Index 
Texte adoptate
Marţi, 10 septembrie 2013 - Strasbourg
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine ***I
 Efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate *
 Regimurile matrimoniale de proprietate *
 O strategie europeană în domeniul tehnologiilor de transport pentru mobilitatea sustenabilă a Europei în viitor
 Dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale și dreptul de a comunica după arestare ***I
 Contractele de credit pentru proprietăți rezidențiale ***I
 Utilizările abuzive ale informaţiilor privilegiate şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă) ***I
 Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului pentru conservarea, prin măsuri tehnice, a resurselor halieutice din Marea Baltică și strâmtorile Belts și Sound ***I
 Eficientizarea pieței interne a energiei
 Aplicarea şi impactul măsurilor de eficienţă energetică în cadrul politicii de coeziune
 O strategie pentru pescuitul în Marea Adriatică şi în Marea Ionică
 Servicii de interpretare mai eficiente și mai rentabile în cadrul Parlamentului European
 Jocurile de noroc online de pe piața internă
 Numirea lui Luigi Berlinguer în comitetul creat în temeiul articolului 255 din TFUE

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine ***I
PDF 413kWORD 32k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine (COM(2012)0432 – C7-0211/2012 – 2012/0208(COD))
P7_TA(2013)0336A7-0256/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0432),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0211/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 noiembrie 2012(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine(2),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0256/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 septembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine

P7_TC1-COD(2012)0208


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului(4) conferă Comisiei competențe în vederea punerii în aplicare a unor dispoziții din respectivul regulament.

(2)  În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, anumite competențe conferite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 850/98 ar trebui aliniate la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)  În vederea aplicării Pentru ca actualizarea eficientă a anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 850/98 prezentul regulament să fie posibilă, astfel încât să se reflecte progresele tehnice și științifice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește următoarele:

   împărțirea regiunilor în zone geografice;
   modificarea normelor privind condițiile de utilizare a anumitor combinații de ochiuri de plasă cu dimensiuni diferite;
   adoptarea unor norme detaliate privind obținerea procentului de specii-țintă capturate de mai multe nave de pescuit, pentru a garanta că aceste procente sunt respectate de toate navele implicate în operațiunea de pescuit;
   să adopte adoptarea de norme privind descrierile tehnice și metoda de utilizare a dispozitivelor autorizate care pot fi atașate plasei de pescuit și care nu obstrucționează sau nu diminuează deschiderea efectivă a ochiurilor plasei;
   condițiile în care navelor cu o lungime totală de peste de opt metri li se permite să utilizeze traule cu rame în anumite ape din Uniune;
   măsurile desemnate să răspundă unei recrutări în stoc a puietului neașteptat de mici sau de mari, modificărilor survenite în modelele de migrație sau oricăror alte modificări în starea de conservare a stocurilor de pește, cu efect imediat;
   acte prin care se exclud anumite activități de pescuit ale unui stat membru, în subzonele ICES VIII, IX și X, de la aplicarea anumitor dispoziții privind setcile, plasele de încurcare și setcile cu sirec, cu un nivel foarte scăzut de capturi accidentale de rechin și de capturi aruncate înapoi în mare. [AM 1]

(4)  Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare organizeze consultări adecvate, în etapa pregătitoare a adoptării actelor delegate, inclusiv special la nivel de experți, pentru a obține informații obiective, riguroase, complete și actualizate. [AM 2]

(5)  În contextul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(6)  În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 850/98, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește:

   normele tehnice pentru măsurarea dimensiunii ochiurilor de plasă;
   plasele cu ochiuri pătrate și grosimea firului împletiturii;
   normele tehnice referitoare la construcția materialelor de plasă;
   listele de dispozitive care pot obstrucționa sau pot diminua deschiderea efectivă a ochiurilor unei plase de pescuit;
   transmiterea listelor de nave cărora le-a fost acordat un permis special de pescuit pentru a utiliza traule cu rame;
   normele tehnice de măsurare a puterii motorului și a dimensiunilor uneltelor de pescuit;
   obligația statelor membre de a garanta că nivelurile efortului de pescuit nu sunt depășite în anumite zone din diviziunea ICES IXa și
   măsurile temporare atunci când conservarea stocurilor de organisme marine impune o intervenție imediată.

(7)  Competențele de executare conferite Comisiei, cu excepția obligației statelor membre de a garanta că nivelurile efortului de pescuit nu sunt depășite în anumite zone din diviziunea ICES IXa, ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(5).

(8)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 850/98 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 850/98 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 2, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Regiunile menționate la alineatul (1) pot fi împărțite în zone geografice, în special pe baza definițiilor menționate la alineatul (2). Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a cu privire la împărțirea regiunilor în zone geografice în scopul identificării zonelor geografice în care se aplică măsuri tehnice specifice de conservare.” [AM 3]

"

2.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (4) se adaugă următoarea literă:"

„(c) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu alineatul 48a pentru a modifica anexa X și anexa XI în vederea sporirii protecției puietului de pește în contextul conservării stocurilor de pește.”;

"

(b)  la alineatul (5), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 48a, să adopte acte delegate în ceea ce privește metoda de calculare a procentului de specii-țintă și de alte specii reținute la bord când acestea sunt capturate de o plasă sau de plase trase simultan de mai multe nave de pescuit, precum și în ceea ce privește metoda de verificare pentru a se garanta că orice navă de pescuit implicată în operațiunea comună de pescuit care a reținut pește la bord respectă procentele de specii prevăzute în anexele I-V.”;

"

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Normele tehnice de măsurare a dimensiunii ochiurilor de plasă, inclusiv în scopuri de control, se stabilesc prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

"

3.  La articolul 7 se adaugă următorul alineat:"

„(8) Normele tehnice de măsurare a plaselor cu ochiuri pătrate, inclusiv în scopuri de control, se stabilesc prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

"

4.  La articolul 8 se adaugă următorul alineat:"

„(4) Normele tehnice privind măsurarea grosimii firului împletiturii și construcția materialului de plasă, inclusiv în scopuri de control, se stabilesc prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

"

5.  Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 16

(1)  Nu se va folosi niciun dispozitiv prin intermediul căruia ochiurile din orice parte a plasei de pescuit să fie obstrucționate sau micșorate efectiv în vreun fel.

(2)  Alineatul (1) nu exclude utilizarea anumitor dispozitive care pot obstrucționa sau diminua în orice alt mod deschiderea efectivă a ochiurilor din orice parte a plasei de pescuit, dar care pot avea un rol de protecție sau de consolidare a plasei. Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 48a, să adopte acte delegate privind descrierile tehnice și metodologia de utilizare și de atașare a unor astfel de dispozitive.

(3)  Prin intermediul unor acte de punere în aplicare este stabilită o listă exhaustivă de dispozitive care respectă descrierile tehnice stabilite în conformitate cu alineatul (2) și care pot fi atașate plasei de pescuit. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

"

6.  Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 48a, referitoare la condițiile detaliate de aplicare a criteriilor prevăzute la alineatul (2) în care navelor de pescuit cu o lungime totală de peste opt metri li se permite să utilizeze traule cu rame în zonele prevăzute la alineatul (1).”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat:"

„(7) Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, cerințele operaționale de transmitere a listelor care trebuie furnizate Comisiei de către statele membre așa cum se menționează la alineatul (2) litera (c) prima liniuță. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

"

7.  La articolul 29b, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Statele membre transmit Comisiei o comunicare privind măsurile luate pentru îndeplinirea obligației prevăzute la alineatul (5). În cazul în care constată că măsurile luate de un stat membru nu îndeplinesc obligația respectivă, Comisia poate propune modificarea acestora. Dacă statul membru vizat și Comisia nu ajung la niciun acord, Comisia poate lua astfel de măsuri prin intermediul unor acte de punere în aplicare.”

"

8.  La articolul 34, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Normele tehnice pentru măsurarea puterii motorului și a dimensiunilor uneltelor de pescuit se stabilesc prin intermediul unui act de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

"

8a.  La articolul 34b, alineatul (11) se înlocuiește cu următorul text:"

„(11) În urma consultării CSTEP, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate prin care să excludă anumite activități de pescuit ale unui stat membru, în subzonele ICES VIII, IX, X, de la aplicarea alineatelor (1)-(9), atunci când informațiile furnizate de statele membre arată că activitățile de pescuit respective determină un nivel foarte scăzut de capturi accidentale de rechin și de capturi aruncate înapoi în mare.” [AM 4]

"

9.  Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 45

(1)  Comisia este împuternicită să instituie, prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 48a, măsuri tehnice de conservare referitoare la utilizarea uneltelor de pescuit remorcate sau fixe sau referitoare la activitățile de pescuit în anumite zone sau în anumite perioade,în mod suplimentar dispozițiilor din prezentul regulament sau prin derogare de la acestea. Măsurile respective sunt elaborate pentru a răspunde unei recrutări în stoc a puietului neașteptat de mici sau de mari, modificărilor survenite în modelele de migrație sau oricăror alte modificări în starea de conservare a stocurilor de pește organisme marine, cu efect imediat. [AM 5]

(2)  Atunci când conservarea stocurilor de organisme marine impune o intervenție imediată, pentru remedierea situației Comisia poate decide să adopte măsuri temporare prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (3).

(3)  În cazul în care conservarea anumitor specii sau zone de pescuit este serios amenințată și în cazul în care o întârziere ar produce pagube greu de reparat, un stat membru poate lua măsuri adecvate și nediscriminatorii de conservare pentru apele aflate în jurisdicția sa.

(4)  Măsurile menționate la alineatul (3), împreună cu un memoriu explicativ, sunt comunicate Comisiei și celorlalte state membre de îndată ce au fost adoptate.

În termen de zece zile lucrătoare de la primirea comunicării sus-menționate, Comisia trebuie să confirme dacă măsurile respective sunt adecvate și nediscriminatorii sau să solicite anularea ori modificarea lor prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Decizia Comisiei este imediat notificată statelor membre.”

"

10.  La articolul 46, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) La inițiativa Comisiei sau la solicitarea oricărui stat membru, conformitatea sau neconformitatea cu dispozițiile de la prezentul articol alineatul (1) a unei măsuri tehnice naționale aplicate de un stat membru poate face obiectul unei decizii adoptate de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2). În cazul adoptării unei asemenea decizii, se aplică dispozițiile de la alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf.”

"

11.  Articolul 48 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 48

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2371/2002. Comitetul reprezintă un comitet în sensul definiției din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.

______________

* Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13)”

"

12.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 48a

(1)  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Delegarea competențelor menționate Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 4 alineatul (4) litera (c), articolul 4 alineatul (5) litera (b), articolul (16) alineatul (2), articolul 29 alineatul (6), articolul 29d alineatul (7), articolul 34b alineatul (11) și articolul 45 alineatul (1) se acordă pentru conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată trei ani de la …(6). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de trei ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 6]

(3)  Delegarea competențelor menționate la articolul 2 alineatul (3), articolul 4 alineatul (4) litera (c), articolul 4 alineatul (5) litera (b), articolul (16) alineatul (2), articolul 29 alineatul (6), articolul 29d alineatul (7), articolul 34b alineatul (11) și articolul 45 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în respectiva decizie de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta produce efecte începând cu ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare. [AM 7]

(4)  Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.

(5)  Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (3), articolul 4 alineatul (4) litera (c), articolul 4 alineatul (5) litera (b), articolul (16) alineatul (2), articolul 29 alineatul (6), articolul 29d alineatul (7), articolul 34b alineatul (11) și articolul 45 alineatul (1) intră în vigoare doar dacă Parlamentul European și Consiliul nu au formulat nicio obiecție în termen de 2 două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European cât și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Termenul menționat se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

"

[AM 8]

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 11, 15.1.2013, p. 86.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0448.
(3) Poziția Parlamentului European din 10 septembrie 2013.
(4)Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998 pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine (JO L 125, 27.4.1998, p. 1).
(5)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(6)* Data intrării în vigoare a prezentului regulament.


Efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate *
PDF 762kWORD 85k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia parteneriatelor înregistrate (COM(2011)0127 – C7-0094/2011 – 2011/0060(CNS))
P7_TA(2013)0337A7-0254/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0127),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0094/2011),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Italiei, Seimul Poloniei, Senatul Poloniei și Senatul României în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 31 mai 2012,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0254/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 8
(8)  Particularitățile celor două forme de uniune, respectiv căsătoria și parteneriatul înregistrat, precum și diferențele între principiile aplicabile acestora, justifică separarea în două instrumente distincte ale dispozițiilor care reglementează aspectele patrimoniale ale căsătoriilor, de cele privind aspectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, care reprezintă domeniul de aplicare al acestui regulament.
eliminat
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 8 a (nou)
(8a)  Recunoașterea într-un stat membru a unei decizii referitoare la efectele patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat are drept unic obiectiv să permită punerea în execuție a efectelor patrimoniale stabilite în decizia respectivă. Aceasta nu implică recunoașterea de către statul membru respectiv a parteneriatului care stă la baza efectelor patrimoniale care fac obiectul deciziei în cauză. Statele membre în care nu există instituția parteneriatelor înregistrate nu sunt obligate prin prezentul regulament să creeze această instituție.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 10
(10)  Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. Noțiunea de „parteneriat înregistrat” este definită doar pentru scopurile prezentului regulament. Conținutul specific al acestei noțiuni este definit de dreptul național al statelor membre.
(10)  Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. Noțiunea de „parteneriat înregistrat” este definită doar pentru scopurile prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, un parteneriat înregistrat este o formă de uniune diferită de căsătorie. Conținutul specific al noțiunii de parteneriat înregistrat este definit de dreptul național al statelor membre.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 11 a (nou)
(11a)  Prezentul regulament nu ar trebui, însă, să se aplice unor domenii de drept civil care privesc alte aspecte decât efectele patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat. Prin urmare, din motive de claritate, o serie de chestiuni care ar putea fi văzute ca având o legătură cu respectivul regim patrimonial ar trebui excluse în mod explicit din domeniul de aplicare a prezentului regulament.
(Corespunde considerentului (11) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 3 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 12
(12)  Obligațiile de întreținere între parteneri fiind reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, acestea ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind validitatea și efectele liberalităților, reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale.
(12)  Obligațiile de întreținere între parteneri care sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind succesiunea, care sunt reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor1.
____________________
1 JO L 201, 27.7.2012, p. 107.
(Corespunde AM 4 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 13
(13)  Deoarece este posibil ca aspectele privind natura drepturilor reale să fie reglementate în dreptul național al statelor membre, ca și cele privind publicitatea acestor drepturi, aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, după cum sunt excluse din Regulamentul (UE) nr. …/…. [al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și privind crearea unui certificat european de moștenitor]. Astfel, instanțele din statul membru în care se află bunul unuia sau ambilor parteneri poate lua măsuri în materie de drepturi reale, în special privind înregistrarea transferului care are ca obiect acest bun în registrul publicitate, în cazul în care legislația acestui stat membru prevede acest lucru.
(13)  Prezentul regulament, la fel ca și Regulamentul (UE) nr. 650/2012, nu ar trebui să aducă atingere numărului limitat (numerus clausus) al drepturilor reale, existent în dreptul național al unor state membre. Unui stat membru nu ar trebui să i se solicite să recunoască un drept real referitor la bunuri situate în respectivul stat membru dacă dreptul real în cauză este inexistent în dreptul său.
(Corespunde AM 5 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  Totuși, pentru a permite beneficiarilor să se bucure, într-un alt stat membru, de drepturile care au fost create sau care le-au fost transferate în cadrul lichidării regimului efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat, prezentul regulament ar trebui să prevadă asimilarea unui drept real inexistent cu cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației celuilalt stat membru. În contextul unei astfel de adaptări, ar trebui luate în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele produse de acesta. În vederea determinării celui mai apropiat drept real echivalent în dreptul național, autoritățile sau persoanele competente din statul a cărui lege se aplică efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat pot fi contactate pentru informații suplimentare asupra naturii și a efectelor dreptului respectiv. În acest scop, ar putea să se utilizeze rețelele existente în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și comercială, precum și orice alte mijloace disponibile care facilitează înțelegerea legislației străine.
(Corespunde considerentului (16) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 6 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 13 b (nou)
(13b)  Cerințele privind înscrierea într-un registru a unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Ar trebui deci ca legea statului membru în care este ținut registrul (pentru bunurile imobiliare, lex rei sitae) să fie aceea care stabilește în ce condiții juridice și în ce mod trebuie efectuată înscrierea și care sunt autoritățile (cum ar fi oficiile cadastrale sau notarii) responsabile de verificarea îndeplinirii tuturor cerințelor și a faptului că documentația prezentată sau întocmită este suficientă sau conține informațiile necesare.
(Corespunde parțial considerentului (18) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 7 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 13 c (nou)
(13c)  Efectele înscrierii unui drept într-un registru ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Prin urmare, legea statului membru unde este ținut registrul ar trebui să fie cea care determină dacă înregistrarea are, de exemplu, efect declarativ sau constitutiv. Prin urmare, atunci când, de exemplu, dobândirea unui drept asupra unor bunuri imobile determină înscrierea într-un registru în temeiul legii statului membru pe teritoriul căruia este ținut registrul, pentru garantarea efectului erga omnes al registrelor sau protejarea tranzacțiilor juridice, momentul în care are loc dobândirea ar trebui să facă obiectul legii respectivului stat membru.
(Corespunde considerentului (19) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 8 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 13 d (nou)
(13d)  La fel ca în cazul Regulamentului (UE) nr. 650/2012, prezentul regulament ar trebui să respecte diferitele modalități de soluționare a aspectelor legate de efectele patrimoniale aplicate în statele membre. În sensul prezentului regulament, termenul de „instanță judecătorească” ar trebui, în consecință, să aibă un sens larg, pentru a include nu numai instanțe judecătorești în adevăratul sens al cuvântului, care exercită atribuții judiciare, ci și notari sau oficii cadastrale din unele state membre care, în anumite chestiuni în materie de drept patrimonial, exercită atribuții judiciare asemenea instanțelor judecătorești, precum și notari și profesioniști din domeniul juridic care, în anumite state membre, exercită atribuții judiciare într-un anumit caz în materie de drept patrimonial prin delegarea de competențe de către o instanță judecătorească. Toate instanțele judecătorești, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, ar trebui să intre sub incidența normelor în materie de competență stabilite de prezentul regulament. În schimb, noțiunea de „instanță judecătorească” nu ar trebui să includă autoritățile extrajudiciare dintr-un stat membru, competente în ceea ce privește chestiunile de drept patrimonial în temeiul legislației naționale, cum ar fi notarii, care, în majoritatea statelor membre, cum este de obicei cazul, nu exercită atribuții judiciare.
(Corespunde considerentului (20) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 10 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 15
(15)  De asemenea, prezentul regulament trebuie să permită extinderea competenței instanțelor unui stat membru care se pronunță asupra unei cereri de anulare sau desfacere a parteneriatului înregistrat, la aspectele privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate care rezultă din respectiva cerere, dacă partenerii sunt de acord.
(15)  De asemenea, prezentul regulament trebuie să permită extinderea competenței instanțelor unui stat membru care se pronunță asupra unei cereri de anulare sau desfacere a parteneriatului înregistrat, la aspectele privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate care rezultă din respectiva cerere, atunci când competența instanțelor respective a fost recunoscută în mod explicit sau implicit de către parteneri.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 15 a (nou)
(15a)  În cazul în care aspectele privind regimul patrimonial nu sunt legate nici de o revocare sau anulare a parteneriatului înregistrat, nici de decesul unuia dintre parteneri, partenerii pot hotărî să supună aspectele privind regimul lor patrimonial instanțelor judecătorești ale statului membru a cărui lege au ales-o ca fiind aplicabilă regimului lor patrimonial. În acest scop este necesar un acord între parteneri, care poate fi încheiat cel târziu până în momentul sesizării instanței și în conformitate cu legea statului în care se află instanța sesizată.
(Corespunde AM 12 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 16
(16)  În alte situații, prezentul regulament trebuie să protejeze competența teritorială a instanțelor unui anumit stat membru de a se pronunța asupra cererilor privind aspectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, în conformitate cu o listă de criterii enumerate din punct de vedere ierarhic, pentru a se asigura o legătură strânsă între parteneri și statul membru ale cărei instanțe sunt competente. Alte instanțe decât cele din statul membru unde a fost înregistrat parteneriatul pot declina extinderea de competență dacă dreptul intern al acestora nu conține dispoziții privind parteneriatul înregistrat. În fine, pentru a preveni riscul denegării de justiție, dacă nicio altă instanță nu este competentă să se pronunțe asupra situației în conformitate cu prevederile prezentului regulament, a fost prevăzută o normă de competență alternativă.
(16)  Prezentul regulament trebuie să protejeze competența teritorială a instanțelor unui anumit stat membru în ceea ce privește cererile privind aspectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, care este determinată, în alte cazuri decât cele de separare a partenerilor sau de deces al unuia dintre parteneri, în conformitate cu un set de criterii enumerate din punct de vedere ierarhic, pentru a se asigura o legătură strânsă între parteneri și statul membru ale cărei instanțe sunt competente. Alte instanțe decât cele din statul membru unde a fost înregistrat parteneriatul ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a declina extinderea de competență dacă dreptul intern al acestora nu conține dispoziții privind parteneriatul înregistrat.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 16 a (nou)
(16a)  Pentru a se remedia în special situațiile de denegare de dreptate, este necesar să se prevadă în prezentul regulament un forum necessitatis prin care se permite unei instanțe judecătorești a unui stat membru, în cazuri excepționale, să se pronunțe cu privire la un efect patrimonial care prezintă o legătură strânsă cu un stat terț. Un astfel de caz excepțional ar putea fi considerată situația în care o acțiune se dovedește a fi imposibil de realizat în statul terț respectiv, de exemplu din cauza unui război civil, sau situația în care, în mod rezonabil, nu se poate aștepta ca un beneficiar să inițieze sau să efectueze o acțiune în acel stat. Cu toate acestea, competența întemeiată pe forum necessitatis ar trebui să fie exercitată doar în cazul în care cauza prezintă o legătură suficientă cu statul membru al instanței sesizate.
(Corespunde considerentului (31) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 14 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 18
(18)  Pentru a facilita gestionarea bunurilor partenerilor, legea statului membru unde parteneriatul a fost înregistrat se va aplica ansamblului bunurilor partenerilor, chiar dacă această lege nu este legea unui stat membru.
(18)  Pentru a facilita gestionarea bunurilor în cadrul parteneriatelor înregistrate, prezentul regulament le va permite partenerilor să aleagă legea aplicabilă patrimoniului lor, indiferent de natura sau de situarea acestuia, dintre legile care au o legătură strânsă cu partenerii, datorită reședinței sau cetățeniei acestora. Nu există niciun motiv pentru ca această alegere să nu poată fi efectuată în cazul parteneriatelor înregistrate. În cazul în care partenerii aleg o lege care nu recunoaște parteneriatele înregistrate, alegerea legii ar trebui considerată drept „nulă și neavenită”. În acest caz ar trebui aplicată incidența obiectivă. Deși părțile implicate sunt în general bine informate cu privire la drepturile lor, necesitatea unei protecții juridice specifice ar trebui întâmpinată prin garantarea unei consilieri juridice cu privire la efectele alegerii legii. Această cerință este îndeplinită mai ales dacă consilierea este garantată prin condiții de formă suplimentare valabile pentru alegerea legii, în special în ceea ce privește actele notariale.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 18 a (nou)
(18a)  Pentru a asigura claritate și securitate juridică, prezentul regulament ar trebui să includă, de asemenea, o normă privind înregistrarea multiplă a unui parteneriat înregistrat, care ar trebui să privească cea mai recentă înregistrare. Statele membre ar trebui să garanteze că nu există înregistrări multiple ale parteneriatelor înregistrate.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 18 b (nou)
(18b)  În cazul în care nu s-a optat pentru alegerea legii aplicabile și în scopul de a concilia previzibilitatea și nevoia de securitate juridică, ținând seama totodată de aspectele concrete ale vieții în cadrul parteneriatului, prezentul regulament trebuie să introducă norme armonizate în materia conflictului de legi, bazate pe puncte succesive de legătură, care să permită desemnarea legii aplicabile ansamblului de bunuri ale partenerilor. Astfel, reședința obișnuită comună a partenerilor în momentul constituirii parteneriatului sau prima reședință obișnuită comună a partenerilor după constituirea parteneriatului ar trebui să fie primul punct de legătură, înainte de legea cetățeniei comune a partenerilor din momentul constituirii parteneriatului. În cazul în care niciunul dintre aceste puncte nu se aplică, sau în absența unei prime reședințe obișnuite comune în caz de dublă cetățenie comună a partenerilor în momentul constituirii parteneriatului înregistrat, ar trebui să se aplice, ca al treilea punct de legătură, legea statului cu care ambii parteneri au legăturile cele mai strânse, ținându-se cont de toate circumstanțele, precizându-se faptul că aceste legături strânse ar trebui luate în considerare în momentul constituirii parteneriatului. Legile care corespund punctelor respective nu ar trebui totuși aplicate în cazul în care nu recunosc instituția parteneriatului înregistrat. În general, ar trebui ca legea statului în care a fost înregistrat parteneriatul să se aplice patrimoniului partenerilor.
(Corespunde AM 15 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Considerentul 18 c (nou)
(18c)  Deoarece termenul „cetățenie” este utilizat pentru determinarea legii aplicabile, trebuie să se țină cont de faptul că anumite state, al căror sistem juridic este bazat pe „common law”, utilizează termenul „domiciliu” și nu „cetățenie” drept punct de legătură.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Considerentul 18 d (nou)
(18d)  Pentru a asigura securitatea juridică a tranzacțiilor și a împiedica ca orice schimbare a legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatelor să se facă fără informarea partenerilor în acest sens, ar trebui ca o astfel de schimbare să fie făcută doar la cererea expresă a părților. Această schimbare hotărâtă de parteneri nu ar trebui să aibă efect retroactiv, cu excepția cazului în care partenerii au stipulat în mod expres acest lucru. În toate cazurile, nu se va putea aduce atingere drepturilor terților și validității tranzacțiilor încheiate anterior.
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Considerentul 19 a (nou)
(19a)  Toate informațiile necesare ar trebui să fie puse la dispoziție într-un mod simplu și prin mijloace corespunzătoare, în special printr-un site internet multilingv al Comisiei.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Considerentul 19 b (nou)
(19b)  Schimburile de bune practici între operatorii din justiție ar trebui încurajate.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Considerentul 19 c (nou)
(19c)  Comisia ar trebui să introducă un instrument de informare și instruire a autorităților judiciare competente, precum și a juriștilor, prin crearea unui portal web interactiv în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii, inclusiv prin instituirea unui sistem de schimburi de experiențe și practici profesionale.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Considerentul 23
(23)  Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta ar trebui să prevadă norme cu privire la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, inspirate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001, adaptate, după caz, cerințelor specifice ale domeniului care face obiectul prezentului regulament. Prin urmare, recunoașterea și executarea, totală sau parțială, a unei hotărâri privind aspectele patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat, nu pot fi refuzate într-un stat membru dacă legea națională nu recunoaște asemenea parteneriate sau prevede efecte patrimoniale diferite.
(23)  Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în materie de efecte patrimoniale în cazul parteneriatelor înregistrate pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta ar trebui să prevadă norme cu privire la recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, inspirate de alte instrumente juridice din domeniul cooperării judiciare în materie civilă, adaptate, după caz, cerințelor specifice ale domeniului care face obiectul prezentului regulament. Prin urmare, recunoașterea și executarea, totală sau parțială, a unei hotărâri privind aspectele patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat, nu pot fi refuzate într-un stat membru dacă legea națională nu recunoaște asemenea parteneriate sau prevede efecte patrimoniale diferite.
(Corespunde AM 19 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Considerentul 24
(24)  Pentru a se ține seama de diferitele modalități de soluționare a aspectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în statele membre, prezentul regulament ar trebui să asigure recunoașterea și executarea actelor autentice. Cu toate acestea, actele autentice nu pot fi asimilate hotărârilor instanțelor în ceea ce privește recunoașterea acestora. Recunoașterea actelor autentice înseamnă că acestea au aceeași putere probantă deplină și integrală în ceea ce privește conținutul actului înregistrat și aceleași efecte ca și în statele membre de origine; de asemenea, sunt protejate de prezumția de validitate, care poate fi răsturnată în caz de contestație.
(24)  Pentru a se ține seama de diferitele sisteme de soluționare a aspectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în statele membre, prezentul regulament ar trebui să asigure acceptarea și forța executorie a actelor autentice în toate statele membre în materie de efecte patrimoniale în cazul unui parteneriat înregistrat.
(Corespunde considerentului (60) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 20 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Considerentul 24 a (nou)
(24a)  În ceea ce privește recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, precum și acceptarea și forța executorie a actelor autentice și forța executorie a tranzacțiilor judiciare, prezentul regulament ar trebui să prevadă dispoziții în special după modelul Regulamentului (UE) nr. 650/2012.
(Corespunde AM 21 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Considerentul 25
(25)  Deși legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate trebuie să reglementeze raporturile juridice între unul din parteneri și un terț, condițiile de opozabilitate ale acestei legi trebuie, totuși, să poată fi reglementate prin legea statului membru în care partenerul sau terțul își are reședința obișnuită, pentru a asigura protecția acestuia din urmă. Astfel, legea acestui stat membru ar putea să prevadă că acest partener nu poate opune terțului legea regimului său patrimonial decât cu condiția respectării condițiilor de înregistrare sau de publicitate prevăzute de acest stat membru, cu excepția cazului în care terțul cunoaște sau ar trebui să cunoască legea aplicabilă aspectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat.
(25)  Conform prezentului regulament, legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate trebuie să reglementeze raporturile juridice între un partener înregistrat și un terț. Ar trebui totuși, pentru a asigura protecția terțului, în cazul unui raport juridic între unul dintre parteneri și un terț, ca niciunul dintre parteneri să nu poată invoca legea respectivă sau dispoziții imperative în cazul în care partenerul aflat în raport juridic cu terțul și terțul își au reședința obișnuită în același stat, care nu este statul a cărui lege este aplicabilă aspectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat. O excepție ar trebui să fie cazurile în care terțul nu beneficiază de protecție, întrucât cunoștea dreptul aplicabil sau ar fi trebuit să îl cunoască sau cazul în care au fost respectate cerințele aplicabile în statul respectiv cu privire la înregistrare sau publicitate.
(Corespunde AM 22 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Considerentul 26 a (nou)
(26a)  Pentru a garanta condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește întocmirea și modificarea ulterioară a adeverințelor și formularelor referitoare la încuviințarea executării hotărârilor judecătorești, a tranzacțiilor judiciare și a actelor autentice. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie1.
______________
1JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(Corespunde considerentului (78) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 23 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Considerentul 26 b (nou)
(26b)  Ar trebui să se folosească procedura de consultare pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(Corespunde considerentului (79) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 24 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Considerentul 28
(28)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 21 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând aceste drepturi și principii.
(28)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 20, 21 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, egalitatea în fața legii, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând aceste drepturi și principii.
(Corespunde parțial considerentului (81) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 25 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera a
(a)  efectele personale ale parteneriatului înregistrat;
eliminat
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera b
(b)  capacitatea partenerilor;
(b)  capacitatea generală a partenerilor;
(Corespunde AM 26 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera b a (nouă)
(ba)  existența, valabilitatea sau recunoașterea parteneriatului,
(Corespunde AM 27 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera d
(d)  liberalitățile între parteneri;
eliminat
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera e
(e)  drepturile succesorale ale partenerului supraviețuitor;
(e)  aspecte legate de succesiune în ceea ce privește partenerul supraviețuitor;
(Corespunde AM 29 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera f
(f)  contractele de societate între parteneri;
(f)  aspecte reglementate de dreptul societăților comerciale și al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu;
(Corespunde articolului 1 litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 30 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera g
(g)  natura drepturilor reale asupra unui bun și publicitatea acestor drepturi.
(g)  natura drepturilor reale;
(Corespunde articolului 1 litera (k) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 31 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera g a (nouă)
(ga)  orice înscriere într-un registru a drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerințele de ordin juridic pentru o astfel de înscriere, precum și efectele înregistrării sau ale lipsei înregistrării unor astfel de drepturi într-un registru și
(Corespunde articolului 1 litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 32 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera gb (nouă)
(gb)  aspectele care țin de dreptul la transferul sau ajustarea, între parteneri sau foști parteneri, în cazul desfacerii parteneriatului înregistrat, a drepturilor la pensia pentru limită de vârstă sau la pensia de invaliditate acumulate în timpul parteneriatului înregistrat.
(Corespunde AM 33 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1 – litera b
(b)  „parteneriat înregistrat” înseamnă un regim de viață comun între două persoane, prevăzut de lege și înregistrat de o autoritate publică;
(b)  „parteneriat înregistrat” înseamnă un regim de viață comun între două persoane, constituit în forma prevăzută de legea statului membru în care a fost înregistrat parteneriatul;
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1 – litera b a (nouă)
(ba)  „acord de parteneriat” înseamnă orice acord prin intermediul căruia partenerii sau viitorii parteneri își reglementează regimul patrimonial;
(Corespunde AM 35 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1 – litera c – teza introductivă
(c)  „act autentic” înseamnă un act întocmit sau înregistrat în mod oficial ca act autentic în statul membru de origine și a cărui autenticitate:
(c)  „act autentic” înseamnă un act în domeniul regimului patrimonial care se aplică parteneriatului înregistrat întocmit sau înregistrat în mod oficial ca act autentic într-un stat membru și a cărui autenticitate:
(Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 36 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1 – litera d
(d)  „hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre judecătorească în materia regimului patrimonial al unui parteneriat înregistrat, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea hotărârii judecătorești, inclusiv termenii „sentință”, „decizie”, „ordonanță” sau „mandat de executare”, precum și stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată;
(d)  „hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre judecătorească în materia regimului patrimonial al unui parteneriat înregistrat, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea hotărârii judecătorești, inclusiv o hotărâre privind stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată;
(Corespunde articolului 31 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 37 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1 – litera e
(e)  „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care, după caz, a fost pronunțată hotărârea judecătorească, a fost încheiat contractul de parteneriat, a fost întocmit actul autentic sau a fost întocmit actul de lichidare a patrimoniului comun sau orice alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta;
(e)  „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească, a fost întocmit actul autentic sau a fost încuviințată sau încheiată tranzacția judiciară;
(Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 38 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1 – litera f
(f)  „stat membru solicitat” înseamnă statul membru în care se solicită recunoașterea și/sau executarea hotărârii judecătorești, a contractului de parteneriat, a actului autentic, a actului de lichidare a patrimoniului comun sau a oricărui alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta;
(f)  „stat membru de executare” înseamnă statul membru în care se solicită învestirea cu formulă executorie sau executarea hotărârii judecătorești, a tranzacției judiciare sau a actului autentic;
(Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 39 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Articolul 2 – alianatul 1 – litera g
(g)  „instanță judecătorească” „instanță judecătorească” înseamnă orice autoritate judiciară competentă a statelor membre care exercită o funcție jurisdicțională în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, precum și orice altă autoritate nejudiciară sau persoană care exercită, prin delegare sau desemnare de către o autoritate judiciară a statelor membre, atribuții ce țin de competențele instanțelor judecătorești, astfel cum acestea sunt prevăzute în prezentul regulament;
eliminat
(Corespunde AM 40 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1 a (nou)
(1a)  În sensul prezentului regulament, termenul „instanță judecătorească” include orice autoritate judiciară și toate celelalte autorități și profesioniști din sectorul juridic competenți în materie de efecte patrimoniale în cazul parteneriatelor înregistrate, care exercită atribuții judiciare sau acționează în baza delegării de competențe de către o autoritate judiciară sau acționează sub controlul unei autorități judiciare, cu condiția ca aceste autorități și profesioniști din sectorul juridic să ofere garanții în ceea ce privește imparțialitatea și dreptul părților de a fi audiate și cu condiția ca hotărârile pronunțate de aceștia în temeiul legii statului membru în care își au sediul:
(a)  să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate judiciară; precum și
(b)  să aibă o forță și un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorități judiciare privind aceleași aspecte.
Statele membre notifică Comisiei care sunt celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic menționați la primul paragraf în conformitate cu articolul 33a alineatul (1).
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Articolul -3
Articolul -3
Competențele în materie de efecte patrimoniale în cadrul statelor membre
Prezentul regulament nu afectează competența statelor membre în ceea ce privește efectele patrimoniale în cazul parteneriatelor înregistrate.
(Corespunde AM 42 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 1
(1)  Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere privind succesiunea unuia dintre parteneri, în aplicarea Regulamentului (EU) nr.…/… (al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni precum și crearea unui certificat european de moștenitor), sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate care au legătură cu cererea.
(1)  Instanțele judecătorești ale unui stat membru care se ocupă cu chestiunile succesorale privind succesiunea unuia dintre parteneri, în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 650/2012, sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate care au legătură cu succesiunea.
(Corespunde AM 43 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 4
Competența în caz de separare a partenerilor
Competența în caz de desfacere sau anulare
Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de desfacere sau anulare a parteneriatului înregistrat sunt competente, de asemenea, să statueze cu privire la efectele patrimoniale care au legătură cu cererea, dacă partenerii sunt de acord.
Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de desfacere sau anulare a parteneriatului înregistrat sunt competente, de asemenea, să statueze cu privire la efectele patrimoniale care au legătură cu cererea, atunci când competența instanțelor respective a fost recunoscută de parteneri în mod explicit sau în alt fel lipsit de echivoc.
Acest acord poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambele părți.
În absența acordului partenerilor, competența se stabilește conform articolului 5.
În absența recunoașterii competenței instanței menționate la primul paragraf, competența se stabilește conform articolului 5.
(Corespunde AM 44 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 4 a (nou)
Articolul 4a
Acordul de alegere a forului
(1)  Partenerii pot conveni ca instanțele statului membru a cărui lege au ales-o conform articolului -15b ca lege aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului lor să fie competente să se pronunțe cu privire la aspecte legate de respectivele efecte patrimoniale. Această competență este exclusivă.
Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf, un acord privind alegerea forului poate fi încheiat sau modificat oricând, însă nu mai târziu de momentul sesizării instanței.
În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, partenerii pot efectua alegerea instanței și după sesizarea instanței judecătorești. În acest caz, instanța judecătorească ia act de acordul partenerilor, în conformitate cu legea forului.
În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambii parteneri. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a convenției este considerată ca fiind „în scris”.
(2)  Partenerii pot conveni, de asemenea, ca, în cazul în care nu a fost aleasă nicio instanță competentă, instanțele statului membru a cărui lege se aplică efectelor patrimoniale ale parteneriatului lor în conformitate cu articolul 15 să aibă competență judiciară.
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 4 b (nou)
Articolul 4b
Competență întemeiată pe înfățișarea pârâtului
(1)  Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru a cărui legislație a fost aleasă în temeiul articolului -15b sau a cărui legislație este aplicabilă în temeiul articolului 15 și în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă. Această regulă nu se aplică atunci când înfățișarea a avut loc pentru a contesta competența sau atunci când o altă instanță este competentă în temeiul articolului 3, articolului 4 sau al articolului 4a.
(2)  Înainte de a își asuma competența în temeiul alineatului (1), instanța se asigură că pârâtul este informat cu privire la dreptul său de a contesta competența și cu privire la consecințele înfățișării sau neînfățișării.
(Corespunde AM 46 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 5
(1)  În afara cazurilor prevăzute la articolele 3 și 4, sunt competente să statueze asupra unui proceduri privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, instanțele judecătorești ale statului membru unde se află:
(1)  În cazul în care nicio instanță nu este competentă în virtutea articolelor 3, 4 și 4a, sunt competente să statueze asupra unei proceduri privind efectele patrimoniale instanțele judecătorești ale statului membru:
(a)  reședința obișnuită comună a partenerilor, sau în lipsa acesteia
(a)  pe teritoriul căruia partenerii își au reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acestuia,
(b)  ultima reședință obișnuită comună a partenerilor în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau, în lipsa acesteia
(b)  pe teritoriul căruia partenerii își aveau ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să păstreze respectiva reședință în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acestuia,
(c)  unde se află reședința obișnuită a pârâtului, sau în lipsa acesteia
(c)  pe teritoriul căruia pârâtul își are reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acestuia,
(ca)  a cărui cetățenie o dețin cei doi parteneri în momentul sesizării instanței judecătorești, sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, unde se află domiciliul comun al acestora, sau, în lipsa acesteia,
(d)  locul de înregistrare a parteneriatului.
(d)  unde se află locul de înregistrare a parteneriatului.
(2)  Instanțele menționate la alineatul 1 punctele a), b) și c) își pot declina competența dacă legislația internă a acestora nu conține dispoziții privind instituția parteneriatului înregistrat.
(2)  Instanțele menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (ca) își pot declina competența dacă legislația internă a acestora nu conține dispoziții privind instituția parteneriatului înregistrat.
(În ceea ce privește articolul 5 litera (ca) (nouă), a se vedea amendamentul la articolul 6 alineatul (1) litera (b). Corespunde AM 47 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Articolul 6
În cazul în care nicio instanță judecătorească nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și 5, sau în cazul în care instanța și-a declinat competența, instanțele judecătorești ale unui stat membru sunt competente în măsura în care:
În cazul în care nicio instanță judecătorească dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 4a și 5, sau în cazul în care instanța și-a declinat competența, instanțele judecătorești ale unui stat membru sunt competente în măsura în care un bun imobil sau bunurile înregistrate aparținând unuia sau ambilor parteneri se află pe teritoriul acestui stat membru; în acest caz, instanța judecătorească sesizată va statua doar cu privire la acest bun imobil sau aceste bunuri înregistrate.
(a)   un bun sau bunuri aparținând unuia sau ambilor parteneri se află pe teritoriul acestui stat membru, caz în care instanța judecătorească sesizată va statua doar cu privire la acest bun sau aceste bunuri, sau
(b)  ambii partenerii au cetățenia acestui stat membru sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, domiciliul lor comun.
În astfel de cazuri, instanțele dintr-un stat membru sunt competente să se pronunțe numai în ceea ce privește bunurile imobile sau bunurile înregistrate care se găsesc pe teritoriul respectivului stat membru.
(Corespunde AM 48 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 7
În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 5 și 6, sau în cazul în care o instanță își declină competența, instanțele dintr-un stat membru, în circumstanțe excepționale și cu condiția ca această cauză să prezinte o legătură suficient de strânsă cu acest stat membru, pot statua cu privire la efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate dacă procedura se dovedește imposibilă sau aceasta nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil într-un stat terț.
În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în conformitate cu articolele 3, 4, 4a, 5 și 6, instanțele dintr-un stat membru se pot pronunța, în cazuri excepționale, asupra efectelor patrimoniale în situația în care procedura nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil sau este imposibilă într-un stat terț de care cauza este strâns legată.
Cauza trebuie să aibă o legătură suficientă cu statul membru al instanței judecătorești sesizate.
(Corespunde articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 49 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 8
Instanța judecătorească în fața căreia procedura este în curs în temeiul art. 3, 4, 5, 6 sau 7 este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament.
Instanța judecătorească în fața căreia procedura este în curs în temeiul art. 3, 4, 4a, 5, 6 sau 7 este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament.
În cazul în care instanța a fost sesizată în conformitate cu articolul 6, competența sa de a examina o cerere reconvențională se limitează la bunul imobil sau bunurile înregistrate care fac obiectul cauzei principale.
(Corespunde AM 50 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 9
O instanță judecătorească se consideră sesizată:
În sensul prezentului capitol, se consideră că o instanță este sesizată:
(a)  la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus în instanță, cu condiția ca reclamantul să fi întreprins măsurile necesare pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului sau
(a)  la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus în instanță, cu condiția ca reclamantul să fi întreprins măsurile necesare pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului;
(b)  dacă actul trebuie să fie notificat sau comunicat înainte de a fi depus în instanță, la data la care acesta este primit de autoritatea responsabilă de notificarea sau comunicarea acestuia, cu condiția ca reclamantul să fi întreprins măsurile necesare pentru ca actul să fie depus în instanță.
(b)  în cazul în care actul trebuie notificat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus în instanță, sau
(ba)  dacă procedurile sunt inițiate de instanța judecătorească din oficiu, la momentul adoptării deciziei de inițiere a procedurilor de către instanță sau, în cazul în care o astfel de decizie nu este necesară, la momentul înregistrării dosarului de către instanță.
(Corespunde articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 51 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1
(1)  În cazul în care acțiuni având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între aceleași părți înaintea unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu judecata până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.
(1)  În cazul în care acțiuni având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între parteneri înaintea unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu judecata până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.
(Corespunde AM 52 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 2
(2)  În cazul în care aceste acțiuni sunt pendinte în fața instanțelor de prim grad de jurisdicție, orice instanță judecătorească sesizată ulterior poate, de asemenea, la cererea uneia dintre părți, să își decline competența, cu condiția ca respectivele acțiuni să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea pe care aceasta o aplică să permită conexarea acțiunilor.
(2)  În cazul în care aceste acțiuni se află pe rolul instanțelor de prim grad de jurisdicție, orice instanță judecătorească sesizată ulterior poate, de asemenea, la cererea unuia dintre parteneri, să își decline competența, cu condiția ca respectivele acțiuni să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea pe care aceasta o aplică să permită conexarea acțiunilor.
(Corespunde articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 54 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 14
Măsurile provizorii sau asigurătorii prevăzute de legea unui stat membru pot fi solicitate instanțelor judecătorești ale acestui stat chiar în cazul în care, în temeiul prezentului regulament, instanțele judecătorești dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond.
Instanțelor judecătorești dintr-un stat membru le pot fi solicitate măsuri provizorii, inclusiv măsuri asigurătorii, prevăzute în legislația statului în cauză, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, instanțele judecătorești dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond.
(Corespunde articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 56 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul -15 (nou)
Articolul -15
Unitatea și domeniul de aplicare a legii aplicabile
(1)  Legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat se aplică tuturor bunurilor care fac obiectul efectelor respective, indiferent de localizarea acestora.
(2)  Legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate stabilește, fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (3) literele (g) și (ga), printre altele:
(a)  împărțirea bunurilor partenerilor în diferite categorii înainte și după parteneriatul înregistrat;
(b)  transferul bunurilor dintr-o categorie în alta;
(c)  răspunderea, după caz, pentru datoriile celuilalt partener;
(d)  puterile de administrare ale partenerilor pe durata parteneriatului;
(e)  dizolvarea și lichidarea efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat și împărțirea bunurilor cu ocazia desfacerii parteneriatului înregistrat;
(f)  efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat asupra unui raport juridic dintre un partener și un terț, în conformitate cu articolul 31.
(Corespunde AM 57 și 58 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Articolul -15 a (nou)
Articolul -15a
Aplicare universală
Orice lege menționată în prezentul regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru.
(A se vedea amendamentul la articolul 16; textul a fost modificat. Corespunde articolului 20 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 59 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul -15 b (nou)
Articolul -15b
Alegerea legii
(1)  Partenerii sau viitorii parteneri pot conveni să desemneze sau să schimbe legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor lor înregistrate, cu condiția ca legea respectivă să recunoască instituția parteneriatului înregistrat și să acorde efecte patrimoniale acesteia și cu condiția să fie una dintre următoarele:
(a)  legea statului în care partenerii sau viitorii parteneri, sau unul dintre ei, are/au reședința obișnuită la momentul încheierii acordului sau
(b)  legea statului al cărui cetățean este unul dintre parteneri sau unul dintre viitorii parteneri în momentul încheierii acordului sau
(c)  legea statului în care este înregistrat parteneriatul.
(2)  În cazul în care legea aleasă nu recunoaște instituția parteneriatului înregistrat sau nu acordă efecte patrimoniale acesteia, legea aplicabilă este desemnată în conformitate cu articolul 15.
(3)  Alegerea legii în conformitate cu alineatul (1) are efect doar dacă partenerii sau viitorii parteneri pot dovedi că, înainte de alegerea legii, au fost consiliați cu privire la consecințele juridice ale acestei alegeri.
Astfel, această cerință este considerată a fi îndeplinită dacă consilierea este garantată prin condiții de formă suplimentare la nivel național valabile pentru alegerea legii.
(4)  Dacă partenerii nu convin altfel, o schimbare a legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatului lor înregistrat care a avut loc în timpul parteneriatului are numai efect pentru viitor.
(5)  În cazul în care partenerii aleg să facă acea schimbare retroactiv, efectul său retroactiv nu afectează validitatea tranzacțiilor anterioare încheiate în temeiul legii aplicabile anterior schimbării sau drepturile părților terțe în temeiul legii aplicabile anterior.
(Corespunde parțial AM 60 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 15
Stabilirea legii aplicabile
Stabilirea legii aplicabile în absența alegerii
Legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat este legea statului în care acesta a fost înregistrat.
(1)   În cazul în care nu s-a încheiat un acord privind alegerea legii aplicabile în temeiul articolului -15b, efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat sunt reglementate de legea statului:
(a)  în care se află prima reședință obișnuită comună a partenerilor în momentul constituirii parteneriatului, respectiv în care partenerii își aleg prima reședință obișnuită comună după constituirea parteneriatului, sau
(b)  a cărui cetățenie comună este deținută de parteneri la momentul constituirii parteneriatului, sau
(c)  cu care partenerii au împreună cele mai strânse legături la momentul constituirii parteneriatului, ținându-se cont de toate circumstanțele, sau
(d)  în care a fost înregistrat parteneriatul.
(2)  Dispozițiile de la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) nu se aplică în cazul în care legea aplicabilă nu recunoaște instituția parteneriatului înregistrat.
(3)  Dispozițiile de la alineatul (1) litera (b) nu se aplică în cazul în care partenerii au mai mult de o cetățenie comună.
(Corespunde parțial AM 61 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 15 a (nou)
Articolul 15a
Înregistrare multiplă
În cazul în care există parteneriate înregistrate în state diferite între aceleași persoane, ultimul parteneriat constituit, din momentul constituirii sale, este relevant pentru stabilirea legii aplicabile, prevăzută la articolul 15 alineatul (1) litera (d).
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 16
Articolul 16
eliminat
Caracterul universal al normei privind conflictul de legi
Legea desemnată de dispozițiile prezentului capitol se aplică indiferent dacă aceasta este sau nu legea unui stat membru.
(Corespunde AM 68 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 16 a (nou)
Articolul 16a
Condiții de formă pentru alegerea legii aplicabile
(1)  Acordul menționat la articolul -15b este încheiat în scris, datat și semnat de ambii parteneri. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă.
(2)  Acordul respectiv respectă condițiile de formă ale legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat sau ale legii statului în care a fost încheiat acordul.
(3)  Cu toate acestea, în cazul în care legea statului în care ambii parteneri își au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile prevede condiții de formă suplimentare în cazul unor astfel de acorduri sau, în lipsa acestora, în cazul acordului de parteneriat, se aplică aceste condiții.
(4)  Dacă, la data încheierii acordului privind alegerea legii, partenerii au reședința obișnuită în state diferite și dacă legile din aceste state prevăd condiții de formă diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condițiile prevăzute de oricare dintre legile respective.
(Text similar cu cel de la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012. Corespunde AM 65 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Articolul 16 b (nou)
Articolul 16b
Condiții de formă pentru acordul de parteneriat
Aspectele care țin de forma unui acord de parteneriat sunt reglementate mutatis mutandis de articolul 16a. În sensul prezentului articol, condițiile suplimentare de formă în conformitate cu articolul 16a alineatul (3) sunt doar cele referitoare la acordurile de parteneriat.
(Corespunde AM 66 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 69
Propunere de regulament
Articolul 16 c (nou)
Articolul 16c
Adaptarea drepturilor reale
În situația în care o persoană invocă un drept real la care este îndrituită în temeiul legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat, iar în legislația statului membru unde este invocat dreptul real nu există dreptul real în cauză, acesta este asimilat, dacă este necesar și în măsura în care acest lucru este posibil, cu cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației statului respectiv, luând în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele acestuia.
(Corespunde articolului 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 67 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 70
Propunere de regulament
Articolul 17
Dispozițiile prezentului regulament nu pot aduce atingere aplicării dispozițiilor imperative a căror respectare este privită drept esențială de către un anumit stat membru pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică, socială sau economică, astfel încât să solicite aplicarea acestora întregii situații care intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat în temeiul prezentului regulament.
(1)  Dispozițiile de ordine publică sunt dispoziții a căror nerespectare ar fi în mod vădit incompatibilă cu ordinea publică („ordre public”) a statului membru în cauză. Autoritățile competente nu ar trebui să interpreteze excepția de ordine publică într-un mod care este contrar Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special articolului 21, care interzice orice formă de discriminare.
(2)  Prezentul regulament nu restrânge aplicarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la instanța judecătorească sesizată, fără a aduce atingere dispozițiilor de protecție a tranzacțiilor aplicabile în conformitate cu articolul 31.
(Corespunde AM 69 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 1
(1)  Aplicarea unei dispoziții din legea desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate.
(1)  Aplicarea unei dispoziții din legea unui stat desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate.
(Corespunde articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 70 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Articolul 19
Aplicarea legii oricărui stat menționat în prezentul regulament înseamnă aplicarea normelor de drept material în vigoare în statul respectiv, cu excepția normelor sale de drept internațional privat.
Aplicarea legii oricărui stat menționat în prezentul regulament înseamnă aplicarea normelor de drept în vigoare în statul respectiv, cu excepția normelor sale de drept internațional privat.
(Corespunde AM 71 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Articolul 20
State cu două sau mai multe sisteme de drept – conflicte teritoriale de legi
State cu mai multe sisteme de drept – conflicte teritoriale de legi
(1)  În cazul în care legea specificată în prezentul regulament este aceea a unui stat care cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, normele interne privind conflictele de legi ale statului respectiv stabilesc unitatea teritorială relevantă ale cărei norme de drept se aplică.
În cazul în care un stat se compune din mai multe unități teritoriale, fiecare dintre acestea având propriul său sistem de drept sau propriul său set de norme ce au legătură cu problemele reglementate prin prezentul regulament:
(1a)  În absența unor astfel de norme interne privind conflictele de legi:
(a)  orice referire la legea acestui stat se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în conformitate cu prezentul regulament, ca privind legea în vigoare în unitatea teritorială în cauză;
(a)  orice referire la legea statului menționat la alineatul (1) se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în conformitate cu dispozițiile privind reședința obișnuită a partenerilor, ca privind legea în vigoare în unitatea teritorială în care își au reședința obișnuită partenerii;
(b)  orice referire la reședința obișnuită în acel stat se interpretează ca privind reședința obișnuită într-o unitate teritorială;
(b)  orice referire la legea statului menționat la alineatul (1) se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în conformitate cu dispozițiile privind cetățenia partenerilor, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale cu care partenerii au cea mai strânsă legătură;
(c)  orice referire la cetățenie privește unitatea teritorială desemnată prin legea acestui stat sau, în absența unor norme aplicabile, unitatea teritorială aleasă de părți, sau, în absența unei astfel de alegeri, unitatea teritorială cu care partenerul sau partenerii au legăturile cele mai strânse.
(c)  orice referire la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul oricăror altor dispoziții privind alte elemente ca factori de legătură, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale în care se situează elementul relevant.
(Corespunde articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 72 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Articolul 20 a (nou)
Articolul 20a
State cu două sau mai multe sisteme de drept - conflicte de legi interpersonale
În privința unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane în ceea ce privește efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează ca făcând trimitere la sistemul de drept sau la ansamblul de norme determinate de normele în vigoare în acel stat. În lipsa unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau ansamblul de norme cu care partenerii au cea mai strânsă legătură.
(Corespunde AM 73 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Articolul 20 b (nou)
Articolul 20b
Neaplicarea prezentului regulament la conflictele de legi interne
Un stat membru care conține mai multe unități teritoriale care au, fiecare în parte, propriile lor norme de drept în ceea ce privește efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate nu este obligat să aplice prezentul regulament în cazul conflictelor de legi care privesc exclusiv aceste unități teritoriale.
(Corespunde AM 74 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Articolul 21 – alineatul 1
(1)  Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la nicio procedură.
(1)  Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la nicio procedură. Recunoașterea unor astfel de hotărâri nu implică, însă, o recunoaștere din partea statelor membre a parteneriatelor înregistrate ca instituție juridică în cadrul propriului sistem de drept.
Amendamentul 77
Propunere de regulament
Articolul 21 – alineatul 2
(2)  În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri judecătorești poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele (38-56) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, ca hotărârea să fie recunoscută.
(2)  În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri judecătorești poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 27b-27o, ca hotărârea să fie recunoscută.
(Corespunde articolului 39 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 75 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Articolul 22 – litera a
(a)  recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat;
(a)  recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru în care se solicită recunoașterea;
(Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 76 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 79
Propunere de regulament
Articolul 22 – litera b
(b)  actul de sesizare a instanței judecătorești sau un act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului care nu s-a înfățișat în timp util și într-un mod care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea, în cazul în care pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii judecătorești atunci când a avut posibilitatea să o facă;
(b)  actul de sesizare a instanței judecătorești sau un act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului care nu s-a înfățișat în timp util și într-un mod care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea, în cazul în care pârâtul nu a atacat hotărârea judecătorească atunci când a avut posibilitatea să o facă;
(Corespunde parțial articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.)
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Articolul 22 – litera c
(c)  hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o cauză între aceleași părți în statul membru solicitat;
(c)  hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată în cadrul unei proceduri între aceleași părți în statul membru în care se solicită recunoașterea;
(Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 78 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 81
Propunere de regulament
Articolul 22 – litera d
(d)  hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre judecătorească pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț între aceleași părți într-un litigiu având același obiect și aceeași cauză, cu condiția ca hotărârea pronunțată anterior să întrunească condițiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat.
(d)  hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre judecătorească pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț în cadrul unei proceduri între aceleași părți într-un litigiu având același obiect și aceeași cauză, cu condiția ca hotărârea pronunțată anterior să întrunească condițiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru în care se solicită recunoașterea.
(Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 79 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 82
Propunere de regulament
Articolul 25
În nicio situație nu se poate revizui fondul hotărârii judecătorești pronunțate în străinătate.
În nicio situație nu se poate revizui fondul hotărârii judecătorești pronunțate într-un stat membru.
(Corespunde articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 80 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 83
Propunere de regulament
Articolul 26
Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare.
Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare în statul membru de origine.
(Corespunde articolului 42 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 81 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 84
Propunere de regulament
Articolul 27
Hotărârile pronunțate într-un stat membru și care sunt executorii în acest stat membru, precum și tranzacțiile judiciare sunt puse în executare în celelalte stat membre în conformitate cu articolele 38-56 și 58 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
Hotărârile pronunțate într-un stat membru și care sunt executorii în acel stat membru au forță executorie într-un alt stat membru atunci când au fost declarate executorii la cererea oricăreia dintre părțile interesate sau în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 27b-27o.
(Corespunde articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 82 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 85
Propunere de regulament
Articolul 27 a (nou)
Articolul 27a
Stabilirea domiciliului
Pentru a stabili dacă, în sensul procedurii prevăzute la articolele 27b-27o, o parte își are domiciliul în statul membru de executare, instanța judecătorească sesizată aplică legea internă a statului membru respectiv.
(Corespunde articolului 44 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 83 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 86
Propunere de regulament
Articolul 27 b (nou)
Articolul 27b
Competența teritorială
(1)  Cererea de încuviințare a executării se prezintă instanței judecătorești sau autorității competente din statul membru de executare și este notificată Comisiei de către statul membru respectiv în conformitate cu articolul 33.
(2)  Competența teritorială este determinată de domiciliul părții împotriva căreia se solicită executarea sau de locul de executare.
(Corespunde articolului 45 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 84 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 87
Propunere de regulament
Articolul 27 c (nou)
Articolul 27c
Procedură
(1)  Procedura de depunere a cererii este reglementată de legislația statului membru de executare.
(2)  Reclamantul nu are obligația de a avea o adresă poștală sau un reprezentant autorizat în statul membru de executare.
(3)  Cererea este însoțită de următoarele documente:
(a)  o copie a hotărârii care întrunește condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale;
(b)  adeverința eliberată de instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine în forma stabilită în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 33c alineatul (2), fără a aduce atingere articolului 27d.
(Corespunde articolului 46 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 85 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 88
Propunere de regulament
Articolul 27 d (nou)
Articolul 27d
Neprezentarea adeverinței
(1)  În cazul neprezentării adeverinței prevăzute la articolul 27c alineatul (3) litera (b), instanța judecătorească sau autoritatea competentă poate să fixeze un termen pentru prezentarea acesteia sau să accepte un document echivalent sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, să se dispenseze de prezentarea acestui document.
(2)  La cererea instanței judecătorești sau a autorității competente, se prezintă o traducere a documentelor. Traducerea se efectuează de către o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre.
(Corespunde articolului 47 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 86 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 89
Propunere de regulament
Articolul 27 e (nou)
Articolul 27e
Hotărârea de încuviințare a executării
Hotărârea este declarată ca executorie imediat după îndeplinirea formalităților prevăzute la articolul 27c, fără a fi revizuită în conformitate cu articolul 22. Partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate formula apărări în această etapă a procedurii.
(Corespunde articolului 48 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 87 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 90
Propunere de regulament
Articolul 27 f (nou)
Articolul 27f
Comunicarea hotărârii privind cererea de încuviințare a executării
(1)  Hotărârea privind cererea de încuviințare a executării este adusă de îndată la cunoștința reclamantului, în conformitate cu procedura prevăzută de legea statului membru de executare.
(2)  Hotărârea de încuviințare a executării este comunicată părții împotriva căreia se solicită executarea, însoțită de hotărârea pentru care s-a solicitat executarea, în cazul în care aceasta nu a fost deja comunicată părții în cauză.
(Corespunde articolului 49 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 88 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 91
Propunere de regulament
Articolul 27 g (nou)
Articolul 27g
Calea de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării
(1)  Oricare dintre părți poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării.
(2)  Acțiunea se introduce la instanța judecătorească comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 33.
(3)  Acțiunea se soluționează în conformitate cu normele care reglementează procedura contradictorie.
(4)  Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea nu se înfățișează în fața instanței judecătorești sesizate cu calea de atac declarată de reclamant, se aplică dispozițiile articolului 11 chiar și în cazul în care partea împotriva căreia se solicită executarea nu își are domiciliul într-unul dintre statele membre.
(5)  Acțiunea împotriva hotărârii de încuviințare a executării se introduce în termen de 30 de zile de la data notificării sau a comunicării acesteia. Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea își are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care s-a pronunțat hotărârea de încuviințare a executării, termenul pentru exercitarea căii de atac este de 60 de zile și începe să curgă de la data notificării sau a comunicării care a fost fie înmânată direct părții respective, fie trimisă la reședința acesteia. Acest termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanță.
(Corespunde articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 89 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 92
Propunere de regulament
Articolul 27 h (nou)
Articolul 27h
Procedura de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac
Hotărârea pronunțată ca urmare a exercitării căii de atac poate fi contestată numai prin procedura comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 33.
(Corespunde articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 90 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 93
Propunere de regulament
Articolul 27 i (nou)
Articolul 27i
Refuzul sau revocarea unei hotărâri de încuviințare a executării
Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolul 27g sau la articolul 27h nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare a executării decât pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 22. Instanța se pronunță fără întârziere.
(Corespunde articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 91 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 94
Propunere de regulament
Articolul 27 j (nou)
Articolul 27j
Suspendarea procedurilor
Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolele 27g sau 27h suspendă procedura la cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, dacă se suspendă încuviințarea executării hotărârii judecătorești în statul membru de origine ca urmare a exercitării unei căi de atac.
(Corespunde articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 92 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 95
Propunere de regulament
Articolul 27 k (nou)
Articolul 27k
Măsuri provizorii și asigurătorii
(1)  În cazul în care o hotărâre trebuie să fie recunoscută în conformitate cu prezenta secțiune, nimic nu îl împiedică pe reclamant să solicite aplicarea măsurilor provizorii și asigurătorii prevăzute de legea statului membru de executare fără să fie necesară încuviințarea executării hotărârii respective în temeiul articolului 27e.
(2)  Hotărârea de încuviințare a executării determină de drept autorizarea luării oricăror măsuri asigurătorii.
(3)  Pe durata termenului prevăzut pentru introducerea unei căi de atac împotriva hotărârii de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 27g alineatul (5) și până la soluționarea căii de atac, nu se pot lua alte măsuri de executare decât măsuri asigurătorii privind bunurile părții împotriva căreia se solicită executarea.
(Corespunde articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 93 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 96
Propunere de regulament
Articolul 27 l (nou)
Articolul 27l
Încuviințarea parțială a executării
(1)  Dacă o hotărâre statuează asupra mai multor capete de cerere și hotărârea de încuviințare a executării nu poate fi pronunțată în cazul tuturor acestora, instanța judecătorească sau autoritatea competentă se pronunță în cazul unuia sau mai multora dintre aceste capete de cerere.
(2)  Reclamantul poate solicita ca hotărârea de încuviințare a executării să se limiteze la anumite părți din hotărâre.
(Corespunde articolului 55 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 94 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 97
Propunere de regulament
Articolul 27 m (nou)
Articolul 27m
Asistența juridică
Reclamantul care a beneficiat de asistență juridică subvenționată integral sau parțial sau de o scutire de taxe sau cheltuieli de judecată în statul membru de origine este îndreptățit să beneficieze, în cadrul oricărei acțiuni introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, de regimul cel mai favorabil în ceea ce privește asistența juridică sau scutirea de taxe și cheltuieli de judecată prevăzută de legea statului membru de executare.
(Corespunde articolului 56 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 95 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 98
Propunere de regulament
Articolul 27 n (nou)
Articolul 27n
Absența cauțiunii sau a garanției
Nicio cauțiune sau garanție, indiferent de denumire, nu poate fi impusă unei părți care, într-un stat membru, solicită recunoașterea, încuviințarea executării sau executarea unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru pe motiv că este resortisant străin sau că nu are domiciliul sau reședința în statul membru de executare.
(Corespunde articolului 57 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 96 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 99
Propunere de regulament
Articolul 27 o (nou)
Articolul 27o
Scutirea de impozite, prelevări sau taxe
În cadrul acțiunii introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, în statul membru de executare nu pot fi percepute niciun fel de impozite, prelevări sau taxe calculate proporțional cu valoarea litigiului.
(Corespunde articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 97 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 100
Propunere de regulament
Articolul 28
Recunoașterea actelor autentice
Acceptarea actelor autentice
(1)   Actele autentice întocmite într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre, cu excepția cazului în care se contestă validitatea acestor acte în conformitate cu legea aplicabilă și cu condiția ca această recunoaștere să nu fie vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat.
(1)   Actele autentice întocmite într-un stat membru au aceleași efecte probatorii în alt stat membru ca și în statul membru de origine sau efectele cele mai apropiate, cu condiția ca acest lucru să nu contravină în mod vădit ordinii publice din statul membru în cauză.
Persoana care dorește să utilizeze un act autentic într-un alt stat membru poate solicita autorității care întocmește actul autentic în statul membru de origine să completeze formularul care urmează a fi elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 33 alineatul (2) care descrie efectele probatorii pe care actul autentic le produce în statul membru de origine.
(1a)   Orice contestare a caracterului autentic al unui act autentic se face în fața instanțelor judecătorești din statul membru de origine și se soluționează în temeiul dreptului statului respectiv. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un alt stat membru atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente.
(1b)  Orice contestare a actelor juridice sau a rapoartelor juridice înregistrate de un act autentic se face în fața instanțelor judecătorești competente în temeiul prezentului regulament și se soluționează în temeiul legii aplicabile în conformitate cu capitolul III sau în temeiul dreptului invocat în conformitate cu articolul 32. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, în ceea ce privește chestiunea contestată, atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente.
(1c)  Dacă actele juridice sau rapoartele juridice înregistrate de un act autentic în materie de efecte patrimoniale sunt invocate pe cale incidentală înaintea unei instanțe judecătorești a unui stat membru, aceasta din urmă este competentă în materie.
(2)  Recunoașterea actelor autentice are ca efect de a conferi acestora forță probantă în ceea ce privește conținutul și o prezumție relativă de validitate.
(Corespunde articolului 59 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 98 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 101
Propunere de regulament
Articolul 29 – alineatul 1
(1)  Actele autentice întocmite și executorii într-un stat membru sunt, la cerere, declarate executorii într-un alt stat membru, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 38-57 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
(1)  Un act autentic care este executoriu în statul membru de origine este declarat executoriu într-un alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 27b-27o.
(1a)  În sensul articolului 27c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, autoritatea care a întocmit actul autentic eliberează o adeverință folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 33 alineatul (2).
(2)  Instanța la care se introduce o acțiune în temeiul articolelor [43 și 44) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 respinge cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru solicitat.
(2)  Instanța la care se introduce o acțiune în temeiul articolului 27g sau 27h respinge cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare.
(Corespunde articolului 60 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 99 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 102
Propunere de regulament
Articolul 30
Recunoașterea și forța executorie a tranzacțiilor judiciare
Forța executorie a tranzacțiilor judiciare
Tranzacțiile judiciare care sunt executorii în statul membru de origine sunt recunoscute și declarate executorii într-un alt stat membru, la cererea oricăreia din părțile interesate, în aceleași condiții ca și actele autentice. Instanța judecătorească sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 43 sau 44 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 refuză cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea tranzacției judiciare este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare.
(1)   Tranzacțiile judiciare care sunt executorii în statul membru de origine sunt declarate executorii într-un alt stat membru, la cererea oricăreia din părțile interesate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 27b-27o.
(1a)  În sensul articolului 27c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, instanța judecătorească care a aprobat tranzacția judiciară sau în fața căreia aceasta a fost încheiată eliberează o adeverință folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 33c alineatul (2).
(1b)  Instanța judecătorească sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 27g sau la articolul 27h refuză cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea tranzacției judiciare este vădit contrară ordinii publice („ordre public”) din statul membru de executare.
(Corespunde articolului 61 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 100 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 103
Propunere de regulament
Articolul 31 – titlu
Opozabilitatea față de terți
Protecția terților
(Corespunde AM 101 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 104
Propunere de regulament
Articolul 31 – alineatul 1
(1)  Efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat asupra unui raport juridic dintre un partener și un terț sunt reglementate de legea statului de înregistrare a parteneriatului, vizat la articolul 15.
(1)  Efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat asupra unui raport juridic dintre un partener și un terț sunt reglementate de legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat în temeiul prezentului regulament.
Amendamentul 105
Propunere de regulament
Articolul 31 – alineatul 2
(2)  Cu toate acestea, dreptul unui stat membru poate să prevadă că un partener nu poate invoca opozabilitatea față de un terț a legii aplicabile în cazul în care unul dintre aceștia are reședința obișnuită pe teritoriul acestui stat membru și formalitățile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de dreptul acestui stat membru nu au fost îndeplinite, cu excepția cazului în care terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat.
(2)  Cu toate acestea, în raportul juridic dintre unul dintre parteneri și un terț, niciunul dintre parteneri nu se poate baza pe legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, dacă partenerul care este parte la raportul juridic cu terțul și acesta din urmă își au reședința obișnuită în același stat, altul decât statul a cărui lege este aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat. În acest caz, legea statului membru în care își au reședința obișnuită respectivul partener și terțul se aplică efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat în ceea ce îl privește pe terț.
(Corespunde AM 102 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 106
Propunere de regulament
Articolul 31 – alineatul 3
(3)  De asemenea, dreptul statului membru unde este situat un bun imobil poate să prevadă o normă similară celei prevăzute la alineatul 2 pentru raporturile juridice dintre un partener și un terț cu privire la acest bun imobil.
(3)  Alineatul (2) nu se aplică dacă:
(a)  terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legislația aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, sau
(b)  au fost îndeplinite cerințele privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat în conformitate cu legea statului în care își au reședința obișnuită terțul și partenerul care este parte la raportul juridic cu terțul, sau
(c)  în raporturile privind bunurile imobile, au fost îndeplinite cerințele privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în ceea ce privește bunurile imobile, în conformitate cu legea statului în care sunt situate bunurile imobile.
(Corespunde AM 103 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 107
Propunere de regulament
Articolul -32 (nou)
Articolul -32
Reședința obișnuită
(1)  În înțelesul prezentului regulament, reședința obișnuită a societăților, asociațiilor și persoanelor juridice este situată la sediul administrației lor centrale. Reședința obișnuită a unei persoane fizice acționând în exercitarea activității sale profesionale este locul unde această persoană își are sediul principal de activitate.
(2)  În cazul în care raportul juridic este încheiat în cadrul activității unei sucursale, a unei agenții sau a oricărei alte unități, sau în cazul în care, conform contractului, executarea acestuia incumbă unei astfel de sucursale, agenții sau unități, locul unde se află sucursala, agenția sau oricare altă unitate este considerat a fi reședința obișnuită.
(3)  În scopul determinării locului unde se află reședința obișnuită, reperul temporal relevant îl constituie data încheierii raportului juridic.
(Corespunde AM 104 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 108
Propunere de regulament
Articolul 33 – alineatul 1 – litera b a (nouă)
(ba)  denumirea și coordonatele instanțelor sau autorităților competente în ceea ce privește cererile de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 27b alineatul (1) și în ceea ce privește căile de atac exercitate împotriva hotărârilor cu privire la aceste cereri în conformitate cu articolul 27g alineatul (2);
(Corespunde articolului 78 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 105 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 109
Propunere de regulament
Articolul 33 – alineatul 1 – litera b b (nouă)
(bb)  procedura menționată la articolul 27h de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac;
Amendamentul 110
Propunere de regulament
Articolul 33 – alineatul 2
(2)  Statele membre informează Comisia în privința oricărei modificări ulterioare a acestor dispoziții.
(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul 111
Propunere de regulament
Articolul 33 – alineatul 3
(3)  Informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ul multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială.
(3)  Informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie într-un mod simplu prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ului multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială.
Statele membre se asigură că informațiile de pe respectivul site internet multilingv sunt disponibile și prin intermediul oricărui site internet oficial pe care îl creează, în special prin furnizarea unui link către site-ul Comisiei.
(Corespunde articolului 78 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 108 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 112
Propunere de regulament
Articolul 33 – alineatul 3 a (nou)
(3a)  Comisia introduce un instrument de informare și instruire a autorităților judiciare competente, precum și a juriștilor, prin crearea unui portal web interactiv în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii, inclusiv prin instituirea unui sistem de schimburi de experiențe și practici profesionale.
(Corespunde AM 109 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 113
Propunere de regulament
Articolul 33 a (nou)
Articolul 33a
Stabilirea și modificarea ulterioară a listei cuprinzând informațiile menționate la articolul 2 paragraful (1a)
(1)  Pe baza notificărilor din partea statelor membre, Comisia stabilește lista celorlalte autorități și celorlalți profesioniști din domeniul juridic menționați la articolul 2 paragraful (1a).
(2)  Statele membre notifică Comisiei orice modificare ulterioară a informațiilor conținute în lista respectivă. Comisia modifică lista în consecință.
(3)  Comisia publică lista și orice modificări ulterioare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(4)  Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) prin orice alte mijloace adecvate, în special prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială.
(Corespunde articolului 79 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 110 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 114
Propunere de regulament
Articolul 33 b (nou)
Articolul 33b
Stabilirea și modificarea ulterioară a adeverințelor și a formularelor prevăzute la articolele 27c, 28, 29 și 30
Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind stabilirea și/sau modificarea ulterioară a adeverințelor și a formularelor prevăzute la articolele 27c, 28, 29 și 30. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 33c alineatul (2).
(Corespunde articolului 80 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 111 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 115
Propunere de regulament
Articolul 33 c (nou)
Articolul 33c
Procedura comitetului
(1)  Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(Corespunde articolului 81 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 112 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).)
Amendamentul 116
Propunere de regulament
Articolul 34 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
În rapoartele sale, Comisia examinează în special următoarele aspecte:
–  utilizarea posibilităților de acord privind alegerea legii aplicabile și alegerea instanței în cazul parteneriatelor înregistrate și efectele în practică;
–  demonstrarea în practică a obligației referitoare la consiliere în cazul alegerii legii aplicabile;
–  utilizarea posibilităților de declarare a necompetenței de către instanțele statelor membre care nu recunosc instituția parteneriatului înregistrat și efectele în practică;
–  potențialul de convergență suplimentară între normele prevăzute de prezentul regulament și normele prevăzute de Regulamentul privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale regimului matrimonial, în vederea unei armonizări ulterioare.
Amendamentul 117
Propunere de regulament
Articolul 35 – alineatul 3
(3)  Capitolul III se aplică exclusiv partenerilor care au înregistrat parteneriatul.
(3)  Capitolul III se aplică exclusiv partenerilor înregistrați care, ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament,
(a)  au încheiat un parteneriat înregistrat, sau
(b)  au desemnat legea aplicabilă regimului lor patrimonial.
Un acord privind alegerea legii aplicabile care a fost încheiat înainte de [data de punere în aplicare a prezentului regulament) este, de asemenea, valabil dacă îndeplinește condițiile de la capitolul III sau este valabil în temeiul dreptului aplicabil în conformitate cu normele relevante de drept privat internațional la momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile.
În cazul în care un acord privind alegerea legii aplicabile a fost încheiat înainte de [data de punere în aplicare a prezentului regulament), anticipând posibilitatea de alegere a legii aplicabile prevăzută în prezentul regulament, dar respectivul acord nu era valabil în temeiul dreptului aplicabil în conformitate cu normele relevante de drept privat internațional la momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile, întrucât în dreptul aplicabil nu era prevăzută alegerea legii aplicabile în cazul parteneriatelor înregistrate, acordul respectiv devine valabil la [data de punere în aplicare a prezentului regulament).

Regimurile matrimoniale de proprietate *
PDF 751kWORD 92k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale (COM(2011)0126 – C7-0093/2011 – 2011/0059(CNS))
P7_TA(2013)0338A7-0253/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0126),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0093/2011),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Italiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0253/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 10
(10)  Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de regimurile matrimoniale. Acesta nu reglementează noțiunea de căsătorie, care este definită de dreptul național al statelor membre.
(10)  Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de regimurile matrimoniale. Acesta nu reglementează noțiunea de căsătorie, care este definită de dreptul național al statelor membre. El se raportează mai degrabă neutru la această noțiune. Definiția noțiunii de căsătorie din dreptul național al statelor membre nu este modificată prin prezentul regulament.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 11
(11)   Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui extins la toate aspectele civile privind regimurile matrimoniale, ce vizează atât administrarea curentă a bunurilor soților, cât și lichidarea regimului, ca urmare a separării cuplului sau a decesului unuia dintre membri.
(11)   Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui extins la toate aspectele civile privind regimurile matrimoniale, ce vizează atât administrarea curentă a bunurilor soților, cât și lichidarea regimului, ca urmare a separării sau a divorțului cuplului sau a decesului unuia dintre soți.
[Corespunde considerentului 9 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 11a (nou)
(11a)  Prezentul regulamentul nu ar trebui totuși să se aplice altor domenii de drept civil care nu se referă la regimul matrimonial. Din motive de claritate, o serie de chestiuni care ar putea fi văzute ca având o legătură cu aspecte ale regimului matrimonial ar trebui, astfel, excluse în mod explicit din domeniul de aplicare a prezentului regulament.
[Corespunde considerentului 11 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 12
(12)   Obligațiile de întreținere între soți fiind reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, acestea ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind validitatea și efectele liberalităților, reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I).
(12)   Obligațiile de întreținere între soți reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind succesiunea în cazul decesului, reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor1.
______________
1 JO L 201, 27.7.2012, p. 107.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 13
(13)   Deoarece este posibil ca aspectele privind natura drepturilor reale să fie reglementate în dreptul național al statelor membre, ca și cele privind publicitatea acestor drepturi, aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, după cum sunt excluse din Regulamentul (UE) nr. …/…. [al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și privind crearea unui certificat european de moștenitor]. Astfel, instanțele din statul membru în care se află bunul unuia sau ambilor soți poate lua măsuri în materie de drepturi reale, în special privind înregistrarea transferului care are ca obiect acest bun în registrul publicitate, în cazul în care legislația acestui stat membru prevede acest lucru.
(13)   După modelul Regulamentului (UE) nr. 650/2012, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere numărului limitat (numerus clausus) al drepturilor reale cunoscute în dreptul național al unor state membre. Unui stat membru nu ar trebui să i se solicite să recunoască un drept real referitor la bunuri situate în respectivul stat membru dacă dreptul real în cauză este inexistent în dreptul său.
[Corespunde parțial considerentului 15 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 13a (nou)
(13a)  Totuși, pentru a permite beneficiarilor să se bucure, într-un alt stat membru, de drepturile care au fost create sau care le-au fost transferate, de exemplu, în urma lichidării regimului matrimonial, prezentul regulament ar trebui să prevadă adaptarea unui drept real necunoscut la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației celuilalt stat membru. Atunci când se procedează la o astfel de adaptare, ar trebui luate în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele produse de acesta. În vederea determinării celui mai apropiat drept real echivalent în dreptul național, autoritățile sau persoanele competente din statul a cărui lege s-a aplicat dreptului asociat regimului matrimonial, pot fi contactate pentru informații suplimentare asupra naturii și a efectelor dreptului respectiv. În acest scop, ar putea să se utilizeze rețelele existente în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și comercială, precum și orice alte mijloace disponibile care facilitează înțelegerea legislației străine.
[Corespunde considerentului 16 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012]
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 13b (nou)
(13b)  Cerințele privind înscrierea într-un registru a unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Ar trebui deci ca legea statului membru în care este ținut registrul (pentru bunurile imobile, lex rei sitae) să fie aceea care stabilește în ce condiții juridice și în ce mod trebuie efectuată înscrierea și care sunt autoritățile (cum ar fi oficiile cadastrale sau notarii) responsabile de verificarea îndeplinirii tuturor cerințelor și a faptului că documentația prezentată sau întocmită este suficientă sau conține informațiile necesare.
[Corespunde parțial considerentului 18 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 13c (nou)
(13c)  Efectele înscrierii unui drept într-un registru ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Prin urmare, legea statului membru unde este ținut registrul ar trebui să fie cea care determină dacă înscrierea are, de exemplu, efect declarativ sau constitutiv. Prin urmare, atunci când, de exemplu, dobândirea unui drept asupra unor bunuri imobile determină înscrierea într-un registru în temeiul legii statului membru pe teritoriul căruia este ținut registrul, pentru garantarea efectului erga omnes al registrelor sau protejarea tranzacțiilor juridice, momentul în care are loc dobândirea ar trebui să facă obiectul legii respectivului stat membru.
[Corespunde considerentului 19 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 13d (nou)
(13d)  Noțiunea de „regim matrimonial”, care determină domeniul de aplicare a prezentului regulament, ar trebui să cuprindă toate dispozițiile de drept patrimonial care se aplică între soți și în relațiile acestora cu terții, după căsătorie și după încetarea acesteia. Printre acestea se numără nu doar dispozițiile obligatorii ale legislației aplicabile, ci și eventualele dispoziții facultative care pot fi convenite între soți în temeiul dreptului aplicabil.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 13 e (nou)
(13e)  După modelul Regulamentului (UE) nr. 650/2012, prezentul regulament ar trebui să respecte diferitele sisteme de abordare a regimului matrimonial aplicate în statele membre. În sensul prezentului regulament, termenul de „instanță judecătorească" ar trebui, în consecință, să aibă un sens larg, pentru a include nu numai instanțe judecătorești în adevăratul sens al cuvântului, care exercită atribuții judiciare, ci și notari sau registre de publicitate imobiliară din unele state membre care, în anumite chestiuni în materie de regim matrimonial, exercită atribuții judiciare asemenea instanțelor judecătorești, precum și notari și profesioniști din domeniul juridic, care, în anumite state membre, exercită atribuții judiciare într-un anumit caz în materie de drept patrimonial prin delegarea de competențe de către o instanță judecătorească. Toate instanțele judecătorești, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, ar trebui să intre sub incidența normelor în materie de competență stabilite de prezentul regulament. În schimb, noțiunea de „instanță judecătorească” nu ar trebui să includă autoritățile extrajudiciare dintr-un stat membru competente în materie de drept patrimonial, în temeiul legislației naționale, cum ar fi notarii care, în majoritatea statelor membre, cum este de obicei cazul, nu exercită atribuții judiciare.
[Corespunde considerentului 20 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 14
(14)   Pentru a ține cont de mobilitatea crescută a cuplurilor pe durata căsătoriei și pentru favorizarea unei bune administrări a justiției, normele de competență cuprinse în prezentul regulament prevăd că aspectele privind regimul matrimonial, inclusiv lichidarea sa, legate de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, vor fi tratate de instanțele judecătorești ale statului membru, competente să soluționeze acțiunile de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
(14)   Pentru a ține cont de mobilitatea crescută a cuplurilor pe durata căsătoriei și pentru favorizarea unei bune administrări a justiției, normele de competență cuprinse în prezentul regulament prevăd că aspectele privind regimul matrimonial, inclusiv lichidarea sa, legate de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, vor fi tratate de instanțele judecătorești ale statului membru, competente să soluționeze acțiunile de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, în cazul în care instanța judecătorească competentă a fost recunoscută în mod explicit sau în alt mod de către soți.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 16
(16)   În cazul în care aspectele privind regimul matrimonial nu sunt legate nici de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, nici de decesul unuia din soți, soții pot hotărî să supună aspectele privind regimul lor matrimonial instanțelor judecătorești ale statului membru a căror lege aplicabilă au ales-o ca fiind legea ce trebuie să se aplice regimului lor matrimonial. Această decizie ia forma unui acord între soți, care poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii.
(16)   În cazul în care aspectele privind regimul matrimonial nu sunt legate nici de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, nici de decesul unuia din soți, soții pot hotărî să supună aspectele privind regimul lor matrimonial instanțelor judecătorești ale statului membru a căror lege aplicabilă au ales-o ca fiind legea ce trebuie să se aplice regimului lor matrimonial. Această decizie necesită un acord între soți, care poate fi încheiat, cel târziu, până în momentul sesizării instanței, și, ulterior, în conformitate cu legea forului (lex fori).
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 17
(17)   Prezentul regulament trebuie să permită ca aceleași instanțe judecătorești ale unui stat membru, care au competența teritorială, să se pronunțe și asupra cererilor privind regimul matrimonial, cu excepția cazurilor de separare a cuplurilor sau de deces al unuia dintre soți, și să prevadă, în special, un forum necessitatis, pentru a preveni apariția situațiilor de denegare de justiție.
(17)   Prezentul regulament trebuie să permită ca aceleași instanțe judecătorești ale unui stat membru, care au competența teritorială, să se pronunțe și asupra cererilor privind regimul matrimonial, cu excepția cazurilor de separare a cuplurilor sau de deces al unuia dintre soți, în temeiul unei serii de criterii enumerate în ordine ierarhică care asigură o legătură strânsă între soți și statul membru care are competența jurisdicțională.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 17 a (nou)
(17a)  Pentru a se remedia în special situațiile de denegare de dreptate, în prezentul regulament ar trebui să se prevadă un forum necessitatis prin care se permite unei instanțe judecătorești a unui stat membru, în cazuri excepționale, să se pronunțe cu privire la o cauză legată de regimul matrimonial care prezintă o legătură strânsă cu un stat terț. Un astfel de caz excepțional ar putea fi considerată situația în care o acțiune se dovedește a fi imposibil de realizat în statul terț respectiv, de exemplu din cauza unui război civil, sau situația în care, în mod rezonabil, nu se poate aștepta ca un beneficiar să inițieze sau să efectueze o acțiune în acel stat. Cu toate acestea, competența întemeiată pe forum necessitatis ar trebui să fie exercitată doar în cazul în care cauza legată de regimul matrimonial prezintă o legătură suficientă cu statul membru al instanței sesizate.
[Corespunde considerentului 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 21
(21)   În absența alegerii legii aplicabile și în scopul de a concilia previzibilitatea și nevoie de securitate juridică, acordând în același timp o atenție prioritară realității vieții de cuplu, prezentul regulament trebuie să introducă norme armonizate în materia conflictului de legi, bazate pe criterii succesive de legătură, care să permită desemnarea legii aplicabile ansamblului de bunuri ale soților. Astfel, prima reședință obișnuită comună a soților după căsătorie ar trebui să fie primul criteriu, înainte de legea cetățeniei comune a soților din momentul căsătoriei. În cazul în care niciunul din acești factori nu este prezent, sau în absența unei prime reședințe comune în caz de dublă cetățenie comună a soților în momentul căsătoriei, ar trebuie să se aplice, ca al treilea factor, legea statului cu care ambii soți au legăturile cele mai strânse, ținându-se cont de toate circumstanțele și, în special, de locul încheierii căsătoriei, precizându-se faptul că aceste legături strânse ar trebui luate în considerare în momentul încheierii căsătoriei.
(21)   În absența alegerii legii aplicabile și în scopul de a concilia previzibilitatea și nevoie de securitate juridică, acordând în același timp o atenție prioritară realității vieții de cuplu, prezentul regulament trebuie să introducă norme armonizate în materia conflictului de legi, bazate pe criterii succesive de legătură, care să permită desemnarea legii aplicabile ansamblului de bunuri ale soților. Astfel, prima reședință obișnuită comună a soților în momentul încheierii căsătoriei sau prima reședință obișnuită comună a soților după căsătorie ar trebui să fie primul criteriu, înainte de cetățenia comună a soților din momentul căsătoriei. În cazul în care niciunul din acești factori nu este prezent, sau în absența unei prime reședințe comune în caz de dublă cetățenie comună a soților în momentul căsătoriei, ar trebuie să se aplice, ca al treilea factor, legea statului cu care ambii soți au legăturile cele mai strânse, ținându-se cont de toate circumstanțele, precizându-se faptul că aceste legături strânse ar trebui luate în considerare în momentul încheierii căsătoriei.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 22 a (nou)
(22a)  În sensul aplicării prezentului regulament, adică atunci când acesta face trimitere la cetățenie ca criteriu în vederea determinării legii aplicabile, modalitățile de abordare a cazurilor de cetățenie multiplă și chestiunea considerării unei persoane ca cetățean al unui stat ar trebui să fie reglementate de legislația națională și, după caz, de tratatele internaționale, cu respectarea deplină a principiilor generale ale Uniunii Europene.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 24
(24)  Având în vedere importanța alegerii legii aplicabile regimului matrimonial, regulamentul trebuie să introducă anumite garanții de natură să asigure că soții sau viitorii soți cunosc consecințele alegerii lor. Această alegere va trebui să îmbrace forma prevăzută pentru convenția matrimonială de legea statului ales sau de legea statului în care se întocmește actul și va trebui să fie cel puțin formulată în scris, datată și semnată de cei doi soți. Pe de altă parte, vor trebui respectate eventualele cerințe suplimentare de formă impuse de legea statului ales sau de legea statului în care se întocmește actul, cu privire la validitatea, publicitatea sau înregistrarea unor astfel de convenții.
(24)  Având în vedere importanța alegerii legii aplicabile regimului matrimonial, prezentul regulament trebuie să introducă anumite garanții de natură să asigure că soții sau viitorii soți cunosc consecințele alegerii lor. Acordul privind respectiva alegere ar trebui să fie cel puțin formulat în scris, datat și semnat de cei doi soți. Alegerea ar trebui să îmbrace forma prevăzută de legislația din domeniul regimului matrimonial sau de legea statului în care a fost întocmit acordul.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Considerentul 24 a (nou)
(24a)  Pentru a ține seama de anumite norme de drept ale statelor membre, în special de cele privind protecția locuinței familiale și de cele privind reglementarea dreptului de folosință în relația dintre soți, prezentul regulament nu ar trebui să se opună aplicării unor norme de aplicare imediată de către instanța sesizată și ar trebui să permită, așadar, unui stat membru să nu ia în considerare legea unui alt stat în favoarea propriei legi. Normele de aplicare imediată ar trebui, în acest context, să se refere la dispozițiile imperative a căror respectare este considerată de către un stat membru esențială pentru protejarea intereselor publice, în special a organizării sale politice, sociale sau economice. Pentru a asigura, de exemplu, protecția locuinței familiale, statul membru pe teritoriul căruia se găsește locuința poate impune aplicarea propriilor norme de drept, fără a aduce atingere dispozițiilor privind protecția tranzacțiilor aflate în vigoare în statul membru în cauză, a căror prevalență este garantată de articolul 35.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Considerentul 27
(27)   Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta trebuie să prevadă norme cu privire la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, inspirate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 și adaptate, după caz, cerințelor specifice ale domeniului care face obiectul prezentului regulament.
(27)   Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în cauzele legate de regimul matrimonial pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta trebuie să prevadă norme cu privire la recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, bazate pe alte instrumente juridice ale Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă.
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Considerentul 28
(28)   Pentru a se ține seama de diferitele modalități de soluționare a aspectelor privind regimurile matrimoniale în statele membre, prezentul regulament trebuie să asigure recunoașterea și executarea actelor autentice. Cu toate acestea, actele autentice nu pot fi asimilate hotărârilor instanțelor în ceea ce privește recunoașterea lor. Recunoașterea actelor autentice înseamnă că acestea au aceeași putere probantă deplină și integrală în ceea ce privește conținutul actului înregistrat și aceleași efecte ca și în statele membre de origine; de asemenea, sunt protejate de prezumția de validitate, care poate fi răsturnată în caz de contestație.
(28)   Pentru a se ține seama de diferitele modalități de soluționare a cauzelor legate de regimul matrimonial în statele membre, prezentul regulament ar trebui să asigure acceptarea și forța executorie, în toate statele membre, a actelor autentice din domeniul regimului matrimonial.
[Corespunde considerentului 60 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Considerentul 28 a (nou)
(28a)  În ceea ce privește recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, precum și acceptarea și forța executorie a actelor autentice și forța executorie a tranzacțiilor judiciare, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme, în special, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 650/2012.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Considerentul 29
(29)   Deși legea aplicabilă regimului matrimonial trebuie să guverneze raporturile juridice între unul din soți și un terț, condițiile de opozabilitate ale acestei legi trebuie, totuși, să poată fi reglementate prin legea statului membru în care soțul sau terțul își are reședința obișnuită, pentru a asigura protecția acestuia din urmă. Astfel, legea acestui stat membru ar putea să prevadă că acest soț nu poate opune terțului legea regimului său matrimonial decât cu condiția respectării condițiilor de înregistrare sau de publicitate prevăzute de acest stat membru, cu excepția cazului în care terțul cunoaște sau ar trebui să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial.
(29)   Legea aplicabilă regimului matrimonial trebuie să guverneze, în conformitate cu prezentul regulament, raporturile juridice între unul din soți și un terț. Ar trebui totuși, pentru a garanta protecția terțului, în cazul unui raport juridic între unul dintre soți și un terț, ca niciunul dintre soți nu se poată prevala de respectiva lege în cazul în care soțul aflat în raport juridic cu terțul și terțul își au reședința obișnuită în același stat, care nu este statul a cărui lege este aplicabilă în materia regimului matrimonial. Excepție ar trebui să facă situațiile în care terțul nu beneficiază de protecție, adică, dacă cunoștea dreptul aplicabil sau ar fi trebuit îl cunoască sau situația în care au fost respectate cerințele aplicabile în statul respectiv cu privire la înregistrare sau publicitate.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Considerentul 30 a (nou)
(30a)   În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește crearea și modificarea ulterioară a atestatelor și formularelor referitoare la încuviințarea executării hotărârilor judecătorești, la tranzacțiile judiciare și la actele autentice. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie1.
_____________
1 JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
[Corespunde considerentului 78 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Considerentul 30 b (nou)
(30b)  Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
[Corespunde considerentului 79 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Considerentul 32
(32)   Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 21 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând aceste drepturi și principii.
(32)   Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 20, 21, 23 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, egalitatea în fața legii, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând respectivele drepturi și principii.
[Corespunde parțial considerentului 81 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera a
(a)  capacitatea soților;
(a)  capacitatea generală a soților;
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera aa (nouă)
(aa)  existența, valabilitatea sau recunoașterea unei căsătorii;
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera c
(c)  liberalitățile între soți;
eliminat
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera d
(d)   drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor;
(d)   aspectele succesorale în urma decesului unuia dintre soți referitoare la soțul supraviețuitor;
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera e
(e)  contractele de societate între soți;
(e)  chestiunile reglementate de dreptul societăților comerciale și al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu;
[Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera f
(f)  natura drepturilor reale asupra unui bun și publicitatea acestor drepturi.
(f)  natura drepturilor reale;
[Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera fa (nouă)
(fa)  orice înscriere într-un registru al drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerințele legale pentru o astfel de înscriere, precum și efectele înregistrării sau ale lipsei înregistrării unor astfel de drepturi într-un registru și
[Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 – litera f b (nouă)
(fb)  drepturi legate de transferul sau ajustarea, în cazul unui divorț, între soți sau foști soți a drepturilor la pensia pentru limita de vârstă sau la pensia de invaliditate acumulate în timpul căsătoriei.
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1 – litera a
(a)   „regim matrimonial” înseamnă ansamblul de norme privind raporturile patrimoniale între soți și față de terți;
(a)   „regim matrimonial” înseamnă ansamblul de norme care se aplică raporturilor patrimoniale între soți și raporturilor acestora cu terți, în urma căsătoriei;
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)   „convenție matrimonială” înseamnă actul prin care soții își organizează raporturile patrimoniale între ei și față de terți;
(b)   „convenție matrimonială” înseamnă actul prin care soții sau viitorii soți își organizează raporturile matrimoniale patrimoniale;
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera c – partea introductivă
(c)   „act autentic” înseamnă: un act care a fost întocmit sau înregistrat în mod oficial ca act autentic în statul membru de origine și a cărui autenticitate:
(c)   „act autentic” înseamnă: un act în domeniul patrimonial care a fost întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic într-un stat membru și a cărui autenticitate:
[Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera d
(d)   „hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre judecătorească în materia regimului matrimonial, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea hotărârii judecătorești, inclusiv termenii „sentință”, „decizie”, „ordonanță” sau „mandat de executare”, precum și stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată;
(d)   „hotărâre” înseamnă orice hotărâre în materia regimului matrimonial, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, precum și stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată;
[Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera e
(e)   „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care, după caz, a fost pronunțată hotărârea judecătorească, a fost încheiată convenția matrimonială, a fost întocmit actul autentic, a fost încuviințată tranzacția judiciară sau a fost întocmit actul de lichidare a patrimoniului comun sau orice alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta;
(e)   „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care, după caz, a fost pronunțată hotărârea, a fost întocmit actul autentic sau a fost încuviințată sau încheiată tranzacția judiciară;
[Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera f
(f)   „stat membru solicitat” înseamnă statul membru în care se solicită recunoașterea și/sau executarea hotărârii judecătorești, a convenției matrimoniale, a actului autentic, a tranzacției judiciare, a actului de lichidare a patrimoniului comun sau a oricărui alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta;
(f)   „stat membru de executare ” înseamnă statul membru în care se solicită încuviințarea executării sau executarea hotărârii judecătorești, a tranzacției judiciare sau a actului autentic;
[Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera g
(g)  „instanță judecătorească” înseamnă orice autoritate judiciară competentă a statelor membre care exercită o funcție jurisdicțională în materia regimului matrimonial, precum și orice altă autoritate nejudiciară sau persoană care exercită, prin delegare sau desemnare de către o autoritate judiciară a statelor membre, atribuții ce țin de competențele instanțelor judecătorești, astfel cum acestea sunt prevăzute în prezentul regulament;
eliminat
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 1a (nou)
(1a)  În sensul prezentului regulament, termenul „instanță judecătorească” include orice autoritate judiciară și toate celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic competenți în materia regimului matrimonial, care exercită atribuții judiciare sau acționează în baza delegării de competențe de către o autoritate judiciară sau acționează sub controlul unei autorități judiciare, cu condiția ca aceste autorități și profesioniști din domeniul juridic să ofere garanții în ceea ce privește imparțialitatea și dreptul tuturor părților de a fi audiate și cu condiția ca hotărârile pronunțate de aceștia în temeiul legii statului membru în care își exercită activitatea:
(a)  să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate judiciară; și
(b)  să aibă o forță și un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorități judiciare privind aceleași aspecte.
Statele membre notifică Comisiei care sunt celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic menționați la primul paragraf în conformitate cu articolul 37a.
(Prezenta dispoziție corespunde articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.)
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Articolul -3 (nou)
Articolul -3
Competențele în materia regimului matrimonial în cadrul statelor membre
Prezentul regulament nu aduce atingere competenței autorităților statelor membre în materia regimului matrimonial.
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Articolul 3
Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere privind succesiunea unuia dintre soți, în aplicarea Regulamentul (UE) nr. …/…. [al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și privind crearea unui certificat european de moștenitor], sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea.
Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate în cauzele de succesiune a unuia dintre soți, în aplicarea Regulamentul (UE) nr. 650/2012 sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cauza de succesiune.
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Articolul 4
Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, sunt, de asemenea, competente, în cazul unui astfel de acord între soți, să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea.
Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea, atunci când competența instanțelor a fost recunoscută expres sau în orice alt mod neechivoc de către soți.
Acest acord poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambele părți.
În absența acordului soților, competența se stabilește conform articolului 5 și următoarele.
În absența recunoașterii competenței instanței menționate la alineatul (1), competența se stabilește conform articolului 5 și următoarele.
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Articolul 4a (nou)
Articolul 4a
Acordul de alegere a forului
(1)  Soții pot conveni ca instanțele judecătorești ale statului membru a cărui lege a fost aleasă ca lege aplicabilă regimului lor matrimonial în conformitate cu articolul 16, trebuie să fie competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul lor matrimonial. Această competență este exclusivă.
Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf un acord de alegere a forului poate fi încheiat sau modificat oricând, însă nu mai târziu de momentul sesizării instanței.
În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soții pot efectua alegerea forului și după sesizarea instanței judecătorești. În acest caz, instanța judecătorească ia act de acordul soților, în conformitate cu legea forului.
În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de soți. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a convenției este considerată ca fiind „în scris”.
(2)  Soții pot conveni, de asemenea, ca instanțele statului membru a cărui lege se aplică regimului lor matrimonial în conformitate cu articolul 17 să aibă, în absența alegerii, competență judiciară de a se pronunța.
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Articolul 4b (nou)
Articolul 4b
Competență întemeiată pe înfățișarea pârâtului
(1)  Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru a cărui lege a fost aleasă în temeiul articolului 16 sau a cărui lege este aplicabilă în temeiul articolului 17 și în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă. Această regulă nu se aplică atunci când înfățișarea a avut loc pentru a contesta competența sau atunci când o altă instanță este competentă în temeiul articolului 3, articolului 4 sau al articolului 4a.
(2)  Înainte de a își asuma competența în temeiul alineatului (1), instanța se asigură că pârâtul este informat cu privire la dreptul său de a contesta competența și cu privire la consecințele înfățișării sau neînfățișării.
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Articolul 5
(1)  În afara cazurilor prevăzute la articolele 3 și 4, sunt competente să statueze asupra unui proceduri privind regimul matrimonial al soților, instanțele judecătorești ale statului membru:
În cazul în care nicio instanță nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și 4a să statueze asupra unei proceduri privind regimul matrimonial al soților, sunt competente instanțele judecătorești ale statului membru:
(a)   unde se află reședința obișnuită comună a soților, sau în lipsa acesteia
(a)   pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acesteia,
(b)   unde se află ultima reședință obișnuită comună a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau, în lipsa acesteia
(b)   pe teritoriul căruia soții își aveau ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să păstreze respectiva reședință în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acesteia,
(c)   unde se află reședința obișnuită a pârâtului, sau în lipsa acesteia
(c)   pe teritoriul căruia pârâtul își are reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acesteia,
(d)   a cărui cetățenie o dețin cei doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, unde se află domiciliului comun al acestora.
(d)   a cărui cetățenie o dețin cei doi soți în momentul sesizării instanței judecătorești, sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, unde se află domiciliul comun al acestora, sau, în lipsa acestuia
(2)  Cele două părți pot conveni, de asemenea, ca instanțele judecătorești ale statului membru a cărui lege a fost aleasă ca lege aplicabilă regimului lor matrimonial, conform articolelor 16 și 18, să fie competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul lor matrimonial.
(da)  a cărui cetățenie o deține pârâtul sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, locul unde se află domiciliul persoanei respective.
Acest acord poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambele părți.
[A se vedea amendamentul la articolul 4a (nou) în legătură cu alineatul (2); textul a fost modificat]
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 6
În cazul în care nicio instanță nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și 5, sunt competente instanțele din statul membru pe teritoriul căruia sunt situate bunul sau bunurile unuia sau ambilor soți, caz în care instanța sesizată nu se va pronunța decât asupra aspectelor legate de acest bun sau aceste bunuri.
În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 4a și 5, sunt competente instanțele din statul membru pe teritoriul căruia sunt situate bunurile imobile sau bunurile înregistrate ale unuia sau ambilor soți. În acest caz, instanța sesizată nu se va pronunța decât asupra aspectelor legate de respectivele bunuri imobile sau bunuri înregistrate.
În astfel de cazuri, instanțele dintr-un stat membru nu sunt competente decât pentru hotărârile privind bunurile imobile sau bunurile înregistrate care se găsesc pe teritoriul său.
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 7
În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 5 și 6, instanțele dintr-un stat membru, în circumstanțe excepționale și cu condiția ca această cauză să prezinte o legătură suficient de strânsă cu acest stat membru, pot statua cu privire la regimul matrimonial dacă procedura se dovedește imposibilă sau aceasta nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil într-un stat terț.
În cazul în care nicio instanță judecătorească a vreunui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 4a, 5 și 6, instanțele judecătorești ale unui stat membru se pot pronunța, în cazuri excepționale, asupra efectelor patrimoniale în situația în care acțiunea nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil sau este imposibilă într-un stat terț de care cauza este strâns legată.
Cauza trebuie să prezinte o legătură suficientă cu statul membru al instanței judecătorești sesizate.
[Corespunde articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 8
Instanța judecătorească sesizată în temeiul articolelor 3, 4, 5, 6 sau 7 în fața căreia procedura este în curs, este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament.
Instanța judecătorească sesizată în temeiul articolelor 3, 4, 4a, 5, 6 sau 7 în fața căreia procedura este în curs, este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament.
În cazul în care instanța a fost sesizată în temeiul articolului 6, competența acesteia de a se pronunța cu privire la o cerere reconvențională se limitează la bunurile imobile sau bunurile înregistrate care constituie obiectul acțiunii principale.
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 9
O instanță judecătorească se consideră sesizată:
În sensul prezentului capitol, se consideră că o instanță judecătorească este sesizată:
(a)   la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus la instanță, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului sau
(a)   la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus la instanță, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului;
(b)   în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță.
(b)   în cazul în care actul trebuie notificat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță; sau
(ba)  dacă procedurile sunt inițiate de instanța judecătorească din oficiu, la data adoptării deciziei de inițiere a procedurilor de către instanță sau, în cazul în care o astfel de decizie nu este necesară, la data înregistrării dosarului de către instanță.
[Corespunde articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1
(1)   În cazul în care acțiuni având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între aceleași părți înaintea unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu judecata până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.
(1)   În cazul în care sunt introduse acțiuni având același obiect și aceleași părți în instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior își suspendă din oficiu judecata până în momentul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate.
[Corespunde articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 2
(2)   În cazul în care aceste acțiuni sunt pendinte în fața instanțelor de prim grad de jurisdicție, orice instanță judecătorească sesizată ulterior poate, de asemenea, la cererea uneia dintre părți, să-și decline competența, cu condiția ca respectivele acțiuni să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea pe care aceasta o aplică să permită conexarea acțiunilor.
(2)   În cazul în care respectivele acțiuni sunt pe rol înaintea primei instanțe, orice instanță, cu excepția primei instanțe sesizate, poate, de asemenea, la cererea unuia dintre soți, să-și decline competența, cu condiția ca acțiunile să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea acesteia să permită conexarea acțiunilor.
[Corespunde articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 13 a (nou)
Articolul 13a
Furnizarea de informații către soți
Autoritatea competentă este obligată să informeze soțul/soții într-o perioadă rezonabilă de timp despre orice acțiune privind regimul matrimonial pornită împotriva lor.
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 14
Măsurile provizorii sau asigurătorii prevăzute de legea unui stat membru pot fi solicitate instanțelor judecătorești ale acestui stat chiar în cazul în care, în temeiul prezentului regulament, instanțele judecătorești dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond.
Instanțelor judecătorești dintr-un stat membru le pot fi solicitate măsuri provizorii, inclusiv măsuri asigurătorii, prevăzute în legislația statului în cauză, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, judecarea cauzei pe fond ține de competența instanțelor dintr-un alt stat membru.
[Corespunde articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 1
Legea aplicabilă regimului matrimonial în temeiul articolelor 16, 17 și 18 se aplică tuturor bunurilor soților.
(1)  Legea aplicabilă unui regim matrimonial în temeiul articolelor 16 și 17 se aplică tuturor bunurilor care intră sub incidența respectivului regim, indiferent de situarea acestora.
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 1 a (nou)
(1a)  Legea aplicabilă regimului matrimonial stabilește, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 alineatul (3) literele (f) și (fa), printre altele:
(a)  împărțirea bunurilor soților în diferite categorii înainte și după căsătorie;
(b)  transferul bunurilor dintr-o categorie în alta;
(c)  răspunderea, după caz, pentru datoriile celuilalt partener;
(d)  puterile de administrare ale partenerilor pe durata căsătoriei;
(e)  dizolvarea și lichidarea regimului matrimonial și la împărțirea bunurilor în cazul desfacerii căsătoriei;
(f)  efectele regimului matrimonial asupra unui raport juridic dintre unul dintre soți și un terț, în conformitate cu articolul 35;
(g)  valabilitatea de fond a regimului matrimonial.
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Articolul 15 a (nou)
Articolul 15a
Aplicare universală
Orice lege aplicabilă menționată în textul prezentului regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru.
(A se vedea amendamentul la articolul 21; textul a fost modificat)
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 16
Soții sau viitorii soți pot alege legea aplicabilă regimului lor matrimonial, sub rezerva ca aceasta să fie una din următoarele legi:
(1)  Soții sau viitorii soți pot conveni asupra desemnării sau modificării legii aplicabile regimului lor matrimonial, sub rezerva ca aceasta să fie una din următoarele legi:
(a)  legea statului în care soții sau viitorii soți își au reședința obișnuită comună sau
(b)   legea statului în care unul din soți sau unul din viitorii soți își are reședința obișnuită în momentul efectuării acestei alegeri sau
(a)   legea statului în care soții sau viitorii soți, sau unul dintre ei, își are/au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului sau
(c)   legea statului a cărui cetățenie este deținută de unul din soți sau de unul din viitori soți în momentul efectuării acestei alegeri.
(b)   legea statului a cărui cetățenie este deținută de unul din soți sau de unul din viitori soți în momentul încheierii acordului.
(2)  În absența situației în care soții convin altfel, schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial realizată în timpul căsătoriei produce efecte numai pentru viitor.
(3)  În cazul în care soții aleg să confere acestei schimbări a legii aplicabile un efect retroactiv, acest efect retroactiv nu aduce atingere validității actelor anterioare încheiate în temeiul legii aplicabile până în acel moment sau drepturilor terților rezultate din legea aplicabilă anterior.
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 1 – partea introductivă
(1)  În absența alegerii efectuate de soți, legea aplicabilă regimului matrimonial este:
(1)  Dacă nu se încheie un acord privind alegerea legii aplicabile în temeiul articolului 16, legea aplicabilă regimului matrimonial este:
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 1 – litera a
(a)   legea statului în care soții își au prima reședința obișnuită comună după căsătorie, sau în lipsă
(a)   legea statului în care se află reședința obișnuită comună a soților în momentul încheierii căsătoriei, respectiv în care soții își aleg prima reședință obișnuită comună după căsătorie, sau în lipsa acesteia
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 1 – litera c
(c)   legea statului cu care soții au împreună cele mai strânse legături, ținându-se cont de toate circumstanțele și în special, de locul încheierii căsătoriei.
(c)   legea statului cu care soții au împreună cele mai strânse legături în momentul încheierii căsătoriei, ținându-se cont de toate circumstanțele, indiferent de locul încheierii căsătoriei.
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 18
Articolul 18
eliminat
Schimbarea legii aplicabile
Oricând pe parcursul căsătoriei, soții pot să supună regimul lor matrimonial unei alte legi decât cea aplicabilă până în acel moment. Aceștia nu pot desemna decât una din următoarele legi:
(a)  legea statului în care soții își au reședința obișnuită în momentul efectuării acestei alegeri;
(b)  legea unui stat a cărui cetățenie este deținută de unul din soți în momentul efectuării acestei alegeri.
În absența manifestării de voință contrare din partea părților, schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial nu produce efecte decât pentru viitor.
În cazul în care soții aleg să confere acestei schimbări a legii aplicabile un efect retroactiv, această retroactivitate nu aduce atingere validității actelor anterioare încheiate sub imperiul legii aplicabile până în acel moment sau drepturilor terților rezultate din legea aplicabilă anterior.
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 19
(1)   Alegerea legii aplicabile îmbracă forma prevăzută pentru convenția matrimonială, fie de legea aplicabilă a statului ales, fie de legea statului în care este întocmit actul.
(1)   Acordul privind alegerea legii aplicabile menționat la articolul 16 este încheiat în scris, datat și semnat de ambii soți. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată echivalentă formei scrise.
(2)   Fără a se aduce atingere alineatului (1), alegerea trebuie să fie cel puțin expresă și formulată printr-un act scris, datat și semnat de ambii soți.
(2)   Respectivul acord respectă condițiile de formă ale legii aplicabile regimului matrimonial sau ale legii statului în care a fost încheiat acordul.
(3)   De asemenea, în cazul în care legea statului membru în care ambii soți își au reședința obișnuită comună în momentul alegerii prevăzute la aliniatul (1) prevede, în cazul convenției matrimoniale, condiții suplimentare de formă, acestea trebuie respectate.
(3)   Totuși, în cazul în care legea statului în care ambii soți își au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile prevede condiții suplimentare de formă pentru acest tip de acorduri sau în lipsa acestora, pentru convenția matrimonială, se aplică respectivele cerințe.
(4)  Dacă, la data încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile, soții își au reședința obișnuită în state diferite și dacă legile din aceste state prevăd condiții de formă diferite, acordul este valabil din punct de vedere al formei dacă satisface cerințele prevăzute de legile unuia dintre aceste state.
(5)  Dacă în momentul încheierii acordului, numai unul dintre soți are reședința obișnuită într-un stat membru care prevede condiții de formă suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică respectivele norme.
[Similar articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 20
Legea aplicabilă condițiilor de formă ale convenției matrimoniale
Condiții de formă pentru o convenție matrimonială
(1)  Forma convenției matrimoniale este cea prevăzută fie de legea aplicabilă regimului matrimonial, fie de legea statului în care se redactează convenția.
Condițiile de formă ale unei convenții matrimoniale sunt reglementate mutatis mutandis de articolul 19. În conformitate cu prezentul articol, condițiile suplimentare de formă în sensul articolului 19 alineatul (3) se referă numai la convenția matrimonială.
(2)  Fără a se aduce atingere alineatului (1), convenția matrimonială trebuie să facă cel puțin obiectul unui înscris datat și semnat de ambii soți.
(3)  De asemenea, în cazul în care legea statului membru în care ambii soți își au reședința obișnuită comună în momentul încheierii convenției matrimoniale prevede, pentru această convenție, condiții suplimentare de formă, acestea trebuie respectate.
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 20 a (nou)
Articolul 20a
Adaptarea drepturilor reale
În situația în care o persoană invocă un drept real la care este îndrituită în temeiul legii aplicabile regimului matrimonial, iar în legislația statului membru unde este invocat dreptul real nu este prevăzut dreptul real în cauză, respectivul drept se adaptează, dacă este necesar și în măsura în care acest lucru este posibil, la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației statului respectiv, luând în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele acestuia.
[Corespunde articolului 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Articolul 21
Articolul 21
eliminat
Caracterul universal al normei privind conflictul de legi
Legea stabilită în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol se aplică indiferent dacă aceasta este sau nu legea unui stat membru.
Amendamentul 69
Propunere de regulament
Articolul 22
Dispozițiile prezentului regulament nu pot aduce atingere aplicării dispozițiilor imperative a căror respectare este privită drept esențială de către un anumit stat membru pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică, socială sau economică, astfel încât să solicite aplicarea acestora întregii situații care intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabilă regimului matrimonial în temeiul prezentului regulament.
(1)  Dispozițiile imperative derogatorii sunt dispoziții a căror ignorare ar fi în mod vădit incompatibilă cu ordinea publică („ordre public”) a statului membru în cauză. Autoritățile competente nu ar trebui să interpreteze excepția de la ordine publică într-un mod care contrazice Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special articolul 21, care interzice orice formă de discriminare.
(2)Prezentul regulament nu limitează aplicarea dispozițiilor imperative derogatorii referitoare la legea forului, fără a aduce atingere dispozițiilor de protecție a tranzacțiilor aplicabile în conformitate cu articolul 35.
Amendamentul 70
Propunere de regulament
Articolul 23
Aplicarea unei dispoziții din legea desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate.
Aplicarea unei dispoziții din legea oricărui stat specificată în prezentul regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate.
[Corespunde articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Articolul 24
În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legislației unui stat, noțiunea de legislație cuprinde normele de drept material în vigoare în acest stat, cu excluderea normelor de drept internațional privat.
În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legislației unui stat, noțiunea de legislație cuprinde normele de drept în vigoare în acest stat, cu excepția normelor de drept internațional privat.
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Articolul 25
State cu două sau mai multe sisteme de drept – conflicte teritoriale de legi
State cu mai multe sisteme juridice - conflicte de legi teritoriale
(1)  În cazul în care legea specificată în prezentul regulament este aceea a unui stat care cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept privind regimul matrimonial, normele interne privind conflictele de legi ale statului respectiv stabilesc unitatea teritorială relevantă ale cărei norme de drept se aplică.
În cazul în care un stat se compune din mai multe unități teritoriale, fiecare dintre acestea având propriul său sistem de drept sau propriul său set de norme ce au legătură cu problemele reglementate prin prezentul regulament:
(1a)  În absența unor astfel de norme interne privind conflictele de legi:
(a)   orice referire la legea acestui stat se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în temeiul prezentului regulament, ca privind legea în vigoare în unitatea teritorială în cauză;
(a)   orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul dispozițiilor privind reședința obișnuită a soților, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale în care își au reședința obișnuită soții;
(b)   orice referire la reședința obișnuită în acel stat se interpretează ca privind reședința obișnuită într-o unitate teritorială;
(b)   orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul dispozițiilor privind cetățenia soților, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale cu care soții au cea mai strânsă legătură;
(c)   orice referire la cetățenie privește unitatea teritorială stabilită prin legea acestui stat sau, în absența unor norme aplicabile, unitatea teritorială aleasă de părți, sau, în absența unei astfel de alegeri, unitatea teritorială cu care soțul sau soții au legăturile cele mai strânse.
(c)   orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul oricăror altor dispoziții privind alte elemente ca factori de legătură, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale în care se situează elementul relevant.
[Corespunde articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Articolul 25 a (nou)
Articolul 25a
State cu două sau mai multe sisteme juridice - conflicte de legi interpersonale
În privința unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane în ceea ce privește regimurile matrimoniale, orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează ca făcând trimitere la sistemul de drept sau la ansamblul de norme determinate de normele în vigoare în acel stat. În lipsa unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau ansamblul de norme cu care soții au cea mai strânsă legătură.
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Articolul 25 b (nou)
Articolul 25b
Neaplicarea prezentului regulament la conflictele de legi interne
Un stat membru care conține mai multe unități teritoriale care au, fiecare în parte, propriile lor norme de drept în materie de regimuri matrimoniale nu este obligat să aplice prezentul regulament în cazul conflictelor de legi care privesc exclusiv aceste unități teritoriale.
[Corespunde articolului 38 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Articolul 26 – alineatul 2
(2)   În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri judecătorești poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele [38-56] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, ca hotărârea să fie recunoscută.
(2)   În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 31b-31o, ca respectiva hotărâre să fie recunoscută.
[Corespunde articolului 39 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Articolul 27 – litera a
(a)   recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat;
(a)   recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru în care este solicitată recunoașterea;
[Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Articolul 27 – litera c
(c)   hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o cauză între aceleași părți în statul membru solicitat;
(c)   este contradictorie cu o hotărâre pronunțată în cadrul unor proceduri între aceleași părți în statul membru în care se solicită recunoașterea;
[Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 79
Propunere de regulament
Articolul 27 – litera d
(d)   hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre judecătorească pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț între aceleași părți într-un litigiu având același obiect și aceeași cauză, cu condiția ca hotărârea pronunțată anterior să întrunească condițiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat.
(d)   este contradictorie cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț în cadrul unor proceduri între aceleași părți și având același obiect, atunci când hotărârea pronunțată anterior întrunește condițiile necesare pentru recunoașterea sa în statul membru în care se solicită recunoașterea.
[Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Articolul 29
În nicio situație nu se poate revizui fondul hotărârii judecătorești pronunțate în străinătate.
O hotărâre pronunțată într-un stat membru nu poate face, în niciun caz, obiectul unei revizuiri pe fond.
[Corespunde articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 81
Propunere de regulament
Articolul 30
Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare.
Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare în statul membru de origine.
[Corespunde articolului 42 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 82
Propunere de regulament
Articolul 31
Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru și care sunt executorii în acest stat membru sunt puse în executare în celelalte state membre în conformitate cu articolele [38-56 și 58] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
Hotărârile pronunțate într-un stat membru și executorii în acel stat membru au forță executorie în alte state membre atunci când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, a fost încuviințată executarea acestora în statele respective în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o.
[Corespunde articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 83
Propunere de regulament
Articolul 31 a (nou)
Articolul 31a
Stabilirea domiciliului
Pentru a stabili dacă, în sensul procedurii prevăzute la articolele 31b-31o, o parte își are domiciliul în statul membru de executare, instanța judecătorească sesizată aplică legea internă a statului membru respectiv.
[Corespunde articolului 44 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 84
Propunere de regulament
Articolul 31 b (nou)
Articolul 31b
Competența instanțelor locului
(1)  Cererea de încuviințare a executării se prezintă instanței judecătorești sau autorității competente din statul membru de executare, comunicată Comisiei de către statul membru respectiv în conformitate cu articolul 37.
(2)  Competența teritorială este determinată de locul de domiciliu al părții împotriva căreia se solicită executarea sau de locul de executare.
[Corespunde articolului 45 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 85
Propunere de regulament
Articolul 31 c (nou)
Articolul 31c
Procedura
(1)  Procedura de depunere a cererii este reglementată de legislația statului membru de executare.
(2)  Reclamantul nu are obligația de a avea o adresă poștală sau un reprezentant autorizat în statul membru de executare.
(3)  Cererea este însoțită de următoarele documente:
(a)  o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale;
(b)  atestatul eliberat de instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine în forma stabilită în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 37c alineatul (2), fără a aduce atingere articolului 31d.
[Corespunde articolului 46 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 86
Propunere de regulament
Articolul 31 d (nou)
Articolul 31d
Neprezentarea atestatului
(1)  În cazul neprezentării atestatului prevăzut la articolul 31c alineatul (3) litera (b), instanța sau autoritatea competentă poate să fixeze un termen pentru prezentarea acestuia sau să accepte un document echivalent sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, să se dispenseze de prezentarea acestui document.
(2)  La cererea instanței judecătorești sau a autorității competente, se prezintă traducerea documentelor. Traducerea se efectuează de către o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre.
[Corespunde articolului 47 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 87
Propunere de regulament
Articolul 31 e (nou)
Articolul 31e
Încuviințarea executării
Hotărârea este declarată ca executorie imediat după îndeplinirea formalităților prevăzute la articolul 31c, fără a fi revizuită în conformitate cu articolul 27. Partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate formula apărări în această etapă a procedurii.
[Corespunde articolului 48 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 88
Propunere de regulament
Articolul 31 f (nou)
Articolul 31f
Comunicarea hotărârii privind cererea de încuviințare a executării
(1)  Hotărârea privind cererea de încuviințare a executării este adusă de îndată la cunoștința reclamantului, în conformitate cu procedura prevăzută de legea statului membru de executare.
(2)  Hotărârea de încuviințare a executării este comunicată părții împotriva căreia se solicită executarea, însoțită de hotărârea pentru care s-a solicitat executarea, în cazul în care aceasta nu a fost deja comunicată părții în cauză.
[Corespunde articolului 49 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 89
Propunere de regulament
Articolul 31 g (nou)
Articolul 31g
Calea de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării
(1)  Oricare dintre părți poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării.
(2)  Acțiunea se introduce la instanța judecătorească comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 37.
(3)  Acțiunea se soluționează în conformitate cu normele care reglementează procedura contradictorie.
(4)  Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea nu se înfățișează în fața instanței judecătorești sesizate cu calea de atac declarată de reclamant, se aplică dispozițiile articolului 11 chiar și în cazul în care partea împotriva căreia se solicită executarea nu își are domiciliul într-unul dintre statele membre.
(5)  Acțiunea împotriva hotărârii de încuviințare a executării se introduce în termen de 30 de zile de la data notificării sau a comunicării acesteia. Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care s-a pronunțat hotărârea de încuviințare a executării, termenul pentru exercitarea căii de atac este de 60 de zile și începe să curgă de la data notificării sau a comunicării care a fost fie înmânată direct persoanei respective, fie trimisă la reședința acesteia. Acest termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanță.
[Corespunde articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 90
Propunere de regulament
Articolul 31 h (nou)
Articolul 31h
Procedura de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac
Hotărârea pronunțată ca urmare a exercitării căii de atac poate fi contestată numai prin procedura comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 37.
[Corespunde articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 91
Propunere de regulament
Articolul 31 i (nou)
Articolul 31i
Refuzul sau revocarea unei hotărâri de încuviințare a executării
Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolul 31g sau 31h nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare a executării decât pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 27. Instanța se pronunță fără întârziere.
[Corespunde articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 92
Propunere de regulament
Articolul 31 j (nou)
Articolul 31j
Suspendarea procedurilor
Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolul 31g sau 31h suspendă procedurile la cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, dacă se suspendă încuviințarea executării hotărârii judecătorești în statul membru de origine ca urmare a exercitării unei căi de atac.
[Corespunde articolului 53 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 93
Propunere de regulament
Articolul 31 k (nou)
Articolul 31k
Măsuri provizorii , inclusiv măsuri asigurătorii
(1)  În cazul în care o hotărâre trebuie să fie recunoscută în conformitate cu prezenta secțiune, nimic nu îl împiedică pe reclamant să solicite aplicarea de măsuri provizorii, inclusiv de măsuri asigurătorii, prevăzute de legea statului membru de executare fără să fie necesară încuviințarea executării hotărârii respective în temeiul articolului 31e.
(2)  Hotărârea de încuviințare a executării determină de drept autorizarea luării oricăror măsuri asigurătorii.
(3)  Pe durata termenului prevăzut pentru introducerea unei căi de atac împotriva hotărârii de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 31g alineatul (5) și până la pronunțarea unei hotărâri nu se pot lua decât măsuri asigurătorii privind bunurile părții împotriva căreia se solicită executarea.
[Corespunde articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 94
Propunere de regulament
Articolul 31 l (nou)
Articolul 31l
Forță executorie parțială
(1)  Dacă o hotărâre statuează asupra mai multor capete de cerere și hotărârea de încuviințare a executării nu poate fi pronunțată în cazul tuturor acestora, instanța judecătorească sau autoritatea competentă se pronunță în cazul unuia sau al mai multora dintre aceste capete de cerere.
(2)  Reclamantul poate solicita ca hotărârea de încuviințare a executării să se limiteze la anumite părți din hotărâre.
[Corespunde articolului 55 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 95
Propunere de regulament
Articolul 31 m (nou)
Articolul 31m
Asistența juridică
Reclamantul care a beneficiat, integral sau parțial, de asistență juridică sau de o scutire de taxe sau cheltuieli de judecată în statul membru de origine este îndreptățit să beneficieze, în cadrul oricărei acțiuni introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, la asistența juridică cea mai favorabilă sau de scutirea de taxe și cheltuieli de judecată cea mai extinsă prevăzută de legea statului membru de executare.
[Corespunde articolului 56 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 96
Propunere de regulament
Articolul 31 n (nou)
Articolul 31n
Lipsa cauțiunii sau a garanției
Nicio cauțiune sau garanție, indiferent de denumire, nu poate fi impusă unei părți care, într-un stat membru, solicită recunoașterea, încuviințarea executării sau executarea unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru pe motiv că este resortisant străin sau că nu își are domiciliul sau reședința în statul membru de executare.
[Corespunde articolului 57 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 97
Propunere de regulament
Articolul 31 o (nou)
Articolul 31o
Scutirea de impozite, prelevări sau taxe
În cadrul acțiunii introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, în statul membru de executare nu pot fi percepute niciun fel de impozite, prelevări sau taxe calculate proporțional cu valoarea litigiului.
[Corespunde articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 98
Propunere de regulament
Articolul 32
Recunoașterea actelor autentice
Acceptarea actelor autentice
(1)   Actele autentice întocmite într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre, cu excepția cazului în care se contestă validitatea acestor acte în conformitate cu legea aplicabilă și cu condiția ca o astfel de recunoaștere să nu fie vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat.
(1)   Un act autentic întocmit într-un stat membru are aceleași efecte probatorii în alt stat membru pe care le are în statul membru de origine sau efectele cele mai apropiate, cu condiția să nu contravină în mod vădit ordinii publice din statul membru în cauză.
Persoana care dorește să utilizeze un act autentic într-un alt stat membru poate solicita autorității care întocmește actul autentic în statul membru de origine să completeze formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2), care descrie efectele probatorii pe care actul autentic le produce în statul membru de origine.
(1a)  Orice contestare a caracterului autentic al unui act autentic se face în fața instanțelor judecătorești din statul membru de origine și se soluționează în temeiul dreptului statului respectiv. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un alt stat membru atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente.
(1b)  Orice contestare a actelor juridice sau a rapoartelor juridice înregistrate de un act autentic se face în fața instanțelor judecătorești competente în temeiul prezentului regulament și se soluționează în temeiul legii aplicabile în conformitate cu capitolul III sau în temeiul dreptului menționat la articolul 36. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, în ceea ce privește chestiunea contestată, atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente.
(1c)  Dacă actele juridice sau raporturile juridice înregistrate într-un act autentic în materie de regim patrimonial sunt invocate pe cale accesorie înaintea unei instanțe judecătorești a unui stat membru, aceasta din urmă este competentă în materie.
(2)  Recunoașterea actelor autentice are ca efect de a conferi acestora forță probantă în ceea ce privește conținutul și o prezumție relativă de validitate.
[Corespunde articolului 59 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 99
Propunere de regulament
Articolul 33
(1)   Actele autentice întocmite și executorii într-un stat membru sunt, la cerere, declarate executorii într-un alt stat membru, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele [38-57] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
(1)   Executarea unui act autentic care este executoriu în statul membru de origine este încuviințată în alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o.
(1a)  În sensul articolului 31c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, autoritatea care a întocmit actul autentic eliberează un atestat folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2).
(2)   Instanța la care se introduce o acțiune în temeiul articolelor [43 și 44] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 respinge cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru solicitat.
(2)   Instanța judecătorească sesizată cu un recurs în temeiul articolului 31g sau 31h refuză sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare.
[Corespunde articolului 60 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 100
Propunere de regulament
Articolul 34
Recunoașterea și forța executorie a tranzacțiilor judiciare
Forța executorie a tranzacțiilor judiciare
Tranzacțiile judiciare executorii în statul membru de origine sunt recunoscute și declarate executorii într-un alt stat membru, la cererea oricăreia din părțile interesate, în aceleași condiții ca și actele autentice. Instanța judecătorească sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul [43 sau 44] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 refuză cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea tranzacției judiciare este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare.
(1)   Tranzacțiile judiciare care sunt executorii în statul membru de origine sunt declarate executorii în alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o.
(1a)  În sensul articolului 31c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, instanța judecătorească care a aprobat tranzacția judiciară sau în fața căreia aceasta a fost încheiată eliberează un atestat folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2).
(1b)  Instanța judecătorească sesizată cu un recurs în temeiul articolului 31g sau 31h refuză sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare.
[Corespunde articolului 61 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 101
Propunere de regulament
Articolul 35 – titlu
Opozabilitate față de terți
Protecția terților
Amendamentul 102
Propunere de regulament
Articolul 35 – alineatul 2
(2)   Cu toate acestea, dreptul unui stat membru poate să prevadă că un soț nu poate invoca opozabilitatea față de un terț a legii aplicabile regimului matrimonial în cazul în care unul dintre aceștia are reședința obișnuită pe teritoriul acestui stat membru și formalitățile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de dreptul acestui stat membru nu au fost îndeplinite, cu excepția cazului în care terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial.
(2)   Cu toate acestea, în raportul juridic dintre unul dintre soți și un terț, niciunul dintre soți nu se poate baza pe legea aplicabilă regimului matrimonial, dacă soțul aflat într-un raport juridic cu un terț și acesta din urmă își au reședința obișnuită în același stat, altul decât statul a cărui lege este aplicabilă regimului matrimonial. În astfel de cazuri, legea statului membru în care își au reședința obișnuită respectivul soț și terțul se aplică efectelor regimului matrimonial asupra terțului.
Amendamentul 103
Propunere de regulament
Articolul 35 – alineatul 3
(3)  Dreptul statului membru unde este situat un bun imobil poate să prevadă o normă similară cu cea de la alineatul (2) pentru raporturile juridice dintre un soț și un terț cu privire la acest bun imobil.
(3)  Alineatul (2) nu se aplică dacă:
(a)  terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial sau
(b)  au fost îndeplinite condițiile privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale regimului matrimonial în conformitate cu legea statului în care își au reședința obișnuită terțul și soțul care este parte la raportul juridic cu terțul sau
(c)  în raporturile privind bunurile imobile, au fost îndeplinite condițiile privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale regimului matrimonial în ceea ce privește bunurile imobile, în conformitate cu legea statului în care sunt situate bunurile imobile.
Amendamentul 104
Propunere de regulament
Articolul -36 (nou)
Articolul -36
Reședința obișnuită
(1)  În înțelesul prezentului regulament, reședința obișnuită a societăților și a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, este situată la sediul administrației lor centrale.
Reședința obișnuită a unei persoane fizice acționând în exercitarea activității sale profesionale este locul unde această persoană își are sediul principal de activitate.
(2)  În cazul în care raportul juridic este încheiat în cadrul activității unei sucursale, a unei agenții sau a oricărei alte unități, sau în cazul în care, conform contractului, executarea acestuia incumbă unei astfel de sucursale, agenții sau unități, locul unde se află sucursala, agenția sau oricare altă unitate este considerat reședința obișnuită.
(3)  În scopul determinării locului unde se află reședința obișnuită, momentul relevant îl constituie data încheierii raportului juridic.
Amendamentul 105
Propunere de regulament
Articolul 37 – alineatul 1 – litera b a (nouă)
(ba)  denumirea și coordonatele instanțelor judecătorești competente sau ale autorităților competente în ceea ce privește cererile de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 31b alineatul (1) și în ceea ce privește căile de atac exercitate împotriva hotărârilor cu privire la aceste cereri în conformitate cu articolul 31g alineatul (2);
[Corespunde articolului 78 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 106
Propunere de regulament
Articolul 37 – alineatul 1 – litera b b (nouă)
(bb)  procedura menționată la articolul 31h de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac;
Amendamentul 108
Propunere de regulament
Articolul 37 – alineatul 3
(3)   Informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ului multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă si comercială.
(3)   Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) în mod simplu și prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ului multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă si comercială.
Statele membre se asigură că informațiile de pe respectivul site internet multilingv sunt disponibile și prin intermediul oricărui site internet oficial pe care îl creează, în special prin furnizarea unui link către site-ul Comisiei.
[Corespunde articolului 78 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 109
Propunere de regulament
Articolul 37 – alineatul 3 a (nou)
(3a)  Comisia introduce un instrument de informare și instruire a autorităților judiciare competente și a juriștilor în cauză, prin crearea unui portal web interactiv în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii și prin instituirea unui sistem de schimb de experiență și de practici profesionale.
Amendamentul 110
Propunere de regulament
Articolul 37 a (nou)
Articolul 37a
Stabilirea și modificarea ulterioară a listei cuprinzând informațiile menționate la articolul 2 alineatul (1a)
(1)  Pe baza notificărilor din partea statelor membre, Comisia stabilește lista celorlalte autorități și celorlalți profesioniști din domeniul juridic menționați la articolul 2 alineatul (1a).
(2)  Statele membre notifică Comisiei orice modificare ulterioară a informațiilor conținute în lista respectivă. Comisia modifică lista în consecință.
(3)  Comisia publică lista și orice modificări ulterioare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(4)  Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiile notificate în conformitate cu alineatele (1) și (2) prin orice alte mijloace adecvate, în special prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială.
[Corespunde articolului 79 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 111
Propunere de regulament
Articolul 37 b (nou)
Articolul 37b
Stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor menționate la articolele 31c, 32, 33 și 34
Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor menționate la articolele 31c, 32, 33 și 34. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 37c alineatul (2).
[Corespunde articolului 80 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 112
Propunere de regulament
Articolul 37 c (nou)
Articolul 37c
Procedura comitetului
(1)  Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
[Corespunde articolului 81 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]
Amendamentul 113
Propunere de regulament
Articolul 39 – alineatul 3
(3)   Dispozițiile capitolului III nu se aplică decât în cazul soților care s-au căsătorit sau care au desemnat legea aplicabilă regimului lor matrimonial ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament.
(3)   Capitolul III se aplică exclusiv soților care, ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament:
(a)   s-au căsătorit sau
(b)   au desemnat legea aplicabilă regimului lor matrimonial.
Un acord privind alegerea legii aplicabile care a fost încheiat înainte de [data de punere în aplicare a prezentului regulament] este, de asemenea, valabil dacă au fost întrunite condițiile de la capitolul III sau este valabil în temeiul normelor de drept privat internațional aflate în vigoare la momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile.

O strategie europeană în domeniul tehnologiilor de transport pentru mobilitatea sustenabilă a Europei în viitor
PDF 302kWORD 34k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la promovarea unei strategii europene în domeniul tehnologiilor de transport pentru mobilitatea sustenabilă a Europei în viitor (2012/2298(INI))
P7_TA(2013)0339A7-0241/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Cercetarea și inovarea pentru mobilitatea europeană a viitorului - elaborarea unei strategii europene privind tehnologiile de transport” (COM(2012)0501),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare” (COM(2011)0808),

–  având în vedere cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la siguranța rutieră în Europa 2011-2020(1),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0241/2013),

A.  întrucât Comisia a identificat deficiențele sistemului european de inovare în domeniul transporturilor;

B.  întrucât investițiile în cercetarea și inovarea din sectorul transporturilor reprezintă deopotrivă o investiție în economie și crearea de locuri de muncă, putând exercita astfel o triplă acțiune;

C.  întrucât inovarea este esențială pentru a crea un sistem de transport mai inteligent și mai sigur pentru cetățeni, pentru a face față provocărilor legate de mediul înconjurător cu care se confruntă sectorul transporturilor și pentru realizarea unei economii cu emisii scăzute de carbon;

D.  întrucât obiectivele strategiei Europa 2020 în materie de schimbări climatice și energie sunt strâns legate de inovarea în domeniul transporturilor: cu 20% mai puține emisii de gaze cu efect de seră decât în 1990, 20% din energie obținută din surse regenerabile și o creștere cu 20% a eficienței energetice, precum și un obiectiv de reducere cu 50% a numărului de decese cauzate de accidentele rutiere față de anul 2001;

E.  întrucât o schimbare reală a atitudinii utilizatorilor și a nivelurilor de exigență este esențială pentru a oferi stimulul de care au nevoie multe întreprinderi și furnizori de servicii pentru a-și modifica paradigmele și a valorifica posibilitățile de inovare pe care le oferă convergența creativă și combinațiile neconvenționale descrise în secțiunea 5.3 din Comunicarea Comisiei (COM(2012)0501);

F.  întrucât sunt apreciate inițiativele stabilite în cartea albă privind transporturile, în special cele menționate la secțiunea 3.2 (intitulată „Inovând pentru viitor – tehnologii și comportamente”), alături de inițiativele 7 („Transportul multimodal de mărfuri: e-Freight”) și 22 („Mobilitate neîntreruptă din poartă în poartă”);

G.  întrucât strategia europeană trebuie să asigure un echilibru între eforturile de reducere a impactului transporturilor asupra mediului și eforturile de garantare a libertății de circulație în Uniunea Europeană, vizând crearea unui spațiu european unic al transporturilor intermodal, interconectat, integrat și eficient din punct de vedere al utilizării resurselor;

H.  întrucât în anul 2012, peste 31 000 de oameni au murit în accidente pe șoselele din Uniunea Europeană, iar numărul persoanelor grav vătămate a depășit 1 500 000;

I.  întrucât există deja tehnologii care contribuie la realizarea obiectivelor legate de „Spațiul european pentru siguranță rutieră”, dar care nu sunt încă introduse pe piață,

Principii generale

1.  subliniază faptul că o strategie europeană privind tehnologiile de transport pentru mobilitatea sustenabilă a Europei în viitor trebuie să promoveze în primul rând calitatea serviciilor, confortul pasagerilor și al întreprinderilor și utilizarea mobilității sustenabile, precum și faptul că ar trebui să aibă la bază obiectivele și legislația Uniunii privind reducerea consumului de energie, a zgomotelor cauzate de trafic, a poluanților atmosferici, a materiilor prime și a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, 2030 și 2050, precum și îmbunătățirea sănătății și calității vieții, creșterea calității serviciilor, oferirea de soluții tot mai personalizate și adaptate în tot mai mare măsură la nevoile utilizatorilor și îmbunătățirea siguranței și securității;

2.  invită Comisia și Consiliul să recunoască semnificația inițiativei Orizont 2020 având în vedere importanța cercetării și inovării (C&I) pentru întreaga economie europeană și să asigure o finanțare suficientă;

3.  confirmă obiectivul Comisiei de a alinia mai bine cercetarea și inovarea în domeniul transporturilor la obiectivele politicii europene în acest domeniu și la foile de parcurs aferente fiecărui sector, însă este de opinie că abordarea propusă în comunicarea Comisiei trebuie adaptată în funcție de prioritățile definite în continuare;

4.  consideră că o strategie europeană în domeniul tehnologiilor de transport ar trebui să acopere toate regiunile UE pentru a asigura o circulație eficientă a persoanelor și a bunurilor și implicit pentru realizarea unei adevărate piețe unice europene;

5.  consideră că o utilizare mai eficientă, mai coerentă și punctuală a cercetării și inovării în stabilirea și implementarea politicii în domeniul transporturilor este esențială pentru a putea răspunde noilor realități și pentru a permite o desprindere de gândirea convențională, dar și pentru ca atenția să fie îndreptată asupra unor idei novatoare, cu scopul de a le putea oferi utilizatorilor soluții inovatoare de transport care răspund nevoilor și îndeplinesc condițiile de accesibilitate, rentabilitate, credibilitate, calitate și continuitate;

6.  încurajează Comisia să creeze un cadru favorabil cercetării și inovării prin elaborarea de sisteme echitabile, eficiente și inovatoare de stabilire a prețurilor pentru toate modurile de transport și mobilitate, în special prin internalizarea costurilor externe, luând în considerare principiile „poluatorul plătește” și „utilizatorul plătește”;

7.  susține utilitatea Sistemului de monitorizare și informare pentru cercetarea și inovarea în sectorul transporturilor (TRIMIS) propus de Comisie și pledează pentru integrarea viziunii utilizatorilor în sistem ca instrument ideal pentru detectarea barierelor pe care obișnuința le ridică în calea inovării, identificarea oportunităților și diseminarea noilor posibilități de servicii care promovează și favorizează modificarea atitudinii sociale în raport cu transportul sustenabil;

8.  subliniază faptul că predefinirea standardelor tehnologice periclitează exploatarea pe deplin a potențialului de inovare în sectorul transporturilor și poate împiedica dezvoltarea de idei noi și inovatoare; consideră, prin urmare, că politicile Uniunii ar trebui să fie neutre în ceea ce privește tehnologiile alternative în domeniul transporturilor („neutralitate tehnologică”), prioritățile și finanțarea alocată fiind stabilite pe baza rezultatelor aferente întregului ciclu de viață al tehnologiilor utilizate în domenii specifice ale transporturilor, precum și faptul că eforturile de armonizare nu trebuie să reprezinte un obstacol în calea dezvoltării de soluții inovatoare și alternative în domeniul transporturilor sau a diversității mixului energetic și a dezvoltării de tehnologii inteligente de comunicații;

9.  subliniază faptul că pentru a ajuta întreprinderile și organismele publice să absoarbă noi soluții și tehnologii inovatoare, trebuie să existe mai multă eficiență în lanțul inovării și sunt necesare mai multe investiții în măsuri precum stimulentele economice pentru a elimina barierele din calea implementării și asimilării pe piață (angajamente care acoperă întregul ciclu); încurajează, așadar, Comisia să dea curs ideii sale potrivit căreia pentru eliberarea întregului potențial de inovare al sectorului transporturilor și sprijinirea întreprinderilor inovatoare, ar trebui ca subvențiile să fie folosite și pentru lansarea de noi soluții pe piață, demonstrarea acestora și implementarea lor integrală, iar instrumentele adecvate de gestionare și finanțare pot garanta transpunerea rapidă a rezultatelor cercetării;

10.  consideră că toate regiunile europene și birourile lor de plasare a forței de muncă ar trebui să profite de pe urma unei astfel de strategii și subliniază că este necesar să se țină seama de caracteristicile specifice și de potențialul de la nivel regional, în special în ceea ce privește dezvoltarea unor moduri de transport mai puțin poluante; invită autoritățile de la nivelurile subsidiare să creeze, alături de părțile interesate, parteneriate pentru inovare în domeniul mobilității sustenabile;

11.  solicită un sprijin mai puternic pentru activitățile de cercetare și inovare desfășurate de întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), în special sub forma unui acces mai facil la finanțarea UE și a reducerii sarcinilor administrative, și subliniază importanța creării și menținerii locurilor de muncă și a creșterii sustenabile prin cercetare și inovare;

12.  afirmă că investițiile din cadrul fondurilor structurale ale UE și al fondurilor de investiții ar putea crea mari oportunități în regiunile europene pentru dezvoltarea specializării inteligente în domeniul mobilității durabile;

13.  încurajează autoritățile naționale și regionale să elaboreze strategii în materie de cercetare și dezvoltare bazate pe conceptul de specializare inteligentă, în vederea eficientizării utilizării fondurilor structurale și a intensificării sinergiilor dintre investițiile din sectorul public și privat;

14.  reamintește, în această privință, că o strategie privind tehnologia inovatoare trebuie concepută pe baza caracteristicilor și particularităților teritoriilor în cauză, ceea ce înseamnă că o abordare universal valabilă nu va fi suficientă; consideră, de exemplu, că regiunile afectate de constrângeri teritoriale specifice, cum ar fi cele insulare, cele muntoase, cele ultraperiferice și cele slab populate, au anumite tipuri de potențial economic sau de altă natură pentru a cărui exploatare este nevoie de soluții adecvate și inovatoare în materie de mobilitate; subliniază, în acest context, necesitatea alocării unor resurse adecvate pentru o infrastructură de transport sustenabilă;

15.  insistă asupra necesității de a simplifica în continuare procedurile administrative pentru finanțarea cercetării și a inovării la nivel european, național, regional, local și transfrontalier, pentru a crea un cadru juridic clar și transparent;

16.  subliniază că nu trebuie diminuate eforturile de reducere a numărului de persoane decedate și vătămate în traficul rutier; îndeamnă Comisia să analizeze și să pună în aplicare propunerile adoptate cu o mare majoritate de Parlament privind îmbunătățirea siguranței rutiere;

17.  consideră că o schimbare în domeniul tehnologiilor de transport este corectă și importantă; subliniază, însă, că această schimbare nu trebuie să se producă prin interdicții, ci prin stimulente care să încurajeze utilizarea de noi tehnologii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

18.  subliniază că nu trebuie să existe delicte de opinie în ceea ce privește noile soluții de transport inovatoare sau utilizarea procedurilor încercate și testate în noi combinații;

Măsuri cu caracter general

19.  consideră că cercetarea și inovarea în domeniul mobilității sustenabile ar trebui să se bazeze pe principiul integrării, în special prin eliminarea legăturilor-lipsă la nivel transfrontalier (interconexiuni), o compatibilitate sporită între sisteme și în cadrul acestora (interoperabilitate) și prin obiectivele de realizare a unei treceri la o combinație dintre cele mai adecvate și sustenabile moduri de transport pe un anumit traseu (intermodalitate și comodalitate);

20.  reamintește că UE trebuie să dezvolte o politică comună veritabilă în domeniul transporturilor, care să asigure disponibilitatea transporturilor adecvate în cadrul regiunilor europene și între ele și coerența lor la nivel local, regional, național și european; invită statele membre și regiunile să se asigure că modelele combinate reflectă o mai mare prioritate acordată unei mobilități cu adevărat durabile;

21.  subliniază că această strategie trebuie să aibă la bază un model integrator în cadrul căruia să se acorde cea mai mare importanță conexiunilor interregionale și legăturilor transfrontaliere care lipsesc, inclusiv în regiunile fragmentate geografic, și că soluțiile inovatoare vizând transportul multimodal pot reduce inegalitățile de la nivel regional, pot stimula mobilitatea forței de muncă și pot consolida coeziunea teritorială; ține cont de faptul că în prezent există diferențe considerabile în materie de rețele de transport între regiuni și atrage atenția asupra necesității investițiilor în tehnologii și soluții sustenabile de transport în regiunile care prezintă dezavantaje specifice, ținându-se seama totodată de potențialul mecanismului Conectarea Europei;

22.  subliniază că cercetarea și inovarea ar trebui să fie axată, de asemenea, pe dezvoltarea unor elemente de infrastructură sustenabile care să sprijine tranziția către utilizarea produselor primare regenerabile cum ar fi lemnul sau a materialelor compuse precum componentele infrastructurii feroviare (de exemplu stâlpi pentru sisteme catenare sau semnalizare, materiale de construcții pentru platforme sau poduri); subliniază că aici sunt incluse și activitățile de cercetare și inovare vizând dezvoltarea unei substanțe pentru impregnarea traverselor de lemn care să poată fi folosită ca o alternativă la creozot, a cărui utilizare va fi interzisă din 2018 în conformitate cu legislația UE;

23.  subliniază că noile concepte de mobilitate nu pot fi impuse și că pentru promovarea unui comportament mai sustenabil sunt necesare eforturi suplimentare de cercetare în legătură cu cunoștințele ecosociale, urbanismul și amenajarea teritoriului și cu tehnologiile din domeniul cererii de mobilitate și schimbările de comportament care vizează un mai bun control al fluxurilor de transport, printre altele prin instrumente inovatoare de gestionare a mobilității, lanțuri neîntrerupte de mobilitate din poartă în poartă care corespund cerințelor utilizatorilor, sisteme de condus ecologic și inteligent și utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în timp real;

24.  consideră fundamentală implicarea autorităților locale și regionale în guvernanța europeană a politicii de inovare în domeniul transportului și al mobilității; subliniază că aceste autorități publice își pot pune la dispoziție experiența și cunoștințele atât în domeniul integrării tehnologiilor, infrastructurilor, vehiculelor și pasagerilor, cât și în promovarea noilor comportamente sociale în materie de mobilitate; remarcă faptul că autoritățile locale și regionale pot identifica și sunt însărcinate să gestioneze cele mai stringente probleme de mobilitate, că ele experimentează în permanență și introduc bune practici și idei inovatoare și, dată fiind diversitatea situațiilor cu care se confruntă, sunt foarte familiarizate cu aspectele legate de inovare;

25.  subliniază necesitatea cercetărilor legate de concurența loială intramodală și intermodală în sectorul transporturilor, precum și de barierele generate de interesele legate de actualele modele de afaceri, inclusiv îndeosebi a cercetărilor privind instrumentele tehnologice necesare pentru îmbunătățirea aplicării și controlării consecvente și efective a normelor în materie de cabotaj, a prevederilor sociale în transportul rutier și a condițiilor de muncă ale persoanelor care lucrează în sector;

26.  subliniază că sunt necesare urgent soluții inovatoare pentru reducerea zgomotelor cauzate de toate modurile de transport, în special la sursă, cu scopul de a proteja sănătatea și calitatea vieții cetățenilor UE și de a asigura acceptarea acestora de către populație; reamintește cu insistență, în acest context, rezoluția sa referitoare la spațiul european unic al transporturilor, în care s-a solicitat o reducere, până în 2020, a zgomotelor și vibrațiilor produse de vehiculele feroviare și a consumului de energie al acestora cu 20% față de valorile din 2010 și subliniază încă o dată că emisiile de zgomote ar trebui, încă de la început, să joace un rol important în dezvoltarea de noi tehnologii, strategii și infrastructuri în domeniul transporturilor;

27.  este convins de faptul că tehnologiile inovatoare care abordează interacțiunea dintre infrastructuri și vehicule poate juca un rol important în reducerea accidentelor, zgomotelor și vibrațiilor, consumului de energie, emisiilor de gaze și impactului asupra climei;

28.  confirmă faptul că eforturile depuse pentru realizarea unor energii mai curate pentru transporturi și tehnologiile de mobilitate ar trebui să fie legate de concepte mai eficiente și de o mai bună proiectare a vehiculelor; subliniază potențialul unor economii de energie prin utilizarea de idei inovatoare, cum ar fi măsurile de colectare a energiei care valorifică oportunitățile oferite de sursele regenerabile și de utilizarea combustibililor alternativi;

29.  subliniază necesitatea de a nu se limita reflecțiile doar la construcția de noi infrastructuri de transport, ci de a lua în considerare în mod explicit în cadrul conceptelor de cercetare și dezvoltare și aspectele legate de reparație, întreținere și modernizare (de exemplu prin montarea de componente pentru controlul inteligent al traficului și tehnologie pentru comunicarea între vehicul și infrastructură);

30.  solicită statelor membre și Comisiei să investească în cercetarea în domeniul sistemelor inteligente de transport (ITS) și să asigure implementarea acestora, contribuind astfel la reducerea congestionării traficului, la sporirea eficienței ecologice a transportului european și la creșterea standardelor de siguranță;

31.  invită Comisia să reflecteze asupra armonizării containerelor și a altor recipiente de transport și a dimensiunilor vehiculelor aferente tuturor modurilor de transport, pentru a promova obiectivul interoperabilității și intermodalității;

32.  invită Comisia să pună la dispoziția statelor membre un manual al celor mai bune practici pentru respectarea valorilor-limită prevăzute în Directiva privind calitatea aerului;

Măsuri specifice

33.  recunoaște importanța cercetării și inovării în domeniul mobilității individuale și subliniază că comportamentul utilizatorilor de transporturi este decisiv; solicită crearea unor stimulente pentru alegerea unor mijloace de transport și a mobilității sustenabile, care presupun activitate fizică, sigure și sănătoase, cu scopul de a dezvolta abordări inovatoare care promovează transportul public ecologic, mersul pe jos și mersul cu bicicleta, ținând seama de particularitățile zonelor urbane, suburbane, interurbane și rurale; consideră că este important să fie îmbunătățită interoperabilitatea serviciilor de transport și este de opinie că autoritățile de omologare vor trebui să abordeze cu atenție și celeritate astfel de probleme tehnice sau administrative care pot apărea, astfel încât să poată fi introduse pe piață noi alternative de transport care prezintă aceste caracteristici;

34.  subliniază necesitatea ca instituțiile UE să furnizeze exemple de bune practici în cadrul propriilor servicii de gestionare a mobilității și să transforme gestionarea transparentă a acestor eforturi și a rezultatelor într-un semn distinctiv al instituțiilor Uniunii;

35.  insistă asupra necesității promovării practicilor de succes în domeniul transportului sustenabil și a intensificării cooperării și schimbului de bune practici între regiunile cu un potențial de dezvoltare similar; recomandă autorităților locale să dezvolte exemplele de bune practici prin realizarea unor planuri de mobilitate urbană durabilă în strânsă consultare cu societatea civilă;

36.  consideră că sistemele europene de radionavigație prin satelit, cum ar fi Galileo, ar trebui să constituie un pilon major pentru dezvoltarea unui transport inteligent și eficient în Europa;

37.  sprijină cercetarea și inovarea care poate contribui la o tranziție de la deținerea de autoturisme către comportamente neconvenționale ale utilizatorilor și către noi forme de servicii legate de transport, cum ar fi partajarea de autoturisme și biciclete; încurajează Comisia să intensifice acțiunile sale de promovare a formelor colective de mobilitate individuală și a sistemelor de transport public și colectiv individualizate;

38.  încurajează extinderea cercetării asupra domeniului fiscal și administrativ pentru promovarea stimulentelor creative în domeniul impozitelor și taxelor și oferirea de tarife publice destinate deopotrivă persoanelor private și fabricanților sau furnizorilor de produse, servicii și/sau conținut prin care se încurajează utilizarea bicicletelor, mersul pe jos și, atunci când este posibil, combinarea acestora cu transportul public și alte forme de mobilitate sustenabile;

39.  scoate în evidență din nou necesitatea îmbunătățirii și promovării transporturilor multimodale prin sisteme integrate și electronice de informare și de vânzare a biletelor, bazate pe soluții de date deschise; subliniază că cercetarea și inovarea în acest domeniu ar trebui să fie orientată în special către lipsa de bariere, interoperabilitate, accesibilitate, transparența prețurilor, ușurința utilizării și eficiența;

40.  subliniază necesitatea dezvoltării unor soluții de infrastructură inovatoare și pe termen lung – inclusiv a unei mai bune dezvoltări a sistemelor de informare, de plată și de rezervare – care să ia în considerare în special accesul lipsit de bariere pentru toți pasagerii și în special pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă, cum ar fi utilizatorii de scaune cu rotile, cărucioare, biciclete sau bagaje grele;

41.  solicită ca datele legate de orare și întârzieri în transportul public să fie liber accesibile, astfel încât terții să poată dezvolta aplicații telematice care pot oferi mai mult confort pasagerilor, de exemplu informații în timp real despre cum se poate ajunge la o anumită destinație folosind diferite moduri de transport sau o comparație a amprentei ecologice a diferitelor moduri de transport pentru a ajunge la o anumită destinație;

42.  subliniază faptul că, la dezvoltarea inovării în domeniul transporturilor și al mobilității în zonele urbane și rezidențiale, ar trebui să se pună accent pe sănătate și calitatea vieții, inclusiv un spațiu suficient pentru toți, reducerea zgomotului și un aer mai curat;

43.  reamintește Comisiei necesitatea urgentă de a îmbunătăți siguranța tuturor utilizatorilor de căi rutiere, în special a celor mai vulnerabili, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, pietonii, cicliștii și persoanele cu handicap sau persoanele cu mobilitate redusă; sprijină proiectele de cercetare și inovare care combină soluțiile tehnologice cu șoferii inteligenți și abordările lor comportamentale;

44.  consideră că pentru decongestionarea traficului în zonele urbane și în regiunile foarte aglomerate, pe lângă îmbunătățirea eficienței mijloacelor de transport deja existente este important ca prin progresul tehnologic să se găsească și să se încurajeze utilizarea unor soluții alternative de transport;

45.  încurajează insistent Comisia să promoveze inovarea în domeniul navelor cu emisii nule, în special al feriboturilor, navelor de croazieră și navelor maritime, bazată pe utilizarea energiei regenerabile produsă de vânt, soare și valuri și în legătură cu tehnologia pilelor de combustie;

46.  invită Comisia să își concentreze eforturile de cercetare asupra unei reduceri și mai mari a impactului pe care îl au asupra sănătății și climei emisiile cauzate de toate modurile de transport;

47.  consideră că o strategie europeană coerentă și eficientă în domeniul tehnologiilor de transport trebuie să respecte Strategia UE 2020 (COM(2010)2020) și obiectivele de reducere din 1990, precum și Cartea albă din 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144) în ceea ce privește coeziunea teritorială și dezvoltarea echilibrată; este de opinie că aceasta ar trebui să permită reducerea consumului de energie, a zgomotului generat de trafic, a nevoilor în materie de trafic, a cantității de substanțe care poluează aerul și a emisiilor de gaze cu efect de seră; insistă asupra necesității ca Uniunea Europeană să stabilească, în acest scop, obiective ferme pentru 2020, 2030 și 2050;

48.  subliniază necesitatea intensificării cercetării și inovării în domeniul navigației interioare, în vederea dezvoltării de tehnologii și nave curate adaptate la navigația cu pescaj redus cum ar fi navele adaptate la navigația fluvială în cadrul navigației interioare durabile (RASSIN), ceea ce ar permite realizarea de economii în infrastructura de căi navigabile interioare;

49.  salută propunerea Comisiei privind instituirea unui Sistem de monitorizare și informare pentru cercetarea și inovarea în sectorul transporturilor (TRIMIS); subliniază că este important ca factorii de decizie de la nivel regional să primească informații în mod regulat, gratuit, accesibil și fiabil; regretă faptul că în prezent este în continuare foarte dificil să se acceseze informații privind finanțarea de către UE a proiectelor din domeniul transporturilor;

50.  recomandă Comisiei să dezvolte inițiative pentru identificarea și recompensarea programelor de dezvoltare urbană sustenabilă, cum ar fi, de exemplu, premiile RegioStars;

51.  subliniază că o strategie europeană cuprinzătoare trebuie să fie sprijinită de jos în sus, prin strategii de transport integrate bine pregătite ale autorităților locale și regionale și ale guvernelor naționale; este de opinie că elaborarea unor astfel de strategii ar trebui să fie sprijinită prin intermediul fondurilor europene;

52.  consideră că ajutorul public ar trebui să fie acordat respectându-se legislația europeană pertinentă în materie de ajutoare de stat, inclusiv dispozițiile care reglementează activitățile de cercetare, de dezvoltare și de inovare, precum și finanțarea activităților de transport și a infrastructurilor; totuși, este de părere că normele UE privind ajutoarele de stat ar trebui să țină seama în mod corespunzător de dezavantajele specifice cu care se confruntă anumite regiuni;

53.  subliniază necesitatea îmbunătățirii de către Comisie a activităților sale în cadrul transferului de cunoștințe rezultate din activitățile de cercetare și inovare către utilizatorii interesați (cum ar fi IMM-urile sau institutele de cercetare) prin crearea unei baze de date în clustere care să ofere o privire de ansamblu clară și structurată pe categorii asupra tuturor proiectelor de cercetare și inovare finanțate de UE;

54.  subliniază importanța noilor inițiative pentru realizarea unui transport mai eficient al mărfurilor, un exemplu în acest sens fiind punerea în comun a capacității de transport și logistică; îndeamnă Comisia să abordeze eventualele obstacole în calea unor astfel de inițiative;

55.  subliniază importanța standardelor de emisie pentru anumite moduri de transport, cum ar fi autoturismele; este de opinie că o abordare similară ar trebui avută în vedere pentru sectorul aviației și nave;

56.  sprijină continuarea cercetării și inovării în domeniul soluțiilor de securitate pentru sectorul transportului sub rezerva respectării principiilor proporționalității, nediscriminării și protecției datelor;

57.  confirmă și sprijină conceptul propus de Comisie, care implică măsuri vizând o strategie europeană pentru tehnologia de transport; subliniază, însă, în mod clar, că acestea nu constituie un temei juridic pentru acte juridice delegate sau alte acțiuni similare ci că Comisia trebuie să propună măsuri în vederea adoptării prin procedura de codecizie;

58.  invită Comisia să țină seama de prioritățile stabilite în cadrul prezentului raport la elaborarea planului strategic european în domeniul tehnologiilor de transport și al opțiunilor pentru acțiuni ulterioare;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 54.


Dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale și dreptul de a comunica după arestare ***I
PDF 278kWORD 31k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale și dreptul de a comunica după arestare (COM(2011)0326 – C7-0157/2011 – 2011/0154(COD))
P7_TA(2013)0340A7-0228/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0326),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 82 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0157/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere contribuțiile prezentate de parlamentul bulgar, de senatul italian și de parlamentul portughez cu privire la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 7 decembrie 2011(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 4 iunie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0228/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 septembrie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate

P7_TC1-COD(2011)0154


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2013/48/UE.)

(1) JO C 43, 15.2.2012, p. 51.


Contractele de credit pentru proprietăți rezidențiale ***I
PDF 954kWORD 200k
Text
Text consolidat
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de credit pentru proprietăți rezidențiale (COM(2011)0142 – C7-0085/2011 – 2011/0062(COD))(1)
P7_TA(2013)0341A7-0202/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

[Amendamentul nr. 117]

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)
P7_TA(2013)0341A7-0202/2012
la propunerea Comisiei
P7_TA(2013)0341A7-0202/2012
---------------------------------------------------------
P7_TA(2013)0341A7-0202/2012

DIRECTIVA 2013/…/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivei 2008/48/CE
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară ,

întrucât:

(1)  În martie 2003, Comisia a lansat un proces de identificare și evaluare a impactului obstacolelor existente pe piața internă a contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale. La 18 decembrie 2007, Comisia a adoptat o Carte albă privind integrarea piețelor creditului ipotecar din Uniunea Europeană. În această carte albă, Comisia și-a anunțat intenția de a evalua, printre altele, impactul opțiunilor strategice în materie de informații precontractuale, baze de date privind creditele, bonitate, dobânda anuală efectivă (DAE) și consiliere privind contractele de credit. Comisia a instituit totodată un grup de experți în domeniul istoricului creditelor care să o asiste la elaborarea măsurilor pentru îmbunătățirea accesibilității, a comparabilității și a exhaustivității datelor privind creditele. Au fost lansate totodată studii privind rolul și funcționarea intermediarilor de credite și ale instituțiilor non-bancare care oferă contracte de credit pentru bunuri imobile rezidențiale.

(2)  În conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor și a serviciilor, precum și libertatea de stabilire. Dezvoltarea unei piețe a creditelor mai transparentă și mai eficientă în acest spațiu este vitală pentru promovarea activității transfrontaliere și pentru crearea unei piețe interne a contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidenţiale. Există diferențe substanțiale la nivelul legislațiilor statelor membre privind desfășurarea activității de afaceri pentru acordarea contractelor de credit pentru bunuri imobile și la nivelul reglementării și supravegherii intermediarilor de credite și a instituțiilor non-bancare care oferă contracte de acest tip. Aceste diferențe creează obstacole care limitează nivelul activității transfrontaliere, atât pe partea ofertei, cât și a cererii, reducând astfel concurența și posibilitatea de alegere de pe piață, crescând costurile acordării de împrumuturi și chiar împiedicându-i pe creditori să își desfășoare activitatea.

(3)  Criza financiară a arătat că un comportament iresponsabil al participanților la piață poate compromite bazele sistemului financiar, ceea ce duce la pierderea încrederii tuturor părților, în special a consumatorilor, și poate avea consecințe sociale și economice grave. Numeroși consumatori și-au pierdut încrederea în sectorul financiar, iar unii împrumutați s-au aflat în situația de a nu-și mai putea rambursa împrumuturile, astfel că numărul cazurilor de neplată și de executări silite a crescut. Drept urmare, grupul G20 a solicitat Consiliului pentru Stabilitate Financiară să stabilească principii pentru standarde solide de subscriere în ceea ce privește bunurile imobile rezidenţiale. Deși unele dintre cele mai mari probleme legate de criza financiară s-au produs în afara Uniunii, nivelul datoriilor consumatorilor din Uniune este semnificativ și este concentrat în mare măsură în credite legate de bunuri imobile rezidențiale. Prin urmare, ar trebui să se asigure un cadru de reglementare al Uniunii în acest domeniu care să fie solid și în concordanță cu principiile internaționale și care să utilizeze în mod corespunzător gama de instrumente disponibile, inclusiv raporturile loan-to-value (împrumut/valoarea garanției), loan-to-income (împrumut/venit), debt-to-income (datorie/venit) sau alte raporturi similare, valorile minime sub care niciun credită nu ar fi considerat acceptabil sau alte măsuri compensatorii pentru situațiile în care riscurile subiacente sunt mai mari pentru consumatori sau în care este necesară prevenirea unei îndatorări excesive a gospodăriei. Având în vedere problemele scoase la iveală de criza financiară și în scopul asigurării unei piețe interne eficiente și competitive, care contribuie la stabilitatea financiară, Comisia a propus, în comunicarea sa din 4 martie 2009, intitulată „Stimularea redresării economice europene”, măsuri legate de contractele de credit pentru bunuri imobile, printre care un cadru fiabil aplicabil intermedierii de credite, în contextul creării unor piețe responsabile și fiabile și al restabilirii încrederii consumatorilor. Comisia și-a reafirmat angajamentul pentru o piață internă eficientă și competitivă în comunicarea sa din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică: Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii”.

(4)  S-au identificat o serie de probleme pe ▌piețele ipotecare din Uniune legate de practicile iresponsabile de împrumut ▌și de posibilitățile participanților la piață, inclusiv ale intermediarilor de credite și ale instituțiilor non-bancare ▌de a avea un comportament iresponsabil. Printre acestea se numără probleme legate de credite într-o monedă străină, pe care consumatorii le-au contractat în acea monedă pentru a profita de rata dobânzii avantajoasă oferită, însă fără să dețină ▌informații adecvate despre riscul ratei de schimb valutar pe care îl implică aceste împrumuturi sau o înțelegere a acestuia. Respectivele probleme sunt determinate de deficiențele pieței și ale reglementărilor, dar și de alți factori, de exemplu climatul economic general și nivelul scăzut de cultură financiară. Alte probleme includ ineficiența, neconcordanța sau inexistența regimurilor ▌pentru intermediarii de credite și instituțiile non-bancare care oferă credite pentru bunuri imobile rezidențiale. Problemele identificate pot avea efecte colaterale semnificative la nivel macroeconomic, pot fi în detrimentul consumatorilor, pot constitui obstacole economice sau juridice în calea activității transfrontaliere și pot crea condiții de concurență inegale între actorii de pe piață.

(5)  Pentru a facilita crearea unei piețe interne a contractelor de credit pentru ▌bunuri imobile care ▌să ofere un grad ridicat de protecție a consumatorilor și pentru a asigura faptul că consumatorii care doresc să încheie asemenea contracte ▌pot face acest lucru având siguranța că instituțiile cu care au relații acționează în mod profesionist și responsabil, este nevoie de crearea unui cadru armonizat în mod corespunzător la nivelul Uniunii în mai multe domenii, ținându-se seama de diferențele dintre contractele de credit generate, în special, de diferențele naționale și regionale de pe piața bunurilor imobile rezidențiale.

(6)  Prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să dezvolte o piață internă mai transparentă, eficientă și competitivă, prin contracte de credit coerente, flexibile și echitabile pentru bunuri imobile, promovând totodată practici sustenabile de împrumut și incluziunea financiară și asigurând astfel un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

(7)  Pentru a crea o piață internă reală, cu un grad înalt și echivalent de protecție a intereselor consumatorilor, prezenta directivă stabilește dispoziții care fac obiectul unei armonizări maxime în ceea ce privește furnizarea informațiilor precontractuale cu ajutorul unei fișe europene de informații standardizate (FEIS) și în ceea ce privește calculul DAE. Cu toate acestea, ținând seama de caracterul specific al contractelor de credit pentru bunuri imobile și de diferențele la nivelul evoluțiilor și condițiilor pieței în statele membre, în special în ceea ce privește structura pieței și participanții de pe piață, categoriile de produse disponibile și procedurile utilizate în procesul de acordare a creditelor, ar trebui să li se permită statelor membre să mențină sau să introducă dispoziții mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă în acele domenii despre care nu se precizează clar că fac obiectul unei armonizări maxime. O astfel de abordare specifică este necesară pentru a nu produce un efect advers asupra gradului de protecție a consumatorilor referitoare la contracte de credit care fac obiectul prezentei directive. De exemplu, statelor membre li se permite să păstreze sau să introducă prevederi mai stricte în ceea ce privește cerințele în materie de cunoștințe și competență ale personalului și instrucțiunile pentru completarea FEIS.

(8)  Prezenta directivă ar trebui să îmbunătățească condițiile pentru crearea și funcționarea pieței interne prin apropierea legislațiilor statelor membre și stabilirea unor standarde de calitate pentru anumite servicii, în special în ceea ce privește distribuirea și furnizarea creditelor de către creditori și intermediarii de credite, precum și prin promovarea bunelor practici. Stabilirea unor standarde de calitate pentru furnizarea de credite presupune în mod necesar introducerea anumitor prevederi referitoare la cerințele de admitere, supraveghere și prudențiale.

(9)  În domeniile care nu intră sub incidența prezentei directive, statele membre au libertatea de a introduce legislație națională sau de a o menține pe cea existentă. În special, statele membre pot menține sau pot introduce dispoziții naționale în domenii precum dreptul contractual în ceea ce privește validitatea contractelor de credit, dreptul proprietății, cadastrul, informațiile contractuale și, în măsura în care acestea nu sunt reglementate de prezenta directivă, aspectele postcontractuale. Statele membre pot prevedea ca evaluatorul ori societatea de evaluare sau notarii să fie aleși cu acordul reciproc al părților. Din cauza diferențelor existente la nivelul procesului de cumpărare sau vânzare a unui bun imobil rezidențial în statele membre, există posibilitatea pentru creditori sau intermediarii de credit de a căuta să obțină plăți în avans de la consumatori, pe baza argumentului că astfel de plăți ar putea contribui la garantarea încheierii unui contract de credit sau cumpărării ori vânzării unui bun imobil și ca asemenea practici să fie utilizate abuziv, în special în cazul în care consumatorii nu sunt familiarizați cu cerințele și practica uzuală din statul membru respectiv. Prin urmare, este oportun ca statelor membre să li se permită să impună restricții cu privire la astfel de plăți.

(10)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice indiferent dacă creditorul sau intermediarul de credite este o persoană juridică sau fizică. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a limita, în conformitate cu dreptul Uniunii, rolul creditorilor sau al intermediarilor de credite în temeiul prezentei directive doar la persoane juridice sau la anumite categorii de persoane juridice.

(11)  Deoarece consumatorii și întreprinderile nu se află pe aceeași poziție, ei nu necesită același nivel de protecție. Deși este important să se garanteze drepturile consumatorilor ▌ prin dispoziții de la care să nu existe derogare prin contract, este rezonabil să se permită întreprinderilor și organizațiilor să încheie și alte contracte. ▌

(12)  Definiția consumatorului ar trebui să includă persoanele fizice care acționează în afara activității lor comerciale, afacerii sau profesiei lor. Cu toate acestea, în cazul contractelor cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parțial circumscrise și parțial în afara activității comerciale, afacerii sau profesiei, iar scopul comercial, de afaceri sau profesional este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului, respectiva persoană ar trebui să fie considerată și consumator.

(13)  Deși prezenta directivă reglementează contractele de credit referitoare exclusiv sau predominant la bunuri imobile rezidențiale, acest lucru nu împiedică statele membre să extindă măsurile luate în conformitate cu prezenta directivă pentru a proteja consumatorii în legătură cu contractele de credit referitoare la alte tipuri de bunuri imobile sau să reglementeze în alt mod asemenea contracte de credit.

(14)  Definițiile prevăzute în prezenta directivă stabilesc domeniul de aplicare a armonizării. În consecință, obligațiile impuse statelor membre de a transpune prezenta directivă ar trebui să fie limitate la domeniul de aplicare a acesteia, conform definițiilor menționate. De exemplu, obligațiile impuse statelor membre de a transpune prezenta directivă sunt limitate la contractele de credit încheiate cu consumatori, adică cu persoane fizice care, în ceea ce privește tranzacțiile care fac obiectul prezentei directive, acționează în afara activității lor comerciale, a afacerii sau a profesiei lor. În mod similar, statele membre sunt obligate să transpună dispozițiile prezentei directive care reglementează activitatea persoanelor care acționează în calitate de intermediari de credite, conform definiției incluse în directivă. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere transpunerii de către statele membre, în conformitate cu dreptul Uniunii, a prezentei directive în domenii care nu intră în sfera de aplicare a acesteia. În plus, definițiile incluse în prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilității pe care o au statele membre de a adopta definiții pentru subcategorii în temeiul dreptului intern în scopuri specifice, cu condiția ca acestea să fie în continuare conforme cu definițiile prevăzute în prezenta directivă. De exemplu, statelor membre ar trebui să li se permită să stabilească în temeiul dreptului intern subcategoriile de intermediari de credite care nu sunt precizate în prezenta directivă, în cazul în care asemenea subcategorii sunt necesare la nivel național, spre exemplu, pentru a diferenția cerințele în materie nivel de cunoștințe și competență care trebuie îndeplinite de diferiți intermediari de credite.

(15)  Obiectivul prezentei directive este de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru consumatorii care încheie contracte de credit pentru bunuri imobile. Prin urmare, directiva ar trebui să se aplice creditelor garantate cu un bun imobil, indiferent de scopul creditului, contractelor de refinanțare sau altor contracte de credit care ar ajuta un proprietar sau un proprietar parțial să își păstreze dreptul de proprietate asupra unui bun imobil sau teren, precum și creditelor al căror scop este achiziționarea unui bun imobil în unele state membre, inclusiv creditelor care nu presupun rambursarea capitalului sau, cu excepția cazului în care statele membre au în vigoare un cadru legislativ alternativ adecvat, celor al căror scop este furnizarea unei finanțări temporare între vânzarea unui bun imobil și achiziționarea altuia, precum și creditelor garantate pentru renovarea bunurilor imobile rezidențiale ▌.

(16)  Prezenta directivă ar trebui să se nu aplice anumitor contracte de credit în cadrul cărora creditorul contribuie cu o sumă forfetară, plăți periodice sau alte modalități de plată a creditului în schimbul unei sume obținute în urma vânzării unui bun imobil și al căror principal obiectiv este facilitarea consumului, cum sunt produsele de tip equity release sau alte produse specializate echivalente. Contractele de credit de acest tip au caracteristici specifice care depășesc domeniul de aplicare al prezentei directive. O evaluare a bonității consumatorului, de exemplu, este nerelevantă din moment ce plățile se efectuează de la creditor către consumator, și nu invers. O asemenea tranzacție impune printre altele, prezentarea unor informații precontractuale cu totul diferite. Totodată, alte produse, de exemplu rentele viagere („home reversions”), care au funcții comparabile cu ipotecile inverse („reverse mortgages” sau „lifetime mortgages”), nu implică acordarea unui credit și, așadar, nu intră sub incidența prezentei directive. ▌

(17)  De asemenea, nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive alte tipuri de contracte de credit de nișă, enumerate în mod explicit, care diferă prin natura lor și prin riscurile pe care le implică de creditele ipotecare standard și, prin urmare, necesită o abordare adaptată, în special contractele de credit care sunt rezultatul unei tranzacții aprobate de o instanță sau de o altă autoritate oficială şi anumite tipuri de contracte de credit în temeiul cărora angajatorul acordă credite angajaților în anumite circumstanțe, conform prevederilor din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori (5). Este oportun să li se permită statelor membre să excludă anumite alte contracte de credit, cum ar fi cele acordate unui public restrâns în condiții avantajoase sau cele oferite de cooperativele de credit, cu condiția să existe modalități alternative adecvate pentru a asigura faptul că pot fi îndeplinite obiectivele de politică referitoare la stabilitatea financiară și piața internă fără a aduce atingere incluziunii financiare și accesului la credite. Contractele de credit în care bunul imobil nu urmează să fie ocupat în calitate de casă, apartament sau alt loc de reședință de către consumator sau un membru al familiei acestuia, ci este ocupat în calitate de casă, apartament sau alt loc de reședință pe baza unui contract de închiriere, prezintă riscuri și caracteristici diferite față de contractele de credit standard și, prin urmare, pot necesita un cadru mai bine adaptat. În consecință, statele membre ar trebui să poată exclude asemenea contracte de credit de la aplicarea directivei în cazul în care este în vigoare un cadru național adecvat pentru acestea.

(18)  Contractele de credit fără garanții al căror scop este renovarea unui bun imobil rezidențial care implică un nivel total al creditului mai mare de  75 000 EUR ar trebui să facă obiectul Directivei 2008/48/CE pentru a asigura un nivel echivalent de protecție pentru acei consumatori şi pentru a evita orice diferență de reglementare între respectiva directivă şi prezenta directivă. Directiva 2008/48/CE ar trebui prin urmare să fie modificată în consecință.

(19)  Din rațiuni de securitate juridică, cadrul legislativ al Uniunii în domeniul contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale ar trebui să fie coerent cu alte acte ale Uniunii, în special în domeniul protecției consumatorului și în cel al supravegherii prudențiale, și să le completeze. Anumite definiții esențiale, inclusiv definițiile termenilor ▌„consumator” ▌și „suport durabil”, precum și conceptele cheie utilizate în informațiile standard pentru desemnarea caracteristicilor financiare ale creditului, inclusiv „costul total al creditului pentru consumator” și ▌„rata dobânzi” ▌, ar trebui să corespundă celor prevăzute în Directiva 2008/48/CE, pentru ca elementele concrete de același tip să fie exprimate prin termeni identici, indiferent dacă este vorba de un credit de consum sau de un credit pentru un bun imobil rezidențial. La transpunerea prezentei directive, statele membre ar trebui să asigure, așadar, o aplicare și o interpretare coerente ▌în ceea ce privește respectivele definiții esențiale și concepte-cheie.

(20)  Pentru a le asigura consumatorilor un cadru coerent în domeniul creditelor și pentru a minimiza sarcina administrativă pentru creditori și intermediarii de credite, cadrul central al prezentei directive ar trebui să urmeze structura Directivei 2008/48/CE în măsura în care este posibil, în principal să precizeze că informațiile incluse în materialele publicitare referitoare la contractele de credit pentru bunuri imobile rezidențiale ▌sunt furnizate consumatorului prin intermediul unui exemplu reprezentativ, că îi ▌sunt furnizate consumatorului informații precontractuale detaliate ▌prin intermediul unei fișe de informații standardizate, precum și faptul că i se furnizează consumatorului explicații adecvate înainte de încheierea contractului de credit, că se stabilește o bază comună pentru calcularea DAE excluzând onorariile notariale, și că înainte de a oferi un credit, creditorii ▌evaluează bonitatea consumatorului. În mod similar, creditorii ar trebui să aibă acces nediscriminatoriu la bazele de date relevante privind creditele, pentru asigurarea unor condiții echivalente celor prevăzute în Directiva 2008/48/CE. Prezenta directivă ar trebui să asigure, la fel ca Directiva 2008/48/CE, procedura de admitere și supravegherea corespunzătoare a tuturor creditorilor care oferă contracte de credit pentru ▌bunuri imobile și ar trebui să prevadă cerințe pentru crearea unor mecanisme extrajudiciare de soluționare a disputelor și pentru accesul la acestea.

(21)  Prezenta directivă ar trebui să completeze Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum (6), care prevede, în cazul vânzării la distanță, dreptul de retragere și obligativitatea informării consumatorului cu privire la existența sau absența unui astfel de drept. Cu toate acestea, deși Directiva 2002/65/CE prevede posibilitatea ca furnizorul să furnizeze informații precontractuale după încheierea contractului, acest lucru nu ar fi oportun în cazul contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale, dată fiind importanța angajamentului financiar pentru consumator. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze dreptul intern general al contractelor, precum normele privind valabilitatea, formarea sau efectele unui contract, în măsura în care prezenta directivă nu reglementează aspecte ale dreptului general al contractelor.

(22)  În același timp, este important fie luate în considerare particularitățile contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale, care justifică o abordare diferențiată. Date fiind natura și consecințele potențiale pentru consumator ale unui contract pentru un bun imobil rezidențial, materialele publicitare și informațiile precontractuale personalizate ar trebui să includă avertismente specifice corespunzătoare cu privire la riscuri, de exemplu în legătură cu impactul potențial al fluctuațiilor cursului de schimb valutar asupra sumei pe care trebuie să o ramburseze consumatorul și, dacă statele membre evaluează că este necesar, în legătură cu natura și implicațiile garanțiilor. În concordanță cu abordarea voluntară deja existentă în cadrul sectorului în ceea ce privește împrumuturile locative, pe lângă informațiile precontractuale personalizate, ar trebui puse la dispoziție, în orice moment, informații precontractuale generale. În plus, o abordare diferențiată este justificată pentru a lua în considerare concluziile trase în urma crizei financiare şi astfel încât să se asigure faptul că acordarea creditelor se face în mod corect. În acest sens, prevederile privind evaluarea bonității ar trebui să fie mai stricte decât cele aplicabile creditului de consum, intermediarii de credite ar trebui să furnizeze informații mai exacte despre statutul lor și despre relația cu creditorii pentru a permite identificarea potențialelor conflicte de interese și toți actorii implicați în inițierea contractelor de credit pentru bunuri imobile ar trebui să fie admiși și supravegheați în mod corespunzător.

(23)  Este necesar să se reglementeze și alte aspecte pentru a reflecta caracterul specific al creditelor pentru bunuri imobile rezidențiale. Având în vedere importanța tranzacției, este necesar să se asigure că se pune la dispoziția consumatorilor o perioadă de timp suficientă, de cel puțin șapte zile, pentru a analiza implicațiile acesteia. Statelor membre ar trebui să li se acorde flexibilitate pentru a oferi această perioadă de timp suficientă, fie ca perioadă de reflecție înainte de încheierea contractului de credit, fie ca termen de retragere după încheierea contractului de credit sau ca o combinație între cele două. Statelor membre ar trebui să li se acorde flexibilitatea de a impune consumatorului o perioadă de reflecție obligatorie de maxim zece zile, dar ca, în alte cazuri, consumatorilor care doresc să acționeze pe parcursul perioadei de reflecție să li se dea această posibilitate și, în scopul asigurării securității juridice în contextul tranzacțiilor cu bunuri, statele membre ar trebui să poată prevedea ca perioada de reflecție sau termenul de retragere să se încheie în cazul în care consumatorul întreprinde orice acțiune care, în temeiul dreptului intern, conduce la crearea unui transfer al unui drept de proprietate care este legat de fonduri obținute în urma contractului de credit sau utilizează asemenea fonduri sau, după caz, transferă fondurile unei părți terțe.

(24)  Având în vedere caracteristicile contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale, este o practică obișnuită ca creditorii să ofere consumatorilor un set de produse sau servicii care pot fi achiziționate împreună cu contractul de credit. Prin urmare, având în vedere importanța acestor contracte pentru consumatori, este oportun să se prevadă norme specifice privind practicile de legare. Combinarea unui contract de credit cu unul sau mai multe alte servicii sau produse financiare în cadrul unor pachete este pentru creditori un mijloc de diversificare a ofertei și de concurență între ei, cu condiția ca componentele pachetului să poată fi cumpărate și separat. Deși combinarea unui contract de credit cu unul sau mai multe alte servicii sau produse financiare în cadrul unor pachete poate fi în beneficiul consumatorilor, ea poate, de asemenea, să afecteze negativ mobilitatea consumatorilor și capacitatea acestora de a lua decizii în cunoștință de cauză, în afară de cazul în care componentele pachetului pot fi cumpărate separat. Este important să se prevină practicile de tipul celor de legare a anumitor produse, care pot determina consumatorii să încheie un contract de credit care nu este în interesul lor, fără a restricționa, totuși, gruparea de produse care poate fi în avantajul consumatorilor. Statele membre ar trebui, în orice caz, să monitorizeze îndeaproape piețele de servicii financiare cu amănuntul pentru a se asigura că practicile de grupare nu denaturează alegerea consumatorului și concurența pe piață.

(25)  Ca regulă generală, practicile de legare nu ar trebui permise, cu excepția cazului în care serviciul sau produsul financiar oferit împreună cu contractul de credit nu ar putea fi oferit separat, fiind o parte integrantă a creditului, de exemplu în cazul unei descoperiri de cont garantate. În alte situații, se poate justifica totuși faptul că creditorii oferă sau vând un contract de credit în cadrul unui pachet împreună cu un cont de plăți, un cont de economii, un produs de investiții sau de pensie, de exemplu în cazul în care capitalul din cont este utilizat pentru rambursarea creditului sau reprezintă o condiție prealabilă pentru acumularea de resurse în vederea obținerii creditului sau, de exemplu, în situații în care un produs de investiții sau o pensie privată au drept scop furnizarea unei garanții suplimentare pentru creditor în caz de neplată. Deși se justifică faptul ca creditorii să poată solicita consumatorului să dețină o poliță de asigurare relevantă pentru a garanta rambursarea creditului sau pentru a asigura valoarea garanției, consumatorul ar trebui să aibă posibilitatea de își alege propriul furnizor de asigurări, cu condiția ca polița de asigurare să aibă un nivel de garantare echivalent cu polița de asigurare propusă sau oferită de creditor. În plus, statele membre pot standardiza, integral sau parțial, acoperirea oferită de contractele de asigurări pentru a facilita comparația între diverse oferte pentru consumatorii care doresc să compare produse înainte de a cumpăra.

(26)  Este important ca bunul imobil rezidențial să fie evaluat corect înainte de încheierea contractului de credit și, mai ales atunci când evaluarea afectează obligația reziduală a consumatorului, în caz de neplată. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că sunt în vigoare standarde de evaluare fiabile. Pentru a fi considerate fiabile, standardele de evaluare ar trebui să țină seama de standarde de evaluare recunoscute la nivel internațional, în special cele elaborate de Comitetul internațional pentru standarde de evaluare, de Grupul european al asociațiilor de evaluatori sau de Institutul regal al experților - supraveghetori („Royal Institution of Chartered Surveyors”). Respectivele standarde de evaluare recunoscute la nivel internațional conțin principii la nivel înalt ce impun creditorilor, printre altele, să adopte și să respecte procese adecvate de gestionare a riscurilor interne și de gestionare a garanției, care includ procese solide de evaluare, să adopte standarde și metode de evaluare care generează evaluări realiste și justificate pentru a asigura faptul că toate evaluările sunt pregătite cu competențele și diligența profesionale cuvenite și că evaluatorii îndeplinesc anumite cerințe în materie de calificare, precum și să păstreze o documentație corespunzătoare cu privire la garanții, care să fie cuprinzătoare și plauzibilă. În acest sens, este de dorit să se asigure o monitorizare adecvată a bunurilor imobile rezidențiale și ca mecanismele din cadrul acestor prevederi să fie în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții(7). Prevederile acestei directive, referitoare la standardele de evaluare a bunurilor, pot fi respectate, de exemplu, prin intermediul legii sau al autoreglementării.

(27)  Având în vedere consecințele importante pentru creditori, consumatori și, eventual, pentru stabilitatea financiară a executării silite, este oportun să se încurajeze creditorii să gestioneze în mod proactiv riscul de credit emergent încă dintr-un stadiu incipient și să fie în vigoare măsurile necesare pentru a asigura faptul că creditorii exercită indulgență rezonabilă și fac încercări rezonabile de a soluționa situația prin alte mijloace înainte de inițierea procedurii de executare silită. Atunci când este posibil, ar trebui găsite soluții care țin seama de circumstanțele practice și de nevoile rezonabile aferente traiului zilnic al consumatorului. În cazul în care, după procedurile de executare silită, rămân datorii neachitate, statele membre ar trebui să asigure protecția unor condiții minime de trai și să instituie măsuri pentru a facilita rambursarea, evitând îndatorarea excesivă pe termen lung. Cel puțin în cazul în care prețul obținut pentru bunul imobil afectează suma datorată de consumator, statele membre ar trebui să încurajeze creditorii să ia măsuri rezonabile pentru a obține cel mai bun preț pe bunul imobil executat, în contextul condițiilor pieței. Statele membre nu ar trebui să împiedice părțile la un contract de credit să convină în mod expres că transferul garanției către creditor este suficient pentru a rambursa creditul.

(28)  Intermediarii desfășoară adesea și alte activități pe lângă intermedierea de credite, și anume intermedierea de asigurări sau prestarea de servicii de investiții. Prezenta directivă ar trebui, așadar, să fie coerentă și cu Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (8) și cu Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (9). În special, instituțiilor de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE și altor instituții financiare care fac obiectul unui regim de admitere echivalent în temeiul dreptului intern nu ar trebui să li se impună o admitere separată pentru a funcționa ca intermediari de credite, pentru a simplifica procesul de înființare a intermediarilor de credite și desfășurarea de activități transfrontaliere de către aceștia. Responsabilitatea deplină și necondiționată care le revine creditorilor și intermediarilor de credite pentru activitățile intermediarilor de credite legați sau ale reprezentanților desemnați ar trebui să includă doar activități care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, cu excepția cazului în care statele membre decid să extindă respectiva responsabilitate în alte domenii.

(29)  Pentru a îmbunătăți capacitatea consumatorilor de a lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la împrumuturi și la gestionarea responsabilă a datoriilor, statele membre ar trebui să promoveze măsuri care sprijină educarea consumatorilor în legătură cu împrumutul responsabil și cu gestionarea datoriilor, în special referitor la contractele de credit ipotecar. Este în mod special important să se ofere orientare pentru consumatorii care beneficiază de un credit ipotecar pentru prima oară. În acest sens, Comisia ar trebui să identifice exemple de bune practici pentru a facilita dezvoltarea viitoare de măsuri destinate să crească nivelul de conștientizare a consumatorilor în domeniul financiar.

(30)  Ca urmare a riscurilor semnificative aferente împrumuturilor în valută străină, este necesar să se prevadă măsuri pentru a asigura faptul că consumatorii sunt conștienți de riscul pe care și-l asumă și că consumatorul are posibilitatea de a își limita expunerea la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului. Riscul ar putea fi limitat fie acordând consumatorului dreptul de a converti moneda creditului, fie prin alte măsuri, cum ar fi plafoane sau, dacă acestea sunt suficiente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar, avertismente.

(31)  Cadrul juridic aplicabil ar trebui să le ofere consumatorilor încrederea că atât creditorii, cât și intermediarii de credite și reprezentanții desemnați iau în considerare interesul consumatorilor, ținând seama de informațiile disponibile creditorului, intermediarului de credite și reprezentantului desemnat la momentul respectiv și pe baza unor ipoteze rezonabile privind riscul aferent situației consumatorului pe durata contractului de credit propus. Acest lucru ar putea însemna, printre altele, că creditorul nu ar trebui să facă marketing creditului într-un mod care să afecteze semnificativ sau care este posibil să afecteze capacitatea consumatorului de a evalua cu atenție acceptarea creditului; sau că creditorul nu ar trebui să utilizeze acordarea creditului drept principala metodă de marketing atunci când comercializează mărfuri, servicii sau bunuri imobile consumatorilor. Un element esențial pentru dobândirea încrederii consumatorilor îl constituie cerința de a asigura un nivel ridicat de corectitudine, onestitate și profesionalism în cadrul sectorului, o gestionare corespunzătoare a conflictelor de interese, inclusiv a celor cauzate de remunerare, precum și de a impune acordarea de consiliere în interesul superior al consumatorului. ▌

(32)  Este oportun să se asigure faptul că personalul relevant al creditorilor, intermediarilor de credite și al reprezentanților desemnați deține un nivel adecvat de cunoștințe și competență pentru a asigura un nivel ridicat de profesionalism. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să prevadă obligația demonstrării cunoștințelor și a competenței relevante la nivel de societate comercială, pe baza cerințelor minime în materie de cunoștințe și competență prevăzute în prezenta directivă. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a introduce sau de a menține astfel de cerințe și în cazul persoanelor fizice. Statele membre ar trebui să poată permite creditorilor, intermediarilor de credite și reprezentanților desemnați să facă o diferențiere între nivelurile minime ale cerințelor în materie de cunoștințe în funcție de implicarea în desfășurarea unor anumite servicii sau procese. În acest context, personalul include personalul extern, care lucrează pentru sau în cadrul creditorului, al intermediarului de credit sau al reprezentantului desemnat, precum și angajații acestora. În sensul prezentei directive, personalul implicat direct în activități care fac obiectul prezentei directive ar trebui să includă atât personalul care interacționează cu clienții (front-office) cât și personalul administrativ (back-office), inclusiv personalul de conducere, care îndeplinește un rol important în procesul de încheiere a contractului de credit. Persoanele care îndeplinesc funcții de sprijin care nu sunt legate de procesul de încheiere a contractului de credit (de exemplu personalul din domeniul resurselor umane sau din domeniul informației și tehnologiei de comunicare) nu ar trebui considerate personal în temeiul prezentei directive.

(33)  Atunci când un creditor sau intermediar de credite prestează servicii pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul libertății de a presta servicii, statului membru de origine ar trebui să îi revină responsabilitatea de a stabili cerințele minime în materie de cunoștințe și competență aplicabile personalului. Totuși, statele membre gazdă care consideră necesar ar trebui să își poată stabili propriile cerințe în materie de competență în anumite domenii specificate aplicabile creditorilor și intermediarilor de credite care prestează servicii pe teritoriul statului membru respectiv în temeiul libertății de a presta servicii.

(34)  Având în vedere importanța asigurării faptului că cerințele în materie de cunoștințe și competențe sunt aplicate în practică, statele membre ar trebui să le impună autorităților competente să supravegheze creditorii, intermediarii de credite și reprezentanții desemnați și să le confere competența de a obține dovezile de care au nevoie pentru a evalua în mod fiabil respectarea cerințelor respective.

(35)  Modul în care creditorii, intermediarii de credite și reprezentanții desemnați își remunerează personalul ar trebui să constituie unul dintre aspectele-cheie în asigurarea încrederii consumatorilor în sectorul financiar. Prezenta directivă prevede norme pentru remunerarea personalului, cu scopul de a limita practicile de vânzare neconforme și de a asigura faptul că modul în care este remunerat personalul nu împiedică îndeplinirea obligației de a lua în considerare interesele consumatorului. În speță, creditorii, intermediarii de credite și reprezentanții desemnați nu ar trebui să își elaboreze politicile de remunerare într-un mod care ar stimula personalul lor să încheie un anumit număr sau tip de contracte de credit sau să ofere anumite servicii auxiliare consumatorilor fără a lua în considerare în mod explicit interesele și nevoile consumatorului. În acest context, statele membre pot considera necesar să decidă că o anumită practică, de exemplu perceperea unor tarife de către intermediarii legați, contravine intereselor unui consumator. De asemenea, statele membre ar trebui să poată specifica faptul că remunerația primită de personal nu ar trebui să depindă de rata nominală a dobânzii sau de tipul contractului de credit încheiat cu consumatorul.

(36)  Prezenta directivă prevede norme armonizate în ceea ce privește domeniile de cunoștințe și competență pe care personalul creditorilor, intermediarilor de credite și al reprezentanților desemnați ar trebui să le dețină în legătură cu elaborarea, oferirea, acordarea și intermedierea unui contract de credit. Prezenta directivă nu prevede dispoziții specifice direct legate de recunoașterea calificărilor profesionale obținute de un individ într-un stat membru pentru a îndeplini cerințele în materie de cunoștințe și competență în alt stat membru. Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (10) ar trebui, prin urmare, să se aplice în continuare cu privire la condițiile pentru recunoaștere și măsurile de compensare pe care un stat membru gazdă le poate solicita unui individ a cărui calificare nu a fost obținută pe teritoriul său.

(37)  Creditorii și intermediarii de credite utilizează frecvent anunțurile publicitare, care conțin adesea termeni și condiții speciale, pentru a atrage consumatorii către un anumit produs. De aceea, consumatorii ar trebui protejați împotriva publicității necinstite sau care poate induce în eroare și ar trebui să poată compara anunțurile publicitare. Pentru ca ofertele să poată fi comparate de către consumatori, sunt necesare dispoziții specifice privind publicitatea contractelor de credit ▌și o listă a elementelor care urmează a fi incluse în anunțurile publicitare și în materialele de marketing destinate consumatorilor, în cazul în care în cadrul materialului publicitar se precizează dobânzile sau orice cifre referitoare la costul creditului. ▌Statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a introduce sau a menține în legislația națională obligații de informare privind materialele publicitare care nu indică o rată a dobânzii sau nu conțin nicio cifră referitoare la costul creditului. Orice asemenea dispoziții ar trebui să ia în calcul particularitățile contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale. În orice caz, ar trebui să se asigure, în conformitate cu Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumator (11), faptul că publicitatea contractelor de credit nu creează o impresie eronată asupra produsului.

(38)  Anunțurile publicitare tind să se axeze cu precădere asupra unuia sau mai multor produse, însă consumatorii ar trebui să poată lua deciziile cunoscând întreaga gamă de produse de credit oferite. În sensul respectiv, informațiile generale joacă un rol important în educarea consumatorului cu privire la gama variată de produse și servicii disponibile ▌și la principalele caracteristici ale acestora. Prin urmare, consumatorii ar trebui să aibă în orice moment acces la informațiile generale ▌referitoare la produsele de credit disponibile. Atunci când această cerință nu se aplică intermediarilor de credite care nu sunt legați, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere obligației acestora de a furniza consumatorilor informații precontractuale personalizate.

(39)  Pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile și pentru ca decizia consumatorului să se bazeze cu precădere pe detaliile produselor de credit oferite, și nu pe canalul de distribuție prin care are acces la aceste produse, consumatorul ar trebui să primească informații despre credite indiferent dacă interacționează direct cu creditorul sau cu un intermediar de credite.

(40)   Consumatorii ar trebui totodată să primească informații personalizate în timp util înainte de încheierea contractului de credit, care să le permită să compare și să analizeze caracteristicile produselor de credit. În temeiul Recomandării 2001/193/CE a Comisiei din 1 martie 2001 privind informațiile precontractuale care trebuie furnizate consumatorilor de către împrumutătorii care oferă împrumuturi pentru locuințe (12), Comisia s-a angajat să monitorizeze respectarea Codului de conduită voluntar al informațiilor precontractuale pentru împrumuturile pentru locuințe, care conține FEIS, care oferă informații personalizate pentru consumator despre contractul de credit oferit. ▌Dovezile colectate de Comisie ▌au scos în evidență nevoia modificării conținutului și a prezentării FEIS pentru ca aceasta să fie clară, inteligibilă și să conțină toate informațiile care s-au dovedit relevante pentru consumatori. Conținutul și formatul FEIS ar trebui să încorporeze îmbunătățirile necesare identificate în cursul testării în rândul consumatorilor din toate statele membre. Structura FEIS, ▌în special ordinea elementelor de informare, ▌ar trebui revizuită, formularea ar trebui să fie mai ușor accesibilă pentru utilizatori, iar unele secțiuni, cum ar fi „rata nominală a dobânzii” și „dobânda anuală efectivă” ar trebui comasate; de asemenea, ar trebui adăugate noi secțiuni, cum ar fi „funcții flexibile”. Ar trebui prezentat consumatorilor un tablou de amortizare ilustrativ, în cadrul FEIS, în cazul în care creditul este un credit cu dobândă amânată, pentru care rambursarea principalului este amânată într-o perioadă inițială sau în cazul în care rata dobânzii este fixă pe durata contractului de credit. Statele membre ar trebui să poată prevedea ca un astfel de tablou de amortizare ilustrativ conținut în FEIS să nu fie obligatoriu pentru alte tipuri de contracte de credit.

(41)  Cercetările în domeniul comportamentului consumatorului au subliniat importanța utilizării unui limbaj simplu și ușor de înțeles în informările oferite consumatorilor. Din acest motiv, termenii utilizați în FEIS nu sunt neapărat identici cu termenii juridici definiți în prezenta directivă, dar au același înțeles.

(42)  Cerințele referitoare la informațiile privind contractele de credit incluse în FEIS nu ar trebui să aducă atingere cerințelor Uniunii sau cele naționale referitoare la informații privind alte produse sau servicii care ar putea fi oferite împreună cu contractul de credit, drept condiții pentru obținerea contractului de credit pentru bunuri imobile, sau oferite pentru obținerea unei rate a dobânzii mai scăzute pentru contractul respectiv, precum asigurările de incendiu sau de viață, ori produsele de investiții. Statelor membre ar trebui să li se acorde libertatea de a menține sau de a introduce legislație națională în cazurile în care nu există dispoziții armonizate, de exemplu cerințe referitoare la informații privind nivelul ratelor dobânzii în etapa precontractuală sau informații care ar putea fi utile în scopul educației financiare sau al soluționării extrajudiciare a conflictelor. Cu toate acestea, orice informații suplimentare ar trebui furnizate într-un document separat care poate fi anexat la FEIS. Statele membre ar trebui să poată utiliza în cadrul FEIS un vocabular diferit, în limba lor națională, fără a modifica conținutul acesteia și ordinea în care sunt prezentate informațiile, atunci când acest lucru este necesar pentru a utiliza un limbaj care ar putea fi mai ușor de înțeles pentru consumatori.

(43)  Pentru a asigura faptul că FEIS oferă consumatorului toate informațiile relevante pentru ca acesta să poată face o alegere în cunoștință de cauză, creditorul ar trebui să urmeze instrucțiunile prevăzute în prezenta directivă la completarea FEIS. Statele membre ar trebui să poată elabora sau detalia suplimentar instrucțiunile pentru completarea FEIS pe baza instrucțiunilor prevăzute în prezenta directivă. De exemplu, statele membre pot indica mai în detaliu informațiile care trebuie oferite pentru a descrie „tipul de rată a dobânzii” astfel încât să țină cont de aspectele specifice ale produselor și pieței naționale. Totuși, asemenea indicații suplimentare nu ar trebui să contravină instrucțiunilor incluse în prezenta directivă și nici să implice vreo modificare a textului modelului de FEIS, care ar trebui reprodus exact de către creditor. Statele membre ar trebui să poată indica, de asemenea, și alte avertismente privind contractele de credit, adaptate pieței și practicilor naționale, în cazul în care asemenea avertismente nu sunt deja acoperite de FEIS. Statele membre ar trebui să poată prevedea că creditorul este obligat de informațiile furnizate în FEIS, în situația în care creditorul decide să acorde creditul.

(44)  Consumatorul ar trebui să primească informații prin intermediul FEIS fără întârzieri nejustificate după ce a prezentat informațiile necesare referitoare la nevoile sale, la situația sa financiară și preferințe și în timp util înainte ca acesta să fie legat prin orice contract de credit sau ofertă, pentru a i se permite să compare și să reflecteze la caracteristicile produselor de credit și să obțină consiliere din partea unui terț, dacă este necesar. În particular, atunci când o ofertă fermă este prezentată consumatorului, aceasta ar trebui să fie însoțită de FEIS, cu excepția cazului în care FEIS a fost deja transmisă consumatorului și caracteristicile ofertei sunt consecvente cu informațiile prezentate în prealabil. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată dispune furnizarea obligatorie a FEIS atât înainte de prezentarea oricărei oferte ferme, cât și împreună cu oferta fermă, în cazul în care nu a fost furnizată în prealabil o FEIS care să conțină aceleași informații. Deși FEIS ar trebui să fie personalizată și să reflecte preferințele consumatorului, furnizarea de astfel de informații personalizate nu ar trebui să implice o obligație de a oferi consiliere. Contractele de credit ar trebui să fie încheiate numai în cazul în care consumatorul a avut suficient timp pentru a compara oferte, a evalua implicațiile acestora, a obține consiliere din partea unui terț dacă este necesar și a lua o decizie în cunoștință de cauză dacă să accepte o ofertă.

(45)  În cazul în care consumatorul are un contract de credit garantat pentru cumpărarea unui bun imobil sau a unui teren și durata garanției este mai mare decât cea a contractului de credit și dacă consumatorul poate decide să retragă capitalul rambursat, din nou cu condiția semnării unui nou contract de credit, o nouă FEIS care prezintă noua DAE și se bazează pe caracteristicile specifice ale noului contract de credit ar trebui furnizată consumatorului înainte de semnarea noului contract de credit.

(46)  Cel puțin în cazul în care nu există drept de retragere, creditorul sau, după caz, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat ar trebui să ofere consumatorului o copie a proiectului de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte ferme. În alte cazuri, consumatorului ar trebui să i se ofere o copie a proiectului de contract de credit cel puțin în momentul în care se prezintă oferta fermă.

(47)  Pentru a asigura un nivel cât mai ridicat de transparență și a preveni abuzurile care pot decurge din eventuale conflicte de interese atunci când consumatorii utilizează serviciile intermediarilor de credite, aceștia din urmă ar trebui să aibă anumite obligații de informare prealabile prestării serviciilor. Aceste obligații ar trebui să includă informații cu privire la identitatea lor și la legăturile cu creditorii, de exemplu să precizeze dacă iau în considerare produse de la o gamă largă de creditori sau numai de la un număr redus de creditori. Existența eventualelor comisioane sau a altor stimulente plătibile de către creditor sau de către părți terțe intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta în legătură cu contractul de credit ar trebui adusă la cunoștința consumatorilor înainte de prestarea oricăror activități de intermediere de credite și consumatorii ar trebui informați în această etapă fie cu privire la suma aferentă unor astfel de plăți, dacă aceasta este cunoscută, fie cu privire la faptul că suma va fi adusă la cunoștință într-o etapă precontractuală ulterioară în cadrul FEIS, precum și cu privire la dreptul consumatorilor de a primi informații privind nivelul unor astfel de plăți în această etapă. Consumatorii ar trebui, de asemenea, informați cu privire la orice taxe pe care ar trebui să le plătească către intermediarii de credite în legătură cu serviciile acestora. Fără a aduce atingere legislației din domeniul concurenței, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a introduce sau de a menține prevederi prin care se interzice plata unor tarife de către consumatori către anumite categorii sau către toate categoriile de intermediari de credite.

(48)  Un consumator poate să aibă nevoie totuși de asistență suplimentară pentru a decide care este contractul de credit, din gama de produse propuse, care se potrivește cel mai bine nevoilor și situației sale financiare. Creditorii și, după caz, intermediarii de credite ar trebui să ofere această asistență în legătură cu produsele de credit pe care le oferă consumatorilor, explicând informațiile relevante, inclusiv și în special caracteristicile esențiale ale produselor propuse ▌, într-o manieră personalizată, astfel încât consumatorul să poată înțelege efectele pe care acestea le pot avea asupra situației sale economice. Creditorii și, după caz, intermediarii de credite ar trebui să adapteze modul în care sunt ▌oferite astfel de explicații la ▌circumstanțele în care se oferă creditul și la nevoia consumatorului de asistență, ținând seama de cunoștințele și experiența consumatorului în materie de credite și de natura fiecărui produs de credit. Aceste explicații nu ar trebui să constituie, în sine, o recomandare personală.

(49)  Pentru promovarea instituirii și a funcționării pieței interne și asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor în întreaga Uniune, este necesar să se asigure în mod uniform comparabilitatea informațiilor referitoare la DAE în întreaga Uniune.

(50)  Costul total al creditului pentru consumator ar trebui să includă toate costurile pe care acesta trebuie să le plătească în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor. Prin urmare, acest cost ar trebui să includă dobânda, comisioanele, taxele, tarifele pentru intermediarii de credite, costul evaluării bunului pentru ipotecă și orice alte taxe, cu excepția onorariilor notariale, necesare pentru obținerea creditului, de exemplu asigurarea de viață, sau pentru obținerea creditului în termenii și condițiile din ofertă, de exemplu asigurarea de incendiu. Dispozițiile prezentei directive în ceea ce privește produsele și serviciile auxiliare (de exemplu, privind costul deschiderii și menținerii unui cont bancar) nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2005/29/CE și Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (13). Costul total al creditului pentru consumator ar trebui să excludă costurile pe care le plătește consumatorul în legătură cu cumpărarea bunului imobil sau a terenului, cum ar fi taxele asociate cumpărării și costurile notariale sau costurile legate de înregistrarea în registrul funciar. Cunoștințele reale ale creditorului cu privire la costuri ar trebui evaluate obiectiv, avându-se în vedere cerințele de diligență profesională. În acest sens, ar trebui să se pornească de la prezumția că creditorul are cunoștință de costurile serviciilor auxiliare pe care le oferă consumatorului, el însuși sau în numele unui terț, cu excepția cazului în care prețul acestora depinde de caracteristicile sau de situația specifică a consumatorului.

(51)  În cazul în care se utilizează informații estimative, consumatorului ar trebui să i se aducă la cunoștință acest lucru, precum și faptul că este preconizat ca informațiile respective să fie reprezentative pentru tipul de contract sau practicile avute în vedere. Ipotezele suplimentare pentru calcularea DAE au drept scop să asigure faptul că DAE este calculată în mod consecvent și să asigure comparabilitatea. Pentru tipuri specifice de contracte de credit, precum cele în cazul cărora valoarea, durata sau costul creditului sunt nesigure sau variază în funcție de modul în care este aplicat contractul, sunt necesare ipoteze suplimentare. În cazul în care dispozițiile ca atare nu sunt suficiente pentru a calcula DAE, creditorul ar trebui să utilizeze ipotezele suplimentare prevăzute în Anexa I. Cu toate acestea, având în vedere că calcularea DAE va depinde de termenii contractului individual de credit, ar trebui utilizate doar acele ipoteze necesare și relevante pentru situația unui anumit credit.

(52)  Pentru a asigura un grad încă și mai mare de comparabilitate a DAE între oferte provenind de la diferiți creditori, intervalele dintre datele utilizate la calcul nu ar trebui exprimate în zile atunci când pot fi exprimate într-un număr total de ani, luni sau săptămâni. Este implicit în acest context că, dacă în formula DAE sunt utilizate anumite intervale de timp, respectivele intervale ar trebui să se utilizează de asemenea pentru determinarea valorilor dobânzii și a altor costuri utilizate în formulă. Din acest motiv, creditorii ar trebui să utilizeze metoda măsurării intervalelor de timp descrisă în anexa I pentru obținerea cifrelor referitoare la plata costurilor. Cu toate acestea, această metodă este aplicabilă doar în scopul calculării DAE și nu influențează sumele percepute în realitate de către creditor în temeiul contractului de credit. În cazul în care valorile respective sunt diferite, poate fi necesară explicarea acestora consumatorului pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorului. Acest lucru implică că, în absența unor costuri în afara dobânzii și pornind de la prezumția unei metode de calcul identice, DAE va fi egală cu rata efectivă a dobânzii.

(53)  Dat fiind faptul că DAE nu poate fi indicată în etapa de publicitate decât printr-un exemplu, acest exemplu ar trebui să fie reprezentativ. Prin urmare, aceasta ar trebui să corespundă, de exemplu, duratei medii și valorii totale a creditului acordat pentru tipul de contract de credit în cauză. La stabilirea exemplului reprezentativ ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, preponderența anumitor tipuri de contracte de credit pe o anumită piață. Poate fi de preferat ca fiecare creditor să aibă un exemplu reprezentativ bazat pe o sumă a creditului care este reprezentativă pentru întreaga gamă de produse a creditorului respectiv și pentru baza de clienți preconizată, întrucât acestea pot varia în mod semnificativ de la un creditor la altul. Cu privire la DAE comunicată în FEIS, ar trebui luate în considerare, în măsura în care este posibil, preferințele și informațiile furnizate de consumator, iar creditorul și intermediarul de credite ar trebui să precizeze clar dacă informațiile oferite sunt ilustrative sau reflectă preferințele și informațiile furnizate. În orice caz, exemplele reprezentative nu ar trebui să contravină cerințelor din Directiva 2005/29/CE. Este important ca în FEIS să se indice clar consumatorului, după caz, faptul că DAE se bazează pe ipoteze și s-ar putea modifica, astfel încât consumatorii să poată ține seama de acest lucru la compararea mai multor produse. Este important ca DAE să țină seama de toate tragerile în temeiul contractului de credit, plătite fie direct consumatorului, fie unei părți terțe în numele consumatorului.

(54)  Pentru asigurarea consecvenței între calcularea DAE pentru diferite tipuri de contracte de credit, ipotezele utilizate pentru calcularea unor tipuri similare de contracte de credit ar trebui să fie, în general, consecvente. În acest sens, ar trebui încorporate ipotezele prevăzute în Directiva 2011/90/UE a Comisiei din 14 noiembrie 2011 de modificare a anexei I partea II la Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului care prezintă ipotezele suplimentare pentru calculul dobânzii anuale efective (14), care modifică ipotezele pentru calculul DAE. Deși nu toate ipotezele se vor aplica neapărat contractelor de credit disponibile în prezent, acest sector este activ în ceea ce privește produsele inovatoare și, prin urmare, este necesar să existe ipoteze. Mai mult, pentru calculul DAE, identificarea celui mai obișnuit mecanism de tragere ar trebui să se bazeze pe previziuni rezonabile privind mecanismul de tragere cel mai frecvent utilizat de consumatori pentru tipul de produs oferit de respectivul creditor. Pentru produsele existente, previziunea ar trebui să se bazeze pe perioada celor 12 luni precedente.

(55)   Este esențial să se evalueze și să se verifice, înainte de încheierea contractului de credit, capacitatea și predispoziția consumatorului de a rambursa creditul. Această evaluare a bonității ar trebui să ia în considerare toți factorii necesari și relevanți care ar putea influența capacitatea consumatorului de a rambursa creditul pe durata acestuia. În special, capacitatea consumatorului de a plăti dobânzile și de a rambursa în întregime creditul ar trebui evaluată luându-se în calcul și plățile viitoare sau creșterea valorii plăților necesare din cauza amortizării negative sau a amânării plăților capitalului sau dobânzii, și ar trebui evaluată în contextul altor cheltuieli obișnuite, datorii și altor angajamente financiare, precum și al venitului, economilor și activelor. Ar trebui, de asemenea, să se prevadă marje rezonabile pentru evenimente viitoare pe parcursul duratei contractului de credit propus, cum ar fi o reducere a venitului atunci când termenul de rambursare a creditului se extinde după momentul pensionării sau, dacă este cazul, majorarea ratei dobânzii sau evoluția negativă a cursului de schimb. Deși valoarea bunului imobil este un element important în determinarea valorii creditului care poate fi acordat unui consumator în cadrul unui contract de credit garantat, evaluarea bonității ar trebui să se concentreze pe capacitatea consumatorului de a își îndeplini obligațiile în temeiul contractului de credit. În consecință, eventualitatea că valoarea bunului imobil ar putea fi superioară valorii creditului sau ar putea crește în viitor nu ar trebui, în general, să fie o condiție suficientă pentru acordarea creditului în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care scopul contractului de credit este de a construi sau de a renova un bun imobil existent, creditorul ar trebui să poată lua în considerare această posibilitate. Statele membre ar trebui să poată emite îndrumări suplimentare cu privire la aceste criterii sau la criterii suplimentare și cu privire la metodele de evaluare a bonității unui consumator, de exemplu stabilind limite pentru raportul loan-to-value (valoarea împrumutului raportată la valoarea garanției) sau loan-to-income (împrumut/venit) și ar trebui încurajate să pună în aplicare principiile Consiliului pentru Stabilitate Financiară privind bunele practici pentru subscrierea ipotecilor rezidențiale.

(56)  Pot fi necesare dispoziții specifice pentru diferitele elemente care pot fi luate în considerare la evaluarea bonității în cazul anumitor tipuri de contracte de credit. De exemplu, în cazul contractelor de credit referitoare la un bun imobil care precizează în mod explicit că bunul imobil nu urmează să fie ocupat în calitate de casă, apartament sau alt loc de reședință de către consumator sau un membru de familie al acestuia (contracte privind cumpărarea de bunuri în vederea închirierii - „buy-to-let agreements”), statele membre ar trebui să poată specifica că viitorul venit din chirie este luat în considerare la evaluarea capacității consumatorului de a rambursa creditul. În acele state membre în care o asemenea precizare nu este stabilită în prevederile naționale, creditorii pot, de asemenea, să decidă includerea unei evaluări prudente a viitorului venit din chirie. Evaluarea bonității nu ar trebui să implice transferul de responsabilitate către creditor pentru nicio nerespectare viitoare de către consumator a obligațiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.

(57)  Decizia creditorului de a acorda sau nu creditul ar trebui să fie în concordanță cu rezultatul evaluării bonității. De exemplu, capacitatea creditorului de a transfera o parte din riscul de credit către un terț nu ar trebui să îl conducă la ignorarea concluziilor evaluării bonității prin punerea unui contract de credit la dispoziția unui consumator care probabil nu este capabil să îl ramburseze. Statele membre ar trebui să poată transpune acest principiu, solicitând autorităților competente să întreprindă acțiunile relevante în cadrul activităților de supraveghere și să monitorizeze respectarea procedurilor de evaluare a bonității de către creditor. Totuși, o evaluare pozitivă a bonității nu ar trebui să ducă la obligația creditorului de a acorda creditul.

(58)   În conformitate cu recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară, evaluarea bonității ar trebui să se bazeze pe informații privind situația financiară și economică a consumatorului, inclusiv venitul și cheltuielile acestuia. Aceste informații pot fi obținute din diverse surse, inclusiv de la consumator, iar creditorul ar trebui să verifice în mod adecvat asemenea informații înainte de a acorda creditul. În acest sens, consumatorii ar trebui să furnizeze informații pentru a facilita evaluarea bonității, întrucât nefurnizarea acestor informații are drept rezultat probabil refuzarea creditului pe care doresc să-l obțină, în afară de cazul în care informațiile pot fi obținute din altă parte. Fără a aduce atingere dreptului contractual privat, statele membre ar trebui să se asigure că creditorii nu pot rezilia un contract de credit pe motiv că au realizat, după semnarea contractului de credit, că evaluarea bonității a fost efectuată defectuos din cauză că informațiile disponibile la momentul evaluării au fost incomplete. Totuși, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca statele membre să permită creditorilor să rezilieze contractul de credit în cazul în care se poate stabili că consumatorul a furnizat în mod deliberat informații neconforme sau falsificate la momentul efectuării evaluării bonității sau că nu a furnizat intenționat unele informații care ar fi avut drept rezultat o evaluare a bonității negativă sau în cazul în care există alte motive întemeiate, compatibile cu dreptul Uniunii. Deși nu ar fi oportun să se aplice sancțiuni consumatorului pe motiv că nu este în măsură să ofere anumite informații sau evaluări sau că decide să întrerupă procesul de solicitare a acordării unui credit, statele membre ar trebui să poată prevedea sancțiuni în cazul în care consumatorii furnizează, în cunoștință de cauză, informații incomplete sau incorecte pentru a obține o evaluare a bonității pozitivă, în special în cazul în care informațiile complete și corecte ar fi condus la o evaluare a bonității negativă și, ulterior, consumatorul nu ar fi în măsură să respecte condițiile contractului.

(59)  Consultarea unei baze de date privind creditele este un instrument util pentru evaluarea bonității. Unele state membre prevăd obligația evaluării bonității consumatorilor de către creditori pe baza consultării bazei de date relevante. Creditorii ar trebui totodată să poată consulta baza de date privind creditele pe durata creditului, exclusiv pentru a identifica și evalua probabilitatea de neplată. O astfel de consultare a bazei de date privind creditele ar trebui să facă obiectul unor garanții adecvate pentru a asigura faptul că este utilizat pentru identificarea și soluționarea timpurie a riscului de credit în interesul consumatorului și nu pentru furnizarea de informații în cadrul negocierilor comerciale. În temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (15), consumatorii ar trebui să fie informați în prealabil de către creditori în legătură cu consultarea bazei de date privind creditele și să aibă dreptul de acces la informațiile care îi privesc aflate în baza de date respectivă pentru a putea rectifica, șterge sau bloca, dacă este cazul, datele lor personale prelucrate de acea bază de date, atunci când ele sunt incorecte sau au fost prelucrate în mod ilegal.

(60)  Pentru a evita denaturarea concurenței între creditori, ar trebui asigurat faptul că toți creditorii, ▌inclusiv instituții de credit și instituții non-bancare care oferă contracte de credit pentru bunuri imobile, au acces la toate bazele de date de credit publice și private în condiții nediscriminatorii. Astfel de condiții nu ar trebui, prin urmare, să includă o cerință ca creditorii să fie înregistrați ca instituție de credit. Condițiile de acces, cum ar fi costurile de accesare a bazei de date sau cerințele de a oferi informații bazei de date pe bază de reciprocitate ar trebui să se aplice în continuare. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide dacă, în jurisdicțiile lor, intermediarii de credite pot avea la rândul lor acces la aceste baze de date.

(61)  În cazul în care o decizie de respingere a unei cereri de credit este bazată pe date obținute prin consultarea unei baze de date sau pe lipsa de date din aceasta, creditorul ar trebui să-l informeze pe consumator cu privire la acest lucru, să-i comunice numele bazei de date consultate și orice alte elemente prevăzute în Directiva 95/46/CE pentru a-i permite consumatorului să își exercite dreptul de a accesa și, dacă acest lucru este justificat, de a rectifica, șterge sau bloca datele sale personale prelucrate de acea bază de date. Dacă o decizie de a refuza o cerere de credit decurge dintr-un rezultat negativ al evaluării bonității, creditorul ar trebui să informeze consumatorul cu privire la respingere fără întârziere nejustificată. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide dacă solicită creditorilor să ofere explicații suplimentare cu privire la motivele respingerii. Cu toate acestea, creditorul nu ar trebui să fie obligat să furnizeze aceste informații în cazul în care acest lucru este interzis prin alte acte ale Uniunii, ca de exemplu cele privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului. Astfel de informații nu ar trebui furnizate în cazul în care divulgarea lor ar fi contrară obiectivelor de ordine publică sau de siguranță publică, de exemplu prevenirea, cercetarea, depistarea sau urmărirea în justiție a infracțiunilor.

(62)  Prezenta directivă prevede utilizarea datelor cu caracter personal în contextul evaluării bonității unui consumator. Pentru a garanta protecția datelor cu caracter personal, activitățile de prelucrare a datelor efectuate în contextul acestor evaluări ar trebui să intre sub incidența Directivei 95/46/CE. ▌

(63)  Oferirea de consiliere sub forma unei recomandări personalizate reprezintă o activitate distinctă, care poate, dar nu trebuie neapărat, să fie combinată cu alte aspecte legate de acordarea sau intermedierea de credite. Prin urmare, pentru a putea înțelege natura serviciilor care le sunt oferite, consumatorilor ar trebui să li se aducă la cunoștință dacă li se oferă sau li se pot oferi servicii de consiliere, cazurile în care acestea nu li se oferă, precum și în ce constă serviciile de consiliere. Ținând seama de importanța pe care consumatorii o acordă termenilor „consiliere” și „consilieri”, este oportun ca statelor membre să li se permită să interzică utilizarea termenilor respectivi sau a unor termeni similari, în cazul în care se oferă servicii de consiliere consumatorilor. Este de asemenea oportun ca statele membre să impună garanții în cazul în care consilierea este descrisă ca fiind independentă, pentru a se asigura că gama de produse analizate și aranjamentele de remunerare corespund așteptărilor consumatorilor cu privire la consilierea respectivă.

(64)  Persoanele care oferă servicii de consiliere ar trebui să respecte anumite standarde pentru a exista certitudinea că i se prezintă consumatorului ▌produse adecvate pentru nevoile și situația sa. Serviciile de consiliere ar trebui să se bazeze pe o analiză corectă și suficient de extinsă a produselor oferite, în cazul în care serviciile de consiliere sunt prestate de creditori și intermediari de credite legați, sau pe o analiză a produselor existente pe piață, în cazul în care serviciile de consiliere sunt prestate de intermediari de credite nelegați. Persoanele care prestează servicii de consiliere ar trebui să fie în măsură să se specializeze în anumite produse „de nișă”, cum ar fi creditele-punte, cu condiția ca acestea să analizeze o gamă de produse din cadrul „nișei” în cauză și ca specializarea acestora în produsele de „nișă” respective să fie precizată în mod clar consumatorului. În orice caz, creditorii și intermediarii de credite ar trebui să dezvăluie consumatorului dacă oferă consiliere numai cu privire la propria gamă de produse sau la o gamă largă din cadrul întregii piețe, pentru a se asigura că consumatorul înțelege pe ce bază se face o recomandare.

(65)  Serviciile de consiliere ar trebui să se bazeze pe o înțelegere corespunzătoare a situației financiare, a preferințelor și a obiectivelor consumatorului, ▌care să aibă la bază informațiile necesare actualizate și ipoteze rezonabile despre riscurile pentru situația consumatorului pe durata acordului de credit. Statele membre ar trebui să poată clarifica modul în care urmează a fi evaluat caracterul adecvat al unui anumit produs în contextul oferirii de servicii de consiliere.

(66)  Capacitatea unui consumator de a rambursa creditul înainte de expirarea contractului de credit poate juca un rol important în promovarea concurenței pe piața internă și a libertății de circulație a cetățenilor Uniunii, precum și în contribuirea la o flexibilitate pe durata contractului de credit, care este necesară pentru promovarea stabilității financiare în conformitate cu recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară. Cu toate acestea, există diferențe considerabile între principiile și condițiile naționale în baza cărora consumatorii au posibilitatea rambursării anticipate a creditului lor și condițiile în care rambursarea anticipată poate avea loc. Deși se recunoaște diversitatea mecanismelor de finanțare ipotecară și a gamei de produse disponibile, este esențial să existe norme la nivelul Uniunii cu privire la rambursarea anticipată a creditului, astfel încât consumatorii să aibă posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile înainte de data convenită în contractul de credit și să aibă încredere în a compara ofertele pentru a alege produsele cele mai adaptate la nevoile lor. Statele membre ar trebui așadar să asigure, fie prin legislație, fie prin alte mijloace cum ar fi clauzele contractuale, dreptul consumatorilor de rambursare anticipată. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a defini condițiile exercitării acestui drept. Aceste condiții pot include limitarea în timp a exercitării dreptului, tratamentul diferit în funcție de tipul de rată a dobânzii ▌sau ▌restricții cu privire la circumstanțele în care poate fi exercitat dreptul. În cazul în care rambursarea anticipată are loc într-o perioadă în care rata dobânzii este fixă, exercitarea dreptului poate fi condiționată de existența unui interes legitim din partea consumatorului, specificat de statul membru. Un asemenea interes legitim poate exista, de exemplu, în cazul divorțului sau al intrării în șomaj. În condițiile stabilite de statele membre se poate prevedea, de asemenea, că creditorul ar trebui să aibă dreptul la o compensație echitabilă și justificată obiectiv pentru costurile potențiale legate de rambursarea anticipată a creditului. În cazurile în care statele membre prevăd că creditorul are dreptul la compensație, aceasta ar trebui să fie o compensație echitabilă și justificată obiectiv pentru eventualele costuri legate în mod direct de rambursarea anticipată a creditului în conformitate cu normele naționale în materie de compensare. Compensația nu ar trebui să depășească pierderea economică suferită de creditor.

(67)  De asemenea, este important să se asigure un grad suficient de transparență pentru a oferi claritate consumatorilor în ceea ce privește natura angajamentelor asumate în vederea menținerii stabilității financiare și în ceea ce privește flexibilitatea pe parcursul duratei contractului de credit. De asemenea, consumatorilor ar trebui să li se furnizeze informații cu privire la rata dobânzii, atât în stadiul contractual, cât și în stadiul precontractual. Statele membre ar trebui să poată să mențină sau să introducă restricții sau interdicții în ceea ce privește modificarea unilaterală a ratei dobânzii de către creditor. De asemenea, statele membre ar trebui să poată să prevadă că, în cazul modificării ratei dobânzii, consumatorul are dreptul să primească un tablou de amortizare actualizat.

(68)  Deși intermediarii de credite joacă un rol central în distribuția contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale în Uniune, există încă diferențe substanțiale între prevederile naționale în materie de desfășurare a activității de afaceri și de supraveghere a intermediarilor de credite, care creează obstacole în calea accesului la activitate și a desfășurării activității intermediarilor de credite pe piața internă. Incapacitatea intermediarilor de credite de a-și desfășura activitatea liber pe tot teritoriul Uniunii este un obstacol în calea bunei funcționări a pieței interne în domeniul contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale. Deși se recunoaște diversitatea tipurilor de actori implicați în intermedierea de credite, este esențială existența unor standarde la nivelul Uniunii pentru a asigura un nivel ridicat al profesionalismului și al serviciilor.

(69)   Înainte de a-și putea desfășura activitățile, intermediarii de credite ar trebui să facă obiectul unui proces de admitere de către autoritatea competentă a statului lor membru de origine și să facă obiectul unei supravegheri permanente pentru a se asigura respectarea de către aceștia a unor cerințe profesionale stricte cel puțin în ceea ce privește competența, buna reputație ▌ și asigurarea de răspundere civilă profesională. ▌ Aceste cerințe ar trebui să se aplice cel puțin la nivel de instituție. Cu toate acestea, statele membre pot clarifica însă dacă aceste cerințe pentru admitere se aplică și personalului intermediarilor de credite. Statul membru de origine poate prevedea cerințe suplimentare, de exemplu ca acționarii intermediarului de credite să aibă o bună reputație sau ca un intermediar de credite care este legat să nu poată fi legat decât de un singur creditor, dacă aceste cerințe sunt proporționale și compatibile cu alte prevederi din dreptul Uniunii. Informațiile relevante referitoare la intermediarii de credite admiși ar trebui, de asemenea, înscrise într-un registru public. Intermediarii de credite legați care lucrează în exclusivitate cu un creditor sub responsabilitatea deplină și necondiționată a acestuia ar trebui să aibă posibilitatea de a fi admiși de către autoritatea competentă sub auspiciile creditorului în numele căruia acționează intermediarii de credite. Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a menține sau de a impune restricții referitoare la forma juridică a anumitor intermediari de credite și la posibilitatea acestora de a acționa exclusiv ca persoane juridice sau ca persoane fizice. Statele membre ar trebui, se asemenea, să aibă libertatea de a decide dacă toți intermediarii de credite sunt introduși într-un singur registru sau dacă sunt necesare registre diferite în situația în care intermediarul de credite este legat sau acționează ca intermediar de credite independent. Mai mult, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a menține sau de a impune restricții privind posibilitatea intermediarilor de credite legați de unul sau de mai mulți creditori de a percepe orice tarife din partea consumatorilor.

(70)  În unele state membre, intermediarii de credite pot decide să utilizeze serviciile reprezentanților desemnați pentru desfășurarea de activități în numele lor. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica regimul specific prevăzut în prezenta directivă pentru reprezentanții desemnați. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a introduce un asemenea regim sau de a permite altor entități să îndeplinească un rol comparabil cu rolul reprezentanților desemnați, cu condiția ca aceste entități să facă obiectul aceluiași regim ca și intermediarii de credite. Normele privind reprezentanții desemnați prevăzute în prezenta directivă nu obligă statele membre să permită reprezentanților desemnați să funcționeze pe teritoriul lor dacă reprezentanții desemnați respectivi nu sunt considerați intermediari de credite în temeiul prezentei directive.

(71)  Pentru a asigura o supraveghere eficace a intermediarilor de credite de către autoritățile competente, un intermediar de credite care este o persoană juridică ar trebui admis în statul membru în care își are sediul social. Un intermediar de credite care nu este o persoană juridică ar trebui admis în statul membru în care își are sediul principal. De asemenea, statele membre ar trebui să solicite ca sediul principal al unui intermediar de credite să se afle întotdeauna în mod obligatoriu în statul membru de origine al acestuia și ca intermediarul de credite în cauză să desfășoare efectiv activități pe teritoriul statului membru respectiv.

(72)   Cerințele pentru admitere ar trebui să le permită intermediarilor de credite să funcționeze în alte state membre, în conformitate cu principiile libertății de stabilire și al libertății de a presta servicii, cu condiția respectării procedurii corespunzătoare de notificare între autoritățile competente. Chiar și în cazurile în care statele membre decid admiterea tuturor membrilor personalului intermediarului de credite, notificarea intenției de a presta servicii ar trebui efectuată la nivelul intermediarului de credite, și nu al fiecărui angajat. Cu toate acestea, deși prezenta directivă prevede cadrul pentru toți intermediarii de credite admiși, inclusiv pentru intermediarii de credite legați de un singur creditor, pentru a își desfășura activitatea pe tot teritoriul Uniunii, prezenta directivă nu prevede un astfel de cadru pentru reprezentanții desemnați. În astfel de cazuri, reprezentanții desemnați care doresc să își desfășoare activitatea în alt stat membru ar trebui să îndeplinească cerințele pentru admiterea intermediarilor de credite prevăzute în prezenta directivă.

(73)  În unele state membre, intermediarii de credite își pot desfășura activitățile cu privire la contractele de credit oferite de instituțiile non-bancare și de instituțiile de credit. În principiu, intermediarilor de credite admiși ar trebui să li se permită să funcționeze pe tot teritoriul Uniunii. Totuși, admiterea din partea autorităților competente ale statelor membre de origine nu ar trebui să permită intermediarilor de credite să presteze servicii în legătură cu contractele de credit oferite de instituții non-bancare unui consumator dintr-un stat membru în care unor astfel de instituții non-bancare nu le este permis să își desfășoare activitatea.

(74)  Statele membre ar trebui să poată dispune ca persoanele care desfășoară activități de intermediere a creditelor doar ocazional în cursul activității lor profesionale, cum ar fi avocații sau notarii, să nu facă obiectul procedurii de admitere prevăzute în prezenta directivă, cu condiția ca această activitate profesională să fie reglementată și ca normele relevante să nu interzică desfășurarea ocazională a unor activități de intermediere de credite. O astfel de derogare de la procedura de admitere prevăzută în prezenta directivă ar trebui totuși să însemne că aceste persoane nu pot beneficia de regimul de pașapoarte prevăzut în prezenta directivă. Persoanele care doar prezintă sau recomandă unui consumator un creditor sau un intermediar de credite în mod ocazional în cursul activității lor profesionale, de exemplu indicând existența unui anumit creditor sau intermediar de credite consumatorului sau un tip de produs al respectivului creditor sau intermediar de credite consumatorului fără a face altă publicitate sau a se angaja în prezentarea, ofertarea, lucrările pregătitoare sau încheierea contractului de credit, nu ar trebui considerate intermediari de credite în sensul prezentei directive. De asemenea, nu ar trebui considerați intermediari de credite în sensul prezentei directive împrumutații care doar transferă un contract de credit unui consumator printr-un proces de subrogare, fără a desfășura nicio altă activitate de intermediere de credite.

(75)  Pentru a asigura existența unor condiții de concurență echitabile între creditori și a promova stabilitatea financiară, până la o armonizare mai aprofundată, statele membre ar trebui să vegheze la adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru admiterea și supravegherea instituțiilor non-bancare care oferă contracte de credit pentru bunuri imobile rezidențiale. În conformitate cu principiul proporționalității, prezenta directivă nu ar trebui să prevadă condiții detaliate de admitere sau supraveghere a creditorilor care oferă astfel de contracte de credit și care nu sunt instituții de credit conform definiției din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii(16). Numărul instituțiilor de acest tip active în Uniune în prezent este limitat, la fel și cota lor de piață și numărul statelor membre în care își desfășoară activitatea, în special de la declanșarea crizei financiare. Din același motiv, nu este oportună nici introducerea unui „pașaport” pentru aceste instituții în prezenta directivă.

(76)  Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și să se asigure că acestea sunt aplicate. Deși alegerea sancțiunilor rămâne la latitudinea statelor membre, sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(77)  Consumatorii ar trebui să aibă acces la proceduri extrajudiciare de plângere și reparație în cazul disputelor care decurg din drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta directivă apărute între creditori și consumatori și între intermediarii de credite și consumatori. Statele membre ar trebui să se asigure că participarea la astfel de proceduri alternative de soluționare a litigiilor nu este opțională pentru creditori și intermediarii de credite. Pentru a asigura buna funcționare a procedurilor de soluționare alternativă a litigiilor în cazurile de activități transfrontaliere, statele membre ar trebui să solicite organismelor responsabile de soluționarea extrajudiciară a plângerilor și de reparație și să le încurajeze să coopereze. În acest context, organismele pentru plângeri și reparații extrajudiciare din statele membre ar trebui încurajate să participe la FIN-NET, o rețea de soluționare a disputelor financiare a sistemelor naționale extrajudiciare care sunt responsabile de rezolvarea disputelor dintre consumatori și furnizorii de servicii financiare.

(78)  Pentru a asigura o armonizare consecventă și pentru a ține cont de evoluția pieței contractelor de credit sau a produselor de credit sau a condițiilor economice, precum și pentru a oferi specificații suplimentare referitoare la anumite cerințe din cadrul prezentei directive, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE cu privire la modificarea formulelor standard sau instrucţiunilor pentru completarea FEIS şi modificarea comentariilor sau actualizarea presupunerilor folosite la calcularea DAE. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(79)  Pentru a facilita capacitatea intermediarilor de credite de a furniza servicii la nivel transfrontalier, în scopul cooperării, al schimbului de informații și al soluționării litigiilor între autoritățile competente, autoritățile competente responsabile de admiterea intermediarilor de credite ar trebui să fie autoritățile care acționează sub auspiciile Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (17) sau alte autorități naționale, cu condiția ca acestea să coopereze cu autoritățile care acționează sub auspiciile ABE pentru a își îndeplini sarcinile în temeiul prezentei directive.

(80)  Statele membre ar trebui să desemneze autoritățile competente abilitate să asigure aplicarea prezentei directive și să se asigure că acestea dispun de toate competențele de investigare și de asigurare a aplicării/respectării, precum și de resursele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile. Autoritățile competente ar putea acționa referitor la anumite aspecte ale prezentei directive cerând instanțelor judecătorești competente să pronunțe o hotărâre judecătorească, inclusiv, dacă este cazul, prin căi de atac. Acest lucru ar putea permite statelor membre, în special în cazul în care dispozițiile prezentei directive au fost transpuse în dreptul civil, să delege aplicarea respectivelor dispoziții organelor și instanțelor sus-menționate. Statele membre ar trebui să poată desemna mai multe autorități competente pentru aplicarea gamei variate de obligații prevăzute de prezenta directivă. De exemplu, în cazul unor dispoziții, statele membre ar putea desemna autoritățile competente responsabile de asigurarea respectării protecției consumatorilor, în timp ce în cazul altora, acestea ar putea decide să desemneze supraveghetori prudențiali. Opțiunea de a desemna diferite autorități competente nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor de supraveghere și de cooperare continuă între autoritățile competente, astfel cum este prevăzut în prezenta directivă.

(81)  Funcționarea eficientă a prezentei directive va trebui să facă obiectul unei reexaminări, la fel ca progresele înregistrate în crearea unei piețe interne cu un nivel ridicat de protecție a consumatorilor pentru contractele de credit pentru bunuri imobile rezidențiale. Reexaminarea ar trebui să includă, printre altele, o evaluare a respectării prezentei directive și a impactului acesteia, o evaluare a menținerii caracterului adecvat al domeniului de aplicare a prezentei directive, o analiză a acordării de credite de către instituțiile non-bancare, o evaluare a necesității unor noi măsuri, inclusiv a unui pașaport pentru instituții non-bancare, precum și o examinare a necesității de a introduce drepturi și obligații suplimentare în etapa postcontractuală a contractelor de credit ▌.

(82)  Intervenția exclusiv la nivelul statelor membre poate genera seturi de norme diferite, care pot afecta buna funcționare a pieței interne sau pot crea noi obstacole. Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume crearea unei piețe interne a contractelor de credit pentru bunuri imobile rezidențiale care să fie eficientă și competitivă și care să ofere în acelaşi timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor nu poate fi realizată în mod satisfăcător de statele membre, iar în consecință, acțiunea la nivelul Uniunii ar fi mai eficace, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(83)  Statele membre pot decide să transpună anumite aspecte reglementate de prezenta directivă în dreptul intern prin norme prudențiale, de exemplu evaluarea bonității consumatorului, în timp ce altele sunt transpuse în dreptul penal, de exemplu obligațiile referitoare la împrumutatul responsabil.

(84)  În conformitate cu declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei cu privire la documentele explicative din 28 septembrie 2011(18), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere, unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(85)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a dat un aviz la 25 iulie 2011 (19) în baza articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și libera circulație a acestor date(20),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I

Obiect, domeniu de aplicare, definiții și autorități competente

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă prevede un cadru comun pentru anumite aspecte ale actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la contractele ▌care acoperă credite pentru consumatori garantate prin ipotecă sau legate în alt mod de bunuri imobile rezidențiale, inclusiv obligația de a efectua o evaluare a bonității înainte de acordarea unui credit, ca bază pentru elaborarea unor standarde de subscriere eficace în legătură cu bunurile imobile rezidențiale în statele membre, precum și referitor la anumite cerințe prudențiale și de supraveghere, inclusiv pentru înființarea și supravegherea intermediarilor de credite, a reprezentanților desemnați și a instituțiilor non-bancare.

Articolul 2

Nivelul de armonizare

(1)  Prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă dispoziții mai stricte în scopul de a proteja consumatorii, cu condiția ca dispozițiile respective să fie coerente cu obligațiile acestora în temeiul dreptului Uniunii.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre nu mențin și nu introduc în legislația lor națională dispoziții diferite de cele prevăzute la articolul 14 alineatul (2) și în anexa II partea A în ceea ce privește informațiile precontractuale standardizate prin intermediul unei fișe europene de informații standardizate (FEIS) și la articolul 17 alineatele (1) - (5), (7) și (8) și în anexa I cu privire la un standard al Uniunii comun, consecvent, pentru calcularea dobânzii anuale efective (DAE).

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică ▌:

(a)  contractelor de credit garantate fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanție comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru asupra unui bun imobil rezidențial, fie printr-un drept legat de un bun imobil rezidențial; și

(b)  contractelor de credit al căror scop este dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate ▌.

(2)  Prezenta directivă nu se aplică:

(a)  contractelor de credit „equity release” în care creditorul:

(i)  contribuie cu o sumă forfetară, cu plăți periodice sau cu alte forme de plată a creditului în schimbul unei sume obținute din vânzarea viitoare a unui bun imobil rezidențial sau al unui drept cu privire la bunuri imobile rezidențiale; și

(ii)  nu va solicita rambursarea integrală a creditului până la producerea în viața consumatorului a unuia sau mai multor evenimente specificate, astfel cum sunt definite de către statele membre, cu excepția cazului în care consumatorul îşi încalcă obligațiile contractuale, ceea ce permite creditorului să rezilieze contractul de credit;

(b)  contractelor de credit acordate de către un angajator angajaților săi ca activitate secundară, atunci când aceste credite sunt acordate fără dobândă sau cu o DAE mai mică decât cea practicată în mod obișnuit pe piață și care nu sunt propuse în general publicului;

(c)  contractelor de credit în care creditul este acordat fără dobândă și fără alte taxe, cu excepția celor aplicate pentru recuperarea costurilor legate în mod direct de garantarea creditului;

(d)  contractelor de credit sub forma unei facilități de tip „descoperit de cont” și în baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună;

(e)  contractelor de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunțate de o instanță sau de o altă autoritate oficială;

(f)  contractelor de credit privind amânarea, cu titlu gratuit, a plății unei datorii existente și care nu intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) litera (a).

(3)  Statele membre pot decide să nu aplice:

(a)  articolele 11 și 14 și anexa II în cazul contractelor de credit pentru consumatori, garantate fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanție comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru asupra unui bun imobil rezidențial, fie printr-un drept legat de un bun imobil rezidențial, al căror scop nu este dobândirea sau păstrarea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil rezidențial, cu condiția ca statele membre să aplice în cazul unor asemenea contracte de credit articolele 4 și  5 şi anexele II și III la Directiva 2008/48/CE;

(b)  prezenta directivă în cazul contractelor de credit referitoare la un bun imobil în cazul în care contractul de credit prevede că bunul imobil nu poate fi ocupat în orice moment în calitate de casă, apartament sau alt loc de reședință de către consumator sau un membru de familie al acestuia și trebuie ocupat în calitate de casă, apartament sau alt loc de reședință în baza unui contract de închiriere;

(c)  prezenta directivă în cazul contractelor de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns în baza unei dispoziții legale de interes general, fără dobândă sau la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obișnuit pe piață ori în condiții care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obișnuite de pe piață și cu rate ale dobânzii care să nu fie mai mari decât cele practicate în mod normal pe piață;

(d)  prezenta directivă în cazul creditelor-punte;

(e)  prezenta directivă în cazul contractelor de credit în care creditorul este o organizație care face obiectul articolului 2 alineatul (5) din Directiva 2008/48/CE.

(4)  Statele membre care utilizează opțiunea menționată la litera (b) de la alineatul (3) asigură aplicarea unui cadru adecvat la nivel național în ceea ce privește acest tip de credit.

(5)  Statele membre care utilizează opțiunea menționată la litera (c) sau la litera (e) de la alineatul (3) asigură aplicarea unor măsuri alternative adecvate prin care să se asigure faptul că consumatorii primesc în timp util informații cu privire la principalele caracteristici, riscuri și costuri aferente unor astfel de contracte de credit în etapa precontractuală și că informările publicitare privind aceste contracte de credit sunt corecte, clare și nu induc în eroare.

Articolul 4

Definiții

În înțelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.  „consumator” înseamnă un consumator în înțelesul definiției de la articolul 3 litera (a) din Directiva 2008/48/CE.

2.  „creditor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care acordă sau promite să acorde credite care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 3 în cursul exercitării activității sale comerciale sau profesionale.

3.  „contract de credit” înseamnă un contract prin care un creditor ▌acordă sau promite să acorde unui consumator un credit în cadrul domeniului de aplicare al articolului 3 sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilități financiare similare.

4.  „serviciu auxiliar” înseamnă un serviciu ▌oferit consumatorului ▌în legătură cu contractul de credit.

5.  „intermediar de credite” înseamnă o persoană fizică sau juridică care nu acționează în calitate de creditor sau notar și care nu doar face legătura, fie în mod direct fie indirect, unui consumator cu un creditor sau cu un intermediar de credite și care, în cursul exercitării activității sale comerciale, a afacerii sau a profesiei sale, în schimbul unui onorariu care poate lua formă pecuniară sau orice altă formă de plată convenită:

(a)  prezintă sau oferă consumatorilor contracte de credit ▌;

(b)  oferă asistență consumatorilor prin organizarea de activități pregătitoare sau alte activități administrative precontractuale privind contractele de credit ▌, altele decât cele menționate la punctul (a); sau

(c)  încheie contracte de credit ▌cu consumatorii în numele creditorului.

6.  „grup” înseamnă un grup de creditori care urmează a fi consolidați în scopul întocmirii unor conturi consolidate, conform definiției Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi(21).

7.  „intermediar de credite legat” înseamnă un intermediar de credite care acționează în numele și sub răspunderea deplină și necondiționată:

(a)  a unui singur creditor;

(b)  a unui singur grup; sau

(c)  a unui număr de creditori sau de grupuri care nu reprezintă majoritatea pieței.

8.  „reprezentant desemnat” înseamnă o persoană fizică sau juridică care desfășoară activități menționate la punctul 5, care acționează în numele sau sub responsabilitatea deplină și necondiționată a unui singur intermediar de credite.

9.  „instituție de credit” înseamnă o instituție de credit conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

10.  „instituție non-bancară” înseamnă orice creditor care nu este instituție de credit.

11.  „personal” înseamnă:

(a)  orice persoană fizică care lucrează pentru creditor sau intermediarul de credite și care este implicată direct în activitățile reglementate de prezenta directivă sau intră în contact cu consumatorii în cursul unor activități reglementate de prezenta directivă;

(b)  orice persoană fizică care lucrează pentru un reprezentant desemnat și care intră în contact cu consumatorii în cadrul unor activități reglementate de prezenta directivă;

(c)  orice persoană fizică care gestionează sau supraveghează în mod direct persoanele fizice menționate la punctele (a) și (b).

12.  „valoarea totală a creditului” înseamnă valoarea totală a creditului astfel cum este definită la articolul 3 litera (l) din Directiva 2008/48/CE.

13.  „costul total al creditului pentru consumator” înseamnă costul total al creditului pentru consumator, conform definiției de la articolul 3 litera (g) din Directiva 2008/48/CE, incluzând costul evaluării bunului, în cazul în care o astfel de evaluare este necesară pentru obținerea creditului, dar excluzând taxele de înregistrare pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil. Acesta exclude orice taxe plătibile de către consumator pentru nerespectarea angajamentelor prevăzute în contractul de credit.

14.  „suma totală plătibilă de către consumator” înseamnă valoarea totală plătibilă de către consumator, conform definiției de la articolul 3 litera (h) din Directiva 2008/48/CE.

15.  „dobânda anuală efectivă” (DAE) înseamnă costul total al creditului pentru consumator, exprimat în procent anual din valoarea totală a creditului, după caz, inclusiv costurile menționate la articolul 17 alineatul (2) și este egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor (trageri, rambursări și costuri), viitoare sau prezente, convenite de creditor și de consumator.

16.  „rata dobânzii” înseamnă rata dobânzii în înțelesul definiției de la articolul 3 litera (j) ▌din Directiva 2008/48/CE.

17.  „evaluarea bonității” înseamnă evaluarea probabilității ca datoria rezultată din contractul de credit să fie achitată.

18.  „suport durabil” înseamnă un suport durabil în înțelesul definiției de la articolul 3 litera (m) ▌din Directiva 2008/48/CE.

19.  „stat membru de origine” înseamnă:

(a)  în cazul în care creditorul sau intermediarul de credite este o persoană fizică, statul membru în care este situat ▌sediul său principal;

(b)  în cazul în care creditorul sau intermediarul de credite este o persoană juridică, statul membru în care se află sediul său social sau, dacă, potrivit dreptului său intern, acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său principal.

20.  „stat membru gazdă” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care creditorul sau intermediarul de credite are o sucursală sau în care prestează servicii.

21.  „servicii de consiliere” înseamnă oferirea de recomandări personalizate unui consumator cu privire la una sau mai multe operațiuni legate de contracte de credit și constituie o activitate separată față de acordarea unui credit și față de activitățile de intermediere de credite menționate la punctul 5.

22.  „autoritate competentă” înseamnă o autoritate desemnată drept competentă de către un stat membru în conformitate cu articolul 5.

23.  „credit-punte” înseamnă un contract de credit, fie pe durată nelimitată, fie care trebuie rambursat în 12 luni, utilizat de consumator drept soluție de finanțare temporară în momentul tranzacționării unui alt contract financiar pentru bunul imobil respectiv.

24.  „datorie sau garanție contingentă” înseamnă un contract de credit care funcționează drept garanție pentru o altă tranzacție separată dar auxiliară, și în care capitalul garantat cu un bun imobil este tras numai în cazul în care se produce un eveniment sau se produc evenimente specificate în contract.

25.  „contract de credit cu partajare de proprietate” înseamnă un contract de credit în care capitalul de rambursat este bazat pe un procent stabilit contractual din valoarea bunului imobil la momentul rambursării sau rambursărilor capitalului.

26.  „practică de legare” înseamnă oferirea sau vânzarea contractului de credit în cadrul unui pachet împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit nefiind pus la dispoziția consumatorului în mod separat.

27.  „practică de grupare” înseamnă oferirea sau vânzarea contractului de credit în cadrul unui pachet împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit fiind de asemenea pus la dispoziția consumatorului în mod separat, dar nu neapărat în aceiași termeni sau în aceleași condiții ca atunci când este oferit grupat cu serviciile auxiliare.

28.  „împrumut în valută” înseamnă un contract de credit atunci când creditul este :

(a)  în altă monedă decât cea în care consumatorul primește veniturile sau deține activele pe baza cărora urmează să fie rambursat creditul; sau

(b)  în altă monedă decât moneda statului membru în care consumatorul își are reședința.

Articolul 5

Autorități competente

(1)  Statele membre desemnează autoritățile naționale competente abilitate să asigure aplicarea și respectarea prezentei directive și veghează ca acestea să dispună de toate prerogativele aferente investigării și executării și de resursele adecvate necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile în mod eficient și eficace.

Autoritățile menționate la primul paragraf sunt fie autorități sau organe publice recunoscute în dreptul intern sau de către autorități publice abilitate în mod expres în acest sens prin legislația internă. Acestea nu sunt creditori, intermediari de credite sau reprezentanți desemnați.

(2)  Statele membre se asigură că autoritățile competente, toate persoanele care exercită sau au exercitat activități pentru autoritățile competente, precum și auditorii și experții instruiți de autoritățile competente se supun obligației de a păstra secretul profesional. Nicio informație confidențială care ar putea fi primită pe parcursul desfășurării activității lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, decât într-o formă rezumată sau agregată, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau de prezenta directivă. Acest lucru nu împiedică, totuși, autoritățile competente să facă schimb de informații confidențiale sau să le transmită în conformitate cu dreptul național și cu dreptul Uniunii.

(3)  Statele membre se asigură că autoritățile desemnate drept competente pentru asigurarea aplicării și respectării articolelor 9, 29, 32, 33, 34 și 35 din prezenta directivă sunt, fie alternativ fie ambele:

(a)  autorități competente definite la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;

(b)  autorități, altele decât autoritățile competente menționate la litera (a), cu condiția ca actele cu putere de lege şi actele administrative naţionale să impună respectivelor autorități să coopereze cu autoritățile competente menționate la litera (a) oricând acest lucru este necesar pentru a își îndeplini sarcinile în temeiul prezentei directive, inclusiv în vederea cooperării cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

(4)  Statele membre informează Comisia și ABE în legătură cu desemnarea autorităților competente și cu orice modificări aduse acestei desemnări, indicând eventualele repartizări ale atribuțiilor între mai multe autorități competente. Prima asemenea notificare se face cât mai curând posibil și nu mai târziu de ...(22).

(5)  Autoritățile competente își exercită competențele în conformitate cu dreptul național fie:

(a)  direct sub autoritatea lor proprie sau sub controlul autorităților judiciare; sau

(b)  cerând instanțelor judecătorești care sunt competente, să pronunțe hotărârile necesare, inclusiv, după caz, prin formularea unei căi de atac, în cazul în care nu se dă curs cererii de pronunțare a deciziei necesare, cu excepția articolelor 9, 29, 32, 33, 34 și 35.

(6)  Statele membre care au pe teritoriul lor mai mult de o autoritate competentă se asigură că respectivele sarcini ale acestora sunt clar definite și că autoritățile respective cooperează îndeaproape, astfel încât fiecare să își îndeplinească sarcinile în mod eficient.

(7)  Comisia publică cel puțin o dată pe an în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o listă cu autoritățile competente și o actualizează în mod continuu pe site-ul său internet.

Capitolul 2

Educația financiară

Articolul 6

Educația financiară a consumatorilor

(1)  Statele membre promovează măsuri care sprijină educația consumatorilor cu privire la practicile responsabile de împrumut și de gestionare a datoriilor, îndeosebi cu privire la contractele de credit ipotecar. Sunt necesare informații clare și generale cu privire la procesul de acordare a creditelor pentru a oferi orientări consumatorilor, mai ales celor care contractează un credit ipotecar pentru prima oară. Sunt necesare de asemenea și informații privind orientarea care poate fi oferită consumatorilor de către organizațiile de consumatori și autoritățile naționale.

(2)  Comisia publică o evaluare a educației financiare disponibile pentru consumatori în statele membre și identifică exemple de bune practici care ar putea fi dezvoltate în continuare pentru creșterea nivelului de cunoștințe financiare.

Capitolul 3

Condiții aplicabile creditorilor, intermediarilor de credite și reprezentanților desemnați

Articolul 7

Norme de conduită pentru acordarea de credite consumatorilor

(1)  Statele membre impun creditorilor și intermediarilor de credite sau reprezentanților desemnați obligația ca, în momentul ▌ elaborării produselor de credit sau al acordării, intermedierii sau prestării serviciilor de consiliere privind creditele și, după caz, a serviciilor auxiliare către consumatori sau în momentul executării unui contract de credit, să acționeze cu onestitate, corectitudine, transparență și profesionalism, ținând seama de drepturile și interesele consumatorilor. În ceea ce privește ) acordarea, intermedierea sau prestarea de servicii de consiliere privind creditul și, după caz, a serviciilor auxiliare, activitățile se bazează pe informații referitoare la situația specifică a consumatorului și la orice cerință specifică adusă la cunoștință de către acesta, precum și pe ipoteze rezonabile cu privire la riscurile aferente situației consumatorului pe durata contractului de credit. În ceea ce privește prestarea de servicii de consiliere, activitatea se bazează, de asemenea, pe informațiile impuse la articolul 22 alineatul (3) litera (a).

(2)  Statele membre veghează ca modul în care creditorii își remunerează personalul ▌și intermediarii de credite și modul în care aceștia din urmă își remunerează propriul personal și reprezentanții desemnați să nu afecteze respectarea obligației ▌prevăzute la alineatul (1).

(3)  Statele membre se asigură că, la stabilirea și aplicarea politicilor de remunerare pentru personalul responsabil cu evaluarea bonității, creditorii respectă principiile de mai jos într-un mod și într-o măsură adecvate în raport cu dimensiunea lor, cu organizarea lor internă, precum și cu natura, sfera și complexitatea activităților lor:

(a)  politica de remunerare promovează și este compatibilă cu o administrare a riscurilor solidă și eficientă și nu încurajează asumarea unor riscuri care depășesc nivelul de risc tolerat de creditor;

(b)  politica de remunerare este conformă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale creditorului și cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese, în special prevăzând ca remunerația să nu depindă de numărul sau ponderea cererilor acceptate.

(4)  Statele membre se asigură că atunci când creditorii, intermediarii de credite sau reprezentanții desemnați oferă servicii de consiliere, sistemul de remunerare a personalului implicat nu aduce atingere capacității acestora de a acționa în interesul consumatorului și, în special, nu depinde de realizarea unor obiective de vânzări. Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre pot, în plus, să interzică comisioanele plătite de către creditor intermediarului de credite.

(5)  Statele membre pot interzice sau impune restricții asupra plăților din partea unui consumator către un creditor sau intermediar de credite înainte de încheierea unui contract de credit.

Articolul 8

Obligația de a furniza informații gratuit consumatorilor

Statele membre se asigură că atunci când sunt furnizate informații consumatorilor în conformitate cu cerințele stabilite în prezenta directivă, respectivele informații sunt oferite în mod gratuit.

Articolul 9

Cerințe în materie de cunoștințe și competență ale personalului

(1)  Statele membre se asigură că creditorii, intermediarii de credite și reprezentanții desemnați impun personalului lor să dețină și să își actualizeze constant un nivel adecvat de cunoștințe și competență în raport cu elaborarea, oferirea sau acordarea contractelor de credit și cu efectuarea de activităților de intermediere de credite în sensul articolului 4 punctul 5 sau furnizarea de servicii de consiliere. Atunci când încheierea unui contract de credit include un serviciu auxiliar legat de acesta, ▌se impun cerințe în materie de cunoștințe și competență referitoare la respectivul serviciu auxiliar.

(2)  Cu excepția situațiilor prevăzute la alineatul (3), statele membre de origine stabilesc cerințele minime în materie de cunoștințe și competență pentru personalul creditorilor, al intermediarilor de credite și al reprezentanților desemnați în conformitate cu principiile prevăzute în anexa III.

(3)  Atunci când un creditor sau un intermediar de credite își prestează serviciile pe teritoriul unuia sau mai multor alte state membre:

(i)  printr-o sucursală, statului membru gazdă îi revine responsabilitatea de a stabili cerințele minime în materie de cunoștințe și competență aplicabile personalului unei sucursale;

(ii)  în temeiul libertății de a presta servicii, statul membru de origine este responsabil cu stabilirea cerințelor minime de cunoștințe și competență aplicabile personalului în conformitate cu anexa III; totuși, statele membre gazdă pot stabili cerințele minime în materie de cunoștințe și competență în cazul cerințelor menționate în anexa III punctul (1) literele (b), (c), (e) și (f).

(4)  Statele membre se asigură că autoritățile competente supraveghează respectarea cerințelor prevăzute la alineatul (1) și că au competența de a impune creditorilor, intermediarilor de credite și reprezentanților desemnați să furnizeze dovezile pe care autoritatea competentă le consideră necesare pentru a face posibilă respectiva supraveghere.

(5)  În scopul supravegherii eficace a creditorilor și a intermediarilor de credite care prestează servicii pe teritoriul altui stat membru/altor state membre în temeiul libertății de a presta servicii, autoritățile competente ale statelor membre gazdă și de origine cooperează îndeaproape în vederea supravegherii și aplicării eficace a cerințelor minime în materie de cunoștințe și competență de către statul membru gazdă. În acest scop, acestea își pot delega reciproc sarcini și responsabilități.

Capitolul 4

Informații și practici preliminare încheierii contractului de credit

Articolul 10

Dispoziții generale aplicabile publicității și marketingului

Fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE, Statele membre solicită ca toate informările publicitare și de marketing privind contractele de credit ▌să fie corecte, clare și să nu inducă în eroare ▌. În special, trebuie interzise formulările care pot crea așteptări neîntemeiate din partea consumatorului în ceea ce privește disponibilitatea sau costul unui credit.

Articolul 11

Informații standard care trebuie incluse în materialele publicitare

(1)  Statele membre se asigură că orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit ▌ care indică o rată a dobânzii sau orice cifre referitoare la costul creditului pentru consumator cuprinde informații standard în conformitate cu prezentul articol.

Statele membre pot prevedea că primul paragraf nu se aplică în situațiile în care dreptul intern prevede indicarea DAE în cazul publicității privind contractele de credit în care nu se menționează rata dobânzii și nici alte cifre referitoare la orice cost al creditului pentru consumator în sensul primului paragraf.

(2)  Informațiile standard indică ▌într-un mod clar, concis și vizibil ▌:

(a)  identitatea creditorului sau, după caz, a intermediarului de credite sau a reprezentantului desemnat;

(b)  dacă este cazul, faptul că ▌contractul de credit va fi ▌garantat fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanție comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru asupra unui bun imobil rezidențial, fie printr-un drept legat de un bun imobil rezidențial;

(c)  rata dobânzii, indicând dacă este fixă sau variabilă sau o combinație a amândurora, împreună cu informații privind toate costurile incluse în costul total al creditului pentru consumator;

(d)  valoarea totală a creditului;

(e)  DAE, care se include în materialul publicitar cel puțin la fel de vizibil ca orice rată a dobânzii;

(f)  dacă este cazul, durata contractului de credit;

(g)  dacă este cazul, valoarea ratelor;

(h)  dacă este cazul, suma totală plătibilă de către consumator;

(i)  dacă este cazul, numărul ratelor;

(j)  dacă este cazul, un avertisment referitor la faptul că posibilele fluctuații ale ratei de schimb valutar ar putea afecta suma care trebuie plătită de consumator.

(3)  Informațiile enumerate la alineatul (2), în afară de cele enumerate la literele (a), (b) sau (j) din acesta, sunt furnizate prin intermediul unui exemplu reprezentativ și sunt conforme cu respectivul exemplu reprezentativ de la început până la sfârșit. Statele membre adoptă criterii pentru determinarea unui exemplu reprezentativ.

(4)  În cazul în care încheierea unui contract referitor la un serviciu auxiliar ▌, în particular o asigurare, este obligatorie pentru obținerea creditului sau pentru obținerea creditului conform clauzelor și condițiilor prezentate în ofertă, iar costul acelui serviciu nu poate fi determinat în prealabil, obligația de a încheia un asemenea contract este, de asemenea, menționată în mod clar, concis și vizibil, împreună cu DAE.

(5)  Informațiile menționate la alineatele (2) și (4) sunt ușor de citit sau clar audibile, după caz, în funcție de suportul utilizat pentru publicitate.

(6)  Statele membre pot solicita includerea unui avertisment concis și proporționat privind riscurile specifice asociate contractelor de credit. Statele membre notifică respectivele cerințe Comisiei fără întârziere.

(7)  Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE.

Articolul 12

Practici de legare și de grupare

(1)  Statele membre permit practicile de grupare, dar interzic practicile de legare.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot dispune că creditorii au posibilitatea să solicite consumatorului sau unui membru de familie al acestuia ori unei rude apropiate a acestuia:

(a)  să deschidă sau să mențină un cont de plăți sau un cont de economii în cazul în care acesta are ca unic scop acumularea de capital destinat rambursării creditului, administrării acestuia, acumulării de resurse în vederea obținerii creditului sau furnizării unei garanții suplimentare pentru creditor în caz de neplată;

(b)  să achiziționeze sau să mențină un produs de investiții sau de pensii private, în cazul în care respectivul produs, care oferă investitorului în principal un venit pe perioada pensionării, are drept scop și furnizarea unei garanții suplimentare pentru creditor în caz de neplată sau acumularea de capital în vederea rambursării creditului, a administrării acestuia sau a acumulării de resurse în vederea obținerii creditului;

(c)  să încheie un contract de credit distinct, împreună cu un contract de credit cu partajare de proprietate, în vederea obținerii creditului.

(3)  Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot, de asemenea, să permită practicile de legare în cazul în care creditorul poate demonstra autorității sale competente că produsele legate sau categoriile de produse oferite, în termeni și condiții similare, care nu sunt disponibile separat, au drept rezultat un beneficiu clar pentru consumatori, ținând seama în mod adecvat de disponibilitatea și prețurile produselor relevante oferite pe piață. Prezentul alineat se aplică exclusiv produselor care urmează să fie comercializate după ...(23).

(4)  Statele membre pot permite creditorilor să solicite consumatorului să dețină o poliță de asigurare relevantă în legătură cu contractul de credit. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că creditorul acceptă polița de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul preferat de acesta, în cazul în care respectiva poliță are un nivel de garantare echivalent cu cel propus de creditor.

Articolul 13

Informații generale

(1)  Statele membre se asigură că creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credite legați sau reprezentanții desemnați ai acestora pun în permanență la dispoziție informații generale clare și ușor de înțeles legate de contractele de credit, pe hârtie ori pe un alt suport durabil sau în formă electronică. În plus, statele membre pot dispune ca informațiile generale să fie puse la dispoziție de către intermediarii de credite care nu sunt legați.

Aceste informații generale includ cel puțin următoarele:

(a)  identitatea și adresa fizică a sursei care emite informațiile;

(b)  scopurile în care poate fi utilizat creditul;

(c)  formele garanției, inclusiv, dacă este cazul, posibilitatea ca aceasta să se afle într-un alt stat membru;

(d)   durata posibilă a contractelor de credit;

(e)  ▌tipurile de rată a dobânzii ▌disponibile, indicând dacă este fixă și/sau variabilă, împreună cu o scurtă descriere a caracteristicilor unei rate fixe și ale unei rate variabile, inclusiv a implicațiilor pentru consumator;

(f)  în cazul în care împrumuturile într-o monedă străină sunt disponibile, indicarea monedei (monedelor) străine, inclusiv o explicație a implicațiilor pentru consumator atunci când creditul este în valută;

(g)   un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al sumei totale plătibile de către consumator și al DAE;

(h)  o indicație privind posibile costuri suplimentare, care nu sunt incluse în costul total al unui credit pentru consumator, de plătit în legătură cu un contract de credit;

(i)  gama de diferite modalități disponibile de rambursare a creditului (inclusiv numărul, frecvența și cuantumul ratelor periodice);

(j)  dacă este cazul, o declarație clară și concisă conform căreia respectarea termenilor şi condiţiilor contractului de credit nu garantează rambursarea valorii totale a creditului în temeiul contractului de credit;

(k)  ▌ o descriere a condițiilor direct legate de rambursarea anticipată;

(l)  dacă este necesară o evaluare a bunului și, în caz afirmativ, cine este responsabil să asigure efectuarea evaluării și dacă aceasta implică eventuale costuri conexe pentru consumator;

(m)  o indicație privind serviciile auxiliare pe care consumatorul este obligat să le achiziționeze pentru a obține creditul sau pentru a îl obține în conformitate cu termenii și condițiile prezentate și, după caz, o clarificare a serviciilor auxiliare care pot fi cumpărate de la un alt furnizor decât creditorul; și

(n)  un avertisment general privind posibilele consecințe ale nerespectării angajamentelor legate de contractul de credit.

(2)  Statele membre pot impune creditorilor obligația de a include alte tipuri de avertismente care sunt relevante într-un anumit stat membru. Statele membre notifică respectivele cerințe Comisiei fără întârziere.

Articolul 14

Informații precontractuale

(1)  Statele membre se asigură că creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat îi oferă consumatorului informațiile personalizate de care acesta are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piață, a evalua implicațiile lor și a decide în cunoștință de cauză dacă să încheie sau nu un contract de credit:

(a)  fără întârzieri nejustificate, după ce consumatorul a furnizat informațiile necesare cu privire la nevoile sale, situația sa financiară și preferințe, în conformitate cu articolul 20; și

(b)  în timp util înainte ca consumatorul să fie obligat printr-un contract de credit sau o ofertă.

(2)  Informațiile personalizate menționate la alineatul (1) se furnizează, pe hârtie sau pe alt suport durabil, prin intermediul FEIS, care figurează în anexa II.

(3)  Statele membre se asigură că, atunci când creditorul îi prezintă consumatorului o ofertă fermă, aceasta este furnizată pe hârtie sau pe alt suport durabil și este însoțită de o FEIS, în cazul în care:

(a)  consumatorului nu i-a fost transmisă nicio FEIS în prealabil; sau

(b)  caracteristicile ofertei sunt diferite față de informația cuprinsă în FEIS furnizată anterior.

(4)  Statele membre pot prevedea furnizarea obligatorie a unei FEIS înainte de prezentarea unei oferte ferme pentru creditor. În cazul în care un stat membru dispune astfel, acesta solicită ca furnizarea FEIS să fie impusă din nou numai în cazul în care este îndeplinită condiția menționată la alineatul (3) litera (b).

(5)   Statele membre care, înainte de ... (24), au implementat o fișă de informații care îndeplinește cerințe în materie de informații echivalente cu cele prevăzute în anexa II pot utiliza în continuare respectiva fișă în scopul respectării prezentului articol până la (25)*.

(6)  Statele membre precizează o perioadă de cel puțin șapte zile în care consumatorul va avea suficient timp pentru a compara ofertele ▌, a evalua implicațiile acestora și a lua o decizie în cunoștință de cauză.

Statele membre precizează faptul că perioada menționată la primul paragraf este fie o perioadă de reflecție înainte de încheierea contractului de credit, fie o perioadă pentru exercitarea unui drept de retragere după încheierea contractului de credit sau o combinație între cele două.

În cazul în care un stat membru precizează o perioadă de reflecție înainte de încheierea unui contract de credit:

(a)  oferta este fermă pentru creditor pe durata perioadei de reflecție și

(b)  consumatorul poate accepta oferta în orice moment pe parcursul perioadei de reflecție.

Statele membre pot prevedea ca consumatorii să nu poată accepta oferta înainte de încheierea unei perioade care nu depășește primele 10 zile din perioada de reflecție.

În cazul în care stabilirea ratei dobânzii sau a altor costuri aplicabile ofertei depinde de rezultatul vânzării obligațiunilor subiacente sau a altor instrumente de finanțare pe termen lung, statele membre pot prevedea ca rata dobânzii sau alte costuri să poată fi diferite față de cele menționate în ofertă în conformitate cu valoarea obligațiunii subiacente sau a altui instrument de finanțare pe termen lung.

În cazul în care consumatorul are un drept de retragere în conformitate al doilea paragraf de la prezentul alineat, articolul 6 din Directiva 2002/65/CE nu se aplică.

(7)  Se consideră că creditorul și, după caz, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat care a furnizat FEIS consumatorului a îndeplinit cerințele privind furnizarea de informații consumatorului înainte de încheierea unui contract la distanță conform prevederilor de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/65/CE și că a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din respectiva directivă numai dacă aceștia au furnizat consumatorului cel puțin FEIS înainte de încheierea contractului.

(8)  Statele membre nu modifică modelul FEIS în alt mod decât cel prevăzut în anexa II. Eventualele informații suplimentare pe care creditorul sau, după caz, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat le poate oferi consumatorului sau este obligat să le ofere consumatorului în temeiul dreptului intern trebuie furnizate într-un document separat care poate fi anexat la FEIS.

(9)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 40 pentru a modifica formularea standard prevăzută în partea A din anexa II sau instrucțiunile prevăzute în partea B din aceasta, pentru a răspunde necesității de a include informații sau avertismente referitoare la produse noi care nu se comercializau înainte de ...(26). Cu toate acestea, respectivele acte delegate nu modifică structura sau formatul FEIS.

(10)  În cazul comunicațiilor prin telefonie vocală, menționate la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2002/65/CE, descrierea principalelor caracteristici ale serviciului financiar care urmează să fie prestat, în temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (b) a doua liniuță din directiva respectivă, include cel puțin elementele menționate în partea A, secțiunile (2) -(5) din anexa II la prezenta directivă.

(11)  Statele membre se asigură că, cel puțin în cazul în care nu există drept de retragere, creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat oferă consumatorului o copie a proiectului de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte ferme pentru creditor. În cazul în care există un drept de retragere, statele membre se asigură că creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat oferă consumatorului o copie a proiectului de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte ferme pentru creditor.

Articolul 15

Cerințe de informare aplicabile intermediarilor de credite și reprezentanților desemnați

(1)  Statele membre se asigură că, în timp util înainte de desfășurarea oricăreia dintre activitățile de intermediere a creditelor enumerate la articolul 4 punctul 5, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat îi furnizează consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, cel puțin următoarele informații:

(a)  identitatea și adresa fizică a intermediarului de credite;

(b)  registrul în care a fost înscris, numărul de înregistrare, dacă este cazul, și modalitățile prin care se poate verifica respectiva înregistrare;

(c)   dacă intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulți creditori. În cazul în care intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulți creditori, acesta furnizează numele creditorului/creditorilor în numele căruia/cărora acționează. Intermediarul de credite poate declara că este independent în cazul în care îndeplinește condițiile prevăzute în conformitate cu articolul 22 alineatul (4);

(d)  dacă intermediarul de credite oferă servicii de consiliere;

(e)   dacă este cazul, onorariul pe care consumatorul trebuie să îl achite intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta sau, dacă acest lucru nu este posibil, metoda utilizată pentru calculul onorariului;

(f)  procedurile pe care consumatorii sau alte părți interesate le au la dispoziție pentru a depune reclamații la nivel intern împotriva intermediarilor de credite și, dacă este cazul, modalitățile de acces la proceduri extrajudiciare de reclamație și soluționare;

(g)   dacă este cazul, existența și, dacă aceasta este cunoscută, valoarea eventualelor comisioane sau a altor stimulente plătibile de către creditor sau de către părți terțe intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta în legătură cu contractul de credit. În cazul în care nu se cunoaște suma la momentul furnizării informațiilor, intermediarul de credite informează consumatorul că suma reală va fi furnizată la un moment ulterior în FEIS.

(2)  La cererea consumatorului, intermediarii de credite care nu sunt legați dar care primesc un comision de la unul sau mai mulți creditori furnizează informații despre variațiile nivelului comisioanelor plătibile de diferiții creditori care oferă contractele de credit propuse consumatorului. Consumatorul este informat că are dreptul de a cere aceste informații.

(3)  În cazul în care intermediarul de credite percepe un onorariu de la consumator și primește, în plus, comisioane din partea creditorului sau de la o terță parte, intermediarul de credite explică consumatorului dacă comisionul va fi compensat de onorariu, parțial sau integral.

(4)  Statele membre se asigură că eventualul comision pe care trebuie să îl achite consumatorul intermediarului de credite pentru serviciile prestate este adus la cunoștința creditorului de către intermediarul de credite în vederea calculării DAE.

(5)  Statele membre cer intermediarilor de credite să se asigure că, pe lângă informările cerute la prezentul articol, reprezentanții desemnați ai acestora comunică consumatorului, atunci când îl contactează sau înainte de a interacționa cu acesta, capacitatea în care acționează și intermediarul de credite pe care îl reprezintă.

Articolul 16

Explicații adecvate

(1)  Statele membre se asigură că atât creditorii, cât și, atunci când este cazul, intermediarii de credite sau reprezentanții desemnați oferă consumatorului explicații adecvate cu privire la contratul sau contractele de credit propuse și la eventualele servicii auxiliare, pentru a-i permite acestuia să evalueze dacă contractele de credit și serviciile auxiliare propuse sunt adaptate la nevoile și la situația sa financiară. ▌

Explicațiile includ, dacă este cazul, în special următoarele:

(a)  informațiile precontractuale furnizate în conformitate cu:

(i)  articolul 14 în cazul creditorilor;

(ii)  articolele 14 și 15 în cazul intermediarilor de credite sau al reprezentanților desemnați;

(b)  caracteristicile esențiale ale produselor propuse;

(c)  efectele specifice pe care produsele propuse le pot avea asupra consumatorului, ▌inclusiv consecințele în eventualitatea neplății de către consumator; și

(d)  în cazul în care există servicii auxiliare grupate cu un contract de credit, se precizează dacă componentele pot fi reziliate separat și implicațiile pentru consumator în cazul în care acesta procedează astfel.

(2)  Statele membre pot adapta modul și măsura în care se prezintă explicațiile menționate la alineatul (1), precum și identitatea părții care o acordă, la circumstanțele situației în care este oferit contractul de credit, la persoana căreia îi este oferit și la tipul de credit oferit.

Capitolul 5

Dobânda anuală efectivă

Articolul 17

Calcularea DAE

(1)  DAE ▌ se calculează în conformitate cu formula matematică stabilită în anexa I.

(2)   Costurile deschiderii și menținerii unui anumit cont, costurile utilizării unui mijloc de plată ▌ atât pentru tranzacții, cât și pentru trageri din acel cont, ▌ precum și alte costuri legate de operațiunile de plată sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator, ori de câte ori deschiderea unui cont sau menținerea acestuia este obligatorie pentru obținerea creditului sau pentru obținerea acestuia în conformitate cu termenii și condițiile oferite.

(3)  Calculul DAE se bazează pe ipoteza conform căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pe perioada convenită, iar creditorul și consumatorul își vor îndeplini obligațiile în condițiile și în termenele convenite în contractul de credit.

(4)  În cazul contractelor de credit care cuprind clauze care permit variații ale ratei dobânzii și, după caz, ale cheltuielilor incluse în DAE, dar necuantificabile la momentul calculării, DAE se calculează pe baza ipotezei conform căreia rata dobânzii și celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul stabilit în momentul încheierii contractului.

(5)  Pentru contractele de credit în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii pentru o perioadă inițială de cel puțin cinci ani, la sfârșitul căreia are loc o negociere în vederea stabilirii unei noi rate fixe a dobânzii pentru o perioadă suplimentară, calculul DAE suplimentare, cu caracter ilustrativ, menționate în FEIS, acoperă doar perioada inițială pe care se aplică rata fixă și se bazează pe ipoteza că, la sfârșitul perioadei cu rată fixă a dobânzii, capitalul rămas de rambursat este plătit.

(6)  În cazul contractelor de credit care permit variații ale ratei dobânzii, statele membre se asigură că consumatorul este informat cu privire la posibilul impact al variațiilor asupra sumelor de plată și asupra DAE, cel puțin prin intermediul FEIS. Acest lucru se realizează prin furnizarea către consumator a unei DAE suplimentare care ilustrează eventualele riscuri aferente unei creșteri semnificative a ratei dobânzii. În cazul în care rata dobânzii nu este plafonată, această informație este însoțită de un avertisment care evidențiază faptul că costul total al creditului consumatorului, arătat de DAE, se poate schimba. Această dispoziție nu se aplică contractelor de credit în cadrul cărora rata dobânzii este fixată pentru o perioadă inițială de cel puțin cinci ani, la sfârșitul căreia are loc o negociere privind rata dobânzii, în vederea convenirii unei noi rate fixe a dobânzii pentru o perioadă suplimentară, pentru care se menționează în FEIS o DAE suplimentară, cu caracter ilustrativ.

(7)  Dacă sunt aplicabile, ipotezele suplimentare prevăzute în anexa I trebuie utilizate la calcularea DAE.

(8)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 40 pentru a modifica ▌ observațiile sau a actualiza ipotezele utilizate pentru calcularea DAE, astfel cum se prevede în anexa I, în special dacă observațiile sau ipotezele menționate în acest articol și în anexa I nu sunt suficiente pentru a calcula DAE în mod uniform sau nu mai sunt adaptate ▌ la situația comercială a pieței.

Capitolul 6

Evaluarea bonității

Articolul 18

Obligația de a evalua bonitatea consumatorului

(1)  Statele membre se asigură că, înainte de încheierea unui contract de credit, creditorul efectuează o evaluare amănunțită a bonității consumatorului. Evaluarea respectivă ține seama în mod adecvat de factorii care sunt relevanți pentru a verifica probabilitatea îndeplinirii de către consumator a obligațiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.

(2)  Statele membre se asigură că sunt instituite, documentate și menținute procedurile și informațiile pe care se bazează evaluarea.

(3)  Evaluarea bonității nu se bazează predominant pe faptul că valoarea bunului imobil rezidențial depășește valoarea creditului sau pe ipoteza potrivit căreia valoarea bunului imobil rezidențial va crește, cu excepția cazului în care scopul contractului de credit este de a construi sau renova bunul imobil rezidențial.

(4)  Statele membre se asigură că, atunci când un creditor a încheiat un contract de credit cu un consumator, creditorul nu anulează sau modifică ulterior contractul de credit în detrimentul consumatorului pe motiv că evaluarea bonității a fost incorectă. Prezentul alineat nu se aplică în cazurile în care se demonstrează că consumatorul a furnizat cu bună știință informații incomplete sau false în sensul articolului 20.

(5)  Statele membre se asigură :

(a)  creditorul pune creditul la dispoziția consumatorului numai în cazul în care rezultatul evaluării bonității evidențiază că este probabil ca obligațiile care rezultă în urma contractului de credit să fie îndeplinite în temeiul contractului respectiv;

(b)  în conformitate cu articolul 10 din Directiva 95/46/CE, creditorul îl informează în prealabil pe consumator că urmează să fie consultată o bază de date;

(c)  atunci când cererea de credit este respinsă ▌, creditorul informează consumatorul fără întârziere în legătură cu respingerea și, după caz, îi comunică acestuia dacă decizia este bazată pe prelucrarea automatizată a datelor. În cazul în care respingerea cererii de credit se bazează pe consultarea unei baze de date, creditorul îl informează de asemenea pe consumator în legătură cu rezultatul acestei consultări și cu caracteristicile bazei de date consultate.

(6)  Statele membre se asigură că ▌bonitatea consumatorului este reevaluată pe baza unor informații actualizate înainte de acordarea oricărei majorări semnificative a valorii totale a creditului ulterior încheierii contractului de credit, cu excepția cazului în care acest credit suplimentar a fost prevăzut și inclus în evaluarea inițială a bonității.

(7)  Prezentul articol nu aduce atingere Directivei 95/46/CE.

Articolul 19

Evaluarea bunului

(1)  Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, sunt elaborate standarde fiabile de evaluare a bunului imobil rezidenţial în vederea împrumuturilor ipotecare. Statele membre impun creditorilor să se asigure că respectivele standarde sunt utilizate atunci când evaluarea unui bun este realizată de către ei sau să ia măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele standarde sunt aplicate atunci când evaluarea este efectuată de o parte terță. În cazul în care autoritățile naționale sunt responsabile de reglementarea evaluatorilor independenți care realizează evaluări ale bunurilor, acestea se asigură că respectivii evaluatori respectă normele naționale în vigoare.

(2)  Statele membre se asigură că evaluatorii interni și externi care realizează evaluări ale bunurilor sunt competenți din punct de vedere profesional și suficient de independenți în raport cu procesul de subscriere a creditului pentru a efectua o evaluare imparțială și obiectivă, care să fie păstrată pe un suport durabil, iar o copie a acesteia să fie păstrată de creditor.

Articolul 20

Publicarea și verificarea informațiilor referitoare la consumator

(1)  Evaluarea bonității menționată la articolul 18 se efectuează pe baza informațiilor referitoare la venitul și cheltuielile consumatorului și pe baza altor circumstanțe financiare și economice care sunt necesare, suficiente și proporționale. Informațiile se obțin de către creditor din surse interne sau externe relevante, inclusiv din partea consumatorului, și includ informații furnizate intermediarului de credit sau reprezentantului desemnat în cursul procesului de solicitare a creditului. Informațiile se verifică în mod corespunzător, inclusiv prin trimiteri la documente din surse care pot fi verificate independent, dacă este cazul.

(2)  Statele membre se asigură că intermediarii de credite sau reprezentanții desemnați transmit cu acuratețe informațiile necesare obținute de la consumator creditorului relevant, în scopul de a permite efectuarea evaluării bonității.

(3)  Statele membre se asigură că creditorii precizează în mod clar și ușor de înțeles, în etapa precontractuală, informațiile ▌necesare și documentele din surse care pot fi verificate independent, pe care consumatorul trebuie să le furnizeze, precum și termenul exact în care consumatorul trebuie să furnizeze informațiile respective. O astfel de solicitare de informații este proporțională și limitată la ceea ce este necesar în scopul efectuării unei evaluări corespunzătoare a bonității. Statele membre permit creditorilor să solicite, atunci când este necesar, clarificarea informațiilor primite ca răspuns la solicitarea respectivă, pentru a permite evaluarea bonității.

Statele membre nu permit creditorilor să rezilieze contracte de credit pe motiv că informațiile furnizate de consumator înainte de încheierea contractelor de credit respective au fost incomplete.

Al doilea paragraf nu trebuie să împiedice statele membre să permită rezilierea de contracte de credit de către creditori în cazurile în care se demonstrează că consumatorul a furnizat cu bună știință informații incomplete sau false.

(4)  Statele membre instituie măsuri pentru a se asigura că consumatorii sunt conștienți de necesitatea de a furniza informații corecte ca răspuns la solicitarea menționată la alineatul (3) primul paragraf și ca informațiile respective să fie pe cât de complete se impune pentru a efectua o evaluare corespunzătoare a bonității. Creditorul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat avertizează consumatorul că, în cazul în care creditorul nu este în măsură să efectueze o evaluarea a bonității din cauză că consumatorul decide să nu furnizeze informațiile sau verificarea necesare pentru evaluarea bonității, creditul nu poate fi acordat. Acest avertisment poate fi transmis într-un format standardizat.

(5)  Prezentul articol nu aduce atingere Directivei 95/46/CE, în special a articolului 6.

Capitolul 7

Accesul la baze de date

Articolul 21

Accesul la baze de date

(1)  Fiecare stat membru asigură ▌accesul tuturor creditorilor din toate statele membre la bazele de date utilizate în statul membru respectiv pentru evaluarea bonității consumatorilor și pentru scopul exclusiv de a monitoriza respectarea de către consumatori a obligațiilor legate de credit pe toată durata contractului de credit. Condițiile de acces sunt nediscriminatorii.

(2)  Alineatul (1) se aplică atât bazelor de date care sunt administrate de birouri de credit private sau de agenții de informații privind creditele, cât și registrelor publice.

(3)  Prezentul regulament nu aduce atingere Directivei 95/46/CE.

Capitolul 8

Servicii de consiliere

Articolul 22

Standarde pentru serviciile de consiliere

(1)  Statele membre se asigură că creditorul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat îl informează în mod explicit pe consumator, în contextul unei anumite tranzacții, dacă i se oferă sau i se pot oferi servicii de consiliere consumatorului.

(2)  Statele membre se asigură că, înainte de furnizarea de servicii de consiliere sau, după caz, înainte de încheierea unui contract de furnizare de servicii de consiliere, creditorul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat pune următoarele informații la dispoziția consumatorului, pe hârtie sau pe un alt suport durabil:

(a)  dacă recomandarea va fi făcută ținând seama doar de gama sa de produse în conformitate cu alineatul (3) litera (b) sau de o gamă largă de produse de pe întreaga piață în conformitate cu alineatul (3) litera (c), astfel încât consumatorul să poată înțelege pe ce bază se face recomandarea;

(b)  după caz, tariful datorat de consumator pentru furnizarea serviciilor de consiliere, sau, dacă suma nu poate fi determinată la momentul aducerii la cunoștință, metoda utilizată pentru calcularea acesteia.

Informațiile menționate la primul paragraf literele (a) și (b)pot fi puse la dispoziția consumatorului sub forma unor informații precontractuale suplimentare.

(3)  În cazul în care se furnizează servicii de consiliere consumatorilor, statele membre se asigură că, pe lângă cerințele prevăzute la articolele 7 și 9:

(a)  creditorii, intermediarii de credite sau reprezentanții desemnați obțin informațiile necesare referitoare la situația personală și financiară a consumatorului, la preferințele și obiectivele acestuia, pentru a putea recomanda contracte de credit adecvate. O astfel de analiză se bazează pe informații actualizate la momentul respectiv și ține seama de ipoteze rezonabile cu privire la riscurile pentru situația consumatorului pe durata contractului de credit propus ▌;

(b)  creditorii, intermediarii de credite legați și reprezentanții desemnați ai intermediarilor de credite legați analizează un număr suficient de mare de contracte de credit din gama lor de produse și recomandă, din gama lor de produse, un contract de credit adecvat sau mai multe contracte de credit adecvate nevoilor, situației financiare și circumstanțelor personale ale consumatorului;

(c)  intermediarii de credite nelegați sau reprezentanții desemnați ai intermediarilor de credite nelegați analizează un număr suficient de mare de contracte de credit disponibile pe piață și recomandă un contract de credit adecvat sau mai multe contracte de credit adecvate nevoilor, situației financiare și circumstanțelor personale ale consumatorului;

(d)  creditorii, intermediarii de credite sau reprezentanții desemnați acționează în interesul superior al consumatorului:

(i)  informându-se în legătură cu nevoile și circumstanțele consumatorului; și

(ii)  recomandând contracte de credit adecvate în conformitate cu literele (a), (b) și (c); și

(e)  creditorii, intermediarii de credite sau reprezentanții desemnați furnizează consumatorului o copie pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil a recomandării oferite.

(4)  Statele membre pot interzice utilizarea termenilor „consiliere” și „consilier” sau a termenilor similari în cazul în care serviciile de consiliere sunt prestate consumatorilor de către creditori, intermediari de credite legați sau reprezentanți desemnați ai intermediarilor de credite legați.

În cazul în care statele membre nu interzic utilizarea termenilor „consiliere” și „consilier”, acestea impun următoarele condiții asupra utilizării termenilor „consiliere independentă” și „consilier independent” de către creditori, intermediari de credite sau reprezentanți desemnați care prestează servicii de consiliere:

(a)  creditorii, intermediarii de credite sau reprezentanții desemnați analizează un număr suficient de mare de contracte de credit disponibile pe piață; și

(b)  creditorii, intermediarii de credite sau reprezentanții desemnați nu sunt remunerați pentru serviciile de consiliere respective de către unul sau mai mulți creditori.

Al doilea paragraf litera (b) se aplică numai în cazul în care numărul de creditori analizați reprezintă mai puțin de majoritatea pieței.

Statele membre pot impune cerințe mai stricte în legătură cu utilizarea termenilor „consiliere independentă” și „consilier independent” de către creditori, intermediari de credite sau reprezentanți desemnați, inclusiv o interdicție asupra primirii de remunerație din partea unui creditor.

(5)  Statele membre pot impune creditorilor, intermediarilor de credite și reprezentanților desemnați obligația de a avertiza consumatorul atunci când, în contextul situației financiare a consumatorului, un contract de credit poate determina un anumit risc pentru consumator.

(6)  Statele membre se asigură că serviciile de consiliere sunt prestate numai de creditori, intermediari de credite sau reprezentanți desemnați.

Statele membre pot decide să nu aplice primul paragraf în cazul persoanelor:

(a)  care desfășoară activitățile menționate la articolul 4 punctul 5 sau care prestează servicii de consiliere, în cazul în care activitățile sunt desfășurate sau serviciile respective sunt prestate ocazional în cursul unei activități profesionale, iar activitatea respectivă este reglementată de acte cu putere de lege ori acte normative sau de un cod deontologic al profesiei care nu exclude desfășurarea activităţilor sau prestarea serviciilor respective;

(b)  care prestează servicii de consiliere în contextul gestionării datoriilor existente, care sunt practicieni în domeniul insolvenței, în cazul în care activitatea respectivă este reglementată prin acte cu putere de lege ori acte normative sau care prestează servicii voluntare de consiliere în domeniul îndatorării și care nu funcționează în regim comercial; sau

(c)  care furnizează servicii de consiliere care nu sunt creditori, intermediari de credite sau reprezentanți desemnați, în cazul în care persoanele respective sunt admise și supravegheate de autoritățile competente, în conformitate cu cerințele pentru intermediarii de credite în temeiul prezentei directive.

Persoanele care beneficiază de excepția de la al doilea paragraf nu beneficiază de dreptul menționat la articolul 32 alineatul (1) de a furniza servicii pentru întreg teritoriul Uniunii.

(7)  Prezentul articol nu aduce atingere articolului 16 sau competenței statelor membre de a se asigura că se furnizează consumatorilor servicii care să îi ajute să își evalueze nevoile financiare și să înțeleagă ce tipuri de produse pot răspunde nevoilor respective.

Capitolul 9

Împrumuturi în monedă străină și împrumuturi cu rată variabilă a dobânzii

Articolul 23

Împrumuturile în monedă străină

(1)  Statele membre se asigură că, în cazul în care un contract de credit se referă la un împrumut în monedă străină, un cadru de reglementare corespunzător este instituit la momentul în care contractul de credit este încheiat, pentru a asigura cel puțin că:

(a)  consumatorul are dreptul de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiții specificate; sau

(b)  sunt în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul în temeiul contractului de credit.

(2)  Moneda alternativă menționată la alineatul (1) litera (a) este fie:

(a)  moneda în care, în principal, consumatorul își primește venitul sau deține activele care finanțează plata creditului, astfel cum este indicat la momentul în care a fost realizată cea mai recentă evaluare a bonității în raport cu contractul de credit; sau

(b)  moneda în care statul membru în care consumatorul fie și-a avut reședința la momentul la care a fost încheiat contractul de credit, fie își are reședința în prezent.

Statele membre pot specifica dacă amândouă ori numai una dintre variantele menționate la primul paragraf literele (a) și (b) sunt disponibile pentru consumator sau pot permite creditorilor să specifice dacă ambele posibilităţi menţionate la literele (a) și (b) din primul paragraf sunt disponibile pentru consumator sau doar una dintre ele.

(3)  În cazul în care un consumator are dreptul să convertească un contract de credit într-o monedă alternativă în conformitate cu alineatul (1) litera (a), statul membru se asigură că cursul de schimb la care se efectuează conversia este rata de schimb a pieței aplicabilă în ziua aplicării conversiei, dacă contractul de credit nu specifică altfel.

(4)  Statele membre se asigură că, în cazul în care un consumator deține un împrumut într-o monedă străină, creditorul avertizează consumatorul periodic, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cel puțin în cazurile în care valoarea cuantumului total plătibil de către consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20 % în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb aplicabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit și moneda statului membru. Avertizarea îl informează pe consumator în legătură cu o creștere a cuantumului total plătibil de către consumator, prezintă, după caz, dreptul de conversie într-o monedă alternativă și condițiile în care se poate efectua acesta și explică orice alt mecanism aplicabil pentru limitarea riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul.

(5)  Statele membre pot să reglementeze mai în detaliu împrumuturile în monedă străină, cu condiția ca o astfel de reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv.

(6)  Aranjamentele aplicabile în temeiul prezentului articol se aduc la cunoștința consumatorului în FEIS și în contractul de credit. În cazul în care în contractul de credit nu există dispoziții în vederea limitării riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul la o fluctuație a ratei de schimb valutar de sub 20 %, FEIS include un exemplu ilustrativ al impactului pe care îl are o fluctuație valutară de 20 %.

Articolul 24

Credite cu ratele variabile ale dobânzii

Atunci când contractul de credit este un credit cu dobândă variabilă, statele membre se asigură că:

(a)  orice indicii sau rate de referință utilizate pentru calcularea ratei împrumutului sunt clare, accesibile, obiective și verificabile de către părțile la contractul de credit și de către autoritățile competente; și

(b)  se păstrează înregistrări ale indicilor pentru calcularea ratei dobânzii fie de către furnizorii indicilor respectivi, fie de către creditori.

Capitolul 10

Buna executare a contractelor de credit și buna exercitare a drepturilor aferente

Articolul 25

Rambursarea anticipată

(1)  Statele membre se asigură că consumatorul are ▌dreptul de a-și îndeplini integral sau parțial obligațiile care îi revin în temeiul unui contract de credit înainte de expirarea acestuia. În aceste cazuri, consumatorul trebuie să aibă dreptul la o reducere a costului total al creditului pentru consumator ▌, care ▌constă în dobânda și în costurile aferente duratei restante a contractului.

(2)  Statele membre pot prevedea anumite condiții pentru exercitarea dreptului menționat la alineatul (1). Aceste condiții pot include limitarea în timp a exercitării dreptului, un tratament diferit în funcție de tipul de rată a dobânzii ori de momentul la care consumatorul își exercită dreptul sau restricții cu privire la circumstanțele în care poate fi exercitat dreptul.

(3)  Statele membre pot ▌prevedea că creditorul are dreptul, atunci când este justificat, la o compensație echitabilă și obiectivă pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, dar nu impun o penalizare pentru consumator. În această privință, compensația nu depășește pierderea financiară suportată de creditor. În aceste condiții, statele membre pot prevedea că compensația nu poate depăși un anumit nivel sau poate fi permisă numai pentru o anumită perioadă.

(4)  Atunci când un consumator urmărește să-și îndeplinească obligațiile în temeiul unui contract de credit înainte ca acesta să expire, creditorul furnizează consumatorului fără întârziere, după primirea solicitării, pe hârtie sau pe alt suport durabil, informațiile necesare pentru analizarea opțiunii respective. Aceste informații cuprind cel puțin cuantificarea implicațiilor pe care le are pentru consumator îndeplinirea obligațiilor înainte de expirarea contractului de credit și o evidențiere clară a oricăror ipoteze utilizate. Ipotezele utilizate sunt rezonabile și justificabile.

(5)  În cazul în care rambursarea anticipată are loc într-o perioadă în care rata dobânzii este fixă, statele membre pot prevedea ca exercitarea dreptului menționat la alineatul (1) să fie condiționată de existența unui interes legitim din partea consumatorului.

Articolul 26

Piețe flexibile și fiabile

(1)  Statele membre instituie mecanisme corespunzătoare pentru a se asigura că pretențiile asupra garanției pot fi executate de către creditori sau în numele acestora. Statele membre se asigură de asemenea că creditorii țin evidențe corespunzătoare ale tipurilor de bunuri imobile acceptate ca garanție, precum și a polițelor aferente de subscriere a ipotecilor care sunt utilizate.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura o monitorizare statistică corespunzătoare a pieței de bunuri imobile rezidențiale, inclusiv pentru scopuri de supraveghere a pieței, după caz prin încurajarea elaborării și utilizării de indici de prețuri specifici care pot fi publici sau privați sau ambele.

Articolul 27

Informații privind modificări ale ratei dobânzii

(1)  Statele membre se asigură că creditorul îl informează pe consumator, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în legătură cu orice modificare a ratei dobânzii înainte ca modificarea să intre în vigoare. Informațiile trebuie să conțină cel puțin cuantumul plăților de efectuat după ce noua rată a dobânzii produce efecte și, dacă numărul sau frecvența plăților se modifică, detalii în acest sens.

(2)  Cu toate acestea, statele membre pot permite părților să convină în contractul de credit ca informațiile la care se face referire la alineatul (1) să fie transmise periodic consumatorului, atunci când modificarea ratei dobânzii este corelată cu o modificare a unei rate de referință și noua rată de referință este făcută publică prin mijloace corespunzătoare, iar informațiile privind noua rată de referință sunt puse la dispoziție la sediul creditorului și comunicate personal consumatorului, împreună cu valoarea noilor rate periodice.

(3)  Creditorii pot continua să informeze consumatorii periodic atunci când modificarea ratei dobânzii nu este corelată cu o modificare a ratei de referință, în cazul în care acest lucru a fost permis în temeiul dreptului intern înainte de …(27).

(4)  Atunci când modificările ratei dobânzii se fac prin licitații pe piețele de capital, fiind, prin urmare, practic imposibil pentru creditor să-l informeze pe consumator în legătură cu orice modificare înainte ca aceasta să producă efecte, creditorul informează consumatorul pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil, cu suficient timp înainte de licitație, despre procedura ce urmează a fi aplicată și despre nivelul estimat al viitoarei rate a dobânzii.

Articolul 28

Arierate și executare silită

(1)  Statele membre adoptă măsuri de încurajare a creditorilor să exercite indulgență rezonabilă înainte de inițierea procedurii de executare silită.

(2)  Statele membre pot impune ca, în cazurile în care se permite creditorului să stabilească și să impună costuri asupra consumatorului în temeiul nerespectării obligației de plată, costurile respective să nu depășească cuantumul necesar pentru a compensa creditorul pentru costurile suportate în urma nerambursării.

(3)  Statele membre pot permite creditorilor să impună costuri suplimentare asupra consumatorului în caz de nerespectare a obligației de plată. În astfel de cazuri, statele membre pot stabili un plafon pentru costurile respective.

(4)  Statele membre nu împiedică părțile la un contract de credit să convină în mod explicit că returnarea sau transferul către creditor al garanției sau al veniturilor obținute din vânzarea garanţiei este suficient pentru a rambursa creditul.

(5)  În cazul în care prețul obținut pentru bun imobil afectează suma datorată de către consumator, statele membre instituie proceduri sau măsuri pentru a se permite depunerea tuturor eforturilor în vederea obținerii celui mai bun preț pentru bunul imobil care face obiectul executării silite.

În cazul în care rămâne datorie de rambursat în urma procedurii de executare silită, statele membre asigură instituirea de măsuri în vederea facilitării rambursării, cu scopul de a proteja consumatorii.

Capitolul 11

Cerințe în materie de înființare și supraveghere a intermediarilor de credite și a reprezentanților desemnați

Articolul 29

Admiterea intermediarilor de credite

(1)  Pentru a desfășura integral sau parţial activitățile de intermediere a creditelor prevăzute la articolul 4 punctul 5 sau pentru a presta servicii de consiliere din partea unei autorități competente ▌din statul membru de origine, intermediarii de credite primesc admiterea corespunzătoare. Dacă un stat membru permite desemnarea de reprezentanți în temeiul articolului 31, nu este necesar ca un astfel de reprezentant desemnat să primească admiterea pentru calitatea de intermediar de credite în temeiul prezentului articol.

(2)  Statele membre se asigură că admiterea intermediarilor de credite este condiționată, pe lângă condițiile prevăzute la articolul 9, și de îndeplinirea cel puțin a următoarelor condiții profesionale:

(a)  intermediarii de credite dețin o asigurare de răspundere civilă profesională care acoperă teritoriile în care oferă servicii sau o altă garanție comparabilă pentru răspunderea care decurge din neglijența profesională. Cu toate acestea, în cazul intermediarilor de credite legați, statele membre de origine pot prevedea ca această asigurare sau garanție comparabilă să poată fi furnizată de un creditor în numele căruia intermediarul de credite este împuternicit să acționeze.

Comisiei îi este delegată competența de a adopta și, dacă este necesar, de a modifica standardele tehnice de reglementare pentru a prevedea suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanției comparabile menționate la primul paragraf din prezentul punct. Respectivele standarde tehnice de reglementare se adoptă în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a prevedea suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanției comparabile menționate la primul paragraf din prezentul punct și le înaintează Comisiei în termen de …(28). ABE revizuiește și, dacă este necesar, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a modifica suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanției comparabile menționate la primul paragraf din prezentul punct și le înaintează Comisiei pentru prima dată în termen de …(29)* și în continuare din doi în doi ani.

(b)  o persoană fizică care a înființat un intermediar de credite, membrii consiliului unui intermediar de credite înființat ca persoană juridică și persoanele fizice care efectuează sarcini echivalente în cadrul unui intermediar de credite care este o persoană juridică, dar nu are un consiliu trebuie să aibă o bună reputație. Aceștia trebuie cel puțin să nu aibă cazier judiciar sau un alt document național echivalent pentru infracțiuni grave în legătură cu infracţiuni împotriva proprietății sau alte infracțiuni în domeniul financiar și nu trebuie să fi fost declarați anterior în faliment, cu excepția cazului în care au fost reabilitați în conformitate cu legislația internă.

(c)  o persoană fizică care a înființat un intermediar de credite, membrii consiliului unui intermediar de credite înființat ca persoană juridică și persoanele fizice care efectuează sarcini echivalente în cadrul unui intermediar de credite care este o persoană juridică, dar nu are un consiliu trebuie să dispună de un nivel corespunzător de cunoștințe și competență în materie de contracte de credit. Statul membru de origine stabilește nivelul corespunzător de cunoștințe și competență în conformitate cu principiile prevăzute în anexa III.

(3)  Statele membre se asigură că criteriile stabilite pentru a evalua dacă personalul creditorilor sau al intermediarilor de credite îndeplinește cerințele profesionale sunt făcute publice.

(4)  Statele membre se asigură că toți intermediarii de credite care au primit admiterea, fie că au fost înființați ca persoane fizice sau ca persoane juridice, sunt introduși într-un registru menținut de o autoritate competentă din statul membru de origine. Statele membre se asigură că registrul intermediarilor de credite este actualizat și este disponibil publicului online.

Registrul intermediarilor de credite conține cel puțin următoarele informații:

(a)  numele persoanelor din conducerea acestora care sunt responsabile de activitatea de intermediere. Statele membre pot cere de asemenea înregistrarea tuturor persoanelor fizice care exercită o activitate care presupune interacțiune directă cu clienții în cadrul unei întreprinderi care desfășoară activitatea de intermediere de credite;

(b)  statul membru sau statele membre în care intermediarul de credite își desfășoară activitatea în conformitate cu normele privind libertatea de stabilire sau libertatea de a presta servicii și despre care intermediarul de credite a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 32 alineatul (3);

(c)  dacă intermediarul de credite este legat sau nu.

Statele membre care decid să recurgă la opțiunea menționată la articolul 30 se asigură că registrul indică creditorul în numele căruia acționează intermediarul de credite legat.

Statele membre care decid să recurgă la opțiunea menționată la articolul 31 se asigură că registrul indică intermediarul de credite sau, în cazul unui reprezentant desemnat al unui intermediar de credite legat, creditorul în numele căruia acționează reprezentantul desemnat.

(5)  Statele membre se asigură că:

(a)  orice intermediar de credite care este persoană juridică își are sediul central în același stat membru ca cel în care are sediul social, dacă acesta are un sediu social în temeiul dreptului intern aplicabil și

(b)  orice intermediar de credite care nu este persoană juridică sau orice intermediar de credite care este persoană juridică, dar care, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, nu are sediu social, are sediul principal în statul membru în care își exercită efectiv activitatea principală.

(6)  Fiecare stat membru înființează un punct unic de informare, care să permită un acces public ușor și rapid la informațiile provenind din registrul național, informații care sunt compilate electronic și actualizate în permanență. Aceste puncte de informare oferă totodată elementele de identificare ale autorităților competente din fiecare stat membru.

ABE publică pe site-ul său internet trimiteri sau legături către punctul de informare respectiv.

(7)  Statele membre de origine se asigură că toți intermediarii de credite și reprezentanții desemnați admiși respectă în permanență cerinţele stabilite la alineatul (2). Prezentul alineat nu aduce atingere prevederilor de la articolele 30 și 31.

(8)  Statele membre pot decide să nu aplice prezentul articol în cazul persoanelor care desfășoară activitățile de intermediere de credite menționate la articolul 4 punctul 5, în cazul în care activitățile sunt desfășurate ocazional în cursul unei activități profesionale, iar activitatea respectivă este reglementată de acte cu putere de lege ori acte administrative sau de un cod deontologic al profesiei care nu exclude desfășurarea activităților respective.

(9)  Prezentul articol nu se aplică instituțiilor de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau altor instituții financiare care, în temeiul dreptului intern, fac obiectul unei admiteri și al unui regim de supraveghere echivalente.

Articolul 30

Intermediarii de credite legați de un singur creditor

(1)  Fără a aduce atingere articolului 31 alineatul (1), statele membre pot permite intermediarilor de credite legați menționați la articolul 4 punctul 7 litera (a) să fie admise de către autoritățile competente prin intermediul creditorului în numele căreia intermediarii de credite legați acționează în mod exclusiv.

În astfel de cazuri, creditorului îi revine responsabilitatea deplină și necondiționată pentru orice acțiune sau omisiune din partea intermediarului de credite legat care acționează în numele creditorului în domenii reglementate prin prezenta directivă. Statele membre impun creditorului să se asigure că intermediarii de credite legați respectă cel puțin cerințele profesionale prevăzute la articolul 29 alineatul (2).

(2)  Fără a aduce atingere articolului 34, creditorii monitorizează activitățile intermediarilor de credite legați menţionaţi la articolul 4 punctul 7 subpunctul (i), cu scopul de a se asigura că aceștia continuă să respecte prevederile prezentei directive. În special, creditorul este responsabil de monitorizarea respectării cerințelor în materie de cunoștințe și competență ale intermediarului de credite legat și ale personalului acestuia.

Articolul 31

Reprezentanți desemnați

(1)  Statele membre pot decide să permită unui intermediar de credite să desemneze reprezentanți desemnați.

În cazul în care reprezentantul desemnat este desemnat de un intermediar de credite legat menționat la articolul 4 punctul 7 litera (a), creditorului să îi revină responsabilitatea deplină și necondiționată pentru orice acțiune sau omisiune din partea reprezentantului desemnat care acționează în numele intermediarului de credite legat în domenii reglementate prin prezenta directivă. În alte cazuri, intermediarului de credite îi revine responsabilitatea deplină și necondiționată pentru orice acțiune sau omisiune din partea reprezentantului desemnat care acționează în numele intermediarului de credite în domenii reglementate prin prezenta directivă.

(2)  Intermediarii de credite se asigură că reprezentanții lor desemnați respectă cel puțin cerințele prevăzute la articolul 29 alineatul (2). Cu toate acestea, statul membru de origine poate prevedea că asigurarea de răspundere civilă profesională sau o garanție comparabilă poate fi furnizată de către un intermediar de credite în numele căruia reprezentantul desemnat este împuternicit să acționeze.

(3)  Fără a se aduce atingere articolului 34, intermediarii de credite monitorizează activitățile reprezentanților lor desemnați, cu scopul de a asigura respectarea deplină a prevederilor prezentei directive. În special, intermediarii de credite sunt responsabili de monitorizarea respectării cerințelor în materie de cunoștințe și competență ale reprezentantului desemnat și ale personalului lor.

(4)  Statele membre care decid să permită unui intermediar de credite să desemneze reprezentanți desemnați, instituie un registru public care conține cel puțin informațiile menționate la articolul 29 alineatul (4). Reprezentanții desemnați sunt înregistrați în registrul public din statul membru în care sunt stabiliți. Registrul se actualizează periodic. Acesta este disponibil publicului pentru consultare online.

Articolul 32

Libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii de către intermediarii de credite

(1)  Admiterea unui intermediar de credite de către autoritatea competentă din statul său membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1), produce efecte pe întreg teritoriul Uniunii, fără ▌a fi necesară altă admitere din partea autorităților competente din statele membre gazdă pentru desfășurarea activităților și prestarea serviciilor la care se referă admisia, cu condiția ca activitățile pe care un intermediar de credite intenționează să le desfășoare în statele membre gazdă să fie acoperite de admitere. Cu toate acestea, intermediarilor de credite le este interzis să-și presteze serviciile în legătură cu contracte de credit oferite de o instituție non-bancară consumatorilor într-un stat membru în care astfel de instituții non-bancare au interdicție de a funcționa.

(2)  Reprezentanților desemnați care au fost desemnați în state membre care recurg la opțiunea disponibilă în temeiul articolului 31 le este interzis să desfășoare, în parte sau în totalitate, activitățile de intermediere de credite menționate la articolul 4 punctul 5 sau să presteze servicii de consiliere în statele membre în care astfel de reprezentanți desemnați au interdicție de a funcționa.

(3)  Orice intermediar de credite admis care intenționează să își desfășoare pentru prima dată activitatea într-unul sau mai multe state membre, în baza libertății de a presta servicii sau care înființează o sucursală, informează autoritățile competente din statul membru de origine.

În termen de o lună de la această informare, autoritățile competente respective notifică autoritățile competente ale statului sau statelor membre gazdă în cauză în legătură cu intenția intermediarului de credite, informându-l totodată pe acesta din urmă cu privire la respectiva notificare. De asemenea, acestea notifică autoritățile competente ale statului membru sau ale statelor membre gazdă în cauză cu privire la creditorii de care intermediarul de credite este legat, precum și dacă creditorii respectivi își asumă responsabilitatea deplină și necondiționată pentru activitățile intermediarului de credite. Statul membru gazdă utilizează informarea primită de la statul membru de origine pentru a introduce informațiile necesare în registrul său.

Intermediarul de credite își poate începe activitatea la o lună de la data la care a fost informat de autoritățile competente din statul membru de origine cu privire la notificarea menționată la al doilea paragraf.

(4)  Înainte ca o sucursală a intermediarului de credite să își înceapă activitatea sau în termen de două luni de la primirea notificării menționate la alineatul (3) al doilea paragraf, autoritățile competente din statul membru gazdă se pregătesc pentru supravegherea intermediarului de credite în conformitate cu articolul 34 și, dacă este cazul, îi indică intermediarului de credite condițiile în care, în domeniile care nu sunt armonizate cu legislația Uniunii, activitățile respective pot fi desfășurate în statul membru gazdă.

Articolul 33

Retragerea admiterii intermediarilor de credite

(1)  Autoritatea competentă a statului membru gazdă poate retrage admiterea acordată unui intermediar de credite în conformitate cu articolul 29, în cazul în care intermediarul de credite respectiv:

(a)  renunță în mod explicit la admitere sau nici nu a desfășurat activități de intermediere de credite menționate la articolul 4 punctul 5 ,nici nu a prestat servicii de consiliere în cele șase luni precedente, cu excepția cazului în care statul membru în cauză a prevăzut că admiterea își pierde valabilitatea în astfel de cazuri;

(b)  a obținut admiterea prin declarații false sau înșelătoare sau prin orice alte mijloace nelegitime;

(c)  nu mai îndeplinește cerințele în temeiul cărora i-a fost acordată admiterea;

(d)  se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea admiterii pentru aspecte care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;

(e)  a încălcat grav sau sistematic dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, care reglementează condițiile de funcționare aplicabile intermediarilor de credite.

(2)  În cazul în care admiterea unui intermediar de credite este retrasă de autoritatea competentă a statului membru de origine, acesta din urmă notifică autoritățile competente din statul membru sau statele membre gazdă cu privire la retragere cât mai curând posibil și cel târziu în termen de 14 zile, prin orice mijloace corespunzătoare.

(3)  Statele membre se asigură că intermediarii de credite a căror admitere a fost retrasă sunt radiați din registru fără întârzieri nejustificate.

Articolul 34

Supravegherea intermediarilor de credite și a reprezentanților desemnați

(1)  Statele membre se asigură că intermediarii de credite fac obiectul supravegherii activităților lor de către autoritățile competente din statul membru gazdă.

Statele membre de origine pot prevedea că intermediarii de credite legați fac obiectul supravegherii în mod direct sau în cadrul supravegherii creditorului în numele căruia acționează, dacă acesta este o instituție de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau o altă instituție financiară care, în temeiul dreptului intern, face obiectul unei admiteri și al unui regim de supraveghere echivalente. Cu toate acestea, dacă intermediarul de credite legat prestează servicii într-un alt stat membru decât statul membru de origine, intermediarul de credite face în mod direct obiectul supravegherii.

Statele membre de origine care permit intermediarilor de credite să desemneze reprezentanți în conformitate cu articolul 31 se asigură că reprezentanții desemnați respectivi fac obiectul supravegherii fie direct, fie în cadrul supravegherii intermediarului de credite în numele căruia acționează.

(2)  Autoritățile competente ale statelor membre în care un intermediar de credite deține o sucursală sunt responsabile de asigurarea conformității serviciilor prestate de intermediarul de credite pe teritoriul său cu obligațiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) și la articolele 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 20, 22 și 39 și în măsurile adoptate în temeiul acestora.

În cazul în care autoritățile competente ale unui stat membru gazdă recunosc faptul că un intermediar de credite care deține o sucursală pe teritoriul acestuia încalcă măsurile adoptate în statul membru respectiv în temeiul articolului 7 alineatul (1) și al articolelor 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 20, 22 și 39, autoritățile respective impun intermediarului de credite în cauză să pună capăt situației necorespunzătoare.

În cazul în care intermediarul de credite în cauză nu adoptă dispozițiile necesare, autoritățile competente ale statului membru gazdă iau toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că acesta pune capăt situației sale necorespunzătoare. Caracterul măsurilor respective se comunică autorităților competente ale statului membru de origine.

În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de statul membru gazdă, intermediarul de credite continuă să încalce măsurile menționate la primul paragraf care sunt în vigoare în statul membru gazdă, acesta din urmă poate lua, după ce a informat autoritățile competente ale statului membru de origine în această privință, măsurile corespunzătoare pentru a preveni sau sancționa și alte nereguli și, în măsura în care este nevoie, pentru a împiedica intermediarul de credite respectiv să efectueze alte operațiuni pe teritoriul său. Comisia este informată fără întârzieri nejustificate în legătură cu adoptarea unor astfel de măsuri.

În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine nu este de acord cu măsurile luate de statul membru gazdă, aceasta poate sesiza ABE și poate solicita asistența acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În situația respectivă, ABE poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite în temeiul articolului respectiv.

(3)  Autoritățile competente ale statului membru sau ale statelor membre în care se găsește sucursala sunt abilitate să examineze modalitățile de organizare ale sucursalei și să solicite modificarea lor, în cazul în care o asemenea modificare este strict necesară pentru a-și îndeplini obligațiile în temeiul alineatului (2) și pentru a le permite autorităților competente din statul membru de origine să asigure respectarea obligațiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (2), (3) și (4) și a măsurilor adoptate în conformitate cu aceste dispoziții, în ceea ce privește serviciile prestate de sucursală.

(4)  În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă are motive clare și demonstrabile să estimeze că un intermediar de credite care operează în cadrul regimului libertății de a presta servicii pe teritoriul său sau care deține o sucursală pe teritoriul său încalcă obligațiile care îi revin în temeiul măsurilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, altele decât cele menționate la alineatul (2), aceasta comunică aceste aspecte autorității competente a statului membru de origine, care ia măsurile corespunzătoare.

În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă nu ia nicio măsură în termen de o lună de la obținerea acestor constatări sau în cazul în care, în pofida măsurilor luate de autoritatea competentă a statului membru gazdă, un intermediar de credite continuă să acționeze într-un mod care dăunează în mod clar intereselor consumatorilor din statul membru gazdă sau bunei funcționări a piețelor, autoritatea competentă din statul membru gazdă:

(a)  după informarea autorității competente din statul membru de origine, ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja consumatorii și pentru a asigura buna funcționare a piețelor, inclusiv împiedicându-i pe intermediarii de credite care nu se conformează să inițieze noi operațiuni pe teritoriul său. Comisia și ABE sunt informate fără întârzieri nejustificate cu privire la aceste măsuri;

(b)  poate sesiza ABE și poate solicita asistența acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În această situație, ABE poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

(5)  Statele membre prevăd că, în cazul în care un intermediar de credite admis într-un alt stat membru și-a înființat o sucursală pe teritoriul său, autoritățile competente ale statului membru de origine pot efectua, în exercitarea responsabilităților lor și după ce au informat autoritățile competente ale statului membru gazdă, verificări la fața locului la sucursala respectivă.

(6)  Alocarea sarcinilor între statele membre specificată la prezentul articol nu aduce atingere competențelor statelor membre în privința domeniilor care nu sunt reglementate prin prezenta directivă în conformitate cu obligațiile lor în temeiul legislației Uniunii.

Capitolul 12

Admiterea și supravegherea instituțiilor non-bancare

Articolul 35

Admiterea și supravegherea instituțiilor non-bancare

Statele membre se asigură că instituțiile non-bancare fac obiectul unui proces de admitere corespunzător, care include introducerea instituției non-bancare într-un registru, precum și mecanisme de supraveghere de către o autoritate competentă.

Capitolul 13

Cooperarea între autorități competente din state membre diferite

Articolul 36

Obligația de a coopera

(1)  Autoritățile competente din state membre diferite cooperează între ele ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor prevăzute în prezenta directivă, utilizându-și competențele prevăzute fie în prezenta directivă, fie în dreptul intern.

Autoritățile competente acordă asistență autorităților competente ale celorlalte state membre. Concret, autoritățile competente fac schimb de informații și cooperează în cadrul investigațiilor şi al activităților de supraveghere.

Pentru a facilita și accelera cooperarea, și în special schimbul de informații, statele membre desemnează o autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul prezentei directive. Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre numele autorităților desemnate să primească cererile de schimburi de informații sau de cooperare în temeiul prezentului alineat.

(2)  Statele membre adoptă măsurile administrative și organizatorice necesare pentru a facilita asistența prevăzută la alineatul (1).

(3)  Autoritățile competente ale statelor membre care au fost desemnate ca puncte de contact în sensul prezentei directive, în conformitate cu alineatul (1), își comunică reciproc fără întârzieri nejustificate informațiile necesare în scopul îndeplinirii sarcinilor atribuite autorităților competente desemnate în conformitate cu articolul 5 și prevăzute în măsurile adoptate în temeiul prezentei directive.

Autoritățile competente care fac schimb de informații cu alte autorități competente în temeiul prezentei directive pot preciza, în momentul comunicării, că informațiile respective nu pot fi divulgate fără acordul lor expres, caz în care respectivele informații pot fi transmise doar în scopurile pentru care autoritățile respective și-au dat acordul.

Autoritatea competentă care a fost desemnată ca punct de contact poate transmite informațiile primite celorlalte autorități competente, însă nu transmite informațiile celorlalte organe sau persoane fizice ori juridice fără acordul expres al autorităților competente care au comunicat informațiile și face acest lucru exclusiv în scopurile pentru care autoritățile respective și-au dat acordul, cu excepția circumstanțelor justificate corespunzător, caz în care, acesta informează de îndată punctul de contact care a transmis informațiile.

(4)  O autoritate competentă nu poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare la desfășurarea unei investigații sau activități de supraveghere sau să facă schimb de informații, în conformitate cu alineatul (3), decât în cazul în care:

(a)  această investigație, verificare la fața locului, activitate de supraveghere sau schimb de informații riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau politicile publice ale statului membru respectiv;

(b)  a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane pe lângă autoritățile statului membru respectiv;

(c)  a fost deja pronunțată o hotărâre definitivă în statul membru respectiv pentru aceleași fapte sau împotriva acelorași persoane.

În caz de refuz întemeiat pe respectivele motive, autoritatea competentă solicitată informează autoritatea competentă solicitantă într-un mod cât mai detaliat.

Articolul 37

Soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile competente ale diferitelor state membre

Autoritățile competente pot sesiza ABE atunci când este refuzată o cerere de cooperare, în special un schimb de informații, sau când nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil, solicitând asistența ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În această situație, ABE poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul respectiv și orice decizii cu caracter obligatoriu luate de ABE în conformitate cu articolul respectiv obligă autoritățile competente în cauză indiferent dacă acestea sunt membre ale ABE sau nu.

Capitolul 14

Dispoziții finale

Articolul 38

Sancțiuni

(1)  Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate pe baza prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru asigurarea punerii în aplicare a acestora. Sancțiunile respective sunt eficiente, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre prevăd că autoritățile competente pot face publică orice sancțiune administrativă aplicată în caz de încălcare a actelor adoptate în transpunerea prezentei directive, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav piețele financiare sau să aducă un prejudiciu disproporționat părților implicate.

Articolul 39▌

Mecanisme de soluționare a litigiilor

(1)  Statele membre asigură instituirea unor proceduri adecvate și eficace de reclamație și soluționare pentru soluționarea extrajudiciară a disputelor consumatorilor cu creditori, intermediari de credite și reprezentanți desemnați având ca obiect contracte de credit, utilizând, dacă este cazul, organisme deja existente. Statele membre ▌se asigură că procedurile respective se aplică creditorilor și intermediarilor de credite și acoperă de asemenea activitățile desfășurate de reprezentanții desemnați.

(2)  Statele membre impun ca organismele responsabile cu soluţionarea litigiilor privind consumatorii în afara instanţei coopereze astfel încât să fie posibilă soluționarea litigiilor transfrontaliere privind contractele de credit.

Articolul 40▌

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționate la articolul ▌14 alineatul (9) și articolul 17 alineatul (8) se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu ...(30).

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 14 alineatul (9) și articolul 17 alineatul (8) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară precizată în respectiva decizie. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 14 alineatul (9) și al articolului 17 alineatul (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni ▌de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul menționat se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului ▌.

Articolul 41

Caracterul imperativ al directivei

Statele membre se asigură că:

(a)  consumatorii nu pot renunța la drepturile care le-au fost conferite prin dreptul intern care transpune prezenta directivă;

(b)  măsurile pe care le adoptă pentru transpunerea prezentei directive nu pot fi eludate într-un mod care ar putea conduce la pierderea de către consumatori a protecției garantate prin prezenta directivă, ca urmare a modului în care sunt formulate contractele, în special prin integrarea contractelor de credit care intră sub incidența prezentei directive în contracte de credit al căror caracter sau scop ar face posibilă evitarea aplicării respectivelor măsuri.

Articolul 42

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică până la …(31) actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte.

În cazul în care documentele care însoțesc notificarea măsurilor de transpunere furnizate de statele membre nu sunt suficiente pentru a evalua pe deplin respectarea de către actele respective a anumitor dispoziții din prezenta directivă, Comisia, fie la cererea ABE în vederea îndeplinirii sarcinilor sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, fie din proprie inițiativă, poate solicita statelor membre să furnizeze informații mai detaliate referitoare la transpunerea prezentei directive și la punerea în aplicare a actelor respective.

(2)  Statele membre aplică măsurile menționate la alineatul (1) începând cu …*.

Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 43

Dispoziții tranzitorii

(1)  Prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente înainte de ...(32).

(2)  Intermediarii de credite care desfășoară deja activitățile de intermediere de credite menționate la articolul 4 punctul 5 înainte de …(33) și care nu au fost deja admiși în conformitate cu condițiile prevăzute în dreptul intern al statului membru de origine care transpune prezenta directivă pot continua să desfășoare activitățile care se conformează dreptului intern până la …(34)*. În cazul în care un intermediar de credite recurge la derogarea menționată, acesta poate desfășura activități numai în statul său membru de origine, cu excepția cazului în care acesta se conformează de asemenea cerințelor de ordin juridic ale statelor membre gazdă.

(3)  Creditorii, intermediarii de credite sau reprezentanților desemnați care desfășoară activități reglementate prin prezenta directivă înainte de …(35)** respectă dreptul intern care transpun articolul 9 până la …**.

Articolul 44

Clauză de revizuire

(1)  Comisia efectuează o reexaminare a prezentei directive până la(36). În cadrul acestei reexaminări se vor analiza eficacitatea și caracterul adecvat al dispozițiilor privind consumatorii și piața internă.

Reexaminarea include următoarele elemente:

(a)  o evaluare a utilizării și a nivelului de înțelegere și de satisfacție ale consumatorilor în ceea ce privește FEIS;

(b)  o analiză a altor informații precontractuale;

(c)  o analiză a activității transfrontaliere a intermediarilor de credite și a creditorilor;

(d)  o analiză a evoluției pieței în ce privește instituțiile non-bancare care oferă contracte de credit pentru bunuri imobile rezidențiale;

(e)  o evaluare a necesității de a adopta noi măsuri, inclusiv un pașaport pentru instituțiile non-bancare care oferă contracte de credit pentru bunuri imobile rezidențiale;

(f)  o analiză a necesității de a introduce drepturi și obligații suplimentare cu privire la etapa postcontractuală a contractelor de credit;

(g)  o evaluare a menținerii caracterului adecvat al domeniului de aplicare a prezentei directive, ținând seama de impactul acesteia asupra altor forme de credit asimilabile;

(h)  o evaluare a necesității unor măsuri suplimentare pentru a garanta trasabilitatea contractelor de credit garantate cu bunuri imobile rezidențiale;

(i)  o evaluare a disponibilității datelor cu privire la tendințele prețurilor bunurilor imobile rezidențiale și cu privire la nivelul de comparabilitate a datelor;

(j)  o evaluare a menținerii caracterului oportun al aplicării Directivei 2008/48/CE pentru creditele negarantate contractate în scopul renovării de bunuri imobile rezidențiale care implică o sumă totală a creditului care depășește suma maximă specificată la articolul 2 alineatul (2) litera (c) din respectiva directivă;

(k)  o evaluare a caracterului suficient al transparenței pe care o generează aranjamentele pentru publicarea sancțiunilor în temeiul articolului 38 alineatul (2);

(l)  o evaluare a caracterului proporțional al avertizărilor menționate la articolul 11 alineatul (6) și la articolul 13 alineatul (2) și a potențialului de armonizare suplimentară a avertizărilor referitoare la riscuri.

Articolul 45

Alte inițiative privind practicile de împrumut responsabile

Până la …(37), Comisia prezintă un raport cuprinzător în care examinează problemele mai extinse ridicate de îndatorarea excesivă legată direct de activitatea de creditare. Comisia analizează de asemenea necesitatea de a supraveghea registrele de credite și posibilitatea de a dezvolta piețe mai flexibile și mai fiabile. Raportul este însoțit, atunci când este cazul, de propuneri legislative.

Articolul 46

Modificare adusă Directivei 2008/48/CE

La articolul 2 din Directiva 2008/48/CE se introduce următorul alineat:"

„(2a) Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (c), prezenta directivă se aplică de asemenea contractelor de credit negarantate încheiate în scopul renovării de bunuri imobile rezidențiale, care implică o valoare totală a creditului de peste 75 000 EUR.”

"

Articolul 47

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 48

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

CALCULAREA DOBÂNZII ANUALE EFECTIVE (DAE)

I.  Ecuația de bază care exprimă echivalența dintre trageri, pe de o parte, și rambursări și costuri, pe de altă parte.

Ecuația de bază care stabilește dobânda anuală efectivă (DAE), exprimă, pe perioada unui an, egalitatea dintre valoarea totală prezentă a tragerilor, pe de o parte, și valoarea totală prezentă a rambursărilor și a costurilor suportate, pe de altă parte, adică:20130910-P7_TA(2013)0341_RO-p0000001.png

unde:

—  X este DAE

 m este numărul ultimei trageri

—  k este numărul unei trageri, așadar 1 ≤ k ≤ m

 Ck este valoarea tragerii k

—  tk este intervalul, exprimat în ani și fracțiuni de an, dintre data primei trageri și data fiecărei trageri ulterioare, așadar t1 = 0

—  m' este numărul ultimei rambursări sau plăți

—  l este numărul unei rambursări sau plăți

 Dl este cuantumul unei rambursări sau plăți

—  sl este intervalul, exprimat în ani și fracțiuni de an, între data primei trageri și data fiecărei rambursări sau plăți următoare.

Observații:

(a)  Sumele plătite de ambele părți la diferite momente nu trebuie neapărat să fie egale și nu trebuie să fie plătite neapărat la intervale egale.

(b)  Data inițială este cea a primei trageri.

(c)  Intervalele dintre datele utilizate în calcule sunt exprimate în ani sau în fracțiuni de an. Un an se consideră a avea 365 de zile (sau 366 de zile pentru anii bisecți), 52 de săptămâni sau 12 luni egale. O lună egală se consideră a avea 30,41666 zile (adică 365/12), indiferent dacă este sau nu un an bisect.

În cazul în care intervalele dintre datele utilizate pentru calculare nu pot fi exprimate ca numere întregi de săptămâni, luni sau ani, intervalele sunt exprimate ca numere întregi de una dintre aceste perioade, în combinație cu un număr de zile. Atunci când se utilizează zile:

(i)  se numără fiecare zi, inclusiv zilele de sfârșit de săptămână și zilele nelucrătoare;

(ii)  perioadele egale și, apoi, zilele se numără înapoi până la data tragerii inițiale;

(iii)  perioada de zile se obține prin excludere primei zile și includerea ultimei zile și se exprimă în ani prin împărțirea perioadei respective la numărul de zile (365 sau 366 de zile) ale anului întreg numărate înapoi de la ultima zi la aceeași zi din anul precedent.

(d)  Rezultatul calculului trebuie exprimat cu o precizie de cel puțin o zecimală. Dacă a doua zecimală este mai mare sau egală cu 5, la zecimala precedentă se adăugă unu.

(e)  Ecuația poate fi rescrisă folosind o singură sumă și conceptul de fluxuri (Ak), care vor fi pozitive sau negative, cu alte cuvinte plătite sau primite în perioade de la 1 la n, exprimate în ani, adică:

20130910-P7_TA(2013)0341_RO-p0000002.png

S fiind balanța de fluxuri prezentă. În cazul în care scopul este păstrarea echivalenței fluxurilor, valoarea va fi zero.

II.  Ipoteze suplimentare necesare pentru calculul DAE

(a)  În cazul în care prin contractul de credit se acordă consumatorului libertate în privința efectuării tragerilor, se consideră că suma totală a creditului este trasă imediat și în întregime.

(b)  În cazul în care un contract de credit prevede modalități de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii diferite, suma totală a creditului se consideră a fi trasă la nivelul cel mai mare al costurilor și al ratei dobânzii aplicate mecanismului de tragere cel mai frecvent utilizat pentru respectivul tip de contract de credit.

(c)  În cazul în care un contract de credit dă consumatorului libertate în privința efectuării tragerilor în general, dar impune, printre diferitele modalități de tragere, o limitare în ceea ce privește suma creditului și perioada de timp, suma creditului se consideră a fi trasă la prima dată prevăzută în contractul de credit și în conformitate cu respectivele limite de tragere.

(d)  În cazul în care sunt oferite rate ale dobânzii și costuri diferite pentru o perioadă sau sumă limitată, rata dobânzii și costurile cele mai ridicate se consideră a fi rata dobânzii și costuri pentru întreaga durată a contractului de credit. ▌

(e)  Pentru contractele de credit în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii pentru perioada inițială, la sfârșitul căreia se stabilește o nouă rată a dobânzii care este ulterior ajustată periodic în funcție de un indicator convenit sau de rata de referință internă, calculul DAE pornește de la ipoteza că, la sfârșitul perioadei cu rată fixă a dobânzii, rata dobânzii este aceeași ca la momentul calculării DAE, pe baza valorii indicatorului convenit sau a ratei de referință internă la acel moment, dar nu este inferioară ratei fixe a dobânzii.

(f)  În cazul în care plafonul creditului nu a fost încă convenit, acesta este considerat a fi de 170 000 EUR. În cazul contractelor de credit, altele decât datorii sau garanții contingente, al căror scop nu este de a achiziționa sau menține un drept asupra unui bun imobil sau teren, al descoperitului de cont, al cardurilor de debit cu amânare la plată sau al cardurilor de credit, plafonul este implicit de 1 500 EUR.

(g)  În cazul contractelor de credit, altele decât descoperitul de cont, creditele-punte, contractele de credit cu partajare de proprietate, datoriile sau garanțiile contingente și contractele de credit pe durată nedeterminată menționate în ipotezele prevăzute la literele (i), (j), (k), (l) și (m):

(i)  în cazul în care data sau suma unei rambursări de capital, care trebuie să fie efectuată de către consumator, nu pot fi stabilite, se presupune că rambursarea se efectuează la prima dată prevăzută în contractul de credit și pentru suma cea mai mică prevăzută în acest contract;

(ii)  în cazul în care intervalul dintre data tragerii inițiale și data primei plăți care trebuie efectuată de către consumator nu poate fi stabilit, acesta se consideră a fi intervalul cel mai scurt.

(h)  În cazul în care data sau suma unei plăți care trebuie să fie efectuată de către consumator nu pot fi stabilite pe baza contractului de credit sau a ipotezelor menționate la literele (g), (i), (j), (k), (l) și (m) se presupune că plata se efectuează în conformitate cu datele și condițiile solicitate de către creditor și, atunci când acestea nu sunt cunoscute:

(i)  dobânzile sunt achitate împreună cu rambursările de capital;

(ii)  costuri care nu sunt purtătoare de dobânzi, exprimate sub forma unei sume unice, sunt achitate la data încheierii contractului de credit;

(iii)  costurile care nu sunt purtătoare de dobânzi, exprimate sub forma mai multor plăți, sunt achitate la intervale regulate, începând cu data primei rambursări de capital și, în cazul în care suma acestor plăți nu este cunoscută, se presupune că reprezintă sume egale;

(iv)  plata finală lichidează soldul capitalului, dobânzile și alte costuri eventuale.

(i)  În cazul unei facilități de tip descoperit de cont, se consideră că suma totală a creditului a fost trasă în totalitate și pentru întreaga durată a contractului de credit. În cazul în care durata facilității de tip descoperit de cont nu este cunoscută, DAE se calculează în baza ipotezei că durata creditului este de trei luni.

(j)  În cazul unui credit punte, se consideră că suma totală a creditului a fost trasă în totalitate și pentru întreaga durată a contractului de credit. În cazul în care durata contractului de credit nu este cunoscută, DAE se calculează în baza ipotezei că durata creditului este de 12 luni.

(k)  În cazul unui contract de credit cu durată nedeterminată, altul decât o facilitate de tip descoperit de cont și decât un credit-punte, se presupune că:

(i)  pentru contractele de credit, al căror scop este de a achiziționa sau menține drepturi asupra unor bunuri imobile, creditul este furnizat pentru o perioadă de 20 de ani de la data primei trageri și cu condiția ca plata finală efectuată de consumator să lichideze soldul capitalului, dobânzile și alte costuri eventuale; în cazul contractelor de credit al căror scop nu este de a achiziționa sau menține drepturi asupra unor bunuri imobile sau care sunt trase prin carduri de debit cu amânare la plată sau carduri de credit, perioada respectivă este de un an;

(ii)  capitalul este rambursat de consumator în tranșe lunare egale, începând cu o lună de la data tragerii inițiale. Totuși, în cazurile în care capitalul trebuie să fie rambursat în totalitate, într-o singură tranșă, în cadrul fiecărei perioade de plată, tragerile și rambursările succesive ale întregului capital efectuate de către consumator sunt considerate a fi efectuate de-a lungul unei perioade de un an. Dobânzile și alte costuri se aplică în conformitate cu aceste trageri și rambursări de capital și astfel cum se prevede în contractul de credit.

În sensul prezentului punct, un contract de credit cu durată nedeterminată este un contract de credit fără durată fixă și cuprinde creditele care trebuie să fie rambursate în totalitate în cadrul unei perioade de timp sau după o perioadă de timp dar care, odată ce au fost rambursate, devin disponibile pentru o altă tragere.

(l)  În cazul datoriilor sau al garanțiilor contingente:

(i)  suma totală a creditului este considerată trasă integral ca sumă unică, la data care survine mai devreme dintre:

(a)  ultima dată de tragere permisă în temeiul contractului de credit care reprezintă principala sursă a datoriei sau a garanției contingente; sau

(b)  în cazul unui contract de credit cu posibilitate de reînnoire, sfârșitul perioadei inițiale înainte de reînnoirea contractului

(m)  În cazul contractelor de credit cu partajare de proprietate:

(i)  plățile efectuate de consumatori sunt considerate a fi efectuate la ultima dată sau la ultimele date permise în temeiul contractului de credit;

(ii)  creșterile procentuale ale valorii bunului imobil prin care se garantează contractul de credit cu partajare de proprietate și rata indicelui de inflație menționat în contract, se consideră a fi un procentaj egal cu valoarea cea mai mare dintre rata țintă de inflație actuală a băncii centrale și nivelul inflației în statul membru în care se găsește bunul imobil la momentul încheierii contractului de credit sau 0 % în cazul în care procentele menționate anterior sunt negative.

ANEXA II

Fișa europeană de informații standardizate (FEIS)

PARTEA A

Textul din acest model se reproduce exact în FEIS. Indicațiile dintre parantezele pătrate se înlocuiesc cu informațiile corespunzătoare. În partea B sunt furnizate instrucțiuni pentru creditor sau, după caz, pentru intermediarul de credite în vederea completării FEIS.

