Index 
Texte adoptate
Marţi, 11 iunie 2013 - Strasbourg
Propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind cea de a 68-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite
 Un plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve 1 ***I
 Cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Jacek Olgierd Kurski
 Cerere de ridicare a imunității Małgorzatei Handzlik
 Cerere de ridicare a imunităţii lui Alexander Alvaro
 O nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni
 Îmbunătățirea accesului la justiție: asistența judiciară acordată în litigiile civile și comerciale transfrontaliere
 Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale ***II
 Alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale ***II
 Cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) ***I
 Un plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve - 2 ***I
 Crima organizată, corupţia şi spălarea de bani
 Locuinţele sociale din Uniunea Europeană
 Mobilitatea educaţională şi profesională a femeilor
 Un serviciu de taxare rutieră electronică şi un sistem de viniete pentru vehiculele particulare uşoare

Propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind cea de a 68-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite
PDF 304kWORD 30k
Recomandarea Parlamentului European din 11 iunie 2013 adresată Consiliului privind cea de a 68-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite (2013/2034(INI))
P7_TA(2013)0234A7-0202/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 21 și 34,

–  având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului referitoare la cea de a 68-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de Alexander Graf Lambsdorff, în numele Grupului ALDE (B7–0083/2013),

–  având în vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională și de abrogare a Poziției comune 2003/444/PESC,

–  având în vedere prioritățile UE pentru cea de a 67-a sesiune a Adunării Generale a ONU, adoptate de Consiliu la 23 iulie 2012(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2003, intitulată „Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite: opțiunea unei abordări multilaterale”(COM(2003)0526),

–  având în vedere cea de a 67-a sesiune a Adunării Generale a ONU, în special rezoluțiile acestui organism cu privire la „Tratatul privind comerțul cu arme”(2), „Revizuirea cvadrienală globală a politicii privind activitățile operaționale pentru dezvoltare ale sistemului Organizației Națiunilor Unite”(3), „Libertatea de religie sau credință”(4), „Promovarea unei ordini internaționale democratice și echitabile”(5), „Consolidarea cooperării internaționale în domeniul drepturilor omului”(6), „Statul de drept la nivel național și internațional”(7), precum și „Femeile, dezarmarea, neproliferarea și controlul armelor(8)”,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 3 mai 2011 referitoare la participarea Uniunii Europene la activitatea Organizației Națiunilor Unite(9),

–  având în vedere Rezoluția Adunării generale din 31 octombrie 2003, care a adoptat Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției(10),

–  având în vedere Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) privind femeile, pacea și securitatea, adoptată la 31 octombrie 2000,

–  având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 5 iulie 2012 , intitulată „Promovarea, protecția și exercitarea drepturilor omului pe internet”, care recunoaște importanța protecției drepturilor omului și libera circulație a informațiilor în mediul online,

–  având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 13 iunie 2012 referitoare la cea de a 67-a sesiune a Adunării Generale a ONU(11),

–  având în vedere Recomandarea sa din 18 aprilie 2013 adresat Consiliului privind principiul responsabilității de a proteja (R2P) al ONU(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la UE ca actor global: rolul său în cadrul organizațiilor multilaterale(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la cea de-a 22-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului(15),

–  având în vedere raportul delegației comune a Comisiei pentru afaceri externe și a Subcomisiei pentru drepturile omului la cea de a 67-a sesiune a Adunării Generale a ONU, din perioada 28-29 octombrie 2012,

–  având în vedere articolul 121 alineatul (3) și articolul 97 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0202/2013),

A.  întrucât, având în vedere globalizarea și interconectarea crescândă a statelor și societăților, este din ce în ce mai necesar și oportun să se instituie norme și mecanisme decizionale comune, pentru a afrunta împreună noile provocări mondiale;

B.  întrucât fragmentarea politicilor mondiale, combinată cu proliferarea forumurilor internaționale și transnaționale, dă naștere unor noi complexități în relațiile internaționale;

C.  întrucât UE se angajează să sprijine o abordare multilaterală eficientă, care să aibă ca centru un sistem puternic al Organizației Națiunilor Unite; întrucât ONU se află în centrul guvernanței globale;

D.  întrucât un parteneriat UE-ONU puternic și stabil susține și contribuie la activitățile ONU din cadrul tuturor celor trei piloni – pace și securitate, drepturile omului și dezvoltare – și întrucât, în acest fel, UE trebuie să își îndeplinească responsabilitatea pentru a juca un rol în conceperea unor abordări comune față de provocările mondiale;

E.  întrucât respectarea, promovarea și menținerea universalității și a indivizibilității drepturilor omului sunt pietrele de temelie ale acțiunilor întreprinse de UE pe scena internațională; întrucât democrația și statul de drept sunt pilonii păcii durabile, garantând respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

1.  adresează Consiliului următoarele recomandări:

UE ca actor mondial

UE și guvernanța globală

Pacea și securitatea

Drepturile omului, democrația și statul de drept

Dezvoltarea durabilă

Cooperarea mondială între parlamente

Considerații generale

   (a) să asigure coerența și vizibilitatea continue ale UE, în calitate de actor mondial, la ONU; să consolideze capacitatea UE de a lua măsuri într-un mod coordonat, rapid și global pe arena mondială și de a da rezultate într-un mod consistent și la timp; să asigure punerea în aplicare deplină a Rezoluției Adunării generale a ONU din 3 mai 2011 referitoare la participarea UE la activitatea Organizației Națiunilor Unite;
   (b) să promoveze o abordare multilaterală eficientă, prin consolidarea reprezentativității, a transparenței, a responsabilității, a eficienței și a eficacității ONU, cu scopul de a îmbunătăți randamentul său pe teren; să reamintească necesitatea de a realiza un nou echilibru instituțional între rolul emergent al G20, ONU și agențiile acesteia, precum și instituțiile financiare internaționale ;
   (c) să se angajeze mai activ împreună cu partenerii strategici și cu alți parteneri bilaterali și multilaterali, în vederea promovării unor soluții eficiente la probleme și, ori de câte ori este posibil, să se ajungă la eforturi colective de a obține rezultate mai bune;
   (d) să consolideze cooperarea cu partenerii, pentru a face din ONU o organizare mai eficientă și mai unită pentru secolul XXI;
   (e) să promoveze o reformă globală și consensuală a CSONU; să prezinte o propunere concretă privind modalitatea, ca obiectiv central, pe termen lung al UE, de obținere a unui loc comun pentru UE în cadrul unui CSONU lărgit; să ia inițiativa de a dezvolta o poziție comună a statelor membre UE în acest scop; să promoveze în continuare transparența și o coordonare mai bună a politicilor și a pozițiilor între statele membre UE ale CSONU; să se asigure că acele state membre care dețin un loc permanent la CSONU promovează vederile și pozițiile Uniunii, ca mod de a garanta că UE acționează coordonat în CSONU;
   (f) să își continue eforturile coordonate de a consolida rolul și autoritatea Adunării generale a ONU și de a contribui la revitalizarea Adunării generale a ONU și de a-i crește eficiența și eficacitatea, inclusiv prin îmbunătățirea metodelor sale de lucru;
   (g) să promoveze o implicare mai instituționalizată a altor factori interesați (reprezentanții societății civile, mediul academic) în activitatea Adunării Generale a ONU; să consolideze sistemul ONU prin lărgirea și aprofundarea rezervei de expertiză civilă;
   (h) să promoveze aplicarea raportării obligatorii, defalcată pe țări, a plăților efectuate de întreprinderile transnaționale, și anume din sectorul bancar și extractiv, înregistrate sau listate pe piețele financiare în jurisdicțiile naționale ale partenerilor;
   (i) să promoveze integrarea unei perspective de construire a păcii în operațiunile de menținere a păcii și să consolideze coordonarea operațiunilor de menținere a păcii, a echipelor naționale ale ONU și a actorilor de dezvoltare;
   (j) să coopereze în ceea ce privește consolidarea rolului și capacității organizațiilor regionale în menținerea păcii, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor civile și militare, precum și soluționarea conflictelor; să promoveze misiunile comune de evaluare și să consolideze cooperarea între UE și partenerii săi (inclusiv Uniunea Africană și organizațiile subregionale, NATO, OSCE, ASEAN, CELAC, Liga Statelor Arabe etc.) în ceea ce privește prevenirea conflictelor și în țările aflate în situații de postconflict;
   (k) să furnizeze Organizației Națiunilor Unite, la cerere, sprijin din partea grupurilor tactice de luptă ale UE pentru misiunile de menținere a păcii și să asigure cooperarea deplină a statelor membre în ceea ce privește utilizarea lor pentru misiunile care au fost autorizate de Consiliul de Securitate sau de Adunarea generală a ONU;
   (l) să se asigure că mandatele misiunilor de menținere a păcii reflectă necesitatea de a sprijini procesele electorale, inclusiv misiunile de observare a alegerilor;
   (m) să ia măsuri în direcția instituirii responsabilității de a proteja (R2) ca o nouă normă de drept internațional, în domeniul de aplicare convenit de statele membre ale ONU în cadrul Reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005;
   (n) să asigure coerența și conformitatea deplină cu dreptul umanitar internațional a eventualelor noi evoluții și aplicații ale principiului R2P, avansând totodată în direcția universalității acestuia, ca instrument de diplomație preventivă și vector al dezvoltării umane;
   (o) să urmărească punerea în aplicare a propunerilor formulate de Parlament în recomandarea sa adresată Consiliului privind principiul R2P(16) al ONU și să coopereze cu partenerii, pentru a se asigura că principiul responsabilității de a proteja se concentrează asupra prevenirii, protejării și reconstrucției postconflict implicând situații vizate de genocid, purificare etnică, crime de război sau crime împotriva umanității, dar că nu este niciodată folosit ca pretext pentru promovarea anumitor interese sau a intereselor naționale sau cele ale coalițiilor internaționale pe baza unor considerații geostrategice sau economice în vederea schimbării regimului; să acorde asistență statelor în construirea de capacități în acest sens;
   (p) să stabilească criteriile care trebuie îndeplinite la punerea în aplicare a responsabilității de a proteja, în special cel de-al treilea pilon, incluzând intervențiile militare, cum ar fi proporționalitatea, claritatea ex ante a obiectivelor politice și utilizarea evaluărilor de impact detaliate;
   (q) să consolideze rolul UE de actor politic mondial jucând un rol activ în diplomația preventivă;
   (r) să solicite tuturor părților, actorilor de stat sau nestatali, implicate în mod direct sau indirect în conflicte armate, să își respecte pe deplin obligațiile asumate în temeiul dreptului internațional,inclusiv asigurarea spațiului umanitar și a accesului neîngrădit la asistență umanitară pentru cei care au nevoie de aceasta, precum și să susțină soluții pașnice și diplomatice pentru toate tipurile de conflicte;
   (s) să sprijine Rezoluțiile 1325 (2000) și 1820 (2008) ale CSONU privind femeile, pacea și securitatea; să sublinieze și să asigure participarea femeilor la procesele de pace; să recunoască necesitatea integrării perspectivelor de gen în prevenirea conflictelor, operațiunile de menținere a păcii, asistența umanitară și reconstrucția postconflict;
   (t) să coopereze cu ONU pentru a aborda amenințările la adresa securității mondiale, cum ar fi proliferarea armelor nucleare, crima organizată și terorismul; să își intensifice eforturile în vederea încheierii negocierilor pentru o convenție cuprinzătoare privind terorismul internațional;
   (u) să coopereze cu partenerii multilaterali și bilaterali pentru a exercita o presiune mai puternică și eficientă în vederea încetării imediate a încălcării drepturilor omului și a violențelor din Siria; să analizeze împreună cu partenerii, în special SUA, Turcia și Liga Statelor Arabe, toate opțiunile privind aplicarea principiului responsabilității de a proteja, pentru a ajuta poporul sirian și a opri vărsarea de sânge; să exercite presiuni asupra guvernului sirian și asupra tuturor persoanelor implicate în criză să respecte pe deplin dreptul internațional umanitar și să permită furnizarea rapidă a asistenței umanitare transfrontaliere, servicii publice de bază, precum și accesul neîngrădit la organizațiile umanitare; să invite partenerii internaționali să-și respecte angajamentele financiare cu privire la furnizarea de ajutor refugiaților sirieni, permițând UNHCR și altor organizații să furnizeze asistența necesară; să analizeze împreună cu partenerii modalitățile de reducere la minimum a impactului crizei din Siria asupra țărilor învecinate;
   (v) să promoveze, în conformitate cu rezoluțiile CSONU, eforturile regiunii și ale comunității internaționale de a găsi o soluție politică la conflictul din Mali și să promoveze o tranziție democratică, prin consolidarea instituțiilor de tranziție, promovarea, printre altele prin mediere, a dialogului și a reconcilierii naționale favorabile incluziunii, precum și a alegerilor libere, corecte și transparente; să sprijine, de asemenea, inițiativele vizând integritatea teritorială a Mali și securitatea populației țării; să sublinieze importanța menținerii stabilității în regiunea Sahel și a prevenirii impactului negativ asupra stabilității țărilor învecinate cu Mali; să își coordoneze strâns acțiunile cu partenerii regionali și internaționali, inclusiv Uniunea Africană și ECOWAS; să ofere sprijin unei misiuni de menținere a păcii, condusă de ONU și să încurajeze statele membre UE să participe la aceasta, precum și unui grup care să ofere instruire militară forțelor armate maliene în cadrul UETM Mali; să acorde asistență în continuare MISMA (Misiunea internațională de sprijin pentru Mali);
   (w) să salute Tratatul privind comerțul cu arme (TCA), adoptat de Adunarea Generală a ONU, la 2 aprilie 2013, care se va aplica unei game largi de arme, inclusiv munițiilor; să promoveze semnarea și ratificarea rapidă și eficientă și punerea în aplicare universală a TCA de toate statele membre ONU, inclusiv cele mai mari țări producătoare de arme; să conducă eforturile menite să stabilească cele mai înalte norme, inclusiv cu privire la situația drepturilor umane în țările beneficiare, pentru reglementarea comerțului internațional de arme și combaterea traficului ilicit, prevenind astfel conflictelor, reducând suferința umană și corupția, precum și contribuind la pacea și securitatea internațională;
   (x) să crească eforturile depuse în direcția angajamentelor multilaterale privind reducerea numărului de arme nucleare;
   (y) să consolideze eforturile internaționale urmărind recunoașterea caracterului universal, indivizibil, interdependent și corelat al tuturor drepturilor omului stipulate în convențiile ONU și asigurarea respectării acestora; să se opună încercărilor de a submina dreptul umanitar în cadrul luptei contra terorismului; să promoveze integrarea problematicii drepturilor omului, inclusiv libertățile digitale, precum și a libertăților fundamentale în toate aspectele activității ONU;
   (z) să încerce să consolideze procesul revizuirii universale periodice, prin includerea recomandărilor în dialogurile bilaterale și multilaterale cu statele membre ale ONU, în special în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului; să faciliteze crearea unui mediu care să permită ONG-urilor să își aducă contribuția în diversele etape ale procesului de revizuire universală periodică;
   (aa) să combată intoleranța, stereotipurile negative, stigmatizarea, discriminarea și incitarea la violență; să recunoască, cu o îngrijorare profundă, violența crescândă împotriva membrilor unor comunități religioase și de altă natură din diverse colțuri ale lumii;
   (ab) să abordeze restricțiile privind libertatea presei și a mass-mediei de la nivel mondial; să combată violența împotriva jurnaliștilor și a bloggerilor; să protejeze și să promoveze libertatea de exprimare, atât online, cât și offline;
   (ac) să promoveze sprijinul universal pentru Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI) și să ia măsuri în direcția consolidării capacităților de lucru ale CPI cu scopul de a reduce impunitatea pentru crimele împotriva umanității;
   (ad) să promoveze angajamentul față de o ordine internațională întemeiată pe statul de drept, care este esențială pentru coexistența pașnică a statelor și pentru construirea unor state mai rezistente și a unei păci mai durabile; să reamintească în acest sens faptul că sprijinirea democrației și respectarea statului de drept sunt interconectate și, ca atare, ar trebui promovate ca un obiectiv al politicii externe a UE;
   (ae) să consolideze sprijinul acordat statelor, la cererea lor, în aplicarea internă a obligațiilor lor internaționale respective, prin furnizarea unei asistențe tehnice consolidate, precum și prin construirea de instituții și de capacități;
   (af) să monitorizeze aplicarea recomandărilor din declarația politică adoptată la Reuniunea de la nivel înalt cu privire la statul de drept, din septembrie 2012; să sprijine instituirea unui punct focal mondial comun pentru statul de drept; să sprijine pe deplin rolul Grupului de coordonare și de resurse pentru statul de drept, în asigurarea unei coordonări și a unei coerențe generale, pentru a evita, de asemenea, fragmentarea serviciilor (Departamentul pentru afaceri politice, Programul de dezvoltare ONU etc.);
   (ag) să reamintească că corupția constituie o încălcare a drepturilor omului și că Uniunea Europeană a pretins o competență exclusivă pentru semnarea Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției; să solicite VP/ÎR să prezinte un plan de acțiune al UE împotriva corupției care să monitorizeze în mod eficient recomandările formulate de convenție, de exemplu stabilind o obligație a statelor membre de a publica și a disemina informații cu privire la corupție; să instituie canale pentru raportarea acestor încălcări, un cadru juridic pentru protecția martorilor și mijloace pentru a asigura participarea societății civile;
   (ah) să contribuie la creșterea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și a eforturilor susținute de combatere a sărăciei și la îmbunătățirea eficacității ajutorului pentru dezvoltare, deoarece acestea rămân aspecte-cheie pentru realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM);
   (ai) să integreze, în cadrul strategiilor de dezvoltare, evaluarea și gestionarea reducerii riscului de producere a dezastrelor, pentru a proteja viețile și mijloacele de existență ale populației;
   (aj) să îmbunătățească legătura dintre ajutor, reabilitare, reducerea riscului de producere a dezastrelor și dezvoltare și să îmbunătățească coordonarea dintre actorii umanitari și de dezvoltare pentru a garanta continuitatea ajutorului și pentru a construi rezistența, necesitatea acestora fiind subliniată de crizele alimentare recurente din regiunea Sahel și Cornul Africii;
   (ak) să coopereze pentru aplicarea pe deplin a rezultatului Conferinței Rio+20, printre altele prin promovarea dezvoltării durabile, ca principiu de îndrumare pentru dezvoltarea globală pe termen lung; să onoreze angajamentul internațional al UE și al statelor membre, indiferent de impactul crizei financiare și economice asupra UE27, de a aloca 0,7 % din PIB pentru ajutorul pentru dezvoltare;
   (al) să coopereze pentru a face operațional la timp Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltarea durabilă. cu scopul de a coordona monitorizarea continuă și evaluarea progreselor înregistrate în atingerea scopurilor declarate;
   (am) să promoveze accesul universal la apă și servicii accesibile și durabile de energie, deoarece acestea sunt motoarele principale de eradicare a sărăciei și de creștere favorabilă incluziunii;
   (an) să ia măsuri în direcția definirii Agendei ODM pentru perioada de după 2015, într-un mod coerent și coordonat; să negocieze un set unic de obiective pentru dezvoltarea durabilă, care să aibă o acoperire întindere globală și să fie orientate spre acțiuni, să fie măsurabile, cu un calendar precis și ușor de comunicat; să vizeze obiective care să integreze durabilitatea, echitatea și guvernanța;
   (ao) să sprijine inițiativa președintelui Adunării generale a ONU de a prezenta societății civile o agendă de dezvoltare post-2015 prin organizarea unui eveniment special privind realizarea ODM, care va avea loc în cadrul celei de a 68-a sesiuni a Adunării generale a ONU, ca un important punct pentru consultarea societății civile, deoarece acest eveniment ar putea asigura unificarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și a procesului de dezvoltare post-2015 într-o „pistă comună”;
   (ap) să solicite ca noul cadru de cooperare post-2015 să fie însoțit de un calendar al finanțării previzibil și realist, în funcție de obiectivele convenite;
   (aq) să promoveze interacțiunea dintre guverne și parlamente cu privire la problemele mondiale; să consolideze guvernarea globală și să permită o participare publică și parlamentară mai mare la activitățile ONU;
   (ar) să intensifice monitorizarea aplicării recomandărilor adoptate de Parlament, inclusiv invitând Serviciul european pentru acțiune externă să-i prezinte rapoarte în fiecare an privind rezultatul sesiunii Adunării Generale a ONU;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și, pentru informare, Comisiei.

(1) Consiliul Uniunii Europene 9820/1/12
(2) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/67/234.
(3) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/67/226.
(4) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/67/179.
(5) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/67/175.
(6) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/67/169.
(7) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/67/97.
(8) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/67/48.
(9) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/65/276.
(10) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/58/4.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0240.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2013)0180.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2011)0229.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.
(15) Texte adoptate, P7_TA(2013)0055.
(16) Texte adoptate, P7_TA(2013)0180.


Un plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve 1 ***I
PDF 407kWORD 32k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve (COM(2012)0021 – C7-0042/2012 – 2012/0013(COD))
P7_TA(2013)0235A7-0141/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0042/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0141/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iunie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve

P7_TC1-COD(2012)0013


PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(2),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2004(3) acordă Consiliului competența de a monitoriza și a revizui ratele maxime ale mortalității prin pescuit și nivelurile asociate ale biomasei stocului de reproducere specificate în cuprinsul său. [AM 1]

[AM 2]

(3)  În vederea modificării sau a completării anumitor elemente neesențiale ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1342/2008, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește următoarele:

   modificări ale valorilor ratelor maxime ale mortalității prin pescuit și ale nivelurilor asociate ale biomasei stocului de reproducere stabilite, atunci când rata țintă a mortalității prin pescuit a fost atinsă;
   normele privind ajustarea efortului de pescuit în cazul în care un grup de nave este exclus din regimul de efort sau reinclus în acesta;
   normele privind metoda de calculare a capacității de pescuit menționate la articolul 14 alineatul (3) și ajustarea nivelurilor maxime ale capacității, ca urmare a încetării permanente a activităților de pescuit și a transferurilor de capacitate;
   normele privind metoda de calculare pentru adaptarea efortului de pescuit maxim admisibil în raport cu gestionarea cotelor;
   normele privind metoda de calculare pentru adaptarea efortului de pescuit maxim admisibil în urma transferului de efort între grupurile de efort;
   modificări ale componenței zonelor geografice și ale categoriile de unelte stabilite în anexa I.

(4)  Este deosebit de important ca, pe durata activităților pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

[AM 3]

(6)  Pentru a se asigura condiții unitare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește norme detaliate privind procedura și formatul de transmitere către Comisie a informațiilor solicitate în temeiul prezentului regulament, precum și formatul permisului special de pescuit și a listei navelor care dețin un astfel de permis special. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(4).

[AM 4]

(8)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 se modifică după cum urmează:

-1.  La articolul 8, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

(6)  Atunci când rezervele de cod menționate la alineatul (1) au fost exploatate cu o rată a mortalității provocate de pescuit apropiată de 0,4 pe parcursul a trei ani succesivi, Comisia evaluează aplicarea prezentului articol. Dacă este necesar, Comisia face propuneri adecvate, care urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pentru modificarea planului pe termen lung, în vederea asigurării exploatării la un randament durabil maxim.₫ [AM 5]

1.  La articolul 10, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

  ₫(1) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 31a , stabilind noile valori pentru nivelurile prevăzute la articolul 5 alineatul (2), articolul 6 și articolul 7 alineatul (2), atunci când rata țintă a mortalității prin pescuit stabilită la articolul 5 alineatul (2) a fost atinsă sau în cazul în care Comisia, pe baza avizelor din partea CSTEP și, după caz, pe baza altor date științifice și în urma consultării depline a consiliului consultativ regional relevant, ajunge la concluziarespectiva țintă, sau nivelul minim și cel de precauție al biomasei reproducătoare stabilite la articolul 6 sau nivelurile ratei mortalității prin pescuit indicate la articolul 7 alineatul (2) nu mai sunt adecvate pentru menținerea unui risc redus de epuizare a stocului și asigurarea randamentului maxim durabil.» [AM 6]

2.  Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

  ₫(3) Statele membre furnizează anual Comisiei informațiile corespunzătoare pentru a putea stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de mai sus.

"

(b)  se adaugă următoarele alineate:"

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 31a pentru a stabili norme privind ajustarea efortului de pescuit în cazul în care un grup de nave este exclus din regimul de efort sau reinclus în regimul de efort în temeiul articolului 11 alineatul (2), precum și în cazul în care o navă nu mai respectă cerințele specificate în decizia de excludere.

(5)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate privind procedura și formatul de transmitere a informațiilor menționate la articolul 11 alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 alineatul (2).

"

2a.  La articolul 13, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:"

(7)  Comisia solicită CSTEP să compare anual reducerea ratei mortalității codului care ar rezulta în urma aplicării alineatului (2) litera (c) cu reducerea care se estimează ca rezultat al ajustării efortului menționate la articolul 12 alineatul (4). Ținând seama de această evaluare, Comisia prezintă propuneri corespunzătoare, după caz, pentru ajustarea efortului de pescuit, care s-ar putea aplica categoriei de echipamente corespunzătoare în anul următor.₫ [AM 7]

3.  La articolul 14 se adaugă următorul alineat:

  ₫(5) Statele membre informează Comisia cu privire la baza pentru calcularea capacității de pescuit maxime menționate la alineatul (3), precum și cu privire la orice ajustări datorate încetării permanente a activităților de pescuit și transferurilor de capacitate în temeiul articolului 16 alineatul (3).

"

4.  Se introduce următorul articol:"

Articolul 14a

Competențe ale Comisiei

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 31a pentru a preciza normele privind metoda de calculare a capacității de pescuit menționate la articolul 14 alineatul (3) și ajustarea nivelurilor maxime ale capacității, ca urmare a încetării permanente a activităților de pescuit și a transferurilor de capacitate în temeiul articolului 16 alineatul (3).

(2)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate cu privire la următoarele:

   (a) formatul permisului special de pescuit prevăzut la articolul 14 alineatul (2) și procedurile privind punerea la dispoziție de către statele membre a listei navelor care dețin acest permis special în conformitate cu articolul 14 alineatul (4);
   (b) procedura și formatul de transmitere către Comisie a informațiilor menționate la articolul 14 alineatul (5).

"

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 alineatul (2).

5.  La articolul 16 se introduc următoarele alineate:"

(4)  Statele membre informează Comisia cu privire la orice adaptare a efortului în conformitate cu prezentul articol.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 31a pentru a stabili norme privind metoda de calculare care să permită statelor membre să adapteze efortul de pescuit maxim admisibil în raport cu gestionarea cotelor.

(6)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate privind procedura și formatul de transmitere către Comisie a informațiilor menționate la alineatul (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 alineatul (2).

"

6.  La articolul 17 se introduc următoarele alineate:"

(6)  Statele membre informează Comisia cu privire la orice adaptare a efortului în conformitate cu prezentul articol.

(7)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 31a pentru a stabili norme privind metoda de calculare care să permită statelor membre să adapteze efortul de pescuit maxim admisibil în urma transferului de efort între grupurile de efort.

(8)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate privind procedura și formatul de transmitere către Comisie a informațiilor menționate la alineatul (6). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 alineatul (2).

"

7.  Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 30

Procedura de luare a deciziilor

În cazul în care prezentul regulament prevede că deciziile sunt luate de Consiliu, acesta hotărăște în conformitate cu tratatul.

"

8.  La articolul 31, prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 31a pentru a modifica anexa I la prezentul regulament pe baza următoarelor principii:

"

9.  Se introduce următorul articol:"

Articolul 31a

Exercitarea competențelor delegate

(1)  Se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate, cu respectarea condițiilor stabilite la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10 alineatul (1), articolul 11 alineatul (4), articolul 14a alineatul (1), articolul 16 alineatul (5), articolul 17 alineatul (7) și articolul 31 se conferă Comisiei pentru o perioadă de trei ani începând cu ...(5). Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de trei ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 8]

(3)  Delegarea competenței menționată la articolul 10 alineatul (1), articolul 11 alineatul (4), articolul 14a alineatul (1), articolul 16 alineatul (5), articolul 17 alineatul (7) și articolul 31 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Revocarea intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare. [AM 9 nu priveşte toate versiunile lingvistice]

(4)  Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 10 alineatul (1), articolul 11 alineatul (4), articolul 14a alineatul (1), articolul 16 alineatul (5), articolul 17 alineatul (7) sau articolul 31 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.₫ [AM 10 nu priveşte toate versiunile lingvistice]

"

10.  Articolul 32 se înlocuiește cu următorul text:"

₫Articolul 32

Procedura comitetelor

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură instituit prin articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie*.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

"

* JO L 55, 28.2.2011, p. 13.„

11.  Articolul 34 se înlocuiește cu următorul text:"

₫Articolul 34

Reexaminare

(1)  Pe baza recomandărilor CSTEP și ale consiliului consultativ regional corespunzător, Comisia evaluează impactul măsurilor de gestionare privind rezervele de cod vizate și zonele piscicole ale respectivelor rezerve, cel mai târziu în cel de-al treilea an de aplicare a prezentului regulament și în continuare la fiecare al treilea an consecutiv de aplicare a sa. Dacă este necesar, Comisia face propuneri adecvate, care urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pentru modificarea planului pe termen lung.

(2)  Aplicarea alineatului (1) nu aduce atingere delegării de competențe prevăzute în prezentul regulament.₫ [AM 11]

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

"

Adoptat la

Pentru Parlamentul European,

Preşedintele

Pentru Consiliu,

Preşedintele

(1) JO C 181, 21.6.2012, p. 204.
(2) Poziţia Parlamentului European din 11 iunie 2013.
(3) JO L 348, 24.12.2008, p. 20.
(4) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(5)+ A se introduce data intrării în vigoare a prezentului regulament.


Cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Jacek Olgierd Kurski
PDF 198kWORD 21k
Decizia Parlamentului European din 11 iunie 2013 privind privind cererea de ridicare a imunității lui Jacek Olgierd Kurski (2013/2019(IMM))
P7_TA(2013)0236A7-0187/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Jacek Olgierd Kurski, transmisă la 16 ianuarie 2013 de Procurorul general al Republicii Polone, în legătură cu cererea din 2 ianuarie 2013 a Directorului Biroului de prevenție al Comisariatului principal al Poliției depusă în numele Comisarului principal al Poliției, și comunicată în ședința plenară din 4 februarie 2013,

–  în urma audierii lui Jacek Olgierd Kurski, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010 și 6 septembrie 2011(1),

–  având în vedere articolul 105 din Constituția Republicii Polone și articolul 7, articolul 7b alineatul (1) și articolul 7c, coroborate cu articolul 10b din Legea polonă din 9 mai 1996 privind exercitarea mandatului de deputat sau de senator,

–  având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0187/2013),

A.  întrucât Procurorul general al Republicii Polone a solicitat ridicarea imunității parlamentare a deputatului în Parlamentul European Jacek Olgierd Kurski, în legătură cu o eventuală urmărire în justiție pentru o presupusă infracțiune;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât articolul 105 alineatul (2) din Constituția Republicii Polone prevede că, pe durata mandatului parlamentar, membrii Parlamentului nu pot fi urmăriți penal fără aprobarea prealabilă a Parlamentului;

D.  întrucât Jacek Olgierd Kurski este învinuit de încălcarea unor reguli de circulație prevăzute la articolul 92 alineatul (1) din Legea din 20 mai 1971 privind Codul infracțiunilor (Monitorul Oficial al Poloniei nr. 46/2010, poziția 275, cu modificările ulterioare).

E.  întrucât presupusele fapte nu au o legătură directă, evidentă cu exercitarea de către Jacek Olgierd Kurski a funcțiilor sale de membru în Parlamentul European și nu reprezintă opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor sale de membru în Parlamentul European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

F.  întrucât este evident că învinuirea nu are nicio legătură cu calitatea lui Jacek Olgierd Kurski de deputat în Parlamentul European;

G.  întrucât nu există niciun motiv de a suspecta existența unui fumus persecutionis,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Jacek Olgierd Kurski;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, Procurorului general al Republicii Polone și lui Jacek Olgierd Kurski.

(1) Hotărârea din 12 mai 1964 în cauza 101/63 Wagner/Fohrmann și Krier (Rec. 1964, p. 387), hotărârea din 10 iulie 1986 în cauza 149/85 Wybot/Faure și alții (Rec. 1986, p. 2391), hotărârea din 15 octombrie 2008 în cauza T-345/05 Mote/Parlamentul (Rep. 2008, p. II-2849), hotărârea din 21 octombrie 2008 în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07 Marra/De Gregorio și Clemente (Rep. 2008, p. I-7929), hotărârea din 19 martie 2010 în cauza T-42/06 Gollnisch/Parlamentul (Rep. 2010, p. II-1135), hotărârea din 6 septembrie 2011 în cauza C-163/10 Patriciello (Rep. 2011, p. I-7565).


Cerere de ridicare a imunității Małgorzatei Handzlik
PDF 199kWORD 21k
Decizia Parlamentului European din 11 iunie 2013 privind privind cererea de ridicare a imunității Małgorzatei Handzlik (2012/2238(IMM))
P7_TA(2013)0237A7-0195/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității Małgorzatei Handzlik, transmisă la 3 iulie 2012 de procurorul Republicii Polone, în legătură cu ancheta VI DS 312/10 desfășurată de Parchetul districtului Varșovia, și comunicată în ședința plenară din 10 septembrie 2012,

–  în urma audierii Małgorzatei Handzlik, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–  în urma audierii lui Giovanni Kessler, directorul general al Oficiului European de Luptă Antifraudă, și a lui Roger Vanhaeren, directorul general al DG Finanțe din cadrul Parlamentului European,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010 și 6 septembrie 2011(1),

–  având în vedere articolul 105 din Constituția Republicii Polone,

–  având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0195/2013),

A.  întrucât procurorul Republicii Polone a cerut ridicarea imunității parlamentare a unei membre a Parlamentului European, Małgorzata Handzlik, în legătură cu o anchetă și cu o eventuală acțiune în justiție referitoare la o presupusă infracțiune;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât la articolul 105 alineatul (2) din Constituția Republicii Polone se prevede că membrii Parlamentului pot fi urmăriți în justiție numai cu acordul acestuia;

D.  întrucât cererea procurorului este legată de o serie de proceduri care vizează o presupusă infracțiune prevăzută în Codul penal al Poloniei din 6 iunie 1997;

E.  întrucât fondul acuzației vizează tentativa de încălcare a articolului 270 alineatul (1) și a articolului 286 alineatul (1) din Codul menționat, referitoare la fraudă și, respectiv, la utilizarea de documente falsificate;

F.  întrucât Małgorzata Handzlik este acuzată efectiv că a încercat să fraudeze interesele financiare ale Uniunii, prezentând documente falsificate pentru a obține rambursarea costurilor participării la un curs de limbi străine la care, de fapt, nu a participat;

G.  întrucât acțiunile presupuse nu constituie opinii sau voturi exprimate în cadrul exercitării funcțiilor de membru în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

H.  întrucât, cu toate acestea, având în vedere circumstanțele în care diversele autorități implicate au tratat ancheta care o vizează pe Małgorzata Handzlik, suma mică în cauză și statutul și proveniența incerte ale probelor, există îndoieli serioase cu privire la procedura desfășurată;

I.  întrucât, se pare, așadar, că în acest caz se poate presupune existența unui fumus persecutionis;

J.  întrucât, prin urmare, imunitatea Małgorzatei Handzlik nu ar trebui ridicată,

1.  hotărăște să nu ridice imunitatea Małgorzatei Handzlik;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente procurorului Republicii Polone și Małgorzatei Handzlik.

(1) Hotărârea din 12 mai 1964 în cauza 101/63 Wagner/Fohrmann și Krier (Rec. 1964, p. 387), hotărârea din 10 iulie 1986 în cauza 149/85 Wybot/Faure și alții (Rec. 1986, p. 2391), hotărârea din 15 octombrie 2008 în cauza T-345/05 Mote/Parlamentul (Rep. 2008, p. II-2849), hotărârea din 21 octombrie 2008 în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07 Marra/De Gregorio și Clemente (Rep. 2008, p. I-7929), hotărârea din 19 martie 2010 în cauza T-42/06 Gollnisch/Parlamentul (Rep. 2010, p. II-1135), hotărârea din 6 septembrie 2011 în cauza C-163/10 Patriciello (Rep. 2011, p. I-7565).


Cerere de ridicare a imunităţii lui Alexander Alvaro
PDF 190kWORD 19k
Decizia Parlamentului European din 11 iunie 2013 privind privind cererea de ridicare a imunității lui Alexander Alvaro (2013/2106(IMM))
P7_TA(2013)0238A7-0188/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Alexander Alvaro, transmisă la 8 mai 2013 de Ministerul Federal al Justiției din Germania, legată de o cauză aflată pe rol la Parchetul Köln (Germania), și anunțată în plen la 23 mai 2013,

–  având în vedere faptul că Alexander Alvaro a avut oportunitatea de a fi audiat în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere articolul 46 din Legea fundamentală a Germaniei (Grundgesetz),

–  având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0188/2013),

A.  întrucât Parchetul din Köln (Germania) a cerut ridicarea imunității parlamentare a lui Alexander Alvaro, deputat și vicepreședinte al Parlamentului European, în legătură cu inițierea cercetărilor pe motivul unei presupuse infracțiuni;

B.  întrucât cererea parchetului se referă la cercetări legate de un accident rutier grav în care a fost implicat Alexander Alvaro;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații beneficiază, pe teritoriul statului propriu, de imunitățile acordate deputaților parlamentului național respectiv;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din Legea fundamentală a Germaniei (Grundgesetz), un deputat nu poate fi tras la răspundere pentru o infracțiune sancționabilă fără autorizația parlamentului, cu excepția cazului în care este surprins în flagrant sau în cursul zilei următoare comiterii infracțiunii;

E.  întrucât, în consecință, Parlamentul trebuie să ridice imunitatea lui Alexander Alvaro pentru ca procedura deschisă împotriva sa să continue;

F.  întrucât articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 46 alineatul (2) din Grundgesetz a Germaniei nu împiedică ridicarea imunității lui Alexander Alvaro;

G.  întrucât, prin urmare, este recomandabilă ridicarea imunității în cazul de față,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Alexander Alvaro.

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților competente ale Republicii Federale Germania și lui Alexander Alvaro.


O nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni
PDF 337kWORD 42k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la o nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni (2012/2133(INI))
P7_TA(2013)0239A7-0163/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, introdusă în tratate prin articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 38 din Cartă care prevede că la nivelul tuturor politicilor Uniunii va fi asigurat un nivel ridicat de protecție a consumatorilor,

–  având în vedere articolul 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că „piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor”,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) din TUE prin care Uniunea se angajează să acționeze pentru „o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pentru un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului”,

–  având în vedere articolul 9 din TFUE, care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”,

–  având în vedere articolul 11 din TFUE, care prevede că „cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”,

–  având în vedere articolul 12 din TFUE, care prevede că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”,

–  având în vedere articolul 14, articolul 114 alineatul (3) și articolul 169 din TFUE și Protocolul 26 la acesta privind serviciile de interes (economic) general,

–  având în vedere articolul 169 alineatul (1) din TFUE, care prevede că „pentru a promova interesele consumatorilor și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, Uniunea contribuie la protecția sănătății, a siguranței și a intereselor economice ale consumatorilor, precum și la promovarea dreptului acestora la informare, educare și organizare în vederea apărării intereselor lor”,

–  având în vedere Recomandarea 98/560/CE a Consiliului din 24 septembrie 1998 privind dezvoltarea competitivității industriei europene a serviciilor audiovizuale și de informare prin promovarea de cadre naționale destinate să asigure un nivel comparabil și eficace de protecție a minorilor și a demnității umane(1),

–  având în vedere Raportul cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori care modifică Directiva 84/450/CEE, Directivele 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”)(2),

–  având în vedere Decizia nr. 1926/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune comunitară în domeniul protecției consumatorilor (2007-2013)(3),

–  având în vedere Recomandarea 2006/952/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane, precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale și on-line(4),

–  având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European intitulată „Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 ‐ Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție eficientă a acestora” și Rezoluția Parlamentului din 20 mai 2008 privind Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor(7), care vizează crearea unui cadru general de norme și principii referitoare la acreditare și supravegherea pieței,

–  având în vedere Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (Directiva privind siguranța jucăriilor)(8),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice și Recomandarea Comisiei din 12 iulie 2004 privind transpunerea în legislația națională a directivelor care privesc piața internă(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (COM(2009)0330) și Raportul Comisiei din 2 iulie 2009 cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2009 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o metodă armonizată de clasificare și comunicare a reclamațiilor și cererilor de informații din partea consumatorilor (COM(2009)0346) și proiectul de recomandare a Comisie care însoțește comunicarea în cauză (SEC(2009)0949),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European intitulată „Europa 2020 – o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor(10),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(11),

–  având în vedere raportul prezentat Comisiei de profesorul Mario Monti la 9 mai 2010 referitor la revitalizarea pieței interne și intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice pentru consumatori și cetățeni(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne pentru comerțul electronic(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei)(14),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 22 octombrie 2010 intitulat „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor – a patra ediție a tabloului de bord al piețelor de consum” (SEC(2010)1257),

–  având în vedere Raportul din 27 octombrie 2010 intitulat „Cetățenia UE în 2010: eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE” (COM(2010)0603),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 4 martie 2011 intitulat „Consumatorii se simt ca acasă în cadrul pieței unice – a cincea ediție a tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori” (SEC(2011)0299),

–  având în vedere Raportul anual pe 2010 privind Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor, publicat de Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene în 2011,

–  având în vedere poziţia sa din 23 iunie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile consumatorilor(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă(16),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din octombrie 2011 intitulat „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor – a șasea ediție a tabloului de bord al piețelor de consum” (SEC(2011)1271),

–  având în vedere „Declarația de la Cracovia” din cadrul primului Forum al pieței unice, organizat în Cracovia (Polonia) în perioada 3-4 octombrie 2011;

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2011 de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 23 octombrie 2012 privind drepturile pasagerilor pentru toate tipurile de transport(17) și din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap și Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2012 referitoare la funcționarea și aplicarea drepturilor dobândite ale persoanelor care călătoresc pe calea aerului(19),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare(20),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 9 noiembrie 2011 cu privire la un program privind protecția consumatorilor pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0707) și documentele aferente (SEC(2011)1320) și SEC(2011)1321),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la o nouă strategie pentru politica de protecție a consumatorilor(21),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 decembrie 2011 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „O viziune europeană asupra pasagerilor: Comunicare privind drepturile pasagerilor pentru toate tipurile de transport” (COM(2011)0898),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 25 ianuarie 2012 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor) (COM(2012)0011),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la o abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire(22),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2012 intitulată „O strategie pentru achizițiile publice electronice” (COM(2012)0179),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 mai 2012 intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii” (COM(2012)0196),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne(24),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O agendă a consumatorului european – stimularea încrederii și a creșterii economice” (COM(2012)0225),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 29 mai 2012 intitulat „Consumatorii se simt ca acasă în cadrul pieței unice – a șaptea ediție a tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori” (SWD(2012)0165),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 7 decembrie 2012 intitulat „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor”, a opta ediție a tabloului de bord al piețelor de consum (SEC(2012)0432),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iunie 2012 privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (COM(2012)0238),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 19 iulie 2012 privind aspecte legate de creșterea gradului de informare și de responsabilizare a consumatorilor din 2012-2014 (SWD(2012)0235);

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 3 octombrie 2012 intitulată „Actul privind piața unică II: Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la finalizarea pieței unice digitale(25),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O agendă a consumatorului european - stimularea încrederii și a creșterii economice”(COM(2012)0225),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0163/2013),

A.  întrucât promovarea și protejarea consumatorilor și a drepturilor lor reprezintă valori fundamentale ale Uniunii;

B.  întrucât rolul pe care îl au consumatorii în economie este esențial, deoarece consumul este unul dintre motoarele principale de creștere economică în Uniune;

C.  întrucât cetățenii UE joacă un rol esențial în calitate de consumatori în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, iar rolul consumatorului ar trebui recunoscut ca atare ca parte a politicii economice a UE;

D.  întrucât Uniunea are printre obiective atingerea unui nivel ridicat de responsabilizare, autonomizare și protecție a consumatorilor, precum și găsirea unui echilibru adecvat în ceea ce privește competitivitatea întreprinderilor și a economiilor din Uniune, în special prin protejarea sănătății, siguranței și intereselor economice ale consumatorilor, precum și prin promovarea drepturilor acestora la informare, educație și organizare;

E.  întrucât consumatorii nu formează un grup unic omogen, aceste condiții de inegalitate trebuind să fie abordate în Agenda consumatorului european, deoarece există diferențe semnificative între consumatori în ceea ce privește aptitudinile consumatorilor, gradul de cunoaștere legislației, hotărârea și voința de a solicita despăgubiri; întrucât este necesar să se țină cont de principiile de nediscriminare și accesibilitate la momentul punerii în aplicare a Agendei consumatorului european;

F.  întrucât trebuie să se stimuleze încrederea consumatorilor, să se îmbunătățească încrederea lor în piață și să li se permită o mai bună cunoaștere a drepturilor pe care le au, o atenție deosebită dându-se grupurilor de consumatori vulnerabili, cum ar fi copiii, persoanele vârstnice și alți consumatori vulnerabili; întrucât, în acest sens, este esențial să se ofere consumatorilor din Uniune o mai bună protecție în ceea ce privește produsele și serviciile care le pot pune în pericol siguranța sau sănătatea;

G.  întrucât informațiile pertinente și adecvate presupun faptul că acestea sunt ușor accesibile, transparente, nu induc în eroare și sunt comparabile;

H.  întrucât crearea unei piețe interne care să funcționeze eficient este în concordanță cu obiectivele strategiei de la Lisabona de mărire a nivelului de creștere si de ocupare a forței de muncă, pentru a fi utilă celor 500 de milioane de consumatori europeni;

I.  întrucât comerțul electronic este extrem de util pentru toți consumatorii, dat fiind potențialul său transfrontalier imens, care le permite consumatorilor să profite la maximum de piața unică; întrucât comerțul electronic, ca mijloc de incluziune, este foarte util pentru consumatorii cu handicap sau cu mobilitate redusă și pentru cei din zonele rurale și din zonele îndepărtate;

J.  întrucât incertitudinea în ceea ce privește drepturile consumatorilor legate de achizițiile transfrontaliere subminează beneficiile integrării pieței;

K.  întrucât dezvoltarea comerțului electronic este încetinită de diviziunea digitală încă existentă în rândul cetățenilor Uniunii, în special în rândul persoanelor în vârstă; întrucât majoritatea site-urilor de internet publice și private încă sunt inaccesibile pentru persoanele cu handicap sau cu grad mai mic de alfabetizare digitală;

L.  întrucât fragmentarea pieței unice digitale pune în pericol drepturile consumatorilor; întrucât unele site-uri de internet nu sunt adecvate pentru cumpărătorii și consumatorii din străinătate; întrucât Directiva revizuită privind soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) și Regulamentul privind soluționarea online a litigiilor (SOL) vor intra în curând în vigoare și vor furniza instrumente utile pentru consumatori, în special pentru tranzacțiile transfrontaliere; întrucât este necesară stabilirea de mecanisme corespunzătoare pentru exercitarea efectivă a acțiunilor colective;

M.  întrucât recenta criză financiară a subliniat că se impune protecția și informarea consumatorilor în domeniul serviciilor financiare și bancare, deoarece astfel de produse ar putea avea un impact direct asupra bunăstării lor mondiale, și a subliniat, de asemenea, necesitatea unei informări imparțiale de care să beneficieze consumatorii;

N.  întrucât Agenda consumatorului european stabilește măsuri de integrare a politicii UE de protecție a consumatorilor, concepute în vederea realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020;

O.  întrucât actuala criză economică afectează, de asemenea, puterea de cumpărare a consumatorilor în interiorul pieței unice, în special cea a consumatorilor aflați în situații vulnerabile, cauzate de circumstanțele sociale sau financiare; întrucât, prin urmare, drepturile consumatorilor ar trebui recunoscute la nivelul necesar;

P.  întrucât piața internă oferă consumatorilor din Uniune acces la o gamă largă de produse și servicii de înaltă calitate la prețuri competitive; întrucât fabricarea de produse și furnizarea de servicii care respectă mediul favorizează un consum responsabil, stimulând dezvoltarea durabilă, ocuparea forței de muncă și creșterea economică; întrucât Comisia ar trebui să abordeze și să studieze noi forme de consum, cum ar fi consumul colaborativ;

Q.  întrucât trebuie să se introducă adaptările necesare odată cu progresul cunoștințelor tehnico-științifice, atât în ceea ce privește siguranța alimentară, cât și siguranța altor produse de consum de bază;

R.  întrucât trebuie să se consolideze rolul asociațiilor de consumatori din toate domeniile, prin adoptarea măsurilor juridice și economice necesare și sprijinindu-le în consolidarea capacităților; întrucât asociațiile de consumatori au un rol unic în garantarea încrederii și în dezvoltarea pieței unice;

S.  întrucât persistă o informare insuficientă a pasagerilor în legătură cu drepturile lor, precum și cu calitatea serviciilor la care se pot aștepta și întrucât pasagerilor le este adesea dificil să depună plângeri și să le pună în aplicare; întrucât sunt necesare orientări prin care să se faciliteze și să se îmbunătățească aplicarea diferitelor reglementări în materie de drepturi ale pasagerilor pentru toate tipurile de transport; întrucât, la viitoarea revizuire a Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii, Comisia trebuie să examineze în detaliu impactul comerțului electronic și al piețelor digitale asupra comportamentului consumatorilor în industria europeană a turismului;

T.  întrucât legislația europeană existentă oferă protecție de bază pasagerilor pentru toate tipurile de transport, dar pentru unele dintre aceste drepturi ale pasagerilor aplicarea, monitorizarea și executarea nu sunt asigurate în mod adecvat pentru toate tipurile de transport și pe întreg teritoriul Uniunii, fapt ce împiedică libera circulație pe piața internă, afectând încrederea cetățenilor atunci când călătoresc și subminează concurența loială dintre întreprinderile de transport;

U.  întrucât pasagerii trebuie să poată diferenția în mod clar între costurile operaționale care nu sunt opționale, incluse în tarif, și elementele opționale în contextul sistemelor de rezervări computerizate reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare)(26) în vederea creșterii transparenței prețurilor pentru consumatorii care rezervă bilete pe internet;

V.  întrucât cele patru obiective principale cuprinse în Comunicarea Comisiei Europene privind Agenda consumatorului european sunt: 1) îmbunătățirea siguranței consumatorilor; 2) creșterea gradului de informare; 3) consolidarea aplicării legislației și garantarea măsurilor reparatorii; și 4) adaptarea drepturilor și a politicilor-cheie la schimbările economice și societale; întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale ar trebui să contribuie la transpunerea efectivă și rapidă a legislației privind protecția consumatorilor;

W.  întrucât Uniunea a stabilit obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 cu scopul de a atinge obiectivele pentru 2020 și de a îndeplini, până în 2050, obiectivul ca cea mai mare parte din energia furnizată să provină din surse regenerabile;

X.  întrucât propunerile formulate trebuie să fie în concordanță cu cele patru obiective majore menționate,

Creșterea gradului de conștientizare și de informare, sporirea siguranței și respectarea drepturilor consumatorilor

1.  salută abordarea holistică a Agendei consumatorului european și, în special, faptul că agenda vizează aproape toate domeniile de politică importante pentru consumatori și astfel transmite un semnal puternic privind consolidarea rolului și a importanței siguranței și drepturilor consumatorului în cadrul pieței unice și privind consolidarea rolului asociațiilor de consumatori; subliniază totuși că aceasta trebuie să se reflecte și în propuneri legislative și alte propuneri ale Comisiei;

2.  salută dorința Comisiei de a coopera cu comercianții și cu intermediarii în vederea promovării inițiativelor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care promovează siguranța consumatorilor; consideră că Comisia ar trebui să poarte un dialog constant cu sectorul privat, astfel încât inițiativele să fie acceptate și aplicate în realitate;

3.  solicită să existe posibilitatea consumatorilor de a-și exercita drepturile cu ușurință și în mod eficace în domenii de bază, inclusiv în domeniul alimentației, sănătății, energiei, serviciilor financiare și digitale, accesului la serviciile de bandă largă, în domeniul protecției datelor, transporturilor și telecomunicațiilor;

4.  solicită Comisiei să coopereze îndeaproape cu guvernele naționale în momentul prezentării campaniei de la nivelul întregii Uniuni de creștere a informării cu privire la drepturile și interesele consumatorilor; subliniază faptul că este important, pentru succesul campaniei, ca în proces să fie incluse nu numai sectorul public și organizațiile de protecție a drepturilor consumatorilor, ci și sectorul privat;

5.  consideră că se impune promovarea platformelor electronice, cum ar fi rețeaua de sprijin pentru întreprinderile europene și site-ul de internet Europa ta, care contribuie la dezvoltarea pieței unice europene și furnizează informații importante pentru consumatori și pentru întreprinderile mici și mijlocii;

6.  solicită Comisiei să prezinte o propunere referitoare la modul de îmbunătățire a informării cetățenilor cu privire la sectorul financiar, astfel încât populația să dețină informațiile necesare anterior deciziei de a obține un credit; consideră că ar trebui acordată o atenție specială generației mai tinere, precum și educării societății cu privire la creditele pe termen scurt;

7.  subliniază că formarea consumatorilor reduce riscurile acestora în fața produselor periculoase sau contrafăcute, produselor financiare speculative și a publicității înșelătoare; consideră că educația, inclusiv educația financiară, și responsabilizarea consumatorilor trebuie să fie permanentă pe parcursul vieții și să înceapă din școală; subliniază că este necesar să se evite supraîncărcarea cu informații și, în schimb, subliniază că este necesar să se reducă deficitul de cunoștințe și să se îmbunătățească informarea consumatorilor prin intermediul unor informații fiabile, clare, comparabile și bine orientate;

8.  subliniază că nu trebuie să se uite de rolul și de educația întreprinderilor, astfel încât consumatorii să beneficieze pe deplin de drepturile pe care le au; consideră că un grad adecvat de informare a întreprinderilor cu privire la drepturilor consumatorilor este esențial pentru punerea în aplicare integrală a legislației existente în materie de protecție a consumatorilor; solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsurile necesare în acest scop, punând accentul pe întreprinderile mici și mijlocii;

9.  subliniază faptul că, potrivit rezultatelor diverselor sondaje, consumatorii sunt preocupați pe termen lung de eventualele diferențe în calitatea produselor de aceeași marcă și cu același ambalaj distribuite în interiorul pieței unice; consideră că consumatorii din diverse state membre nu au acces la același nivel calitativ atunci când achiziționează produse de aceeași marcă și cu același ambalaj în interiorul pieței unice; subliniază faptul că orice formă de discriminare a consumatorilor nu este acceptabilă;

10.  solicită Comisiei să efectueze o anchetă aprofundată în acest caz, care ar permite să se evalueze dacă este necesară adaptarea legislației existente a Uniunii; solicită Comisiei să informeze Parlamentul European și consumatorii cu privire la rezultatul anchetei;

11.  solicită Comisiei să instituie norme actualizate și unificate care să garanteze siguranța și autenticitatea produselor; în orice caz, speră că propunerea de modificare a Directivei 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor va garanta un nivel ridicat de siguranță a produselor de consum;

12.  salută propunerea Comisiei de a introduce un cadru juridic pentru siguranța produselor; subliniază, în acest context, importanța supravegherii eficace a pieței, deoarece încă există produse nesigure, inclusiv produse cu marcaj CE, pe piața unică europeană;

13.  cere ca consumatorii să beneficieze în siguranță de progresele științei și ale tehnologiei și să aibă acces la informații, la consiliere imparțială și la instrumentele necesare pentru a beneficia de despăgubiri corecte și eficace;

14.  solicită statelor membre și Comisiei să promoveze inițiativele care vizează transpunerea rezultatelor progreselor științifice, evoluțiilor tehnologice și ale altor inovații în beneficii pentru consumatori, acordându-se atenția cuvenită legislației privind siguranța produselor de consum;

15.  solicită o protecție a consumatorilor și o siguranță a produselor adecvate pe piață pentru bunurile de consum produse prin utilizarea nanotehnologiei sau pentru organismele modificate genetic;

16.  subliniază necesitatea de a garanta independența și transparența expertizei științifice și a avizului de reglementare, în special în domeniul sănătății, mediului și al politicilor alimentare, cu scopul de a asigura cel mai înalt nivel de protecție a sănătății consumatorilor și cel mai ridicat grad de încredere a acestora;

17.  subliniază necesitatea de a oferi o mai bună protecție grupurilor de consumatori vulnerabili, cum ar fi copiii și persoanele în vârstă și alți consumatori aflați în situații de vulnerabilitate, în special în ceea ce privește transportul, serviciile financiare, energia și TIC; subliniază că este nevoie să se ia măsuri atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național pentru a oferi garanții adecvate privind protecția consumatorilor vulnerabili;

18.  subliniază faptul că este necesar ca statele membre și Comisia să promoveze consumul responsabil și durabil, urmărind obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020 și că este necesar să se înlesnească accesul deplin al consumatorilor la piețe din perspectiva unei economii sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate, într-o Uniune bazată pe solidaritate; consideră că este necesar să se combată risipa alimentară, să se sporească posibilitatea ca bunurile de consum să fie folosite un timp mai îndelungat, să se promoveze reciclarea și consumul de produse la mâna a doua și să se îmbunătățească și mai mult eficiența energetică a produselor disponibile pe piața unică;

Îmbunătățirea punerii în aplicare, accelerarea executării și garantarea măsurilor reparatorii

19.  insistă asupra faptului că în continuare Comisia ar trebui să monitorizeze cu atenție modul în care este aplicată legislația care sprijină dezvoltarea pieței unice; solicită Comisiei să ia măsurile legale necesare împotriva statelor membre care încalcă sau care nu pun în aplicare sau nu execută legislația privind piața unică, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

20.  salută și alte inițiative legislative care vizează crearea unei piețe unice pe deplin integrate, pentru a crește concurența și a mări eficiența și pentru a le oferi consumatorilor europeni mai multe posibilități de a alege;

21.  solicită în special Comisiei și statelor membre să asigure punerea în aplicare coerentă și în timp util a acquis-ului Uniunii în domeniul protecției consumatorilor, în special a Directivei privind drepturile consumatorilor(27), a Directivei privind practicile comerciale neloiale(28) și a Directivei privind publicitatea înșelătoare și comparativă(29); solicită, în plus, Comisiei și statelor membre să efectueze o monitorizare a eficacității acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor; subliniază dovezile care sugerează că cetățenii încă nu își cunosc drepturile în cadrul pieței unice și solicită, în consecință, Comisiei și statelor membre să promoveze mai ales disponibilitatea informațiilor clare și cuprinzătoare pentru consumatori, ca parte a procesului de punere în aplicare, precum și a informațiilor privind mecanismele privind măsurile reparatorii disponibile pentru consumatori;

22.  solicită Comisiei să depună mai multe eforturi pentru a evalua gradul în care cetățenii statelor membre au acces la un cont bancar; invită Comisia să raporteze cu privire la modul în care este abordată această problemă și să prezinte Parlamentului un raport în acest sens până la sfârșitul primului trimestru al anului 2014;

23.  recomandă o mai bună utilizare a informațiilor disponibile cu privire la comportamentul consumatorilor și, în special, consideră că există posibilități de utilizare mai eficientă a rezultatelor tabloului de bord al piețelor de consum; sugerează, în consecință, ca Centrul Comun de Cercetare (JRC) să realizeze o analiză, precum și activități de monitorizare, sub forma unui proiect de cercetare finanțat, în vederea identificării domeniilor prioritare pentru cetățeni în care este nevoie de îmbunătățirea drepturilor lor în calitate de consumatori pe piața unică și, prin urmare, în vederea adaptării conținutului, formatului și a activității organizațiilor care diseminează informații către consumatori;

24.  subliniază faptul că politicile UE trebuie să promoveze colaborarea asociațiilor de consumatori cu instituțiile publice din toate domeniile, punându-se la dispoziție mijloacele economice necesare, și să încurajeze schimbul de bune practici și de cunoștințe între aceste asociații; consideră că ar trebui să se înființeze un registru european al asociațiilor care să permită constituirea unor astfel de asociații;

Adaptarea drepturilor și a politicilor-cheie la schimbările economice și societale

25.  consideră că Comisia ar trebui să se concentreze nu numai asupra cumpărării de conținut digital, ci și asupra modalităților de promovare a vânzării de bunuri și servicii în mediul digital și de sporire a încrederii consumatorilor, astfel încât aceștia să cunoască modul în care își pot apăra drepturile și pot soluționa litigiile în cazul în care cumpără un produs sau serviciu de calitate inferioară;

26.  solicită Comisiei să acorde o atenție specială protecției consumatorilor în ceea ce privește creditele pe termen scurt, deoarece în vremuri de criză persoanele foarte vulnerabile sunt cele care utilizează aceste produse financiare fără a realiza pe deplin care sunt obligațiile și riscurile lor în calitate de persoană care contractează un împrumut;

27.  reamintește că informațiile adecvate și pertinente pentru consumatori trebuie să fie însoțite de măsuri de responsabilizare cu scopul de a permite acestora să beneficieze pe deplin de oportunitățile existente pe piața internă;

28.  solicită Comisiei să coopereze cu Parlamentul European și cu autoritățile naționale în vederea îmbunătățirii informațiilor disponibile pentru consumatori cu privire la modul în care să aceștia își pot gestiona mai bine consumul casnic de energie;

29.  observă faptul că se impune realizarea proiectelor transfrontaliere din domeniul energiei incluse în programul mecanismul Conectarea Europei (MCE), deoarece acesta va promova concurența dintre furnizorii de electricitate și gaze și va crește independența sectorului energetic din statele membre;

30.  solicită consolidarea politicii Uniunii în materie de concurență și ca promovarea drepturilor consumatorilor să ocupe poziția centrală în cadrul acestui proces; consideră că această readaptare are o importanță deosebită pentru dezvoltarea unei piețe unice digitale solide; subliniază, în acest sens, rolul important al site-urilor de internet de comparare a prețurilor și necesitatea garantării independenței acestora;

31.  solicită Comisiei și statelor membre să aprobe resursele necesare pentru aplicarea eficace a agendei, în ceea ce privește mai ales cadrul financiar multianual 2014-2020, și să realizeze evaluări sistematice ale impactului acesteia;

Comerțul electronic

32.  subliniază că dezvoltarea tot mai rapidă a comerțului electronic este de o importanță majoră în ceea ce îi privește pe consumatori, oferind o gamă vastă de alegeri, în special celor care locuiesc în zone mai puțin accesibile, îndepărtate sau periferice, precum și celor cu mobilitate redusă, care altfel nu ar avea acces la o gamă largă de bunuri;

33.  solicită Comisiei să ia măsuri de combatere a tratamentului inegal al consumatorilor de pe piața unică cauzat de limitările actuale asupra vânzărilor la distanță aplicate de întreprinderile implicate în activități transfrontaliere de vânzare la distanță;

34.  subliniază că nu toți consumatorii au posibilitatea sau competențele necesare pentru a utiliza internetul și, prin urmare, consumatorilor ar trebui să li se ofere servicii prin mijloace multiple;

35.  subliniază faptul că încrederea consumatorului este esențială pentru comerțul electronic, atât la nivel național, cât și transfrontalier; subliniază că este nevoie ca să asigure calitatea, siguranța, trasabilitatea și autenticitatea produselor, să se evite practicile ilegale sau neloiale și să se respecte normele privind protecția datelor cu caracter personal, asigurând, după caz, exprimarea consimțământului explicit și în cunoștință de cauză al consumatorului cu privire la utilizarea datelor personale;

36.  subliniază că protecția datelor cu caracter personal este o condiție esențială pentru protecția consumatorului și pentru funcționarea și creșterea pieței unice digitale;

37.  subliniază faptul că consumatorii se așteptată la servicii de livrare rapide, fiabile și competitive pentru comerțul electronic și că serviciile de livrare eficace sunt necesare pentru a garanta încrederea consumatorilor;

Serviciile financiare, produsele de investiții și criza economică

38.  salută măsurile pe care Comisia le are în vedere în domeniul serviciilor financiare și subliniază nevoia unui cadru juridic cuprinzător care să garanteze servicii independente de consiliere a consumatorilor, în special în domeniul serviciilor financiare; subliniază faptul că informațiile despre piață trebuie să fie fiabile, clare și comparabile și trebuie să fie accesibile în format electronic și sub alte forme; subliniază că este nevoie să se ia măsuri judiciare împotriva practicilor comerciale neloiale sau a clauzele contractuale abuzive; subliniază nevoia de a proteja consumatorii înșelați de un produs financiar;

39.  ia act de noua propunere de regulament (COM(2013)0130 din 13 martie 2013) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și a Regulamentului (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian privind transportul aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora; solicită ca lista drepturilor comune ale pasagerilor pentru toate tipurile de transport să fie difuzată la scară largă, într-o formă concisă și în toate limbile oficiale ale Uniunii;

40.  insistă asupra necesității de a sprijini dreptul de acces la un cont de plăți de bază pentru toți consumatorii și de a pune la dispoziția acestora informații clare și relevante cu privire la produsele de investiții, după cum se prevede, printre altele, în propunerea de regulament privind documentele cu informații cheie referitoare la produsele de investiții (COM(2012)0352); subliniază ca se impun norme stricte pentru reglementarea piețelor financiare; subliniază faptul că actuala criză economică și financiară slăbește poziția unui număr mare de consumatori, aceștia devenind din ce în ce mai vulnerabili și că nesiguranța din ce în ce mai mare a locurilor de muncă, creșterea nivelului șomajului și pierderea puterii de cumpărare accentuează inegalitățile; solicită Comisiei ca, în elaborarea politicilor, să ia în considerare aceste situații noi;

Cooperarea între autoritățile europene și naționale și organizațiile de consumatori

41.  subliniază necesitatea unei colaborări strânse între autoritățile europene, naționale și locale și asociațiile de consumatori pentru stabilirea de mecanisme de consultare și pentru implementarea măsurilor prevăzute în agendă;

42.  solicită Comisiei ca sistemul de notificare RAPEX (Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare) să fie mai transparent și mai eficace; subliniază faptul că trebuie să se dezvolte rețelele ECC (Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor) și CPC (Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor); consideră că Comisia ar trebui să analizeze instituirea unui sistem similar cu RAPEX pentru servicii;

Soluționarea litigiilor și măsurile reparatorii

43.  subliniază faptul că mecanismele de acordare a reparațiilor, cum ar fi soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) sau soluționarea online a litigiilor (SOL), trebuie să fie rapide, accesibile și eficace; subliniază că un acces eficient la justiție în litigiile transfrontaliere nu ar trebui împiedicat de dificultățile care rezultă din caracterul transfrontalier al unui litigiu, de lipsa de resurse sau de lipsa de informații privind accesibilitatea ajutorului juridic; prin urmare, solicită o mai bună punere în aplicare a Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 și, dacă este necesar, revizuirea acesteia pentru a-i remedia deficiențele;

44.  subliniază că mecanismele SAL și SOL nu pot înlocui un mecanism de recurs colectiv; prin urmare, solicită Comisiei să analizeze măsuri care să vizeze crearea unui mecanism de recurs colectiv coerent la nivelul Uniunii în materie de protecție a consumatorilor, care să poată fi aplicat cazurilor transfrontaliere; subliniază faptul că inițiativele necoordonate existente în Uniune ar putea conduce la fragmentare; subliniază că, pentru a asigura eficiența acțiunilor colective în despăgubire și pentru a evita potențialele abuzuri, abordarea Uniunii în materie de acțiuni colective în despăgubire ar trebui să includă doar acțiunile reprezentative ale entităților recunoscute oficial la nivel național (autorități publice, precum avocatul poporului sau organizațiile de consumatori); insistă asupra necesității de a avea o abordare la nivelul Uniunii a acțiunilor colective în despăgubire pe baza principiului participării;

45.  subliniază necesitatea de a asigura accesibilitatea, în cadrul Uniunii, a bunurilor și serviciilor care acoperă domenii precum mediul urban, transportul și TIC; îndeamnă Comisia să propună un act european ambițios privind accesibilitatea;

46.  subliniază că următorul cadru financiar multianual 2014-2020 trebuie să permită Agendei consumatorului european să beneficieze de o finanțare suficient de ambițioasă;

o
o   o

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 270, 7.10.1998, p. 48.
(2) JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(3) JO L 404, 30.12.2006, p. 39.
(4) JO L 378, 27.12.2006, p. 72.
(5) JO L 332, 18.12.2007, p. 27.
(6) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 17.
(7) JO L 218, 13.8.2008, p. 30.
(8) JO L 170, 30.6.2009, p. 1.
(9) JO L 98, 16.4.2005, p. 47.
(10) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 1..
(11) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.
(12) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 84.
(13) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 1.
(14) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 19.
(15) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 145.
(16) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 9.
(17) Texte adoptate, P7_TA(2012)0371.
(18) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 9.
(19) Texte adoptate, P7_TA(2012)0099.
(20) JO L 304, 22.11.2011, p. 18.
(21) Texte adoptate, P7_TA(2011)0491.
(22) Texte adoptate, P7_TA(2012)0021
(23) Texte adoptate, P7_TA(2012)0209.
(24) Texte adoptate, P7_TA(2012)0211.
(25) Texte adoptate, P7_TA(2012)0468.
(26) JO L 293, 31.10.2008, p. 3.
(27) JO L 304, 22.11.2011, p. 64-88.
(28) JO L 149, 11.6.2005, p. 22-39.
(29) JO L 376, 27.12.2006, p. 21-27.


Îmbunătățirea accesului la justiție: asistența judiciară acordată în litigiile civile și comerciale transfrontaliere
PDF 295kWORD 27k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la justiție: asistența judiciară acordată în litigiile civile și comerciale transfrontaliere (2012/2101(INI))
P7_TA(2013)0240A7-0161/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii(1),

–  având în vedere Raportul din 23 februarie 2012 al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind aplicarea Directivei 2003/8/EC de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența juridică acordată în astfel de litigii (COM(2012)0071),

–  având în vedere articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0161/2013),

A.  întrucât articolul 47 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că „asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție”;

B.  întrucât Directiva 2003/8/CE a Consiliului cuprinde prevederi menite să asigure că cetățenii implicați în litigii transfrontaliere au acces la justiție;

C.  întrucât directiva, în principala sa prevedere, statuează că asistența judiciară nu poate fi refuzată pentru simplul motiv că un litigiu este de natură transfrontalieră, fiecare stat membru păstrându-și, astfel, propriul său sistem de asistență judiciară la care trebuie, însă, să acorde acces persoanelor din alte state membre;

D.  întrucât directiva stabilește condițiile pentru acordarea de asistență judiciară transfrontalieră legate în special de resursele financiare, fondul litigiului și caracterul transfrontalier al acestuia;

E.  întrucât asistența judiciară trebuie acordată numai persoanelor cărora resursele financiare nu le permit accesul la justiție fără o asemenea asistență;

F.  întrucât aceste resurse sunt evaluate pe baza orientărilor în vigoare în statul membru al instanței, în mai multe state membre fiind în vigoare praguri fixe;

G.  întrucât aceste praguri diferă în mod considerabil de la un stat membru la altul, iar o persoană care este considerată a avea nevoie de asistență judiciară într-un stat membru s-ar putea să nu fie considerată în același fel în alt stat membru, și întrucât articolul 5 alineatul (4) din directivă recunoaște, într-o anumită măsură, această problemă;

H.  întrucât, pentru a se găsi soluții la aceste discrepanțe, ar trebui să se ia în considerare eventualitatea în care unei persoane ar trebui să i se permită, de asemenea, să solicite asistență judiciară în statul în care își are reședința, iar decizia privind solicitarea să fie luată de autoritățile din statul membru respectiv;

I.  întrucât, pentru a facilita lucrurile atât pentru cetățeni, cât și pentru autoritățile care aplică directiva, ar trebui ca celor dintâi să li se ofere opțiunea ca, în cazul unei cereri de asistență judiciară transfrontalieră, decizia cu privire la cerere să fie luată fie în statul membru de reședință, fie în statul membru în care este situată instanța ori în care decizia trebuie aplicată;

J.  întrucât, în cazul în care se oferă o astfel de opțiune, autoritățile statului membru ar fi în măsură să aplice propriile criterii în loc să fie nevoite să transmită cererea sau să urmeze condițiile și orientările altor state membre;

K.  întrucât persoanelor al căror drept de a primi asistență judiciară a fost recunoscut în statul membru de reședință ar putea primi un certificat în acest sens, care ar fi acceptat de autoritățile statului membru în care este situată instanța ori în care trebuia aplicată decizia;

L.  întrucât, în conformitate cu dispozițiile directivei, asistența judiciară transfrontalieră acoperă, de asemenea, cheltuielile suplimentare direct legate de natura transfrontalieră a litigiului, cum ar fi cheltuielile de interpretare, traducere și de deplasare;

M.  întrucât informațiile care explică asistența disponibilă pentru cetățean în materie judiciară trebuie să fie într-una din limbile oficiale ale Uniunii, astfel încât să se garanteze faptul că cetățeanul a fost informat într-o limbă pe care o înțelege;

N.  întrucât Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție cuprinde dispoziții similare la nivel internațional, însă este aplicată doar de 17 din cele 27 de state membre;

O.  întrucât, prin urmare, celelalte state membre ar trebui încurajate să semneze sau să ratifice Convenția,

Aplicarea Directivei 2003/8/CE

1.  felicită Comisia pentru prezentarea raportului său privind aplicarea Directivei 2003/8/CE;

2.  regretă faptul că Comisia nu abordează în mod specific procedurile europene în cazul cărora se aplică Directiva privind asistența judiciară, cum ar fi procedura europeană privind cererile cu valoare redusă, în pofida faptului că aplicarea acesteia la procedura menționată mai sus ar fi putut fi, desigur, analizată în perioada 1.1.2009 - 31.12.2010;

3.  constată cu satisfacție că toate statele membre au transpus directiva în legislația națională; ia act, totuși, de faptul că interpretarea domeniului de aplicare a directivei diferă, în anumite privințe, de la un stat membru la altul;

4.  subliniază că un alt raport ar trebui să cuprindă numărul și natura cazurilor pentru fiecare țară pentru a obține o imagine mai detaliată și mai concludentă privind folosirea acestui instrument;

Creșterea gradului de sensibilizare cu privire la dreptul la asistență judiciară transfrontalieră

5.  regretă faptul că relativ puține persoane și puțini practicieni par a fi informați cu privire la drepturile pe care le conferă directiva;

6.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de creștere a gradului de sensibilizare privind dreptul la asistență judiciară transfrontalieră în materie civilă și comercială, și să mărească, astfel, libera circulație a persoanelor;

7.  recunoaște buna activitate desfășurată de portalul e-Justiție al UE, de rețeaua judiciară a UE, precum și de e-CODEX (comunicare e-justiție prin intermediul schimburilor de date online), în special prin disponibilitatea, pe portalul e-justiție al UE, a formularelor de asistență judiciară prevăzute în Directiva Consiliului 2003/8/CE; solicită, totuși, o mai mare claritate și un acces mai ușor la aceste formulare de asistență judiciară și la formularele naționale de asistență judiciară pe toate aceste platforme, incluzând informații clare și practice cu privire la cea mai bună modalitate de a solicita asistență judiciară în diferitele state membre în cadrul unor litigii civile și comerciale transfrontaliere;

8.  invită, prin urmare, Comisia și statele membre să lanseze o campanie de informare eficace pentru a viza un număr mare de potențiali beneficiari și practicieni ai dreptului;

9.  consideră că nici alte proceduri europene, cum sunt procedura europeană privind cererile cu valoare redusă sau procedura privind somația europeană de plată, nu sunt bine cunoscute și că, dacă actuala politică în materie de informare va persista, cunoașterea lor nu se va ameliora;

10.  evidențiază faptul că noile tehnologii și instrumente de comunicare ar putea fi folosite pentru a facilita accesul la informațiile referitoare la asistența judiciară; recomandă, prin urmare, Comisiei și statelor membre să utilizeze o gamă largă de canale de comunicare, incluzând campanii de informare pe internet și platforme interactive precum portalul e-Justiție, ca modalități rentabile de a comunica cu cetățenii;

11.  scoate în evidență faptul că, pentru a asigura continuitatea procedurilor inițiate, capacitatea de stocare temporară și permanentă a formularelor necesare pentru asistența judiciară trebuie îmbunătățită, ca și formularele pentru alte proceduri, în special procedurile privind cererile cu valoare redusă și somația europeană de plată asigurând, printre altele, că sunt la fel de vizibile în toate limbile, inclusiv pe site-ul Atlasul judiciar european în materie civilă și portalul european e-Justiție; solicită Comisiei să ia neîntârziat măsuri în acest sens;

Asigurarea unui sprijin juridic competent

12.  consideră că ar trebui create baze de date care să cuprindă profesioniștii din domeniul dreptului ce posedă suficiente abilități lingvistice și competențe în domeniul dreptului comparat pentru a-și exercita profesia în cazuri de asistență judiciară transfrontalieră, asigurându-se, astfel, că sunt numiți profesioniști din domeniul dreptului care sunt în măsură să-și exercite profesia în astfel de cazuri; deși recunoaște că bazele de date juridice frontaliere existente, precum platforma Find-a-Lawyer („Găsește-un-avocat”), constituie exemple de bune practici în domeniu, solicită dezvoltarea în continuare a unor astfel de instrumente în scopul integrării lor într-o bază de date a profesioniștilor din domeniul dreptului pe portalul e-Justiție;

13.  sugerează că ar fi de dorit să se creeze programe speciale de formare pentru a asigura practicienilor din domeniul dreptului competențe transfrontaliere, punându-se accentul pe cursuri de limbă și drept comparat; îndeamnă Comisia să sprijine, în cooperare cu statele membre, formarea specifică a avocaților care oferă asistență judiciară;

14.  recunoaște că sprijinul și formarea juridică au implicații în ce privește costurile pentru statele membre și că, în climatul economic actual, finanțarea acestora ar putea fi limitată în multe state membre; invită, prin urmare, Comisia să ofere finanțare statelor membre, atunci când este posibil, pentru a asigura o formare judiciară coerentă și de înalt nivel în materie de asistență judiciară transfrontalieră civilă și comercială;

Facilitarea funcționării directivei în folosul cetățenilor

15.  subliniază că este important ca procedurile de cerere să fie simple, astfel încât cetățenii să fie mereu în măsură să solicite asistență judiciară fără ajutorul unui practician din domeniul dreptului; sugerează faptul că cetățenii ce se confruntă cu aceste proceduri să fie în mod automat informați de existența portalului e-Justiție, pentru a le facilita acestora accesul la informație;

16.  consideră că, în concordanță cu sistemele de asistență judiciară naționale existente, este recomandabilă desemnarea unei autorități unice competente în materie de asistență judiciară transfrontalieră, cu un sediu central în fiecare stat membru, care să primească și să transmită cererile de asistență judiciară;

17.  opinează că, pentru a stabili criteriile economice de acordare a asistenței judiciare, ar trebui să se țină seama mai mult de costul diferit al vieții din diferitele state membre și ar trebui să se indice mai exact în ce mod ar trebui luate în considerare aceste diferențe;

18.  sugerează ca solicitanții să aibă opțiunea de a solicita asistență judiciară în statul membru de reședință sau în statul membru în care este situată instanța ori în care se execută hotărârea; constată că, într-o astfel de situație, autoritățile din fiecare stat membru ar fi atunci în măsură să aplice propriile criterii în momentul în care vor lua o decizie asupra cererii;

19.  propune ca orice decizie a autorităților din statul membru de reședință care acordă asistență judiciară, confirmată printr-un certificat comun, să aibă efect, de asemenea, în statul membru în care este situația instanța ori în care se execută hotărârea;

20.  recomandă ca costurile acoperite de asistența judiciară să includă și costurile ocazionate de orice prezentare obligatorie în fața unui judecător sau în fața altei autorități care analizează cererea, precum și pe cele asociate acestora;

21.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită celor mai defavorizate grupuri, pentru a garanta că se ține seama de nevoile acestora;

22.  invită Comisia să prezinte o propunere de modificare a directivei în sensul menționat anterior, în vederea stabilirii unor standarde comune mai ridicate privind asistența judiciară transfrontalieră;

Încurajarea unor forme alternative de sprijin juridic

23.  încurajează statele membre să instituie sisteme de cooperare mai eficiente între organismele publice și organizațiile neguvernamentale astfel încât asistența judiciară și consilierea juridică să devină mai accesibile pentru cetățeni;

24.  dorește instituirea unui sistem de alertă timpurie între instanțele naționale, astfel încât o cerere de asistență formulată într-un stat membru să poată fi adusă la cunoștința celelalte state;

25.  recomandă, de asemenea, o mai mare cooperare între Comisie, statele membre și organismele și organizațiile juridice profesionale, precum barourile europene și naționale și asociațiile profesionale ale practicienilor dreptului;

26.  salută numeroasele inițiative care s-au dovedit a fi exemple elocvente de bune practici în domeniul consilierii juridice gratuite, inclusiv agențiile ce acordă consiliere cu titlu gratuit și clinicile juridice;

27.  încurajează statele membre să asigure disponibilitatea asistenței judiciare în etapa pre-contencios și să faciliteze accesul la aceasta, inclusiv la consilierea privind utilizarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor, care, adesea, se dovedesc a fi mai eficiente din punct de vedere al costurilor și mai rapide decât recurgerea la contencios;

Aspectele internaționale ale asistenței judiciare

28.  invită acele state membre care încă nu au semnat și/sau ratificat Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție să acționeze în acest sens, deoarece aceasta îmbunătățește accesul cetățenilor la justiție în afara Uniunii Europene.

o
o   o

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 26, 31.1.2003, p. 41.


Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale ***II
PDF 192kWORD 20k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (06353/1/2013 – C7-0142/2013 – 2011/0137(COD))
P7_TA(2013)0241A7-0185/2013

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (06353/1/2013– C7–0142/2013),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului [COM(2011)0285],

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7–0185/2013),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Texte adoptate, 3.7.2012, P7_TA(2012)0272.


Alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale ***II
PDF 274kWORD 22k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății și de abrogare a Directivei 92/52/CEE a Consiliului, a Directivelor 96/8/CE, 1999/21/CE, 2006/125/CE și 2006/141/CE ale Comisiei, a Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 și (CE) nr. 953/2009 ale Comisiei (05394/1/2013 – C7-0133/2013 – 2011/0156(COD))
P7_TA(2013)0242A7-0191/2013

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (05394/1/2013 – C7–0133/2013),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Italiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 octombrie 2011(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European în conformitate cu articolul 294 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind poziția în primă lectură a Consiliului (COM(2013)0241),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0353),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0191/2013),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

5.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei privind pesticidele

Punând în aplicare articolul 11 alineatul (1) litera (b), Comisia va acorda o atenție deosebită pesticidelor care conțin substanțe active, agenți fitoprotectori sau agenți sinergici clasificați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008(3) ca mutageni categoria 1A sau 1B, cancerigeni categoria 1A sau 1B, toxici pentru reproducere categoria 1A sau 1B sau despre care se consideră că pot determina tulburări endocrine care ar putea cauza efecte adverse la oameni sau care sunt foarte toxici sau care cauzează efecte critice, cum ar fi efecte neurotoxice sau imunotoxice pentru dezvoltare, obiectivul final fiind evitarea utilizării lor.

(1) JO C 24, 28.1.2012, p.119.
(2) Texte adoptate, 14.6.2012, P7_TA(2012)0255.
(3) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, JO L 353, 31.12.2008, p. 1-1355.


Cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) ***I
PDF 278kWORD 29k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (COM(2011)0348 – C7-0191/2011 – 2011/0152(COD))
P7_TA(2013)0243A7-0009/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0348),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0191/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 7 decembrie 2011(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 10 aprilie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0009/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iunie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE

P7_TC1-COD(2011)0152


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2013/35/UE.)

(1) JO C 43, 15.2.2012, p. 47.


Un plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve - 2 ***I
PDF 420kWORD 35k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve (COM(2012)0498 – C7-0290/2012 – 2012/0236(COD))
P7_TA(2013)0244A7-0146/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0498),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0290/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 decembrie 2012(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0146/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 iunie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve

P7_TC1-COD(2012)0236


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Evaluarea științifică a rezultatelor Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve(4) efectuată de către Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) a scos la iveală o serie de probleme legate de aplicarea acestui regulament.

(2)  Statele membre au utilizat metode diferite pentru a calcula efortul de pescuit în anii de referință și pentru a calcula utilizarea efortului în cadrul planului. Acest lucru a permis desfășurarea unui nivel mai ridicat al efortului de pescuit decât era prevăzut în plan, situație care ar trebui așadar remediată prin uniformizarea metodologiilor folosite de statele membre pentru a calcula efortul. [AM 1]

(3)  Lipsa unor evaluări analitice în unele zone geografice împiedică aplicarea normelor obișnuite de control al exploatării, ceea ce determină o reducere anuală automată cu 25 % a capturilor totale admisibile (TAC) și a efortului de pescuit. Odată cu punerea în aplicare a planului, nivelurile efortului de pescuit alocate pentru zonele în cauză au fost reduse în mod semnificativ. Evaluarea științifică realizată de CSTEP sugerează că, în unele cazuri, ar fi mai potrivit să se utilizeze alte unități de măsură decât rata mortalității provocate de pescuit pentru stabilirea TAC și să se renunțe la reducerea automată a TAC și a efortului.

(3a)  Menținerea la un nivel sustenabil a ratelor mortalității provocate de pescuit, pe baza avizelor științifice, ar trebui să faciliteze refacerea stocurilor de pește. Statele membre ar trebui să acorde prioritate dezvoltării și promovării de măsuri și stimulente care vizează evitarea capturilor nedorite. Ar trebui să se acorde sprijin financiar pentru adoptarea unor măsuri privind utilizarea uneltelor de pescuit selective. [AM 2]

(4)  Planul prevede posibilitatea excluderii navelor ale căror activități nu contribuie în mod semnificativ la mortalitatea codului. Pentru ca efortul asociat acestor activități să nu fie redirecționat către pescuitul de cod, este necesar să se reducă valorile de referință ale efortului. Pentru a evita sarcina administrativă aferentă recalculării efortului de referință de fiecare dată când se decide excluderea anumitor activități, este oportun să se stabilească criterii clare de excludere, astfel încât nivelurile efortului de referință să poată fi fixate definitiv.

(5)  Pentru a facilita desfășurarea unor activități de pescuit mai selective în cadrul pescuitului integral documentat în care toate capturile sunt scăzute din cote, este oportun să se excludă din regimul efortului de pescuit navele care participă la aceste testări.

(6)  Cantitățile alocate din efortul de pescuit maxim admisibil au fost reduse semnificativ pentru principalele unelte de pescuit de cod după intrarea în vigoare a planului. Acest lucru poate avea un impact economic și social considerabil asupra segmentelor de flotă care folosesc aceleași unelte, dar care pescuiesc în principal alte specii decât cod. Pentru a remedia aceste probleme sociale și economice, este necesar să se introducă un mecanism de suspendare a oricăror noi ajustări ale efortului de pescuit.

(7)  Dat fiind că una dintre versiunile lingvistice ale articolului 13 alineatul (2) litera (b) are o formulare diferită față de celelalte versiuni, este necesar să se modifice textul acestei dispoziții pentru a garanta aplicarea sa uniformă.

(8)  Ținând cont de nivelurile ridicate ale capturilor de cod aruncate înapoi în mare care au fost observate în timpul perioadei de aplicare a planului, este necesar ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum și, acolo unde este posibil, pentru a elimina capturile aruncate înapoi în mare, printre altele prin alocarea posibilităților lor de pescuit între nave în așa fel încât cotele să corespundă în cea mai mare măsură posibil capturilor preconizate. [AM 3]

(9)  Derogările de la plan prevăzute la articolele 11 și 13 reprezintă un risc pentru succesul acestuia, dacă nu sunt corect aplicate. O evaluare a aplicării acestor derogări a scos în evidență necesitatea de a consolida cerințele privind monitorizarea, controlul și documentația completă care le justifică. Întrucât cadrul UE de control al pescuitului este bazat pe risc, este necesar ca activităților care fac obiectul unei derogări să le fie atribuit un nivel de risc „foarte ridicat”.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului(5) a abrogat mai multe articole din Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 care făceau trimitere la anexele II și III. Întrucât în Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 nu mai există alte trimiteri la anexele II și III, aceste anexe ar trebui eliminate.

(11)  Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 4

Calcularea efortului de pescuit

(1)  În sensul prezentului regulament, efortul de pescuit desfășurat de un grup de nave se calculează drept suma produselor dintre valorile de capacitate în kW pentru fiecare navă și numărul de zile în care fiecare navă a fost prezentă în una dintre zonele definite în anexa I. O zi de prezență într-o zonă reprezintă orice perioadă neîntreruptă de 24 de ore (sau o parte a acesteia) în care o navă fie este prezentă în zonă și absentă din port, fie, după caz, își utilizează uneltele de pescuit în zonă. [AM 4]

(2)  Statele membre calculează zilele de prezență într-o zonă în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului*.

* JO L 343, 22.12.2009, p. 1. [AM 5]

1a.  La articolul 8, se inserează următorul alineat:

(5a) Fără a aduce atingere alineatelor (2) - (5), Consiliul poate stabili un alt nivel al TAC atunci când avizele științifice arată că acest nivel ar fi mai potrivit pentru a îndeplini obiectivele planului.» [AM 6]

2.  Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

₫Articolul 9

Procedura specială de stabilire a TAC

(1)  Atunci când nu există informații suficiente pentru a stabili TAC în conformitate cu articolul 7, TAC pentru stocurile de cod din Kattegat, vestul Scoției și Marea Irlandei se stabilește la nivelul indicat în avizele științifice. Cu toate acestea, dacă nivelul indicat de avizele științifice depășește cu peste 20 % TAC pentru anul precedent, TAC se stabilește la un nivel cu 20 % mai mare decât nivelul din anul precedent, iar dacă nivelul indicat de avizele științifice este cu mai mult de 20 % sub TAC din anul precedent, TAC se stabilește la un nivel cu 20 % mai mic decât cel din anul precedent.

(2)  Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), atunci când avizele științifice indică faptul că nu ar trebui să existe pescuit direcționat și faptul că:

Consiliul decide să nu aplice o ajustare anuală a capturii totale admisibile în anul următor, cu condiția ca TAC să fie stabilită numai pentru capturile accidentale.[AM 7]

   (i) ar trebui limitate sau reduse capturile accidentale la nivelul recomandat de CSTEP sau ICES și/sau
   (ii) ar trebui reduse capturile de cod la nivelul recomandat de CSTEP sau ICES,

(3)  Atunci când nu există informații suficiente pentru a stabili TAC în conformitate cu articolul 8, TAC pentru stocurile de cod din Marea Nordului, Skagerrak și estul Canalului Mânecii se stabilește prin aplicarea mutatis mutandis a alineatelor (1) și (2) din prezentul articol, cu excepția cazului în care, în urma consultărilor purtate cu Norvegia, este convenit un nivel diferit al TAC.₫

"

3.  La articolul 11, alineatele (2) și (3) se elimină.

4.  Se inserează următoarele articole:"

₫Articolul 11a

Excluderea efortul de pescuit desfășurat în anumite zone, la anumite adâncimi sau cu anumite unelte

(1)  Efortul de pescuit desfășurat de o navă în timpul unei campanii de pescuit poate fi exclus de către statele membre , cu condiția îndeplinirii uneia dintre următoarele condiții: [AM 9]

sau

sau

   (a) întreaga activitate de pescuit a navei în campania respectivă se desfășoară în afara zonelor de distribuție a codului enumerate în lista menționată la alineatul (2)
   (b) întreaga activitate de pescuit a navei în campania respectivă se desfășoară la o adâncime mai mare de 300 m
   (c) în cursul acestei campanii de pescuit, nava în cauză folosește un singur tip de unealtă reglementată la bord, iar aceasta este inclusă pe lista menționată la alineatul (2). Dacă vasul are alte unelte la bord în timpul campaniei de pescuit, acestea sunt arimate în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. [AM 10]

(2)  Pe baza informațiilor furnizate de către statele membre potrivit alineatului (3) și în conformitate cu avizele științifice, Consiliul stabilește o listă a zonelor situate în afara zonelor de distribuție a codului și o listă a uneltelor de pescuit ale căror caracteristici tehnice permit limitarea capturilor de cod la mai puțin de 1,5 % în greutate din totalul capturilor. Odată ce o unealtă sau o zonă supusă spre aprobare de către un stat membru este aprobată, aceasta poate fi folosită de către alte state membre. [AM 11]

(3)  Statele membre furnizează informațiile de care Comisia are nevoie pentru a evalua dacă o zonă sau o unealtă trebuie să figureze pe lista de zone sau pe lista de unelte de pescuit menționate la alineatul (2).

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate privind formatul și procedura de transmitere către Comisie a informațiilor menționate la alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32.

Articolul 11b

Ajustarea valorii de referință pentru calcularea efortului de pescuit maxim admisibil

(1)  Efortul de pescuit menționat la articolul 11a alineatul (1) utilizat la stabilirea valorii de referință menționate la articolul 12 alineatul (2) litera (a) se deduce din valoarea de referință în conformitate cu prezentul articol.

(2)  Cererile de ajustare a valorii de referință menționate la alineatul (1) trebuie înaintate de către statele membre Comisiei până la data de 31 decembrie a fiecărui an. [AM 12]

(3)  Valoarea de referință ajustată se utilizează pentru a recalcula nivelul efortului de pescuit maxim admisibil pentru grupul de efort în cauză prin aplicarea ajustărilor procentuale anuale aplicate de la intrarea în vigoare a planului.

(4)  Excluderea efortului de pescuit menționată la articolul 11a poate fi aplicată grupului de efort pertinent numai după recalcularea efortului de pescuit maxim admisibil în conformitate cu prezentul articol.

(5)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate privind formatul și procedura de transmitere către Comisie a cererilor menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32.

Articolul 11c

Excluderea navelor care participă la testări ale activităților de pescuit integral documentate

(1)  Efortul de pescuit desfășurat de o navă atunci când participă la testări ale activităților de pescuit integral documentate, în cadrul cărora toate capturile de cod, inclusiv capturile aruncate înapoi în mare, se scad din cotă, poate fi exclus de către statele membre din regimul efortului de pescuit.

(2)  Atunci când se aplică alineatul (1), statele membre trebuie să ajusteze nivelul maxim admisibil al efortului de pescuit stabilit în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) pentru grupul de efort vizat. Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire de norme detaliate privind ajustarea nivelului maxim admisibil al efortului de pescuit menţionat în prima teza. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în temeiul articolului 32. [AM 13]

(3)  Statele membre informează Comisia cu privire la orice ajustare a efortului de pescuit maxim admisibil în conformitate cu alineatul (2). Notificarea include detalii privind navele excluse și volumul efortului de pescuit dedus, atât la nivel agregat, cât și la nivelul fiecărei nave.

[AM 14]

(5)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate privind formatul și procedura de notificare menționată la alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32.

Articolul 11d

Măsuri privind excluderile obținute în prealabil[AM 15]

Excluderile de la regimul efortului de pescuit care erau deja în vigoare înainte de (6) continuă să se aplice atât timp cât condițiile în care au fost acordate rămân îndeplinite. Statele membre furnizează anual Comisiei orice informații relevante care să îi permită acesteia să decidă dacă aceste condiții rămân îndeplinite.₫ [AM 16]

5.  Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

  ₫ (4) Pentru grupurile de efort de pescuit cumulate ale căror capturi cumulate procentuale calculate în conformitate cu alineatul (3) litera (d) sunt egale sau mai mari de 20 %, se aplică ajustări anuale. Efortul de pescuit maxim admisibil al grupurilor în cauză se calculează după cum urmează:

   (a) în cazul în care se aplică articolul 7 sau 8, valorii de referință i se aplică același procentaj de ajustare care este stabilit la articolele respective pentru rata mortalității provocate de pescuit;
   (b) în cazul în care se aplică articolul 9, efortului de pescuit i se aplică același procentaj de ajustare ca cel aplicat pentru ajustarea TAC în raport cu anul precedent.

"

[AM 17]

(b)  se adaugă următorul alineat:"

(6)  Prin derogare de la dispozițiile alineatului (4), atunci când efortul de pescuit maxim admisibil a fost redus timp de patru ani consecutivi, Consiliul poate decide să nu aplice o ajustare anuală a efortului de pescuit maxim admisibil în anul sau anii următori.

"

5a.  Se introduce următorul articol:

Articolul 12a

În vederea obținerii unor rate sustenabile a mortalității provocate de pescuit, pe baza avizelor științifice, este pusă în aplicare o eliminare treptată a capturilor aruncate înapoi în mare. Statele membre, sprijinite financiar de Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, introduc măsuri privind utilizarea de unelte de pescuit selective și alte măsuri în acest sens. Statele membre consultă Consiliul consultativ regional relevant, precum și ICES și/sau CSTEP și părțile interesate relevante cu privire la măsurile care urmează să fie adoptate.„[AM 8 şi 18]

6.  La articolul 13 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

     ₫(b) are drept rezultat o compoziție a capturilor, incluzând capturile aruncate înapoi în mare, în care codul reprezintă sub 5 %, în întreaga perioadă de gestionare
"

7.  La articolul 14, se adaugă următoarele alineate:"

(5)  În cazul în care datele științifice indică faptul că folosirea unei anumite unelte de pescuit provocă aruncarea înapoi în mare a unor cantități mari de cod de-a lungul sezonului de gestionare, statul membru în cauză ia măsuri imediate pentru a reduce la minimum capturile de cod aruncate înapoi în mare. [AM 19]

(6)  Statele membre instituie și includ în programele lor naționale de acțiuni de control prevăzute la articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 sisteme care să asigure respectarea condițiilor menționate la articolele 11a, 11b, 11c și 13. În cadrul gestionării riscului menționate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, statele membre atribuie un nivel de risc ₫foarte ridicat» navelor care operează în conformitate cu articolele respective.

"

7a.  La articolul 16 alineatul (3), cuvintele „în 2009” sunt eliminate. [AM 20]

7b.  La articolul 17, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

(4)  În cazul în care indicele CPUE al categoriei de echipamente donatoare este mai mic decât CPUE al categoriei de echipamente receptoare, statul membru aplică un factor de corecție cantității de efort din categoria de echipamente receptoare, astfel încât CPUE mai mare al acesteia din urmă să fie compensat. Statele membre nu efectuează această ajustare atunci când pot justifica faptul că transferul se efectuează în vederea evitării capturilor de cod sau în cadrul unor demersuri de limitare a capturilor aruncate înapoi în mare în temeiul legislaţiei Uniunii privind utilizarea uneltelor de pescuit[AM 21]

8.  Articolul 32 se înlocuiește cu următorul text:"

₫Articolul 32

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură instituit prin articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie*.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

* JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

"

9.  Anexele II și III se elimină.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

(1) JO C 44, 15.2.2013, p. 125.
(2) JO C 44, 15.2.2013, p. 125.
(3) Poziţia Parlamentului European din 11 iunie 2013.
(4) JO L 348, 24.12.2008, p. 20.
(5) JO L 343, 22.12.2009, p. 1.
(6)+ A se introduce data intrării în vigoare a prezentului regulament.


Crima organizată, corupţia şi spălarea de bani
PDF 512kWORD 75k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (raport intermediar) (2012/2117(INI))
P7_TA(2013)0245A7-0175/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa din 14  martie 2012 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani, adoptată în conformitate cu articolul 184 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Decizia sa din 11 decembrie 2012 de a prelungi mandatul Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani până la 30 septembrie 2013,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 67, capitolul 4 (articolele 82-86) și capitolul 5 (articolele 87-89) din titlul V partea a II-a din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 5, 6, 8, 32, 38 și 41, titlul VI (articolele 47-50) și articolul 52,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind crearea și punerea în aplicare a unui ciclu de politici ale UE în materie de crimă organizată și infracțiuni internaționale grave în vederea stabilirii unui proces multianual care să abordeze într-o manieră coerentă cele mai importante amenințări infracționale printr-o cooperare optimă între statele membre, UE și țările terțe,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind stabilirea priorităților UE pentru combaterea criminalității organizate în perioada 2011-2013,

–  având în vedere Programul de la Stockholm în materie de libertate, securitate și justiție(1), Comunicarea Comisiei intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei: Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm” (COM(2010)0171) și Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură” (COM(2010)0673),

–  având în vedere Strategia UE în materie de droguri pentru perioada 2005-2012 și Planul de acțiune al UE în materie de droguri pentru perioada 2009-2012,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată de Adunarea Generală la 15 noiembrie 2000 (Rezoluția 55/25) și deschisă pentru semnare la Palermo, la 12 decembrie 2000, precum și protocoalele aferente,

–  având în vedere Convenția împotriva corupției Organizației Națiunilor Unite (UNCAC), deschisă pentru semnare la Merida, la 9 decembrie 2003,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, adoptată de Adunarea Generală la 20 decembrie 1988 (Rezoluția 1988/8) și deschisă pentru semnare la Viena, în perioada 20 decembrie 1988-28 februarie 1989 și apoi la New York, până la 20 decembrie 1989,

–  având în vedere convențiile penale și civile ale Consiliului Europei privind corupția, deschise pentru semnare la Strasbourg, la 27 ianuarie și, respectiv, la 4 noiembrie 1999, precum și Rezoluțiile (98)7 și (99)5, adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998 și 1 mai 1999, prin care se constituie Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

–  având în vedere Actul Consiliului din 26 mai 1997, care stabilește, în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Convenția privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Convenția OCDE privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, deschisă spre semnare la Paris, la 17 decembrie 1997, precum și modificările ulterioare,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și privind finanțarea terorismului, deschisă pentru semnare la Varșovia, la 16 mai 2005 și Rezoluția CM/Res(2010)12 a Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei din 13 octombrie 2010, privind Statutul Comitetului de experți pentru evaluarea măsurilor de combatere a spălării de bani (MONEYVAL),

–  având în vedere cele 40 de recomandări și cele 9 recomandări speciale ale Grupului de acțiune financiară FATF/GAFI privind combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului și proliferării,

–  având în vedere activitatea Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii(4), Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor(5), Decizia-cadru 2005/212/JAI din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea(6), și Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare(7),

–  având în vedere Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile(8) și având în vedere raportul Comisiei Europene COM(2011)0176 întocmit în conformitate cu articolul 8 din decizia menționată mai sus,

–  având în vedere Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre(9), precum și actele ulterioare de modificare,

–  având în vedere Decizia cadru 2002/465/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă(10) și Raportul Comisiei privind transpunerea juridică a respectivei decizii cadru (COM(2004)0858),

–  având în vedere Decizia 2009/902/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de instituire a unei rețele europene de prevenire a criminalității (REPC) (11),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(12) și comunicarea Comisiei intitulată „Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane” (COM(2012)0286),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale și faptul că întotdeauna ar trebui să aibă prioritate interesele copiilor implicați în cazuri de trafic și migrație,

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/GAI a Consiliului(13),

–  având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului(14), precum și Raportul Comisiei adresat Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea acestei directive (COM(2012)0168),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate(15),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor(16),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri(17),

–  având în vedere Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupției în sectorul privat(18) și Raportul Comisiei către Consiliu întemeiat pe articolul 9 din această decizie-cadru (COM(2007)0328),

–  având în vedere Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale(19), precum și în sensul articolului 15 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, precum și modificările ulterioare(20),

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI(21),

–  având în vedere propunerea de directivă privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, prezentată de Comisia Europeană (COM(2013)0045),

–  având în vedere propunerea de directivă privind înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni în Uniunea Europeană, prezentată de Comisia Europeană (COM(2012)0085),

–  având în vedere propunerea de directivă privind atacurile împotriva sistemelor informatice și de abrogare a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului, prezentată de Comisia Europeană (COM(2010)0517),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale” (COM(2012)0722),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Primul raport anual privind punerea în aplicare a strategiei de securitate internă a UE” (COM(2011)0790),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului ajutorului UE: instituirea unui Centru european de combatere a criminalității informatice” (COM(2012)0140),

–  având în vedere comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Către un cadru european global pentru jocurile de noroc online”(COM(2012)0596),

–  având în vedere comunicarea Comisei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Evaluarea criminalității în UE: plan de acțiune privind statisticile pentru perioada 2011-2015” (COM(2011)0713),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Către o politică a UE în materie penală: asigurarea punerii în aplicare eficace a politicilor UE prin intermediul dreptului penal” (COM(2011)0573),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Consiliu din 6 iunie 2011 privind participarea Uniunii Europene la Grupul de state împotriva corupției (GRECO) din cadrul Consiliului Europei (COM(2011)0307),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Produsele provenite din activități de criminalitate organizată - Garantarea principiului potrivit căruia ”criminalitatea nu aduce venituri„” (COM(2008)0766),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind prevenirea și combaterea crimei organizate în sectorul financiar (COM(2004)0262),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2007/425/CE din 13 iunie 2007 de identificare a unui set de acțiuni pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011, referitoare la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(22),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile Uniunii de combatere a corupției(23), din 25 octombrie 2011 referitoare la criminalitatea organizată în Uniunea Europeană(24) și din 22 mai 2012 referitoare la abordarea UE privind dreptul penal(25),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la combaterea pescuitului ilegal la nivel mondial – rolul UE(26),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport(27),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene(28),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2005 conținând propunerea de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului pentru combaterea finanțării terorismului(29),

–  având în vedere Raportul Europol din 2013 privind evaluarea amenințării pe care o reprezintă criminalitatea gravă și organizată (SOCTA),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale(30),

–  având în vedere concluziile audierilor publice, discuțiilor cu privire la documentele de lucru și schimburilor de opinii cu personalități de nivel înalt, precum și ale misiunilor efectuate de delegațiile Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani,

–  având în vedere răspunsurile la chestionarul trimis parlamentelor naționale, referitor la rolul și experiențele lor în materie de combatere a crimei organizate, corupției și spălării de bani,

–  având în vedere contribuțiile tematice ale lui Ayala Sender, Díaz de Mera García Consuegra, McClarkin și Mitchell în domeniul crimei organizate,

–  având în vedere contribuțiile tematice ale lui de Jong, Gabriel, Skylakakis și Weiler în domeniul corupției,

–  având în vedere contribuțiile tematice ale lui Borghezio și Tavares în domeniul spălării de bani,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul intermediar al Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani (A7-0175/2013),

Crima organizată, corupția și spălarea de bani

A.  întrucât Comisia specială pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani (CRIM) a fost abilitată să ancheteze amploarea crimei organizate, a corupției și a spălării de bani pe baza celor mai bune evaluări privind amenințările și să propună măsuri corespunzătoare pentru ca UE să prevină și să abordeze aceste amenințări și să le combată la nivel internațional, european și național;

B.  întrucât organizațiile criminale tradiționale și-au extins treptat raza de acțiune la nivel internațional, profitând de oportunitățile oferite de eliminarea granițelor interne ale Uniunii Europene și de globalizarea economică și de noile tehnologii și încheind alianțe cu grupuri criminale din alte țări (precum cartelurile drogurilor din America de Sud și mafia rusofonă) pentru a-și împărți piețele și zonele de influență; întrucât grupările criminale își diversifică din ce în ce mai mult activitatea, dezvoltându-se legături între traficul de droguri, traficul de persoane, facilitarea imigrărilor ilegale și traficul de arme; întrucât legătura dintre terorism și crima organizată este din ce în ce mai strânsă;

C.  întrucât criza economică mondială nu numai că creează un context favorabil înmulțirii activităților ilegale, dar contribuie și la diversificarea acestora, activități precum frauda și corupția în domeniul sportului profesionist, contrafacerea bunurilor de consum cotidian, precum produse alimentare și farmaceutice, forță de muncă ieftină la negru și traficul cu ființe umane; întrucât crima organizată, frauda și spălarea de bani au un efect devastator asupra statelor membre, prin infiltrarea în economia legală;

D.  întrucât grupurile de crimă organizată sunt, în general. ramificate la nivel internațional, ceea ce constituie cea mai importantă amenințare la adresa securității și prosperității cetățenilor europeni, care nu au fost informați cu privire la creșterea explozivă a criminalității transfrontaliere sau cu privire la incapacitatea autorităților judiciare naționale de a-i face față la nivel transfrontalier;

E.  întrucât se observă o tendință tot mai pronunțată de ajutor reciproc între diversele organizații criminale, prin ramificațiile lor internaționale și prin diversificarea activităților, și reușesc astfel să depășească diferențele lingvistice, etnice sau de interese comerciale, orientându-se către traficuri comune, diminuarea costurilor și maximizarea profiturilor, într-un moment în care criza se face simțită la nivel mondial;

F.  întrucât, potrivit estimărilor realizate de Europol în SOCTA 2013, în UE există în prezent cel puțin 3 600 de organizații criminale active, iar trăsăturile cele mai frecvente ale acestor organizații sunt structura de rețea și cooperarea, prezența pregnantă la nivelul economiei legale internaționale, tendința de a se axa – în special în cadrul organizațiilor mai mari – pe mai multe activități infracționale în același timp și faptul că 70 % dintre organizațiile existențe au membri de naționalități diferite, ceea ce demonstrează caracterul transnațional al fenomenului;

G.  întrucât sărăcia constituie un factor principal pentru crima organizată, ea fiind exploatată de organizațiile criminale;

H.  întrucât este esențial să se elimine sărăcia și să se îmbunătățească accesul populației la locuri de muncă și la protecție socială;

I.  întrucât fenomenele traficului de persoane și organe umane, prostituției forțate, sclaviei și creării de lagăre de muncă forțată sunt adesea gerate de organizații criminale transnaționale; întrucât este necesar ca de urgență să se monitorizeze în permanență traficul internațional de organe și legăturile sale cu organizațiile mafiote; întrucât traficul cu ființe umane este o formă de criminalitate multi-fațetată care generează profituri de circa 25 miliarde EUR anual și afectează toate statele membre;

J.  întrucât numărul total al victimelor muncii forțate în statele membre ale UE este estimat la 880 000, dintre care se estimează că 30 % sunt victime ale exploatării sexuale, iar 70 % sunt victime ale muncii forțate, femeile reprezentând majoritatea victimelor din UE; întrucât munca forțată aduce profituri considerabile pentru organizațiile mafiote, conduce la dumping social și cauzează numeroase pierderi societății în termeni fiscali;

K.  întrucât victimele traficului cu ființe umane provin atât din interiorul, cât și din exteriorul UE;

L.  întrucât victimele traficului de persoane sunt recrutate, transportate sau sechestrate prin forță, coerciție sau înșelăciune, în scopul exploatării sexuale, al muncii sau al serviciilor forțate, precum cerșetoria, sclavia, servitutea, activități infracționale, servicii menajere, adopție sau căsătorii forțate sau în scopul prelevării de organe; întrucât aceste victime sunt exploatate și subordonate complet traficanților sau exploatatorilor, sunt obligate să le restituie acestora datorii exorbitante, adeseori sunt private de documentele de identitate, sechestrate, izolate și amenințate, trăiesc cu teamă și sub amenințarea represaliilor, fără bani, nu au încredere în autoritățile locale, își pierd speranța de a scăpa sau de a reveni la o viață normală;

M.  întrucât închiderea frontierelor externe ale UE este imposibilă;

N.  întrucât, în fiecare an, 2 000 de persoane mor pe Marea Mediterană, încercând să pătrundă în UE;

O.  întrucât, deși traficul de persoane evoluează în funcție de împrejurările socioeconomice, victimele provin din țări și regiuni care se confruntă cu dificultăți economice și sociale, iar factorii de vulnerabilitate sunt aceiași de ani de zile; întrucât dezvoltarea industriei sexuale și cererea de forță de muncă ieftină și produse ieftine reprezintă două dintre cauzele traficului de persoane și întrucât, în general, factorul comun pentru a deveni victime ale traficului este promisiunea unei vieți mai bune pentru persoanele respective și/sau pentru familiile lor;

P.  întrucât traficul ilicit (de organe, arme, droguri, substanțe chimice, biologice, radioactive și nucleare și precursori ale acestora, medicamente, specii ale faunei sălbatice și organe ale acestora, țigări și tutun, opere de artă și alte produse) are proveniențe diverse, alimentând noi piețe infracționale în întreaga Europă, oferind oportunități enorme de profit organizațiilor criminale și reprezentând o amenințare pentru siguranța frontierelor, piața unică și interesele financiare ale Uniunii;

Q.  întrucât grupurile criminale și-au diversificat rutele de trafic de narcotice, dar și mărfurile care fac obiectul traficului; întrucât internetul reprezintă un instrument și o nouă cale pentru aprovizionarea cu precursori ai drogurilor și producția de stupefiante, precum și pentru distribuția de substanțe psihoactive; întrucât traficul de precursori ai drogurilor, precum efedrina, pseudoefedrina și anhidrida acetică nu este supravegheat îndeajuns în Uniunea Europeană și reprezintă un pericol grav;

R.  întrucât controlul precursorilor chimici și al echipamentelor folosite pentru fabricarea drogurilor sintetice constituie un element fundamental în reducerea aprovizionării cu droguri;

S.  întrucât substanțele chimice folosite în scopuri licite pot fi deturnate de către organizațiile criminale de la comerțul licit și pot fi folosite ca precursori ai drogurilor; întrucât în anul 2008 în UE s-au confiscat 75 % din cantitățile de anhidridă acetică (principalul precursor pentru heroină) confiscate la nivel mondial și întrucât rapoartele anuale ale Biroului Organizației Națiunilor Unite pentru controlul narcoticelor fac în continuare referire la măsurile insuficient de stricte puse în aplicare de UE pentru prevenirea deturnării acestei substanțe în scopuri ilicite;

T.  întrucât mulți cetățeni ai Uniunii trăiesc în sărăcie și șomaj, în timp ce infracțiunile transfrontaliere cresc de la an la an;

U.  întrucât numărul locurilor de muncă legale din Uniune pierdut ca urmare a activităților ilegale ale grupărilor criminale nu poate fi calculat exact, deoarece infractorii nu publică rapoarte, însă se poate estima că este de ordinul a zeci de milioane;

V.  întrucât, în mod similar, veniturile fiscale pierdute de guvernele naționale și de Uniune pot fi doar estimate, dar este probabil ca totalul acestora să fie de ordinul a sute de milioane de euro anual și să crească în continuare;

W.  întrucât traficul ilegal de țigări provoacă anual o pierdere de aproximativ 10 miliarde de euro în finanțele statului; întrucât volumul afacerilor cu trafic de arme ușoare în lume este estimat la 170-230 de milioane USD pe an și întrucât în Europa circulă peste 10 milioane de arme ilegale, ceea ce prezintă o amenințare gravă la adresa securității cetățenilor și a forțelor de ordine; întrucât aceste tipuri de trafic pot produce pierderi financiare și daune întreprinderilor producătoare, facilitând dezvoltarea altor forme de crimă organizată care, la rândul lor, constituie o amenințare socială gravă, întrucât acest fenomen ar putea deveni cu ușurință a sursă de finanțare pentru activități teroriste;

X.  întrucât veniturile generate de traficul cu specii ale faunei sălbatice și cu organe ale acestora sunt estimate la 18-26 de miliarde EUR anual, UE fiind principala piață de destinație la nivel mondial;

Y.  întrucât traficul presupune pierderi pentru veniturile publice, afectează companiile producătoare și are un efect negativ asupra locurilor de muncă, asupra populației și asupra mediului social;

Z.  întrucât capacitatea de infiltrare a organizațiilor criminale a evoluat, acestea fiind în prezent active în domenii precum lucrările publice, transporturile, lanțurile mari de comerț cu amănuntul, gestionarea deșeurilor, comerțul cu specii ale faunei sălbatice și resurse naturale, servicii de securitate, servicii de divertisment pentru adulți și multe altele, dintre care multe fac obiectul controlului și mecanismelor decizionale politice; întrucât, prin urmare, crima organizată devine într-o măsură din ce în ce mai mare similară unui actor economic global, cu un spirit antreprenorial puternic și specializat în furnizarea simultană a diferite tipuri de bunuri și servicii ilegale, dar din ce în ce mai mult și legale, cu un efect din ce în ce mai semnificativ asupra economiei europene și mondiale, antrenând costuri anuale de 870 de miliarde USD;

AA.  întrucât activitățile infracționale organizate de tip mafiot referitoare la mediu– precum traficul și eliminarea ilegală a deșeurilor, distrugerea patrimoniului ecologic, peisagistic, artistic și cultural – au dobândit o dimensiune internațională care necesită un efort comun din partea tuturor țărilor europene, cu scopul de a preveni și a combate mai eficiente așa-numita eco-mafie;

AB.  întrucât sumele uriașe de bani generate de rețelele mafiote și de crimă organizată sunt direcționate către bănci și piețe financiare din Uniunea Europeană, care devin astfel complice la spălarea de bani;

AC.  întrucât băncile internaționale joacă un rol semnificativ în facilitarea spălării de bani și sunt implicate direct în spălarea veniturilor crimei organizate;

AD.  întrucât raportul SOCTA publicat de Europol în 2013 subliniază faptul că activitățile de contrafacere a mărfurilor și comerțul ilicit cu produse constituie o piață infracțională emergentă, accentuată de criza economică; întrucât traficul de droguri rămâne cea mai mare piață infracțională; întrucât comerțul ilicit cu deșeuri și fraudele energetice constituie noi amenințări emergente, care necesită o atenție deosebită;

AE.  întrucât combaterea eficace a crimei organizate, sub toate formele acesteia, presupune măsuri care să lipsească organizațiile criminale de resursele financiare și să desființeze confidențialitatea bancară, atunci când este necesar;

AF.  întrucât organizațiile criminale beneficiază adesea de o zonă gri de complicitate cu alți actori, acționând, în interes comun, cu persoane prezumat respectabile (întreprinzători, funcționari publici la toate nivelurile decizionale, politicieni, bancheri și profesioniști etc.), care, deși nu au în sine legătură cu structura organizațiilor criminale, întrețin cu acestea din urmă relații de afaceri reciproc avantajoase;

AG.  întrucât în unele țări europene care nu sunt membre ale UE o mare parte a societății se află într-o zonă gri și adeseori supraviețuiește ca urmare a activităților infracționale; întrucât în această situație se află în principal tinerii;

AH.  întrucât printre modalitățile tipice de operare ale crimei organizate se numără de acum, pe lângă violență, intimidare și terorism, și corupția; întrucât spălarea de bani poate fi legată, la rândul său, nu numai de activitățile specifice crimei organizate, ci și de corupție și infracțiuni fiscale; întrucât conflictele de interese constituie o cauză a corupției și a fraudei; întrucât, din acest motiv, crima organizată, corupția și spălarea de bani, deși rămân fenomene distincte, sunt adesea strâns legate; întrucât organizațiile criminale pot recurge și la organizații din sectorul public și privat, chiar și la organizații non-profit, ca acoperire pentru spălările de bani;

AI.  întrucât jurnaliștii de anchetă joacă un rol esențial în dezvăluirea corupției, a fraudei și a crimei organizate și, prin urmare, sunt expuși unor amenințări financiare și de securitate specifice; întrucât, de exemplu, pe o perioadă de cinci ani, în cele 27 de state membre s-au publicat în total 233 de rapoarte de cercetare privind cazuri de fraudă asociate utilizării abuzive a fondurilor UE(31); întrucât finanțarea suplimentară, în special de către Comisie și alte instituții internaționale, este indispensabilă pentru susținerea și dezvoltarea în continuare a jurnalismului de anchetă;

AJ.  întrucât spălarea de bani, corupția și crima organizată comise de entități europene afectează în mod grav țările în curs de dezvoltare și reprezintă un obstacol pentru dezvoltarea acestora, lipsindu-le de propriile resurse naturale, limitându-le resursele fiscale și mărindu-le datoria publică;

AK.  întrucât internetul le oferă grupărilor infracționale posibilitatea de a acționa mai rapid, pe scară mai largă, determinând astfel modificarea tipurilor de activități infracționale; întrucât criminalitatea cibernetică, îndeosebi exploatarea și înșelarea minorilor, reprezintă o amenințare din ce în ce mai importantă, organizațiile criminale folosindu-se de pariurile sportive online pe post de instrument de obținere de profituri și de spălare a banilor la nivel mondial;

AL.  întrucât aranjarea meciurilor este un nou tip de criminalitate cu câștiguri mari, sentințe mici și, din cauza gradului redus de depistare, o afacere profitabilă pentru infractori;

În apărarea cetățenilor și a economiei licite

AM.  întrucât protecția cetățenilor și economia legală și competitivă presupun voință politică și o luptă neînduplecată împotriva crimei organizate, a traficului cu ființe umane, a corupției și a spălării de bani, fenomene care cauzează prejudicii serioase societății și, în special, constituie o amenințare la adresa supraviețuirii antreprenorilor cinstiți, a siguranței cetățenilor și a consumatorilor și a principiilor democratice fundamentale ale statului;

AN.  întrucât grupările criminale exploatează tehnologia, mediile și oportunitățile moderne, care reproduc oportunități și obiective profesionale legitime; întrucât grupările criminale dispun de un nivel ridicat de expertiză, organizare, experiență și sofisticare, susținut de o mai bună mobilitate, conectivitate și posibilitate de deplasare; întrucât crima organizată a devenit mai dificil de localizat și a crescut probabilitatea ca aceasta să exploateze diferite sisteme juridice și jurisdicții naționale;

AO.  întrucât, în conformitate cu Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC), veniturile din activități ilegale la nivel global sunt estimate la aproximativ 3,6 % din PIB-ul global, iar fluxul spălărilor de bani la nivel mondial este actualmente în jur de 2,7 % din PIB-ul global; întrucât Comisia Europeană estimează că doar în Uniunea Europeană costul corupției se ridică la aproximativ 120 de miliarde de euro pe an, adică 1 % din PIB-ul UE; întrucât resurse semnificative sunt astfel sustrase în detrimentul dezvoltării economice și sociale, al finanțelor publice și al binelui cetățenilor;

AP.  întrucât veniturile provenite din activități ilegale și rețelele de spălare de bani au un efect negativ asupra economiei UE, încurajând speculațiile și bulele financiare care afectează economia reală;

AQ.  întrucât, în anumite țări, corupția constituie o amenințare gravă la adresa democrației și un obstacol în calea eficienței și justeței administrației publice, întrucât corupția descurajează investițiile, alterează funcționarea pieței interne și concurența loială între companii și compromite, în cele din urmă, dezvoltarea economică, prin distribuirea deficitară a resurselor, în special în defavoarea serviciilor publice în general și a serviciilor sociale în special; întrucât complexitatea birocratică – și numărul mare al autorizațiilor prealabile inutile – descurajează activitatea întreprinzătorilor, perturbă activitățile economice legale și poate să favorizeze mituirea funcționarilor publici sau să genereze alte forme de corupție;

AR.  întrucât diferențele existente la nivelul legislației și al punerii în aplicare a acesteia în ceea ce privește mituirea funcționarilor publici afectează în mod negativ piața internă, nu numai pentru că nu asigură condiții echitabile pentru întreprinderi, dar și pentru că astfel de activități se produc și pe teritoriul Uniunii Europene, atunci când întreprinderi cu sediul într-un stat membru mituiesc funcționari publici ai altui stat membru, perturbând astfel funcționarea piețelor;

AS.  întrucât corupția este percepută de 74 % dintre cetățenii europeni ca o importantă problemă națională și supranațională(32) și întrucât fenomenele de corupție se produc în toate sectoarele societății; întrucât corupția subminează încrederea cetățenilor în instituțiile democratice și eficiența guvernelor legitime în asigurarea statului de drept, întrucât creează privilegii și, deci, nedreptate socială; întrucât lipsa de încredere în politicieni crește în perioadele de criză economică accentuată;

AT.  întrucât domeniile în care, conform rapoartelor, corupția de rând este mai ridicată, exprimată ca procent din cazurile de luare de mită pe persoană, sunt, în medie: serviciile medicale 6,2 %; serviciile funciare 5 %, serviciile vamale 4,8 %, serviciile judiciare 4,2 %, poliție 3,8 %, servicii de înmatriculare și autorizare 3,8 %, învățământ 2,5 %, utilități 2,5 %, servicii fiscale 1,9 %;

AU.  întrucât, în zonele cu un nivel ridicat al infracționalității, resursele economiei locale sunt sustrase ilegal de către crima organizată, descurajând astfel dorința normală de a întreprinde, inclusiv investițiile altor state; întrucât în aceste zone accesul întreprinderilor „curate”la credite este din ce în ce mai dificil datorită costurilor din ce în ce mai ridicate și garanțiilor din ce în ce mai mari cerute de bănci; întrucât întreprinderile ce se confruntă cu dificultăți economice sunt uneori forțate să apeleze la organizații criminale pentru a obține credite pentru investiții;

AV.  întrucât grupările de crimă organizată la nivel local profită de lacunele economiei legale și pot deveni actori principali în furnizarea de produse de uz cotidian; întrucât, pe lângă șantaj și intimidări, ce constituie amenințări la adresa comunităților locale, aceasta subminează economia legală și comunitatea în ansamblul său, relativ la siguranța cetățenilor și a întreprinderilor; întrucât criminalitatea informatică, pirateria sau traficul ilegal de conținuturi creative, de pornografie infantilă, de produse farmaceutice, de substanțe psihotrope legale și de precursori ai acestora, de componente, piese de schimb și alte produse de uz cotidian și aspecte relative la drepturile și licențele aferente subminează sănătatea cetățenilor, siguranța, locurile de muncă în sectoarele în cauză și stabilitatea socială și poate provoca întreprinderilor din sectoarele în cauză daune masive până la amenințarea existenței acestora;

AW.  întrucât infracțiunile din ce în ce mai frecvente în sectorul agroalimentar nu numai că periclitează în mod grav sănătatea cetățenilor europeni, dar provoacă și pagube importante acelor țări care și-au făcut un renume din excelența în domeniul alimentar;

AX.  întrucât exploatarea sexuală a copiilor pe internet, precum și pornografia infantilă reprezintă o amenințare specială; întrucât criminalitatea informatică, în special cea motivată de profit și accesul neautorizat la sisteme informatice sunt adeseori legate de fraude financiare; întrucât criminalitatea informatică care implică furnizarea de servicii ilegale se află în creștere, iar volumul de malware sporește rapid; întrucât organismele europene responsabile necesită finanțare suplimentară;

AY.  întrucât spălarea banilor a luat forme din ce în ce mai complexe, cu trasabilitate dificilă; întrucât, pentru a spăla banii murdari, organizațiile criminale se folosesc din ce în ce mai mult de circuitul ilegal, dar și legal, de pariuri și de „aranjarea” rezultatelor evenimentelor sportive, mai ales online, precum și de bănci aflate în țări în care transferurile de bani nu sunt monitorizate suficient pentru a preveni spălarea de bani și evaziunea fiscală; întrucât aranjarea meciurilor ar trebui să fie considerată o formă profitabilă de crimă organizată; întrucât pariurile legale, ca expresie a activității antreprenoriale, ar trebui sprijinite în temeiul principiilor subsidiarității și proporționalității;

AZ.  întrucât falsificarea registrelor contabile ale societăților comerciale reprezintă adesea o modalitate de a crea lichidități neoficiale, modalitate care reduce venitul impozabil și poate fi utilizată pentru corupție sau spălare de bani, afectând concurența loială și reducând capacitatea statului de a-și îndeplini funcția socială;

BA.  întrucât, într-o perioadă de austeritate, se estimează că fraudele fiscale costă statele membre 1 000 de miliarde de euro pe an; întrucât evaziunea fiscală nu se limitează la economia subterană, ci este prezentă și în economia reală, la nivelul unor corporații renumite;

Necesitatea unei abordări comune la nivel european

BB.  întrucât la nivel european s-au depus deja eforturi pentru a asigura un cadru legislativ și juridic armonizat în privința combaterii crimei organizate, a corupției și a spălării de bani;

BC.  întrucât, mai ales în cazul criminalității transfrontaliere, diversitatea abordărilor fenomenelor infracționale în statele membre și diferențele dintre legislațiile penale materiale și procedurale poate crea lacune și deficiențe în sistemele penale, civile și fiscale din întreaga Uniune Europeană; întrucât paradisurile fiscale, țările cu politici bancare laxe și țările instabile, în care autoritățile centrale nu dispun de forța necesară, au devenit ținte predilecte pentru spălarea banilor de către criminalitatea organizată;

BD.  întrucât grupările criminale sunt frecvent structurate sub forma unei rețele internaționale și, prin urmare, această structură internațională necesită un răspuns transfrontalier, inclusiv o comunicare eficace și amplă și partajarea de informații între agențiile naționale și internaționale echivalente;

BE.  întrucât protecția intereselor financiare ale Uniunii și a monedei euro trebuie fie o prioritate în ceea ce privește monitorizarea fenomenului din ce în ce mai pregnant al deturnării fondurilor europene de către organizațiile criminale prin așa-numitele fraude comunitare, precum și fenomenul de contrafacere a monedei euro;

BF.  întrucât la nivel european s-au dezvoltat programe precum Hercule, Fiscalis, Customs și Pericles, cu scopul de a proteja interesele financiare ale UE și de a combate activitățile infracționale și ilicite transnaționale și transfrontaliere;

BG.  întrucât diferențele dintre statele membre în ceea ce privește câștigurile de productivitate sunt cel mai mare inamic al zonei euro; întrucât acestea generează, pe termen mediu și lung, diferențe de competitivitate care nu pot fi soluționate prin devalorizare monetară și conduc la programe de austeritate severe și nesustenabile din punct de vedere politic, care vizează devalorizarea internă; întrucât corupția sistemică din sectorul public, care acționează ca impediment major pentru eficiență, investiții străine directe și inovare, împiedică astfel funcționarea corespunzătoare a uniunii monetare;

BH.  întrucât la nivelul sectoarelor publice din UE există cel puțin 20 de milioane de cazuri de corupție de mici dimensiuni și întrucât este evident faptul că acest fenomen are un efect în lanț asupra acelor sectoare ale administrației publice din statele membre (și asupra persoanelor politice corespunzătoare) care sunt responsabile de gestionarea fondurilor UE și a altor interese financiare;

BI.  întrucât în Europa se înregistrează o diferență fiscală semnificativă, la nivelul UE pierzându-se în fiecare an venituri publice în valoare de aproximativ 1 000 de miliarde de euro ca urmare a fraudei și evaziunii fiscale, ceea ce reprezintă un cost anual de aproximativ 2 000 de euro pentru fiecare cetățean al UE;

BJ.  întrucât, pentru a face față fenomenelor criminale, puterea legislativă din statele membre trebuie să fie în măsură să reacționeze rapid și eficient la modificarea structurilor și la noile forme de criminalitate și cu atât mai mult întrucât, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, toate statele membre trebuie să ofere cetățenilor lor un veritabil spațiu de libertate, securitate și justiție;

BK.  întrucât abordarea europeană de combatere a crimei organizate, a corupției și a spălării de bani trebuie să se bazeze pe cele mai complete evaluări ale amenințărilor și pe consolidarea cooperării polițienești și judiciare inclusiv cu țările terțe, pe o definiție comună a faptelor penale precum infracțiunea de asociere de tip mafiot sau de auto-spălare de bani, incriminarea tuturor formelor de corupție, armonizarea legislațiilor statelor membre privind anumite mecanisme de importanță procedurală cum ar fi statutul prescrierilor; prevederea unor forme eficiente de confiscare și recuperare a beneficiilor obținute de grupările criminale și din corupție, responsabilizarea crescută a administrației publice, a politicienilor, a avocaților, a notarilor, a agenților imobiliari, a companiilor de asigurări și a altora, formarea magistraților și a forțelor de poliție și schimbul de bune practici pentru stabilirea unor instrumente preventive corespunzătoare,

BL.  întrucât recunoașterea reciprocă este recunoscută ca principiu fundamental al cooperării judiciare în materie civilă și penală între statele membre le UE,

BM.  întrucât combaterea traficului de persoane constituie o prioritate pentru UE având în vedere faptul că, începând cu anii 1990, s-au dezvoltat numeroase inițiative, măsuri și programe de finanțare și un cadru juridic; întrucât articolul 5 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice în mod explicit traficul de persoane;

BN.  întrucât, pentru ca statele membre să coopereze în combaterea crimei și operaționalizarea sistemelor judiciare, este necesar să existe încredere reciprocă între autoritățile judiciare din UE; întrucât principiul încrederii reciproce necesită adoptarea unor standarde minime de protecție la cel mai înalt nivel posibil,

BO.  întrucât sistemele legislative și de procedură penală ale statelor membre au evoluat de-a lungul timpului; întrucât fiecare stat membru își are propriile caracteristici și trăsături și întrucât, prin urmare, anumite domenii-cheie ale dreptului penal trebuie să rămână în competența statelor membre,

BP.  întrucât trebuie subliniată diferența substanțială între martori și acuzații care colaborează cu organele de anchetă; întrucât trebuie ținut cont de datoria primordială a statelor membre și a Uniunii Europene de a proteja și a garanta siguranța celor care au ales să se îndrept împotriva criminalității organizate și de tip mafiot, punând în pericol propria viață și viețile celor dragi;

BQ.  întrucât, deși licitațiile pentru achiziții publice sunt monitorizate îndeaproape, cheltuielile ulterioare nu sunt nici pe departe transparente, iar declarațiile de interese diferă foarte mult de la un stat membru la altul,

Pentru un cadru legislativ omogen și coerent

1.  consideră necesară elaborarea unui răspuns politic adecvat pentru combaterea prezenței organizațiilor criminale și de tip mafiot la nivelul UE, prin intermediul unui plan de acțiune detaliat și oportun, care să conțină măsuri legislative și nelegislative destinate să distrugă aceste organizații, să identifice și să recupereze orice tip de avuție asociată acestora în mod direct sau indirect;

2.  este convins că, pentru a combate crima organizată și în stil mafiot și pentru a eradica fenomene precum corupția și spălarea de bani care, puse laolaltă, îngrădesc libertatea, drepturile și siguranța cetățenilor europeni și ale viitoarelor generații, este necesar nu doar să se reacționeze la o astfel de activitate criminală, ci trebuie făcute și eforturi majore preventive;

3.  invită Comisia să stabilească standarde juridice comune și modele de integrarea și cooperare între statele membre; solicită Comisiei, în special, să prezinte, în baza unui raport de evaluare privind aplicarea deciziei-cadru privind lupta împotriva crimei organizate și a legislațiilor cele mai avansate în domeniu ale statelor membre, o propunere legislativă care să includă o definiție comună a criminalității organizate, care ar trebui să includă și infracțiunea de asociere de tip mafiot, subliniind caracterul antreprenorial și puterea de intimidare a grupurilor infracționale și ținând cont de articolul 2(a) din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale; subliniază că propunerile de dispoziții în materie de drept material penal în UE trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiile subsidiarității și proporționalității, precum și poziția adoptată de Parlament în rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la abordarea UE privind dreptul penal;

4.  invită Comisia să elaboreze o definiție comună a corupției, pentru a elabora o politică globală coerentă împotriva corupției; recomandă Comisiei să cuprindă, în raportul său privind măsurile anticorupție adoptate de statele membre, anunțat pentru 2013, toate formele de corupție, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organizațiile non-profit, evidențiind cele mai bune practici naționale de combatere a acesteia, și să determine o metodă precisă de cuantificare a fenomenului precum și să includă și analiză cuprinzătoare a domeniilor expuse corupției în fiecare stat membru; invită Comisia să prezinte periodic rapoarte Parlamentului European și conferinței statelor părți la UNCAC privind măsurile împotriva corupției luate atât de statele membre, cât și de instituțiile UE și să actualizeze în consecință legislația europeană în vigoare în acest domeniu;

5.  susține că un cadru normativ eficace în privința spălării banilor trebuie să ia în considerare interacțiunea dintre dispozițiile de combatere a acestui fenomen și dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal, astfel încât spălarea banilor să poată fi contracarată fără diminuarea standardelor consacrate de protecție a datelor; în acest sens, salută sistemul de protecție a datelor utilizat de Europol;

6.  invită Comisia să includă în propunerea sa de armonizare a dreptului penal în domeniul spălării banilor, preconizată pentru 2013, o definiție comună a infracțiunii de auto-spălare de bani, bazată pe cele mai bune practici din statele membre și să considerate drept infracțiuni în acest sens acele infracțiuni pasibile de a produce beneficii persoanelor ce le comit;

7.  invită Comisia să prezinte o propunere de dezvoltare a articolului 18 din Directiva privind traficul de persoane care să încurajeze statele membre să incrimineze utilizarea serviciilor prestate de victimele tuturor formelor de exploatare care au legătură cu traficul de persoane, inclusiv exploatarea sexuală și exploatarea prin muncă;

8.  consideră inacceptabile condițiile și consecințele devastatoare suportate de victimele traficului de persoane, constituind o încălcare a drepturilor omului pentru care se răspunde penal; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să blameze la nivel social traficul prin campanii de sensibilizare solide și susținute, cu obiective clare și planificate de reducere a acestuia; aceste campanii ar trebui evaluate anual în cadrul Zilei europene de luptă împotriva traficului de persoane, la 18 octombrie în fiecare an, precum și peste cinci ani, de acum și până la următorul An european de luptă împotriva traficului de persoane;

9.  invită statele membre să elaboreze, în cooperare cu Comisia și Parlamentul European și cu sprijinul Europol, Eurojust și al Agenției pentru drepturi fundamentale, indicatori la nivel european, cât mai uniformi și coerenți pentru evaluarea, cel puțin, a amplorii, a costurilor și a prejudiciilor sociale aferente fenomenelor criminalității organizate, corupției și spălării de bani înregistrate în Uniunea Europeană;

10.  solicită Comisiei și Consiliului să reflecteze asupra stabilirii unei liste europene a organizațiilor criminale, după exemplul listei europene a organizațiilor considerate teroriste;

11.  recomandă constituirea unei rețele europene a diferitelor instituții universitare care se ocupă de problema criminalității organizate, a corupției și a spălării banilor pentru promovarea cercetării universitare în aceste domenii;

12.  insistă asupra necesității aplicării depline a instrumentelor actuale de recunoaștere reciprocă și a unei legislații europene care să asigure caracterul executoriu al sentințelor de condamnare penală și al ordinelor de confiscare pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost pronunțate; consideră că ar trebui făcute progrese în ceea ce privește asistența juridică reciprocă, precum și recunoașterea reciprocă a probelor între statele membre;

13.  consideră că măsurile de combatere a traficului de persoane și a muncii forțate trebuie să se concentreze asupra cauzelor de fond, cum ar fi inegalitățile la nivel mondial; prin urmare, invită statele membre să își respecte angajamentele asumate în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ODM-urile;

14.  invită Comisia și SEAE să consolideze dimensiunea externă a măsurilor și a programelor, inclusiv a acordurilor bilaterale, pentru a combate traficul de persoane prin luarea unor măsuri de prevenire în țările de origine și de tranzit, acordând o atenție specială minorilor și copiilor neînsoțiți;

15.  invită Comisia să dezvolte un sistem fiabil de monitorizare la nivelul UE pentru a supraveghea în mod eficient deplasările traficanților și ale victimelor traficului de persoane;

16.  invită Comisia să dezvolte, fără întârziere, la nivelul UE un sistem de colectare a datelor comparabil și fiabil, care să aibă la bază indicatori comuni solizi, stabiliți împreună cu statele membre și cu instituțiile internaționale implicate în lupta împotriva traficului de persoane; consideră că, pentru a spori vizibilitatea și caracterul imperios al acestui sistem de date, ar putea fi util să se înființeze un observator de combatere a traficului de persoane în cadrul site-ului internet al UE deja existent pentru lupta împotriva traficului de persoane, impunând tuturor instituțiilor UE și celor șapte agenții europene implicate obligația de a introduce în acest sistem datele de care dispun și invitând ONG-urile și alte instituții să procedeze la fel;

17.  invită Comisia să pună în aplicare recomandările cuprinse în Strategia UE pentru perioada 2012-2016 privind eradicarea traficului de persoane;

18.  invită Comisia să îndeplinească condițiile necesare finalizării liniei de asistență telefonică pentru victimele traficului de persoane, contribuind, astfel, la creșterea gradului de sensibilizare a acestor victime cu privire la drepturile lor;

19.  invită Comisia să aloce mai multe resurse pentru combaterea utilizării rețelelor sociale și a criminalității informatice în traficul de persoane;

20.  invită Comisia să intensifice cooperarea judiciară și polițienească transfrontalieră între statele membre ale UE și agențiile UE, având în vedere faptul că traficul de persoane este o infracțiune care nu se limitează la un stat membru;

21.  solicită înăsprirea sancțiunilor împotriva instituțiilor bancare și financiare care se fac răspunzătoare de infracțiuni de complicitate la tăinuire și/sau la spălare de bani proveniți din activitățile crimei organizate;

Combaterea și prevenirea activităților crimei organizate și a corupției prin confiscarea veniturilor și a proprietăților obținute din acestea

22.  în ceea ce privește confiscarea, invită statele membre, pe baza celor avansate dispoziții legislative naționale, să aibă în vedere implementarea unor modele de drept civil în privința confiscării averii în acele situații în care, punând în balanță probabilitățile și, cu permisiunea unei instanțe, se poate stabili că averile sunt obținute prin activități infracționale sau sunt folosite pentru asemenea activități; consideră că ar putea fi prevăzute modele preventive de confiscare în urma unei hotărâri judecătorești, în conformitate cu garanțiile constituționale naționale și fără a aduce atingere dreptului de proprietate și dreptului de recurs; în plus, încurajează statele membre să promoveze utilizarea averilor confiscate ale infractorilor pentru scopuri sociale; propune să se ia măsuri și să se disponibilizeze fonduri pentru finanțarea intervențiilor de protecție a bunurilor, pentru a proteja integritatea bunurilor confiscate;

23.  recomandă excluderea timp de cel puțin cinci ani a operatorilor economici de la participarea la procedurile de atribuire a contractelor publice din întreaga Europă, în cazul în care operatorii economici respectivi au făcut obiectul unei condamnări definitive pentru participarea la o organizație criminală, spălare de bani sau la finanțarea terorismului, participarea la exploatarea victimelor traficului de persoane și a muncii copiilor, corupție sau alte infracțiuni grave împotriva intereselor publice, dacă infracțiunile respective au ca rezultat pierderi ale veniturilor fiscale sau daune sociale, precum și pentru orice alte infracțiuni cu o dimensiune transfrontalieră, așa-numitele „euroinfracțiuni” prevăzute la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, inclusiv în cazul în care cauza excluderii respective intervine în cursul procedurii de atribuire a contractului; consideră că procedurile de achiziții publice trebuie să se bazeze pe principiul legalității și că, de asemenea, în acest cadru ar trebui definit criteriul celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic pentru a asigura transparența (una dintre modalitățile de realizare a acesteia fiind, nu în ultimul rând, e-achizițiile publice) și a preveni fraudele, corupția și alte nereguli grave; invită serviciile Comisiei să stabilească o structură sau sisteme de cooperare care să asigure o abordare holistică în ceea ce privește combaterea infracțiunilor de corupție legate de achizițiile publice;

24.  ia act de legătura existentă între activitățile comerciale legale și ilegale, știut fiind că în unele cazuri interesele legitime furnizează resurse pentru activitățile ilicite; subliniază faptul că monitorizarea fluxului de interese legitime poate contribui la identificarea bunurilor provenite din activități infracționale;

25.  consideră că pentru a combate traficul de droguri, precum și alte infracțiuni care sunt expresia criminalității organizate, acțiunile autorităților judiciare și de poliție ar trebui să beneficieze nu doar de cooperarea cu Eurojust și Europol, ci și de acorduri de cooperare, fără a aduce atingere obligațiilor de confidențialitate, cu întreprinderi din sectorul transportului și logisticii, industria chimică, cu furnizorii de servicii internet, cu băncile și cu prestatorii de servicii financiare din statele membre și din țările din afara UE; subliniază importanța combaterii aprovizionării cu droguri printr-un control strict al precursorilor drogurilor și salută propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 care prevede modalități de îmbunătățire a prevenirii deturnării din comerțul interior al UE a anhidridei acetice, de exemplu, prin extinderea cerințelor de înregistrare pentru acest produs;

26.  își exprimă preocuparea cu privire la ineficiența instrumentelor de investigare puse la dispoziție în diverse sisteme juridice naționale, care nu țin seama de necesitatea unui set de instrumente adecvat și specific cu care să fie combătute organizațiile criminale și mafiote; reiterează solicitarea adresată Comisiei, prezentă deja în rezoluția din 25 octombrie 2011, de dezvoltare a unui studiu comparativ referitor la tehnicile speciale de investigație folosite actualmente în diverse state membre, care poate reprezenta baza de acțiune la nivel european, cu scopul de a dota autoritățile competente cu instrumentele de investigare necesare, pe baza celor mai bune practici existente;

27.  solicită Comisiei, statelor membre și întreprinderilor să ia măsuri practice pentru a îmbunătăți trasabilitatea produselor (de exemplu, menționarea pe etichetă a țării de origine pentru produsele agroalimentare, marcajul de identificare C.I.P. pentru armele de foc sau codurile digitale de identificare fiscală pentru țigări, băuturi alcoolice și medicamente eliberate pe bază de rețetă), pentru a proteja sănătatea consumatorilor, a întări siguranța cetățenilor, a descuraja contrabanda și a combate cu mai mult succes traficul ilicit; regretă faptul că statele membre nu au dorit să introducă trasabilitatea în cadrul modernizării Codului Vamal al Uniunii;

28.  invită Comisia și statele membre să își intensifice cooperarea în domeniul maritim în vederea combaterii traficului de ființe umane și a fluxului de droguri și produse ilegale sau contrafăcute peste frontierele maritime interne și externe ale Uniunii; recunoaște că gestionarea frontierelor are și o dimensiune legată de migrare și de drepturile fundamentale ale imigranților, inclusiv, acolo unde se aplică, dreptul de azil, precum și protecția și asistența acordată victimelor traficului cu ființe umane sau ale exploatării muncii forțate, îndeosebi minorilor,

29.  recunoaște necesitatea stringentă de continuare a dezvoltării cadrului legislativ și a instrumentelor operaționale la nivel european pentru combaterea criminalității informatice și cu susținerea Centrului european pentru combaterea criminalității informatice (EC3), cu obiectivul de a oferi un nivel ridicat de siguranță pentru cetățeni, mai ales pentru persoanele vulnerabile, întreprinderi și autorități publice fără a aduce atingere libertății informației și protecției datelor;

30.  observă cu îngrijorare legătura importantă evidențiată de către autoritățile judiciare și de poliție dintre criminalitatea organizată și terorism, manifestată prin finanțarea grupurilor teroriste prin intermediul veniturilor din traficul ilegal internațional; solicită statelor membre să consolideze măsurile de combatere a acestor activități;

31.  având în vedere faptul că spațiul cibernetic și instrumentele sale ilegale sunt utilizate pe scară tot mai largă de criminalitatea organizată, invită statele membre să adopte fără întârziere strategii naționale privind securitatea cibernetică;

32.  invită Comisia să elaboreze o cartă a UE pentru protecția și asistența acordate victimelor traficului de persoane, în scopul de a colecta toți indicatorii și toate măsurile, programele și resursele care există într-un mod mai coerent, eficient și util pentru toate părțile interesate, cu obiectivul de a consolida protecția victimelor; invită Comisia să înființeze o linie de asistență telefonică pentru victimele traficului de persoane;

33.  reamintește Comisiei faptul că copiilor care sunt victime ale traficului de persoane ar trebui să li se aplice un tratament special și că ar trebui să se îmbunătățească protecția minorilor neînsoțiți sau a copiilor traficați de propriile familii (cazuri care trebuie luate în considerare dacă se propune returnarea acestora în țara de origine, identificarea tutorilor etc.); insistă asupra necesității de a lua în considerare nu numai abordarea bazată pe gen, ci și rolul pe care îl au problemele de sănătate și dizabilitățile;

34.  invită Comisia să sporească resursele alocate pentru ONG-urile specializate, mijloacele de comunicare în masă și cercetare pentru a intensifica sprijinul, protecția și asistența acordate victimelor, astfel încât să nu mai fie atât de necesar ca acestea să depună mărturie în instanță; invită, de asemenea, Comisia să consolideze aspectele legate de vizibilitate, sensibilizare și necesități ale victimelor, cu scopul de a reduce cererea de victime ale traficului de persoane și abuzurile la adresa acestora și de a promova o „viziune zero” în ceea ce privește exploatarea sexuală și a forței de muncă;

35.  invită Comisia să dezvolte un sistem de anchete financiare mai eficient și proactiv, ca metodă-cheie de reducere a presiunii exercitate asupra victimelor traficului de persoane în calitate de martori principali în procesele împotriva traficanților; invită Comisia să asigure îmbunătățirea formării specializate și să aloce resurse suficiente agențiilor UE de combatere a traficului de persoane, inclusiv cooperarea transfrontalieră și dincolo de frontiere; reamintește Comisiei faptul că aceste acțiuni necesită o abordare holistică ce să promoveze cooperarea multidisciplinară la nivel local, național și transnațional și să încurajeze statele membre să înființeze, printre altele, unități naționale de poliție specializate în domeniul informațiilor și să stimuleze cooperarea între autoritățile administrative și cele de aplicare a legii;

Consolidarea cooperării judiciare și polițienești la nivel european și internațional

36.  subliniază importanța consolidării cooperării și creșterii transparenței prin dezvoltarea unui schimb de informații performant între serviciile judiciare și organele de asigurare a ordinii publice din statele membre, Europol, Eurojust, OLAF și ENISA, precum și cu autoritățile omologe din țările terțe, pentru a îmbunătăți sistemele de colectare a probelor și pentru a asigura prelucrarea și schimbul eficient al datelor și informațiilor utile pentru anchetarea infracțiunilor, inclusiv a celor împotriva intereselor financiare ale UE, cu respectarea deplină a principiilor subsidiarității și proporționalității, precum și a drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene; în acest sens, invită autoritățile competente din statele membre să aplice instrumentele adoptate cu privire la cooperarea judiciară în materie penală care sunt importante pentru a asigura combaterea eficientă a criminalității organizate transfrontaliere; invită Comisia să elaboreze o foaie de parcurs pentru o cooperare judiciară și polițienească mai strânsă, care să creeze un organism de anchetă în materie penală și care să aibă competența de a ancheta încălcările și infracțiunile săvârșite în UE;

37.  invită Comisia să prevadă în acordurile comerciale și de asociere cu țările terțe clauze de cooperare specifice în materie de combatere a traficului ilicit al criminalității organizate și spălarea de bani; constată lipsa de cooperare pe plan internațional, mai ales cu țările de tranzit sau de origine din afara UE; recunoaște necesitatea unei acțiuni diplomatice ferme pentru a determina țările respective să încheie acorduri de cooperare sau să respecte acordurile pe care le-au semnat; subliniază importanța mecanismului comisiilor rogatorii;

38.  subliniază faptul că rețeaua actuală de puncte de contact naționale de combatere a corupției ar trebui să fie consolidată și să beneficieze de asistență din partea Europol, Eurojust și CEPOL; subliniază faptul că aceste puncte de contact nu ar trebui să reprezinte numai locul unde se efectuează schimbul de informații, ci ar trebui să fie utilizate pentru îmbunătățirea cooperării bilaterale în cazuri concrete de mituire a funcționarilor publici străini; recomandă ca punctele de contact să abordeze diferențele existente în ceea ce privește stabilirea priorităților, resursele și expertiza și să semnaleze problemele care decurg din aceste diferențe; subliniază faptul că această rețea ar trebui să încurajeze desfășurarea unor acțiuni coordonate în cazul în care mituirea a avut loc într-un stat membru la nivelul unei filiale a unei societăți-mamă sau la nivelul unui holding cu sediul într-un alt stat membru;

39.  invită statele membre să pună în aplicare rapid și în întregime legislația existentă a UE pentru a oferi posibilitatea unei lupte comune împotriva criminalității în Uniunea Europeană;

40.  invită toate statele membre să se angajeze la valorificarea deplină a agențiilor Europol și Eurojust, ale căror funcționare și performanțe sunt extrem de dependente de nivelul de participare, încredere și cooperare al autorităților naționale judiciare și de investigație, indiferent de reformele în curs și de îmbunătățirile care trebuie făcute;

41.  subliniază faptul că, pentru a combate criminalitatea organizată, este esențial să se adopte o abordare fundamentală de combatere a corupției și a criminalității organizate la nivel european, care să includă formarea și implicarea agenților și a comisarilor de poliție, în special în ceea ce privește sensibilizarea în ceea ce privește activitățile infracționale emergente și mai puțin vizibile; constată că criminalitatea locală furnizează adesea resurse pentru criminalitatea internațională;

42.  invită statele membre să elaboreze orientări cu privire la aplicarea legii în ceea ce privește corupția și spălarea de bani; recomandă ca aceste orientări să constea în cele mai bune practici (de exemplu nevoia de personal specializat, cooperarea între autoritățile de anchetă și sistemul judiciar, metode pentru a depăși dificultățile frecvente în ceea ce privește colectarea probelor), indicarea nivelului critic de resurse umane și de alte resurse necesare pentru urmărirea penală eficientă, precum și în măsuri care să faciliteze cooperarea internațională;

43.  consideră de importanță crucială valorificarea deplină a tuturor sinergiilor existente între rețeaua judiciară europeană și Eurojust, pentru a obține o cooperare judiciară intra-europeană de cel mai înalt nivel;

44.  subliniază importanța consultării cu organismele regionale și naționale de asigurare a ordinii publice și cu societatea civilă la elaborarea cadrelor legislative și de reglementare;

45.  constată cât este de important ca statele membre, în parteneriat cu Uniunea Europeană și actorii internaționali, să dispună de un plan strategic solid pe termen lung în ceea ce privește aspectele locale și globale legate de criminalitatea organizată, pentru a identifica amenințările emergente, vulnerabilitățile și factorii de risc pe piață și pentru a crea o strategie a UE care să se bazeze și pe planificare, nu doar pe răspuns;

46.  solicită statelor membre și Comisiei să consolideze rolul judecătorilor, procurorilor și al ofițerilor de legătură și să asigure formări în domeniul judiciar pentru a face față noilor forme de crimă organizată, corupție și spălare de bani, inclusiv criminalității informatice, în special prin utilizarea Cepol, prin Rețeaua Europeană de Formare Judiciară și prin utilizarea la maximum a instrumentelor financiare precum Fondul pentru securitate internă pentru cooperarea polițienească sau Programul Hercule III; sugerează promovarea studierii limbilor străine ca parte a formării forțelor de poliție și a operatorilor judiciari pentru facilitarea cooperării transnaționale; solicită promovarea unui program european de schimb de bune practici și de formare pentru judecători, procurori și forțele de poliție;

47.  invită statele membre și Comisia să depună în continuare eforturi pentru a finaliza negocierile cu privire la propunerea de directivă privind ordinul european de anchetă penală, care simplifică procesul de colectare a probelor în cazurile transfrontaliere și care constituie, prin urmare, un pas important spre realizarea unui spațiu unic de libertate, securitate și justiție;

48.  solicită intensificarea colaborării în ceea ce privește chestiunea documentelor false și a fraudei și invită la un proces comun de reflecție pentru îmbunătățirea fiabilității și a autentificării documentelor sursă;

49.  pledează în favoarea instituirii la nivel național a unor structuri dedicate investigării și combaterii organizațiilor criminale și mafiote, cu posibilitatea dezvoltării, cu susținerea Europol, a unei „rețele operaționale antimafia” informale și rapide cu scopul de a schimba informații privind conotațiile structurale ale mafiilor existente, intențiile criminale și previziunile financiare, localizarea patrimoniilor și tentativele de infiltrare a achizițiilor publice;

50.  consideră că globalizarea criminalității organizate impune o cooperare mai strânsă între statele membre, precum și la nivel european și internațional; încurajează o interacțiune mai extinsă între Uniunea Europeană, ONU, OCDE și Consiliul Europei în lupta împotriva crimei organizate, corupției și spălării de bani, pentru a integra politicile din domeniu și a elabora definiției operative comune; susține eforturile făcute de GAFI de promovare a politicilor împotriva spălării de bani; solicită insistent statelor membre să ratifice și să implementeze pe deplin toate instrumentele internaționale din acest domeniu; invită Comisia să susțină efectiv eforturile statelor membre din lupta împotriva crimei organizate; recomandă aderarea cu drepturi depline a UE la GRECO;

51.  recomandă acțiuni comune de prevenire și combatere a activităților ilegale în materie de mediu legate de activități criminale organizate și de tip mafiot sau decurgând din acestea, și prin consolidarea organismelor europene, precum Europol și Eurojust, și a celor internaționale, precum Interpol și UNICRI, precum și prin partajarea metodelor de lucru și a informațiilor deținute de statele membre care au fost cel mai mult implicate în lupta împotriva acestei forme de criminalitate, cu scopul de a dezvolta un plan de acțiune comun;

52.  cere Consiliului și statelor membre să ratifice și să aplice integral Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale; subliniază impactul negativ al mituirii funcționarilor străini asupra politicilor Uniunii în domeniul drepturilor omului, mediului și dezvoltării;

53.  solicită introducerea unor instrumente de combatere a crimei organizate transnaționale precum ordinul european de anchetă și echipele comune de anchetă; solicită o cooperare mai strânsă cu țările vecine ale UE pentru combaterea grupurilor de crimă organizată care intră pe teritoriul UE;

54.  solicită statelor membre să conceapă strategii corespunzătoare de partajare a informațiilor în cadrul serviciilor și analizelor lor de intelligence, încercând să identifice tendințele din cadrul criminalității organizate emergente;

55.  sprijină consolidarea cooperării în domeniul combaterii fraudei în detrimentul UE între serviciile Uniunii la toate nivelurile administrației, inclusiv la nivel regional și municipal, având în vedere rolul cheie pe care îl joacă acestea în gestionarea fondurilor Uniunii Europene;

Pentru o administrație publică eficientă și incoruptibilă

56.  consideră că nu poate exista o uniune economică și fiscală eficientă fără o Uniune a luptei anticorupție;

57.  subliniază faptul că transparența combate în mod natural corupția, care constituie sursa infracțiunilor, și este convins de faptul că deținătorii unor funcții importante sau titularii unor averi considerabile care dețin privilegii și imunități ar trebui să aibă obligația de a oferi transparență maximă asupra activităților lor;

58.  consideră că o birocrație dezorganizată și lipsită de transparență, precum și procedurile complexe pe lângă faptul că pot scădea eficiența acțiunilor administrative, compromit potențial transparența proceselor decizionale, exasperează cetățenii și, prin aceasta, oferă un teren fertil pentru corupție; consideră că, în aceeași măsură, secretul bancar și de afaceri, prin opacitatea lor, pot ascunde profiturile ilicite obținute din criminalitatea organizată, corupție și spălarea banilor;

59.  face trimitere la Convenția împotriva corupției de la Merida (2003) și subliniază faptul că deținătorii unor funcții importante sau posesorii unor averi considerabile care dețin privilegii și beneficiază de imunitate ar trebui controlați, printre altele de autoritățile fiscale, înăsprind aceste controale pentru a asigura servicii echitabile și eficiente în beneficiul comunității și a contracara frauda fiscală; recomandă ca îndeosebi deținătorii de funcții publice să depună declarații de avere, venituri, datorii și interese; solicită măsuri de creștere a transparenței și prevenire printr-un sistem de norme administrative care să reglementeze cheltuielile publice și accesul la documente și înființarea registrelor necesare;

60.  recomandă consolidarea mecanismelor de asigurare a transparenței și eliminarea procedurilor birocratice greoaie din departamentele guvernului și ale altor organisme publice prin garantarea dreptului cetățenilor de acces la documente, începând cu sectorul foarte sensibil al achizițiilor publice; încurajează promovarea culturii legalității și integrității în sectorul public și în cel privat, inclusiv prin adoptarea unei legislații care să le asigure protecția necesară celor care semnalează nereguli (așa-numiții „whistleblowers”);

61.  susține acțiunile Comisiei care au drept scop recunoașterea rolului jurnalismului de investigație în descoperirea și denunțarea faptelor legate de crima organizată, corupție și spălarea de bani;

62.  invită statele membre să consolideze rolul funcționarilor în prevenirea, informarea și lupta împotriva riscurilor de fraudă și de corupție;

63.  solicită elaborarea unui cod de conduită care să specifice norme clare și proporționale, precum și mecanisme de constrângere și monitorizare pentru a preveni fenomenul „ușilor rotative” sau „pantouflage” potrivit căruia funcționarilor publici care ocupă un anumit nivel de răspundere managerială sau financiară li s-ar interzice să se transfere în sectorul privat o anumită perioadă de timp de la ieșirea din funcția publică dacă există riscul unui conflict de interese cu funcția publică precedentă; consideră, de asemenea, că ori de câte ori există riscul unui conflict de interese similar, ar trebui să se aplice restricții în cazul persoanelor care se transferă din sectorul privat în cel public;

64.  invită Comisia să prezinte cât mai repede posibil o propunere privind dreptul Uniunii Europene în materie de procedură administrativă al Uniunii Europene, în conformitate cu recomandările Parlamentului European din 15 ianuarie 2013;

65.  consideră că un registru al grupurilor de lobby constituie un instrument util pentru asigurarea transparenței; invită statele membre să adopte acest instrument în cazul în care acesta nu există deja; în plus, încurajează guvernele și administrațiile publice să impună drept condiție prealabilă întâlnirii cu o organizație de afaceri, de interese sau de lobby înregistrarea acestora într-un registru al grupurilor de lobby;

66.  subliniază faptul că autoreglementarea s-a dovedit ineficace ca mecanism obișnuit de combatere a corupției în domeniul sportului și al pariurilor sportive; subliniază faptul că administrațiile de la nivel național, regional și local reprezintă unii dintre cei mai mari finanțatori ai sportului; solicită statelor membre să stabilească relații profesionale transparente cu comunitatea sportivă și să prezinte o anchetă independentă completă privind corupția în domeniul sportului care să fie comandată de organismele guvernamentale naționale;

67.  recunoaște că transparența completă a tuturor actelor administrative la toate nivelurile sectorului public este un element fundamental pentru combaterea activităților criminale și pentru protejarea cetățenilor de toate formele unei gestionări neadecvate a afacerilor publice; respinge orice formă de rezistență din partea autorităților publice cu privire la monitorizarea deplină de către cetățeni și presă a activităților efectuate din bani publici și în interesul comunității; consideră că atât UE, cât și fiecare stat membru ar trebui să își ia angajamentul tangibil de a asigura transparență deplină și de a dezvolta forme de administrație deschisă într-un mod eficient și pe baza celor mai bune practici existente;

68.  subliniază că mita nu ar trebui să fie ascunsă prin folosirea abuzivă a termenului „plăți de facilitare”, pe care Convenția CEDO îl consideră acceptabil în anumite circumstanțe specifice (plăți mici, de exemplu, pentru a obține permisiunea de a descărca mărfuri într-un port); invită statele membre să convină asupra respingerii acestei noțiuni, sau să o utilizeze doar în situații extreme, și solicită elaborarea de orientări de interpretare a noțiunii în mod uniform pe întreg teritoriul UE; subliniază faptul că nici mita, nici plățile de facilitare, nu pot fi deductibile fiscal;

69.  sprijină punerea în aplicare a auditurilor periodice privind aderarea la normele/codurile de conduită în materie de integritate și alocarea de resurse suficiente pentru formarea profesională a funcționarilor publici în materie de integritate;

Pentru o politică mai responsabilă

70.  reamintește partidelor politice de responsabilitatea pe care o poartă în propunerea candidaților sau alcătuirea listelor electorale la toate nivelurile și sarcina lor de supraveghere a calității candidaților, inclusiv prin intermediul unui cod strict de etică pe care aceștia trebuie să-l respecte, cod care ar trebui să cuprindă norme clare și transparente privind donațiile către partidele politice;

71.  susține principiul neeligibilității în Parlamentul European sau în alte instituții și agenții UE a persoanelor care au fost condamnate definitiv pentru infracțiuni de crimă organizată, spălare de bani, corupție și alte infracțiuni grave economice sau financiare împotriva interesului public; solicită aplicarea aceluiași principiu, cu respectarea principiului proporționalității, în parlamentele naționale și în privința altor funcții elective;

72.  recomandă statelor membre să introducă și să aplice efectiv, ca un element al sistemului de sancțiuni, reguli de ineligibilitate pentru cei condamnați pentru corupție; consideră că ar trebui prevăzută o durată de cel puțin 5 ani pentru această sancțiune, pentru a acoperi toate tipurile de alegeri; recomandă, de asemenea, să se prevadă, pentru aceeași perioadă, imposibilitatea accesului la posturi administrative, la orice nivel, inclusiv la nivelul UE;

73.  recomandă introducerea, în același timp, criterii de demitere din funcțiile politice (guvernamentale sau similare), precum și din funcțiile de conducere și administrative, ca urmare a unei condamnări definitive pentru infracțiuni de crimă organizată, corupție sau spălare de bani;

74.  recunoaște faptul că imunitatea de care se bucură anumite categorii de funcționari publici și reprezentanți aleși constituie un obstacol major în calea combaterii corupției; invită Comisia și statele membre să reducă în mod semnificativ numărul categoriilor de persoane care beneficiază de imunitate;

75.  este în favoarea elaborării unor coduri etice pentru partidele politice și pentru creșterea transparenței bugetelor partidelor; propune ca fondurile publice pentru partide să fie mai bine controlate și să se evite abuzul și risipa, monitorizând și controlând mai bine și finanțările private, pentru a asigura răspunderea partidelor politice și a donatorilor acestora;

76.  invită statele membre să scoată în afara legii și să sancționeze cumpărarea voturilor, în special prevăzând că avantajul obținut în schimbul votului nu constă doar în bani, ci și în alte beneficii, inclusiv în cele nemateriale, precum și în beneficii acordate unor părți terțe, care nu sunt direct implicate în acordul ilicit;

77.  consideră că publicarea veniturilor și a intereselor financiare ale deputaților europeni reprezintă o bună practică ce ar trebui extinsă și la deputații și aleșii de la nivel național;

Pentru o justiție penală mai credibilă

78.  recomandă statelor membre să creeze sisteme de justiție penală eficace, eficiente, responsabile și echilibrate care să poată garanta, de asemenea, menținerea drepturilor de recurs în conformitate cu Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale; recomandă, de asemenea, crearea unui mecanism de monitorizare la nivel european cu privire la eficiența sistemelor de justiție penală în combaterea corupției, care să realizeze evaluări periodice și să publice recomandări;

79.  încurajează Comisia și statele membre să ia în considerare, de asemenea, adoptarea unor măsuri fără caracter legislativ care să consolideze încrederea reciprocă între diferitele sisteme judiciare din statele membre, să întărească coerența și să promoveze crearea unei culturi juridice comune împotriva criminalității în UE;

80.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă de stabilire a răspunderii juridice a persoanelor juridice în cazuri de criminalitate financiară, și îndeosebi a responsabilității consorțiilor și a societăților-mamă față de filialele lor; subliniază că această propunere ar trebui să clarifice responsabilitatea persoanelor fizice pentru infracțiunile comise de societăți sau de filialele acestora, pentru care pot fi considerate responsabile parțial sau integral;

81.  consideră că, cel puțin pentru fapte de corupție, ar trebui abordată problema diferențelor între statele membre în ceea ce privește termenele de prescripție, conciliind exigențele apărării cu cele privind eficiența și eficacitatea urmăririi penale și a condamnării, considerând, totodată, că termenele de prescripție ar trebui structurate în funcție de fazele procesuale și de instanța în cauză, în sensul că infracțiunea se prescrie numai dacă etapa sau calea de atac în cauză nu s-a încheiat într-un interval de timp definit; mai consideră că, în condițiile respectării principiului proporționalității și statului de drept, cazurile de corupție nu ar trebui să facă obiectul unei perioade de prescriere atât timp cât procesul penal este în curs;

82.  consideră că lupta împotriva crimei organizate ar trebui să îmbine mecanisme de confiscare a activelor de origine criminală eficiente și disuasive cu acțiuni care să vizeze aducerea în fața justiției a celor care se sustrag voit cercetărilor (așa-numiții fugitivi), pentru a-i împiedica pe șefii grupurilor criminale aflați în închisoare, fără a aduce atingere principiilor de bază aferente drepturilor deținuților, să continue să-și conducă organizația dând ordine membrilor acesteia în pofida detenției;

83.  invită statele membre să prevadă pedepse și sancțiuni disuasive și eficace, atât sentințe penale, cât și amenzi, inclusiv amenzi mari, pentru toate infracțiunile grave care prejudiciază sănătatea și siguranța cetățenilor, recomandând armonizarea pedepselor;

84.  subliniază, fără a aduce atingere punctului 80, importanța prevenirii infracțiunilor criminalității organizate și încurajează statele membre să conceapă și să introducă instrumente legale eficace care să ofere pedepse alternative în locul închisorii, precum amenzile sau serviciile în slujba comunității, în cazurile în care se poate renunța la pedeapsă, ținând seama de toate împrejurările, mai ales de caracterul lipsit de gravitate al infracțiunii;

Pentru un mediu de afaceri mai sănătos

85.  recomandă întreprinderilor să practice autoreglementarea și transparența prin intermediul unor coduri de conduită și introducerea unor proceduri de control, inclusiv prin intermediul auditurilor interne și externe și prin crearea unui registru public al grupurilor de lobby care își desfășoară activitatea pe lângă diferitele instituții, pentru a evita în special fenomenele de corupție, de coluziune și de conflicte de interese între sectorul public și cel privat și a preveni concurența neloială; recomandă, de asemenea, transparența în ceea ce privește domeniile de activitate, obiectivele și informațiile financiare, atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

86.  solicită crearea unor liste ale companiilor acreditate față de autoritățile publice și a unor liste a celor care trebuie excluse; consideră că printre acestea din urmă ar trebui să se numere companiile care au înregistrat deficiențe serioase în privința cerințelor contractuale sau care se află în conflict de interese, fie la nivelul statelor membre, fie la nivelul UE;

87.  invită statele membre să dezvolte rolul camerelor de comerț și al auditorilor în prevenirea și combaterea riscurilor celor mai frecvente de spălare de bani în domeniul întreprinderilor și în informarea cu privire la acestea, și să implementeze în întregime Planul de acțiune al Comisiei de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale;

88.  reamintește că jurnalismul de investigație, precum și activitățile ONG-urilor și ale mediului academic cu privire la probleme legate de operațiunile administrației publice și ale întreprinderilor corporative, îndeplinesc o funcție benefică esențială în identificarea cazurilor de fraudă, corupție sau alte infracțiuni;

89.  invită întreprinderile să asigure punerea în aplicare a orientărilor interne privind achizițiile, pentru a garanta conformitatea cu legislația și o transparență maximă în procesul de licitare pentru contractele de achiziții publice, să evite negocierile cu contractanți și furnizori suspectați în mod rezonabil că dau mită sau binecunoscuți pentru aceasta, să dea dovadă de diligență, după caz, în evaluarea potențialilor contractori și furnizori, pentru a se asigura că dispun de programe eficiente de combatere a corupției, să informeze potențialii contractori și furnizori în legătură cu politicile anticorupție, să îi monitorizeze pe principalii contractori și furnizori în cadrul revizuirii periodice a relațiilor cu aceștia și să dispună de un drept de retractare în cazul în care aceștia dau mită sau acționează de o manieră neconformă programului întreprinderii publice;

Pentru un sistem al băncilor și al profesiilor bancare mai transparent

90.  solicită intensificarea cooperării și mai multă transparență în relația cu sistemul bancar și cu profesiile bancare, inclusiv financiare, în toate statele membre, precum și cu țările terțe, în special pentru a defini instrumente informatice și măsuri legislative și administrative adecvate pentru a asigura trasabilitatea fluxurilor financiare și detectarea fenomenelor infracționale, precum și pentru a stabili procedurile de semnalare a eventualelor activități criminale;

91.  solicită Comisiei și altor autorități de supraveghere să asigure adoptarea de măsuri de due diligence în relația cu clienții și stabilirea a unor profiluri de risc corespunzătoare de către bănci, companii de asigurări și instituții de credit pentru a garanta că corporațiile și persoanele juridice din statele membre obțin și dețin informații adecvate, exacte și actualizate despre adevărații lor beneficiari, inclusiv cei din paradisuri fiscale offshore, și că registrele de clienți sunt actualizate periodic și calitatea lor este monitorizată; consideră că transparența informațiilor – și prin publicarea unui registru țară cu țară cu adevărații proprietari și prin cooperare transfrontalieră – poate contribui la combaterea fenomenelor precum spălarea banilor, finanțarea terorismului, frauda și evaziunea fiscală;

92.  invită statele membre să introducă conceptul de proprietar beneficiar în registrul comerțului și să depună eforturi pentru a integra acest concept la nivel mondial, precum și mecanisme pentru schimbul de informații;

93.  invită Comisia să stabilească un set comun de principii și orientări administrative pentru utilizarea adecvată a prețurilor de transfer;

94.  sprijină pe deplin propunerea Comisiei de a menționa în mod explicit infracțiunile fiscale ca delicte principale în materie de spălare a banilor, în conformitate cu recomandarea din 2012 a Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI); îndeamnă UE să sporească transparența informațiilor privind beneficiarii reali și a procedurilor de combatere a spălării banilor în ceea ce privește obligația de diligență necesară față de clientelă; favorizează o armonizare la nivelul UE a infracțiunii de spălare de bani și solicită implementarea deplină a standardelor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) prin monitorizare efectivă, sancțiuni proporționale și pe baza unor garanții credibile;

95.  recomandă o evaluare precisă a riscurilor asociate noilor produse bancare și financiare în cazul în care ele permit anonimatul sau operarea la distanță; solicită, totodată, o definiție comună a paradisurilor fiscale, întrucât acestea sunt adesea utilizate de organizațiile criminale pentru emiterea de obligațiuni de către companii private sau bănci al căror beneficiar real este greu de identificat;

96.  dorește să fie găsite soluții operaționale care, respectând legislația privind protecția datelor personale, să permită operatorilor financiari și instituțiilor de credit să identifice persoanele care solicită efectuarea unei operațiuni, dat fiind faptul că fraudele legate de furtul de identitate constituie uneori etapa anterioară spălării de bani; de aceea, salută înființarea unei uniuni bancare;

97.  recomandă eliminarea secretului bancar;

Pentru ca criminalitatea să nu aducă beneficii

98.  invită toate părțile interesate, publice și private, să se angajeze într-o luptă hotărâtă împotriva spălării de bani; solicită asigurarea respectării depline a obligațiilor de combatere a spălării banilor de către profesioniști, prin promovarea unor mecanisme de semnalare a tranzacțiilor suspecte și a unor conduri de conduită care să complice ordinele profesionale și asociațiile specializate;

99.  subliniază rolul esențial al punctelor de informare financiară în garantarea standardelor internaționale de combatere a spălării banilor; recunoaște importanța instrumentelor europene de trasabilitate a fluxurilor financiare pentru a combate amenințări precum criminalitatea informatică, spălarea de bani și finanțare terorismului;

100.  recomandă identificarea și verificarea în mod sistematic a jucătorilor, interzicerea posibilității de plată a pariurilor la jocurile de noroc online prin mijloace anonime, precum și identificarea serverelor-gazdă și elaborarea unor sisteme informatice capabile să monitorizeze în totalitate circulația banilor în jocurile online și offline;

101.  salută extinderea sferei de aplicare propuse în așa-numita a Patra Directivă privind combaterea spălării de bani la sectorul jocurilor de noroc; invită Comisia să prevadă un cadru legislativ și măsuri adecvate împotriva fenomenului de spălare a banilor prin pariuri, îndeosebi pariuri la evenimente sportive, specificând noi tipuri de infracțiuni, cum ar fi aranjarea meciurilor legată de pariuri, stabilind niveluri adecvate de sancțiuni și susținând mecanisme de monitorizare care să implice federațiile sportive, asociațiile și operatorii online și offline și, după caz, autoritățile naționale; îndeamnă organizațiile sportive să elaboreze un cod de conduită pentru tot personalul, interzicând în mod clar manipularea meciurilor pentru pariuri sau în alte scopuri, o interdicție de a pune pariuri la propriile meciuri și o obligație de a raporta gradul de conștientizare a aranjării meciurilor printr-un mecanism adecvat de protecție a informatorilor;

102.  constată că spălarea banilor prin intermediul pariurilor sportive reprezintă frecvent un act de crimă organizată; prin urmare, invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să conțină o definiție comună a cazurilor de corupție și de fraudă în domeniul sportului; invită statele membre să nu autorizeze organizarea de pariuri pentru meciurile fără miză sportivă, și să interzică, de asemenea, cele mai riscante forme de pariuri sportive; recomandă, de asemenea, punerea în aplicare la nivel național a unor sisteme prin intermediul cărora să se poată semnala persoanele suspectate de corupție în sport, precum cele instituite pentru spălarea banilor, și care să fie obligatorii pentru operatorii de jocuri online și offline și toți actorii din lumea sportului;

103.  subliniază necesitatea de a consolida cooperarea și schimburile de informații dintre statele membre, organismele de reglementare ale acestora, Europol și Eurojust în vederea combaterii activităților criminale transfrontaliere asociate jocurilor de noroc online;

104.  recunoaște că jocurile de noroc reprezintă o modalitate din ce în ce mai răspândită de spălare a banilor, în care câștigurile sunt adesea scutite de impozite, volumele mari ale tranzacțiilor făcând dificilă detectarea banilor obținuți ilegal, în timp ce numărul mare de persoane implicate în procesarea plăților complică și mai mult sistemul; solicită instituirea unui cadru de reglementare pentru combaterea spălării banilor prin intermediul oricărei forme de jocuri de noroc online;

105.  îndeamnă statele membre să includă o definiție armonizată a „aranjării meciurilor” în dreptul penal și să creeze un instrument juridic pentru combaterea acestui fenomen, să prevadă sancțiuni corespunzătoare, inclusiv amenzi și confiscări, și să creeze în cadrul autorităților de asigurare a ordinii publice o unitate specializată pentru combaterea aranjării meciurilor cu rol de centru de comunicare și cooperare cu principalele părți interesate, în vederea unor investigații suplimentare și a deferirii instanțelor judecătorești;

106.  solicită intensificarea cooperării la nivel european – coordonată de către Comisie – pentru a identifica și a combate operatorii de jocuri de noroc online implicați în activități de aranjare a meciurilor și alte activități ilegale;

107.  invită organismele de conducere din domeniul sportului, statele membre și Comisia să investească în campanii de sensibilizare cu privire la partidele trucate destinate sportivilor, punând accentul pe consecințele juridice ale acestei infracțiuni și efectele dăunătoare asupra integrității competițiilor sportive;

108.  solicită armonizarea rolului și competențelor unităților de informații financiare din statele membre, sporirea competențelor acestora și consolidarea mecanismelor de cooperare între acestea;

109.  propune ca statele membre să fie coerente între ele în ceea ce privește condamnările și pedepsele aplicate, precum și sistemele penitenciare și formarea personalului din penitenciare;

110.  recomandă consolidarea rolului de supraveghere la nivel european, în legătură cu spălarea de bani, al Autorității Bancare Europene, Autorității Europene pentru Instrumente Financiare și Piețe. Autorității Europene pentru Sectorul Asigurărilor și Pensiilor Ocupaționale, și Mecanismului de Supraveghere Unic, având în vedere și perspectiva unei adevărate uniuni bancare europene, care să combată în mod eficace fenomenele corupției și spălării de bani, pe baza unor norme armonizate privind conflictele de interese și sistemele de monitorizare; insistă ca, între timp, să se consolideze capacitățile de supraveghere, expertiză și determinare la nivel național, consolidând, totodată, cooperarea între autoritățile naționale;

111.  încurajează adoptarea unor standarde minime de bună guvernanță în materie fiscală, în special prin inițiative comune ale statelor membre, în funcție de relațiile lor respective cu țările terțe considerate paradisuri fiscale, în scopul, nu în ultimul rând, de a facilita accesul la informațiile referitoare la proprietarii eventualelor societăți intermediare care și-ar avea sediul în astfel de țări; insistă asupra importanței comunicării susmenționate a Comisiei din 6 decembrie 2012 privind consolidarea legăturii dintre politica UE în materie de fraudă cu politicile în materie de dezvoltare, politicile comerciale și fiscale;

112.  invită Uniunea Europeană să adopte măsuri eficiente în arena internațională, de exemplu, în cadrul reuniunilor G8 și G20, pentru a eradica infracțiunile legate de paradisurile fiscale;

113.  subliniază faptul că principiile impozitării ar trebui să fie armonizate cu recomandările OCDE în raportul intitulat „Addressing base erosion and profit shifting” (Problema erodării bazei de impozitare și a delocalizării profiturilor), astfel încât principiul general al impozitării să fie ca impozitarea să se facă în locul în care activitățile economice au generat venituri, în conformitate cu principiul „sursei bogăției”;

114.  consideră că principiul sursei bogăției facilitează aplicarea eficientă a impozitării de către autoritățile fiscale, precum și evitarea evaziunii fiscale; consideră că un sistem de impozitare echitabil este esențial, îndeosebi în perioade de criză, când sarcina fiscală este deplasată în mod inechitabil către întreprinderile mici și către gospodării, și că evaziunea fiscală este creată parțial de paradisurile fiscale din cadrul UE;

115.  subliniază faptul că intensificarea luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale este un element esențial pentru promovarea creșterii economice durabile în UE; subliniază faptul că un nivel redus al fraudei și al evaziunii ar consolida potențialul de creștere economică prin asigurarea unor finanțe publice mai sănătoase și a unor condiții de concurență echitabile și oneste pentru întreprinderi;

116.  invită firmele de audit și consultanții juridici să alerteze autoritățile fiscale naționale la orice semn de planificare fiscală agresivă din partea companiei auditate sau consiliate;

117.  salută angajamentul luat de Comisie în direcția promovării schimburilor automate de informații; solicită totuși încă o dată, încheierea unui acord multilateral obligatoriu la nivel internațional în materie de schimburi automate de informații de natură fiscală, care ar trebui să cuprindă, de asemenea, trusturile și fundațiile și să includă sancțiuni pentru jurisdicțiile care refuză să coopereze și pentru instituțiile financiare care funcționează în paradisuri fiscale; îndeamnă UE să adopte măsuri similare cu Legea din SUA privind contracararea abuzurilor legate de paradisurile fiscale („Stop Tax Havens Abuse Act”) și să examineze posibilitatea de a retrage licențele de activitate bancară instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în paradisuri fiscale; invită Comisia să propună o listă neagră europeană a paradisurilor fiscale, pe baza unor criterii stricte, și să propună regimuri europene de sancțiuni în caz de nerespectare sau să propună o cooperare consolidată, în cazul în care nu este posibilă o abordare comună la nivelul UE;

118.  invită statele membre și Parlamentul European să ajungă la un acord rapid cu privire la directivele UE privind transparența și situațiile financiare anuale; solicită ca, în viitor, domeniul de aplicare al directivelor să fie extins pentru a acoperi toate întreprinderile mari, indiferent de sectorul de activitate;

119.  invită Comisia să elaboreze criterii solide cu privire la obiectul de activitate real al societăților comerciale, cu scopul de a pune capăt creării de companii fictive sau societăți-fantomă care contribuie la practicile legale și ilegale de evaziune și fraudă fiscală;

120.  invită Comisia să efectueze o evaluare a actualelor tratate fiscale în vigoare între statele membre și țări terțe care ar putea fi considerate paradisuri fiscale; solicită, de asemenea, Comisiei să prezinte propuneri, inclusiv revizuirea unor astfel de acorduri, pentru abordarea acestei chestiuni; invită Comisia să prezinte concluziile și propunerile sale Parlamentului European, cel târziu până la sfârșitului anului 2013;

Noile tehnologii în serviciul combaterii crimei organizate

121.  consideră că sistemele europene de sateliți de localizare și observare terestră ar putea contribui la descoperirea traseelor navelor care efectuează operațiuni clandestine de transport, descărcare sau transbordare de mărfuri ilegale; solicită, prin urmare, autorităților judiciare să accelereze utilizarea noilor tehnologii, inclusiv a observațiilor prin satelit, în acest domeniu, ca instrument suplimentar de combatere a activităților criminalității organizate;

122.  constată că creșterea globală a utilizării internetului a oferit noi oportunități de infracțiuni pe internet, precum furtul proprietății intelectuale, vânzarea și cumpărarea de produse contrafăcute și furtul identității, care pun în pericol economia, precum și siguranța și sănătatea cetățenilor europeni;

123.  constată că campanile publice, precum și acțiunile de educare și sensibilizare sunt esențiale pentru a aborda problema din ce în ce mai mare a criminalității informatice; subliniază că o opinie publică neinformată și lipsită de competențele necesare ușurează sarcina organizațiilor de crimă organizată de a exploata internetul și oportunitățile acestuia;

124.  salută înființarea Centrului european pentru combaterea criminalității informatice (EC3) în cadrul Europol, și încurajează dezvoltarea suplimentară a acestei agenții, în special pentru a combate criminalitatea organizată, pe baze transfrontaliere și în cooperare cu țările terțe;

125.  subliniază nevoia urgentă de a dezvolta o definiție comună și precisă a termenului de „criminalitate informatică”, care să poată fi aplicată în toate statele membre ale Uniunii Europene;

126.  încurajează promovarea cercetării privind utilizarea noilor tehnologii în diferitele sisteme de control utilizate de către statele membre și simplificarea utilizării acestora; aceasta ar putea include, de exemplu, observarea și înregistrarea online a impozitelor și taxelor la vedere, și alte tipuri de controale efectuate de unitățile centralizate anticorupție;

127.  încurajează crearea unui sistem uniform de raportare a tuturor cazurilor de fraudă și corupție urmărite penal (cu protecția adecvată a datelor cu caracter personal și prezumția de nevinovăție);

Recomandări finale

128.  insistă asupra creării unei Procuraturi Europene, în aplicarea articolului 96 din TFUE, în special pentru combaterea, anchetarea, urmărirea penală și aducerea în fața instanței a infracțiunilor care lezează interesele financiare ale Uniunii și a infracțiunilor grave de natură transfrontalieră; recomandă ca viitoarea Procuratură Europeană să aibă o structură eficientă și suplă, cu funcții de coordonare și de impulsionare a autorităților naționale, pentru a garanta o mai mare coerență a anchetelor, prin norme de procedură uniforme; consideră că este esențial ca înainte de septembrie 2013 Comisia să prezinte o propunere privind definirea clară a structurii Biroului Procurorului European, răspunderii sale în fața Parlamentului European, acordând o atenție specială interacțiunii cu Europol, Eurojust, OLAF și Agenția pentru Drepturi Fundamentale, și ca EPPO să fie susținut printr-un cadru clar al drepturilor procedurale, și definirea clară a infracțiunilor asupra cărora EPPO are autoritate;

129.  consideră că Eurojust ar putea continua să se ocupe de infracțiunile prevăzute la articolul 83 alineatul (1) din TFUE și, atunci când este necesar, de infracțiunile de natură complementară în raport cu aplicarea politicilor Uniunii, prevăzute la alineatul (2) din același articol, garantând în continuare răspunderea în privința protejării drepturilor democratice și fundamentale cu ocazia iminentei sale revizuiri;

130.  îndeamnă statele membre să nu reducă bugetul Uniunii din motive conjuncturale și populiste, ci dimpotrivă să furnizeze fonduri suplimentare pentru Europol, Eurojust, Frontex și viitorul Oficiu al Procurorului European EPPO, întrucât succesul acestora are un efect multiplicator asupra reducerii pierderilor de taxe în statele membre;

131.  dorește încheierea unui acord cu Liechtenstein pentru combaterea criminalității transfrontaliere;

132.  invită insistent statele membre să transpună cât mai repede Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității; solicită Comisiei să vegheze ca transpunerea în dreptul intern să aibă loc în mod corect; îndeamnă statele membre și Comisia să finalizeze Foaia de parcurs privind drepturile suspecților și ale persoanelor acuzate în cadrul procedurilor penale, și să elaboreze o directivă privind arestul preventiv;

133.  solicită pedepse mai severe pentru participarea la criminalitatea organizată și pentru infracțiunile legate de traficul de droguri și traficul de persoane și organe umane;

134.  îndeamnă statele membre, astfel cum a fost recomandat de UNCAC, să adopte măsuri legislative sau de altă natură pentru a considera îmbogățirea ilicită drept infracțiune penală, dacă a fost comisă deliberat, adică dacă s-a înregistrat o creștere semnificativă a activelor unui funcționar public pe care acesta nu o poate explica în mod rezonabil în raport cu veniturile sale legitime;

135.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, deși o gamă întreagă de așa-numite infracțiuni emergente, precum traficul ilegal cu deșeuri, traficul ilegal cu opere de artă și specii protejate și contrafacerea bunurilor, sunt deosebit de profitabile pentru organizațiile criminale, au un impact social, economic și de mediu deosebit de negativ și au un caracter predominant transnațional, acestea nu sunt incluse printre „euro-infracțiuni”; consideră că aceste infracțiuni ar trebui luate în considerare în mod corespunzător în deciziile adoptate la nivelul UE și, prin urmare, propune Consiliului, în virtutea competențelor sale în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE, să adopte o decizie de identificare a altor domenii infracționale, inclusiv cele de mai sus;

136.  invită Comisia să prezinte cât mai curând o propunere legislativă privind un program european eficient de protecție a informatorilor cu privire la corupția transfrontalieră și corupția care afectează interesele financiare și ale UE, precum și privind protecția martorilor și a celor care colaborează cu justiția, care să ofere, în special, o soluție la condițiile lor dificile de viață, variind de la riscul de represalii la dezintegrarea familiei și de la dezrădăcinarea teritorială la excluderea socială și profesională;

137.  consideră că tratamentul acordat martorilor și gestionarea programelor de protecție nu pot depinde de constrângerile bugetare, întrucât a garanta securitatea și siguranța cetățenilor, îndeosebi ale celor care și-au bulversat viața pentru a rămâne de partea statului, reprezintă o responsabilitate pe care autoritățile naționale și ale UE nu o pot ignora; invită toate statele membre să adopte măsurile necesare (legislative sau de altă natură) pentru a garanta integritatea fizică a martorilor și a familiilor acestora și dreptul lor de a duce în continuare o viață demnă, din punct de vedere social, profesional, familial și economic, cu sprijin corespunzător din partea instituțiilor (inclusiv posibilitatea de a recruta martori în cadrul administrației publice);

138.  invită Comisia să pună în aplicare, cât mai curând posibil, toate măsurile și instrumentele prezentate în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, intitulată „Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane” (COM(2012)0286);

139.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă privind Europol, astfel cum se prevede la articolul 88 alineatul (2) din TFUE, în vederea îmbunătățirii eficienței și eficacității sale operaționale în domeniul combaterii infracțiunilor grave și a criminalității organizate; subliniază faptul că viitoarea reformă a agenției nu ar trebui să afecteze rolul unic al CEPOL în activitățile de formare ale UE în materie de aplicare a legii;

140.  reamintește tuturor statelor membre să transpună cu promptitudine în legislația națională toate instrumentele juridice existente la nivelul UE sau la nivel internațional, pentru a răspunde îndeosebi numeroaselor atenționări ale Comisiei cu privire la transpunerea corectă a numeroaselor decizii-cadru existente;

141.  subliniază necesitatea promovării unei culturi a legalității, precum și necesitatea sporirii gradului de informare a cetățenilor cu privire la fenomenul mafiei; recunoaște, în acest sens, rolul esențial jucat de asociațiile culturale, de agrement și de sport în sensibilizarea publicului cu privire la combaterea criminalității organizate și în promovarea legalității și a justiției;

142.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune împotriva traficului cu specii de plante și animale sălbatice, fixând obiective clare, atât la nivelul UE, cât și în afara acesteia, pentru a reduce comerțul ilegal cu specii de plante și animale sălbatice și organe de animale; invită Comisia și Consiliul să se folosească de instrumentele sale comerciale și de dezvoltare pentru a crea programe dedicate, cu o finanțare corespunzătoare, cu scopul de a consolida punerea în aplicare a Convenției CITES și de a furniza resurse pentru consolidarea capacităților împotriva braconajului și a traficului, îndeosebi prin sprijinirea, consolidarea și extinderea inițiativelor de combatere a infracțiunilor, cum ar fi ASEAN-WEN și HA-WEN, care au ca scop înființarea de centre regionale de expertiză și furnizarea de modele pentru cooperarea împotriva criminalității în domeniul faunei și florei sălbatice;

143.  solicită aplicarea de sancțiuni armonizate și severe pentru contrabanda cu animale sălbatice, organe ale acestora și plante și copaci rari în cadrul Uniunii;

o
o   o

144.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale, CEPOL, Europol, Eurojust, OLAF, Consiliului Europei, OCDE, Interpol, UNODC, Băncii Mondiale și FATF/GAFI.

(1) JO C 115, 4.5.2010, p. 1.
(2) JO C 195, 25.6.1997, p. 1.
(3) JO L 300, 11.11.2008, p. 42.
(4) JO L 182, 5.7.2001, p. 1.
(5) JO L 196, 2.8.2003, p. 45.
(6) JO L 68, 15.3.2005, p. 49.
(7) JO L 328, 24.11.2006, p. 59.
(8) JO L 332, 18.12.2007, p. 103.
(9) JO L 190, 18.7.2002, p. 1.
(10) JO L 162, 20.6.2002, p. 1.
(11) JO L 321, 8.12.2009, p. 44.
(12) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(13) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.
(14) JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
(15) JO L 309, 25.11.2005, p. 9.
(16) JO L 47, 18.2.2004, p. 1.
(17) JO L 345, 8.12.2006, p. 1.
(18) JO L 192, 31.7.2003, p. 54.
(19) JO L 134, 30.4.2004, p. 1.
(20) JO L 134, 30.4.2004, p.114.
(21) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(22) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 37.
(23) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 121.
(24) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 66.
(25) Texte adoptate, P7_TA(2012)0208.
(26) Texte adoptate, P7_TA(2011)0516.
(27) Texte adoptate, P7_TA(2013)0098.
(28) Texte adoptate, P7_TA(2013)0004.
(29) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 254.
(30) Texte adoptate, P7_TA(2013)0205.
(31) Parlamentul European, Studiu privind descurajarea fraudelor cu fonduri ale UE prin jurnalismul de anchetă în UE-27, (PE 490.663), 17 octombrie 2012.
(32) Eurobarometrul special nr. 374 privind corupția, februarie 2012.


Locuinţele sociale din Uniunea Europeană
PDF 383kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană (2012/2293(INI))
P7_TA(2013)0246A7-0155/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 3 alineatul (3), și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 9, 14, 148, 151, 153 și 160, precum și Protocolul nr. 26 la tratatul respectiv privind serviciile de interes general,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 34 și 36,

–  având în vedere Protocolul 26 la TFUE privind serviciile de interes general,

–  având în vedere Carta Socială Europeană revizuită, în special articolul 30 (dreptul la protecția împotriva sărăciei și a excluziunii sociale), articolul 31 (dreptul la locuință) și articolul 16 (dreptul familiei la protecție socială, juridică și economică),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice(5),

–  având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758) și avizele Comitetului Economic și Social European și ale Comitetului Regiunilor, precum și rezoluția sa din 15 noiembrie 2011(7) pe această temă,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul Social European și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1784/1999(8),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr.1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999(9),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999(10),

–  în urma examinării propunerii de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615),

–  având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (COM(2011)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE(11) și Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 pe această temă(12),

–  având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată(13),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 martie 2011, intitulată „Reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general” (COM(2011)0146) și Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 pe această temă(14),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173),

–  având în vedere orientările Comisiei din 15 mai 2012 cu privire la cele mai bune practici pentru limitarea, atenuarea sau compensarea impermeabilizării solului (SWD(2012)0101),

–  având în vedere Analiza Comisiei privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa 2012 din 8 ianuarie 2013(15),

–  având în vedere pachetul de măsuri pentru investițiile sociale adoptat de Comisie la 20 februarie 2013,

–  având în vedere statisticile europene privind venitul și condițiile de viață (UE-SILC) și comunicatul de presă al Eurostat din 8 februarie 2012(16),

–  având în vedere statisticile europene din cel de-al treilea Sondaj european privind calitatea vieții și, în special capitolul 6(17),

–  având în vedere raportul Eurofound privind serviciile consultative pentru datori familiale din Uniunea Europeană(18),

–  având în vedere raportul Eurofound privind condițiile de viață ale romilor: locuințe și condiții de sănătate de calitate inferioară(19),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general(20),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 martie 2013 în cazul C-415/11 (Mohamed Azis) de protecție a consumatorilor de ipoteci împotriva băncilor în cazuri de condiții contractuale abuzive(21),

–  având în vedere Decizia nr. 1098/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale (2010)(22),

–  având în vedere Declarația Consiliului din 6 decembrie 2010 privind „Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale: să lucrăm împreună pentru a combate sărăcia în 2010 și după”(23),

–  având în vedere Raportul din 18 februarie 2011 al Comitetului pentru protecție socială (CPS) intitulat „Evaluarea dimensiunii sociale a Strategiei Europa 2020”(24),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 februarie 2010, intitulat „Raport comun privind protecția socială și incluziunea socială” (SEC(2010)0098),

–  având în vedere raportul PSC din 15 februarie 2010, intitulat „Raport comun privind protecția socială și incluziunea socială 2010”(25),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social european privind „Importanța unei definiții a locuinței sociale ca serviciu de interes economic general”(26),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, intitulat „Către o agendă europeană pentru locuințele europene”(27),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză(28),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(29),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020(30),

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a orientărilor integrate Europa 2020(31),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(32),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul serviciilor sociale de interes general(33),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2007 privind locuințele și politica regională(34),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a Uniunii Europene privind persoanele fără adăpost(35),

–  având în vedere declarațiile sale din 22 aprilie 2008 privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă(36) și cea din 16 decembrie 2010 privind o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(37),

–  având în vedere cel de al treilea sondaj european al Eurofound privind calitatea vieții – Calitatea vieții în Europa: impactul crizei(38),

–  având în vedere recomandările finale ale Conferinței europene de consens privind problema persoanelor fără adăpost din 9 și 10 decembrie 2010,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7–0155/2013),

A.  întrucât accesul la locuințe este un drept fundamental care poate fi considerat o condiție prealabilă pentru exercitarea și accesul la alte drepturi fundamentale și la o viață demnă; întrucât garantarea accesului la o locuință decentă și adecvată este o obligație internațională a statelor membre, pe care Uniunea trebuie să o ia în considerare, dreptul de acces și la asistență în ceea ce privește locuința fiind recunoscut atât la articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a UE, cât și la articolele 30 și 31 din Carta socială revizuită a Consiliului Europei, la articolul 25 din Declarația universală a drepturilor omului și întrucât acest drept este prezent în numeroase constituții ale statelor membre;

B.  întrucât autoritățile naționale, regionale și locale din statele membre au dreptul și datoria să definească propriile politici privind locuințele și să ia măsurile necesare pentru a se asigura că acest drept fundamental este respectat pe piețele imobiliare respective, în conformitate cu necesitățile locuitorilor, cu scopul de a furniza un acces universal la locuințe decente, abordabile;

C.  întrucât locuințele abordabile, adecvate și sigure sunt un instrument potrivit pentru a atinge justiția și coeziunea socială, iar investițiile în locuințe abordabile sunt o premisă pentru mobilitatea crescută a forței de muncă și creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă, în timp ce construcția și renovarea de locuințe sociale sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor care au ca scop satisfacerea cererii de locuințe, oferind locuințe accesibile pentru păturile largi ale populației, stimulând economiile, controlând bulele imobiliare, combătând sărăcia energetică și asigurând statelor membre venituri din impozite;

D.  întrucât statele membre, în conformitate cu principiul solidarității, au un rol esențial și o mare libertate de decizie în ceea ce privește furnizarea, autorizarea și organizarea ofertei de locuințe sociale, în paralel și în completarea ofertei neplanificate, dictate de cererea pe piață; întrucât o ofertă de locuințe sociale ar trebui să asigure un înalt nivel de calitate, de siguranță și de accesibilitate, precum și să promoveze un tratament egal și drepturile utilizatorilor;

E.  întrucât există un deficit de sute de mii de locuințe sociale și o nevoie tot mai mare de locuințe accesibile în majoritatea statelor membre ale UE; întrucât profilurile sociale și familiale ale persoanelor care utilizează locuințe sociale s-au schimbat; întrucât acești factori noi ar trebui să fie identificați, astfel încât statele membre și autoritățile lor locale și regionale să definească o serie de strategii privind locuințele care să fie mai potrivite pentru circumstanțele actuale;

F.  întrucât politica în domeniul locuințelor sociale este parte integrantă a serviciilor de interes economic general, contribuind la satisfacerea nevoilor de locuință, facilitarea accesului la proprietate, promovarea calității spațiului locuibil, îmbunătățirea spațiului locuibil existent și adaptarea cheltuielilor pentru locuință la situația familială și resursele locatarilor, lăsând loc în același timp pentru eforturi din partea lor;

G.  întrucât locuințele sociale ar trebui să fie caracterizate de un raport bun între calitate și prețul de achiziție sau chirie, să favorizeze economisirea de energie, să fie situate într-un mediu care include spații verzi și este adecvat pentru diferite generații, ținând cont de nevoile specifice ale copiilor și persoanelor în vârstă;

H.  întrucât, în scopul de a preveni atât creșterea numărului persoanelor fără adăpost, cât și al viitoarelor crize imobiliare, normele privind creditele ipotecare trebuie să protejeze consumatorii și să promoveze o distribuție corectă a riscurilor;

I.  întrucât locuințele sociale joacă un rol cheie în îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020, în special obiectivul său privind sărăcia, inclusiv prevenirea transmiterii dezavantajelor între generații, contribuind la asigurarea unor niveluri înalte de ocupare a forței de muncă, incluziune și coeziune socială, la promovarea mobilității locurilor de muncă și la combaterea schimbărilor climatice și a sărăciei energetice, prin modernizarea stocului de locuințe;

J.  întrucât combinația de criză financiară și economică, măsuri de austeritate, prețuri crescânde la locuințe și scăderea veniturilor familiilor a crescut rata șomajului și excluderea socială din interiorul UE, în special în rândul celor mai vulnerabile grupuri de persoane, crescând astfel povara serviciilor de asistență socială; ia notă de faptul că, făcând abstracție de efectul său stabilizant semnificativ, finanțarea publică a locuințelor sociale a căzut victimă măsurilor recente de austeritate financiară din unele state membre;

K.  întrucât criza economică și socială are un impact negativ direct asupra activității și asupra sprijinului financiar acordat sectorului construcțiilor și al renovării de locuințe și, în special de locuințe sociale, ca urmare a spargerii bulelor imobiliare, a contracției creditării, a întârzierii în ceea ce privește efectuarea plăților sau a scăderii comenzilor ordonate de stat, iar acest sector poate fi un motor pentru ieșirea durabilă din criză, într-un mod incluziv, și pentru a răspunde provocărilor în materie de climă și energie;

L.  întrucât măsurile de austeritate și de consolidare bugetară trebuie să fie combinate cu o strategie mondială de investiții în favoarea unei creșteri durabile și incluzive și cu monitorizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv în ceea ce privește combaterea sărăciei și a excluziunii sociale;

M.  întrucât locuința este un bun de primă necesitate pentru care statele membre definesc, în funcție de propriile alegeri politice, norme minime legate de caracterul locuibil și de confort, norme specifice de urbanism și în materie de construcții, valorile efortului maxim, controlează, în anumite cazuri, evoluția prețurilor locuințelor sau stabilesc mecanisme de ajutoare sociale cu destinație specifică sau de ajutoare fiscale pentru a contribui la ceea ce reprezintă o componentă importantă de cheltuieli obligatorii a unei gospodării;

N.  întrucât, având în vedere impactul grav economic, social și pe termen lung al crizei, nu numai asupra creșterii economice, a ratei de ocupare și a nivelului de sărăcie și de excluziune socială, ci și asupra locuințelor și investițiilor în locuințe sociale în UE, se impune luarea unor măsuri urgente de către statele membre și Uniune pentru a garanta accesul la locuințe decente și abordabile; este preocupat, în acest sens, de explozia prețurilor la locuințe (terenuri, proprietate, chirie, consum energetic) care reprezintă deja cheltuiala principală a gospodăriilor europene și o sursă de instabilitate și de anxietate; întrucât, având în vedere faptul că șomajul a explodat, de asemenea, în UE, așa cum ilustrează pragul mediu de 10,9 % atins în ianuarie 2013 în UE27, ți având în vedere faptul că, în același timp, populația Europei îmbătrânește, există un risc major de creștere a inegalității sociale, de excluziune socială și de lipsă a locuințelor, 80 de milioane de europeni fiind deja expuși riscului sărăciei;

O.  întrucât romii tind să trăiască în zone foarte segregate în care accesul la servicii sociale și de sănătate este problematic;

P.  întrucât există legături clare între locuințele de calitate inferioară și starea de sănătate precară: îndatorarea ipotecară este asociată cu deteriorarea sănătății mentale; supraaglomerarea este asociată cu probleme de sănătate, probleme psihologice, tuberculoză, infecții respiratorii, riscuri crescute de incendiu și de accidente domestice; viața în locuințe inadecvate afectează în mod negativ sănătatea, sentimentul de siguranță și sporește riscurile de accidente domestice; viața în zone zgomotoase este asociată cu numeroase cazuri de hipertensiune și de tensiune arterială mai ridicată; întrucât lipsa locuinței este o sursă de stres și de suferință, cu efecte negative asupra calității vieții și asupra sănătății și bunăstării;

Q.  întrucât femeile, 24,5% din acestea fiind expuse riscului sărăciei sau excluderii sociale în 2010, în special femeile cu venituri scăzute, mamele singure, femeile cu locuri de muncă prost plătite, femeile migrante, văduvele cu copii în întreținere și femeile care sunt victimele violenței domestice, precum și familiile monoparentale, familiile tinere, familiile mari, studenții, tinerii la început de carieră, cuplurile tinere de șomeri, persoanele cu dizabilități, persoanele cu boli fizice sau psihice, persoanele din comunități marginalizate, inclusiv romii, persoanele în vârstă sunt afectate în mod deosebit de lipsa locuințelor sociale adaptate și la un preț abordabil; întrucât aceste categorii sunt vulnerabile în special în fața fenomenului lipsei de adăpost și se mută adesea în unități locative de standard scăzut de pe piața privată, ceea ce crește semnificativ riscul problemelor de sănătate; întrucât aceste categorii caută adesea soluții alternative prin mutarea împreună cu familia, prietenii sau cunoștințele, împiedicând astfel o analiză adecvată și o documentare transparentă cu privire la persoanele fără adăpost;

R.  întrucât criza economică și prețurile de pe piața locuințelor se combină și reduc abilitatea femeilor de a divorța sau de a pune capăt coabitării, limitând libertatea lor și făcându-le mai vulnerabile în fața violenței domestice bazate pe gen,

S.  întrucât locuințele cu chirie accesibilă sunt esențiale pentru tineri pentru a participa la cursuri de formare profesională, la studii universitare, la stagii sau pentru a utiliza oportunitățile de ocupare a forței de muncă,

T.  întrucât statele membre stabilesc și organizează o ofertă paralelă de locuințe sociale, în completarea ofertei prezente în mod natural pe piață, în condiții de acces și de preț specifice, furnizate de către operatori fără scop lucrativ, înființați special în acest scop, întrucât 25 de milioane de cetățeni europeni ocupă o locuință socială pentru care condițiile în materie de planificare a teritoriului, de acces și de preț sunt definite direct de autoritățile publice ale statelor membre; și întrucât această ofertă de locuințe paralele contribuie în special la atenuarea amplorii ciclurilor din domeniul imobiliare și a fenomenelor de bulă imobiliară, având în vedere că este caracterizată de stabilitate și de controlul prețurilor,

Promovarea rolului social și economic al locuințelor sociale

1.  ia act de faptul că, în urma crizei economice și sociale actuale, piața nu mai reușește singură să răspundă nevoii de locuințe abordabile, în special în zonele urbane dens populate, iar creșterea costurilor locuințelor și ale energiei crește riscul bolilor, sărăciei și al excluziunii sociale; ia notă de creșterea numărului de evacuări și de proprietăți puse sub sechestru de bănci în câteva state membre; solicită luarea de măsuri ca reacție la aceste provocări; este îngrijorat atât cu privire la impactul direct, cât și indirect al măsurilor de austeritate, în contextul crizei sociale și economice actuale, cum ar fi reducerea ajutoarelor sociale și pentru locuință, impozitarea întreprinderilor din domeniul locuințelor sociale, stoparea unor proiecte noi de locuințe sau vânzarea unei părți a parcurilor naționale de locuințe sociale, ceea ce ar putea exacerba un cerc vicios de excludere socială și segregare pe termen lung;

2.  amintește că, pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor, politicile în domeniul locuințelor sociale joacă un rol important prin eradicarea sărăciei familiilor și prin prevenirea transmiterii dezavantajelor socioeconomice de la o generație la alta; ia act de faptul că, în urma schimbărilor sociodemografice ale structurilor familiale și a creșterii numărului de locuri de muncă instabile și precare, se observă o mai mare nevoie de locuințe la costuri accesibile, inclusiv pentru populația integrată din punct de vedere social;

3.  solicită respectarea articolului 14 din Protocolul nr. 26 anexat la TFUE, în conformitate cu care autoritățile publice sunt libere să stabilească organizarea, finanțarea sectorului locuințelor sociale, precum și categoriile de gospodării eligibile pentru a răspunde nevoilor locale ale persoanelor și pentru a asigura un nivel ridicat de calitate, siguranță, accesibilitate, tratament și promovarea drepturilor utilizatorilor; consideră că această intervenție le oferă autorităților publice posibilitatea de a răspunde lipsurilor de pe piață pentru a garanta accesul universal la o locuință decentă, la un preț abordabil și de a aplica astfel articolele 16, 30 și 31 din Carta Socială Europeană;

Către o politică europeană privind locuințele sociale

4.  reamintește Comisiei, statelor membre și autorităților lor locale și regionale că subvenționarea sectorului locuințelor sociale și accesibile permite o garantare a drepturilor fundamentale, un răspuns la nevoile sociale acute și, fiind vorba de investiții sociale strategice, contribuie durabil la crearea de locuri de muncă locale, nedelocalizabile, la stabilizarea economiei prin reducerea riscului de bule imobiliare și a supraîndatorării gospodăriilor, promovează mobilitatea forței de muncă, combate schimbările climatice, sărăcia energetică și atenuează problemele de sănătate care provin din supraaglomerare și condiții precare de trai; insistă, prin urmare, asupra faptului că locuințele sociale nu ar trebui considerate costuri care trebuie reduse, ci investiții rentabile pe termen lung, printr-o stare de sănătate și o bunăstare socială mai bune, prin acces la piața muncii și prin autonomizarea persoanelor, în special a persoanelor în vârstă, pentru a duce o viață independentă;

5.  invită Comisia să definească un cadru european de acțiune pentru locuințe sociale, astfel încât să asigure coerența dintre diversele instrumente de politică pe care UE le utilizează pentru a aborda această chestiune (ajutoare de stat, fonduri structurale, politica energetică, acțiunile de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, politici de sănătate);

6.  solicită Comisiei, pe baza unui schimb de bune practici și de experiență între statele membre și luând în considerare faptul că locuințele sociale sunt concepute și gestionate în moduri diferite (adesea datorită flexibilității în stabilirea priorităților) în statele membre, în regiuni și în comunității locale, să clarifice definiția locuințelor sociale;

7.  observă că investițiile în locuințe sociale se înscriu într-un cadru de politici mai ample care vizează organizarea și finanțarea serviciilor publice sociale, de sănătate, precum și educaționale cu scopul de a garanta exercitarea efectivă a drepturilor sociale fundamentale și de a răspunde necesităților sociale în schimbare și variațiilor ciclurilor economice;

8.  subliniază necesitatea de a monitoriza investițiile sociale, în cadrul „unui pact de investiții sociale”, după modelul Pactului Euro Plus și conceput pentru a consolida guvernanța economică și bugetară a Uniunii și incluzând investițiile în locuințe sociale; subliniază, de asemenea, necesitatea stabilirii unor obiective de investiții sociale pentru statele membre în vederea atingerii obiectivelor sociale, de ocupare a forței de muncă și de educație, prevăzute în strategia Europa 2020; salută concluziile reuniunii Consiliului European din decembrie 2012 care au subliniat faptul că „posibilitățile oferite de cadrul bugetar actual al UE de a ajunge la un echilibru între nevoile de investiții publice productive și obiectivele disciplinei bugetare pot fi exploatate în componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere”, sprijinind astfel validitatea propunerii; invită Comisia să monitorizeze mai bine aceste investiții sociale cu ajutorul unui tablou de bord cu indicatori privind investițiile realizate de statele membre și la nivelul Uniunii, ținând cont de investițiile în locuințe sociale, de evoluția costurilor locuințelor și de numărul solicitanților care așteaptă atribuirea unei locuințe din statele membre; în continuare solicită tuturor statelor membre să ratifice Carta socială europeană revizuită, în special articolul 13;

9.  consideră că organizațiile de locuitori și chiriași ar trebui să se implice în definirea strategiilor pe care trebuie să le pună în aplicare statele membre cu privire la locuințe;

10.  subliniază nevoia ca inovarea socială să fie sprijinită atât de platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, cât și de programul-cadru de cercetare, pentru a analiza politici noi care au ca scop îmbunătățirea accesului la locuințe și reducerea lipsei de adăpost;

11.  salută Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2011 (COM(2011)0142)care vizează controlarea contractelor de credit pentru proprietăți imobiliare și, prin urmare, limitarea supraîndatorării locuințelor; solicită ca legislația europeană privind creditele ipotecare să includă cele mai bune practici care sunt cât mai favorabile pentru consumatori; de asemenea, solicită includerea unor procese de renegociere sau replanificarea plății datoriilor pentru persoanele și familiile care se află în situație de faliment; invită statele membre să împiedice ca gospodăriile deja expulzate să fie forțate a rambursa în continuare creditele lor ipotecare; invită Comisia și statele membre să ia măsuri ca răspuns la drama socială cauzată de evacuări și de pierderea locuinței persoanelor care sunt cele mai afectate de criza economică și de șomaj; în plus, reamintește că aceasta se produce în contextul marilor inițiative de ajutor public destinate să îmbunătățească sistemul financiar european; invită statele membre să se străduiască a oferi soluții alternative pentru evacuări;

12.  solicită Comisiei Europene să avertizeze statele membre, în recomandările sale specifice fiecărei țări, în cazul în care reformele amenință investițiile în locuințe sociale sau abordabile, și să se abțină de la formularea unor recomandări privind dimensiunea sectorului locuințelor sociale în statele membre individuale; regretă faptul că în cadrul programelor de consolidare bugetară și în conformitate cu recomandările specifice formulate de Comisie cu privire la acțiunile de pe piața locuințelor, unele state membre reduc capacitatea sectorului prin impozitarea persoanelor care închiriază locuințe sociale; prin urmare, este îngrijorat cu privire la definiția restrictivă a locuințelor sociale dată de Comisia Europeană în cadrul politicii privind concurența, definiție care vizează doar grupurile defavorizate;

13.  invită Consiliul să reunească miniștrii locuințelor din statele membre cel puțin o dată pe an pentru a dezbate impactul diferitelor politici europene asupra politicilor din domeniul locuințelor și să asigure o mai bună luare în considerare a dimensiunilor economice, sociale și de mediu ale sectorului locuințelor în cadrul politicilor europene, prin implicarea părților interesate, cum ar fi organizațiile din domeniul locuințelor sociale, asociațiile care reprezintă interesele locuitorilor și asociațiile care pledează în favoarea accesului la locuințe;

14.  ia act de faptul că o definiție a locuințelor sociale și a beneficiarilor ar trebui să fie rezultatul unui proces de dezbatere democratic, pentru a ține seama de diferite tradiții din statele membre;

15.  invită Comisia și statele membre să acorde o mai mare importanță accesului la locuințe și la serviciile aferente în cadrul strategiei pentru protecție socială și incluziune socială, inclusiv prin intermediul inițiativelor care vizează reducerea numărului persoanelor fără adăpost și a excluziunii în materie de locuințe, pe baza unor indicatori comuni la nivelul statelor membre și să încurajeze schimburile de bune practici în domeniul punerii în aplicare eficiente a dreptului la locuințe;

16.  încurajează statele membre să își redubleze eforturile pentru a include investițiile în domeniul locuințelor sociale în obiectivele lor bugetare pe termen mediu și lung, precum și în formularea priorităților strategice ale acordurilor de parteneriat, pentru perioada 2014-2020; invită Consiliul European și Comisia să controleze mai bine punerea în aplicare și realizarea obiectivelor sociale ale Strategiei Europa 2020;

17.  ia act de faptul că politicile și programele din domeniul locuințelor trebuie elaborate în consultare cu femeile cu venituri mici și care provin din medii sociale diferite, pentru a analiza care politici reflectă cel mai bine nevoile femeilor;

Încurajarea investițiilor pentru ocuparea forței de muncă la nivel local și economia ecologică

18.  subliniază rolul economic anticiclic al sectorului locuințelor și, în special al locuințelor sociale, datorită reducerii dependenței energetice, sprijinului adus sectorului construcțiilor și al renovării, creării unor locuri de muncă locale, durabile și nedelocalizabile care derivă din aceasta, în special mulțumită utilizării intensive a forței de muncă în acest sector, dezvoltării întreprinderilor ecologice în economia locală și efectelor pozitive asupra restului economiei; consideră, prin urmare, că investițiile în locuințele sociale ar trebui să fie considerate nu numai drept cheltuieli, ci și ca investiții productive; încurajează în continuare statele membre să inițieze un dialog cu sectorul construcțiilor, pentru a dezvolta un mediu de afaceri mai bun și un cadru de reglementare mai bun pentru locuințele sociale, acordând o atenție deosebită stabilirii de obiective în domeniul construcțiilor, definirii costurilor de infrastructură și furnizării de terenuri pentru amenajări;

19.  subliniază valoarea adăugată a ocupării forței de muncă la nivel local și efectul considerabil de pârghie asupra investițiilor generat de măsurile directe finanțate de fondurile structurale în sectorul locuințelor sociale, în perioada 2007-2013;

20.  consideră că sumele de alocat Fondurilor de coeziune în temeiul Cadrului Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020 nu ar trebui să fie mai mici decât sumele alocate în baza CFM-ului actual astfel încât să fie garantată o finanțare adecvată pentru Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în special prioritatea de investiții „promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei – sprijinirea revitalizării fizice și economice a comunităților urbane și rurale defavorizate”;

21.  recunoaște că numeroase state membre deja au pus în aplicare politici eficace în domeniul locuințelor sociale și consideră că rolul UE în acest context ar trebui să fie unul de facilitare a schimbului de bune practici la nivelul statelor membre;

22.  ia act de propunerile Comisiei privind pachetul legislativ al regulamentelor privind politica de coeziune 2014-2020; sprijină eligibilitatea pentru fondurile structurale și de coeziune a investițiilor prioritare în eficiență energetică și a utilizării surselor de energie regenerabile în locuințele sociale și accesibile, precum și a măsurilor integrate de dezvoltare urbană și teritorială durabilă, a accesului egal al comunităților marginalizate la locuințe și a promovării actorilor economiei sociale și solidare, cum ar fi cooperativele de locuințe, întreprinderile nonprofit;

23.  încurajează statele membre și ansamblul factorilor interesați să acorde atât investițiilor în locuințele sociale și accesibile, cât și consolidării sectoarelor nonprofit de construcție a locuințelor un loc important în cadrul programelor naționale de reformă și în formularea priorităților strategice ale acordurilor de parteneriat pentru perioada 2014-2020, precum și să își reflecte măsurile planificate în domeniul locuințelor în cadrul strategiilor naționale de incluziune a romilor;

24.  încurajează statele membre să utilizeze mai mult instrumentele de drept privat - cum ar fi recursul la un contract de închiriere pe termen lung - pentru a facilita construcția de locuințe sociale, anticipând necesitatea de a achiziționa terenuri în scopuri de construcție, precum și prin utilizarea uzufructului pentru locatorul social, care permite individului să își păstreze dreptul de proprietate;

25.  subliniază că imobilele rezidențiale și comerciale reprezintă 40 % din consumul final de energie și din emisiile totale de CO2 în Europa, iar construcțiile durabile ecologic permit o reducere a costurilor și a termenelor de construcție, precum și o reducere drastică a impactului asupra mediului și a consumului energetic și, prin urmare, a costurilor de gestionare privind locuințele;

26.  susține un buget adecvat pentru cadrul financiar multianual 2014-2020, considerând politica de coeziune un motor pentru ieșirea din criză; susține concluziile Pactului european pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă în ceea ce privește îndemnul adresat statelor membre de a facilita și accelera redistribuirea fondurilor structurale neutilizate către proiectele de eficiență energetică și energii regenerabile pentru perioada de programare 2007-2013; consideră că sectorul locuințelor sociale ar trebui să beneficieze de aceste realocări;

27.  solicită statelor membre, autorităților lor de management și Comisiei să se asigure că includ cu strictețe actorii din domeniul locuințelor, asociațiile care reprezintă interesele locuitorilor și asociațiile care pledează în favoarea accesului la locuințe, pe lista partenerilor sociali, în scopul elaborării, monitorizării și evaluării acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale; subliniază relevanța noilor instrumente de dezvoltare integrată (dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității și investițiile teritoriale integrate) pentru strategiile integrate în favoarea locuințelor, în cadrul cărora organismele din domeniul locuințelor sociale și locuitorii ar juca un rol preponderent; consideră că fondurile structurale și de coeziune trebuie să utilizeze în mod eficace principiul parteneriatului și principiul multiguvernanței și că statele membre trebuie încurajate să coopereze cu autoritățile locale și regionale în stabilirea priorităților și a modurilor de utilizare a resurselor din fondurile structurale; consideră că sinergii mai mari între fondurile structurale și de coeziune ar putea încuraja dezvoltarea sustenabilă a zonelor defavorizate sau a celor rurale și preveni izolarea și depopularea acestora, evitând astfel efectele negative ale segregării sociale și promovând eterogenitatea, coeziunea socială și egalitatea de gen;

28.  invită statele membre să consolideze sau să dezvolte mecanisme de finanțare specifice, precum și să promoveze în mod coordonat recursul la subvenții din programul Orizont 2020 și utilizarea instrumentelor financiare și a programelor de asistență tehnică furnizate de fondurile structurale, Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca de dezvoltare a Consiliului Europei și Fondul european pentru eficiență energetică (FEEE), în vederea stimulării construirii de locuințe sociale și a renovării lor un nivel calitativ ridicat; invită statele membre, în plus, să caute modalități de a aplica regulamentul modificat FEDR pentru a furniza locuințe pentru comunitățile marginalizate;

29.  invită BEI, în consultare strânsă cu autoritățile locale și regionale, să acorde o mai mare importanță sectorului locuințelor sociale și abordabile în cadrul priorităților sale de investiții, în special în statele membre în care nu există o bancă publică pentru locuințe, îmbunătățind în același timp condițiile acordării de credite; invită BEI, de asemenea, să determine sfera utilizării de obligațiuni de proiecte ca instrument de finanțare a infrastructurii sociale, precum locuințele, ținând seama de evaluările fazei sale pilot înainte de extinderea sa;

30.  îndeamnă statele membre să sprijine activitățile cooperativelor de locuințe, care reprezintă un instrument veridic în vederea achiziționării, la prețuri accesibile, a primei case. subliniază că cooperativele reprezintă, de asemenea, un instrument eficient pentru promovarea inițiativelor de renovare urbană, creând sinergii cu comunitățile locale și luptând împotriva emigrării din orașe;

31.  invită Comisia să pună la dispoziția statelor membre alte surse posibile de finanțare pentru a promova oferta de locuințe sociale și renovarea acestora, cu titlu de investiții sociale, precum și să încurajeze statele membre și autoritățile regionale și locale să utilizeze în mod eficient finanțarea europeană disponibilă, precum și să păstreze ratele scăzute de TVA aplicabile acestor investiții, având în vedere utilizarea intensivă a forței de muncă în acest sector și impactul său redus asupra schimburilor intercomunitare; și sugerează să se studieze posibilitatea de a aplica aceeași rată de TVA cu cea aplicată produselor de primă necesitate; încurajează statele membre să mobilizeze economiile private pentru a facilita accesul la terenuri și a încuraja construcția și renovarea de locuințe sociale;

32.  încurajează instituirea unor modele integrate de cooperare care reunesc managementul de proiect, locatorii sociali și întreprinderile de construcții, pentru a promova renovarea termică și construcția de locuințe sociale cu consum redus de energie;

33.  salută Comunicarea Comisiei din 31 iulie 2012 în favoarea unei strategii europene privind sectorul construcțiilor (COM(2012)0433); este de părere că, în plus față de măsurile de stimulare fiscală și de sprijin financiar pentru îmbunătățirea competitivității și a inovării în acest sector, măsurile de îmbunătățire a nivelului de calificare a mâinii de lucru sunt indispensabile în scopul de a releva provocările unei Europe eficace în ceea ce privește utilizarea resurselor, ale unei economii cu emisii scăzute de carbon și de a atinge obiectivele stabilite în Directiva privind eficiența energetică (2012/27/UE)(39) și în Directiva privind performanța energetică a clădirilor (2010/31/UE)(40);

34.  invită Comisia să colaboreze mai îndeaproape cu statele membre și autoritățile locale responsabile pentru a stabili previziuni pe termen mediu și lung privind competențele solicitate pe piața muncii; invită părțile responsabile să monitorizeze evoluția ocupării forței de muncă pentru a face ca formarea profesională de bază și învățarea pe tot parcursul vieții să devină mai relevante; solicită statelor membre și autorităților locale responsabile să își adapteze rapid sistemele lor de educație și de formare profesională, inclusiv învățământul și formarea profesională, prin integrarea conceptului de economie durabilă și să asigure accesul la programele de dezvoltare a competențelor, pentru a favoriza accesul tinerilor către noi locuri de muncă „verzi” și sectoare „verzi”; subliniază faptul că promovarea unor locuri de muncă ecologice poate crea oportunități calitative și durabile de ocupare a forței de muncă, poate rezolva sărăcia și excluziunea socială și poate asigura servicii de sprijin pentru ocuparea forței de muncă;

35.  ia act de faptul că sectorul „verde” poate oferi o multitudine de oportunități diferite de ocupare a forței de muncă care variază de la locuri de muncă pentru începători și pentru persoane cu mai puține calificări la locuri de muncă în sectoare care necesită un nivel ridicat de cunoștințe; în acest sens:

   subliniază potențialul unei astfel de oferte din partea IMM-urilor pentru programe de formare la locul de muncă, de ucenicie și de sensibilizare la nivel local, care pot asigura oportunități de ocupare a forței de muncă persoanelor defavorizate din punct de vedere social;
   invită statele membre, să evalueze fezabilitatea fondurilor de tranziție pentru gestionarea nevoilor de competențe;
   și invită Comisia să includă în cadrul pentru învățarea pe tot parcursul vieții o nouă competență-cheie în materie de mediu, schimbări climatice și dezvoltare durabilă;
   solicită statelor membre și autorităților locale și regionale să recurgă la Fondul social european (FSE) pentru a investi în competențe, locuri de muncă, formarea și reconversia profesională, în special în meseriile „verzi”, cum ar fi renovarea termică a clădirilor;
   invită statele membre să sprijine apariția actorilor cu duble competențe sociale și tehnice în materie de economisire a energiei, cum ar fi meseriile din sectorul medierii sociotehnice, precum și eforturile de formare a meseriilor tehnice cu o abordare mai socială a chestiunii eficienței energetice și invers;

36.  salută pachetul de investiții sociale prin care Comisia oferă orientări statelor membre în vederea adoptării unor politici sociale mai eficiente și mai eficace care vizează creșterea și coeziunea;

37.  observă că investițiile în locuințe sociale se înscriu într-un cadru de politici mai ample care vizează organizarea și finanțarea unei oferte de servicii publice sociale și de sănătate, precum și de servicii educaționale al căror scop este să garanteze exercitarea efectivă a drepturilor sociale fundamentale și să răspundă necesităților sociale în schimbare;

Combaterea sărăciei și promovarea incluziunii și a coeziunii sociale

38.  reamintește faptul că recunoașterea și respectarea dreptului la locuință sunt o condiție a respectării celorlalte drepturi fundamentale, inclusiv a drepturilor politice și sociale; reamintește că statului membru sau autorității publice responsabile îi revine sarcina de a pune în aplicare acest drept la locuință, îmbunătățind prin politicile și programele sale accesul universal la locuință, în special pentru persoanele defavorizate, prin intermediul unei oferte suficiente de locuințe adecvate, decente, sănătoase și la un preț accesibil;

39.  solicită Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să efectueze un studiu care să evalueze eficiența și condițiile de punere în aplicare a dreptului la locuință și a ajutorului pentru locuință în statele membre, implicând factorii interesați relevanți în proces; invită agenția să promoveze schimbul de bune practici în aplicarea efectivă a dreptului la locuință pentru grupurile deosebit de vulnerabile, inclusiv persoanele fără adăpost; solicită Comisiei să urmărească astfel de activități în cadrul pachetului de investiții sociale;

40.  invită statele membre și Comisia Europeană să sprijine și să promoveze dezvoltarea și schimbul inovator și eficient de bune practici în punerea în aplicare a dreptului la locuință al grupurilor în special vulnerabile și marginalizate, acordând atenție specială combaterii violenței domestice; observă cu regret faptul că, deseori, există o probabilitate mult mai mare ca victimele violenței domestice să continue să locuiască într-un mediu marcat de abuzuri în cazul în care nu dispun de capacitatea financiară de a-și găsi locuințe adecvate; invită statele membre să furnizeze servicii integrate familiilor victime ale violenței domestice;

41.  se așteaptă ca Comisia să analizeze în ce măsură sprijinul direct prin alocații pentru locuință sau sprijinul indirect chiar prin locuințe sociale este o măsură mai eficientă pentru a oferi locuințe abordabile grupurilor sociale care nu își pot acoperi nevoile în domeniul locuințelor pe piața locuințelor;

42.  invită Comisia Europeană și agenția Eurofound să efectueze în 2014 un studiu privind costurile inacțiunii în ceea ce privește locuințele inadecvate, în cadrul programului de lucru din 2014 al agenției;

43.  constată cu îngrijorare faptul că numeroase state membre care se confruntă cu dezechilibre bugetare suspendă operațiunile, programele și acțiunile (subvenții pentru închiriere și credite ipotecare, de exemplu), destinate să faciliteze cumpărarea de locuințe, majorând totodată, în mod disproporționat, taxele pe proprietate în toiul unei crize economice severe, lăsând pradă sărăciei și deprivării multe sectoare ale societății;

44.  invită statele membre să desfășoare analize de impact social, cu accent pe analize pe criterii de gen și pe criteriul locuinței, ca parte a tuturor politicilor și programelor în domeniul locuințelor sociale, ținând cont în special de disparitățile de gen în ceea ce privește veniturile și resursele financiare; subliniază că toate datele statistice trebuie defalcate în funcție de gen și de tipul de locuință și că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina cu exactitate modul în care persoanele și grupurile aflate într-o situație vulnerabilă, precum femeile, (având în vedere rolul multiplu al femeilor de familie monoparentală și de îngrijitoare a membrilor familiei și a persoanelor cu dizabilități), familiile, tinerii, persoanele cu dizabilitățile și persoanele în vârstă, pot fi sprijinite prin intermediul politicilor în domeniul locuințelor;

45.  recomandă ca statele membre și autoritățile lor locale și regionale să elaboreze politici integrate pentru a promova incluziunea socială, precum și pentru a garanta accesul tuturor la o locuință decentă, sănătoasă și la un preț abordabil: sugerează ca aceste politici să includă următoarele măsuri:

   sprijin specific pentru locuințe sociale și de necesitate la un nivel calitativ ridicat, sănătoase, prevăzând în special o cotă minimă de locuințe sociale acolo unde este necesar, ca de exemplu în zonele cu o densitate mare a populației în care cererea este cea mai mare, ceea ce ar încuraja diversitatea;
   stabilirea unor standarde minime clare privind standardele de calitate a locuințelor, în special în sectorul locuințelor sociale;
   crearea unor legături între programele de extindere a locuințelor sociale și politicile de acces la alte servicii publice esențiale și servicii de interes general, precum construcția de facilități publice sociale și de sănătate, culturale și de sport (ca parte a strategiei locale integrate) și pentru a reține extinderea urbană, în conformitate cu orientările Comisiei de atingere a obiectivului de ocupare a terenului egală cu zero până în 2050;
   adoptarea de măsuri pentru a remedia dificultățile frecvente de acces la o locuință decentă cu care se confruntă populațiile cele mai vulnerabile, precum migranții și tinerii;
   introducerea unor regimuri care să consolideze securitatea ocupării locuinței;
   pregătirea unor programe specifice pentru persoanele fără adăpost, pe baza evaluării situației locale, luând în considerare modelul de tipologie europeană a excluziunii de la locuință (ETHOS), pentru a măsura dimensiunea excluziuni sociale generate de lipsa de locuință, legate de măsuri de sprijin social, precum și adaptate la situația și nevoile specifice ale femeilor, acordând o importanță deosebită mai degrabă locuințelor și asistenței persoanelor vulnerabile și comunităților marginalizate, decât furnizării de adăposturi temporare;
   promovarea și finanțarea programelor de autoconstruire;

46.  invită statele membre să garanteze că toți cetățenii își pot permite o locuință, impunând drept bază pentru creșterile chiriilor un sistem obiectiv care să asigure creșterea moderată a prețurilor imobiliare și adaptând politica fiscală pentru a limita speculațiile;

47.  invită Comisia să pună în aplicare fără întârziere rezoluția Parlamentului European referitoare la o strategie a Uniunii Europene privind persoanele fără adăpost;

48.  subliniază că diversele fațete ale lipsei de adăpost în cazul femeilor trebuie să fie abordate într-un mod holistic și ar trebui să facă parte integrantă din toate cadrele de politici UE; îndeamnă Comisia și statele membre să efectueze evaluări sistematice de impact în funcție de gen, să monitorizeze situația și nevoile specifice ale femeilor lipsite de adăpost, să promoveze proiectele de mediu de viață asistată și construcția de locuințe accesibile, adaptate și eficiente din punct de vedere energetic și să includă în programele de locuințe sociale familiile din clasa de mijloc, care sunt adesea excluse din acest tip de scheme, deoarece aceste familii, la fel ca și alte gospodării, pot suferi de pe urma privațiunilor materiale provocate de criza economică;

49.  solicită punerea în aplicare a unor modele integrate de cooperare, care reunesc servicii sociale și de sănătate, precum și servicii de însoțire a persoanelor defavorizate, furnizorii de locuințe sociale și asociațiilor relevante, ca parte a eforturilor lor de asistență a persoanelor vulnerabile care caută o locuință sau deja au locuință;

50.  solicită Comisiei, statelor membre și autorităților responsabile să aloce fonduri structurale în vederea construirii de locuințe și adăposturi pentru comunitățile marginalizate, în special locuințe sociale, consemnând această prioritate în cadrul programelor operaționale; prin urmare, îndeamnă Comisia și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să intensifice schimburile de bune practici între autoritățile locale pe baza unor criterii comune și transparente;

51.  recomandă statelor membre și autorităților lor responsabile să investească în construcții și în adaptarea locuințelor sociale abordabile, ca răspuns la starea de deteriorare și la riscurile pentru sănătate ale locuințelor degradate, la diversitatea modelelor de familie, la îmbătrânirea populației, la persoanele în vârstă dependente care aleg să rămână în casele proprii, la nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități și ale tinerilor, în special în ceea ce privește mobilitatea rezidențială și profesională; recomandă ca fonduri structurale să fie utilizate în aceste scopuri, în cadrul următoarei perioade de programare (2014-2020); consideră că însoțirea socială pentru accesul la locuință este un factor al creării de locuri de muncă din sectoarele sănătății și serviciilor sociale, care sunt indispensabile pentru a răspunde provocărilor societale actuale și viitoare, cum ar fi îmbătrânirea populației; subliniază rolul pozitiv pe care Fondul european de antreprenoriat social ar putea să-l aibă pentru proiectele de sprijin social și de incluziune prin proiecte de locuințe;

52.  invită statele membre și autoritățile lor regionale și locale să ia măsuri eficace și stimulative, pe baza unor analize prospective privind nevoile de locuință, pentru a combate neocuparea pe termen lung a locuințelor, în special în zonele problematice, în vederea combaterii speculațiilor imobiliare și a transformării acestor proprietăți în locuințe sociale;

53.  subliniază importanța unui sistem de clasificare a locuințelor, sănătății și securității care să furnizeze o evaluare din perspectiva sănătății a riscurilor legate de locuință;

54.  invită statele membre și autoritățile responsabile să simplifice cererile de locuință socială și să îmbunătățească echitatea, transparența și imparțialitatea în atribuirea de locuințe, în conformitate cu circumstanțele specifice sociale, economice și culturale ale fiecărui stat membru, pentru a elimina toate discriminările și orice efect de evitare pentru populațiile cele mai vulnerabile, un fenomen care are efect de a agrava segregarea rezidențială spațială și a crea ghetouri; subliniază, în acest sens, relevanța unor sisteme în vigoare în anumite state membre, precum o listă cu criterii legale de atribuire, precise și transparente, care favorizează diversitatea socială, anonimizarea cererilor de locuințe sociale, publicitatea locuințelor vacante, instituirea unor sisteme de evaluare a cererilor, separarea organismelor care controlează respectarea criteriilor și atribuie locuințe și o guvernanță corespunzătoare în ceea ce privește atribuirea cu scopul de a favoriza diversitatea socială la scară largă;

55.  subliniază provocările legate de îmbătrânirea populației și de nevoia de a oferi acces la locuințe adecvate, decente și accesibile pentru numărul în creștere al persoanelor în vârstă din UE; observă că în toate statele membre sărăcia se amplifică în rândul persoanelor în vârstă și solicită în acest sens ca noul parteneriat european pentru inovare (PEI) privind îmbătrânirea activă și sănătoasă, care coordonează eforturile de cercetare din domeniu, să consacre un segment specific dezvoltării unor soluții accesibile de menținere a persoanelor în vârstă la domiciliu cât mai mult timp posibil; în acest sens, trebuie să se țină seama de faptul că îmbunătățirea accesibilității fondului locativ existent este un mod relevant de a reduce excluziunea socială prin măsuri menite să sporească independența; solicită, prin urmare, statelor membre să includă în reformele lor naționale o componentă specială dedicată dezvoltării de soluții abordabile pentru a permite persoanelor în vârstă să locuiască în casele lor cât mai mult posibil, având în vedere că este de dorit îmbunătățirea condițiilor de acces la parcul existent de locuințe, ajutând persoanele să trăiască în continuare în locuințele lor și facilitând redobândirea de către acestea a unei vieți sociale prin sporirea independenței lor personale;

56.  subliniază că locuințele sociale ar trebui structurate astfel încât să se evite și gentrificarea și ghetoizarea; solicită stimulente financiare, acolo unde este relevant, care vizează dezvoltarea unui spațiu comun și mixt de locuințe sociale și private pentru a evita segregarea socială;

57.  acordă o importanță deosebită eforturilor Uniunii Europene de a sprijini clasele defavorizate social, în special în ceea ce privește asigurarea de locuințe, având în vedere dezechilibrele sociale existente în Europa, cu precădere în țările care au aderat recent la UE; .

58.  recomandă statelor membre și autorităților responsabile să ia măsuri pentru a îmbunătăți accesul la locuințe abordabile prin creșterea numărului și a calității locuințelor sociale la un preț abordabil și prin dezvoltarea integrării lor în servicii comunitare sociale și de asistență, utilizând FSE și alte fonduri structurale pentru a obține acest rezultat;

59.  subliniază că locuințele sociale ar trebui să contribuie, atunci când sunt coordonate cu servicii eficace comunitare și alte servicii sociale, la dezvoltarea capacității de viață independentă personală, oferind asistență persoanelor vulnerabile din punct de vedere social sau persoanelor defavorizate pentru a trece la un stil de viață mai independent, depinzând mai puțin de protecția socială și având o autonomie personală mai mare;

60.  solicită autorităților publice și private responsabile să includă în mod sistematic module privind accesibilitatea sectorului construcțiilor și a proiectelor universale în sistemele de formare în domeniul ingineriei, al arhitecturii, al planificării urbane și al construcțiilor;

61.  regretă tendința mondială de a limita oferta de locuințe sociale și invită statele membre să includă familiile din clasa de mijloc, adesea excluse, în programe privind locuințele sociale, deoarece acestea ar putea să sufere din cauza sărăciei ca și alte gospodării din cauza crizei economice;

62.  consideră că angajamentul Uniunii în favoarea dezvoltării urbane durabile integrate, în special în favoarea locuințelor sociale, în vederea unei mai bune integrări a cartierelor aflate în dificultate în mediul lor urban și a combaterii sărăciei și a excluziunii sociale, este eficace; prin urmare, solicită statelor membre și autorităților responsabile să recurgă într-o mai mare măsură la fondurile structurale (FEDR, FSE), precum și la BEI și la alte soluții financiare, într-un mod integrat, și să faciliteze coordonarea și sinergiile între ele; consideră că participarea adecvată a locuitorilor și dezvoltarea puterii lor de decizie înainte și în timpul construirii și renovării de locuințe sociale contribuie la consolidarea incluziunii și coeziunii sociale;

63.  solicită Comisiei un studiu privind eficacitatea modelelor de investiții cu impact social în sectorul locuințelor sociale, concentrându-se pe potențialul fondurilor structurale, utilizate sub formă de instrumente financiare și, eventual, combinate cu alte surse de finanțare, în favoarea investițiilor cu impact social în domenii precum crearea, la nivel local, de locuri de muncă ecologice sau pentru tineri, și în domeniul incluziunii sociale prin intermediul locuințelor în favoarea grupurilor marginalizate;

64.  observă cu regret faptul că, deseori, există o probabilitate mult mai mare ca victimele violenței domestice să continue să locuiască într-un mediu marcat de abuzuri în cazul în care depind din punct de vedere financiar de persoana care comite abuzul și, prin urmare, nu dispun de capacitatea de a-și căuta locuințe adecvate separate pentru ele; invită, prin urmare, UE să promoveze politici, programe și fonduri sensibile la dimensiunea de gen care să sporească accesul victimelor violenței domestice la locuințe sigure și accesibile și invită statele membre să găsească soluții accesibile la forme alternative de locuințe temporare și pentru situații de urgență și să crească numărul adăposturilor și centrelor de reabilitare pentru victime, precum și alte servicii sociale conexe, precum serviciile integrate pentru familii (centrele de drept familial);

65.  reamintește că, în 2009, existau de șapte ori mai multe mame singure decât tați singuri; prin urmare, consideră că mamelor singure - precum și altor grupuri sau persoane aflate într-o situație vulnerabilă, cum ar fi familiile monoparentale, familiile tinere, familiile mari, tinerii aflați la începutul carierei profesionale, femeile migrante, persoanele cu dizabilități și persoanele în vârstă- ar trebui să li se acorde prioritate în alocarea de locuințe sociale; ia act de faptul că atunci când criza economică a început pentru prima dată, aceasta a avut un impact mai mare asupra bărbaților decât asupra femeilor, dar că, pe măsura ce a progresat criza, rata șomajului a crescut mai mult în rândul femeilor decât în rândul bărbaților;

Combaterea precarității energetice

66.  își exprimă îngrijorarea cu privire la sărăcia energetică care afectează între 50 și 125 de milioane de europeni și care rezultă în principal din combinația unor venituri mici pentru casă cu o calitate proastă a încălzirii și a izolației și cu costuri energetice prea ridicate;

67.  invită Comisia să adopte o comunicare privind combaterea sărăciei energetice care să îndemne statele membre să introducă o definiție a sărăciei energetice bazată pe parametri comuni, dar adaptați fiecărui stat membru, pentru a ține seama de circumstanțele naționale specifice; reamintește că accesibilitatea tuturor tipurilor de locuințe ar trebui analizată nu doar din perspectiva plății chiriei, ci și din perspectiva facturilor conexe la combustibili; cu toate acestea, consideră că sărăcia energetică trebuie considerată nu doar din perspectiva cheltuielilor și a prețului energiei, deoarece prezintă, de asemenea, un aspect calitativ, legat în special de comportamentele și obiceiurile de consum ale locuitorilor;

68.  invită Comisia Europeană și statele membre să garanteze că consolidarea pieței interne a energiei este în mod obligatoriu însoțită de măsuri de protecție a consumatorilor vulnerabili;

69.  consideră că dreptul de acces la energie este esențial pentru o viață demnă; invită statele membre să precizeze definiția „locuințelor decente” pentru a include standardele de eficiență energetică; îndeamnă statele membre să combată sărăcia energetic prin intermediul autorităților publice de reglementare în domeniul energiei și să ia măsuri integrate, pe baza unor audituri energetice locale, atât în sectorul privat, cât și în cel public, prin:

   instituirea unor scheme financiare specifice cu privire la costurile energiei pentru gospodăriile cele mai vulnerabile (precum stabilirea unui preț echitabil pentru energie, ajutoare individuale sau integrate în alte ajutoare sociale, măsuri pentru prevenirea neplății facturilor și protejarea împotriva întreruperilor de aprovizionare);
   crearea de fonduri naționale sau regionale specifice al căror obiectiv este reducerea sărăciei energetice, care ar putea fi alimentate printr-o contribuție financiară din partea furnizorilor de energie cu privire la obligațiile lor de a reduce consumul în aplicarea Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică,
   sprijinirea măsurilor de stimulare și instructive pentru a ajuta rezidenții să economisească consumul de energie;
   utilizarea unor pârghii financiare eficiente, pe termen lung pentru a face clădirile rezidențiale mai eficiente energetic, atât în zonele urbane, cât și în zonele rurale, fără a avea un impact puternic asupra costului locuințelor locatarilor după deducerea economiilor de energie realizate; solicită Comisiei să își ia angajamentul unei coordonări și să studieze punerea în aplicare a instrumentelor stimulative;

70.  reamintește că sectorul construcțiilor de locuințe se numără printre cele care oferă cel mai mare potențial de economii de energie; subliniază că pe termen mediu și lung, în măsura în care costurile de reabilitare energetică nu depășesc economiile de energie realizate, măsurile privind eficiența energetică ar trebui să antreneze în primul rând creșterea puterii de cumpărare a gospodăriilor și a calității vieții; subliniază că aceste măsuri favorizează, de asemenea, reducerea emisiilor de dioxid de carbon și crearea de locuri de muncă, susținerea economiei locale și reducerea cheltuielilor de sănătate;

71.  subliniază în special eventualele beneficii ale schemelor de subvenționare a implementării eficienței energetice și a generării de microsurse de energie regenerabile în locuințele sociale, permițând efectuarea de economii la facturile de energie și distribuind echitabil profiturile energiei generate între chiriași și asociațiile de gestionare a locuințelor sau proprietari, având drept rezultat facturi mai mici pentru chiriașii și oferind proprietarilor fonduri suplimentare pentru renovarea și îmbunătățirea în general a locuințelor;

72.  consideră că măsurile de reabilitare energetică pentru combaterea sărăciei energetice contribuie la prevenirea în materie de sănătate (cum ar fi afecțiuni respiratorii și cardiovasculare, alergii, astm, intoxicații alimentare sau cu monoxid de carbon și efectele asupra sănătății mentale a locatarilor);

73.  reamintește importanța programelor de îmbunătățire a performanței energetice pentru a crește accesibilitatea locuințelor sociale și a locuințelor din sectorul privat; subliniază ca este necesar ca Comisia să clarifice orientările privind ajutoarele de stat în ceea ce privește fondurile naționale și fondurile UE destinate unor astfel de renovări și investiții și să garanteze flexibilitate, oricând este posibil, pentru a se asigura că astfel de investiții efectuate de asociații de gestionare a locuințelor sau proprietari privați beneficiază de cele mai adecvate fluxuri de finanțare cu scopul de a realiza acest obiectiv dublu, social și de mediu, fără a încălca normele de concurență ale UE;

74.  salută faptul că măsurile de promovare a eficienței energetice și a utilizării energiei regenerabile în locuințe vor fi eligibile pentru finanțare din FEDR și fondurile de coeziune în perioada 2014-2020; încurajează statele membre, autoritățile locale și regionale, precum și toți partenerii implicați să recurgă la FEDR și fondurile de coeziune pentru lucrările de îmbunătățire a performanței energetice, dând prioritate gospodăriilor celor mai afectate de sărăcia energetică;

75.  insistă asupra rolului pe care furnizorii de energie trebuie să îl aibă în ceea ce privește prevenirea și reglementarea cazurilor de contencios, în special prin instalarea unor contoare inteligente, instituirea unui serviciu de relații cu clienții și îmbunătățirea transparenței prețurilor;

76.  invită statele membre să informeze mai bine gospodăriile prin campanii de informare cu privire la consumul mai responsabil de resurse și la ajutoarele la care au acces printr-o însoțire socială adaptată și să desfășoare campanii de informare și de sensibilizare, în special a profesioniștilor din sectorul social, cu privire la provocările sărăciei energetice;

77.  solicită statelor membre să elaboreze baze de date naționale referitoare la sărăcia energetică;

o
o   o

78.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 306, 23.11.2011, p. 1.
(2) JO L 306, 23.11.2011, p. 12.
(3) JO L 306, 23.11.2011, p. 33.
(4) JO L 306, 23.11.2011, p. 8.
(5) JO L 306, 23.11.2011, p. 25.
(6) JO L 306, 23.11.2011, p. 41.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0495.
(8) JO L 210, 31.7.2006, p. 12.
(9) JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
(10) JO L 210, 31.7.2006, p. 1.
(11) JO L 315, 14.11.2012, p. 1.
(12) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 66.
(13) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2011)0494.
(15) http://ec.europa.eu/social/main/jsp?cat/d=738€largId=en€pubId=7315.
(16) http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-08022012-BP/EN/3-08022012-BP-EN.PDF.
(17) http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef1264.htm.
(18) http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2011/891/en/1/EF11891EN.pdf.
(19) http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2012/02/en/1/EFI20EN.pdf.
(20) JO L 7, 11.1.2012, p. 3.
(21) http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=135024&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1202581).
(22) JO L 298, 7.11.2008, p. 20.
(23) Consiliul UE, cea de-a 3053-a reuniune a Consiliului „Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori”, Bruxelles, 6 decembrie 2010.
(24) Raportul Comitetului pentru protecție socială destinat Consiliului, Consiliul UE, 6624/11 ADD 1 SOC 135 ECOFIN 76 SAN 30, 18 februarie 2011.
(25) Raportul Comitetului pentru protecție socială destinat Consiliului, Consiliul UE, 6500/10 SOC 115 ECONFIN 101 FSTR 8 EDUC 31 SAN 33, 15 februarie 2010.
(26) CESE, 597/2012-SOC/484, 13 decembrie 2012.
(27) CoR 71/2011 final, ECOS-V/014 https://toad.cor.europa.eu/CORWorkInProgress.aspx.
(28) Texte adoptate, P7_TA(2012)0419.
(29) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.
(30) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 120.
(31) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 116.
(32) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 19.
(33) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 65.
(34) JO C 76 E, 27.3.2008, p. 124.
(35) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 101.
(36) OJ C 259 E, 29.10.2009, p. 19.
(37) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 139.
(38) http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlFiles/eFI264.htm.
(39) JO L315, 14.11.2012, p. 1.
(40) JO L153, 18.6.2010, p. 13.


Mobilitatea educaţională şi profesională a femeilor
PDF 318kWORD 42k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la mobilitatea educațională și profesională a femeilor în UE (2013/2009(INI))
P7_TA(2013)0247A7-0164/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2 și 3,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 8, 45, 165 și 166,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 21, 23 și 25,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010, intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 iunie 2010, intitulată „Un nou impuls pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale pentru a sprijini strategia Europa 2020” (COM(2010)0296),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la promovarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0164/2013),

A.  întrucât dreptul de a trăi și de a lucra într-o altă țară a Uniunii Europene reprezintă una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii, garantate cetățenilor Uniunii Europene prin Tratatul privind Uniunea Europeană și întrucât mobilitatea este un fenomen pluridimensional, care comportă aspecte economice, sociale și familiale;

B.  întrucât mobilitatea lucrătorilor și mobilitatea educațională contribuie la cristalizarea unui sentiment de apartenență la cetățenia europeană; întrucât aceasta constituie, în același timp, un principiu european pentru realizarea coeziunii și a solidarității în UE;

C.  întrucât Programul Erasmus, care din 1987 a dat posibilitatea a peste 2,2 milioane de cetățeni ai Uniunii Europene să studieze în străinătate, poate avea o contribuție deosebit de pozitivă și pentru mobilitatea lucrător transfrontalieri după încheierea perioadei de studiu, și întrucât dezvoltarea educației și a formării profesionale destinate femeilor crește mobilitatea acestora;

D.  întrucât criza economică și financiară a afectat în mod negativ piața muncii din UE, în special în ceea ce privește rata ocupării forței de muncă și posibilitatea de a se deplasa liber și de a alege un loc de muncă în conformitate cu calificările educaționale și profesionale deținute, femeile fiind unul dintre grupurile de mai afectate;

E.  întrucât, potrivit celor mai recente date disponibile, rata șomajului în rândul femeilor în Uniunea Europeană este de 10,7 % (22,7 % în cazul femeilor sub 25 de ani);

F.  întrucât mobilitatea profesională reprezintă un obiectiv strategic pentru Uniunea Europeană, deoarece crește eficacitatea pieței unice și contribuie la creșterea competențelor profesionale și a ratei ocupării forței de muncă, elemente esențiale ale progresului economic și socială;

G.  întrucât există diferențe semnificative de gen în ceea ce privește mobilitatea lucrătorilor în UE - bărbații se deplasează pentru un loc de muncă sau pentru un transfer mult mai des decât femeile (44 %, față de 27 %), în timp ce femeile își întrerup mai frecvent cariera și se mută la distanțe mari pentru a-și urma partenerul;

H.  întrucât segregarea de gen pe piața muncii, lipsa unor condiții de muncă adecvate, decalajul de remunerare, măsurile inadecvate pentru echilibrarea vieții de familie cu viața profesională, persistența stereotipurilor și riscul discriminării de gen constituie obstacolele majore pentru mobilitatea profesională a femeilor; întrucât factori legați de familie, diferențele considerabile între beneficiile familiale disponibile în diferite state membre, rețelele sociale, facilitățile de îngrijire pentru copii și alte persoane dependente - în special absența sau insuficiența unor rețele publice de servicii de zi de îngrijire a copiilor și de creșe și oferirea unor activități de timp liber pentru copii susținute de stat - sistemul de locuințe și condițiile locale, precum și alte obstacole (limba, necunoașterea drepturilor) constituie bariere suplimentare, care împiedică femeile să își exercite dreptul la liberă circulație, ședere și muncă în întreaga Europă;

I.  întrucât femeile sunt mai expuse decât bărbații în fața riscurilor sociale pe tot parcursul vieții, ceea ce generează o accentuare a feminizării sărăciei; întrucât cele mai recente estimări sugerează că salariile femeilor în UE sunt în medie cu 16,4% mai mici decât cele ale bărbaților, și întrucât există discrepanțe majore între statele membre, diferențele de salarizare variind între 1,9 % și 27,6 %(3),

J.  întrucât, pentru a îmbunătăți integrarea femeilor pe piața forței de muncă, sunt necesare soluții politice pluridimensionale, care să includă educația continuă, reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie și cea personală, combaterea precarității muncii și promovarea locurilor de muncă cu drepturi depline, o rețea publică de sănătate, un sistem public de securitate socială și practici diferențiate de organizare a muncii, la cererea femeilor;

K.  întrucât o educație de calitate înaltă oferă femeilor perspective mai bune de angajare, aptitudini mai bune și competențe esențiale într-un anumit domeniu; întrucât aceasta facilitează, de asemenea, participarea lor în societate și la activitățile culturale, și le asigură o remunerație mai bună pe piața muncii;

L.  întrucât mobilitatea educațională contribuie la promovarea mobilității profesionale și la multiplicarea oportunităților pe piața muncii, și trebuie să fie oferită tuturor, inclusiv femeilor cu un nivel scăzut de calificare,

1.  subliniază necesitatea creșterii gradului de conștientizare a situației femeilor cu grupe de vârstă diferite, în contextul politicilor UE în materie de educație, integrare, migrație și ocuparea forței de muncă, sărăcie, îngrijirea sănătății, precum și în politicile sale de protecție socială, pentru a proteja drepturile femeilor, pentru a promova egalitatea și egalitatea de șanse între bărbați și femei, pentru a asigura condiții sigure de muncă și pentru a combate toate formele de exploatare de pe piața muncii, cum ar fi segregarea ocupațională și discriminarea salarială, în special prin promovarea educației continue, combaterea precarității locurilor de muncă și promovarea drepturilor la locul de muncă, a unui program de lucru compatibil cu echilibrul între viața profesională și cea privată, a unei rețele de sănătate și a unui sistem de securitate socială publice, precum și a unor practici diferențiate pentru organizarea timpului de lucru, dacă femeile solicită acest lucru;

2.  subliniază recunoașterea valorii adăugate a mobilității educaționale și profesionale pentru UE; subliniază că, în contextul crizei economice, este cu atât mai necesară o orientarea a alegerii a profesiei în funcție de oferta de pe piața muncii, precum și îmbunătățirea gradului de adaptabilitate a femeilor, în cadrul schimbării profesiei, la exigențele impuse de noile oportunități de carieră;

3.  consideră că promovarea mobilității educaționale și ocupaționale a femeilor poate contribui la realizările obiectivului principal al Strategiei „Europa 2020” de a crește rata ocupării forței de muncă la 75 % în rândul femeilor și al bărbaților cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, de exemplu printr-o participare mai mare a tinerilor, a lucrătorilor în vârstă și a mâinii de lucru slab calificate și o mai bună integrare a migranților;

4.  invită statele membre să includă, atunci când își elaborează strategiile și programele naționale de reformă, dispoziții menite să garanteze transparența și informarea cu privire la drepturile femeilor și a membrilor lor de familie în ceea ce privește mobilitatea;

5.  consideră că mobilitatea profesională nu poate crea prejudicii în garantarea drepturilor sociale și că, în acest scop, trebuie garantate menținerea și transferul drepturilor de pensie din sistemul public de securitate socială între țări, recunoscând, totodată, caracterul eterogen al regimurilor de pensii din întreaga Uniune;

6.  solicită statelor membre să colecteze și să analizeze date referitoare la dificultățile, amploarea și structura mobilității femeilor, pentru a atrage atenția asupra beneficiilor mobilității profesionale pe piețele naționale și a beneficiilor mobilității educaționale și ocupaționale în țări străine, și pentru a promova aceste beneficii; invită Comisia și statele membre să urmărească îndeaproape situația agențiilor și organismelor care propun locuri de muncă resortisanților di alte state membre , precum și să detecteze eventualele angajări ilegale sau la negru, precum și agențiile și organismele care propun locuri de muncă fictivă;

7.  invită statele membre să furnizeze rapoarte cu privire la datele referitoare la gen în raport cu mobilitatea ocupațională și să includă în politicile lor naționale și în programele lor naționale de reformă (PNR), dispoziții privind promovarea egalității de gen în contextul mobilității ocupaționale, acordând o atenție deosebită programării și implementării la nivel național sau regional, a programelor operaționale finanțate prin Fondul social european (FSE) pentru perioada de programare 20142020, dar și ulterior; reamintește rezoluția sa din 23 octombrie 2012 de aprobare a propunerii Comisiei de a aloca 25 % din totalul sumei alocate pentru politica de coeziune către FSE(4);

8.  subliniază faptul că, dacă această problemă figurează ca un obiectiv specific în cadrul acestor programe, sau dacă apare ca o prioritate orizontală specială, vor începe să apară bune practici iar măsurile vor da rezultate la nivel regional și/sau local;

9.  subliniază că, pentru promovarea ocupării forței de muncă, trebuie acordată o mai mare atenție cooperării transfrontaliere și schimbului de bune practici între instituțiile de învățământ și organismele profesionale din statele membre, trebuie, de asemenea, consolidată astfel, egalitatea și incluziunea sistemelor școlare;

10.  solicită statelor membre să își intensifice eforturile și cooperarea, acordând o atenție specială informării și consilierii, în materie de combatere a traficului de ființe umane practicat de rețelele internaționale care atrag lucrători, mai ales femei, prin promisiuni false de locuri de muncă care nu există în realitate, și care conduc la exploatare sexuală sau la muncă forțată (cerșetorie, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute, exploatarea în scopul exercitării de activități criminale sau prelevarea de organe);

11.  subliniază că mobilitatea trebuie să aibă la baza egalitatea de gen și combaterea discriminărilor din motive legate de sex, rasă, origine, religie, vârstă sau starea sănătății;

12.  subliniază faptul că femeile care se deplasează în străinătate pentru locuri de muncă în servicii domestice, care implică îngrijirea copiilor sau a persoanelor cu dizabilități sau în vârstă sunt adesea angajate fără contract sau lucrează ilegal și, prin urmare, nu au nici un drept la securitate socială, asistență medicală și alte beneficii legate de contribuția la pensii;

13.  solicită partenerilor sociali, statelor membre și Comisiei să sprijine îmbunătățirea elementelor de egalitate de gen în contractele colective, printre altele prin promovarea dreptului la un program de lucru flexibil, facilități de îngrijire a copiilor, activități de îndrumare a lucrătoarelor, măsuri de creștere a reprezentării femeilor în cadrul procesului de negociere colectivă și prin evaluarea impactului acordurilor colective asupra femeilor;

14.  invită statele membre: să monitorizeze situația lucrătorilor care se ocupă de copii sau de alte persoane dependente; să ofere informații femeilor care se deplasează în străinătate pentru a ocupa astfel de locuri de muncă, inclusiv informații privind accesul la munca declarată și la formare în domeniul respectiv, privind drepturile sociale, serviciile de sănătate etc.; să ofere acestor femei consiliere cu privire la locurile de muncă declarate și să le avertizeze cu privire la posibilele pericole ale pieței ilegale a muncii;

15.  subliniază faptul că politicile europene trebuie să ia în considerare și condițiile de viață și de muncă ale femeilor care pleacă pentru a efectua o activitate de lucrător agricol sezonier, în special în ceea ce privește nevoile lor de cazare adecvată, protecție socială, asigurări de sănătate și de îngrijire a sănătății, de conciliere a vieții de familie cu viața profesională, precum și salariile decente; subliniază trebuie combătute situații de exploatare cu care se confruntă multe dintre aceste femei;

16.  subliniază faptul că femeilor care se deplasează în străinătate pentru lucra le sunt oferite adesea locurile de muncă cele mai slab clasate pe piața forței de muncă în materie de competențe, salarizare și prestigiu, și că migrația forței de muncă a femeilor se concentrează cel mai frecvent în câteva profesii predominant feminine, asociate cu rolurile tradiționale de gen; invită, în consecință statele membre să fie atente la asigurarea unor soluții contractuale adecvate, combătând recurgerea excesivă la forme atipice de contract;

17.  invită statele să colaboreze pentru găsirea de soluții pentru prevenirea sau compensarea unor efecte ale mobilității profesionale în anumite state membre și în anumite domenii (de pildă, mobilitatea cadrelor medicale, care sunt în majoritate femei) și care pot afecta drepturile omului în statele membre de origine;

18.  consideră că posibilitatea ca femeile care se mută în străinătate să se folosească de portabilitatea propriilor drepturi de securitate socială prevăzute reprezintă un element fundamental în garantarea exercitării reale a drepturilor dobândite;

19.  atrage atenți asupra diferențelor importante care există între statele membre în ceea ce privește alocațiile familiale și drepturile sociale, și remarcând că aceste diferențe ar putea constitui un obstacol în calea mobilității profesionale a bărbaților și femeilor care întrețin o familie;

20.  invită statele membre să asigure recunoașterea reciprocă a diplomelor și a calificărilor profesionale și să faciliteze simplificarea procedurilor de recunoaștere;

21.  subliniază faptul că, în cazurile în care problema principală nu este recunoașterea propriu-zisă, ci mai curând caracterul prelungit al procedurii necesare pentru recunoaștere, aceasta poate da naștere unui start greșit în noul mediu gazdă în UE;

22.  își exprimă îngrijorarea față de nivelul ridicat de „risipire a inteligenței” femeilor, cu alte cuvinte, față de utilizarea insuficientă a calificărilor deținute de femeile care se mută în străinătate, în special în sectoarele cu o proporție mare a personalului feminin, precum cel al asistenței medicale sau cel al activităților domestice;

23.  subliniază necesitatea instituirii unor reguli clare care să faciliteze accesul femeilor la funcțiile superioare de conducere și observă că creșterea numărului femeilor în consiliile de administrație conduce la creșterea competitivității și a productivității; salută, așadar, propunerea Comisiei, care prevede ca până în 2020, atingerea unei cote minime de 40 % femei în rândul membrilor non-executivi ai consiliilor de administrație ale societăților cotate la bursă în Europa, societăți cu 250 de angajați și o cifră de afaceri anuală de 50 milioane de euro;

24.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească identificarea și corectarea încălcărilor drepturilor femeilor pe piața forței de muncă și să sancționeze în mod eficace aceste încălcări, pentru a oferi femeilor care lucrează în străinătate toate informațiile necesare, inclusiv în ceea ce privește accesul la locuri de muncă și la formare profesională în acest domeniu și în ceea ce privește drepturile sociale și dreptul la servicii medicale, precum și pentru a le oferi consiliere în legătură cu oportunitățile de angajare și cu programele de locuințe sociale, fără costuri suplimentare;

25.  solicită Comisiei să monitorizeze și să prezinte rapoarte periodice cu privire la modul în care fondurile UE, concentrate asupra educației și formării, a mobilității ocupaționale și educaționale și asupra participării pe piața locală sunt absorbite de femei și bărbați; solicită atât statelor membre, cât și Comisiei, să reacționeze rapid în cazul unei abordări disproporționate;

26.  invită statele membre să ia măsuri care să vizeze eliminarea obstacolelor cu care se confruntă femeile în viața lor profesională și socială în țările în care s-au mutat;

27.  reamintește că femeile, inclusiv lucrătorii migranți, sunt adesea victime involuntare ale muncii cu fracțiune de normă, mai mult decât bărbații (în 2011, în UE 32,1 % dintre femei față de 9 % bărbați lucrau cu fracțiune de normă); invită statele membre să adopte măsurile necesare pentru a descuraja angajarea cu fracțiune de normă (o justificare obligatorie, suspendarea anumitor avantaje fiscale etc.), precum și consolidarea drepturilor femeilor, care nu pot evita fracțiunea de normă (prioritate la angajare, compensări în cazul disponibilizărilor);

28.  îndeamnă statele membre și Comisia să consolideze politica UE de combatere a discriminării directe și indirecte față de lucrătorii migranți din UE care își desfășoară activitatea într-un alt stat membru, în special femeile, precum și de combatere a încălcării drepturile acestora ca urmare a faptului că nu cunosc suficient limba țării și legile aplicabile la locul lor de muncă din statul membru gazdă;

29.  invită Comisia și statele membre, cu ajutorul actorilor locali, partenerilor sociali și instituțiilor de formare, să atragă mai mult atenția femeilor asupra oportunităților pe care le oferă mobilitatea profesională, referindu-se mai ales la dezvoltarea personală și planificarea carierei, precum asupra drepturile lor când se deplasează dintr-un stat membru în altul din motive profesionale;

30.  invită statele membre să înființeze puncte de contact pentru lucrătorii mobili din sectorul casnic și de îngrijire care au un raport de muncă individual cu angajatorul, astfel încât să li se ofere mijloacele de a stabili o rețea care să le permită să fie informați cu privire la drepturile lor și să încurajeze ONG-urile active în acest domeniu;

31.  încurajează statele membre să faciliteze procedurile pentru autoritățile locale și regionale:

   să proiecteze și să pună în practică programe specifice de integrare a femeilor și bărbaților în comunitățile locale și de promovare a schimburilor interculturale;
   să ofere femeilor care își urmează soții sau partenerii într-un alt stat membru, servicii adecvate precum cursuri care să le faciliteze integrarea în noul mediu social și cultural, de exemplu, cursuri de limbă și cursuri de formare profesională, acordând o atenție specială femeilor vulnerabile;
   să acorde o atenție mai mare integrării femeilor pe piața muncii, în special dobândirii de către acestea a calificărilor și actualizării acestora, dobândirii de competențe și punerii implementării programelor de educare și formare pe tot parcursul vieții;
   să se ocupe de femeile cu un grad ridicat de mobilitate supuse riscurilor, precum personalul domestic, personalul de îngrijire, personalul care se ocupă cu curățenia și femeilor care lucrează în sectorul hotelier, al restaurantelor și de catering (HORECA);
   să sprijine campaniile sociale de conștientizare ale organizațiilor non-profit, axate pe problematica femeilor din comunitățile internaționale, cum ar fi soții și partenerii de expatriați;
   să elaboreze programe de consiliere pentru integrare, consiliere psihologică și proiecte de integrare; subliniază că măsurile concrete constituie un ajutor practic pentru înțelegerea și rezolvarea problemelor;

32.  subliniază că diferența de remunerare între femei și bărbați cauzează prejudiciază la nivel economic dar și individual; subliniază că diferența de remunerare între femei și bărbați provine din faptul că sectoarele în care femeile sunt suprareprezentate oferă adesea salarii mai mici;

33.  solicită statelor membre să dea dovadă de mai multă transparență în privința tendințelor salariale, în special prin promovarea negocierilor colective, astfel încât să prevină continuarea sau agravarea discrepanțelor de salarizare, inclusiv a consecințelor acestora asupra cumulului de pensii în statul membru de origine și în cel gazdă, și să ia măsurile necesare pentru eliminarea acestor discrepanțe; solicită Comisiei să propună noi măsuri pentru a sancționa și a reduce semnificativ diferența de remunerare între bărbați și femei, pentru a monitoriza aplicarea corectă și eficiența Directivei 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(5), precum și pentru a revizui legislația actuală privind diferența de remunerare între femei și bărbați (Directiva 2006/54/CE), după cum solicită Parlamentul în rezoluția sa din 13 martie 2012; solicită insistent Comisiei și statelor membre să elaboreze o serie de politici, în cooperare cu partenerii sociali, care să elimine discrepanțele de remunerare între femei și bărbați, care să se concentreze asupra integrării femeilor pe piața muncii și să promoveze oportunități egale de mobilitate;

34.  subliniază faptul că educarea copiilor necesită o împărțire a responsabilităților între bărbați, femei și societatea în ansamblu și invită statele membre să ofere lucrătorilor care se deplasează cu un soț sau partener și/sau copii, indiferent de nivelul lor de salarizare sau de calificare, informații cu privire la prestațiile familiale disponibile în statul membru gazdă, la facilitățile publice de îngrijire a copiilor și altor persoane dependente, la grădinițe, școli și servicii medicale, precum și un acces gratuit la serviciile publice de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, pentru a ajuta soții sau parteneri care se mută într-un alt stat membru să-și găsească un loc de muncă; reafirmă necesitatea garantării dreptului la reîntregirea familiei;

35.  solicită statelor membre să stabilească măsuri vizând infrastructurile pentru sprijinirea lucrătorilor mobili cu familii, care să abordeze accesul la educație și îngrijirea copiilor, securitate socială și servicii prestate de colectivități; solicită atât statelor membre care trimit, cât și statelor membre care primesc să dezvolte mecanisme de integrare și reintegrare a lucrătorilor cu familii cu un grad ridicat de mobilitate; subliniază că valoarea competențelor interculturale dobândite de femeile care se mută în altă țară ar trebui să fie mai bine recunoscute de către angajatori;

36.  încurajează statele membre să combată sărăcia și excluziunea socială a femeilor care aparțin tuturor grupelor de vârstă; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri de prevenire a feminizării sărăciei prin promovarea ocupării forței de muncă și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor, combătând disparitățile salariale și facilitând reconcilierea responsabilităților profesionale cu cele familiale prin dezvoltarea de structuri de îngrijire a copiilor;

37.  solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție specială problemei sărăciei în rândul femeilor în vârstă, având în vedere faptul că acestea primesc pensii mai mici, fapt care este tot o consecință a perioadelor de în care nu au lucrat pentru a avea grijă de copiii lor sau de alte persoane dependente din familie;

38.  invită statele membre sa încurajeze angajatorii să flexibilizeze munca femeilor, mai ales a celora ai căror copii au rămas în statul membru de origine, pentru a le permite să mențină o legătură efectivă, fizică, cu aceștia;

39.  invită Comisia și statele membre să încurajeze în cadrul întreprinderilor și al administrațiilor folosirea muncii la distanță (teleworking), în condiții salariale și sociale echitabile, pentru a evita întreruperile de carieră în cazul femeilor legate de mobilitatea partenerului;

40.  invită statele membre să contribuie activ la eliminarea obstacolelor din calea mobilității lucrătorilor oferindu-le membrilor de familie și partenerilor lor, servicii cum ar fi cursurile, pentru a facilita integrarea acestora pe termen lung în noul mediu social și cultural, de exemplu, cursuri de limbi străine și cursuri de formare profesională, pentru a le asigura independența și demnitatea;

41.  subliniază necesitatea de a atrage femeile în vederea educării și a formării în profesiile MINT (matematică, informatică, tehnologii noi) pentru a rezolva problema segregării ocupaționale și a discriminări salariale; îndeamnă statele membre să promoveze ocupații și profesii care necesită aptitudini științifice, tehnice, inginerești și matematice pentru femei de la o vârstă fragedă, în vederea unei mai bune inserții profesionale, și să susțină tranziția dintre educație, formare profesională și ocuparea forței de muncă; solicită astfel, statelor membre să asigure sau să dezvolte pe viitor servicii de calitate de orientare profesională și de consiliere profesională, care să sprijine femeile în această privință;

42.  subliniază impactul pozitiv al atragerii femeilor de la vârste fragede în profesii din industrii majore cu un potențial ridicat de locuri de muncă, în special economia verde, sectorul sănătății și al îngrijirii medicale și economia digitală;

43.  solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în vederea soluționării segregării de gen pe sectoare, atât prin motivarea populației de a pătrunde de la vârste fragede în sectoare relevante, cât și prin abordarea condițiilor care fac astfel de sectoare mai puțin atractive pentru femei sau bărbați, cum ar fi, pe de o parte, condițiile de muncă incompatibile cu responsabilitățile de îngrijire și, pe de altă parte, munca la negru;

44.  își reiterează solicitarea ca statele membre să promoveze mobilitatea formativă și profesională prin: (a) creșterea gradului de conștientizare și oferirea unor informații universal accesibile; (b) sublinierea, încă din perioada inițială a educației, a valorii adăugate a mobilității; (c) asigurarea validării rezultatelor educative obținute în urma experiențelor de mobilitate între statele membre; (d) reducerea birocrației și stimularea cooperării între autoritățile din domeniu ale statelor membre; (e) recunoașterea stagiilor în străinătate în cumulul de puncte pentru pensie în statul membru de origine;

45.  solicită Comisiei să acorde atenție tuturor dimensiunilor învățământului și formării profesionale, ale învățământului superior și ale formării adulților, pentru a îmbunătăți calitatea învățământului și pentru a obține astfel, în viitor șanse mai bune de ocupare a forței de muncă;

46.  atrage atenția asupra faptului că, încă de la începuturile sale în 1987, doar programul Erasmus a făcut posibilă mobilitatea a peste 2,2 milioane de studenți în UE și a adus o contribuție semnificativă la mobilitatea din învățământul superior european; își exprimă speranța că viitorul cadru financiar multianual va rezerva o sumă adecvată pentru toate programele se susținerea a mobilității și a învățământului; invită Comisia și statele membre să-și continue sprijinul activ acordat programelor europene și internaționale de educație și studii, precum și programelor precum Grundtvig, Comenius, Leonardo da Vinci, Jean Monnet și Erasmus, pentru a favoriza mobilitatea educațională și profesională a femeilor în UE și pentru a permite astfel profesorilor să își desfășoare o parte din carierea profesională într-un alt stat membru, contribuind prin aceasta la dezvoltarea unui sentiment al cetățeniei și al apartenenței europene; subliniază importanța noului program multianual pentru educație, formare profesională, tineret și sport, care se bazează pe experiențele pozitive din toate programele europene din domeniul mobilității și educației;

47.  subliniază importanța sistemelor educaționale sensibile la gen, dat fiind faptul că ele oferă copiilor o varietate de opțiuni pentru a-și descoperi talentele; subliniază că cercetările arată că stereotipurile de gen solide în domeniul educației se adaugă la segregarea de gen pe piața muncii, atât în ceea ce privește sectoarele, cât și în ceea ce privește ocupațiile; solicită Comisiei și statelor membre să combată aceste stereotipuri;

48.  subliniază că necesitatea creării unor garanții pentru tinerii din statele membre ale UE, care să aibă drept obiectiv îmbunătățirea accesului tinerilor, și deci și al absolventelor de universitate, la piața muncii, precum și înlesnirea tranziției de la studii la piața muncii; subliniază că modelele de mobilitate profesională încă de la începutul carierei joacă un rol esențial în pregătirea pentru schimbările ulterioare ale locului de muncă; reamintește cele două rezoluții ale sale din 24 mai 2012 referitoare la inițiativele privind oportunitățile pentru tineri, respectiv din 16 ianuarie 2013, referitoare la garanția pentru tineri; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să implementeze rapid pachetul pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, în special în ceea ce privește „Primul tău loc de muncă EURES” și Garanția pentru tineri, în vederea promovării mobilității educaționale și ocupaționale timpurii a femeilor tinere;

49.  solicită, de asemenea Comisiei, să găsească soluții pentru a asigura o coerența între nivelul de educație dobândit în urma mobilității tinerilor și ofertele de angajare corespunzătoare nivelului respectiv, pentru a putea garanta eficacitatea mobilității în cele două faze, educativă și profesională;

50.  subliniază că pentru promovarea ocupării forței de muncă și pentru combaterea șomajului pe termen lung este necesară să se ia în calcul posibilitatea creșterii mobilității nu numai a studenților și lucrătorilor, ci și a profesorilor lor, asigurându-se astfel calitatea învățământului în ceea ce privește predarea;

51.  subliniază importanța consolidării dimensiunii sociale și a extinderii accesului la programele de mobilitate educațională pentru femeile din mediile defavorizate, pentru cele cu venituri mici, în concediu de maternitate și pentru mamele singure;

52.  invită statele membre să clarifice posibilitățile de ajutor financiar pentru mobilitatea educațională și profesională a femeilor, și să faciliteze femeilor accesul la informații;

53.  subliniază faptul că femeilor cu dizabilități, femeilor necalificate sau cu calificări minime și mamelor singure trebuie să li se ofere informații suficiente și să li se acorde un sprijin suplimentar, pentru a le permite accesul la programele existente de formare, educație și mobilitate educațională;

54.  atrage atenția asupra femeilor cu handicap și subliniază necesitatea adoptării de măsuri și de acțiuni care combat dubla discriminare și care promovează egalitatea de drepturi și șanse;

55.  consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită respectării contextului cultural și/sau tradițiilor femeilor din comunitățile minoritare;

56.  invită statele membre să încurajeze proiecte naționale, regionale și locale pentru a îmbunătăți rata de participare a femeilor pe piața muncii; invită statele membre să încurajeze participarea mai mare a bărbaților și femeilor în activități de voluntariat și activități de caritate în folosul comunității;

57.  subliniază faptul că trebuie acordată o atenție deosebită susținerii mobilității femeilor de peste 45 de ani, care sunt mai dispuse decât alte femei să accepte locuri de muncă nesigure,

58.  subliniază necesitatea creșterii nivelului de participare la programele de educație continuă a femei care s-au mutat în străinătate, inclusiv la programe legate de dezvoltarea competențelor, și subliniază că ar trebui introduse și programe pentru consolidarea integrării sociale;

59.  subliniază că șomajul și problemele de angajare afectează femeile din numeroase categorii de vârstă, precum și că femeile trebuie să reacționeze rapid la cerințele de pe piața forței de muncă; salută măsurile propuse de Comisie vizând soluționarea nivelului inacceptabil al șomajului în rândul tinerilor și excluziunii sociale, precum și cele menite să ofere generațiilor tinere, locuri de muncă, educație și calificare profesională; sprijină inițiativele adoptate de Comisiei, precum mecanismul „WOmen Mobility Enhancement” și îi solicită să extindă și să pună în valoare sfera proiectelor care vizează creșterea mobilității profesionale a femeilor;

60.  evidențiază concluziile Anului îmbătrânirii active și a solidarității între generații; subliniază necesitatea susținerii activităților de voluntariat și a schimbului de cunoștințe și experiențe între femeile din diferite categorii de vârstă;

61.  invită Comisia să susțină realocarea de resurse financiare adecvate pentru programele de promovare a ocupării forței de muncă în rândul femeilor și pentru cele care vizează o mai bună educație pentru grupurile defavorizate;

62.  recomandă înființarea unei rețele europene de servicii de consiliere pentru a ajuta comunitățile locale să se ocupe de această problemă, prin furnizarea de informații, know-how și de orientare în ceea ce privește integrarea femeilor; recomandă promovarea și utilizarea de instrumente și rețele și continuarea finanțării pentru rețelele europene existente, precum și instrumente de facilitare a mobilității, cum ar fi EURES, Europa ta și Europe Direct, care, de asemenea, înlesnesc femeilor accesul la informațiile cu privire la drepturi și oportunități în diferite state membre;

63.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
(2) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 35.
(3) Eurostat 2010, cu excepția EE, EL (2008). AT, BE, ES, IE, FR, IT, CY: sursă provizorie.
(4) Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2012 referitoare la interesul de a finaliza cu succes procedura de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020 (Texte adoptate, P7_TA(2012)0360).
(5) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.


Un serviciu de taxare rutieră electronică şi un sistem de viniete pentru vehiculele particulare uşoare
PDF 361kWORD 28k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 iunie 2013 referitoare la o strategie privind un serviciu de taxare rutieră electronică și un sistem de viniete pentru vehiculele private ușoare în Europa (2012/2296(INI))
P7_TA(2013)0248A7-0142/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind aplicarea tarifelor percepute pentru utilizarea de către vehiculele private ușoare a infrastructurilor rutiere naționale (COM(2012)0199),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu întitulată „Introducerea serviciului european de taxare rutieră electronică” (COM(2012)0474),

–  având în vedere Cartea albă în domeniul transporturilor intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0142/2013),

A.  întrucât actualul serviciu european de taxare rutieră electronică (SETRE) introdus de Comisie nu funcționează și trebuie să fie regândit; întrucât în prezent anumite părți interesate de pe piață nu văd niciun beneficiu financiar dacă ar trebui să se adapteze la un sistem SETRE interoperabil comun;

B.  întrucât probabil veniturile obținute în viitor de statele membre din taxare și din accize vor scădea ca urmare a abandonării treptate a carburanților pe bază de petrol;

C.  întrucât principiul „utilizatorul plătește/poluatorul plătește” trebuie să continue să fie o prioritate esențială a transportului european;

D.  întrucât taxele de drum vor fi introduse în tot mai multe state membre în viitorul foarte apropiat;

E.  întrucât au apărut în mod repetat anumite probleme cu nerezidenții din zonele transfrontaliere la momentul introducerii unor noi sisteme de taxare rutieră, dând naștere unor reclamații și plângeri pentru prejudicii financiare și discriminare;

F.  întrucât UE are responsabilitatea de a garanta că această nouă evoluție nu are un impact negativ asupra deplasărilor transfrontaliere, asupra vieții de zi cu zi a persoanelor care trăiesc în regiunile de frontieră sau asupra comerțului;

G.  întrucât UE trebuie să încurajeze perceperea unor taxe de drum atunci când acestea nu discriminează utilizatorii de drumuri care nu sunt rezidenți ai țării care percepe taxa;

H.  întrucât pe viitor, pe lângă construcția de drumuri noi, vor fi necesare mai multe finanțări în special pentru conservarea și întreținerea infrastructurii de transport existente;

I.  întrucât statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce sisteme de taxare bazate pe distanță sau pe timp, deși ar trebui să se ia măsuri pentru a garanta că se favorizează sistemele bazate pe distanță de fiecare dată când este posibil, dat fiind că acestea sunt mai echitabile și mai puțin discriminatorii decât sistemele bazate pe timp;

J.  întrucât există deja tehnologii pentru a asigura interoperabilitatea sistemelor de percepere a taxei de drum;

K.  întrucât singura problemă adevărată cu care se confruntă SETRE este lipsa voinței politice pentru implementarea unui asemenea sistem, și nu problemele de natură comercială sau tehnică,

Cadrul general

1.  ia act de declarația Comisiei că principalele două părți interesate sunt autoritățile care impun taxa rutieră și furnizorii de SETRE, dar subliniază că utilizatorii de drumuri, în special societățile de transport, sunt o a treia parte interesată-cheie; subliniază că utilizatorii de vehicule private sunt potențiali utilizatori finali care pot contribui la accelerarea dezvoltării SETRE;

2.  solicită Comisiei să studieze modalitatea cea mai eficientă de implicare a acestor părți interesate în următoarele etape de urmat;

3.  subliniază că, deși protecția datelor personale ale indivizilor, precum și protecția datelor în general, sunt de importanță primordială, iar orice nouă măsură luată ar trebui să respecte legislația UE în domeniul protecției datelor și, în special, Directiva 95/46/CE, acest lucru nu ar trebui să reprezinte o piedică pentru a asigura interoperabilitatea sistemelor;

4.  recunoaște drepturile proprietarilor de drumuri de a fi plătiți o sumă adecvată pentru folosirea infrastructurilor lor și a serviciilor asociate cu acestea;

SETRE: până acum un eșec, are nevoie de o nouă direcție

5.  este de acord cu Comisia că Directiva 2004/52/CE actuală privind SETRE nu a condus la dezvoltarea preconizată a unui sistem electronic european interoperabil de taxe rutiere între statele membre; consideră că directiva a înregistrat un eșec, și subliniază că este nevoie de măsuri drastice pentru a atinge obiectivul menționat;

6.  consideră că Comisia ar trebui să introducă cât de curând posibil măsuri legislative corespunzătoare în domeniu interoperabilității pentru a obliga toate părțile interesate să realizeze progrese în cadrul proiectului SETRE;

7.  consideră că este regretabil că, în general, statele membre au arătat un interes limitat în dezvoltarea SETRE, iar Comisia nu ia mai multe măsuri pentru a asigura punerea în aplicare a legislației UE; în acest sens, îndeamnă Comisia să elaboreze și să propună un sistem de stimulente pentru ca operatorii și statele membre să reducă termenele de punere în aplicare a sistemului;

8.  este de acord cu Comisia că există cerere pentru o soluție interoperabilă în domeniul perceperii electronice a taxei de drum, dar consideră că este necesar să se ia măsuri legislative pentru a obliga părțile interesate să implementeze un asemenea sistem, dat fiind că veniturile obținute doar de pe urma funcționării unui sistem interoperabil nu este suficient de atractivă pentru anumiți producători de echipamente de taxare rutieră sau pentru anumiți operatori de drumuri;

9.  consideră că abordarea din perspectiva pieței adoptată de Comisie nu a avut efectele scontate și, de aceea, este necesară să se ia măsuri politice pentru a accelera punerea în aplicare a SETRE și punerea sa în practică în viitorul imediat;

10.  consideră că planurile Comisiei de a continua regionalizarea nu sunt satisfăcătoare, acestea putând conduce la amânări suplimentare, care ar putea aduce atingere extinderii serviciului la nivelul întregii UE;

11.  consideră că, în orice caz, dezvoltarea serviciului la nivelul întregii UE ar trebui să rămână obiectivul final al UE; subliniază că, dacă ar fi pusă în aplicare, regionalizarea ar trebui să reprezinte doar o etapă tranzitorie;

12.  consideră că sunt necesare măsuri mai extinse și îndeamnă Comisia, în primul rând, să ia măsuri ferme împotriva statelor membre care nu pun în aplicare în mod corect legislația UE și, în al doilea rând, să înceapă imediat revizuirea tuturor studiilor disponibile în domeniu pentru a asigura o bază clară pentru diversele măsuri posibile atât pe termen mediu, cât și pe termen lung, inclusiv perceperea de taxe pentru utilizarea drumurilor prin tehnologii cum ar fi GPS/GNSS, pentru a preveni și a reduce congestionarea traficului determinată de barierele fizice; îndeamnă Comisia să prezinte această perspectivă generală până la sfârșitul anului 2013;

13.  consideră că Comisia ar trebui să redacteze un studiu privind aspecte și condițiile financiare care ar transforma SETRE într-un proiect funcțional;

14.  consideră că Directiva 2004/52/CE privind interoperabilitatea oferă un cadru de reglementare adecvat pentru coexistența diferitelor sisteme de taxare rutieră care permite statelor membre să aleagă între diverse tehnologii în funcție de caracteristicile rețelei lor rutiere;

15.  consideră că, oricare va fi sistemul ales, Comisia ar trebui să fie deosebit de atentă ca consumatorii să fie informați în fiecare clipă de costul perceperii taxei de drum printr-un aparat electronic sau o etichetă de taxare;

16.  solicită ca, la dezvoltarea serviciului, să se țină întotdeauna seama de nevoile specifice ale șoferilor profesioniști și ale altor șoferi care călătoresc prin mai multe țări, în special dinspre sau înspre statele membre periferice;

17.  invită Comisia Europeană să stabilească în programele sale de lucru privind rețelele transeuropene de transport posibilitatea de a finanța proiectele care pot servi ca bază pentru accelerarea punerii în aplicare a SETRE;

18.  consideră că abordarea bazată pe cererea de piață nu a avut efectele scontate și că este necesar să se analizeze eșecurile care au condus la această situație;

19.  consideră că nu există voința de a introduce SETRE din partea părților interesate din domeniul industriei, și anume furnizorii de servicii de taxare rutieră, concesionarii de drumuri și fabricanții „etichetelor” electronice și ai echipamentelor asociate și că ar putea fi necesar un regulament pentru a forța părțile interesate să conlucreze; consideră că Comisia ar trebui să introducă măsuri de sprijin pentru a oferi utilizatorului final experiența de a i se percepe taxele de drum de o manieră eficientă, în special în contextul folosirii mai extinse pe viitor a taxelor de drum;

20.  solicită Comisiei să redacteze o evaluare detaliată în vederea actualelor proiecte de interoperabilitate tehnică și contractuală între diferite state membre și, după caz, să propună noi acțiuni bazate pe bunele practici;

21.  este de acord cu Comisia că deja există tehnologia necesară pentru sistemele interoperabile;

22.  subliniază că mai multe state membre intenționează să aplice sisteme de taxare rutieră în anii următori sau de a prelungi concesiunile existente; solicită Comisiei să garanteze ca aceste sisteme să îndeplinească cerințele de interoperabilitate și să garanteze că punerea în aplicare a sistemelor de taxare nu este în niciun caz discriminatorie pentru nerezidenți, în sensul în care nu stabilește bariere în ceea ce privește principiul liberei circulații;

23.  solicită statelor membre și operatorilor de drumuri pentru care se percep taxe să conlucreze cu statele vecine și să ofere tot ajutorul necesar pentru instalarea sistemelor de taxare și a facilităților de plată și încasare și să asigure informarea utilizatorilor cu privire la prețuri, condițiile de utilizare etc.;

24.  solicită ca, în caz de nerespectare, să inițieze procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ;

Perceperea taxei pentru utilizarea drumurilor: viniete, taxe de drum, interoperabilitate și protecția datelor

25.  subliniază că este de competența statelor membre să decidă dacă să introducă taxe de drum sau nu și să stabilească sumele percepute pentru utilizarea drumurilor, iar statele membre ar trebui să ia decizia finală cu privire la cheltuirea veniturilor percepute prin taxa de drum;

26.  solicită statelor membre să continue să își modernizeze rețelele de transport pentru ca acestea să devină cât se poate de sustenabile, eficiente, ecologice și sigure, alocând veniturile obținute din taxele de drum exclusiv în acest sens;

27.  recunoaște că, în momentul de față, statele membre elaborează planuri pentru a percepe taxe pentru noile categorii de vehicule, inclusiv vehiculele private ușoare, lucru care face și mai urgentă necesitatea ca Comisia să introducă un sistem coordonat și interoperabil pentru perceperea taxelor de drum;

28.  constată că aplicarea unor taxe de drum în mod egal tuturor tipurilor de vehicule pe baza principiului „utilizatorul plătește” este un pas în direcția potrivită;

29.  invită statele membre să ia în considerare poziția specială a rezidenților din regiunile de frontieră la stabilirea sistemelor de taxare rutieră; subliniază că sistemele naționale de taxare rutieră nu trebuie să aibă în niciun caz un impact discriminatoriu;

30.  solicită Comisiei și statelor membre să țină seama de poziția specifică a regiunilor de frontieră la dezvoltarea planurilor de dezvoltare pentru sistemele de taxare rutieră pentru a reduce la minimum impactul asupra cetățenilor care locuiesc în regiuni de frontieră;

31.  consideră că, deși competența de a crea surse de venit aparține în mod primordial statelor membre, UE ar trebui să considere că introducerea unui sistem de taxare bazat pe distanță este mai potrivită decât introducerea unor sisteme de tip vinietă, dat fiind că primul este un sistem mult mai echitabil și mai puțin discriminatoriu, în timp ce al doilea a provocat probleme în trecut în ceea ce privește eficiența și discriminarea și ar trebui evitat unde se poate;

32.  consideră că Comisia trebuie să introducă obligația ca sistemele bazate pe timp să ofere utilizatorilor de drumuri viniete personalizate bazate pe diverse structuri de percepere a taxelor de drum pro-rata, oferind opțiuni de calculare de tip zilnic, săptămânal, lunar și anual, cu posibilitatea de a achiziționa o vinietă cu până la 30 de zile înainte de utilizarea drumurilor, specificând în mod clar suma care este percepută ca taxă administrativă; consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să favorizeze introducerea mai extinsă mai degrabă a sistemelor bazate pe distanță decât a celor bazate pe timp;

33.  consideră că introducerea unui sistem de taxare nou care implică utilizarea în comun a sistemelor de operare și a datelor referitoare la clienți și la mișcările acestora trebuie să fie supusă în mod strict regulamentelor UE privind protecția datelor, iar datele ar trebui depersonalizate pentru a proteja viața privată a indivizilor; adoptă o abordare pragmatică cu privire la protecția datelor și consideră că, după introducerea garanțiilor necesare, ar trebui ca chestiunile legate de protecția datelor să nu mai constituie o piedică în calea interoperabilității;

34.  îndeamnă Comisia să oblige statele membre care utilizează sistemul de viniete să simplifice substanțial vânzarea de viniete și accesul la informații și să opereze un sistem de plăți online care să permită clienților să plătească în prealabil taxele printr-o interfață accesibilă de toți, în conformitate cu cerințele proiectării universale;

35.  îndeamnă Comisia să introducă posibilitatea de a plăti taxele și de a folosi sistemele cu vinietă prin telefonul mobil;

36.  subliniază nevoia unor mențiuni de avertizare adecvate și vizibile care să informeze în prealabil șoferii despre suma pe care vor trebui să o plătească; de asemenea, subliniază că informațiile referitoare la amenzi și la alte penalizări ar trebui indicate în mod clar și să fie ușor de accesat;

37.  recunoaște nevoile societăților de transport și ale IMM-urilor și beneficiile pe care un SETRE le-ar putea aduce acestor grupuri în ceea ce privește furnizarea bunurilor pe piață la cele mai competitive prețuri posibile;

38.  subliniază importanța acestor societăți și IMM-uri în generarea de creștere economică și crearea de locuri de muncă în Europa și, prin urmare, consideră esențial să nu li se impună nicio taxă suplimentară, ci să se aplice în mod egal principiul „utilizatorul plătește” tuturor categoriilor de vehicule;

39.  recomandă ca Comisia să ia măsuri ferme împotriva celor care nu cooperează cu actuala Directivă privind interoperabilitatea, evaluând, în același timp, necesitatea ca Comisia să publice o propunere de legislație nouă în domeniul SETRE și al interoperabilității sistemelor de plată a taxelor de drum;

o
o   o

40.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate