Decizia Parlamentului European din 3 iulie 2013 privind alegerea Ombudsmanului European

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, în special, articolul 24 al treilea paragraf și articolul 228,

–  având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolul 106a,

–  având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994, privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1),

–  având în vedere articolul 204 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere apelul la candidaturi(2),

–  având în vedere votul său din 3 iulie 2013,

1.  Alege pe Emily O'REILLY să exercite funcția de Ombudsman European de la 1 octombrie 2013 până la încheierea legislaturii;

2.  Invită pe Emily O'REILLY să depună jurământul în fața Curții de Justiție;

3.  Încredințează Președintelui sarcina de a publica decizia anexată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

4.  Încredințează Președintelui sarcina de a transmite decizia respectivă Consiliului, Comisiei și Curții de Justiție.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN

din 3 iulie 2013

privind alegerea Ombudsmanului European

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul legislativ final, Decizia 2013/377/UE, Euratom.)

(1) JO L 113, 4.5.1994, p. 15. (2) JO C 96, 4.4.2013, p. 24.

Rezoluția Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la acordul politic privind cadrul financiar multianual 2014-2020 (2012/2799(RSP))

P7_TA(2013)0304 RC-B7-0334/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 310, 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 susținând atingerea unui rezultat pozitiv al procedurii de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 8 februarie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 28 iunie 2013,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

1.  salută acordul politic la cel mai înalt nivel la care au ajuns Parlamentul, Președinția Consiliului și Comisia la data de 27 iunie 2013 cu privire la cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, în urma unor negocieri îndelungate și dificile; recunoaște eforturile considerabile depuse de Președinția irlandeză pentru încheierea acestui acord;

2.  subliniază că – mulțumită perseverenței Parlamentului pe durata negocierilor – au fost adoptate pentru prima oară anumite măsuri care au un rol esențial în asigurarea faptului că noul cadru financiar multianual va fi operațional, coerent, transparent și mai adaptat la nevoile cetățenilor UE; subliniază, în special, noile reglementări care vizează revizuirea CFM, flexibilitatea, resursele proprii, precum și unitatea și transparența bugetului, acestea fiind priorități-cheie ale Parlamentului pe durata negocierilor;

3.  este pregătit să supună la vot, la începutul toamnei, Regulamentul privind CFM și noul Acord interinstituțional, de îndată ce sunt îndeplinite condițiile tehnice și juridice necesare pentru finalizarea textelor relevante, astfel încât acestea din urmă să reflecte acordul global încheiat între Consiliu și Parlament;

4.  își reiterează totuși poziția, astfel cum a fost prezentată în rezoluția sa sus-menționată privind CFM din 13 martie 2013, conform căreia nu se poate proceda la un vot de aprobare în legătură cu Regulamentul privind CFM decât dacă există o garanție absolută cu privire la onorarea tuturor cererilor de plăți restante pentru 2013; prin urmare, se așteaptă ca Consiliul să adopte o decizie formală privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2013 pentru suma de 7,3 miliarde EUR, cel mai târziu cu ocazia Consiliului Ecofin organizat la 9 iulie 2013; insistă să se respecte angajamentul politic al Consiliului de a adopta fără întârziere un buget rectificativ suplimentar pentru a evita orice deficit de credite de plată care ar putea conduce la un deficit structural în cadrul bugetului UE la sfârșitul exercițiului 2013; declară că Parlamentul nu își va da aprobarea pentru Regulamentul privind CFM sau nu va adopta bugetul 2014 până când Consiliul nu va adopta acest nou buget rectificativ, care să acopere deficitul rămas identificat de Comisie;

5.  subliniază, în plus, că Regulamentul privind CFM nu poate fi adoptat din punct de vedere juridic decât dacă există un acord politic cu privire la temeiurile juridice relevante, în special cu privire la aspecte care se reflectă și în cuprinsul Regulamentului privind CFM; își exprimă disponibilitatea de a încheia, cât mai curând posibil, negocierile cu privire la temeiurile juridice ale tuturor programelor multianuale și reamintește că susține principiul conform căruia acordul final este condiționat de un acord asupra tuturor subiectelor; insistă asupra respectării depline a competențelor legislative ale Parlamentului, astfel cum sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona, și invită Consiliul să negocieze în mod corespunzător toate așa-numitele componente „legate de CFM” ale temeiurilor juridice; salută acordurile politice la care s-a ajuns până în prezent cu privire la câteva dintre noile programe multianuale ale UE;

6.  recunoaște faptul că statele membre sunt nevoite să pună în aplicare măsuri de consolidare fiscală; consideră, cu toate acestea, că nivelul global al viitorului CFM, astfel cum a fost decis de Consiliul European, nu se ridică la înălțimea obiectivelor politice ale UE și este insuficient pentru a garanta punerea în aplicare cu succes a Strategiei Europa 2020; este preocupat de faptul că acest nivel al resurselor ar putea să nu fie suficient pentru a oferi UE mijloacele necesare care să îi permită să depășească actuala criză într-un mod coordonat și să iasă din criză mai puternică; regretă faptul că statele membre continuă să subestimeze rolul și contribuția bugetului UE în ceea ce privește consolidarea guvernanței economice și a coordonării fiscale în cadrul UE; în plus, își exprimă temerea cu privire la faptul că aceste plafoane reduse ale CFM vor diminua în mod semnificativ marja de manevră a Parlamentului în cadrul procedurilor bugetare anuale;

7.  subliniază importanța unei revizuiri obligatorii și a reexaminării ulterioare a următorului CFM până la sfârșitul anului 2016, pentru a permite Comisiei și Parlamentului, în noua lor componență, să reevalueze prioritățile politice ale UE, să adapteze CFM la noile provocări și necesități și să țină seama pe deplin de cele mai recente previziuni macroeconomice; insistă ca revizuirea obligatorie a componentei de venituri și a celei de cheltuieli a bugetului UE, care urmează a fi realizată de Comisie, să fie însoțită de o propunere legislativă de revizuire a Regulamentului privind CFM, astfel cum se afirmă în declarația Comisiei anexată la regulamentul respectiv; intenționează să introducă în procesul de învestitură a noului Președinte al Comisiei o cerință-cheie privind revizuirea obligatorie a CFM;

8.  reafirmă importanța crucială a unei flexibilități sporite a CFM 2014-2020, cu scopul de a utiliza pe deplin plafoanele CFM pentru angajamente (960 miliarde EUR) și, respectiv, plăți (908,4 miliarde EUR), impuse de Consiliul European; salută, prin urmare, faptul că Consiliul a aprobat cele două propuneri-cheie prezentate de Parlament, și anume crearea unei marje globale pentru plăți și a unei marje globale pentru angajamente, care vor permite reportarea automată a creditelor neutilizate de la un exercițiu financiar la următorul; consideră, cu toate acestea, regretabile limitările impuse de Consiliu (cu privire la termenul-limită sau la sumă), care pot împiedica punerea în aplicare completă a acestor instrumente; consideră că ameliorarea acestor mecanisme ar trebui să facă parte integrantă din revizuirea post-electorală a CFM care urmează a fi propusă de Comisie;

9.  subliniază faptul că noile norme de flexibilitate privind angajamentele ar trebui să conducă, pe perioada de aplicare a CFM 2014-2020, la existența unor credite suplimentare pentru programele care vizează creșterea și ocuparea forței de muncă, în special Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, permițând astfel o finanțare continuă și o eficiență maximă în utilizarea plafoanelor convenite;

10.  salută alocarea anticipată în 2014 și 2015 a creditelor destinate Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și insistă asupra faptului că vor fi necesare credite suplimentare începând din 2016, pentru a asigura sustenabilitatea și eficacitatea acestui program;

11.  subliniază că, datorită insistențelor Parlamentului, finanțarea pentru programele Orizont 2020, Erasmus și COSME va fi, de asemenea, devansată în 2014 și 2015 pentru a reduce deficitul de finanțare dintre creditele relevante disponibile în cadrul bugetelor 2013 și 2014; insistă, în plus, că este esențial să fie puse la dispoziție fonduri suplimentare pentru agenda digitală;

12.  salută faptul că a fost prevăzută o creștere suplimentară de până la 1 miliard EUR pentru programul de distribuire de produse alimentare pentru statele membre care doresc să utilizeze această creștere pentru a oferi asistență persoanelor celor mai sărace din Uniune; se așteaptă ca Parlamentul și Consiliul să convină cât mai curând posibil asupra modalităților concrete de punere în aplicare a acestui angajament în contextul negocierilor actuale privind temeiul juridic al programului în cauză;

13.  regretă faptul că Consiliul nu a fost în măsură să realizeze progrese în ceea ce privește reforma sistemului de resurse proprii pe baza propunerilor legislative prezentate de Comisie; subliniază faptul că bugetul UE ar trebui să fie finanțat din resurse proprii veritabile, astfel cum este prevăzut în tratat, și își afirmă angajamentul față de o reformă care să reducă procentajul contribuțiilor bazate pe VNB la bugetul UE la un nivel maxim de 40 %; se așteaptă, prin urmare, ca declarația comună privind resursele proprii, convenită între cele trei instituții ale UE, să permită realizarea de progrese tangibile, în special având în vedere revizuirea/reexaminarea CFM la mijlocul perioadei; solicită, prin urmare, ca în momentul adoptării oficiale a Regulamentului privind CFM să fie convocat grupul la nivel înalt privind resursele proprii, cu mandatul de a examina toate aspectele reformei sistemului de resurse proprii;

14.  salută rezultatul negocierilor privind unitatea și transparența bugetului UE; consideră că orice buget al zonei euro care poate fi avut în vedere în viitor ar trebui să fie integrat în bugetul UE sau anexat la acesta;

15.  consideră profund regretabilă procedura care a condus la adoptarea acestui acord privind CFM 2014-2020, întrucât în realitate aceasta a avut drept efect privarea Parlamentului de competențele sale bugetare efective, astfel cum sunt prevăzute în TFUE; consideră că numeroasele reuniuni organizate în ultimii ani între delegația sa și președințiile succesive ale Consiliului în contextul reuniunilor relevante ale Consiliului Afaceri Generale și participarea sa la reuniuni informale ale Consiliului care vizau CFM nu au servit unui scop clar, întrucât nu au avut niciun impact asupra spiritului, calendarului sau conținutului negocierilor sau asupra poziției Consiliului, nici asupra necesității de a face distincția dintre aspectele legislative și cele bugetare ale acordului privind CFM;

16.  solicită, prin urmare, Comisiei pentru bugete, în cooperare cu Comisia pentru afaceri constituționale, să tragă concluziile care se impun și să prezinte noi propuneri privind modalitățile de desfășurare a acestor negocieri, pentru a asigura natura democratică și transparentă a întregii proceduri bugetare;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și celorlalte instituții și organisme interesate.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0360. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0078.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la proiectula de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 97/836/CE în vederea aderării Comunității Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul revizuit din 1958”) (05978/2013 – C7-0069/2013 – 2012/0099(NLE))

P7_TA(2013)0305 A7-0192/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05978/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0069/2013),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0192/2013),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2000/125/CE din 31 ianuarie 2000 referitoare la încheierea Acordului privind stabilirea de norme tehnice mondiale aplicabile vehiculelor cu roți, echipamentelor și componentelor care pot fi montate și/sau utilizate la vehiculele cu roți („acord paralel”) (05975/2013 – C7-0071/2013 – 2012/0098(NLE))

P7_TA(2013)0306 A7-0194/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05975/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0071/2013),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0194/2013),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (EGF/2013/000 TA 2013 - asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2013)0291 – C7-0126/2013 – 2013/2087(BUD))

P7_TA(2013)0307 A7-0243/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0291 – C7–0126/2013),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1), în special punctul 28,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(2) (Regulamentul FEG),

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 28 din AII din 17 mai 2006,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28-29 iunie 2012 privind Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0243/2013),

A.  întrucât Uniunea Europeană a instituit, prin intermediul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore din structura comerțului mondial, agravate de criza economică, financiară și socială, și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât Comisia implementează FEG în conformitate cu normele generale prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general(3) și cu normele de punere în aplicare corespunzătoare acestui mod de execuție a bugetului Uniunii;

C.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie adecvată și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

D.  întrucât o proporție de până la 0,35 % din suma anuală disponibilă în cadrul FEG poate fi alocată în fiecare an pentru asistență tehnică la inițiativa Comisiei, în vederea finanțării unor acțiuni de monitorizare, informare, sprijin administrativ și tehnic, audit, control și evaluare necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului FEG, în conformitate cu dispozițiile articolului 8 alineatul (1) din respectivul regulament, inclusiv a unor acțiuni de furnizare a informațiilor către statele membre și de orientare a acestora în ceea ce privește utilizarea, monitorizarea și evaluarea FEG, precum și de furnizare a informațiilor privind utilizarea FEG către partenerii sociali de la nivel european și național [articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul FEG];

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul FEG, Comisia are obligația să creeze un site internet, disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii, pentru a oferi și disemina informații privind cererile, evidențiind în același timp rolul autorității bugetare;

F.  întrucât, în temeiul articolelor respective, Comisia a solicitat mobilizarea FEG în vederea acoperirii cheltuielilor legate de asistența tehnică pentru a monitoriza cererile primite și plătite, precum și măsurile propuse și implementate, a extinde site-ul internet, a produce publicații și instrumente audiovizuale, a crea o bază de cunoștințe, a furniza sprijin administrativ și tehnic statelor membre și a pregăti evaluarea finală a FEG (2007-2013);

G.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

1.  este de acord cu măsurile propuse de Comisie care urmează să fie finanțate cu titlu de asistență tehnică în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (4) și cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG;

2.  regretă profund că rezultatele evaluării finale ex-post a FEG vor fi disponibile prea târziu pentru a contribui la dezbaterea privind noul regulament al FEG pentru perioada 2014-2020, în special în ceea ce privește eficacitatea aplicării criteriului pentru acordarea de derogări în perioada de criză, deoarece cazurile vizate în legătură cu FEG nu au fost analizate în cadrul raportului intermediar de evaluare a FEG;

3.  observă că Comisia a început deja în 2011 să elaboreze un formular electronic și proceduri standard pentru cererile simplificate, pentru prelucrarea mai rapidă a cererilor și pentru îmbunătățirea raportării; solicită Comisiei să prezinte progresele realizate în urma utilizării asistenței tehnice în 2011 și 2012;

4.  reamintește importanța relaționării și a schimburilor de informații cu privire la FEG; sprijină, prin urmare, finanțarea unui grup de experți al persoanelor de contact ale FEG, precum și a altor activități de relaționare între statele membre, inclusiv a seminarului de anul acesta privind implementarea FEG adresat practicienilor; subliniază importanța de a pune mai bine în legătură toate persoanele implicate în formularea cererilor de asistență din partea FEG, inclusiv partenerii sociali, pentru a crea cât mai multe sinergii;

5.  solicită Comisiei să invite Parlamentul la seminarele și reuniunile grupului de experți al persoanelor de contact, organizate în cadrul asistenței tehnice, în temeiul dispozițiilor pertinente din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(4);

6.  încurajează statele membre să profite de schimburile de bune practici și să învețe mai ales de la statele membre care au instituit deja rețele naționale de informare cu privire la FEG la care participă partenerii sociali și actorii locali, pentru a dispune de o bună structură de asistență atunci când s-ar produce o situație care intră în sfera FEG;

7.  solicită Comisiei să invite partenerii sociali la seminarele adresate practicienilor, organizate în cadrul asistenței tehnice;

8.  solicită statelor membre și tuturor instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentru a ameliora mecanismele procedurale și bugetare în vederea accelerării mobilizării FEG; constată, în acest sens, procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor, în cadrul căreia Comisia prezintă autorității bugetare evaluarea sa referitoare la eligibilitatea unei cereri de asistență din partea FEG, împreună cu propunerea de mobilizare a FEG; așteaptă ca în cadrul viitoarelor revizuiri ale FEG să se realizeze și alte îmbunătățiri ale procedurii, sporindu-se eficiența, transparența, responsabilitatea și vizibilitatea FEG;

9.  se declară îngrijorat cu privire la potențialul efect negativ pe care reducerile de personal l-ar putea avea asupra evaluării rapide, normale și efective a cererilor în curs și asupra implementării asistenței tehnice acordate din FEG; consideră că orice revizuire pe termen scurt sau lung a efectivului de personal ar trebui să se bazeze pe o analiză prealabilă de impact și să ia în considerare în mod corespunzător, printre alte aspecte, obligațiile juridice ale Uniunii și noile competențe și sarcini suplimentare conferite instituțiilor prin tratate;

10.  regretă faptul că Comisia nu are în vedere nicio campanie de popularizare în 2013, dat fiind că anumite state membre, printre care și beneficiari ai FEG, pun sub semnul întrebării utilitatea și avantajele FEG;

11.  constată faptul că, în urma unor solicitări repetate ale Parlamentului, bugetul 2013 include credite de plată în valoare de 50 milioane EUR la linia bugetară aferentă FEG – 04 05 01; reamintește că FEG a fost creat ca instrument specific și separat, având obiective și termene proprii, și că, prin urmare, este oportun să dispună de fonduri specifice, evitându-se astfel întârzierile inutile, dat fiind faptul că, în prezent, finanțarea sa este asigurată prin transferuri de la alte linii bugetare, care s-ar putea dovedi defavorabile realizării obiectivelor sociale, economice și de politică ale FEG;

12.  speră ca acțiunile întreprinse de Comisie în domeniul asistenței tehnice vor contribui la sporirea valorii adăugate a FEG și vor conduce la sprijinirea și reintegrarea durabile și bine direcționate ale lucrătorilor disponibilizați ;

13.  regretă profund decizia Consiliului de a bloca, în cazul cererilor depuse după 31 decembrie 2011, prelungirea derogării aferente crizei, care permitea furnizarea de asistență financiară și lucrătorilor disponibilizați în urma actualei crize sociale, financiare și economice, nu numai celor care și-au pierdut locul de muncă din cauza schimbărilor intervenite în structura comerțului mondial, și care permitea, de asemenea, majorarea ratei de cofinanțare din partea Uniunii până la 65 % din costurile programului; invită Consiliul să reintroducă fără întârziere această măsură, în special în contextul deteriorării rapide a situației sociale în câteva state membre în urma extinderii și adâncirii recesiunii;

14.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (EGF/2013/000 TA 2013 - asistență tehnică la inițiativa Comisiei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul legislativ final, Decizia 2013/420/UE.)

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 406, 30.12.2006, p. 1. (3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (4) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (17427/1/2012 – C7-0051/2013 – 2006/0084(COD))

P7_TA(2013)0308 A7-0225/2013

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (17427/1/2012 – C7-0051/2013),

–  având în vedere avizul Curții de Conturi din 12 iulie 2011(1),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2006)0244),

–  având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2011)0135),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru control bugetar (A7-0225/2013),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei

„De fiecare dată când Parlamentul European, Consiliul și Comisia numesc noi membri în noul Comitet de supraveghere, respectivele instituții ar trebui să îi numească și pe acei membri care urmează să intre în funcție la următoarea înlocuire parțială.”

Declarația Comisiei

„Comisia confirmă că Oficiul a declarat că va acționa în permanență în conformitate cu Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și cu Statutul deputaților în Parlamentul European, cu respectarea deplină a libertății și independenței deputaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 din Statut.”

Declarația Comisiei

„Comisia intenționează să mențină competențele actuale ale Directorului General al Oficiului European de Luptă Antifraudă de a stabili condițiile și detaliile privind recrutarea de personal în cadrul oficiului, mai ales în ceea ce privește durata contractelor și prelungirea lor.”

(1) JO C 254, 30.8.2011, p. 1. (2) JO C 16 E, 22.1.2010, p. 201.

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 3 iulie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește funcțiile de depozitar, politicile de remunerare și sancțiunile (COM(2012)0350 – C7-0178/2012 – 2012/0168(COD))(1)

P7_TA(2013)0309 A7-0125/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

[Amendamentul 1 dacă nu se menţionează altfel]

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)

P7_TA(2013)0309 A7-0125/2013

la propunerea Comisiei

P7_TA(2013)0309 A7-0125/2013

_________________________________________

P7_TA(2013)0309 A7-0125/2013

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește funcțiile de depozitar, politicile de remunerare și sancțiunile
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

▌

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4) ar trebui modificată pentru a ține seama de evoluția piețelor și de experiența dobândită până acum de participanții pe piață și de organismele de supraveghere, mai exact pentru a soluționa discrepanțele existente între dispozițiile de drept intern în ceea ce privește obligațiile și răspunderea depozitarilor, politica de remunerare și sancțiunile.

(2)  În scopul contracarării impactului potențial negativ al structurilor de remunerare prost concepute asupra bunei gestionări a riscurilor și asupra controlului comportamentelor de asumare a riscului de către indivizi, ar trebui să existe o obligație explicită a societăților de administrare ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) de a institui și menține în vigoare, pentru categoriile de personal ale căror activități profesionale au un impact important asupra profilului de risc al OPCVM-urilor pe care le administrează, politici și practici de remunerare compatibile cu o administrare sănătoasă și eficace a riscurilor. Printre aceste categorii de personal ar trebui să se numere orice angajat, respectiv orice membru al personalului la nivel de fond sau fond subiacent care ia decizii, administratorii fondului și persoanele care efectiv iau decizii de investiții, persoanele care sunt în măsură să exercite o influență asupra acestor angajați sau membri ai personalului, cum ar fi consilierii de politică de investiții și analiștii, personalul din eșaloanele superioare de conducere , ▌precum și orice angajat care primește o remunerație totală care îl plasează în aceeași categorie de remunerare cu personalul din eșaloanele superioare de conducereși cu persoanele care iau decizii. Aceste norme ar trebui să se aplice, de asemenea, societăților de investiții de tip OPCVM care nu au desemnat o societate de administrare.

(3)  Principiile care guvernează politicile de remunerare ar trebui să recunoască faptul că societățile de administrare ale OPCVM-urilor au capacitatea de a aplica respectivele politici în diferite moduri, în funcție de dimensiunea lor și de mărimea OPCVM-urilor administrate, de organizarea lor internă și de natura, amploarea și complexitatea activităților lor. Cu toate acestea, societățile de administrare a OPCVM-urilor ar trebui să asigure în toate cazurile aplicarea simultană a acestor principii.

(4)  Principiile referitoare la politicile de remunerare solide stabilite în prezenta directivă ar trebui să respecte și să completeze principiile stabilite în Recomandarea 2009/384/CE a Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare(5), precum și lucrările Consiliului pentru Stabilitate Financiară și angajamentele G20 în vederea atenuării riscurilor în sectorul serviciilor financiare.

(4a)   Remunerația variabilă garantată ar trebui să fie de natură excepțională întrucât nu corespunde cu buna gestiune a riscului sau cu principiul remunerației în funcție de rezultate și nu ar trebui să facă parte din planurile de compensare anticipată.

(4b)   Remunerațiile plătite din fond către societățile de administrare și cele plătite de societățile de administrare personalului lor ar trebui să respecte principiile de bună gestiune și de gestiune eficientă a riscurilor și, totodată, interesele investitorilor.

(4c)   Pe lângă remunerarea proporțională,ar trebui să fie posibil ca acele costuri și cheltuieli direct legate de menținerea și de salvgardarea investițiilor, precum cele destinate acțiunilor în instanță, protecției și aplicării drepturilor deținătorului de titluri de participare sau pentru retragerea sau compensarea pentru activele pierdute, să fie percepute de la fond de către societatea de administrare. Comisia ar trebui să evalueze care sunt costurile și cheltuielile obișnuite legate de produse în statele membre pentru produsele de investiții cu amănuntul. Comisia ar trebui să efectueze un exercițiu de consultare și o evaluare de impact, şi ar trebui să înainteze un proces legislativ în cazul în care este necesară o armonizare suplimentară.

(5)  Pentru a promova convergența practicilor de supraveghere în ceea ce privește evaluarea politicilor și a practicilor de remunerare, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(6) ar trebui să asigure existența unor orientări cu privire la politicile de remunerare sănătoase în sectorul administrării activelor. Autoritatea bancară europeană (ABE), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(7) ar trebui să ofere sprijin AEVMP la elaborarea acestor orientări. În special, orientările respective ar trebui să ofere instrucțiuni suplimentare cu privire la neutralizarea parțială a principiilor în materie de remunerare, care să fie compatibile cu profilul de risc, cu apetitul pentru risc și cu strategia societății de administrare și a OPCVM-ului pe care îl administrează aceasta. Orientările formulate de AEVMP cu privire la politicile de remunerare ar trebui, după caz, să fie aliniate pe cât posibil la cele pentru fondurile reglementate conform Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative(8). Totodată, AEVMP ar trebui să supravegheze aplicarea corespunzătoare a acestor orientări de către autoritățile competente. Deficiențele ar trebui rezolvate în mod prompt prin măsuri de supraveghere menite să asigure un mediu de concurență loială pe piața internă.

(6)  Dispozițiile referitoare la remunerare nu ar trebui să aducă atingere exercitării depline a drepturilor fundamentale garantate de tratate, principiilor generale de drept contractual și dreptul muncii de la nivel național, legislației aplicabile privind drepturile și participarea acționarilor și responsabilitățile generale ale organelor administrative și de supraveghere din cadrul instituțiilor vizate, precum și, dacă este cazul, dreptului partenerilor sociali de a încheia și aplica acorduri colective în conformitate cu legislația și cutumele naționale.

(7)  Pentru a asigura nivelul necesar de armonizare a cerințelor de reglementare din diferite state membre, ar trebui să se adopte norme suplimentare care să definească sarcinile și obligațiile depozitarilor, să desemneze entitățile juridice care pot fi numite depozitari și să clarifice răspunderea depozitarilor în cazurile în care activele OPCVM-urilor sunt pierdute de entitatea care le păstrează în custodie sau în cazul îndeplinirii necorespunzătoare a activității de supraveghere de către depozitari. Îndeplinirea necorespunzătoare poate duce la pierderea activelor, dar și la diminuarea valorii activelor, în cazul în care, de exemplu, un depozitar a acceptat investiții care nu erau conforme cu regulile fondului, expunându-l pe investitor la riscuri neașteptate sau neanticipate. Sunt necesare, de asemenea, norme suplimentare care să clarifice condițiile în care pot fi delegate funcțiile de depozitar.

(8)  Este necesar să se clarifice faptul că un OPCVM ar trebui să numească un depozitar unic care să exercite o supraveghere generală a activelor OPCVM-ului. Obligativitatea existenței unui depozitar unic ar trebui să garanteze că depozitarul are o imagine de ansamblu asupra tuturor activelor OPCVM-ului și că atât administratorii fondului, cât și investitorii au un singur punct de referință în cazul în care apar probleme legate de păstrarea în siguranță a activelor sau de exercitarea funcțiilor de supraveghere. Păstrarea în siguranță a activelor include păstrarea în custodie a activelor sau, în cazul în care activele sunt de așa natură încât nu pot fi păstrate în custodie, verificarea titlurilor de proprietate asupra acestor active, precum și ținerea evidențelor pentru activele respective.

(9)  În îndeplinirea atribuțiilor sale, un depozitar ar trebui să acționeze în mod onest, corect, profesional, independent și în interesul OPCVM-ului sau al investitorilor OPCVM-ului.

(10)  Pentru a asigura o abordare armonizată în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de depozitar în toate statele membre, indiferent de forma juridică a OPCVM-ului, este necesar să se introducă o listă uniformă a obligațiilor de supraveghere care urmează să fie îndeplinite atât de OPCVM-urile sub formă de societate (societățile de investiții), cât și de OPCVM-urile sub formă contractuală.

(11)  Depozitarul ar trebui să fie responsabil pentru monitorizarea adecvată a fluxurilor de numerar ale OPCVM-ului, și, în mod concret, pentru a garanta că banii investitorilor și numerarul care aparține OPCVM-ului se înregistrează corect în conturile deschise în numele OPCVM-ului, în numele societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului sau în numele depozitarului care acționează în numele OPCVM-ului. Prin urmare, ar trebui să se adopte dispoziții detaliate privind monitorizarea numerarului, astfel încât să se asigure niveluri eficace și coerente de protecție a investitorilor. Pentru a se asigura că banii investitorilor sunt înregistrați în conturi de numerar, depozitarul ar trebui să țină cont de principiile stabilite la articolul 16 din Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate(9).

(12)  Pentru a preveni transferurile frauduloase de numerar, ar trebui să se interzică deschiderea de conturi de numerar asociate cu tranzacțiile fondului fără cunoștința depozitarului.

(13)  Orice instrument financiar păstrat în custodie pentru un OPCVM ar trebui să fie diferențiat de activele proprii ale depozitarului, și ar trebui să fie identificat, în orice moment, ca aparținând OPCVM-ului respectiv; o astfel de cerință ar trebui să confere un nivel suplimentar de protecție pentru investitori în cazul în care depozitarul nu-și respectă obligațiile contractuale.

(14)  În plus față de obligația existentă de a păstra în siguranță activele care aparțin unui OPCVM, activele care pot fi păstrate în custodie ar trebui să fie diferențiate de cele care nu pot fi păstrate în custodie, în cazul acestora din urmă aplicându-se o cerință de ținere a evidențelor și de verificare a titlurilor de proprietate. Grupul activelor care pot fi păstrate în custodie ar trebui să fie clar diferențiat, deoarece obligația de a restitui activele pierdute ar trebui să se aplice doar acestei categorii specifice de active financiare.

(14a)   Instrumentele financiare păstrate în custodie de către depozitar nu ar trebui să fie reutilizate de către depozitar sau de către orice parte terță căreia i s-a delegat funcția de custodie pe cont propriu.

(15)  Este necesar să se definească condițiile în care sarcinile de păstrare în siguranță ale depozitarului pot fi delegate unui terț. Delegarea și subdelegarea ar trebui să fie justificate în mod obiectiv și supuse unor cerințe stricte în ceea ce privește eligibilitatea părții terțe căreia i se încredințează funcția delegată și în ceea ce privește abilitățile, grija și diligența de care ar trebui să dea dovadă depozitarul atunci când selectează, numește și monitorizează această parte terță. În vederea realizării unor condiții de piață uniforme și a unui nivel la fel de ridicat de protecție a investitorilor, aceste condiții ar trebui să fie aliniate cu cele aplicabile în temeiul Directivei 2011/61/UE, a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit(10) și a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010. Ar trebui adoptate dispoziții care să garanteze că părțile terțe au la dispoziţie mijloacele necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile și că acestea separă activele OPCVM-urilor.

(16)  Încredințarea custodiei activelor unui operator de sistem de decontare a titlurilor de valoare în conformitate cu Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare(11) sau încredințarea furnizării de servicii similare unor sisteme de decontare a titlurilor de valoare din țări terțe nu ar trebui considerată o delegare a funcțiilor de custodie.

(17)  O parte terță căreia îi este delegată păstrarea în siguranță a activelor ar trebui să aibă posibilitatea de a menține un cont colectiv („omnibus account”), sub forma unui cont comun segregat pentru mai multe OPCVM-uri.

(18)  Dacă custodia este delegată unui terț, este necesar, de asemenea, să se garanteze că terțul face obiectul unor cerințe specifice privind reglementarea și supravegherea prudențială eficace. În plus, pentru a se garanta că instrumentele financiare se află în posesia părții terțe căreia i s-a delegat custodia, ar trebui să se efectueze audituri externe periodice.

(19)  Pentru a se asigura niveluri înalte și uniforme de protecție a investitorilor, ar trebui să se adopte dispoziții cu privire la conduita profesională și la gestionarea conflictelor de interese, care să se aplice în toate situațiile, inclusiv în cazul delegării obligațiilor de păstrare în siguranță. Aceste norme ar trebui să asigure, în mod concret, o separare clară a sarcinilor și funcțiilor între depozitar, OPCVM și societatea de administrare.

(20)  Pentru a se asigura un nivel înalt de protecție a investitorilor și un nivel corespunzător de reglementare prudențială și control permanent, este necesar să se stabilească o listă exhaustivă de entități eligibile să funcționeze ca depozitari, astfel încât numai instituțiile de credit și societățile de investiții să fie autorizate să funcționeze ca depozitari ai OPCVM-urilor. Pentru a permite altor entități care anterior erau eligibile să funcționeze ca depozitari pentru fondurile OPCVM să se transforme în entități eligibile, ar trebui prevăzute dispoziții tranzitorii pentru entitățile respective.

(21)  Este necesar să se precizeze și să se clarifice răspunderea depozitarului OPCVM-ului în cazul pierderii unui instrument financiar care este păstrat în custodie. În cazul pierderii unui instrument financiar păstrat în custodie, depozitarul ar trebui să fie răspunzător pentru restituirea unui instrument financiar de același tip sau de o valoare corespunzătoare către OPCVM. Nu ar trebui să fie avută în vedere nicio altă scutire de răspundere în cazul pierderii activelor, cu excepția cazului în care depozitarul poate dovedi că pierderea este cauzată de un „eveniment exterior aflat în afara controlului său rezonabil, ale cărui consecințe nu ar fi putut fi evitate în ciuda tuturor eforturilor rezonabile depuse în acest sens”. În acest context, un depozitar nu ar trebui să poată invoca anumite situații interne, cum ar fi o acțiune frauduloasă a unui angajat, pentru a fi exonerat de răspundere.

(22)  În cazul în care depozitarul deleagă sarcini de custodie, acesta ar trebui să fie răspunzător pentru pierderea instrumentelor financiare aflate în custodia unei părți terțe. De asemenea, ar trebui să se precizeze că, în cazul pierderii unui instrument păstrat în custodie, depozitarul este obligat să restituie un instrument financiar de același tip sau de o valoare corespunzătoare, chiar și în cazul în care pierderile s-au produs la subcustodele acestuia. Depozitarul ar trebui să fie scutit de această răspundere doar în cazul în care poate dovedi că pierderea a fost cauzată de un eveniment exterior aflat în afara controlului său rezonabil și ale cărui consecințe nu ar fi putut fi evitate în ciuda tuturor eforturilor rezonabile depuse în acest sens. În acest context, un depozitar nu ar trebui să poată invoca anumite situații interne, cum ar fi o acțiune frauduloasă a unui angajat, pentru a fi exonerat de răspundere. Nu ar trebui să fie permisă nicio scutire de răspundere legală sau contractuală în cazul pierderii activelor de către depozitar sau de subcustodele său.

(23)  Fiecare investitor într-un fond OPCVM ar trebui să poată introduce acțiuni în răspundere împotriva depozitarului său, fie în mod direct, fie indirect, prin intermediul societății de administrare. Exercitarea căilor de atac împotriva depozitarului nu ar trebui să depindă de forma juridică a OPCVM-ului (de societate sau contractuală) sau de natura juridică a raporturilor dintre depozitar, societatea de administrare și deținătorii de titluri de participare.

(24)  La 12 iulie 2010 Comisia a propus modificarea Directivei 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori(12). Este esențial ca propunerea din 12 iulie 2010 să fie completată prin clarificarea obligațiilor și a sferei de cuprindere a răspunderii depozitarului și a subcustozilor OPCVM-urilor, în vederea asigurării unui nivel înalt de protecție pentru investitorii în OPCVM-uri în cazurile în care un depozitar nu-și poate îndeplini obligațiile stabilite în prezenta directivă.

(24a)   Ținând cont de dispozițiile din prezenta directive de stabilire a sferei funcțiilor și responsabilităților depozitarilor , Comisia ar trebui să analizeze în ce situații deciziile greșite ale unui depozitar OPCVM sau ale unui subcustode ar putea conduce la pierderi pentru deținătorul de titluri de participare, fie prin pierderea valorii nete de activ a titlurilor lor, fie din alte cauze, pierderi care nu sunt recuperabile în temeiul respectivelor dispoziții și care, prin urmare, ar putea impune o prelungire a actualelor mecanisme de compensare a investitorilor pentru a include asigurarea sau un tip de mecanism de compensare care să protejeze custodele împotriva unei decizii greșite a unui subcustode. Analiza ar trebui să vizeze, de asemenea, modul în care se poate asigura, în astfel de situații, că protecția investitorilor și transparența sunt echivalente, indiferent de lanțul de intermediere dintre investitor și titlurile de valoare mobiliare afectate de deciziile greșite. Această analiză ar trebui prezentată Parlamentului European și Consiliului, împreună cu propuneri legislative, dacă este necesar.

(25)  Este necesar să se garanteze că depozitarilor li se aplică aceleași cerințe indiferent de forma juridică pe care o iau OPCVM-urile. Uniformitatea cerințelor ar trebui să consolideze certitudinea juridică, să întărească protecția investitorilor și să contribuie la crearea unor condiții uniforme pe piață. Comisia nu a primit nicio notificare conform căreia o societate de investiții să fi recurs la derogarea de la obligația generală de a încredința active unui depozitar. Prin urmare, dispozițiile Directivei 2009/65/CE privind depozitarul unei societăți de investiții ar trebui să fie considerate redundante.

(26)  În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 privind consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare, autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să impună sancțiuni pecuniare suficient de ridicate astfel încât să fie efective, disuasive și proporționale, pentru a contrabalansa avantajele preconizate în urma comportamentelor care încalcă dispozițiile.

(27)  Pentru a se garanta o aplicare consecventă în toate statele membre, acestea ar trebui să se asigure, atunci când stabilesc tipul sancțiunilor sau măsurilor administrative și nivelul sancțiunilor administrative pecuniare, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele relevante.

(28)  Pentru a întări efectul disuasiv asupra publicului larg și a informa în legătură cu încălcările normelor care ar putea fi în detrimentul protecției investitorilor, sancțiunile ar trebui să fie publicate, exceptând anumite împrejurări bine definite. Pentru a garanta respectarea principiului proporționalității, în cazul în care publicarea ar cauza un prejudiciu disproporționat părților implicate, sancțiunile ar trebui publicate în mod anonim.

(29)  Pentru a depista eventualele încălcări, ar trebui să li se confere autorităților competente atribuțiile de investigare necesare, iar acestea ar trebui să instituie mecanisme eficace de încurajare a raportării încălcărilor efective sau potențiale.

(30)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere niciunei dispoziții din dreptul statelor membre referitoare la infracțiuni sau sancțiuni penale.

(31)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, consacrate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(32)  Pentru a garanta că obiectivele prezentei directive sunt atinse, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Mai exact, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să precizeze elementele care trebuie incluse în acordul standard dintre depozitar și societatea de administrare sau societatea de investiții, condițiile pentru îndeplinirea funcțiilor depozitarului, inclusiv tipul de instrumente financiare care ar trebui incluse în domeniul de aplicare a obligațiilor custodelui, condițiile în care depozitarul își exercită obligațiile de custodie asupra instrumentelor financiare înregistrate la un depozitar central și condițiile în care depozitarul ar trebui să păstreze în siguranță instrumentele financiare emise în formă nominativă și înregistrate la un emitent sau la un operator de registru, obligațiile de diligență ale depozitarilor, obligațiile de separare, condițiile și circumstanțele în care instrumentele financiare păstrate în custodie ar trebui să fie considerate ca fiind pierdute, ceea ce trebuie să se înțeleagă prin evenimente exterioare în afara controlului rezonabil, ale căror consecințe nu ar fi putut fi evitate în ciuda tuturor eforturilor rezonabile depuse în acest sens. Aceste acte delegate ar trebui să garanteze un nivel de protecție a investitorilor cel puțin la fel de înalt ca cel asigurat prin actele delegate adoptate în temeiul Directivei 2011/61/UE. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregătește și redactează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(33)  În conformitate cu Declarația politică comună ▌ a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011(13), statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga la notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(34)  Deoarece obiectivele prezentei directive, şi anume îmbunătățirea încrederii investitorilor în OPCVM-uri, prin consolidarea dispozițiilor privind obligațiile și răspunderea depozitarilor, politicile de remunerare ale societăților de administrare și ale societăților de investiții, și prin introducerea de standarde comune privind sancțiunile aplicabile principalelor încălcări ale dispozițiilor prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând independent unul de altul, şi prin urmare având în vedere amploarea şi efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea ar trebui să adopte măsurile necesare, în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.

(34a)  Autoritatea europeană pentru protecţia datelor a fost consultată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date.

(35)  Prin urmare, Directiva 2009/65/CE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2009/65/CE se modifică după cum urmează:

1.  Se introduc următoarele articole ▌:"

„Articolul 14a

(1)  Statele membre impun societăților de administrare să instituie și să aplice politici și practici de remunerare care să promoveze și să fie compatibile cu o administrare a riscurilor sănătoasă și eficace și să nu încurajeze asumarea unor riscuri incompatibile cu profilurile de risc, regulamentul sau documentele constitutive ale OPCVM-urilor pe care acestea le administrează.

(2)  Politicile și practicile de remunerare acoperă componentele fixe și variabile cu privire la salariile și prestațiile de pensii discreționare.

(3)  Politicile și practicile de remunerare se aplică acelor categorii de personal, inclusiv angajaţi şi altor membri al personalului cum ar fi, dar nu exclusiv, personalului temporar sau contractual, care, la nivel de fond sau fond subiacent, sunt:

(a)  administratori ai fondului;

(b)  persoane, altele decât cele care iau decizii de investiții ce afectează poziția de risc a fondului;

(c)  persoane, altele decât administratorii fondurilor, care au posibilitatea de a exercita o influența asupra acestor angajați, cum ar fi consilierii de politică de investiții şi analiștii;

(d)  personal din eşaloanele superioare de conducere, persoane responsabile cu asumarea riscurilor și persoane cu funcții de control; sau

(e)  orice alt angajat sau membru al personalului cum ar fi, dar nu exclusiv, personalul temporar sau contractual, care beneficiază de o remunerație totală care se încadrează în treapta de remunerare a personalului din eșaloanele superioare de conducereși a persoanelor responsabile cu luarea deciziilor și ale căror activități profesionale au un impact important asupra profilului de risc al societăților de administrare sau al OPCVM-urilor pe care le administrează.

(4)  În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 ▌, AEVMP publică orientări adresate autorităților competente care sunt conforme cu articolul 14b. Orientările respective țin seama de principiile politicilor sănătoase de remunerare stabilite în Recomandarea 2009/384/CE ▌, de dimensiunea societății de administrare și de dimensiunea OPCVM-urilor pe care le administrează, de organizarea internă a acestora și de natura, amploarea și complexitatea activităților lor. În procesul de elaborare a orientărilor, AEVMP colaborează îndeaproape cu ABE pentru a asigura concordanța cu cerințele dezvoltate pentru alte sectoare din domeniul serviciilor financiare, în special al instituțiilor de credit și al întreprinderilor de investiții.

Articolul 14b

(1)  La stabilirea și aplicarea politicilor de remunerare menționate la articolul 14a, societățile de administrare trebuie să respecte principiile de mai jos într-un mod și într-o măsură adecvată în raport cu dimensiunea lor, cu organizarea lor internă, precum și cu natura, scopul și complexitatea activităților lor:

(a)  politica de remunerare este compatibilă cu administrarea sănătoasă și eficace a riscurilor și promovează acest tip de administrare, fără a încuraja asumarea de riscuri care nu este conformă cu profilul de risc, regulamentul sau actele constitutive ale OPCVM-urilor pe care le administrează;

(b)  politica de remunerare este compatibilă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele societății de administrare și ale OPCVM-urilor pe care le administrează și ale investitorilor în astfel de OPCVM-uri, și cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese;

(c)  organul de conducere al societății de administrare, în cadrul funcției sale de supraveghere, adoptă și revizuiește periodic principiile generale ale politicii de remunerare și este responsabil de aplicarea acesteia și o supervizează. Directorul executiv și echipa de conducere nu dețin controlul direct asupra sistemului de remunerare. Membrii competenți ai organului de conducere și angajații implicați în stabilirea politicii de remunerare și în punerea sa în aplicare sunt independenți și au experiența necesară în materie de gestionare a riscurilor și în materie de remunerare. Detaliile politicilor de remunerare respective și logica pe care se bazează sunt integrate în documentul conținând informațiile cheie destinate investitorilor, alături de măsurile ce dovedesc conformitatea cu principiile prevăzute la articolul 14a; [AM 2 - partea 1]

(d)  cel puțin o dată pe an, implementarea politicii de remunerare face obiectul unei evaluări interne centrale și independente privind conformitatea cu politicile și procedurile de remunerare adoptate de organul de conducere în funcția sa de supraveghere;

(da)   toate părțile interesate primesc informații complete, exacte și actuale cu privire la practicile de remunerare pe un suport durabil sau prin intermediul unui site internet, iar un exemplar tipărit se distribuie gratuit la cerere;

(e)  membrii personalului care dețin funcții de control sunt recompensați în funcție de realizarea obiectivelor legate de funcțiile lor, independent de rezultatele sectoarelor comerciale pe care le controlează;

(f)  remunerarea cadrelor superioare cu funcții de administrare a riscurilor și de asigurare a conformității este direct supravegheată de comitetul de remunerare;

(g)  atunci când remunerația depinde de performanță, valoarea sa totală se calculează în funcție de o evaluare în care se combină performanțele adaptate la risc individuale și ale unității operaționale în cauză sau ale OPCVM-ului respectiv și rezultatele globale adaptate la risc ale societății de administrare, iar la evaluarea performanțelor adaptate la risc individuale se ține seama de criterii atât financiare, cât și nefinanciare;

(h)  evaluarea performanței se realizează într-un cadru multianual adecvat ciclului de viață al OPCVM-urilor administrate de societatea de administrare, pentru a garanta că procesul de evaluare se bazează pe performanțele pe termen mai lung și că plata efectivă a componentelor remunerației care depind de performanțe se efectuează pe o perioadă care ia în considerare politica de rambursare a OPCVM-urilor administrate, rezultatele pe termen lung ale OPCVM-urilor și riscurile de investiții ale acestora; [AM 2 - partea 2]

(i)  remunerația variabilă garantată este excepțională, intervine numai în contextul angajării de personal nou și este limitată la primul an;

(j)  componenta fixă și cea variabilă a remunerației totale sunt echilibrate în mod corespunzător, iar componenta fixă reprezintă o proporție suficient de mare din remunerația totală pentru a permite aplicarea unei politici complet flexibile privind componentele remunerației variabile, care să includă posibilitatea de a nu plăti nicio componentă a remunerației variabile;

(ja)   componenta de remunerație variabilă trebuie să respecte condițiile menționate la litera (o), care prevăd că remunerația variabilă este redusă în mod semnificativ în cazul în care se înregistrează o performanță financiară slabă sau negativă a societății de administrare sau a OPCVM-ului vizat, ținându-se seama atât de remunerațiile curente, cât și de reducerile privind plata sumelor câștigate anterior, inclusiv prin aplicarea principiului „malus” sau prin mecanisme de recuperare; conceptele de „malus” și „recuperare” sunt definite în Orientările AEVMP 2013/201; [AM 2 - partea 3]

(k)  plățile aferente încetării anticipate a unui contract reflectă performanțele obținute în timp și sunt acordate astfel încât să nu recompenseze eșecurile;

(l)  măsurarea performanței utilizată în calculul componentelor variabile ale remunerației sau al ansamblului de componente variabile ale remunerației cuprinde un mecanism cuprinzător de adaptare care să includă toate tipurile pertinente de riscuri prezente sau viitoare;

(m)  în funcție de structura juridică a OPCVM-ului și de regulamentul sau actele sale constitutive, un procent semnificativ, care este de cel puțin 50 % din orice remunerație variabilă, constă în titluri de participare OPCVM-ului în cauză ori în participații echivalente, instrumente legate de acțiuni ori în instrumente echivalente, altele decât numerarul, cu excepția cazului în care administrarea OPCVM-ului reprezintă mai puțin de 50 % din portofoliul total administrat de societatea de administrare, minimul de 50 % neaplicându-se în acest caz;

Instrumentele menționate la prezenta literă fac obiectul unei politici adecvate de reținere, menite să armonizeze stimulentele cu interesele societății de administrare, ale OPCVM-ului administrat și ale investitorilor în OPCVM-ul respectiv. Statele membre sau autoritățile competente ale acestora pot limita tipurile acestor instrumente sau modul în care acestea sunt concepute sau pot interzice anumite instrumente, după caz. Prezenta literă se aplică atât procentului din componenta variabilă a remunerației care este amânat în conformitate cu litera (n), cât și procentului din componenta variabilă a remunerației care nu este amânat.

(n)  un procentaj substanțial, în orice caz de cel puțin 25 % din componenta variabilă a remunerației, se amână pe o perioadă corespunzătoare din punctul de vedere al ciclului de viață și al politicii de răscumpărare a OPCVM-ului vizat și este adaptat în mod corect la natura riscurilor asumate de OPCVM-ul vizat.

Perioada menționată la prezenta literă este de cel puțin trei până la cinci ani, cu excepția cazului în care ciclul de viață al OPCVM-ului vizat este mai scurt; remunerația datorată în cadrul unor măsuri de amânare nu se acordă mai repede decât pe bază proporțională; în cazul unei componente a remunerației variabile în sumă deosebit de mare, cel puțin 60 % din sumă este amânată.

(o)  remunerația variabilă, inclusiv partea amânată, se plătește sau se acordă numai dacă este sustenabilă în funcție de situația financiară a societății de administrare în ansamblu și dacă este justificată de performanța unității operaționale, a OPCVM-ului și a persoanei în cauză.

Remunerația variabilă totală este, în general, redusă în mod semnificativ în cazul în care se înregistrează o performanță slabă sau negativă a societății de administrare sau a OPCVM-ului vizat, ținându-se seama atât de remunerațiile curente, cât și de reducerile privind plata sumelor câștigate anterior, inclusiv prin aplicarea principiului „malus” sau prin mecanisme de recuperare;

(p)  politica de pensii este compatibilă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale societății de administrare și ale OPCVM-ului administrat.

În cazul în care angajatul încetează, din proprie voință, raporturile contractuale cu societatea de administrare înainte de a se pensiona, beneficiile discreționare de tipul pensiilor se rețin de societatea de administrare timp de cinci ani sub forma instrumentelor menționate la litera (m). În cazul în care un angajat ajunge la vârsta de pensionare, prestațiile de pensii discreționare sunt plătite angajatului în cauză sub forma instrumentelor menționate la litera (m), sub rezerva unei perioade de reținere de cinci ani;

(q)  personalului i se impune să se angajeze să nu utilizeze strategii de acoperire personală sau asigurări legate de remunerare sau răspundere pentru a submina efectele alinierii riscurilor prevăzute în regimurile lor de remunerare;

(r)  remunerația variabilă nu este plătită prin intermediul unor instrumente sau metode care să faciliteze evitarea respectării cerințelor din prezenta directivă.

(1a)  AEVMP monitorizează politicile menționate la articolul 14a în cooperare cu autoritățile competente. În caz de încălcare a articolului 14a şi a prezentului articol, , AEVMP poate acționa în conformitate cu competențele sale prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în special prin adresarea de recomandări autorităților competente de a interzice temporar sau de a restricționa aplicarea anumitor politici de remunerare.

(1b)  [OPCVM-ul/societatea de administrare/comitetul de remunerare] furnizează anual investitorilor informații pe un suport durabil privind politica de remunerare a personalului OPCVM-ului, în înțelesul articolului 14a și cu explicarea modalității de calcul a remunerării.

(1c)  Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre se asigură că autoritatea competentă poate solicita ca [OPCVM-ul/societatea de administrare/comitetul de remunerare] să explice în scris în ce fel un pachet de remunerare variabilă respectă obligația de adoptare a unei politici de remunerare care:

(a)  promovează o bună și eficientă gestiune a riscului;

(b)  nu încurajează asumarea de riscuri ce contravin regulamentului sau documentelor constitutive ale OPCVM-ului pe care îl administrează și/sau profilul de risc al fiecărui astfel de OPCVM.

În strânsă cooperare cu ABE, AEVMP prevede în orientările sale privind politicile de remunerare modul în care se aplică principii de remunerare sectoriale diferite, precum cele din Directiva 2011/61/UE și Directiva 2013/36/UE, în cazurile în care angajații sau alte categorii de personal realizează sarcini ce fac obiectul unor principii de remunerare sectorială diferite. [AM 3]

(2)  Principiile stabilite la alineatul (1) se aplică remunerațiilor, de orice tip, plătite de către societățile de administrare și tuturor transferurilor de titluri de participare sau acțiuni ale OPCVM-urilor, făcute în beneficiul respectivelor categorii de personal, inclusiv al personalului din conducerea superioară, al persoanelor responsabile cu asumarea riscurilor, al celor cu funcții de control și al oricărui angajat care beneficiază de o remunerație totală care se încadrează în aceeași categorie de remunerare ca și conducerea superioară și persoanele responsabile cu asumarea riscurilor, ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc sau asupra profilurilor de risc ale OPCVM-urilor pe care le administrează.

(3)  Societățile de administrare semnificative din punctul de vedere al dimensiunii lor sau al dimensiunii OPCVM-urilor pe care le administrează, al organizării lor interne și al naturii, sferei și complexității activităților lor instituie un comitet de remunerare. Comitetul de remunerare se constituie într-un mod care să îi permită să efectueze o analiză competentă și independentă a politicilor și practicilor de remunerare și a stimulentelor create în vederea administrării riscurilor.

Comitetul de remunerare, înfiinţat, după caz, în conformitate cu orientările AEVMP, răspunde de pregătirea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a deciziilor care au implicații asupra riscurilor și asupra administrării riscurilor societății de administrare sau ale OPCVM-urilor în cauză, care trebuie luate de organul de conducere în cadrul funcției sale de supraveghere. Comitetul de remunerare este prezidat de un membru al organului de conducere care nu deține funcții executive în cadrul societății de administrare în cauză. Membrii comitetului de remunerare sunt membri ai organului de conducere care nu dețin funcții executive în cadrul societății de administrare respective. Comitetul de remunerare include printre membrii săi reprezentanți ai angajaților și se asigură că normele sale permit acționarilor să acționeze în mod concertat. La elaborarea acestor decizii, comitetul de remunerare ține seama de interesul pe termen lung al părților interesate și al investitorilor, precum și de interesul public.”

2.  La articolul 20 alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) acordul scris încheiat cu depozitarul menționat la articolul 22 alineatul (2);”

3.  Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 22

(1)  O societate de investiții și, pentru fiecare dintre fondurile deschise de investiții pe care le administrează, o societate de administrare trebuie să se asigure că este numit un singur depozitar în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

(2)  Numirea depozitarului ia forma unui contract scris.

Acest contract trebuie să includă norme care să stabilească fluxul de informații considerate necesare pentru a permite depozitarului să-și exercite funcțiile în ceea ce privește OPCVM-urile pentru care a fost numit depozitar, astfel cum este prevăzut în prezenta directivă și în alte acte cu putere de lege și acte administrative aplicabile depozitarilor în statul membru de origine al OPCVM-ului.

(3)  Depozitarul:

(a)  se asigură că vânzarea, emisiunea, răscumpărarea, rambursarea și anularea de titluri de participare ale OPCVM-ului sunt realizate în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu regulamentul sau actul constitutiv al fondului;

(b)  se asigură că valoarea titlurilor de participare ale OPCVM-urilor este calculată în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu regulamentul sau actul constitutiv al fondului;

(c)  îndeplinește instrucțiunile societății de administrare sau ale unei societăți de investiții, cu excepția cazului în care acestea contravin legislației naționale aplicabile sau regulamentului sau actului constitutiv al fondului;

(d)  se asigură că în tranzacțiile care implică activele OPCVM-ului, eventuala contravaloare este achitată OPCVM-ului în termenele uzuale;

(e)  se asigură că venitul OPCVM-ului este utilizat în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu regulamentul sau actul constitutiv al fondului.

(4)  Depozitarul trebuie să se asigure că fluxurile de numerar ale OPCVM-ului sunt monitorizate în mod corespunzător, și, în special, că au fost încasate toate plățile efectuate de către sau în numele investitorilor la subscrierea de titluri de participare ale OPCVM-ului, și că tot numerarul OPCVM-ului a fost înregistrat în conturi de numerar care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)  sunt deschise în numele OPCVM-ului sau în numele societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului, sau în numele depozitarului care acționează în numele OPCVM-ului;

(b)  sunt deschise la o entitate menționată la articolul 18 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2006/73/CE (*) și

(c)  sunt administrate în conformitate cu principiile stabilite la articolul 16 din Directiva 2006/73/CE.

În cazul în care conturile de numerar sunt deschise în numele depozitarului care acționează în numele OPCVM-ului, în aceste conturi nu se înregistrează numerarul entității menționate la litera (b) și nici numerarul propriu al depozitarului.

(5)  Activele OPCVM-ului trebuie încredințate depozitarului pentru păstrare după cum urmează:

(a)  pentru instrumentele financiare definite în Regulamentul (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din ... [privind piețele instrumentelor financiare (MIFIR)] care pot fi păstrate în custodie, depozitarul:

(i)  păstrează în custodie toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în registrele depozitarului și toate instrumentele financiare care pot fi livrate fizic depozitarului,

(ii)  se asigură că toate aceste instrumente financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în registrele depozitarului sunt înregistrate în registrele depozitarului în conturi separate, în conformitate cu principiile stabilite la articolul 16 din Directiva 2006/73/CE, deschise în numele OPCVM-ului sau al societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului, astfel încât să poată fi identificate clar în orice moment ca aparținând OPCVM-ului în conformitate cu legislația aplicabilă;

(b)  pentru alte active, depozitarul:

(i)  verifică dreptul de proprietate al OPCVM-ului sau al societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului asupra activelor respective, analizând dacă OPCVM-ul sau societatea de administrare care acționează în numele OPCVM-ului este titularul dreptului de proprietate, pe baza informațiilor sau a documentelor furnizate de OPCVM sau de societatea de administrare și, dacă sunt disponibile, a dovezilor externe;

(ii)  ține o evidență a acelor active pentru care are convingerea că OPCVM-ul sau societatea de administrare care acționează în numele OPCVM-ului este titularul dreptului de proprietate și actualizează această evidență.

(5a)  Depozitarul prezintă în mod periodic societății de administrare un inventar complet al tuturor activelor păstrate în numele OPCVM-ului.

(5b)  Instrumentele financiare păstrate în custodie de către depozitar nu se reutilizează de către depozitar sau de către orice parte terță căreia i s-a delegat funcția de custodie pe cont propriu.

În sensul prezentului articol, reutilizare înseamnă orice utilizare a instrumentelor financiare livrate în cadrul unei singure tranzacții pentru a oferi garanții unei alte tranzacții, inclusiv, dar nelimitându-se la transferuri, gajări, vânzări și împrumuturi.

(6)  Statele membre se asigură că, în cazul insolvabilității unui depozitar și/sau al oricărei entități reglementate care păstrează în custodie instrumentele financiare aparținând unui OPCVM, instrumente financiare păstrate în custodie ▌nu sunt disponibile pentru a fi distribuite între creditorii depozitarului sau ai entității reglementate sau realizate în beneficiul acestora.

(7)  Depozitarul nu poate delega unor terți funcțiile sale prevăzute la alineatele (3) și (4).

Depozitarul poate delega unor terți funcțiile menționate la alineatul (5), dar numai cu condiția ca:

(a)  sarcinile să nu fie delegate cu intenția de a eluda cerințele prezentei directive;

(b)  depozitarul să poată demonstra existența unui motiv obiectiv pentru delegare;

(c)  depozitarul să acționeze cu competența, precauția și diligența necesare atunci când selectează și numește o parte terță căreia dorește să îi delege o parte din sarcinile sale și să dea dovadă în continuare de competența, precauția și diligența necesare când verifică periodic și supraveghează permanent partea terță căreia i-a delegat o parte din sarcinile sale și măsurile luate de partea terță în legătură cu sarcinile care i-au fost delegate.

Funcțiile menționate la alineatul (5) pot fi delegate de depozitar numai unui terț care, în orice moment pe parcursul executării sarcinilor care i s-au delegat:

(a)  dispune de structuri și cunoștințe de specialitate adecvate și proporționale cu natura și complexitatea activelor OPCVM-ului sau ale societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului care i-au fost încredințate;

(b)  în ceea ce privește sarcinile de custodie menționate la alineatul (5) litera (a), face obiectul unor reglementări prudențiale eficace, inclusiv al unor cerințe minime de capital, precum și al supravegherii în jurisdicția în cauză;

(c)  în ceea ce privește sarcinile de custodie menționate la alineatul (5) ▌, face obiectul unui control extern periodic pentru a garanta că instrumentele financiare sunt în posesia sa;

(d)  separă activele clienților depozitarului de propriile sale active și de activele depozitarului, astfel încât să poată fi identificate clar în orice moment ca aparținând clienților unui anumit depozitar;

(e)  ia măsuri adecvate, bazate pe orientările AEVMP, astfel încât, în caz de insolvabilitate a terței părți, activele OPCVM-ului păstrate în custodie de partea terță să nu fie disponibile pentru a fi distribuite între creditorii terței părți sau realizate în beneficiul acestora;

(f)  respectă obligațiile generale și interdicțiile stabilite la alineatul (5) din prezentul articol și la articolul 25.

În sensul literei (e), AEVMP emite orientări destinate autorităților competente, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la măsuri adecvate în caz de insolvabilitate a terței părți.

Fără a aduce atingere literei (b) de la paragraful al treilea, în cazul în care legislația țării terțe impune păstrarea în custodie a anumitor instrumente financiare de către o entitate locală și nicio entitate locală nu îndeplinește cerințele privind delegarea prevăzute la al treilea paragraf literele (a)-(f), depozitarul își poate delega funcțiile unei astfel de entități locale numai în măsura în care se prevede în legislația țării terțe și numai atâta timp cât nu există entități locale care să îndeplinească cerințele delegării, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(i)   investitorii OPCVM-ului în cauză sunt informați corespunzător, înainte de a face investiția, că delegarea este impusă de constrângerile juridice din legislația țării terțe și în legătură cu circumstanțele care justifică delegarea și riscurile asociate acestei delegări;

(ii)   OPCVM-ul sau societatea de administrare care acționează în numele OPCVM-ului a dat instrucțiuni depozitarului să delege custodia acestor instrumente financiare unei astfel de entități locale.

Partea terță poate subdelega, la rândul său, aceste funcții, cu condiția îndeplinirii acelorași cerințe. În astfel de cazuri, articolul 24 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis părților relevante.

În sensul acestui alineat, prestarea de servicii prin sistemele de decontare a titlurilor de valoare, desemnate în Directiva 98/26/CE ▌ , sau prestarea de servicii similare de către sistemele de decontare a valorilor mobiliare din țări terțe nu este considerată o delegare a funcțiilor de custodie”.

4.  Articolul 23 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(2) Depozitarul este:

(a)  o instituție de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2006/48/CE;

(b)  o societate de investiții care face obiectul cerințelor privind adecvarea capitalului conform articolului 20 din Directiva 2006/49/CE, inclusiv al cerințelor de capital pentru riscurile operaționale, este autorizată în temeiul Directivei 2004/39/CE și care prestează, de asemenea, servicii conexe de păstrare și administrare a instrumentelor financiare în numele clienților în conformitate cu secțiunea B punctul 1 din anexa I la directiva 2004/39/CE; astfel de societăți de investiții dețin, în orice caz, fonduri proprii cel puțin egale cu valoarea capitalului inițial menționat la articolul 9 din Directiva 2006/49/CE;

(ba)   băncile centrale naționale și orice altă categorie de instituții care se supun reglementării prudențiale și supravegherii permanente, cu condiția să se supună cerințelor de capital, precum și cerințelor prudențiale și organizatorice care au același efect ca în cazul entităților de la literele (a) și (b).

Societățile de investiții sau societățile de administrare care acționează în numele OPCVM-urilor pe care le gestionează, care, înainte de [data: termenul de transpunere stabilit la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf], au numit ca depozitar o instituție care nu îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul alineat, numesc un depozitar care îndeplinește cerințele respective înainte de [data: 1 an după termenul limită prevăzut la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf].

(3)  Statele membre stabilesc care dintre categoriile de instituții prevăzute la alineatul (2) litera (ba) pot fi alese ca depozitari.”;

(b)   alineatele ▌(4), (5) și (6) se elimină.

5.  Articolul 24 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 24

(1)  Statele membre se asigură de faptul că depozitarul răspunde față de OPCVM și de deținătorii de titluri de participare ale OPCVM-ului pentru pierderea, de către depozitar sau de către o parte terță căreia i s-a delegat custodia, a instrumentelor financiare păstrate în custodie în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) ▌.

În cazul pierderii unui instrument financiar păstrat în custodie, statele membre se asigură de faptul că depozitarul restituie un instrument financiar de același tip sau de o valoare corespunzătoare OPCVM-ului sau societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului, fără întârzieri nejustificate. Depozitarul este exonerat de răspundere dacă poate dovedi că pierderea a intervenit ca rezultat al unui eveniment exterior aflat în afara controlului său rezonabil, ale cărui consecințe nu au fi putut fi evitate în ciuda tuturor eforturilor rezonabile depuse în acest sens.

Statele membre se asigură de faptul că depozitarul este, de asemenea, răspunzător față de OPCVM și față de investitorii OPCVM-ului pentru orice alte pierderi suferite în urma faptului că depozitarul, din neglijență sau cu intenție, nu și-a îndeplinit în mod adecvat obligațiile care îi revin în conformitate cu prezenta directivă.

(2)  Răspunderea depozitarului nu este afectată de delegările menționate la articolul 22 alineatul (7).

(3)  Răspunderea depozitarului, menționată la alineatul (1), nu poate fi înlăturată sau limitată prin contract.

(4)  Orice contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor de la alineatul (3) este nul.

(5)  Deținătorii de titluri de participare la OPCVM-uri pot invoca răspunderea depozitarului în mod direct sau indirect, prin intermediul societății de administrare.

(5a)  Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică un depozitar să ia măsurile necesare pentru a-și respecta obligațiile prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca aceste măsuri să nu limiteze și să nu reducă acele obligații și să nu aibă ca rezultat o întârziere în îndeplinirea obligațiilor depozitarului.”;

6.  La articolul 25, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În exercitarea funcțiilor care le revin, societatea de administrare și depozitarul acționează în mod onest, corect, profesional, independent și în interesul OPCVM-urilor și al investitorilor OPCVM-urilor.

Nici depozitarul, nici oricare dintre delegații săi nu desfășoară activități cu privire la OPCVM sau la societatea de administrare care acționează în numele OPCVM-ului care ar putea crea conflicte de interese între OPCVM, investitorii OPCVM-ului, societatea de administrare și depozitarul însuși, cu excepția cazului în care depozitarul s-a asigurat că există o separare funcțională și ierarhică în exercitarea sarcinilor potențial conflictuale, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate și comunicate în mod corespunzător investitorilor OPCVM-ului.”

7.  Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 26

(1)  Legea sau regulamentul fondului deschis de investiții definește condițiile de înlocuire a societății de administrare și a depozitarului și prevede norme care asigură protecția deținătorilor de titluri de participare în cazul acestei înlocuiri.

(2)  Legea sau actul constitutiv al societății de investiții definește condițiile de înlocuire a societății de administrare și a depozitarului și prevede norme care asigură protecția deținătorilor de titluri de participare în cazul acestei înlocuiri.”

8.  Se introduc următoarele articole ▌:"

„Articolul 26a

Depozitarul pune la dispoziția autorităților sale competente, la cerere, toate informațiile pe care le-a obținut în cadrul îndeplinirii sarcinilor sale și care pot fi necesare autorităților competente ale OPCVM-ului și ale societății de administrare a OPCVM-ului. În cazul în care autoritățile competente ale OPCVM-ului sau ale societății de administrare sunt diferite de cele ale depozitarului, autoritățile competente ale depozitarului transmit fără întârziere informațiile primite autorităților competente ale OPCVM-ului și ale societății de administrare.

Articolul 26b

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 112 ▌care să specifice:

(a)  elementele având legătură cu prezenta directivă care trebuie incluse în contractul scris menționat la articolul 22 alineatul (2);

(b)  condițiile pentru îndeplinirea funcțiilor de depozitar, în conformitate cu articolul 22 alineatele (3), (4) și (5), inclusiv:

(i)  tipul instrumentelor financiare care trebuie incluse în domeniul de aplicare al obligațiilor de custodie ale depozitarului în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) litera (a);

(ii)  condițiile în care depozitarul își poate exercita sarcinile de custodie asupra instrumentelor financiare înregistrate la un depozitar central;

(iii)  condițiile în care depozitarul păstrează în siguranță instrumentele financiare emise în formă nominativă și înregistrate la un emitent sau un operator de registru, în conformitate cu articolul (22) alineatul (5) litera (b);

(c)  obligațiile de diligență ale depozitarilor în conformitate cu articolului 22 alineatul (7) al doilea paragraf litera (c);

(d)  obligația de separare în conformitate cu articolul 22 alineatul (7) litera (d) al treilea paragraf;

(e)  condițiile și circumstanțele în care instrumentele financiare păstrate în custodie sunt considerate ca fiind pierdute în sensul articolul 24;

(f)  ce se înțelege prin evenimente exterioare aflate în afara controlului rezonabil, ale căror consecințe nu ar fi putut fi evitate în ciuda tuturor eforturilor rezonabile depuse în acest sens, în conformitate cu alineatul (24) alineatul (1) primul paragraf.

(fa)  condițiile de îndeplinire a cerinței privind independența.”;

9.  La articolul 30, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolele 13, 14, 14a și 14b se aplică mutatis mutandis societăților de investiții care nu și-au desemnat o societate de administrare autorizată conform prezentei directive.”

10.  Secțiunea 3 din capitolul V se elimină.

11.  La articolul 69 alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:"

„Raportul anual conține, de asemenea:

(a)   valoarea totală a remunerației aferente exercițiului financiar, defalcată pe remunerații fixe și remunerații variabile plătite de societatea de administrare și de societatea de investiții personalului lor, și numărul beneficiarilor și, în cazul în care este relevant, comisionul de performanță plătit de OPCVM;

(b)   valoarea totală a remunerației, defalcată în funcție de categoriile de angajați sau alţi membri ai personalului așa cum se prevede la articolul 14a alineatul (3) al grupului financiar, al societății de administrare și, după caz, al societății de investiții, ale căror acțiuni au un impact important asupra profilului de risc al OPCVM-urilor.”

11a.  La articolul 78 alineatul (3), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) identificarea OPCVM-ului și a autorității competente;”;

12.  Articolul 98 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (2), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) solicită înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date existente, astfel cum sunt definite la articolul 2 al doilea paragraf litera (b) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice*, care sunt deținute de OPCVM-uri, societăți de investiții, societăți de administrare sau depozitari în cazul în care există suspiciuni serioase că înregistrările respective, care au legătură cu obiectul inspecției, pot fi relevante pentru a dovedi o încălcare comisă de către OPCVM-uri, societățile de administrare, societățile de investiții sau depozitari a obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive; aceste înregistrări nu se vor referi, însă, la conținutul comunicării cu care au legătură.

___________________

* JO L 201, 31.7.2002, p. 37.”

(b)  Se adaugă următorul alineat ▌:"

„(3) În cazul în care o solicitare privind înregistrările convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (2) litera (d) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu normele naționale, se solicită această autorizație. O astfel de autorizație poate fi solicitată și ca măsură de precauție.”

13.  Articolul 99 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 99

(1)  Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere ale autorităților competente în temeiul articolului 98 și fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea și de a impune sancțiuni penale, statele membre prevăd norme privind sancțiunile administrative și alte măsurile corespunzătoare în cazul în care nu sunt respectate prevederile naționale adoptate pentru implementarea prezentei directive și se asigură că măsurile respective sunt aplicate. Sancțiunile și măsurile trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre se asigură că, în caz de încălcare a obligațiilor OPCVM-urilor, societăților de administrare, societăților de investiții, sau depozitarilor, pot fi aplicate sancțiuni sau măsuri membrilor organului de conducere și oricărei alte persoane care, în temeiul legislației interne, se face răspunzătoare de încălcare.

(3)  Autoritățile competente sunt învestite cu toate atribuțiile de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. În exercitarea atribuțiilor lor, autoritățile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că sancțiunile și măsurile produc rezultatele dorite și își coordonează eforturile atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere.”

14.  Se introduc următoarele articole ▌:"

„Articolul 99a

(1)  Statele membre se asigură că actele legislative, reglementările și dispozițiile administrative ale acestora prevăd sancțiuni în ceea ce privește următoarele cazuri:

(a)  un OPCVM își desfășoară activitatea fără să fi obținut autorizația, cu încălcarea articolului 5;

(b)  o societate de administrare își desfășoară activitatea fără să fi obținut autorizația prealabilă, cu încălcarea articolului 6;

(c)  o societate de investiții își desfășoară activitatea fără să fi obținut autorizația prealabilă, cu încălcarea articolului 27;

(d)  se dobândește, în mod direct sau indirect, o participație calificată într-o societate de administrare, sau o astfel de participație calificată deținută într-o societate de administrare este majorată, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut ar atinge sau ar depăși 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât societatea de administrare ar deveni filiala sa (denumit în continuare „proiectul de achiziție”), fără înștiințarea în scris a autorităților competente din statul membru gazdă al societății de administrare în care dobânditorul dorește să obțină sau să își majoreze o participație calificată, cu încălcarea articolului 11 alineatul (1);

(e)  o participație calificată într-o societate de administrare este cedată, în mod direct sau indirect, sau redusă astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut ar urma să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât societatea de administrare ar înceta să mai fie o filială, fără înștiințarea în scris a autorităților competente, cu încălcarea articolului 11 alineatul (1);

(f)  o societate de administrare a obținut o autorizație prin declarații false sau alte mijloace nelegitime, cu încălcarea articolului 7 alineatul (5) litera (b);

(g)  o societate de investiții a obținut o autorizație prin declarații false sau alte mijloace nelegitime, cu încălcarea articolului 29 alineatul (4) litera (b);

(h)  o societate de administrare, de îndată ce ia la cunoștință de o achiziție sau o cedare a participațiilor la capitalul său care ar face ca participațiile respective să depășească sau să scadă sub unul dintre pragurile menționate la articolul 11 alineatul (10) din Directiva 2004/39/CE, nu informează autoritățile competente cu privire la aceste achiziții sau cedări, cu încălcarea articolului 11 alineatul (1);

(i)  o societate de administrare nu informează, cel puțin o dată pe an, autoritatea competentă cu privire la numele acționarilor și asociaților care dețin participații calificate și la dimensiunile acestor participații, cu încălcarea articolului 11 alineatul (1);

(j)  o societate de administrare nu respectă procedurile și mecanismele impuse în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolului 12 alineatul (1) litera (a);

(k)  o societate de administrare nu respectă cerințele structurale și organizatorice impuse în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolului 12 alineatul (1) litera (b);

(l)  o societate de investiții nu respectă procedurile și măsurile impuse în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolului 31;

(m)  o societate de administrare sau o societate de investiții nu se conformează cerințelor legate de delegarea către terți a funcțiilor sale impuse în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolelor 13 și 30;

(n)  o societate de administrare sau o societate de investiții nu respectă regulile de conduită impuse în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolelor 14 și 30;

(o)  un depozitar nu își îndeplinește sarcinile în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolului 22 alineatele (3) - (7);

(p)  o societate de investiții și, pentru fiecare fond deschis de investiții pe care îl administrează, o societate de administrare încalcă în mod repetat obligațiile privind politicile de investiții ale OPCVM-urilor stabilite de dispozițiile naționale de punere în aplicare a capitolului VII;

(q)  o societate de administrare sau o societate de investiții nu utilizează un proces de gestionare a riscului și nici un proces care să permită evaluarea precisă și independentă a valorilor instrumentelor derivate extrabursiere, astfel cum sunt stabilite în dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolului 51 alineatul (1);

(r)  o societate de investiții și, pentru fiecare fond deschis de investiții pe care îl administrează, o societate de administrare încalcă în mod repetat obligațiile privind informațiile care trebuie transmise investitorilor instituite în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolelor 68 - 82;

(s)  o societate de administrare sau o societate de investiții care comercializează titluri de participare ale OPCVM-urilor pe care le administrează într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-urilor nu respectă obligația de notificare prevăzută la articolul 93 alineatul (1).

(2)  Statele membre se asigură că în toate cazurile menționate la alineatul (1) se pot aplica cel puțin sancțiunile și măsurile administrative de mai jos:

(a)  o declarație publică sau un avertisment public în care se indică persoana fizică sau juridică și natura încălcării;

(b)  emiterea unui ordin prin care i se cere persoanei fizice sau juridice să înceteze comportamentul respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia;

(c)  în cazul societăților de administrare sau al OPCVM-urilor, retragerea autorizației societății de administrare sau a OPCVM-ului;

(d)  impunerea unei interdicții temporare sau permanente, împotriva oricărui membru al organului de conducere al societății de administrare sau al societății de investiții sau oricărei alte persoane fizice care este considerată răspunzătoare de a exercita funcții în aceste societăți sau în oricare altele;

(e)  în cazul persoanelor juridice, impunerea de sancțiuni administrative pecuniare efective, proporționale și disuasive ▌;

(f)  în cazul persoanelor fizice, impunerea de sancțiuni administrative pecuniare efective, proporționale și disuasive ▌;

(g)  Impunerea de sancțiuni administrative pecuniare egale cu până la de zece ori valoarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazul în care acestea pot fi stabilite.

Articolul 99b

Statele membre se asigură că autoritățile competente publică fără întârziere orice sancțiune sau măsură aplicată în caz de încălcare a dispozițiilor naționale adoptate pentru transpunerea prezentei directive, inclusiv informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile pentru aceasta, în afară de cazul în care publicarea ar amenința în mod serios stabilitatea piețelor financiare. În cazul în care publicarea ar cauza părților implicate prejudicii disproporționate, autoritățile competente publică în mod anonim măsurile și sancțiunile impuse.

Articolul 99c

(1)  Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul sancțiunilor sau măsurilor administrative și nivelul sancțiunilor administrative pecuniare, autoritățile competente se asigură că acestea sunt efective, proporționale și disuasive și iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(b)  gradul de răspundere al persoanei fizice sau juridice răspunzătoare;

(c)  capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice răspunzătoare, indicată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice răspunzătoare sau de venitul anual al persoanei fizice răspunzătoare;

(d)  importanța profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică răspunzătoare, daunele cauzate altor persoane și, după caz, funcționării piețelor sau economiei în general, în măsura în care acestea pot fi determinate;

(e)  măsura în care persoana fizică sau juridică răspunzătoare cooperează cu autoritatea competentă;

(f)  încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică răspunzătoare.

(2)  AEVMP publică linii directoare adresate autorităților competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind tipurile de măsuri și sancțiuni administrative și nivelul sancțiunilor administrative pecuniare.

Articolul 99d

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente instituie mecanisme eficace pentru a încuraja raportarea încălcărilor dispozițiilor de drept intern care transpun prezenta directivă către autoritățile competente și că autoritățile competente asigură unul sau mai multe canale sigure de comunicare pentru persoanele care doresc să notifice astfel de încălcări. Statele membre se asigură că identitatea acestor persoane este cunoscută doar de autoritatea competentă.

(2)  Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a)  proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și luarea de măsuri ulterioare;

(b)  un nivel adecvat de protecție a angajaților din societățile de investiții și societățile de administrare care raportează încălcările comise în cadrul societății;

(c)  protecția datelor cu caracter personal atât cu privire la persoana care raportează încălcări, cât și cu privire la persoana fizică suspectată că s-ar fi făcut vinovată de o încălcare, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date*.

(2a)  AEVMP asigură unul sau mai multe canale sigure de comunicare a încălcărilor dispozițiilor naționale de aplicare a prezentei directive. Statele membre se asigură că identitatea persoanelor ce fac astfel de notificări prin intermediul respectivelor canale este cunoscută doar de AEVMP.

(2b)  Notificarea de bună credință către AEVMP sau autoritatea competentă a unei încălcări a dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive în temeiul alineatului (2a) nu constituie o încălcare a vreunei restricții privind transmiterea de informații impuse prin contract sau prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative, iar persoanei care face o astfel de notificare nu i se poate atribui vreo răspundere pentru notificarea făcută.

(3)  Statele membre impun instituțiilor obligația de a institui proceduri adecvate privind raportarea de către angajați a încălcărilor, la nivel intern, prin intermediul unui canal specific.

Articolul 99e

(1)  Statele membre furnizează anual AEVMP informații agregate cu privire la toate măsurile și sancțiunile administrative aplicate în conformitate cu articolul 99. AEVMP publică aceste informații într-un raport anual.

(2)  În cazul în care autoritatea competentă a publicat o măsură sau o sancțiune, aceasta raportează, de asemenea, măsurile sau sancțiunile către AEVMP. Dacă o măsură sau o sancțiune publicată se referă la o societate de administrare, AEVMP trebuie să adauge pe lista societăților de administrare publicată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) o trimitere la măsura sau sancțiunea publicată.

(3)  AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile și formularele pentru transmiterea informațiilor menționate în prezentul articol.

Proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare se transmit de AEVMP Comisiei până la ....;

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

_________________________

* JO L 281, 23.11.1995, p. 31.”;

15.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 104a

(1)  Statele membre aplică Directiva 95/46/CE prelucrării datelor cu caracter personal efectuate pe teritoriul lor în scopul aplicării prezentei directive.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date* se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de către AEVMP în conformitate cu prezenta directivă.

_________________________

* JO L 8, 12.1.2001, p. 1.”

16.  La articolul 112, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Competența de a adopta actele delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol..

Competența de a adopta actele delegate menționate la articolele 12, 14, 43, 51, 60, 61, 62, 64, 75, 78, 81, 90, 95 și 111 este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani începând de la 4 ianuarie 2011.

Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 50a este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani începând de la 21 iulie 2011.

Competența de a adopta actele delegate menționate la articolele 22 și 24 este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani începând de la […]. Comisia elaborează un raport privind competențele delegate cel târziu cu șase luni înaintea de încheierea perioadei de patru ani. Delegarea de competențe se reînnoiește automat pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă în conformitate cu articolul 112a.”

17.  La articolul 112a, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Delegarea de competențe menționată la articolele 12, 14, 22, 24, 43, 50a, 51, 60, 61, 62, 64, 75, 78, 81, 90, 95 și 111 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu.”

18.  Anexa I se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

(1)  Statele membre adoptă și publică până la […] actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică Comisiei textul acestor acte.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative menționate la alineatul (1) începând cu [...].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

În cazul în care documentele care însoțesc notificarea măsurilor de transpunere furnizate de statele membre nu sunt suficiente pentru a evalua pe deplin respectarea de către acele măsuri a anumitor dispoziţii din prezenta directivă, Comisia, la cererea AEVMP în vederea exercitării sarcinilor sale, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, sau din proprie inițiativă, poate solicita statelor membre să furnizeze informații mai detaliate referitoare la transpunerea prezentei directive și la punerea în aplicare a dispozițiilor respective .

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

În anexa I, punctul 2 din schema A se înlocuiește cu următorul text;

„2. Informații privind depozitarul:

2.1.  Identitatea depozitarului OPCVM-ului și o descriere a obligațiilor sale;

2.2.  O descriere a funcțiilor de păstrare în siguranță delegate de către depozitar ▌ și eventualele conflicte de interese care pot apărea în urma delegării.”

Informațiile cu privire la entitățile implicate în asigurarea custodiei activelor fondului, împreună cu conflictele de interese care pot apărea, sunt puse la dispoziție de către depozitar, la cerere.”

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0125/2013). (2) * Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌. (3) JO C 96, 4.4.2013, p. 18. (4) JO L 302, 17.11.2009, p. 32. (5) JO L 120, 15.5.2009, p. 22. (6) JO L 331, 15.12.2010, p. 84. (7) JO L 331, 15.12.2010, p. 12. (8) JO L 174, 1.7.2011, p. 1. (9) JO L 241, 2.9.2006, p. 26. (10) JO L 302, 17.11.2009, p. 1. (11) JO L 166, 11.6.1998, p. 45. (12) JO L 84, 26.3.1997, p. 22. (13) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

Amendamentul adoptat de Parlamentul European la 3 iulie 2013 referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE prin clarificarea dispozițiilor privind calendarul licitațiilor de cote de emisie de gaze cu efect de seră (COM(2012)0416 – C7-0203/2012 – 2012/0202(COD))(1)

P7_TA(2013)0310 A7-0046/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 21 Propunere de decizie Articolul 1 Directiva 2003/87/CE Articolul 10 – alineatul 4 – paragraful 1 – ultima teză Atunci când este cazul, Comisia adaptează calendarul pentru fiecare perioadă, astfel încât să se asigure funcționarea corectă a pieței. În cazul în care, în ceea ce privește sectoarele industriale individuale, o evaluare indică faptul că nu este prevăzut un impact semnificativ asupra sectoarelor sau a subsectoarelor expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid carbon, Comisia poate, în circumstanțe excepționale, adapta calendarul pentru perioada menționată la articolul 13 alineatul (1) începând de la 1 ianuarie 2013, astfel încât să se asigure funcționarea corectă a pieței. Comisia operează doar o singură adaptare de acest tip pentru un număr maxim de 900 de milioane de certificate.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0046/2013).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate (COM(2011)0866 – C7-0488/2011 – 2011/0421(COD))

P7_TA(2013)0311 A7-0337/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0866),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 168 alineatul (4) litera (c) și articolul 168 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0488/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 martie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 28 mai 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0337/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 iulie 2013 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1082/2013/UE.)

(1) JO C 181, 21.6.2012, p. 160.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul taxei pe tranzacțiile financiare (COM(2013)0071 – C7-0049/2013 – 2013/0045(CNS))

P7_TA(2013)0312 A7-0230/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2013)0071),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0049/2013),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete (A7–0230/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să demonstreze, printr-o evaluare de impact cuprinzătoare și printr-o analiză costuri-beneficii, că orice cooperare consolidată respectă competențele, drepturile și obligațiile statelor membre care nu participă la aceasta;

3.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  În 2011, Comisia a luat notă de o dezbatere, aflată în curs de desfășurare la toate nivelurile, cu privire la impozitarea suplimentară a sectorului financiar. Punctul de plecare al acestei dezbateri este dorința de a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil și substanțial la costurile crizei și că pe viitor este impozitat în mod echitabil față de alte sectoare, de a descuraja activitățile excesiv de riscante întreprinse de instituțiile financiare, de a completa măsurile de reglementare destinate să contribuie la evitarea unor crize viitoare și de a genera venituri suplimentare pentru bugetele generale sau pentru politici specifice. (1)  În 2011, Comisia a luat notă de o dezbatere, aflată în curs de desfășurare la toate nivelurile, cu privire la impozitarea suplimentară a sectorului financiar. Punctul de plecare al acestei dezbateri este dorința de a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil și substanțial la costurile crizei și că pe viitor este impozitat în mod echitabil față de alte sectoare, de a descuraja activitățile excesiv de riscante întreprinse de instituțiile financiare, de a completa măsurile de reglementare destinate să contribuie la evitarea unor crize viitoare și la reducerea speculațiilor și de a genera venituri suplimentare pentru bugetele generale, printre altele ca o contribuție la consolidarea fiscală, sau pentru politici specifice care vizează durabilitatea și stimularea creșterii economice, a educației și a ocupării forței de muncă, cu un accent deosebit pe ocuparea tinerilor. Introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF) demonstrează, astfel, o capacitate pozitivă de distribuție și de direcționare, prin completarea corespunzătoare a inițiativelor existente în ceea ce privește reformele în materie de reglementare. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou) (1a)  Conform concluziilor Consiliului European din 8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual pentru 2014-2020, o parte din veniturile provenind din colectarea TTF ar trebui alocate bugetului Uniunii ca resurse proprii autentice. Utilizarea veniturilor care provin din colectarea TTF ca resurse proprii ale Uniunii este posibilă în cadrul procedurii de cooperare consolidată numai dacă contribuțiile naționale la bugetul Uniunii ale statelor membre participante sunt reduse cu aceeași sumă, evitându-se contribuțiile disproporționate din partea statelor membre participante în raport cu statele membre neparticipante. După punerea în aplicare a TTF la nivelul Uniunii, resursele proprii care provin din TTF ar trebui să suplimenteze, integral sau parțial, contribuțiile naționale ale statelor membre pentru a acumula noi resurse financiare destinate investițiilor europene, fără a fi reduse contribuțiile naționale la bugetul Uniunii ale statelor membre participante. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 1 b (nou) (1b)  Înainte de introducerea TTF, Comisia ar trebui să demonstreze că cooperarea consolidată nu va submina piața internă sau coeziunea economică, socială și teritorială. De asemenea, Comisia ar trebui să demonstreze că aceasta nu constituie un obstacol sau o sursă de discriminare în relațiile comerciale dintre statele membre și nu denaturează concurența dintre acestea. Comisia ar trebui să prezinte o nouă analiză solidă și o nouă evaluare de impact referitoare la consecințele propunerii privind o TTF comună, atât asupra statelor membre participante, cât și a celor neparticipante, precum și asupra pieței unice în ansamblu. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 2 a (nou) (2a)  TTF își va atinge cu adevărat obiectivele numai dacă va fi introdusă la nivel mondial. Prin urmare, cooperarea consolidată a celor 11 state membre constituie doar un prim pas către o TTF la nivelul Uniunii și, în final, la nivel mondial. Uniunea va susține în permanență introducerea TTF la nivel mondial și va solicita ca TTF să fie unul dintre punctele de pe ordinea de zi a reuniunilor G20 și G8. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Pentru a preveni denaturările care ar putea fi generate de măsurile adoptate unilateral de către statele membre participante, ținând seama de mobilitatea foarte mare a majorității tranzacțiilor financiare relevante și a îmbunătăți astfel funcționarea pieței interne, este important ca elementele fundamentale ale unei TTF aplicate în statele membre participante să fie armonizate la nivelul Uniunii. În acest fel ar trebui să fie posibilă evitarea stimulentelor în favoarea arbitrajului fiscal între statele membre participante și a denaturărilor dintre piețele financiare din statele respective, precum și riscul de dublă impozitare sau de neimpozitare. (3)   Unele dintre cele 11 state membre participante au introdus deja, sau se pregătesc să introducă, o formă de TTF. Pentru a preveni denaturările care ar putea fi generate de măsurile adoptate unilateral de către statele membre participante, ținând seama de mobilitatea foarte mare a majorității tranzacțiilor financiare relevante și a îmbunătăți astfel funcționarea pieței interne, este important ca elementele fundamentale ale unei TTF aplicate în statele membre participante să fie armonizate la nivelul Uniunii. În acest fel ar trebui să fie posibilă evitarea stimulentelor în favoarea arbitrajului fiscal între statele membre participante și a denaturărilor dintre piețele financiare din statele respective, precum și riscul de dublă impozitare sau de neimpozitare. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  Având în vedere progresele substanțiale înregistrate în materie de reglementare a piețelor financiare europene, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/20121, Directiva 2013/36/UE și prezenta directivă, statele membre participante care au introdus taxe bancare în urma recentei crize financiare ar trebui să analizeze necesitatea unor astfel de taxe și compatibilitatea lor cu reglementările și obiectivele legislației Uniunii și ale pieței interne. 1. JO L 176, 27.6.2013, p. 1. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 3 b (nou) (3b)  Nicio armonizare a TTF între statele membre participante nu ar trebui să conducă la o impozitare extrateritorială, care să încalce baza potențială de impozitare a statelor membre neparticipante. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)  Pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne, și în special pentru evitarea denaturărilor dintre statele membre participante, este necesar ca TTF să se aplice unei largi palete de instituții și tranzacții financiare, comerțului cu o gamă largă de instrumente financiare, inclusiv produse structurate, atât pe piețele organizate, cât și pe piețele extrabursiere, precum și încheierii tuturor contractelor pe instrumente derivate și modificărilor substanțiale ale operațiunilor în cauză. (4)  Pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne, și în special pentru evitarea denaturărilor dintre statele membre participante, precum și pentru a reduce posibilitățile de fraudă fiscală, de evaziune fiscală și de planificare fiscală agresivă, riscul de delocalizare a riscului și de arbitraj în materie de reglementare, este necesar ca TTF să se aplice unei largi palete de instituții și tranzacții financiare, comerțului cu o gamă largă de instrumente financiare, inclusiv produse structurate, atât pe piețele organizate, cât și pe piețele extrabursiere, precum și încheierii tuturor contractelor pe instrumente derivate, inclusiv a contractelor pe diferență, a piețelor de schimb valutar la vedere și a tranzacțiilor speculative forward, precum și modificărilor substanțiale ale operațiunilor în cauză. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 8 (8)  Cu excepția încheierii sau a modificării substanțiale a contractelor pe instrumente derivate, tranzacțiile de pe piețele primare și tranzacțiile relevante pentru cetățeni sau societăți (precum încheierea contractelor de asigurare, împrumuturile ipotecare, creditele de consum sau serviciile de plată) trebuie excluse din domeniul de aplicare al TTF pentru a nu îngreuna atragerea de capital de către companii și administrații publice și a nu afecta gospodăriile. (8)  Cu excepția încheierii sau a modificării substanțiale a contractelor pe instrumente derivate, tranzacțiile de pe piețele primare și tranzacțiile relevante pentru cetățeni sau societăți, precum încheierea contractelor de asigurare, împrumuturile ipotecare, creditele de consum sau serviciile de plată, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al TTF pentru a nu îngreuna atragerea de capital de către companii și administrații publice și a nu afecta în mod negativ gospodăriile și economia reală. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 13 a (nou) (13a)  În vederea consolidării poziției piețelor reglementate, în special a tranzacțiilor desfășurate la bursele de valori, care sunt strict reglementate, controlate și transparente în comparație cu tranzacțiile extrabursiere (OTC) nereglementate, mai puțin controlate și mai puțin transparente, statele membre ar trebui să aplice cote de impozitare mai ridicate în cazul tranzacțiilor extrabursiere. Astfel, tranzacțiile vor putea fi transferate de pe piețele nereglementate sau slab reglementate pe piețele reglementate. Tranzacțiile financiare cu instrumente derivate extrabursiere nu ar trebui să fie supuse unor rate mai ridicate atunci când acestea reduc în mod obiectiv riscurile și, astfel, deservesc economia reală. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 15 a (nou) (15a)  Întreprinderile nefinanciare execută tranzacții semnificative pe piețele financiare pentru a reduce riscurile direct legate de activitatea lor comercială. TTF nu ar trebui să se aplice acestor instituții atunci când acestea execută astfel de tranzacții. Cu toate acestea, dacă întreprinderile nefinanciare practică tranzacții speculative care nu au legătură cu reducerea riscului aferent activităților lor comerciale, acestea ar trebui tratate ca instituții financiare și ar trebui să facă obiectul TTF. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 15 b (nou) (15b)  Pentru ca evaziunea fiscală să devină un demers foarte costisitor și puțin rentabil și pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, principiul reședinței și al emiterii ar trebui completat de „principiul transferului titlului de proprietate”. Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 15 c (nou) (15c)  Dacă este cazul, Comisia ar trebui să demareze negocieri cu țările terțe pentru a facilita colectarea TTF. De asemenea, Comisia ar trebui să revizuiască definiția pe care a dat-o jurisdicțiilor necooperante și să-și actualizeze în consecință planul de acțiune împotriva fraudei fiscale, evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 16 (16)  Ratele minime de impozitare trebuie stabilite la un nivel suficient de ridicat pentru ca obiectivul de armonizare al unei TTF comune să fie atins. În același timp, ele trebuie să fie suficient de mici pentru ca riscurile de delocalizare să fie reduse la minimum. eliminat Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 19 (19)  Pentru a preveni frauda și evaziunea fiscală, statele membre participante trebuie să aibă obligația de a adopta măsuri adecvate. (19)  Pentru a preveni frauda fiscală, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă, precum substituirea, statele membre participante ar trebui să aibă obligația de a adopta măsuri adecvate. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 19 a (nou) (19a)  Comisia ar trebui să înființeze un grup de lucru la nivel de experți (Comitetul pentru TTF) alcătuit din reprezentanți ai tuturor statelor membre, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană (BCE) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (ESMA), care să evalueze eficacitatea punerii în aplicare a prezentei directive, să prevină frauda fiscală, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă și să protejeze integritatea pieței interne. Comitetul pentru TTF ar trebui să supravegheze tranzacțiile financiare pentru a depista mecanismele abuzive, astfel cum sunt definite la articolul 14, să propună contramăsuri în mod corespunzător și să coordoneze punerea lor în aplicare la nivel național, dacă este cazul. Comitetul pentru TTF ar trebui să recurgă fără rezerve la legislația Uniunii din domeniul fiscal și al reglementării serviciilor financiare, precum și la instrumentele de cooperare în materie fiscală create de organizațiile internaționale, inclusiv de OCDE și de Consiliul Europei. Dacă este cazul, reprezentanții statelor membre participante ar trebui să poată crea un subgrup pentru a trata chestiuni care nu vizează statele membre neparticipante, legate de implementarea TTF. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 19 b (nou) (19b)  În temeiul Directivei 2011/16/UE, statele membre au obligația de a coopera la nivel administrativ în domeniul fiscal, precum și de a-și acorda asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri în temeiul Directivei 2010/24/UE. Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 21 (21)  Pentru a permite adoptarea unor norme mai detaliate în anumite domenii cu caracter tehnic, legate de obligațiile în materie de înregistrare, de contabilitate, de raportare și alte obligații destinate să asigure plata efectivă a TTF datorată autorităților fiscale, și adaptarea acestora în timp util, atunci când este cazul, este necesar să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în vederea precizării măsurilor necesare în acest sens. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea la timp și în mod adecvat a documentelor pertinente către Consiliu. (21)  Pentru a permite adoptarea unor norme mai detaliate în anumite domenii cu caracter tehnic, legate de obligațiile în materie de înregistrare, de contabilitate, de raportare și alte obligații destinate să asigure plata efectivă a TTF datorată autorităților fiscale, și adaptarea acestora în timp util, atunci când este cazul, este necesar să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în vederea precizării măsurilor necesare în acest sens. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și în mod adecvat a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu. Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 2 – litera c (c) încheierea de contracte pe instrumente derivate înainte de compensare sau decontare; (c) încheierea de contracte pe instrumente derivate, inclusiv contracte pe diferență și tranzacții speculative forward, înainte de compensare sau decontare; Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 2 – litera ca (nouă) (ca) tranzacții de schimb valutar la vedere pe piețele de schimb valutar străine; Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 2 – litera e (e) acordurile repo, reverse repo și contractele de dare/luare de titluri cu împrumut; (e) acordurile repo, reverse repo și contractele de dare/luare de titluri cu împrumut, inclusiv comenzile anulate realizate în cadrul tranzacționărilor de mare frecvență; Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 3 a (nou) 3a. „emitent suveran” înseamnă un emitent suveran în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012; Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 3 b (nou) 3b. „datorie suverană” înseamnă datorie suverană în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012; Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 a (nou) 7a. „piață de creștere pentru IMM-uri” înseamnă un sistem multilateral de tranzacționare (MTF) care este înregistrat ca piață de creștere pentru IMM-uri în conformitate cu articolul 35 din Directiva [MiFID]; Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 12 a (nou) 12a. „tranzacționare de mare frecvență” înseamnă tranzacționarea algoritmică de instrumente financiare la viteze la care timpul de latență al mecanismului pentru transmiterea, anularea sau modificarea ordinelor devine factorul determinant pentru timpul necesar comunicării instrucțiunii către un loc de tranzacționare sau executării unei tranzacții; Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 12 b (nou) 12b. „strategie de tranzacționare de mare frecvență” înseamnă o strategie de tranzacționare în cont propriu a unui instrument financiar care implică tranzacționarea de mare frecvență și care prezintă cel puțin două dintre următoarele caracteristici: (i) utilizează sisteme de colocare, de acces direct la piață sau de hosting de proximitate; (ii) implică o rotație zilnică a portofoliului de cel puțin 50%; (iii) proporția ordinelor anulate (inclusiv anulările parțiale) depășește 20%; (iv) majoritatea pozițiilor deținute sunt lichidate în aceeași zi; (v) peste 50% dintre ordine sau tranzacții sunt efectuate în cadrul unor locuri de tranzacționare care oferă reduceri sau rabaturi pentru ordinele care furnizează lichiditate și sunt eligibile pentru astfel de reduceri; Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 2 (2)  Se consideră că fiecare dintre operațiunile menționate la alineatul (1) punctul (2) literele (a), (b), (c) și (e) dă naștere unei singure tranzacții financiare. Se consideră că fiecare schimb vizat la litera (d) de la același punct dă naștere la două operațiuni financiare. Fiecare modificare substanțială a unei operațiuni menționate la alineatul (1) punctul (2) literele (a)-(e) se consideră a fi o nouă operațiune de același tip ca cea inițială. O modificare este considerată a fi substanțială în special atunci când presupune înlocuirea a cel puțin uneia dintre părți, atunci când obiectul sau domeniul de aplicare, inclusiv temporal, al operațiunii sau contraprestația convenită se modifică, sau atunci când operațiunea inițială ar fi generat o taxă mai mare dacă ar fi fost încheiată în condițiile modificate. (2)  Se consideră că fiecare dintre operațiunile menționate la alineatul (1) punctul (2) literele (a), (b), (c) și (e) dă naștere unei singure tranzacții financiare. Se consideră că fiecare schimb vizat la litera (d) de la același punct dă naștere la două operațiuni financiare. Fiecare modificare substanțială a unei operațiuni menționate la alineatul (1) punctul (2) literele (a)-(e) se consideră a fi o nouă operațiune de același tip ca cea inițială. O modificare este considerată a fi substanțială în special atunci când presupune înlocuirea a cel puțin uneia dintre părți, atunci când obiectul sau domeniul de aplicare, inclusiv temporal, al operațiunii sau contraprestația convenită se modifică, sau atunci când operațiunea inițială ar fi generat o taxă mai mare dacă ar fi fost încheiată în condițiile modificate. Orice novație a tranzacțiilor efectuate în vederea compensării sau a decontării de către o contraparte centrală sau de către o altă casă de compensare sau de către un alt operator al unui sistem de decontare sau de către o serie de sisteme interoperabile astfel cum sunt definite în Directiva 98/26/CE nu reprezintă o modificare substanțială în sensul prezentului alineat. Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 3 – litera d (d) în cazul în care valoarea medie anuală a tranzacțiilor financiare din doi ani calendaristici consecutivi nu depășește 50% din cifra de afaceri anuală netă medie globală, așa cum este definită la articolul 28 din Directiva 78/660/CEE, entitatea, instituția, organismul sau persoana în cauză are dreptul, la cerere, să nu fie sau să nu mai fie considerată o instituție financiară. (d) în cazul în care valoarea medie anuală a tranzacțiilor financiare din doi ani calendaristici consecutivi nu depășește 20% din cifra de afaceri anuală netă medie globală, așa cum este definită la articolul 28 din Directiva 78/660/CEE, entitatea, instituția, organismul sau persoana în cauză are dreptul, la cerere, să nu fie sau să nu mai fie considerată o instituție financiară. Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 3 – litera d a (nouă) (da) calcularea valorii medii anuale a tranzacțiilor financiare menționate la acest punct, nu ține seama de tranzacțiile financiare privind contractele derivate non-extrabursiere care respectă unul din criteriile prevăzute în Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la dispozițiile în materie de compensare indirectă, obligația de compensare, registrul public, accesul la un loc de tranzacționare, contrapărțile nefinanciare și tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate prin CPC1. 1 JO L 52, 23.2.2013, p. 11. Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 a (nou) (1a)  În cazul aplicării TTF în alte state membre decât cele 11 state membre participante, TTF se va extinde la acele alte state membre, în termeni de reciprocitate. Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 – litera a (a) contrapărțile centrale (CPC), în cazul în care exercită funcția de CPC; (a)  Contrapartidele centrale (CPC), în cazul în care exercită funcția de CPC sau alte case de compensație, agenţi sau sisteme de soluţionare , astfel cum se stabilește în Directiva 98/26/CE, în cazul în care acestea își exercită rolul de compensare, inclusiv orice posibilă novație, sau de decontare; Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 – litera c a (nouă) (ca) piețele de creștere pentru IMM-uri. Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 –litera cb (nouă) (cb)  O persoană care este prezentă în mod continuu pe piețele financiare pentru a tranzacționa pe cont propriu, vânzând și cumpărând instrumente financiare prin angajarea propriilor capitaluri (formator de piață) când îndeplinește o funcție esențială cu privire la obligațiuni nelichide și acțiuni, în rolul său de furnizor de lichidități, așa cum este definit în acordul dintre formatorul de piață și locul organizat în care se desfășoară tranzacția financiară, în cazul în care tranzacția respectivă nu face parte dintr-o strategie de tranzacționare de mare frecvență. Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 – paragraful 1 a (nou) Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 16, acte delegate care precizează condițiile în care un instrument financiar este considerat nelichid în scopul prezentei directive. Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 4 – litera g a (nouă) (ga) transferul dreptului de a dispune de un instrument financiar în calitate de proprietar și orice operațiune echivalentă care implică transferul riscului asociat instrumentului financiar între entitățile unui grup sau între entitățile unei rețele de bănci descentralizate, atunci când aceste transferuri sunt derulate cu scopul de a îndeplini o cerință juridică sau prudențială prevăzută în dreptul intern sau în dreptul Uniunii. Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera e a (nouă) (ea) este o filială a unei instituții cu sediul într-un stat membru participant în temeiul literei (c); Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera g (g) este parte, acționând în cont propriu sau în contul unei alte persoane, la o tranzacție financiară cu un produs structurat sau cu un instrument financiar menționat în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE emis pe teritoriul statului membru respectiv, cu excepția instrumentelor menționate la punctele (4)-(10) din secțiunea respectivă care nu sunt tranzacționate pe o platformă organizată, sau acționează în numele unei părți la o astfel de tranzacție. (g) este parte, acționând în cont propriu sau în contul unei alte persoane, la o tranzacție financiară cu un produs structurat sau cu un instrument financiar menționat în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE emis pe teritoriul statului membru respectiv. Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 a (nou) (2a)  În sensul prezentei directive, un instrument financiar este considerat a fi emis pe teritoriul unui stat membru participant dacă îndeplinește una dintre următoarele condiții: (a) este un titlu de valoare sau un instrument derivat legat de un astfel de titlu, iar sediul social al emitentului titlului se află în statul membru respectiv; (b) este un instrument derivat, altul decât cel menționat la litera (a), și poate fi tranzacționat în cadrul unei platforme organizate, iar dreptul public care reglementează tranzacționarea realizată în cadrul sistemelor din cadrul platformei respective este dreptul statului membru în cauză; (c) este un instrument financiar, altul decât cele menționate la literele (a) și (b), care este compensat de o CCP sau de alte case de compensație sau agenţi sau sisteme de soluţionare astfel cum se stabilește în Directiva 98/26/CE în cazul în care dreptul care reglementează CCP sau sistemul respectiv este dreptul statului membru în cauză; (d) este un instrument financiar, altul decât cele menționate la literele (a), (b) și (c), iar dreptul aplicabil în legătură cu acordul în temeiul căruia a fost efectuată tranzacționarea instrumentului financiar respectiv este dreptul statului membru în cauză; (e) este un instrument structurat și cel puțin 50% din valoarea activelor care stau la baza instrumentului structurat respectiv se referă la instrumente financiare emise de o persoană juridică cu sediul într-un stat membru participant. Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 4 a (nou) Articolul 4a Transferul titlurilor de proprietate (1)  O tranzacție financiară pentru care nu a fost percepută o TTF este considerată a nu avea efecte juridice și nu are ca rezultat un transfer al titlului de proprietate asupra instrumentului-suport. (2)  O tranzacție financiară pentru care nu s-a impus TTF nu se consideră a îndeplini cerințele referitoare la compensarea centrală în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții1 și nici cerințele de adecvare a capitalului propriu în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții. (3)  În cazul mecanismelor de plăți electronice automate, cu sau fără participarea agenților de servicii de plată, autoritățile fiscale ale unui stat membru pot să introducă un sistem electronic automat de colectare a TTF și certificate de transfer al titlurilor de proprietate. 1.JO L 201, 27.7.2012, p. 1. Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2 – paragraful 2 Aceste rate nu se pot situa sub: Aceste rate sunt: (a) 0,1 % în cazul tranzacțiilor financiare menționate la articolul 6; (a) 0,1 % în cazul tranzacțiilor financiare menționate la articolul 6, cu excepția celor menționate la punctul (5) din articolul 2 alineatul (1) cu o scadență de până la 3 luni; (b) 0,01 % în cazul tranzacțiilor financiare menționate la articolul 7. (b) 0,01% în cazul tranzacțiilor financiare menționate la articolul 7; (ba) 0,01% în cazul tranzacțiilor financiare menționate la punctul (5) din articolul 2 alineatul (1) cu o scadență de până la 3 luni; Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Fără a aduce atingere alineatului (3), statele membre participante aplică în cazul tranzacțiilor financiare extrabursiere menționate la articolele 6 și 7 o rată mai ridicată decât în cazul celor prevăzute la alineatul (2). Tranzacțiile financiare de instrumente derivate extrabursiere, care sunt măsurabile în mod obiectiv ca reducând riscurile definite la articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei, nu fac obiectul acestei rate mai mari. Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2 (2)  Comisia poate să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 16, în care să se precizeze măsurile care trebuie luate în temeiul alineatului (1) de către statele membre participante. (2)  Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 16, în care să se precizeze măsurile care trebuie luate în temeiul alineatului (1) de către statele membre participante. Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 5 - paragraful 2 Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să prevadă metode uniforme de colectare a TTF datorate. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18 alineatul (2). Comisia adoptă acte de punere în aplicare care să prevadă metode uniforme de colectare a TTF datorate și de prevenire a fraudelor fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Statele membre pot adopta măsuri suplimentare. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18 alineatul (2). Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 6 a (nou) (6a)  Sarcina administrativă impusă autorităților fiscale prin introducerea TTF este menținută la un nivel minim. În acest scop, Comisia încurajează cooperarea între autoritățile fiscale naționale. Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 6 b (nou) (6b)  Statele membre comunică anual Comisiei și Eurostat volumele de tranzacții pentru care s-au colectat venituri, în funcție de tipul instituției. Statele fac aceste informații publice. Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 12 Statele membre participante trebuie să adopte măsuri de prevenire a fraudei și a evaziunii fiscale. Statele membre adoptă măsuri de prevenire a fraudei, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 15 a (nou) (1)  Comisia înființează un grup de lucru la nivel de experți (Comitetul privind TTF) compus din reprezentanți ai tuturor statelor membre, ai Comisiei Europene, BCE și ESMA, care să asiste statele membre participante în punerea efectivă în aplicare a prezentei directive, să prevină frauda fiscală, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă și să păstreze integritatea pieței unice. (2)  Comitetul privind TTF evaluează punerea efectivă în aplicare a prezentei directive, evaluează efectele asupra pieței interne și identifică mecanismele de fraudă, inclusiv abuzurile definite la articolul 14, pentru a propune contramăsuri, dacă este cazul, folosind pe deplin dreptul Uniunii în domeniul fiscal și al reglementării serviciilor financiare și instrumentele de cooperare în materie fiscală create de organizațiile internaționale. (3)  Pentru a evalua chestiunile legate de punerea în aplicare efectivă a TTF, statele membre participante pot forma o subcomisie a comitetului privind TTF, care să cuprindă reprezentanți ai statelor membre participante. Subcomisia are doar sarcini care nu afectează statele membre neparticipante cu privire la punerea în aplicare efectivă a TTF. Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 2 (2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2) se conferă pentru o perioadă de timp nedeterminată începând cu data menționată la articolul 19. (2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2) se conferă pentru o perioadă de timp nedeterminată începând cu data menționată la articolul 21. Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 3 (3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare. (3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunui act delegat care este deja în vigoare. Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 4 (4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică Consiliului. (4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 5 (5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (2) intră în vigoare numai dacă Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la data la care i-a fost notificat actul respectiv sau dacă, înaintea expirării acestui termen, Consiliul informează Comisia că nu va formula obiecții. La inițiativa Consiliului, acest termen se prelungește cu 2 luni. (5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (2) intră în vigoare numai dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la data la care le-a fost notificat actul respectiv sau dacă, înaintea expirării acestui termen, Parlamentul European și Consiliul informează Comisia că nu vor formula obiecții. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu 2 luni. Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 19 – paragraful 1 O dată la cinci ani și, pentru prima dată, până la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și, dacă este cazul, o propunere. O dată la trei ani și, pentru prima dată, până la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și, dacă este cazul, o propunere. Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 19 – paragraful 2 În acest raport, Comisia trebuie să examineze cel puțin impactul TTF asupra bunei funcționări a pieței interne, asupra piețelor financiare și economiei reale și să țină seama de progresele făcute în materie de impozitare a sectorului financiar în context internațional. În acest raport, Comisia trebuie să examineze cel puțin impactul TTF asupra bunei funcționări a pieței interne, asupra piețelor financiare și economiei reale și să țină seama de progresele făcute în materie de impozitare a sectorului financiar în context internațional. Pe baza rezultatelor examinării respective, se efectuează ajustările necesare. Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 19 – paragraful 2 a (nou) În plus, Comisia evaluează impactul unor dispoziții, precum sfera adecvată a TTF și rata de impozitare cu privire la fondurile de pensii, ținând cont în mod corespunzător de diversele profiluri de risc și modele de afaceri. Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 20 – alineatul 1 – paragraful 2 a (nou) Pentru instrumentele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3a, rata menționată la articolul 9 alineatul (2) litera (a) este 0,05% până la 1 ianuarie 2017. Pentru instituțiile menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (f), rata menționată la articolul 9 alineatul (2) litera (a) este 0,05%, iar rata menționată la articolul 9 alineatul (2) litera (b) este de 0,005% până la 1 ianuarie 2017.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind adoptarea de către Letonia a monedei euro la 1 ianuarie 2014 (COM(2013)0345 – C7-0183/2013 – 2013/0190(NLE))

P7_TA(2013)0313 A7-0237/2013

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2013)0345),

–  având în vedere raportul de convergență din 2013 al Comisiei (COM(2013)0341) și raportul de convergență al Băncii Centrale Europene din iunie 2013 privind Letonia,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul de convergență din 2013 al Comisiei privind Letonia (SWD(2013)0196),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind extinderea zonei euro(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 iunie 2007 privind îmbunătățirea procesului de consultare a Parlamentului European cu privire la procedurile de extindere a zonei euro(2),

–  având în vedere articolul 140 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0183/2013),

–  având în vedere articolul 83 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0237/2013),

A.  întrucât articolul 140 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede realizarea unui grad înalt de convergență durabilă, analizând în ce măsură fiecare stat membru a îndeplinit următoarele criterii: realizarea unui grad înalt de stabilitate a prețurilor, caracterul solid al finanțelor publice, respectarea limitelor normale de fluctuație prevăzute de mecanismul cursului de schimb, și caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru și al participării sale la mecanismul ratei de schimb din Sistemul Monetar European, care se reflectă în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung (criteriile de la Maastricht);

B.  întrucât Letonia a respectat criteriile de la Maastricht în conformitate cu articolul 140 din TFUE și cu Protocolul nr. 13 privind criteriile de convergență anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE;

C.  întrucât raportorul a vizitat Letonia pentru a evalua gradul de pregătire al acestei țări în vederea aderării la zona euro;

D.  întrucât poporul leton a depus eforturi extraordinare pentru a depăși criza financiară și și-a reluat evoluția în direcția competitivității și a creșterii economice,

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  este în favoarea adoptării monedei euro de către Letonia la 1 ianuarie 2014;

3.  observă că evaluarea realizată de către Comisie și de către Banca Centrală Europeană (BCE) a avut loc pe fundalul crizei financiare mondiale ce a afectat perspectivele de convergență nominală pentru multe alte state membre și a provocat, în special, o modificare ciclică semnificativă în sens descendent a ratelor inflației;

4.  constată, în special, că criza financiară mondială a afectat profund Letonia în ceea ce privește sărăcia, șomajul și evoluțiile demografice; îndeamnă Letonia și partenerii săi din cadrul Uniunii să pună în aplicare standarde macroprudențiale stricte cu scopul de a evita fluxurile nesustenabile de capital și tendințele de creștere excesivă a creditelor constatate în perioada anterioară crizei;

5.  observă că Letonia îndeplinește criteriile, deoarece guvernul leton și poporul leton au depus eforturi hotărâte, credibile și susținute; subliniază că sustenabilitatea generală a situației macroeconomice și financiare va depinde de punerea în aplicare a unor reforme echilibrate și cuprinzătoare, având drept scop să reconcilieze disciplina cu solidaritatea și investițiile durabile pe termen lung, nu numai în Letonia, ci și în cadrul uniunii economice și monetare în ansamblu;

6.  observă că, în cadrul raportului său de convergență din 2013, BCE și-a exprimat unele preocupări cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a convergenței economice a Letoniei; subliniază în special următoarele observații și recomandări din acest raport:

7.  solicită guvernului leton să-și mențină atitudinea prudentă față de politica bugetară, precum și politicile sale globale de stabilitate, anticipând posibile dezechilibre macroeconomice și riscuri pentru stabilitatea prețurilor în viitor și corectând totodată dezechilibrele identificate de Comisie în cadrul raportului privind mecanismul de alertă; constată că stabilitatea prețurilor în Letonia depinde în mare măsură de dinamica prețurilor la produsele de bază, datorită eficienței energetice scăzute și a nivelului ridicat de importuri de energie provenind dintr-o singură sursă care intră în compoziția coșului consumatorului la nivel național; invită guvernul leton să facă progrese în acest domeniu și să își intensifice eforturile generale pentru a atinge toate obiectivele naționale prevăzute în Strategia UE 2020;

8.  este preocupat de sprijinul scăzut pe care îl acordă în prezent cetățenii letoni pentru adoptarea monedei euro; solicită guvernului și autorităților letone să comunice în mod mai activ cu cetățenii letoni pentru a asigura un sprijin public mai puternic pentru adoptarea monedei euro; solicită guvernului și autorităților letone să continue campania de informare și comunicare pentru ca toți cetățenii letoni să fie informați;

9.  solicită guvernului leton să abordeze deficiențele structurale de pe piața muncii prin intermediul unor reforme structurale și educaționale adecvate; solicită, în special, guvernului leton să abordeze problemele legate de nivelul sărăciei și de inegalitățile salariale tot mai mari;

10.  recunoaște stabilitatea sectorului bancar leton pe durata ultimilor trei ani; subliniază totuși că modelul de afaceri în sectorul bancar s-a confruntat cu provocări serioase în prima etapă a crizei financiare globale; subliniază că, în acel moment, prăbușirea sistemului financiar al Letoniei a putut fi împiedicată doar printr-o operațiune de salvare a UE-FMI; salută reformele recente care au vizat consolidarea cadrului de reglementare aplicabil băncilor letone care acceptă depozite din partea nerezidenților; solicită autorităților letone să asigure supravegherea strictă a respectivelor bănci, precum și implementarea unor măsuri suplimentare adecvate pentru gestionarea riscurilor; solicită, în continuare, autorităților letone să rămână vigilente cu privire la posibilele dezechilibre dintre structurile de maturitate a activelor și a pasivelor existente în sistemul bancar, care pot fi considerate a fi un pericol pentru stabilitatea financiară;

11.  solicită autorităților letone să mențină cursul actual al pregătirilor practice pentru a asigura un proces de tranziție lină; invită guvernul leton să instituie mecanisme adecvate de control pentru a se asigura că introducerea monedei euro nu este folosită pentru creșterea mascată a prețurilor;

12.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

13.  regretă intervalul de timp extrem de scurt în care i s-a solicitat Parlamentului să își prezinte avizul în conformitate cu articolul 140 TFUE; solicită Comisiei și statelor membre care intenționează să adopte euro să stabilească un calendar adecvat pentru a permite Parlamentului să își prezinte avizul pe baza unei dezbateri mai cuprinzătoare și mai incluzive;

14.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția sa Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Eurogrupului și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 249. (2) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 251.

Rezoluția Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la siguranța rutieră 2011-2020 – primii pași către o strategie în privința vătămărilor (2013/2670(RSP))

P7_TA(2013)0314 B7-0318/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la referitoare la siguranța rutieră în Europa 2011-2020(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020” (COM(2010)0389),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a obiectivului 6 al orientărilor Comisiei Europene pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020 - Prima etapă spre o strategie în privința vătămărilor (SWD(2013)0094),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Orientările politice din domeniul siguranței rutiere pentru perioada 2011-2020”(3),

–  având în vedere „Raportul mondial privind prevenirea vătămărilor corporale în accidente rutiere”, publicat în 2004 de Banca Mondială și OMS,

–  având în vedere rezoluția sa din 3 iulie 2012 întitulat „eCall: un nou serviciu 112 pentru cetățeni”(4),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la „Siguranța rutieră 2011-2020 - primele jaloane către o strategie în privința vătămărilor” (O-000061/2013 – B7-0211/2013),

–  având în vedere articolele 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în 2011 mai mult de 30 000 de persoane au fost ucise și s-au semnalat aproape 1 500 000 de persoane rănite (mai bine de 250 000 dintre ele suferind de vătămări grave) în cadrul accidentelor rutiere în Uniunea Europeană;

B.  întrucât, pentru fiecare accident mortal există alte patru accidente care conduc la dizabilități permanente, 40 care provoacă vătămări ușoare și 10 care duc la vătămări grave;

C.  întrucât mai mult de jumătate din totalul vătămărilor grave apar în zonele urbane, afectând în special pietonii, motocicliștii, cicliștii (inclusiv utilizatorii de biciclete electrice) și alți participanți la trafic vulnerabili;

D.  întrucât cauza principală a accidentelor rutiere și a vătămărilor grave sunt defecțiunile tehnice, proiectarea drumurilor, întreținerea deficitară a drumurilor și comportamentul șoferilor, inclusiv capacitatea de a gestiona viteza; întrucât viteza prezintă o corelație directă cu gravitatea vătămării și întrucât unele state membre analizează posibilitatea de a crește limitele de viteză de pe autostrăzi;

E.  întrucât implicarea într-un accident rutier este una dintre cauzele principale ale spitalizării cetățenilor UE sub 45 de ani și multe vătămări grave duc la suferințe cronice sau la dizabilități permanente;

F.  întrucât timpul de răspuns al serviciilor de urgență (principiul „ora de aur”), inclusiv asigurarea primului ajutor pentru salvarea vieții, precum și calitatea îngrijirii medicale, joacă un rol important pentru a asigura supraviețuirea accidentelor;

G.  întrucât costul socio-economic al vătămărilor cauzate de accidentele rutiere este estimat la 2 % din PIB, sau aproximativ 250 miliarde EUR în 2012(5);

H.  întrucât măsurile europene luate în domeniu arată rezultate pozitive,

1.  sprijină inițiativa Comisiei de a acorda o prioritate înaltă vătămărilor grave în cadrul lucrărilor din domeniul siguranței rutiere;

2.  salută adoptarea de către Comisie a unei definiții UE comune a vătămărilor grave, bazată pe scala traumelor acceptată la nivel global cunoscută sub numele de MAIS – Scorul maxim bazat pe scala lezională abreviată;

3.  solicită statelor membre să pună în aplicare rapid definiția comună a UE privind vătămările grave în accidentele rutiere și ca, pe baza acesteia, să colecteze și să raporteze statistici defalcate pe modul de transport, inclusiv participanții la trafic vulnerabili, precum și pe tipul de infrastructură rutieră pentru 2014;

4.  îndeamnă Comisia ca, pe baza datelor colectate, să stabilească un obiectiv ambițios de reducere a vătămărilor rutiere cu 40 % pentru perioada 2014-2020 și să mențină viziunea globală de „decese zero” ca obiectiv pe termen lung;

5.  consideră că dezvoltarea unui mecanism comun de colectare a datelor și de raportare nu ar trebui să împiedice luarea unor măsuri urgente la nivelul UE pentru a reduce numărul de persoane cu vătămări grave în accidentele rutiere;

6.  salută prioritățile stabilite de Comisie pentru dezvoltarea strategiei sale globale, și anume de a trata impactul la coliziune, strategia de gestionare a accidentelor, primul ajutor și serviciile de urgență, precum și procesele de reabilitare pe termen lung; de asemenea, solicită implementarea rapidă a acestor priorități;

Reducerea fără întârziere a numărului de vătămări grave de pe drumurile din Europa

7.  subliniază că o întreagă serie de acte legislative și de măsuri existente trebuie să fie puse în aplicare mai bine pentru a reduce impactul la coliziune, a crește siguranța participanților la trafic și a reduce numărul de vătămări grave;

8.  solicită Comisiei să-și revizuiască legislația privind siguranța activă și pasivă a vehiculelor pentru a o adapta la cele mai recente progrese tehnice și să sprijine punerea în aplicare a unor tehnologii de aplicare a legii instalate în vehicule;

9.  solicită Comisia să sprijine dezvoltarea unei infrastructuri rutiere sigure și inteligente;

10.  solicită Comisiei să furnizeze informații detaliate cu privire la felul în care statele membre transpun Directiva 2011/82/UE de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră;

11.  îndeamnă statele membre să-și continue eforturile depuse pentru combaterea șofatului sub influența alcoolului sau a drogurilor și pentru a efectua un schimb de cele mai bune practici pentru evaluarea și reabilitarea persoanelor care încalcă regulile de circulație;

Protejarea participanților la trafic vulnerabili

12.  ia act de faptul că pietonii și cicliștii reprezintă împreună 50 % din numărul total al accidentelor rutiere mortale din mediul urban și un procentaj ridicat al vătămărilor grave;

13.  sprijină monitorizarea și dezvoltarea în continuare a standardelor tehnice și a politicilor pentru protecția celor mai vulnerabili participanți la traficul rutier - persoanele în vârstă, copiii mici, persoanele cu dizabilități și cicliștii, ca parte a unui efort concertat de a promova „drepturile participanților la trafic vulnerabili” în cadrul legislației UE și al politicii în domeniul transporturilor;

14.  solicită Comisiei să facă o prezentare de ansamblu a zonelor urbane cu o limită de viteză de 30 km/h și a efectelor acestei limite în ceea ce privește reducerea accidentelor mortale și a vătămărilor grave;

15.  solicită statelor membre să sublinieze importanța unor campanii de formare și informare legate de îmbunătățirea siguranței mersului pe jos și cu bicicleta și respectiv a unor politici care să vizeze promovarea ciclismului și a mersului pe jos, dat fiind că siguranța cicliștilor și a pietonilor în zonele urbane este strâns corelată de prevalența ciclismului și a mersului pe jos ca moduri de transport, dacă este cazul în combinație cu mobilitatea publică și colectivă;

16.  solicită Comisiei să dezvolte orientări privind siguranța rutieră în mediul urban care să poată fi incluse în planurile de mobilitate urbană durabilă și să analizeze posibilitatea de a asocia cofinanțarea de către UE a proiectelor de transport urban cu planuri de mobilitate urbană durabilă care includ obiective UE de reducere a accidentelor mortale și a vătămărilor grave;

Îmbunătățirea primului ajutor și a serviciilor de urgență

17.  îndeamnă statele membre să sprijine numărul european 112 pentru apelurile de urgență și să respecte cerințele de a asigura funcționarea deplină a centrelor de recepție a apelurilor de urgență până în 2015 și de a pune în aplicare, cât mai curând, o campanie de sensibilizare privind introducerea acestora;

18.  salută propunerea Comisiei de a asigura instalarea obligatorie până în 2015, în toate statele membre, a unui sistem eCall public, bazat pe numărul 112, în toate vehiculele omologate, asigurând, în același timp, respectarea normelor privind protecția datelor;

19.  solicită Comisiei să analizeze cele mai bune practici din statele membre pentru a examina posibilitatea de a introduce practica „condusului cu însoțitor” pentru minorii mai în vârstă;

20.  solicită statelor membre să promoveze în mod sistematic formarea în domeniul primului ajutor ca modalitate de creștere a reactivității martorilor la un accident care ajută victimele înainte de sosirea serviciilor de urgență;

21.  solicită statelor membre să încurajeze colaborarea dintre serviciile de urgență și proiectanții și fabricanții de vehicule pentru a asigura intervenția eficientă și siguranța serviciilor de salvare și a persoanelor vătămate;

22.  solicită statelor membre să încurajeze punerea în aplicare a sistemelor de e-Sănătate, în special utilizarea sistemelor inteligente de comunicații în domeniul transporturilor de către echipele de intervenție în caz de urgență, inclusiv în vehiculele serviciilor de urgență;

Îngrijirea după accident și reabilitarea pe termen lung

23.  încurajează statele membre să sublinieze importanța îngrijirii medicale după accident în politicile lor privind sectorul sănătății și să îmbunătățească și mai mult îngrijirea spitalicească pe termen lung, îngrijirea medicală după părăsirea spitalului și reabilitarea, inclusiv îngrijirea psihologică și în caz de traumă pentru supraviețuitorii și martorii unui accident rutier, de exemplu prin asigurarea unor puncte de asistență care să-i ajute să-și îmbunătățească calitatea vieții;

24.  solicită statelor membre să îmbunătățească gradul de sensibilizarea a populației cu privire la impactul vătămărilor grave prin dezvoltarea unor legături mai apropiate cu alte măsuri care au un impact social, cum ar fi gradul de deteriorare a funcțiilor motorii, de dizabilitate și de incapacitate funcțională, precum și să dezvolte programe educaționale referitoare la siguranța rutieră;

o
o   o

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 54. (2) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 72. (3) JO C 166, 7.6.2011, p. 30. (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0274. (5) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a obiectivului 6 al orientărilor Comisiei Europene pentru politica de siguranţă rutieră 2011-2020 - Prima etapă spre o strategie în privinţa vătămărilor,

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 16 februarie 2012) (2012/2130(INI))

P7_TA(2013)0315 A7-0229/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) care enunță valorile care stau la baza Uniunii,

–  având în vedere articolele 3, 4, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolele 49, 56, 114, 167 și 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană privind drepturile omului (CEDO),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la recentele evoluții politice din Ungaria(1), Parlamentul European a însărcinat Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, în cooperare cu Comisia Europeană, Consiliul Europei și Comisia de la Veneția, să urmărească dacă au fost aplicate recomandările prezentate în această rezoluție, precum și modul în care s-a făcut aceasta, și să își prezinte concluziile într-un raport,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 10 martie 2011 privind Legea mass-media din Ungaria(2) și din 5 iulie 2011 privind Constituția Ungariei revizuită(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2009) – punerea efectivă în aplicare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011)(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană - „Respectarea și promovarea valorilor pe care se bazează Uniunea” (COM(2003)0606),

–  având în vedere declarațiile Comisiei și Consiliului prezentate în cadrul dezbaterii în plen organizate de Parlamentul European la data de 18 ianuarie 2012, referitoare la recentele evoluții politice din Ungaria,

–  având în vedere declarațiile premierului ungar, Viktor Orbán, care s-a adresat Parlamentului European la 18 ianuarie 2012, în dezbaterea în plen cu privire la recentele evoluții politice din Ungaria,

–  având în vedere audierea organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, la 9 februarie 2012,

–  având în vedere raportul delegației deputaților din Parlamentul European cu privire la vizita lor la Budapesta desfășurată în perioada 24-26 septembrie 2012,

–  având în vedere documentele de lucru privind situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (în conformitate cu rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012) cuprinzând documentele de lucru nr. 1 - Independența justiției, nr. 2 - Principii fundamentale și drepturile fundamentale, nr. 3 - Legislația privind mass-media, nr. 4 - Principiile democrației și statului de drept și nr. 5 - Observații finale ale raportorului, documente care au fost discutate în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 10 iulie 2012, 20 septembrie 2012, 22 ianuarie 2013, 7 martie 2013, respectiv 8 aprilie 2013, precum și observațiile guvernului ungar cu privire la acestea,

–  având în vedere Legea fundamentală a Ungariei, adoptată la 18 aprilie 2011 de către Adunarea Națională a Republicii Ungaria, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 (denumită în continuare „Legea fundamentală”) și Dispozițiile tranzitorii ale Legii fundamentale, adoptate la 30 decembrie 2011 de Adunarea Națională a Republicii Ungaria, care au intrat, de asemenea, în vigoare la 1 ianuarie 2012 (denumite în continuare „Dispoziții tranzitorii”),

–  având în vedere primul amendament la Legea fundamentală, prezentat de ministrul economiei naționale la 17 aprilie 2012 și adoptat de Parlamentul Ungariei la 4 iunie 2012 prin care se stabilește că Dispozițiile tranzitorii sunt parte integrantă din Legea fundamentală,

–  având în vedere cel de-al doilea amendament la Legea fundamentală, prezentat la 18 septembrie 2012, sub forma unui proiect de lege depus individual de un membru al parlamentului și adoptat de Parlamentul Ungariei la 29 octombrie 2012, prin care se introduce în Dispozițiile tranzitorii obligația de înregistrare a alegătorilor,

–  având în vedere cel de-al treilea amendament la Legea fundamentală, prezentat la 7 decembrie 2012, adoptat de Parlamentul Ungariei la 21 decembrie 2012, prin care se stabilește că limitele și condițiile de achiziționare și de utilizare ale terenurilor agricole și forestiere, precum și normele privind organizarea producției agricole integrate urmează a fi stabilite prin lege organică,

–  având în vedere cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, depus la 8 februarie 2013, sub forma unui proiect individual de lege al unui deputat și adoptat de Parlamentul Ungariei la 11 martie 2013, prin care, printre alte dispoziții, Dispozițiile tranzitorii sunt integrate în textul Legii fundamentale (cu unele excepții care includ dispoziția care impune înregistrarea alegătorilor), anulate de Curtea Constituțională a Ungariei la 28 decembrie 2012, din motive de procedură (Decizia nr. 45/2012), rămânând în document dispoziții cu caracter tranzitoriu autentic,

–  având în vedere Legea CXI din 2012 privind modificarea Legii CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea instanțelor judecătorești și Legea CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor din Ungaria,

–  având în vedere Legea XX din 2013 privind modificările legislative referitoare la limitele superioare de vârstă aplicabile în cadrul anumitor relații juridice din domeniul judiciar,

–  având în vedere Legea CCVI din 2011 privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și statutul juridic al bisericilor, al confesiunilor și al comunităților religioase din Ungaria (Legea privind bisericile), care a fost adoptată la 30 decembrie 2011 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012,

–  având în vedere avizele nr. CDL (2011)016, CDL (2011)001, CDL-AD (2012)001, CDL-AD (2012)009, CDL-AD (2012)020 și CDL-AD (2012)004 ale Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), cu privire la noua Constituție a Ungariei, la cele trei întrebări juridice care rezultă din procesul de redactare a noii Constituții a Ungariei, la Legea CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor din Ungaria și la Legea CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea instanțelor din Ungaria, la Legea CLI din 2011 privind Curtea Constituțională a Ungariei, la actele organice privind sistemul judiciar, care au fost modificate după adoptarea Avizului CDL-AD(2012)001 privind Ungaria, precum și la Legea privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și statutul juridic al bisericilor, confesiunilor și comunităților religioase din Ungaria,

–  având în vedere Avizul comun nr. CDL-AD (2012)012 al Comisiei de la Veneția și al OSCE / ODIHR referitor la Legea privind alegerile membrilor Parlamentului Ungariei,

–  având în vedere observațiile guvernului ungar nr. CDL (2012)072, CDL (2012)046 și CDL (2012)045 privind proiectul de aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la legile organice referitoare la sistemul judiciar, care au fost modificate ca urmare a adoptării avizului CDL-AD (2012)001, referitoare la proiectul de aviz comun privind Legea alegerilor membrilor Parlamentului Ungariei și proiectul de aviz privind Legea CLI din 2011 privind Curtea Constituțională a Ungariei,

–  având în vedere inițiativele Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, inclusiv recomandările privind sistemul judiciar din scrisoarea sa din 24 aprilie 2012, adresate viceprim-ministrului Ungariei, Tibor Navracsics,

–  având în vedere scrisorile de răspuns din 10 mai 2012 și din 7 iunie 2012 din partea domnului Navracsics prin care autoritățile ungare își declară intenția de a răspunde recomandărilor domnului Jagland,

–  având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013 trimisă domnului Navracsics de Secretarul General al Consiliului Europei, domnul Jagland, care își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerea vizând cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală și solicită amânarea votului final, precum și scrisoarea de răspuns din 7 martie 2013, din partea dlui Navracsics,

–  având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013, adresată Președintelui Comisiei, José Manuel Barroso, de către miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Danemarca și Finlanda, prin care se solicita instituirea unui mecanism vizând îmbunătățirea respectării valorilor fundamentale de către statele membre,

–  având în vedere scrisoarea din 8 martie 2013, adresată de către ministrul ungar al Afacerilor Externe, dl János Martonyi, tuturor omologilor săi din statele membre ale UE, prin care oferea explicații cu privire la scopul celui de al patrulea amendament,

–  având în vedere scrisoarea domnului Barroso din 8 martie 2013, adresată dlui Orbán, vizând preocupările Comisiei Europene referitoare la cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, precum și scrisoarea de răspuns adresată de dl Orbán Președintelui Comisiei, trimisă în copie atât Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, cât și Președintelui Parlamentului European, Martin Schulz,

–  având în vedere declarația comună din 11 martie 2013 a președintelui Barroso și a Secretarului General Jagland, prin care cei doi își reiterează îngrijorarea cu privire la cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, din perspectiva principiului statului de drept și având în vedere confirmarea prim-ministrului Orbán din scrisoarea sa adresată președintelui Barroso la 8 martie 2013 privind angajamentul deplin al Guvernului și Parlamentului Ungariei față de normele și valorile europene,

–  având în vedere solicitarea unui aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la cel de-al patrulea amendament la Legea Fundamentală a Ungariei, trimisă la 13 martie 2013 domnului Jagland de către domnul Martonyi,

–  având în vedere declarațiile Consiliului și Comisiei privind situația constituțională din Ungaria, prezentate în dezbaterea în plen din Parlamentul European, la data de 17 aprilie 2013,

–  având în vedere scrisoarea din 16 decembrie 2011 adresată dlui Martonyi de către Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg, prin care se exprimau îngrijorări cu privire la noua lege a Ungariei privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și Statutul juridic al bisericilor, al confesiunilor religioase și al comunităților religioase, și având în vedere răspunsul domnului Martonyi din 12 ianuarie 2012,

–  având în vedere Avizul nr. CommDH (2011)10 din 25 februarie 2011 al Comisarului pentru Drepturile Omului referitor la legislația privind mass-media din Ungaria, în contextul standardelor Consiliului Europei privind libertatea mass-media, precum și adnotările pe marginea acestui aviz, făcute la 30 mai 2011, de către ministrul ungar de stat pentru comunicarea guvernamentală,

–  având în vedere declarațiile făcute de Biroul Înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului (OHCHR) la 15 februarie 2012, respectiv la 11 decembrie 2012, prin care Ungaria este invitată să își reconsidere legislația care oferă autorităților locale posibilitatea de a penaliza persoanele fără adăpost și să respecte decizia Curții Constituționale privind dezincriminarea persoanelor fără adăpost,

–  având în vedere declarațiile făcute de OHCHR la 15 martie 2013, prin care se exprimau îngrijorări vizând adoptarea celui de-al patrulea amendament la Legea fundamentală,

–  având în vedere procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în curs de desfășurare în cauza C-288/12, deschisă de Comisia Europeană împotriva Ungariei, privind legalitatea încetării mandatului fostului comisar pentru protecția datelor, care se află încă pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene,

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 noiembrie 2012 privind reducerea radicală a vârstei de pensionare pentru judecătorii maghiari și având în vedere adoptarea ulterioară a Legii nr. XX din 2013 de modificare a Legii nr. CLXII din 2011 adoptate de Parlamentul Ungariei la 11 martie 2013 - în urma deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene,

–  având în vedere Hotărârile Curții Constituționale a Ungariei din 16 iulie 2012 (nr. 33/2012) privind reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor din Ungaria, din 28 decembrie 2012 (nr. 45/2012) privind Dispozițiile tranzitorii ale Legii fundamentale, din 4 ianuarie 2013 (nr. 1/2013) cu privire la Legea privind procedura electorală, precum și Hotărârea din 26 februarie 2013 (nr. 6/2013) referitoare la Legea privind libertatea religioasă și statutul juridic al bisericilor,

–  având în vedere raportul Comitetului de supraveghere al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,

–  având în vedere Legea LXXII din 2013 privind instituirea de noi norme și reglementări referitoare la supravegherea securității naționale; având în vedere scrisoarea din 27 mai 2013, adresată de Dr. András Zs. Varga Dr. András Cser-Palkovics, președintele Comisiei Parlamentului ungar pentru afaceri constituționale, juridice și procedurale, în care acesta exprimă îngrijorări cu privire la legislația adoptată privind instituirea de noi norme și reglementări referitoare la supravegherea securității naționale;

–  având în vedere viitoarea evaluare a celui de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, de către Comisia Europeană,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0229/2013),

I - CONTEXT ȘI MIZELE PRINCIPALE
Valorile europene comune

A.  întrucât Uniunea Europeană este fondată pe valorile demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, menționate la articolul 2 din TUE, pe respectul neechivoc pentru drepturile și libertățile fundamentale, așa cum stipulează Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană a drepturilor omului, precum și pe recunoașterea valorii juridice a acestor drepturi, libertăți și principii, fapt confirmat și prin aderarea viitoare a UE la CEDO, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE;

B.  întrucât valorile comune consacrate în articolul 2 din TUE constituie nucleul de drepturi aferente persoanelor care trăiesc pe teritoriul UE și, în special, cetățenilor săi, indiferent de naționalitatea lor și de apartenența culturală sau religioasă; întrucât aceste persoane se pot bucura pe deplin de aceste drepturi numai dacă sunt respectate valorile și principiile fundamentale ale Uniunii Europene;

C.  întrucât dezbaterea politică și juridică legată de valorile consacrate în articolul 2 din TUE reprezintă un fundament esențial al societății noastre democratice și, prin urmare, toate instituțiile UE și toate statele membre ale UE trebuie să le asume în mod clar și neechivoc;

D.  întrucât respectarea și promovarea acestor valori comune nu reprezintă doar un element esențial al identității Uniunii Europene, ci și o obligație explicită care decurge din articolul 3 alineatele (1) și (5) din TUE și, prin urmare, o condiție sine qua non pentru a deveni stat membru al UE, precum și pentru păstrarea integrală a prerogativelor ce decurg din statutul de stat membru;

E.  întrucât obligațiile care le revin țărilor candidate în conformitate cu criteriile de la Copenhaga continuă să se aplice statelor membre și după aderarea lor la UE, în temeiul articolului 2 din TUE și al principiului cooperării loiale, și întrucât toate statele membre ar trebui evaluate în mod regulat, pentru a se verifica respectarea continuă a valorilor comune ale UE;

F.  întrucât articolul 6 alineatul (3) din TUE subliniază faptul că drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de CEDO și așa cum rezultă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii, și întrucât aceste drepturi constituie un patrimoniu comun și o resursă valoroasă a statelor democratice europene;

G.  întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și în conformitate cu articolul 6 din TUE, Carta are aceeași valoare juridică ca tratatele, transformând astfel, valorile și principiile în drepturi concrete și executorii;

H.  întrucât, conform unei proceduri precise, articolul 7 alineatul (1) din TUE acordă instituțiilor UE atribuția de a evalua dacă există un risc clar de încălcare gravă a valorilor comune prevăzute la articolul 2 de către un stat membru și de a se angaja pe plan politic, împreună cu țara respectivă, în vederea prevenirii și a remedierii încălcărilor; întrucât, înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză, hotărând după aceeași procedură;

I.  întrucât domeniul de aplicare al articolului 2 din Tratatul UE nu este restricționat de limitarea prevăzută la articolul 51 alineatul (1) din Cartă, iar întrucât sfera de aplicare a articolului 7 din TUE nu se limitează la domeniile de competență ale legislației UE și întrucât, în consecință, UE poate acționa, de asemenea, în caz de încălcare sau în cazul unui risc clar de încălcare a valorilor comune, în domeniile de competență ale unui stat membru;

J.  întrucât, în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din TUE, statele membre trebuie să faciliteze îndeplinirea sarcinilor Uniunii și să se abțină de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii, inclusiv obiectivul vizând respectarea și promovarea valorilor comune ale Uniunii;

K.  întrucât respectul pentru valorile comune ale Uniunii este legat inevitabil de angajamentul UE în favoarea diversității, exprimat prin obligația Uniunii de a respecta „egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale”, după cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din TUE; întrucât valorile europene fundamentale prevăzute la articolul 2 din TUE rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre și, prin urmare, nu pot fi îndreptate împotriva obligației prevăzute la articolul 4 din TUE, ci reprezintă cadrul fundamental în care statele membre își pot conserva și dezvolta identitatea națională proprie;

L.  întrucât, în cadrul tratatelor, respectarea identităților naționale [articolul 4 alineatul (2) din TUE] și a diferitelor sisteme de drept și tradiții juridice ale statelor membre (articolul 67 din TFUE) este intrinsec asociată cu principiile cooperării loiale [articolul 4 alineatul (3) din TUE], ale recunoașterii reciproce (articolele 81 și 82 din TFUE) și, deci, ale încrederii reciproce, precum și ale respectării diversității culturale și lingvistice [articolul 3 alineatul (3) din TUE];

M.  întrucât o încălcare a principiilor și a valorilor comune ale Uniunii de către un stat membru nu poate fi justificată prin tradițiile naționale și nici prin exprimarea identității naționale, dacă această încălcare are drept rezultat deteriorarea principiilor și a valorilor fundamentale ale construcției europene, cum ar fi valorile democratice, statul de drept sau principiul recunoașterii reciproce și, în consecință, menționarea articolului 4 alineatul (2) din TUE este valabilă numai în măsura în care un stat membru respectă valorile consacrate de articolul 2 din TUE;

N.  întrucât obiectivul Uniunii de a-și susține și promova valorile în relațiile sale cu restul lumii, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (4) din TUE, este și mai mult consolidat de obligația specifică ca acțiunile Uniunii pe scena internațională să aibă la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea Uniunii: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale (articolul 21 alineatul (1) din TUE);

O.  întrucât, dacă statele membre nu ar putea sau nu sunt dispuse să respecte standardele pe care le-au acceptat și la care s-au angajat prin tratate, ar fi compromise nu numai credibilitatea statelor membre și a UE pe scena internațională, ci și obiectivele Uniunii în acțiunile sale externe;

P.  întrucât respectarea de către statele membre a aceluiași set de valori fundamentale reprezintă o condiție indispensabilă pentru asigurarea încrederii reciproce și, prin urmare, a funcționării corecte a recunoașterii reciproce, care stă la baza creării și dezvoltării pieței interne, precum și a spațiului european de libertate, securitate și justiție; întrucât, în consecință, orice încercare de nerespectare sau de diminuare a valorilor comune afectează în mod negativ întreaga construcție a procesului de integrare economică, socială și politică europeană;

Q.  întrucât valorile comune prevăzute la articolul 2 din TUE și proclamate în preambulurile la tratate și în Carta drepturilor fundamentale și menționate în preambulul la CEDO și în articolul 3 din Statutul Consiliului Europei, impun o separare a puterilor între instituții independente, pe baza unui sistem funcțional de echilibru al puterilor, și întrucât caracteristicile fundamentale ale acestor principii includ: respectarea legilor, inclusiv un proces transparent, responsabil și democratic de adoptare a legilor; certitudinea juridică; un sistem solid de democrație reprezentativă, bazat pe alegeri libere și pe respectarea drepturilor opoziției; un control eficient al conformității legislației cu Constituția; un guvern și o administrație eficiente, transparente, participative și care răspund public, un sistem judiciar independent și imparțial, mass-media independentă, precum și respectarea drepturilor fundamentale;

R.  întrucât, conform articolului 17 din TUE, Comisia asigură aplicarea tratatelor și supraveghează aplicarea dreptului Uniunii, sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

Reformele din Ungaria

S.  întrucât Ungaria a fost prima țară fostă comunistă care a aderat la CEDO, iar în calitate de stat membru al UE, Ungaria a ratificat prima Tratatul de la Lisabona, la 17 decembrie 2007, și întrucât Ungaria a jucat un rol activ în lucrările Convenției și ale Conferinței interguvernamentale din 2003 și 2004, printre altele, în redactarea articolului 2 din TUE, și a luat inițiativa, care a condus la includerea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;

T.  întrucât de-a lungul istoriei de secole a Ungariei conviețuirea pașnică a diferitelor naționalități și grupuri etnice a avut un impact pozitiv asupra bogăției culturale și a bunăstării națiunii; întrucât Ungaria este îndemnată să continue această tradiție și să se opună ferm oricăror tentative de discriminare a grupurilor individuale;

U.  întrucât Ungaria este, de asemenea, parte la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și la alte instrumente juridice internaționale, prin care este obligată să respecte și să aplice principiile democratice internaționale;

V.  întrucât, în urma alegerilor generale din Ungaria din 2010, majoritatea guvernamentală a câștigat peste două treimi din mandatele parlamentare, ceea ce i-a permis să inițieze rapid o activitate legislativă intensă cu scopul de a reface întreaga ordine constituțională a țării (până în momentul de față Constituția anterioară a fost modificată de 12 ori, iar Legea fundamentală de patru ori) și, astfel, să modifice în mod substanțial cadrul instituțional și juridic, precum și o serie de aspecte fundamentale nu doar ale vieții publice, ci și ale vieții private;

W.  întrucât orice stat membru al Uniunii Europene este absolut liber să își revizuiască Constituția și întrucât sensul propriu-zis al alternanței democratice este acela de a permite unui nou guvern să adopte o legislație ce reflectă voința poporului său, valorile și angajamentele sale politice, cu condiția de a nu încălca, prin acțiunile sale, valorile și principiile democrației și statului de drept predominante în Uniunea Europeană; întrucât în toate statele membre, anumite proceduri constituționale speciale fac mai dificilă modificarea Constituției în comparație cu procedurile care reglementează legislația obișnuită, și anume prin utilizarea unei majorități calificate, a unor procese decizionale suplimentare, a unor amânări temporale și a unor referendumuri;

X.  întrucât istoria tradițiilor democratice din Europa arată că reformarea unei constituții trebuie făcută cu cea mai mare grijă, acordând atenția cuvenită pentru procedurile și garanțiile ce vizează păstrarea unor principii cum ar fi statul de drept, separarea puterilor și ierarhia normelor juridice – Constituția fiind legea supremă a țării;

Y.  întrucât scara reformelor cuprinzătoare și sistematice ale constituției și instituțiilor, pe care noul guvern și parlament ungar le-a efectuat într-o perioadă extrem de scurtă, este fără precedent și explică de ce un mare număr de instituții și organizații europene (Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OSCE) au considerat că trebuie evaluat impactul unora dintre reforme; întrucât nu ar trebui să existe standarde duble în modul în care sunt tratate statele membre, aceasta însemnând că ar trebui monitorizată și situația din alte state membre, consolidând totodată principiul egalității statelor membre în raport cu tratatele;

Z.  întrucât, în cadrul comunității valorilor democratice menționate mai sus, este necesar un dialog bazat pe deschidere, incluziune, solidaritate și respect reciproc între instituțiile europene și autoritățile ungare;

AA.  întrucât Comisia, în exercitarea responsabilității sale privind supravegherea aplicării dreptului european, trebuie să acționeze cu cel mai înalt grad de competență, să respecte independența și să acționeze eficient, fără întârziere și foarte rapid, în special când este vorba despre posibilitatea unei încălcări grave de către un stat membru a valorilor Uniunii;

Legea fundamentală și dispozițiile sale tranzitorii

AB.  întrucât adoptarea Legii fundamentale a Ungariei – care a fost votată la 18 aprilie 2011, numai cu voturile membrilor coaliției de guvernare și pe baza unui proiect de text pregătit de către reprezentanții coaliției de guvernare –, a fost realizată într-un interval de timp scurt de 35 de zile calendaristice, calculate de la prezentarea propunerii (T/2627) parlamentului, limitând astfel posibilitățile de organizare a unei dezbateri aprofundate și substanțiale a proiectului de text cu partidele de opoziție și cu societatea civilă;

AC.  întrucât proiectul constituțional prezentat parlamentului maghiar la 14 martie 2011 era cel pregătit de reprezentanții aleși ai coaliției FIDESZ/KDNP și nu documentul de lucru redactat în baza reflecției din cadrul Comisiei parlamentare ad-hoc, deși această comisie a fost instituită în mod expres pentru redactarea noii Legi fundamentale; întrucât această situația a agravat lipsa consultării opoziției;

AD.  întrucât procesul de „consultare națională” privind elaborarea Constituției a constat dintr-o listă de 12 întrebări referitoare la aspecte foarte specifice, redactate de partidul aflat la guvernare astfel încât să sugereze răspunsurile și întrucât consultarea nu a inclus textul proiectului Legii fundamentale;

AE.  întrucât, la 28 decembrie 2012, în urma unei petiții constituționale depuse de Comisarul Ungariei pentru drepturile fundamentale, Curtea Constituțională a Ungariei a anulat (prin Decizia nr. 45/2012) peste două treimi din Dispozițiile tranzitorii, pe motiv că acestea nu aveau caracter tranzitoriu;

AF.  întrucât cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, adoptat la 11 martie 2013, integrează în textul Legii fundamentale majoritatea Dispozițiilor tranzitorii anulate de către Curtea Constituțională, alături de alte dispoziții considerate anterior neconstituționale;

Recursul extensiv la legile organice

AG.  întrucât Legea fundamentală a Ungariei se referă la 26 de teme care urmează să fie definite de legi organice (legi a căror adoptare necesită o majoritate de două treimi), care acoperă o gamă largă de probleme legate de sistemul instituțional al Ungariei, exercitarea drepturilor fundamentale și aranjamente importante în societate;

AH.  întrucât, de la adoptarea Legii fundamentale, Parlamentul a adoptat 49 de legi organice(6) (într-un an și jumătate);

AI.  întrucât o serie de teme, cum ar fi aspecte specifice ce țin de dreptul familiei și de sistemele fiscale și de pensii, care, de obicei, intră în atribuțiile decizionale ordinare ale unei legislaturi, sunt reglementate prin legi organice;

Procedurile legislative accelerate, practica proiectelor legislative depuse individual de deputați, dezbaterile parlamentare

AJ.  întrucât legi importante, inclusiv Legea fundamentală, cel de-al doilea și de-al patrulea amendament, Dispozițiile tranzitorii din Legea fundamentală și o serie de legi organice au fost adoptate pe baza proiectelor de lege depuse individual de deputați, proiecte cărora nu li se aplică normele stabilite în Legea CXXXI din 2010 privind participarea societății civile la elaborarea legislației și în Decretul 24/2011 al ministrului Administrației Publice și Justiției privind analiza de impact preliminară și ex post, ceea ce a determinat ca legislația adoptată prin această procedură simplificată să fie supusă unei dezbateri publice restrânse;

AK.  întrucât adoptarea unui număr mare de legi organice într-un interval de timp foarte scurt, (inclusiv legile cu privire la statutul juridic și remunerarea judecătorilor din Ungaria și la organizarea și administrarea instanțelor din Ungaria, precum și cele privind libertatea de religie și Banca Națională a Ungariei) a limitat inevitabil posibilitățile de a organiza o consultare adecvată a partidelor de opoziție și a societății civile, inclusiv, dacă este necesar, a patronatelor, sindicatelor și grupurilor de interese;

AL.  întrucât Legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională a acordat președintelui parlamentului competențe discreționare extinse de a limita libertatea de exprimare a deputaților în cadrul parlamentului;

Fragilizarea echilibrului puterilor: Curtea Constituțională, Parlamentul Ungariei, Autoritatea pentru protecția datelor

AM.  întrucât, în temeiul Legii fundamentale, a fost introdusă posibilitatea de a depune două noi tipuri de plângeri constituționale pe lângă Curtea Constituțională, în timp ce actio popularis pentru analiza ex post a fost abrogată;

AN.  întrucât Legea LXXII din 2013 privind instituirea de noi norme și reglementări referitoare la supravegherea securității naționale a fost publicată la 3 iunie 2013; întrucât această lege a generat îngrijorări, exprimate îndeosebi de către adjunctul Procurorului General al Ungariei, în ce privește respectarea principiului separării puterilor, independența sistemului judiciar, respectarea vieții private și de familie și dreptul la o cale de atac eficace;

AO.  întrucât, în conformitate cu Legea fundamentală, atribuțiile Curții Constituționale de a analiza ex post constituționalitatea legilor legate de buget din punctul de vedere al fondului au fost substanțial limitate la încălcările unei liste exhaustive de drepturi, obstrucționându-se astfel, verificarea constituționalității în cazurile de încălcare a altor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la proprietate, dreptul la un proces echitabil și dreptul de a nu fi discriminat;

AP.  întrucât cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală nu a modificat dreptul deja existent al Curții Constituționale de a revizui amendamentele la Legea fundamentală din motive procedurale și întrucât amendamentul respectiv exclude, pe viitor, posibilitatea ca Curtea să examineze pe fond amendamentele constituționale;

AQ.  întrucât Curtea Constituțională, în Decizia nr. 45/2012 menționată mai sus, afirmă că „Legalitatea constituțională nu presupune doar cerințe procedurale, formale și de drept public în materie de validitate, ci și cerințe de fond. Criteriile de constituționalitate ale unui stat democratic într-un stat de drept cuprind, totodată, valorile constituționale, principiile și libertățile democratice fundamentale consacrate în tratate, acceptate și recunoscute de comunitățile de state democratice aflate într-un regim de stat de drept, precum și de ius cogens, care este parțial identic cu principiile amintite anterior. Dacă este cazul, Curtea Constituțională poate chiar să examineze executarea liberă și constituționalizarea cerințelor de fond, a garanțiilor și a valorilor statelor democratice dintr-un regim de stat de drept. (Punctul IV.7 din hotărâre);

AR.  întrucât cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală prevede, de asemenea, că hotărârile Curții Constituționale adoptate înainte de data intrării în vigoare a Legii fundamentale se abrogă și, procedând, astfel contrazice în mod explicit Decizia nr. 22/2012 a Curții Constituționale prin care Curtea stabilește că rămân valabile declarațiile sale privind valorile fundamentale, drepturile omului și libertățile, precum și instituțiile constituționale care nu au fost modificate în mod esențial prin Legea fundamentală; întrucât cel de-al patrulea amendament a reintrodus în Legea fundamentală o serie de dispoziții declarate anterior neconstituționale de Curtea Constituțională;

AS.  întrucât a fost acordat drept de veto la adoptarea bugetului general unui organism neparlamentar, Consiliul pentru buget, organism cu o legitimitate democratică limitată, ceea ce a restrâns sfera de acțiune a legislativului ales în mod democratic și a permis președintelui republicii să dizolve parlamentul;

AT.  întrucât noua Lege privind libertatea de informare, adoptată în iulie 2011, a abolit instituția Comisarului pentru protecția datelor și libertatea de informare, încheind, astfel, prematur mandatul de șase ani al comisarului și transferând atribuțiile sale Autorității naționale pentru protecția datelor, nou înființată; întrucât astfel de schimbări sunt în prezent în curs de examinare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

AU.  întrucât, la 8 iunie 2012, Comisia a inițiat împotriva Ungariei o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, declarând că Ungaria nu a reușit să-și îndeplinească obligațiile în temeiul Directivei 95/46/CE, destitui președintele în funcție a Autorității de protecție a datelor înainte de sfârșitul mandatului, punând astfel, în pericol independența autorității;

Independența sistemului judiciar

AV.  întrucât, în conformitate cu Legea fundamentală și Dispozițiile sale tranzitorii, mandatul de șase ani al fostului președinte al Curții Supreme de Justiție (redenumită acum „Kúria”) a fost încheiat prematur după doi ani;

AW.  întrucât, la 2 iulie 2012, Ungaria a modificat legile organice referitoare la sistemul judiciar (Legea CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea instanțelor și Legea CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor), implementând parțial recomandările Comisiei de la Veneția;

AX.  întrucât principalele garanțiile ale independenței judecătorești, cum ar fi inamovibilitatea, durata garantată a mandatului, structura și componența organismelor de conducere, nu sunt reglementate de Legea fundamentală, ci sunt încă prevăzute în legile organice modificate, împreună cu normele detaliate privind organizarea și administrarea sistemului judecătoresc;

AY.  întrucât nici independența Curții Constituționale, nici independența administrării sistemului judiciar nu sunt stabilite în Legea fundamentală a Ungariei;

AZ.  întrucât modificarea legilor organice referitoare la sistemul judiciar cu privire la competența președintelui Oficiului Național Judiciar de a transfera cauze de la instanța pe care o prezidează la o altă instanță, pentru a asigura judecarea cauzelor într-un termen rezonabil de timp nu stabilește criterii normative obiective pentru selectarea cauzelor care urmează să fie transferate;

BA.  întrucât, în urma intrării în vigoare a Legii fundamentale, Dispozițiile tranzitorii ale acesteia și Legea organică nr. CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor, a fost redusă vârsta de pensionare obligatorie pentru judecători de la 70 la 62 de ani;

BB.  întrucât Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, adoptată la 6 noiembrie 2012, afirmă că reducerea drastică a vârstei de pensionare pentru judecătorii maghiari, precum și pentru procurori și notari de la 70 la 62 de ani constituie o discriminare nejustificată pe motive de vârstă, și întrucât la 20 iunie 2012 la CEDO au fost depuse două plângeri de către două grupuri de judecători maghiari solicitând o hotărâre de constatare că legislația Ungariei cu privire la reducerea vârstei de pensionare pentru judecători încalcă CEDO;

BC.  întrucât, la 11 martie 2013, parlamentul maghiar a adoptat Legea nr. XX din 2013 de modificare a limitelor de vârstă superioare, pentru a respecta parțial Decizia Curții Constituționale maghiare din 16 iulie 2012, respectiv Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 noiembrie 2012;

Reforma electorală

BD.  întrucât majoritatea guvernamentală din parlament a reformat sistemul electoral în mod unilateral, fără a încerca să se ajungă la un consens cu opoziția;

BE.  întrucât, ca urmare a recentei reforme electorale parlamentul ungar a votat, la 26 noiembrie 2012, pe baza proiectului depus individual de un deputat, Legea privind procedura referitoare la alegeri, care urmărea să înlocuiască înregistrarea anterioară automată a alegătorilor pentru toți cetățenii cu domiciliul în Ungaria, printr-un sistem de înregistrare voluntară, ca o condiție pentru exercitarea dreptului unei persoane de a vota;

BF.  întrucât cel de-al doilea amendament la Legea fundamentală, care consacră obligația de înregistrare a alegătorilor, a fost prezentat ca proiect de lege depus individual de un deputat, în aceeași zi ca și proiectul de lege privind procedura referitoare la alegeri, și anume la 18 septembrie 2012, și a fost adoptat la 29 octombrie 2012;

BG.  întrucât Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR au elaborat la 15 și 16 iunie 2012 un aviz comun referitor la Legea privind alegerea membrilor Parlamentului Ungariei;

BH.  întrucât, ca urmare a cererii Președintelui Republicii din 6 decembrie 2012, Curtea Constituțională a stabilit că obligația de înregistrare reprezintă o restricție nejustificată a drepturilor de vot ale rezidenților ungari, și prin urmare, este neconstituțională;

BI.  întrucât, deși consideră justificată înregistrarea alegătorilor pentru cetățenii care locuiesc în străinătate, Curtea Constituțională, în decizia sa din 4 ianuarie 2013, a hotărât că excluderea alegătorilor fără o adresă, dar care locuiesc în Ungaria, de la posibilitatea de a se înregistra personal este discriminatorie și că dispozițiile privind difuzarea publicității politice numai în mass-media publice în timpul campaniei electorale, precum și normele care interzic publicarea sondajelor de opinie publică în termen de șase zile de la alegeri, limitează în mod disproporționat libertatea de exprimare și libertatea presei

Legislația privind mass-media

BJ.  întrucât Uniunea Europeană este fondată pe valorile democrației și statului de drept și, deci, garantează și promovează libertatea de exprimare și informare, consacrate în articolul 11 al Cartei și în articolul 10 din CEDO, și întrucât aceste drepturi includ libertatea de a exprima opinii și libertatea de a primi și a comunica informații fără control, imixtiuni sau presiuni din partea autorităților publice;

BK.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că există o obligație pozitivă a statelor membre de a asigura pluralismul mass-mediei, ce decurge din articolul 10 al CEDO, și întrucât prevederile Convenției sunt similare cu cele cuprinse în articolul 11 al Cartei, ca parte din acquis-ul comunitar;

BL.  întrucât existența unei sfere publice autonome și puternice, bazate pe mass-media independente și pluraliste, constituie mediul necesar pentru exercitarea plenară a libertăților colective ale societății civile (cum ar fi dreptul de întrunire și de asociere), precum și a libertăților individuale (cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul de acces la informații) și întrucât jurnaliștii nu ar trebui să fie supuși presiunilor exercitate de proprietari, directori sau de guverne, și nici amenințărilor financiare;

BM.  întrucât Consiliul Europei și OSCE, prin declarații, rezoluții, recomandări, avize și rapoarte vizând libertatea presei, pluralismul și concentrarea mass-mediei au creat un corpus consistent de standarde paneuropene minime, comune în acest domeniu;

BN.  întrucât statele membre au datoria de a promova în mod constant și de a proteja libertatea de opinie, de exprimare, de informare și libertatea mass-mediei și întrucât, dacă aceste libertăți sunt afectate grav sau încălcate într-un stat membru, Uniunea este obligată să intervină în timp util și într-o manieră eficace, pe baza competențelor sale consacrate în tratate și în Cartă, pentru a proteja ordinea democratică și pluralistă europeană și drepturile fundamentale;

BO.  întrucât Parlamentul European și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la libertatea mass-media, pluralismul și concentrarea mass-mediei în UE și statele sale membre;

BP.  întrucât Parlamentul și Comisia au criticat o serie de prevederi legislative referitoare la media ungară, alături de reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-media și Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, de Secretarul General al Consiliului Europei, de Raportorul Special al ONU privind promovarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, de un mare număr de organizații internaționale și naționale ale jurnaliștilor, redactori și editori, ONG-uri active în domeniul drepturilor omului și a libertăților civile, precum și de către statele membre;

BQ.  întrucât criticile suscitate s-au referit în principal la adoptarea legislației în cadrul procedurii parlamentare a legiferării pe baza proiectelor legislative depuse individual de deputați, la gradul accentuat de ierarhizare a structurii supravegherii mass-mediei, la autoritatea managerială a președintelui Autorității de reglementare, la lipsa de dispoziții care să asigure independența autorității, la amploarea atribuțiilor acesteia în materie de supraveghere și sancționare, la impactul considerabil al anumitor dispoziții asupra conținutului programării, la lipsa unei reglementări specifice pentru mass-media, la lipsa de transparență din cadrul procedurilor de acordare prin licitație a licențelor și la caracterul vag al normelor, care riscă să ducă la acte arbitrare în aplicarea și executarea acestora;

BR.  întrucât în Rezoluția sa din 10 martie 2011 privind legea mass-media din Ungaria, Parlamentul a subliniat că Legea privind mass-media din Ungaria ar trebui să fie suspendată de urgență și revizuită pe baza observațiilor și propunerilor Comisiei, ale OSCE și ale Consiliului Europei; întrucât Parlamentul a solicitat Comisiei să continue monitorizarea și evaluarea atentă a conformității legii ungare privind media, astfel cum a fost modificată, cu legislația europeană și, în special, cu Carta;

BS.  întrucât Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei a subliniat că trebuie modificată legislația pentru a se rezolva încălcările libertății mass-mediei, cum ar fi intruziunile făcute în scop normativ pentru a hotărî informațiile și relatările tuturor furnizorilor media, impunerea de sancțiuni mass-mediei, restricțiile preventive ale libertății presei sub forma obligațiilor de înregistrare și excepțiile prevăzute în cazul protecției surselor jurnaliștilor; întrucât, în ceea ce privește independența și pluralismul mass-mediei, comisarul a declarat că trebuie abordate probleme precum garanțiile constituționale vulnerabilizate ale pluralismului, lipsa independenței organismelor de reglementare a mass-mediei, lipsa de garanții pentru independența serviciului public de radiodifuziune, precum și absența la nivel național a unor căi de atac eficiente pentru persoanele din mass-media cărora li se aplică deciziile Consiliului pentru mass-media;

BT.  întrucât Comisia și-a exprimat îngrijorarea față de conformitatea legii privind media cu Directiva serviciilor media audiovizuale și cu acquis-ul comunitar în general, în special în ceea ce privește obligația de a asigura o relatare echilibrată, aplicabilă tuturor furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale, punând, de asemenea, sub semnul întrebării conformitatea acestei legislații cu principiul proporționalității și cu respectarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale, principiul țării de origine și cerințele de înregistrare; întrucât, în urma negocierilor cu Comisia, parlamentul ungar a modificat legea pentru a remedia aspectele invocate de Comisie;

BU.  întrucât OSCE și-a exprimat rezerve serioase în ceea ce privește domeniul de aplicare material și teritorial al legislației ungare, componența politică omogenă a Autorității mass-media și a Consiliului mass-media, sancțiunile disproporționate impuse, lipsa unei proceduri automate de suspendare a sancțiunilor în cazul unei căi de atac în instanțele judecătorești împotriva unei hotărâri a Consiliului mass-media, încălcarea principiului confidențialității surselor jurnalistice și protecția valorilor familiale;

BV.  întrucât printre recomandările OSCE(7) se numără și eliminarea din textele de lege a cerințelor juridice referitoare la relatarea echilibrată și a altor indicații referitoare la conținut, protecția independenței editoriale, asigurări potrivit cărora norme diferite reglementează forme diferite de mass-media: tipărită, audiovizuală și online, eliminarea cerințelor de înregistrare considerate excesive, asigurări potrivit cărora organismul de reglementare este independent și competent, asigurarea obiectivității și pluralismului procesului de numire a organismelor care reglementează sectorul mass-mediei, evitarea includerii presei scrise sub jurisdicția organismului de reglementare și încurajarea efectivă a autoreglementării;

BW.  întrucât, deși legile au fost modificate în 2011 în urma negocierilor cu Comisia Europeană și în mai 2012, ca urmare a deciziei Curții Constituționale din decembrie 2011, invalidând ca neconstituționale mai multe dispoziții în ceea ce privește reglementarea conținutului presei tipărite, protecția surselor jurnaliștilor, cerința de a pune la dispoziție date și instituția Comisarului pentru Mass-media și Telecomunicații, Reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-media a deplâns faptul că au fost introduse mai multe amendamente, adoptate ulterior într-un termen scurt, fără consultarea părților interesate și că nu au fost îmbunătățite elemente fundamentale din legislație, în special numirea președintelui și a membrilor Autorității pentru mass-media și ai Consiliului pentru mass-media, influența lor foarte mare asupra conținutului mediei difuzate, impunerea unor amenzi mari și lipsa de garanții cu privire la independența financiară și editorială a radiodifuzorilor publici;

BX.  întrucât, deși salută modificările aduse legislației privind mass-media, adoptată în martie 2011, Raportorul special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare a subliniat că trebuie soluționate și celelalte preocupări referitoare la reglementarea conținutului media, la garanțiile insuficiente pentru a asigura independența și imparțialitatea Autorității mass-media, amenzile excesive și alte sancțiuni administrative, aplicabilitatea legislației privind mass-media la toate tipurile de mass-media, inclusiv a presei și a internetului, cerințele de înregistrare, precum și lipsa unei protecții suficiente a surselor jurnalistice;

BY.  întrucât analiza realizată de experții Consiliului Europei(8) (care au evaluat conformitatea legilor privind mass-media propuse spre modificare în 2012 cu textele Consiliului Europei care stabileau standardele europene în domeniul mass-media și libertatea de exprimare) a recomandat ca dispozițiile specifice cu privire la înregistrare și transparență, reglementarea conținutului, obligațiile vizând conținutul știrilor, protejarea surselor, serviciul public de mass-media și organismele de reglementare să fie revizuite masiv, clarificate și, în unele cazuri, eliminate;

BZ.  întrucât, în urma dialogului purtat cu UE și cu Secretarul General al Consiliului Europei, printr-un schimb de scrisori și reuniuni ale experților, în februarie 2013, au fost operate modificări legislative vizând consolidarea și garantarea independenței organismelor de reglementare mass-media, în special în ceea ce privește normele referitoare la condițiile de numire și alegere a președintelui Autorității naționale de mass-media și Infocomunicații și al Consiliului mass-mediei, respectiv procedura de selecție, persoana care face numirea și numirea repetată;

CA.  întrucât autoritățile ungare și-au declarat intenția de revizui normele privind restricțiile referitoare la publicitatea politică din cursul campaniilor electorale; întrucât guvernul maghiar se află în consultare cu Comisia Europeană în vederea perfecționării normelor privind publicitatea politică; întrucât cel de-al patrulea amendament impune o interdicție amplă și eventual vagă asupra exprimării vizând încălcarea demnității grupurilor, inclusiv a națiunii maghiare, care ar putea fi folosită pentru a interveni în mod arbitrar în libertatea de exprimare și ar putea avea un efect inhibitiv asupra jurnaliștilor și, de asemenea, asupra artiștilor și a altor persoane;

CB.  întrucât Autoritatea națională de mass-media și Infocomunicații și Consiliul mass-mediei nu au făcut evaluări privind efectele legislației asupra calității jurnalismului, a libertății editoriale și a calității condițiilor de muncă pentru jurnaliști;

Respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților

CC.  întrucât respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților este recunoscută în mod explicit printre valorile enunțate la articolul 2 din TUE, iar întrucât Uniunea s-a angajat să promoveze aceste valori și să combată excluderea socială, rasismul, antisemitismul și discriminarea;

CD.  întrucât nediscriminarea se numără printre drepturile fundamentale consacrate la articolul 21 din cartă;

CE.  întrucât responsabilitatea statelor membre de a garanta tuturor persoanelor respectarea drepturilor omului, indiferent de etnia sau de convingerile acestora, vizează toate nivelurile administrației publice, precum și autoritățile de aplicare a legii, și presupune, totodată, promovarea activă a toleranței și condamnarea cu fermitate a unor fenomene precum violența rasială, discursul antisemitic și anti-romi care incită la ură, în special atunci când este exprimat în forumurile oficiale sau publice, inclusiv în parlamentul Ungariei;

CF.  întrucât lipsa de reacție a autorităților însărcinate cu aplicarea legii în cazurile de infracțiuni comise din motive rasiale(9) a dus la neîncrederea în forțele de poliție;

CG.  întrucât trebuie remarcat faptul că Parlamentul ungar a adoptat acte legislative în domeniile penal și civil în scopul combaterii incitării rasiale și a discursului care instigă la ură;

CH.  întrucât, cu toate că intoleranța față de membrii comunității rome și ai comunității evreiești nu este o problemă asociată în mod exclusiv cu Ungaria, și întrucât alte state membre se confruntă cu aceeași problemă, evenimentele recente au dat naștere la îngrijorări în ceea ce privește intensificarea discursului anti-romi și a discursului antisemitic care instigă la ură în Ungaria;

CI.  întrucât s-a ajuns la o creștere masivă a nesiguranței sociale și a sărăciei ca urmare a aplicării retroactive a legislației din domeniul fiscal și al sistemului de pensii, ceea ce conduce nu doar la o îngrijorare în rândul populației, ci reprezintă și o încălcare a dreptului la proprietate, subminând drepturi și libertăți civile fundamentale;

Libertatea de religie sau credință și recunoașterea bisericilor

CJ.  întrucât libertatea de gândire, de conștiință și de religie, consacrată la articolul 9 din CEDO și la articolul 10 din Cartă constituie unul din fundamentele unei societăți democratice și întrucât, în acest domeniu, rolul statului ar trebui să fie de garant neutru și imparțial al dreptului de a practica diferite religii, credințe și convingeri;

CK.  întrucât Legea privind bisericile a instituit un nou regim juridic pentru reglementarea asociațiilor religioase și bisericilor din Ungaria, care a impus o serie de cerințe pentru recunoașterea bisericilor și a condiționat o astfel de recunoaștere de aprobarea prealabilă de către parlament, cu o majoritate de două treimi;

CL.  întrucât obligația prevăzută în Legea privind bisericile, de a obține recunoașterea de către parlament, ca o condiție pentru înființarea unei biserici, a fost considerată de către Comisia de la Veneția(10) drept o restrângere a libertății religiei;

CM.  întrucât, ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor retroactive ale Legii privind bisericile, peste 300 de biserici și-au pierdut statutul juridic de biserică;

CN.  întrucât, la solicitarea mai multor comunități religioase și a Comisarului ungar pentru drepturile fundamentale, Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea prevederilor Legii privind bisericile și, în Hotărârea sa 6/2013 din 26 februarie 2013, a statuat că unele dintre acestea erau neconstituționale și le-a anulat cu efect retroactiv;

CO.  întrucât, în decizia respectivă, deși nu pune la îndoială dreptul parlamentului de a stabili condițiile de fond pentru recunoașterea unei biserici, Curtea Constituțională a considerat că recunoașterea statutului de biserică printr-un vot în parlament ar putea duce la decizii părtinitoare din punct de vedere politic, și întrucât Curtea Constituțională a declarat că legea nu cuprinde nicio obligație de a prezenta o motivare detaliată a unei decizii prin care se refuză recunoașterea statutului de biserică, că nu a fost specificat niciun termen pentru acțiunile parlamentului și că legea nu a asigurat posibilitatea unei căi de atac efective în cazul unui refuz sau al lipsei unei decizii;

CP.  întrucât cel de al patrulea amendament la Legea fundamentală, adoptat la două săptămâni după hotărârea Curții Constituționale, a modificat articolul VII din Legea fundamentală și a acordat caracter constituțional prerogativei parlamentului de a adopta legi organice în scopul recunoașterii anumitor organizații implicate în activități religioase precum cultele religioase, anulând, astfel, decizia Curții Constituționale,

II - EVALUARE
Legea fundamentală a Ungariei și punerea sa în aplicare

1.  reamintește că respectarea legalității, ce include un proces transparent, responsabil și democratic de adoptare a legilor, de adoptare a unei Legi fundamentale și a unui sistem solid de democrație reprezentativă, întemeiat pe alegeri libere și pe respectarea drepturilor opoziției, constituie elemente esențiale ale conceptelor democrației și statului de drept, consacrate la articolul 2 din TUE, care prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”; Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați„, astfel cum sunt proclamate în preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană și al Cartei; regretă că instituțiile UE nu s-au ridicat întotdeauna la nivelul propriilor standarde în ceea ce privește protejarea valorilor fundamentale europene; subliniază, prin urmare, responsabilitatea lor deosebită în a pleda la nivelul Uniunii și în statele membre pentru protejarea drepturilor fundamentale europene în sensul articolului 2 din TUE;

2.  reiterează în mod ferm faptul că, deși elaborarea și adoptarea unei noi constituții intră în sfera de competențe a statelor membre, acestea, împreună cu UE, au responsabilitatea de a garanta conformitatea proceselor constituționale și a dispozițiilor constituțiilor cu angajamentele luate de statul membre în tratatul său de aderare la Uniunea Europeană; și anume, cu valorile comune ale Uniunii, ale cartei și ale CEDO;

3.  regretă faptul că procesul de elaborare și adoptare a Legii fundamentale a Ungariei nu a fost transparent, deschis, incluziv și, în esență, nu a avut, baza consensuală necesară unui proces constitutiv modern și democratic, slăbind, astfel, însăși legitimitatea Legii fundamentale,

4.  ia act de Decizia Curții Constituționale din 28 decembrie 2012, menționată mai sus, care statuează că parlamentul Ungariei și-a depășit autoritatea legislativă atunci când a adoptat o serie de norme permanente și generale în cadrul Dispozițiilor tranzitorii ale Legii fundamentale, printre altele, că „puterii constitutive îi revine sarcina și responsabilitatea de a clarifica situația după anularea parțială. Parlamentul clarifică situația juridică”, adăugând totodată cerința că aceasta nu înseamnă inserarea automată a dispozițiilor anulate în Legea fundamentală, fără distincție, deoarece parlamentul „trebuie să revizuiască aspectele legate de reglementare ale dispozițiilor netranzitorii anulate și trebuie să decidă asupra celor care necesită o reglementare repetată și asupra nivelului izvoarelor de drept. De asemenea, parlamentului îi revine sarcina de a decide asupra dispozițiilor - supuse unei reglementări repetate - care trebuie introduse în Legea fundamentală și asupra dispozițiilor care ar trebui prevăzute într-un act al parlamentului”;

5.  critică în mod ferm prevederile celui de al patrulea amendament la Legea fundamentală, care subminează supremația acesteia prin reintroducerea în text a unei serii de norme declarate neconstituționale anterior de către Curtea Constituțională, adică incompatibile, din motive de procedură sau de fond, cu Legea fundamentală;

6.  reamintește că, în Decizia sa din 28 decembrie 2012, menționată anterior, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod clar cu privire la standardele de constituționalitate, declarând că „în statele democratice bazate pe statul de drept, constituțiile conțin norme și cerințe procedurale și de fond constante. Cerințele constituționale procedurale și de fond nu se stabilesc la un nivel inferior în perioada Legii fundamentale, comparativ cu nivelul acestora de la momentul (Legii) Constituției. Cerințele unui stat constituțional bazat pe statul de drept continuă să fie aplicate în mod constant în prezent, constituind programe pentru viitor. Statul constituțional bazat pe statul de drept este un sistem de valori, principii și garanții constante”; consideră că o astfel de declarație clară și demnă este valabilă pentru Uniunea Europeană și toate statele sale membre;

7.  reamintește că valorile comune ale Uniunii, democrația și statul de drept necesită un sistem solid de democrație reprezentativă, întemeiat pe alegeri libere și pe respectarea drepturilor opoziției și că, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul 1 la CEDO, alegerile garantează „exprimarea opiniei poporului cu privire la alegerea legiuitorului”;

8.  consideră că, deși utilizarea legilor votate cu o majoritate de două treimi este comună în alte state membre și constituie o caracteristică a ordinii constituționale și juridice a Ungariei din 1990, utilizarea la scară largă a legilor organice în vederea instituirii unor norme foarte precise și detaliate subminează principiile democrației și statului de drept, deoarece a permis actualului guvern, ce se bucură de sprijinul unei majorități calificate, să fixeze definitiv opțiuni politice, iar în consecință, pentru orice nou guvern viitor ce va beneficia doar de o majoritate simplă în parlament, va fi mai dificil să răspundă schimbărilor sociale, diminuând, astfel, în mod potențial, importanța unor noi alegeri; consideră că o astfel de utilizare ar trebui reevaluată, pentru a se asigura că viitoarelor guverne și majorități parlamentare le este permis să legifereze în mod credibil și cuprinzător;

9.  consideră că utilizarea procedurii propunerilor de lege prezentate cu titlu individual de către deputați pentru a pune în aplicare dispozițiile Constituției (prin intermediul unor legi organice) nu constituie un proces legislativ transparent, responsabil și democratic deoarece acesteia îi lipsesc garanțiile privind dezbaterile și consultările sociale importante și s-ar putea aceasta să contravină Legii fundamentale care obligă guvernul (și nu deputații, în mod individual) să prezinte în parlament proiectele de lege necesare pentru punerea în aplicare a acesteia;

10.  ia act de Avizul Comisiei de la Veneția (nr. CDL-AD(2011)016), care „salută faptul că această nouă Constituție instituie o ordine constituțională bazată pe democrație, pe statul de drept și pe protecția drepturilor fundamentale în calitate de principii subiacente”; de asemenea, ia act de opinia Comisiei de la Veneția exprimată în avizul nr. CDL-AD(2012)001, potrivit căreia adoptarea unui număr mare de acte legislative într-o perioadă de timp foarte scurtă ar putea explica de ce unele din noile prevederi nu corespund standardelor europene; ia act, de asemenea, de Avizul Comisiei de la Veneția privind cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală (nr. CDL-AD(2013)012), în care se afirmă că „cel de-al patrulea amendament cauzează sau perpetuează deficiențe în sistemul constituțional din Ungaria”;

11.  salută faptul că Legea fundamentală a Ungariei reiterează și reafirmă articolele din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și că Ungaria, în calitate de a patra țară din UE, recunoaște limbajul maghiar al semnelor (LMS) ca limbaj complet dezvoltat și apără LMS ca parte a culturii maghiare la articolul H;

12.  salută faptul că, la articolul XV, Legea fundamentală a Ungariei interzice, în mod specific discriminarea pe criterii de rasă, culoare, gen, handicap, limbă, religie, opinii politice sau alt gen de opinii, origine națională sau socială, pe criterii financiare, pe criteriul nașterii sau în alte circumstanțe, și stipulează faptul că Ungaria va adopta măsuri speciale pentru a proteja copiii, femeile, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap în conformitate cu articolele 20-26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

Sistemul democratic de echilibru al puterilor

13.  reamintește că democrația și statul de drept necesită o separare a puterilor între instituții independente, întemeiată pe un sistem de echilibru al puterilor ce funcționează în mod adecvat și pe controlul efectiv al conformității legislației cu Constituția;

14.  reamintește că majoritatea constituțională a crescut numărul judecătorilor constituționali de la 11 la 15 și a eliminat cerința de a ajunge la un acord cu opoziția în ceea ce privește alegerea judecătorilor constituționali; este preocupat de faptul că din cauza acestor măsuri, 8 din cei 15 judecători constituționali actuali au fost aleși exclusiv de către majoritatea de două treimi (cu o excepție), incluzând doi membri noi care au fost numiți direct din funcția de deputat în parlament;

15.  salută introducerea posibilității de a depune două noi tipuri de plângeri constituționale pe lângă Curtea Constituțională și înțelege că un sistem democratic bazat pe statul de drept nu necesită în mod neapărat o curte constituțională pentru a funcționa în mod adecvat; cu toate acestea, reamintește că Avizul nr. CDL-AD (2011)016 al Comisiei de la Veneția, care prevede că, în statele care au optat pentru o curte constituțională, aceasta ar trebui să aibă dreptul de a verifica respectarea, de către toate legile, a drepturilor omului garantate în Constituție; consideră, prin urmare, că limitarea jurisdicției constituționale referitoare la legile privind bugetul central și impozitele slăbește garanțiile instituționale și procedurale de protecție a unei serii de drepturi constituționale și de control al competențelor parlamentului și guvernului în domeniul bugetar;

16.  reamintește că, potrivit Hotărârii nr. 45/2012 a Curții Constituționale, „Legalitatea constituțională nu presupune doar cerințe procedurale, formale și de drept public în materie de validitate, ci și cerințe de fond [...]. După caz, Curtea Constituțională poate chiar să examineze executarea liberă și constituționalizarea cerințelor de fond, a garanțiilor și a valorilor statelor democratice întemeiate pe statul de drept”;

17.  consideră că, având în vedere modificările sistematice aduse Legii fundamentale după voința politică, Curtea Constituțională nu își mai poate îndeplini rolul de organ suprem de protecție a Constituției, în special deoarece al patrulea amendament interzice în mod explicit Curții să analizeze modificările aduse Constituției care contrazic alte cerințe și principii constituționale;

18.  ținând seama de dreptul unui parlament ales în mod democratic de a adopta legi în conformitate cu drepturile fundamentale, cu respectarea minorităților politice și conform unei proceduri democratice adecvate și transparente, precum și de dreptul instanțelor de serviciu, atât ordinare cât și constituționale, de a garanta compatibilitatea legilor cu Constituția, subliniază importanța principiului separării puterilor și a unui sistem de control și echilibru al puterilor ce funcționează corect; este îngrijorat, în acest sens, de transferul de competențe în materie constituțională în avantajul parlamentului și în detrimentul Curții Constituționale, care subminează grav principiul separării puterilor și un sistem de control și echilibru al puterilor ce funcționează corect, ambele fiind consecințe logice esențiale ale statului de drept; salută, în acest sens, declarația comună din 16 mai 2013, de la Eger, a președinților Curților Constituționale din Ungaria și România, Péter Paczolay și Augustin Zegrean, în care a fost subliniată responsabilitatea deosebită a curților constituționale în țări care sunt guvernate cu majorități de două treimi;

19.  este, de asemenea, profund îngrijorat de acele prevederi din cel de al patrulea amendament care abrogă 20 de ani de jurisprudență constituțională, ce cuprinde un întreg sistem de principii fondatoare și cerințe constituționale, inclusiv orice eventuală jurisprudență care afectează aplicarea legislației UE și a legislației europene în materie de drepturile omului; ia act de faptul că Curtea a utilizat deja deciziile sale anterioare ca sursă de interpretare; este îngrijorat, totuși, de faptul că alte instanțe ar putea să nu fie în măsură să-și întemeieze hotărârile pe jurisprudența anterioară a Curții Constituționale;

20.  este, de asemenea, preocupat de conformitatea prevederii din cel de al patrulea amendament cu legislația UE care permite guvernului ungar să impună o taxă specială în vederea punerii în aplicare a hotărârilor Curții de Justiție a UE, ceea ce implică obligații de plată într-un moment în care bugetul de stat nu dispune de fonduri disponibile suficiente, iar datoria publică depășește jumătate din produsul intern brut; ia act de dialogul în curs dintre guvernul ungar și Comisia Europeană cu privire la această chestiune;

21.  critică procesul accelerat de adoptare a legilor importante, deoarece subminează drepturile partidelor de opoziție de a se implica efectiv în procesul legislativ, limitând, astfel, examinarea, de către acestea, a acțiunilor majorității și guvernului și, în esență, afectând în mod negativ sistemul de control și echilibru al puterilor;

22.  este preocupat de mai multe dispoziții din Legea LXXII din 2013 privind instituirea de noi norme și reglementări referitoare la supravegherea securității naționale, deoarece acestea ar putea avea un efect negativ asupra separării puterilor, independenței sistemului judiciar, respectării vieții private și a vieții de familie și a dreptului la o cale de atac eficace;

23.  reamintește că independența autorităților de protecție a datelor este garantată de articolul 16 din TFUE și de articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE;

24.  subliniază faptul că, în conformitate cu legislația UE, protecția împotriva îndepărtării din funcție pe durata mandatului este un element esențial al independenței autorităților naționale de protecție a datelor;

25.  evidențiază procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansată de Comisie împotriva Ungariei referitoare la legalitatea încetării mandatului fostului Comisar pentru protecția datelor în legătură cu independența adecvată a acestui organism, cauză care se află în prezent pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

26.  deplânge faptul că schimbările instituționale menționate anterior au dus la o fragilizare clară a sistemului echilibrului puterilor pe care îl necesită un stat de drept și principiul democratic al separării puterilor;

Independența sistemului judiciar

27.  reamintește că independența justiției este cerută de articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale și de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și este o cerință esențială a principiului democratic al separării puterilor, ce decurge din articolul 2 din TUE;

28.  reamintește că Curtea Constituțională, în Hotărârea nr. 33/2012, menționată anterior, a descris independența sistemului judiciar și a judecătorilor drept o realizare a Constituției istorice a Ungariei, declarând că „principiul independenței justiției, cu toate elementele sale, este o realizare dincolo de orice îndoială. Prin urmare, Curtea Constituțională statuează că independența judiciară, precum și principiul inamovibilității ce decurge din aceasta, reprezintă nu numai o prevedere normativă din Legea fundamentală, dar și o realizare a Constituției istorice. Astfel, acesta este un principiu de interpretare general obligatoriu, întemeiat pe prevederile Legii fundamentale, și care se aplică, de asemenea, atunci când se examinează alte conținuturi posibile ale Legii fundamentale(11)”;

29.  subliniază faptul că protejarea efectivă a independenței sistemului judiciar constituie baza democrației în Europa și este o condiție prealabilă pentru consolidarea încrederii reciproce între autoritățile judiciare din diferite state membre și, prin urmare, pentru o bună cooperare transfrontalieră în domeniul comun al justiției, pe baza principiului recunoașterii reciproce, consacrat la articolul 81 din TFUE (în materie civilă) și la articolul 82 din TFUE (în materie penală);

30.  regretă faptul că numeroasele măsuri adoptate, precum și unele reforme în curs, nu oferă garanții suficiente de protecție constituțională cu privire la independența sistemului judiciar și la independența Curții Constituționale a Ungariei;

31.  consideră că încetarea prematură a mandatului președintelui Curții Supreme de Justiție încalcă garantarea siguranței mandatului, care este un element esențial al independenței sistemului judiciar;

32.  salută Hotărârea 33/2012, menționată anterior, a Curții Constituționale în care aceasta statuează că încetarea obligatorie a activității judecătorilor la vârsta de 62 de ani este neconstituțională, precum și Hotărârea din 6 noiembrie 2012 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, menționată anterior, care a statuat că reducerea radicală a vârstei de pensionare a judecătorilor din Ungaria constituie o discriminare nejustificată pe motive de vârstă și reprezintă, prin urmare, o încălcare a Directivei 2000/78/CE a Consiliului;

33.  salută modificările la Legea CLXI din 2011 referitoare la organizarea și administrarea instanțelor din Ungaria și modificările la Legea CLXII din 2011 referitoare la statutul juridic și remunerarea judecătorilor din Ungaria, adoptate de parlamentul ungar la 2 iulie 2012, ce răspunde numeroaselor preocupări exprimate în Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012 și în avizul Comisiei de la Veneția;

34.  regretă, totuși, că nu toate recomandările Comisiei de la Veneția au fost puse în aplicare, în special cele referitoare la necesitatea limitării competențelor discreționare ale președintelui Biroului Judiciar Național, în ceea ce privește transferul cauzelor, fapt care poate afecta dreptul la un proces echitabil și dreptul la un judecător legitim; ia act de intenția exprimată de guvernul ungar de a revizui sistemul de transfer al cauzelor; consideră că ar trebui puse în aplicare recomandările în acest sens ale Comisiei de la Veneția;

35.  salută adoptarea Legii XX din 2013 privind modificările legislative referitoare la limita superioară de vârstă aplicabilă în cadrul anumitor relații juridice, care stabilește vârsta de pensionare a judecătorilor la vârsta de 65 de ani, la sfârșitul unei perioade de tranziție de zece ani și stabilește reintegrarea judecătorilor disponibilizați în mod ilegal;

36.  regretă, totuși, că, în cazul judecătorilor președinți de complete, Legea XX din 2013 prevede reintegrarea lor în funcțiile de conducere inițiale doar în cazul în care aceste funcții judiciare mai sunt vacante, cu consecința că doar câțiva judecători disponibilizați în mod ilegal au garanția că vor fi reintegrați în exact același post, cu aceleași sarcini și responsabilități pe care le dețineau înainte de a fi disponibilizați;

37.  salută propunerea Comisiei privind înființarea unui tabel de indicatori permanent referitor la justiția din toate cele 27 de state membre ale UE, propunere prezentată de vicepreședinta Reding, lucru ce demonstrează că protejarea independenței justiției este o preocupare generală a UE; subliniază faptul că aceste aspecte constituie motive serioase de îngrijorare în unele state membre; solicită extinderea propunerii privind un tabel de indicatori referitor la justiție pentru a cuprinde, de asemenea, justiția penală, drepturile fundamentale, statul de drept și democrația, astfel cum a s-a solicitat deja;

38.  recunoaște profesionalismul și dedicația comunității judiciare din Ungaria și angajamentul acesteia față de statul de drept și reamintește că, de la începutul procesului democratic în Ungaria, Curtea Constituțională a fost recunoscută ca un organism constituțional excepțional în Europa și în întreaga lume;

Reforma electorală

39.  reamintește faptul că reorganizarea districtelor electorale și adoptarea Legii privind alegerea membrilor în Parlamentul Ungariei și a Legii privind procedura electorală schimbă în mod considerabil cadrul juridic și instituțional pentru următoarele alegeri din 2014; regretă, prin urmare, faptul că aceste legi au fost adoptate în mod unilateral de către partidele de guvernământ, fără o consultare amplă cu opoziția;

40.  este preocupat de faptul că, în actualul mediu politic, dispozițiile în vigoare privind procedura de numire a membrilor în cadrul Comitetului electoral național nu garantează în mod adecvat o reprezentare echilibrată și nici independența acestuia;

41.  salută faptul că autoritățile ungare au solicitat, la 20 ianuarie 2012, avizul Comisiei de la Veneția cu privire la Legea privind alegerea deputaților în Parlamentul Ungariei; consideră, totuși, că este necesară o analiză cuprinzătoare pentru a se evalua peisajul electoral modificat în mod fundamental;

42.  salută faptul că Legea XXXVI din 2013 privind procedura referitoare la alegeri în Ungaria, în special articolul 42, prevede ca persoanele cu handicap să beneficieze, la cerere, de instrucțiuni în Braille, de informații pertinente ușor de citit, de mostre de buletin de vot în Braille la alegeri, precum și de accesibilitate deplină la alegeri, inclusiv de o atenție specială acordată nevoilor utilizatorilor de scaun rulant; în plus, în conformitate cu articolul 50 din legea sus-menționată, alegătorii cu handicap pot solicita să fie înregistrați la un alt centru de votare, mai accesibil, pentru a-și exprima voturile în circumscripția electorală în cauză, în conformitate cu obligația, prevăzută la articolul 81, de a înființa cel puțin un centru de votare pe deplin accesibil în fiecare circumscripție electorală;

Pluralismul mijloacelor media

43.  recunoaște eforturile depuse de autoritățile ungare care au condus la modificări legislative menite să corecteze o serie de deficiențe identificate cu scopul de a îmbunătăți legislația privind mass-media și de a o aduce în concordanță cu standardele UE și ale Consiliului Europei;

44.  salută dialogul constructiv continuu cu actorii internaționali și subliniază faptul că cooperarea dintre Consiliul Europei și guvernul ungar a avut rezultate concrete, reflectate în Legea XXXIII din 2013, care remediază unele dintre problemele evidențiate anterior în evaluările juridice ale legislației privind mass-media, în special în privința procedurilor de numire și de alegere a președinților Autorității pentru mass-media și ai Consiliului mass-mediei; reamintește, totuși, că există, încă, preocupări în ce privește independența Autorității pentru mass-media;

45.  își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele dispoziției din cel de al patrulea amendament care interzice publicitatea politică în mijloacele mass-media comerciale deoarece, deși obiectivul declarat al acestei dispoziții este reducerea costurilor campaniilor politice și crearea de oportunități egale pentru părți, aceasta pune în pericol furnizarea unor informații echilibrate; constată că guvernul maghiar se consultă cu Comisia Europeană pe tema reglementărilor privind publicitatea politică; constată că și în alte țări europene există restricții; ia act de Avizul Comisiei de la Veneția privind cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală a Ungariei (nr. CDL-AD(2013)012), în care se afirmă că „limitele impuse publicității politice trebuie privite în contextul juridic al statului membru respectiv” și că „interzicerea oricărei forme de publicitate politică în serviciile mass-media comerciale, care sunt utilizate pe o scară mai largă în Ungaria decât serviciile publice de mass-media, va priva opoziția de o posibilitate importantă de a-și prezenta ideile în mod eficace și, astfel, de a contracara poziția dominantă a guvernului în relatările mass-mediei”;

46.  reiterează apelul său adresat autorităților ungare de a lua măsuri în vederea elaborării sau comandării unor evaluări periodice proactive privind impactul legislației asupra sectorului mass-mediei (reducerea calității jurnalismului, cazuri de autocenzură, limitarea libertății editoriale și erodarea calității condițiilor de muncă și a siguranței locului de muncă pentru jurnaliști);

47.  deplânge faptul că înființarea Agenției Ungare de Știri (MTI) ca unic furnizor de știri pentru serviciile publice de radiodifuziune, chiar dacă se presupune că toate serviciile importante de radiodifuziune private dispun de un serviciu de știri propriu, a însemnat că aceasta are, practic, un monopol pe piață, având în vedere că cele mai multe dintre știrile prezentate sunt disponibile în mod gratuit; reamintește recomandarea Consiliului Europei de a elimina obligația impusă serviciilor de radiodifuziune publice de a utiliza agenția națională de știri, deoarece acest lucru constituie o restricție excesivă și injustă aplicată pluralității furnizării știrilor;

48.  ia act de faptul că autoritatea națională pentru concurență trebuie să efectueze evaluări periodice ale sectoarelor și piețelor media, subliniind eventualele amenințări la adresa pluralismului;

49.  subliniază faptul că nu trebuie să se abuzeze de măsurile vizând reglementarea accesului canalelor mass-media la piață, prin proceduri de acordare de licențe de difuzare și de autorizare a difuzării, prin norme privind siguranța și ordinea publică de stat, națională sau militară și prin norme privind moralitatea publică pentru a impune un control sau o cenzură politică sau partizană asupra mass-mediei, și subliniază faptul că trebuie asigurat un echilibru adecvat în acest sens;

50.  este preocupat de faptul că serviciul public de radiodifuziune este controlat de un sistem instituțional extrem de centralizat, care ia deciziile operaționale reale fără o examinare publică; subliniază că practicile părtinitoare și opace de organizare a licitațiilor, precum și informațiile pline de prejudecăți difuzate de serviciul public de radiodifuziune, care ajung la un public larg, distorsionează piața mass-media; subliniază faptul că, în conformitate cu Protocolul nr. 29 la Tratatul de la Lisabona (privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre), sistemul de radiodifuziune publică în statele membre este în mod direct legat de nevoile democratice, sociale și culturale ale fiecărei societăți și de necesitatea de a păstra pluralismul mass-mediei;

51.  reamintește că reglementările în materie de conținut mediatic ar trebui să fie clare și să permită cetățenilor și firmelor de media să prevadă cazurile în care se poate încălca legea, și ar trebui să stabilească consecințele juridice ale posibilelor încălcări; ia act cu îngrijorare de faptul că, în ciuda unor reglementări în materie de conținut atât de detaliate, pozițiile publice recente anti-romi au rămas până în prezent nesancționate de către Autoritatea pentru mass-media din Ungaria și solicită aplicarea echilibrată a legislației;

Drepturile persoanelor care aparțin minorităților

52.  ia act de faptul că parlamentul maghiar a adoptat acte legislative în domeniile penal și civil în scopul combaterii incitării rasiale și a discursului care instigă la ură; consideră că măsurile legislative adoptate constituie un punct de plecare important pentru realizarea obiectivului de a crea o societate fără intoleranță și discriminare în Europa, deoarece măsuri concrete se pot lua numai pe baza unei legislații ferme; evidențiază, totuși, că legislația trebuie implementată în mod activ;

53.  subliniază faptul că autoritățile din statele membre au o obligație pozitivă de a acționa în vederea evitării încălcării drepturilor minorităților, nu pot rămâne neutre și ar trebui să adopte măsurile juridice, educaționale și politice necesare atunci când se confruntă cu astfel de încălcări; ia act de modificarea din 2011 adusă codului penal cu scopul de a împiedica campaniile grupurilor extremiste ce vizează intimidarea comunităților de romi, modificare ce pedepsește cu până la trei ani de închisoare „comportamentul antisocial provocator” care provoacă teamă unui membru al unei comunități naționale, etnice, rasiale sau religioase; recunoaște rolul important al Guvernului Ungariei în lansarea, în 2011, în perioada în care a deținut președinția UE, a Cadrului european pentru strategiile naționale de integrare a romilor;

54.  ia act cu îngrijorare de modificările repetate aduse ordinii juridice care limitează drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen (LGBT), de exemplu prin încercarea de a exclude din definiția „familiei” prevăzută de Legea fundamentală cuplurile de același sex și copiii acestora, dar și alte structuri diferite de familii; subliniază faptul că acest lucru este contrar jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului și alimentează un climat de intoleranță față de persoanele LGBT;

55.  salută introducerea, de către cel de-al patrulea amendament, a unor dispoziții în Constituția Ungariei care stipulează că „Ungaria va depune eforturi pentru a oferi fiecărei persoane condiții decente de locuit și acces la serviciile publice” și că „guvernul central și administrația locală vor contribui, de asemenea, la crearea de condiții decente de locuit depunând eforturi de a oferi o locuință tuturor persoanelor fără adăpost”; își exprimă, totuși, preocuparea cu privire la faptul că „în vederea protejării ordinii publice, a siguranței publice, a sănătății publice și a valorilor culturale, un act adoptat de Parlament sau o ordonanță locală poate declara drept ilegală șederea într-un spațiu public cu titlu de domiciliu permanent într-o anumită parte a acestui spațiu public”, fapt ce ar duce la abordarea situației persoanelor fără adăpost cu ajutorul legislației penale; reamintește faptul că Curtea Constituțională a Ungariei a statuat că măsuri similare cuprinse în Legea privind infracțiunile mai puțin grave erau neconstituționale deoarece încălcau demnitatea umană;

Libertatea de religie sau credință și recunoașterea bisericilor

56.  constată cu îngrijorare că modificările aduse Legii fundamentale prin cel de al patrulea amendament conferă parlamentului competența de a recunoaște, prin intermediul unor legi organice și fără obligația constituțională de a justifica un refuz al recunoașterii, anumite organizații implicate în activități religioase, cum ar fi bisericile, ceea ce ar putea afecta în mod negativ obligația statului de a rămâne neutru și imparțial în relațiile sale cu diversele religii și credințe;

Concluzie

57.  reafirmă faptul că acordă cea mai mare importanță respectării principiului egalității dintre toate statele membre și refuză aplicarea de standarde duble în raport cu statele membre; subliniază faptul că situații, cadre juridice și prevederi similare ar trebui evaluate în același mod; afirmă că simpla modificare și adoptare a legilor nu pot fi considerate incompatibile cu valorile tratatelor; invită Comisia să identifice cazurile de incompatibilitate cu legislația UE și solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să judece astfel de cauze;

58.  conchide - din motivele prezentate anterior - că tendința sistemică și generală de a modifica în mod repetat cadrul constituțional și juridic în perioade de timp foarte scurte, precum și conținutul acestor modificări, sunt incompatibile cu valorile menționate la articolul 2, articolul 3 alineatul (1) și articolul 6 din TUE și deviază de la principiile menționate la articolul 4 alineatul (3) din TUE; consideră că - în cazul în care nu este corectată în timp util și în mod adecvat - această tendință va duce la un risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE;

III - RECOMANDĂRI
Preambul

59.  reafirmă faptul că prezenta rezoluția nu privește doar Ungaria, ci, în mod inseparabil, Uniunea Europeană în ansamblul său, precum și reconstrucția și dezvoltarea sa democratică după prăbușirea regimurilor totalitare din secolul 20; rezoluția privește familia europeană, valorile și standardele sale comune, caracterul inclusiv și capacitatea sa de a iniția un dialog; ea se referă la necesitatea de a pune în aplicare tratatele la care statele membre au aderat de bunăvoie. ea se referă la ajutorul reciproc și încrederea reciprocă pe care Uniunea, cetățenii săi și statele membre trebuie să o manifeste pentru ca aceste tratate să nu fie doar simple cuvinte pe hârtie, ci temeiul juridic al unei Europe adevărate, juste și deschise, care respectă drepturile fundamentale;

60.  împărtășește ideea unei Uniuni, care este nu numai o „uniune de democrații” ci și, de asemenea, o „Uniune a democrației”, întemeiată pe societăți pluraliste în care primează respectul pentru drepturile omului și statul de drept;

61.  reafirmă că, deși în vremuri de criză economică și socială s-ar putea ceda tentației de a ignora principiile constituționale, credibilitatea și robustețea instituțiilor constituționale joacă un rol esențial în susținerea politicilor economice, fiscale și sociale, precum și a coeziunii sociale;

Apel către toate statele membre

62.  invită statele membre să se conformeze fără întârziere obligațiilor prevăzute în tratat de a respecta, a garanta, a proteja și a promova valorile comune ale Uniunii, condiție indispensabilă pentru respectarea democrației și, prin urmare, a fondului cetățeniei Uniunii, pentru edificarea unei culturi a încrederii reciproce, care să permită o cooperare transfrontalieră eficientă, precum și a unui spațiu real de libertate, securitate și justiție;

63.  consideră că este de datoria morală și juridică a tuturor statelor membre, precum și a instituțiilor Uniunii, să apere valorile europene consacrate în tratate, în Carta drepturilor fundamentale și în Convenția europeană a drepturilor omului la care fiecare stat membru este semnatar și la care UE va adera în curând;

64.  invită parlamentele naționale să își consolideze rolul lor în monitorizarea respectării valorilor fundamentale și să denunțe orice riscuri de deteriorare a acestor valori, care pot apărea în interiorul frontierelor UE, cu scopul de a menține credibilitatea Uniunii față de țările terțe, credibilitate întemeiată pe seriozitatea cu care Uniunea și statele sale membre tratează valorile pe care le-au ales ca temelii;

65.  se așteaptă ca toate statele membre să adopte măsurile necesare, în special în cadrul Consiliului Uniunii Europene, pentru a contribui în mod loial la promovarea valorilor Uniunii și pentru a coopera cu Parlamentul și Comisia la monitorizarea respectării acestora, în special în cadrul „trialogului prevăzut la articolul 2”, menționat la punctul 85;

Apel către Consiliul European

66.  reamintește Consiliului European responsabilitățile sale în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție;

67.  constată cu dezamăgire că Consiliul European este singura instituție politică a UE care nu s-a exprimat în această privință, în timp ce Comisia, Parlamentul European, Consiliul Europei, OSCE și chiar Administrația SUA și-au exprimat îngrijorarea față de situația din Ungaria;

68.  consideră că Consiliul European nu poate rămâne pasiv în cazul în care unul din statele membre încalcă drepturi fundamentale sau implementează schimbări care pot afecta în mod negativ statul de drept din acea țară și, prin urmare, statul de drept din Uniunea Europeană în general, îndeosebi atunci când încrederea reciprocă în sistemul juridic și cooperarea judiciară ar putea fi puse în pericol, datorită faptului că acest lucru are un impact negativ asupra Uniunii înseși;

69.  invită Președintele Consiliului European să informeze Parlamentul cu privire la analiza pe care a făcut-o asupra situației;

Recomandări pentru Comisie

70.  invită Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor și de supraveghetor al aplicării dreptului Uniunii, sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

71.  reamintește Comisiei faptul că, prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și prin viitoarea aderare a Uniunii la CEDO, se validează o nouă arhitectură în dreptul Uniunii Europene, a cărui construcție va viza cu precădere drepturile omului, atribuind astfel Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, responsabilități sporite în materie;

Recomandări adresate autorităților ungare

72.  îndeamnă autoritățile ungare să implementeze, cât mai curând posibil, toate măsurile pe care Comisia Europeană, în calitate de gardian al tratelor, le consideră a fi necesare pentru a respecta pe deplin legislația UE, să respecte pe deplin hotărârile Curții Constituționale a Ungariei și să pună în aplicare, cât mai curând posibil, următoarele recomandări, în concordanță cu recomandările Comisiei de la Veneția, Consiliului Europei și ale altor organisme internaționale referitoare la protecția statului de drept și a drepturilor fundamentale, cu scopul de a respecta pe deplin statul de drept și cerințele sale esențiale privind structura constituțională, sistemul de control și echilibru al puterilor și independența sistemului judiciar, precum și o protecție solidă a drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare, a mass-mediei, a religiei sau convingerilor, a protecției minorităților și a combaterii discriminării, dar și a dreptului la proprietate:

Recomandări pentru instituțiile UE privind instituirea unui nou mecanism vizând aplicarea efectivă a articolului 2 din TUE

73.  reiterează necesitatea urgentă de a soluționa așa-numita „dilemă de la Copenhaga”, prin care UE adoptă o atitudine foarte strictă cu privire la respectarea valorilor comune și a standardelor de către țările candidate, dar nu dispune de instrumente eficace de monitorizare și sancționare, odată ce acestea au aderat la UE;

74.  solicită cu fermitate ca statele membre să fie evaluate periodic cu privire la respectarea permanentă a valorilor fundamentale ale Uniunii, precum și a cerințelor democrației și statului de drept, evitând orice standarde duble și ținând seama de faptul că o astfel de evaluare trebuie să se bazeze pe o înțelegere acceptată de comun acord, la nivel european, a standardelor constituționale și juridice; de asemenea, solicită cu fermitate ca situațiile similare din statele membre să fie monitorizate în același mod, în caz contrar încălcându-se principiul egalității statelor membre în raport cu tratatele;

75.  solicită o cooperare mai strânsă între instituțiile UE și alte organisme internaționale, în special cu Consiliul Europei și cu Comisia de la Veneția, precum și utilizarea experienței acestora în domeniul respectării principiilor democrației, drepturilor omului și ale statului de drept;

76.  recunoaște și salută inițiativele întreprinse, analiza efectuată și recomandările emise de Consiliul Europei, în special de Secretarul său general, de Adunarea Parlamentară, de Comisarul pentru Drepturile Omului și de Comisia de la Veneția;

77.  invită toate instituțiile UE să lanseze o reflecție și o dezbatere în comun - așa cum au solicitat, de asemenea, miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Danemarca și Finlanda, în scrisoarea adresată președintelui Comisiei, menționată anterior - cu privire la modul în care Uniunea poate fi echipată cu instrumentele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute în tratat în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, evitând, în același timp, orice riscuri de aplicare a unor standarde duble între statele sale membre;

78.  consideră că o viitoare revizuire a tratatelor ar trebui să ducă la o diferențiere mai clară între o fază inițială, menită să evalueze riscurile de încălcare gravă a valorilor menționate la articolul 2 din TUE, și o procedură mai eficientă într-o fază ulterioară, în care ar trebui întreprinse acțiuni în vederea soluționării încălcării efective, grave și persistente a acestor valori;

79.  având în vedere mecanismul instituțional actual prevăzut la articolul 7 din TUE, reiterează apelurile formulate în Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011), în vederea instituirii unui nou mecanism pentru a asigura respectarea, de către toate statele membre, a valorilor comune consacrate la articolul 2 din TUE și continuitatea „criteriilor de la Copenhaga”; acest mecanism ar putea lua forma unei „Comisii de la Copenhaga”, a unui „grup la nivel înalt”, a unui „grup al înțelepților”, sau a unei evaluări în conformitate cu articolul 70 din TFUE, și s-ar putea baza pe reformarea și întărirea mandatului Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, precum și pe cadrul unui dialog consolidat între Comisie, Consiliu și Parlamentul European cu privire la măsurile ce trebuie adoptate;

80.  reiterează faptul că crearea acestui mecanism ar implica reformularea mandatului Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, mandat ce ar trebui consolidat pentru a include monitorizarea periodică a respectării articolului 2 din TUE de către toate statele membre; recomandă ca un astfel de „Grup la nivel înalt de la Copenhaga” sau orice astfel de mecanism ar trebui să se bazeze pe mecanismele și structurile existente și să coopereze cu acestea; reamintește rolul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, care ar putea reuni activitățile extrem de valoroase ale diferitelor organisme de monitorizare existente ale Consiliului Europei și propriile date și analize ale agenției în scopul efectuării unor evaluări independente, comparative și periodice ale respectării articolului 2 din TUE de către statele membre ale UE;

81.  recomandă ca acest mecanism să:

82.  încredințează comisiei sale responsabile pentru protecția drepturilor cetățenilor, a drepturilor omului și a drepturilor fundamentale pe teritoriul Uniunii, precum și pentru stabilirea riscurilor clare de încălcare gravă, de către un stat membru, a principiilor comune, sarcina de a prezenta o propunere detaliată, sub forma unui raport, adresat Conferinței Președinților și plenului;

83.  încredințează comisiei sale responsabile pentru protecția drepturilor cetățenilor, a drepturilor omului și a drepturilor fundamentale pe teritoriul Uniunii și pentru stabilirea riscurilor clare de încălcare gravă a principiilor comune de către un stat membru, precum și comisiei sale responsabile pentru determinarea existenței unei încălcări grave și persistente de către un stat membru a principiilor comune statelor membre, sarcina de a urmări evoluția situației din Ungaria;

84.  intenționează ca, înainte de sfârșitul anului 2013, să convoace o conferință pe această temă, care să reunească reprezentanți ai statelor membre, ai instituțiilor europene, ai Consiliului Europei, ai Curților Constituționale și ai Curților Supreme naționale, ai Curții de Justiție a Uniunii Europene și ai Curții Europene a Drepturilor Omului;

IV - Acțiuni ulterioare

85.  invită autoritățile ungare să informeze Parlamentul, Comisia, președințiile Consiliului și Consiliului European, precum și Consiliul Europei cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor de la punctul 72;

86.  invită Comisia și Consiliul să desemneze fiecare câte un reprezentant care, împreună cu raportorul și raportorii alternativi ai Parlamentului European („trialogul prevăzut la articolul 2”), să efectueze o evaluare a informațiilor transmise de autoritățile ungare cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor de la punctul 72, precum și o monitorizare a eventualelor modificări viitoare pentru a asigura conformitatea cu articolul 2 din TUE;

87.  solicită Conferinței Președinților să evalueze oportunitatea recurgerii la mecanismele prevăzute în tratat, inclusiv la articolul 7 alineatul (1) din TUE, în cazul în care răspunsurile din partea autorităților ungare nu sunt conforme cu cerințele prevăzute la articolul 2 din TUE;

o
o   o

88.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Parlamentului, președintelui și guvernului Ungariei, președinților Curții Constituționale și Kúriei, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, Agenției pentru Drepturi Fundamentale, Consiliului Europei și OSCE.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0053. (2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154. (3) JO C 33 E, 05.2.2013, p. 17. (4) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 49. (5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0500. (6) Aceste legi includ în legile organice toate prevederile care necesită o majoritate de două treimi, legi organice care conțin dispoziții specifice ca trebuie adoptate prin simpla majoritate, precum și acte care conțin prevederi ce necesită o majoritate prezentă de două treimi din deputați. (7) Analiza juridică trimisă guvernului ungar la 28 februarie 20112011 http://www.osce.org/fom/75990A se vedea și studiul și evaluarea din septembrie 2010: http://www.osce.org/fom/71218 (8) „Raport de specialitate întocmit de experți din cadrul Consiliului Europei cu privire la legislația ungară privind mass-media: Legea CIV din 2010 privind libertatea presei și normele fundamentale referitoare la conținuturile mediatice și Legea CLXXXV din 2010 privind serviciile media și mass-media, 11.05.12”. (9) Raport al Raportorului Special al ONU privind formele actuale de rasism, discriminarea rasială, xenofobia și formele de intoleranță conexe (A/HRC/20/33/Add. 1). (10) Avizul Comisiei de la Veneția 664/2012 din 19 martie 2012 referitor la Actul CCVI din 2011 privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și statutul juridic al bisericilor, confesiunilor și comunităților religioase din Ungaria (CDL-AD(2012)004). (11) Punctul (80) din hotărâre. (12) A se vedea Documentul de lucru nr. 5.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la inundațiile din Europa (2013/2683(RSP))

P7_TA(2013)0316 RC-B7-0319/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 191 și articolul 196 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, Comunicarea Comisiei privind viitorul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (COM(2011)0613) și rezoluția PE din 15 ianuarie 2013 privind Fondul european de solidaritate, implementarea și aplicarea acestuia(1),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 5 septembrie 2002 referitoare la inundațiile din Europa(2), din 8 septembrie 2005 referitoare la catastrofele naturale (incendii și inundații) din Europa(3), din 18 mai 2006 referitoare la dezastrele naturale (incendii forestiere, secete și inundații) - aspecte legate de agricultură(4), de dezvoltarea regională(5) și de mediu(6), din 7 septembrie 2006 referitoare la incendii forestiere și inundații(7), din 17 iunie 2010 privind inundațiile din țările Europei Centrale, în special Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria şi România şi în Franţa(8), și din 11 martie 2010 referitoare la catastrofele naturale majore care au avut loc în Regiunea Autonomă Madeira și la efectele furtunii Xynthia în Europa(9),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice - Către un cadru european de acțiune” (COM(2009)0147), Comunicarea Comisiei privind o abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și provocate de om (COM(2009)0082), precum și Comunicarea Comisiei intitulată „Consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare” (COM(2010)0600),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Regiunile în 2020 – evaluarea viitoarelor provocări pentru regiunile UE” (SEC(2008)2868),

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât s-a produs un dezastru natural major, în forma inundațiilor, în numeroase țări europene, printre care Germania, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Franța și Spania;

B.  întrucât frecvența, gravitatea, complexitatea și impactul dezastrelor naturale și antropice în întreaga Europă au crescut cu rapiditate în ultimii ani,

C.  întrucât inundațiile au provocat daune serioase orașelor mari și mici, municipalităților, infrastructurilor, afacerilor, agriculturii și zonelor rurale, au distrus elemente ale patrimoniului natural și cultural, au lăsat în urmă morți și răniți și au obligat mii de oameni să-și părăsească casele;

D.  întrucât Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) a fost creat pentru a face față dezastrelor naturale majore și pentru a oferi asistență financiară statelor afectate de dezastre;

E.  întrucât este necesară o reconstrucție sustenabilă a zonelor distruse sau afectate de catastrofă pentru a repara pierderile economice, sociale și de mediu suferite;

F.  întrucât capacitatea preventivă a Uniunii Europene pentru a face față tuturor tipurilor de dezastre naturale trebuie mărită, și întrucât operabilitatea și coordonarea diferitelor instrumente al Uniunii trebuie îmbunătățite, pentru a reuși o prevenire sustenabilă a dezastrelor;

G.  întrucât zonele montane și zonele de-a lungul râurilor și văilor și-au pierdut o parte din capacitatea de absorbție a apei ca urmare a defrișărilor neecologice, agriculturii intensive, a proiectelor mari de construcții de infrastructură, a urbanizării, precum și a impermeabilizării solului de-a lungul râurilor și văilor,

1.  își exprimă empatia și solidaritatea față de locuitorii din statele membre, regiunile și municipalitățile afectate de catastrofă; ia act de consecințele grave ale acestora și transmite condoleanțe familiilor victimelor;

2.  recunoaște eforturile neîntrerupte ale unităților de siguranță și protecție civilă, ale echipelor de salvare și ale voluntarilor, pentru a salva vieți și a minimiza daunele în zonele afectate;

3.  salută acțiunile statelor membre care au oferit asistență pentru zonele afectate, solidaritatea europeană concretizându-se prin asistența reciprocă acordată în situații adverse;

4.  subliniază faptul că degradarea solului, provocată sau exacerbată de activitatea umană, cum ar fi practicile agricole și forestiere inadecvate, afectează capacitatea solului de a continua să își exercite pe deplin funcția sa esențială de prevenire a dezastrelor naturale;

5.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită planificării și să analizeze problema unor politici sustenabile de utilizare a terenurilor, a capacității de absorbție a ecosistemelor și a celor mai bune practici, precum și să-și îmbunătățească capacitatea de control al inundațiilor și sistemele de drenaj;

6.  subliniază că prevenirea eficientă a inundațiilor trebuie abordată prin strategii precise de management al riscurilor la nivel interregional și transfrontalier, unde există un mare potențial pentru coordonare și pentru implementarea unei reacții de urgență comune;

7.  recunoaște că mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene a ajutat statele membre să coopereze și să minimizeze efectele situației de urgență; solicită Comisiei și statelor membre să simplifice normele și procedurile de activare a acestui mecanism;

8.  subliniază oportunitatea existentă în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană ca statele membre și regiunile implicate să trateze managementul riscurilor ca o prioritate de investiții pentru următoarea perioadă de programare, care este în prezent în curs de negociere, și le solicită să facă acest lucru;

9.  subliniază faptul că programele de prevenire a inundațiilor trebuie implementate de către statele membre prin strategii preventive cuprinzătoare; subliniază că politicile pentru situații de urgență, inclusiv prevenirea și reacția, necesită o implicare mai mare a regiunilor, municipalităților și comunităților locale, care ar trebui încurajate să includă politicile pentru situațiile de urgență în strategiile lor;

10.  solicită Consiliului și Comisiei ca, imediat după ce primesc toate solicitările necesare din partea statelor membre, să ia toate măsurile necesare pentru a oferi o finanțare rapidă și adecvată din FSUE; subliniază că este urgentă acordarea unei asistențe financiare din FSUE țărilor afectate de acest dezastru natural;

11.  solicită Comisiei să elaboreze un nou Regulament privind FSUE, simplificat, care să permită Comisiei, printre altele, să transfere fonduri imediat ce statele membre afectate solicită asistență;

12.  subliniază că investițiile în prevenirea inundațiilor, în cadrul programelor operaționale naționale din domeniu, necesită resurse financiare adecvate, acestea constituind un instrument important pentru a face guvernele statelor membre capabile să creeze și să implementeze politici de prevenire a inundațiilor; subliniază că investițiile în sprijinul prevenirii dezastrelor ar trebui să aibă la bază o abordare ecosistemică;

13.  consideră că consecințele dezastrelor au un impact negativ asupra utilizării fondurilor UE; solicită ca reprogramarea în statele membre să fie făcută cu flexibilitatea necesară, în vederea sprijinirii reconstrucției zonelor afectate și a selectării celor mai potrivite proiecte;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și autorităților regionale și locale din zonele afectate.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0003. (2) JO C 272 E, 13.11.2003, p. 471. (3) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 322. (4) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 363. (5) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 369. (6) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 375. (7) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 240. (8) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 128. (9) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 88.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitor la reformarea structurii sectorului bancar din UE (2013/2021(INI))

P7_TA(2013)0317 A7-0231/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 120 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Directiva 2010/76/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/48/CE și a Directivei 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare,

–  având în vedere raportul din 2 octombrie 2012 al Grupului de experți la nivel înalt (GENI)(1) privind reforma structurală a sectorului bancar din UE,

–  având în vedere concluziile reuniunilor G20 care au avut loc la Londra în 2009, la Cannes în 2011 și la Moscova în 2013,

–  având în vedere Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2007/64/CE în ceea ce privește băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum și gestionarea crizelor și propunerile din 20 iulie 2011 privind o directivă a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții (COM(2011)0453) și, respectiv, un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (COM(2011)0452),

–  având în vedere propunerea din 6 iunie 2012 privind o directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții și de modificare a Directivelor Consiliului 77/91/CEE și 82/891/CEE, a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE și 2011/35/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (COM(2012)0280),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 13 și 14 decembrie 2012,

–  având în vedere recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară din octombrie 2011 privind atributele-cheie ale mecanismelor de rezoluție performante destinate instituțiilor financiare și din noiembrie 2010 privind intensitatea și eficacitatea supravegherii IFIS-urilor,

–  având în vedere documentul consultativ al Comitetului de la Basel privind supravegherea bancară din noiembrie 2011 intitulat „Băncile de importanță sistemică globală: metodologia de evaluare și cerințe suplimentare legate de capacitatea de absorbție a pierderilor”,

–  având în vedere inițiativele statelor membre în domeniul reformei structurale a sectorului bancar, inclusiv legea franceză Loi de séparation et de régulation des activités bancaires, legea germană Trennbankengesetz, raportul comisiei independente referitor la activitatea bancară și reforma Vickers în Regatul Unit și normele Volcker în Statele Unite,

–  având în vedere raportul pe 2012 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Garanții implicite pentru datoriile băncilor: Unde ne aflăm?”(2) și raportul pe 2009 al OCDE intitulat „Adevărul evident: necesitatea luării de măsuri în ceea ce privește acțiunile băncilor”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 privind sistemul bancar paralel(4),

–  având în vedere declarația Eurogrupului din 25 martie 2013 cu privire la criza din Cipru(5),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0231/2013),

A.  întrucât, de la debutul crizei, între 2008 și sfârșitul anului 2011 (inclusiv prin recapitalizarea Northern Rock din 2007), sectorul financiar a primit ajutoare de stat în valoare de peste 1,6 trilioane EUR (12,8 % din PIB-ul UE), dintre care aproximativ 1 080 miliarde EUR pentru garanții, 320 de miliarde EUR pentru măsuri de recapitalizare, 120 de miliarde EUR pentru active deficitare și 90 de miliarde EUR pentru măsuri de lichiditate(6); întrucât Comisia a impus o restructurare substanțială a băncilor care beneficiază de ajutoare, inclusiv prin reducerea anumitor activități, pentru a asigura viabilitatea viitoare a acestora fără alt sprijin public și pentru a compensa denaturarea concurenței cauzată de subvențiile primite;

B.  întrucât aceste acțiuni de salvare a băncilor finanțate de stat au condus la o creștere masivă a datoriei publice în statele membre ale UE;

C.  întrucât la cinci ani de la criza economică și financiară globală din 2008, economia UE a rămas într-o stare de recesiune, statele membre oferind subvenții și garanții implicite băncilor, în parte din cauza punerii necorespunzătoare în aplicare a cadrului economic și fiscal;

D.  întrucât, în raportul său pe 2012, OCDE estimează valoarea garanțiilor publice implicite, ca economii de costuri pentru băncile din UE, la aproximativ 100 de miliarde USD pentru anul 2012, cu diferențe mari între bănci și statele membre, cele mai mari avantaje revenind băncilor celor mai mari, în special dacă sunt considerate slabe, precum și băncilor din statele membre cu cel mai mare rating al obligațiunilor suverane; întrucât, potrivit aceluiași raport, aceste garanții nu se referă doar la băncile încadrate în categoria IFIS („instituție financiară de importanță sistemică”) potrivit metodologiei Consiliului pentru Stabilitate Financiară;

E.  întrucât un cadru normativ european slab, cu apetența excesivă pentru risc, efectul de levier excesiv, cerințele de capital propriu și lichiditate inadecvate și complexitatea excesivă a sistemului bancar global, sectoarele bancare mult prea mari din economiile mici, absența controalelor și a supravegherii, expansiunea excesivă a tranzacțiilor cu instrumente derivate, evaluările incorecte de rating și sistemele excesive de prime și managementul necorespunzător al riscurilor se află la originea crizei financiare, ele fiind alimentate în mare măsură de expunerile pe proprietăți rezidențiale care s-au substituit activităților de pe piața de capital și de supravegherea insuficientă;

F.  întrucât caracterul lipsit de prudență al standardelor contabile, ca urmare a adoptării standardelor internaționale de raportare financiară, a avut și continuă să aibă un rol esențial, care le-a permis băncilor să ofere o imagine a conturilor lor care nu a fost și nu este întotdeauna adevărată și corectă, în special cu privire la IAS 39 referitor la provizioanele pentru pierderile din credite;

G.  întrucât, în Europa, riscurile s-au acumulat și la nivelul băncilor comerciale, care au acordat împrumuturi în sectorul imobiliar pe baza unei gestionări defectuoase a riscurilor, orientată pe termen scurt;

H.  întrucât, astfel cum evidențiază analiza grupului de experți la nivel înalt, nu a existat un anumit model de afaceri care să înregistreze performanțe deosebit de bune sau deosebit de slabe pe perioada crizei financiare;

I.  întrucât profiturile din sectorul financiar au fost deseori privatizate, în timp ce riscurile și pierderile au fost naționalizate; întrucât riscul și răspunderea trebuie să meargă în paralel într-o economie socială de piață;

J.  întrucât fragilitatea structurală actuală de după criză a sistemului bancar din UE demonstrează necesitatea de a consolida arhitectura supravegherii financiare și a gestionării crizei la nivel european, inclusiv reformele structurale în cazul anumitor bănci, pentru a răspunde nevoilor mai generale ale economiei;

K.  întrucât băncile nu ar trebui să prevaleze în fața interesului public;

L.  întrucât legea Glass-Steagall din Statele Unite din 1933 privind separarea bancară a contribuit la soluționarea celei mai dificile crize financiare globale care a avut loc înaintea crizei actuale și întrucât investițiile bancare speculative și falimentele financiare au crescut semnificativ de la abrogarea acestei legi în 1999;

M.  întrucât la nivelul UE s-au adoptat o serie de inițiative importante în vederea prevenirii unei noi crize bancare, a creșterii protecției contribuabililor și clienților cu amănuntul și a creării unor sisteme de plată solide și durabile;

N.  întrucât cea de-a 8-a ediție (din decembrie 2012) a tabloului de bord al piețelor de consum al Comisiei arată clar că încrederea consumatorilor din UE în serviciile bancare este la cel mai de jos nivel din toate timpurile;

O.  întrucât recentul pachet de măsuri de salvare a băncilor pus în aplicare în Cipru prevedea inițial o taxă pentru toate depozitele bancare, subminând astfel încrederea în sistemul de garantare a depozitelor din țara respectivă;

P.  întrucât un studiu realizat de Banca Reglementelor Internaționale (BIS) sugerează că din momentul în care volumul împrumuturilor în sectorul privat depășește PIB-ul unei țări, ca indicator al dimensiunii sectorului financiar, iar ocuparea relativă a forței de muncă în acest sector crește rapid, un sector financiar excesiv de dezvoltat poate avea un impact negativ asupra creșterii productivității, întrucât resursele umane și financiare sunt absorbite din alte sectoare ale activității economice(7);

Q.  întrucât, în contextul crizei din Cipru, Eurogrupul a confirmat principiul potrivit căruia raportul dintre dimensiunea sectorului bancar și PIB [-ul unui stat membru] ar trebui să fie limitat, cu scopul de a soluționa dezechilibrele din sectorul bancar și de a promova stabilitatea financiară, astfel că, în absența unor fonduri substanțiale la nivelul UE pentru rezolvarea acestei probleme, limitele aplicate dimensiunii, complexității și intercorelării dintre bănci vor fi benefice pentru stabilitatea sistemică;

R.  întrucât simpla separare a instituțiilor financiare în unități de investiții și de servicii de retail nu soluționează problema referitoare la IFIS și legătura dintre volumul fondului de redresare și rezoluție, pe de o parte și echilibrul instituțiilor cu relevanță sistemică din punct de vedere al creditelor, plăților și depozitelor, pe de altă parte;

S.  întrucât procesul de transformare în direcția unui sector bancar mai durabil, mai puțin sistemic și viabil pare să difere de la un stat membru la altul;

T.  întrucât grupul de experți la nivel înalt concluzionează că criza financiară demonstrează că nu a existat un anumit model de afaceri care să înregistreze performanțe deosebit de bune sau deosebit de slabe în sectorul bancar european; întrucât analiza grupului de experți la nivel înalt a dezvăluit o apetență excesivă pentru risc, deseori pentru instrumente de tranzacționare deosebit de complexe sau pentru credite imobiliare fără garanții de capital suficiente și o utilizare excesivă a finanțării pe termen scurt și legături semnificative între instituțiile financiare, care au condus la un nivel ridicat de riscuri sistemice în perioada premergătoare crizei financiare;

U.  întrucât grupul de experți la nivel înalt subliniază faptul că o simplă clasificare (bancă de retail sau bancă de investiții) nu descrie în mod adecvat modelul de afaceri al unei bănci, performanțele și propensiunea de a-și asuma riscuri ale acesteia; întrucât modelele de afaceri sunt diferite din punct de vedere al mai multor dimensiuni-cheie, precum dimensiunea, activitățile, modelul de venituri, structura capitalurilor și structura finanțării, forma de proprietate, structura corporativă și aria geografică, și au evoluat substanțial de-a lungul timpului;

V.  întrucât s-a demonstrat că riscurile pot fi generate atât de departamentele de retail, cât și departamentele de investiții ale băncilor;

W.  întrucât propunerea Comisiei ar trebui să includă o abordare bazată pe principii a reformelor structurale din sectorul bancar european, care este conformă și complementară cu legislația actuală și viitoare a Uniunii privind serviciile financiare; întrucât Autoritatea Bancară Europeană (ABE) ar trebui să joace un rol esențial în acest sens, dezvoltând standarde tehnice relevante pentru a asigura o aplicare consecventă de către autoritățile competente, inclusiv Banca Centrală Europeană (BCE), la nivelul Uniunii;

X.  întrucât instituțiile locale și regionale descentralizate din sectorul bancar din statele membre s-au dovedit a fi stabile și benefice din punct de vedere al finanțării economiei reale;

Y.  întrucât este necesar ca băncile să dețină capitaluri mai mari și de calitate superioară și rezerve de lichiditate mai mari și finanțare pe termen mai lung;

Z.  întrucât nu este nici fezabil, nici de dorit să se efectueze o separare a activităților bancare după intrarea acestora în colaps, un regim eficace de redresare și rezoluție este necesar pentru a oferi autorităților un set credibil de instrumente, inclusiv o bancă-punte, astfel încât să poată interveni suficient de repede și din timp la o bancă cu probleme sau în pericol de prăbușire pentru a permite continuarea funcțiilor sale financiare și economice esențiale, reducând, totodată, la minimum impactul asupra stabilității financiare și făcând în așa fel încât pierderile corespunzătoare să fie imputate acționarilor și creditorilor care au suportat riscul de a investi în instituția respectivă, și nu contribuabililor sau depunătorilor; întrucât astfel de planuri de redresare și rezoluție nu sunt necesare pentru alte tipuri de societăți private, ceea ce sugerează că există o problemă specifică în ceea ce privește piața serviciilor financiare; întrucât, dacă piața ar funcționa corespunzător, instituțiile financiare ar putea falimenta fără să fie nevoie de planuri de redresare și rezoluție, însemnând că problema rezidă în structurile și legăturile reciproce dintre instituțiile bancare;

AA.  întrucât autoritățile de supraveghere și de rezoluție trebuie să beneficieze în mod necesar de dreptul de a putea elimina în mod efectiv impedimentele din calea posibilităților de rezoluție a instituțiilor de creditare și întrucât băncile trebuie să fie forțate să își demonstreze capacitatea de rezoluție; întrucât introducerea unor regimuri obligatorii de redresare și rezoluție oferă șansa de a influența structura sectorului bancar, de a reduce complexitatea instituțiilor și de a restrânge sau a desființa anumite sectoare și produse comerciale;

AB.  întrucât, în ceea ce privește abrogarea garanției implicite de care beneficiază numeroase bănci, unul dintre instrumentele cele mai importante ale regimului de redresare și rezoluție propus de Comisie este dreptul autorităților de a interveni din timp, cu mult înainte de momentul în care banca nu mai este viabilă, și de a le solicita băncilor să își modifice strategia de afaceri, dimensiunea sau profilul de risc, astfel încât situația să se poată rezolva fără a se apela la sprijin financiar public extraordinar;

AC.  întrucât băncile nu ar trebui să mai fie niciodată lăsate să devină într-atât de mari încât falimentul lor să provoace riscuri sistemice pentru întreaga economie, obligând guvernul și contribuabilii să le salveze și întrucât în felul acesta problema băncilor care sunt prea mari pentru a falimenta ar fi eliminată;

AD.  întrucât băncile nu trebuie să mai ajungă la asemenea dimensiuni – nici chiar pe teritoriul unui singur stat membru – încât să constituie un risc sistemic într-un stat național, iar contribuabilii să trebuiască să suporte costul pierderilor;

AE.  întrucât sectorul bancar din UE rămâne foarte concentrat: 14 grupuri bancare europene sunt IFIS și 15 bănci europene dețin 43% din piață (ca total active) și reprezintă 150% din PIB-ul UE-27, unele state membre înregistrând ponderi chiar mai mari; întrucât raportul active bancare-PIB s-a triplat din 2000 încoace; întrucât raportul active bancare-PIB s-a multiplicat de patru ori în Luxemburg, Irlanda, Cipru, Malta și Regatul Unit, întrucât sectorul bancar european este extrem de diversificat, atât ca dimensiune, cât și ca model de afaceri,

AF.  întrucât trecutul nu a demonstrat că un model de separare ar putea contribui în mod pozitiv la evitarea unei viitoare crize financiare sau la diminuarea riscului unei astfel de crize,

AG.  întrucât, în prezent, statul garantează și, implicit, subvenționează întregul sistem financiar prin sprijin sub formă de lichidități, sisteme de garantare a depozitelor și programe de naționalizare; întrucât este corect ca statul să garanteze numai servicii esențiale ce asigură funcționarea corectă a economiei reale, precum sistemele de plată și facilitățile de descoperire de cont; întrucât scopul reformei structurale este acela de a se asigura că statul garantează doar servicii esențiale și că serviciile neesențiale se tranzacționează pe piață, în schimbul unui preț,

AH.  întrucât este necesar ca piețele de capital să poată satisface necesitățile financiare europene într-un moment în care creditele bancare sunt foarte limitate; întrucât în Europa este necesară o creștere a disponibilității surselor alternative de finanțare, în special prin dezvoltarea alternativelor de pe piața de capital, cu scopul de a reduce dependența față de finanțarea bancară, astfel cum este identificată în Cartea verde a Comisiei privind finanțarea pe termen lung a economiei europene,

AI.  întrucât finanțarea economiei reale de către bănci este semnificativ mai mare în majoritatea statelor membre decât în Regatul Unit sau în Statele Unite,

AJ.  întrucât intensificarea concurenței în sectorul bancar european este un obiectiv deosebit de important; întrucât volumul cerințelor legislative și de reglementare aplicate băncilor, deși într-adevăr justificate din multe motive, riscă să creeze bariere la intrarea în sector și, prin aceasta, facilitează consolidarea pozițiilor dominante ale grupurilor bancare existente,

AK.  întrucât sectorul bancar din UE se confruntă cu schimbări structurale de mare amploare, determinate de modificarea situației pieței și de reformele de reglementare ample, precum punerea în aplicare a reglementărilor Basel III,

AL.  întrucât raportul comisiei independente referitor la activitatea bancară și reformele Vickers în Regatul Unit precizează, de mai multe ori, că recomandările lor constituie o abordare strategică pentru băncile din Regatul Unit,

1.  salută analiza GENI și recomandările privind reforma bancară și le consideră o contribuție utilă la inițierea reformelor;

2.  salută consultarea organizată de Comisie cu privire la reforma structurală a sectorului bancar din UE din 16 mai 2013;

3.  opinează că inițiativele naționale de reformă structurală necesită un cadru la nivelul UE pentru a prezerva și a preveni fragmentarea pieței unice a UE, respectând totodată diversitatea modelelor bancare naționale;

4.  opinează că reformele actuale ale sectorului bancar din UE (inclusiv Directivele și Regulamentul privind cerințele de capital, Directiva privind redresarea și rezoluția, Mecanismul de supraveghere unic, Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor, Directiva și Regulamentul privind piețele de instrumente financiare și inițiativele legate de sistemul bancar paralel) sunt vitale; salută intenția Comisiei de a prezenta o directivă pentru reforma structurală a sectorului bancar din UE, pentru a soluționa problemele pe care le suscită băncile „prea mari pentru a intra în faliment” și subliniază că aceasta trebuie să fie complementară în raport cu reformele menționate mai sus;

5.  insistă ca evaluarea de impact a Comisiei să includă evaluări ale propunerilor de reformă structurală GENI, Volker, Vickers, franceză și germană, ca ea să indice costurile, atât pentru finanțele publice, cât și pentru stabilitatea financiară, suportate prin falimentul băncilor cu sediul în UE în cursul crizei actuale, precum și costurile potențiale suportate de sectorul bancar din UE și eventualele consecințe pozitive și negative pentru economia reală, și ca ea să furnizeze informații privind natura modelului bancar universal actual al UE, inclusiv anvergura și bilanțurile contabile ale activităților de retail și investiții ale băncilor universale relevante active în UE și eventualele garanții implicite oferite băncilor de statele membre; insistă asupra necesității suplimentării de către Comisie a evaluării sale cu o analiză cantitativă, atunci când este posibil, ținând seama de diversitatea sistemelor bancare naționale;

6.  reamintește Comisiei de avertismentul lansat de EBA și BCE, conform căruia inovarea financiară poate submina obiectivele reformelor structurale și insistă asupra necesității de a supune reformele structurale unei revizuiri periodice(8);

7.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă privind reglementarea sectorului bancar paralel care să țină seama de principiile reformei în curs a structurii bancare;

8.  consideră că obiectivul oricărei reforme a structurii bancare trebuie să fie acela de a oferi un sistem bancar sigur, stabil, eficace și eficient care să funcționeze într-o economie de piață competitivă și să servească necesităților economiei reale și clienților și consumatorilor în toate fazele ciclului economic; consideră că reforma structurală trebuie să stimuleze creșterea economică prin susținerea furnizării de credite către economie, îndeosebi pentru IMM-uri și noi întreprinderi, să confere mai multă rezistență în fața potențialelor crize financiare, să restabilească încrederea în bănci și să elimine riscurile pentru finanțele publice și determine o schimbare a culturii bancare;

A.Principiile reformei structurale

9.  Consideră că reforma structurală trebuie să se bazeze pe următoarele principii:

10.  îndeamnă Comisia să țină cont de propunerea BCE de a stabili criterii clare și aplicabile în ceea ce privește separarea; subliniază că separarea ar trebui să protejeze piața unică a UE și să-i prevină fragmentarea, respectând totodată diversitatea modelelor bancare naționale(9);

11.  subliniază necesitatea evaluării riscurilor sistemice prezentată atât de entitățile separate, cât și de grup în ansamblul său, ținând seama pe deplin de expunerile în afara bilanțului;

12.  îndeamnă Comisia și statele membre să asigure că Directiva privind redresarea și rezoluția este aplicată integral; îndeamnă Comisia, EBA și statele membre să se asigure că băncile au instituit cadre clare și credibile de gestionare a crizelor, care includ un capital suficient pentru activitățile de creditare, depunere și plăți, de pasive apte pentru recapitalizarea internă și de active lichide pentru a le permite, în eventualitatea unui colaps, să mențină accesul depunătorilor la fonduri, să protejeze serviciile esențiale – în special activitățile de creditare, plăți și depunere – de riscul unui colaps dezordonat, să dea efectueze la timp plățile către depunători și să evite efectele adverse asupra stabilității financiare;

13.  îndeamnă Comisia, EBA și autoritățile competente ca, pe baza cadrului legislativ privind cerințele de capital și redresarea și rezoluția, să garanteze existența unei diferențieri corespunzătoare, în termeni de capital, efect de levier, pasive apte pentru recapitalizarea internă, cerințe adecvate în materie de capitaluri-tampon și lichiditate, între entitățile separate, cu accent asupra cerințelor mai mari de capital pentru activitățile riscante neesențiale;

B.Guvernanța corporativă

14.  solicită Comisiei să ia în considerare, în cadrul evaluării sale complete a impactului separării potențiale a băncilor și a alternativelor, propunerile formulate în Raportul GENI din domeniul guvernanței corporative, printre care (a) mecanisme de guvernanță și control, (b) managementul riscului, (c) sisteme de stimulare, (d) raportarea riscului și (e) sancțiuni;

15.  solicită Comisiei să implementeze propunerile și recomandările din rezoluția Parlamentului din 11 mai 2011 privind guvernanța corporativă a instituțiilor financiare(10);

16.  consideră că Directiva privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții adoptată recent conține un cadru adecvat de cerințe privind guvernanța băncilor, inclusiv membrii în consiliul director și de administrație al acestora;

17.  îndeamnă Comisia să contribuie la încheierea unui acord referitor la propunerea de Directivă privind sistemele de garantare a depozitelor și să sporească gradul de protecție a consumatorilor prin introducerea unei priorități a depunătorilor.

18.  solicită Comisiei să includă dispoziții de stabilire a obligației ca toți membrii în consiliul director ai entității unei bănci să aibă responsabilități în calitate de membri ai consiliului director numai în cadrul acestei entități a băncii;

19.  îndeamnă Comisia să includă dispoziții pentru consolidarea răspunderii personală și asumarea personală a obligațiilor pentru membrii consiliilor; sugerează Comisiei să exploreze, în acest context, modalitatea de încurajare a unei reveniri la modelul de parteneriat în cadrul conducerii companiei, în special pentru băncile de investiții;

20.  îndeamnă Comisia și ABE să asigure implementarea integrală și pe deplin a cadrului legislativ privind cerințele în materie de capital, acordând o atenție deosebită dispozițiilor referitoare la compensații și remunerare; solicită ABE și Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului un raport anual cu privire la punerea în aplicare și respectarea dispozițiilor relevante de către statele membre; îndeamnă Comisia să continue reformarea culturii în materie de compensare și remunerare din sectorul bancar, acordând prioritate stimulentelor pe termen lung în cazul remunerației variabile cu perioade de amânare mai mari, mergând până la pensionare, precum și să promoveze transparența politicilor privind remunerarea, inclusiv, dar nu limitat la explicații și evaluări ale diferențelor interne, ale modificărilor relevante și ale deviațiilor sectoriale comparative;

21.  îndeamnă Comisia, ABE și autoritățile competente să se asigure că sistemele de remunerare acordă prioritate instrumentelor de tipul obligațiunilor, cu posibilitatea folosirii lor pentru operațiuni de recapitalizare internă, și a acțiunilor, mai curând decât a plăților în numerar, în conformitate cu dispozițiile Directivei privind cerințele de capital;

22.  îndeamnă Comisia, ABE și autoritățile competente să se asigure că sistemele de compensare și remunerare la toate nivelurile unei bănci reflectă performanțele de ansamblu ale acesteia și sunt axate pe prestarea unor servicii de calitate pentru clienți și pe stabilitatea financiară pe termen lung, mai curând decât pe profituri pe termen scurt, în concordanță cu dispozițiile cadrului legislativ privind cerințele de capital;

23.  îndeamnă Comisia să instaureze regimuri de sancțiuni eficace, disuasive și proporționale pentru persoanele fizice și juridice, și să publice situația ierarhizată a sancțiunilor și să-i informeze pe cei care încalcă normele;

24.  îndeamnă Comisia să prevadă ca autoritățile competente și, dacă este cazul, sistemul unic de supraveghere (MSU), să fie în conformitate cu principiile reformei structurale;

25.  solicită Comisiei să propună alocarea unor resurse și competențe corespunzătoare autorităților de supraveghere competente, inclusiv MSU;

26.  îndeamnă Comisia să efectueze un studiu pentru a se asigura că standardele contabile utilizate de instituțiile financiare oferă o imagine autentică și corectă a situației financiare a băncilor; subliniază faptul că principala sursă de informare pentru un investitor, pentru a înțelege dacă o companie își continuă activitatea, este reprezentată în continuare de conturi; constată că auditorii nu pot închide conturile decât dacă acestea sunt autentice și corecte, independent de standardele financiare utilizate de entitățile care elaborează situații financiare; consideră că, dacă nu sunt siguri de continuitatea activității unei companii, auditorii nu ar trebui să închidă conturile companiei, chiar dacă acestea sunt elaborate în conformitate cu standardele contabile; relevă că acest fapt ar trebui, totuși, să fie un stimulent pentru o mai bună administrare a companiei în cauză; sugerează că standardele internaționale de raportare financiară nu oferă, în mod obligatoriu, o imagine autentică și corectă a conturilor, după cum indică numeroasele exemple de bănci care au intrat în faliment deși conturile lor au fost închise de auditori;

C.Stimularea concurenței echitabile și sustenabile

27.  subliniază faptul că este nevoie de o concurență efectivă, loială și sustenabilă pentru a menține un sector bancar care să funcționeze bine și eficient, care să faciliteze finanțarea economiei reale prin asigurarea accesului universal la serviciile bancare, reducând costurile acestora; subliniază, în acest context, că normele de supraveghere, printre alte prevederi, ar trebui să țină cont de profilul de risc, sfera de aplicare regională și modelul de afaceri al instituțiilor respective;

28.  solicită Comisiei și statelor membre să conlucreze pentru a promova o mai mare diversificare a sectorului bancar din UE, prin încurajarea și facilitarea unor activități bancare orientate în mai mare măsură către clienți, de exemplu prin modele de mutuale și societăți de credit imobiliar, de finanțare colectivă solidară și de bănci de economii, constatând că diferitele niveluri de risc la care este expus consumatorul sunt prezentate în mod transparent;

29.  constată că, pentru a stimula competitivitatea și stabilitatea sistemului bancar european, este vital să se abordeze în mod eficient aspectul instituțiilor financiare de importanță sistemică (cele care sunt prea mari pentru a intra în faliment), ale căror dificultăți au condus la extinderea efectelor negative ale crizei financiare, prin raționalizarea anvergurii activităților grupurilor bancare și prin reducerea interdependenței din interiorul grupurilor;

30.  îndeamnă Comisia să găsească modalități de a încuraja și a promova, în cadrul inițiativelor legislative, creditarea pe bază de relații („relationship lending”) sau creditarea pe baza cunoștințelor („knowledge based lending”); aceste modalități ar trebui să vizeze evitarea unei abordări selective și să se axeze, în schimb, pe promovarea formării profesionale și etice a celor care intermediază și acordă împrumuturi întreprinderilor.

31.  îndeamnă statele membre, Comisia și autoritățile competente să-și asume clar obiectivul de a promova și asigura o concurență efectivă și să încurajeze o mai mare diversitate și orientare către consumator în sectorul bancar al UE;

32.  solicită Comisiei să prezinte măsuri care să introducă portabilitatea contului bancar și să promoveze site-urile internet accesibile ce permit consumatorilor să compare prețurile și soliditatea financiară a băncilor, consolidând astfel disciplina prin trecerea informată a clienților de la o bancă la alta și să ajute la îmbunătățirea actului de alegere al clienților în sectorul bancar, prin reducerea barierelor la intrare și ieșire și aplicarea unor norme proporționale noilor intrați pe piață;

33.  solicită Comisiei să propună reformele structurale necesare schițate în prezentul raport care, menținând integritatea pieței interne, să respecte diversitatea sistemelor bancare naționale și să asigure un rol puternic pentru ABE, pentru a garanta aplicarea corectă în întreaga Uniune;

o
o   o

34.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) http://ec.europa.eu/internal_market/bank/docs/high-level_expert_group/report_en.pdf (2) http://www.oecd.org/finance/financial-markets/Implicit-Guarantees-for-bank-debt.pdf (3) http://www.oecd.org/daf/fin/financial-markets/44357464.pdf (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0427. (5) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/136487.pdf (6) COM(2012)0778. (7) „Reassessing the impact of finance on growth’ (Reevaluarea impactului sectorului financiar asupra creșterii), de Stephen G. Cecchetti și Enisse Kharroubi, Departamentul monetar și economic al Băncii Reglementelor Internaționale, iulie 2012: http//www.bis.org/publ/work381.pdf. (8) http://www.eba.europa.eu/cebs/media/Publications/Other%20Publications/Opinions/EBA-BS-2012-219--opinion-on-HLG-Liikanen-report---2-.pdf și http://www.ecb.int/pub/pdf/other/120128_eurosystem_contributionen.pdf (9) http://www.ecb.int/pub/pdf/other/120128_eurosystem_contributionen.pdf (10) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 7.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la Raportul anual pe 2011 privind protejarea intereselor financiare ale UE– combaterea fraudei (2012/2285(INI))

P7_TA(2013)0318 A7-0197/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raport anual pe 2011” (COM(2012)0408) și documentele care însoțesc această comunicare (SWD(2012)0227, SWD(2012)0228, SWD(2012)0229 și SWD(2012)0230) (1),

–  având în vedere Raportul OLAF - Raport anual pe 2011(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2011, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Curtea de Conturi privind strategia antifraudă a Comisiei (COM(2011)0376),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind programul Hercule III în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (COM(2011)0914),

–  având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – Raport anual pentru 2010(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției(7), Declarația sa din 18 mai 2010 privind eforturile Uniunii de combatere a corupției(8) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European intitulată „Combaterea corupției în UE”(COM(2011)0308),

–  având în vedere raportul anual al OLAF pentru 2012 și raportul Comitetului de supraveghere a OLAF pentru același an,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar, precum și avizele Comisiei pentru afaceri externe și ale Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0197/2013),

A.  întrucât UE și statele membre au responsabilitatea comună de a proteja interesele financiare ale Uniunii și de a lupta împotriva fraudei și întrucât cooperarea strânsă dintre Comisie și statele membre este esențială;

B.  întrucât statele membre au responsabilitatea primară de a executa aproximativ 80 % din bugetul Uniunii, precum și de a colecta resurse proprii, printre altele sub formă de TVA și taxe vamale;

C.  întrucât Comisia a luat recent câteva inițiative importante privind măsuri politice de combatere a fraudei,

Comentarii generale

1.  subliniază că lupta împotriva fraudei și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii este obligația Comisiei și a statelor membre, obligație consacrată prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

2.  reamintește că este în egală măsură important să se asigure protejarea intereselor financiare ale Uniunii atât la nivelul colectării resurselor UE, cât și la nivelul cheltuielilor;

3.  salută Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raport anual pe 2011 („raportul anual al Comisiei”); regretă totuși că raportul se limitează la date raportate de statele membre; subliniază că statele membre utilizează definiții diferite pentru tipuri similare de infracțiuni și că nu toate colectează date statistice similare și detaliate prin respectarea de criterii comune, ceea ce face dificilă colectarea de date statistice sigure și comparabile la nivelul UE; prin urmare, regretă că nu este posibil să se evalueze global scara reală a neregulilor și a fraudelor în statele membre la nivel individual și nici să se identifice și să se sancționeze acele state membre în care se înregistrează cel mai înalt nivel al neregulilor și fraudelor, după cum s-a cerut în mod repetat de către Parlament; prin urmare, recomandă stabilirea unor criterii standard de evaluare privind neregulile și frauda în toate statele membre și combinarea lor cu sancțiuni corespunzătoare pentru cei care se fac vinovați de încălcare;

4.  reamintește că frauda este un comportament voluntar neregulat care constituie o infracțiune penală și că o neregulă reprezintă nerespectarea unei reguli și regretă faptul că raportul Comisiei nu tratează în profunzime frauda și abordează foarte pe larg neregularitățile; reamintește că articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) se referă la fraudă, și nu la nereguli și solicită să se facă o distincție între fraude și erori sau nereguli;

5.  observă că, potrivit raportului anual al Comisiei, în 2011 au fost raportate ca fraude 1 230 de nereguli și că impactul lor financiar a scăzut cu 37 % în comparație cu 2010, iar suma lor s-a ridicat la 404 milioane EUR; recunoaște că politica de coeziune și agricultura rămân cele mai importante două domenii care suferă din cauza celui mai ridicat nivel de fraudă, cu un impact financiar de 204 milioane EUR și, respectiv, de 77 de milioane EUR; se întreabă totuși dacă aceasta scădere reflectă situația reală în ceea ce privește activitățile frauduloase sau este mai curând un semn că sistemele de supraveghere și control din statele membre sunt deficiente;

6.  solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape eficacitatea sistemelor de supraveghere și de control din statele membre și să garanteze că informațiile furnizate privind nivelul neregulilor din statele membre reflectă situația reală;

7.  subliniază că situația statelor membre care nu transmit date în timp util sau furnizează date inexacte reapare de mulți ani; subliniază că nu sunt posibile compararea și evaluarea obiectivă a anvergurii fraudei în statele membre ale Uniunii Europene; subliniază că Parlamentul European, Comisia și OLAF nu își pot exercita funcțiile în mod adecvat în ceea ce privește evaluarea situației și depunerea de propuneri și reiterează că o astfel de situație nu poate fi tolerată; solicită Comisiei să își asume pe deplin responsabilitatea pentru recuperarea fondurilor necuvenit plătite pentru bugetul UE; încurajează Comisia să stabilească principii uniforme de raportare în toate statele membre și să asigure colectarea de date comparabile, sigure și adecvate;

8.  subliniază că Uniunea Europeană trebuie să accelereze eforturile de consolidare a principiilor e-guvernării care ar stabili condițiile pentru o mai bună transparență a finanțelor publice; atrage atenția asupra faptului că tranzacțiile electronice, față de tranzacțiile în numerar, au referințe și, prin urmare, devine mai dificil să se comită fraude și este mai ușor să se identifice suspiciunile de fraudă; încurajează statele membre să reducă pragul plăților obligatorii, altele decât cele cu numerar;

9.  solicită Comisiei să ia în considerare legătura existentă între raportările statelor membre privind fraudele și lipsa unui drept penal armonizat, care să stabilească o definiție comună a comportamentului fraudulos și a infracțiunilor în domeniul protejării intereselor financiare ale Uniunii; subliniază că sistemele de drept penal ale statelor membre au fost armonizate doar într-o măsură limitată;

10.  subliniază că 233 de rapoarte de anchetă au fost publicate privind cazuri de fraudă legate de folosirea abuzivă a fondurilor UE pe o perioadă de 5 ani în cele 27 de state membre, cele mai active state membre în procesul de raportare fiind Regatul Unit, Slovacia, Germania, Bulgaria, Spania, România și Estonia(9); este de părere că jurnalismul de anchetă a avut un rol important în expunerea fraudelor cu impact asupra intereselor financiare ale Uniunii și reprezintă o sursă valoroasă de informații care trebuie luată în considerare de către OLAF și de către autoritățile judiciare sau de către alte autorități relevante din statele membre;

11.  reamintește că în Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2009(10), Parlamentul solicita introducerea unor declarații naționale de gestiune obligatorii, care să facă obiectul unui audit adecvat, efectuat de către autoritățile naționale de audit, și care să fie consolidate de către Curtea de Conturi; regretă că nu au fost întreprinse alte demersuri în acest sens;

12.  consideră de maximă importanță monitorizarea la nivel european a comportamentului fraudulos; este surprins de faptul că directorul general OLAF, în Prioritățile politicii de investigare pentru 2012 și 2013, a introdus praguri sectoriale pentru impactul financiar probabil, astfel încât cazurile în care impactul financiar probabil se află sub pragul respectiv sunt trecute în plan secundar și probabil nu vor fi deschise niciodată; observă că pragul în sectorul vamal este de 1 000 000 EUR, iar pentru fonduri SAPARD de 100 000 EUR, pentru fondurile agricole de 250 000 EUR, pentru fondurile structurale de 500 000 EUR, pentru FEDER de 1 000 000 EUR, pentru cheltuielile centralizate și ajutorul extern de 50 000, și de 10 000 EUR pentru sectorul personalului UE; este de părere că această decizie este inacceptabilă; solicită directorului general să schimbe de urgență practica actuală și să renunțe la metoda cu praguri, de prioritizare a activităților;

13.  solicită ca actele de corupție care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene să fie considerate fraude în vederea aplicării articolului 325 alineatul (5) din TFUE și să fie incluse în Raportul anual al Comisiei Europene privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei;

14.  subliniază că rata condamnărilor în cazuri care implică infracțiuni împotriva bugetului Uniunii variază semnificativ la nivelul Uniunii Europene de la un stat membru la altul, încadrându-se între 14 % și 80 %; subliniază că armonizarea sistemelor de drept penal ale statelor membre este în continuare limitată, în timp ce cooperarea judiciară necesită consolidare; solicită o legislație europeană ambițioasă complementată de o mai bună cooperare și coordonare între toate statele membre pentru a se asigura aplicarea de sancțiuni severe persoanelor care comit fraude și a se descuraja comportamentele frauduloase;

15.  ia act de faptul că suma care trebuie recuperată ca urmare a neregulilor detectate în 2011 s-a ridicat la 321 de milioane EUR dintre care 166 de milioane EUR au fost deja recuperați de către statele membre; în această privință, observă că în 2011 rata de recuperare pentru resursele proprii tradiționale a crescut la 52 % în comparație cu 46 % în 2010;

16.  ia în considerare raportul OLAF pe 2011 și prezentarea sa generală a progreselor privind acțiunile judecătorești, în acțiunile intentate în perioada 2006-2011, potrivit cărora peste jumătate dintre acțiuni așteaptă o hotărâre judecătorească(11); este de părere că ar trebui acordată o atenție specială cazurilor de fraudă în sectorul vamal, care se numără printre domeniile cu cele mai ridicate rate de corupție sistemică din Europa;

17.  constată cu îngrijorare faptul că, din cauza crizei economice actuale, Comisia nu prevede o sporire a fondurilor acordate de UE autorităților de aplicare a legii din statele membre, cu scopul de a asigura o mai bună protejare a intereselor financiare ale UE, ca o componentă a noii sale strategii globale; consideră că această strategie ar trebui să reprezinte un răspuns consecvent și cuprinzător menit să contribuie la scăderea contrabandei și la creșterea veniturilor colectate și, prin urmare, să asigure rentabilitatea acestei investiții în viitor;

Venituri - resurse proprii

18.  reamintește faptul că colectarea adecvată a TVA-ului și a taxelor vamale influențează atât economiile statelor membre, cât și bugetul UE, și că toate statele membre ar trebui să aibă ca prioritate de vârf îmbunătățirea sistemelor de colectare a veniturilor și garantarea că toate tranzacțiile sunt înregistrate oficial și scoase din economia subterană;

19.  subliniază, în acest context, că evaziunea fiscală și evitarea plății impozitelor reprezintă un risc major pentru finanțele publice ale UE; subliniază faptul că, estimativ, în fiecare an în UE se pierd o mie de miliarde de euro din banii publici din cauza evaziunii fiscale și a evitării plății impozitelor, ceea ce reprezintă în mare un cost de 2 000 EUR pentru fiecare cetățean european; subliniază că, în medie, pierderile fiscale depășesc în prezent în Europa bugetul total alocat de statele membre sănătății și reprezintă de peste patru ori bugetul alocat educației în UE;

20.  subliniază că, din cauza mecanismului de echilibrare a bugetului UE cu veniturile în funcție de VNB, fiecare euro pierdut prin fraudele vamale și de TVA trebuie plătit de cetățenii UE; consideră de neacceptat faptul că operatorii economici care se angajează în activități frauduloase sunt, de fapt, subvenționați de contribuabilii UE; subliniază că lupta împotriva evaziunii fiscale ar trebui să devină principala prioritate atât pentru Comisie, cât și pentru statele membre; solicită statelor membre să își simplifice sistemele lor fiscale și să asigure o mai mare transparență a lor, deoarece frauda fiscală este facilitată prea des de sisteme fiscale complexe și opace;

21.  îndeamnă Comisia să îmbunătățească coordonarea cu statele membre pentru a colecta date fiabile privind discrepanțele existente în țările respective în materie de taxe vamale și de TVA și să raporteze periodic Parlamentului în acest sens;

22.  salută faptul că un procent de 98% din resursele proprii tradiționale este recuperat fără probleme deosebite, dar constată variații de performanță în rândul statelor membre în ceea ce privește recuperarea restului de 2%(12);

Domeniul vamal

23.  subliniază că, în ceea ce privește resursele proprii tradiționale, veniturile din taxele vamale reprezintă o sursă importantă de venit pentru guvernele statelor membre, care rețin 25% pentru a acoperi costul colectării; reiterează faptul că prevenirea eficientă a neregulilor și a fraudei din acest domeniu protejează interesele financiare ale Uniunii și are consecințe importante pentru piața internă, eliminând avantajul neloial de care se bucură operatorii economici care evită plata taxelor în detrimentul celor care își îndeplinesc obligațiile ce le revin în acest sens; accentuează faptul că miezul problemei se află în importurile nedeclarate sau cele care eludează supravegherea vamală;

24.  este profund preocupat de concluzia Curții de Conturi potrivit căreia există deficiențe grave în ceea ce privește supravegherea vamală la nivel național(13);

25.  subliniază faptul că uniunea vamală reprezintă o arie de competență exclusivă a UE și că, prin urmare, este obligația Comisiei să aplice toate măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile vamale ale statelor membre acționează în mod unitar și să monitorizeze aplicarea acestor măsuri;

26.  propune studierea creării unui corp de funcționari vamali europeni specializați în lupta antifraudă, care ar sprijini autoritățile vamale naționale;

27.  reamintește că 70% din procedurile vamale din UE sunt simplificate; este profund preocupat de constatările Curții de Conturi din Raportul său special nr. 1/2010 care a revelat deficiențe grave în acest domeniu, a constatat audituri de o slabă calitate sau documentate necorespunzător, utilizarea redusă a tehnicilor de prelucrare automată a datelor, uzul excesiv al practicilor de simplificare și audituri ex post de o calitate slabă;

28.  subliniază faptul că soluțiile IT moderne și accesul direct la date sunt cruciale pentru funcționarea eficientă a uniunii vamale; consideră că soluțiile existente sunt nesatisfăcătoare; este preocupat, în special, de constatarea din primul Raport de activitate pe 2011 al Eurofisc(14), publicat în mai 2012, conform căreia în majoritatea statelor membre administrațiile fiscale nu au acces direct la datele vamale și că, prin urmare, nu este posibil să se efectueze verificări încrucișate cu datele fiscale;

29.  regretă faptul că Comisia și statele membre nu au reușit să asigure punerea în aplicare la timp a codului vamal modernizat; subliniază că beneficiile financiare, estimate ca fiind pierdute din cauza întârzierii în punerea în aplicare a noului cod vamal, se ridică la circa 2,5 miliarde de euro în economii operaționale anuale la costurile de conformitate, în cazul aplicării unui regim maxim, și chiar la 50 de miliarde EUR pe piața comercială internațională extinsă(15); solicită Comisiei să evalueze costul amânării aplicării integrale a codului vamal modernizat, cuantificând consecințele bugetare ale acestei amânări;

30.  subliniază necesitatea de a se intensifica și mai mult lupta împotriva fraudei din domeniul vamal și salută crearea unui sistem informatic antifraudă privind tranzitul (ATIS), care reprezintă un fișier centralizat ce permite tuturor autorităților competente să fie informate cu privire la deplasările bunurilor în tranzit în cadrul UE;

31.  având în vedere succesul înregistrat de operațiunile vamale comune desfășurate în 2011 între UE și statele sale membre și unele state terțe, încurajează desfășurarea periodică de astfel de operațiuni care să vizeze contrabanda cu bunuri sensibile și frauda din anumite sectoare care prezintă un risc ridicat; subliniază că operațiunile vamale comune desfășurate în 2011 au avut ca rezultat confiscarea a 1,2 milioane de țigarete și detectarea a peste 1,7 milioane EUR reprezentând fraude fiscale și vamale;

TVA

32.  reamintește că funcționarea corectă a procedurilor vamale are consecințe directe asupra calculării taxei pe valoarea adăugată; regretă deficiențele constatate în acest domeniu de Curtea de Conturi; este profund îngrijorat în special de constatarea Curții din Raportul său special nr. 13/2011 potrivit căreia doar aplicarea regimului vamal 42(16) a reprezentat în 2009 pierderi extrapolate de aproximativ 2 200 de milioane EUR în cele șapte state membre auditate de Curte(17), reprezentând 29 % din TVA-ul aplicabil teoretic pentru valoarea impozabilă a tuturor importurilor realizate în temeiul regimului vamal 42 în 2009 în cele șapte state membre;

33.  este profund îngrijorat de faptul că frauda în materie de TVA este larg răspândită; constată faptul că, de la introducerea sa, modelul de colectare a TVA-ului a rămas neschimbat; subliniază că acest model este învechit, având în vedere numeroasele schimbări ale mediului tehnologic și economic care au avut loc; subliniază faptul că inițiativele în domeniul impozitării directe necesită o decizie unanimă din partea Consiliului; regretă blocarea de către Consiliu a două inițiative importante menite să combată frauda în materie de TVA, și anume propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA (COM(2012)0428) și Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri și servicii care prezintă risc de fraudă (COM(2009)0511) (18);

34.  subliniază nevoia conectării în timp real a tranzacțiilor de afaceri cu autoritățile fiscale pentru a combate evaziunea fiscală;

35.  consideră că eliminarea tranzacțiilor neînregistrare poate contribui la reducerea TVA-ului care rămâne necolectat;

Contrabanda cu țigarete

36.  recunoaște că contrabanda cu mărfuri pentru care se percep taxe mari provoacă pierderi de venituri semnificative atât pentru bugetul UE, cât și pentru bugetele statelor membre și că pierderile directe în ceea ce privește veniturile vamale numai ca urmare a contrabandei cu țigarete sunt estimate la peste 10 miliarde EUR pe an;

37.  subliniază că traficul de țigarete reprezintă o sursă importantă de finanțare pentru grupurile infracționale organizate internaționale și evidențiază, prin urmare, rolul important al consolidării dimensiunii externe a planului de acțiune al Comisiei de combatere a contrabandei cu țigarete și alcool la frontiera răsăriteană a Uniunii, care prevede sprijinirea consolidării capacităților în țările vecine, furnizarea unei formări și asistențe tehnice, sensibilizarea, accelerarea cooperării operaționale, precum operațiunile vamale comune (OVC), și împărtășirea informațiilor strategice și consolidarea cooperării internaționale; subliniază, în special, importanța colaborării dintre statele membre, Rusia și țările din Parteneriatul estic (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina) în vederea punerii în aplicare a acțiunilor specifice propuse în cadrul planului de acțiune;

38.  recunoaște faptul că frontiera răsăriteană reprezintă o zonă geografică deosebit de vulnerabilă în acest context; salută publicarea de către Comisie a unui plan de acțiune vizând combaterea contrabandei cu țigarete și alcool de-a lungul frontierei răsăritene a UE;

39.  salută activitățile OLAF de punere în aplicare a planului de acțiune menționat mai sus; salută, în special, succesul „Operațiunii Barrel”, care a implicat cooperarea a 24 de state membre și a Norvegiei, Elveției, Croației și Turciei, precum și sprijinul activ acordat de Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală, de Europol, Frontex și Organizația Mondială a Vămilor, operațiune ce a avut ca rezultat confiscarea a 1,2 milioane de țigarete;

40.  salută adoptarea la 12 noiembrie 2012 a Protocolului privind eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun la cea de-a cincea sesiune a Conferinței părților din cadrul Convenției-cadru pentru controlul tutunului a Organizației Mondiale a Sănătății;

Cheltuieli

41.  reamintește că 94% din bugetul UE este investit în statele membre și că, în aceste vremuri dificile din punct de vedere economic, cheltuirea corespunzătoare a banilor este de o importanță vitală; prin urmare, consideră că lupta împotriva fraudării bugetului UE în cadrul tuturor programelor de finanțare pentru a facilita recuperarea fondurilor pierdute trebuie să reprezinte o prioritate, pentru a se asigura că bugetul UE este cheltuit pentru principalele sale obiective, cum ar fi crearea de locuri de muncă și creștere economică;

42.  deplânge faptul că majoritatea neregulilor privind cheltuielile UE este comisă la nivel național;

43.  subliniază că în detectarea schemelor frauduloase este esențială o mai mare transparență care să permită un control adecvat; reamintește că anii trecuți Parlamentul a îndemnat Comisia să adopte măsuri pentru a asigura o transparență completă a beneficiarilor de fonduri europene; regretă faptul că această măsură nu a fost aplicată; reiterează, prin urmare, solicitarea către Comisie de a concepe măsuri care să crească transparența acțiunilor juridice și un sistem în care toți beneficiarii de fonduri europene sunt publicați pe același site, indiferent cine este administratorul fondurilor și pe baza unor categorii standard de informații care să fie furnizate de către toate statele membre în cel puțin o limbă de lucru a Uniunii; invită statele membre să coopereze cu Comisia și să-i furnizeze informații complete și corecte referitoare la beneficiarii fondurilor UE gestionate de statele membre; invită Comisia să acționeze cu prioritate pentru a evalua sistemul „gestiunii repartizate” și pentru a prezenta Parlamentului un raport;

Agricultura

44.  salută faptul că Țările de Jos, Polonia și Finlanda și-au îmbunătățit gradul de conformitate în ceea ce privește coerența raportărilor și că nivelul general de conformitate pentru UE 27 este de circa 93%, reprezentând o creștere a ratei din 2010, care a fost de 90%;

45.  subliniază totuși că, deoarece la nivelul sectoarelor publice din UE s-au raportat cel puțin 20 de milioane de cazuri de corupție de rând, este evident faptul că acest fenomen are un efect în lanț asupra acelor sectoare ale administrației publice din statele membre (și asupra politicienilor corespunzători) care sunt responsabile de gestionarea fondurilor europene și a altor interese financiare(19); subliniază că numărul de nereguli raportate ca fraude în domeniul agriculturii în 2011, un total de total 139, nu reflectă situația reală; avertizează asupra faptului că Comisia s-a adresat statelor membre și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că datele raportate cu privire la activități frauduloase s-ar putea să nu fie întrutotul fiabile, fapt admis chiar de Comisie, ținând cont de numărul redus de cazuri de fraudă raportate în anumite state membre; solicită continuarea cooperării și a partajării celor mai bune practici din statele membre în vederea combaterii cazurilor de fraudă și raportării acestora către Comisie;

46.  rămâne preocupat de nivelurile suspect de reduse ale fraudelor raportate de Franța, Germania, Spania și Regatul Unit, având în vedere în special dimensiunea lor și sprijinul financiar primit; regretă faptul că, în raportul său anual, Comisia nu oferă un răspuns definitiv la întrebarea dacă nivelurile reduse ale fraudelor raportate de Franța, Germania, Spania și Regatul Unit sunt rezultatul neconformării la principiile de raportare sau denotă capacitatea sistemelor de control instituite de aceste state membre de a detecta frauda; solicită statelor membre sus-menționate să furnizeze cât mai curând posibil explicații detaliate și complete privind nivelurile lor reduse ale fraudelor raportate;

47.  constată că numărul redus de cazuri de fraudă raportate în anumite state membre ar putea fi explicat prin faptul că diverse activități, recunoscute ca frauduloase într-un anumit stat membru, ar putea să nu fie considerate neapărat drept ilegale în alt stat membru; prin urmare, îndeamnă Comisia să le identifice și să aducă clarificări în astfel de circumstanțe, uniformizând criteriile de definire a fraudei și transmițându-le tuturor statelor membre;

48.  solicită Comisiei să verifice sistemul de raportare a cazurilor frauduloase și să armonizeze practicile statelor membre de combatere a fraudei și a modului de raportare a acestora către Comisie; consideră că aceasta are drept scop sporirea eficienței investigațiilor întreprinse contribuind, în același timp, la clarificarea drepturilor procedurale ale persoanelor vizate de investigații;

49.  subliniază că, în scopul combaterii viitoare a fraudelor legate de utilizarea fondurilor PAC, nu este suficientă doar adoptarea unei soluții de tip statistic la această problemă, ci trebuie analizate și metodele de fraudare, mai ales în cazurile grave; de asemenea, consideră că statele membre trebuie să prezinte Comisiei rapoarte cu privire la orice nereguli pe care le-au constatat și care să facă obiectul unei analizei riguroase referitoare la neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă;

50.  subliniază faptul că, în temeiul articolului 43 din regulamentul orizontal actualizat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să reducă sau să suspende plățile lunare sau intermediare către un stat membru, dacă una sau mai multe dintre componentele esențiale ale sistemului național de control în cauză nu există sau nu sunt eficace din cauza gravității sau a persistenței deficiențelor descoperite sau dacă sumele plătite în mod necorespunzător nu sunt recuperate cu rigoarea necesară, și dacă:

51.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, la sfârșitul exercițiului financiar 2011, suma totală a tuturor contractelor FEGA, pe care autoritățile naționale aveau obligația să o recupereze de la beneficiari, se ridica la 1,2 miliarde EUR;

52.  îndeamnă Comisia să adopte toate măsurile necesare pentru a institui un sistem eficient de recuperare, având în vedere evoluțiile în cadrul actualei reforme și să informeze Parlamentul European cu privire la progresele înregistrate în raportul său de anul viitor privind protejarea intereselor financiare ale UE;

53.  subliniază că ar trebui reintrodusă procedura „infracțiunii minore” și că nu trebuie realizată recuperarea în temeiul articolului 56 alineatul (3) din regulamentul orizontal actualizat în cazurile în care costurile deja suportate împreună cu eventualele costuri pentru recuperare depășesc suma care trebuie recuperată; în vederea simplificării administrative la nivel local, invită Comisia să considere această condiție îndeplinită dacă suma care trebuie recuperată de la beneficiar în contextul unei plăți unice nu depășește 300 EUR; subliniază că reducerea poverii administrative prin neurmărirea recuperării sumelor mici și foarte mici permite autorităților naționale și regionale să investigheze într-un mod mai eficace neregulile mai grave și să ia măsuri adecvate împotriva acestora.

54.  atrage atenția asupra faptului că, la controalele financiare în domeniul agricol din cadrul procedurilor de control al conformității, Comisia a efectuat corecții financiare în valoare de 822 de milioane EUR; subliniază, de asemenea, că valoarea totală a corecțiilor stabilite era de 1 068 milioane EUR; observă cu îngrijorare că, în 2011, rata de recuperare pentru agricultură și dezvoltare rurală a scăzut la 77 % în comparație cu 85 % în 2010;

55.  subliniază că trebuie acordată atenție modalităților de optimizare a procedurilor de rambursare, care încă sunt relative îndelungate;

Politica de coeziune

56.  salută faptul că, în 2011, Comisia a executat corecții financiare în valoare de 624 de milioane EUR din suma de 673 de milioane EUR și că rata de recuperare pentru politica de coeziune a crescut la 93% în comparație cu 69% în 2010; subliniază totuși că rata cumulată a executării corecțiilor financiare se ridică numai la 72% și că au rămas de recuperat 2,5 miliarde EUR;

57.  solicită Comisiei și statelor membre să simplifice normele privind achizițiile publice și normele procedurale privind gestionarea fondurilor structurale;

58.  ia act de faptul că anumite state membre mari, cum ar fi Franța, nu au raportat nicio neregulă de natură frauduloasă în domeniul politicii de coeziune în 2011; solicită Comisiei să analizeze motivele acestei situații și să stabilească dacă sistemele de supraveghere și control din statele membre care nu raportează nicio fraudă funcționează eficient;

59.  salută faptul că Franța a reușit să finalizeze implementarea Sistemului de gestionare a neregulilor (IMS);

Relații externe, ajutor și extindere

60.  ia cu îngrijorare act de faptul că, la capitolul 7 („Relații externe, ajutor și extindere”) din Raportul anual al Curții Europene de Conturi privind execuția bugetului UE pentru 2011, Curtea a subliniat erori privind plățile finale care nu fuseseră identificate în cadrul controalelor efectuate de Comisie și a ajuns la concluzia că respectivele controale efectuate de Comisie nu sunt pe deplin eficiente; invită Comisia să țină seama de recomandările Curții de Conturi și de avizul privind descărcarea de gestiune astfel încât să-și îmbunătățească mecanismele de monitorizare pentru a asigura cheltuirea eficientă și adecvată a fondurilor;

61.  sugerează ca acele concluzii la care a ajuns Curtea de Conturi și recomandările acesteia referitoare la acțiunea externă a UE, în special la misiunile UE, să fie luate în considerare atunci când se revizuiesc progresele acestora față de obiectivele stabilite sau când se analizează posibilitatea extinderii mandatului lor pentru a asigura utilizarea eficientă și adecvată a fondurilor puse la dispoziție; ia act de observația referitoare la existența unor disfuncționalități la nivelul procedurilor de achiziții publice și al licitațiilor din cadrul acțiunilor Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și invită SEAE să le corecteze în cel mai scurt timp.

62.  salută politicile antifraudă de la nivelul UE care includ un grad mai ridicat de cooperare cu țările terțe, precum sistemul informatic antifraudă privind tranzitul (accesibil țărilor care fac parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb), asistența administrativă reciprocă (MAA) și dispozițiile antifraudă conexe la care participă țări terțe, precum și operațiunile vamale comune care au avut loc în 2011, cum ar fi operațiunea „Fireblade” (cu participarea Croației, Ucrainei și Moldovei) și operațiunea „Barrel” (cu participarea Croației, Turciei, Norvegiei și Elveției); salută rezultatele acestor acțiuni și impactul lor financiar;

63.  ținând seama de faptul că, într-o lume mondializată, fraudele sunt comise tot mai frecvent la nivel transfrontalier, subliniază importanța existenței unui cadru juridic puternic cu angajamente clare din partea țărilor partenere și salută includerea unor dispoziții antifraudă în acordurile bilaterale noi sau renegociate, inclusiv în proiectele de acord cu Afganistan, Kazahstan, Armenia, Azerbaidjan și Georgia și, într-o versiune simplificată, cu Australia, și invită Comisia și SEAE să elaboreze o clauză standard pentru includerea acestor dispoziții în toate acordurile bilaterale și multilaterale noi sau renegociate cu țări terțe;

64.  ia act de scăderea numărului de nereguli și diminuarea impactului financiar al acestora constatate cu privire la fondurile de preaderare analizate în raportul pe 2011; salută faptul că rata de recuperare a fondurilor UE plătite în mod necorespunzător în cadrul asistenței pentru preaderare s-a îmbunătățit în mod semnificativ, dar constată că aceasta este în continuare de doar 60%; recunoaște, în același timp, că există diferențe semnificative între beneficiari în ceea ce privește neregulile raportate, acestea indicând, în principal, stadiul de adoptare și de punere în aplicare ale Sistemului de gestionare a neregulilor (SGN); invită, prin urmare, Comisia să monitorizeze în continuare îndeaproape punerea în aplicare a SGN în toate țările care beneficiază de acest instrument; sprijină invitația adresată de Comisie în special Croației de a pune pe deplin în aplicare SGN, invitație căreia trebuie în continuare să i se dea curs, în pofida asistenței și formării acordate, precum și invitația adresată Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei de a pune în aplicare acest sistem; observă că 26 de milioane EUR au fost recuperați din cazurile raportate în 2011;

65.  salută obiectivul Comisiei de a sprijini Croația și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în eforturile lor de a implementa IMS;

OLAF

66.  reiterează faptul că este necesară continuarea consolidării independenței, eficienței și eficacității OLAF, inclusiv a independenței și funcționării Comitetului de supraveghere a OLAF; solicită OLAF și Comitetului de supraveghere să ia măsuri în vederea îmbunătățirii relației lor de colaborare, întrucât aceasta a fost descrisă în cadrul unui raport emis de Comisia pentru afaceri europene a Camerei Lorzilor din Regatul Unit drept una de ostilitate deschisă, în special din cauza lipsei unui acord între cele două părți cu privire la caracterul precis al rolului Comitetului de supraveghere; solicită Comisiei să examineze modalități de realizare a unei contribuții constructive la îmbunătățirea comunicării și a relațiilor de colaborare între OLAF și Comitetul său de supraveghere;

67.  salută progresele din cadrul negocierilor privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (EURATOM) nr. 1074/1999 COM(2011)0135); consideră că acest regulament ar trebui adoptat cât de curând posibil; se declară totuși convins că, în lumina celor mai recente evoluții din jurul OLAF și al modului în care au fost efectuate anchetele sale, ar trebui luate în considerare recomandările Comitetului de supraveghere, din anexa 3 la Raportul său anual de activitate pentru 2012; consideră inacceptabil faptul că Comitetului de supraveghere, în calitatea acestuia de organ care supraveghează aplicarea garanțiilor procedurale, respectarea drepturilor fundamentale și respectarea de către personalul OLAF a normelor interne privind procedurile de investigație, i-a fost refuzat în mai multe rânduri accesul direct la dosare în cazul unor investigații încheiate, inclusiv rapoartele finale de investigație transmise autorităților judiciare naționale;

68.  menționează că această viitoare reformă va permite, între altele, OLAF să încheie acorduri administrative cu autoritățile competente din țările terțe și cu organizațiile internaționale, consolidând capacitatea OLAF de a combate frauda în domeniile legate de dimensiunea de politică externă a UE; salută strategia antifraudă (COM(2011)0376) și, printre altele, includerea unor dispoziții antifraudă îmbunătățite în programele de cheltuieli din noul cadru financiar multianual pentru perioada 2014-2020; cu toate acestea, ia act cu îngrijorare de concluziile Comisiei, conform cărora nu există suficiente măsuri disuasive în ceea ce privește utilizarea abuzivă a bugetului UE în statele membre; salută propunerile Comisiei de soluționare a acestei probleme, recomandând totodată o cât mai mare implicare a țărilor terțe beneficiare;

69.  ia act de preocupările formulate de Comitetul de supraveghere al OLAF în cadrul raportului său de activitate pe 2012, în special în ceea ce privește cazul transmis autorităților judiciare naționale în octombrie 2012 care a condus la demisia unui membru al Comisiei Europene, astfel cum se menționează la punctul 29 din raportul menționat mai sus; este de părere că aceste preocupări ar trebui să facă obiectul unei examinări detaliate de către autoritățile judiciare competente; evidențiază principiul respectării confidențialității și importanța non-ingerinței politice în procedurile juridice în curs de desfășurare;

70.  este profund îngrijorat de raportarea Comitetului de supraveghere a OLAF; consideră că este inacceptabil că OLAF a întreprins măsuri de anchetă care le depășesc pe cele enumerate în mod explicit la articolele 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 privind OLAF, în prezent în vigoare, precum și pe cele conținute în viitorul text reformat; observă că măsurile de anchetă sus-menționate includ: pregătirea conținutului unei convorbiri telefonice pentru un terț cu o persoană care face obiectul anchetei; prezența pe parcursul conversației respective și înregistrarea acesteia; precum și solicitarea adresată autorităților administrative naționale de a pune la dispoziția OLAF informații pe care nu le dețin direct, care ar putea fi considerate ca privind dreptul la viață privată și la conversații, și utilizarea, colectarea și stocarea ulterioare ale unor astfel de informații de către OLAF;

71.  este uimit de recurgerea la astfel de acțiuni deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, utilizarea unor astfel de metode poate fi considerată ca „amestec al unei autorități publice” în exercitarea dreptului la respectarea „vieții private”, a „corespondenței” și/sau a „comunicațiilor”, care trebuie să fie „prevăzut de lege” (articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a UE care corespunde articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului);

72.  reamintește faptul că nu poate fi acceptată nicio încălcare a drepturilor fundamentale de către OLAF sau de către oricare alte servicii ale Comisiei; face trimitere în acest sens la opinia Comitetului de supraveghere al OLAF, așa cum a fost exprimată în anexa 3 la raportul său de activitate pe 2012, conform căreia e posibil ca OLAF să fi depășit limita măsurilor de anchetă menționate în mod explicit la articolele 3 și 4 din regulamentul aflat în vigoare, printre altele în ceea ce privește pregătirea conținutului unei convorbiri telefonice pentru un terț cu o persoană care face obiectul anchetei și care este prezentă pe parcursul convorbirii respective, aceasta fiind înregistrată; se așteaptă ca OLAF să explice în mod satisfăcător temeiul juridic pe baza căruia a întreprins măsurile de anchetă precum înregistrarea convorbirilor telefonice;

73.  salută declarația formulată în cadrul raportului de activitate al Comitetului de supraveghere pe 2012 (punctul 53), conform căreia toate acțiunile de anulare a deciziilor OLAF au fost respinse ca inadmisibile de către Curtea de Justiție, în timp ce Ombudsmanul nu a constatat niciun caz de administrare defectuoasă; subliniază, de asemenea, că Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) a constatat că OLAF a respectat, în general, normele de protecție a datelor, cu excepția unui caz în care AEPD a considerat ca OLAF a încălcat dreptul la protecția datelor cu caracter personal prin dezvăluirea nejustificată a identității unei persoane care a semnalat nereguli instituției din care făcea parte;

74.  este profund îngrijorat de constatările Comitetului de supraveghere potrivit cărora OLAF nu a instituit un control prealabil al legalității pentru alte măsuri de anchetă decât cele enumerate în mod special în Instrucțiunile pentru personal privind procedurile de anchetă (ISIP); observă că această situație periclitează respectarea drepturilor fundamentale și garanțiile procedurale ale persoanele vizate;

75.  solicită OLAF să informeze comisia competentă a Parlamentului cu privire la temeiul juridic în baza căruia este autorizat să pregătească și să asiste la înregistrarea convorbirilor telefonice ale persoanelor private fără consimțământul prealabil al acestora și să utilizeze conținuturile în scopul unor anchete administrative; își reiterează solicitarea ca OLAF să prezinte Parlamentului, în linie cu o solicitare similară din partea Consiliului, o analiză juridică a legalității acestor dosare în statele membre;

76.  observă că încălcările cerințelor procedurale esențiale pe parcursul anchetelor pregătitoare ar putea afecta legalitatea deciziei finale adoptate pe baza anchetelor OLAF; consideră această situație ca prezentând un potențial de risc ridicat, deoarece astfel de încălcări ar atrage răspunderea juridică a Comisiei; solicită OLAF să rezolve imediat această deficiență prin desemnarea de experți judiciari corespunzător calificați pentru efectuarea verificărilor prealabile într-un interval de timp corespunzător;

77.  consideră inacceptabilă participarea directorului general al OLAF la unele sarcini de anchetă, printre altele la intervievarea martorilor; observă, totodată, că directorul general se află într-un conflict de interese deoarece, în conformitate cu articolul 90a din Statutul funcționarilor și articolul 23 alineatul (1) din ISIP, el este autoritatea care primește plângeri împotriva anchetelor OLAF și decide dacă este adoptată sau nu o măsură adecvată în ceea ce privește orice nerespectare a garanțiilor procedurale; solicită directorului general al OLAF să se abțină pe viitor de la orice implicare directă în sarcinile de anchetă;

78.  este îngrijorat că OLAF nu a efectuat întotdeauna o evaluare amănunțită a informațiilor primite în raport cu noțiunea de suspiciune suficient de serioasă; consideră o astfel de evaluare drept esențială pentru garantarea și consolidarea independenței OLAF față de instituții, organisme, birouri și agenții, precum și guverne, în cazul de față una dintre acestea din urmă aflându-se la originea sesizării;

79.  este de părere că OLAF ar trebui să furnizeze întotdeauna informații Comitetului de supraveghere atunci când OLAF primește o plângere privind drepturile fundamentale și garanțiile procedurale;

80.  așteaptă informații suplimentare privind punctele menționate în raportul anual al Comitetului de supraveghere; recomandă transparență absolută în toate punctele menționate;

81.  regretă faptul că în perioada 2006-2011 statele membre au luat măsuri judiciare ulterior anchetelor OLAF în 46 % dintre cazuri; este de părere că acest lucru nu este suficient și reamintește apelul adresat Comisiei și statelor membre de a asigura punerea în aplicare eficientă și la timp a recomandărilor formulate după anchetarea cazurilor de către OLAF;

82.  consideră că statele membre ar trebui să aibă obligația de a prezenta informații anuale cu privire la modul în care s-a dat curs cazurilor transmise de către OLAF autorităților lor judiciare, inclusiv cu privire la sancțiunile penale și financiare aplicate în aceste cazuri;

83.  este îngrijorat cu privire la observațiile conținute în Raportul anual al Comitetului de supraveghere potrivit cărora nu există date privind punerea în aplicare a recomandărilor OLAF în statele membre; consideră nesatisfăcătoare această situație și solicită OLAF să se asigure că statele membre furnizează date relevante și detaliate privind punerea în aplicare a recomandărilor OLAF și că Parlamentul European este informat în permanență;

84.  recunoaște că, ulterior anchetelor OLAF, în 2011 au fost recuperați 691,4 milioane EUR dintre care 389 de milioane EUR privesc un singur caz din regiunea Calabria a Italiei în cadrul unor programe finanțate din fonduri structurale destinate lucrărilor la drumuri;

85.  solicită ca potențialele fraude sau nereguli care au un impact financiar mai scăzut, în domeniul vamal (în cazul căruia pragul sub care OLAF nu întreprinde nicio măsură este de 1 milion EUR) și al fondurilor structurale (în cazul cărora pragul este de 500 000 EUR), să fie raportate statelor membre și ca statelor membre să li se ofere informații și șansa de a urma proceduri naționale antifraudă;

86.  este profund îngrijorat cu privire la eficacitatea și funcționarea internă a OLAF, ținând cont de faptul că un OLAF puternic și bine gestionat este esențial în combaterea fraudei și a corupției acolo unde sunt implicați banii contribuabililor europeni; solicită, prin urmare, Comisiei ca, în cooperare cu comisia competentă a Parlamentului și atunci când răspunde la întrebările acestuia, să analizeze legalitatea operațiunilor OLAF, să adopte toate măsurile necesare pentru a îmbunătăți gestionarea OLAF și să formuleze soluții practice pentru a remedia deficiențele înainte de sfârșitul anului 2013; solicită Comisiei și Consiliului să suspende toate discuțiile și deciziile privind înființarea Parchetului European (EPPO);

Inițiativele Comisiei în domeniul activității de combatere a fraudelor

87.  salută faptul că, ulterior solicitării adresate de Parlament, Comisia elaborează în prezent o metodologie de măsurare a costurilor implicate de corupția din achizițiile publice privind fondurile Uniunii;

88.  salută inițiativa din programul de lucru pentru 2012 al Comisiei Europene de a proteja mai bine interesele financiare ale Uniunii Europene și comunicarea în acest sens privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin intermediul dreptului penal și al anchetelor administrative; subliniază că această inițiativă are ca scop înăsprirea sancțiunilor împotriva activităților infracționale, inclusiv a corupției, și consolidarea protecției financiare a Uniunii Europene;

89.  salută strategia antifraudă nouă a Comisiei (COM(2011)0376) și planul de acțiune internă (SEC(2011)0787) pentru punerea sa în aplicare, adoptate în iunie 2011, care au drept scop prevenirea și depistarea fraudelor la nivelul UE; în acest sens, solicită Comisiei să raporteze și să evalueze strategiile antifraudă stabilite în cadrul fiecărei direcții generale;

90.  salută propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363 - propunere pentru Directiva PIF), care urmează să înlocuiască Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene și protocoalele sale de însoțire;

91.  salută în special faptul că definiția intereselor financiare ale Uniunii din propunerea pentru Directiva PIF se referă și la TVA, conform hotărârii Curții Europene de Justiție, care a confirmat(20) că există o legătură directă între, pe de o parte, colectarea veniturilor provenind din taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu legislația aplicabilă a Uniunii și, pe de altă parte, disponibilitatea din cadrul bugetului Uniunii a resurselor din TVA corespunzătoare, deoarece orice lacună în colectarea primei categorii are potențial de a cauza o reducere la cea de-a doua categorie;

92.  salută propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind programul Hercule III în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (COM(2011)0914), care reprezintă succesorul programului Hercule II, a cărui valoare adăugată a fost dovedită prin evaluarea intermediară;

93.  observă că, deși Comisia întreprinde toate aceste inițiative pozitive, în prezent majoritatea politicilor urmate de combatere a corupției sunt pasive; solicită direcțiilor generale ale Comisiei să preîntâmpine cazurile de fraudă în propriile domenii de responsabilitate;

94.  așteaptă cu interes prezentarea de către Comisie, anunțată pentru iunie 2013, a propunerii legislative privind înființarea Parchetului European, care va fi responsabil de a-i ancheta, a-i urmări și a-i deferi justiției pe cei care aduc atingere activelor gestionate de UE sau în numele UE;

o
o   o

95.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Comitetului de supraveghere a OLAF și OLAF.

(1) http://ec.europa.eu/anti_fraud/documents/reports-commission/2011/report_en.pdf (2) http://ec.europa.eu/anti_fraud/documents/reports-olaf/2011/olaf_report_2011_en.pdf (3) JO C 344, 12.11.2012, p. 1. (4) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (5) JO L 312, 23.12.1995, p. 1. (6) Texte adoptate, P7_TA(2012)0196. (7) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 121. (8) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 62. (9) 1 Parlamentul European, Studiu privind descurajarea fraudelor cu fonduri ale UE prin jurnalismul de anchetă în UE-27, 2012, p. 71. (10) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 40. (11) Raportul OLAF pe 2011, tabelul 6, p. 22 (12) Studiu comandat de Parlament privind „Diferențele de performanță administrativă între statele membre care recuperează resursele proprii tradiționale ale Uniunii Europene”. (13) Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2011, însoțit de răspunsurile instituțiilor. (14) Rețeaua de schimburi rapide de informații specifice între statele membre, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 904/2010. (15) Studiu al Parlamentului European: „Foaie de parcurs către piața unică digitală”, disponibil la: http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201209/20120914ATT51402/20120914ATT51402EN.pdf (16) Regimul utilizat de un importator pentru a obține o scutire de TVA în cazul în care bunurile importate vor fi transportate către alt stat membru și TVA-ul este datorat în statul membru de destinație. (17) Din care 1 800 de milioane EUR s-au înregistrat în cele șapte state membre selectate, iar 400 de milioane EUR în cele 21 de state membre de destinație a bunurilor importate cuprinse în eșantion. (18) Răspunsurile Comisarului Šemeta la chestionarul prezentat de Comisia CONT - disponibil la: http://www.europarl.europa.eu/committees/en/cont/publications.html?id=CONT00004#menuzone (19) Comisia specială pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani (CRIM) 2012-2013, Document tematic privind corupția, domeniile de corupție sistemică din administrația publică a statelor membre și măsurile adoptate în vederea combaterii efectelor negative pentru UE, noiembrie 2012, p. 2 (20) Hotărârea Curții din 15 noiembrie 2011 în cauza C-539/09, Comisia Europeană/Republica Federală Germania (JO C 25, 28.1.2012, p. 5).

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la cadrul de control intern integrat (2012/2291(INI))

P7_TA(2013)0319 A7-0189/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Avizul nr. 2/2004 al Curții de Conturi Europene privind modelul de „audit unic” (și propunerea privind un cadru de control intern comunitar)(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind o foaie de parcurs spre un cadru de control intern integrat (COM(2005)0252),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind planul de acțiune pentru un cadru de control intern integrat (COM(2006)0009),

–  având în vedere primul raport semestrial privind graficul de realizări în aplicarea planului de acțiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat, publicat la 19 iulie 2006 (SEC(2006)1009), conform solicitării formulate de Parlament în Rezoluția sa referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2004(2),

–  având în vedere Raportul intermediar al Comisiei publicat în martie 2007 (COM(2007)0086), care evidențiază progresele realizate și anunță anumite acțiuni suplimentare,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din februarie 2008 (COM(2008)0110) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat la aceasta (SEC(2008)0259),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din februarie 2009, intitulată „Raport de impact privind Planul de acțiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat” (COM(2009)0043),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0189/2013),

A.  întrucât, în temeiul articolului 317 din TFUE, Comisia execută bugetul pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și în cooperare cu statele membre;

B.  întrucât, conform Tratatului, Comisia poartă răspunderea finală privind execuția bugetului Uniunii, deși statelor membre le revine o responsabilitate enormă, 80% din bugetul Uniunii fiind cheltuit în cadrul sistemului de gestiune partajată de către statele membre;

C.  întrucât principiul controlului intern eficient se numără printre principiile bugetare prevăzute în Regulamentul financiar de la data modificării sale prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006, așa cum propusese Comisia în planul de acțiune menționat anterior;

D.  întrucât modul cel mai eficace prin care Comisia poate demonstra un angajament real pentru asigurarea transparenței și a bunei gestiuni financiare este de a depune toate eforturile pentru a sprijini măsurile care vizează îmbunătățirea calității gestiunii financiare, cu scopul de a obține o declarație de asigurare (DAS(3)) pozitivă din partea Curții de Conturi Europene (CCE);

E.  întrucât toate instituțiile și statele membre trebuie să coopereze pentru a restabili încrederea cetățenilor europeni în performanțele financiare ale Uniunii;

F.  întrucât, pentru a sprijini obiectivul strategic de a obține o declarație de asigurare pozitivă din partea CCE, Comisia a adoptat în ianuarie 2006 planul de acțiune pentru un cadru de control intern integrat („planul de acțiune”), pe baza recomandărilor CCE(4), a Rezoluției Parlamentului referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2003(5) și a concluziilor ECOFIN din 8 noiembrie 2005;

G.  întrucât planul de acțiune a abordat „lacunele” existente în acel moment în structurile de control ale Comisiei și a identificat 16 domenii de acțiune până la sfârșitul anului 2007, ținând seama de faptul că îmbunătățirea gestiunii financiare în Uniune trebuie să fie sprijinită de o monitorizare strictă a controlului la nivelul Comisiei și al statelor membre,

Punerea în aplicare a planului de acțiune

1.  subliniază că progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor planului de acțiune trebuie să fie măsurate nu doar pe baza acțiunilor realizate, ci și pe baza impactului acestui plan de acțiune asupra reducerii ratei de eroare de la nivelul operațiunilor subiacente;

2.  remarcă faptul că însăși Comisia a declarat că planul de acțiune a fost finalizat în totalitate la începutul anului 2009, cu toate că 3 dintre cele 16 acțiuni inițiale nu au putut fi puse în aplicare sau au fost realizate în alte moduri;

3.  subliniază în special că articolul 32 din noul Regulament financiar instituie principiul controlului intern eficient și eficace, precum și că articolul 33 din același regulament prevede faptul că, atunci când prezintă propuneri de cheltuieli noi sau revizuite, Comisia estimează costurile și beneficiile asociate sistemului de control, precum și riscurile de eroare;

4.  subliniază totodată că, în ceea ce privește conceptul de „nivel admisibil de risc”, s-a ales să se ducă la îndeplinire această acțiune prin definirea conceptului de „risc rezidual de eroare”;

5.  regretă faptul că simplificarea legislației 2007-2013 nu a avut anvergura preconizată;

6.  regretă faptul că angajamentul asumat de Comisie cu privire la obținerea unei declarații de asigurare pozitive sub toate aspectele nu a fost îndeplinit și subliniază în special faptul că, în raportul său din 2011 conținând declarația de asigurare, Curtea a conchis că, per ansamblu, plățile au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare și a stabilit că sistemele de supraveghere și de control erau, în general, doar parțial eficace;

7.  remarcă faptul că nivelul global de eroare al operațiunilor subiacente a crescut de la 3,3% la 3,7% în 2010, atingând nivelul de 3,9% în 2011; regretă inversarea tendinței pozitive care a avut loc în ultimii ani și își exprimă temerea că rata de eroare va continua să crească în anii următori;

8.  constată faptul că Comisia și-a menținut obiectivul de a obține o DAS pozitivă, deși Parlamentul a regretat profund, în rezoluția sa referitoare la descărcarea de gestiune 2011, faptul că plățile erau în continuare afectate de un nivel semnificativ de eroare;

9.  invită Comisia să adopte măsurile necesare pentru a reveni la o tendință de diminuare constantă a ratei de eroare;

Care sunt problemele?

10.  împărtășește opiniile Curții de Conturi și ale Comisiei(6) cu privire la faptul că modelul de audit unic nu funcționează și că modul de funcționare al sistemelor de control instituite de statele membre nu permite, în prezent, valorificarea întregului lor potențial;

11.  în acest context, reamintește faptul că, în 2011, în domeniul politicii regionale, în cazul a peste 60 % dintre erorile identificate de către Curtea de Conturi, autoritățile statelor membre dispuneau de suficiente informații pentru a identifica și a corecta unele dintre erori înainte de a solicita rambursarea din partea Comisiei;

12.  împărtășește în această privință opinia Curții de Conturi, conform căreia controalele la nivel primar, și anume sistemele de gestiune și control ale statelor membre, nu sunt suficiente; acest fapt atrăgând dificultăți considerabile pentru reducerea ratei de eroare;

13.  constată că o serie de norme complexe și opace îngreunează punerea în aplicare și auditarea programelor; se declară îngrijorat că acest lucru ar putea conduce la apariția unui număr mare de erori și ar putea crea oportunități pentru comiterea de fraude; își exprimă, de aceea, îngrijorarea cu privire la faptul că complexitatea crescândă a normelor la nivel național sau regional („suprareglementare”) conduce la probleme suplimentare pentru executarea în plan juridic a bugetului Uniunii și la o creștere inutilă a ratei de eroare;

14.  relevă faptul că Comisia nu se poate baza în totalitate pe constatările organismelor naționale de audit din statele membre;

15.  remarcă faptul că există o discrepanță fundamentală între Curtea de Conturi, care, în cadrul auditurilor DAS, aplică abordarea anuală, și Comisie, care, în execuția bugetului, aplică abordarea multianuală;

Ce se poate face?

16.  invită Comisia să aplice cu strictețe articolul 32 alineatul (5) din noul Regulament financiar în cazul în care rata de eroare se menține la un nivel ridicat și să identifice, în consecință, deficiențele sistemelor de control, să analizeze costurile și beneficiile posibilelor măsuri corective și să adopte sau să propună măsuri adecvate în ceea ce privește simplificarea, îmbunătățirea sistemelor de control și restructurarea programelor sau a sistemelor de livrare;

17.  invită statele membre să își consolideze sistemele de supraveghere și de control și, în special, să asigure fiabilitatea indicatorilor și a statisticilor lor;

18.  constată cu preocupare că în 2010 și 2011, în domeniul politicii regionale, Curtea de Conturi a constatat că Comisia nu se poate baza întrutotul pe activitatea desfășurată de autoritățile naționale de audit și nici și nu poate obține asigurări în acest sens și solicită statelor membre să remedieze această situație;

19.  invită statele membre să își asume întreaga responsabilitate pentru conturile lor și să transmită date fiabile Comisiei, pe baza declarațiilor naționale de gestiune, semnate la nivelul politic adecvat;

20.  invită Comisia să încurajeze statele membre să coopereze pentru a asigura faptul că banii contribuabililor sunt folosiți în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, fie prin acordarea unor stimulente adecvate, fie prin sancțiuni stricte sau prin suspendarea fluxului de fonduri; afirmă că acest lucru ar contribui la restabilirea încrederii cetățenilor UE în Uniune și în instituțiile sale;

21.  invită Comisia să armonizeze toate procedurile de control din cadrul departamentelor sale;

22.  constată cu îngrijorare că problemele legate de activitatea autorităților naționale care au fost identificate de către Curtea de Conturi ar putea fi, de asemenea, rezultatul unei „deficiențe inerente și al unui conflict de interese existent chiar în cadrul sistemului de gestiune partajată”(7), întrucât, pentru a obține statutul de audit unic din partea Comisiei, autoritățile naționale de audit trebuie să desfășoare o activitate eficace și, în același timp, rata de eroare raportată trebuie să fie mai mică de 2 %, ceea ce ar putea stimula raportarea incompletă a neregulilor;

23.  invită Comisia, prin urmare, să dea dovadă de mai multă rigurozitate în procesul de certificare a autorităților naționale de gestiune și de audit și să instituie stimulentele adecvate și un sistem de sancțiuni eficace;

24.  solicită, astfel, în conformitate cu articolul 287 alineatul (3) TFUE, intensificarea cooperării dintre organismele naționale de audit și Curtea de Conturi Europeană în ceea ce privește auditarea gestiunii partajate;

25.  invită instituțiile UE competente să evalueze dacă stabilirea unui indice de eroare de 2 % este adecvată și realizabilă în toate domeniile de politică ale UE;

26.  în acest context, își exprimă temerile serioase cu privire la utilitatea declarației de asigurare întrucât, dată fiind complexitatea execuției bugetare în domeniul gestiunii partajate, responsabilitatea este și ea partajată pentru legalitatea și regularitatea gestiunii bugetului între Comisie și statele membre și între Comisie și administrațiile regionale, pe când responsabilitatea politică revine încă doar Comisiei;

27.  consideră prin urmare că, cu ocazia unei viitoare revizuiri a Tratatului UE, ar trebui revizuit și conceptul declarației de asigurare;

Măsuri întreprinse în urma descărcării de gestiune 2011 acordate Comisiei

28.  își reiterează solicitarea adresată statelor membre de a prezenta declarații naționale de gestiune, semnate la nivelul politic adecvat, și invită Comisia să stabilească un format pentru aceste declarații;

29.  consideră că principiul referitor la obligativitatea declarațiilor naționale de gestiune ar trebui să fie inclus în acordul interinstituțional care însoțește decizia privind cadrul financiar multianual;

30.  subliniază că „lipsa perpetuă a unui sistem credibil al declarațiilor naționale va continua să submineze încrederea pe care cetățenii UE o au în sistem, în resursele financiare ale UE și în persoanele abilitate să le gestioneze” (8);

31.  reamintește că primele trei acțiuni prioritare pe care Parlamentul le-a solicitat Comisiei atunci când i-a acordat descărcarea de gestiune pentru exercițiul 2011 urmăresc să pregătească terenul pentru realizarea de progrese suplimentare cu privire la DAS;

32.  reamintește în special faptul că Comisia ar trebui să adopte în fiecare an, cu începere din septembrie 2013, o comunicare pe care o va transmite Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi, cu scopul de a face publice, în termeni nominali, toate sumele recuperate pe parcursul exercițiului precedent prin intermediul corecțiilor financiare și al recuperărilor, pentru toate modurile de gestiune, la nivelul Uniunii și al statelor membre(9);

33.  insistă asupra faptului că această comunicare ar trebui să fie prezentată în timp util, pentru a putea fi analizată de către CCE înainte de publicarea raportului său anual;

34.  încurajează încă o dată Comisia să realizeze progrese în ceea ce privește publicarea unor date mai precise și mai fiabile în legătură cu recuperările și corecțiile financiare și să prezinte informații care să reconcilieze, pe cât este posibil, anul în care a fost efectuată plata, anul în care este identificată eroarea aferentă plății și anul în care sunt publicate recuperările sau corecțiile financiare în notele explicative la conturi(10);

35.  subliniază că toate acțiunile întreprinse pentru a reduce ratele de eroare ar trebui să fie completate de o nouă cultură a performanței; serviciile Comisiei ar trebui să definească, în planul lor de gestiune, o serie de obiective și de indicatori care să îndeplinească cerințele Curții de Conturi în materie de relevanță, comparabilitate și fiabilitate; în rapoartele lor anuale de activitate, serviciile ar trebui să își măsoare performanța prin prezentarea sub formă de rezumat a rezultatelor obținute în cadrul activității lor prin care contribuie la principalele politici desfășurate de Comisie; această performanță „la nivel de departamente” va fi completată de o evaluare globală a performanței Comisiei în cadrul raportului de evaluare prevăzut de articolul 318 din TFUE(11);

36.  reamintește faptul că Comisia ar trebui să modifice structura raportului de evaluare sus-menționat, făcând distincția între politici interne și politici externe și concentrându-se, în cadrul secțiunii referitoare la politicile interne, asupra Strategiei Europa 2020, care reprezintă politica economică și socială a Uniunii; Comisia ar trebui să pună accentul pe progresul înregistrat în ceea ce privește realizarea inițiativelor emblematice;

37.  subliniază, în plus, că indicatorii de performanță ar trebui să fie pe deplin integrați în toate propunerile referitoare la noi politici și programe;

38.  solicită ca orientările pe care Parlamentul le-a furnizat Comisiei la punctul 1 din rezoluția care însoțește decizia sa de acordare a descărcării de gestiune 2011 referitoare la modul de redactare a raportului de evaluare prevăzut la articolul 318 din TFUE să fie incluse în acordul interinstituțional care însoțește decizia privind cadrul financiar multianual;

Bugetul bazat pe performanțe

39.  împărtășește opinia exprimată de Curtea de Conturi Europeană cu privire la faptul că este lipsit de sens să se încerce măsurarea performanței fără ca bugetul să fie stabilit pe baza unor indicatori de performanță(12) și solicită instituirea unui model de stabilire a bugetului public bazat pe performanțe, în cadrul căruia fiecare linie bugetară să fie însoțită de obiective, iar rezultatele să fie măsurate prin indicatori de performanță;

40.  solicită Comisiei să instituie un grup de lucru compus din reprezentanți ai Comisiei, Parlamentului, Consiliului și Curții de Conturi, pentru a analiza măsurile necesare în vederea introducerii unui astfel de buget bazat pe performanțe și să elaboreze un plan de acțiune cu termene precise în acest scop;

Simplificare

41.  invită toate părțile implicate în procesul decizional referitor la legislația și programele post2013 să țină seama de necesitatea de a respecta imperativul categoric al simplificării, prin reducerea numărului de programe și definirea unor sisteme de control proporționale și eficiente din punct de vedere al costurilor, precum și a unor norme de eligibilitate și metode de stabilire a costurilor simplificate;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 107, 30.4.2004, p. 1. (2) JO L 340, 6.12.2006, p. 3. (3) Acronim provenind de la expresia în limba franceză „Déclaration d'assurance”. (4) Avizul nr. 2/2004 (JO C 107, 30.4.2004, p. 1) (Avizul privind „auditul unic”). (5) JO L 196, 27.7.2005, p. 4. (6) Au contribuit cu informații în acest sens Kersti Kaljulaid și Manfred Kraff în cadrul audierii privind cadrul de control intern integrat organizate de CONT la 22 aprilie 2013. (7) A contribuit cu informații în acest sens Kersti Kaljulaid, în cadrul audierii privind cadrul de control intern integrat organizate de CONT la 22 aprilie 2013. (8) Contribuția lui Jules Muis în cadrul aceleiași audieri. (9) Rezoluția care însoțește decizia de acordare a descărcării de gestiune pentru execuția bugetului 2011 de către Comisie, alineatul (1) litera (a) (JO L 308, 16.11.2013, p. 27. (10) Rezoluția care însoțește decizia de acordare a descărcării de gestiune pentru execuția bugetului 2011 de către Comisie, alineatul (61). (11) Rezoluția care însoțește decizia de acordare a descărcării de gestiune pentru execuția bugetului 2011 de către Comisie, alineatul (1) literele (ab), (ae) și (af). (12) A contribuit cu informații în acest sens Kersti Kaljulaid, în cadrul audierii privind cadrul de control intern integrat organizate de CONT la 22 aprilie 2013.