Ori de câte ori se menționează textul „după caz”, creditorul furnizează informația cerută dacă aceasta este pertinentă pentru contractul de credit. Dacă informația nu este pertinentă, creditorul o șterge sau elimină întreaga secțiune (de exemplu, în cazul în care secțiunea nu este aplicabilă). În cazul în care întreaga secțiune este eliminată, numerotarea secțiunilor FEIS se modifică în mod corespunzător.

Informațiile de mai jos ▌se furnizează într-un singur document. Caracterele utilizate trebuie să fie ușor lizibile. Pentru informațiile care trebuie scoase în evidență, se utilizează caractere aldine, mai mari sau umbrite. Se evidențiază toate avertismentele aplicabile legate de riscuri.

Model de FEIS

(Text introductiv)

Prezentul document a fost elaborat pentru [numele consumatorului] la [data curentă].

Prezentul document a fost elaborat pe baza informațiilor pe care le-ați oferit până în acest moment și a condițiilor actuale de pe piața financiară.

Informațiile de mai jos rămân valabile până la [data de valabilitate], (după caz) exceptând rata dobânzii și alte costuri. După data respectivă, acestea pot fi modificate în funcție de evoluția pieței.

(După caz) Prezentul document nu constituie o obligație pentru [numele creditorului] de a vă acorda un împrumut.

1.  Împrumutătorul

[Denumire]

[Numărul de telefon]

[Adresa fizică]

(Opțional) [Adresa de e-mail]

(Opțional) [Numărul de fax]

(Opțional) [Adresa web]

(Opțional) [Punct/persoană de contact]

(După caz, informații despre posibilitatea prestării de servicii de consiliere:) [(În urma evaluării nevoilor și a situației dumneavoastră, recomandăm să contractați acest credit ipotecar/Nu recomandăm un anumit credit ipotecar pentru dumneavoastră. Totuși, pe baza răspunsurilor dumneavoastră la unele întrebări, vă oferim informații despre acest credit ipotecar pentru ca dumneavoastră să puteți lua o decizie pe cont propriu.)]

2.  (După caz) Intermediarul de credite

[Denumire]

[Numărul de telefon]

[Adresa fizică]

(Opțional) [Adresa de e-mail]

(Opțional) [Numărul de fax]

(Opțional) [Adresa web]

(Opțional) [Punct/persoană de contact]

(După caz [informații despre posibilitatea prestării de servicii de consiliere]) [(În urma evaluării nevoilor și a situației dumneavoastră, recomandăm să contractați acest credit ipotecar/Nu recomandăm un anumit credit ipotecar pentru dumneavoastră. Totuși, pe baza răspunsurilor dumneavoastră la unele întrebări, vă oferim informații despre acest credit ipotecar pentru ca dumneavoastră să puteți lua o decizie pe cont propriu.)]

[Remunerarea]

3.  Principalele caracteristici ale împrumutului

Suma și moneda împrumutului care urmează să fie acordat: [suma][moneda]

(După caz) Acest împrumut nu este în [moneda națională a împrumutatului].

(După caz) Suma împrumutului dumneavoastră în [moneda națională a împrumutatului] s-ar putea modifica.

(După caz) De exemplu, dacă valoarea [monedei naționale a împrumutatului] ar scădea cu 20 % în raport cu [moneda împrumutului], suma împrumutului dumneavoastră ar crește la [a se introduce suma în moneda națională a împrumutatului]. Cu toate acestea, suma ar putea depăși nivelul respectiv în cazul în care valoarea [monedei naționale a împrumutatului] scade cu mai mult de 20 %.

(După caz) Suma maximă a împrumutului dumneavoastră va fi [a se introduce suma în moneda națională a împrumutatului]. (După caz) Veți primi o avertizare dacă suma creditului atinge [a se introduce suma în moneda națională a împrumutatului]. (După caz) Veți avea oportunitatea să [a se introduce dreptul de a renegocia împrumutul în monedă străină sau dreptul de a converti împrumutul în [moneda relevantă], precum și condițiile].

Durata împrumutului: [durata]

[Tipul împrumutului]

[Tipul ratei dobânzii aplicabile]

Suma totală care trebuie rambursată:

Aceasta înseamnă că veți rambursa [suma] pentru fiecare [unitate de monedă] împrumutată.

(După caz) Acesta/o parte din acesta este un împrumut la care se rambursează inițial numai dobânda. Veți datora în continuare [a se introduce suma împrumutului la care se rambursează inițial numai dobânda] la sfârșitul creditului ipotecar.

(După caz) Valoarea bunului, prezumată în scopul de a pregăti prezenta fișă: [a se introduce suma]

(După caz) Suma maximă disponibilă a împrumutului în raport cu valoarea bunului [a se introduce procentul] sau valoarea minimă a bunului necesară pentru împrumutarea sumei menționate spre exemplificare [a se introduce suma]

(După caz) [Garanție]

4.  Rata dobânzii și alte costuri

Dobânda anuală efectivă (DAE) reprezintă costul total al împrumutului exprimat ca procentaj anual. DAE este indicată pentru a vă ajuta să comparați diferite oferte.

DAE aplicabilă împrumutului dumneavoastră este [DAE].

Ea cuprinde:

Rata dobânzii [valoarea exprimată ca procent sau, după caz, indicarea unei rate de referință și a valorii procentuale a marjei creditorului]

[Alte componente ale DAE]

Costuri de achitat o singură dată

(După caz) Va trebui să plătiți o taxă pentru înregistrarea împrumutului ipotecar. [A se introduce valoarea taxei, în cazul în care aceasta este cunoscută, sau baza de calcul.]

Costuri de plătit în mod regulat

(După caz) Această DAE este calculată utilizând ipotezele privind rata dobânzii.

(După caz) Întrucât [o parte din] împrumutul dumneavoastră este un împrumut cu rată variabilă a dobânzii, DAE reală ar putea diferi de această DAE în cazul în care rata dobânzii dumneavoastră se modifică. De exemplu, dacă rata dobânzii ar crește la [scenariul descris în partea B], DAE ar putea crește la [a se introduce DAE ilustrativă corespunzătoare scenariului respectiv].

(După caz) Vă atragem atenția asupra faptului că această DAE este calculată în ipoteza că rata dobânzii rămâne la nivelul fixat pentru perioada inițială pe toată durata contractului.

(După caz) Următoarele costuri nu sunt cunoscute de împrumutător și, în consecință, nu sunt incluse în DAE: [Costuri]

(După caz) Va trebui să plătiți o taxă pentru înregistrarea împrumutului ipotecar.

Vă rugăm să vă asigurați că sunteți la curent cu toate celelalte taxe și costuri asociate împrumutului dumneavoastră.

5.  Numărul și frecvența plăților

Frecvența rambursărilor: [frecvență]

Numărul de plăți: [număr]

6.  Suma fiecărei rate

[suma][moneda]

Veniturile dumneavoastră pot varia. Vă rugăm să vă asigurați că veți putea achita ratele [frecvență], în cazul în care veniturile dumneavoastră vor scădea.

(După caz) Întrucât acesta/o parte din acesta este un împrumut la care se rambursează inițial numai dobânda, va trebui să luați măsuri separate pentru a rambursa [a se introduce suma împrumutului în regimul în care se plătește inițial numai dobânda] pe care îi veți datora la sfârșitul creditului ipotecar. Nu uitați să adăugați orice plăți suplimentare pe care va trebui să le efectuați pe lângă suma ratei menționată aici.

(După caz) Rata dobânzii aferente [unei părți a] acestui împrumut se poate modifica. Aceasta înseamnă că valoarea ratelor dumneavoastră ar putea crește sau scădea. De exemplu, dacă rata dobânzii ar crește la [scenariul descris în partea B], plățile dumneavoastră ar putea crește la [a se introduce suma ratei corespunzătoare scenariului respectiv].

(După caz) Suma pe care o aveți de plătit în [moneda națională a împrumutatului] în fiecare [frecvența ratelor] s-ar putea modifica. (După caz) Plățile dumneavoastră ar putea crește la [a se introduce suma maximă în moneda națională a împrumutatului] în fiecare [a se introduce perioada]. (După caz) De exemplu, dacă valoarea [monedei naționale a împrumutatului] ar scădea cu 20 % în raport cu [moneda împrumutului], ați avea de plătit [a se introduce suma în moneda națională a împrumutatului] în plus în fiecare [a se introduce perioada]. Plățile dumneavoastră ar putea crește cu mai mult decât atât.

(După caz) Cursul de schimb utilizat pentru conversia ratei dumneavoastră din [moneda împrumutului] în [moneda națională a împrumutatului] va fi cel publicat de [numele instituției care publică cursul de schimb] la [data] sau va fi calculat la [data] utilizând [a se introduce numele criteriului de referință sau al metodei de calcul].

(După caz) [Detalii cu privire la produse de economisire legate, împrumuturi cu dobânda amânată]

7.  (După caz) Tablou de rambursare ilustrativ

Acest tablou prezintă suma de plată la fiecare [frecvență].

Ratele (coloana [nr. relevant]) reprezintă suma dobânzii de plătit (coloana [nr. relevant]), după caz, a capitalului rambursat (coloana [nr. relevant]) și, după caz, a altor costuri (coloana [nr. relevant]). (După caz) Costurile din coloana „alte costuri” se referă la [lista costurilor]. Capitalul rămas de rambursat (coloana [nr. relevant]) este suma din împrumut care rămâne de rambursat după fiecare rată.

[Tablou]

8.  Obligații suplimentare

Pentru a beneficia de condițiile de împrumut descrise în prezentul document, împrumutatul trebuie să îndeplinească următoarele obligații.

[Obligații]

(După caz) Vă atragem atenția că, dacă aceste obligații nu sunt îndeplinite, condițiile de împrumut descrise în prezentul document (inclusiv rata dobânzii) pot fi modificate.

(După caz) Vă atragem atenția asupra eventualelor consecințe ale anulării într-un stadiu ulterior a oricăruia dintre serviciile auxiliare aferente împrumutului:

[Consecințe]

9.  Rambursarea anticipată

Aveți posibilitatea să rambursați anticipat acest împrumut, total sau parțial.

(După caz) [Condiții]

(După caz) Cost de lichidare: [a se introduce suma sau, în cazul în care nu este posibil, metoda de calcul]

(Dacă este cazul) În cazul în care decideți să rambursați anticipat acest împrumut, vă rugăm să ne contactați pentru a cunoaște valoarea exactă a costurilor de lichidare în acel moment.

10.  Funcții flexibile

(După caz) [Informații privind transferabilitatea/subrogarea] Aveți posibilitatea de a transfera acest împrumut la un alt [împrumutător] [sau] [bun]: [A se introduce condițiile]

(După caz) Nu aveți posibilitatea de a transfera acest împrumut la un alt [împrumutător] [sau] [bun].

(După caz) Funcții suplimentare: [a se introduce explicația funcțiilor suplimentare enumerate în partea B și, în mod opțional, orice alte funcții oferite de împrumutător în cadrul contractului de credit și nemenționate în secțiunile anterioare].

11.  Alte drepturi ale împrumutatului

(După caz) Aveți la dispoziție [perioada de reflecție] de la [momentul la care începe perioada de reflecție] pentru a reflecta înainte de a vă angaja în contractarea acestui împrumut. (După caz) După ce ați primit contractul de credit din partea împrumutătorului, nu îl puteți accepta înainte de sfârșitul [perioada de reflecție].

(După caz) Dispuneți de o perioadă de [perioada de retragere] de la data de [începutul perioadei de retragere] în care vă puteți exercita dreptul de a anula contractul. [Condiții] [A se introduce procedura]

(După caz) Vă puteți pierde dreptul de a anula contractul dacă, în cursul perioadei respective, cumpărați sau vindeți un bun care are legături cu acest contract de credit.

(După caz) În cazul în care decideți să vă exercitați dreptul de retragere [din contractul de credit], vă rugăm să verificați dacă rămâneți supus celorlalte obligații aferente împrumutului pe care le aveți [inclusiv serviciile auxiliare aferente împrumutului, menționate în secțiunea 8].

12.  Plângeri

Dacă aveți o plângere, vă rugăm să contactați [a se introduce punctul de contact intern sau sursa de informații privind procedura].

(După caz) Termenul maxim pentru tratarea plângerii [perioada]

(După caz) [Dacă nu sunteți satisfăcut de modul în care am răspuns plângerii dumneavoastră la nivel intern], puteți contacta de asemenea: [a se introduce numele organismului extern pentru plângeri și remedieri extrajudiciare] (După caz) sau puteți contacta FIN-NET pentru informații despre organismul echivalent din țara dumneavoastră.

13.  Nerespectarea angajamentelor legate de împrumut: consecințe pentru împrumutat

[Tipuri de nerespectare]

[Consecințe financiare și/sau juridice]

În cazul în care vă confruntați cu dificultăți în efectuarea plăților dumneavoastră [frecvența], vă rugăm să ne contactați imediat pentru a explora potențiale soluții.

(Dacă este cazul) Vă atragem atenția că, în ultimă instanță, locuința dumneavoastră poate fi confiscată dacă nu veți achita ratele.

(După caz) 14. Informații suplimentare

(După caz) [Precizarea dreptului aplicabil contractului de credit].

(În cazul în care împrumutătorul intenționează să utilizeze o limbă diferită de cea în care este redactată FEIS) Informațiile și termenii contractuali vor fi puși la dispoziție în [limba]. Cu consimțământul dumneavoastră, intenționăm să comunicăm în [limba/limbile] pe durata contractului de credit.

[A se introduce declarația privind dreptul de a se furniza sau oferi, după caz, un proiect de contract de credit]

15.  Supraveghetor

Acest împrumutător este supravegheat de [Denumire/denumiri și adresă web/adrese web a/ale autorității/autorităților de supraveghere]

(După caz) Acest intermediar de credite este supravegheat de [Denumire și adresă web a autorității de supraveghere].

▌PARTEA B

Instrucțiuni pentru completarea FEIS

Pentru completarea FEIS se respectă cel puțin următoarele instrucțiuni. Cu toate acestea, statele membre pot elabora sau specifica mai în detaliu instrucțiunile pentru completarea FEIS.

Secțiunea „Text introductiv”

(1)  Data de valabilitate se scoate în evidență în mod corespunzător. În sensul prezentei secțiuni, „data de valabilitate” înseamnă perioada în cursul căreia informațiile, cum ar fi rata dobânzii, cuprinse în FEIS rămân neschimbate și se aplică în cazul în care creditorul decide să acorde creditul în cursul respectivei perioade. În cazul în care stabilirea ratei aplicabile a dobânzii și a altor costuri depinde de rezultatul vânzării obligațiunilor suport, dobânda eventuală și alte costuri pot diferi de cele declarate. În astfel de circumstanțe, se menționează faptul că data de valabilitate nu se aplică ratei dobânzii și altor costuri prin adăugarea cuvintelor: „exceptând rata dobânzii și alte costuri”.

Secțiunea „1. Împrumutătorul”

(1)  Denumirea, numărul de telefon și adresa fizică ▌a creditorului se referă la datele de contact pe care consumatorul le poate utiliza în viitor pentru corespondență.

(2)  Informațiile cu privire la adresa de e-mail, numărul de fax, adresa web și persoana/punctul de contact sunt facultative.

(3)  În conformitate cu articolul 3 din Directiva 2002/65/CE, atunci când tranzacția este oferită la distanță, creditorul indică, după caz, numele și adresa fizică a reprezentantului său în statul membru de rezidență al consumatorului. Indicarea numărului de telefon, a adresei de e-mail și a adresei web a reprezentantului creditorului este facultativă.

(4)  În cazul în care secțiunea 2 nu este aplicabilă, creditorul informează consumatorul cu privire la posibilitatea prestării de servicii de consiliere și regimul în care se prestează, utilizând formularea din partea A.

(După caz) Secțiunea „2. Intermediarul de credite”

În cazul în care informațiile despre produs sunt furnizate consumatorului de către un intermediar de credite, intermediarul respectiv include următoarele informații:

(1)  Denumirea, numărul de telefon și adresa fizică a intermediarului de credite se referă la datele de contact pe care consumatorul le poate utiliza în viitor pentru corespondență.

(2)  Informațiile cu privire la adresa de e-mail, numărul de fax, adresa web și persoana/punctul de contact sunt facultative.

(3)  Intermediarul de credite informează consumatorul cu privire la posibilitatea prestării de servicii de consiliere și regimul în care se prestează, utilizând formularea din partea A.

(4)  O explicație a modului în care este remunerat intermediarul de credite. În cazurile în care acesta primește comision din partea unui creditor, se furnizează suma, precum și denumirea creditorului în cazurile în care este diferită de cea care apare în secțiunea 1.

Secțiunea „3. Principalele caracteristici ale împrumutului”

(1)  Prezenta secțiune explică în mod clar principalele caracteristici ale creditului, inclusiv suma și moneda, precum și riscurile potențiale asociate ratei dobânzii, inclusiv cele menționate la punctul (8), și sistemul de amortizare.

(2)  În cazul în care moneda împrumutului este diferită de moneda națională a consumatorului, creditorul indică faptul că consumatorul va primi avertismente periodice, cel puțin atunci când cursul de schimb fluctuează cu mai mult de 20 % și, după caz, va beneficia de dreptul de a converti moneda contractului de credit sau posibilitatea de a renegocia condițiile și orice alte aranjamente aflate la dispoziția consumatorului pentru a-și limita expunerea la riscul ratei de schimb valutar. Atunci când în contractul de credit există o dispoziţie pentru a limita riscul ratei de schimb valutar, creditorul indică cuantumul maxim pe care consumatorul ar putea să îl aibă de rambursat. Atunci când în contractul de credit nu există o dispoziţie pentru a limita riscul ratei de schimb valutar la care consumatorul este expus la fluctuaţie în rata de schimb valutar de mai puţin de 20%, creditorul indică un exemplu al efectului pe care l-ar avea asupra sumei împrumutului o scădere de 20 % a valorii monedei naționale a consumatorului în raport cu moneda creditului.

(3)   Durata creditului se exprimă în ani sau în luni, în funcție de care dintre aceste perioade este mai pertinentă. Dacă perioada pe care este acordat creditul poate varia în cursul duratei contractului, creditorul explică în ce moment și în ce condiții se poate întâmpla acest lucru. În cazul în care creditul se acordă pe o durată nedeterminată, de exemplu, pentru un card de credit garantat, creditorul indică cu claritate acest lucru.

(4)  Tipul de credit trebuie indicat în mod clar (de exemplu credit ipotecar, împrumut pentru locuință, card de credit garantat). Descrierea tipului de credit indică cu claritate modul de rambursare a capitalului și a dobânzii pe durata creditului (de exemplu, sistemul de amortizare) specificând cu claritate dacă contractul de credit este pe bază de rambursare de capital sau pe bază de rambursare inițială numai a dobânzii sau o combinație a ambelor tipuri.

(5)  În cazul în care întregul credit sau o parte a acestuia este cu rambursarea inițială numai a dobânzii, o declarație care indică în mod clar acest fapt se introduce și se evidențiază la sfârșitul prezentei secțiuni, utilizând formularea din partea A.

(6)   Prezenta secțiune explică de asemenea dacă rata dobânzii este fixă sau variabilă și, după caz, precizează perioadele în care aceasta rămâne fixă, frecvența revizuirilor ulterioare și eventualele limite în ceea ce privește variabilitatea ratei dobânzii, de exemplu plafoane sau praguri.

Se explică formula utilizată pentru revizuirea ratei dobânzii și diferitele componente ale acesteia (de exemplu, rata de referință, marja ratei dobânzii). Creditorul indică de asemenea, de exemplu prin intermediul unei adrese web, unde sunt disponibile informații suplimentare privind indicii sau ratele utilizate în formulă, de exemplu Euribor sau rata de referință a băncii centrale.

(7)  În cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii, în circumstanțe diferite, se furnizează informații cu privire la toate ratele aplicabile.

(8)  „Suma totală care trebuie rambursată” corespunde sumei totale plătibile de către consumator. Aceasta se exprimă ca suma dintre valoarea creditului și costul total al creditului. În cazul în care rata dobânzii nu este fixată pe durata contractului, se evidențiază faptul că suma respectivă are caracter ilustrativ și poate varia, în special în raport cu variația ratei dobânzii.

(9)  În cazul în care creditul urmează să fie garantat printr-o ipotecă asupra bunului imobil sau prin altă garanție comparabilă sau printr-un drept asupra bunului imobil, creditorul îi atrage atenția consumatorului asupra acestui lucru. După caz, creditorul indică de asemenea valoarea prezumată a bunului imobil sau a unui alt tip de garanție, utilizată în scopul pregătirii prezentei fișe.

(10)  Creditorul indică, după caz, fie:

a)  „suma maximă disponibilă a împrumutului în raport cu valoarea bunului”, indicând ponderea creditelor în valoarea garanțiilor ipotecare. Acest raport trebuie însoțit de un exemplu în valoare absolută al sumei maxime care poate fi împrumutată pentru o anumită valoare a bunului; fie

b)  „valoarea minimă a bunului impusă de creditor pentru a acorda un împrumut în suma ilustrată.”

(11)  În cazul în care creditul este un credit în mai multe părți (de exemplu, în mod simultan o parte cu rată fixă și o parte cu rată variabilă a dobânzii), acest lucru se reflectă în indicarea tipului de credit și se furnizează informațiile necesare pentru fiecare parte a creditului.

Secțiunea „4. Rata dobânzii și alte costuri

(1)  Referirea la „rata dobânzii” corespunde ratei sau ratelor dobânzii.

(2)  Rata dobânzii se menționează ca valoare procentuală. În cazul în care rata dobânzii este variabilă și se bazează pe o rată de referință, creditorul poate indica rata dobânzii prin precizarea unei rate de referință și a unei valori procentuale a marjei creditorului. Cu toate acestea, creditorul indică valoarea ratei de referință care este valabilă în ziua emiterii FEIS.

În cazul în care rata dobânzii este variabilă, informațiile includ de asemenea: (a) ipotezele utilizate pentru calcularea DAE;(b) în cazul în care este relevant, plafoanele și pragurile aplicabile și (c) un avertisment cu privire la faptul că variabilitatea ar putea afecta nivelul real al DAE. Pentru a atrage atenția consumatorului, mărimea caracterelor utilizate pentru avertizare este mai mare și iese în evidență din corpul principal al FEIS. Avertismentul se însoțește de un exemplu ilustrativ al DAE. În cazul în care există un plafon pentru rata dobânzii, exemplul presupune că rata dobânzii crește cu prima oportunitate posibilă la cel mai înalt nivel prevăzut în contractul de credit. În cazul în care nu există un plafon, exemplul ilustrează DAE la cea mai ridicată rată a dobânzii din ultimii cel puțin 20 de ani sau, în cazul în care datele utilizate pentru calcularea ratei dobânzii sunt disponibile pentru o perioadă mai scurtă de 20 de ani, din cea mai lungă perioadă pentru care sunt disponibile datele respective, pe baza valorii maxime a oricărei rate de referință externe utilizate în calcularea ratei dobânzii, după caz, sau pe baza valorii maxime a ratei de referință specificate de o autoritate competentă ori de ABE, în cazul în care creditorul nu utilizează o rată de referință externă. Aceste cerințe nu se aplică contractelor de credit pentru care rata dobânzii este fixă pentru o perioadă inițială de mai mulți ani și poate ulterior să fie fixă pentru o perioadă suplimentară, în urma negocierii dintre creditor și consumator. În cazul creditelor pentru care rata dobânzii este fixă pentru o perioadă inițială de mai mulți ani și poate ulterior să fie fixă pentru o perioadă suplimentară, în urma negocierii dintre creditor și consumator, informațiile includ un avertisment cu privire la faptul că DAE este calculată pe baza ratei dobânzii pentru perioada inițială. Avertismentul se însoțește de o altă DAE cu caracter ilustrativ, calculată în conformitate cu articolul 17 alineatul (4). În cazul în care creditele sunt credite cu mai multe părți (de exemplu, în mod simultan o parte cu rată fixă și o parte cu rată variabilă a dobânzii), se furnizează informații pentru fiecare parte a creditului.

(3)  În secțiunea privind „alte componente ale DAE” se listează toate celelalte costuri incluse în DAE, inclusiv costurile de achitat o singură dată, cum ar fi taxele de administrare, precum și costurile obișnuite, cum ar fi taxele de administrare anuale. Creditorul listează fiecare cost pe categorii (costurile de achitat o singură dată, costurile de achitat în mod regulat și incluse în rate, costurile care trebuie achitate în mod regulat dar nu sunt incluse în rate), indicând valoarea acestora, cui trebuie plătite și în ce moment. Aceasta nu trebuie să includă costurile suportate pentru încălcările obligațiilor contractuale. În cazul în care valoarea nu este cunoscută, creditorul furnizează o indicație cu privire la valoare dacă acest lucru este posibil sau, în cazul în care nu este posibil, modul în care se va calcula valoarea, specificând că valoarea furnizată este numai cu caracter indicativ. În cazul în care anumite costuri nu sunt incluse în DAE, deoarece nu sunt cunoscute creditorului, acest lucru se evidențiază.

În cazul în care consumatorul a informat creditorul în legătură cu una sau mai multe componente ale creditului preferat, precum durata contractului de credit și suma totală a creditului, creditorul utilizează aceste componente, în măsura în care este posibil; în cazul în care un contract de credit prevede modalități de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii diferite, și creditorul folosește ipoteza din anexa I partea II, contractul indică faptul că aplicarea altor mecanisme de tragere pentru acest tip de contract de credit poate avea drept rezultat aplicarea unei DAE mai mari. În cazul în care condițiile pentru tragere sunt utilizate pentru calcularea DAE, creditorul evidențiază tarifele asociate altor mecanisme de tragere, care nu sunt în mod necesar aceleași utilizate la calcularea DAE.

(4)  În cazul în care se aplică o taxă pentru înregistrarea ipotecii sau a unei garanții comparabile, acest lucru se dezvăluie în această secțiune precizând valoarea, în cazul în care este cunoscută, sau, în cazul în care nu este posibil, baza utilizată pentru determinarea sumei. În cazul în care taxele sunt cunoscute și sunt incluse în DAE, existența și valoarea taxei se listează în rubrica „Costuri de achitat o singură dată”. În cazul în care taxele nu sunt cunoscute de către creditor și, prin urmare, nu sunt incluse în DAE, existența taxelor se menționează în mod clar în lista costurilor care nu sunt cunoscute de creditor. În ambele cazuri, se utilizează formularea standardizată din partea A în rubrica corespunzătoare.

Secțiunea „5. Numărul și frecvența plăților”

(1)  În cazul în care plățile urmează să fie efectuate periodic, se indică frecvența acestora (de exemplu, lunar). În cazul în care frecvența plăților va fi neregulată, acest lucru trebuie explicat cu claritate consumatorului.

(2)  Numărul plăților indicate acoperă întreaga durată a creditului.

Secțiunea „6. Valoarea fiecărei rate”

(1)  Moneda creditului și moneda ratelor se indică cu claritate.

(2)  În cazul în care valoarea ratelor se poate schimba pe durata creditului, creditorul specifică perioada în care valoarea inițială a ratei va rămâne neschimbată și precizează când și cu ce frecvență se va modifica ulterior.

(3)  În cazul în care întregul credit sau o parte a acestuia este cu rambursare inițială numai a dobânzii, o declarație care indică în mod clar acest fapt se introduce și se evidențiază la sfârșitul prezentei secțiuni, utilizând formularea din partea A.

Dacă există o cerință ca consumatorul să contracteze un produs de economisire legat, drept condiție pentru a primi un credit la care se plătește inițial doar dobânda, garantat printr-o ipotecă sau altă garanție comparabilă, se menționează de asemenea valoarea și frecvența plăților pentru acest produs.

(4)  În cazul în care rata dobânzii este variabilă, informațiile includ și o declarație care indică acest fapt, utilizând formularea din partea A și o ilustrare a sumei maxime a ratei. În cazul în care există un plafon, ilustrarea indică suma ratei în cazul în care rata dobânzii crește la nivelul plafonului. În cazul în care nu există un plafon, scenariul cel mai defavorabil ilustrează nivelul ratei pentru cea mai ridicată rată a dobânzii din ultimii 20 de ani sau, în cazul în care datele utilizate pentru calcularea ratei dobânzii sunt disponibile pentru o perioadă mai scurtă de 20 de ani, din cea mai lungă perioadă pentru care sunt disponibile datele respective,pe baza valorii maxime a oricărei rate de referință externe utilizate în calcularea ratei dobânzii, după caz, sau pe baza valorii maxime a ratei de referință specificate de o autoritate competentă ori de ABE, în cazul în care creditorul nu utilizează o rată de referință externă. Această cerință de a furniza un exemplu ilustrativ nu se aplică contractelor de credit pentru care rata dobânzii este fixă pentru o perioadă inițială de mai mulți ani și poate ulterior să fie fixă pentru o perioadă suplimentară, în urma negocierii dintre creditor și consumator. În cazul în care creditele sunt credite cu mai multe părți (de exemplu, în mod simultan o parte cu rată fixă și o parte cu rată variabilă a dobânzii), se oferă informații pentru fiecare parte a creditului și pentru total.

(5)  (După caz) În cazul în care moneda creditului este diferită de moneda națională a consumatorului sau în cazul în care creditul este indexat la o monedă diferită de moneda națională a consumatorului, creditorul include exemple numerice care să arate cu claritate modul în care modificările cursului de schimb relevant pot afecta cuantumul ratelor, utilizând formularea din partea A. Respectivul exemplu se bazează pe o reducere de 20 % a valorii monedei naționale a consumatorului, însoțit de o declarație pusă în evidență care precizează că ratele ar putea înregistra o creștere superioară celei presupuse în acest exemplu. În cazul în care există un plafon care limitează acea creştere la mai puţin de 20 %, se furnizează în schimb suma maximă a plăților în moneda consumatorului și se omite declarația privind posibilitatea unor creșteri suplimentare.

(6)  În cazul în care creditul este integral sau parțial un credit cu rată variabilă a dobânzii și se aplică punctul 5, exemplul de la punctul 3 se furnizează pe baza sumei ratei menționate la punctul 1.

(7)  În cazul în care moneda utilizată pentru plata ratelor este diferită de moneda creditului sau în cazul în care cuantumul fiecărei rate exprimat în moneda națională a consumatorului depinde de valoarea corespunzătoare într-o monedă diferită, prezenta secțiune precizează data la care este calculat cursul de schimb aplicabil și fie cursul de schimb, fie baza utilizată pentru calculare, precum și frecvența ajustării acestora. După caz, precizarea respectivă include denumirea instituției care publică cursul de schimb.

(8)  În cazul în care creditul este un credit cu dobândă amânată, pentru care dobânda datorată nu este achitată integral prin rate și se adaugă la cuantumul total al creditului care a rămas de rambursat, se explică: cum și când dobânda amânată se adaugă la credit ca sumă în numerar și care sunt implicațiile pentru consumator în ceea ce privește datoria rămasă.

Secțiunea „7. Tablou de rambursare ilustrativ”

(1)  Prezenta secțiune se include în cazul în care creditul este un credit cu dobândă amânată, pentru care dobânda datorată nu se rambursează integral prin rate și se adaugă la cuantumul total al creditului rămas de rambursat sau în cazul în care rata dobânzii este fixă pe durata contractului de credit. Statele membre pot prevedea că tabloul de amortizare ilustrativ este obligatoriu în alte cazuri.

În cazul în care consumatorul are dreptul de a primi un tablou de amortizare revizuit, acest lucru se indică, împreună cu condițiile în care consumatorul beneficiază de dreptul respectiv.

(2)  Statele membre pot impune ca, în cazul în care rata dobânzii poate varia pe durata creditului, creditorul să indice perioada în care această rată inițială va rămâne neschimbată.

(3)  Tabloul care trebuie inclus în această secțiune conține următoarele coloane: „calendar de rambursare” (de exemplu, luna 1, luna 2, luna 3), „valoarea ratei”, „dobânda plătibilă per rată”, „alte costuri incluse în rată” (după caz), „capital rambursat per rată” și „capital rămas de rambursat după fiecare rată”.

(4)  Pentru primul an de rambursare, informațiile se indică pentru fiecare rată, iar pentru fiecare coloană se indică un subtotal la sfârșitul acelui prim an. Pentru anii următori, detaliile pot fi furnizate la nivel anual. La sfârșitul tabloului se adaugă un rând pentru totalul general, care indică sumele totale pentru fiecare coloană. Costul total al creditului plătit de consumator (altfel spus, suma globală pentru coloana „valoarea ratei”) se evidențiază cu claritate și se prezintă ca atare.

(5)  Dacă rata dobânzii poate fi revizuită și valoarea ratei după fiecare revizuire nu este cunoscută, creditorul poate indica în tabloul de amortizare aceeași valoare a ratelor pentru întreaga durată a creditului. În acest caz, creditorul aduce acest lucru la cunoștința consumatorului, diferențiind vizual sumele care sunt cunoscute de cele ipotetice (de exemplu, utilizând caractere cu dimensiuni diferite, borduri sau umbre). În plus, se explică într-un text lizibil care sunt perioadele în care sumele indicate în tablou pot varia și din ce motive.

Secțiunea „8. Obligații suplimentare”

(1)  Creditorul face trimitere în această secțiune la obligații, cum ar fi obligația de a asigura bunul, de a încheia o asigurare de viață, de a avea un salariu vărsat într-un cont deschis la creditor sau de a cumpăra orice alte produse sau servicii. Pentru fiecare obligație, creditorul specifică data până la care aceasta trebuie îndeplinită și față de cine există obligația respectivă.

(2)  Creditorul specifică de asemenea durata obligației, de exemplu până la sfârșitul contractului de credit. Pentru fiecare obligație, creditorul specifică eventualele costuri care nu sunt incluse în DAE, dar care trebuie achitate de consumator.

(3)  Creditorul menționează dacă este obligatoriu pentru consumator să dețină vreun tip de servicii auxiliare pentru a obține creditul în condițiile enunțate și, în caz afirmativ, dacă consumatorul este obligat să le achiziționeze de la furnizorul preferat al creditorului sau dacă acestea pot fi contractate de la un furnizor la alegerea consumatorului. În cazul în care această posibilitate este condiționată de respectarea anumitor caracteristici minime de către serviciile auxiliare, caracteristicile respective trebuie descrise în prezenta secțiune.

În cazul în care contractul de credit este grupat cu alte produse, creditorul menționează funcțiile principale ale produselor respective și precizează în mod clar dacă consumatorul are dreptul de a rezilia în mod separat contractul de credit și/sau produsele grupate, precum și condițiile și consecințele unei astfel de rezilieri și, după caz, potențialele consecințe ale rezilierii serviciilor auxiliare cerute în legătură cu contractul de credit.

Secțiunea „9. Rambursare anticipată”

(1)  Creditorul indică eventualele condiții în care consumatorul poate rambursa creditul anticipat, în totalitate sau parțial.

(2)  În secțiunea cu privire la costurile de lichidare, creditorul atrage atenția consumatorului asupra eventualelor costuri de lichidare sau a altor costuri plătibile în cazul rambursării anticipate pentru a compensa creditorul și, în funcție de posibilitate, precizează cuantumul acestora. În cazul în care cuantumul compensației depinde de mai mulți factori, de exemplu de suma rambursată sau de rata dobânzii care prevalează la momentul rambursării anticipate, creditorul indică modul în care va fi calculată compensația și indică suma maximă la care s-ar putea ridica costul sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, un exemplu edificator pentru a-i ilustra consumatorului nivelul compensației în funcție de diverse scenarii posibile.

Secțiunea „10. Funcții flexibile”

(1)  După caz, creditorul explică posibilitatea de a transfera creditul la un alt creditor sau la un alt bun imobil și condițiile în care se poate realiza aceasta.

(2)  (După caz) Funcții suplimentare: Dacă produsul conține oricare dintre funcțiile enumerate la punctul 5, prezenta secțiune trebuie să enumere aceste funcții și să ofere o scurtă explicație privind: circumstanțele în care consumatorul poate utiliza funcția; eventualele condiții anexate funcției; dacă funcția care este parte a unui credit garantat printr-o ipotecă sau o garanție comparabilă înseamnă că un consumator își pierde orice protecții statutare sau alte protecții de obicei asociate cu funcția respectivă; societatea care furnizează funcția (dacă nu este chiar creditorul).

(3)  Dacă funcția conține un credit suplimentar, atunci prezenta secțiune trebuie să explice consumatorului: suma totală a creditului (incluzând creditul garantat prin ipotecă sau o garanție comparabilă); dacă creditul suplimentar este garantat sau nu; ratele relevante ale dobânzilor; și dacă creditul este reglementat sau nu. O astfel de sumă a creditului suplimentar fie este inclusă în evaluarea inițială a bonității, fie, în cazul în care nu este, prezenta secțiune precizează clar că disponibilitatea sumei suplimentare depinde de o evaluare suplimentară a capacității de rambursare a consumatorului.

(4)  Dacă funcția implică un instrument pentru economii, trebuie să se explice rata relevantă a dobânzii.

(5)  Funcțiile suplimentare posibile sunt: „plățile în exces/în minus” [plăți prin care se achită o sumă superioară sau inferioară ratei impuse în mod obișnuit de sistemul de amortizare]; „perioadele fără plăți” [perioade în care consumatorul nu trebuie să efectueze plăți]; „împrumutul din fonduri rambursate” [posibilitatea pe care o are consumatorul de a împrumuta din nou fonduri deja trase și rambursate]; „împrumutul suplimentar disponibil fără alte aprobări”; „împrumutul suplimentar garantat sau negarantat” [în conformitate cu punctul 3 de mai sus]; „cardul de credit”; „contul curent conex”; și „contul de economii conex”.

(6)  Creditorul poate include orice alte funcții oferite de creditor în cadrul contractului de credit și nemenționate în secțiunile anterioare.

Secțiunea „11. Alte drepturi ale împrumutatului

(1)  Creditorul clarifică dreptul sau drepturile, de exemplu de retragere, de reflecție și, după caz, alte drepturi existente, cum ar fi de transferabilitate (inclusiv de subrogare), specifică condițiile cărora dreptul sau drepturile respective le sunt supuse, procedura care trebuie urmată de consumator pentru a exercita dreptul sau drepturile respective, printre altele, adresa la care se trimite notificarea de retragere, precum și taxele corespunzătoare (după caz).

(2)  În cazul în care se aplică o perioadă de reflecție sau un drept de retragere pentru consumator, acest lucru se menționează în mod clar.

(3)   În conformitate cu articolul 3 din Directiva 2002/65/CE, atunci când tranzacția este oferită la distanță, consumatorul este informat cu privire la existența sau absența unui drept de retragere.

Secțiunea „12. Plângeri

(1)  Prezenta secțiune indică punctul de contact intern [numele departamentului relevant] și un mijloc de contact în scopul depunerii unei plângeri [adresă fizică] sau [număr de telefon] sau [persoana de contact]: [informații de contact] și un link către procedura de plângere pe pagina relevantă a site-ului web sau o sursă de informații similară.

(2)  Aceasta indică de asemenea numele organismului extern competent pentru plângeri și reparații extrajudiciare și, în cazul în care utilizarea procedurii de plângere interne reprezintă o condiție prealabilă pentru accesul la organismul respectiv, indică de asemenea acest lucru utilizând formularea din partea A.

(3)  În cazul contractelor de credit încheiate cu un consumator care își are reședința într-un alt stat membru, creditorul face trimitere la existența FIN-NET (http://ec.europa.eu/internal_market/fin-net/).

Secțiunea „13.

Nerespectarea angajamentelor legate de credit:

consecințe pentru împrumutat”

(1)  În cazul în care nerespectarea de către consumator a unei obligații legate de credit poate avea consecințe financiare sau juridice pentru acesta, creditorul descrie în prezenta secțiune diferitele cazuri principale (de exemplu, plată întârziată/neplată, nerespectarea obligațiilor prevăzute în secțiunea 8 „Obligații suplimentare”) și indică de unde se pot obține informații suplimentare.

(2)  Pentru fiecare dintre aceste cazuri, creditorul indică în termeni clari, ușor de înțeles, sancțiunile sau consecințele cărora acestea le pot da naștere. Trimiterile la consecințe grave se scot în evidență.

(3)  În cazul în care bunul imobil utilizat pentru garantarea creditului ar putea fi returnat sau transferat către creditor, dacă consumatorul nu respectă obligațiile, prezenta secțiune include de asemenea o declarație care indică acest lucru utilizând formularea din partea A.

Secțiunea „14. Informații suplimentare”

(1)  În cazul comercializării la distanță, prezenta secțiune include orice clauză care precizează legea aplicabilă contractului de credit și/sau instanța competentă.

(2)  În cazul în care creditorul intenționează să comunice cu consumatorul pe durata contractului într-o limbă diferită de limba FEIS, se precizează acest fapt și se menționează limba de comunicare. Aceasta nu aduce atingere articolului 3 alineatul (1) punctul 3 litera (g) din Directiva 2002/65/CE.

(3)  Creditorul sau intermediarul de credite precizează dreptul consumatorului de a primi sau de a i se oferi, după caz, o copie a proiectului de contract de credit, cel puțin odată ce s-a făcut o ofertă fermă pentru creditor.

Secțiunea „15. Supraveghetor”

(1)  Se precizează autoritatea competentă sau autoritățile competente pentru supravegherea etapei precontractuale a împrumutului.

ANEXA III

Cerințele minime în materie de cunoștințe și competență

1.  Cerințele minime în materie de cunoștințe și competență pentru personalul creditorilor, al intermediarilor de credite și al reprezentanților desemnați, menționat la articolul 9, și pentru persoanele implicate în gestionarea intermediarilor de credite sau a reprezentanților desemnați, menționate la articolul 29 alineatul (2) litera (c) și la articolul 31 alineatul (2), trebuie să includă cel puțin:

(a)  cunoștințe corespunzătoare cu privire la produsele de credit în sensul articolului 3 și la serviciile auxiliare oferite în mod obișnuit cu acestea;

(b)  cunoștințe adecvate privind legislația din domeniul contractelor de credit pentru consumatori, inclusiv din domeniul protecției consumatorilor;

(c)  cunoștințe corespunzătoare cu privire la procesul de achiziționare de bunuri imobile și înțelegerea acestuia;

(d)  cunoștințe corespunzătoare cu privire la evaluarea garanțiilor;

(e)  cunoștințe corespunzătoare cu privire la organizarea și funcționarea registrelor funciare;

(f)  cunoștințe corespunzătoare cu privire la piața din statul membru relevant;

(g)  cunoștințe corespunzătoare cu privire la standardele de etică în afaceri;

(h)  cunoștințe corespunzătoare cu privire la procesul de evaluare a bonității consumatorilor sau, după caz, competență în evaluarea bonității consumatorilor;

(i)  un nivel corespunzător de competență în domeniile financiar și economic.

2.  La stabilirea cerințelor minime în materie de cunoștințe și competență, statele membre pot diferenția între nivelurile și tipurile de cerințe aplicabile personalului creditorilor, al intermediarilor de credite sau al reprezentanților desemnați, precum și conducerii intermediarilor de credite sau reprezentanților desemnați.

3.  Statele membre stabilesc nivelul corespunzător de cunoștințe și competență pe baza:

(a)  calificărilor profesionale, de exemplu, diplome, certificate, formări profesionale, teste de competență sau

(b)  experienței profesionale, care poate fi definită ca un număr minim de ani de muncă în domenii ce țin de elaborarea, distribuirea sau intermedierea de produse de credit.

După …(38), stabilirea nivelului de cunoștințe și competențe corespunzătoare nu se bazează exclusiv pe metodele enumerate la primul paragraf litera (b).

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0202/2012).
(2) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
(3)JO C 240, 18.8.2011, p. 3.
(4)JO C 318, 29.10.2011, p. 133.
(5)JO L 133, 22.5.2008, p. 66.
(6)JO L 271, 9.10.2002, p. 16.
(7) JO L 176, 27.6.2013, p.338 .
(8)JO L 9, 15.1.2003, p. 3.
(9)JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
(10)JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
(11)JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(12)JO L 69, 10.3.2001, p. 25.
(13)JO L 95, 21.4.1993, p. 29.
(14)JO L 296, 15.11.2011, p.35.
(15)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(16) JO L 176, 27.6.2013, p. 1.
(17)JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(18) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(19)JO C 377, 23.12.2011, p. 5.
(20) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(21)JO L 182, 29.6.2013, p. 19.
(22) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(23) Data intrării în vigoare a prezentei directive.
(24)Data intrării în vigoare a prezentei directive.
(25)* Cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(26) Data intrării în vigoare a prezentei directive.
(27)Data intrării în vigoare a prezentei directive.
(28)Șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(29)* Patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(30)Data intrării în vigoare a prezentei directive.
(31)Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(32) Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(33)Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(34)* Trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(35)** Data intrării în vigoare a prezentei directive.
(36)Cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(37)Cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
(38)Cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.


Utilizările abuzive ale informaţiilor privilegiate şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă) ***I
PDF 279kWORD 28k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate și manipulările pieței (abuzul de piață) (COM(2011)0651 – C7-0360/2011 – 2011/0295(COD))
P7_TA(2013)0342A7-0347/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0651) și propunerea modificată a Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0421),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0360/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 22 martie 2012(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 martie 2012(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 26 iunie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0347/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 septembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei

P7_TC1-COD(2011)0295


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 596/2014.)

(1) JO C 161, 7.6.2012, p. 3.
(2) JO C 181, 21.6.2012, p. 64.


Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului pentru conservarea, prin măsuri tehnice, a resurselor halieutice din Marea Baltică și strâmtorile Belts și Sound ***I
PDF 395kWORD 27k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului pentru conservarea, prin măsuri tehnice, a resurselor halieutice din Marea Baltică și strâmtorile Belts și Sound (COM(2012)0591 – C7-0332/2012 – 2012/0285(COD))
P7_TA(2013)0343A7-0259/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0591),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0332/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2012(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0259/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 septembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului pentru conservarea, prin măsuri tehnice, a resurselor halieutice din Marea Baltică și strâmtorile Belts și Sound

P7_TC1-COD(2012)0285


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului(4) conferă Comisiei competențe în vederea aplicării anumitor dispoziții ale regulamentului respectiv.

(2)  În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, este necesar ca acele competențele conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 să fie aliniate la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)  Este necesar să se confere Comisiei competențe de executare pentru asigurarea unor condiții uniforme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 în ceea ce privește măsurile luate de statele membre aplicabile numai navelor de pescuit care le arborează pavilionul.

(4)  Competența de a adopta norme detaliate pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 nu mai este necesară. Prin urmare, dispozițiile care conferă această competență ar trebui eliminate.

(5)  Este necesar să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a modifica normele referitoare la construcția anumitor unelte. Aceste modificări ar trebui să reflecte schimbările produse în ceea ce privește selectivitatea activităților de pescuit, noile cunoștințe tehnice legate de materialele din care sunt realizate uneltele sau modificările privind greementul uneltelor susceptibile să îmbunătățească selectivitatea acestora.

(6)  Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor pregătitoare pentru adoptarea actelor delegate, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(7)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2187/2005 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 2187/2005 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 26, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) În cazul în care concluzionează că măsurile nu respectă condițiile stabilite la alineatul (1), Comisia adoptă o decizie un act de punere în aplicare prin care cere statului membru să le retragă sau să le modifice”. [AM 1]

"

2.  Articolul 28 se elimină.

3.  Articolul 29 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 29

Modificarea apendicelor 1 și 2 de la anexa II

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 29a pentru a modifica sau completa apendicele 1 și 2 de la anexa II prin adaptarea specificațiilor uneltelor:

   (a) la modificările selectivității;
   (b) la îmbunătățirea cunoștințelor tehnice asupra noilor materiale din care sunt realizate uneltele;
   (c) la modificările legate de greementul uneltelor care îmbunătățesc selectivitatea acestora”.

"

4.  Se inserează următorul articol:"

„Articolul 29a

Exercitarea delegării

(1)  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențe menționată Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 29 se conferă Comisiei pentru o perioadă de trei ani de la …(5). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de trei ani. Delegarea de competențe se reînnoiește tacit pentru perioade de timp nedeterminată identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de reînnoiri cel târziu cu trei luni înainte de expirarea fiecărei perioade. [AM 2]

(3)  Delegarea competențelor menționată la articolul 29 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în cuprinsul său. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 29 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la data la care le-a fost notificat actul respectiv sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului”.

"

4a.  Se inserează următorul articol:"

„Articolul 31a

Evaluare și examinare globală

Până la ...(6), Comisia examinează eficiența măsurilor prevăzute în prezentul regulament și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului de modificare a prezentului regulament pentru a garanta compatibilitatea acestuia cu Regulamentul (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului1.

______________

1 Regulamentul (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din … privind politica comună în domeniul pescuitului (JO L …).(7)*

"

[AM 3]

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 44, 15.2.2013, p. 157.
(2)JO C 44, 15.2.2013, p. 157.
(3) Poziţia Parlamentului European din 10 septembrie 2013.
(4)Regulamentul (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului din 21 decembrie 2005 pentru conservarea, prin măsuri tehnice, a resurselor halieutice din Marea Baltică și strâmtorile Belts și Sound, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1434/98 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 88/98 (JO L 349, 31.12.2005, p. 1).
(5)* Data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(6)* Un an de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. .../2013 (privind politica comună în domeniul pescuitului) (a se vedea documentul 2011/0195(COD)).
(7)** Nota de subsol cu referinţa la documentul 2011/0195(COD).


Eficientizarea pieței interne a energiei
PDF 419kWORD 48k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la eficientizarea pieței interne a energiei (2013/2005(INI))
P7_TA(2013)0344A7-0262/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Eficientizarea pieței interne a energiei” și documentele de lucru însoțitoare (COM(2012)0663),

–  având în vedere poziția sa din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie(3),

–  având în vedere Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale(4),

–  având în vedere Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice(5) și de abrogare a Directivei 2003/54/CE,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005,

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică(6),

–  având în vedere Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Decizia nr. 994/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011, intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012, intitulată „Actul privind piața unică II – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2012, intitulată „Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană”(COM(2012)0271),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010, intitulată „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020”(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la angajarea în relații de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, sustenabilă și competitivă cu energie(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la industria siderurgică din UE(11),

–  având în vedere recomandările Mesei rotunde la nivel înalt din 12 februarie 2013 privind viitorul industriei siderurgice europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la Perspectiva energetică 2050, un viitor cu energie(13),

–  având în vedere Rezoluția sa referitoare la aspecte industriale, energetice și de altă natură legate de gazele de șist și de uleiul de șist(14) și Rezoluția sa referitoare la impactul activităților de extracție a gazelor de șist și a uleiului de șist asupra mediului(15), adoptate la 21 noiembrie 2012,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0262/2013),

A.  întrucât statele membre s-au angajat să respecte termene-limită clare, și anume 2014 pentru finalizarea pieței interne a energiei și 2015 pentru eliminarea „insulelor energetice” din UE;

B.  întrucât o piață internă a energiei finalizată este indispensabilă pentru securitatea și sustenabilitatea energetică globală a Uniunii și are o valoare esențială pentru competitivitatea, creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă la nivel global din Uniune, așa cum au confirmat Actul privind piața unică II și Strategia Europa 2020;

C.  întrucât Strategia Energie 2020 a Comisiei se bazează pe estimări ale valorii investițiilor necesare în sectorul energetic ce se ridică la 1000 de miliarde EUR până în 2020, din care 540 de miliarde EUR sunt pentru producția de energie și 210 miliarde EUR pentru rețelele de energie electrică și gaze de importanță europeană;

D.  întrucât Perspectiva energetică 2050 subliniază că integrarea deplină a rețelelor energetice ale Europei și deschiderea piețelor energiei sunt esențiale pentru menținerea echilibrului între securitatea energetică, competitivitate, rentabilitate, o economie sustenabilă și interesele consumatorilor; întrucât în Perspectiva energetică 2050 se afirmă că eficiența energetică, energia din surse regenerabile și infrastructura energetică sunt opțiunile „fără regrete”;

E.  întrucât ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul mixului energetic din Europa este în creștere pe termen scurt, mediu și lung; întrucât integrarea la scară largă a energiei din surse regenerabile presupune o adaptare a rețelei și creșterea flexibilității;

F.  întrucât o piață unică a energiei va permite Uniunii să adopte o poziție unitară în relația cu partenerii externi și să asigure condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile din UE și din afara UE, asigurând, de asemenea, standarde sociale și de mediu și acționând în scopul reciprocității în țările terțe;

G.  întrucât trebuie introdus un sistem care să permită statelor membre să facă schimb de informații privind acordurile de aprovizionare cu energie încheiate cu țările terțe;

H.  întrucât o piață internă a energiei la nivel european și piețele energiei de la nivel național din cadrul acesteia trebuie să fie competitive și să ofere posibilitatea de a alege cu adevărat și informații transparente tuturor consumatorilor, aceștia având un rol esențial pe piața energiei; întrucât finalizarea pieței interne a energiei este fundamentală pentru reducerea costurilor și a prețurilor energiei la niveluri rezonabile și competitive pe termen scurt, mediu și lung; întrucât, adesea, pe piețele energiei prețurile reduse nu ajung la consumatori;

I.  întrucât o comunitate europeană a energiei, care aplică metoda comunitară, trebuie să se bazeze pe o puternică piață comună a energiei, pe coordonarea achiziției de energie în afara UE și pe finanțarea europeană comună a tehnologiilor energetice sustenabile noi, în special în domeniul cercetării și al inovării;

J.  întrucât s-au înregistrat anumite progrese în privința cooperării transfrontaliere consolidate, a eliminării parțiale a insulelor energetice și a prevenirii întreruperilor în aprovizionare,

1.  salută, la nivel general, comunicarea și planul de acțiune care o însoțește, acestea rezumând progresele realizate până în prezent și provocările ce ne așteaptă în legătură cu finalizarea pieței interne a energiei;

2.  admite faptul că tendința de creștere a prețurilor la energie va persista probabil, având în vedere că prețurile depind, în prezent, în cazul gazului, de prețul barilului de petrol și, în cazul energiei electrice, de prețurile volatile ale combustibilului și sunt în continuare afectate de dependența Europei de importurile de petrol și gaze, de impactul măsurilor de intervenție, de măsurile insuficiente luate în vederea promovării eficienței energetice și de lipsa investițiilor necesare pentru întreținerea și modernizarea sistemelor energetice (incluzând fluxurile inversate și interconexiunile) în vederea garantării unor niveluri ridicate de securitate a aprovizionării și a facilitării integrării SRE; susține, prin urmare, decuplarea mecanismului de stabilire a prețului gazelor de indexarea prețului petrolului în favoarea unor alternative mai flexibile, respectând, totodată, libertatea schimbului comercial;

3.  subliniază că dezvoltarea resurselor autohtone va determina apariția de noi centre de comercializare în UE, precum și de noi piețe la vedere pentru gaze și energie electrică, oferind astfel UE și statelor membre o șansă reală de a-și stabili propriile prețuri la energie, inclusiv la nivel regional și local;

4.  recunoaște valoarea adăugată europeană a unei mai bune coordonări a politicilor energetice și cooperări între statele membre, într-un spirit de solidaritate, și a creării unor sisteme energetice transfrontaliere eficiente și sigure, creând astfel sinergii prin îmbunătățirea gestionării cererii și a ofertei de energie, facilitată prin tehnologii inteligente la nivelul sistemelor de distribuție;

5.  subliniază importanța piețelor regionale și a cooperării dintre statele membre pentru eliminarea obstacolelor, accelerarea procesului de integrare și îmbunătățirea eficienței rețelei;

6.  își reiterează sprijinul pentru crearea unei Comunități Europene a Energiei din care să facă parte statele membre ale UE și invită Comisia și Consiliul European să prezinte un raport cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește realizarea acesteia;

Piața orientată către consumator

7.  subliniază că în centrul pieței interne a energiei favorabile utilizatorului și transparente se află consumatorii finali de energie, persoanele fizice, IMM-urile și industria; subliniază că aceștia trebuie, ca atare, protejați în mod corespunzător și informați în mod corect, având un acces facil la informații, astfel încât să-și poată exercita pe deplin drepturile și, în același timp, trebuie încurajați să joace un rol mai activ în stimularea concurenței pe piață, transformându-se din beneficiari pasivi ai serviciilor în consumatori și „prosumatori” informați activi;

8.  subliniază importanța asigurării unei piețe a energiei competitive, gestionate cu ușurință și transparente, care să ofere posibilitatea de a alege cu adevărat și prețuri competitive consumatorilor și care să furnizeze tuturor consumatorilor de energie din UE, actuali și viitori, modalități sigure, sustenabile, accesibile și fiabile de producere a energiei, ținând, totodată, seama de interesele generațiilor viitoare;

9.  consideră că o participare la scară mai largă a consumatorilor va fi facilitată de cooperativele locale pentru energie din surse regenerabile, de inițiativele și intermediarii de tranziție colectivă sau de alți factori favorizanți precum stocarea descentralizată și aparatele inteligente; consideră că acești factori favorizanți vor ajuta consumatorii să înțeleagă și să-și gestioneze mai bine consumul de energie și să devină astfel mai flexibili și mai receptivi (atât din perspectiva cererii, cât și a ofertei) și că aceștia pot consolida accesul la sursele regenerabile de energie și genera investițiile financiare necesare;

10.  atrage atenția asupra avantajelor aplicării unor tarife variabile de utilizare a rețelelor pentru a încuraja clienții să consume energie în afara perioadelor de vârf în vederea promovării unei utilizări durabile a energiei;

11.  consideră că tehnologiile inteligente trebuie să furnizeze consumatorilor informații corecte, ușor de înțeles și de utilizat pentru a-i ajuta să-și gestioneze consumul și producția de energie; consideră, prin urmare, că tehnologiile inteligente trebuie completate de gestionarea online și dinamică a rețelelor de transport și distribuție, cuprinzând servicii cum ar fi servicii de asistență de rețea, răspunsul voluntar din partea cererii, servicii legate de eficiența energetică, soluții de microgenerare și de stocare și brokeri locali sau casnici; subliniază însă că nivelurile consumului de energie necesare pentru ca aceste contoare inteligente să producă avantaje economice trebuie verificate în mod corespunzător și că acei consumatori care au un consum sub aceste niveluri nu trebuie să fie obligați să investească în contoare inteligente;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluțiile care încurajează societățile de telecomunicații să gestioneze date legate de rețele de distribuție, deoarece o astfel de responsabilitate din partea acestora ridică semne de întrebare serioase cu privire la protecția datelor și implică riscul ca operatorii să trebuiască să cumpere datele tehnice de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile de operatori de sisteme de distribuție;

13.  recunoaște că penuria de energie aduce cu sine provocări majore în statele membre; subliniază că abordarea universală nu ține seama de diversitatea realităților naționale; consideră, prin urmare, că pentru consumatorii vulnerabili este nevoie de o protecție specială și eficientă și că, în acest scop, trebuie introduse mecanisme adecvate, evitându‑se, totodată, denaturarea pieței; subliniază că există deja măsuri specifice, astfel cum se solicită în cel de-al treilea pachet privind energia;

14.  constată că revoluția gazelor de șist din SUA a redus emisiile de CO2, creând, totodată, un avantaj competitiv semnificativ pentru industria SUA;

Provocările actuale pentru finalizarea pieței interne a energiei

15.  subliniază că piața internă a energiei nu este încă finalizată și că piețele naționale ale energiei nu satisfac nevoile și așteptările consumatorilor, care se confruntă în continuare cu prețuri ridicate, un număr limitat de furnizori, calitatea globală slabă a serviciilor, un nivel adesea prea scăzut de protecție a consumatorilor și dificultăți în ceea ce privește schimbarea furnizorului; subliniază, prin urmare, că este necesar să se construiască o piață mai accesibilă pentru utilizatori, pe care consumatorii să poată avea un rol activ și deveni „prosumatori” pe o piață la nivelul UE pe care sunt informați cu privire la condițiile oferite de fiecare furnizor într-un mod care facilitează efectuarea unor comparații; constată, în acest sens, rolul pe care tranziția colectivă îl joacă în ceea ce privește consolidarea poziției consumatorilor și scăderea facturilor la energie;

16.  consideră că unul dintre principalele obstacole în calea finalizării pieței interne a energiei rămâne faptul că legislația cu privire la această piață nu este pusă în aplicare pe deplin; consideră că extinderea infrastructurii și punerea în aplicare concomitentă a legislației privind piața internă și aplicarea normelor în materie de concurență fac parte din consolidarea necesară a pieței interne;

17.  subliniază că modernizarea infrastructurii energetice existente și construirea de infrastructuri noi, inteligente și flexibile de producție, transport (în special interconexiuni transfrontaliere de gaze și energie electrică), distribuție și stocare, până în 2015, sunt esențiale pentru o piață a energiei stabilă, bine integrată și bine conectată, în care sunt evitate efectele negative, cum ar fi fluxurile de energie electrică neprevăzute, în care este garantată aprovizionarea la prețuri accesibile și competitive, în care este utilizat pe deplin potențialul tuturor surselor sustenabile de energie și potențialul de microgenerare, cogenerare și eficiență, precum și potențialul de gestionare a cererii și de stocare și pe care niciun stat membru nu rămâne izolat de rețelele europene de gaze și electricitate, obiective ce pot fi îndeplinite, între altele, prin integrarea sincronizată a sistemelor de energie electrică izolate în rețelele continentale europene; subliniază că, în paralel cu investițiile în rețelele regionale sau chiar locale, ar trebui făcute investiții la scară largă, având în vedere faptul că energia este produsă tot mai mult la nivel regional/local;

18.  constată, în această privință, că o aprovizionare descentralizată cu energie din surse regenerabile diminuează nevoia de a construi linii de transport noi și, implicit, costurile asociate, având în vedere că tehnologiile descentralizate, care pot fi integrate direct în locuințe, orașe și zone izolate, sunt mult mai apropiate de consumatorii finali;

19.  recunoaște că o creștere a producției de energie electrică din surse regenerabile care nu este însoțită de dezvoltarea corespunzătoare a infrastructurii necesare poate avea ca rezultat fluxuri în buclă transfrontaliere necontrolate și, ca urmare, prețuri la energie necorespunzătoare;

20.  amintește că încă nu a fost realizat obiectivul convenit în cadrul summiturilor Consiliului European din 2002 și 2007 conform căruia statele membre trebuie să atingă un nivel de interconectare la electricitate și gaze echivalent cu cel puțin 10 % din capacitatea lor de producție instalată;

21.  salută observația Comisiei conform căreia viitoarele sisteme energetice ale Europei vor fi caracterizate prin flexibilitate; observă că piețele angro transfrontaliere funcționale sunt în orice moment surse de flexibilitate ușor accesibile; solicită continuarea eforturilor de stimulare a introducerii în viitor a unor tehnologii de stocare a energiei și de sporire a receptivității din partea cererii, elemente care reprezintă surse suplimentare de flexibilitate;

22.  consideră că eficiența energetică este una dintre cele mai sustenabile și rentabile modalități de reducere a facturilor la energie, de consolidare a securității aprovizionării, de reducere a importurilor de combustibili fosili și de evitare a emisiilor de carbon; consideră că orice măsură care promovează eficiența energetică trebuie să corespundă nevoilor consumatorilor, să fie rentabilă și să fie sprijinită prin stimulente adecvate;

23.  subliniază că, potrivit constatărilor Agenției Internaționale a Energiei , măsurile mai îndrăznețe privind eficiența energetică pot reduce cu o treime importurile de gaze ale UE până în 2035, ceea ce corespunde unui volum de 100 de miliarde de metri cubi de gaz;

24.  amintește că sinergiile dintre dezvoltarea, implementarea și întreținerea infrastructurilor de telecomunicații și energie vor juca un rol-cheie în ceea ce privește eforturile de a îndeplini obiectivele Uniunii Europene privind eficiența energetică;

25.  evidențiază nevoia de a continua descentralizarea piețelor energetice europene pentru a asigura concurența și aprovizionarea cu energie electrică la cel mai redus preț posibil;

26.  consideră că investițiile în infrastructură trebuie încurajate printr-un cadru de reglementare stabil, favorabil inovării și previzibil, care nu împiedică funcționarea pieței interne și că fondurile de pensii și investitorii instituționali ar trebui să poată investi în transport, recunoscând că acest lucru este posibil numai dacă este dictat de piață; subliniază însă totodată că, în anumite cazuri specifice, transformările de la nivelul infrastructurii pot avea loc numai dacă se pun la dispoziție fonduri publice pentru a sprijini proiectele-cheie în materie de infrastructură care ar putea să nu fie viabile din punct de vedere comercial; subliniază, în acest sens, importanța mecanismului Conectarea Europei și regretă că partea din bugetul alocat energiei care revine acestui mecanism este mai mică decât suma propusă de Comisie;

27.  solicită să se realizeze studii în care să se analizeze posibilitatea de a crea un fond european de investiții în rețelele de energie;

28.  subliniază că fluidizarea procedurilor de autorizare din statele membre va contribui la dezvoltarea rețelelor de infrastructură și la deblocarea investițiilor; evidențiază faptul că autoritățile locale și regionale ar trebui să joace un rol important în acest sens, prin simplificarea procedurilor de planificare și integrarea infrastructurii energetice în schemele lor de planificare locale și regionale;

29.  subliniază că, în unele cazuri, absența accesului deschis și nediscriminatoriu la infrastructura de transport continuă să împiedice noii participanți să intre în rețea sau, cu adevărat, să concureze pe piață în condiții echitabile cu întreprinderile existente; subliniază că este necesar să se abordeze denaturarea de natură structurală a pieței, care duce la gradul ridicat de concentrare din mai multe state membre;

30.  subliniază, în acest sens, că normele din cel de-al treilea pachet energetic ar trebui aplicate integral și în egală măsură societăților europene și străine; subliniază că orice derogări de la aceste norme acordate de Comisie ar trebui să aibă un domeniu și o durată de aplicare limitate și ar trebui să facă obiectul unei revizuiri din partea Parlamentului și a Consiliului;

31.  subliniază că lipsa de transparență și existența unor practici anticoncurențiale de pe piețele angro de energie subminează încrederea consumatorilor; consideră că este imperios necesar să se înțeleagă procesul de stabilire a prețurilor de pe piețele angro, precum și impactul acestuia asupra facturilor consumatorilor;

32.  sprijină pe deplin măsurile luate în vederea obținerii unor condiții de concurență echitabile, prin crearea unor modele de piață mai descentralizate și mai competitive, având în vedere că acestea oferă mai multe oportunități pentru producătorii locali de energie și pentru noii actori din sectorul industrial;

33.  reamintește că, pentru a împiedica furnizorii tradiționali dominanți să blocheze deschiderea pieței, este important să se faciliteze dezvoltarea de noi modele de afaceri, de exemplu posibilitatea de a încheia simultan contracte cu mai mulți furnizori;

34.  subliniază că un cadru de reglementare stabil pentru producători, autoritățile de reglementare, operatorii de rețele, furnizorii de energie, prestatori de servicii care țin de cerere și, cel mai important, consumatorii finali și „prosumatori” este esențial pentru buna funcționare a pieței interne și pentru atragerea investițiilor pe termen lung în dezvoltarea infrastructurii; subliniază că dezvoltarea codurilor de rețea care să includă norme corecte, nediscriminatorii și echilibrate ar trebui să ducă la armonizarea gestionării, a structurii și a interoperabilității rețelelor; subliniază că este esențială respectarea în întreaga UE a acordurilor privind disocierea rețelelor de transport, producția și furnizarea, inclusiv a acordurilor privind independența autorităților de reglementare din sectorul energiei și cerințele legate de protecția consumatorilor; subliniază, prin urmare, necesitatea de a sprijini și de a dezvolta în continuare rolul Agenției UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), în special atribuția sa de a controla deciziile de reglementare naționale și de a soluționa litigii;

35.  observă că există preocupări legate de faptul că anumite state membre au introdus deja sau intenționează să introducă mecanisme naționale de remunerare a capacității (MRC) pentru a asigura aprovizionarea cu energie electrică, fără a explora pe deplin toate soluțiile alternative posibile, în special în ceea ce privește soluțiile transfrontaliere și resursele de flexibilitate; recunoaște că, deși aceste mecanisme sunt necesare în anumite situații, ele ar putea afecta și denatura structura pieței angro și, dacă sunt elaborate în mod deficitar, ar putea avea efecte de blocare; invită Comisia să asigure o abordare mai coordonată la nivelul UE pentru a garanta faptul că toate aceste MRC sunt necesare, eficiente, transparente, neutre din punct de vedere tehnologic și nediscriminatorii;

36.  regretă că, până în prezent, nu au fost utilizate mecanismele de cooperare introduse de Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile; atrage atenția asupra constatărilor Comisiei, potrivit cărora o mai bună utilizare a posibilităților de cooperare existente ar putea aduce beneficii considerabile, precum stimularea comerțului; invită, prin urmare, statele membre să utilizeze mai bine mecanismele de cooperare, dacă e cazul, și să intensifice comunicarea între ele însele;

37.  recunoaște că, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a-și alege mixul energetic sau necesității unei mai bune coordonări la nivelul UE, UE în ansamblu trebuie să folosească pe deplin potențialul tuturor surselor de energie sustenabile aflate la dispoziția statelor membre, respectând pe deplin cele trei obiective ale politicii energetice ale UE în general, și anume competitivitatea, sustenabilitatea și securitatea aprovizionării;

38.  observă că unele state membre, ca insule energetice, sunt în continuare complet izolate de rețelele europene de gaze și energie electrică și plătesc în continuare un preț mare pentru resursele energetice, ceea ce le afectează competitivitatea; subliniază că, fără investiții substanțiale în infrastructură, statele membre respective nu-și vor putea respecta angajamentul reluat de Consiliul European conform căruia niciun stat membru nu ar trebui să rămână izolat de rețelele UE până în 2015; consideră că Comisia ar trebui, la cererea statelor membre în cauză, să ia parte la negocierile cu furnizorii de energie din afara UE care privesc prețurile la energie, de exemplu în ceea ce privește achiziționarea gazului;

39.  subliniază faptul că solidaritatea între statele membre, stipulată în Tratatul UE, ar trebui să se aplice atât pentru activitățile cotidiene, cât și pentru gestionarea situațiilor de criză ce privesc politicile energetice interne și externe; invită Comisia să furnizeze o definiție clară a „solidarității energetice” pentru a se asigura că aceasta este respectată de către toate statele membre;

40.  subliniază necesitatea de a aborda creșterea estimată a importurilor de gaze și energie electrică din țări terțe în UE pe termen mediu și lung, pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie, împărțirea sarcinilor și o funcționare corectă a pieței interne; reiterează că, pentru unele state membre, această provocare este strâns legată de dependența de importurile de gaze și petrol dintr-o singură țară terță și că, pentru a-i face față, sunt necesare măsuri orientate către diversificarea portofoliului de furnizori, rute și surse de energie; recunoaște că un obiectiv strategic în acest sens este realizarea coridorului sudic pentru transportul gazelor, inclusiv a gazoductului Nabucco și a posibilei legături cu țări din Europa Centrală și de Est, precum și realizarea unor rute de aprovizionare a UE care să poată satisface aproximativ 10-20% din cererea de gaze din UE până în 2020, pentru a asigura fiecărei regiuni europene accesul fizic la cel puțin două surse diferite de gaz;

41.  consideră că o piață internă deschisă și transparentă, în care toate întreprinderile din UE și din țările terțe respectă acquis-ul comunitar din domeniul energiei, poate contribui la consolidarea poziției de negociere a furnizorilor de energie din UE față de concurenții externi, ceea ce este deosebit de important pentru potențialul de continuare a coordonării achizițiilor externe de energie la nivelul UE; invită UE să analizeze posibilitatea înființării unei agenții comune de achiziționare a gazului, și a mecanismelor necesare în acest scop, pentru a contracara poziția de monopol a furnizorilor externi dominanți; subliniază că principiul reciprocității trebuie folosit în vederea orientării relațiilor cu furnizorii de energie ai UE și cu cei din țările terțe; insistă asupra necesității ca, în relațiile cu furnizorii de energie din țările terțe, Comisia să ia în considerare efectele deciziilor sale asupra prețurilor pentru consumatori și să fie transparentă în această privință;

42.  are convingerea că ar trebui acordate mandate de negociere Comisiei pentru proiectele de infrastructură de importanță strategică ce afectează securitatea aprovizionării în ansamblul UE și că aceste mandate ar trebui avute în vedere și în cazul altor acorduri interguvernamentale despre care se crede că au un impact semnificativ asupra obiectivelor pe termen lung ale politicii UE în domeniul energiei, în special în ceea ce privește independența sa energetică; salută, în acest sens, progresul înregistrat în negocierile conduse de Comisie în legătură cu tratatul dintre UE, Azerbaidjan și Turkmenistan privind construirea sistemului transcaspic de conducte;

43.  subliniază că o convergență progresivă a stimulentelor legate de energia din surse regenerabile și de eficiența energetică, și a costurilor auxiliare legate de energie la nivelul tuturor statelor membre, este esențială pentru buna funcționare și eficiența pieței interne a energiei, atât la nivelul angro, cât și la nivelul cu amănuntul, și pentru crearea unor condiții favorabile dezvoltării pe termen lung, și a folosirii la scară largă, a surselor regenerabile de energie;

44.  consideră că, pe termen scurt, grupările regionale alcătuite din state membre învecinate ar trebui să fie încurajate să înlocuiască planurile naționale cu un sistem de sprijin regional armonizat sau unic pentru energia din surse regenerabile;

45.  încurajează statele membre să își revizuiască periodic tarifele fixe pentru energia din surse regenerabile sau alte tarife de sprijin într-un mod transparent, care ar permite ajustarea acestora odată cu scăderea costurilor tehnologice și de aprovizionare;

46.  recunoaște că proiectele de cercetare comune ale UE susținute prin programe-cadru și inițiative precum Planul SET nu au fost utilizate suficient în ceea ce privește dezvoltarea unor noi tehnologii care să faciliteze progrese în domeniile eficienței, al energiei din surse regenerabile, al siguranței și securității centralelor nucleare, al utilizării combustibililor fosili cu emisii reduse și al rețelelor inteligente, toate fiind esențiale pentru piața energiei;

47.  consideră că este important să se înregistreze mai multe progrese în realizarea autostrăzilor de energie electrică ale viitorului, și în special a autostrăzii de energie electrică Sud - Est – Nord (SENEH), care ar contribui, de asemenea, la gestionarea transferului de energie produsă de parcurile fotovoltaice, cum ar fi proiectul Helios, din sud-estul Europei către nord și vest;

Sunt necesare acțiuni urgente

O piață internă a energiei bine integrată, deschisă, bine reglementată și competitivă

48.  invită statele membre să transpună și să implementeze integral și de urgență toată legislația relevantă a UE, în special al treilea pachet legislativ privind energia; îndeamnă Comisia să ia măsuri împotriva statelor membre în care implementarea a fost întârziată nejustificat; salută faptul că Comisia a lansat deja procedurile oficiale de verificare a încălcărilor normelor UE;

49.  subliniază că este necesar să se abordeze cazurile de denaturare a piețelor și de lipsă a transparenței acestora; invită Comisia să-și intensifice eforturile de consolidare a punerii în aplicare a celui de-al treilea pachet privind energia;

50.  solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare efectivă a legislației UE în domeniul energiei, în special a dispozițiilor care creează drepturi esențiale ale consumatorilor, a dispozițiilor privind operatorii de sisteme, autoritățile naționale de reglementare și normele privind concurența și ajutoarele de stat și a celor care vizează reducerea fenomenului fluxurilor în buclă de pe piața internă a energiei electrice, acesta reprezentând o provocare majoră pentru piața internă a energiei, întrucât slăbește securitatea sistemului energetic prin reducerea posibilităților de stocare și a capacității rețelelor; îndeamnă Comisia să folosească mijloacele cele mai adecvate de care dispune pentru a aborda continuarea nerespectării legislației relevante a UE;

51.  constată că, până în prezent, toate penele au fost cauzate de defecțiuni operaționale, nu de lipsa capacității; recunoaște că, din cauza recesiunii economice, a prețurilor mari la gazele naturale și a creșterii ponderii producției de energie electrică intermitentă din surse regenerabile, investitorii din UE se confruntă cu un grad ridicat de incertitudine în ceea ce privește dezvoltarea de capacități flexibile de producție a energiei electrice; invită Comisia să efectueze o evaluare cuprinzătoare a caracterului adecvat al producției pe baza unei metodologii armonizate și să pună la dispoziție orientări cu privire la modalitățile de consolidare a flexibilității și de continuare a aprovizionării;

52.  îndeamnă Comisia și statele membre să coordoneze mai bine proiectele de infrastructură și să planifice împreună dezvoltarea rețelelor, asigurând astfel conectarea și rentabilitatea integrală a sistemelor la nivelul UE, profitând de sinergiile transfrontaliere și de o rețea de infrastructură energetică mai eficientă; subliniază că ar trebui promovată o abordare integrată, care să includă operatorii sistemelor de distribuție; încurajează, în acest sens, Comisia și statele membre să asigure evaluarea, selecția, aprobarea și implementarea rapidă a proiectelor de interes european comun, în special în privința interconexiunilor transfrontaliere de energie electrică și gaze, incluzând mecanismele de flux inversat, a gazului natural lichefiat, precum și a infrastructurii de stocare a energiei și a rețelelor inteligente de transport și distribuție, care sunt esențiale pentru o piață a energiei bine integrată și funcțională;

53.  recomandă Comisiei ca, atunci când implementează bugetul alocat energiei în cadrul mecanismului Conectarea Europei, să acorde prioritate proiectelor cu cel mai mare impact asupra funcționării pieței interne, stimulând astfel concurența, accelerând pătrunderea pe piață a energiei din surse regenerabile, creând interconexiunile transfrontaliere necesare și crescând securitatea aprovizionării;

54.  invită Comisia să efectueze o nouă revizuire a planurilor existente pentru proiectele energetice, în special pentru construcția de noi terminale de gaz natural lichefiat, a căror finalizare va dura peste zece ani, să evalueze beneficiile economice ale acestora, având în vedere terminalele de gaz natural lichefiat aflate deja în construcție sau în stadiu de proiectare în statele membre și care, în viitorul apropiat, vor contribui la securitatea aprovizionării cu energie în statele membre clasificate ca „insule energetice”, precum și să contribuie la finanțarea unor astfel de proiecte;

55.  îndeamnă Comisia și statele membre să instituie un sistem eficient de gestionare a congestionării pentru a încuraja utilizarea eficientă a actualelor capacități de transport al gazelor și al energiei electrice, reducând costul extinderii capacităților de rețea, și pentru a facilita conectarea sporită a surselor de producție regenerabile la rețeaua de energie electrică;

56.  invită statele membre să înceteze să mai folosească, cât se poate de repede, plafoane tarifare sau prețuri cu amănuntul pentru energie reglementate stabilite, la nivel național, sub nivelul costurilor suportate, deoarece astfel de măsuri pot denatura concurența și pune serios în pericol viitoarele investiții în capacitatea și infrastructura din sectorul energetic; subliniază însă că aceste măsuri trebuie, în acest sens, să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor vulnerabili, care nu sunt întotdeauna în măsură să profite de avantajele unei concurențe reale pe piața energiei;

57.  salută hotărârea Comisiei de a asigura respectarea regulilor antitrust și a celor privind ajutoarele de stat de către toate întreprinderile din sectorul energetic și filialele acestora care funcționează pe teritoriul Uniunii Europene, garantând astfel crearea unor condiții echitabile de concurență și de acces pentru toți participanții la piață; invită Comisia să publice orientări privind modalitățile de evaluare a abuzului unei poziții dominante pe piețele de gaze și de energie electrică comis de o societate și să asigure asistență cu privire la cele mai bune practici și experiența obținută în legătură cu sistemele de susținere a energiei din surse regenerabile;

58.  solicită Comisiei să revizuiască normele privind ajutoarele de stat în funcție de măsurile naționale legate de eficiența energetică și de proiectele energetice cofinanțate în cadrul politicii de coeziune, pentru a asigura eligibilitatea mai multor măsuri de acest tip pentru finanțare publică, fapt care ar duce la finalizarea unui număr mai mare de proiecte;

59.  recomandă Comisiei să facă uz de competențele sale în materie de control al ajutoarelor de stat pentru a încuraja dezvoltarea infrastructurilor transfrontaliere; consideră că astfel de interconexiuni ar avea un rol esențial în ceea ce privește creșterea capacității de a folosi resursele vecinilor în cazul unei situații de urgență în materie de energie sau al unui dezechilibru și reducerea, în timp, a subvențiilor;

60.  sprijină ferm eforturile Comisiei, bazate pe activitatea coordonată a ENTSO, de a introduce, până în 2014, coduri și reguli armonizate privind rețeaua conform planului și de a asigura stabilitatea și deschiderea sporită spre inovare ale cadrului de reglementare al pieței interne a energiei;

61.  sprijină ferm măsurile de reglementare luate de ACER și de autoritățile naționale de reglementare pentru a încuraja, a îmbunătăți și a simplifica comerțul transfrontalier cu energie, inclusiv pe piețele pentru aceeași zi, pe piețele pentru ziua următoare și pe piețele de echilibrare, și pentru a reduce decalajul dintre sistemele energetice ale diferitelor state membre, prin promovarea utilizării transparente a interconexiunilor; subliniază că ACER și autoritățile naționale de reglementare au nevoie de un număr adecvat de angajați - cu calificările, experiența și cunoștințele de specialitate necesare - care să exercite atribuțiile legate de monitorizarea tranzacțiilor angro și de identificarea practicilor comerciale bazate pe informații confidențiale și a încercărilor de manipulare a pieței;

62.  invită Comisia, în ceea ce privește piața internă a energiei electrice, să furnizeze urgent o analiză detaliată a caracterului adecvat și flexibil al capacităților de producție naționale pe termen scurt și lung, ținând pe deplin seama de contribuția potențială a tuturor măsurilor flexibile, precum răspunsul la cerere, stocarea energiei și interconexiunile, și să elaboreze un raport privind impactul măsurilor naționale aplicate cu privire la evaluarea capacității și la planificarea dezvoltării pieței interne a energiei și a normelor în materie de concurență, având în vedere consecințele privind securitatea aprovizionării și aspectele transfrontaliere ale acestei politici complementare de structurare a pieței; solicită continuarea eforturilor de introducere viitoare a tehnologiilor de stocare a energiei și de sporire a receptivității din partea cererii, elemente care reprezintă surse suplimentare de flexibilitate;

63.  invită Comisia să pregătească orientări cu privire la utilizarea și la implementarea resurselor de flexibilitate, cum ar fi gestionarea cererii, stocarea și infrastructurile fizice, inclusiv cele transfrontaliere, astfel încât statele membre să poată elabora și pune în aplicare strategii naționale pentru folosirea resurselor de flexibilitate de pe teritoriul lor;

64.  invită Comisia și ENTSO-E să elaboreze o metodologie coerentă și aliniată de asigurare a caracterului adecvat al capacității de producție în Europa, care să includă contribuția pozitivă a surselor regenerabile de energie și, în special, a surselor variabile;

65.  invită Comisia să analizeze noi forme de piețe viitoare ale energiei care, spre deosebire de mecanismele naționale de capacitate existente, ar putea genera fluxuri de venit suplimentar nediscriminatorii pentru investitorii în orice formă de producție de energie și ar putea asigura furnizarea mai rentabilă a serviciilor de flexibilitate în sectorul energiei;

66.  invită Comisia să stabilească norme pentru a promova continuarea dezvoltării unei piețe a serviciilor auxiliare, care să permită participarea tuturor surselor de energie, inclusiv a celor regenerabile;

67.  invită Comisia, statele membre și părțile interesate relevante să ofere stimulente și să sprijine inițiativele și parteneriatele regionale, în vederea unei integrări mai strânse a piețelor, prin stabilirea unor schimburi regionale de energie și înființarea unor centre de comercializare a gazelor și prin norme mai armonizate privind comercializarea gazelor și prin mecanisme de cuplare a piețelor în orice moment, precum și prin adoptarea unui nivel adecvat de lichiditate și transparență a pieței;

68.  subliniază că măsurile legate de piața internă ar trebui să promoveze diversificarea surselor de energie, atât locale, cât și externe, și nu ar trebui să se axeze în primul rând pe continuarea dezvoltării sau a extinderii actualelor rute și rezerve;

69.  atrage atenția asupra dimensiunii externe a pieței energiei, al cărui scop este acela de a facilita statelor membre accesul la surse de energie diverse; invită Comisia să își folosească, prin coordonare cu SEAE, instrumentele de politică externă pentru a promova normele și standardele pieței interne a energiei în legătură cu țările terțe și, în special, cu țările vecine ale UE; îndeamnă Comisia să soluționeze, în cadrul unor dialoguri bilaterale cu țările terțe relevante, chestiunea legată de stabilirea unor norme clare privind gestionarea congestionării de pe conexiunile transfrontaliere de energie electrică și gaze și accesul părților terțe la rețelele de transport; îndeamnă cu tărie Comisia să adopte măsuri de prevenire a practicilor anticoncurențiale ale societăților din țări terțe care ar putea conduce la limitări ale concurenței, la majorarea prețurilor sau la scăderea securității aprovizionării cu energie; invită Comisia să se asigure, în relația cu partenerii externi, că întreprinderile din UE pot concura în condiții egale la nivel mondial; îndeamnă Comisia să consolideze cooperarea cu țările vecine ale UE în domeniul securității nucleare; invită Comisia să fie transparentă cu privire la toți factorii care provoacă probleme în legătură cu punerea în aplicare a celui de-al treilea pachet energetic și să prezinte cifre clare cu privire la efectele acestora asupra prețurilor pentru consumatori;

70.  solicită statelor membre și Comisiei să-și intensifice sprijinul politic și financiar acordat Comunității Energiei și să adopte măsuri suplimentare pentru a sprijini extinderea normelor privind piața internă la Europa de Sud-Est și de Est;

71.  invită Comisia și statele membre, în contextul creării unui mecanism de schimb de informații legate de acordurile interguvernamentale dintre statele membre ale UE și țările terțe în domeniul politicii energetice, să adopte o abordare ambițioasă cu privire la asigurarea faptului că acordurile care contravin legislației privind piața internă nu sunt aplicate; consideră că Comisia ar trebui să fie în măsură să examineze proiectele de acorduri pentru a le evalua compatibilitatea cu acquis-ul comunitar, precum și să participe la negocieri, dacă este cazul;

72.  amintește Comisiei că piața internă nu este independentă de piața globală; solicită Comisiei ca, în ceea ce privește planificarea măsurilor sale legate de piața internă, să ia în considerare pe deplin recomandările Parlamentului cu privire la dimensiunea externă a politicii din domeniul energiei(16); își confirmă sprijinul pentru ideea că numai o piață internă pe deplin funcțională va permite UE să transmită un mesaj unitar la nivel mondial solicită Comisiei să dezvolte și alte măsuri suplimentare în domeniul politicii energetice externe;

73.  consideră că viitorul acord de liber schimb dintre UE și SUA ar trebui să includă și un capitol care să se concentreze pe astfel de aspecte legate de energie, deoarece acestea ar putea afecta piața internă, care să includă, între alte chestiuni: comerțul angro de energie, comerțul de mărfuri, norme de transport maritim al energiei, mecanisme de comercializare a cotelor de emisii, standarde de siguranță privind combustibilii, practici contabile, subvenții acordate de stat pentru energie și transferul de proprietate intelectuală în legătură cu activitățile de explorare, producție și transformare în sectorul energetic și produsele aflate la sfârșitul ciclului lor de viață;

74.  susține mandatul acordat de Consiliul European Comisiei de a prezenta, până la sfârșitul lui 2013, o analiză a structurii prețurilor și a costurilor pentru energie și a factorilor determinați ai acestora în fiecare stat membru, punând un accent deosebit pe impactul asupra gospodăriilor, a IMM-urilor și a industriilor cu consum ridicat de energie și analizând la scară mai largă competitivitatea UE față de omologii săi economici de la nivel mondial; invită, de asemenea, Comisia să monitorizeze în continuu prețurile și costurile pentru energie din statele membre;

75.  invită Comisia și statele membre, în ceea ce privește piața internă a gazelor, să revizuiască toate contractele de gaz bazate pe mecanisme învechite de stabilire a prețurilor și, în special, pe principiul indexării petrolului, care impun prețuri ridicate pentru consumatori și îndeamnă Comisia să ofere sprijin în ceea ce privește analizarea modalităților de renegociere a acestor contracte, nu doar în contextul prelungirii lor; subliniază nevoia de a dezvolta și de a sprijini toate produsele și mecanismele menite să consolideze capacitățile de comercializare a gazului pe termen scurt; subliniază că măsurile menționate anterior sunt esențiale pentru asigurarea unei competitivități reale în ceea ce privește aprovizionarea cu gaz a tuturor consumatorilor de pe piața internă a gazelor;

Sprijinirea și protejarea efectivă a consumatorilor

76.  invită Comisia, statele membre și părțile interesate relevante să îmbunătățească nivelul calității și al accesibilității informațiilor oferite consumatorilor, să le pună la dispoziție metode clare și transparente de facturare, să creeze instrumente de comparare a prețurilor care să le permită să facă alegeri în cunoștință de cauză și să-i informeze cu privire la modurile în care-și pot controla consumul, la posibilitățile pe care le au pentru a economisi energie, la eficiența energetică și la producția la scară redusă; îndeamnă statele membre să pună în aplicare Directiva privind soluționarea alternativă a litigiilor și Regulamentul privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum; salută propunerea Comisiei de a crea o platformă de informare privind drepturile consumatorilor; recomandă Comisiei și statelor membre să desfășoare campanii de informare a consumatorilor în care ar trebui să se implice activ guvernele și organizațiile societății civile;

77.  subliniază că, deși la nivel mondial prețurile la energie au scăzut pe piețele angro, consumatorii continuă să plătească prețuri mari; invită Comisia și statele membre, și autoritățile de reglementare din statele membre, să se asigure că evoluțiile prețurilor de pe piața angro aduc beneficii directe și corespunzătoare consumatorilor;

78.  invită statele membre și Comisia să dezvolte o strategie cuprinzătoare pentru a încuraja participarea activă a consumatorilor și a „prosumatorilor” la piața energiei, printre altele prin includerea lor prin legislația existentă, precum și prin punerea în aplicare a dispozițiilor relevante din Directiva privind eficiența energetică; sugerează ca semnalul de preț de utilizare a rețelelor să fie actualizat în mod regulat pentru a oferi asistența necesară atât actualilor, cât și viitorilor utilizatori și pentru a crea astfel o coerență între dezvoltarea rețelelor și deciziile individuale;

79.  invită Comisia să încurajeze consolidarea cooperării dintre sectoarele energiei și tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și să revizuiască cadrele de reglementare existente pentru încurajarea inovațiilor legate de energie pentru a aduce beneficii tuturor consumatorilor și să faciliteze introducerea într-un mod favorabil utilizatorilor, sigur și fiabil a unor rețele inteligente care să nu impună o sarcină financiară asupra consumatorilor și care să țină cont de caracterul confidențial al datelor legate de aceștia; solicită să aibă loc o cooperare în ceea ce privește dezvoltarea rețelelor inteligente la nivel european, național și regional, precum și elaborarea de standarde europene pentru rețele inteligente;

80.  îndeamnă statele membre, și autoritățile regionale și locale, să includă și să creeze stimulente financiare pentru investițiile în soluții TIC în rețelele inteligente și să aibă ca obiectiv o piață a „prosumatorilor”, care să conducă la o mai mare flexibilitate, la eficiență energetică/economii de energie și la participarea la piață a actorilor de pe partea cererii;

81.  așteaptă cu interes orientările Comisiei menite să ajute la stabilirea unor obiective de politică ambițioase cu privire la consumatorii vulnerabili, care vor sprijini statele membre să-și definească mai bine abordarea față de această categorie de consumatori; invită Comisia să pregătească aceste orientări ținând seama în mod corespunzător de mecanismele și instrumentele naționale existente pentru protejarea acestor consumatori pentru a obține o abordare mai coerentă și mai cuprinzătoare la nivelul UE, statele membre fiind cele care selectează cele mai potrivite instrumente de acordare a acestui sprijin; adaugă faptul că serviciile de consiliere cuprinzătoare destinate acestei categorii de consumatori și schimbul de bune practici pot avea un rol important;

82.  salută apropiata analiză a Comisiei privind penuria de energie în UE; consideră că, în cadrul acestei analize, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că această combatere a penuriei de energie devine parte din pachetul de servicii sociale pentru Europa, de exemplu prin fondurile sociale și de coeziune; menționează că actualele și noile programe privind eficiența energetică ar trebui să includă întotdeauna orientarea atenției spre grupurile cu venituri reduse;

83.  îndeamnă Comisia să elaboreze și să recomande un concept adecvat de piață cu amănuntul orientat spre furnizor pentru a armoniza piețele cu amănuntul europene și a reduce astfel sarcina administrativă a consumatorilor, furnizorii percepând toate taxele direct pe factura de energie electrică;

Contribuția la depășirea viitoarelor provocări în domeniul energiei și al climei

84.  invită statele membre, Comisia și părțile interesate relevante să transforme sistemele necesare de sprijin pentru toți producătorii de energie în mecanisme transparente, previzibile, omogene și orientate către piață, imediat ce este posibil, pentru a crea o piață comună pentru elementele de sprijin solicitate, cum ar fi eficiența energetică, „prosumatorii”, cogenerarea, energia din surse regenerabile și serviciile de asistență de rețea, într-un mod care să asigure compatibilitatea acestora și prin care să se evite suprapunerile; invită Comisia să prezinte orientări referitoare la mecanismele de sprijin pentru energia din surse regenerabile eficiente și rentabile;

85.  invită Comisia, statele membre și autoritățile naționale de reglementare să revizuiască indicatorii utilizați pentru măsurarea gradului de concurență de pe piețele energiei și să includă indicatori precum proporția consumatorilor la cele mai ieftine tarife, capacitatea noilor societăți de a intra pe piață și nivelurile de servicii destinate clienților și de inovare, având în vedere că toate aceste elemente vor contribui la crearea unei imagini reale cu privire la nivelul competitivității de pe piață;

86.  în ceea ce privește piața internă a energiei electrice, invită Comisia să examineze atent implicațiile integrării în rețelele de energie a proporției din ce în ce mai ridicate de energie din surse regenerabile în ceea ce privește sprijinul financiar, cerințele tehnice la nivelul întregului sistem și structurarea pieței; subliniază că lipsa unei abordări coordonate a acestor surse a împiedicat până în prezent integrarea lor în sistemele energetice europene; subliniază faptul că rețeaua energetică și infrastructurile de stocare europene existente trebuie adaptate la contribuția producției descentralizate din surse regenerabile; subliniază importanța gazelor ca un combustibil de rezervă în ceea ce privește abordarea naturii variabile a producției de energie electrică din surse regenerabile și solicită Comisiei să analizeze care este nivelul de flexibilitate necesar în sistemul electric (rețele inteligente, gestionarea cererii, stocarea și capacitatea de rezervă flexibilă); consideră că acumularea prin pompare joacă un rol important în stocarea energiei electrice;

87.  solicită Comisiei să utilizeze în continuare fondurile de dezvoltare regională, fondurile de coeziune și alte fonduri structurale ale UE pentru a sprijini crearea de rețele inteligente de gaze și energie electrică în următoarea perioadă pentru a absorbi mai bine noi tipuri și surse de energie și pentru modernizarea tuturor regiunilor Europei; consideră că și operatorii sistemelor de distribuție ar trebui încurajați să accepte adaptările la rețelele lor;

88.  invită Comisia și statele membre să promoveze stimulente pentru a debloca posibilitățile neexplorate de microgenerare și să acorde atenție necesității de a dezvolta în continuare cogenerarea, ca unul dintre cele mai eficient moduri de a produce energie electrică și termică, și să își bazeze această opțiune pe implementarea la scară largă a încălzirii și a răcirii centralizate eficiente;

89.  subliniază potențialul cogenerării de energie termică și electrică/ al încălzirii și răcirii centralizate de a permite creșterea ponderii energiei electrice intermitente prin creșterea flexibilității și a rezistenței pe piața energiei și prin asigurarea unei stocări economice a energiei pentru surplusul de energie electrică; invită Comisia să abordeze și să recompenseze această abilitate în viitoarea sa inițiativă privind CMR, precum și să sprijine acest tip de integrare și echilibrare între sectoare în cadrul programului Orizont 2020;

90.  invită Comisia să inițieze un studiu în care să analizeze noi modele rentabile pentru piața europeană a energiei electrice pentru a asigura faptul că la consumatori ajunge o energie electrică la prețuri rezonabile și pentru a preveni scurgerile de carbon;

91.  salută activitatea desfășurată pentru a transforma cercetarea în domeniul energetic într-o prioritate a programului Orizont 2020 și invită statele membre să exploateze pe deplin avantajele acestui domeniu de programare; încurajează Comisia și statele membre să susțină cercetarea legată de tehnologiile energetice inovatoare și dezvoltarea acestora și să îmbunătățească tehnologiile actuale care nu intră în cadrul programului Orizont 2020 și al proiectelor Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT); îndeamnă statele membre să creeze sinergii între programele de cercetare ale UE și cele naționale, recunoscând faptul că cercetarea reprezintă singura cale spre reducerea emisiilor, îmbunătățirea securității energetice, consolidarea poziției competitive a industriei din UE pe piața mondială, păstrarea poziției de lider a UE în domeniul tehnologic și susținerea agendei europene pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă; subliniază necesitatea de a oferi industriei certitudine juridică și după 2020;

92.  îndeamnă Comisia să pună la dispoziție resurse suficiente pentru dezvoltarea rețelelor inteligente de distribuție, care reprezintă cel mai rentabil mod de pătrundere la scară largă a producției descentralizate din surse regenerabile de energie, asigurând, totodată, securitatea aprovizionării și folosirea optimă a potențialului de economisire a energiei;

93.  observă că actualul sistem, caracterizat printr-o piață internă fragmentată, presupune provocări în ceea ce privește gradul de stabilitate pe termen lung pentru societăți și investitori, fapt care ar putea duce la închiderea instalațiilor și la nesiguranță cu privire la locurile de muncă și la capacitate; solicită Comisiei să efectueze o evaluare independentă a viitorului pieței interne a energiei electrice și a gazelor, pe care investițiile, ocuparea forței de muncă din sector, mediul și protecția consumatorilor să aibă un rol central; solicită ca această evaluare să fie finalizată până în martie 2014 și să aibă un caracter cuprinzător, incluzând punctele de vedere ale părților interesate, cum ar fi partenerii sociali, reprezentanții gospodăriilor cu venituri reduse, organizațiile de protecție a mediului și IMM-urile;

o
o   o

94.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0061.
(2) JO L 295, 12.11.2010, p.1.
(3) JO L 326, 8.12.2011, p.1.
(4) JO L 211, 14.8.2009, p. 94.
(5) JO L 211, 14.8.2009, p. 55.
(6) JO L 315, 14.11.2012, p. 1.
(7) JO L 172, 2.7.2009, p. 18.
(8) JO L 299, 27.10.2012, p. 13.
(9) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 64.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2012)0238.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0509.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2012)0086.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2013)0088.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0444.
(15) Texte adoptate, P7_TA(2012)0443.
(16) Texte adoptate, P7_TA(2012)0238.


Aplicarea şi impactul măsurilor de eficienţă energetică în cadrul politicii de coeziune
PDF 471kWORD 40k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la aplicarea și impactul măsurilor de eficiență energetică în cadrul politicii de coeziune (2013/2038(INI))
P7_TA(2013)0345A7-0271/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 194 din TFUE,

–  având în vedere articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 3 din TUE,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94,

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE,

–  având în vedere Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 18 aprilie 2013, intitulat „Sprijinul financiar pentru eficiența energetică a clădirilor” (COM(2013)0225),

–  având în vedere capitolul 5 („Diferențele pronunțate la nivel european în materie de energie curată și sărăcie energetică”) din raportul Institutului european al sindicatelor (ETUI) „Benchmarking Working Europe 2013” (Bruxelles 2013),

–  având în vedere Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului,

–  având în vedere rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale în Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere Raportul Consiliului din 4 martie 2013, intitulat „Implementarea semestrului european (raport de sinteză)” (6754/13),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020” (COM(2011)0017),

–  având în vedere Cartea statistică de buzunar a Comisiei din 2012, intitulată „Energia UE în cifre”(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008, intitulată „Politica de coeziune: investiții în economia reală” (COM(2008)0876),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006, intitulată „Planul de acțiune pentru eficiența energetică: realizarea potențialului” (COM(2006)0545),

–  având în vedere Raportul special nr. 21/2012 al Curții de Conturi, intitulat „Raportul cost-eficacitate al investițiilor în eficiența energetică efectuate în cadrul politicii de coeziune”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la un plan european de relansare economică(3),

–  având în vedere raportul furnizat de KfW Research, intitulat „Impactul asupra bugetelor publice al programelor promoționale ale KfW în domeniul construcției și reabilitării eficiente din punct de vedere energetic”(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2013 referitoare la rolul politicii de coeziune a UE și al actorilor săi în punerea în aplicare a noii politici energetice europene(5),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor(6),

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 aprilie 2013, intitulat „Politica de coeziune: Raport strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013” (COM(2013)0210),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 4 mai 2012, intitulat „Eficiența energetică în orașe și regiuni, cu un accent deosebit pe diferențele dintre districtele rurale și cele urbane”(7),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 14 decembrie 2011, intitulat „Eficiența energetică”(8),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (CESE), intitulat „Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind eficiența energetică ”(9),

–  având în vedere documentul de politică al MARIE/ELIH-MED (Mediterranean Building Rethinking for Energy Efficiency Improvement/Energy Efficiency in Low Income Housing in the Mediterranean), intitulat „Îmbunătățirea cooperării transnaționale în cadrul Programului MED – soluții la provocările în materie de eficiență energetică a clădirilor”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Planul 2011 pentru eficiență energetică” (COM(2011)0109),

–  având în vedere recomandările Fondurilor structurale și de coeziune pentru investiții în energia durabilă (SF Energy Invest), intitulate „Recomandări practice pentru creșterea cotei investițiilor în energia durabilă în cadrul următoarei perioade de programare a FSC 2014-2020”(10),

–  având în vedere Raportul prezentat Comisiei de Ismeri Europa, intitulat „Rețeaua experților pentru evaluarea performanțelor politicii de coeziune 2007-2013 – Sinteza rapoartelor naționale 2011 – energia din surse regenerabile și eficiența energetică a locuințelor”,

–  având în vedere Cartea Verde a Comisiei din 27 martie 2013, intitulată „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei ” (COM(2013)0169),

–  având în vedere studiul efectuat de Copenhagen Economics, intitulat „Numeroasele beneficii ale investițiilor în renovarea clădirilor în mod eficient din punct de vedere energetic”(11),

–  având în vedere contribuția Comisiei la reuniunea Consiliului European din 22 mai 2013 intitulat „Provocările și politica în domeniul energiei”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0271/2013),

A.  întrucât îmbunătățirea eficienței energetice înseamnă utilizarea unor cantități mai mici de energie, menținându-se în același timp un nivel echivalent al activității sau al serviciilor economice(12);

B.  întrucât promovarea eficienței energetice este stabilită la articolul 194 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în contextul instituirii și funcționării pieței interne și din perspectiva necesității de a conserva și îmbunătăți mediul;

C.  întrucât eficiența energetică reprezintă o prioritate-cheie pentru Comisie și pentru statele membre, astfel cum o ilustrează și obiectivul Strategiei UE 2020 de a spori eficiența energetică cu 20%;

D.  deoarece diminuarea consumului prin eficiența energetică este cel mai durabil mod de a reduce dependența de combustibilii fosili, generând astfel o reducere de aproximativ 25 % a importurilor;

E.  întrucât o cantitate semnificativă de energie provine încă din hidrocarburi care, pe durata arderii, degajă emisii de gaze cu efect de seră;

F.  întrucât investițiile în eficiența energetică pot aduce beneficii economice, sociale și de mediu regiunilor europene;

G.  întrucât punerea în aplicare la timp și în mod eficient din punct de vedere al costurilor a Directivei privind eficiența energetică are potențialul de a reduce semnificativ consumul de energie, de a reduce dependența de importurile de combustibili fosili, de a crea noi locuri de muncă, de a asigura protecție socială și de a eradica sărăcia energetică;

H.  întrucât, în actuala perioadă de programare 2007-2013, eficienței energetice, cogenerării și gestionării energiei li s-au alocat 5,5 miliarde EUR în cadrul bugetului aferent politicii de coeziune;

I.  întrucât, conform celui mai recent raport al Comisiei(13), până la sfârșitul lui 2011, aproximativ 3,8 miliarde EUR fuseseră alocate unor proiecte specifice care vizau eficiența energetică, inclusiv fonduri de tip revolving, a căror rată de punere în aplicare a fost de 68 %; întrucât din raport reiese, de asemenea, că rata punerii în aplicare a fost inegală pe teritoriul Uniunii;

J.  întrucât, în Raportul său de sinteză din martie 2013(14), Consiliul a identificat printre factorii care afectează negativ dezvoltarea eficienței energetice lipsa informării adecvate și a stimulentelor financiare, lipsa vizibilității măsurilor pentru eficiența energetică și punerea în aplicare neadecvată a legislației existente, precizând că acești factori sunt mai degrabă de natură practică, și nu țin neapărat de reglementare;

K.  întrucât suma minimă disponibilă pentru finanțarea de proiecte în cadrul instrumentului de Asistență europeană pentru energie locală (ELENA) este de 50 de milioane EUR, iar din programul Energie inteligentă minimul depășește 6 milioane EUR, sumă mai mare decât cea pentru multe proiecte din comunitățile mici și rurale,

Observații generale

1.  subliniază faptul că, în actuala perioadă de criză și în situația în care Uniunea importă peste 50 % din necesarul de energie, îmbunătățirea eficienței energetice într-o manieră rentabilă poate avea o contribuție importantă la stimularea competitivității Uniunii, crearea de locuri de muncă și creșterea la nivel local și regional și ar putea reprezenta o opțiune în care toate părțile ar avea de câștigat în lupta împotriva schimbărilor climatice și în privința cheltuielilor energetice ridicate;

2.  sprijină angajamentul UE de a realiza obiectivul de sporire a eficienței energetice cu 20 % până în 2020; subliniază faptul că o punere în aplicare adecvată și în timp util a Directivei privind eficiența energetică și a instrumentelor sale, în conformitate cu circumstanțele naționale individuale, ar face ca statele membre să se redreseze, astfel încât obiectivul de 20% să poată fi atins; în acest context, îndeamnă statele membre să depună eforturi suplimentare în vederea realizării obiectivului Strategiei Europa 2020 și să pregătească terenul pentru economii viitoare, după această dată;

3.  ia act de faptul că fondurile structurale și de investiții europene ar putea contribui la crearea de stimulente pentru investițiile private în produse, moduri de transport, clădiri, industrii, activități și servicii eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv servicii în materie de eficiență energetică, și ar putea ajuta în reducerea cheltuielilor cu facturile de energie ale autorităților publice, oferind un randament mai bun al banilor publici; salută propunerea de prioritizare a eficienței energetice în cadrul capitolului cercetare energetică din programul Orizont 2020;

4.  subliniază experiența dobândită în perioada financiară actuală care arată că resursele financiare alocate eficienței energetice din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene nu pot fi complet valorificate; subliniază, prin urmare, că în cadrul financiar 2014-2020, care prevede o cotă chiar mai mare de fonduri pentru eficiența energetică, trebuie să se acorde atenție facilitării accesului autorităților locale și regionale la aceste fonduri;

5.  subliniază că statele membre ar trebui să considere utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene pentru eficiență energetică drept o oportunitate de investiții cu un puternic efect de pârghie, și nu drept o cheltuială; invită Comisia să revizuiască normele privind ajutoarele de stat, pentru a permite o finanțare națională mai mare a eficienței energetice, alături de investițiile europene;

6.  subliniază importanța pe care o au politica de coeziune și resursele financiare alocate acesteia pentru dezvoltarea completă a rețelelor inteligente care duc la sisteme energetice mai eficiente în regiuni, reducând consumul de energie și pierderile de energie;

7.  subliniază că autoritățile locale și regionale trebuie să dispună de competențe și responsabilități adecvate, nu doar în ceea ce privește aprovizionarea și utilizarea energiei, ci și pentru atingerea obiectivelor în materie de eficiență energetică;

8.  solicită Comisiei să sporească gradul de securitate juridică în ceea ce privește normele privind acordarea ajutoarelor de stat la nivel regional (ASR) pentru construcția de locuințe sociale care respectă normele de eficiență energetică și pentru investiții în clădiri durabile și în energie;

9.  reamintește că, potrivit unor cercetări academice, în 2010, aproape 9 % dintre cetățenii din UE, Norvegia și Elveția (52,08 milioane de oameni) nu își puteau încălzi casele în mod adecvat; ia act de faptul că sărăcia energetică este un fenomen grav în noile state membre și este cauzată, în cele mai multe cazuri, de gospodăriile izolate în mod necorespunzător; invită Comisia să examineze în detaliu legăturile dintre promovarea eficienței energetice, sărăcia energetică și consumatorii vulnerabili; subliniază că economiile făcute prin măsuri de eficiență energetică trebuie să se reflecte la nivelul consumatorilor, prin facturi mai reduse;

10.  reamintește că potențialul de eficiență energetică nu este încă valorificat în mod eficient în anumite sectoare ale economiei, precum construcțiile și transporturile, și sumele alocate din fondurile structurale sau din fondul de coeziune sau alte forme de investiții pentru creșterea eficienței energetice ar trebui să reprezinte o oportunitate de creștere a ocupării forței de muncă în aceste sectoare;

11.  subliniază necesitatea de a asigura faptul că la construcția și renovarea locuințelor sociale se are în vedere îndeplinirea standardelor și obiectivelor de eficiență energetică; ținând seama de principiul subsidiarității, invită statele membre și toate părțile interesate să ia în considerare locuințele sociale în cadrul programelor naționale de reformă și în formularea priorităților strategice în cadrul acordurilor de parteneriat în viitoarea perioadă de programare 2014-2020; reamintește statelor membre, în acest context, dispozițiile prevăzute la articolul 20 din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică;

12.  recunoaște că unul dintre cele mai mari obstacole în calea realizării economiilor de energie la nivel local și regional îl reprezintă necesitatea investițiilor în avans; este convins că orice măsură luată la nivelul UE ar trebui să țină seama în mod corespunzător de implicațiile asupra municipalităților și regiunilor, precum și de restricțiile bugetare ale acestora; recomandă în acest sens consultarea reprezentanților locali și regionali în stabilirea direcțiilor de dezvoltare în domeniul energetic și susținerea financiară a programelor dezvoltate la nivel local și regional pentru utilizarea resurselor energetice existente;

13.  reamintește că Parlamentul a adoptat deja raportul referitor la rolul politicii de coeziune a UE și al actorilor săi în aplicarea noii politici europene în domeniul energiei, iar acest raport acoperă și aspecte legate de eficiența energetică;

Perioada de programare 2014-2020 și modificările legislative

14.  indică faptul că primul obiectiv al politicii de coeziune rămâne reducerea diferențelor economice, sociale și teritoriale dintre regiuni și consideră că politicile de eficiență energetică nu ar trebui să interfereze cu acest obiectiv; subliniază că unele din cele mai sărace regiuni ale UE pot avea priorități diferite și solicită realizarea de investiții, în primul rând, în alte domenii; subliniază că puterea politicii de coeziune este dată de flexibilitatea sa și de administrarea decentralizată a fondurilor la nivel local;

15.  reamintește modificarea din 2009 a regulamentului privind Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) în ceea ce privește eficiența energetică, în urma căreia locuințele au devenit eligibile pentru sprijin în toate regiunile UE, fiind stabilit un plafon de 4%; ia act de faptul că, în urma unei modificări recente a dispozițiilor, și anume, modificarea programelor operaționale, efectuată pe parcursul perioadei de programare, această acțiune de politică nu a avut drept rezultat o creștere substanțială a fondurilor redirecționate către acest obiectiv; remarcă faptul că, întrucât această modificare nu a fost susținută prin noi fonduri UE suplimentare, unele state membre au respins această oportunitate, în timp ce în alte state s‑a constatat o legătură semnificativă între absorbția scăzută a fondurilor și rolurile administrative insuficiente; subliniază importanța clarității juridice în ceea ce privește măsurile în materie de eficiență energetică înainte și pe parcursul perioadei de programare 2014-2020;

16.  salută noile oportunități oferite de FEDER și de fondul de coeziune în cadrul perioadei de programare 2014-2020, precum și sporirea rolului lor în realizarea obiectivelor în materie de eficiență energetică; sprijină îndeosebi viitorul rol al finanțării politicii de coeziune pentru întregul sector al clădirilor, inclusiv al locuințelor;

17.  îndeamnă statele membre să instituie prin programele lor operaționale formalități simple, lipsite de birocrație, pentru utilizarea fondurilor prevăzute pentru îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor;

18.  îndeamnă statele membre să asigure accesul direct al municipalităților la fondurile prevăzute pentru îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor, în cadrul unui sistem descentralizat;

19.  recunoaște rezultatul negocierilor privind Regulamentul FEDER în ceea ce privește sumele procentuale minime alocate diferitelor obiective tematice pentru fiecare categorie de regiuni, ceea ce ar garanta o creștere importantă a sumelor alocate eficienței energetice și resurselor regenerabile de energie; reamintește faptul că stabilirea unor cote minime ambițioase este crucială pentru mobilizarea cu mai mare ușurință a actorilor locali, contribuind la crearea unor programe stabile pe termen lung;

20.  salută propunerea Comisiei de a extinde utilizarea instrumentelor financiare inovatoare în cadrul perioadei de programare 2014-2020 la toate obiectivele tematice, inclusiv eficiența energetică;

21.  sprijină propunerile Comisiei de simplificare a fondurilor structurale și de investiții europene în cadrul perioadei de programare 2014-2020; consideră că, după încheierea negocierilor legate de Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC), ar trebui să se pună în aplicare cu succes utilizarea mai multor fonduri, ceea ce ar aduce numeroase beneficii proiectelor în materie de eficiență energetică;

22.  salută progresele realizate în cadrul negocierilor RDC în ceea ce privește acordurile de parteneriat; în acest sens, invită statele membre și autoritățile de gestionare să lucreze cu experți din domeniul eficienței energetice pentru o mai bună utilizare a acestui mecanism la elaborarea programelor operaționale (PO);

23.  încurajează statele membre să consolideze legăturile dintre Planurile naționale de acțiune pentru eficiența energetică și programele operaționale cu scopul de a se asigura că fondurile structurale și de investiții europene vor face parte dintr-o strategie coerentă, răspunzând, în același timp, nevoilor teritoriale; subliniază faptul că principalul scop al eficienței energetice ar trebui să fie realizarea autonomiei energetice la nivel regional și local;

24.  consideră că măsurile UE ar trebui să sprijine eficiența energetică în fazele de producție, distribuție și consum al energiei; ia act de faptul că, deși finanțarea destinată energiei din fondurile politicii de coeziune vizează în prezent în principal sursele regenerabile de energie(15), trebuie să se ajungă la o situație mai echilibrată, în care proiectele din domeniul eficienței energetice să beneficieze de un procent mai mare din fonduri;

25.  subliniază că specificațiile excesive și obiectivele obligatorii în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor privind eficiența energetică pot crește cheltuielile autorităților locale și regionale cu punerea în aplicare a acestor măsuri și pot impune costuri suplimentare pentru consumatori;

26.  subliniază importanța integrării unei dimensiuni legate de eficiența energetică în strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă, pe care statele membre și regiunile lor vor trebui să le dezvolte pentru a accesa fondurile pentru inovare din cadrul viitoarei politici de coeziune;

27.  reamintește statelor membre încă o dată importanța unui buget finanțat corespunzător pentru cadrul financiar multianual 2014-2020, în cadrul căruia politica de coeziune nu numai că poate, ci ar și trebui să stimuleze redresarea;

Sensibilizarea și importanța diseminării informațiilor

28.  invită Comisia să aducă îmbunătățiri calității și diseminării informațiilor practice privind aspectele legate de eficiența energetică către autoritățile locale și regionale, în special cu privire la beneficiile care pot rezulta în urma investițiilor în eficiența energetică, cele mai bune metodologii, standarde și stimulente financiare și furnizorii de servicii relevante, inclusiv contractarea performanței energetice; remarcă faptul că lipsa societăților de servicii energetice în numeroase regiuni și state membre ar putea afecta absorbția de finanțări pentru eficiența energetică;

29.  subliniază că lipsa unor informații detaliate privind caracteristicile parcului imobiliar la nivel regional reprezintă un obstacol major în calea elaborării strategiilor și planurilor de către autoritățile naționale și regionale; ia act de cerințele de enumerare a acestor informații astfel cum prevede Directiva 2012/27/UE și solicită ca acestea să fie realizate la nivel regional, precum și să fie puse la dispoziția publicului;

30.  încurajează autoritățile de management să îmbunătățească vizibilitatea programelor operaționale și oportunitățile pentru potențialii beneficiari ai proiectelor oferite în domeniul energiei sustenabile; în acest sens, sugerează crearea unor site-uri internet, a unor platforme și a unor baze de date la nivel național pentru eventualii beneficiari și părți interesate, organizarea de ateliere și evenimente destinate anumitor grupuri specifice și luarea de măsuri pentru îmbunătățirea vizibilității și accesibilității resurselor online existente (precum portalul online Build Up sau SF Energy Invest Manual);

31.  încurajează autoritățile de management ca, în cadrul perioadei de programare 2014-2020, să promoveze proiecte integrate, adoptând o abordare holistică față de eficiența energetică la nivel teritorial, în special prin utilizarea unor noi instrumente strategice de programare, precum investițiile teritoriale integrate, cu implicarea inițiativelor existente, cum ar fi Convenția primarilor, pentru a contribui la dezvoltarea unor planuri integrate; încurajează Comisia și statele membre să aplice o abordare „în regim de urgență” a cererilor de finanțare din partea autorităților, care reprezintă semnături ale Convenției primarilor și pun în aplicare pe deplin cerințele sale;

32.  salută conferința anuală „Zilele porților deschise” și numărul de grupuri dedicate proiectelor locale și regionale în materie de eficiență energetică; sugerează faptul că Comisia, statele membre și autoritățile de management urmăresc stabilirea unei platforme pentru schimbul de informații, cu scopul de a promova dialogul, atât de necesar, și schimbul de bune practici, în vederea punerii în aplicare și a gestionării proiectelor în materie de eficiență energetică finanțate prin fonduri structurale și de investiții europene;

Consolidarea capacităților și asistența tehnică

33.  invită statele membre să dea curs recomandărilor Comisiei(16) și să intensifice consolidarea capacităților, cu utilizarea bugetelor dedicate asistenței tehnice, cu scopul de a spori participarea efectivă a părților interesate de la nivel local și regional și din societatea civilă la conceperea strategiilor regionale și locale în materie de energie;

34.  recunoaște faptul că tranziția către tehnologii eficiente din punct de vedere energetic necesită competențe noi și o educație și formare profesională care să țină cont de preocupările legate de mediu în sectorul construcțiilor și în alte sectoare; în acest sens, încurajează statele membre să utilizeze fonduri pentru a oferi asistență tehnică la toate nivelurile (de exemplu, prin intermediul mecanismului ELENA); de asemenea, invită statele membre să utilizeze fondurile structurale și de investiții europene pentru recalificarea și îmbunătățirea competențelor lucrătorilor în vederea ocupării noilor locuri de muncă create în cadrul economiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon și evitarea existenței unui deficit de forță de muncă calificată în domeniu;

35.  subliniază potențialele beneficii disponibile în cadrul inițiativelor JESSICA (Sprijin european comun pentru investiții durabile în zonele urbane) și ELENA pentru investițiile în energia sustenabilă la nivel local, cu scopul de a ajuta orașele și regiunile să se implice în proiecte de investiții viabile în domeniile eficienței energetice și solicită promovarea acestor inițiative;

36.  încurajează sprijinul administrativ suplimentar pentru autoritățile locale și regionale pentru a ajuta acestea să creeze grupări de proiecte mici și mijlocii în materie de eficiență energetică care, luate individual, s-ar situa sub pragurile financiare minime pentru accesarea finanțărilor din inițiativele ELENA, JESSICA și Energie inteligentă; atrage atenția statelor membre și Comisiei asupra faptului că orașele și comunitățile rurale de dimensiuni mici și mijlocii adesea nu dispun de capacitatea administrativă necesară pentru a utiliza pe deplin instrumente financiare noi;

37.  subliniază că birocrația și lipsa de claritate procedurală au îngreunat accesarea fondurilor structurale și a Fondului de coeziune și au descurajat actorii care au cea mai mare nevoie de aceste fonduri să facă demersuri în acest sens; susține, prin urmare, simplificarea normelor și a procedurilor, eliminarea birocrației și creșterea flexibilității în ceea ce privește alocarea acestor fonduri atât la nivelul UE, cât și la nivel național; consideră că simplificarea va contribui la alocarea eficientă a fondurilor, la rate mai ridicate de absorbție, la mai puține erori și la perioade mai reduse de plată și va permite celor mai sărace state membre și regiuni să profite din plin de instrumentele financiare menite să reducă inegalitățile dintre state; consideră că este necesar să se ajungă la un echilibru între simplificare și stabilitatea normelor și a procedurilor;

Rolul instrumentelor financiare

38.  subliniază că o combinație de granturi și instrumente financiare poate contribui la o abordare inovatoare de succes pentru a servi drept pârghie pentru finanțarea privată, pentru a crea noi modele de parteneriate de tip public-privat și pentru a spori inovarea; subliniază importanța atragerii investițiilor private în domeniul eficienței energetice atât din UE cât și din țările terțe;

39.  subliniază că eforturile de a găsi surse de finanțare pentru investițiile în proiecte care vizează eficiența energetică sunt adesea îngreunate de obstacolele de pe piață, în materie de reglementare sau legate de încredere, cum ar fi costurile inițiale generate pentru investitori și dificultățile de estimare a potențialului real de economisire a energiei; îndeamnă statele membre să identifice metode adecvate de încurajare a investițiilor în materie de eficiență energetică la nivelul gospodăriilor;

40.  subliniază cu preocupare că, din cauza actualei crize economice și financiare, este din ce în ce mai dificil pentru statele membre să găsească fondurile necesare pentru a cofinanța programele politicii de coeziune în materie de eficiență energetică; în acest sens, consideră că este esențial să se găsească noi modalități inovatoare de finanțare a proiectelor în materie de eficiență energetică, inclusiv de către sectorul privat;

41.  recunoaște sprijinul acordat de Comisie în vederea consolidării rolului noilor instrumente financiare inovatoare în cadrul perioadei de programare 2014-2020; subliniază că, în cazul în care nu sunt furnizate la timp și în lipsa clarității juridice, acestea creează dificultăți atât pentru statele membre, cât și pentru celelalte părți implicate în gestionarea unor astfel de instrumente; îndeamnă Comisia să prezinte fără întârziere propuneri pentru noi instrumente financiare disponibile în vederea sprijinirii măsurilor în materie de eficiență energetică;

42.  invită statele membre să facă schimb de cele mai bune practici în proiectarea fondurilor naționale pentru eficiență energetică, fondurile structurale și de investiții europene putând fi utilizate ca și contribuții de capital, sau altele asemenea, și să se alinieze la sursele suplimentare de finanțare din sectorul privat;

43.  solicită Comisiei să sporească sprijinul financiar specific acordat de Banca Europeană de Investiții (BEI), de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE) și de Fondul european pentru eficiență energetică (FEEE) proiectelor în materie de eficiență energetică; îndeamnă BEI, BDCE și BERD să instituie un grup de lucru comun pentru a analiza alternative la noile instrumente financiare, care să poată fi puse la dispoziția statelor membre împreună cu fondurile naționale pentru eficiența energetică, sau prin intermediul lor, pentru a stimula investițiile suplimentare din partea sectorului privat;

44.  subliniază faptul că alocarea de fonduri trebuie să aibă la bază principiile proporționalității, rentabilității și eficacității economice și nu trebuie să ducă la o creștere a sarcinii administrative;

Realități legate de climă, geografie și competitivitate

45.  subliniază importanța evaluării cu regularitate dacă măsurile și cerințele în materie de eficiență energetică sunt încă adecvate în raport cu realitățile climatice, cu impacturile în materie de competitivitate asupra industriei și a IMM-urilor, dar și cu implicațiile prețului la energie, în diferite regiuni și state membre; invită Comisia să țină seama cu atenție de aceste aspecte la elaborarea unui set de indicatori de performanță;

46.  subliniază necesitatea de a se ține seama și de caracteristicile geografice specifice ale regiunilor ultraperiferice (RUP) în ceea ce privește eficiența energetică, pentru o mai bună utilizare a patrimoniului natural survenit din statutul lor de insulă (energie geotermică, solară, eoliană și maritimă);

47.  sprijină progresele programului MARIE în ceea ce privește elaborarea unei Strategii mediteraneene de îmbunătățire a eficienței energetice; în acest sens, invită statele membre din regiunea mediteraneană să împărtășească cele mai bune practici pentru a furniza un model optim din punct de vedere al costurilor pentru Europa de Sud; solicită crearea de programe similare în alte regiuni europene, în special în Europa Centrală; consideră că o strategie similară ar putea fi pusă în aplicare pentru RUP, în special deoarece majoritatea acestora (deși nu toate) sunt situate la tropice;

Indicatori și criterii

48.  solicită statelor membre să stabilească obiective exigente pentru a se asigura că clădirile publice și clădirile utilizate în alte scopuri îndeplinesc cele mai înalte standarde de eficiență energetică astfel cum prevede Directiva 2010/31/UE și pentru a le supune unei certificări energetice periodice;

49.  solicită Comisiei să clarifice indicatorii comuni în materie de eficiență energetică din politica de coeziune care trebuie aplicați și utilizați de statele membre în cadrul perioadei de programare 2014-2020;

50.  invită Comisia să ia în considerare în mod corespunzător situația economică, geografică și socială în stabilirea, pentru fiecare stat membru sau regiune, a costurilor de investiție asociate cu realizarea unei economii de un kWh;

51.  solicită Comisiei să dezvolte, fără întârziere și cu strânsa consultare a statelor membre și regiunilor, orientări de evaluare a proiectelor de eficiență energetică, care ar putea sta la baza elaborării unui mecanism de evaluare, monitorizare și verificare a proiectelor și de confirmare a eficienței din punct de vedere al costurilor;

52.  solicită statelor membre să aplice indicatori de realizare, astfel cum sunt definiți în anexa la Regulamentul FEDER, precum și să utilizeze criterii transparente de selecție a proiectelor și costuri standard de investiții per unitate de energie de economisit, specificând o perioadă simplă de amortizare maximă acceptabilă pentru proiectele de eficiență energetică;

53.  ia act de cel mai recent raport al Curții de Conturi referitor la eficacitatea din punctul de vedere al costurilor a investițiilor în eficiența energetică efectuate în cadrul politicii de coeziune; subliniază recomandările Curții de a utiliza criterii de selecție a proiectelor mai stricte și mai transparente atât la nivelul UE, cât și al statelor membre; își exprimă acordul cu concluzia Curții, conform căreia criteriile de evaluare utilizate pentru a lua o decizie legată de investiții trebuie să fie mai clare și mai precise în ceea ce privește modalitatea de evaluare a aspectelor legate de eficiența energetică;

54.  ia act, însă, de faptul că evaluarea Curții este relativ limitată în ceea ce privește perioadele de eșantionare și de amortizare; subliniază faptul că politica de coeziune este o politică integrată și, prin urmare, la evaluarea proiectelor, trebuie adoptată o abordare cuprinzătoare, bazată pe o analiză a costurilor ciclului de viață;

Importanța sectorului construcțiilor

55.  subliniază faptul că, în 2010, consumul de energie al clădirilor a reprezentat cea mai mare parte a consumului final total de energie din UE, și anume 40 %, procent din care 26,7% a revenit gospodăriilor, iar acest consum a corespuns unei proporții de 36 % din emisiile de CO2 ale Uniunii; își exprimă regretul că majoritatea statelor membre nu își exploatează potențialul în ceea ce privește utilizarea pe deplin a potențialului de economisire a energiei al clădirilor; solicită Comisiei să găsească modalități pentru a încuraja eforturile depuse pentru a asigura exploatarea corespunzătoare a potențialului de economisire a energiei prin prezentarea unor propuneri conținând obiective clare în ceea ce privește consumul de energie al clădirilor din statele membre;

56.  reamintește că clădirile au un ciclu natural de renovare de 40 de ani și că tehnologiile de economisire a energiei în acest sector sunt bine dezvoltate, făcând ca majoritatea barierelor care previn utilizarea pe deplin a potențialului de economisire a energiei să nu fie de natură tehnică; subliniază că, de asemenea, ca urmare a naturii proiectelor de renovare în materie de eficiență energetică, care adesea sunt mai puțin vizibile, mai mici și mai dificil de agregat, fondurile structurale și de investiții europene joacă un rol crucial în asigurarea finanțării necesare pentru a depăși aceste bariere;

57.  ia act de faptul că potențialul de economisire a energiei, care depinde într-o mare măsură de condiția în care se află actualul parc imobiliar, nu este răspândit echitabil în statele membre și regiuni; solicită statelor membre să precizeze definiția „locuințelor decente” pentru a include standardele de eficiență energetică;

58.  subliniază că sunt necesare investiții publice în clădirile eficiente din punct de vedere energetic, îndeosebi în regiunile mai puțin dezvoltate și în statele membre care sunt beneficiari ai finanțărilor din cadrul politicii de coeziune, unde există un potențial important de reducere a consumului de energie prin intermediul unor măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor;

59.  încurajează statele membre să utilizeze în cea mai mare măsură posibil programele naționale și regionale pentru a se asigura că noile clădiri sunt proiectate în așa fel încât să fie foarte eficiente din punct de vedere energetic, iar parcul imobiliar existent să fie de asemenea modernizat pentru a fi eficient din punct de vedere energetic, inclusiv dacă este vorba de clădiri pentru gospodării cu venituri reduse;

60.  ia act de faptul că zonele rurale și îndepărtate dispun de condiții ideale pentru dezvoltarea unor forme eficiente de producție descentralizată a energiei, fapt care ar reduce pierderile de energie asociate cu transportarea energiei electrice pe distanțe lungi;

61.  solicită autorităților publice pertinente să accelereze procesul de renovare a clădirilor pe care le dețin, utilizând fonduri din cadrul politicii de coeziune pentru a crea efectul de pârghie necesar și pentru a da un exemplu;

62.  invită statele membre să acorde o atenție specială dificultăților care apar prin deținerea în comun a unor clădiri de apartamente multifamiliale, acestea reprezentând o problemă dificilă de „parazitism”;

63.  invită Comisia să sensibilizeze publicul cu privire la potențialul real al renovării complete și al renovării complete etapizate a parcului imobiliar prin oferirea de sprijin statelor membre și regiunilor la elaborarea strategiilor lor de renovare; recomandă elaborarea strategiilor concomitent cu propunerile pentru programele operaționale, respectiv ca acestea să urmărească utilizarea instrumentelor financiare inovatoare și să includă puncte de reper orientative pentru a consolida încrederea investitorilor;

o
o   o

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Regiunilor.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0246.
(2) http://ec.europa.eu/energy/publications/doc/2012_energy_figures.pdf.
(3) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 98.
(4) https://www.kfw.de/migration/Weiterleitung-zur-Startseite/Homepage/KfW-Group/Research/PDF-Files/Energy-efficient-building-and-rehabilitation.pdf.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0017.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2012)0223.
(7) JO C 225, 27.7.2012, p. 52.
(8) JO C 54, 23.2.2012, p.49.
(9) JO C 24, 28.1.2012, p. 134.
(10) http://www.sf-energyinvest.eu/fileadmin/Dateien/Downloads/May2012-Recommendations.pdf.
(11) http://www.renovate-europe.eu/uploads/Multiple%20Benefits%20Study_Key%20Messages%20Brochure.pdf.
(12) Comunicarea Comisiei privind planul de acțiune pentru eficiența energetică: exploatarea potențialului (COM(2006)0545).
(13) Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 18 aprilie 2013, „Sprijinul financiar pentru eficiența energetică a clădirilor”, (COM(2013)0225).
(14) Raportul de sinteză al Consiliului din 4 martie 2013, „Implementarea semestrului european”, (6754/13).
(15) Raportul prezentat Comisiei de Ismeri Europa, intitulat „Rețeaua experților pentru evaluarea performanțelor politicii de coeziune 2007-2013 – Sinteza rapoartelor naționale 2011 – energia din surse regenerabile și eficiența energetică a locuințelor”: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/evaluation/pdf/eval2007/expert_innovation/2011_synt_rep_en.pdf)
(16) Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020” (COM(2011)0017).


O strategie pentru pescuitul în Marea Adriatică şi în Marea Ionică
PDF 303kWORD 34k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la o strategie pentru pescuitul în Marea Adriatică și în Marea Ionică (2012/2261(INI))
P7_TA(2013)0346A7-0234/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere comunicarea Comisiei „O strategie maritimă pentru Marea Adriatică și Marea Ionică” (COM(2012)0713),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94(1) și modificările ulterioare (Regulamentul privind Marea Mediterană),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la politica comună în domeniul pescuitului(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului(3),

–  având în vedere Directiva 2008/56/CE și obligația statelor membre ale UE de a adopta măsurile necesare pentru a obține sau a menține o stare ecologică bună a mediului marin până în anul 2020 cel târziu,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE: practica actuală și perspectivele, în special în regiunea mediteraneeană(4),

–  având în vedere poziția sa din 8 martie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la politica maritimă integrată (PMI) – Evaluarea progreselor înregistrate și noi provocări(6),

–  având în vedere propunerea Comisiei pentru de directivă de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere (COM(2013)0133),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene(7),

–  având în vedere Directiva privind habitatele(8),

–  având în vedere declarația miniștrilor europeni responsabili cu politica maritimă integrată și a Comisiei din 7 octombrie 2012 privind o agendă marină și maritimă pentru creștere economică și locuri de muncă („Declarația de la Limassol”),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei „Creșterea albastră”: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim (COM(2012)0494),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23 și 24 iunie 2011,

–  având în vedere Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, precum și protocoalele sale(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor din 12 octombrie 2011 în favoarea dezvoltării macroregiunii adriatico-ionice(10),

–  având în vedere declarația de la Ancona, adoptată la 5 mai 2010, cu ocazia celui de-al 12-a Consiliu Ionic,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS),

–  având în vedere Codul de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil, adoptat la 31 octombrie 1995,

–  având în vedere Recomandarea 199 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca în sectorul pescuitului,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0234/2013),

A.  întrucât șapte țări au ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică(11), dintre care patru state membre (Italia, Grecia, Croaţia și Slovenia), un stat candidat (Muntenegru) și două potențiale state candidate (Albania și Bosnia-Herțegovina);

B.  întrucât cooperarea transfrontalieră este esențială în scopul dezvoltării unei gestionări comune a activității pescuitului și al garantării unei exploatări sustenabile a resurselor halieutice;

C.  întrucât, chiar dacă anumite țări cu ieșire la Marea Adriatică au instituit zone speciale, o parte considerabilă a bazinului Marii Adriatice și al Mării Ionice continuă să fie formată din ape internaționale;

D.  întrucât Parlamentul în Rezoluția sa recentă referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE a subliniat că strategia macroregională adriatico-ionică constituie un factor semnificativ în cadrul eforturilor de realizare a reconcilierii între țările Balcanilor de Vest, putând astfel contribui la eforturile acestor țări de integrare în UE, permițând, astfel, aplicarea unei politici cuprinzătoare pentru întregul bazin mediteraneean;

E.  întrucât statele semnatare ale „Declarației de la Ancona” au solicitat Comisiei să elaboreze o strategie macroregională pentru regiunea adriatico-ionică pe baza exemplului strategiilor macroregionale deja propuse de aceasta pentru Marea Baltică (2009), Dunăre (2010) și Oceanul Atlantic (2011)(12);

F.  întrucât, în rezoluția sa din 23-24 iunie 2011, Consiliul European a invitat statele membre „să își continue, în colaborare cu Comisia, activitatea consacrată unor posibile strategii macroregionale viitoare, în special cu privire la regiunea Mărilor Adriatică și Ionică”;

G.  întrucât, într-un aviz recent, Comitetul Regiunilor a invitat Parlamentul să susțină crearea unei strategii a Uniunii pentru o macroregiune adriatico-ionică care să țină seama de marile provocări cu care se confruntă acest bazin și, în special, sectoarele pescuitului și acvaculturii;

H.  întrucât, în mod tradițional, pescuitul este un sector important pentru majoritatea regiunilor care au ieșire la Marea Adriatică și Marea Ionică; întrucât activitățile de pescuit în această zonă sunt în prezent gestionate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) și de Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT);

I.  întrucât principala caracteristică a structurii geofizice a bazinului Marii Adriatice, în special în partea sa de nord, este un fund puțin adânc și nisipos, care atinge adâncimi mai mari numai la multe mile distanță de coastă; întrucât caracteristicile bazinului Mării Ionice sunt similare celor din restul Mării Mediterane, îndeosebi în SZG (subzone geografice CGPM) 18 și 19, care ajung la adâncimi de maximum 2000 m;

J.  întrucât pescuitul în bazinul adriatico-ionic este un pescuit cu multiple specificități, caracterizat de activități care prevăd utilizarea de diferite instrumente, de la pescuitul artizanal la scară redusă la pescuitul cu traul de fund, de la pescuitul pelagic de adâncime medie la pescuitul recreativ;

K.  întrucât Marea Adriatică este o zonă unde se găsesc multe specii endemice; întrucât creșterea efortului de pescuit și/sau a poluării au adus grave prejudicii stocurilor de pește și sectorului pescuitului în general, în special în zona de coastă italiană a Mării Adriatice de Nord;

L.  de asemenea, întrucât în ultimii ani și în bazinul adriatico-ionic s-a înregistrat o dezvoltare importantă a acvaculturii, chiar dacă se confruntă cu condiții dificile de mediu și spațiu și cu faptul că nu toate zonele sunt propice creării de crescătorii offshore și aceste crescătorii nu sunt compatibile cu alte activități;

M.  întrucât s-a pus în aplicare deja inițiative valoroase de cooperare regională pentru promovarea cooperării științifice în sprijinul pescuitului responsabil în Marea Adriatică, precum Adriamed(13);

N.  întrucât numeroase țări din UE nu dispun de planuri specifice de amenajare a teritoriului la nivel național sau regional, care să reglementeze întreprinderile din zonele costiere și maritime și care să definească în mod transparent zonele accesibile pentru înființarea de crescătorii pentru a evita conflictele de interese ușor de prevăzut cu alte sectoare economice (ca, de exemplu, turismul, agricultura sau pescuitul costier);

O.  întrucât rețeaua de zone protejate marine și costiere din Marea Adriatică (AdriaPAN) este o inițiativă care urmărește îmbunătățirea eficacității gestionării și a capacității de a dezvolta proiecte în parteneriat;

P.  întrucât dezvoltarea unei abordări integrate a politicilor maritime în Marea Adriatică și în Marea Ionică trebuie să fie însoțită de un proces caracterizat prin dialog și parteneriat cu toate statele riverane, având în vedere natura transfrontalieră a activităților maritime și a resurselor comune,

Considerații generale

1.  subliniază faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit colegislator cu drepturi depline pentru sectorul pescuitului și al acvaculturii și intenționează să-și exercite atribuțiile pe deplin în definirea orientărilor în domeniul pescuitului atât la nivelul UE, cât și la nivel regional și transregional;

2.  consideră că o strategie pentru Marea Adriatică și Marea Ionică ar trebui să țină cont, în special, de dezvoltarea durabilă și de creșterea sectorului pescuitului și acvaculturii, inclusiv de ocuparea forței de muncă;

3.  consideră că o strategie pentru Marea Adriatică și Marea Ionică ar trebui să aibă ca prioritate asigurarea conservării și a protecției mediului;

4.  felicită Comisia pentru adoptarea comunicării din 3 decembrie 2012 ca bază importantă pentru adoptarea unui cadru normativ care să promoveze o cooperare mai intensă între țările și regiunile care au ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică în favoarea unui pescuit responsabil și sustenabil din punct de vedere economic pentru comunitățile costiere;

5.  în acest context, consideră că politica maritimă integrată (PMI) ar trebui să joace un rol esențial în dezvoltarea unei politici strategice pe termen lung în Marea Adriatică și Marea Ionică, în scopul unei creșteri sustenabile în domeniul marin și maritim și al conservării ecosistemelor marine pentru generațiile viitoare;

6.  consideră, de asemenea, că amenajarea spațiului maritim ca proces public de analizare și amenajare a distribuției temporale și spațiale a activităților umane din zonele Mării Adriatice și Mării Ionice – în special în nordul Mării Adriatice – este esențială pentru viitorul sustenabil al sectorului pescuitului în raport cu alte activități conexe;

7.  își reiterează sprijinul pentru introducerea unei strategii macroregionale pentru acest important bazin maritim, în scopul de a aborda problematica și provocările comune cu care se confruntă cetățenii din regiunile costiere în cauză și de a promova dezvoltarea economică și integrarea europeană;

8.  consideră că toate programele și instrumentele de finanțare ale UE(14), precum și instrumentele de asistență pentru preaderare (IPA), pentru regiunile bazinului adriatico-ionic trebuie să fie compatibile și utilizate în maniera cea mai eficientă posibilă pentru a oferi o valoare adăugată reală operatorilor și întreprinderilor din sectorul pescuitului din regiune;

9.  își exprimă convingerea că orice efort în favoarea unui pescuit responsabil și sustenabil în bazinul adriatico-ionic poate stimula dezvoltarea zonelor costiere ale țărilor riverane și poate contribui la dezvoltarea activităților combinate, ca de exemplu turismul de pescuit, desfășurat de pescari profesioniști, care constă în îmbarcarea persoanelor pe nave de pescuit în scop turistic/recreativ sau de studiu, aplicând principiile pescuitului sustenabil care respectă pe deplin ecologia și biodiversitatea bazinului;

10.  consideră că un model pentru a impune obligativitatea unei politici integrate pentru statele membre cu ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică ar putea fi Convenția de la Barcelona și Protocolul său privind managementul integrat al zonelor costiere, care a intrat în vigoare în martie 2011;

11.  consideră că informațiile disponibile cu privire la stocurile piscicole din bazinul adriatico-ionic, la deplasările și distribuția lor, precum și la activitatea de pescuit recreativ nu sunt satisfăcătoare și, prin urmare, invită autoritățile și institutele de cercetare competente să intervină fără întârziere pentru a elimina lacunele existente;

12.  invită Comisia să ia măsuri suplimentare pentru a promova programele de cercetare cu privire la mediul marin și pescuit, precum și pentru a încuraja utilizarea și diseminarea rezultatelor acestor cercetări;

13.  consideră că, în materie comercială, exemplele valoroase de cooperare între organele administrative ale diverselor regiuni(15) pot promova cele mai bune practici și pot fi extinse în alte domenii pentru a garanta o mai bună trasabilitate, rentabilitate și comercializare a produselor pescuitului și acvaculturii și, în special, a produselor locale;

14.  susține participarea tuturor părților interesate în scopul dezvoltării unui sector al pescuitului durabil și productiv în această zonă;

15.  consideră că, pentru o dezvoltare sustenabilă a sectorului pescuitului și acvaculturii în întregul bazin adriatico-ionic și pentru creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în comunitățile costiere, este indispensabilă punerea în valoare a activității deosebit de importante a femeilor în sectorul pescuitului prin promovarea calificării lor profesionale și includerea lor în grupurile de acțiune costieră și în organizațiile de producători;

16.  solicită stimulente care pot atrage tinerii în sectorul pescuitului și al acvaculturii în această zonă și îi pot încuraja să se implice în aceste activități;

17.  constată că Parlamentul a atras atenția deja asupra necesității unei legislații mai simple, coerente și transparente privind acvacultura, care să elimine obstacolele care au împiedicat până acum dezvoltarea potențialului deplin al sectorului acvaculturii din UE, care are nevoie de o legislație comunitară și națională clară și fără contradicții, precum și de „planuri de amenajare a mării” bine definite de statele membre, în conformitate cu orientările recent adoptate în sânul CGPM(16);

18.  reamintește că dezvoltarea specifică a sectorului acvaculturii ar putea oferi regiunilor de coastă din bazinul adriatico-ionic, cu o puternică vocație turistică estivală, locuri de muncă care nu depind de fluctuațiile sezoniere și, prin urmare, ar avea o contribuție semnificativă la ocuparea forței de muncă;

19.  subliniază faptul că extinderea activităților de acvacultură nu trebuie să pună în pericol realizarea unei stări bune a mediului în temeiul Directivei 2008/56/CE și trebuie să se desfășoare în deplină conformitate cu toată legislația europeană relevantă în materie de mediu;

20.  reamintește că protejarea stocurilor halieutice și a mediului marin de poluare și de pescuitul excesiv și/sau ilegal este posibilă numai prin crearea unei rețele integrate de sisteme de informare și supraveghere a activităților maritime în strânsă colaborare cu statele și regiunile costiere interesate;

Considerații specifice

21.  îndeamnă statele de coastă din bazinul adriatico-ionic să coopereze la elaborarea unei analize de ansamblu referitoare la particularitățile geo-morfologice și batimetrice specifice zonei, prezența și distribuția diverselor specii marine și diversele tehnici de pescuit, pentru a obține o perspectivă de ansamblu care să servească drept bază pentru o mai bună gestionare a pescuitului și să contribuie la consolidarea importanței activității de pescuit în cadrul oricărei viitoare strategii macroregionale;

22.  îndeamnă Comisia să adopte cât mai curând, și în orice caz în 2013, planul de acțiune pentru punerea în aplicare concretă a strategiei maritime pentru Marea Adriatică și Marea Ionică la nivel macroregional, precizând că sectorul pescuitului ar trebui să fie una dintre prioritățile acestei strategii, ținând seama de caracteristicile geofizice specifice și realizând o legătură între acest plan de acțiune și politica regională, politica maritimă integrată a Uniunii și mecanismul Conectarea Europei, în vederea maximizării efectului de pârghie al planului respectiv;

23.  solicită Comisiei să prezinte rapid o propunere de regulament de stabilire a măsurilor tehnice comune în domeniul pescuitului și de precizare a efortului de pescuit, a duratei perioadelor de pescuit și a instrumentelor autorizate pentru activitățile de pescuit în bazinul adriatico-ionic, precum și alte măsuri de gestionare relevante;

24.  regretă că statele membre nu au utilizat mai mult aceste planuri individuale de gestionare, care permit suspendarea anumitor norme generale, astfel încât să poată fi luate în considerare caracteristicile specifice; consideră că acest lucru ar fi facilitat în mod considerabil gestionarea locală și ar fi furnizat date valoroase cu privire la situația din diverse zone, făcând posibilă introducerea schimbărilor necesare; solicită, prin urmare, statelor membre riverane să colaboreze în mod constructiv între ele și cu Comisia în ceea ce privește actualizarea și adaptarea permanentă a măsurilor de gestionare a pescuitului;

25.  solicită Comisiei să instaureze un dialog permanent cu țările terțe din bazinul adriatico-ionic pentru a încheia acorduri bilaterale sau multilaterale, cu scopul de a avansa spre armonizarea și standardizarea normelor de gestionare a pescuitului în vederea îndeplinirii obiectivelor politicii comune a UE în domeniul pescuitului pentru Marea Mediterană, profitând pe deplin de cadrul de colaborare oferit de organizațiile internaționale și regionale în sectorul pescuitului; subliniază faptul că o strategie pentru Marea Adriatică și Marea Ionică poate avea valoare adăugată numai dacă se iau în considerare toate țările riverane din Uniunea Europeană și din afara acesteia;

26.  solicită Comisiei să promoveze obiectivele PCP, în special atingerea până cel târziu în 2020 a unei producții maxime durabile (MSY) pentru toate resursele halieutice și să încurajeze utilizarea unei abordări bazate pe ecosistem în relația cu țările terțe;

27.  invită Comisia să intensifice schimbul de bune practici de conservare cu statele costiere și să promoveze crearea de zone marine protejate („recovery areas”) în vederea refacerii stocurilor speciilor celor mai amenințate;

28.  solicită Comisiei să promoveze obiectivele Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (MSFD) în raporturile cu statele terțe riverane din bazinul Mării Adriatice și Mării Ionice, în principal obiectivul de atinge sau de a menține o stare ecologică bună a mediului marin până în 2020 cel mai târziu;

29.  în acest sens, solicită Comisiei să încurajeze statele membre cu ieșire la Marea Adriatică și Marea Ionică să dezvolte și să pună în aplicare strategii marine care țin seama de o abordare bazată pe ecosistem și care asigură integrarea preocupărilor de mediu în diferitele politici care au impact asupra mediului marin, având în vedere efectele transfrontaliere asupra calității apelor marine ale țărilor riverane;

30.  reamintește că există finanțare, atât din viitorul Fond european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), prin intermediul programelor sale de colectare a datelor, cât și în cadrul existent pentru diversele programe de cercetare ale Uniunii, pentru îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la mediul marin, inclusiv speciile de pești și pentru introducerea unui grad mai mare de inovare și a unor practici mai bune în activitatea de pescuit; invită, prin urmare, statele membre să prezinte proiecte în aceste zone și consideră că o cooperare prealabilă între diversele țări riverane, indiferent dacă fac parte sau nu din UE, poate conduce la inițiative deosebit de interesante care să aducă beneficii întregului bazin adriatico-ionic, prin intermediul proiectelor prezentate de statele membre;

31.  solicită Comisiei să evalueze posibilitatea de a crea, în acord cu Banca Europeană de Investiții (BEI) și pe baza experienței FEMIP(17), o linie de finanțare ad hoc în vederea realizării acțiunilor și obiectivelor prezentei strategii pentru a nu crea noi instrumente bugetare care sporesc complexitatea; invită Comisia să evalueze și oportunitatea de a utiliza obligațiunile și parteneriatele de tip public-privat ca instrumente de finanțare privilegiate;

32.  invită Comisia să propună constituirea, în cadrul Consiliului consultativ regional deja înființat pentru Marea Mediterană, a unor organe consultative specifice, atât pentru Marea Adriatică, cât și pentru Marea Ionică, pe baza experienței pozitive a „Districtelor maritime” instituite în apele italiene(18) (precum districtul de pescuit din nordul Mării Adriatice, înființat în 2012 pentru gestionarea comună și concertată a sectorului pescuitului din nordul Mării Adriatice dintr-o perspectivă politică, economică, socială și de mediu);

33.  invită Comisia să includă, în viitoarea propunere legislativă privind amenajarea spațiului maritim, dispoziții care să le impună statelor membre obligația de a face inventare ale măsurilor de protejare a turismului și a mediului în vigoare pe teritoriul lor, iar pentru zonele care nu sunt supuse restricțiilor, de a adopta „planuri de amenajare a teritoriului maritim”, care să definească admisibilitatea și compatibilitatea utilizării și ocupării acestor zone, cu scopul de a facilita accesul la zone adecvate pentru înființarea de întreprinderi în domeniul acvaculturii;

34.  îndeamnă Comisia să stabilească un plan de lucru specific pentru Marea Adriatică și Marea Ionică, stabilind obiective viitoare în regiunea respectivă după exemplul actual al Mării Mediterane (proiectul IMP-MED); subliniază faptul că acest plan de lucru ar trebui să fie considerat un proiect eligibil pentru a fi finanțat în cadrul FEPAM;

35.  îndeamnă Comisia să creeze o serie de sancțiuni pentru a se asigura că poate fi sancționat un stat membru care nu își îndeplinește obligațiile legate de colectarea și transmiterea de informații sau care nu este capabil combată activitățile de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) din apele sale sau activitățile de pescuit INN realizate de nave din flota proprie de pescuit;

o
o   o

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 409, 30.12.2006, p. 11; JO L 36, 8.2.2007, p. 6; JO L 196, 28.7.2011, p. 42.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0040.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0461.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0269.
(5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 193.
(6) JO C 70E, 8.3.2012, p. 70.
(7) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 132.
(8) Directiva 92/43/CEE a Consiliului, JO L 206, 22.7.1992, p. 7.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2010)0128.
(10) Avizul COTER-V-016, raportor pentru aviz Spacca (ALDE, IT), octombrie 2011.
(11) Definiția Organizației Hidrografice Internaționale stabilește ca limită sudică a Mării Ionice linia dintre Capul Pessero (Sicilia) și Capul Tenaron (Grecia).
(12) COM(2009)0248, COM(2012)0128, COM(2010)0715 și COM(2011)0782.
(13) Adriamed este un proiect regional al FAO finanțat de Ministerul italian al Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (MiPAAF) și de Comisie, care vizează promovarea cooperării științifice între țările din bazinul Mării Adriatice (Albania, Croația, Italia, Muntenegru și Slovenia), conform Codului de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil.
(14) Fondurile structurale (FEDER, FC, FSE, FEP/FEPAM), dar și PC7 și LIFE+).
(15) De exemplu, în Marea Adriatică de Nord, Observatorul socio-economic pentru pescuit și acvacultură.
(16) Rezoluția CGPM/36/2012/1 „Guidelines on Allocated Zones for Aquaculture (AZA)”, adoptată în cadrul celei de-a 36-a sesiunii a CGPM (mai 2012).
(17) Facilitatea euromediteraneeană de investiții și parteneriat.
(18) „Districtele maritime” vizează consolidarea colaborării între stat și regiuni pentru dezvoltarea și susținerea sectorului pescuitului și acvaculturii, precum și promovarea parteneriatului cu producătorii și cu întreprinderile din domeniul piscicol.


Servicii de interpretare mai eficiente și mai rentabile în cadrul Parlamentului European
PDF 306kWORD 33k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la servicii de interpretare mai eficiente și mai rentabile în cadrul Parlamentului European (2011/2287(INI))
P7_TA(2013)0347A7-0233/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 septembrie 2006 referitoare la Raportul special al Curții de Conturi nr. 5/2005 privind cheltuielile de interpretare suportate de Parlament, Comisie și Consiliu(1),

–  având în vedere Raportul special nr. 5/2005 al Curții de Conturi Europene privind costurile de traducere ale Comisiei, Parlamentului și Consiliului, împreună cu răspunsurile instituțiilor(2),

–  având în vedere nota adresată membrilor Biroului intitulată „Multilingvism integral și eficient din punctul de vedere al resurselor în cazul interpretării – punerea în aplicare a deciziei privind bugetul Parlamentului European aferent exercițiului financiar 2012”,

–  având în vedere raportul Secretarului General al Parlamentului European din 9 aprilie 2013 intitulat „Preparing for Complexity: European Parliament in 2025 – The Answers” (Pregătiri pentru complexitate: Parlamentul European în 2025 – Răspunsurile),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0233/2013),

A.  întrucât multilingvismul este unul dintre elementele-cheie ale Parlamentului European, și ale Uniunii în ansamblul său, și întrucât acesta asigură diversitatea culturală și lingvistică, precum și tratamentul egal al cetățenilor UE cu origini și din medii diferite;

B.  întrucât principiul multilingvismului din Parlamentul European constituie fundamentul activității politice, colegislative și de comunicare a instituției;

C.  întrucât principiul multilingvismului din Parlamentul European împiedică îngrădirea inutilă a dreptului cetățenilor europeni de a candida la alegerile pentru Parlamentul European;

D.  întrucât multilingvismul garantează dreptul cetățenilor de a comunica cu Parlamentul, în oricare dintre limbile oficiale ale UE, permițându-le astfel să-și exercite dreptul de control democratic;

E.  întrucât serviciile lingvistice ale Parlamentului facilitează comunicarea și, astfel, garantează deschiderea Parlamentului față de toți cetățenii Europei, asigurând transparența în cadrul structurii multilingve unice a Uniunii bazate pe 24 de limbi oficiale;

F.  întrucât în Regulamentul de procedură al Parlamentului se prevede că deputații se pot exprima în limba oficială pe care o aleg și că se asigură interpretarea în celelalte limbi oficiale, respectându-se astfel dreptul democratic de a fi ales în Parlamentul European indiferent de competențele lingvistice;

G.  întrucât, ca urmare a extinderilor succesive, provocarea reprezentată de multilingvism a atins o dimensiune complet nouă în ceea ce privește amploarea, complexitatea și relevanța la nivel de politici și întrucât un multilingvism extins atrage după sine, evident, costuri majore și în creștere pentru Parlament și, prin urmare, pentru cetățenii Uniunii;

H.  întrucât, în ceea ce privește bugetul pe 2012 al Parlamentului, a fost necesar să se facă economii majore, inclusiv o reducere a cheltuielilor cu serviciile de interpretare de 10 milioane de euro pe an, pentru a limita creșterea bugetului la 1,9% față de anul precedent,

Cadrul interpretării în Parlamentul European

1.  recunoaște că Uniunea Europeană este singura entitate din lume care aplică o politică oficială de multilingvism bazată pe 24 de limbi oficiale, cu un total de 552 de combinații lingvistice care trebuie asigurate; salută, în acest context, calitatea foarte ridicată a serviciilor de interpretare ale Parlamentului, dar consideră că ar trebui găsite modalități de reducere a sarcinii generate de structura complexă a multilingvismului și a costurilor sale majore și în creștere;

2.  observă că, dintre toate limbile vorbite în plen în perioada septembrie 2009 - februarie 2013 la Strasbourg și Bruxelles, engleza a fost utilizată timp de 26 979 de minute (29,1%), germana 12 556 de minute (13,6%), franceza 8 841 de minute (9,5%), estona 109 minute (0,1%) și malteza 195 de minute (0,2%);

3.  subliniază că atât reuniunile de plen, cât și reuniunile comisiilor sunt accesibile tuturor cetățenilor prin webstream sau prin video la cerere, iar aceste noi canale de comunicare măresc transparența activității Parlamentului European față de cetățenii Uniunii, iar disponibilitatea lor în toate limbile oficiale subliniază caracterul democratic și multicultural al Parlamentului European;

4.  observă că unele organisme multinaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, funcționează doar la nivel interguvernamental și nu au funcții legislative; subliniază, în acest context, că ONU, cu 192 de membri, are un regim lingvistic cu șase limbi oficiale, iar NATO, cu 28 de membri, utilizează în principal engleza, deși are două limbi oficiale;

5.  subliniază totuși că Parlamentul este un organism politic ales direct, membrii săi fiind aleși indiferent de competențele lor lingvistice; reafirmă, așadar, dreptul fiecărui deputat de a se exprima în limba oficială pe care o alege, ca principiu-cheie al modalităților de funcționare ale Parlamentului;

6.  constată că implicațiile practice ale utilizării limbilor oficiale în Parlamentul European sunt prevăzute în Codul său de conduită privind multilingvismul, actualizat în 2008; observă că noțiunea de „multilingvism integral controlat”, prevăzută în codul respectiv, asigură egalitatea între deputați și între cetățeni; subliniază că aplicarea multilingvismului integral, deși se bazează pe „interpretarea la cerere”, va depinde, pe termen lung, de sensibilizarea utilizatorilor serviciilor lingvistice cu privire la costurile furnizării serviciilor respective și, așadar, cu privire la responsabilitatea lor de a le utiliza în modul cel mai judicios posibil;

7.  consideră că principiul bunei gestiuni financiare trebuie să se aplice și în cazul interpretării și că, pentru a asigura utilizarea optimă a banilor contribuabililor europeni, ar trebui să se efectueze permanent o analiză critică pentru a observa în ce privință și cum poate crește eficiența, iar costurile controlate sau limitate;

Utilizarea eficientă a resurselor din domeniul interpretării

8.  ia act de decizia privind „Multilingvismul integral și eficient din punctul de vedere al resurselor în cazul interpretării” adoptată de Biroul Parlamentului în 2011, care crește eficiența serviciilor de interpretare și reduce costurile lor structurale în următoarele moduri:

   (i) adaptând nevoile care rezultă din deplasările delegațiilor Parlamentului la resursele financiare și umane aflate la dispoziție,
   (ii) acordând prioritate interpretării pentru trilogurile din cursul săptămânilor dedicate activității comisiilor;
   (iii) programând într-un mod mai echilibrat reuniunile comisiilor pe parcursul săptămânii și
   (iv) aplicând normele privind durata reuniunilor din cursul serii într-un mod mai strict;

9.  salută faptul că,prin urmare, resursele bugetare alocate serviciilor de interpretare în Parlament au început să scadă; observă că în 2010 cuantumul plăților executate a fost de 54 990 000 EUR, în 2011 de 56 964 283 EUR, iar în 2012 se situează în prezent la 47 000 000 EUR, deși cuantumul final al plăților executate pentru 2012 nu va fi cunoscut înainte de 31 decembrie 2013 și poate fi mai mare;

10.  observă că bugetul estimat pentru 2013 pentru DG Interpretare este de 58 000 000 EUR, din care 53 000 000 EUR sunt direct legate de serviciile de interpretare; solicită să fie informat în detaliu și periodic despre rezultatele concrete ale inițiativei privind „Multilingvismul integral și eficient din punctul de vedere al resurselor” în ceea ce privește bugetul pentru 2013, mai ales din perspectiva reducerii sau a creșterii așteptate a costurilor;

11.  observă, de asemenea, că, în timp ce serviciile de interpretare ale Parlamentului au costat 157 954 283 EUR în perioada de trei ani de până la sfârșitul lui 2012, dacă se compară cuantumul plăților executate în 2010 și în 2012, se observă că s-a realizat o reducere cu 17 %; observă că economiile realizate în privința serviciilor de interpretare nu au afectat negativ principiul multilingvismului și insistă asupra necesității de a asigura accesul egal al deputaților la serviciile lingvistice și de a garanta condiții de lucru adecvate serviciilor în cauză;

12.  salută faptul că, în estimarea veniturilor și a cheltuielilor Parlamentului pentru exercițiul financiar 2014, se propune reducerea costurilor de interpretare în cursul anului electoral cu 23% față de bugetul de 58 000 000 EUR pentru 2013; solicită informații detaliate care să demonstreze că reducerile propuse sunt fezabile și că se poate menține calitatea excelentă a interpretării;

13.  subliniază că aplicarea „multilingvismului integral și eficient din punctul de vedere al resurselor” a generat economii majore printr-o programare mai echilibrată a reuniunilor comisiilor pe parcursul săptămânii, fără ca numărul total al acestor reuniuni să fie redus; observă că, drept rezultat, numărul total de zile de interpretare a scăzut de la 105 258 (107 047 386 EUR) în 2011 la 97 793 (100 237 825 EUR) în 2012, ceea ce a dus la economii de 6 809 561 EUR;

14.  observă cu preocupare faptul că, potrivit rapoartelor referitoare la Codul de conduită privind multilingvismul, cererile de servicii de interpretare formulate de comisii, delegații și grupurile politice au fost afectate în continuare de un nivel ridicat de anulări tardive, astfel cum reiese din cifrele de mai jos:

Comisii

2009

2010

2011

2012

Cereri

984

1712

2213

2448

Anulări

tardive

76

172

238

359

%

7,72 %

10,05 %

10,80 %

14,70 %

Delegații

2009

2010

2011

2012

Cereri

624

813

836

832

Anulări

tardive

116

93

102

171

%

18,59 %

11,44 %

12,20 %

20,60 %

Grupuri politice

2009

2010

2011

2012

Cereri

1922

2310

2297

2146

Anulări

tardive

285

378

266

292

%

14,83 %

16,36 %

11,60 %

13,60 %

15.  observă cu îngrijorare procentul important din bugetul total alocat interpretării pe care l-ar reprezenta costurile potențiale apărute ca urmare a acestor anulări tardive fără o reafectare în ultimul moment a unor interpreți; ia act, în acest sens, de faptul că, pentru servicii de interpretare puse la dispoziție și apoi anulate în afara termenelor prevăzute în Codul de conduită privind multilingvismul, în 2011 ar fi fost cheltuite 4 350 000 EUR (7,6 % din bugetul alocat interpretărilor), iar în 2012 ar fi fost cheltuite 5 480 000 EUR (11,9 % din bugetul alocat interpretărilor); solicită Biroului să prezinte Comisiei pentru control bugetar o analiză detaliată a tendinței în creștere a anulărilor tardive și să instituie un mecanism pentru a sensibiliza utilizatorii cu privire la resursele pierdute din cauza anulărilor tardive și pentru a reduce semnificativ numărul și proporția acestor anulări;

16.  reiterează că este necesar ca, menținând, totodată, un standard înalt de calitate a muncii, să se utilizeze mai eficient resursele lingvistice și să se controleze costurile acestora, analizând volumul general de muncă pentru fiecare unitate lingvistică și asigurând reducerea costurilor generate de anularea tardivă a cererilor de reuniuni și a vizitelor delegațiilor cu servicii de interpretare care nu respectă termenele stabilite în Codul de conduită; insistă asupra necesității de a sensibiliza comisiile, delegațiile și grupurile politice cu privire la normele prevăzute în Codul de conduită;

17.  invită Biroul să dezvolte un sistem cuprinzând măsuri suplimentare pentru a combate anulările tardive ale cererilor de servicii de interpretare;

18.  invită administrația să utilizeze la maximum și în mod eficient profilurile lingvistice actualizate ale deputaților atunci când stabilește regimul lingvistic pentru comisii, delegații și grupurile politice atât la locurile de desfășurare a activității, cât și în afara acestora; insistă ca profilurile lingvistice ale tuturor deputaților să fie actualizate în fiecare an; subliniază, în plus, că secretariatelor comisiilor, ale delegațiilor, ale grupurilor politice și ale grupurilor de lucru ar trebui să li se transmită o copie a profilurilor actualizate;

19.  insistă ca, ținând cont în mod corespunzător de decizia Biroului Parlamentului din decembrie 2011 privind „multilingvismul integral și eficient din punctul de vedere al resurselor”, interpretarea într-o limbă oficială în timpul deplasării unei delegații să fie asigurată doar la cererea scrisă expresă a unui deputat din Parlamentul European care efectuează deplasarea; subliniază că, în cursul unei vizite la nivel de delegație, numărul de interpreți trebuie menținut la un minim absolut, în conformitate cu normele aplicabile;

20.  reamintește propunerea Secretarului General de a introduce măsuri de sensibilizare a utilizatorilor serviciilor de interpretare, inclusiv în rândul comisiilor, al delegațiilor și al grupurilor politice, și rămâne în așteptarea unor propuneri suplimentare detaliate urmărind o mai bună sensibilizare în ceea ce privește costul anulărilor tardive;

21.  invită administrația ca, la sfârșitul fiecărei reuniuni, șeful echipei de interpreți să întocmească în continuare, de comun acord cu secretariatul reuniunii, o listă a serviciilor de interpretare solicitate, dar neutilizate; menționează că o copie a listei respective ar trebui transmisă secretariatului reuniunii în cauză; consideră că această listă ar trebui să țină cont și de utilizatorii serviciilor de webstream sau de transmitere video la cerere;

22.  ia act de noul serviciu „Interpretare ad personam” (IAP) oferit deputaților, care a fost creat în urma proiectului-pilot demarat în 2010; observă că acest nou serviciu a generat costuri de 157 000 EUR în 2011 și de 115 000 EUR în 2012; consideră că acest serviciu ar trebui revizuit pentru a se găsi soluții de îmbunătățire;

Interpretarea în Parlamentul European: perspective

23.  salută creșterea eficienței și reducerile de costuri realizate de serviciile de interpretare în ultimii ani, menținând, totodată, o calitate excelentă a muncii; subliniază faptul că cheltuielile de interpretare și de traducere continuă să reprezinte o proporție semnificativă a bugetului Parlamentului și, prin urmare, consideră că provocarea asigurării multilingvismului la un cost rezonabil necesită atenția continuă a Parlamentului;

24.  consideră că Comisia pentru control bugetar ar trebui să fie informată în mod regulat cu privire la modificarea costului serviciilor de interpretare; solicită ca raportul anual referitor la Codul de conduită elaborat de serviciile de interpretare și transmis Secretarului General să fie comunicat membrilor comisiei;

25.  este de părere că situațiile în care se oferă servicii de interpretare în anumite limbi fără ca acestea să fie utilizate ar trebui evitate pe cât posibil; subliniază că trebuie să se reducă costurile interpretării inutile în cursul reuniunilor și, prin urmare, solicită elaborarea și aplicarea de urgență a unui sistem care să prevină situațiile în care se asigură servicii de interpretare în limbi care de fapt nu sunt utilizate la o anumită reuniune sau care nu sunt solicitate de utilizatorii serviciilor de webstream;

26.  invită Secretarul General să prezinte, până la sfârșitul anului, o analiză detaliată a limbilor în care s-a asigurat interpretarea la toate reuniunile grupurilor (de lucru), comisiilor și delegațiilor, precum și a limbilor utilizate efectiv la reuniunile respective, împreună cu un rezumat al derogărilor de la normele generale privind interpretarea adoptate de Birou la 12 martie 2012(3) solicitate și acordate pentru vizite ale delegațiilor;

27.  invită Biroul să adopte, până la sfârșitul anului, o altă decizie privind multilingvismul, care să vizeze în mod specific scenariile posibile de „interpretare la cerere” și creșterea eficienței prevăzută să fie realizată astfel;

28.  solicită, așadar, Curții de Conturi să prezinte Parlamentului, într-un termen rezonabil și cel târziu în martie 2014, un raport special referitor la cheltuielile de interpretare și de traducere suportate de Parlament, Comisie și Consiliu, în care să evalueze calitatea gestiunii financiare din acest domeniu și să actualizeze constatările din Raportul său special nr. 5/2005; remarcă, de asemenea, că acest raport ar putea fi elaborat periodic și ar putea fi utilizat în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; reiterează faptul că raportul ar trebui să cuprindă informații privind existența unor instrumente și proceduri adecvate în cadrul instituțiilor care să asigure că:

   serviciile furnizate nu depășesc nevoile reale;
   pot fi furnizate toate serviciile necesare;
   serviciile sunt furnizate la cel mai mic cost posibil;
   serviciile furnizate sunt de o calitate ridicată;

29.  menționează, de asemenea, că acest raport ulterior ar trebui să compare cu atenție rentabilitatea serviciilor de interpretare ale Parlamentului cu cea a serviciilor de interpretare furnizate de Consiliul și de Comisie, precum și să compare costurile reale ale serviciilor de interpretare ale celor trei instituții cu cele înregistrate în perioada de referință auditată;

30.  insistă, în plus, ca Parlamentul să abordeze cu prioritate numărul considerabil al anulărilor tardive și invită Biroul să prezinte un plan de acțiune detaliat de diminuare a acestuia;

31.  afirmă din nou că, pentru schimbul de bune practici care să susțină eficacitatea și să permită realizarea de economii, cooperarea instituțională are un rol crucial; consideră că ar trebui îmbunătățită cooperarea interinstituțională în domeniul interpretării; solicită să se realizeze o analiză cuprinzătoare, acordându-se prioritate partajării mai eficace a resurselor disponibile de către toate instituțiile și măsurilor concrete din domeniul interpretării externe;

32.  subliniază importanța aplicațiilor informatice ca instrumente de gestiune și insistă ca în bugetul exercițiului următor să se aloce mai multe fonduri în acest scop; observă că s-ar putea realiza un nivel ridicat de eficiență dacă serviciilor administrative ale Parlamentului li s-ar oferi informații corespunzătoare în materie de gestiune; consideră că este regretabil faptul că anumite direcții generale înregistrează întârzieri în ceea ce privește aplicațiile informatice disponibile, în pofida progreselor din sectorul TI realizate din 2010;

33.  invită serviciile sale competente să analizeze dacă creșterea considerabilă a eficienței realizată în domeniul interpretării poate servi drept exemplu pentru îmbunătățiri în cadrul altor direcții generale;

o
o   o

34.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 67.
(2) JO C 291, 23.11.2005, p. 1.
(3) decis mai precis că, în timp ce delegațiile vor beneficia în continuare de servicii integrale de interpretare pentru un număr de până la cinci limbi, așa cum se prevede în Codul de conduită privind multilingvismul, în cursul săptămânilor rezervate pentru activități parlamentare externe (săptămânile verzi), delegațiilor care solicită derogări pentru deplasări în cursul săptămânilor rezervate pentru activitățile comisiilor li se va asigura un regim lingvistic limitat, cu servicii de interpretare în maximum o limbă.


Jocurile de noroc online de pe piața internă
PDF 325kWORD 39k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la jocurile de noroc online de pe piața internă (2012/2322(INI))
P7_TA(2013)0348A7-0218/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 23 octombrie 2012 intitulată „Către un cadru european global pentru jocurile de noroc online” (COM(2012)0596),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la jocurile de noroc online în piața internă(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la integritatea jocurilor de noroc on-line(4),

–  având în vedere Declarația de la Nicosia din 20 septembrie 2012 privind combaterea aranjării meciurilor,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2010 și rapoartele președințiilor franceză, suedeză, spaniolă și ungară referitoare la progresele înregistrate cu privire la cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre ale UE,

–  având în vedere acțiunea pregătitoare intitulată „Parteneriate europene în domeniul sportului” și, în special, întocmirea proiectelor specializate pe prevenirea incidentelor legate de aranjarea meciurilor prin educarea și informarea părților interesate relevante,

–  având în vedere articolele 51, 52 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității anexat la TFUE,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care, în domeniul specific al organizării jocurilor de noroc, Curtea recunoaște în special protecția consumatorilor, prevenirea fraudei și a incitării la cheltuieli excesive legate de jocurile de noroc, precum și nevoia generală de a menține ordinea publică ca motive imperative de interes general care pot justifica restricțiile privind libertatea de a presta servicii(5),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 mai 2012,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0218/2013),

A.  întrucât jocurile de noroc nu reprezintă o activitate economică obișnuită, având în vedere impacturile sociale și asupra sănătății potențial negative, printre care: dependența de jocurile de noroc, ale cărei consecințe și costuri sunt dificil de estimat, criminalitatea organizată, spălarea de bani și aranjarea meciurilor; întrucât jocurile de noroc online pot implica un risc mai mare de dependență decât jocurile de noroc tradiționale offline, date fiind, printre altele, accesul mai facil și lipsa unui control social, dar sunt necesare cercetări și date suplimentare în această privință; observă că, din aceste considerente, anumite norme ale pieței interne, inclusiv libertatea de stabilire, libertatea de a presta servicii și principiul recunoașterii reciproce, nu împiedică statele membre să stabilească măsuri proprii suplimentare pentru protecția jucătorilor;

B.  întrucât articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede obligația de a proteja sănătatea umană în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii;

C.  întrucât articolul 169 din TFUE obligă UE să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

D.  întrucât, din cauza caracterului special al sectorului jocurilor de noroc online, protecția sănătății umane și a consumatorilor ar trebui să constituie principalul principiu director în cazul prezentării de recomandări la nivelul UE și al elaborării de acte legislative naționale;

E.  întrucât, potrivit principiului subsidiarității, statele membre au dreptul de a stabili modul de organizare și de reglementare a ofertei de servicii de jocuri de noroc online în conformitate cu propriile valori și cu obiectivele de interes general urmărite, cu respectarea, totodată, a dreptului Uniunii;

F.  întrucât, din cauza caracterului său specific și în aplicarea principiului subsidiarității, prestarea de servicii de jocuri de noroc online nu se află sub incidența reglementărilor sectoriale de la nivelul Uniunii Europene și nici a Directivei privind serviciile și a Directivei privind drepturile consumatorilor, făcând totuși obiectul unui număr de acte din legislația secundară a UE, precum Directiva privind protecția datelor cu caracter personal, Directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice și Directiva privind practicile comerciale neloiale;

G.  întrucât sectorul jocurilor de noroc online diferă de alte piețe din punctul de vedere al riscurilor implicate în ceea ce privește protecția consumatorilor și combaterea criminalității organizate, după cum a confirmat în repetate rânduri Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

H.  întrucât Curtea de Justiție a confirmat că prestarea de servicii de jocuri de noroc sau jocuri pe bani este o activitate economică cu caracter special, a cărei restricționare poate fi justificată din rațiuni care țin de prevalența intereselor publice, precum protecția consumatorilor, prevenirea fraudelor, combaterea spălării banilor și menținerea ordinii și a sănătății publice; întrucât orice restricție impusă asupra lor trebuie să respecte dispozițiile din TFUE, astfel încât să fie proporțională cu obiectivele vizate și să nu fie discriminatorie;

I.  întrucât, acum mai mult ca oricând, statele membre au interese generale comune în ceea ce privește impactul social și economic negativ al jocurilor de noroc online ilegale la nivel național, principalele lor obiective fiind de a proteja populația minoră și vulnerabilă și de a combate dependența, criminalitatea și evaziunea fiscală;

J.  întrucât caracterul transfrontalier al jocurilor de noroc online, precum și riscurile implicate în ceea ce privește protecția consumatorilor, prevenirea fraudei și aplicarea legislației împotriva activităților ilegale, cum ar fi spălarea de bani și aranjarea meciurilor, precum și necesitatea de a combate activitățile ilegale legate de jocurile de noroc impun măsuri mai bine coordonate între statele membre și la nivelul UE;

K.  întrucât este esențial să se introducă mecanisme de control al competițiilor sportive și al fluxurilor financiare, împreună cu mecanisme de supraveghere;

L.  întrucât este necesară o imagine de ansamblu completă a sectorului jocurilor de noroc online, în ceea ce privește informațiile și datele privind oferta autorizată și neautorizată de la nivel intern și transfrontalier, din interiorul UE și de la nivel mondial;

M.  întrucât tipurile de publicitate pentru jocurile de noroc online diferă de la un stat membru la altul sau nu sunt reglementate deloc,

Caracterul specific al sectorului jocurilor de noroc online și protecția consumatorilor

1.  consideră că, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, mai ales a consumatorilor celor mai vulnerabili, o ofertă echitabilă și legală de servicii de jocuri de noroc care să fie stabilită de fiecare stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii ar putea reduce costurile sociale și efectele nocive ale activităților legate de jocurile de noroc;

2.  avertizează cu privire la faptul că jocurile pot duce la dependențe periculoase, aspect care ar trebui abordat în cadrul unei propuneri legislative, în interesul consumatorilor;

3.  solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri împotriva jocurilor de noroc ilegale oferite de pe teritoriul statelor membre; în acest sens, îndeamnă Comisia ca, în recomandările sale planificate privind protecția consumatorilor și publicitatea, să solicite statelor membre să ia măsuri de executare pentru combaterea ofertei de jocuri de noroc ilegale;

4.  consideră că există o legătură periculoasă între dificultățile economice accentuate și nivelul ridicat al utilizării jocurilor de noroc; subliniază că mediul social și economic actual deosebit de dur a fost unul dintre principalii factori care au determinat dezvoltarea masivă a jocurilor de noroc, în special în rândul categoriilor sociale sărace și că, prin urmare, este necesară o monitorizare constantă și atentă a nivelurilor de dependență de jocurile de noroc și a comportamentelor problematice în materie de jocuri de noroc;

5.  afirmă că jocurile de noroc online sunt o formă de utilizare comercială a sportului și că, în timp ce sectorul crește constant, ținând pasul cu inovațiile tehnologice, statele membre se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește controlul său din cauza naturii specifice a internetului, care creează riscul de încălcare a drepturilor consumatorilor, precum și riscul ca sectorul să fie supus investigațiilor în contextul combaterii criminalității organizate;

6.  insistă asupra faptului că, indiferent de modul în care statele membre decid să organizeze și să reglementeze oferta de servicii de jocuri de noroc online la nivel național, trebuie să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a consumatorilor; solicită Comisiei să analizeze în continuare măsuri la nivelul UE pentru protecția consumatorilor vulnerabili, inclusiv cooperarea formalizată dintre autoritățile de reglementare din statele membre; subliniază faptul că grupul de experți ar trebui să conceapă măsuri astfel încât minorii să nu poată accesa serviciile de jocuri de noroc online; invită statele membre să impună operatorilor autorizați de statele membre obligația de a afișa într-un loc vizibil și fix pe site-ul lor de internet sigla și marca de încredere ale autorității de reglementare;

7.  solicită Comisiei să analizeze măsurile care ar putea fi luate pentru a elimina practica prin care societăți cu sediul într-un stat membru comercializează servicii de jocuri de noroc online, de exemplu prin televiziunea prin satelit sau prin campanii publicitare, într-un alt stat membru în care acestea nu sunt autorizate să ofere astfel de servicii;

8.  solicită ca operatorii să aibă obligația să afișeze avertizări clare, vizibile și explicite pentru minori, potrivit cărora este ilegal ca aceștia să practice jocuri de noroc online;

9.  consideră că ar trebui luate măsuri pentru a se asigura că subzistența membrilor mai vulnerabili ai societății nu este periclitată și mai mult ca urmare a jocurilor de noroc;

10.  consideră că sunt necesare cercetări și date suplimentare pentru a cuantifica dependența de jocurile de noroc și riscurile asociate diferitelor forme de jocuri de noroc; solicită tuturor statelor membre și Comisiei să realizeze, într-un mod coordonat, studii suplimentare pentru a înțelege comportamentele problematice legate de jocurile de noroc; observă că operatorii de jocuri de noroc au responsabilitatea de a contribui la prevenirea dependenței de jocurile de noroc;

11.  solicită Comisiei ca, în cooperare cu statele membre și, după caz, cu ajutorul grupului de experți, să analizeze posibilitatea asigurării interoperabilității la nivelul întregii UE între registrele naționale de autoexcludere, care să includă, printre altele, autoexcluderea, pierderile și limitele de timp personale și să fie accesibile autorităților naționale și operatorilor de jocuri de noroc autorizați, astfel încât orice client care alege să se autoexcludă sau care își depășește limitele privind jocurile de noroc stabilite în cazul unui operator de jocuri de noroc să aibă posibilitatea de a se autoexclude automat de la toți ceilalți operatori de jocuri de noroc autorizați; subliniază faptul că orice mecanism de schimb de date cu caracter personal cu privire la jucătorii dependenți de jocuri de noroc trebuie să se supună unor norme stricte de protecție a datelor; subliniază faptul că este important ca grupul de experți să lucreze pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva dependenței de jocurile de noroc; subliniază că, pentru a sensibiliza consumatorii cu privire la propria lor activitate de jocuri de noroc, aceste registre ar trebui să prezinte consumatorilor, atunci când încep să joace, toate informațiile legate de istoricul lor în ceea ce privește jocurile de noroc;

12.  recomandă o distincție clară între activitățile de jocuri de noroc și alte forme de divertisment online; serviciile care combină caracteristici specifice ale sectorului jocurilor de noroc trebuie să intre sub incidența legislației adecvate privind jocurile de noroc și să respecte pe deplin mecanismele de verificare a vârstei și a identității;

13.  constată că inițiativele de autoreglementare pot contribui în mod eficient la identificarea conținutului standardelor comune; își reafirmă poziția potrivit căreia, într-un domeniu atât de sensibil precum jocurile de noroc, autoreglementarea poate doar să completeze, dar nu să înlocuiască legislația națională;

14.  solicită Comisiei să ia în considerare punerea în aplicare a unui control de identificare obligatoriu realizat de părți terțe, pentru a elimina posibilitatea de a juca în cazul minorilor sau al persoanelor care folosesc identități false; sugerează că acest control s-ar putea realiza, printre altele, prin verificarea numărului de asigurare socială, a informațiilor cu privire la contul bancar sau a oricărui alt identificator unic, fiind necesar ca identificarea să aibă loc înainte de începerea oricărei activități de jocuri de noroc;

15.  consideră că programele informatice folosite pentru serviciile de jocuri de noroc online ar trebui să fie mai securizate și că ar trebui prevăzute cerințe comune minime privind certificarea, pentru a asigura utilizarea de parametri și standarde uniforme;

16.  atrage atenția asupra necesității de a elabora metode eficiente de supraveghere a pariurilor, având în vedere dezvoltarea rapidă a mediului online, dar subliniază totodată importanța protejării datelor personale ale utilizatorilor împotriva utilizării abuzive;

17.  este de părere că standardele comune privind jocurile de noroc online ar trebui să vizeze drepturile și obligațiile atât ale prestatorilor de servicii, cât și ale consumatorilor, asigurând un nivel înalt de protecție a cetățenilor și a consumatorilor, în special a minorilor și a altor persoane vulnerabile, precum și prevenirea publicității înșelătoare și excesive; încurajează asociațiile europene de operatori de jocuri de noroc să elaboreze și să adopte coduri de conduită de autoreglementare;

18.  solicită Comisiei să includă în recomandarea sa obligația operatorilor de jocuri de noroc de a promova utilizarea autorestricțiilor în momentul înregistrării, precum și în cazul unor pierderi repetate;

19.  recomandă introducerea unor standarde de securitate comune, uniforme, paneuropene privind identificarea electronică și serviciile transfrontaliere de verificare electronică; salută propunerea de directivă a Comisiei privind identificarea și autentificarea electronică, care va permite interoperabilitatea sistemelor naționale de identificare electronică, în cazul în care acestea există; solicită, prin urmare, raționalizarea și eficientizarea procedurilor de înregistrare și de identificare, în special pentru a asigura mecanisme eficient de identificare și a împiedica crearea de conturi multiple de către un singur jucător și accesul minorilor la site-urile de jocuri de noroc online; recomandă statelor membre să facă schimb de bune practici privind măsurile de executare – cum ar fi stabilirea de liste albe și negre de site-uri de jocuri de noroc ilegale, definirea de comun acord a unor soluții de plată sigure și care să poată fi urmărite și analizarea fezabilității unor măsuri de blocare a tranzacțiilor financiare – pentru a proteja consumatorii împotriva operatorilor ilegali;

20.  solicită statelor membre și operatorilor să încurajeze publicitatea responsabilă cu privire la jocurile de noroc online; salută inițiativa Comisiei de a adopta o recomandare privind publicitatea responsabilă cu privire la jocurile de noroc; solicită Comisiei să includă standarde comune minime care să asigure o protecție suficientă a consumatorilor vulnerabili; recomandă ca materialele publicitare să fie responsabile, să conțină avertizări clare cu privire la riscurile dependenței de jocurile de noroc, să nu fie excesive și să nu fie afișate pe conținuturi dedicate în mod specific minorilor sau în locuri în care există un risc ridicat de vizare a minorilor, cum este mai ales cazul publicității de pe platformele sociale;

21.  solicită definirea și aplicarea de măsuri pentru a permite copiilor și tinerilor să obțină cunoștințe digitale și să le dezvolte în continuare; consideră că introducerea unor cursuri școlare destinate tinerilor privind cele mai bune întrebuințări ale internetului ar putea să permită utilizatorilor să se protejeze mai bine împotriva dependenței de jocuri de noroc online;

22.  subliniază rolul important al educației, al serviciilor de consiliere și al părinților în sensibilizarea minorilor cu privire la jocurile de noroc online și consecințelor lor;

23.  invită Comisia și statele membre să introducă măsuri eficace pentru a atrage mai ales atenția tinerilor asupra pericolelor reprezentate de dependența de jocurile de noroc;

24.  solicită ca publicitatea responsabilă din punct de vedere social pentru jocurile de noroc online să fie permisă numai pentru produsele legale din acest domeniu; consideră că nu ar trebui niciodată permisă publicitatea pentru servicii de jocuri de noroc online prin exagerarea probabilității de câștig, astfel încât să se creeze falsa impresie că jocurile de noroc sunt o strategie rezonabilă pentru a îmbunătăți situația financiară a unei persoane; este de părere că publicitatea ar trebui să conțină informații clare privind consecințele dependenței de jocuri de noroc;

25.  subliniază că stabilirea unui format nedăunător de publicitate și a unor reguli privind diseminarea sa este esențială pentru a împiedica persoanele sub 18 ani să practice jocuri de noroc și pentru a combate comportamentele problematice legate de jocurile de noroc și dependența de jocurile de noroc;

26.  subliniază că măsurile de protecție a consumatorilor ar trebui să fie însoțite de o combinație de măsuri de executare preventive și reactive pentru a limita legătura cetățenilor cu operatorii neautorizați; subliniază importanța definirii în comun a noțiunii de operatori legali de jocuri de noroc, astfel încât statele membre, în conformitate cu legislația UE, să autorizeze numai operatorii care îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe și care sunt, prin urmare, considerați a fi legali:

   (a) operatorul trebuie să dețină o licență care îi dă dreptul să își desfășoare activitatea în statul membru al jucătorului;
   (b) operatorul nu este considerat ilegal în temeiul legislației aplicabile din oricare alt stat membru;

27.  este de părere că procesul de înregistrare ar trebui să includă, ca element caracteristic obligatoriu, limite maxime de pierdere stabilite și definite de jucător pentru o anumită perioadă de timp; consideră că acest element caracteristic ar trebui să fie prezent cel puțin în jocurile cu frecvență rapidă;

Respectarea legislației UE

28.  subliniază faptul că, pe de o parte, furnizorii de jocuri de noroc online ar trebui să respecte întotdeauna legislația națională a statului membru în care își desfășoară activitatea și, pe de altă parte, că statele membre ar trebui să își mențină dreptul de a impune restricțiile pe care le consideră necesare și justificate pentru a combate jocurile de noroc online ilegale, pentru a pune în aplicare legislația națională și a împiedica accesul pe piață al furnizorilor ilegali;

29.  recunoaște că, în conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre au dreptul să stabilească modul de organizare și de reglementare a ofertei de servicii de jocuri de noroc online la nivel național și să aplice toate măsurile pe care le consideră necesare pentru combaterea serviciilor ilegale de jocuri de noroc, respectând principiile de bază din tratatele UE; recunoaște că aceste măsuri legislative trebuie să fie proporționale, consecvente, transparente și nediscriminatorii; observă că sunt necesare politici ale UE mai coerente pentru a aborda caracterul transfrontalier al jocurilor de noroc online;

30.  ia act de faptul că Comisia s-a adresat în scris mai multor state membre, solicitându-le informații detaliate cu privire la legislația națională în vigoare privind jocurile de noroc; invită Comisia continue dialogul cu statele membre; ia act de activitatea Comisiei privind cazurile de neîndeplinire a obligațiilor și plângerile depuse împotriva anumitor state membre; solicită Comisiei să continue să monitorizeze și să impună conformitatea legislației și a practicilor naționale cu legislația UE, în cooperare cu statele membre, și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care par să încalce legislația UE; respectă decizia luată de statele membre în ceea ce privește crearea de monopoluri în acest sector, cu condiția ca, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, acestea să fie supuse unui control strict de către stat și să asigure un nivel deosebit de ridicat de protecție a consumatorilor, activitățile monopolurilor să fie coerente cu obiectivele de interes general și să reducă semnificativ oportunitățile de a juca jocuri de noroc;

31.  solicită Comisiei, statelor membre și grupului de experți privind serviciile de jocuri de noroc să stabilească măsuri și strategii coordonate, inclusiv schimburi de bune practici, pentru a analiza și a soluționa problema evitării plății impozitelor practicate de operatorii autorizați care prestează servicii de jocuri de noroc online pe piața UE, dar care au sediul social într-un paradis fiscal de pe teritoriul sau din afara teritoriului UE;

32.  ia act de riscurile prezentate de accesul consumatorilor la servicii ilegale de jocuri de noroc online; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze, ca parte a activității grupului de experți privind serviciile de jocuri de noroc, costurile sociale implicate de permiterea activităților reglementate de jocuri de noroc în comparație cu efectele negative cauzate de apelarea de către consumatori la operatori ilegali;

33.  subliniază că statele membre care optează să își deschidă sectorul jocurilor de noroc online trebuie să prevadă o procedură de autorizare transparentă și sigură din punct de vedere juridic, bazată pe criterii obiective și nediscriminatorii, care să respecte integral legislația UE și să asigure o protecție suficientă și strictă a consumatorilor;

Cooperarea administrativă

34.  solicită grupului de experți privind serviciile de jocuri de noroc și Comisiei să faciliteze cât mai mult posibil fluxul de date dintre autoritățile de reglementare din statele membre pentru a face schimb de bune practici și de informații menite să faciliteze instituirea unui sistem comun de identificare a jucătorilor, adoptarea unor măsuri de executare împotriva operatorilor ilegali, creșterea protecției consumatorilor, publicitatea responsabilă, întocmirea de liste albe și liste negre, prevenirea aranjării meciurilor și stabilirea de mecanisme de autoexcludere care să includă, printre altele, limite financiare și de timp personale aplicabile în întreaga UE; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru ca grupul de experți să beneficieze de cea mai amplă expertiză posibilă în desfășurarea activităților sale; îndeamnă statele membre să reia dialogul pe tema serviciilor de jocuri de noroc online în cadrul Grupului de lucru al Consiliului privind stabilirea și serviciile;

35.  solicită Comisiei să includă întotdeauna în grupurile de experți și în consultări specialiști în domeniul dependenței de jocurile de noroc și al practicării patologice a acestora;

36.  consideră că ar trebui consolidate la nivel european schimbul de bune practici și cooperarea dintre experții naționali din domeniul social și al sănătății specializați în practicarea patologică a jocurilor de noroc și comportamentele problematice legate de acestea;

37.  subliniază că, deși schimbul efectiv de informații între organele de anchetă este important pentru aplicarea cu succes a legii, acțiunile de combatere a aranjării meciurilor trebuie să respecte normele și legislația privind protecția datelor de la nivel național și european;

38.  încurajează statele membre ca, în cadrul grupului de experți, să coopereze îndeaproape cu Comisia și între ele pentru a-și coordona măsurile de combatere a prestării neautorizate de servicii transfrontaliere de jocuri de noroc și pentru a pune în aplicare planul de acțiune din Comunicarea Comisiei privind jocurile de noroc online;

39.  recunoaște că cooperarea dintre statele membre este esențială, dar subliniază că este, de asemenea, foarte important ca grupul de experți privind jocurile de noroc să lucreze în strânsă colaborare cu toate părțile interesate, inclusiv sectorul jocurilor de noroc și organizațiile consumatorilor;

40.  subliniază că este important ca grupul de experți să elaboreze proceduri mai transparente și simplificate care să elimine sarcinile administrative inutile pentru statele membre care ar putea spori inutil costurile pentru operatorii online legali din țările care aleg să își deschidă piețele; observă că reducerea sarcinilor administrative nu trebuie să compromită protecția consumatorilor;

41.  consideră că ar trebui luate măsuri în vederea armonizării regimurilor fiscale naționale pentru serviciile de jocuri de noroc, cu scopul de a preveni ca facilitățile fiscale disproporționale să favorizeze proliferarea și concentrarea serviciilor de jocuri de noroc online;

42.  îndeamnă autoritățile de reglementare naționale din statele membre care au ales să introducă sisteme de acordare a licențelor să facă schimb de bune practici care ar facilita aplicarea licențelor naționale pentru jocuri de noroc, inclusiv a standardelor tehnice privind echipamentele pentru jocurile de noroc; îndeamnă autoritățile de reglementare naționale competente să permită unei societăți de jocuri de noroc să-și desfășoare activitatea în jurisdicția lor numai în cazul în care societatea respectivă nu încalcă legea dintr-un alt stat membru, a cărui legislație nu a fost stabilită drept neconformă de către Curtea de Justiție;

Spălarea de bani

43.  subliniază că jocurile de noroc online sunt un mediu nemonetar și că, având în vedere dependența față de părțile terțe care prestează servicii financiare, sunt necesare garanții suplimentare împotriva spălării de bani; subliniază necesitatea unei cooperări strânse între autoritățile naționale din domeniul jocurilor de noroc, poliția națională și autoritățile naționale de aplicare a legii pentru a preveni activitatea infracțională;

44.  solicită Comisiei, statelor membre și grupului de experți să ia măsuri eficace împotriva spălării de bani; salută, în acest context, propunerea de extindere a dispozițiilor Directivei privind combaterea spălării de bani pentru a include toate formele de jocuri de noroc și invită autoritățile naționale competente să asigure raportarea, în conformitate cu dispozițiile din directiva respectivă, a oricărei tranzacții suspectate de a avea o legătură potențială cu spălarea de bani sau cu altă activitate infracțională;

45.  solicită Consiliului să continue în mod rapid și ambițios negocierile referitoare la propunerea Comisiei de directivă privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (COM(2013)0045) și să abordeze toate tipurile de jocuri de noroc, inclusiv cele online, pentru a împiedica exploatarea activităților de pariuri sportive online în scopuri infracționale de spălare de bani;

46.  subliniază că sistemele de înregistrare solidă și de verificare neechivocă sunt instrumente-cheie în prevenirea oricărei utilizări abuzive a jocurilor de noroc online, precum spălarea de bani; observă că, pentru verificarea identității se poate profita de structurile online existente și în curs de elaborare, precum sistemele de verificare online ale băncilor și ale cărților de credit;

47.  consideră că toate societățile de jocuri de noroc online care desfășoară activități în UE trebuie să fie înregistrate ca entități legitime în UE;

48.  subliniază că toate statele membre trebuie să identifice și să desemneze o autoritate publică responsabilă pentru monitorizarea jocurilor de noroc online; subliniază că autoritatea respectivă va fi autorizată, de asemenea, să intervină în caz de jocuri de noroc online suspecte; consideră că societățile de jocuri de noroc ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a informa autoritatea cu privire la orice activitate suspectă de jocuri de noroc;

Integritatea sporturilor

49.  subliniază că, având în vedere natura transnațională a aranjării meciurilor, combaterea sa impune o cooperare mai eficace între toate părțile interesate, inclusiv între autoritățile publice, agențiile de aplicare a legii, sectorul sportiv, operatorii de jocuri de noroc, autoritățile de reglementare a jocurilor de noroc, sportivi și suporteri, fiind necesar să se acorde atenție și activităților de educare și de prevenire pe această temă; salută, în acest sens, recenta acțiune pregătitoare din 2012 a Comisiei, care sprijină proiectele transnaționale de educare în scopul combaterii aranjării meciurilor; ia act de faptul că aranjarea meciurilor are loc atât pe piața jocurilor de noroc offline, cât și pe cea online și că, în majoritatea cazurilor, aranjarea meciurilor în contextul pariurilor online are loc prin intermediul operatorilor de jocuri de noroc stabiliți pe piețe nereglementate din afara UE;

50.  solicită adoptarea unui cod de conduită, ca parte a unei inițiative de autoreglementare, care să conțină o interdicție generală pentru întregul personal (în special jucători, antrenori, arbitri, medici și tehnicieni, proprietari și manageri de club) implicat în evenimentele sportive care poate influența direct rezultatele de a paria pe propriile meciuri sau evenimente; în acest context, subliniază, de asemenea, necesitatea unor sisteme stricte și fiabile de verificare a vârstei și a identității la nivelul statelor membre; solicită organizațiilor sportive să utilizeze campanii de educare și coduri de conduită pentru a educa, de la o vârstă fragedă, sportivii, arbitrii și responsabilii cu privire la ilegalitatea manipulării rezultatelor sportive;

51.  recunoaște că eforturile de combatere, de exemplu prin coduri de conduită, a implicării organizațiilor sportive în activități de corupție precum aranjarea meciurilor sau spălarea de bani trebuie să vizeze toate grupurile de părți interesate (responsabili, proprietari, manageri, agenți, jucători, arbitri și suporteri) și toate organizațiile (cluburi, ligi, federații etc.);

52.  invită statele membre să acorde mai multă prioritate prevenirii corupției în sport și subliniază necesitatea unui accent sporit pe aplicarea legii în această privință; solicită adoptarea la nivel național a unor măsuri eficace de prevenire a conflictelor de interese, în special prin împiedicarea tuturor părților interesate din domeniul sportului să plaseze pariuri cu privire la competițiile în care sunt implicate; solicită tuturor organismelor de reglementare din domeniul sportului să se angajeze să urmeze practici de bună guvernanță pentru a reduce riscul de a deveni victime ale aranjării meciurilor; solicită Comisiei, în acest context, să țină cont de activitatea Consiliului Europei privind evaluarea riscurilor anumitor tipuri de pariuri și să evalueze eventualele riscuri ale pariurilor sportive atunci când este posibil să se parieze pe anumite pariuri în timpul unei competiții și să ia măsurile care se impun;

53.  solicită federațiilor sportive și operatorilor de jocuri de noroc să includă, într-un cod de conduită, o interdicție a pariurilor privind așa-zisele evenimente negative, precum cartonașele galbene, loviturile de pedeapsă sau loviturile libere, din timpul unui meci sau al unui eveniment; invită statele membre și operatorii de jocuri de noroc să interzică toate formele de pariuri la evenimentele sportive în direct, deoarece acestea s-au dovedit a fi foarte vulnerabile la aranjarea meciurilor și, prin urmare, constituie un risc la adresa integrității sportive;

54.  solicită instituirea unei obligații de cooperare și de schimb de informații privind activitățile suspecte atât la nivel național, cât și la nivel european, între organismele sportive, autoritățile publice, Europol și Eurojust, pentru a combate activitățile infracționale transfrontaliere din domeniul jocurilor de noroc online;

55.  salută intenția Comisiei de a promova un schimb mai intens de bune practici în ceea ce privește combaterea aranjării meciurilor; subliniază importanța sprijinului acordat de Uniunea Europeană pentru activitatea în curs de desfășurare în cadrul Consiliului Europei referitoare la negocierea unei convenții internaționale privind protecția și promovarea integrității sportului; subliniază că aranjarea meciurilor nu are întotdeauna loc în contextul pariurilor și că este necesar să se combată și această latură a aranjării meciurilor care nu are legătură cu pariurile și care afectează, de asemenea, integritatea sportului; subliniază necesitatea unei cooperări consolidate la nivelul UE și la nivel mondial în vederea combaterii aranjării meciurilor; invită Comisia să ia inițiativa în ceea ce privește crearea unei platforme mondiale pentru schimbul de informații și de bune practici și coordonarea acțiunilor comune de prevenire și executare între autoritățile de reglementare, organizațiile sportive, autoritățile polițienești și judiciare și operatorii de jocuri de noroc;

56.  consideră că aplicarea unei politici consecvente de sancțiuni penale este esențială pentru o abordare paneuropeană a reglementării sectorului jocurilor de noroc online și, în acest scop, îndeamnă statele membre să ia măsurile necesare pentru ca manipularea frauduloasă a rezultatelor pentru obținerea de foloase financiare sau de alte avantaje să fie interzisă prin incriminarea oricărei amenințări la adresa integrității competițiilor, inclusiv a celor legate de operațiunile de pariere; îndeamnă Comisia să ia măsuri la nivelul UE pentru a combate jocurile de noroc online nereglementate și a sprijini lupta împotriva aranjării meciurilor;

57.  recunoaște că, în unele state membre, jocurile de noroc și loteriile reprezintă o sursă importantă de venituri care pot fi direcționate spre activități caritabile și de binefacere, opere culturale, sportul de masă, cursele hipice și sectorul hipic; în plus, subliniază importanța acestei contribuții durabile și a rolului specific care ar trebui să fie recunoscută în cadrul dezbaterilor de la nivel european; își reafirmă poziția potrivit căreia pariurile sportive constituie o formă de utilizare comercială a competițiilor sportive; recomandă, respectând totodată pe deplin competența statelor membre în acest domeniu, protejarea competițiilor sportive față de orice fel de utilizare comercială neautorizată, mai ales prin recunoașterea drepturilor de proprietate ale organizatorilor competițiilor sportive, nu numai pentru a garanta un profit financiar echitabil în beneficiul tuturor nivelurilor sportului profesionist și amator, ci și pentru a consolida lupta împotriva fraudei în sport, în special a aranjării meciurilor;

58.  solicită mai multă cooperare la nivel european, sub coordonarea Comisiei, pentru a identifica și a interzice operatorii de pariuri online implicați în activități ilegale, precum, printre altele, aranjarea meciurilor sau pariurile privind competiții în care sunt implicați minori și se așteaptă ca sectorul jocurilor de noroc online să respecte această interdicție prin autoreglementare;

59.  îndeamnă statele membre să ia în considerare interzicerea tuturor formelor de aranjare a unei acțiuni specifice din cadrul unei competiții sportive, precum jocurile de noroc privind cornerele, loviturile libere, repunerea mingii în joc și cartonașele galbene, deoarece acestea s-au dovedit a fi foarte vulnerabile la aranjarea meciurilor;

60.  invită Comisia să introducă un sistem european de alertă pentru autoritățile de reglementare a pariurilor pentru ca acestea să facă rapid schimb de informații cu privire la competițiile sportive aranjate;

61.  salută proiectele de educație transnaționale de combatere a aranjării meciurilor la nivel mondial;

62.  subliniază că sportivii au nevoie de mecanisme de protecție eficace pentru a contracara influențele de corupere, printre care garantarea integrității morale și fizice a sportivilor, condiții adecvate de muncă, precum și garantarea salariilor sau a remunerațiilor, inclusiv interdicții de participare la anumite niveluri de competiție pentru organizațiile sportive care nu îndeplinesc în mod regulat aceste obligații față de sportivi;

63.  subliniază că alegațiile privind aranjarea meciurilor sunt judecate adesea în instanțe publice, precum și prin arbitraj sportiv și că, în cadrul ambelor proceduri, trebuie să se respecte normele procedurale minime internaționale, astfel cum se prevede la articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

64.  solicită reglementarea strictă sau interzicerea, după efectuarea unei evaluări la nivelul fiecărui stat membru, a formelor periculoase de jocuri de noroc;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0098.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0025.
(3) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 35.
(4) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 30.
(5) A se vedea, în acest sens, cauza C-275/92, Schindler, punctele 57-60; cauza C-124/97, Läärä și alții, punctele 32 și 33; cauza C-67/98, Zenatti, punctele 30 și 31; cauza C-243/01, Gambelli și alții, punctul 67; cauza C-42/07, Liga Portuguesa, punctul 56; cauzele conexate C-316/07, C-358/07-C 360/07, C-409/07 și C-410/07, Markus Stoß și alții, punctul 74; cauza C-212/08, Zeturf Ltd, punctul 38; cauza C-72/10, Costa, punctul 71; cauza C-176/11, Hit Larix, punctul 15; cauzele conexate C-186/11 și C-209/11, Stanleybet și alții, punctul 44.


Numirea lui Luigi Berlinguer în comitetul creat în temeiul articolului 255 din TFUE
PDF 184kWORD 19k
Decizia Parlamentului European din 10 septembrie 2013 prin care se propune numirea lui Luigi Berlinguer în cadrul comitetului instituit în conformitate cu articolul 255 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (2013/2161(INS))
P7_TA(2013)0349B7-0384/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 255 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 107 a din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Luigi Berlinguer întrunește condițiile prevăzute la articolul 255 al doilea paragraf din TFUE,

1.  propune ca Luigi Berlinguer să fie numit în cadrul comitetului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Președintelui Curții de Justiție.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate