Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine (COM(2012)0432 – C7-0211/2012 – 2012/0208(COD))

P7_TA(2013)0336 A7-0256/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0432),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0211/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 noiembrie 2012(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine(2),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0256/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 septembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului(4) conferă Comisiei competențe în vederea punerii în aplicare a unor dispoziții din respectivul regulament.

(2)  În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, anumite competențe conferite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 850/98 ar trebui aliniate la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)  În vederea aplicării Pentru ca actualizarea eficientă a anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 850/98 prezentul regulament să fie posibilă, astfel încât să se reflecte progresele tehnice și științifice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește următoarele:

(4)  Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare organizeze consultări adecvate, în etapa pregătitoare a adoptării actelor delegate, inclusiv special la nivel de experți, pentru a obține informații obiective, riguroase, complete și actualizate. [AM 2]

(5)  În contextul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(6)  În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 850/98, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește:

(7)  Competențele de executare conferite Comisiei, cu excepția obligației statelor membre de a garanta că nivelurile efortului de pescuit nu sunt depășite în anumite zone din diviziunea ICES IXa, ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(5).

(8)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 850/98 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 850/98 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 2, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Regiunile menționate la alineatul (1) pot fi împărțite în zone geografice, în special pe baza definițiilor menționate la alineatul (2). Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a cu privire la împărțirea regiunilor în zone geografice în scopul identificării zonelor geografice în care se aplică măsuri tehnice specifice de conservare.” [AM 3]

2.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (4) se adaugă următoarea literă:"

„(c) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu alineatul 48a pentru a modifica anexa X și anexa XI în vederea sporirii protecției puietului de pește în contextul conservării stocurilor de pește.”;

(b)  la alineatul (5), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 48a, să adopte acte delegate în ceea ce privește metoda de calculare a procentului de specii-țintă și de alte specii reținute la bord când acestea sunt capturate de o plasă sau de plase trase simultan de mai multe nave de pescuit, precum și în ceea ce privește metoda de verificare pentru a se garanta că orice navă de pescuit implicată în operațiunea comună de pescuit care a reținut pește la bord respectă procentele de specii prevăzute în anexele I-V.”;

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Normele tehnice de măsurare a dimensiunii ochiurilor de plasă, inclusiv în scopuri de control, se stabilesc prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

3.  La articolul 7 se adaugă următorul alineat:"

„(8) Normele tehnice de măsurare a plaselor cu ochiuri pătrate, inclusiv în scopuri de control, se stabilesc prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

4.  La articolul 8 se adaugă următorul alineat:"

„(4) Normele tehnice privind măsurarea grosimii firului împletiturii și construcția materialului de plasă, inclusiv în scopuri de control, se stabilesc prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

5.  Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 16

(1)  Nu se va folosi niciun dispozitiv prin intermediul căruia ochiurile din orice parte a plasei de pescuit să fie obstrucționate sau micșorate efectiv în vreun fel.

(2)  Alineatul (1) nu exclude utilizarea anumitor dispozitive care pot obstrucționa sau diminua în orice alt mod deschiderea efectivă a ochiurilor din orice parte a plasei de pescuit, dar care pot avea un rol de protecție sau de consolidare a plasei. Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 48a, să adopte acte delegate privind descrierile tehnice și metodologia de utilizare și de atașare a unor astfel de dispozitive.

(3)  Prin intermediul unor acte de punere în aplicare este stabilită o listă exhaustivă de dispozitive care respectă descrierile tehnice stabilite în conformitate cu alineatul (2) și care pot fi atașate plasei de pescuit. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

6.  Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 48a, referitoare la condițiile detaliate de aplicare a criteriilor prevăzute la alineatul (2) în care navelor de pescuit cu o lungime totală de peste opt metri li se permite să utilizeze traule cu rame în zonele prevăzute la alineatul (1).”;

(b)  se adaugă următorul alineat:"

„(7) Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, cerințele operaționale de transmitere a listelor care trebuie furnizate Comisiei de către statele membre așa cum se menționează la alineatul (2) litera (c) prima liniuță. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

7.  La articolul 29b, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Statele membre transmit Comisiei o comunicare privind măsurile luate pentru îndeplinirea obligației prevăzute la alineatul (5). În cazul în care constată că măsurile luate de un stat membru nu îndeplinesc obligația respectivă, Comisia poate propune modificarea acestora. Dacă statul membru vizat și Comisia nu ajung la niciun acord, Comisia poate lua astfel de măsuri prin intermediul unor acte de punere în aplicare.”

8.  La articolul 34, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Normele tehnice pentru măsurarea puterii motorului și a dimensiunilor uneltelor de pescuit se stabilesc prin intermediul unui act de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).”

8a.  La articolul 34b, alineatul (11) se înlocuiește cu următorul text:"

„(11) În urma consultării CSTEP, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate prin care să excludă anumite activități de pescuit ale unui stat membru, în subzonele ICES VIII, IX, X, de la aplicarea alineatelor (1)-(9), atunci când informațiile furnizate de statele membre arată că activitățile de pescuit respective determină un nivel foarte scăzut de capturi accidentale de rechin și de capturi aruncate înapoi în mare.” [AM 4]

9.  Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 45

(1)  Comisia este împuternicită să instituie, prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 48a, măsuri tehnice de conservare referitoare la utilizarea uneltelor de pescuit remorcate sau fixe sau referitoare la activitățile de pescuit în anumite zone sau în anumite perioade,în mod suplimentar dispozițiilor din prezentul regulament sau prin derogare de la acestea. Măsurile respective sunt elaborate pentru a răspunde unei recrutări în stoc a puietului neașteptat de mici sau de mari, modificărilor survenite în modelele de migrație sau oricăror alte modificări în starea de conservare a stocurilor de pește organisme marine, cu efect imediat. [AM 5]

(2)  Atunci când conservarea stocurilor de organisme marine impune o intervenție imediată, pentru remedierea situației Comisia poate decide să adopte măsuri temporare prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (3).

(3)  În cazul în care conservarea anumitor specii sau zone de pescuit este serios amenințată și în cazul în care o întârziere ar produce pagube greu de reparat, un stat membru poate lua măsuri adecvate și nediscriminatorii de conservare pentru apele aflate în jurisdicția sa.

(4)  Măsurile menționate la alineatul (3), împreună cu un memoriu explicativ, sunt comunicate Comisiei și celorlalte state membre de îndată ce au fost adoptate.

În termen de zece zile lucrătoare de la primirea comunicării sus-menționate, Comisia trebuie să confirme dacă măsurile respective sunt adecvate și nediscriminatorii sau să solicite anularea ori modificarea lor prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Decizia Comisiei este imediat notificată statelor membre.”

10.  La articolul 46, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) La inițiativa Comisiei sau la solicitarea oricărui stat membru, conformitatea sau neconformitatea cu dispozițiile de la prezentul articol alineatul (1) a unei măsuri tehnice naționale aplicate de un stat membru poate face obiectul unei decizii adoptate de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2). În cazul adoptării unei asemenea decizii, se aplică dispozițiile de la alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf.”

11.  Articolul 48 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 48

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2371/2002. Comitetul reprezintă un comitet în sensul definiției din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.

______________

* Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13)”

12.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 48a

(1)  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Delegarea competențelor menționate Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 4 alineatul (4) litera (c), articolul 4 alineatul (5) litera (b), articolul (16) alineatul (2), articolul 29 alineatul (6), articolul 29d alineatul (7), articolul 34b alineatul (11) și articolul 45 alineatul (1) se acordă pentru conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată trei ani de la …(6). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de trei ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 6]

(3)  Delegarea competențelor menționate la articolul 2 alineatul (3), articolul 4 alineatul (4) litera (c), articolul 4 alineatul (5) litera (b), articolul (16) alineatul (2), articolul 29 alineatul (6), articolul 29d alineatul (7), articolul 34b alineatul (11) și articolul 45 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în respectiva decizie de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta produce efecte începând cu ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare. [AM 7]

(4)  Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.

(5)  Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (3), articolul 4 alineatul (4) litera (c), articolul 4 alineatul (5) litera (b), articolul (16) alineatul (2), articolul 29 alineatul (6), articolul 29d alineatul (7), articolul 34b alineatul (11) și articolul 45 alineatul (1) intră în vigoare doar dacă Parlamentul European și Consiliul nu au formulat nicio obiecție în termen de 2 două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European cât și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Termenul menționat se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

[AM 8]

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 11, 15.1.2013, p. 86. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0448. (3) Poziția Parlamentului European din 10 septembrie 2013. (4) Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998 pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine (JO L 125, 27.4.1998, p. 1). (5) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). (6) * Data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia parteneriatelor înregistrate (COM(2011)0127 – C7-0094/2011 – 2011/0060(CNS))

