parlamentului de a propune acte legislative care să impună întreprinderilor din UE să garanteze că achizițiile acestora nu sprijină autorii conflictelor și încălcările grave ale drepturilor omului;

110.  reamintește Comisiei angajamentul său din septembrie 2010 de a analiza chestiunea muncii forțate efectuate în închisorile din țările terțe și de a reexamina în mod corespunzător răspunsul UE și solicită Comisiei să informeze Parlamentul despre rezultatul acestui proces; invită Comisia să introducă un act legislativ de interzicere a importului în UE a bunurilor fabricate prin muncă forțată și munca în închisoare;

Abolirea tuturor formelor de discriminare

111.  reamintește articolele din Declarația Universală a Drepturilor Omului care prevăd că toate ființele umane se nasc libere și egale în ceea ce privește demnitatea și drepturile și, prin urmare, au drepturi și libertăți, fără niciun fel de diferență; subliniază importanța combaterii tuturor formelor de discriminare, inclusiv a celor bazate pe rasă, culoare, orientare sexuală, limbă, religie, castă, origine socială, cultură, vârstă, naștere, handicap sau alt statut; reiterează solicitarea sa adresată UE de a combate discriminarea și intoleranța ca parte principală a politicii sale privind drepturile omului și de a întemeia această politică pe o definiție a nediscriminării cuprinzătoare și favorabilă integrării; subliniază că respectarea drepturilor minorităților constituie un factor vital pentru pace, dezvoltare și democrație; salută și încurajează în continuare colaborarea UE cu Organizația Națiunilor Unite și cu organizații regionale în această privință;

112.  solicită UE să acorde o atenție deosebită discriminării bazate pe forme de stratificare socială, precum caste și sisteme analoage de statut moștenit, care au un impact foarte dăunător și uneori distructiv asupra perspectivelor de a se bucura în mod egal de drepturile omului; consideră că țările în care există încă un sistem de caste ar trebui să urgenteze interzicerea acestuia și să se asigure că legislația împotriva sistemului de caste este pusă în aplicare în mod real;

Libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de credință

113.  subliniază faptul că dreptul la libertatea religioasă, de conștiință și de gândire, consacrată la articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale privind drepturile omului, este un drept fundamental al omului, interconectat cu alte drepturi ale omului și libertățile fundamentale, care include dreptul de a crede sau nu, libertatea de a practica convingeri teiste, nonteiste sau ateiste, în particular sau public, individual sau în cadrul unei comunități cu alții și dreptul de a adopta, a schimba și a abandona o convingere la propria alegere; invită UE să promoveze dreptul la libertatea de religie sau de convingere în cadrul unui for internațional sau regional și în relații bilaterale cu țări terțe;

114.  reamintește că dreptul la o obiecție pe motive de conștiință privind serviciul militar constituie o exercitare legitimă a dreptului la libertatea de gândire, de conștiință și de religie și îndeamnă SEAE și statele membre să invite țările cu un sistem de serviciu militar obligatoriu să permită un serviciu alternativ cu caracter necombatant sau civil, în interesul public și nu cu caracter punitiv, și să se abțină de la a pedepsi, inclusiv prin pedepse cu închisoarea, persoanele care refuză să satisfacă serviciul militar pe motive de conștiință;

115.  dezaprobă în modul cel mai ferm discriminarea, intoleranța, violența și omuciderile pe motiv de religie sau credință, oriunde și oricum au loc acestea; este preocupat în mod deosebit de numărul tot mai mare de încercări de a rezolva diferendele dintre popoarele divizate pe motive religioase prin recurgerea la violență și persecuții, deoarece aceste acțiuni constituie un impediment în calea păcii și reconcilierii de durată; este, de asemenea, preocupat de atitudinile din ce în ce mai ostile ale guvernelor și ale societății în general în multe țări care continuă să nege grupurilor minoritare religioase sau cu convingeri specifice libertatea unui cult sau libertatea de a-și exprima public religia sau convingerile; observă că ostilitatea socială și atacurile împotriva grupurilor religioase sau cu convingeri specifice, care au dus la un mare număr de decese și vătămări, sunt în creștere, iar impunitatea și lipsa de protecție a comunităților minoritare religioase sau cu convingeri specifice rămâne în continuare o problemă;

116.  se opune oricărei legislații care sancționează persoanele pentru schimbarea religiei sau a convingerii lor; își exprimă profunda îngrijorare privind faptul că, în urma adoptării unei astfel de legislații, persoanele din anumite țări se confruntă cu închisoarea sau chiar cu pedeapsa cu moartea; de asemenea, este preocupat de faptul că persoanele care și-au părăsit sau schimbat religia sunt supuse unor manifestări de ostilitate socială, precum violența și intimidarea; se opune legislațiilor care sancționează exprimările considerate blasfematoare, defăimătoare sau insultătoare la adresa religiei sau a simbolurilor, a imaginilor sau a sentimentelor religioase; menționează că aceste legislații nu sunt în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului; condamnă dispozițiile legislațiilor privind blasfemia din Afganistan, Bangladesh, Egipt, Pakistan și Arabia Saudită care permit închisoarea și pedeapsa cu moartea;

117.  salută cererile de propuneri ale IEDDO care acordă prioritate și sprijină acțiunile societății civile de combatere a discriminării pe motive de religie sau convingeri; încurajează UE să sprijine eforturile favorabile integrării în direcția unui dialog intercultural și interconfesional la diverse niveluri, la care să participe lideri ai comunității, femei, tineri și reprezentanți ai minorităților etnice, și care să aibă ca scop promovarea consolidării păcii și coeziunea socială; solicită UE și statelor membre să creeze sisteme de subvenții pentru protecția și promovarea libertății de religie sau de convingere în țări în care acest drept este cel mai expus riscurilor;

118.  salută angajamentul UE de a promova dreptul la libertatea de religie sau de convingere în cadrul forumurilor internaționale și regionale, inclusiv ONU, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei și alte mecanisme regionale; încurajează UE să continue depunerea, anual, a rezoluției sale privind libertatea de religie sau de convingere la Adunarea Generală a ONU și să sprijine mandatul Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de convingere;

Drepturile și capacitarea femeilor și copiilor

119.  își exprimă sprijinul său deplin pentru activitatea ONU de susținere a drepturilor și a capacitării femeilor; încurajează UE să desfășoare o campanie specifică privind participarea politică și economică a femeilor și să sprijine inițiativele împotriva violenței bazate pe gen și a feminicidului; sprijină punerea în aplicare a planului de acțiune privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul dezvoltării; invită delegațiile UE să introducă măsuri specifice privind rolul asistenței externe și al cooperării pentru dezvoltare în cadrul strategiilor lor locale de punere în aplicare a orientărilor UE privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor forme de discriminare împotriva acestora, inclusiv a căsătoriilor forțate; subliniază faptul că rolul Comisiei și al statelor membre, în acest domeniu, atât în interiorul cât și în afara UE, nu se poate limita la combaterea violenței față de femei sub toate formele sale, fie că sunt fizice, psihologice, sociale sau financiare și că trebuie să se acorde prioritate educației nediferențiate în funcție de gen de la cea mai fragedă vârstă; îndeamnă Comisia și Consiliul să continue să încurajeze țările terțe să țină cont de drepturile femeilor la elaborarea legislației naționale și să asigure punerea în aplicare în mod corespunzător a tuturor prevederilor pertinente;

120.  condamnă încă o dată abuzurile și toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv violența domestică; invită, prin urmare, toate statele membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și invită, de asemenea, UE să demareze procesul de aderare la convenție cu scopul de a asigura coerența dintre acțiunile interne și externe ale UE privind violența împotriva femeilor; subliniază importanța campaniilor de informare și de sensibilizare în comunitățile în care se practică mutilarea genitală a femeilor (MGF), abuzurile sexuale asupra fetelor, căsătoriile timpurii și forțate, feminicidele și alte încălcări ale drepturilor omului bazate pe gen, precum și importanța implicării apărătorilor drepturilor omului care militează pentru stoparea acestor practici în pregătirea și punerea în aplicare a acestor campanii; încurajează SEAE și statele membre ale UE să continue să abordeze problema MGF în dialogurile lor politice și strategice cu țările partenere în care încă există această practică;

121.  solicită UE să protejeze în continuare drepturile de reproducere și subliniază necesitatea de a pune aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe; condamnă cu tărie practica rușinoasă a mutilării genitale a femeilor în anumite părți ale Africii, crimele de onoare, avortul bazat pe gen și căsătoriile forțate; reamintește concluziile importante la care s-a ajuns în cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (CIPD) de la Cairo;

122.  sprijină inițiativa „Educația pe primul loc” a Secretarului General al ONU, întrucât accesul la instruire crește protecția împotriva amenințărilor la adresa viitorului fetelor, cum ar fi căsătoriile timpurii și sarcina, HIV, sărăcia, violența domestică și sexuală și, de asemenea, reduce mortalitatea maternă și infantilă;

123.  solicită intensificarea eforturilor pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului înainte de expirarea termenelor, în ceea ce privește egalitatea de gen, sănătatea maternă și accesul la sisteme de sănătate adecvate, dreptul la educație, dreptul la sănătate sexuală și reproductivă, îndeosebi pentru grupurile cele mai vulnerabile precum fetele și femeile tinere, pe baza unui angajament solid din partea guvernelor de a consolida mecanismele de răspundere și de monitorizare pentru obligațiile existente privind drepturile omului, de a promova accesul tuturor la justiție și de a asigura participarea efectivă a tuturor, inclusiv a persoanelor marginalizate și dezavantajate, în procesul de dezvoltare, de luare a deciziilor și de punere în aplicare; recomandă insistent stabilirea unui obiectiv independent privind drepturile femeii și egalitatea de gen în cadrul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului de după 2015, cu accent deosebit pe sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente;

124.  îndeamnă UE și statele sale membre să se asigure că procesul de reexaminare ICPD+20 duce la o reexaminare cuprinzătoare a tuturor aspectelor legate de exercitarea deplină a drepturilor sexuale și reproductive și să reafirme o abordare fermă și progresivă a problematicii drepturilor sexuale și reproductive universale, în conformitate cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, precum și o responsabilitate crescută în vederea realizării acestora; în special, invită UE și statele sale membre să se asigure că procesul de reexaminare se desfășoară în mod participativ și oferă posibilitatea diferitelor părți interesate, inclusiv societății civile, femeilor, adolescenților și tinerilor, de a participa în mod semnificativ; reamintește faptul că o astfel de reexaminare trebuie să se bazeze pe drepturile omului și să se concentreze asupra drepturilor sexuale și reproductive;

125.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la problema violului; regretă gradul extrem de ridicat al impunității cu privire la viol în țări precum India și Pakistan;

126.  condamnă utilizarea pe scară largă a violenței sexuale și a violului ca armă de război, în special în regiunea Marilor Lacuri; atrage atenția asupra includerii crimelor pe motiv de gen și a crimelor de violență sexuală în Statutul de la Roma în rândul crimelor de război, al crimelor împotriva umanității sau în cadrul unor acte constitutiv privind genocidul sau tortura; salută, în acest context, Rezoluția nr. 2106 (2013) a Consiliului de Securitate al ONU privind prevenirea violenței sexuale în conflicte, adoptată la 24 iunie 2013, care reafirmă că TPI joacă un rol esențial în combaterea impunității pentru infracțiunile sexuale și pe motiv de gen; invită UE să sprijine punerea în aplicare pe deplin a acestor principii; reiterează, de asemenea, angajamentul UE de a integra drepturile omului și aspectele legate de egalitatea între femei și bărbați în misiunile PSAC în conformitate cu Rezoluțiile nr. 1325 și 1820 de referință ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

127.  invită UE să acorde prioritate combaterii traficului de persoane; subliniază necesitatea de a analiza atât aspectele interne, cât și pe cele externe în cadrul combaterii traficului de persoane; încurajează statele membre ale UE să pună în aplicare Directiva UE (2011/36/UE) și Strategia pentru eradicarea traficului de persoane 2012-2016;

128.  solicită ratificarea universală a Convenției privind drepturile copilului; invită Comisia și SEAE să adopte măsuri cu privire la drepturile copilului, cu un accent special pe violența împotriva copiilor, în special cu privire la aspectele legate de munca forțată a copiilor, căsătoria copiilor, înrolarea copiilor în grupurile armate, dezarmarea lor, reabilitare și reintegrarea ulterioare, precum și plasarea aspectului vrăjitoriei în rândul copiilor pe ordinea de zi a dialogurilor privind drepturile omului cu țările în cauză; subliniază importanța acordării de prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicii externe a UE;

129.  subliniază nevoia de a intensifica eforturile de implementare a strategiei revizuită de punere în aplicare a Orientărilor UE privind copiii și conflictele armate; încurajează UE să aprofundeze în continuare cooperarea sa cu Reprezentantul Special al ONU pentru copiii afectați de conflicte armate; salută lansarea în 2012 a unei noi linii de finanțare pentru sprijinirea copiilor afectați de conflicte armate prin intermediul asistenței umanitare, oferind acces la educație în cazuri de urgență;

130.  reamintește recomandările sale anterioare de a-și îmbunătăți procedurile în legătură cu chestiunile legate de drepturile omului și de a intensifica eforturile vizând integrarea drepturilor omului în mod concret în propriile structuri și procese; regretă că nu s-au înregistrat ameliorări în ceea ce privește dezbaterile în plen și rezoluțiile privind cazurile de încălcări ale drepturilor omului, ale democrației și ale statului de drept și monitorizarea acestora; salută eforturile vizând să îmbunătățească cooperarea în materie de drepturile omului cu parlamentele naționale din statele membre;

o
o   o

131.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor candidate, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, precum și guvernelor țărilor și teritoriilor menționate în prezenta rezoluție.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0503. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0504. (3) JO L 200, 27.7.2012, p. 21. (4) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 114. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0278. (6) http://www.eeas.europa.eu/human_rights/docs/guidelines_en.pdf. (7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0394. (8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0055. (9) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115. (10) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 26. (11) JO C 257 E, 6.9.2013, p. 13. (12) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69. (13) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165. (14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470. (15) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31. (16) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94. (17) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (18) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 87. (19) Texte adoptate, P7_TA(2013)0431.