P7_TA(2013)0337 A7-0254/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0127),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0094/2011),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Italiei, Seimul Poloniei, Senatul Poloniei și Senatul României în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 31 mai 2012,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0254/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 8 (8)  Particularitățile celor două forme de uniune, respectiv căsătoria și parteneriatul înregistrat, precum și diferențele între principiile aplicabile acestora, justifică separarea în două instrumente distincte ale dispozițiilor care reglementează aspectele patrimoniale ale căsătoriilor, de cele privind aspectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, care reprezintă domeniul de aplicare al acestui regulament. eliminat Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 8 a (nou) (8a)  Recunoașterea într-un stat membru a unei decizii referitoare la efectele patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat are drept unic obiectiv să permită punerea în execuție a efectelor patrimoniale stabilite în decizia respectivă. Aceasta nu implică recunoașterea de către statul membru respectiv a parteneriatului care stă la baza efectelor patrimoniale care fac obiectul deciziei în cauză. Statele membre în care nu există instituția parteneriatelor înregistrate nu sunt obligate prin prezentul regulament să creeze această instituție. Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 10 (10)  Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. Noțiunea de „parteneriat înregistrat” este definită doar pentru scopurile prezentului regulament. Conținutul specific al acestei noțiuni este definit de dreptul național al statelor membre. (10)  Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. Noțiunea de „parteneriat înregistrat” este definită doar pentru scopurile prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, un parteneriat înregistrat este o formă de uniune diferită de căsătorie. Conținutul specific al noțiunii de parteneriat înregistrat este definit de dreptul național al statelor membre. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 11 a (nou) (11a)  Prezentul regulament nu ar trebui, însă, să se aplice unor domenii de drept civil care privesc alte aspecte decât efectele patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat. Prin urmare, din motive de claritate, o serie de chestiuni care ar putea fi văzute ca având o legătură cu respectivul regim patrimonial ar trebui excluse în mod explicit din domeniul de aplicare a prezentului regulament. (Corespunde considerentului (11) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 3 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 12 (12)  Obligațiile de întreținere între parteneri fiind reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, acestea ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind validitatea și efectele liberalităților, reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale. (12)  Obligațiile de întreținere între parteneri care sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind succesiunea, care sunt reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor1. ____________________ 1 JO L 201, 27.7.2012, p. 107. (Corespunde AM 4 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 13 (13)  Deoarece este posibil ca aspectele privind natura drepturilor reale să fie reglementate în dreptul național al statelor membre, ca și cele privind publicitatea acestor drepturi, aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, după cum sunt excluse din Regulamentul (UE) nr. …/…. [al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și privind crearea unui certificat european de moștenitor]. Astfel, instanțele din statul membru în care se află bunul unuia sau ambilor parteneri poate lua măsuri în materie de drepturi reale, în special privind înregistrarea transferului care are ca obiect acest bun în registrul publicitate, în cazul în care legislația acestui stat membru prevede acest lucru. (13)  Prezentul regulament, la fel ca și Regulamentul (UE) nr. 650/2012, nu ar trebui să aducă atingere numărului limitat (numerus clausus) al drepturilor reale, existent în dreptul național al unor state membre. Unui stat membru nu ar trebui să i se solicite să recunoască un drept real referitor la bunuri situate în respectivul stat membru dacă dreptul real în cauză este inexistent în dreptul său. (Corespunde AM 5 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 13 a (nou) (13a)  Totuși, pentru a permite beneficiarilor să se bucure, într-un alt stat membru, de drepturile care au fost create sau care le-au fost transferate în cadrul lichidării regimului efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat, prezentul regulament ar trebui să prevadă asimilarea unui drept real inexistent cu cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației celuilalt stat membru. În contextul unei astfel de adaptări, ar trebui luate în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele produse de acesta. În vederea determinării celui mai apropiat drept real echivalent în dreptul național, autoritățile sau persoanele competente din statul a cărui lege se aplică efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat pot fi contactate pentru informații suplimentare asupra naturii și a efectelor dreptului respectiv. În acest scop, ar putea să se utilizeze rețelele existente în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și comercială, precum și orice alte mijloace disponibile care facilitează înțelegerea legislației străine. (Corespunde considerentului (16) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 6 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 13 b (nou) (13b)  Cerințele privind înscrierea într-un registru a unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Ar trebui deci ca legea statului membru în care este ținut registrul (pentru bunurile imobiliare, lex rei sitae) să fie aceea care stabilește în ce condiții juridice și în ce mod trebuie efectuată înscrierea și care sunt autoritățile (cum ar fi oficiile cadastrale sau notarii) responsabile de verificarea îndeplinirii tuturor cerințelor și a faptului că documentația prezentată sau întocmită este suficientă sau conține informațiile necesare. (Corespunde parțial considerentului (18) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 7 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 13 c (nou) (13c)  Efectele înscrierii unui drept într-un registru ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Prin urmare, legea statului membru unde este ținut registrul ar trebui să fie cea care determină dacă înregistrarea are, de exemplu, efect declarativ sau constitutiv. Prin urmare, atunci când, de exemplu, dobândirea unui drept asupra unor bunuri imobile determină înscrierea într-un registru în temeiul legii statului membru pe teritoriul căruia este ținut registrul, pentru garantarea efectului erga omnes al registrelor sau protejarea tranzacțiilor juridice, momentul în care are loc dobândirea ar trebui să facă obiectul legii respectivului stat membru. (Corespunde considerentului (19) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 8 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 13 d (nou) (13d)  La fel ca în cazul Regulamentului (UE) nr. 650/2012, prezentul regulament ar trebui să respecte diferitele modalități de soluționare a aspectelor legate de efectele patrimoniale aplicate în statele membre. În sensul prezentului regulament, termenul de „instanță judecătorească” ar trebui, în consecință, să aibă un sens larg, pentru a include nu numai instanțe judecătorești în adevăratul sens al cuvântului, care exercită atribuții judiciare, ci și notari sau oficii cadastrale din unele state membre care, în anumite chestiuni în materie de drept patrimonial, exercită atribuții judiciare asemenea instanțelor judecătorești, precum și notari și profesioniști din domeniul juridic care, în anumite state membre, exercită atribuții judiciare într-un anumit caz în materie de drept patrimonial prin delegarea de competențe de către o instanță judecătorească. Toate instanțele judecătorești, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, ar trebui să intre sub incidența normelor în materie de competență stabilite de prezentul regulament. În schimb, noțiunea de „instanță judecătorească” nu ar trebui să includă autoritățile extrajudiciare dintr-un stat membru, competente în ceea ce privește chestiunile de drept patrimonial în temeiul legislației naționale, cum ar fi notarii, care, în majoritatea statelor membre, cum este de obicei cazul, nu exercită atribuții judiciare. (Corespunde considerentului (20) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 10 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 15 (15)  De asemenea, prezentul regulament trebuie să permită extinderea competenței instanțelor unui stat membru care se pronunță asupra unei cereri de anulare sau desfacere a parteneriatului înregistrat, la aspectele privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate care rezultă din respectiva cerere, dacă partenerii sunt de acord. (15)  De asemenea, prezentul regulament trebuie să permită extinderea competenței instanțelor unui stat membru care se pronunță asupra unei cereri de anulare sau desfacere a parteneriatului înregistrat, la aspectele privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate care rezultă din respectiva cerere, atunci când competența instanțelor respective a fost recunoscută în mod explicit sau implicit de către parteneri. Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 15 a (nou) (15a)  În cazul în care aspectele privind regimul patrimonial nu sunt legate nici de o revocare sau anulare a parteneriatului înregistrat, nici de decesul unuia dintre parteneri, partenerii pot hotărî să supună aspectele privind regimul lor patrimonial instanțelor judecătorești ale statului membru a cărui lege au ales-o ca fiind aplicabilă regimului lor patrimonial. În acest scop este necesar un acord între parteneri, care poate fi încheiat cel târziu până în momentul sesizării instanței și în conformitate cu legea statului în care se află instanța sesizată. (Corespunde AM 12 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 16 (16)  În alte situații, prezentul regulament trebuie să protejeze competența teritorială a instanțelor unui anumit stat membru de a se pronunța asupra cererilor privind aspectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, în conformitate cu o listă de criterii enumerate din punct de vedere ierarhic, pentru a se asigura o legătură strânsă între parteneri și statul membru ale cărei instanțe sunt competente. Alte instanțe decât cele din statul membru unde a fost înregistrat parteneriatul pot declina extinderea de competență dacă dreptul intern al acestora nu conține dispoziții privind parteneriatul înregistrat. În fine, pentru a preveni riscul denegării de justiție, dacă nicio altă instanță nu este competentă să se pronunțe asupra situației în conformitate cu prevederile prezentului regulament, a fost prevăzută o normă de competență alternativă. (16)  Prezentul regulament trebuie să protejeze competența teritorială a instanțelor unui anumit stat membru în ceea ce privește cererile privind aspectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, care este determinată, în alte cazuri decât cele de separare a partenerilor sau de deces al unuia dintre parteneri, în conformitate cu un set de criterii enumerate din punct de vedere ierarhic, pentru a se asigura o legătură strânsă între parteneri și statul membru ale cărei instanțe sunt competente. Alte instanțe decât cele din statul membru unde a fost înregistrat parteneriatul ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a declina extinderea de competență dacă dreptul intern al acestora nu conține dispoziții privind parteneriatul înregistrat. Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 16 a (nou) (16a)  Pentru a se remedia în special situațiile de denegare de dreptate, este necesar să se prevadă în prezentul regulament un forum necessitatis prin care se permite unei instanțe judecătorești a unui stat membru, în cazuri excepționale, să se pronunțe cu privire la un efect patrimonial care prezintă o legătură strânsă cu un stat terț. Un astfel de caz excepțional ar putea fi considerată situația în care o acțiune se dovedește a fi imposibil de realizat în statul terț respectiv, de exemplu din cauza unui război civil, sau situația în care, în mod rezonabil, nu se poate aștepta ca un beneficiar să inițieze sau să efectueze o acțiune în acel stat. Cu toate acestea, competența întemeiată pe forum necessitatis ar trebui să fie exercitată doar în cazul în care cauza prezintă o legătură suficientă cu statul membru al instanței sesizate. (Corespunde considerentului (31) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 14 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 18 (18)  Pentru a facilita gestionarea bunurilor partenerilor, legea statului membru unde parteneriatul a fost înregistrat se va aplica ansamblului bunurilor partenerilor, chiar dacă această lege nu este legea unui stat membru. (18)  Pentru a facilita gestionarea bunurilor în cadrul parteneriatelor înregistrate, prezentul regulament le va permite partenerilor să aleagă legea aplicabilă patrimoniului lor, indiferent de natura sau de situarea acestuia, dintre legile care au o legătură strânsă cu partenerii, datorită reședinței sau cetățeniei acestora. Nu există niciun motiv pentru ca această alegere să nu poată fi efectuată în cazul parteneriatelor înregistrate. În cazul în care partenerii aleg o lege care nu recunoaște parteneriatele înregistrate, alegerea legii ar trebui considerată drept „nulă și neavenită”. În acest caz ar trebui aplicată incidența obiectivă. Deși părțile implicate sunt în general bine informate cu privire la drepturile lor, necesitatea unei protecții juridice specifice ar trebui întâmpinată prin garantarea unei consilieri juridice cu privire la efectele alegerii legii. Această cerință este îndeplinită mai ales dacă consilierea este garantată prin condiții de formă suplimentare valabile pentru alegerea legii, în special în ceea ce privește actele notariale. Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 18 a (nou) (18a)  Pentru a asigura claritate și securitate juridică, prezentul regulament ar trebui să includă, de asemenea, o normă privind înregistrarea multiplă a unui parteneriat înregistrat, care ar trebui să privească cea mai recentă înregistrare. Statele membre ar trebui să garanteze că nu există înregistrări multiple ale parteneriatelor înregistrate. Amendamentul 17 Propunere de regulament Considerentul 18 b (nou) (18b)  În cazul în care nu s-a optat pentru alegerea legii aplicabile și în scopul de a concilia previzibilitatea și nevoia de securitate juridică, ținând seama totodată de aspectele concrete ale vieții în cadrul parteneriatului, prezentul regulament trebuie să introducă norme armonizate în materia conflictului de legi, bazate pe puncte succesive de legătură, care să permită desemnarea legii aplicabile ansamblului de bunuri ale partenerilor. Astfel, reședința obișnuită comună a partenerilor în momentul constituirii parteneriatului sau prima reședință obișnuită comună a partenerilor după constituirea parteneriatului ar trebui să fie primul punct de legătură, înainte de legea cetățeniei comune a partenerilor din momentul constituirii parteneriatului. În cazul în care niciunul dintre aceste puncte nu se aplică, sau în absența unei prime reședințe obișnuite comune în caz de dublă cetățenie comună a partenerilor în momentul constituirii parteneriatului înregistrat, ar trebui să se aplice, ca al treilea punct de legătură, legea statului cu care ambii parteneri au legăturile cele mai strânse, ținându-se cont de toate circumstanțele, precizându-se faptul că aceste legături strânse ar trebui luate în considerare în momentul constituirii parteneriatului. Legile care corespund punctelor respective nu ar trebui totuși aplicate în cazul în care nu recunosc instituția parteneriatului înregistrat. În general, ar trebui ca legea statului în care a fost înregistrat parteneriatul să se aplice patrimoniului partenerilor. (Corespunde AM 15 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 18 Propunere de regulament Considerentul 18 c (nou) (18c)  Deoarece termenul „cetățenie” este utilizat pentru determinarea legii aplicabile, trebuie să se țină cont de faptul că anumite state, al căror sistem juridic este bazat pe „common law”, utilizează termenul „domiciliu” și nu „cetățenie” drept punct de legătură. Amendamentul 19 Propunere de regulament Considerentul 18 d (nou) (18d)  Pentru a asigura securitatea juridică a tranzacțiilor și a împiedica ca orice schimbare a legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatelor să se facă fără informarea partenerilor în acest sens, ar trebui ca o astfel de schimbare să fie făcută doar la cererea expresă a părților. Această schimbare hotărâtă de parteneri nu ar trebui să aibă efect retroactiv, cu excepția cazului în care partenerii au stipulat în mod expres acest lucru. În toate cazurile, nu se va putea aduce atingere drepturilor terților și validității tranzacțiilor încheiate anterior. Amendamentul 20 Propunere de regulament Considerentul 19 a (nou) (19a)  Toate informațiile necesare ar trebui să fie puse la dispoziție într-un mod simplu și prin mijloace corespunzătoare, în special printr-un site internet multilingv al Comisiei. Amendamentul 21 Propunere de regulament Considerentul 19 b (nou) (19b)  Schimburile de bune practici între operatorii din justiție ar trebui încurajate. Amendamentul 22 Propunere de regulament Considerentul 19 c (nou) (19c)  Comisia ar trebui să introducă un instrument de informare și instruire a autorităților judiciare competente, precum și a juriștilor, prin crearea unui portal web interactiv în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii, inclusiv prin instituirea unui sistem de schimburi de experiențe și practici profesionale. Amendamentul 23 Propunere de regulament Considerentul 23 (23)  Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta ar trebui să prevadă norme cu privire la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, inspirate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001, adaptate, după caz, cerințelor specifice ale domeniului care face obiectul prezentului regulament. Prin urmare, recunoașterea și executarea, totală sau parțială, a unei hotărâri privind aspectele patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat, nu pot fi refuzate într-un stat membru dacă legea națională nu recunoaște asemenea parteneriate sau prevede efecte patrimoniale diferite. (23)  Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în materie de efecte patrimoniale în cazul parteneriatelor înregistrate pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta ar trebui să prevadă norme cu privire la recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, inspirate de alte instrumente juridice din domeniul cooperării judiciare în materie civilă, adaptate, după caz, cerințelor specifice ale domeniului care face obiectul prezentului regulament. Prin urmare, recunoașterea și executarea, totală sau parțială, a unei hotărâri privind aspectele patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat, nu pot fi refuzate într-un stat membru dacă legea națională nu recunoaște asemenea parteneriate sau prevede efecte patrimoniale diferite. (Corespunde AM 19 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 24 Propunere de regulament Considerentul 24 (24)  Pentru a se ține seama de diferitele modalități de soluționare a aspectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în statele membre, prezentul regulament ar trebui să asigure recunoașterea și executarea actelor autentice. Cu toate acestea, actele autentice nu pot fi asimilate hotărârilor instanțelor în ceea ce privește recunoașterea acestora. Recunoașterea actelor autentice înseamnă că acestea au aceeași putere probantă deplină și integrală în ceea ce privește conținutul actului înregistrat și aceleași efecte ca și în statele membre de origine; de asemenea, sunt protejate de prezumția de validitate, care poate fi răsturnată în caz de contestație. (24)  Pentru a se ține seama de diferitele sisteme de soluționare a aspectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în statele membre, prezentul regulament ar trebui să asigure acceptarea și forța executorie a actelor autentice în toate statele membre în materie de efecte patrimoniale în cazul unui parteneriat înregistrat. (Corespunde considerentului (60) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 20 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 25 Propunere de regulament Considerentul 24 a (nou) (24a)  În ceea ce privește recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, precum și acceptarea și forța executorie a actelor autentice și forța executorie a tranzacțiilor judiciare, prezentul regulament ar trebui să prevadă dispoziții în special după modelul Regulamentului (UE) nr. 650/2012. (Corespunde AM 21 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 26 Propunere de regulament Considerentul 25 (25)  Deși legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate trebuie să reglementeze raporturile juridice între unul din parteneri și un terț, condițiile de opozabilitate ale acestei legi trebuie, totuși, să poată fi reglementate prin legea statului membru în care partenerul sau terțul își are reședința obișnuită, pentru a asigura protecția acestuia din urmă. Astfel, legea acestui stat membru ar putea să prevadă că acest partener nu poate opune terțului legea regimului său patrimonial decât cu condiția respectării condițiilor de înregistrare sau de publicitate prevăzute de acest stat membru, cu excepția cazului în care terțul cunoaște sau ar trebui să cunoască legea aplicabilă aspectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat. (25)  Conform prezentului regulament, legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate trebuie să reglementeze raporturile juridice între un partener înregistrat și un terț. Ar trebui totuși, pentru a asigura protecția terțului, în cazul unui raport juridic între unul dintre parteneri și un terț, ca niciunul dintre parteneri să nu poată invoca legea respectivă sau dispoziții imperative în cazul în care partenerul aflat în raport juridic cu terțul și terțul își au reședința obișnuită în același stat, care nu este statul a cărui lege este aplicabilă aspectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat. O excepție ar trebui să fie cazurile în care terțul nu beneficiază de protecție, întrucât cunoștea dreptul aplicabil sau ar fi trebuit să îl cunoască sau cazul în care au fost respectate cerințele aplicabile în statul respectiv cu privire la înregistrare sau publicitate. (Corespunde AM 22 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 27 Propunere de regulament Considerentul 26 a (nou) (26a)  Pentru a garanta condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește întocmirea și modificarea ulterioară a adeverințelor și formularelor referitoare la încuviințarea executării hotărârilor judecătorești, a tranzacțiilor judiciare și a actelor autentice. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie1. ______________ 1JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (Corespunde considerentului (78) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 23 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 28 Propunere de regulament Considerentul 26 b (nou) (26b)  Ar trebui să se folosească procedura de consultare pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (Corespunde considerentului (79) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 24 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 29 Propunere de regulament Considerentul 28 (28)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 21 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând aceste drepturi și principii. (28)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 20, 21 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, egalitatea în fața legii, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând aceste drepturi și principii. (Corespunde parțial considerentului (81) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 25 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 30 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera a (a)  efectele personale ale parteneriatului înregistrat; eliminat Amendamentul 31 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera b (b)  capacitatea partenerilor; (b)  capacitatea generală a partenerilor; (Corespunde AM 26 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 32 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera b a (nouă) (ba)  existența, valabilitatea sau recunoașterea parteneriatului, (Corespunde AM 27 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 33 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera d (d)  liberalitățile între parteneri; eliminat Amendamentul 34 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera e (e)  drepturile succesorale ale partenerului supraviețuitor; (e)  aspecte legate de succesiune în ceea ce privește partenerul supraviețuitor; (Corespunde AM 29 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 35 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera f (f)  contractele de societate între parteneri; (f)  aspecte reglementate de dreptul societăților comerciale și al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu; (Corespunde articolului 1 litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 30 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 36 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera g (g)  natura drepturilor reale asupra unui bun și publicitatea acestor drepturi. (g)  natura drepturilor reale; (Corespunde articolului 1 litera (k) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 31 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 37 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera g a (nouă) (ga)  orice înscriere într-un registru a drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerințele de ordin juridic pentru o astfel de înscriere, precum și efectele înregistrării sau ale lipsei înregistrării unor astfel de drepturi într-un registru și (Corespunde articolului 1 litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 32 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 38 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera gb (nouă) (gb)  aspectele care țin de dreptul la transferul sau ajustarea, între parteneri sau foști parteneri, în cazul desfacerii parteneriatului înregistrat, a drepturilor la pensia pentru limită de vârstă sau la pensia de invaliditate acumulate în timpul parteneriatului înregistrat. (Corespunde AM 33 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 39 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1 – litera b (b)  „parteneriat înregistrat” înseamnă un regim de viață comun între două persoane, prevăzut de lege și înregistrat de o autoritate publică; (b)  „parteneriat înregistrat” înseamnă un regim de viață comun între două persoane, constituit în forma prevăzută de legea statului membru în care a fost înregistrat parteneriatul; Amendamentul 40 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1 – litera b a (nouă) (ba)  „acord de parteneriat” înseamnă orice acord prin intermediul căruia partenerii sau viitorii parteneri își reglementează regimul patrimonial; (Corespunde AM 35 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 41 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1 – litera c – teza introductivă (c)  „act autentic” înseamnă un act întocmit sau înregistrat în mod oficial ca act autentic în statul membru de origine și a cărui autenticitate: (c)  „act autentic” înseamnă un act în domeniul regimului patrimonial care se aplică parteneriatului înregistrat întocmit sau înregistrat în mod oficial ca act autentic într-un stat membru și a cărui autenticitate: (Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 36 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 42 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1 – litera d (d)  „hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre judecătorească în materia regimului patrimonial al unui parteneriat înregistrat, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea hotărârii judecătorești, inclusiv termenii „sentință”, „decizie”, „ordonanță” sau „mandat de executare”, precum și stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată; (d)  „hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre judecătorească în materia regimului patrimonial al unui parteneriat înregistrat, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea hotărârii judecătorești, inclusiv o hotărâre privind stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată; (Corespunde articolului 31 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 37 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 43 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1 – litera e (e)  „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care, după caz, a fost pronunțată hotărârea judecătorească, a fost încheiat contractul de parteneriat, a fost întocmit actul autentic sau a fost întocmit actul de lichidare a patrimoniului comun sau orice alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta; (e)  „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească, a fost întocmit actul autentic sau a fost încuviințată sau încheiată tranzacția judiciară; (Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 38 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 44 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1 – litera f (f)  „stat membru solicitat” înseamnă statul membru în care se solicită recunoașterea și/sau executarea hotărârii judecătorești, a contractului de parteneriat, a actului autentic, a actului de lichidare a patrimoniului comun sau a oricărui alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta; (f)  „stat membru de executare” înseamnă statul membru în care se solicită învestirea cu formulă executorie sau executarea hotărârii judecătorești, a tranzacției judiciare sau a actului autentic; (Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 39 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 45 Propunere de regulament Articolul 2 – alianatul 1 – litera g (g)  „instanță judecătorească” „instanță judecătorească” înseamnă orice autoritate judiciară competentă a statelor membre care exercită o funcție jurisdicțională în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, precum și orice altă autoritate nejudiciară sau persoană care exercită, prin delegare sau desemnare de către o autoritate judiciară a statelor membre, atribuții ce țin de competențele instanțelor judecătorești, astfel cum acestea sunt prevăzute în prezentul regulament; eliminat (Corespunde AM 40 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 46 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1 a (nou) (1a)  În sensul prezentului regulament, termenul „instanță judecătorească” include orice autoritate judiciară și toate celelalte autorități și profesioniști din sectorul juridic competenți în materie de efecte patrimoniale în cazul parteneriatelor înregistrate, care exercită atribuții judiciare sau acționează în baza delegării de competențe de către o autoritate judiciară sau acționează sub controlul unei autorități judiciare, cu condiția ca aceste autorități și profesioniști din sectorul juridic să ofere garanții în ceea ce privește imparțialitatea și dreptul părților de a fi audiate și cu condiția ca hotărârile pronunțate de aceștia în temeiul legii statului membru în care își au sediul: (a)  să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate judiciară; precum și (b)  să aibă o forță și un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorități judiciare privind aceleași aspecte. Statele membre notifică Comisiei care sunt celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic menționați la primul paragraf în conformitate cu articolul 33a alineatul (1). Amendamentul 47 Propunere de regulament Articolul -3 Articolul -3 Competențele în materie de efecte patrimoniale în cadrul statelor membre Prezentul regulament nu afectează competența statelor membre în ceea ce privește efectele patrimoniale în cazul parteneriatelor înregistrate. (Corespunde AM 42 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 48 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 (1)  Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere privind succesiunea unuia dintre parteneri, în aplicarea Regulamentului (EU) nr.…/… (al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni precum și crearea unui certificat european de moștenitor), sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate care au legătură cu cererea. (1)  Instanțele judecătorești ale unui stat membru care se ocupă cu chestiunile succesorale privind succesiunea unuia dintre parteneri, în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 650/2012, sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate care au legătură cu succesiunea. (Corespunde AM 43 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 49 Propunere de regulament Articolul 4 Competența în caz de separare a partenerilor Competența în caz de desfacere sau anulare Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de desfacere sau anulare a parteneriatului înregistrat sunt competente, de asemenea, să statueze cu privire la efectele patrimoniale care au legătură cu cererea, dacă partenerii sunt de acord. Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de desfacere sau anulare a parteneriatului înregistrat sunt competente, de asemenea, să statueze cu privire la efectele patrimoniale care au legătură cu cererea, atunci când competența instanțelor respective a fost recunoscută de parteneri în mod explicit sau în alt fel lipsit de echivoc. Acest acord poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambele părți. În absența acordului partenerilor, competența se stabilește conform articolului 5. În absența recunoașterii competenței instanței menționate la primul paragraf, competența se stabilește conform articolului 5. (Corespunde AM 44 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 50 Propunere de regulament Articolul 4 a (nou) Articolul 4a Acordul de alegere a forului (1)  Partenerii pot conveni ca instanțele statului membru a cărui lege au ales-o conform articolului -15b ca lege aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului lor să fie competente să se pronunțe cu privire la aspecte legate de respectivele efecte patrimoniale. Această competență este exclusivă. Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf, un acord privind alegerea forului poate fi încheiat sau modificat oricând, însă nu mai târziu de momentul sesizării instanței. În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, partenerii pot efectua alegerea instanței și după sesizarea instanței judecătorești. În acest caz, instanța judecătorească ia act de acordul partenerilor, în conformitate cu legea forului. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambii parteneri. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a convenției este considerată ca fiind „în scris”. (2)  Partenerii pot conveni, de asemenea, ca, în cazul în care nu a fost aleasă nicio instanță competentă, instanțele statului membru a cărui lege se aplică efectelor patrimoniale ale parteneriatului lor în conformitate cu articolul 15 să aibă competență judiciară. Amendamentul 51 Propunere de regulament Articolul 4 b (nou) Articolul 4b Competență întemeiată pe înfățișarea pârâtului (1)  Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru a cărui legislație a fost aleasă în temeiul articolului -15b sau a cărui legislație este aplicabilă în temeiul articolului 15 și în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă. Această regulă nu se aplică atunci când înfățișarea a avut loc pentru a contesta competența sau atunci când o altă instanță este competentă în temeiul articolului 3, articolului 4 sau al articolului 4a. (2)  Înainte de a își asuma competența în temeiul alineatului (1), instanța se asigură că pârâtul este informat cu privire la dreptul său de a contesta competența și cu privire la consecințele înfățișării sau neînfățișării. (Corespunde AM 46 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 52 Propunere de regulament Articolul 5 (1)  În afara cazurilor prevăzute la articolele 3 și 4, sunt competente să statueze asupra unui proceduri privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, instanțele judecătorești ale statului membru unde se află: (1)  În cazul în care nicio instanță nu este competentă în virtutea articolelor 3, 4 și 4a, sunt competente să statueze asupra unei proceduri privind efectele patrimoniale instanțele judecătorești ale statului membru: (a)  reședința obișnuită comună a partenerilor, sau în lipsa acesteia (a)  pe teritoriul căruia partenerii își au reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acestuia, (b)  ultima reședință obișnuită comună a partenerilor în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau, în lipsa acesteia (b)  pe teritoriul căruia partenerii își aveau ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să păstreze respectiva reședință în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acestuia, (c)  unde se află reședința obișnuită a pârâtului, sau în lipsa acesteia (c)  pe teritoriul căruia pârâtul își are reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acestuia, (ca)  a cărui cetățenie o dețin cei doi parteneri în momentul sesizării instanței judecătorești, sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, unde se află domiciliul comun al acestora, sau, în lipsa acesteia, (d)  locul de înregistrare a parteneriatului. (d)  unde se află locul de înregistrare a parteneriatului. (2)  Instanțele menționate la alineatul 1 punctele a), b) și c) își pot declina competența dacă legislația internă a acestora nu conține dispoziții privind instituția parteneriatului înregistrat. (2)  Instanțele menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (ca) își pot declina competența dacă legislația internă a acestora nu conține dispoziții privind instituția parteneriatului înregistrat. (În ceea ce privește articolul 5 litera (ca) (nouă), a se vedea amendamentul la articolul 6 alineatul (1) litera (b). Corespunde AM 47 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 53 Propunere de regulament Articolul 6 În cazul în care nicio instanță judecătorească nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și 5, sau în cazul în care instanța și-a declinat competența, instanțele judecătorești ale unui stat membru sunt competente în măsura în care: În cazul în care nicio instanță judecătorească dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 4a și 5, sau în cazul în care instanța și-a declinat competența, instanțele judecătorești ale unui stat membru sunt competente în măsura în care un bun imobil sau bunurile înregistrate aparținând unuia sau ambilor parteneri se află pe teritoriul acestui stat membru; în acest caz, instanța judecătorească sesizată va statua doar cu privire la acest bun imobil sau aceste bunuri înregistrate. (a)   un bun sau bunuri aparținând unuia sau ambilor parteneri se află pe teritoriul acestui stat membru, caz în care instanța judecătorească sesizată va statua doar cu privire la acest bun sau aceste bunuri, sau (b)  ambii partenerii au cetățenia acestui stat membru sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, domiciliul lor comun. În astfel de cazuri, instanțele dintr-un stat membru sunt competente să se pronunțe numai în ceea ce privește bunurile imobile sau bunurile înregistrate care se găsesc pe teritoriul respectivului stat membru. (Corespunde AM 48 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 54 Propunere de regulament Articolul 7 În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 5 și 6, sau în cazul în care o instanță își declină competența, instanțele dintr-un stat membru, în circumstanțe excepționale și cu condiția ca această cauză să prezinte o legătură suficient de strânsă cu acest stat membru, pot statua cu privire la efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate dacă procedura se dovedește imposibilă sau aceasta nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil într-un stat terț. În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în conformitate cu articolele 3, 4, 4a, 5 și 6, instanțele dintr-un stat membru se pot pronunța, în cazuri excepționale, asupra efectelor patrimoniale în situația în care procedura nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil sau este imposibilă într-un stat terț de care cauza este strâns legată. Cauza trebuie să aibă o legătură suficientă cu statul membru al instanței judecătorești sesizate. (Corespunde articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 49 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 55 Propunere de regulament Articolul 8 Instanța judecătorească în fața căreia procedura este în curs în temeiul art. 3, 4, 5, 6 sau 7 este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament. Instanța judecătorească în fața căreia procedura este în curs în temeiul art. 3, 4, 4a, 5, 6 sau 7 este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament. În cazul în care instanța a fost sesizată în conformitate cu articolul 6, competența sa de a examina o cerere reconvențională se limitează la bunul imobil sau bunurile înregistrate care fac obiectul cauzei principale. (Corespunde AM 50 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 56 Propunere de regulament Articolul 9 O instanță judecătorească se consideră sesizată: În sensul prezentului capitol, se consideră că o instanță este sesizată: (a)  la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus în instanță, cu condiția ca reclamantul să fi întreprins măsurile necesare pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului sau (a)  la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus în instanță, cu condiția ca reclamantul să fi întreprins măsurile necesare pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului; (b)  dacă actul trebuie să fie notificat sau comunicat înainte de a fi depus în instanță, la data la care acesta este primit de autoritatea responsabilă de notificarea sau comunicarea acestuia, cu condiția ca reclamantul să fi întreprins măsurile necesare pentru ca actul să fie depus în instanță. (b)  în cazul în care actul trebuie notificat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus în instanță, sau (ba)  dacă procedurile sunt inițiate de instanța judecătorească din oficiu, la momentul adoptării deciziei de inițiere a procedurilor de către instanță sau, în cazul în care o astfel de decizie nu este necesară, la momentul înregistrării dosarului de către instanță. (Corespunde articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 51 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 57 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 1 (1)  În cazul în care acțiuni având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între aceleași părți înaintea unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu judecata până când se stabilește competența primei instanțe sesizate. (1)  În cazul în care acțiuni având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între parteneri înaintea unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu judecata până când se stabilește competența primei instanțe sesizate. (Corespunde AM 52 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 59 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 2 (2)  În cazul în care aceste acțiuni sunt pendinte în fața instanțelor de prim grad de jurisdicție, orice instanță judecătorească sesizată ulterior poate, de asemenea, la cererea uneia dintre părți, să își decline competența, cu condiția ca respectivele acțiuni să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea pe care aceasta o aplică să permită conexarea acțiunilor. (2)  În cazul în care aceste acțiuni se află pe rolul instanțelor de prim grad de jurisdicție, orice instanță judecătorească sesizată ulterior poate, de asemenea, la cererea unuia dintre parteneri, să își decline competența, cu condiția ca respectivele acțiuni să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea pe care aceasta o aplică să permită conexarea acțiunilor. (Corespunde articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 54 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 60 Propunere de regulament Articolul 14 Măsurile provizorii sau asigurătorii prevăzute de legea unui stat membru pot fi solicitate instanțelor judecătorești ale acestui stat chiar în cazul în care, în temeiul prezentului regulament, instanțele judecătorești dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond. Instanțelor judecătorești dintr-un stat membru le pot fi solicitate măsuri provizorii, inclusiv măsuri asigurătorii, prevăzute în legislația statului în cauză, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, instanțele judecătorești dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond. (Corespunde articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 56 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 61 Propunere de regulament Articolul -15 (nou) Articolul -15 Unitatea și domeniul de aplicare a legii aplicabile (1)  Legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat se aplică tuturor bunurilor care fac obiectul efectelor respective, indiferent de localizarea acestora. (2)  Legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate stabilește, fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (3) literele (g) și (ga), printre altele: (a)  împărțirea bunurilor partenerilor în diferite categorii înainte și după parteneriatul înregistrat; (b)  transferul bunurilor dintr-o categorie în alta; (c)  răspunderea, după caz, pentru datoriile celuilalt partener; (d)  puterile de administrare ale partenerilor pe durata parteneriatului; (e)  dizolvarea și lichidarea efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat și împărțirea bunurilor cu ocazia desfacerii parteneriatului înregistrat; (f)  efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat asupra unui raport juridic dintre un partener și un terț, în conformitate cu articolul 31. (Corespunde AM 57 și 58 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 62 Propunere de regulament Articolul -15 a (nou) Articolul -15a Aplicare universală Orice lege menționată în prezentul regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru. (A se vedea amendamentul la articolul 16; textul a fost modificat. Corespunde articolului 20 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 59 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 63 Propunere de regulament Articolul -15 b (nou) Articolul -15b Alegerea legii (1)  Partenerii sau viitorii parteneri pot conveni să desemneze sau să schimbe legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor lor înregistrate, cu condiția ca legea respectivă să recunoască instituția parteneriatului înregistrat și să acorde efecte patrimoniale acesteia și cu condiția să fie una dintre următoarele: (a)  legea statului în care partenerii sau viitorii parteneri, sau unul dintre ei, are/au reședința obișnuită la momentul încheierii acordului sau (b)  legea statului al cărui cetățean este unul dintre parteneri sau unul dintre viitorii parteneri în momentul încheierii acordului sau (c)  legea statului în care este înregistrat parteneriatul. (2)  În cazul în care legea aleasă nu recunoaște instituția parteneriatului înregistrat sau nu acordă efecte patrimoniale acesteia, legea aplicabilă este desemnată în conformitate cu articolul 15. (3)  Alegerea legii în conformitate cu alineatul (1) are efect doar dacă partenerii sau viitorii parteneri pot dovedi că, înainte de alegerea legii, au fost consiliați cu privire la consecințele juridice ale acestei alegeri. Astfel, această cerință este considerată a fi îndeplinită dacă consilierea este garantată prin condiții de formă suplimentare la nivel național valabile pentru alegerea legii. (4)  Dacă partenerii nu convin altfel, o schimbare a legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatului lor înregistrat care a avut loc în timpul parteneriatului are numai efect pentru viitor. (5)  În cazul în care partenerii aleg să facă acea schimbare retroactiv, efectul său retroactiv nu afectează validitatea tranzacțiilor anterioare încheiate în temeiul legii aplicabile anterior schimbării sau drepturile părților terțe în temeiul legii aplicabile anterior. (Corespunde parțial AM 60 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 64 Propunere de regulament Articolul 15 Stabilirea legii aplicabile Stabilirea legii aplicabile în absența alegerii Legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat este legea statului în care acesta a fost înregistrat. (1)   În cazul în care nu s-a încheiat un acord privind alegerea legii aplicabile în temeiul articolului -15b, efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat sunt reglementate de legea statului: (a)  în care se află prima reședință obișnuită comună a partenerilor în momentul constituirii parteneriatului, respectiv în care partenerii își aleg prima reședință obișnuită comună după constituirea parteneriatului, sau (b)  a cărui cetățenie comună este deținută de parteneri la momentul constituirii parteneriatului, sau (c)  cu care partenerii au împreună cele mai strânse legături la momentul constituirii parteneriatului, ținându-se cont de toate circumstanțele, sau (d)  în care a fost înregistrat parteneriatul. (2)  Dispozițiile de la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) nu se aplică în cazul în care legea aplicabilă nu recunoaște instituția parteneriatului înregistrat. (3)  Dispozițiile de la alineatul (1) litera (b) nu se aplică în cazul în care partenerii au mai mult de o cetățenie comună. (Corespunde parțial AM 61 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 65 Propunere de regulament Articolul 15 a (nou) Articolul 15a Înregistrare multiplă În cazul în care există parteneriate înregistrate în state diferite între aceleași persoane, ultimul parteneriat constituit, din momentul constituirii sale, este relevant pentru stabilirea legii aplicabile, prevăzută la articolul 15 alineatul (1) litera (d). Amendamentul 66 Propunere de regulament Articolul 16 Articolul 16 eliminat Caracterul universal al normei privind conflictul de legi Legea desemnată de dispozițiile prezentului capitol se aplică indiferent dacă aceasta este sau nu legea unui stat membru. (Corespunde AM 68 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 67 Propunere de regulament Articolul 16 a (nou) Articolul 16a Condiții de formă pentru alegerea legii aplicabile (1)  Acordul menționat la articolul -15b este încheiat în scris, datat și semnat de ambii parteneri. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă. (2)  Acordul respectiv respectă condițiile de formă ale legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat sau ale legii statului în care a fost încheiat acordul. (3)  Cu toate acestea, în cazul în care legea statului în care ambii parteneri își au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile prevede condiții de formă suplimentare în cazul unor astfel de acorduri sau, în lipsa acestora, în cazul acordului de parteneriat, se aplică aceste condiții. (4)  Dacă, la data încheierii acordului privind alegerea legii, partenerii au reședința obișnuită în state diferite și dacă legile din aceste state prevăd condiții de formă diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condițiile prevăzute de oricare dintre legile respective. (Text similar cu cel de la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012. Corespunde AM 65 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 68 Propunere de regulament Articolul 16 b (nou) Articolul 16b Condiții de formă pentru acordul de parteneriat Aspectele care țin de forma unui acord de parteneriat sunt reglementate mutatis mutandis de articolul 16a. În sensul prezentului articol, condițiile suplimentare de formă în conformitate cu articolul 16a alineatul (3) sunt doar cele referitoare la acordurile de parteneriat. (Corespunde AM 66 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 69 Propunere de regulament Articolul 16 c (nou) Articolul 16c Adaptarea drepturilor reale În situația în care o persoană invocă un drept real la care este îndrituită în temeiul legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat, iar în legislația statului membru unde este invocat dreptul real nu există dreptul real în cauză, acesta este asimilat, dacă este necesar și în măsura în care acest lucru este posibil, cu cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației statului respectiv, luând în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele acestuia. (Corespunde articolului 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 67 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 70 Propunere de regulament Articolul 17 Dispozițiile prezentului regulament nu pot aduce atingere aplicării dispozițiilor imperative a căror respectare este privită drept esențială de către un anumit stat membru pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică, socială sau economică, astfel încât să solicite aplicarea acestora întregii situații care intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat în temeiul prezentului regulament. (1)  Dispozițiile de ordine publică sunt dispoziții a căror nerespectare ar fi în mod vădit incompatibilă cu ordinea publică („ordre public”) a statului membru în cauză. Autoritățile competente nu ar trebui să interpreteze excepția de ordine publică într-un mod care este contrar Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special articolului 21, care interzice orice formă de discriminare. (2)  Prezentul regulament nu restrânge aplicarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la instanța judecătorească sesizată, fără a aduce atingere dispozițiilor de protecție a tranzacțiilor aplicabile în conformitate cu articolul 31. (Corespunde AM 69 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 71 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 1 (1)  Aplicarea unei dispoziții din legea desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate. (1)  Aplicarea unei dispoziții din legea unui stat desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate. (Corespunde articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 70 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 72 Propunere de regulament Articolul 19 Aplicarea legii oricărui stat menționat în prezentul regulament înseamnă aplicarea normelor de drept material în vigoare în statul respectiv, cu excepția normelor sale de drept internațional privat. Aplicarea legii oricărui stat menționat în prezentul regulament înseamnă aplicarea normelor de drept în vigoare în statul respectiv, cu excepția normelor sale de drept internațional privat. (Corespunde AM 71 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 73 Propunere de regulament Articolul 20 State cu două sau mai multe sisteme de drept – conflicte teritoriale de legi State cu mai multe sisteme de drept – conflicte teritoriale de legi (1)  În cazul în care legea specificată în prezentul regulament este aceea a unui stat care cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, normele interne privind conflictele de legi ale statului respectiv stabilesc unitatea teritorială relevantă ale cărei norme de drept se aplică. În cazul în care un stat se compune din mai multe unități teritoriale, fiecare dintre acestea având propriul său sistem de drept sau propriul său set de norme ce au legătură cu problemele reglementate prin prezentul regulament: (1a)  În absența unor astfel de norme interne privind conflictele de legi: (a)  orice referire la legea acestui stat se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în conformitate cu prezentul regulament, ca privind legea în vigoare în unitatea teritorială în cauză; (a)  orice referire la legea statului menționat la alineatul (1) se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în conformitate cu dispozițiile privind reședința obișnuită a partenerilor, ca privind legea în vigoare în unitatea teritorială în care își au reședința obișnuită partenerii; (b)  orice referire la reședința obișnuită în acel stat se interpretează ca privind reședința obișnuită într-o unitate teritorială; (b)  orice referire la legea statului menționat la alineatul (1) se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în conformitate cu dispozițiile privind cetățenia partenerilor, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale cu care partenerii au cea mai strânsă legătură; (c)  orice referire la cetățenie privește unitatea teritorială desemnată prin legea acestui stat sau, în absența unor norme aplicabile, unitatea teritorială aleasă de părți, sau, în absența unei astfel de alegeri, unitatea teritorială cu care partenerul sau partenerii au legăturile cele mai strânse. (c)  orice referire la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul oricăror altor dispoziții privind alte elemente ca factori de legătură, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale în care se situează elementul relevant. (Corespunde articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 72 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 74 Propunere de regulament Articolul 20 a (nou) Articolul 20a State cu două sau mai multe sisteme de drept - conflicte de legi interpersonale În privința unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane în ceea ce privește efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează ca făcând trimitere la sistemul de drept sau la ansamblul de norme determinate de normele în vigoare în acel stat. În lipsa unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau ansamblul de norme cu care partenerii au cea mai strânsă legătură. (Corespunde AM 73 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 75 Propunere de regulament Articolul 20 b (nou) Articolul 20b Neaplicarea prezentului regulament la conflictele de legi interne Un stat membru care conține mai multe unități teritoriale care au, fiecare în parte, propriile lor norme de drept în ceea ce privește efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate nu este obligat să aplice prezentul regulament în cazul conflictelor de legi care privesc exclusiv aceste unități teritoriale. (Corespunde AM 74 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 76 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 1 (1)  Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la nicio procedură. (1)  Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la nicio procedură. Recunoașterea unor astfel de hotărâri nu implică, însă, o recunoaștere din partea statelor membre a parteneriatelor înregistrate ca instituție juridică în cadrul propriului sistem de drept. Amendamentul 77 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 2 (2)  În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri judecătorești poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele (38-56) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, ca hotărârea să fie recunoscută. (2)  În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri judecătorești poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 27b-27o, ca hotărârea să fie recunoscută. (Corespunde articolului 39 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 75 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 78 Propunere de regulament Articolul 22 – litera a (a)  recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat; (a)  recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru în care se solicită recunoașterea; (Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 76 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 79 Propunere de regulament Articolul 22 – litera b (b)  actul de sesizare a instanței judecătorești sau un act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului care nu s-a înfățișat în timp util și într-un mod care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea, în cazul în care pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii judecătorești atunci când a avut posibilitatea să o facă; (b)  actul de sesizare a instanței judecătorești sau un act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului care nu s-a înfățișat în timp util și într-un mod care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea, în cazul în care pârâtul nu a atacat hotărârea judecătorească atunci când a avut posibilitatea să o facă; (Corespunde parțial articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.) Amendamentul 80 Propunere de regulament Articolul 22 – litera c (c)  hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o cauză între aceleași părți în statul membru solicitat; (c)  hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată în cadrul unei proceduri între aceleași părți în statul membru în care se solicită recunoașterea; (Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 78 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 81 Propunere de regulament Articolul 22 – litera d (d)  hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre judecătorească pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț între aceleași părți într-un litigiu având același obiect și aceeași cauză, cu condiția ca hotărârea pronunțată anterior să întrunească condițiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat. (d)  hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre judecătorească pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț în cadrul unei proceduri între aceleași părți într-un litigiu având același obiect și aceeași cauză, cu condiția ca hotărârea pronunțată anterior să întrunească condițiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru în care se solicită recunoașterea. (Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 79 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 82 Propunere de regulament Articolul 25 În nicio situație nu se poate revizui fondul hotărârii judecătorești pronunțate în străinătate. În nicio situație nu se poate revizui fondul hotărârii judecătorești pronunțate într-un stat membru. (Corespunde articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 80 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 83 Propunere de regulament Articolul 26 Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare. Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare în statul membru de origine. (Corespunde articolului 42 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 81 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 84 Propunere de regulament Articolul 27 Hotărârile pronunțate într-un stat membru și care sunt executorii în acest stat membru, precum și tranzacțiile judiciare sunt puse în executare în celelalte stat membre în conformitate cu articolele 38-56 și 58 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Hotărârile pronunțate într-un stat membru și care sunt executorii în acel stat membru au forță executorie într-un alt stat membru atunci când au fost declarate executorii la cererea oricăreia dintre părțile interesate sau în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 27b-27o. (Corespunde articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 82 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 85 Propunere de regulament Articolul 27 a (nou) Articolul 27a Stabilirea domiciliului Pentru a stabili dacă, în sensul procedurii prevăzute la articolele 27b-27o, o parte își are domiciliul în statul membru de executare, instanța judecătorească sesizată aplică legea internă a statului membru respectiv. (Corespunde articolului 44 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 83 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 86 Propunere de regulament Articolul 27 b (nou) Articolul 27b Competența teritorială (1)  Cererea de încuviințare a executării se prezintă instanței judecătorești sau autorității competente din statul membru de executare și este notificată Comisiei de către statul membru respectiv în conformitate cu articolul 33. (2)  Competența teritorială este determinată de domiciliul părții împotriva căreia se solicită executarea sau de locul de executare. (Corespunde articolului 45 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 84 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 87 Propunere de regulament Articolul 27 c (nou) Articolul 27c Procedură (1)  Procedura de depunere a cererii este reglementată de legislația statului membru de executare. (2)  Reclamantul nu are obligația de a avea o adresă poștală sau un reprezentant autorizat în statul membru de executare. (3)  Cererea este însoțită de următoarele documente: (a)  o copie a hotărârii care întrunește condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale; (b)  adeverința eliberată de instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine în forma stabilită în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 33c alineatul (2), fără a aduce atingere articolului 27d. (Corespunde articolului 46 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 85 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 88 Propunere de regulament Articolul 27 d (nou) Articolul 27d Neprezentarea adeverinței (1)  În cazul neprezentării adeverinței prevăzute la articolul 27c alineatul (3) litera (b), instanța judecătorească sau autoritatea competentă poate să fixeze un termen pentru prezentarea acesteia sau să accepte un document echivalent sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, să se dispenseze de prezentarea acestui document. (2)  La cererea instanței judecătorești sau a autorității competente, se prezintă o traducere a documentelor. Traducerea se efectuează de către o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre. (Corespunde articolului 47 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 86 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 89 Propunere de regulament Articolul 27 e (nou) Articolul 27e Hotărârea de încuviințare a executării Hotărârea este declarată ca executorie imediat după îndeplinirea formalităților prevăzute la articolul 27c, fără a fi revizuită în conformitate cu articolul 22. Partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate formula apărări în această etapă a procedurii. (Corespunde articolului 48 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 87 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 90 Propunere de regulament Articolul 27 f (nou) Articolul 27f Comunicarea hotărârii privind cererea de încuviințare a executării (1)  Hotărârea privind cererea de încuviințare a executării este adusă de îndată la cunoștința reclamantului, în conformitate cu procedura prevăzută de legea statului membru de executare. (2)  Hotărârea de încuviințare a executării este comunicată părții împotriva căreia se solicită executarea, însoțită de hotărârea pentru care s-a solicitat executarea, în cazul în care aceasta nu a fost deja comunicată părții în cauză. (Corespunde articolului 49 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 88 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 91 Propunere de regulament Articolul 27 g (nou) Articolul 27g Calea de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării (1)  Oricare dintre părți poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării. (2)  Acțiunea se introduce la instanța judecătorească comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 33. (3)  Acțiunea se soluționează în conformitate cu normele care reglementează procedura contradictorie. (4)  Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea nu se înfățișează în fața instanței judecătorești sesizate cu calea de atac declarată de reclamant, se aplică dispozițiile articolului 11 chiar și în cazul în care partea împotriva căreia se solicită executarea nu își are domiciliul într-unul dintre statele membre. (5)  Acțiunea împotriva hotărârii de încuviințare a executării se introduce în termen de 30 de zile de la data notificării sau a comunicării acesteia. Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea își are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care s-a pronunțat hotărârea de încuviințare a executării, termenul pentru exercitarea căii de atac este de 60 de zile și începe să curgă de la data notificării sau a comunicării care a fost fie înmânată direct părții respective, fie trimisă la reședința acesteia. Acest termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanță. (Corespunde articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 89 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 92 Propunere de regulament Articolul 27 h (nou) Articolul 27h Procedura de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac Hotărârea pronunțată ca urmare a exercitării căii de atac poate fi contestată numai prin procedura comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 33. (Corespunde articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 90 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 93 Propunere de regulament Articolul 27 i (nou) Articolul 27i Refuzul sau revocarea unei hotărâri de încuviințare a executării Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolul 27g sau la articolul 27h nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare a executării decât pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 22. Instanța se pronunță fără întârziere. (Corespunde articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 91 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 94 Propunere de regulament Articolul 27 j (nou) Articolul 27j Suspendarea procedurilor Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolele 27g sau 27h suspendă procedura la cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, dacă se suspendă încuviințarea executării hotărârii judecătorești în statul membru de origine ca urmare a exercitării unei căi de atac. (Corespunde articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 92 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 95 Propunere de regulament Articolul 27 k (nou) Articolul 27k Măsuri provizorii și asigurătorii (1)  În cazul în care o hotărâre trebuie să fie recunoscută în conformitate cu prezenta secțiune, nimic nu îl împiedică pe reclamant să solicite aplicarea măsurilor provizorii și asigurătorii prevăzute de legea statului membru de executare fără să fie necesară încuviințarea executării hotărârii respective în temeiul articolului 27e. (2)  Hotărârea de încuviințare a executării determină de drept autorizarea luării oricăror măsuri asigurătorii. (3)  Pe durata termenului prevăzut pentru introducerea unei căi de atac împotriva hotărârii de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 27g alineatul (5) și până la soluționarea căii de atac, nu se pot lua alte măsuri de executare decât măsuri asigurătorii privind bunurile părții împotriva căreia se solicită executarea. (Corespunde articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 93 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 96 Propunere de regulament Articolul 27 l (nou) Articolul 27l Încuviințarea parțială a executării (1)  Dacă o hotărâre statuează asupra mai multor capete de cerere și hotărârea de încuviințare a executării nu poate fi pronunțată în cazul tuturor acestora, instanța judecătorească sau autoritatea competentă se pronunță în cazul unuia sau mai multora dintre aceste capete de cerere. (2)  Reclamantul poate solicita ca hotărârea de încuviințare a executării să se limiteze la anumite părți din hotărâre. (Corespunde articolului 55 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 94 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 97 Propunere de regulament Articolul 27 m (nou) Articolul 27m Asistența juridică Reclamantul care a beneficiat de asistență juridică subvenționată integral sau parțial sau de o scutire de taxe sau cheltuieli de judecată în statul membru de origine este îndreptățit să beneficieze, în cadrul oricărei acțiuni introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, de regimul cel mai favorabil în ceea ce privește asistența juridică sau scutirea de taxe și cheltuieli de judecată prevăzută de legea statului membru de executare. (Corespunde articolului 56 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 95 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 98 Propunere de regulament Articolul 27 n (nou) Articolul 27n Absența cauțiunii sau a garanției Nicio cauțiune sau garanție, indiferent de denumire, nu poate fi impusă unei părți care, într-un stat membru, solicită recunoașterea, încuviințarea executării sau executarea unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru pe motiv că este resortisant străin sau că nu are domiciliul sau reședința în statul membru de executare. (Corespunde articolului 57 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 96 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 99 Propunere de regulament Articolul 27 o (nou) Articolul 27o Scutirea de impozite, prelevări sau taxe În cadrul acțiunii introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, în statul membru de executare nu pot fi percepute niciun fel de impozite, prelevări sau taxe calculate proporțional cu valoarea litigiului. (Corespunde articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 97 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 100 Propunere de regulament Articolul 28 Recunoașterea actelor autentice Acceptarea actelor autentice (1)   Actele autentice întocmite într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre, cu excepția cazului în care se contestă validitatea acestor acte în conformitate cu legea aplicabilă și cu condiția ca această recunoaștere să nu fie vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat. (1)   Actele autentice întocmite într-un stat membru au aceleași efecte probatorii în alt stat membru ca și în statul membru de origine sau efectele cele mai apropiate, cu condiția ca acest lucru să nu contravină în mod vădit ordinii publice din statul membru în cauză. Persoana care dorește să utilizeze un act autentic într-un alt stat membru poate solicita autorității care întocmește actul autentic în statul membru de origine să completeze formularul care urmează a fi elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 33 alineatul (2) care descrie efectele probatorii pe care actul autentic le produce în statul membru de origine. (1a)   Orice contestare a caracterului autentic al unui act autentic se face în fața instanțelor judecătorești din statul membru de origine și se soluționează în temeiul dreptului statului respectiv. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un alt stat membru atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente. (1b)  Orice contestare a actelor juridice sau a rapoartelor juridice înregistrate de un act autentic se face în fața instanțelor judecătorești competente în temeiul prezentului regulament și se soluționează în temeiul legii aplicabile în conformitate cu capitolul III sau în temeiul dreptului invocat în conformitate cu articolul 32. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, în ceea ce privește chestiunea contestată, atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente. (1c)  Dacă actele juridice sau rapoartele juridice înregistrate de un act autentic în materie de efecte patrimoniale sunt invocate pe cale incidentală înaintea unei instanțe judecătorești a unui stat membru, aceasta din urmă este competentă în materie. (2)  Recunoașterea actelor autentice are ca efect de a conferi acestora forță probantă în ceea ce privește conținutul și o prezumție relativă de validitate. (Corespunde articolului 59 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 98 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 101 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 1 (1)  Actele autentice întocmite și executorii într-un stat membru sunt, la cerere, declarate executorii într-un alt stat membru, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 38-57 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. (1)  Un act autentic care este executoriu în statul membru de origine este declarat executoriu într-un alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 27b-27o. (1a)  În sensul articolului 27c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, autoritatea care a întocmit actul autentic eliberează o adeverință folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 33 alineatul (2). (2)  Instanța la care se introduce o acțiune în temeiul articolelor [43 și 44) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 respinge cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru solicitat. (2)  Instanța la care se introduce o acțiune în temeiul articolului 27g sau 27h respinge cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare. (Corespunde articolului 60 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 99 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 102 Propunere de regulament Articolul 30 Recunoașterea și forța executorie a tranzacțiilor judiciare Forța executorie a tranzacțiilor judiciare Tranzacțiile judiciare care sunt executorii în statul membru de origine sunt recunoscute și declarate executorii într-un alt stat membru, la cererea oricăreia din părțile interesate, în aceleași condiții ca și actele autentice. Instanța judecătorească sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 43 sau 44 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 refuză cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea tranzacției judiciare este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare. (1)   Tranzacțiile judiciare care sunt executorii în statul membru de origine sunt declarate executorii într-un alt stat membru, la cererea oricăreia din părțile interesate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 27b-27o. (1a)  În sensul articolului 27c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, instanța judecătorească care a aprobat tranzacția judiciară sau în fața căreia aceasta a fost încheiată eliberează o adeverință folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 33c alineatul (2). (1b)  Instanța judecătorească sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 27g sau la articolul 27h refuză cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea tranzacției judiciare este vădit contrară ordinii publice („ordre public”) din statul membru de executare. (Corespunde articolului 61 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 100 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 103 Propunere de regulament Articolul 31 – titlu Opozabilitatea față de terți Protecția terților (Corespunde AM 101 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 104 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 1 (1)  Efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat asupra unui raport juridic dintre un partener și un terț sunt reglementate de legea statului de înregistrare a parteneriatului, vizat la articolul 15. (1)  Efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat asupra unui raport juridic dintre un partener și un terț sunt reglementate de legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale unui parteneriat înregistrat în temeiul prezentului regulament. Amendamentul 105 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 2 (2)  Cu toate acestea, dreptul unui stat membru poate să prevadă că un partener nu poate invoca opozabilitatea față de un terț a legii aplicabile în cazul în care unul dintre aceștia are reședința obișnuită pe teritoriul acestui stat membru și formalitățile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de dreptul acestui stat membru nu au fost îndeplinite, cu excepția cazului în care terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat. (2)  Cu toate acestea, în raportul juridic dintre unul dintre parteneri și un terț, niciunul dintre parteneri nu se poate baza pe legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, dacă partenerul care este parte la raportul juridic cu terțul și acesta din urmă își au reședința obișnuită în același stat, altul decât statul a cărui lege este aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat. În acest caz, legea statului membru în care își au reședința obișnuită respectivul partener și terțul se aplică efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat în ceea ce îl privește pe terț. (Corespunde AM 102 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 106 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 3 (3)  De asemenea, dreptul statului membru unde este situat un bun imobil poate să prevadă o normă similară celei prevăzute la alineatul 2 pentru raporturile juridice dintre un partener și un terț cu privire la acest bun imobil. (3)  Alineatul (2) nu se aplică dacă: (a)  terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legislația aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, sau (b)  au fost îndeplinite cerințele privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat în conformitate cu legea statului în care își au reședința obișnuită terțul și partenerul care este parte la raportul juridic cu terțul, sau (c)  în raporturile privind bunurile imobile, au fost îndeplinite cerințele privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în ceea ce privește bunurile imobile, în conformitate cu legea statului în care sunt situate bunurile imobile. (Corespunde AM 103 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 107 Propunere de regulament Articolul -32 (nou) Articolul -32 Reședința obișnuită (1)  În înțelesul prezentului regulament, reședința obișnuită a societăților, asociațiilor și persoanelor juridice este situată la sediul administrației lor centrale. Reședința obișnuită a unei persoane fizice acționând în exercitarea activității sale profesionale este locul unde această persoană își are sediul principal de activitate. (2)  În cazul în care raportul juridic este încheiat în cadrul activității unei sucursale, a unei agenții sau a oricărei alte unități, sau în cazul în care, conform contractului, executarea acestuia incumbă unei astfel de sucursale, agenții sau unități, locul unde se află sucursala, agenția sau oricare altă unitate este considerat a fi reședința obișnuită. (3)  În scopul determinării locului unde se află reședința obișnuită, reperul temporal relevant îl constituie data încheierii raportului juridic. (Corespunde AM 104 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 108 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 1 – litera b a (nouă) (ba)  denumirea și coordonatele instanțelor sau autorităților competente în ceea ce privește cererile de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 27b alineatul (1) și în ceea ce privește căile de atac exercitate împotriva hotărârilor cu privire la aceste cereri în conformitate cu articolul 27g alineatul (2); (Corespunde articolului 78 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 105 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 109 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 1 – litera b b (nouă) (bb)  procedura menționată la articolul 27h de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac; Amendamentul 110 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 2 (2)  Statele membre informează Comisia în privința oricărei modificări ulterioare a acestor dispoziții. (Nu privește versiunea în limba română.) Amendamentul 111 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 3 (3)  Informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ul multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială. (3)  Informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie într-un mod simplu prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ului multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială. Statele membre se asigură că informațiile de pe respectivul site internet multilingv sunt disponibile și prin intermediul oricărui site internet oficial pe care îl creează, în special prin furnizarea unui link către site-ul Comisiei. (Corespunde articolului 78 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 108 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 112 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Comisia introduce un instrument de informare și instruire a autorităților judiciare competente, precum și a juriștilor, prin crearea unui portal web interactiv în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii, inclusiv prin instituirea unui sistem de schimburi de experiențe și practici profesionale. (Corespunde AM 109 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 113 Propunere de regulament Articolul 33 a (nou) Articolul 33a Stabilirea și modificarea ulterioară a listei cuprinzând informațiile menționate la articolul 2 paragraful (1a) (1)  Pe baza notificărilor din partea statelor membre, Comisia stabilește lista celorlalte autorități și celorlalți profesioniști din domeniul juridic menționați la articolul 2 paragraful (1a). (2)  Statele membre notifică Comisiei orice modificare ulterioară a informațiilor conținute în lista respectivă. Comisia modifică lista în consecință. (3)  Comisia publică lista și orice modificări ulterioare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (4)  Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) prin orice alte mijloace adecvate, în special prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială. (Corespunde articolului 79 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 110 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 114 Propunere de regulament Articolul 33 b (nou) Articolul 33b Stabilirea și modificarea ulterioară a adeverințelor și a formularelor prevăzute la articolele 27c, 28, 29 și 30 Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind stabilirea și/sau modificarea ulterioară a adeverințelor și a formularelor prevăzute la articolele 27c, 28, 29 și 30. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 33c alineatul (2). (Corespunde articolului 80 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 111 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 115 Propunere de regulament Articolul 33 c (nou) Articolul 33c Procedura comitetului (1)  Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (Corespunde articolului 81 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și AM 112 din raportul aferent procedurii 2011/0059(CNS).) Amendamentul 116 Propunere de regulament Articolul 34 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou) În rapoartele sale, Comisia examinează în special următoarele aspecte: –  utilizarea posibilităților de acord privind alegerea legii aplicabile și alegerea instanței în cazul parteneriatelor înregistrate și efectele în practică; –  demonstrarea în practică a obligației referitoare la consiliere în cazul alegerii legii aplicabile; –  utilizarea posibilităților de declarare a necompetenței de către instanțele statelor membre care nu recunosc instituția parteneriatului înregistrat și efectele în practică; –  potențialul de convergență suplimentară între normele prevăzute de prezentul regulament și normele prevăzute de Regulamentul privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale regimului matrimonial, în vederea unei armonizări ulterioare. Amendamentul 117 Propunere de regulament Articolul 35 – alineatul 3 (3)  Capitolul III se aplică exclusiv partenerilor care au înregistrat parteneriatul. (3)  Capitolul III se aplică exclusiv partenerilor înregistrați care, ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament, (a)  au încheiat un parteneriat înregistrat, sau (b)  au desemnat legea aplicabilă regimului lor patrimonial. Un acord privind alegerea legii aplicabile care a fost încheiat înainte de [data de punere în aplicare a prezentului regulament) este, de asemenea, valabil dacă îndeplinește condițiile de la capitolul III sau este valabil în temeiul dreptului aplicabil în conformitate cu normele relevante de drept privat internațional la momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile. În cazul în care un acord privind alegerea legii aplicabile a fost încheiat înainte de [data de punere în aplicare a prezentului regulament), anticipând posibilitatea de alegere a legii aplicabile prevăzută în prezentul regulament, dar respectivul acord nu era valabil în temeiul dreptului aplicabil în conformitate cu normele relevante de drept privat internațional la momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile, întrucât în dreptul aplicabil nu era prevăzută alegerea legii aplicabile în cazul parteneriatelor înregistrate, acordul respectiv devine valabil la [data de punere în aplicare a prezentului regulament).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale (COM(2011)0126 – C7-0093/2011 – 2011/0059(CNS))

P7_TA(2013)0338 A7-0253/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0126),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0093/2011),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Italiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0253/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 10 (10)  Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de regimurile matrimoniale. Acesta nu reglementează noțiunea de căsătorie, care este definită de dreptul național al statelor membre. (10)  Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de regimurile matrimoniale. Acesta nu reglementează noțiunea de căsătorie, care este definită de dreptul național al statelor membre. El se raportează mai degrabă neutru la această noțiune. Definiția noțiunii de căsătorie din dreptul național al statelor membre nu este modificată prin prezentul regulament. Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 11 (11)   Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui extins la toate aspectele civile privind regimurile matrimoniale, ce vizează atât administrarea curentă a bunurilor soților, cât și lichidarea regimului, ca urmare a separării cuplului sau a decesului unuia dintre membri. (11)   Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui extins la toate aspectele civile privind regimurile matrimoniale, ce vizează atât administrarea curentă a bunurilor soților, cât și lichidarea regimului, ca urmare a separării sau a divorțului cuplului sau a decesului unuia dintre soți. [Corespunde considerentului 9 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 11a (nou) (11a)  Prezentul regulamentul nu ar trebui totuși să se aplice altor domenii de drept civil care nu se referă la regimul matrimonial. Din motive de claritate, o serie de chestiuni care ar putea fi văzute ca având o legătură cu aspecte ale regimului matrimonial ar trebui, astfel, excluse în mod explicit din domeniul de aplicare a prezentului regulament. [Corespunde considerentului 11 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 12 (12)   Obligațiile de întreținere între soți fiind reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, acestea ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind validitatea și efectele liberalităților, reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I). (12)   Obligațiile de întreținere între soți reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind succesiunea în cazul decesului, reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor1. ______________ 1 JO L 201, 27.7.2012, p. 107. Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 13 (13)   Deoarece este posibil ca aspectele privind natura drepturilor reale să fie reglementate în dreptul național al statelor membre, ca și cele privind publicitatea acestor drepturi, aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, după cum sunt excluse din Regulamentul (UE) nr. …/…. [al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și privind crearea unui certificat european de moștenitor]. Astfel, instanțele din statul membru în care se află bunul unuia sau ambilor soți poate lua măsuri în materie de drepturi reale, în special privind înregistrarea transferului care are ca obiect acest bun în registrul publicitate, în cazul în care legislația acestui stat membru prevede acest lucru. (13)   După modelul Regulamentului (UE) nr. 650/2012, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere numărului limitat (numerus clausus) al drepturilor reale cunoscute în dreptul național al unor state membre. Unui stat membru nu ar trebui să i se solicite să recunoască un drept real referitor la bunuri situate în respectivul stat membru dacă dreptul real în cauză este inexistent în dreptul său. [Corespunde parțial considerentului 15 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 13a (nou) (13a)  Totuși, pentru a permite beneficiarilor să se bucure, într-un alt stat membru, de drepturile care au fost create sau care le-au fost transferate, de exemplu, în urma lichidării regimului matrimonial, prezentul regulament ar trebui să prevadă adaptarea unui drept real necunoscut la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației celuilalt stat membru. Atunci când se procedează la o astfel de adaptare, ar trebui luate în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele produse de acesta. În vederea determinării celui mai apropiat drept real echivalent în dreptul național, autoritățile sau persoanele competente din statul a cărui lege s-a aplicat dreptului asociat regimului matrimonial, pot fi contactate pentru informații suplimentare asupra naturii și a efectelor dreptului respectiv. În acest scop, ar putea să se utilizeze rețelele existente în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și comercială, precum și orice alte mijloace disponibile care facilitează înțelegerea legislației străine. [Corespunde considerentului 16 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012] Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 13b (nou) (13b)  Cerințele privind înscrierea într-un registru a unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Ar trebui deci ca legea statului membru în care este ținut registrul (pentru bunurile imobile, lex rei sitae) să fie aceea care stabilește în ce condiții juridice și în ce mod trebuie efectuată înscrierea și care sunt autoritățile (cum ar fi oficiile cadastrale sau notarii) responsabile de verificarea îndeplinirii tuturor cerințelor și a faptului că documentația prezentată sau întocmită este suficientă sau conține informațiile necesare. [Corespunde parțial considerentului 18 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 13c (nou) (13c)  Efectele înscrierii unui drept într-un registru ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Prin urmare, legea statului membru unde este ținut registrul ar trebui să fie cea care determină dacă înscrierea are, de exemplu, efect declarativ sau constitutiv. Prin urmare, atunci când, de exemplu, dobândirea unui drept asupra unor bunuri imobile determină înscrierea într-un registru în temeiul legii statului membru pe teritoriul căruia este ținut registrul, pentru garantarea efectului erga omnes al registrelor sau protejarea tranzacțiilor juridice, momentul în care are loc dobândirea ar trebui să facă obiectul legii respectivului stat membru. [Corespunde considerentului 19 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 13d (nou) (13d)  Noțiunea de „regim matrimonial”, care determină domeniul de aplicare a prezentului regulament, ar trebui să cuprindă toate dispozițiile de drept patrimonial care se aplică între soți și în relațiile acestora cu terții, după căsătorie și după încetarea acesteia. Printre acestea se numără nu doar dispozițiile obligatorii ale legislației aplicabile, ci și eventualele dispoziții facultative care pot fi convenite între soți în temeiul dreptului aplicabil. Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 13 e (nou) (13e)  După modelul Regulamentului (UE) nr. 650/2012, prezentul regulament ar trebui să respecte diferitele sisteme de abordare a regimului matrimonial aplicate în statele membre. În sensul prezentului regulament, termenul de „instanță judecătorească" ar trebui, în consecință, să aibă un sens larg, pentru a include nu numai instanțe judecătorești în adevăratul sens al cuvântului, care exercită atribuții judiciare, ci și notari sau registre de publicitate imobiliară din unele state membre care, în anumite chestiuni în materie de regim matrimonial, exercită atribuții judiciare asemenea instanțelor judecătorești, precum și notari și profesioniști din domeniul juridic, care, în anumite state membre, exercită atribuții judiciare într-un anumit caz în materie de drept patrimonial prin delegarea de competențe de către o instanță judecătorească. Toate instanțele judecătorești, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, ar trebui să intre sub incidența normelor în materie de competență stabilite de prezentul regulament. În schimb, noțiunea de „instanță judecătorească” nu ar trebui să includă autoritățile extrajudiciare dintr-un stat membru competente în materie de drept patrimonial, în temeiul legislației naționale, cum ar fi notarii care, în majoritatea statelor membre, cum este de obicei cazul, nu exercită atribuții judiciare. [Corespunde considerentului 20 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 14 (14)   Pentru a ține cont de mobilitatea crescută a cuplurilor pe durata căsătoriei și pentru favorizarea unei bune administrări a justiției, normele de competență cuprinse în prezentul regulament prevăd că aspectele privind regimul matrimonial, inclusiv lichidarea sa, legate de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, vor fi tratate de instanțele judecătorești ale statului membru, competente să soluționeze acțiunile de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000. (14)   Pentru a ține cont de mobilitatea crescută a cuplurilor pe durata căsătoriei și pentru favorizarea unei bune administrări a justiției, normele de competență cuprinse în prezentul regulament prevăd că aspectele privind regimul matrimonial, inclusiv lichidarea sa, legate de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, vor fi tratate de instanțele judecătorești ale statului membru, competente să soluționeze acțiunile de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, în cazul în care instanța judecătorească competentă a fost recunoscută în mod explicit sau în alt mod de către soți. Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 16 (16)   În cazul în care aspectele privind regimul matrimonial nu sunt legate nici de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, nici de decesul unuia din soți, soții pot hotărî să supună aspectele privind regimul lor matrimonial instanțelor judecătorești ale statului membru a căror lege aplicabilă au ales-o ca fiind legea ce trebuie să se aplice regimului lor matrimonial. Această decizie ia forma unui acord între soți, care poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. (16)   În cazul în care aspectele privind regimul matrimonial nu sunt legate nici de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, nici de decesul unuia din soți, soții pot hotărî să supună aspectele privind regimul lor matrimonial instanțelor judecătorești ale statului membru a căror lege aplicabilă au ales-o ca fiind legea ce trebuie să se aplice regimului lor matrimonial. Această decizie necesită un acord între soți, care poate fi încheiat, cel târziu, până în momentul sesizării instanței, și, ulterior, în conformitate cu legea forului (lex fori). Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 17 (17)   Prezentul regulament trebuie să permită ca aceleași instanțe judecătorești ale unui stat membru, care au competența teritorială, să se pronunțe și asupra cererilor privind regimul matrimonial, cu excepția cazurilor de separare a cuplurilor sau de deces al unuia dintre soți, și să prevadă, în special, un forum necessitatis, pentru a preveni apariția situațiilor de denegare de justiție. (17)   Prezentul regulament trebuie să permită ca aceleași instanțe judecătorești ale unui stat membru, care au competența teritorială, să se pronunțe și asupra cererilor privind regimul matrimonial, cu excepția cazurilor de separare a cuplurilor sau de deces al unuia dintre soți, în temeiul unei serii de criterii enumerate în ordine ierarhică care asigură o legătură strânsă între soți și statul membru care are competența jurisdicțională. Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 17 a (nou) (17a)  Pentru a se remedia în special situațiile de denegare de dreptate, în prezentul regulament ar trebui să se prevadă un forum necessitatis prin care se permite unei instanțe judecătorești a unui stat membru, în cazuri excepționale, să se pronunțe cu privire la o cauză legată de regimul matrimonial care prezintă o legătură strânsă cu un stat terț. Un astfel de caz excepțional ar putea fi considerată situația în care o acțiune se dovedește a fi imposibil de realizat în statul terț respectiv, de exemplu din cauza unui război civil, sau situația în care, în mod rezonabil, nu se poate aștepta ca un beneficiar să inițieze sau să efectueze o acțiune în acel stat. Cu toate acestea, competența întemeiată pe forum necessitatis ar trebui să fie exercitată doar în cazul în care cauza legată de regimul matrimonial prezintă o legătură suficientă cu statul membru al instanței sesizate. [Corespunde considerentului 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 21 (21)   În absența alegerii legii aplicabile și în scopul de a concilia previzibilitatea și nevoie de securitate juridică, acordând în același timp o atenție prioritară realității vieții de cuplu, prezentul regulament trebuie să introducă norme armonizate în materia conflictului de legi, bazate pe criterii succesive de legătură, care să permită desemnarea legii aplicabile ansamblului de bunuri ale soților. Astfel, prima reședință obișnuită comună a soților după căsătorie ar trebui să fie primul criteriu, înainte de legea cetățeniei comune a soților din momentul căsătoriei. În cazul în care niciunul din acești factori nu este prezent, sau în absența unei prime reședințe comune în caz de dublă cetățenie comună a soților în momentul căsătoriei, ar trebuie să se aplice, ca al treilea factor, legea statului cu care ambii soți au legăturile cele mai strânse, ținându-se cont de toate circumstanțele și, în special, de locul încheierii căsătoriei, precizându-se faptul că aceste legături strânse ar trebui luate în considerare în momentul încheierii căsătoriei. (21)   În absența alegerii legii aplicabile și în scopul de a concilia previzibilitatea și nevoie de securitate juridică, acordând în același timp o atenție prioritară realității vieții de cuplu, prezentul regulament trebuie să introducă norme armonizate în materia conflictului de legi, bazate pe criterii succesive de legătură, care să permită desemnarea legii aplicabile ansamblului de bunuri ale soților. Astfel, prima reședință obișnuită comună a soților în momentul încheierii căsătoriei sau prima reședință obișnuită comună a soților după căsătorie ar trebui să fie primul criteriu, înainte de cetățenia comună a soților din momentul căsătoriei. În cazul în care niciunul din acești factori nu este prezent, sau în absența unei prime reședințe comune în caz de dublă cetățenie comună a soților în momentul căsătoriei, ar trebuie să se aplice, ca al treilea factor, legea statului cu care ambii soți au legăturile cele mai strânse, ținându-se cont de toate circumstanțele, precizându-se faptul că aceste legături strânse ar trebui luate în considerare în momentul încheierii căsătoriei. Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 22 a (nou) (22a)  În sensul aplicării prezentului regulament, adică atunci când acesta face trimitere la cetățenie ca criteriu în vederea determinării legii aplicabile, modalitățile de abordare a cazurilor de cetățenie multiplă și chestiunea considerării unei persoane ca cetățean al unui stat ar trebui să fie reglementate de legislația națională și, după caz, de tratatele internaționale, cu respectarea deplină a principiilor generale ale Uniunii Europene. Amendamentul 17 Propunere de regulament Considerentul 24 (24)  Având în vedere importanța alegerii legii aplicabile regimului matrimonial, regulamentul trebuie să introducă anumite garanții de natură să asigure că soții sau viitorii soți cunosc consecințele alegerii lor. Această alegere va trebui să îmbrace forma prevăzută pentru convenția matrimonială de legea statului ales sau de legea statului în care se întocmește actul și va trebui să fie cel puțin formulată în scris, datată și semnată de cei doi soți. Pe de altă parte, vor trebui respectate eventualele cerințe suplimentare de formă impuse de legea statului ales sau de legea statului în care se întocmește actul, cu privire la validitatea, publicitatea sau înregistrarea unor astfel de convenții. (24)  Având în vedere importanța alegerii legii aplicabile regimului matrimonial, prezentul regulament trebuie să introducă anumite garanții de natură să asigure că soții sau viitorii soți cunosc consecințele alegerii lor. Acordul privind respectiva alegere ar trebui să fie cel puțin formulat în scris, datat și semnat de cei doi soți. Alegerea ar trebui să îmbrace forma prevăzută de legislația din domeniul regimului matrimonial sau de legea statului în care a fost întocmit acordul. Amendamentul 18 Propunere de regulament Considerentul 24 a (nou) (24a)  Pentru a ține seama de anumite norme de drept ale statelor membre, în special de cele privind protecția locuinței familiale și de cele privind reglementarea dreptului de folosință în relația dintre soți, prezentul regulament nu ar trebui să se opună aplicării unor norme de aplicare imediată de către instanța sesizată și ar trebui să permită, așadar, unui stat membru să nu ia în considerare legea unui alt stat în favoarea propriei legi. Normele de aplicare imediată ar trebui, în acest context, să se refere la dispozițiile imperative a căror respectare este considerată de către un stat membru esențială pentru protejarea intereselor publice, în special a organizării sale politice, sociale sau economice. Pentru a asigura, de exemplu, protecția locuinței familiale, statul membru pe teritoriul căruia se găsește locuința poate impune aplicarea propriilor norme de drept, fără a aduce atingere dispozițiilor privind protecția tranzacțiilor aflate în vigoare în statul membru în cauză, a căror prevalență este garantată de articolul 35. Amendamentul 19 Propunere de regulament Considerentul 27 (27)   Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta trebuie să prevadă norme cu privire la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, inspirate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 și adaptate, după caz, cerințelor specifice ale domeniului care face obiectul prezentului regulament. (27)   Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în cauzele legate de regimul matrimonial pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta trebuie să prevadă norme cu privire la recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, bazate pe alte instrumente juridice ale Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă. Amendamentul 20 Propunere de regulament Considerentul 28 (28)   Pentru a se ține seama de diferitele modalități de soluționare a aspectelor privind regimurile matrimoniale în statele membre, prezentul regulament trebuie să asigure recunoașterea și executarea actelor autentice. Cu toate acestea, actele autentice nu pot fi asimilate hotărârilor instanțelor în ceea ce privește recunoașterea lor. Recunoașterea actelor autentice înseamnă că acestea au aceeași putere probantă deplină și integrală în ceea ce privește conținutul actului înregistrat și aceleași efecte ca și în statele membre de origine; de asemenea, sunt protejate de prezumția de validitate, care poate fi răsturnată în caz de contestație. (28)   Pentru a se ține seama de diferitele modalități de soluționare a cauzelor legate de regimul matrimonial în statele membre, prezentul regulament ar trebui să asigure acceptarea și forța executorie, în toate statele membre, a actelor autentice din domeniul regimului matrimonial. [Corespunde considerentului 60 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 21 Propunere de regulament Considerentul 28 a (nou) (28a)  În ceea ce privește recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, precum și acceptarea și forța executorie a actelor autentice și forța executorie a tranzacțiilor judiciare, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme, în special, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 650/2012. Amendamentul 22 Propunere de regulament Considerentul 29 (29)   Deși legea aplicabilă regimului matrimonial trebuie să guverneze raporturile juridice între unul din soți și un terț, condițiile de opozabilitate ale acestei legi trebuie, totuși, să poată fi reglementate prin legea statului membru în care soțul sau terțul își are reședința obișnuită, pentru a asigura protecția acestuia din urmă. Astfel, legea acestui stat membru ar putea să prevadă că acest soț nu poate opune terțului legea regimului său matrimonial decât cu condiția respectării condițiilor de înregistrare sau de publicitate prevăzute de acest stat membru, cu excepția cazului în care terțul cunoaște sau ar trebui să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial. (29)   Legea aplicabilă regimului matrimonial trebuie să guverneze, în conformitate cu prezentul regulament, raporturile juridice între unul din soți și un terț. Ar trebui totuși, pentru a garanta protecția terțului, în cazul unui raport juridic între unul dintre soți și un terț, ca niciunul dintre soți să nu se poată prevala de respectiva lege în cazul în care soțul aflat în raport juridic cu terțul și terțul își au reședința obișnuită în același stat, care nu este statul a cărui lege este aplicabilă în materia regimului matrimonial. Excepție ar trebui să facă situațiile în care terțul nu beneficiază de protecție, adică, dacă cunoștea dreptul aplicabil sau ar fi trebuit să îl cunoască sau situația în care au fost respectate cerințele aplicabile în statul respectiv cu privire la înregistrare sau publicitate. Amendamentul 23 Propunere de regulament Considerentul 30 a (nou) (30a)   În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește crearea și modificarea ulterioară a atestatelor și formularelor referitoare la încuviințarea executării hotărârilor judecătorești, la tranzacțiile judiciare și la actele autentice. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie1. _____________ 1 JO L 55, 28.2.2011, p. 13. [Corespunde considerentului 78 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 24 Propunere de regulament Considerentul 30 b (nou) (30b)  Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. [Corespunde considerentului 79 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 25 Propunere de regulament Considerentul 32 (32)   Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 21 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând aceste drepturi și principii. (32)   Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 20, 21, 23 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, egalitatea în fața legii, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând respectivele drepturi și principii. [Corespunde parțial considerentului 81 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 26 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera a (a)  capacitatea soților; (a)  capacitatea generală a soților; Amendamentul 27 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera aa (nouă) (aa)  existența, valabilitatea sau recunoașterea unei căsătorii; Amendamentul 28 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera c (c)  liberalitățile între soți; eliminat Amendamentul 29 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera d (d)   drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor; (d)   aspectele succesorale în urma decesului unuia dintre soți referitoare la soțul supraviețuitor; Amendamentul 30 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera e (e)  contractele de societate între soți; (e)  chestiunile reglementate de dreptul societăților comerciale și al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu; [Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 31 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera f (f)  natura drepturilor reale asupra unui bun și publicitatea acestor drepturi. (f)  natura drepturilor reale; [Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 32 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera fa (nouă) (fa)  orice înscriere într-un registru al drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerințele legale pentru o astfel de înscriere, precum și efectele înregistrării sau ale lipsei înregistrării unor astfel de drepturi într-un registru și [Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 33 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3 – litera f b (nouă) (fb)  drepturi legate de transferul sau ajustarea, în cazul unui divorț, între soți sau foști soți a drepturilor la pensia pentru limita de vârstă sau la pensia de invaliditate acumulate în timpul căsătoriei. Amendamentul 34 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1 – litera a (a)   „regim matrimonial” înseamnă ansamblul de norme privind raporturile patrimoniale între soți și față de terți; (a)   „regim matrimonial” înseamnă ansamblul de norme care se aplică raporturilor patrimoniale între soți și raporturilor acestora cu terți, în urma căsătoriei; Amendamentul 35 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – litera b (b)   „convenție matrimonială” înseamnă actul prin care soții își organizează raporturile patrimoniale între ei și față de terți; (b)   „convenție matrimonială” înseamnă actul prin care soții sau viitorii soți își organizează raporturile matrimoniale patrimoniale; Amendamentul 36 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – litera c – partea introductivă (c)   „act autentic” înseamnă: un act care a fost întocmit sau înregistrat în mod oficial ca act autentic în statul membru de origine și a cărui autenticitate: (c)   „act autentic” înseamnă: un act în domeniul patrimonial care a fost întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic într-un stat membru și a cărui autenticitate: [Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 37 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – litera d (d)   „hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre judecătorească în materia regimului matrimonial, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea hotărârii judecătorești, inclusiv termenii „sentință”, „decizie”, „ordonanță” sau „mandat de executare”, precum și stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată; (d)   „hotărâre” înseamnă orice hotărâre în materia regimului matrimonial, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, precum și stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată; [Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 38 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – litera e (e)   „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care, după caz, a fost pronunțată hotărârea judecătorească, a fost încheiată convenția matrimonială, a fost întocmit actul autentic, a fost încuviințată tranzacția judiciară sau a fost întocmit actul de lichidare a patrimoniului comun sau orice alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta; (e)   „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care, după caz, a fost pronunțată hotărârea, a fost întocmit actul autentic sau a fost încuviințată sau încheiată tranzacția judiciară; [Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 39 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – litera f (f)   „stat membru solicitat” înseamnă statul membru în care se solicită recunoașterea și/sau executarea hotărârii judecătorești, a convenției matrimoniale, a actului autentic, a tranzacției judiciare, a actului de lichidare a patrimoniului comun sau a oricărui alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta; (f)   „stat membru de executare ” înseamnă statul membru în care se solicită încuviințarea executării sau executarea hotărârii judecătorești, a tranzacției judiciare sau a actului autentic; [Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 40 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – litera g (g)  „instanță judecătorească” înseamnă orice autoritate judiciară competentă a statelor membre care exercită o funcție jurisdicțională în materia regimului matrimonial, precum și orice altă autoritate nejudiciară sau persoană care exercită, prin delegare sau desemnare de către o autoritate judiciară a statelor membre, atribuții ce țin de competențele instanțelor judecătorești, astfel cum acestea sunt prevăzute în prezentul regulament; eliminat Amendamentul 41 Propunere de regulament Articolul 2 – alineatul 1a (nou) (1a)  În sensul prezentului regulament, termenul „instanță judecătorească” include orice autoritate judiciară și toate celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic competenți în materia regimului matrimonial, care exercită atribuții judiciare sau acționează în baza delegării de competențe de către o autoritate judiciară sau acționează sub controlul unei autorități judiciare, cu condiția ca aceste autorități și profesioniști din domeniul juridic să ofere garanții în ceea ce privește imparțialitatea și dreptul tuturor părților de a fi audiate și cu condiția ca hotărârile pronunțate de aceștia în temeiul legii statului membru în care își exercită activitatea: (a)  să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate judiciară; și (b)  să aibă o forță și un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorități judiciare privind aceleași aspecte. Statele membre notifică Comisiei care sunt celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic menționați la primul paragraf în conformitate cu articolul 37a. (Prezenta dispoziție corespunde articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.) Amendamentul 42 Propunere de regulament Articolul -3 (nou) Articolul -3 Competențele în materia regimului matrimonial în cadrul statelor membre Prezentul regulament nu aduce atingere competenței autorităților statelor membre în materia regimului matrimonial. Amendamentul 43 Propunere de regulament Articolul 3 Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere privind succesiunea unuia dintre soți, în aplicarea Regulamentul (UE) nr. …/…. [al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și privind crearea unui certificat european de moștenitor], sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea. Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate în cauzele de succesiune a unuia dintre soți, în aplicarea Regulamentul (UE) nr. 650/2012 sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cauza de succesiune. Amendamentul 44 Propunere de regulament Articolul 4 Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, sunt, de asemenea, competente, în cazul unui astfel de acord între soți, să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea. Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea, atunci când competența instanțelor a fost recunoscută expres sau în orice alt mod neechivoc de către soți. Acest acord poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambele părți. În absența acordului soților, competența se stabilește conform articolului 5 și următoarele. În absența recunoașterii competenței instanței menționate la alineatul (1), competența se stabilește conform articolului 5 și următoarele. Amendamentul 45 Propunere de regulament Articolul 4a (nou) Articolul 4a Acordul de alegere a forului (1)  Soții pot conveni ca instanțele judecătorești ale statului membru a cărui lege a fost aleasă ca lege aplicabilă regimului lor matrimonial în conformitate cu articolul 16, trebuie să fie competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul lor matrimonial. Această competență este exclusivă. Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf un acord de alegere a forului poate fi încheiat sau modificat oricând, însă nu mai târziu de momentul sesizării instanței. În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soții pot efectua alegerea forului și după sesizarea instanței judecătorești. În acest caz, instanța judecătorească ia act de acordul soților, în conformitate cu legea forului. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de soți. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a convenției este considerată ca fiind „în scris”. (2)  Soții pot conveni, de asemenea, ca instanțele statului membru a cărui lege se aplică regimului lor matrimonial în conformitate cu articolul 17 să aibă, în absența alegerii, competență judiciară de a se pronunța. Amendamentul 46 Propunere de regulament Articolul 4b (nou) Articolul 4b Competență întemeiată pe înfățișarea pârâtului (1)  Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru a cărui lege a fost aleasă în temeiul articolului 16 sau a cărui lege este aplicabilă în temeiul articolului 17 și în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă. Această regulă nu se aplică atunci când înfățișarea a avut loc pentru a contesta competența sau atunci când o altă instanță este competentă în temeiul articolului 3, articolului 4 sau al articolului 4a. (2)  Înainte de a își asuma competența în temeiul alineatului (1), instanța se asigură că pârâtul este informat cu privire la dreptul său de a contesta competența și cu privire la consecințele înfățișării sau neînfățișării. Amendamentul 47 Propunere de regulament Articolul 5 (1)  În afara cazurilor prevăzute la articolele 3 și 4, sunt competente să statueze asupra unui proceduri privind regimul matrimonial al soților, instanțele judecătorești ale statului membru: În cazul în care nicio instanță nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și 4a să statueze asupra unei proceduri privind regimul matrimonial al soților, sunt competente instanțele judecătorești ale statului membru: (a)   unde se află reședința obișnuită comună a soților, sau în lipsa acesteia (a)   pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acesteia, (b)   unde se află ultima reședință obișnuită comună a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau, în lipsa acesteia (b)   pe teritoriul căruia soții își aveau ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să păstreze respectiva reședință în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acesteia, (c)   unde se află reședința obișnuită a pârâtului, sau în lipsa acesteia (c)   pe teritoriul căruia pârâtul își are reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acesteia, (d)   a cărui cetățenie o dețin cei doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, unde se află domiciliului comun al acestora. (d)   a cărui cetățenie o dețin cei doi soți în momentul sesizării instanței judecătorești, sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, unde se află domiciliul comun al acestora, sau, în lipsa acestuia (2)  Cele două părți pot conveni, de asemenea, ca instanțele judecătorești ale statului membru a cărui lege a fost aleasă ca lege aplicabilă regimului lor matrimonial, conform articolelor 16 și 18, să fie competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul lor matrimonial. (da)  a cărui cetățenie o deține pârâtul sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, locul unde se află domiciliul persoanei respective. Acest acord poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambele părți. [A se vedea amendamentul la articolul 4a (nou) în legătură cu alineatul (2); textul a fost modificat] Amendamentul 48 Propunere de regulament Articolul 6 În cazul în care nicio instanță nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și 5, sunt competente instanțele din statul membru pe teritoriul căruia sunt situate bunul sau bunurile unuia sau ambilor soți, caz în care instanța sesizată nu se va pronunța decât asupra aspectelor legate de acest bun sau aceste bunuri. În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 4a și 5, sunt competente instanțele din statul membru pe teritoriul căruia sunt situate bunurile imobile sau bunurile înregistrate ale unuia sau ambilor soți. În acest caz, instanța sesizată nu se va pronunța decât asupra aspectelor legate de respectivele bunuri imobile sau bunuri înregistrate. În astfel de cazuri, instanțele dintr-un stat membru nu sunt competente decât pentru hotărârile privind bunurile imobile sau bunurile înregistrate care se găsesc pe teritoriul său. Amendamentul 49 Propunere de regulament Articolul 7 În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 5 și 6, instanțele dintr-un stat membru, în circumstanțe excepționale și cu condiția ca această cauză să prezinte o legătură suficient de strânsă cu acest stat membru, pot statua cu privire la regimul matrimonial dacă procedura se dovedește imposibilă sau aceasta nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil într-un stat terț. În cazul în care nicio instanță judecătorească a vreunui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 4a, 5 și 6, instanțele judecătorești ale unui stat membru se pot pronunța, în cazuri excepționale, asupra efectelor patrimoniale în situația în care acțiunea nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil sau este imposibilă într-un stat terț de care cauza este strâns legată. Cauza trebuie să prezinte o legătură suficientă cu statul membru al instanței judecătorești sesizate. [Corespunde articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 50 Propunere de regulament Articolul 8 Instanța judecătorească sesizată în temeiul articolelor 3, 4, 5, 6 sau 7 în fața căreia procedura este în curs, este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament. Instanța judecătorească sesizată în temeiul articolelor 3, 4, 4a, 5, 6 sau 7 în fața căreia procedura este în curs, este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament. În cazul în care instanța a fost sesizată în temeiul articolului 6, competența acesteia de a se pronunța cu privire la o cerere reconvențională se limitează la bunurile imobile sau bunurile înregistrate care constituie obiectul acțiunii principale. Amendamentul 51 Propunere de regulament Articolul 9 O instanță judecătorească se consideră sesizată: În sensul prezentului capitol, se consideră că o instanță judecătorească este sesizată: (a)   la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus la instanță, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului sau (a)   la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus la instanță, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului; (b)   în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță. (b)   în cazul în care actul trebuie notificat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță; sau (ba)  dacă procedurile sunt inițiate de instanța judecătorească din oficiu, la data adoptării deciziei de inițiere a procedurilor de către instanță sau, în cazul în care o astfel de decizie nu este necesară, la data înregistrării dosarului de către instanță. [Corespunde articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 52 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 1 (1)   În cazul în care acțiuni având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între aceleași părți înaintea unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu judecata până când se stabilește competența primei instanțe sesizate. (1)   În cazul în care sunt introduse acțiuni având același obiect și aceleași părți în instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior își suspendă din oficiu judecata până în momentul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate. [Corespunde articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 54 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 2 (2)   În cazul în care aceste acțiuni sunt pendinte în fața instanțelor de prim grad de jurisdicție, orice instanță judecătorească sesizată ulterior poate, de asemenea, la cererea uneia dintre părți, să-și decline competența, cu condiția ca respectivele acțiuni să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea pe care aceasta o aplică să permită conexarea acțiunilor. (2)   În cazul în care respectivele acțiuni sunt pe rol înaintea primei instanțe, orice instanță, cu excepția primei instanțe sesizate, poate, de asemenea, la cererea unuia dintre soți, să-și decline competența, cu condiția ca acțiunile să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea acesteia să permită conexarea acțiunilor. [Corespunde articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 55 Propunere de regulament Articolul 13 a (nou) Articolul 13a Furnizarea de informații către soți Autoritatea competentă este obligată să informeze soțul/soții într-o perioadă rezonabilă de timp despre orice acțiune privind regimul matrimonial pornită împotriva lor. Amendamentul 56 Propunere de regulament Articolul 14 Măsurile provizorii sau asigurătorii prevăzute de legea unui stat membru pot fi solicitate instanțelor judecătorești ale acestui stat chiar în cazul în care, în temeiul prezentului regulament, instanțele judecătorești dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond. Instanțelor judecătorești dintr-un stat membru le pot fi solicitate măsuri provizorii, inclusiv măsuri asigurătorii, prevăzute în legislația statului în cauză, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, judecarea cauzei pe fond ține de competența instanțelor dintr-un alt stat membru. [Corespunde articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 57 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 1 Legea aplicabilă regimului matrimonial în temeiul articolelor 16, 17 și 18 se aplică tuturor bunurilor soților. (1)  Legea aplicabilă unui regim matrimonial în temeiul articolelor 16 și 17 se aplică tuturor bunurilor care intră sub incidența respectivului regim, indiferent de situarea acestora. Amendamentul 58 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 1 a (nou) (1a)  Legea aplicabilă regimului matrimonial stabilește, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 alineatul (3) literele (f) și (fa), printre altele: (a)  împărțirea bunurilor soților în diferite categorii înainte și după căsătorie; (b)  transferul bunurilor dintr-o categorie în alta; (c)  răspunderea, după caz, pentru datoriile celuilalt partener; (d)  puterile de administrare ale partenerilor pe durata căsătoriei; (e)  dizolvarea și lichidarea regimului matrimonial și la împărțirea bunurilor în cazul desfacerii căsătoriei; (f)  efectele regimului matrimonial asupra unui raport juridic dintre unul dintre soți și un terț, în conformitate cu articolul 35; (g)  valabilitatea de fond a regimului matrimonial. Amendamentul 59 Propunere de regulament Articolul 15 a (nou) Articolul 15a Aplicare universală Orice lege aplicabilă menționată în textul prezentului regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru. (A se vedea amendamentul la articolul 21; textul a fost modificat) Amendamentul 60 Propunere de regulament Articolul 16 Soții sau viitorii soți pot alege legea aplicabilă regimului lor matrimonial, sub rezerva ca aceasta să fie una din următoarele legi: (1)  Soții sau viitorii soți pot conveni asupra desemnării sau modificării legii aplicabile regimului lor matrimonial, sub rezerva ca aceasta să fie una din următoarele legi: (a)  legea statului în care soții sau viitorii soți își au reședința obișnuită comună sau (b)   legea statului în care unul din soți sau unul din viitorii soți își are reședința obișnuită în momentul efectuării acestei alegeri sau (a)   legea statului în care soții sau viitorii soți, sau unul dintre ei, își are/au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului sau (c)   legea statului a cărui cetățenie este deținută de unul din soți sau de unul din viitori soți în momentul efectuării acestei alegeri. (b)   legea statului a cărui cetățenie este deținută de unul din soți sau de unul din viitori soți în momentul încheierii acordului. (2)  În absența situației în care soții convin altfel, schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial realizată în timpul căsătoriei produce efecte numai pentru viitor. (3)  În cazul în care soții aleg să confere acestei schimbări a legii aplicabile un efect retroactiv, acest efect retroactiv nu aduce atingere validității actelor anterioare încheiate în temeiul legii aplicabile până în acel moment sau drepturilor terților rezultate din legea aplicabilă anterior. Amendamentul 61 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 1 – partea introductivă (1)  În absența alegerii efectuate de soți, legea aplicabilă regimului matrimonial este: (1)  Dacă nu se încheie un acord privind alegerea legii aplicabile în temeiul articolului 16, legea aplicabilă regimului matrimonial este: Amendamentul 62 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 1 – litera a (a)   legea statului în care soții își au prima reședința obișnuită comună după căsătorie, sau în lipsă (a)   legea statului în care se află reședința obișnuită comună a soților în momentul încheierii căsătoriei, respectiv în care soții își aleg prima reședință obișnuită comună după căsătorie, sau în lipsa acesteia Amendamentul 63 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 1 – litera c (c)   legea statului cu care soții au împreună cele mai strânse legături, ținându-se cont de toate circumstanțele și în special, de locul încheierii căsătoriei. (c)   legea statului cu care soții au împreună cele mai strânse legături în momentul încheierii căsătoriei, ținându-se cont de toate circumstanțele, indiferent de locul încheierii căsătoriei. Amendamentul 64 Propunere de regulament Articolul 18 Articolul 18 eliminat Schimbarea legii aplicabile Oricând pe parcursul căsătoriei, soții pot să supună regimul lor matrimonial unei alte legi decât cea aplicabilă până în acel moment. Aceștia nu pot desemna decât una din următoarele legi: (a)  legea statului în care soții își au reședința obișnuită în momentul efectuării acestei alegeri; (b)  legea unui stat a cărui cetățenie este deținută de unul din soți în momentul efectuării acestei alegeri. În absența manifestării de voință contrare din partea părților, schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial nu produce efecte decât pentru viitor. În cazul în care soții aleg să confere acestei schimbări a legii aplicabile un efect retroactiv, această retroactivitate nu aduce atingere validității actelor anterioare încheiate sub imperiul legii aplicabile până în acel moment sau drepturilor terților rezultate din legea aplicabilă anterior. Amendamentul 65 Propunere de regulament Articolul 19 (1)   Alegerea legii aplicabile îmbracă forma prevăzută pentru convenția matrimonială, fie de legea aplicabilă a statului ales, fie de legea statului în care este întocmit actul. (1)   Acordul privind alegerea legii aplicabile menționat la articolul 16 este încheiat în scris, datat și semnat de ambii soți. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată echivalentă formei scrise. (2)   Fără a se aduce atingere alineatului (1), alegerea trebuie să fie cel puțin expresă și formulată printr-un act scris, datat și semnat de ambii soți. (2)   Respectivul acord respectă condițiile de formă ale legii aplicabile regimului matrimonial sau ale legii statului în care a fost încheiat acordul. (3)   De asemenea, în cazul în care legea statului membru în care ambii soți își au reședința obișnuită comună în momentul alegerii prevăzute la aliniatul (1) prevede, în cazul convenției matrimoniale, condiții suplimentare de formă, acestea trebuie respectate. (3)   Totuși, în cazul în care legea statului în care ambii soți își au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile prevede condiții suplimentare de formă pentru acest tip de acorduri sau în lipsa acestora, pentru convenția matrimonială, se aplică respectivele cerințe. (4)  Dacă, la data încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile, soții își au reședința obișnuită în state diferite și dacă legile din aceste state prevăd condiții de formă diferite, acordul este valabil din punct de vedere al formei dacă satisface cerințele prevăzute de legile unuia dintre aceste state. (5)  Dacă în momentul încheierii acordului, numai unul dintre soți are reședința obișnuită într-un stat membru care prevede condiții de formă suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică respectivele norme. [Similar articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 66 Propunere de regulament Articolul 20 Legea aplicabilă condițiilor de formă ale convenției matrimoniale Condiții de formă pentru o convenție matrimonială (1)  Forma convenției matrimoniale este cea prevăzută fie de legea aplicabilă regimului matrimonial, fie de legea statului în care se redactează convenția. Condițiile de formă ale unei convenții matrimoniale sunt reglementate mutatis mutandis de articolul 19. În conformitate cu prezentul articol, condițiile suplimentare de formă în sensul articolului 19 alineatul (3) se referă numai la convenția matrimonială. (2)  Fără a se aduce atingere alineatului (1), convenția matrimonială trebuie să facă cel puțin obiectul unui înscris datat și semnat de ambii soți. (3)  De asemenea, în cazul în care legea statului membru în care ambii soți își au reședința obișnuită comună în momentul încheierii convenției matrimoniale prevede, pentru această convenție, condiții suplimentare de formă, acestea trebuie respectate. Amendamentul 67 Propunere de regulament Articolul 20 a (nou) Articolul 20a Adaptarea drepturilor reale În situația în care o persoană invocă un drept real la care este îndrituită în temeiul legii aplicabile regimului matrimonial, iar în legislația statului membru unde este invocat dreptul real nu este prevăzut dreptul real în cauză, respectivul drept se adaptează, dacă este necesar și în măsura în care acest lucru este posibil, la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației statului respectiv, luând în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele acestuia. [Corespunde articolului 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 68 Propunere de regulament Articolul 21 Articolul 21 eliminat Caracterul universal al normei privind conflictul de legi Legea stabilită în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol se aplică indiferent dacă aceasta este sau nu legea unui stat membru. Amendamentul 69 Propunere de regulament Articolul 22 Dispozițiile prezentului regulament nu pot aduce atingere aplicării dispozițiilor imperative a căror respectare este privită drept esențială de către un anumit stat membru pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică, socială sau economică, astfel încât să solicite aplicarea acestora întregii situații care intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabilă regimului matrimonial în temeiul prezentului regulament. (1)  Dispozițiile imperative derogatorii sunt dispoziții a căror ignorare ar fi în mod vădit incompatibilă cu ordinea publică („ordre public”) a statului membru în cauză. Autoritățile competente nu ar trebui să interpreteze excepția de la ordine publică într-un mod care contrazice Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special articolul 21, care interzice orice formă de discriminare. (2)Prezentul regulament nu limitează aplicarea dispozițiilor imperative derogatorii referitoare la legea forului, fără a aduce atingere dispozițiilor de protecție a tranzacțiilor aplicabile în conformitate cu articolul 35. Amendamentul 70 Propunere de regulament Articolul 23 Aplicarea unei dispoziții din legea desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate. Aplicarea unei dispoziții din legea oricărui stat specificată în prezentul regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate. [Corespunde articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 71 Propunere de regulament Articolul 24 În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legislației unui stat, noțiunea de legislație cuprinde normele de drept material în vigoare în acest stat, cu excluderea normelor de drept internațional privat. În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legislației unui stat, noțiunea de legislație cuprinde normele de drept în vigoare în acest stat, cu excepția normelor de drept internațional privat. Amendamentul 72 Propunere de regulament Articolul 25 State cu două sau mai multe sisteme de drept – conflicte teritoriale de legi State cu mai multe sisteme juridice - conflicte de legi teritoriale (1)  În cazul în care legea specificată în prezentul regulament este aceea a unui stat care cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept privind regimul matrimonial, normele interne privind conflictele de legi ale statului respectiv stabilesc unitatea teritorială relevantă ale cărei norme de drept se aplică. În cazul în care un stat se compune din mai multe unități teritoriale, fiecare dintre acestea având propriul său sistem de drept sau propriul său set de norme ce au legătură cu problemele reglementate prin prezentul regulament: (1a)  În absența unor astfel de norme interne privind conflictele de legi: (a)   orice referire la legea acestui stat se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în temeiul prezentului regulament, ca privind legea în vigoare în unitatea teritorială în cauză; (a)   orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul dispozițiilor privind reședința obișnuită a soților, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale în care își au reședința obișnuită soții; (b)   orice referire la reședința obișnuită în acel stat se interpretează ca privind reședința obișnuită într-o unitate teritorială; (b)   orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul dispozițiilor privind cetățenia soților, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale cu care soții au cea mai strânsă legătură; (c)   orice referire la cetățenie privește unitatea teritorială stabilită prin legea acestui stat sau, în absența unor norme aplicabile, unitatea teritorială aleasă de părți, sau, în absența unei astfel de alegeri, unitatea teritorială cu care soțul sau soții au legăturile cele mai strânse. (c)   orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul oricăror altor dispoziții privind alte elemente ca factori de legătură, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale în care se situează elementul relevant. [Corespunde articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 73 Propunere de regulament Articolul 25 a (nou) Articolul 25a State cu două sau mai multe sisteme juridice - conflicte de legi interpersonale În privința unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane în ceea ce privește regimurile matrimoniale, orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează ca făcând trimitere la sistemul de drept sau la ansamblul de norme determinate de normele în vigoare în acel stat. În lipsa unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau ansamblul de norme cu care soții au cea mai strânsă legătură. Amendamentul 74 Propunere de regulament Articolul 25 b (nou) Articolul 25b Neaplicarea prezentului regulament la conflictele de legi interne Un stat membru care conține mai multe unități teritoriale care au, fiecare în parte, propriile lor norme de drept în materie de regimuri matrimoniale nu este obligat să aplice prezentul regulament în cazul conflictelor de legi care privesc exclusiv aceste unități teritoriale. [Corespunde articolului 38 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 75 Propunere de regulament Articolul 26 – alineatul 2 (2)   În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri judecătorești poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele [38-56] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, ca hotărârea să fie recunoscută. (2)   În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 31b-31o, ca respectiva hotărâre să fie recunoscută. [Corespunde articolului 39 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 76 Propunere de regulament Articolul 27 – litera a (a)   recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat; (a)   recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru în care este solicitată recunoașterea; [Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 78 Propunere de regulament Articolul 27 – litera c (c)   hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o cauză între aceleași părți în statul membru solicitat; (c)   este contradictorie cu o hotărâre pronunțată în cadrul unor proceduri între aceleași părți în statul membru în care se solicită recunoașterea; [Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 79 Propunere de regulament Articolul 27 – litera d (d)   hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre judecătorească pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț între aceleași părți într-un litigiu având același obiect și aceeași cauză, cu condiția ca hotărârea pronunțată anterior să întrunească condițiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat. (d)   este contradictorie cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț în cadrul unor proceduri între aceleași părți și având același obiect, atunci când hotărârea pronunțată anterior întrunește condițiile necesare pentru recunoașterea sa în statul membru în care se solicită recunoașterea. [Corespunde articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 80 Propunere de regulament Articolul 29 În nicio situație nu se poate revizui fondul hotărârii judecătorești pronunțate în străinătate. O hotărâre pronunțată într-un stat membru nu poate face, în niciun caz, obiectul unei revizuiri pe fond. [Corespunde articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 81 Propunere de regulament Articolul 30 Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare. Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare în statul membru de origine. [Corespunde articolului 42 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 82 Propunere de regulament Articolul 31 Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru și care sunt executorii în acest stat membru sunt puse în executare în celelalte state membre în conformitate cu articolele [38-56 și 58] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Hotărârile pronunțate într-un stat membru și executorii în acel stat membru au forță executorie în alte state membre atunci când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, a fost încuviințată executarea acestora în statele respective în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o. [Corespunde articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 83 Propunere de regulament Articolul 31 a (nou) Articolul 31a Stabilirea domiciliului Pentru a stabili dacă, în sensul procedurii prevăzute la articolele 31b-31o, o parte își are domiciliul în statul membru de executare, instanța judecătorească sesizată aplică legea internă a statului membru respectiv. [Corespunde articolului 44 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 84 Propunere de regulament Articolul 31 b (nou) Articolul 31b Competența instanțelor locului (1)  Cererea de încuviințare a executării se prezintă instanței judecătorești sau autorității competente din statul membru de executare, comunicată Comisiei de către statul membru respectiv în conformitate cu articolul 37. (2)  Competența teritorială este determinată de locul de domiciliu al părții împotriva căreia se solicită executarea sau de locul de executare. [Corespunde articolului 45 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 85 Propunere de regulament Articolul 31 c (nou) Articolul 31c Procedura (1)  Procedura de depunere a cererii este reglementată de legislația statului membru de executare. (2)  Reclamantul nu are obligația de a avea o adresă poștală sau un reprezentant autorizat în statul membru de executare. (3)  Cererea este însoțită de următoarele documente: (a)  o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale; (b)  atestatul eliberat de instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine în forma stabilită în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 37c alineatul (2), fără a aduce atingere articolului 31d. [Corespunde articolului 46 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 86 Propunere de regulament Articolul 31 d (nou) Articolul 31d Neprezentarea atestatului (1)  În cazul neprezentării atestatului prevăzut la articolul 31c alineatul (3) litera (b), instanța sau autoritatea competentă poate să fixeze un termen pentru prezentarea acestuia sau să accepte un document echivalent sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, să se dispenseze de prezentarea acestui document. (2)  La cererea instanței judecătorești sau a autorității competente, se prezintă traducerea documentelor. Traducerea se efectuează de către o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre. [Corespunde articolului 47 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 87 Propunere de regulament Articolul 31 e (nou) Articolul 31e Încuviințarea executării Hotărârea este declarată ca executorie imediat după îndeplinirea formalităților prevăzute la articolul 31c, fără a fi revizuită în conformitate cu articolul 27. Partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate formula apărări în această etapă a procedurii. [Corespunde articolului 48 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 88 Propunere de regulament Articolul 31 f (nou) Articolul 31f Comunicarea hotărârii privind cererea de încuviințare a executării (1)  Hotărârea privind cererea de încuviințare a executării este adusă de îndată la cunoștința reclamantului, în conformitate cu procedura prevăzută de legea statului membru de executare. (2)  Hotărârea de încuviințare a executării este comunicată părții împotriva căreia se solicită executarea, însoțită de hotărârea pentru care s-a solicitat executarea, în cazul în care aceasta nu a fost deja comunicată părții în cauză. [Corespunde articolului 49 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 89 Propunere de regulament Articolul 31 g (nou) Articolul 31g Calea de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării (1)  Oricare dintre părți poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării. (2)  Acțiunea se introduce la instanța judecătorească comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 37. (3)  Acțiunea se soluționează în conformitate cu normele care reglementează procedura contradictorie. (4)  Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea nu se înfățișează în fața instanței judecătorești sesizate cu calea de atac declarată de reclamant, se aplică dispozițiile articolului 11 chiar și în cazul în care partea împotriva căreia se solicită executarea nu își are domiciliul într-unul dintre statele membre. (5)  Acțiunea împotriva hotărârii de încuviințare a executării se introduce în termen de 30 de zile de la data notificării sau a comunicării acesteia. Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care s-a pronunțat hotărârea de încuviințare a executării, termenul pentru exercitarea căii de atac este de 60 de zile și începe să curgă de la data notificării sau a comunicării care a fost fie înmânată direct persoanei respective, fie trimisă la reședința acesteia. Acest termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanță. [Corespunde articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 90 Propunere de regulament Articolul 31 h (nou) Articolul 31h Procedura de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac Hotărârea pronunțată ca urmare a exercitării căii de atac poate fi contestată numai prin procedura comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 37. [Corespunde articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 91 Propunere de regulament Articolul 31 i (nou) Articolul 31i Refuzul sau revocarea unei hotărâri de încuviințare a executării Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolul 31g sau 31h nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare a executării decât pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 27. Instanța se pronunță fără întârziere. [Corespunde articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 92 Propunere de regulament Articolul 31 j (nou) Articolul 31j Suspendarea procedurilor Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolul 31g sau 31h suspendă procedurile la cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, dacă se suspendă încuviințarea executării hotărârii judecătorești în statul membru de origine ca urmare a exercitării unei căi de atac. [Corespunde articolului 53 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 93 Propunere de regulament Articolul 31 k (nou) Articolul 31k Măsuri provizorii , inclusiv măsuri asigurătorii (1)  În cazul în care o hotărâre trebuie să fie recunoscută în conformitate cu prezenta secțiune, nimic nu îl împiedică pe reclamant să solicite aplicarea de măsuri provizorii, inclusiv de măsuri asigurătorii, prevăzute de legea statului membru de executare fără să fie necesară încuviințarea executării hotărârii respective în temeiul articolului 31e. (2)  Hotărârea de încuviințare a executării determină de drept autorizarea luării oricăror măsuri asigurătorii. (3)  Pe durata termenului prevăzut pentru introducerea unei căi de atac împotriva hotărârii de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 31g alineatul (5) și până la pronunțarea unei hotărâri nu se pot lua decât măsuri asigurătorii privind bunurile părții împotriva căreia se solicită executarea. [Corespunde articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 94 Propunere de regulament Articolul 31 l (nou) Articolul 31l Forță executorie parțială (1)  Dacă o hotărâre statuează asupra mai multor capete de cerere și hotărârea de încuviințare a executării nu poate fi pronunțată în cazul tuturor acestora, instanța judecătorească sau autoritatea competentă se pronunță în cazul unuia sau al mai multora dintre aceste capete de cerere. (2)  Reclamantul poate solicita ca hotărârea de încuviințare a executării să se limiteze la anumite părți din hotărâre. [Corespunde articolului 55 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 95 Propunere de regulament Articolul 31 m (nou) Articolul 31m Asistența juridică Reclamantul care a beneficiat, integral sau parțial, de asistență juridică sau de o scutire de taxe sau cheltuieli de judecată în statul membru de origine este îndreptățit să beneficieze, în cadrul oricărei acțiuni introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, la asistența juridică cea mai favorabilă sau de scutirea de taxe și cheltuieli de judecată cea mai extinsă prevăzută de legea statului membru de executare. [Corespunde articolului 56 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 96 Propunere de regulament Articolul 31 n (nou) Articolul 31n Lipsa cauțiunii sau a garanției Nicio cauțiune sau garanție, indiferent de denumire, nu poate fi impusă unei părți care, într-un stat membru, solicită recunoașterea, încuviințarea executării sau executarea unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru pe motiv că este resortisant străin sau că nu își are domiciliul sau reședința în statul membru de executare. [Corespunde articolului 57 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 97 Propunere de regulament Articolul 31 o (nou) Articolul 31o Scutirea de impozite, prelevări sau taxe În cadrul acțiunii introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, în statul membru de executare nu pot fi percepute niciun fel de impozite, prelevări sau taxe calculate proporțional cu valoarea litigiului. [Corespunde articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 98 Propunere de regulament Articolul 32 Recunoașterea actelor autentice Acceptarea actelor autentice (1)   Actele autentice întocmite într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre, cu excepția cazului în care se contestă validitatea acestor acte în conformitate cu legea aplicabilă și cu condiția ca o astfel de recunoaștere să nu fie vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat. (1)   Un act autentic întocmit într-un stat membru are aceleași efecte probatorii în alt stat membru pe care le are în statul membru de origine sau efectele cele mai apropiate, cu condiția să nu contravină în mod vădit ordinii publice din statul membru în cauză. Persoana care dorește să utilizeze un act autentic într-un alt stat membru poate solicita autorității care întocmește actul autentic în statul membru de origine să completeze formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2), care descrie efectele probatorii pe care actul autentic le produce în statul membru de origine. (1a)  Orice contestare a caracterului autentic al unui act autentic se face în fața instanțelor judecătorești din statul membru de origine și se soluționează în temeiul dreptului statului respectiv. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un alt stat membru atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente. (1b)  Orice contestare a actelor juridice sau a rapoartelor juridice înregistrate de un act autentic se face în fața instanțelor judecătorești competente în temeiul prezentului regulament și se soluționează în temeiul legii aplicabile în conformitate cu capitolul III sau în temeiul dreptului menționat la articolul 36. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, în ceea ce privește chestiunea contestată, atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente. (1c)  Dacă actele juridice sau raporturile juridice înregistrate într-un act autentic în materie de regim patrimonial sunt invocate pe cale accesorie înaintea unei instanțe judecătorești a unui stat membru, aceasta din urmă este competentă în materie. (2)  Recunoașterea actelor autentice are ca efect de a conferi acestora forță probantă în ceea ce privește conținutul și o prezumție relativă de validitate. [Corespunde articolului 59 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 99 Propunere de regulament Articolul 33 (1)   Actele autentice întocmite și executorii într-un stat membru sunt, la cerere, declarate executorii într-un alt stat membru, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele [38-57] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. (1)   Executarea unui act autentic care este executoriu în statul membru de origine este încuviințată în alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o. (1a)  În sensul articolului 31c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, autoritatea care a întocmit actul autentic eliberează un atestat folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2). (2)   Instanța la care se introduce o acțiune în temeiul articolelor [43 și 44] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 respinge cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru solicitat. (2)   Instanța judecătorească sesizată cu un recurs în temeiul articolului 31g sau 31h refuză sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare. [Corespunde articolului 60 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 100 Propunere de regulament Articolul 34 Recunoașterea și forța executorie a tranzacțiilor judiciare Forța executorie a tranzacțiilor judiciare Tranzacțiile judiciare executorii în statul membru de origine sunt recunoscute și declarate executorii într-un alt stat membru, la cererea oricăreia din părțile interesate, în aceleași condiții ca și actele autentice. Instanța judecătorească sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul [43 sau 44] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 refuză cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea tranzacției judiciare este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare. (1)   Tranzacțiile judiciare care sunt executorii în statul membru de origine sunt declarate executorii în alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o. (1a)  În sensul articolului 31c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, instanța judecătorească care a aprobat tranzacția judiciară sau în fața căreia aceasta a fost încheiată eliberează un atestat folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2). (1b)  Instanța judecătorească sesizată cu un recurs în temeiul articolului 31g sau 31h refuză sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare. [Corespunde articolului 61 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 101 Propunere de regulament Articolul 35 – titlu Opozabilitate față de terți Protecția terților Amendamentul 102 Propunere de regulament Articolul 35 – alineatul 2 (2)   Cu toate acestea, dreptul unui stat membru poate să prevadă că un soț nu poate invoca opozabilitatea față de un terț a legii aplicabile regimului matrimonial în cazul în care unul dintre aceștia are reședința obișnuită pe teritoriul acestui stat membru și formalitățile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de dreptul acestui stat membru nu au fost îndeplinite, cu excepția cazului în care terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial. (2)   Cu toate acestea, în raportul juridic dintre unul dintre soți și un terț, niciunul dintre soți nu se poate baza pe legea aplicabilă regimului matrimonial, dacă soțul aflat într-un raport juridic cu un terț și acesta din urmă își au reședința obișnuită în același stat, altul decât statul a cărui lege este aplicabilă regimului matrimonial. În astfel de cazuri, legea statului membru în care își au reședința obișnuită respectivul soț și terțul se aplică efectelor regimului matrimonial asupra terțului. Amendamentul 103 Propunere de regulament Articolul 35 – alineatul 3 (3)  Dreptul statului membru unde este situat un bun imobil poate să prevadă o normă similară cu cea de la alineatul (2) pentru raporturile juridice dintre un soț și un terț cu privire la acest bun imobil. (3)  Alineatul (2) nu se aplică dacă: (a)  terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial sau (b)  au fost îndeplinite condițiile privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale regimului matrimonial în conformitate cu legea statului în care își au reședința obișnuită terțul și soțul care este parte la raportul juridic cu terțul sau (c)  în raporturile privind bunurile imobile, au fost îndeplinite condițiile privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale regimului matrimonial în ceea ce privește bunurile imobile, în conformitate cu legea statului în care sunt situate bunurile imobile. Amendamentul 104 Propunere de regulament Articolul -36 (nou) Articolul -36 Reședința obișnuită (1)  În înțelesul prezentului regulament, reședința obișnuită a societăților și a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, este situată la sediul administrației lor centrale. Reședința obișnuită a unei persoane fizice acționând în exercitarea activității sale profesionale este locul unde această persoană își are sediul principal de activitate. (2)  În cazul în care raportul juridic este încheiat în cadrul activității unei sucursale, a unei agenții sau a oricărei alte unități, sau în cazul în care, conform contractului, executarea acestuia incumbă unei astfel de sucursale, agenții sau unități, locul unde se află sucursala, agenția sau oricare altă unitate este considerat reședința obișnuită. (3)  În scopul determinării locului unde se află reședința obișnuită, momentul relevant îl constituie data încheierii raportului juridic. Amendamentul 105 Propunere de regulament Articolul 37 – alineatul 1 – litera b a (nouă) (ba)  denumirea și coordonatele instanțelor judecătorești competente sau ale autorităților competente în ceea ce privește cererile de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 31b alineatul (1) și în ceea ce privește căile de atac exercitate împotriva hotărârilor cu privire la aceste cereri în conformitate cu articolul 31g alineatul (2); [Corespunde articolului 78 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 106 Propunere de regulament Articolul 37 – alineatul 1 – litera b b (nouă) (bb)  procedura menționată la articolul 31h de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac; Amendamentul 108 Propunere de regulament Articolul 37 – alineatul 3 (3)   Informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ului multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă si comercială. (3)   Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) în mod simplu și prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ului multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă si comercială. Statele membre se asigură că informațiile de pe respectivul site internet multilingv sunt disponibile și prin intermediul oricărui site internet oficial pe care îl creează, în special prin furnizarea unui link către site-ul Comisiei. [Corespunde articolului 78 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 109 Propunere de regulament Articolul 37 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Comisia introduce un instrument de informare și instruire a autorităților judiciare competente și a juriștilor în cauză, prin crearea unui portal web interactiv în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii și prin instituirea unui sistem de schimb de experiență și de practici profesionale. Amendamentul 110 Propunere de regulament Articolul 37 a (nou) Articolul 37a Stabilirea și modificarea ulterioară a listei cuprinzând informațiile menționate la articolul 2 alineatul (1a) (1)  Pe baza notificărilor din partea statelor membre, Comisia stabilește lista celorlalte autorități și celorlalți profesioniști din domeniul juridic menționați la articolul 2 alineatul (1a). (2)  Statele membre notifică Comisiei orice modificare ulterioară a informațiilor conținute în lista respectivă. Comisia modifică lista în consecință. (3)  Comisia publică lista și orice modificări ulterioare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (4)  Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiile notificate în conformitate cu alineatele (1) și (2) prin orice alte mijloace adecvate, în special prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială. [Corespunde articolului 79 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 111 Propunere de regulament Articolul 37 b (nou) Articolul 37b Stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor menționate la articolele 31c, 32, 33 și 34 Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor menționate la articolele 31c, 32, 33 și 34. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 37c alineatul (2). [Corespunde articolului 80 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 112 Propunere de regulament Articolul 37 c (nou) Articolul 37c Procedura comitetului (1)  Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. [Corespunde articolului 81 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.] Amendamentul 113 Propunere de regulament Articolul 39 – alineatul 3 (3)   Dispozițiile capitolului III nu se aplică decât în cazul soților care s-au căsătorit sau care au desemnat legea aplicabilă regimului lor matrimonial ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament. (3)   Capitolul III se aplică exclusiv soților care, ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament: (a)   s-au căsătorit sau (b)   au desemnat legea aplicabilă regimului lor matrimonial. Un acord privind alegerea legii aplicabile care a fost încheiat înainte de [data de punere în aplicare a prezentului regulament] este, de asemenea, valabil dacă au fost întrunite condițiile de la capitolul III sau este valabil în temeiul normelor de drept privat internațional aflate în vigoare la momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile.