Index 
Texte adoptate
Joi, 12 septembrie 2013 - Strasbourg
Sectoarele culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă
 Activitățile Ombudsmanului European în 2012
 Țările terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale UE ***I
 Autoritatea bancară europeană şi supravegherea prudențială a instituțiilor de credit ***I
 Atribuirea unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit *
 Accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune ***I
 Microgenerarea
 Egalitatea de remunerare între lucrătorii bărbați și femei
 Strategia UE în materie de securitate cibernetică: un spaţiu cibernetic deschis, sigur şi securizat
 Agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă
 Situația din Siria
 Situația din Egipt
 Dimensiunea maritimă a politicii de securitate şi apărare comune
 Structurile militare ale UE: situaţia actuală şi perspective
 Politica UE faţă de Belarus
 Presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic (în contextul viitorului summit al Parteneriatului estic de la Vilnius)
 Strategia de securitate internă a UE
 Strategia europeană pentru sănătate și securitate în muncă
 Negocierile colective transfrontaliere şi dialogul social transnaţional
 Situaţia minorilor neînsoțiți în UE
 Situația în Republica Democratică Congo
 Situația în Republica Centrafricană
 Situaţia din Bahrain

Sectoarele culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă
PDF 330kWORD 40k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la promovarea sectoarelor culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă (2012/2302(INI))
P7_TA(2013)0368A7-0248/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale (Convenția UNESCO privind diversitatea culturală) , adoptată la Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) din 20 octombrie 2005,

–  având în vedere Decizia Consiliului din 18 mai 2006 privind încheierea Convenției pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale (2006/515/CE)(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 13 și 14 noiembrie 2006, precum și ale celui din 24 și 25 mai 2007(2), în special în ceea ce privește contribuția sectoarelor culturale și din domeniul creației la îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona, precum și rezoluția Consiliului din 16 noiembrie 2007 privind o agendă europeană pentru cultură(3),

–  având în vedere Decizia nr. 1855/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de stabilire a Programului Cultura (2007-2013)(4),

–  având în vedere Decizia nr. 1718/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007)(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în curs de globalizare(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iunie 2007 privind statutul social al artiștilor(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind industriile culturale din Europa(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind rolul de catalizator pentru creativitate și inovare jucat de cultură (2009)(9),

–  având în vedere Comunicarea din 19 octombrie 2009 a Comisiei intitulată „Drepturile de autor în economia cunoașterii” (COM(2009)0532),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 27 aprilie 2010 intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (COM(2010)0183),

–  având în vedere Comunicarea din 30 iunie 2010 a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (COM(2010)0352),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la valorificarea potențialului industriilor culturale și creative(11),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2012 privind actualizarea comunicării privind politica industrială: O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei”(12),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012 privind conținutul în cadrul pieței unice digitale (COM(2012)0789),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulat „Competitivitatea sectoarelor europene ale produselor de lux” (SWD(2012)0286),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 26 septembrie 2012 intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE” (COM(2012)0537),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 30 mai 2013(13),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0248/2013),

A.  întrucât sectoarele creative și culturale (SCC), prin favorizarea răspândirii inovării în cadrul celorlalte sectoare, joacă un rol major în dezvoltarea economică și socială a Uniunii (în primul caz, în special în ceea ce privește IMM-urile) și se înscriu pe deplin în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

B.  întrucât SCC contribuie în mod semnificativ la promovarea coeziunii sociale, a creativității și a diversității culturale și lingvistice în cadrul Uniunii;

C.  întrucât sectorul cultural este cel care a simțit cel mai puțin impactul crizei economice, dovedindu-se a fi un domeniu strategic pentru dezvoltarea societății;

D.  întrucât SCC ar trebui recunoscute atât pentru valoarea lor culturală intrinsecă, cât și pentru contribuția lor importantă la bunăstarea publică, integrarea socială, coeziune și economia Uniunii în ceea ce privește creșterea și ocuparea forței de muncă, precum și pentru efectul lor benefic asupra turismului;

E.  întrucât producția culturală și creativă europeană are un impact economic important asupra mai multor sectoare, precum turismul, comerțul cu amănuntul, sectorul digital etc.;

F.  întrucât SCC includ activități creative și servicii de o mare diversitate, cu particularități proprii din punct de vedere al modelelor de finanțare și dezvoltare; întrucât este important, prin urmare, să se țină seama de această diversitate în elaborarea strategiilor de sprijin sau de cooperare, inclusiv cooperarea la nivel internațional;

G.  întrucât festivalurile din Europa permit punerea în valoare a producției culturale europene și creează valoare culturală, socială, economică și turistică la nivel teritorial;

H.  întrucât sectoarele culturale și creative sunt în principal formate din IMM-uri, care alcătuiesc coloana vertebrală a economiei Uniunii;

I.  întrucât Comisia Europeană a recunoscut, în documentul său de lucru din 26 septembrie 2012(14), importanța sectorului economic al produselor culturale și creative de lux (moda, bijuteriile și ceasurile, parfumurile și produsele cosmetice, accesoriile, articolele din piele, mobilierul și elementele de amenajare interioară, echipamentele menajere, gastronomia, vinurile și băuturile spirtoase, automobilele, vasele maritime, hotelurile și activitățile de divertisment, comerțul cu amănuntul și casele de licitație, sectorul editării de carte) și întrucât întreprinderile de lux pot juca un rol puternic pentru toate SCC;

J.  întrucât consolidarea statutului lucrătorilor în SCC contribuie la structurarea, viabilitatea și credibilitatea activității economice și la consolidarea ocupării forței de muncă;

K.  întrucât mobilitatea este o caracteristică importantă a SCC, însă aceasta se lovește de numeroase obstacole care variază în funcție de țară și de regiune și care sunt legate de dificultățile de a obține vize, de o absență a statutului artiștilor și de condițiile specifice și diverse de producție artistică;

L.  întrucât actualul proiect pilot privind economia diversității culturale ar trebui să prezinte provocările și soluțiile pentru SCC;

M.  întrucât este necesar să se asigure educația culturală și artistică a cetățenilor Uniunii de la o vârstă fragedă pentru ca aceștia să înțeleagă mai bine arta și cultura, să își facă vocea auzită și să cunoască ampla diversitate a culturilor prezente în Europa, promovându-și astfel propria creativitate și capacitate de exprimare, precum și diversitatea culturală;

N.  întrucât este necesar să se consolideze cooperarea dintre organismele de formare și întreprinderile SCC pentru a ține seama de evoluția meseriilor și de nevoile de competențe specifice, promovând, astfel, schimbul de informații și crearea de competențe mixte;

O.  întrucât sectoarele culturale și creative sunt evident mai bogate și mai diverse în Europa decât în alte părți ale lumii, fapt ce ar trebui utilizat pentru stimularea creșterii;

P.  întrucât trecerea la era digitală constituie o ocazie de care trebuie să profite SCC, având în vedere că vor apărea noi cerințe și servicii, ceea ce va duce la dezvoltarea unor noi modele economice;

Q.  întrucât dezvoltarea de noi modele economice de acces la operele culturale online este în plină desfășurare și trebuie încurajată printr-un cadru juridic stabil, care promovează investițiile în SCC;

R.  întrucât este esențial să se garanteze SCC accesul la moduri de finanțare stabile și adaptate nevoilor lor în vederea asigurării dezvoltării lor viitoare;

S.  întrucât SCC constituie un element important al strategiilor de dezvoltare teritorială la scară locală și regională în vederea atingerii obiectivelor de coeziune socială și de expansiune economică;

Condițiile necesare dezvoltării sectoarelor creative și culturale

1.  reamintește că SCC realizează performanțe economice bune, contribuie în mare măsură la coeziunea socială și creează în continuare locuri de muncă, în special în rândul tinerilor, și deține un potențial semnificativ de inovare în ciuda dificultăților cu care se confruntă în prezent economiile în ceea ce privește cerințele referitoare la disciplina bugetară a Uniunii;

2.  insistă asupra necesității de a dispune de statistici recente și fiabile privind SCC, în special în ceea ce privește situația lor actuală, trăsăturile lor specifice, inclusiv în ceea ce privește statutul și potențialul lor referitor la ocuparea forței de muncă și la creștere și impactul lor economic asupra altor sectoare, pentru a putea decide în consecință cu privire la măsurile politice cele mai relevante pentru promovarea, în mod eficient, a acestor sectoare; preconizează instituirea unui observator sau a unei bănci de date privind SCC;

3.  solicită Comisiei să dezvolte în continuare studii și să colecteze date privind rolul economic și social al SCC, în special ca element predominant la nivelul mai multor sectoare economice;

4.  regretă că acțiunile propuse de Comisie în comunicarea sa dedicată SCC(15) nu au decât un orizont și un domeniu de aplicare limitate; subliniază necesitatea de a analiza perspectivele acestor sectoare pe termen mai lung și de a stabili un program de măsuri structurate și concrete, astfel încât acestea să fie conforme cu Strategia Europa 2020; reamintește că sprijinul Uniunii, al statelor membre și al colectivităților locale în ceea ce privește creația culturală este indispensabil;

5.  invită Comisia să convoace, în baza platformei existente privind potențialul industriilor culturale și creative, un forum extins care să reunească actorii acestor sectoare, cu scopul de a prevedea soluții concrete și de a participa astfel activ la stabilirea unui program politic structurat pe termen mediu și lung;

6.  solicită Comisiei și statelor membre să insiste asupra rolului fundamental al SCC în materie de inovare, pentru a crea legături intersectoriale, a produce efecte de masă și de aglomerare și a oferi noi oportunități de investiții și angajare;

7.  constată că cercetarea axată pe inovare ar trebui să fie sprijinită cu scopul de a se extinde pe noi piețe prin oferirea de produse inovatoare, creative;

8.  consideră că sprijinirea și încurajarea dezvoltării de sinergii cu alte sectoare sunt esențiale în scopul stimulării creșterii economice; în acest context, subliniază rolul turismului cultural în crearea de bogăție, sub forma cunoașterii patrimoniului nostru cultural și a participării la evenimente culturale, cum ar fi festivaluri și călătorii legate de învățarea limbilor străine;

9.  subliniază eterogenitatea ecosistemului cultural și creativ și insistă asupra necesității de a remedia această situație, promovând apariția unei identități comune prin încurajarea unor producții comune și prin crearea unor spații de dialog și schimburi comune între diferiții actori în cadrul SCC, pentru a crea legături noi între actori și a permite transferuri de competențe și cunoștințe cu celelalte ramuri ale economiei; subliniază că aceste inițiative ar trebui să permită emergența intereselor comune, ținând cont de diversitatea culturală, care ar trebui să fie recunoscută pentru bogăția, puterea de inspirație și potențialul său de dezvoltare care, în ansamblu, contribuie la emergența unei identități europene comune;

10.  subliniază importanța favorizării cunoașterii reciproce și a transferurilor de competențe și de cunoștințe indispensabile colaborării între întreprinderile creative prin polii de competitivitate, inițiativele de excelență, crearea de rețele și, astfel importanța creării unei culturi comune SCC, încurajând diferitele filiere să coopereze pentru a combate mai eficient noile provocări economice și societale;

11.  încurajează dezvoltarea implantării teritoriale, schimbul de competențe între sectoare prin crearea de clustere și optimizarea schimburilor în vederea atragerii investitorilor, pentru a permite diverselor întreprinderi culturale și creative (microîntreprinderi, IMM-uri, ONG-uri și instituții culturale) să promoveze în continuare creșterea și să creeze locuri de muncă;

12.  subliniază faptul că majoritatea companiilor din SCC sunt întreprinderi mici și mijlocii și, prin urmare, subliniază necesitatea ca acestea să beneficieze de un sprijin special în acest context;

13.  îndeamnă ca vizibilitatea SCC, care reprezintă excepția culturală a Europei, să fie sprijinită și recunoscută la nivelul Uniunii și în statele membre;

14.  subliniază eterogenitatea reglementărilor privind SCC și preconizează măsuri de armonizare a normelor și a practicilor în Uniune;

Condițiile de muncă pentru persoanele care își desfășoară activitatea în sectoarele creative și culturale

15.  reafirmă faptul că este esențial să se garanteze un statut social al persoanelor care își desfășoară activitatea în SCC, astfel încât acestea să se poată bucura de condiții de muncă satisfăcătoare și de măsuri adecvate în ceea ce privește sistemele fiscale, drepturile acestora la muncă și la asigurări sociale și drepturile de autor, în vederea asigurării unei mai bune mobilități pe întreg teritoriul UE;

16.  solicită să se acorde măsuri pentru finanțarea echitabilă și remunerarea artiștilor independenți; de asemenea, subliniază necesitatea de a îmbunătăți coordonarea dintre diferitele sisteme europene de securitate socială pentru astfel de artiști, având în vedere natura extrem de mobilă a acestora;

17.  invită statele membre să își adapteze sistemele de securitate socială la zonele de activitate creativă, în special în domeniul digital, ținând cont în mod corespunzător de faptul că persoanele cu locuri de muncă creative sunt de multe ori nevoite să oscileze între statutul de salariat și cel de lucrător care desfășoară o activitate independentă sau să realizeze concomitent ambele tipuri de activități;

18.  invită Comisia și statele membre să permită lucrătorilor SCC accesul, în condiții convenabile, la asigurări de sănătate și asigurări (voluntare) de șomaj, precum și la sisteme de pensii ocupaționale și personale pentru persoanele care desfășoară activități independente;

19.  invită Comisia și statele membre să promoveze standardele minime de securitate socială și acordurile colective în SCC, printre altele prin corelarea sprijinului public cu respectarea acestor standarde;

Educația și formarea profesională:

20.  subliniază necesitatea îmbunătățirii de către statele membre a sistemelor de formare, de învățare și de calificare, permițând celor care studiază disciplinele culturale și artistice să dobândească o formare completă, adaptată nevoilor lumii profesionale actuale, pentru a apropia lumea întreprinderilor de lumea învățământului și a garanta punerea în aplicare efectivă în toate statele membre; consideră că în cursurile de informatică ar trebui să se acorde o atenție suficientă oportunităților privind informațiile pe internet (de exemplu, jocurile);

21.  consideră că predarea competențelor care reprezintă o condiție prealabilă pentru înființarea unei întreprinderi SCC este necesară ca parte a formării în domeniul disciplinelor culturale, artistice și creative;

22.  consideră că este fundamental să se consolideze puterea de atracție și imaginea formării în domeniul artelor manuale, a formării artistice și a celei culturale în rândul persoanelor care învață, al părinților elevilor și al instituțiilor, precum și să se restabilească realitatea cu privire la oportunități și crearea de bogăție, în special prin instituirea unui observator sau a unei baze de date;

23.  subliniază importanța conservării și promovării unor meserii artizanale legate de SCC;

24.  invită Comisia Europeană să recunoască specificitatea meseriilor din domeniul excelenței, adevărate rezervoare de locuri de muncă pentru Europa, care se bazează pe patru criterii comune tuturor SCC de lux: inovarea și creativitatea; excelența și estetica; expertiza și tehnologia; precum și învățarea pe parcursul întregii cariere și promovarea cunoștințelor;

25.  consideră că este necesar să se consolideze legăturile dintre sistemul educațional (inclusiv universitățile, respectând în același timp independența lor), centrele de cercetare, organismele de formare și întreprinderile SCC (inclusiv IMM-urile), pentru a îmbunătăți competitivitatea acestor sectoare generatoare de locuri de muncă, în vederea creării unor sinergii intersectoriale și interdisciplinare în spiritul incluziunii, în special prin crearea unei platforme pentru schimburi, în vederea creării de alianțe ale cunoașterii, ale competențelor sectoriale și ale parteneriatelor, pentru a ajuta participanții să reflecteze și să acționeze în sensul succesului colectiv, pentru a mări în continuare valoarea capitalului uman al Uniunii, în vederea asigurării unei mai bune cunoașteri între actori, a identificării competențelor-cheie și a mai bunei înțelegeri a evoluției meseriilor și a cunoștințelor, precum și pentru încurajarea spiritului antreprenorial;

26.  încurajează Comisia să înființeze alianțe ale cunoașterii, între instituțiile de învățământ superior și întreprinderile din domeniul SCC;

27.  încurajează Comisia să înființeze alianțe ale competențelor sectoriale, între instituțiile de educație și formare profesională și întreprinderile din domeniul SCC;

28.  îndeamnă Comisia și statele membre să înregistreze mai multe progrese cu privire la recunoașterea reciprocă a filierelor, a calificărilor profesionale și a diplomelor privind studiile culturale și artistice;

29.  reamintește importanța de a sprijini accesul la cultură și la educația în domeniul mass-media și educația de la o vârstă fragedă și pe parcursul întregii vieți în vederea promovării dezvoltării creativității, a talentelor și a transmiterii gustului pentru cultură;

30.  subliniază necesitatea urgentă de a promova creativitatea tinerilor creatori și de a sprijini participarea publicului la crearea culturii;

31.  consideră că educația artistică și culturală este necesară pentru egalitatea oportunităților, pentru democratizarea accesului la cultură și pentru coeziunea socială, ca mijloc de exprimare individuală și colectivă, de dialog și de promovare a înțelegerii reciproce; subliniază, în plus, că permite elevilor să se cultive, dezvoltându-și competențele artistice, întâlnind artiști și opere și frecventând spații culturale;

32.  invită Comisia și Consiliul să se gândească la instituirea unui repertoriu european de competențe pentru păstrarea și promovarea acestora; invită statele membre și actorii din SCC să dezvolte cursuri de formare în legătură cu aceste competențe;

Finanțarea sectoarelor creative și culturale

33.  consideră că promovarea și asigurarea unor scheme adecvate de finanțare și a unor instrumente eficiente de punere în aplicare pentru SCC sunt indispensabile, în special pentru IMM-uri; insistă asupra necesității de a urma și de a consolida politicile publice de sprijin acordat SCC, precum și de a permite, astfel, continuitatea unei activități creative independente și calitative; invită Comisia și Consiliul să se doteze cu mijloace de evaluare a producțiilor incorporale, în special printr-un observator sau o bază de date, și să aibă în vedere instituirea unei bănci de investiții culturale;

34.  evidențiază, de asemenea, în acest sens, noi opțiuni, cum ar fi metodele de „crowdfunding” și „crowd-investment”;

35.  îndeamnă statele membre să ia în considerare, în politicile lor economice și sociale, măsuri adecvate de sprijinire și finanțare a SCC;

36.  subliniază necesitatea, inclusiv în perioada de criză economică, de a susține finanțarea europeană acordată SCC; solicită în mod expres Parlamentului să protejeze bugetul ambițios și substanțial alocat culturii; invită, în acest sens, Consiliul să nu reducă bugetul propus de Comisie pentru programul „Europa Creativă”;

37.  reamintește importanța dezvoltării de servicii de consultanță și de consiliere în materie de finanțare și de gestiune a întreprinderilor pentru a permite IMM-urilor și microîntreprinderilor să dispună de instrumentele necesare pentru buna gestiune a întreprinderii, în scopul îmbunătățirii creării, producerii, promovării și distribuirii de bunuri și servicii culturale;

38.  estimează că statele membre și specialiștii relevanți ar trebui să îmbunătățească competențele în ingineria proiectului ale actorilor SCC, prin formarea specialiștilor sau instituirea unor structuri competente, pentru facilitarea elaborării de planuri de finanțare;

39.  salută facilitățile de creditare propuse în cadrul programelor „Europa creativă”, COSME și Orizont 2020, întrucât aceste instrumente oferă oportunități mai diversificate de finanțare pentru SCC;

40.  subliniază importanța conștientizării la nivelul instituțiilor financiare a caracteristicilor specifice ale SCC, în vederea îmbunătățirii accesului SCC la surse private de finanțare;

41.  solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare, preconizând forme mixte de finanțare, cum ar fi parteneriatele public-privat, care să facă obiectul criteriilor de transparență și care să nu dăuneze finanțării publice necesare, dezvoltând sisteme de garanție a împrumuturilor pentru structurile de mici dimensiuni și studiind formele alternative de finanțare, cum ar fi finanțarea prin participare la capital;

42.  îndeamnă statele membre să caute modalități alternative de finanțare a SCC, în special în perioade de criză; în acest sens, consideră că sponsorizarea ar putea reprezenta o opțiune alternativă viabilă;

43.  consideră că, în sectorul audiovizualului, participarea serviciilor audiovizuale la finanțarea operelor audiovizuale europene este indispensabilă pentru sprijinirea creațiilor și ar trebui consolidată printr-o transpunere exactă și cuantificată a directivei serviciilor mass-media audiovizuale(16);

44.  îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să instituie un cadru de reglementare și fiscal favorabil, în special creând un mediu antreprenorial favorabil pentru IMM-urile din SCC și reducându-le sarcinile administrative și de reglementare;

45.  îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să facă progrese pe calea armonizării fiscale și, în special, să remedieze disparitățile fiscale dintre statele membre cu privire la produsele culturale;

46.  reamintește faptul că aceste sectoare conțin un număr mare de IMM-uri și consideră că pentru aceste sectoare ar trebui să se creeze norme fiscale adecvate cu scopul de a le promova creșterea și de a le asigura supraviețuirea;

47.  reamintește că fondurile structurale oferă perspective importante în ceea ce privește finanțarea pentru cultură, creare și inovare în cadrul Uniunii, întrucât investițiile în domeniul cultural pot beneficia de finanțare în cadrul tuturor celor trei obiective ale politicii de coeziune, și anume convergență, competitivitate regională și ocupare a forței de muncă;

48.  regretă propunerea unor state membre de a reduce finanțarea mecanismului „Conectarea Europei” cu 8,2 miliarde de euro în viitorul cadru financiar multianual (CFM), deoarece acest lucru ar avea un efect negativ asupra suportului pentru extinderea infrastructurii de bandă largă și, astfel, asupra dezvoltării de modele de afaceri online pentru SCC;

49.  invită, prin urmare, statele membre să utilizeze instrumentele și programele existente și viitoare, precum Media sau mecanismul de garanție prevăzut în cadrul programului „Europa Creativă”; invită Comisia să faciliteze, în consecință, prin măsuri concrete, accesul actorilor SCC la finanțări prin intermediul acestor instrumente, axându-se în special pe utilizarea cât mai eficace a digitalizării platformelor, în vederea simplificării proceselor de transmitere, evaluare și gestionare și a reducerii la minimum a sarcinilor administrative;

50.  încurajează instituțiile UE să prevadă un nivel ambițios pentru noul palier MEDIA din CFM (2014-2020);

Oportunitățile și provocările digitalizării, globalizării și accesului la piețele internaționale

51.  consideră că instrumentele și platformele digitale și online oferă SCC oportunități fără precedent de dezvoltare a unor noi modele de afaceri, de atragere a unui nou public și de extindere a piețelor la nivelul Uniunii și în țările terțe;

52.  subliniază faptul că existența a 27 de sisteme diferite de administrare a drepturilor de proprietate intelectuală constituie o sarcină semnificativă pentru SCC din Europa și că actualul sistem fragmentat trebuie reformat în vederea facilitării accesului la conținuturi și a creșterii circulației (globale) a acestora, astfel încât artiștii, creatorii, consumatorii, întreprinderile și publicul să poată beneficia de dezvoltările digitale, de noile canale de distribuție, de noile modele de afaceri și de alte oportunități;

53.  consideră că în era digitală, un sistem modern și echilibrat de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) care permite asigurarea unei remunerații adecvate pentru toate tipurile de titulari de drepturi și garantarea accesului facil al consumatorilor la diverse conținuturi juridice și o alegere reală în materie de diversitate lingvistică și culturală reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea competitivității SCC;

54.  evidențiază faptul că protecția DPI nu ar trebui să pericliteze caracterul neutru al internetului;

55.  subliniază creșterea exponențială a serviciilor digitale inovatoare care oferă acces la opere culturale și insistă asupra necesității de a garanta un ecosistem stabil care să încurajeze investițiile în SCC, crearea de locuri de muncă în Europa și promovarea modelelor economice inovatoare;

56.  solicită, în consecință, Comisiei, în materie de respectare a DPI, să dezvolte un cadru de reglementare adaptat particularităților diferitelor sectoare și să armonizeze și să reformeze cadrul privind drepturile de autor, în vederea îmbunătățirii accesului la conținuturi și a consolidării poziției și libertății de alegere pentru creatori și încurajează o mai bună partajare a responsabilităților de-a lungul lanțului de valoare digitală, ținând seama, în mod corespunzător, de competitivitatea SCC;

57.  subliniază, în acest sens, rolul important al societăților de gestiune colectivă din punct de vedere al accesului la patrimoniul cultural, pentru a asigura aplicarea efectivă a DPI și a simplifica demersurile utilizatorilor;

58.  amintește potențialul SCC în materie de cooperare internațională și de export și interesul ca Uniunea să favorizeze schimburile între specialiștii din sector, inclusiv din țările terțe, precum și să atragă și să dezvolte talentele creative; reamintește rolul important al sectoarelor creative și culturale în ceea ce privește difuzarea, atractivitatea și influența culturii europene;

59.  subliniază necesitatea depunerii de eforturi pentru o recunoaștere reciprocă a unui statut al artiștilor, îndreptarea atenției spre acordarea de facilități de mobilitate și o utilizare optimă a programelor de formare, de creare de rețele și de liberă circulație a specialiștilor SCC, în special a actorilor culturali, a artiștilor, dar și a operelor;

60.  consideră că este indispensabil ca Uniunea și statele sale membre să își mențină posibilitatea de a păstra și a dezvolta propriile politici culturale și audiovizuale, acest lucru realizându-se în cadrul actelor lor legislative, normative și convenționale, inclusiv în cadrul Convenției asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale a UNESCO; prin urmare, solicită ca excluderea serviciilor de conținut cultural și audiovizual, inclusiv online, să fie clar prevăzută în acordurile dintre Uniune și țările terțe; în acest sens, insistă asupra necesității de a exclude sectoarele culturale și audiovizuale din mandatul privind acordul de liber schimb dintre UE și Statele Unite, reamintind faptul că bunurile culturale și creative nu sunt simple mărfuri;

61.  subliniază necesitatea de a menține, conform Convenției UNESCO din 2005, posibilitatea Uniunii Europene și a statelor sale membre de a concepe și a dezvolta politici în favoarea diversității culturale, adaptate erei digitale;

62.  subliniază necesitatea de a consolida politicile de digitalizare a operelor, pentru a favoriza accesul cât mai amplu la operele patrimoniului cultural european;

63.  subliniază importanța diplomației culturale și necesitatea ca UE să acționeze ca actor global, în vederea creșterii competitivității globale a SCC din Uniune;

64.  invită Comisia să propună instrumente adecvate SCC, pentru a permite un export pe piețele internaționale în condiții bune;

65.  solicită utilizarea Serviciului European de Acțiune Externă pentru promovarea SCC;

66.  subliniază faptul că cultura are efecte indirecte asupra altor sectoare economice; îndeamnă, prin urmare, SCC să își consolideze cooperarea cu alte sectoare, precum tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) și turismul, pentru a face față provocărilor din mediul digital, globalizării și accesului pe piețele internaționale;

Dezvoltarea locală și regională

67.  insistă asupra importanței politicilor teritoriale ale culturii și creației și, prin urmare, asupra rolului central al autorităților locale, regionale și macroregionale în promovarea și sprijinirea SCC, acordând, de asemenea, respectul cuvenit culturii populare, prin instrumente adecvate și finanțări adaptate; apreciază inițiativele administrațiilor de a dezvolta structuri regionale de sprijinire a afacerilor din domeniul industriilor creative, inclusiv prin proiecte cu finanțare europeană;

68.  subliniază faptul că industriile culturale și creative ar trebui să facă parte din strategiile socioeconomice ale Uniunii Europene și din cele naționale; subliniază necesitatea unei coordonări suplimentare a diferitelor politici, inclusiv a politicilor industriale, educaționale și inovatoare, a politicilor privind turismul și dezvoltarea regională, urbană, locală și spațială; de asemenea, încurajează autoritățile locale și regionale ca, în conformitate cu principiul subsidiarității, să includă SCC în strategiile economice pe termen lung și mediu;

69.  evidențiază caracterul transsectorial al industriilor culturale și creative ca instrument de comunicare atractiv și importanța globală a acestor industrii nu doar pentru economia mondială, ci și pentru creșterea durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii, inovare, antreprenoriat, coeziune socială și dezvoltarea societății; subliniază faptul că aceste sectoare prezintă un important potențial local și regional de creștere, reprezentând noi oportunități de piață pentru antreprenorii din cadrul industriilor culturale și creative și, prin urmare, pentru ocuparea forței de muncă în sectorul cultural;

70.  consideră că diferitele competențe din cadrul acestor sectoare, precum și interacțiunea dintre creatori și tehnologii au adesea rădăcini la nivel local, prin urmare ar trebui sprijinite, prin crearea de platforme locale și regionale, de grupări, de pepiniere de întreprinderi și de parteneriate, care ar stimula sinergiile și ar contribui la găsirea unor mecanisme de finanțare a creativității și a inovării; sprijinind gestionarea ofertelor de locuri de muncă și a oportunităților de finanțare

71.  reamintește influența culturii asupra revitalizării economice și sociale a orașelor; îndeamnă Comisia să susțină formarea inter pares între administrațiile municipale, în scopul favorizării unui schimb de bune practici între factorii de decizie politică la nivel local;

72.  consideră că modernizarea infrastructurii culturale poate contribui la o revitalizare urbană, cu implicații pe plan social și economic;

73.  recomandă exploatarea potențialului economic ascuns în sectoarele creative pentru a îmbunătăți calitatea vieții în orașe și regiuni;

74.  încurajează dinamica teritorială pentru o guvernanță locală și regională a culturii ce reunește toți actorii (artiști, autorități locale, reprezentanți profesioniști etc.);

75.  atrage atenția asupra faptului că industriile culturale și creative, ca sursă de potențial în ceea ce privește îmbunătățirea cantitativă și calitativă a locurilor de muncă, au capacitatea de a contribui la integrarea socială și teritorială; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că aceste aspecte ale industriilor culturale și creative nu sunt suficient analizate și susținute; subliniază caracterul insuficient, la toate nivelurile, dar îndeosebi la nivel regional și local, al culegerii de date statistice din aceste sectoare; subliniază că impactul TIC asupra sectoarelor culturale și creative trebuie analizat pentru ca aceste sectoare să se poată adapta la noul mediu tehnologic și să exploateze evoluțiile tehnologice;

76.  subliniază că SCC și în special IMM-urile constituie o pârghie importantă pentru creșterea și dezvoltarea la nivel local, regional și transfrontalier (stat membru), în special prin promovarea patrimoniului, a turismului și a polilor de excelență, favorizând atractivitatea teritoriilor, restructurarea structurilor socioeconomice, apariția unor noi activități și crearea de locuri de muncă stabile și durabile; subliniază că acest lucru este valabil în special pentru turism, deoarece orașele și regiunile cu un sector cultural robust sunt deosebit de atractive pentru turiști;

77.  evidențiază importanța, în cadrul învățământului primar și secundar, a programelor educaționale în promovarea creativității încă din primii ani de viață și în sprijinirea educației artistice și culturale prin promovarea unui interes pentru activitatea și produsele industriilor creative; subliniază rolul important educațional și cultural pe care ar trebui să îl exercite în acest proces de abordare a culturii și a creativității ca parte integrantă a dezvoltării regionale și urbane autoritățile locale și regionale, întrucât acestea poartă adesea răspunderea pentru educația copiilor preșcolari și pentru învățământul primar; subliniază importanța formării non-formale, în cadrul căreia adulții pot dezvolta competențe pentru a se adapta la o piață a muncii care evoluează constant.

78.  subliniază că ar trebui utilizate finanțările disponibile în temeiul viitorului CFM, și anume în cadrul FSE și al FEDER, pentru a veni în sprijinul consolidării industriilor culturale și creative, precum și al capacității instituționale și administrative existente la nivel național, regional și local în materie de cooperare cu aceste sectoare, care pot astfel spori câștigurile de ordin economic, social, educațional și cultural obținute de pe urma industriilor în cauză; atrage atenția asupra regiunilor ultraperiferice, unde crearea și dezvoltarea industriilor culturale și creative este un proces mai complex;

79.  consideră, în acest sens, că acele condiții de teritorializare impuse cinematografului de anumite ajutoare naționale sau regionale țin de această legătură între cultură și teritoriu și trebuie să poată fi menținute în funcție de criteriile prevăzute în comunicarea privind producțiile cinematografice, din anul 2001(17);

80.  constată că SCC fac obiectul unei transformări dinamice și permit crearea de clustere care determină realizarea de progrese și dezvoltarea orașelor și regiunilor;

81.  atrage atenția asupra faptului că industriile culturale și creative contribuie la conservarea și îmbunătățirea vastului patrimoniu cultural, istoric și arhitectural al Europei; subliniază importanța patrimoniului cultural mobil, și anume artefactele ca produs al creativității umane, de-a lungul istoriei și până în prezent; evidențiază importanța SCC pentru dezvoltarea industriei turismului în UE și deosebitul interes pe care acestea îl prezintă atât pentru turiștii din UE, cât și pentru cei din țări care nu fac parte din Uniunea Europeană; consideră că, având în vedere această valoare adăugată, SCC ar trebui să beneficieze de un sprijin puternic de la viitorul buget al Uniunii Europene și prin intermediul documentelor de programare naționale și regionale pentru perioada 2014-2020, întrucât oferă importante oportunități economice;

82.  subliniază necesitatea de a conserva patrimoniul național și de a promova conținutul cultural al unei anumite regiuni în țară și în străinătate;

83.  consideră că, fiind componente ale diversității culturale a UE, persoanele, produsele și serviciile creative ar trebui să constituie baza unei piețe unice europene puternice și a unor regiuni cu un grad ridicat de dezvoltare, precum și a unor economii locale în cadrul cărora pot contribui la crearea de noi activități economice și locuri de muncă; face apel la o mai bună utilizare a industriilor culturale și creative pentru atragerea de noi investiții și a unor talente diversificate în Europa; subliniază faptul că antreprenorii din SCC nu au acces cu ușurință la finanțare; invită statele membre să adopte măsuri sociale și fiscale adecvate cu scopul de a sprijini economia creativă și noile modele economice adaptate la piața europeană, modele care ar permite mobilitatea artiștilor și a persoanelor care își desfășoară activitatea în industriile culturale și creative, precum și să le ajute să depășească obstacolele legate de diferențele dintre sistemele fiscale sau sociale sau de barierele lingvistice și să promoveze o mai bună înțelegere între țări și culturi;

o
o   o

84.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 201, 25.7.2006, p. 15.
(2) JO C 311, 21.12.2007, p. 7.
(3) JO C 287, 29.11.2007, p. 1.
(4) JO L 372, 27.12.2006, p. 1.
(5) JO L 327, 24.11.2006, p. 12.
(6) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 32.
(7) JO C 125 E, 22.5.2008, p. 223.
(8) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 25.
(9) Doc.8749/1/09 REV 1 și 8749/1/09 REV 1 COR 1.
(10) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 135.
(11) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 142.
(12) Doc.17566/12.
(13) CdR 2391/2012.
(14) SWD(2012)0286.
(15) COM(2012)0537.
(16) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. Versiune corectată publicată în JO L 263, 6.10.2010, p.15.
(17) JO C 43, 16.2.2002, p. 6.


Activitățile Ombudsmanului European în 2012
PDF 240kWORD 32k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2012 (2013/2051(INI))
P7_TA(2013)0369A7-0257/2013

Parlamentul European,

—  având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2012,

—  având în vedere articolul 24 al treilea paragraf, articolul 228 și articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—  având în vedere articolele 41 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—  având în vedere rezoluția sa din 18 iunie 2008(1) privind adoptarea unei decizii a Parlamentului European de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994, privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului(2),

—  având în vedere Acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlamentul European și Ombudsman la 15 martie 2006, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,

—  având în vedere normele de aplicare a statutului Ombudsmanului de la 1 ianuarie 2009(3),

—  având în vedere rezoluțiile sale precedente privind activitățile Ombudsmanului European,

—  având în vedere articolul 205 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0257/2013),

A.  întrucât raportul anual privind activitatea Ombudsmanului European în 2012 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului European la 21 mai 2013 și întrucât Ombudsmanul, dl Nikiforos Diamandouros, și-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la 28 mai 2013 la Bruxelles;

B.  întrucât raportul anual din 2012 este ultimul raport anual prezentat de dl Diamandouros în calitate de Ombudsman European, întrucât la 14 martie 2013 Domnia Sa l-a informat pe Președintele Parlamentului European cu privire la intenția sa de a se retrage la 1 octombrie 2013; întrucât dl Diamandouros a fost ales pentru prima oară în funcția de Ombudsman European în 2003 și a fost ulterior reales în 2005 și 2010;

C.  întrucât dl Diamandouros se află la finalul unui mandat de 10 ani în calitate de Ombudsman European; întrucât succesorul său este ales pentru o perioadă începând de la 1 octombrie 2013 până la alegerile în Parlamentul European din 2014, după care o nouă procedură de desemnare a Ombudsmanului trebuie să fie inițiată de către noul Parlament;

D.  întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”;

E.  întrucât, în temeiul articolului 228 din TFUE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia;

F.  întrucât, în temeiul articolului 298 din TFUE, instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE „sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă” și întrucât același articol prevede, în acest scop, adoptarea unei legislații secundare specifice, sub forma regulamentelor, aplicabile tuturor domeniilor administrației UE;

G.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii”;

H.  întrucât UE a desemnat anul 2013 drept Anul european al cetățenilor, pentru a aniversa 20 de ani de cetățenie europeană;

I.  întrucât articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale stabilește că „orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcției sale jurisdicționale”;

J.  întrucât Parlamentul a aprobat, prin rezoluția sa din 6 septembrie 2001, Codul european al bunei conduite administrative elaborat de Ombudsman;

K.  întrucât administrarea defectuoasă survine atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau principiu pe care este obligat să le respecte,

L.  întrucât această definiție nu limitează administrarea defectuoasă la cazurile în care norma sau principiul încălcat are caracter juridic obligatoriu; întrucât principiile bunei administrări presupun un nivel mai ridicat de implicare decât dispozițiile legislative, impunând instituțiilor UE nu doar să respecte obligațiile lor juridice, ci și să întruchipeze spiritul de a fi în serviciul cetățenilor și de a se asigura că toți cetățenii sunt tratați corect, imparțial și cu demnitate și se bucură pe deplin de drepturile lor;

M.  întrucât, în 2012, Ombudsmanul a înregistrat 2 442 de plângeri (în comparație cu 2 510 în 2011) și a procesat 2 460 de plângeri (în comparație cu 2 544 în 2011); întrucât 740 de plângeri (30 %) se încadrau în mandatul său;

N.  întrucât majoritatea plângerilor (56 %) sunt primite în format electronic pentru a fi înregistrate prin intermediul site-ului interactiv al Ombudsmanului European, disponibil în toate cele 23 de limbi oficiale;

O.  întrucât Ombudsmanul a deschis 450 de anchete (382 în 2011) pe baza plângerilor primite; întrucât aceasta constituie o majorare cu 18 % comparativ cu 2011; întrucât Ombudsmanul a deschis 15 anchete din proprie inițiativă (14 în 2011) și a prezentat un raport special Parlamentului;

P.  întrucât Ombudsmanul a finalizat 390 de anchete (inclusiv 10 anchete din proprie inițiativă), dintre care 206 din 2012, 113 din 2011 și 71 din ani anteriori; întrucât 85,3 % (324) dintre anchetele finalizate se bazau pe plângeri individuale ale cetățenilor, iar 14,7 % (56) aveau la bază plângeri prezentate de întreprinderi, asociații sau alte entități juridice;

Q.  întrucât 1 467 de plângeri primite au intrat în sfera de competență a unui membru al Rețelei Europene a Ombudsmanilor; întrucât această rețea este compusă din ombudsmani naționali și regionali și din organisme similare din UE, țările din Spațiul Economic European și țările candidate; întrucât Comisia pentru petiții a Parlamentului este membru deplin al rețelei. întrucât Ombudsmanul a transferat 63 de plângeri acestei comisii;

R.  întrucât 52,7 % dintre anchetele deschise în 2012 au vizat Comisia Europeană, 5,2 % Parlamentul European, 3,0 % Serviciul European de Acțiune Externă, 1,5 % Banca Europeană de Investiții și 20,9 % alte instituții, agenții sau organe ale UE;

S.  întrucât principalele tipuri de presupusă administrare defectuoasă investigate în 2012 se refereau la aspecte legate de legalitate (27,7 % dintre anchete), solicitări de informații (12,5%), corectitudine (10,3 %), termene rezonabile pentru luarea deciziilor (8 %) și solicitări privind accesul public la documente (6,7 %);

T.  întrucât Ombudsmanul a închis 76 de cazuri în care nu a constatat o administrare defectuoasă (19 %), iar în 56 cazuri închise s-a constatat administrarea defectuoasă (14 %);

U.  întrucât o constatare privind inexistența unui caz de administrare defectuoasă nu presupune neapărat un rezultat negativ pentru reclamant, care beneficiază de o justificare completă din partea instituției în cauză, precum și de o analiză independentă a Ombudsmanului cu privire la cazul respectiv și care obține astfel asigurările necesare privind respectarea principiilor bunei administrări de către instituția în cauză;

V.  întrucât în 80 de cazuri în cursul anului 2012 instituția în cauză fie a soluționat problema, fie s-a ajuns la o soluție amiabilă; întrucât, în cazul în care Ombudsmanul nu constată o administrare defectuoasă sau nu există motive pentru a continua ancheta, acesta poate formula observații suplimentare; întrucât o observație suplimentară urmărește să recomande instituției modul în care poate îmbunătăți calitatea serviciilor pe care le oferă cetățenilor;

W.  întrucât Ombudsmanul a închis 47 de cazuri în care nu a constatat o administrare defectuoasă prin formularea unui comentariu critic la adresa instituției; întrucât în 9 dintre cazuri instituția în cauză a acceptat proiectul de recomandare;

X.  întrucât Ombudsmanul formulează un comentariu critic în cazul în care:

   (i) instituția implicată se află în imposibilitatea de a elimina cazul de administrare defectuoasă,
   (ii) administrarea defectuoasă pare să nu aibă implicații generale și
   (iii) nicio acțiune de monitorizare din partea Ombudsmanului nu pare necesară; întrucât Ombudsmanul formulează, de asemenea, un comentariu critic în cazul în care consideră că un proiect de recomandare nu ar fi util și în cazul în care instituția nu acceptă un proiect de recomandare și nu se consideră adecvată prezentarea unui raport special Parlamentului European;
   Y. întrucât Ombudsmanul formulează proiecte de recomandări în cazul în care instituția în cauză este în măsură să elimine cazul de administrare defectuoasă sau în cazul în care administrarea defectuoasă are un caracter deosebit de grav sau are implicații generale; întrucât, în cursul anului 2012, Ombudsmanul a emis 17 proiecte de recomandări;
   Z. întrucât, în 2012, Ombudsmanul a transmis un raport special Parlamentului, întrucât acest raport special investighează modul în care Comisia a tratat o plângere introdusă de cetățeni împotriva consecințelor considerate de ei negative ale extinderii aeroportului din Viena; întrucât transmiterea unui raport special către Parlament este cel mai puternic instrument al Ombudsmanului și constituie ultima măsură substanțială pe care o poate adopta Ombudsmanul în tratarea unui caz;
   AA. întrucât raportul Parlamentului cu privire la Raportul special a ajuns la concluzia că preocupările Ombudsmanului referitoare la posibile acte de administrare defectuoasă au fost justificate;
   AB. întrucât Ombudsmanul publică anual un studiu cu privire la cursul dat de instituții comentariilor sale critice și observațiilor suplimentare; întrucât studiul din 2011 a arătat că în 84 % dintre cazuri instituțiile au dat curs în mod corespunzător comentariilor critice și observațiilor suplimentare formulate;
   AC. întrucât în 2012 Ombudsmanul s-a axat în special pe integrarea persoanelor cu diferite grade de handicap; întrucât Ombudsmanul, alături de Comisia pentru petiții a Parlamentului European, de Comisia Europeană, de Agenția pentru Drepturi Fundamentale și de Forumul european al persoanelor cu handicap acționează pentru a proteja, promova și monitoriza punerea în aplicare a cadrului UE care are la bază Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; întrucât această convenție este primul tratat din domeniul drepturilor omului care a fost ratificat de UE;
   AD. întrucât Consiliul a aprobat propunerea de instituire la nivelul Uniunii Europene a unui cadru, care să includă Ombudsmanul și Comisia pentru petiții, pentru monitorizarea punerii în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;
   AE. întrucât în 2012 Ombudsmanul a fost recunoscut oficial drept o instituție „angajată pentru excelență” de către Fundația Europeană pentru Managementul Calității,

1.  aprobă raportul anual pentru anul 2012 prezentat de Ombudsmanul European; ia act de faptul că dl Diamandouros se va retrage din funcție la 1 octombrie 2013;

2.  își exprimă recunoștința față de dl Diamandouros pentru activitatea exemplară desfășurată în calitate de Ombudsman European în ultimii zece ani și pentru rezultatele obținute în ceea ce privește asigurarea unui nivel mai ridicat de corectitudine și transparență al UE; speră că dl Diamandouros va putea valorifica cât mai mult perioada de pensionare, beneficiind de o stare de sănătate bună și îi urează mult succes în toate demersurile sale viitoare;

3.  ia act de excelența de care a dat dovadă Ombudsmanul în activitatea sa în ceea ce privește consolidarea și aprofundarea dialogului cu cetățenii, societatea civilă, instituțiile și alte părți interesate de la toate nivelurile;

4.  având în vedere faptul că jumătate dintre cetățenii europeni sunt de acord că al doilea drept foarte important al cetățenilor este dreptul la o bună administrare, consideră că efortul continuu depus de Ombudsman pentru a consolida și a îmbunătăți gradul de deschidere, transparență și responsabilitate în cadrul proceselor decizionale și al administrației din Uniunea Europeană a contribuit în mod decisiv la crearea unei Uniuni în care deciziile sunt adoptate și implementate „cu respectarea deplină a principiului transparenței și cât mai aproape cu putință de cetățeni”, astfel cum se prevede la articolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană; invită următorul Ombudsman European să continue activitatea realizată de predecesorul său pentru îndeplinirea acestor obiective importante;

5.  recunoaște cu respect angajamentul neîntrerupt cu care Ombudsmanul s-a adresat cetățenilor pentru a-i sensibiliza în ceea ce privește drepturile lor în temeiul tratatelor, încurajând în același timp administrația, instituțiile și organele UE să devină mai transparente și mai orientate către cetățeni;

6.  consideră că Ombudsmanul și-a exercitat întotdeauna atribuțiile într-un mod activ și echilibrat și îi mulțumește pentru relațiile profesionale excelente și pentru cooperarea cu Parlamentul, în special cu Comisia pentru petiții a Parlamentului;

7.  ia act de faptul că 52 % dintre cetățenii europeni consideră că cea mai importantă funcție a Ombudsmanului este aceea de a se asigura că cetățenii Uniunii Europene își cunosc drepturile și știu cum să le folosească iar Ombudsmanul, prin urmare, trebuie să îmbunătățească căile de comunicare cu cetățenii europeni și să sporească cooperarea cu Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor;

8.  solicită adoptarea măsurilor necesare pentru accelerarea procedurilor de investigare a plângerilor, de realizarea a anchetelor și de luare a deciziilor;

9.  reiterează faptul că 42 % dintre cetățenii europeni nu sunt mulțumiți de nivelul de transparență din administrația UE și subliniază necesitatea ca Ombudsmanul să continue eforturile depuse pentru a ajuta instituțiile UE să devină mai deschise, mai eficiente și mai accesibile cetățenilor, construind căi de legătură între instituții și cetățeni;

10.  remarcă faptul că plângerile referitoare la transparență au reprezentat întotdeauna cea mai importantă categorie de plângeri din lista Ombudsmanului; constată că această categorie de plângeri devin mai puțin frecvente, proporția lor reducându-se de la 36 % în 2008 – anul în care majoritatea reclamanților au depus plângeri privind lipsa transparenței – până la 21,5 % în 2012; consideră că acest lucru arată că instituțiile UE au depus eforturi semnificative pentru a deveni mai transparente; invită instituțiile, agențiile și organele UE să contribuie la reducerea suplimentară a numărului acestor plângeri, cooperând cu Ombudsmanul European și punând în aplicare recomandările acestuia; își exprimă, cu toate acestea, preocuparea cu privire la numărul încă ridicat al plângerilor referitoare la deschidere, acces public și date personale, întrucât aceste chestiuni pun în pericol atât dialogul interinstituțional, cât și imaginea publică a Uniunii Europene și atitudinea cetățenilor față de UE;

11.  subliniază că transparența, deschiderea, accesul la informații, respectarea drepturilor cetățenilor și standardele etice înalte sunt esențiale pentru păstrarea încrederii între cetățeni și instituții și că, în special în contextul actualei situații economice dificile, această încredere este extrem de importantă pentru viitorul integrării europene;

12.  invită instituțiile UE, în contextul intensificării digitalizării administrației publice, să răspundă la necesitățile speciale ale persoanelor în vârstă, întrucât majoritatea nu sunt familiarizate cu tehnologiile moderne de informare și comunicare, și să compenseze acest lucru prin aplicații simple pentru utilizator, prin programe de ajutor practic online și prin posibilități de contact ușor accesibile care să nu fie în format digital;

13.  ia act de faptul că în 2012 Ombudsmanul a înregistrat 2 442 de plângeri și că acesta a fost un an record atât în ceea ce privește anchetele deschise (465 = +18 % comparativ cu 2011), cât și în privința anchetelor închise (390 = +23 %);

14.  ia act cu mulțumire de cele zece cazuri binecunoscute prezentate de Ombudsman, care oferă exemple model pentru practica administrativă din diferite instituții ale UE într-o varietate de domenii;

15.  consideră că scăderea numărului total de plângeri prezentate Ombudsmanului în 2012 este o nouă dovadă a succesului ghidului interactiv de pe site-ul internet al Ombudsmanului, care este un instrument complex menit să asigure faptul că mai puțini cetățeni adresează plângeri Ombudsmanului din motive inadecvate și să amelioreze posibilitățile de a oferi consiliere reclamanților privind instituția căreia i se pot adresa; consideră că această tendință confirmă faptul că un număr tot mai mare de persoane care se adresează Ombudsmanului fac acest lucru din motive adecvate; invită deputații în Parlamentul European, instituțiile, organele și agențiile Uniunii Europene, precum și membrii Rețelei Europene a Ombudsmanilor să instaleze o legătură directă către ghidul interactiv pe site-urile și canalele lor de comunicare socială;

16.  subliniază faptul că numărul de plângeri care se încadrează în afara mandatului Ombudsmanului (1 720) a fost cel mai scăzut din ultimii 10 ani; invită Ombudsmanul să acționeze în continuare pentru a reduce și mai mult numărul acestor cazuri;

17.  recunoaște contribuția importantă a Rețelei Europene a Ombudsmanilor și subliniază utilitatea unei cooperări eficiente în avantajul cetățenilor europeni; constată că 60 % dintre plângerile procesate de Ombudsman în 2012 se încadrau în sfera de competență a unui membru al rețelei; reamintește că Comisia pentru petiții este membru deplin al rețelei; remarcă faptul că în 2012 Ombudsmanul a transferat 63 de plângeri acestei comisii; felicită Ombudsmanul European pentru coordonarea cu succes a rețelei; consideră că aceasta este o funcție vitală a Ombudsmanului și că ar trebui să se aprofundeze cooperarea din cadrul rețelei, pentru a îmbunătăți administrarea la nivel național a dreptului Uniunii; recomandă extinderea rețelei astfel încât să includă organismele naționale relevante; consideră că participarea Ombudsmanului la activitățile asociațiilor europene și internaționale ale ombudsmanilor ar trebui menținută și consolidată;

18.  constată că, la fel ca și în anii precedenți, majoritatea anchetelor deschise de Ombudsman au vizat Comisia Europeană (52,7 %); constată că numărul anchetelor deschise în 2012 cu privire la Parlamentul European aproape s-a dublat comparativ cu 2011; solicită Secretariatului Parlamentului să coopereze pe deplin cu Ombudsmanul și să asigure respectarea recomandărilor și a observațiilor acestuia referitoare la practicile administrative, precum și consecvența cu acestea;

19.  subliniază faptul că fiecare anchetă încheiată reprezintă un pas în direcția corectă și o bună oportunitate de a introduce îmbunătățirile identificate și solicitate de public, ca un mod de a face conceptul de cetățean european cât mai participativ cu putință în ceea ce privește procesul legislativ european;

20.  salută inițiativa Ombudsmanului de a publica un set de principii de bază ale serviciului public, care ar trebui să ghideze conduita funcționarilor publici ai UE; reamintește că cele cinci principii ale serviciului public sunt: angajamentul față de UE și cetățenii săi, integritatea, obiectivitatea, respectul pentru ceilalți și transparența; invită instituțiile, agențiile și organele UE să integreze aceste principii în toate operațiunile lor;

21.  salută faptul că, în iunie 2013, Ombudsmanul a publicat o nouă ediție a Codului european al bunei conduite administrative, ținând seama de principiile dreptului administrativ european incluse în jurisprudența instanțelor europene;

22.  își exprimă satisfacția cu privire la participarea Ombudsmanului la o serie de conferințe diferite axate pe îmbunătățirea administrației publice, inclusiv conferința coorganizată împreună cu Rețeaua de Cercetare privind Dreptul Administrativ al UE (ReNEUAL);

23.  își reiterează solicitarea adresată în cadrul rezoluției sale din 15 ianuarie 2013(4) Comisiei privind adoptarea unor norme și principii comune obligatorii în materie de proceduri administrative în cadrul administrației UE și prezentarea unui proiect de regulament în acest sens, pe baza articolului 298 din TFUE; consideră că experiențele de până acum ale Ombudsmanului și publicațiile sale referitoare la acestea oferă orientări adecvate pentru elaborarea unei astfel de propuneri legislative; consideră că aceasta ar fi cea mai bună modalitate de a asigura schimbări pe termen lung în cultura administrativă a instituțiilor Uniunii Europene;

24.  constată cu satisfacție că instituțiile au furnizat 98 de răspunsuri pozitive la cele 120 de observații și recomandări pe care Ombudsmanul le-a formulat în contextul anchetelor sale în 2012, ceea ce înseamnă că în 82 % dintre cazuri instituțiile UE au respectat sugestiile Ombudsmanului; invită toate instituțiile, agențiile și organele UE să depună eforturile necesare pentru a asigura respectarea deplină a observațiilor și recomandărilor Ombudsmanului și să sprijine Ombudsmanul prin transmiterea rapidă a răspunsurilor în cadrul anchetelor sale, cooperând cu Ombudsmanul în ceea ce privește reducerea termenelor-limită ale procesului de anchetă, printre altele;

25.  reamintește că în 2012 Ombudsmanul a prezentat un raport special Parlamentului, care viza absența măsurilor adecvate din partea Comisiei în ceea ce privește un conflict de interese legat de gestionarea extinderii aeroportului din Viena, lipsa unei evaluări a impactului asupra mediului în ceea ce privește această extindere și absența căilor de atac pe care să le poată folosi persoanele care au depus plângerea, precum și absența EIM; recunoaște caracterul oportun al acestui raport în contextul acestor aspecte; reamintește că, pentru a răspunde la acest raport special, Comisia pentru petiții a făcut propuneri orientate spre viitor referitoare la revizuirea actuală a Directivei EIM și la un drept administrativ al Uniunii Europene;

26.  consideră că, în special în cazurile în care se întocmește un proiect de recomandare, faptul că după acesta ar putea urma un raport special către Parlament contribuie adesea la convingerea instituției sau a organismului respectiv să își modifice poziția;

27.  remarcă faptul că Ombudsmanul precedent și cel actual au prezentat numai 18 rapoarte speciale în 17 ani și jumătate; consideră că acest lucru demonstrează abordarea bazată pe cooperare adoptată de instituțiile UE în majoritatea cazurilor; recunoaște importanța acestor rapoarte speciale și încurajează Ombudsmanul să urmărească în continuare astfel de cazuri atunci când presupun o administrație defectuoasă din partea instituțiilor, a organelor, a birourilor și a agențiilor Uniunii Europene;

28.  subliniază faptul că Ziua internațională a dreptului de a ști, celebrată la 28 septembrie, este o inițiativă care conferă mai multă vizibilitate Ombudsmanului în fața publicului european și oferă un exemplu de bună practică;

29.  salută participarea Ombudsmanului, alături de Comisia pentru petiții a Parlamentului European, de Forumul european al persoanelor cu handicap, de Comisia Europeană și de Agenția pentru Drepturi Fundamentale la cadrul instituit la nivelul UE în temeiul articolului 33 alineatul (2), a cărui misiune este de a proteja, promova și monitoriza punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; invită Ombudsmanul European să se concentreze, în activitatea sa, asupra nevoilor grupurilor sociale foarte vulnerabile, inclusiv asupra persoanelor cu handicap;

30.  salută eforturile Ombudsmanului de a garanta punerea în aplicare de către instituțiile UE a Cartei drepturilor fundamentale și prin intermediul anchetelor realizate de acesta din proprie inițiativă; preconizează pentru Ombudsman o altă atribuție, similară, odată cu aderarea Uniunii la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

31.  subliniază importanța anchetelor realizate din proprie inițiativă ale Ombudsmanului, care îi permit să abordeze probleme care nu îi sunt semnalate în alt mod din cauza faptului că cetățenilor le lipsesc informațiile sau resursele necesare pentru a i se adresa; consideră că este important să se sporească vizibilitatea Biroului Ombudsmanului European;

32.  salută adoptarea, în 2012, a unei legi prin care se creează instituția ombudsmanului în Turcia; recunoaște rolul sprijinului și recomandărilor Ombudsmanului European în acest sens; salută faptul că toate țările candidate au creat deja o instituție a ombudsmanului la nivel național; consideră că, pornind de la experiența anterioară, se poate declara că Ombudsmanul este o instituție foarte utilă pentru a asigura o mai bună administrare, respectarea statului de drept și a drepturilor omului, așadar statele membre care nu au creat încă această instituție ar trebui să examineze în mod activ posibilitatea creării ei; invită Ombudsmanul European să acorde în continuare asistență viitoarelor țări candidate în cadrul acestui proces;

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și ombudsmanilor lor sau organelor competente similare.

(1) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 172.
(2) JO L 113, 4.5.1994, p. 15.
(3) Adoptat la 8 iulie 2002 şi modificat prin Deciziile Ombudsmanului din 5 aprilie 2004 şi din 3 decembrie 2008.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0004.


Țările terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale UE ***I
PDF 276kWORD 21k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (COM(2011)0290 – C7-0135/2011 – 2011/0138(COD))
P7_TA(2013)0370A7-0139/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0290),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0135/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 18 iulie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0139/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 septembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliul de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

P7_TC1-COD(2011)0138


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1289/2013.)


Autoritatea bancară europeană şi supravegherea prudențială a instituțiilor de credit ***I
PDF 289kWORD 27k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) în ceea ce privește interacțiunea sa cu Regulamentul (UE) nr. …/… al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (COM(2012)0512 – C7-0289/2012 – 2012/0244(COD))
P7_TA(2013)0371A7-0393/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0512),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C7-0289/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 27 noiembrie 2012 (1)

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 noiembrie 2012(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 18 aprilie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0393/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  ia act de declarația comună a Președintelui Parlamentului European și a Președintelui Băncii Centrale Europene, anexată la prezenta rezoluție

3.  subliniază că, în cazul extinderii mandatului Autorității bancare europene, ar trebui să se aplice punctul 47 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară; subliniază că orice decizie a autorității legislative în favoarea unei astfel de prelungiri nu va aduce atingere deciziilor adoptate de autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale;

4.  solicită Comisiei să prezinte o situație financiară care să țină seama pe deplin de rezultatele acordului legislativ dintre Parlamentul European și Consiliu privind satisfacerea nevoilor bugetare și de personal ale Autorității bancare europene, ale serviciilor Comisiei și, eventual, ale Băncii Centrale Europene;

5.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 septembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) în ceea ce privește conferirea de atribuții specifice Băncii Centrale Europene în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului

P7_TC1-COD(2012)0244


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1022/2013.)

Anexă la rezoluția legislativă

Declarație a Președintelui Parlamentului European și a Președintelui Băncii Centrale Europene cu ocazia votului din cadrul PE pentru adoptarea Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului, în special cu cele de la articolul 20, subsemnații, Președintele Parlamentului European și Președintele Băncii Centrale Europene, declară prin prezenta că sprijină în totalitate proiectul de Acord interinstituțional între Parlamentul European și Banca Centrală Europeană privind cooperarea referitoare la procedurile legate de mecanismul unic de supraveghere (MUS), care a fost convenit de echipele noastre de negociere. Prin urmare, invităm cele două instituții să adopte în mod oficial acordul interinstituțional cât mai curând cu putință.

Acordul prevede un grad ridicat de răspundere a BCE în fața Parlamentului European în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor conferite acesteia în cadrul mecanismului unic de supraveghere, precum și garanții adecvate pentru protecția informațiilor confidențiale. Proiectul de acord interinstituțional prevede, în special, un control parlamentar strict al atribuțiilor de supraveghere ale BCE prin intermediul unor schimburi periodice de opinii cu comisia competentă a Parlamentului, al unor discuții orale confidențiale cu biroul comisiei respective și al unui acces lărgit la informații, inclusiv la procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului de supraveghere. Se asigură, de asemenea, colaborarea BCE cu Parlamentul European în cadrul anchetelor realizate de aceasta.

În plus, în proiectul de acord interinstituțional se prevede participarea Parlamentului la procedura de selecție a președintelui Consiliului de supraveghere. Având în vedere obiectivul nostru comun de a institui MUS cât mai rapid cu putință, acest mecanism reprezentând o etapă importantă pentru realizarea unei uniuni bancare depline, cele două instituții intenționează să desfășoare rapid prima procedură de selecție a președintelui Consiliului de supraveghere.

Strasbourg/Frankfurt, 12 septembrie 2013

 

 

Martin Schulz Mario Draghi

(1) JO C 30, 1.2.2013, p. 6.
(2) JO C 11, 15.1.2013, p. 34.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 22 mai 2013 (Texte adoptate P7_TA(2013)0212).


Atribuirea unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit *
PDF 286kWORD 39k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (COM(2012)0511 – C7-0314/2012 – 2012/0242(CNS))
P7_TA(2013)0372A7-0392/2012

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

—  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2012)0511),

—  având în vedere articolul 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0314/2012),

—  având în vedere Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene,

—  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice,

—  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—  având în vedere avizele motivate, prezentate de Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se afirmă că propunerea de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

—  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0392/2012),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată(1);

2.  ia act de declarația comună a Președintelui Parlamentului European și a Președintelui Băncii Centrale Europene, anexată la prezenta rezoluție;

3.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată la 12 septembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2013 al Consiliului de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit

P7_TC1-CNS(2012)0242


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.)

Anexă la rezoluția legislativă

Declarație a Președintelui Parlamentului European și a Președintelui Băncii Centrale Europene cu ocazia votului din cadrul PE pentru adoptarea Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului, în special cu cele de la articolul 20, subsemnații, Președintele Parlamentului European și Președintele Băncii Centrale Europene, declară prin prezenta că sprijină în totalitate proiectul de Acord interinstituțional între Parlamentul European și Banca Centrală Europeană privind cooperarea referitoare la procedurile legate de mecanismul unic de supraveghere (MUS), care a fost convenit de echipele noastre de negociere. Prin urmare, invităm cele două instituții să adopte în mod oficial acordul interinstituțional cât mai curând cu putință.

Acordul prevede un grad ridicat de răspundere a BCE în fața Parlamentului European în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor conferite acesteia în cadrul mecanismului unic de supraveghere, precum și garanții adecvate pentru protecția informațiilor confidențiale. Proiectul de acord interinstituțional prevede, în special, un control parlamentar strict al atribuțiilor de supraveghere ale BCE prin intermediul unor schimburi periodice de opinii cu comisia competentă a Parlamentului, al unor discuții orale confidențiale cu biroul comisiei respective și al unui acces lărgit la informații, inclusiv la procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului de supraveghere. Se asigură, de asemenea, colaborarea BCE cu Parlamentul European în cadrul anchetelor realizate de aceasta.

În plus, în proiectul de acord interinstituțional se prevede participarea Parlamentului la procedura de selecție a președintelui Consiliului de supraveghere. Având în vedere obiectivul nostru comun de a institui MUS cât mai rapid cu putință, acest mecanism reprezentând o etapă importantă pentru realizarea unei uniuni bancare depline, cele două instituții intenționează să desfășoare rapid prima procedură de selecție a președintelui Consiliului de supraveghere.

Strasbourg/Frankfurt, 12 septembrie 2013

 

 

Martin Schulz Mario Draghi

(1) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 22 mai 2013 (Texte adoptate P7_TA(2013)0213).


Accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune ***I
PDF 584kWORD 65k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 12 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune (COM(2012)0576 – C7-0322/2012 – 2012/0278(COD))(1)
P7_TA(2013)0373A7-0263/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Referirea -1 (nouă)
—  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică și Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora,
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul -1 (nou)
(-1) Uniunea a lansat o „Strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”, care se angajează să ducă la un nivel superior contribuția sa la evitarea pierderii biodiversității pe plan mondial până în 2020.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 1
(1)  O gamă largă de protagoniști din Uniune, inclusiv cercetători universitari și companii din diferite sectoare ale industriei, utilizează resurse genetice pentru scopuri legate de cercetare, dezvoltare și comercializare, iar unii dintre aceștia utilizează, de asemenea, cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice.
(1)  O gamă largă de utilizatori și furnizori din Uniune, inclusiv cercetători universitari și companii din diferite sectoare ale industriei, utilizează resurse genetice pentru scopuri legate de cercetare, dezvoltare și comercializare, iar unii dintre aceștia utilizează, de asemenea, cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice. Activitățile de cercetare și dezvoltare nu sunt numai acele activități care presupun analiza și studiul compoziției genetice sau biochimice a resurselor genetice, ci și crearea de inovații și de aplicații practice. Punerea în aplicare cu succes a Protocolului de la Nagoya depinde și de modul în care utilizatorii și furnizorii de resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate resurselor genetice negociază între ei condițiile convenite de comun acord, care să aibă ca rezultat promovarea conservării diversității biologice în conformitate cu „Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020”.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 2
(2)  Resursele genetice reprezintă fondul genetic al stocurilor naturale și al celor cultivate sau domesticite și joacă un rol semnificativ și tot mai accentuat în multe sectoare economice, inclusiv în producția de alimente, silvicultură, dezvoltarea de medicamente sau dezvoltarea de surse biologice de energie regenerabilă.
(2)  Resursele genetice reprezintă fondul genetic al stocurilor naturale și al celor cultivate sau domesticite și joacă un rol semnificativ și tot mai accentuat în multe sectoare economice, inclusiv în producția de alimente, silvicultură, biotehnologie, dezvoltarea și producția de medicamente, produse cosmetice sau dezvoltarea de surse biologice de energie. Resursele genetice joacă un rol semnificativ în implementarea unor strategii adecvate în vederea reconstituirii ecosistemelor degradate și pentru recuperarea speciilor amenințate.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 2 a (nou)
(2a)  Uniunea recunoaște interdependența tuturor țărilor în ceea ce privește resursele genetice pentru alimentație și agricultură, precum și natura specială și importanța acestora pentru obținerea securității alimentare la nivel mondial și pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii în contextul combaterii sărăciei și a schimbărilor climatice și recunoaște rolul fundamental în acest sens al Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură și al Comisiei pentru resurse genetice pentru alimentație și agricultură a FAO.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 2 b (nou)
(2b)  Cercetarea legată de resursele genetice este extinsă treptat la noi domenii, în special oceanele, care continuă să fie mediile cel mai puțin explorate și cel mai puțin cunoscute ale planetei. Adâncurile oceanelor constituie, în special, ultima frontieră a planetei și suscită un interes din ce în ce mai mare din punctul de vedere al cercetării, prospectării și explorării resurselor. În acest context, studierea imensei biodiversități care caracterizează ecosistemele marine de la mare adâncime constituie un nou domeniu de cercetare foarte promițător din perspectiva descoperirii unor resurse genetice care ar putea avea aplicații din cele mai variate.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 2 c (nou)
(2c)  Este o practică recunoscută să se realizeze schimburi de resurse fitogenetice pentru alimentație și agricultură, în scopul cercetării, al reproducerii și al formării în termenii și condițiile Acordului-tip de transfer al materialelor (ATM) instituit în temeiul Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (ITPGRFA), stabilit în memorandumul de înțelegere pentru instituirea sistemului integrat european de bănci genetice (AEGIS); în conformitate cu articolul 4.3 din Protocolul de la Nagoya, se recunoaște faptul că această practică este în favoarea obiectivelor Convenției și a Protocolului de la Nagoya și nu intră în contradicție cu acestea.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 3
(3)  Cunoștințele tradiționale deținute de comunitățile indigene și locale pot furniza indicii importante pentru descoperirea științifică a unor proprietăți genetice sau biochimice interesante ale resurselor genetice.
(3)  Cunoștințele tradiționale deținute de comunitățile indigene și locale pot furniza indicii importante pentru descoperirea științifică a unor proprietăți genetice sau biochimice ale resurselor genetice care ar putea fi valoroase, inclusiv cunoștințele, inovațiile și practicile comunităților indigene și locale care sunt reprezentative pentru modul de viață tradițional și sunt relevante pentru conservarea și utilizarea sustenabilă a diversității biologice. Drepturile acestor comunități stabilite în Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii privind populațiile indigene și tribale și în Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene adoptată de Adunarea Generală a ONU în 2007 ar trebui respectate, iar măsurile de punere în aplicare ale Uniunii ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestui obiectiv.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 3 a (nou)
(3a)  Este important să se reamintească faptul că, în conformitate cu Convenția brevetului european, varietățile de plante și animale, precum și procesele biologice de producere a plantelor și animalelor nu sunt brevetabile. Atunci când invențiile sunt bazate pe resurse genetice sau pe componente ale resurselor genetice, cererile de brevete care acoperă, printre altele, resursele genetice, produsele, inclusiv produsele derivate și procesele derivate din utilizarea biotehnologiei sau cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice ar trebui să indice autorităților relevante resursele, precum și originea lor și să le transmită autorităților competente. Această obligație ar trebui să se aplice și în cazul drepturilor privind noile varietăți de plante.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 3 b (nou)
(3b)  Competența și responsabilitatea pentru implementarea practică a măsurilor de protecție a comunităților locale din cadrul Uniunii în ceea ce privește modalitățile de acces și de distribuire a beneficiilor aparțin statelor membre și instanțelor acestora.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Resursele genetice ar trebui păstrate in situ și utilizate în mod sustenabil, iar beneficiile care decurg din folosirea lor ar trebui distribuite în mod corect și echitabil. Acest lucru ar contribui la eradicarea sărăciei și, astfel, la îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale ONU, așa cum se recunoaște în preambulul Protocolului de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică („Protocolul de la Nagoya”), adoptat la 29 octombrie 2010 de părțile la această convenție. În calitate de părți la Convenția privind diversitatea biologică, Uniunea și statele sale membre au semnat Protocolul de la Nagoya. Ar trebui sprijinită capacitatea de punere în aplicare efectivă a acestui protocol.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 4 b (nou)
(4b)  Distribuirea beneficiilor ar trebui luată în considerare în contextul în care țările în curs de dezvoltare bogate în biodiversitate domină furnizarea de resurse genetice, în timp ce utilizatorii se află, în majoritate, în țările dezvoltate. Pe lângă faptul că prezintă potențialul de a contribui la conservarea și utilizarea sustenabilă a biodiversității, accesul la distribuirea beneficiilor poate contribui la eradicarea sărăciei și la sustenabilitatea de mediu și, în acest fel, la progrese în direcția îndeplinirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, așa cum se recunoaște în preambulul Protocolului de la Nagoya. Punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya ar trebui să aibă ca scop și realizarea acestui potențial.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 4 c (nou)
(4c)  Dreptul la hrană, prevăzut la articolul 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și la articolul 11 din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul de a se bucura de cele mai înalte standarde de sănătate, recunoscut la articolul 12 din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, sunt de cea mai mare importanță și ar trebui întotdeauna protejate.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 4 d (nou)
(4d)  Ca și resursele genetice, cunoștințele tradiționale asociate cu acestea sunt în mare parte concentrate în țările în curs de dezvoltare, în special în comunitățile indigene și locale. Drepturile acestor comunități, stabilite în Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii privind populațiile indigene și tribale și în Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene, adoptată de Adunarea Generală a ONU în 2007, ar trebui respectate, iar măsurile de punere în aplicare ale Uniunii ar trebui să faciliteze acest lucru.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 5
(5)  Convenția recunoaște că statele au drepturi suverane asupra resurselor naturale care se găsesc în cadrul jurisdicției lor, precum și autoritatea de a determina accesul la resursele lor genetice. Convenția impune tuturor părților obligația de a facilita accesul la resursele genetice asupra cărora dețin drepturi suverane. De asemenea, aceasta prevede obligativitatea ca toate părțile să ia măsuri pentru a partaja în mod corect și echitabil rezultatele cercetării și dezvoltării și beneficiile care derivă din utilizarea resurselor genetice, fie ea comercială sau de altă natură, cu partea care furnizează aceste resurse. O astfel de partajare se face în condiții convenite de comun acord. Convenția abordează, de asemenea, aspectele accesului și ale distribuirii beneficiilor în ceea ce privește cunoștințele, inovațiile și practicile comunităților indigene și locale care sunt relevante pentru conservarea și utilizarea sustenabilă a diversității biologice.
(5)  Convenția recunoaște că statele au drepturi suverane asupra resurselor naturale care se găsesc în cadrul jurisdicției lor, precum și autoritatea de a determina accesul la resursele lor genetice. Convenția impune tuturor părților obligația de a facilita accesul altor părți la resursele genetice asupra cărora dețin drepturi suverane, pentru utilizări raționale din punct de vedere ecologic. De asemenea, aceasta prevede obligativitatea ca toate părțile să ia măsuri pentru a partaja în mod corect și echitabil rezultatele cercetării și dezvoltării și beneficiile care derivă din utilizarea resurselor genetice, fie ea comercială sau de altă natură, cu partea care furnizează aceste resurse. O astfel de partajare se face după consimțământul prealabil în cunoștință de cauză al țării de origine al acestei resurse, iar beneficiile se bazează pe condiții convenite de comun acord. Convenția abordează, de asemenea, aspectele accesului și ale distribuirii beneficiilor în ceea ce privește cunoștințele, inovațiile și practicile comunităților indigene și locale care sunt relevante pentru conservarea și utilizarea sustenabilă a diversității biologice. Resursele genetice ar trebui utilizate în mod echilibrat și durabil, cu participarea legitimă a comunităților locale, deoarece numai în acest fel se poate garanta o distribuire justă și echitabilă a oportunităților, progreselor și beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora între toate părțile.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (Protocolul de la Nagoya) este un tratat internațional adoptat la 29 octombrie 2010 de către părțile la Convenție. Protocolul de la Nagoya extinde în mod semnificativ normele generale ale Convenției referitoare la acces și la distribuirea beneficiilor asupra utilizării resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice.
(6)  Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (Protocolul de la Nagoya) este un tratat internațional adoptat la 29 octombrie 2010 de către părțile la Convenție. Protocolul de la Nagoya furnizează detalii suplimentare privind normele generale ale Convenției referitoare la acces și la distribuirea beneficiilor monetare și nemonetare asupra utilizării și a comercializării ulterioare a resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Protocolul de la Nagoya se aplică resurselor genetice care intră sub incidența articolului 15 din Convenție, spre deosebire de domeniul mai general al articolului 4 din Convenție. Prin urmare, Protocolul de la Nagoya nu acoperă domeniul jurisdicțional complet al articolului 4, ca de exemplu activitățile care au loc în apele marine aflate în afara jurisdicțiilor naționale. Totuși, nu există nicio prevedere din Protocolul de la Nagoya care să interzică părților să extindă principiile sale la activitățile care au loc în aceste zone marine.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Considerentul 8
(8)  Este important să se stabilească un cadru clar și solid pentru implementarea Protocolului de la Nagoya care să sporească oportunitățile disponibile pentru activități de cercetare și dezvoltare bazate pe natură în Uniune. De asemenea, este esențial să se prevină utilizarea resurselor genetice sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice obținute pe cale ilegală în Uniune și să se sprijine implementarea eficientă a angajamentelor de distribuire a beneficiilor luate în condiții convenite de comun acord de către furnizori și utilizatori.
(8)  Este important să se stabilească un cadru clar și solid pentru implementarea Protocolului de la Nagoya și dispozițiile relevante ale Convenției care să sprijine principalul său obiectiv, în special conservarea diversității biologice, utilizarea durabilă a componentelor sale, și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice. Aceasta include prevenirea utilizării resurselor genetice sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu aceste resurse obținute pe cale ilegală în Uniune. Este, de asemenea, esențial să se mărească oportunitățile disponibile pentru activități de cercetare și dezvoltare bazate pe natură în Uniune, în special prin îmbunătățirea condițiilor de securitate juridică referitoare la utilizarea resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Considerentul 8 a (nou)
(8a)  Utilizarea resurselor genetice obținute ilegal ori comercializarea ulterioară a produselor bazate pe astfel de resurse sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu acestea ar trebui interzisă.
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Considerentul 8 b (nou)
(8b)  Cadrul creat de prezentul regulament este necesar și pentru menținerea și sporirea încrederii dintre părți, comunitățile indigene și locale, precum și grupurile de părți interesate implicate în accesul și distribuirea de beneficii rezultate din utilizarea de resurse genetice.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Considerentul 9
(9)  În scopul asigurării securității juridice, este important ca normele de implementare a Protocolului de la Nagoya să se aplice numai resurselor genetice și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice la care se obține accesul după intrarea în vigoare a Protocolului de la Nagoya pentru Uniune.
(9)  În scopul asigurării securității juridice, este important ca normele de implementare a Protocolului de la Nagoya să se aplice numai dobândirii noi sau utilizării noi a resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice care se realizează sau sunt inițiate după intrarea în vigoare a Protocolului de la Nagoya pentru Uniune.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Considerentul 11
(11)  Este important să se stabilească, în conformitate cu Protocolul de la Nagoya, că utilizarea resurselor genetice se referă la activități de cercetare și dezvoltare în ceea ce privește compoziția genetică sau biochimică a eșantioanelor de material genetic, care includ cercetarea și dezvoltarea cu privire la compuși izolați extrași din material genetic la care s-a obținut accesul în jurisdicția unei părți la Protocolul de la Nagoya.
(11)  Este important să se stabilească, în conformitate cu Protocolul de la Nagoya, că utilizarea resurselor genetice se referă la activități de cercetare și dezvoltare în ceea ce privește compoziția genetică sau biochimică a resurselor genetice. Prin activități de cercetare și dezvoltare ar trebui să se înțeleagă analiza și studiul compoziției genetice sau biochimice a resurselor genetice, cu scopul de a obține date concrete și concluzii, inclusiv crearea de inovații și de aplicații practice.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Considerentul 14
(14)  Cu scopul de a garanta o implementare eficientă a Protocolului de la Nagoya, toți utilizatorii de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu astfel de resurse trebuie să exercite diligența necesară pentru a se asigura că accesul la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate utilizate a fost obținut în conformitate cu cerințele juridice aplicabile și că, după caz, beneficiile sunt distribuite. Cu toate acestea, având în vedere diversitatea utilizatorilor din cadrul Uniunii, nu este oportun ca toți utilizatorii să fie obligați să ia aceleași măsuri pentru a exercita diligența necesară. Prin urmare, nu trebuie să se stabilească decât caracteristicile minime ale măsurilor de diligență necesară. Deciziile specifice luate de către utilizatori cu privire la instrumentele și măsurile aplicate pentru exercitarea diligenței necesare trebuie să fie sprijinite prin recunoașterea celor mai bune practici, prin măsuri complementare de susținere a codurilor de conduită sectoriale și a clauzelor contractuale model, precum și prin orientări care vizează sporirea securității juridice și reducerea costurilor. Obligația impusă utilizatorilor de a păstra informațiile relevante pentru acces și distribuirea beneficiilor trebuie să fie limitată în timp, în concordanță cu intervalul de timp necesar pentru o eventuală inovare.
(14)  Cu scopul de a garanta o implementare eficientă a Protocolului de la Nagoya, toți utilizatorii de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu astfel de resurse trebuie să exercite diligența necesară pentru a se asigura că accesul la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate utilizate a fost obținut în conformitate cu cerințele juridice aplicabile și că beneficiile sunt distribuite. Cu toate acestea, având în vedere diversitatea utilizatorilor din cadrul Uniunii, nu este oportun ca toți utilizatorii să fie obligați să ia aceleași măsuri pentru a exercita diligența necesară. Deciziile specifice luate de către utilizatori cu privire la instrumentele și măsurile aplicate pentru exercitarea diligenței necesare ar trebui să fie sprijinite prin recunoașterea celor mai bune practici, a codurilor de conduită sectoriale și a clauzelor contractuale model, precum și prin orientări care vizează sporirea securității juridice și reducerea costurilor. Obligația impusă utilizatorilor de a păstra informațiile relevante pentru acces și distribuirea beneficiilor ar trebui să fie limitată în timp, în concordanță cu intervalul de timp necesar pentru o eventuală inovare.
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Considerentul 14 a (nou)
(14a)  Implementarea cu succes a Protocolului de la Nagoya depinde de modul în care utilizatorii și furnizorii de resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate resurselor genetice negociază între ei condiții convenite de comun acord care aibă ca rezultat nu doar împărțirea echitabilă a beneficiilor, ci și să contribuie la obiectivul mai larg al Protocolului de la Nagoya, acela de a ajuta la conservarea diversității biologice.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Considerentul 16
(16)  Cele mai bune practici dezvoltate de către utilizatori trebuie să joace un rol important în identificarea măsurilor de diligență necesară care sunt deosebit de adecvate pentru asigurarea respectării sistemului de implementare a Protocolului de la Nagoya în condiții de securitate juridică ridicată și la costuri scăzute. Utilizatorilor trebuie să li se permită să se bazeze pe codurile de conduită existente privind accesul și distribuirea beneficiilor, care au fost elaborate pentru sectorul academic și diferite industrii. Asociațiile de utilizatori trebuie să poată solicita Comisiei să determine dacă o combinație specifică de proceduri, instrumente sau mecanisme, asupra căreia o asociație exercită supraveghere, poate fi recunoscută ca făcând parte din categoria celor mai bune practici. Autoritățile competente din statele membre trebuie să țină cont de faptul că implementarea de către un utilizator a unei bune practici recunoscute reduce riscul utilizatorului respectiv de nerespectare a normelor și justifică o reducere a controalelor privind respectarea normelor. Același lucru trebuie să se aplice și în cazul celor mai bune practici adoptate de către ansamblul părților la Protocolul de la Nagoya.
eliminat
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Considerentul 17
(17)  Utilizatorii trebuie să declare în anumite momente stabilite ale lanțului de activități care reprezintă o utilizare că au exercitat diligența necesară. Momente potrivite pentru astfel de declarații sunt primirea de fonduri publice pentru cercetare, solicitarea unei autorizații de introducere pe piață pentru un produs elaborat pe bază de resurse genetice sau momentul comercializării, în cazul în care nu este necesară o autorizație de introducere pe piață. Trebuie să se remarce faptul că declarația făcută cu ocazia solicitării autorizației de introducere pe piață nu ar face parte din procedura de aprobare propriu-zisă și ar fi adresată autorităților competente stabilite în temeiul prezentului regulament.
(17)  Utilizatorii ar trebui să declare în anumite momente stabilite ale lanțului de activități că au exercitat diligența necesară, precum și să furnizeze dovezi în acest sens. Momente potrivite pentru astfel de declarații sunt stabilirea consimțământului prealabil în cunoștință de cauză și a condițiilor convenite de comun acord, primirea de fonduri pentru cercetare, solicitarea unei autorizații privind drepturile de proprietate intelectuală pe lângă instituțiile naționale, regionale și internaționale relevante, solicitarea unei autorizații de introducere pe piață pentru un produs elaborat pe bază de resurse genetice sau momentul comercializării, în cazul în care nu este necesară o autorizație de introducere pe piață. Trebuie să se remarce faptul că declarația făcută la solicitarea unei autorizații privind drepturile de proprietate intelectuală sau a solicitării autorizației de introducere pe piață nu ar face parte din procedura de aprobare propriu-zisă și ar fi adresată autorităților competente stabilite în temeiul prezentului regulament.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Considerentul 18
(18)  Colectarea de resurse genetice în sălbăticie este realizată, în general, în scopuri necomerciale de către cercetători din cadrul universităților sau de către colecționari. În marea majoritate a cazurilor și în aproape toate sectoarele, accesul la resurse genetice nou colectate se dobândește prin intermediari, colecții sau agenți care obțin resurse genetice în țări terțe.
(18)  Colectarea de resurse genetice în sălbăticie este realizată de către colecționari privați sau de întreprinderi private, care servesc deseori unor scopuri comerciale, și de către cercetători universitari sau de către instituții științifice care servesc unor scopuri necomerciale. În marea majoritate a cazurilor și în aproape toate sectoarele, accesul la resurse genetice nou colectate se dobândește prin intermediari, colecții sau agenți care obțin resurse genetice în țări terțe, în scop atât comercial, cât și necomercial. Prezentul regulament ar trebui să asigure că dispozițiile privind condițiile convenite de comun acord pentru accesul inițial relevant pentru transferul către părți terțe sunt respectate de toate părțile implicate. În multe cazuri, utilizarea sau comercializarea ulterioară poate necesita noi condiții convenite de comun acord în prealabil.
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Considerentul 19
(19)  Colecțiile sunt principalii furnizori de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice utilizate în Uniune. Trebuie să se instituie un sistem de colecții fiabile ale Uniunii. Acesta ar garanta că, în cazul colecțiilor incluse în registrul colecțiilor fiabile ale Uniunii, se aplică efectiv măsurile potrivit cărora eșantioanele de resurse genetice sunt furnizate persoanelor terțe numai dacă sunt însoțite de o documentație care să demonstreze obținerea pe cale legală și stabilirea de condiții convenite de comun acord, după caz. Un sistem de colecții fiabile ale Uniunii ar trebui să diminueze substanțial riscul de a se utiliza resurse genetice obținute pe cale ilegală în Uniune. Autoritățile competente din statele membre ar verifica dacă o colecție îndeplinește cerințele de recunoaștere drept colecție fiabilă a Uniunii. Trebuie să se considere că utilizatorii care obțin o resursă genetică dintr-o colecție înscrisă în registrul Uniunii au exercitat diligența necesară în ceea ce privește căutarea tuturor informațiilor necesare. Acest lucru ar trebui să se dovedească a fi deosebit de avantajos pentru cercetătorii universitari, precum și pentru întreprinderile mici și mijlocii.
(19)  Cele mai multe colecții sunt furnizorii cei mai accesibili de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice utilizate în Uniune. În calitatea lor de furnizori, pot juca un rol important în a ajuta ceilalți utilizatori din lanțul de custodie să-și respecte obligațiile. În acest scop, ar trebui să se instituie un sistem de colecții înregistrate ale Uniunii. Acesta garantează că, în cazul colecțiilor înregistrate la nivelul Uniunii, se aplică efectiv măsurile potrivit cărora eșantioanele de resurse genetice sunt furnizate persoanelor terțe numai dacă sunt însoțite de o documentație care să demonstreze obținerea pe cale legală și stabilirea de condiții convenite de comun acord, după caz. Un sistem de colecții înregistrate ale Uniunii ar trebui să diminueze substanțial riscul de a se utiliza resurse genetice obținute pe cale ilegală în Uniune. Autoritățile competente din statele membre ar verifica dacă o colecție îndeplinește cerințele de recunoaștere drept colecție înregistrată a Uniunii, inclusiv capacitatea demonstrată de a respecta obiectivele largi ale Protocolului de la Nagoya în ceea ce privește împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor obținute din utilizarea resurselor genetice și contribuția la conservarea biodiversității. Ar trebui să se considere că utilizatorii care obțin o resursă genetică dintr-o colecție înscrisă în registrul Uniunii au exercitat diligența necesară în ceea ce privește căutarea tuturor informațiilor necesare. Acest lucru ar trebui să se dovedească a fi deosebit de avantajos pentru cercetătorii universitari, precum și pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Considerentul 19 a (nou)
(19a)   Colecțiile înregistrate ale Uniunii ar trebui să adere la obiectivul Protocolului de la Nagoya. Ele ar contribui la o mai bună sensibilizare și la construirea capacităților, în conformitate cu articolele 21 și 22 din Protocol, în măsura în care resursele aflate la dispoziția lor o permit. Autoritățile competente pot lua în considerare finanțarea colecțiilor în scopul unor astfel de activități. Toate colecțiile înregistrate ale Uniunii ar trebui să încerce să contribuie la eforturile de documentare a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice, în cooperare cu comunitățile indigene și locale, autorități, antropologi și alți actori, după caz. Aceste cunoștințe ar trebui respectate pe deplin în ceea ce privește drepturile relevante. Informațiile privind aceste cunoștințe ar trebui publicate atunci când sunt utile și nu contravin protecției drepturilor relevante și nici nu împiedică această protecție.
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Considerentul 20
(20)  Autoritățile competente din statele membre trebuie să controleze dacă utilizatorii respectă obligațiile care le revin. În acest context, autoritățile competente trebuie să accepte certificatele de conformitate recunoscute la nivel internațional drept dovadă a faptului că resursele genetice vizate au fost obținute pe cale legală și a faptului că au fost stabilite condiții convenite de comun acord. Autoritățile competente trebuie, de asemenea, să întocmească și să păstreze registre de evidență a controalelor efectuate și să pună la dispoziție informațiile relevante în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu.
(20)  Autoritățile competente din statele membre ar trebui să controleze dacă utilizatorii respectă obligațiile care le revin. În acest context, autoritățile competente ar trebui să accepte certificatele de conformitate recunoscute la nivel internațional drept dovadă a faptului că resursele genetice vizate au fost obținute pe cale legală și a faptului că au fost stabilite condiții convenite de comun acord. Atunci când un certificat internațional nu este disponibil, și alte forme de conformitate acceptabile din punct de vedere juridic ar trebui să fie considerate dovadă a faptului că resursele genetice vizate au fost obținute pe cale legală și a faptului că au fost stabilite condiții convenite de comun acord. Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să întocmească și să păstreze registre de evidență a controalelor efectuate și să pună la dispoziție informațiile relevante în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu.
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Considerentul 22 a (nou)
(22a)  Uniunea ar trebui să acționeze în mod proactiv pentru a se asigura că obiectivele Protocolului de la Nagoya privind mecanismele globale multilaterale de distribuire a beneficiilor sunt atinse în vederea sporirii resurselor pentru sprijinirea conservării diversității biologice și a utilizării sustenabile a componentelor sale la nivel global.
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Considerentul 23
(23)  O platformă a Uniunii privind accesul ar trebui să permită discuții și să aducă contribuții în ceea ce privește următoarele: raționalizarea condițiilor de acces în statele membre, concepția și performanța regimurilor de acces, accesul simplificat pentru cercetarea necomercială, practicile de acces la colecții din Uniune, accesul părților interesate din Uniune în țări terțe și partajarea celor mai bune practici.
(23)  O platformă a Uniunii privind accesul și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor ar trebui să permită discuții și să aducă contribuții în ceea ce privește următoarele: raționalizarea condițiilor de acces în statele membre, concepția și performanța regimurilor de acces și distribuirea beneficiilor, accesul simplificat și distribuirea simplificată a beneficiilor pentru cercetarea necomercială, practicile de acces la colecții din Uniune și de distribuire a beneficiilor, accesul și distribuirea beneficiilor părților interesate din Uniune în țări terțe și partajarea celor mai bune practici. Platforma Uniunii ar trebui să respecte pe deplin competențele statelor membre și ar trebui să urmărească, dacă este cazul, asigurarea implicării comunităților indigene și locale în conformitate cu Protocolul de la Nagoya.
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1
Prezentul regulament stabilește normele care reglementează accesul și distribuirea beneficiilor în ceea ce privește resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice, în conformitate cu dispozițiile Protocolului de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (Protocolul de la Nagoya).
Prezentul regulament stabilește normele care reglementează conformitatea privind accesul și distribuirea beneficiilor în ceea ce privește resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice, în conformitate cu dispozițiile Protocolului de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (Protocolul de la Nagoya).
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 a (nou)
Obiectivul prezentului regulament este distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice, contribuind astfel la conservarea diversității biologice și la utilizarea sustenabilă a componentelor sale, în conformitate cu obiectivele Convenției privind diversitatea biologică („Convenția”).
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 b (nou)
Prezentul regulament stabilește obligațiile utilizatorilor de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu acestea. Sistemul de aplicare a Protocolului de la Nagoya stabilit de prezentul regulament include, de asemenea, mecanisme destinate să faciliteze respectarea de către utilizatori a obligațiilor lor și un cadru pentru instrumente de monitorizare și control care să fie elaborat și aplicat de statele membre ale Uniunii. Prezentul regulament include, de asemenea, dispoziții privind încurajarea activităților actorilor relevanți de îmbunătățire a sensibilizării cu privire la importanța resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu acestea, precum și accesul la acestea și distribuirea beneficiilor, precum și a activităților de construire a capacităților în țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu dispozițiile Protocolului de la Nagoya.
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Articolul 2
Prezentul regulament se aplică resurselor genetice asupra cărora statele exercită drepturi suverane și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice la care se obține accesul după intrarea în vigoare a Protocolului de la Nagoya pentru Uniune. Acesta se aplică, de asemenea, beneficiilor care rezultă din utilizarea unor astfel de resurse genetice și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice.
Prezentul regulament se aplică resurselor genetice asupra cărora statele exercită drepturi suverane și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice la care se obține accesul după intrarea în vigoare a Protocolului de la Nagoya pentru Uniune. Acesta se aplică, de asemenea, beneficiilor care rezultă din utilizarea unor astfel de resurse genetice și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice.
Prezentul regulament nu se aplică resurselor genetice pentru care accesul și distribuirea beneficiilor sunt reglementate printr-un instrument internațional specializat la care Uniunea este parte.
Prezentul regulament nu se aplică resurselor genetice pentru care accesul și distribuirea beneficiilor sunt reglementate printr-un instrument internațional specializat la care Uniunea este parte.
Prezentul regulament nu se aplică resurselor genetice provenite dintr-o țară de origine care a hotărât să nu adopte norme interne de acces în conformitate cu cerințele Protocolului de la Nagoya sau cu comerțul de mărfuri în general. Ar trebui să se acorde atenția cuvenită activităților în curs de desfășurare sau practicilor utile și pertinente din cadrul altor organisme internaționale.
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 3
3.  „resurse genetice” înseamnă material genetic având o valoare efectivă sau potențială;
3.  „resurse genetice” înseamnă material genetic având o valoare efectivă sau potențială sau derivate din acestea;
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 3 a (nou)
3a.  „derivat” înseamnă un compus biochimic care se găsește liber în natură și care rezultă din metabolismul sau expresia genetică a resurselor biologice sau genetice, chiar dacă nu conține unități funcționale de ereditate;
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 5
5.  „utilizator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care utilizează resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice;
5.  „utilizator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care utilizează resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice sau care comercializează ulterior resurse genetice sau produse bazate pe resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu acestea;
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 6
6.  „utilizare de resurse genetice” înseamnă desfășurarea de activități de cercetare și dezvoltare cu privire la compoziția genetică sau biochimică a resurselor genetice;
6.  „utilizare de resurse genetice” înseamnă desfășurarea de activități de cercetare și dezvoltare cu privire la compoziția genetică sau biochimică a resurselor genetice, inclusiv prin aplicarea biotehnologiei;
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 6 a (nou)
6a.  „comercializare” înseamnă în sensul prezentului regulament punerea la dispoziție a unui produs pe piața Uniunii;
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 6 b (nou)
6b.  „biotehnologie” înseamnă orice aplicație tehnologică care folosește sisteme biologice, organisme vii sau derivate din acestea, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese cu o utilizare specifică;
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 8 a (nou)
8a.  „resurse genetice obținute pe cale ilegală“ înseamnă resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu acestea care au fost obținute cu încălcarea legislației naționale și internaționale aplicabile privind accesul sau distribuirea beneficiilor în țara de origine;
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 11
11.  „certificat de conformitate recunoscut la nivel internațional” înseamnă un permis de acces sau un document echivalent emis de o autoritate națională competentă în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (e) din Protocolul de la Nagoya, care este pus la dispoziția Centrului de informare pentru acces și distribuirea beneficiilor;
11.  (Nu privește versiunea în limba română).
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 12
12.  „Centrul de informare pentru acces și distribuirea beneficiilor” înseamnă portalul global pentru partajarea informațiilor instituit în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Protocolul de la Nagoya.
12.  (Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul -1 (nou)
(-1) Utilizarea resurselor genetice obținute pe cale ilegală este interzisă în Uniune.
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 1
(1)  Utilizatorii trebuie să exercite diligența necesară pentru a se asigura că accesul la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice utilizate a fost obținut în conformitate cu prevederile legislative sau cerințele reglementare aplicabile privind accesul și distribuirea beneficiilor și că, după caz, beneficiile sunt distribuite în mod corect și echitabil în condiții convenite de comun acord. Utilizatorii trebuie să caute și să păstreze informațiile relevante pentru acces și distribuirea beneficiilor și le transfere utilizatorilor ulteriori.
(1)  Utilizatorii exercită diligența necesară pentru a se asigura că accesul la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice utilizate a fost obținut cu consimțământul prealabil în cunoștință de cauză și pe baza condițiilor convenite de comun acord definite în prevederile legislative sau cerințele reglementare aplicabile privind accesul și distribuirea beneficiilor și că beneficiile sunt distribuite în mod corect și echitabil în aceste condiții convenite. Utilizatorii caută și păstrează toate informațiile și documentele relevante pentru acces,distribuirea beneficiilor și respectarea dispozițiilor prezentului regulament și le transferă utilizatorilor ulteriori.
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)
(1a)  Resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu acestea se transferă altor utilizatori numai în conformitate cu certificatul de conformitate recunoscut internațional și condițiile convenite de comun acord sau cu consimțământul prealabil în cunoștință de cauză și condițiile convenite de comun acord. În absența consimțământului prealabil în cunoștință de cauză sau dacă utilizatorii ulteriori intenționează să utilizeze aceste resurse genetice sau cunoștințe tradiționale în condiții care nu sunt incluse în condițiile inițiale, acești utilizatori sunt obligați să solicite obținerea unor condiții convenite de comun acord din partea țării de origine.
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2
(2)  Utilizatorii trebuie:
(2)  Utilizatorii:
(a)  să caute, să păstreze și să transfere utilizatorilor ulteriori informații privind:
(a)  caută, păstrează și transferă utilizatorilor ulteriori informații privind certificatul de conformitate recunoscut internațional, în cazul resurselor genetice dobândite de la părțile Protocolului de la Nagoya care au un acces reglementat la propriile resurse genetice în conformitate cu articolul 6 din Protocolul de la Nagoya, precum și privind conținutul condițiilor convenite de comun acord şi informații privind:
1.  data și locul de acces la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu aceste resurse;
1.  data și locul de acces la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu aceste resurse;
2.  descrierea resurselor genetice sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu aceste resurse utilizate, inclusiv identificatorii unici disponibili;
2.  descrierea resurselor genetice sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu aceste resurse utilizate, inclusiv identificatorii unici disponibili;
3.  sursa de la care au fost obținute direct resursele sau cunoștințele, precum și utilizatorii ulteriori ai resurselor genetice sau ai cunoștințelor tradiționale asociate cu aceste resurse;
3.  sursa de la care au fost obținute direct resursele sau cunoștințele, precum și utilizatorii ulteriori ai resurselor genetice sau ai cunoștințelor tradiționale asociate cu aceste resurse;
4.  prezența sau absența unor drepturi și obligații în ceea ce privește accesul și distribuirea beneficiilor;
4.  prezența sau absența unor drepturi și obligații în ceea ce privește accesul și distribuirea beneficiilor;
5.  deciziile de acces și condițiile convenite de comun acord, acolo unde este aplicabil;
5.  permisele de acces și condițiile convenite de comun acord, inclusiv instrumentele de distribuire a beneficiilor, acolo unde este aplicabil;
6.  aplicarea cerințelor referitoare la accesul la distribuirea beneficiilor specifice instrumentelor internaționale specializate în sensul articolului 2, care ar putea limita sau reduce obligațiile utilizatorului în conformitate cu prezentul regulament. În acest caz, informațiile indică, de asemenea, că utilizarea face obiectul instrumentelor specializate.
(b)  să obțină informații sau dovezi suplimentare, în cazurile în care persistă incertitudini cu privire la legalitatea accesului și a utilizării; și
(b)  obțin informații sau dovezi suplimentare, în cazurile în care persistă incertitudini cu privire la legalitatea accesului și a utilizării; și
(c)  să obțină un permis de acces corespunzător, să stabilească condiții convenite de comun acord sau să înceteze utilizarea în cazurile în care se pare că accesul nu a fost în conformitate cu prevederile legislative sau cerințele reglementare aplicabile privind accesul și distribuirea beneficiilor.
(c)  obțin un permis de acces corespunzător, să stabilească condiții convenite de comun acord sau să înceteze utilizarea în cazurile în care se pare că accesul nu a fost în conformitate cu prevederile legislative sau cerințele reglementare aplicabile privind accesul și distribuirea beneficiilor.
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 3
(3)  Utilizatorii trebuie să păstreze informațiile relevante pentru acces și distribuirea beneficiilor timp de douăzeci de ani de la încheierea perioadei de utilizare.
(3)  Utilizatorii păstrează informațiile relevante pentru acces și distribuirea beneficiilor timp de douăzeci de ani de la încheierea perioadei de utilizare sau comercializare ulterioară.
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 4 a (nou)
(4a)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14a pentru a stabili normele de distribuire a beneficiilor în conformitate cu alineatul 4a până la data de ...*. Aceste norme impun distribuirea beneficiilor care să respecte cel puțin nivelul celor mai bune practici din sectorul respectiv și instituie condiții pentru distribuirea beneficiilor nemonetare.
____________________
* Șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 4 b (nou)
(4b)  Atunci când utilizatorii și furnizorii de resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice negociază între ei condiții convenite de comun acord, ei încearcă să facă astfel încât condițiile respective să contribuie la conservarea diversității biologice și utilizarea sustenabilă a componentelor sale și la transferul tehnologic către țările în curs de dezvoltare.
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 5
Articolul 5
eliminat
Colecțiile fiabile ale Uniunii
(1)  Comisia instituie și menține un registru al Uniunii al colecțiilor fiabile. Registrul respectiv trebuie să se afle pe internet, să fie ușor accesibil utilizatorilor și să includă colecțiile de resurse genetice care au fost identificate ca îndeplinind criteriile de recunoaștere drept colecție fiabilă a Uniunii.
(2)  Fiecare stat membru analizează, la solicitarea unei colecții din cadrul jurisdicției sale, dacă respectiva colecție trebuie inclusă în registrul Uniunii al colecțiilor fiabile. După ce a verificat dacă respectiva colecție îndeplinește criteriile prevăzute la alineatul (3), statul membru informează Comisia fără întârziere cu privire la numele, detaliile de contact și tipul acestei colecții. Comisia include fără întârziere informațiile astfel primite în registrul Uniunii al colecțiilor fiabile.
(3)  Pentru ca o colecție să fie inclusă în registrul Uniunii al colecțiilor fiabile, proprietarul acestei colecții trebuie să își demonstreze capacitatea:
(a)  de a aplica proceduri standardizate pentru schimbul de eșantioane de resurse genetice și de informații conexe cu alte colecții, precum și de a furniza eșantioane de resurse genetice și informații conexe persoanelor terțe în scopul utilizării;
(b)  de a furniza eșantioane de resurse genetice și informații conexe persoanelor terțe în scopul utilizării numai dacă sunt însoțite de o documentație care să demonstreze că accesul la resurse și la informații a fost obținut în conformitate cu cerințele juridice aplicabile și, după caz, în condiții convenite de comun acord pentru distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor;
(c)  de a întocmi și a păstra registre de evidență pentru toate eșantioanele de resurse genetice și informațiile conexe furnizate persoanelor terțe în scopul utilizării;
(d)  de a stabili sau utiliza identificatori unici pentru eșantioanele de resurse genetice furnizate persoanelor terțe;
(e)  de a utiliza instrumente corespunzătoare de urmărire și de monitorizare pentru schimbul de eșantioane de resurse genetice și de informații conexe cu alte colecții.
(4)  Statele membre verifică periodic dacă fiecare colecție din cadrul jurisdicției lor care este inclusă în registrul Uniunii al colecțiilor fiabile aplică efectiv măsurile prevăzute la alineatul (3).
Statele membre informează Comisia fără întârziere în cazul în care o colecție din cadrul jurisdicției lor care este inclusă în registrul Uniunii nu mai respectă dispozițiile de la alineatul (3).
(5)  Dacă există dovezi că o colecție inclusă în registrul Uniunii al colecțiilor fiabile nu aplică măsurile prevăzute la alineatul (3), statul membru respectiv trebuie să identifice fără întârziere acțiunile de remediere necesare, în dialog cu proprietarul colecției în cauză.
Comisia elimină o colecție din registrul Uniunii al colecțiilor fiabile în cazul în care a constatat, în special pe baza informațiilor furnizate în conformitate cu alineatul (4), că o colecție inclusă în registrul Uniunii al colecțiilor fiabile se confruntă cu dificultăți majore sau persistente în a respecta dispozițiile de la alineatul (3).
(6)  Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili procedurile de aplicare a alineatelor (1)-(5) din prezentul articol. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 2
(2)  Comisia pune la dispoziția publicului, inclusiv pe internet, o listă a autorităților competente. Comisia actualizează lista în mod regulat.
(2)  Comisia pune la dispoziția publicului, inclusiv pe internet, o listă a autorităților competente. Comisia actualizează lista în mod regulat; se acordă o atenție particulară regiunilor ultraperiferice, ținând seama de importanța și de fragilitatea resurselor genetice prezente pe teritoriile lor și pentru a evita orice exploatare abuzivă.
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 3 a (nou)
(3a)  Punctul focal desemnat de Comisie în conformitate cu alineatul (3) asigură consultarea organismelor competente de la nivelul Uniunii instituite conform Regulamentului (CE) nr. 338/971 și a autorităților naționale care pun în aplicare acest regulament1.
__________
1JO L 61, 3.3.1997, p. 1.
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 3 b (nou)
(3b)  Autoritățile competente și punctul focal privind accesul și distribuirea beneficiilor consiliază publicul și utilizatorii potențiali care caută informații cu privire la punerea în aplicare în Uniune a prezentului regulament și a dispozițiilor relevante din Convenție și din Protocolul de la Nagoya.
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1
(1)  Statele membre și Comisia solicită tuturor beneficiarilor de fonduri publice pentru cercetare care implică o utilizare de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice să declare că vor exercita diligența necesară în conformitate cu articolul 4.
eliminat
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 2
(2)  Utilizatorii declară autorităților competente stabilite la articolul 6 alineatul (1) că au exercitat diligența necesară în conformitate cu articolul 4 fie cu ocazia solicitării unei autorizații de introducere pe piață pentru un produs elaborat pe bază de resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu astfel de resurse, fie în momentul comercializării, în cazul în care nu este necesară o autorizație de introducere pe piață.
(2)  Utilizatorii declară autorităților competente stabilite la articolul 6 alineatul (1) că și-au îndeplinit obligațiile în conformitate cu articolul 4 și furnizează informațiile conexe cu ocazia:
(a)  elaborării consimțământului prealabil în cunoștință de cauză și a condițiilor convenite de comun acord;
(b)  primirii unor fonduri pentru cercetare care implică folosirea de resurse genetice și de cunoștințe tradiționale asociate cu acestea;
(c)  solicitării unui brevet sau de noi drepturi de proprietate asupra unui soi de plantă de la instituții naționale, regionale sau internaționale relevante, care acoperă, printre altele, resursele genetice accesate, produsele, inclusiv produsele derivate accesate, și procesele derivate din utilizarea biotehnologiei, sau cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice;
(d)   solicitării unei autorizații de introducere pe piață pentru un produs elaborat pe bază de resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu astfel de resurse; sau
(e)   în momentul comercializării, în cazul în care nu este necesară o autorizație de introducere pe piață.
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 3
Autoritățile competente transmit Comisiei, la fiecare doi ani, informațiile primite în temeiul alineatelor (1) și (2). Comisia rezumă informațiile primite și le pune la dispoziția Centrului de informare pentru acces și distribuirea beneficiilor.
Autoritățile competente verifică informațiile furnizate în temeiul alineatului (2) literele (b)-(e) și transmit Centrului de informare pentru acces și distribuirea beneficiilor, Comisiei și, după caz, autorităților competente ale statului în cauză în trei luni informațiile primite, în conformitate cu prezentul articol. Comisia rezumă în trei luni informațiile primite și le pune la dispoziția publicului într-un format ușor accesibil, bazat pe internet.
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Articolul 8
Bunele practici
eliminat
Orice asociație de utilizatori poate depune o cerere către Comisie în vederea recunoașterii unei combinații de proceduri, instrumente sau mecanisme, pe care a dezvoltat-o și asupra căreia exercită supraveghere, ca făcând parte din categoria celor mai bune practici. Cererea trebuie să fie susținută de dovezi și informații.
În cazul în care, pe baza informațiilor și a dovezilor care îi sunt furnizate de către o asociație de utilizatori, Comisia stabilește că, atunci când este implementată efectiv de către un utilizator, această combinație specifică de proceduri, instrumente sau mecanisme îi permite utilizatorului să respecte obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 4 și 7, Comisia recunoaște combinația respectivă ca făcând parte din categoria celor mai bune practici.
Asociația de utilizatori informează Comisia cu privire la orice modificări sau actualizări ale unei bune practici recunoscute pentru care a obținut recunoașterea în conformitate cu alineatul (2).
Dacă există dovezi comunicate de către autoritățile competente din statele membre sau provenite din alte surse care evidențiază cazuri repetate în care utilizatorii care implementează o bună practică nu respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament, Comisia examinează, în dialog cu asociația respectivă de utilizatori, dacă aceste cazuri repetate de nerespectare a normelor indică posibile deficiențe ale bunei practici.
Comisia retrage recunoașterea acordată unei bune practici atunci când a stabilit că modificările aduse respectivei bune practici compromit capacitatea utilizatorului de a îndeplini condițiile prevăzute la articolele 4 și 7, sau atunci când cazuri repetate de nerespectare a normelor de către utilizatori sunt legate de deficiențe ale practicii.
Comisia instituie și ține la zi un registru bazat pe internet al celor mai bune practici recunoscute. Cele mai bune practici care au fost recunoscute de către Comisie în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol trebuie să fie enumerate într-o secțiune a acestui registru, iar o altă secțiune trebuie să afișeze cele mai bune practici adoptate în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya.
Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili procedurile de aplicare a alineatelor (1)-(5) din prezentul articol. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul 9
(1)  Autoritățile competente efectuează controale pentru a verifica dacă utilizatorii respectă cerințele prevăzute la articolele 4 și 7.
(1)  Autoritățile competente efectuează controale pentru a verifica dacă utilizatorii respectă cerințele prevăzute la articolele 4 și 7.
(2)  Controalele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se desfășoară în conformitate cu un plan revizuit periodic, urmând o abordare bazată pe riscuri. Atunci când elaborează această abordare bazată pe riscuri, statele membre țin cont de faptul că implementarea de către un utilizator a unei bune practici recunoscute în temeiul articolului 8 alineatul (2) din prezentul regulament sau în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya reduce riscul utilizatorului respectiv de nerespectare a normelor.
(2)  Controalele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se desfășoară în conformitate cu un plan revizuit periodic, urmând o abordare bazată pe riscuri, ale cărei principii de bază sunt stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2).
(3)  Controalele pot fi efectuate atunci când o autoritate competentă se află în posesia unor informații relevante, inclusiv pe baza unor suspiciuni motivate ale unor părți terțe, privind nerespectarea de către un utilizator a normelor prezentului regulament.
(3)   Controalele suplimentare sunt efectuate atunci când o autoritate competentă se află în posesia unor informații relevante, inclusiv pe baza unor suspiciuni motivate ale unor părți terțe, privind nerespectarea de către un utilizator a normelor prezentului regulament.
(4)  Controalele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:
(4)  Controalele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:
(a)  examinarea măsurilor luate de către un utilizator pentru a exercita diligența necesară în conformitate cu articolul 4;
(a)  examinarea măsurilor luate de către un utilizator pentru a exercita diligența necesară în conformitate cu articolul 4;
(b)  examinarea documentației și a registrelor de evidență care demonstrează exercitarea diligenței necesare în conformitate cu articolul 4, în privința activităților legate de o utilizare specifică;
(b)  examinarea documentației și a registrelor de evidență care demonstrează exercitarea diligenței necesare în conformitate cu articolul 4, în privința activităților legate de o utilizare specifică;
(c)  controale la fața locului, inclusiv audituri pe teren;
(c)  controale la fața locului, inclusiv audituri pe teren;
(d)  examinarea cazurilor în care un utilizator a fost obligat să facă declarații în temeiul articolului 7.
(d)  examinarea cazurilor în care un utilizator a fost obligat să facă declarații în temeiul articolului 7.
(5)  Autoritățile competente acceptă un certificat de conformitate recunoscut la nivel internațional drept dovadă a faptului că accesul la resursa genetică pe care o vizează a fost obținut în conformitate cu un consimțământ prealabil în cunoștință de cauză și a faptului că au fost stabilite condiții convenite de comun acord, în conformitate cu prevederile legislative sau cerințele reglementare interne privind accesul și distribuirea beneficiilor ale părții la Protocolul de la Nagoya care acordă consimțământul prealabil în cunoștință de cauză.
(5)  Autoritățile competente acceptă un certificat de conformitate recunoscut la nivel internațional drept dovadă a faptului că accesul la resursa genetică pe care o vizează a fost obținut în conformitate cu un consimțământ prealabil în cunoștință de cauză și a faptului că au fost stabilite condiții convenite de comun acord, în conformitate cu prevederile legislative sau cerințele reglementare interne privind accesul și distribuirea beneficiilor ale părții la Protocolul de la Nagoya care acordă consimțământul prealabil în cunoștință de cauză. În eventualitatea în care un certificat internațional nu este disponibil, și alte forme de conformitate acceptabile din punct de vedere juridic sunt considerate dovadă suficientă a faptului că resursele genetice vizate au fost obținute pe cale legală și a faptului că au fost stabilite condiții convenite de comun acord.
(6)  Utilizatorii oferă toată asistența necesară pentru a facilita efectuarea controalelor menționate la alineatul (1), în special în ceea ce privește accesul în sediu și prezentarea documentației sau a registrelor de evidență.
(6)  Utilizatorii oferă toată asistența necesară pentru a facilita efectuarea controalelor menționate la alineatul (1), în special în ceea ce privește accesul în sediu și prezentarea documentației sau a registrelor de evidență.
(7)  Fără a aduce atingere articolului 11, în cazul în care, în urma controalelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, au fost constatate deficiențe, autoritatea competentă emite o notificare privind acțiunile de remediere care trebuie luate de către utilizator.
(7)  Fără a aduce atingere articolului 11, în cazul în care, în urma controalelor menționate la alineatul (1) și la alineatul (3) din prezentul articol, sau, în urma controlului efectuat în temeiul articolului 7 alineatul (2), au fost constatate deficiențe, autoritatea competentă emite o notificare privind acțiunile de remediere care trebuie luate de către utilizator.
În plus, în funcție de natura deficiențelor constatate, statele membre pot lua măsuri provizorii imediate, printre care sechestrarea resurselor genetice obținute pe cale ilegală și suspendarea activităților legate de o utilizare specifică.
Dacă utilizatorul nu furnizează un răspuns pozitiv sau satisfăcător și în funcție de natura deficiențelor constatate, statele membre pot lua măsuri provizorii imediate, printre care sechestrarea resurselor genetice obținute pe cale ilegală și suspendarea activităților legate de o utilizare specifică, inclusiv comercializarea unor produse bazate pe resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate. Aceste măsuri provizorii sunt eficace, proporționale și disuasive.
(8)  Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili procedurile de aplicare a alineatelor (1)-(7) din prezentul articol. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).
(8)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14a pentru a stabili procedurile de aplicare a alineatelor (1)-(7) din prezentul articol și pentru a defini garanțiile procedurale, cum ar fi dreptul la apel, respectând dispozițiile articolului 7 și ale articolelor 9-11.
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 10 – alineatul 2
(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) se pun la dispoziție în conformitate cu Directiva 2003/4/CE.
(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) se pun la dispoziție în conformitate cu Directiva 2003/4/CE într-un format ușor accesibil, deschis, bazat pe internet.
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 11 – alineatul 2
(2)  Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. Aceste sancțiuni pot include:
(2)  Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. Aceste sancțiuni pot include:
(a)  amenzi;
(a)  amenzi proporționale cu valoarea activităților de utilizare legate de resursele genetice respective și care cel puțin să priveze persoanele responsabile de beneficiile economice obținute în urma încălcării;
(b)  suspendarea imediată a activităților legate de o utilizare specifică;
(b)  suspendarea imediată a activităților legate de o utilizare specifică, inclusiv a comercializării produselor bazate pe resurse genetice și pe cunoștințe tradiționale asociate;
(c)  confiscarea resurselor genetice obținute pe cale ilegală.
(c)  confiscarea resurselor genetice obținute pe cale ilegală.
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1
(1)  Autoritățile competente cooperează între ele, cu autoritățile administrative din țări terțe și cu Comisia pentru a asigura respectarea de către utilizatori a normelor prezentului regulament.
(1)  Autoritățile competente cooperează între ele, cu autoritățile administrative din țări terțe și cu Comisia pentru a consolida coordonarea efectivă și a asigura consolida coordonarea efectivă și respectarea de către utilizatori a normelor prezentului regulament. Cooperarea este, de asemenea, realizată împreună cu alți actori relevanți, inclusiv colecțiile, organizațiile neguvernamentale și reprezentanții comunităților indigene și locale atunci când aceasta este este importantă pentru punerea în aplicarea corectă a Protocolului de la Nagoya și a prezentului regulament.
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 2
(2)  Autoritățile competente fac schimb de informații privind deficiențele grave constatate pe parcursul controalelor menționate la articolul 9 alineatul (1) și privind tipurile de sancțiuni impuse în conformitate cu articolul 11, cu autoritățile competente ale altor state membre și cu Comisia.
(2)  Autoritățile competente fac schimb de informații privind organizarea sistemelor lor de control pentru monitorizarea respectării prezentului regulament de către utilizatori și privind deficiențele grave constatate pe parcursul controalelor menționate la articolul 9 alineatul (4) și la articolul 10 alineatul (1) și privind tipurile de sancțiuni impuse în conformitate cu articolul 11, cu autoritățile competente ale altor state membre și cu Comisia.
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Comisia încearcă să realizeze acorduri cu Oficiul European de Brevete (OEB) și cu Organizația mondială a drepturilor de proprietate intelectuală pentru a se asigura că referințele la resursele genetice și la originea acestora sunt incluse în cererile de înregistrare a brevetelor.
Amendamentul 69
Propunere de regulament
Articolul 13 – titlu
Platforma Uniunii privind accesul
Platforma Uniunii privind accesul și distribuirea beneficiilor
Amendamentul 70
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 1
(1)  Prin prezenta se instituie o platformă a Uniunii privind accesul la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice.
(1)  Prin prezenta se instituie o platformă a Uniunii privind accesul la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor. Statele membre care intenționează să adopte norme de acces la resursele lor genetice realizează mai întâi o evaluare a impactului respectivelor norme și transmit rezultatul acestei evaluări către platforma Uniunii pentru a fi analizat în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (5) de la prezentul articol.
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 2
(2)  Platforma Uniunii contribuie la raționalizarea condițiilor de acces la nivelul Uniunii prin discutarea aspectelor conexe, incluzând concepția și performanța regimurilor de acces stabilite în statele membre, accesul simplificat pentru cercetarea necomercială, practicile de acces la colecții din Uniune, accesul părților interesate din Uniune în țări terțe și partajarea celor mai bune practici.
(2)  Platforma Uniunii contribuie la raționalizarea condițiilor de acces la nivelul Uniunii prin discutarea aspectelor conexe, incluzând concepția și performanța regimurilor de acces stabilite în statele membre, promovarea cercetării care contribuie la conservarea și utilizarea sustenabilă a diversității biologice, în special în țările în curs de dezvoltare, inclusiv accesul simplificat pentru cercetarea necomercială, practicile de acces la colecții din Uniune, accesul părților interesate din Uniune în țări terțe pe baza unor condiții convenite de comun acord după obținerea consimțământului prealabil în cunoștință de cauză, practicile de distribuire a beneficiilor, implementarea și dezvoltarea în continuare a celor mai bune practici și funcționarea mecanismelor de soluționare a litigiilor.
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 3
(3)  Platforma Uniunii poate furniza consiliere, îndrumare sau avize fără caracter obligatoriu privind aspectele din cadrul mandatului său.
(3)  Platforma Uniunii poate furniza consiliere, îndrumare sau avize fără caracter obligatoriu privind aspectele din cadrul mandatului său. Orice astfel de activități de consiliere sau de îndrumare și orice avize furnizate țin seama în mod corespunzător de cerința de a implica comunitățile indigene și locale relevante interesate.
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Articolul 14 – literele da, db, dc, dd, de și df (noi)
(da)  iau măsuri, inclusiv prin programele actuale de cercetare, pentru a sprijini colecțiile care contribuie la conservarea diversității biologice și a diversității culturale, dar care dispun de mijloace insuficiente pentru a-și înregistra colecțiile în registrul Uniunii;
(db)  garantează că, în cazurile în care resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate sunt utilizate de o manieră ilegală, sau care nu respectă consimțământul prealabil în cunoștință de cauză sau condițiile convenite de comun acord, furnizorii care au competența de a acorda accesul la resursele genetice și să semneze condiții convenite de comun au dreptul de a introduce acțiuni în instanță pentru a preveni sau opri această utilizare, inclusiv prin acțiuni în încetare, și să solicite despăgubiri pentru orice daune care rezultă în urma acestei utilizări, precum și, dacă este cazul, pentru confiscarea resurselor genetice implicate;
(dc)  încurajează utilizatorii și furnizorii să direcționeze beneficiile care rezultă din utilizarea sau comercializarea ulterioară a resurselor genetice către conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a componentelor acesteia;
(dd)  sprijină, inclusiv prin construirea de capacități, la cerere, cooperarea regională în ceea ce privește distribuirea beneficiilor legate de resursele genetice transfrontaliere și de cunoștințele tradiționale asociate;
(de)  consideră că este necesar să se creeze cataloage ale resurselor genetice disponibile care își au originea în fiecare stat membru, în conformitate cu articolul 7 din Convenție, pentru a cunoaște mai bine biodiversitatea;
(df)  sprijină cercetarea și dezvoltarea cataloagelor genetice atât în cadrul Uniunii, cât și în țările terțe.
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Articolul 14 a (nou)
Articolul 14a
Exercitarea delegării de competențe
(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute ȋn prezentul articol.
(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (4b) și la articolul 9 alineatul (8) este conferită Comisiei pe o perioadă de cinci ani, de la ….1. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (4a) și la articolul 9 alineatul (8) poate fi revocată oricȃnd de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (4a) și al articolului 9 alineatul (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni într-un termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
___________
1 Data prevăzută la articolul 17 alineatul (1).
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Articolul 15 a (nou)
Articolul 15a
Forumul consultativ
Pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia asigură participarea echilibrată a reprezentanților statelor membre și a organizațiilor furnizoare relevante, a asociațiilor de utilizatori, a organizațiilor interguvernamentale și neguvernamentale, precum și a reprezentanților comunităților indigene și locale. Aceste părți contribuie, în special, la definirea și revizuirea actelor delegate elaborate în temeiul articolului 4 alineatul (4a), al articolului 9 alineatul (8) și la punerea în aplicare a articolelor 5, 7 și 8, precum și la realizarea oricăror orientări privind stabilirea condițiilor convenite de comun acord. Părțile se reunesc în cadrul unui forum consultativ. Regulamentul de procedură al forumului respectiv este stabilit de Comisie.
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 3
(3)  O dată la zece ani de la primul său raport, pe baza rapoartelor și a experienței dobândite în aplicarea prezentului regulament, Comisia va revizui funcționarea și eficiența prezentului regulament. În rapoartele sale, Comisia trebuie să aibă în vedere în special consecințele administrative pentru instituțiile publice de cercetare, întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderi. Comisia analizează, de asemenea, necesitatea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii în ceea ce privește accesul la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice.
(3)  O dată la cinci ani de la primul său raport, pe baza rapoartelor și a experienței dobândite în aplicarea prezentului regulament, Comisia revizuiește funcționarea și eficiența prezentului regulament. În rapoartele sale, Comisia are în vedere în special consecințele administrative pentru sectoarele specifice, instituțiile publice de cercetare, întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderi. Comisia analizează, de asemenea, necesitatea de a revizui punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament referitoare la cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice, în lumina evoluțiilor din alte organizații internaționale relevante și necesitatea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii în ceea ce privește accesul la resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice în vederea punerii în aplicare a articolului 5.2, articolului 6.2, articolului 7 și articolului 12 din Protocolul de la Nagoya și a respectării drepturilor comunităților indigene și locale.
Amendamentul 77
Propunere de regulament
Articolul 16 a (nou)
Articolul 16a
Modificarea Directivei 2008/99/CE
Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal1 se modifică după cum urmează, cu efect de la ...*:
1.  La articolul 3, se adaugă următoarea literă:
„(j) obținerea ilegală de resurse genetice”
2.  În anexa A, se adaugă următoarea liniuță:
„Regulamentul (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune.”
__________________
1JO L 328, 6.12.2008, p. 28.
* Un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 2
(2)  Articolele 4, 7 și 9 se aplică la un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(2)  Articolul 4 alineatele (1)-(4), articolul 7 și articolul 9 se aplică la un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0263/2013).


Microgenerarea
PDF 302kWORD 32k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la microgenerare - generarea de energie electrică și termică la scară redusă (2012/2930(RSP))
P7_TA(2013)0374B7-0388/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 192 alineatul (2) și articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE(1),

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE(2) și efectele acesteia asupra generării de energie termică și electrică,

–  având în vedere Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic(3), Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic(4) și regulamentele de punere în aplicare aferente acestora,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Eficientizarea pieței interne a energiei” (COM(2012)0663) și documentele de lucru însoțitoare (SWD(2012)0367 și (SWD(2012)0368),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană” (COM(2012)0271),

–  având în vederea Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la revizuirea planului de acțiune privind eficiența energetică(5),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la microgenerare (E‑010355/2011),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la proiectele de investiții realizate prin parteneriat civic pentru centralele solare (E‑011185/2012),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la microgenerare (O-000074/2013 – B7-0217/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât accesul la energie suficientă pentru un standard de viață decent reprezintă un drept fundamental pentru toți și întrucât prețurile la energie au crescut în mod semnificativ în ultimii ani;

B.  întrucât Uniunea Europeană este din ce în ce mai dependentă de importurile din țări terțe pentru aprovizionarea cu energie și, prin urmare, este nevoie de o schimbare pentru atingerea obiectivelor sale în materie de climă, energie și creștere economică;

C.  întrucât utilizarea combustibililor fosili ca sursă de energie a dus la creșterea nivelurilor de CO2 din atmosferă și a contribuit, prin urmare, la schimbările climatice globale; întrucât UE a stabilit obiective privind generarea de energie din surse regenerabile până în 2020 și lucrează în prezent la un cadru de politici privind clima și energia pentru 2030; întrucât există în prezent dispoziții cu privire la generarea de energie la scară redusă (microgenerare), dar sunt dispersate în cadrul unor inițiative legislative și nelegislative diferite, cum ar fi Directiva privind energia din surse regenerabile și Directiva privind eficiența energetică;

D.  întrucât liderii UE ar trebui să preia conducerea în ceea ce privește abordarea tranziției în domeniul energetic, ținând seama de nevoia de implicare a tuturor cetățenilor UE, indiferent de venitul și averea acestora; întrucât energia generată la scară redusă poate contribui la creșterea coeziunii la nivel de comunitate, la combaterea penuriei energetice, la crearea de locuri de muncă și de creștere economică și duce la o nouă abordare în materie de soluționare a crizei economice actuale;

E.  întrucât generarea de energie la scară redusă și descentralizată reprezintă o ocazie pentru gospodării, pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și pentru comunitățile din zonele urbane și rurale de a colabora pentru a combate schimbările climatice, devenind producători de energie; întrucât consumatorii ar trebui să fie informați cu privire la modurile eficiente de a produce și de a consuma energia; întrucât posibilitatea oferită consumatorilor de a-și genera propria energie electrică și termică poate duce la crearea unei societăți mai durabile și mai favorabile participării; întrucât Comunicarea Comisiei privind piața internă a energiei abordează chestiunea consolidării poziției acestor „prosumatori”; întrucât consumatorii au deja multe ocazii de a se implica activ în producția și consumul eficient de energie, dar mai trebuie încă abordate o serie de provocări;

F.  întrucât microgenerarea de energie poate, de asemenea, să joace un rol la nivel mondial;

G.  întrucât stimulentele pentru generarea de energie electrică și termică la scară redusă diferă mult în rândul statelor membre; întrucât politicile UE ar trebui să fie mai bine puse în aplicare pentru a exploata potențialul generării de energie la scară redusă în întreaga UE,

Definiție

1.  definește, în sensul prezentei rezoluții, termenul „microgenerare” ca: 1) generarea la scară redusă a căldurii/răcirii și a energiei electrice de către persoane fizice și IMM-uri pentru satisfacerea propriilor nevoi; și 2) diferite forme de producție la scară redusă grupată sau în regim de cooperativă la nivelul comunității cu scopul de a satisface nevoi locale; menționează că microgenerarea include o varietate de tehnologii (energie hidroelectrică, geotermală, solară, marină, eoliană, pompe de căldură, biomasă), punându-se accent în special pe dimensiunea regenerabilă și pe cea sustenabilă;

Introducere

2.  afirmă că microgenerarea trebuie să reprezinte un element esențial în viitor în ceea ce privește generarea de energie, dacă se dorește ca UE să-și îndeplinească obiectivele pe termen lung în materie de energie din surse regenerabile; amintește că microgenerarea contribuie la creșterea ponderii totale a energiei din surse regenerabile în mixul energetic al UE și permite un consum eficient de energie electrică aproape de punctul unde aceasta este generată, evitându-se, totodată, pierderile în timpul transportului;

3.  amintește că utilizarea eficientă a microgenerării depinde de mulți factori diferiți, printre care: o piață internă europeană a energiei funcțională; dezvoltarea tehnică a unor unități de microgenerare; realizarea unei infrastructuri energetice inteligente, în special la nivel de distribuție; și politici pe termen scurt, mediu și lung și mecanisme de susținere eficiente pentru stimularea microgenerării la nivel european, național și local;

4.  recunoaște rolul cercetării și al tehnologiei în îmbunătățirea eficienței și în reducerea costurilor microgenerării;

5.  subliniază că anumite obstacole limitează introducerea la scară largă a tehnologiilor de microgenerare, printre acestea numărându-se: provocarea pe care o reprezintă costurile ridicate ale investițiilor inițiale; nivelul ridicat al complexității administrative legate de conectarea și de accesul la rețeaua de electricitate și lipsa de informații cu privire la economia de energie și de costuri posibilă datorită diferitelor tehnologii de microgenerare pe durata de viață a acestora;

6.  subliniază că penuria de energie reprezintă o problemă din ce în ce mai gravă; evidențiază faptul că facilitarea microgenerării la nivel individual și la nivelul comunităților poate permite consumatorilor să devină agenți activi în sectorul energetic, aceștia având un control sporit asupra consumului lor de energie și reducând energia pe care trebuie să o cumpere, prevenind astfel penuria de energie; subliniază că microgenerarea oferă ocazia de a restructura societatea într-un mod mai sustenabil, cooperant și echitabil; solicită să se acorde o atenție deosebită chiriașilor, care adesea sunt descurajați să îmbunătățească eficiența energetică și să-și genereze propria energie;

7.  subliniază că tehnologiile de microgenerare cum ar fi microcentralele de cogenerare de energie termică și electrică și energia din surse regenerabile produsă la scară redusă permit realizarea de clădiri cu energie zero și cu energie pozitivă care alimentează în rețea surplusul de energie electrică produsă la fața locului;

8.  remarcă importanța promovării cooperativelor locale de generare a energiei din surse regenerabile din zonele rurale și din cele urbane pentru creșterea susținerii energiei din surse regenerabile din partea populației și a gradului de informare a cetățenilor cu privire la producția de energie la scară redusă și de participare a acestora la acest proces, pentru îmbunătățirea accesului la energia din surse regenerabile și pentru generarea investițiilor; remarcă importanța promovării entităților de agregare locale și regionale care ar permite participarea în condiții de siguranță și eficientă a cetățenilor pe piața energiei electrice, garantând „prosumatorului” prețuri echitabile pentru serviciile furnizate sistemului energetic; remarcă faptul că autoritățile locale joacă un rol important în promovarea și stimularea microgenerării în rândul cetățenilor, al IMM-urilor și al părților interesate;

9.  consideră că beneficiile microgenerării sunt puțin cunoscute de cetățenii UE și invită Comisia și statele membre să ia măsuri de popularizare a soluțiilor de microgenerare și a bunelor practici în domeniu;

10.  ia act de faptul că sunt disponibile puține informații cu privire la capacitatea și la potențialul viitor al microgenerării în UE; consideră că , dacă s-ar cunoaște mai multe despre microgenerare, aceasta ar putea să joace un rol crucial în politica în materie de climă, de energie și în politica industrială;

11.  observă faptul că, pentru a promova microgenerarea de energie electrică, este nevoie de contoare de curent inteligente care pot calcula energia electrică folosită de producător pentru nevoile proprii și cantitatea care urmează să fie alimentată în rețea, precum și contoare de energie termică pentru monitorizarea căldurii care intră și iese de pe o proprietate care face parte dintr-o rețea de termoficare, astfel încât să se poată contabiliza energia termică produsă;

12.  observă că în multe cazuri este viabilă opțiunea de a alimenta instalațiile cu energie termică și electrică produse combinat, chiar și în contextul microgenerării, deoarece acest lucru îmbunătățește deseori în mod semnificativ eficiența energetică;

13.  remarcă faptul că utilizarea la scară largă a microgenerării reprezintă un pas important în tranziția de la sistemul energetic centralizat tradițional la un sistem mai descentralizat și mai flexibil de care este nevoie pentru a atinge obiectivele UE în materie de energie și climă; subliniază importanța promovării microgenerării în acest moment, abordând, totodată, într-un mod corect, chestiunile legate de operatorii rețelelor de distribuție, inclusiv de partajarea costurilor și de nevoia de a investi în tehnologii inteligente; evidențiază faptul că impactul pozitiv al serviciilor auxiliare furnizate de microgeneratori și care contribuie la funcționarea în condiții de siguranță a sistemului ar trebui clarificat în mod corespunzător și tratat în mod corect; subliniază, prin urmare, că este necesar să se ia acum deciziile corecte și să se adopte acum obiectivele potrivite și să nu se mai amâne investițiile adecvate și reglementarea ambițioasă;

14.  subliniază că o creștere a capacității de microgenerare în UE s-ar putea dovedi foarte costisitoare, iar investițiile mai mari din partea prosumatorilor individuali în microgenerare vor face necesare și alte investiții la diferite niveluri ale sistemului energetic, de exemplu în sistemele de distribuție și de transport care facilitează utilizarea microgenerării; subliniază că acest lucru nu poate submina securitatea deplină a aprovizionării sau crește în mod artificial prețurile energiei; este de acord cu Consiliul European că politica energetică a UE trebuie să garanteze securitatea aprovizionării gospodăriilor și a întreprinderilor la prețuri și costuri accesibile și competitive;

Cadrul de reglementare

15.  invită Comisia să elaboreze recomandări, pe baza celor mai bune practici pentru organele de reglementare și pentru operatorii de sistem, cu privire la modul în care se pot scurta și simplifica procedurile administrative legate de funcționarea și de conectarea unităților de microgenerare la rețea, punând un accent deosebit pe crearea unor proceduri de tip „ghișeu unic”; subliniază că trebuie promovată punerea în aplicare ambițioasă a orientărilor existente, cum ar fi dispozițiile referitoare la unitățile de microgenerare din Directiva privind eficiența energetică;

16.  ia act de faptul că, în cazul în care este consumată instantaneu și pe plan local, energia produsă de microgeneratori contribuie la evitarea fluxurilor de energie și a pierderilor aferente în sistem și crește sentimentul răspunderii în rândul „prosumatorilor”; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să dezvolte mecanisme specifice pentru a încuraja autosuficiența, alături de o reducere globală a consumului;

17.  invită Comisia și autoritățile naționale de reglementare să dezvolte cadre de reglementare în care să se definească rolurile și responsabilitățile tuturor actorilor din cadrul rețelelor de distribuție, punându-se un accent deosebit pe condițiile care permit utilizarea agregării, având în vedere rolul său viitor esențial în ceea ce privește participarea activă a microgenerării la sistem;

18.  ia act de rolul tot mai important al operatorilor sistemelor de distribuție (OSD) în cadrul unei rețele de energie mai descentralizate în ceea ce privește garantarea securității aprovizionării și a funcționării stabile și fiabile a rețelei, asigurând, totodată, confidențialitatea datelor legate de consumatori; invită Comisia și autoritățile naționale de reglementare să recunoască acest rol și să faciliteze investițiile realizate de OSD în sistemul de distribuție, pentru a îmbunătăți eficiența generală a sistemului energetic; solicită, în plus, ca OSD să aibă un rol mai clar definit în ceea ce privește organizarea serviciilor de echilibrare și a altor servicii auxiliare;

19.  consideră că este nevoie de măsuri coordonate eficiente cu privire la generarea de energie la scară redusă în toată UE, ca parte a creării pieței interne europene a energiei;

20.  ia act de faptul că diferitele state membre au scopuri și structuri diferite pentru dispozițiile fiscale și legale care privesc microgenerarea, fapt care poate fi un impediment pentru utilizarea la scară largă a microgenerării; invită Comisia să identifice linii bugetare în cadrul programului „Energie inteligentă – Europa” (EIE) și să colaboreze cu statele membre pentru a elimina obstacolele din calea accesului la finanțare pentru proiectele de microgenerare la nivel individual și în regim de cooperativă existente în prezent în dreptul național, pentru a crea noi instrumente financiare punctuale (cum ar fi microcreditele) și pentru a disemina cele mai bune practici legate de aceste activități;

21.  invită statele membre să țină seama de particularitățile microgenerării în ceea ce privește crearea și revizuirea stimulentelor și a mecanismelor de sprijin naționale pentru a se asigura că acestea sunt compatibile cu generarea de energie la scară redusă;

Infrastructură, produse și standarde

22.  solicită punerea neîntârziată în aplicare a celui de al treilea pachet privind energia, și în special a legislației UE în materie de contorizare, pentru a facilita activitățile „prosumatorilor” în rețea, precum și gestionarea eficientă a distribuției; cere să se creeze posibilitatea de a transfera energia între producători și consumatori și la scară redusă, de exemplu într-un cartier sau în cadrul unei cooperative; invită statele membre, în cazul în care în analiza costuri-beneficii se demonstrează că este în interesul consumatorilor, să accelereze introducerea contoarelor inteligente pentru a ajuta gospodăriile să obțină date corecte și valoarea maximă pentru energia produsă la fața locului;

23.  propune ca Comisia să analizeze posibilitatea introducerii sistemelor de microgenerare în proiectele de urbanism; consideră că astfel s-ar putea crește eficiența și reduce costurile de dezvoltare pentru transportul și distribuția la scară redusă ale energiei din surse regenerabile;

24.  remarcă faptul că standardizarea este cheia continuării dezvoltării echipamentelor produse în masă utilizate pentru microgenerare într-o manieră optimizată și rentabilă; invită organismele europene de standardizare să își accelereze activitățile de standardizare;

25.  amintește că generatorii la scară redusă interacționează cu rețeaua de distribuție în moduri diferite față de generatorii la scară largă și că, prin urmare, ar trebui să fie tratați diferit în legislația viitoare;

26.  este conștient de faptul că utilizare într-o mare măsură a microgenerării va fi sursa unor provocări în materie de gestionare a rețelelor de distribuție, legate de ajustarea cererii de energie la ofertă și necesitând investiții inovatoare într-o rețea de distribuție modernizată; remarcă importanța tehnologiilor inteligente în această privință; invită statele membre să faciliteze accesul la rețea pentru microgeneratori, abordând, totodată, problema costurilor rețelei legate de producția de energie la scară redusă și de realizarea unei gestionări eficiente a rețelelor; invită autoritățile naționale de reglementare să stimuleze inovarea și investițiile în rețelele de distribuție locale;

27.  menționează că s-a dovedit faptul că proiectele bazate pe propria răspundere sunt mai bine acceptate și ar trebui, prin urmare, facilitate; amintește că, deși entitățile de agregare ar putea avea un rol important în ceea ce privește facilitarea unor astfel de proiecte, rolul acestora nu a fost clar până acum în legislația UE în domeniu; solicită, prin urmare, punerea rapidă și ambițioasă în aplicare a dispozițiilor privind reacția la cerere incluse în Directiva privind eficiența energetică;

28.  încurajează Comisia să analizeze posibilitatea de a sprijini modelele de „crowdfunding”, adică un tip de sisteme de investiții pe termen lung în cadrul cărora investitorii și antreprenorii se află în contact direct prin intermediul unei platforme, pentru a le oferi oamenilor șansa să înființeze cooperative de microgenerare și a-i încuraja în acest sens;

29.  remarcă faptul că atenția publică se îndreaptă tot mai mult către posibilitatea de finanțare a proiectelor prin apeluri deschise adresate publicului mai larg („crowdfunding”); invită Comisia să promoveze posibilitatea partajării răspunderii pentru proiectele locale, îmbunătățind astfel mobilizarea sprijinului pe plan local;

30.  invită, de asemenea, Comisia să analizeze în ce măsură normele UE precum Directiva privind prospectul (Directiva 2003/71/CE), MiFID (Directiva 2004/39/CE) și Directiva privind moneda electronică (Directiva 2009/110/CE) permit deja punerea în aplicare a anumitor proiecte pe baza răspunderii comune pentru structurile locale;

31.  declară că inițiativele în domeniul microgenerării ar trebui să fie în concordanță cu codurile de rețea; remarcă faptul că obiectivele legislației secundare în domeniul energiei electrice, cum ar fi codurile de rețea, pot fi atinse mai bine și mai rentabil prin stabilirea unor standarde la nivelul UE pentru majoritatea tipurilor de tehnologie de microgenerare; solicită crearea unei forme active de gestionare a sistemelor de distribuție bazate pe strânsa colaborare dintre OSD și operatorii de sisteme de transport (OST) și pe alte elemente (generare, consum și unități de stocare) la nivelul autorităților de rețea pentru a stimula inovarea și investițiile în rețelele de distribuție locale;

32.  invită Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), Comisia și guvernele naționale să acorde o atenție deosebită energiei din surse regenerabile produse în mod descentralizat în cadrul procesului actual de elaborare și de negociere legat de codurile de rețea;

33.  remarcă faptul că noile forme de producție, răspundere și consum, cum ar fi societatea de leasing, ar putea juca un rol esențial în utilizarea microgenerării, deoarece numeroase elemente activate prin această abordare sunt pozitive în acest domeniu, de exemplu costuri inițiale mai reduse și transparența costurilor prin combinații de produse și servicii la prețuri fixe, soluția la o importantă problemă de finanțare pentru „prosumatorii” cu venituri mai scăzute, calitatea optimă a instalării și o mai bună întreținere, deci, implicit, un ciclu de viață mai îndelungat de partea furnizorului;

Măsuri specifice

34.  invită Comisia să realizeze o evaluare cuprinzătoare a capacității potențiale de microgenerare și să analizeze cele mai bune practici din UE și impactul potențial al utilizării la scară largă a microgenerării pe piața internă europeană a energiei și infrastructura;

35.  invită Comisia și statele membre să asigure eligibilitatea microgenerării pentru finanțare din fondurile UE, inclusiv din fondurile structurale, începând cu perioada 2014-2020;

36.  solicită ca fondurile pentru cercetare, dezvoltare și inovare să fie investite în microgenerare în vederea dezvoltării unor soluții tehnice și a unor instalații corespunzătoare;

37.  recunoaște importanța rolului de lider al UE în domeniul politicilor în materie de climă și de energie și afirmă că microgenerarea ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor noastre pe termen lung; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să îmbunătățească modul de realizare a strategiilor privind generarea la scară redusă a energiei electrice și termice din cadrul actual de politici al UE, recunoscând astfel importanța microgenerării și facilitând utilizarea acesteia în statele membre;

38.  invită Comisia să țină seama de rolul microgenerării în cadrul viitoarei legislații a UE în materie de energie, în special în contextul viitorului (2030) pachet al Uniunii privind clima și energia;

39.  invită Comisia ca, împreună cu statele membre, să analizeze atent structurile de cost actuale din cadrul rețelei energetice și să furnizeze orientări privind modalitățile de facilitare a autorizării unităților de microgenerare, a accesului acestora la rețele și a funcționării lor;

o
o   o

40.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
(2) JO L 315, 14.11.2012, p. 1.
(3) JO L 285, 31.10.2009, p. 10.
(4) JO L 153, 18.6.2010, p. 1.
(5) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 66.


Egalitatea de remunerare între lucrătorii bărbați și femei
PDF 204kWORD 22k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei, pentru muncă egală sau pentru o muncă de valoare egală (2013/2678(RSP))
P7_TA(2013)0375B7-0387/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 8, 157 și 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(1),

–  având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptat prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010, intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați – O cartă a femeii” (COM(2010)0078),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală(2),

–  având în vedere raportul privind evaluarea valorii adăugate europene, intitulat „Aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei pentru muncă egală și de valoare egală”(3),

–  având în vedere studiul „Discrepanțe de gen în materie de pensii în UE”(4),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind remunerarea egală a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală (O-000078/2013 - B7-0218/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în Rezoluția sa din 24 mai 2012 care cuprinde recomandările pentru Comisie privind aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor femei și bărbați pentru aceeași muncă sau o muncă echivalentă, Parlamentul a solicitat Comisiei să revizuiască Directiva 2006/54/CE până cel târziu la 15 februarie 2013, ținând seama de recomandările Parlamentului European, inclusiv revizuirea legislației existente;

B.  întrucât, ca urmare a politicilor în domeniul pieței muncii care încearcă să înlăture principiul și practica negocierii colective, salariile sunt din ce în ce mai frecvent negociate individual, având ca urmare o lipsă de informare și de transparență privind sistemul de remunerare individualizat, ce duce la disparități de remunerare crescute în rândul angajaților aflați la niveluri similare și care ar putea determina o creștere a diferenței de remunerare între bărbați și femei;

C.  întrucât progresul în reducerea diferențelor de remunerare între femei și bărbați este extrem de lent, iar în unele state membre, diferența a crescut chiar; întrucât, în pofida corpusului legislativ semnificativ, în vigoare de aproape 40 de ani, acțiunile întreprinse și resurse cheltuite (disparitatea la nivelul UE a fost de 17,7 % în 2006, 17,6 % în 2007, 17,4 % în 2008, 16,9 % în 2009 și 16,4 % în 2010), diferența de remunerare între femei și bărbați este în continuare o problemă persistentă, ridicându-se în prezent la 16,2 % la nivelul UE; întrucât aplicarea principiului remunerării egale pentru aceeași muncă și pentru o muncă de valoare egală este crucială pentru realizarea egalității de gen; întrucât efectele negative ale diferenței de remunerare între femei și bărbați, extind vârsta de pensionare a femeilor iar femeile primesc pensii care sunt, în medie, cu 39 % mai mici decât cele ale bărbaților;

D.  întrucât, conform cercetărilor academice privind reducerea discrepanțelor de remunerare între femei și bărbați, trebuie luați în considerare și abordați corespunzător diferiți factori, cum ar fi diferențele ratelor de activitate și de ocupare, diferențele din structura salariilor, diferențele din structura forței de muncă și diferențele de remunerare, precum și alți factori macroeconomici și instituționali;

E.  întrucât experiența a demonstrat că doar bunele practici și măsurile de tip soft law arareori servesc drept stimulente și întrucât efectul scontat de învățare între egali nu s-a materializat;

F.  întrucât, conform concluziilor raportului privind evaluarea valorii adăugate europene, o scădere de 1 % a discrepanțelor salariale de gen ar determina o creștere economică de 0,1 %, iar eliminarea acestor discrepanțe are o importanță majoră în actualul context de recesiune economică;

G.  întrucât progresele lente în eliminarea discrepanțelor salariale între genuri au consecințe demografice, sociale, juridice și economice semnificative;

1.  regretă progresele lente în privința reducerii discrepanțelor de remunerare dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană;

2.  subliniază faptul că reducerea inegalităților de gen, prin eliminarea diferențelor nejustificate de remunerare între femei și bărbați, va aduce beneficii nu numai pentru femei, ci și pentru întreaga societate, și nu ar trebui să fie considerată un cost, ci o investiție;

3.  reafirmă că Directiva 2006/54/CE, în forma sa actuală, nu este suficient de eficace pentru a soluționa discrepanțele salariale între genuri și pentru a realiza obiectivul egalității de gen la angajare și la locul de muncă;

4.  solicită Comisiei să sprijine statele membre în vederea reducerii diferenței de remunerare între bărbați și femei cu cel puțin cinci puncte procentuale anual, pentru a elimina diferența de remunerare între bărbați și femei până în 2020;

5.  recunoaște că o abordare pe mai multe niveluri și sub mai multe aspecte impune sprijinirea de către Comisie a statelor membre în promovarea bunelor practici și în implementarea de măsuri care să vizeze diferența de remunerare între bărbați și femei;

6.  îndeamnă Comisia să revizuiască fără întârziere Directiva 2006/54/CE și să propună modificări, în conformitate cu articolul 32 din directivă și în temeiul articolului 157 din TFUE, urmând recomandările detaliate din anexa la Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0225.
(3) EAVA 4/2013.
(4) http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/documents/130530_pensions_en.pdf


Strategia UE în materie de securitate cibernetică: un spaţiu cibernetic deschis, sigur şi securizat
PDF 330kWORD 42k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat (2013/2606(RSP))
P7_TA(2013)0376B7-0386/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea comună din 7 februarie 2013 a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat” (JOIN(2013)0001),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 7 februarie 2013 de directivă privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a informației în Uniune (COM(2013)0048),

–  având în vedere Comunicările Comisiei din 19 mai 2010, intitulată „O agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245) și din 18 decembrie 2012, intitulată „Agenda digitală pentru Europa - promovarea digitală a creșterii în Europa” (COM(2012)0784),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2012 intitulată „Valorificarea cloud computingului în Europa” (COM(2012)0529),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 martie 2012 intitulată „Combaterea criminalității în era digitală: instituirea unui Centru european de combatere a criminalității informatice” (COM(2012)0140) și Concluziile Consiliului din 7 iunie 2012 pe această temă,

–  având în vedere Directiva 2013/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice și de înlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului(1),

–  având în vedere Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora(2),

–  având în vedere Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(3),

–  având în vedere Programul de la Stockholm(4) privind spațiul de libertate, siguranță și justiție, Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei. Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm” (COM (2010)0171), Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură” (COM(2010)0673) și rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la Strategia de securitate internă a Uniunii Europene(5),

–  având în vedere propunerea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant cu privire la acordurile de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidaritate (JOIN(2012)0039),

–  având în vedere Decizia-cadru a Consiliului 2001/413/JAI din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată altele decât numerarul(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la protecția infrastructurilor critice de informație – realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică(7) și Concluziile Consiliului din 27 mai 2011 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Protecția infrastructurilor critice de informație - realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică” (COM(2011)0163),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la finalizarea pieței unice digitale(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la securitatea și apărarea informatică (9),

–  având în vedere poziţia sa din 16 aprilie 2013 în primă lectură referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția europeană pentru securitatea rețelelor și a informațiilor (ENISA) (COM(2010)0521)(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la „O strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE”(11),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001,

–  având în vedere obligațiile internaționale ale Uniunii, îndeosebi în cadrul Acordului general privind comerțul cu servicii (GATS),

–  având în vedere articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 8 și 11,

–  având în vedere negocierile în curs cu privire la Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât sfidările cibernetice crescânde, ce iau forma unor amenințări și atacuri din ce în ce mai sofisticate, constituie o amenințare majoră la adresa securității, stabilității și prosperității economice a statelor membre, precum și a sectorului privat și a comunității extinse; întrucât protecția societății și economiei noastre va constitui, prin urmare, o sfidare în continuă evoluție;

B.  întrucât spațiul cibernetic și securitatea cibernetică ar trebui să constituie unul dintre pilonii strategici ale politicilor de securitate și apărare ale UE și ale fiecărui stat membru; întrucât este crucial să se asigure că spațiul cibernetic rămâne deschis pentru fluxul liber de idei, informații și liberă exprimare;

C.  întrucât comerțul electronic și serviciile online constituie o forță vitală a internetului și sunt esențiale pentru obiectivele Strategiei UE 2020 privind piața internă, de care beneficiază atât cetățenii, cât și sectorul privat; întrucât Uniunea trebuie să realizeze pe deplin potențialul și oportunitățile pe care internetul le reprezintă în dezvoltarea în continuare a pieței unice, inclusiv piața unică digitală;

D.  întrucât prioritățile strategice prezentate în comunicarea comună privind strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene includ atingerea unei durabilități informatice, reducerea criminalității informatice, elaborarea unei politici de apărare informatică și capacități informatice legate de Politica de securitate și apărare comună (PSAC) , precum și stabilirea unei politici coerente a UE privind spațiul informatic internațional;

E.  întrucât sistemele de rețele și informații din toată Uniunea sunt extrem de bine interconectate; întrucât, având în vedere caracterul global al internetului, multe incidente legate de securitatea rețelelor și informației depășesc granițele naționale și au potențialul de a submina funcționarea pieței interne și încrederea consumatorilor în piața unică digitală;

F.  întrucât securitatea cibernetică în întreaga Uniune, ca și în restul lumii, este doar atât de solidă ca cea mai slabă verigă, iar întreruperile dintr-un sector sau stat membru au un impact asupra altui sector sau stat membru, creând efecte colaterale cu implicații pentru economia Uniunii în ansamblul său;

G.  întrucât până în aprilie 2013, doar 13 state membre au adoptat în mod oficial strategii de securitate cibernetică națională; întrucât continuă să existe diferențe fundamentale între statele membre în ceea ce privește pregătirea, securitatea, cultura strategică și capacitatea lor de a elabora și implementa strategii naționale de securitate cibernetică, și întrucât ar trebui făcută o evaluare a acestor diferențe;

H.  întrucât culturi diferite de securitate, precum și lipsa unui cadru juridic duc la fragmentare și sunt de un interes primordial în piața unică digitală; întrucât lipsa unei abordări armonizate a securității cibernetice presupune riscuri grave pentru prosperitatea economică și securitatea tranzacțiilor, și întrucât eforturile concertate și o cooperare mai strânsă sunt, prin urmare, necesare între guverne, sectorul privat și agențiile de aplicare a legii și de informații;

I.  întrucât criminalitatea cibernetică este o problemă internațională din ce în ce mai scumpă, care costă economica mondială în prezent - potrivit Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate - circa 295 de miliarde de euro în fiecare an;

J.  întrucât criminalitatea internațională organizată, profitând de progresele tehnologice, continuă să-și schimbe spațiul de funcționare în spațiul cibernetic, unde criminalitatea cibernetică modifică radical structura tradițională a grupurilor criminalității organizate; întrucât crima organizată a devenit astfel mai dificil de localizat și a crescut probabilitatea ca aceasta să exploateze diferite teritorii și jurisdicții naționale la nivel mondial;

K.  întrucât ancheta a criminalității cibernetice de către autoritățile competente este încă împiedicată de o serie de obstacole, printre care utilizarea, în tranzacțiile din spațiul virtual, a „monedelor virtuale” care pot fi folosite pentru spălare de bani, problemele legate de teritorialitate și granițele jurisdicționale, capacități insuficiente de punere în comun a informațiilor, lipsa de personal calificat, precum și cooperarea neconsecventă cu alte părți interesate;

L.  întrucât tehnologia este fundamentul pentru dezvoltarea spațiului cibernetic iar continua adaptare la schimbările tehnologice este vitală pentru îmbunătățirea rezistenței și siguranței spațiului cibernetic al UE; întrucât trebuie luate măsuri pentru a se asigura că legislația este actualizată cu privire la noile evoluții tehnologice, permițând identificarea și urmărirea eficientă a infractorilor din spațiul cibernetic și protecția victimelor criminalității cibernetice; întrucât strategia de securitate cibernetică a UE trebuie să prevadă măsuri care să vizeze îndeosebi sensibilizarea, educarea, dezvoltarea unor centre de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CERT), dezvoltarea unei piețe interne pentru produse și servicii legate de securitatea cibernetică și promovarea investițiilor în cercetare, dezvoltare și inovare;

1.  salută Comunicarea comună privind strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene și propunerea de directivă privind măsuri de asigurare a unui nivel ridicat de securitate a rețelelor și informației în Uniune;

2.  subliniază importanța capitală și în creștere pe care internetul și spațiul cibernetic o au pentru tranzacțiile politice, economice și sociale, nu numai în cadrul Uniunii dar și în raport cu alți actori din întreaga lume;

3.  subliniază că este necesar să se elaboreze o politică de comunicare strategică privind securitatea cibernetică, situațiile de criză cibernetică, evaluările de strategie, colaborarea și alertele public-private și recomandările adresate publicului;

4.  reamintește că este necesar un nivel ridicat de securitate a rețelelor și informațiilor, nu numai în scopul menținerii serviciilor esențiale pentru buna funcționare a societății și a economiei, dar și pentru protejarea integrității fizice a cetățenilor prin sporirea eficienței, eficacității și funcționării sigure a infrastructurilor critice; subliniază că, în timp ce securitatea rețelelor și a informațiilor trebuie abordată, îmbunătățirea securității fizice este, de asemenea, un aspect important; subliniază faptul că infrastructura ar trebui să fie rezistentă la perturbări atât intenționate cât și neintenționate; subliniază că, în acest sens, strategia de securitate cibernetică ar trebui să pună un accent mai important pe cauzele comune de erori de sistem neintenționate;

5.  reiterează apelul său adresat statelor membre de a adopta strategii naționale de securitate cibernetică care includ aspecte tehnice, de coordonare, referitoare la resursele umane și la alocarea financiară, și care includ norme distincte privind beneficiile și responsabilitățile sectorului privat, pentru garantarea participării lor, fără întârzieri nejustificate, prevăd proceduri cuprinzătoare de gestionare a riscurilor și protejează mediul de reglementare;

6.  constată că numai un leadership combinat și asumarea pe plan politic din partea instituțiilor Uniunii și a statelor membre va permite un nivel ridicat de securitate a rețelelor și a informațiilor în cadrul Uniunii, contribuind astfel la funcționarea sigură și armonioasă a pieței unice;

7.  subliniază că politica de securitate cibernetică a Uniunii ar trebui să ofere un mediu digital sigur și fiabil bazat pe protecția și conservarea libertăților și pe respectarea drepturilor fundamentale online, și prevăzut să le garanteze, astfel cum prevede Carta UE și articolul 16 din TFUE, în special dreptul la protecția vieții private și a datelor; consideră că o atenție deosebită ar trebui acordată protecției online a copiilor;

8.  invită statele membre și Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a prezenta programe de formare ce vizează promovarea și îmbunătățirea gradului de conștientizare, abilități și educație în rândul cetățenilor europeni, în special cu privire la securitatea personală, ca parte a unui program de alfabetizare digitală de la o vârstă fragedă; salută inițiativa de a organiza o Lună europeană a securității cibernetice, cu sprijinul ENISA și în colaborare cu autoritățile publice și sectorul privat, cu scopul de a îmbunătăți gradul de conștientizare cu privire la sfidările pe care le reprezintă protejarea sistemelor de rețele și informații;

9.  consideră că instruirea privind securitatea cibernetică crește conștientizarea societății europene cu privire la amenințările cibernetice, încurajând, astfel, utilizarea responsabilă a spațiului cibernetic, și ajută la creșterea disponibilității aptitudinilor în domeniul cibernetic; recunoaște rolul cheie al Europol și al noului său Centru european de combatere a criminalității informatice (EC3), precum și al ENISA și al Eurojust, în furnizarea de activități de formare la nivelul UE privind utilizarea instrumentelor de cooperare judiciară internațională și de aplicare a legii referitoare la diferite aspecte ale criminalității informatice;

10.  reiterează necesitatea de a oferi consultanță tehnică și informații juridice, precum și pentru a înființa programe privind prevenirea și combaterea criminalității informatice; încurajează formarea de ingineri ciberneticieni specializați în protejarea infrastructurii critice și a sistemelor de informații, precum și de operatori de sisteme de control al transporturilor și de centre de gestionare a traficului; subliniază necesitatea stringentă de a introduce mecanisme regulate de formare în materie de securitate cibernetică pentru personalul din sectorul public la toate nivelurile;

11.  reiterează apelul său la prudență în aplicarea restricțiilor privind capacitatea cetățenilor de a face uz de instrumentele de tehnologie a comunicării și informației și subliniază că statele membre ar trebui să urmărească să nu pună niciodată în pericol drepturile și libertățile cetățenilor atunci când elaborează răspunsuri la amenințări și atacuri cibernetice, și ar trebui să dispună de mijloace legislative adecvate pentru a distinge între incidente cibernetice civile și militare;

12.  consideră că implicarea în materie de reglementare în domeniul securității cibernetice ar trebui să fie orientată spre risc, axată pe infrastructura critică, a cărei bună funcționare este de un interes public major, și ar trebui să se bazeze pe eforturile existente, bazate pe piață, ale sectorului pentru a asigura rezistența rețelelor; subliniază rolul crucial al cooperării la nivel operațional în promovarea unui schimb mai eficient de informații între autoritățile publice și sectorul privat privind amenințările cibernetice - la nivelul Uniunii, la nivel național precum și cu partenerii strategici ai Uniunii - cu scopul de a asigura securitatea rețelelor și a informațiilor, prin generarea de încredere reciprocă, valoare și angajament, și de a face schimb de experiență; consideră că parteneriatele public-private ar trebui să se bazeze pe neutralitatea rețelelor și a tehnologiilor și ar trebui să se concentreze pe eforturile de a aborda problemele care au un impact mare la nivelul publicului; invită Comisia să încurajeze toți operatorii de pe piață implicați să fie mai vigilenți și mai cooperanți pentru a proteja alți operatori de la a provoca daune serviciilor lor;

13.  recunoaște că detectarea și notificarea incidentelor de securitate cibernetică sunt vitale pentru promovarea rezistenței cibernetice în Uniune; consideră că ar trebui să existe cerințe proporționale și necesare de informare pentru a permite notificarea incidentelor care implică încălcări semnificative de securitate autorităților naționale competente, permițând, astfel, o mai bună monitorizare a incidentelor legate de criminalitatea informatică și facilitarea eforturilor de sensibilizare la toate nivelurile;

14.  încurajează Comisia și alți actori să instituie politici de securitate cibernetică și de rezistență cibernetică ce includ stimulente economice pentru a promova niveluri ridicate de securitate și rezistență cibernetice;

Rezistența cibernetică

15.  observă că diferite sectoare și state membre au niveluri diferite de capacități și competențe și că acest lucru împiedică dezvoltarea cooperării bazate pe încredere și subminează funcționarea pieței unice;

16.  consideră că cerințele pentru întreprinderile mici și mijlocii ar trebui să urmeze o abordare proporțională și bazată pe risc;

17.  insistă asupra dezvoltării rezistenței cibernetice în cazul infrastructurilor critice și reamintește că acordurile viitoare de punere în aplicare a clauzei de solidaritate (articolul 222 din TFUE) ar trebui să ia în considerare riscul de atac cibernetic împotriva unui stat membru; invită Comisia și Înaltul Reprezentant să ia în considerare acest risc în rapoartele lor comune de evaluare integrată a riscurilor și amenințărilor ce urmează a fi emise începând cu 2015;

18.  subliniază că, pentru a garanta integritatea, disponibilitatea și confidențialitatea serviciilor critice, în special, identificarea și clasificarea infrastructurii critice trebuie să fie pusă la zi și trebuie stabilite cerințele minime de securitate necesare pentru sistemele lor de informații și rețele;

19.  recunoaște că propunerea de directivă privind măsuri de asigurare a unui nivel ridicat de securitate a rețelelor și informației în Uniune prevede astfel de cerințe minime de securitate pentru furnizorii de servicii pentru societatea informațională și pentru operatorii infrastructurilor vitale;

20.  invită statele membre și Uniunea să instituie cadre adecvate pentru schimburi de informații rapide, în ambele sensuri, care vor asigura anonimatul pentru sectorul privat și vor actualiza în mod constant sectorul public, și, dacă este necesar, vor oferi asistență sectorului privat;

21.  salută ideea Comisiei de a crea o cultură de gestionare a riscului în ceea ce privește securitatea cibernetică și îndeamnă statele membre și instituțiile Uniunii să includă cu rapiditate gestionarea crizelor cibernetice în planurile lor de gestionare a crizelor și analizele lor de risc; solicită, de asemenea, guvernelor statelor membre și Comisiei să încurajeze actorii din sectorul privat să includă gestionarea crizelor cibernetice în planurile lor de gestionare și analizele lor de risc, și să-și instruiască personalul în securitatea cibernetică;

22.  invită toate statele membre și instituțiile Uniunii să instituie o rețea de echipe de intervenție în caz de urgențe informatice (CERT), care să funcționeze 24 de ore din 24, șapte zile din șapte; subliniază că echipele CERT naționale ar trebui să facă parte dintr-o rețea eficientă, în cadrul căreia să se facă schimb de informații relevante, în conformitate cu standardele necesare de încredere și confidențialitate; constată că inițiativele umbrelă ce reunesc CERT și alte organisme relevante de securitate pot servi drept instrumente utile în dezvoltarea încrederii într-un context transfrontalier și trans-sectorial; recunoaște importanța cooperării eficiente dintre CERT și agențiile de aplicare a legii în lupta împotriva criminalității informatice;

23.  sprijină ENISA în exercitarea atribuțiilor sale cu privire la securitatea rețelelor și informațiilor, în special prin îndrumarea și consilierea statele membre, precum și prin încurajarea schimbului de bune practici și dezvoltare a unui mediu de încredere;

24.  subliniază necesitatea ca sectorul să pună în aplicare cerințe de performanță adecvate pentru securitatea cibernetică a întregului lanț de valoare pentru produsele TIC utilizate în rețelele de transport și sistemele de informații, să elaboreze o gestionare adecvată a riscurilor, să adopte standarde și soluții de securitate și să elaboreze cele mai bune practici și schimburi de informații, cu scopul de a asigura sisteme de transport sigure din punct de vedere cibernetic;

Resursele industriale și tehnologice

25.  consideră că asigurarea unui nivel ridicat de securitate a rețelelor și informațiilor joacă un rol central în creșterea competitivității furnizorilor și utilizatorilor de soluții de securitate în Uniune; consideră că, deși industria de securitate IT din Uniune dispune de un important potențial neexploatat, utilizatorii privați, publici și din mediul de afaceri sunt adesea neinformați cu privire la costurile și beneficiile pe care le reprezintă investițiile în securitatea cibernetică și, prin urmare, rămân vulnerabili la amenințări cibernetice dăunătoare; subliniază că punerea în aplicare a CERT este un factor relevant în acest sens;

26.  consideră că o sursă solidă de soluții de securitate cibernetică, precum și o cerere solidă de astfel de soluții, necesită investiții adecvate în resurse academice, de cercetare și dezvoltare (R&D), precum și în consolidarea cunoștințelor și capacităților de către autoritățile naționale implicate în domeniul TIC, în scopul promovării inovării și a unei conștientizări suficiente despre riscurile legate de securitatea rețelelor și informațiilor, ceea ce duce către un sector european consolidat de securitate;

27.  solicită instituțiilor Uniunii și statelor membre să ia măsurile necesare pentru a institui o „piață unică de securitate cibernetică”, în care utilizatorii și furnizorii sunt în măsură să utilizeze în cel mai bun mod inovațiile, sinergiile și experiența combinate disponibile, ceea ce permite intrarea IMM-urilor;

28.  încurajează statele membre să ia în considerare realizarea de investiții comune în sectorul european al securității cibernetice, în același mod cum s-a întâmplat și în alte sectoare, cum ar fi cel al aviației;

Criminalitatea informatică

29.  consideră că activitățile infracționale în spațiul cibernetic pot fi la fel de dăunătoare pentru bunăstarea societăților ca și infracțiunile din lumea fizică, și că aceste forme de criminalitate deseori se susțin reciproc, după cum se poate observa, de exemplu, în exploatarea sexuală a copiilor și în criminalitatea organizată și spălarea de bani;

30.  constată că există, în unele cazuri, o legătură între activitățile comerciale legitime și cele ilegale; subliniază importanța legăturii, facilitată de internet, dintre finanțarea terorismului și criminalitatea gravă organizată; subliniază că publicul trebuie să fie conștientizat de gravitatea faptului de a deveni implicat în criminalitatea informatică , precum și de posibilitatea ca ceea ce la prima vedere poate părea a fi o infracțiune „acceptabilă din punct de vedere social”- cum ar fi descărcarea ilegală de filme - generează de multe ori sume mari de bani pentru grupurile criminalității internaționale;

31.  este de acord cu Comisia că aceleași norme și principii care se aplică offline se aplică și online și, prin urmare, că combaterea criminalității informatice trebuie intensificată cu legislație și capacități operaționale actualizate la zi;

32.  consideră că, având în vedere caracterul fără granițe al criminalității informatice, eforturile comune depuse, precum și experiența oferită la nivelul Uniunii, peste nivelul statelor membre, sunt deosebit de importante, și că Eurojust , EC3 al Europol, CERT, precum și universitățile și centrele de cercetare trebuie, prin urmare, să fie prevăzute cu resurse și capacități adecvate pentru a funcționa corespunzător în calitate de centre de cunoștințe specializate, cooperare și schimburi de informații;

33.  salută cu fermitate înființarea EC3 din cadrul Europol, și încurajează dezvoltarea viitoare a acestei agenții și rolul său esențial în coordonarea în timp util și eficient a schimbului transfrontalier de informații și cunoștințe specializate în sprijinul prevenirii, detectării și investigării criminalității informatice;

34.  invită statele membre să se asigure că cetățenii pot accesa cu ușurință informații cu privire la amenințări cibernetice și modul în care să le combată; consideră că o astfel de îndrumare ar trebui să includă informații cu privire la modul în care utilizatorii își pot proteja viața privată pe internet, cum să detecteze și să informeze despre cazurile de manipulare psihologică (grooming), cum să instaleze software și firewall-uri, cum să gestioneze parolele și să detecteze o identificare falsă (phishing), cazuri de ademenire (pharming) și alte atacuri;

35.  insistă că statele membre care încă nu au ratificat Convenția din Budapesta a Consiliului Europei privind criminalitatea informatică ar trebui să o facă fără întârzieri nejustificate; salută reflexiile Consiliului Europei privind nevoia de a actualiza convenția în lumina progreselor tehnologice pentru a garanta că aceasta va continua să combată criminalitatea informatică în mod eficace și solicită Comisiei și statelor membre să participe la această dezbatere; încurajează eforturile de promovare a ratificării convenției în cadrul altor țări și solicită Comisiei să o promoveze de o manieră activă în exteriorul Uniunii;

Apărarea cibernetică

36.  subliniază faptul că provocările, amenințările și atacurile cibernetice pun în pericol apărarea și interesele naționale în materie de securitate ale statelor membre, iar strategiile civile și militare de protejare a infrastructurii critice ar trebui să fie ambele optimizate prin eforturi de asigurare a unor sinergii;

37.  solicită statelor membre, prin urmare, să-și intensifice cooperarea cu Agenția Europeană de Apărare (AEA) în vederea elaborării unor propuneri și inițiative pentru capabilități de apărare cibernetică, care să pornească de la inițiativele și proiectele recente; subliniază nevoia de a multiplica activitățile de cercetare și dezvoltare, inclusiv prin punerea în comun și partajarea resurselor;

38.  reiterează faptul că o strategie cuprinzătoare a UE în materie de securitate cibernetică ar trebui să țină cont de valoarea adăugată a agențiilor și organelor existente, precum și de bunele practici descoperite în cadrul statelor membre care au introdus deja propriile strategii naționale privind securitatea cibernetică;

39.  solicită VP/ÎR să includă gestionarea crizelor cibernetice în planurile de gestionare a crizelor și subliniază nevoia ca statele membre, în cooperare cu AEA, să dezvolte planuri de protejare a misiunilor și operațiunilor PSAC de atacurile cibernetice; solicită acestora să creeze împreună o forță europeană de apărare cibernetică;

40.  subliniază buna cooperare practică cu NATO în domeniul securității cibernetice și nevoia de a intensifica această cooperare, în special printr-o mai bună colaborare în domeniul planificării, tehnologiei, formării și echipamentelor;

41.  solicită Uniunii să depună eforturi pentru a practica schimburi cu partenerii internaționali, inclusiv cu NATO, a identifica domenii de cooperare, a evita dublarea activităților și a asigura completarea acestora, acolo unde acest lucru este posibil;

Politica internațională

42.  consideră că dialogul și cooperarea la nivel internațional joacă un rol esențial pentru crearea încrederii și asigurarea transparenței, precum și pentru promovarea unui nivel ridicat de colaborare în rețea și de schimb de informații la nivel global; prin urmare, solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă crearea unei echipe diplomatice în domeniul cibernetic, ale cărei responsabilități ar include promovarea dialogului cu țările și organizațiile cu convingeri similare; solicită participarea mai activă a UE în diversele conferințe la nivel înalt privind securitatea cibernetică;

43.  consideră că trebuie să se asigure echilibrul între obiectivele concurente privind transferurile transfrontaliere ale datelor, respectiv protecția datelor și securitatea cibernetică, respectând obligațiile internaționale ale Uniunii, în special în temeiul GATS;

44.  solicită VP/ÎR să integreze dimensiunea securității cibernetice în acțiunile externe ale UE, în special în privința țărilor terțe, pentru a intensifica cooperarea și schimbul de experiență și de informații cu privire la modalitățile de gestionare a securității cibernetice;

45.  solicită Uniunii să depună eforturi pentru a practica schimburi cu partenerii internaționali pentru a identifica domenii de cooperare, a evita dublarea activităților și asigura completarea acestora, acolo unde acest lucru este posibil; solicită VP/ÎR și Comisiei să fie proactivi în cadrul organizațiilor internaționale și să coordoneze pozițiile statelor membre cu privire la modalitățile de promovare a soluțiilor și politicilor în domeniul cibernetic de o manieră efectivă;

46.  consideră că ar trebui să se depună eforturi pentru a garanta aplicarea în ciberspațiu a instrumentelor juridice internaționale, în special a Convenției Consiliului Europei privind criminalitatea informatică; prin urmare, consideră că nu este nevoie în prezent să se creeze noi instrumente juridice la nivel internațional; totuși, salută cooperarea internațională în domeniul creării de norme comportamentale pentru ciberspațiu, care să sprijine statul de drept în ciberspațiu; consideră că ar trebui să se analizeze posibilitatea de a actualiza instrumentele juridice existente pentru a reflecta progresele tehnologice; consideră că problemele de ordin jurisdicțional necesită o discuție aprofundată privind cooperarea juridică și urmărirea judiciară în cazul infracțiunilor transnaționale;

47.  consideră că, în primul rând, Uniunea Europeană și SUA ar trebui să poată apela la grupul de lucru UE-SUA privind securitatea cibernetică și criminalitatea informatică pentru a face schimb, dacă este cazul, de cele mai bune practici în materie de politici privind securitatea cibernetică;; ia act, în acest context, de faptul că domeniile legate de securitatea cibernetică, cum ar fi serviciile care depind de funcționarea în condiții de siguranță a rețelelor și a sistemelor de informare, vor fi incluse pe ordinea de zi a viitoarelor negocieri privind parteneriatul transatlantic privind comerțul și investițiile (TTIP), care urmează să fie încheiat într-un mod care să garanteze suveranitatea UE și independența instituțiilor sale;

48.  consideră că competențele în domeniul securității cibernetice și capacitatea de a preveni, detecta și contracara în mod eficient amenințările și atacurile rău-intenționate nu sunt dezvoltate în mod egal pe glob; subliniază că eforturile de creștere a rezistenței cibernetice și de combatere a amenințărilor cibernetice nu trebuie să fie limitate la partenerii cu convingeri similare, ci ar trebui, de asemenea, să includă regiunile cu capacități, infrastructură tehnică și cadre juridice mai puțin dezvoltate; consideră că coordonarea CERT este de importanță crucială în domeniu; solicită Comisiei să faciliteze - și, dacă este necesar, să asiste - eforturile țărilor terțe de construire a unor capabilități proprii în materie de securitate cibernetică, folosind mijloacele potrivite;

Punere în aplicare

49.  solicită redactarea unor evaluări periodice ale eficacității strategiilor naționale în materie de securitate cibernetică la cel mai înalt nivel politic, pentru a asigura adaptarea la noile amenințări globale și pentru a garanta același nivel de securitate cibernetică în state membre diferite;

50.  solicită Comisiei să elaboreze o foaie de parcurs clară care să stabilească termenele pentru realizarea obiectivelor la nivelul Uniunii în cadrul strategiei privind securitatea cibernetică, precum și pentru evaluarea acestora; invită statele membre să cadă de acord asupra unui calendar similar pentru activitățile naționale întreprinse în cadrul acestei strategii;

51.  solicită redactarea unor rapoarte periodice - din partea Comisiei, a statelor membre, a Europol și a nou-createlor EC3, Eurojust și ENISA - care să analizeze progresele înregistrate privind realizarea obiectivelor stabilite în strategia privind securitatea cibernetică, inclusiv indicatori de performanță-cheie care să măsoare progresele înregistrate în ceea ce privește punerea ei în aplicare;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Europol, Eurojust și Consiliului Europei.

(1) JO L 218, 14.8.2013, p. 8.
(2) JO L 345, 23.12.2008, p. 75.
(3) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.
(4) JO C 115, 4.5.2010, p. 1.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0207.
(6) JO L 149, 2.6.2001, p. 1.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0237.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0468.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2012)0457.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2013)0103.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.


Agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă
PDF 301kWORD 29k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă: este timpul să accelerăm (2013/2593(RSP))
P7_TA(2013)0377B7-0385/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012 intitulată „Agenda digitală pentru Europa – promovarea digitală a creșterii în Europa” (COM(2012)0784),

–  având în vedere întrebările adresate Comisiei și Consiliului privind „Agenda digitală pentru creșterea economică, mobilitatea și ocuparea forței de muncă: este timpul să accelerăm”(O–000085 – B7–0219/2013 și O–000086 – B7–0220/2013),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii(1),

–  având în vedere Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2012 de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio(2),

–  având în vedere negocierile în curs de desfășurare privind mecanismul Conectarea Europei și, în special, propunerea modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind o serie de orientări pentru rețelele de telecomunicații transeuropene și de abrogare a Deciziei 1336/97/CE (COM(2013)0329),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2012 intitulată „Valorificarea cloud computingului în Europa” (COM(2012)0529),

–  având în vedere propunerea din 25 ianuarie 2012 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor) (COM(2012)0011),

–  având în vedere propunerea din 19 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2010 intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Consiliul European intenționează să adopte concluziile privind Agenda digitală pentru Europa la reuniunea sa din 24-25 octombrie 2013;

B.  întrucât obiectivul primar al Agendei digitale pentru Europa adoptată în 2010 trebuie să fie reducerea inegalităților dintre statele membre, în special în ceea ce privește accesul la infrastructura în bandă largă și foarte largă, fixă și mobilă;

C.  întrucât tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) sunt esențiale pentru societatea digitală și asigură în prezent aproximativ 20 % din creșterea anuală a productivității în UE și 4,5 % din PIB-ul acesteia și generează 25 % dintre investițiile private în cercetare și dezvoltare în UE, constituind în mod potențial un contribuabil extraordinar la creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

D.  întrucât valorizarea potențialului economiei digitale în UE ar avea un efect multiplicator ridicat asupra economiei, conducând la o creștere economică ridicată și la crearea mai multor locuri de muncă; întrucât deblocarea acestui potențial reprezintă, prin urmare, una dintre cele mai importante reforme pentru creșterea economică și competitivitate, cu scopul de a ajuta UE să iasă din criza actuală;

E.  întrucât se estimează că, până în 2020, 50 de miliarde de dispozitive vor fi conectate la internet și se preconizează că traficul de date la nivel mondial va crește de 15 ori până la sfârșitul anului 2017; întrucât, pentru ca UE să atingă un nivel mai ridicat de creștere, competitivitate și productivitate, această creștere exponențială a traficului în bandă largă va avea nevoie de politici ambițioase la nivelul Uniunii și al statelor membre pentru a crește capacitatea atât pentru rețelele fixe, cât și pentru cele mobile;

F.  întrucât obiectivele actualei agende digitale au fost depășite de viteza evoluțiilor din alte continente și, prin urmare, nu mai sunt suficient de ambițioase pentru a garanta că UE va fi lider mondial în telecomunicații până în 2020;

G.  întrucât Parlamentul și Consiliul așteaptă în continuare propunerile Comisiei cu privire la neutralitatea internetului și serviciul universal,

1.  subliniază că agenda digitală și finalizarea pieței unice digitale trebuie să fie elemente centrale ale eforturilor depuse de UE pentru a genera creștere economică și pentru a ieși din criză; consideră că liderii politici, atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național, trebuie să elimine barierele existente din calea pieței unice digitale pentru a crea locuri de muncă și creștere economică în UE; reamintește că economia digitală crește de șapte ori mai repede decât rata restului economiei și ia act de faptul că finalizarea pieței unice digitale a UE ar putea contribui anual cu 110 miliarde de euro;

2.  subliniază faptul că UE se confruntă cu presiuni multiple și simultane asupra creșterii PIB, într-o perioadă în care posibilitatea stimulării creșterii din fonduri publice este limitată de nivelurile ridicate de îndatorare și deficit și solicită instituțiilor UE și statelor membre să mobilizeze toate mecanismele de creștere disponibile; ia act de faptul că TIC este o tehnologie transformațională esențială în toate sectoarele economiei, având o relevanță specială în domenii precum sănătatea, energia, serviciile publice și educația;

O Europă fără roaming în 2015

3.  regretă faptul că piața telecomunicațiilor este încă fragmentată în diverse piețe naționale, cu frontiere artificiale și nu poate fi considerată ca o piață economică unică, în cadrul căreia este încurajată concurența;

4.  subliniază faptul că analiștii care urmăresc acest sector au indicat că, în numeroase cazuri, roamingul constituie 10 % din veniturile operatorilor din UE și ia act de faptul că ultimele analize ale Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice arată că, în medie, sectorul și consumatorii plătesc dublu prețul apelurilor în roaming pe care operatorii trebuie să le plătească pe piața angro;

5.  regretă că aceste marje de profit excesive în domeniul roamingului majorează costurile mobilității în UE; subliniază faptul că acest lucru împiedică creșterea și prosperitatea, deoarece mobilitatea este unul dintre cei mai importanți factori pentru creșterea economică din UE;

6.  subliniază că eliminarea tarifelor de roaming este esențială pentru stimularea inovării, prin crearea unei piețe interne pentru mari produse și servicii inovatoare;

7.  consideră că o piață unică de telecomunicații nu există în prezent, printre altele din cauza diferențelor semnificative dintre prețurile naționale și de roaming; consideră, prin urmare, că măsurile structurale ar trebui să contribuie la crearea unei autentice piețe digitale interne, în care să fie încurajată competiția și în care să nu existe o diferențiere între tarifele naționale și cele de roaming, creând astfel o piață de telecomunicații mobile la nivelul întregii UE;

8.  reamintește Consiliului și Comisiei că, în conformitate cu agenda digitală pentru Europa, diferența dintre tarifele de roaming și cele naționale ar trebui să se apropie de zero până în 2015 și că obiectivul Regulamentului (UE) nr. 531/2012 este de a realiza o piață internă pentru serviciile de comunicații mobile și, în ultimă instanță, de a elimina diferențierea dintre tarifele naționale și cele de roaming;

9.  consideră că măsurile de finalizare a pieței digitale unice ar trebui să aibă, prin urmare, drept rezultat recuperarea decalajului dintre tarifele de roaming și cele naționale până în 2015, ceea ce va avea drept consecință o UE fără roaming (pentru apeluri, sms și date);

10.  reamintește că noile oferte ale operatorilor de telecomunicații ar trebui să fie favorabile utilizatorilor și transparente, evitându-se astfel crearea unor noi bariere ascunse în sectorul telecomunicațiilor;

11.  reamintește că Comisia urmează să revizuiască funcționarea Regulamentului (UE) nr. 531/2012 și să evalueze competitivitatea pieței de roaming, măsura în care consumatorii au beneficiat de reduceri reale ale prețului serviciilor de roaming, precum și diferența dintre tarifele de roaming și cele naționale, inclusiv disponibilitatea ofertelor care asigură un tarif unic pentru servicii naționale și de roaming;

12.  reamintește că o veritabilă piață unică digitală nu va fi creată doar prin eliminarea tarifelor de roaming; insistă asupra faptului că această măsură trebuie văzută ca o parte a unei strategii europene globale în domeniul digitalului, care acordă o atenție deosebită dezvoltării infrastructurilor și accesibilității în vederea promovării menținerii și creării locurilor de muncă în acest domeniu;

13.  salută anunțul Comisiei privind propunerea unui pachet legislativ în vederea soluționării obstacolelor rămase în calea funcționării pieței unice digitale a UE; invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului potențialului de creștere în sectorul telecomunicațiilor prin realizarea unei piețe unice digitale în UE;

Infrastructură și mobilitate

14.  subliniază faptul că adoptarea benzii largi și a accesului la aceasta, comerțul electronic, includerea digitală, serviciile publice transfrontaliere și cercetarea și inovarea din agenda digitală pentru Europa trebuie să rămână o prioritate extinsă pentru ca UE să se bucure pe deplin de beneficiile societății digitale;

15.  reamintește că, în paralel cu nevoia de a îndepărta barierele din calea pieței unice digitale a UE, aceasta are ca prioritate absolută investițiile într-o infrastructură optimă, foarte rapidă, de internet în bandă largă pentru a valorifica pe deplin potențialul economiei digitale;

16.  subliniază că, pentru ca UE să găzduiască revoluția digitală și să își recâștige poziția sa de lider mondial, sunt necesare obiective ambițioase și progresiste pentru 2020; un obiectiv progresist al agendei digitale revizuite ar trebui să fie conectarea tuturor gospodăriilor europene la conexiuni în bandă largă care asigură 100 megabiți/secundă, iar 50 % dintre gospodării să aibă abonamente de minimum 1 gigabit/secundă; ia act de faptul că Comisia pentru industrie, cercetare și energie și-a arătat deja sprijinul pentru astfel de obiective ambițioase în cadrul raportului privind orientări pentru rețele de telecomunicații transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1336/97/CE;

17.  regretă profund faptul că multe state membre nu s-au încadrat în termenul de 1 ianuarie 2013 pentru alocarea spectrului „dividendului digital” în banda de 800 MHz pentru servicii mobile în bandă largă, așa cum prevedea programul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio; subliniază că această întârziere a împiedicat implementarea rețelelor 4G în UE și, prin urmare, invită statele membre să întreprindă demersurile necesare pentru a se asigura că banda de 800 MHz devine disponibilă pentru serviciile mobile în bandă largă și invită Comisia să își exercite pe deplin competențele sale pentru a garanta o implementare rapidă;

18.  constată că obiectivele stabilite în agenda digitală cu privire la disponibilitatea benzii largi probabil nu vor fi îndeplinite; are convingerea că, prin urmare, competitivitatea UE la nivel mondial va fi și mai afectată în lipsa unor investiții majore în viitoarele rețele; consideră că, în contextul Actului privind piața unică, Comisia Europeană ar trebui să prezinte, de asemenea, o revizuire vastă a cadrului legislativ pentru piața telecomunicațiilor, pentru a stimula astfel investițiile în rețelele fixe și mobile;

19.  consideră că nu ar trebui subminat rolul concurenței în stimularea investițiilor în noile infrastructuri digitale în beneficiul creșterii economice; consideră că este esențial ca Comisia să garanteze un cadru de reglementare care să permită tuturor actorilor de pe piață să investească într-o infrastructură digitală inovatoare; consideră că, în acest scop, noile norme privind definirea prețurilor de acces eficient la rețelele de acces de nouă generație (NGA) ar trebui să reflecte procesele de concurență subiacente din fiecare stat membru, respectând prerogativele autorităților naționale de reglementare; în acest sens, consideră că autoritățile naționale de reglementare ar trebui să colaboreze pentru a îndeplini obiective comune, de exemplu, cele ale agendei digitale, bazându-se pe cunoștințele lor cele mai bune și pe expertiza în domeniu privind piețele lor naționale corespunzătoare;

20.  solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru efectuarea unei revizuiri fundamentale a cadrului de reglementare a comunicațiilor electronice;

21.  subliniază importanța finalizării unor acțiuni-cheie anunțate în agenda digitală pentru Europa, cu accent special pe infrastructura și serviciile solide, fiabile, precum și pe regimul de protecție a datelor;

22.  reamintește Comisiei să efectueze o evaluare și revizuire a Directivei societății de informații (2001/29/CE(4)) pentru a asigura previzibilitatea, mobilitatea și flexibilitatea pe piața digitală unică a UE, astfel cum s-a solicitat în rezoluția Parlamentului European din 11 decembrie 2012 privind o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE(5);

TIC pentru încadrarea în muncă a tinerilor

23.  subliniază că, pentru a realiza o piață unică digitală complet operațională, este nevoie de eforturi coordonate pentru a garanta că toți cetățenii, indiferent de loc, au acces la internet și dispun de competențele necesare pentru a-l utiliza;

24.  salută lansarea în martie 2013 a Marii coaliții pentru locurile de muncă digitale, deschisă tuturor părților interesate; invită Comisia Europene să facă de urgență operațională marea coaliție, să reproducă la nivelul statelor membre această inițiativă și să acorde participanților acces preferențial la fondurile Uniunii în vederea sprijinirii acțiunilor lor;

25.  subliniază că șomajul, inclusiv șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată, a atins un nivel inacceptabil în UE, iar acesta este posibil să rămână ridicat în viitorul apropiat și că sunt necesare măsuri hotărâtoare și urgente la toate nivelurile politice;

26.  ia act de faptul că, în prezent, în Europa există peste patru milioane de lucrători în domeniul TIC și, cifră care crește anual cu 3 %, și că, până în 2015, potrivit Comisiei, între 700 000 și un milion de locuri de muncă în domeniul TIC de înaltă calitate nu vor fi ocupate, în ciuda crizei; subliniază că dezvoltarea competențelor digitale și educația digitală pot, în consecință, să fie de maximă importanță în vederea soluționării ratei în creștere a șomajului, în special în rândul tinerilor;

27.  salută adoptarea la nivelul Uniunii a programelor „garanție pentru tineret”, pentru a se asigura că toți tinerii europeni primesc oferte de muncă de calitate, educație și formare suplimentare, programe de ucenicie sau stagii în termen de patru luni de la terminarea școlii sau din momentul în care devin șomeri; ia act de faptul că suma de șase miliarde de EUR alocată pentru inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, în cadrul financiar multianual viitor (CFM), este totuși, în mod evident, insuficientă pentru a permite abordarea dimensiunilor acestei probleme; invită Comisia Europeană și statele membre să maximizeze eficacitatea acestor măsuri, acordând prioritate dobândirii de competențe digitale; subliniază că, în cadrul programelor de formare profesională, competențele digitale ar trebui să fie o componentă indispensabilă pentru a se asigura că noile generații, precum și cele actuale încadrate în câmpul muncii pot dobândi competențele necesare;

TIC pentru IMM-uri

28.  reamintește că rolul internetului, ca platformă care permite oricărui cetățean să lanseze un serviciu sau un produs inovator destinat oricărui alt cetățean, creând astfel locuri de muncă și IMM-uri, pe lângă rolul său de platformă pentru comunicarea socială, este principiul de bază al pieței digitale unice;

29.  subliniază faptul că IMM-urile stau la baza economiei UE și că sunt necesare mai multe acțiuni de promovare a competitivității mondiale a IMM-urilor din UE și de creare a unui mediu optim pentru adoptarea unor noi evoluții tehnologice promițătoare, cu un impact puternic asupra competitivității întreprinderilor din UE, cum ar fi cloud computing;

30.  ia act de faptul că tot mai mulți europeni, în special tineri, aleg în prezent ca alternativă de carieră să devină întreprinzători, motivați de oportunitățile fără precedent create de platformele web, cloud și mobile, de rețelele de socializare și de fluxurile enorme de date; invită Comisia și statele membre să solicită Comisiei și statelor membre să implementeze un mediu mai favorabil întreprinderilor, facilitând accesul la finanțare („autorizație de eșec”), la piețe, la rețele și la competențe, care trebuie încurajat prin regimuri de împărțire a riscurilor, capital de risc, regim fiscal avantajos și evenimente care urmăresc stabilirea de contacte;

Digitalizarea sectorului public

31.  subliniază că digitalizarea sectorului public ar trebui să se numere printre primele demersuri viitoare prevăzute în agenda digitală, întrucât, în plus față de reducerea costurilor administrațiilor publice și de eficientizarea serviciilor furnizate cetățenilor, efectul sectorului digital de stimulare a tuturor sectoarelor economiei ar fi foarte benefic;

32.  regretă că se urmăresc strategii naționale în materie de cloud computing în detrimentul unei strategii europene ambițioase și eficace; invită Comisia Europeană să își consolideze propunerile și să caute mijloace care să fie suficient de eficace pentru a permite Uniunii Europene să preia conducerea în materie de standardizare;

33.  subliniază că o administrație publică modernă este un factor esențial de sprijinire a conceperii și realizării de politici care promovează locurile de muncă, creșterea economică și competitivitatea; subliniază că potențialul TIC ar trebui valorificat pentru a realiza un sector public cu performanțe mai bune și mai eficient, în același timp reducând povara administrativă; ia act de faptul că TIC poate să stimuleze reforma în domeniul colectării impozitelor și al sistemului de asistență medicală, să reducă întârzierile plăților către furnizori și să îmbunătățească eficiența sistemelor judiciare; consideră, în special, că furnizarea asistenței medicale poate fi revoluționată, oferind pacienților și specialiștilor din domeniu servicii mai eficiente din punct de vedere al costurilor și personalizate;

34.  invită Comisia și statele membre să accelereze lucrările parteneriatului european pentru cloud;

Finanțarea TIC: CFM

35.  regretă că suma de 9,2 miliarde de euro propusă de Comisie pentru investiții în TIC în cadrul mecanismului Conectarea Europei (MCE) pentru perioada 2014-2020 va fi drastic redusă; subliniază faptul că, datorită noilor circumstanțe financiare, investițiile în rețelele de bandă largă, finanțate prin Fondurile Structurale și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, sunt mai importante ca niciodată și ar trebui să crească pentru perioada de programare 2007-2013;

36.  subliniază că este nevoie de o mai bună direcționare a fondurilor UE pentru investițiile în TIC și că finanțarea TIC în următorul CFM ar trebui să fie proporțională cu greutatea și impactul economic al acestui sector; solicită să se acorde o mai mare prioritate proporției cheltuielilor legate de TIC în CFM general, comparativ cu perioada 2007-2013;

o
o   o

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 172, 30.6.2012, p. 10.
(2) JO L 81, 21.3.2012, p. 7.
(3) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45.
(4) JO L 167, 22.6.2001, p. 10.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.


Situația din Siria
PDF 203kWORD 22k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația din Siria (2013/2819(RSP))
P7_TA(2013)0378RC-B7-0413/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Siria din 23 ianuarie, 18 februarie, 11 martie, 22 aprilie, 27 mai, 24 iunie, 9 iulie și 22 iulie 2013, având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 februarie 2013 referitoare la Siria,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton, din 21 august 2013 referitoare la cele mai recente rapoarte privind utilizarea armelor chimice la Damasc, din 23 august 2013 referitoare la marea urgență cu care se impune o soluționare politică a conflictului sirian (reflectând poziția convenită de UE cu privire la Siria din 7 septembrie 2013) și din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de a pune armele chimice ale Siriei sub control internațional,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea, Protocolul de la Geneva (la Convenția de la Haga) privind interzicerea utilizării gazului asfixiant, otrăvitor sau a altor tipuri de gaz și a mijloacelor bacteriologice de purtare a războiului, semnat la Geneva la 17 iunie 1925, precum și standardele stabilite în Convenția privind armele chimice,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit Organizației Națiunilor Unite, de la începutul represiunii violente a protestatarilor pașnici din Siria, în martie 2011, au fost ucise peste 100 000 de persoane, majoritatea civili; întrucât, potrivit Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare al ONU (OCHA), 4,25 milioane de persoane sunt strămutate în interior și există peste 2 milioane de refugiați sirieni, în principal în Turcia, Iordania, Liban, Egipt și Irak;

B.  întrucât la 21 august 2013 a fost comis un atac chimic pe scară largă la periferia Damascului, în cursul căruia au fost ucise sute de persoane, printre care multe femei și copii; întrucât atacul a constituit o încălcare flagrantă a legislației internaționale, o crimă de război și o crimă împotriva umanității; întrucât informațiile provenind din numeroase surse diferite confirmă existența unui astfel de atac și par să constituie dovezi clare conform cărora regimul sirian este răspunzător de aceste atacuri;

C.  întrucât guvernul Siriei a consimțit, la 25 august 2013, după patru zile de la atacul chimic, ca inspectorii ONU să poată vizita locul; întrucât Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, i-a solicitat insistent echipei de inspectori să-și prezinte constatările cât mai curând posibil; întrucât mandatul misiunii de inspecție a ONU este limitat la a stabili dacă au fost folosite arme chimice, fără a aborda problema celor răspunzători de această acțiune;

D.  întrucât, la 9 septembrie 2013, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon și, la 10 septembrie 2013, VP/ÎR Catherine Ashton au salutat propunerea de a transfera armele chimice ale regimului sirian către comunitatea internațională, în vederea distrugerii, propunere deja aprobată de Rusia, Iran și regimul sirian; întrucât dl Ban Ki-moon a afirmat că are în vedere să îndemne Consiliul de Securitate să ceară transferul imediat al acestor arme și al stocurilor de precursori chimici în locuri din Siria în care să poată fi stocate în siguranță și distruse;

1.  condamnă ferm uciderea în masă a civililor cu ajutorul armelor chimice la 21 august 2013 care, potrivit agențiilor de informații occidentale, a avut ca rezultat moartea a cel puțin 1 400 de persoane, printre care 400 de copii, luând act că surse diferite par să indice că regimul sirian este răspunzător de acest atac;

2.  relevă faptul că, confruntată cu folosirea revoltătoare a armelor chimice, comunitatea internațională nu poate rămâne fără reacție; subliniază că utilizarea dovedită a armelor chimice, în special împotriva civililor, constituie o încălcare flagrantă a legislației internaționale, o crimă de război și o crimă împotriva umanității care impune un răspuns unit, clar, ferm și punctual, fără a exclude eventuale măsuri de descurajare, pentru a indica în mod clar că astfel de crime nu sunt acceptabile și pentru a evita orice altă folosire a armelor chimice, în Siria sau oriunde în alte părți;

3.  salută poziția UE cu privire la Siria, convenită în cadrul reuniunii informale a miniștrilor de externe din UE din 7 septembrie 2013; subliniază că situația din Siria impune o abordare comună coerentă din partea statelor membre; cheamă UE și statele membre să continue discuțiile despre situația din Siria în cadrul Consiliului Afaceri Externe și să evalueze măsurile pe care UE le-ar putea adopta pentru a sprijini forțele democratice din cadrul opoziției siriene, să faciliteze dialogul și o abordare comună alături de alți membri ai comunității internaționale, precum și să acorde în continuare asistență umanitară populației din Siria și din țările învecinate; evidențiază faptul că UE ar trebui să depună eforturi îndeosebi pentru sensibilizarea tuturor actorilor relevanți și promovarea unui proces de aplanare a conflictului în întreaga regiune;

4.  solicită ONU să finalizeze urgent investigațiile de amploare cu privire la utilizarea armelor chimice în Siria; cere ca raportul echipei de inspecție să-i fie trimis cât mai curând posibil Consiliului de Securitate, astfel ca acesta să poată lua în discuție acțiunea de ucidere în masă din Siria pe baza concluziilor echipei de investigatori ai ONU și să stabilească măsurile care trebuie adoptate în consecință, pentru a răspunde folosirii armelor chimice în Siria și pentru a-i trage la răspundere pe cei răspunzători de aceasta;

5.  salută propunerea referitoare la punerea la dispoziția comunității internaționale a arsenalului sirian de arme chimice, în vederea distrugerii sale cât mai grabnice, în urma ultimatumului dat de comunitatea internațională, însoțită de o rezoluție cu efecte obligatorii a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care, în cazul că nu va fi respectată, ar putea fi impusă pe baza tuturor instrumentelor prevăzute în Carta Națiunilor Unite;

6.  consideră că comunitatea internațională ar trebui să ofere o soluție politică pentru Siria care să permită stoparea violenței, prevenirea utilizării în continuare a armelor chimice și să promoveze o tranziție democratică; solicită, în special, Rusiei și Chinei ca, în calitate de membri permanenți ai Consiliului de Securitate, să-și asume responsabilitățile și să faciliteze adoptarea unei poziții comune și realizarea unei soluții diplomatice la criza siriană, fără a exclude ca Adunarea Generală a ONU să-și asume preluarea acestei chestiuni în eventualitatea unui blocaj persistent în cadrul Consiliului de Securitate; este convins că o soluție de durată la actuala criză din Siria nu poate fi realizată decât printr-un proces politic integrator, sub conducere siriană, cu sprijin din partea comunității internaționale; sprijină în continuare, în acest spirit, eforturile UE și ale statelor ale membre, precum și ale Reprezentantului special comun al ONU - Ligii Arabe, Lakhdar Brahimi, urmărind realizarea unor progrese în cadrul Procesului de la Geneva și al Consiliului de Securitate; își reiterează apelul adresat Consiliului de Securitate de a prezenta situația din Siria Curții Penale Internaționale, în vederea unei investigații oficiale; își reiterează apelul adresat Președintelui Assad și regimului său de a părăsi puterea și de a pregăti calea către o tranziție democratică;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară care afectează în prezent Siria și la implicațiile acesteia asupra țărilor învecinate; îndeamnă UE și statele sale membre să își onoreze responsabilitățile în domeniul umanitar și să consolideze asistența acordată refugiaților din Siria; își reiterează apelul adresat tuturor țărilor de a-și îndeplini angajamentele asumate în cadrul Conferinței țărilor donatoare din Kuweit din 30 ianuarie 2013; cere tuturor părților implicate în conflict să faciliteze furnizarea ajutoarelor umanitare și a asistenței prin toate canalele posibile, inclusiv peste frontiere și liniile de conflict și să asigure siguranța întregului personal medical și a lucrătorilor umanitari;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.


Situația din Egipt
PDF 227kWORD 33k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația din Egipt (2013/2820(RSP))
P7_TA(2013)0379RC-B7-0411/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la recuperarea activelor de către țările Primăverii arabe aflate în tranziție(1),

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 februarie 2013 referitoare la Primăvara arabă,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 21 august și 22 iulie 2013 referitoare la Egipt,

–  având în vedere declarația comună privind Egiptul a Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy și a Președintelui Comisiei, José Manuel Barroso, din 18 august 2013,

–  având în vedere observațiile Înaltului Reprezentant Catherine Ashton în urma reuniunii extraordinare a Consiliului Afaceri Externe privind Egiptul din 21august 2013, declarațiile Înaltului Reprezentant privind situația și evoluțiile din Egipt din august și iulie 2013, precum și declarația comună a Înaltului Reprezentant și al Secretarului de stat al SUA, John Kerry din 7 august 2013,

–  având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2001 între UE și Egipt, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost consolidat prin Planul de acțiune din 2007, precum și raportul Comisiei din 20 martie 2013 privind progresele înregistrate în implementarea sa,

–  având în vedere concluziile copreședinților Grupului operativ UE-Egipt privind reuniunea acestuia din 14 noiembrie 2012,

–  - având în vedere raportul Curții de Conturi Europene privind cooperarea UE cu Egiptul în domeniul guvernanței, publicat la 18 iunie 2013,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,

–  având în vedere Declarația constituțională publicată în Egipt la 8 iulie 2013, în care se propune o foaie de parcurs pentru modificarea constituției și organizarea de noi alegeri,

–  având în vedere „Programul pentru susținerea parcursului către democrație” al guvernului interimar egiptean,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Egiptul este cea mai mare țară arabă, un pilon în sudul regiunii mediteraneene, un partener comercial important al UE și un beneficiar major al ajutorului UE; întrucât evoluțiile politice, economice și sociale din Egipt au implicații semnificative asupra întregii regiuni și nu numai;

B.  întrucât președintele Morsi și guvernul său nu și-au îndeplinit promisiunile economice, nu au luat în considerare preocupările legitime ale tuturor forțelor democratice din societatea egipteană, nu au pus în aplicare tranziția democratică cerută de populație în ultimii doi ani, ceea ce a condus la o polarizarea politică sporită, demonstrații de masă care solicitau demisia președintelui Morsi și confruntări violente;

C.  întrucât la 30 iunie 2013 milioane de opozanți ai președintelui Morsi s-au adunat în Cairo și în alte orașe egiptene cerându-i acestuia să se retragă din funcție; întrucât, în urma acestor demonstrații, la 3 iulie 2013, șeful forțelor armate, generalul Abdul Fattah al-Sisi, a condus o lovitură de stat militară prin care președintele Morsi și guvernul acestuia au fost destituiți; întrucât, în declarația sa din 4 iulie 2013, Consiliul suprem al forțelor armate a anunțat suspendarea constituției, transferul puterii către președintele Înaltei Curți Constituționale în așteptarea alegerilor prezidențiale anticipate, care vor fi urmate de alegeri parlamentare, precum și crearea unui guvern de coaliție națională și a unei comisii însărcinată cu modificarea constituției; întrucât dl Adly Mansour a depus jurământul în calitate de președinte interimar;

D.  întrucât președintele interimar a dizolvat camera superioară a parlamentului, anunțând o foaie de parcurs pentru o perioadă de tranziție de nouă luni în decursul căreia ar urma ca constituția din 2012 să fie modificată și adoptată prin referendum, ulterior urmând să fie organizate alegeri parlamentare și prezidențiale, și a numit un prim ministru interimar; întrucât cele mai înalte autorități religioase islamice și creștine copte, politicieni liberali de vază și partidul salafist Nour au sprijinit foaia de parcurs spre tranziție; întrucât o nouă comisie constituțională, formată din 50 de experți, a fost numită la 1 septembrie 2013 pentru a redacta proiectul de modificare a constituției;

E.  întrucât fostul președinte Morsi este reținut din 3 iulie 2013 într-un loc necunoscut și a fost pus sub acuzație de către procurorul țării, împreună cu alte 14 persoane, inclusiv personalități de marcă ale Frăției Musulmane, fiind acuzat de incitare la crimă și violență; întrucât numeroși membri ai Frăției Musulmane au fost arestați, inclusiv o mare parte a conducătorilor săi, așteptând să fie judecați; întrucât fostul dictator Mubarak a fost eliberat din închisoare la 22 august 2013 și se află, de atunci, în arest la domiciliu;

F.  întrucât, de la intervenția militară, susținătorii Frăției Musulmane au organizat demonstrații la scară largă pe tot teritoriul Egiptului, solicitând eliberarea și restabilirea în funcție a fostului președinte Morsi; întrucât numeroase proteste organizate de Frăția Musulmană au devenit violente și au condus la confruntări soldate cu victime între cetățeni, precum și între susținătorii Frăției Musulmane și forțele armate și de securitate; întrucât, la 14 august 2013, armata egipteană și poliția au evacuat două tabere ale susținătorilor fostului președinte Morsi și ai Frăției Musulmane aflate la intersecția Rabaa și Piața Nahda din Cairo, ceea ce a condus la moartea a sute de demonstranți și zeci de polițiști;

G.  întrucât guvernul interimar a declarat instituirea stării de urgență pentru o perioadă de o lună și a anunțat că va fi înființată o comisie independentă alcătuită din personalități publice însărcinată cu anchetarea evacuării taberelor din piețele Rabaa și Nahda; întrucât ONG-uri regionale și egiptene au solicitat organizarea unei misiuni de informare conduse de Liga Arabă care să investigheze recentele acte de violență din țară; întrucât UE și medierea internațională nu au reușit până în prezent să stabilească un dialog politic inclusiv și întrucât protestele, confruntările și arestările continuă;

H.  întrucât dispersarea violentă a manifestațiilor a fost urmată de tragice acte de violență sectară săvârșite împotriva creștinilor egipteni, mai ales de către susținătorii Fraților Musulmani; întrucât forțele de securitate egiptene au fost acuzate că nu au fost în stare să protejeze bisericile și comunități copte împotriva unor represalii previzibile;

I.  întrucât s-au intensificat actele de terorism și atacurile violente împotriva forțelor de securitate în Sinai, 25 de polițiști în afara serviciului fiind uciși în nordul Sinaiului la 19 august 2013; întrucât ministrul egiptean de interne Mohammed Ibrahim a fost ținta unui atac cu bombă în Cairo la 5 septembrie 2013;

J.  întrucât guvernul interimar a afirmat că cele mai mari priorități ale sale sunt reconcilierea națională și statul de drept;

K.  întrucât Egiptul se confruntă cu dificultăți economice care se agravează; întrucât prosperitatea economică a țării presupune stabilitate politică, politici economice sănătoase, măsuri de combatere a corupției, precum și sprijin internațional; întrucât dreptatea socială și un nivel de trai mai ridicat pentru cetățeni sunt elemente esențiale ale tranziției spre o societate egipteană deschisă, stabilă, democratică, liberă și prosperă;

L.  întrucât sindicatele independente și organizațiile societății civile joacă un rol esențial în această perioadă critică de tranziție politică și socială în Egipt; întrucât presa și mass-media independente și libere reprezintă o componentă-cheie a societății într-o democrație adevărată; întrucât violența fizică și actele de hărțuire împotriva jurnaliștilor au crescut în Egipt, în timp ce, la 3 septembrie 2013, un tribunal din Cairo a ordonat închiderea a patru televiziuni conduse de Frăția Musulmană sau simpatizând cu aceasta, afirmând că acestea funcționau în mod ilegal; întrucât sediile mai multor canale de televiziune au fost ținta unor raiduri din partea forțelor de securitate în ultimele șase săptămâni;

M.  întrucât femeile din Egipt se află într-o situație deosebit de vulnerabilă în actuala perioadă de criză politică prelungită; întrucât protestatarele sunt deseori victime ale violențelor, agresiunilor sexuale și ale altor forme de tratament degradant, iar activiștii pentru drepturile femeilor sunt confruntați cu amenințări și acte de hărțuire;

N.  întrucât, între 2007 și 2012, Egiptul a primit ajutoare din partea UE de aproximativ 1 miliard de euro, iar UE s-a angajat să acorde un ajutor suplimentar în valoare de 5 miliarde de euro, acesta fiind pus pe deplin la dispoziție imediat ce sunt îndeplinite condițiile legate de cele stabilite de FMI;

O.  întrucât în concluziile sale privind Egiptul din 21 august 2013, Consiliul Afaceri Externe l-a însărcinat pe Înaltul Reprezentant, în colaborare cu Comisia, să revizuiască asistența acordată de UE Egiptului în cadrul politicii europene de vecinătate și a Acordului de asociere, în funcție de abnegația dovedită de Egipt în ceea ce privește respectarea principiilor care stau la baza acestora; întrucât statele membre au hotărât să suspende licențele de export către Egipt pentru toate echipamentele care ar putea fi folosite în scopuri de represiune internă, să reevalueze licențele de export pentru celelalte echipamentele militare și să revizuiască asistența lor pentru securitate pe care o acordă Egiptului;

P.  întrucât, în conformitate cu politica europeană de vecinătate revizuită în urma Primăverii arabe și, în special, conform principiului „faci mai mult primești mai mult”, nivelul și anvergura implicării UE în relațiile cu Egiptul se bazează pe măsuri de recompensare și, prin urmare, depind de progresul pe care îl înregistrează țara în ceea ce privește respectarea angajamentelor în materie de democrație, stat de drept, drepturile omului și egalitatea de gen;

1.  își exprimă ferm solidaritatea cu poporul egiptean și transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor recentelor ciocniri și violențe; solicită autorităților egiptene să înființeze o comisie de anchetă judiciară care să investigheze în mod independent toate crimele, după cum a promis președinția egipteană la 8 iulie 2013;

2.  condamnă disproporționată a forței de către forțele de securitate și tragicele pierderi de vieți omenești survenite în timpul dezafectării taberelor Rabaa și Nahda; îndeamnă guvernul egiptean să asigure stabilirea de proceduri corespunzătoare de control intern de către forțele de securitate, astfel încât să se stabilească persoanele răspunzătoare pentru utilizarea excesivă a forței și să fie aduse în fața justiției;

3.  în același timp, regretă faptul că liderii Fraților Musulmani nu au reușit să își instruiască pe cei care constituie baza lor politică să se abțină de la orice formă de violență împotriva concetățenilor, a armatei și a poliției; regretă faptul că Frații Musulmani nu au făcut nimic ca să împiedice și să oprească aceste atacuri, ei condamnându-le numai cu mult timp după aceea; solicită liderilor Fraților Musulmani să se abțină de la apelurile la violență și de la glorificarea acesteia și susține intentarea de acțiuni în instanță împotriva acelor lideri care au făcut apel la violență;

4.  condamnă toate actele de terorism, precum și discursurile de incitare la violență și ură; îndeamnă toți actorii politici și toate forțele de securitate să facă dovadă de cea mai mare moderație și să evite provocările, pentru a evita noi acte de violență pentru binele suprem al țării; reamintește președintelui interimar și guvernului interimar și armatei egiptene de obligația pe care o au de a garanta siguranța tuturor cetățenilor țării, indiferent de opiniile sau afilierile lor politice; își exprimă profunda îngrijorare față de arestarea a zeci de copii în contextul reprimării susținătorilor Frăției Musulmane și solicită eliberarea lor imediată;

5.  își exprimă preocuparea cu privire la evoluțiile politice din Egipt; solicită autorităților egiptene, pentru a crea condițiile necesare pentru un proces politic deschis tuturor, să pună capăt stării de urgență cât mai curând posibil, să elibereze toți deținuții politici, inclusiv fostul președinte demis Morsi, și să trateze toți deținuții politici respectându-și în totalitate obligațiile internaționale;

6.  subliniază faptul că puterea ar trebui transferată unor autorități civile alese în mod democratic cât mai curând posibil; își exprimă solidaritatea fundamentală cu toți acei egipteni care prețuiesc aspirațiile și valorile democratice și solicită o revenire rapidă la procesul democratic, inclusiv organizarea de alegeri prezidențiale și parlamentare libere și corecte într-un proces deschis tuturor, cu participarea tuturor actorilor democratici, precum și derularea reformelor necesare în domeniul economic și al guvernanței; îndeamnă Frăția musulmană să contribuie la eforturile de reconciliere; consideră că orice interzicere, excludere sau persecutare îndreptată împotriva forțelor sau actorilor politici democratici din Egipt ar fi o repetare a greșelilor din trecut și nu ar duce decât la intensificarea radicalismului;

7.  își exprimă sprijinul pentru procesul elaborării și reformării constituției și subliniază faptul că acesta trebuie să pună bazele unui nou Egipt, cu adevărat democratic, care să garanteze drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de religie, ale tuturor cetățenilor Egiptului – bărbați și femei – și să promoveze toleranța interconfesională și coabitarea, garantând protejarea minorităților, precum și libertatea de asociere, de întrunire și libertatea presei; consideră cu tărie că procesul de consultare privind modificările constituției ar trebui să includă toate componentele spectrului politic egiptean, inclusiv elementele moderate ale Fraților Musulmani, și o reprezentare adecvată a femeilor și că ar trebui urmat de un referendum privind o constituție nouă, pluralistă și de alegeri prezidențiale și parlamentare libere și corecte;

8.  solicită încetarea imediată a tuturor actelor de violență, agresiune sexuală și a altor forme de tratament degradant la care sunt supuse femeile protestatare și activistele pentru drepturile femeilor, anchetarea serioasă și imparțială a tuturor acestor cazuri, precum și urmărirea în justiție a celor responsabili;

9.  condamnă actele de violență împotriva comunității copte, și distrugerea unui număr mare de biserici, centre comunitare și firme pe tot teritoriul țării; este preocupat de faptul că autoritățile nu au luat măsuri de securitate adecvate pentru a proteja comunitatea coptă în ciuda numeroaselor avertizări; subliniază pluralismul istoric al societății egiptene și tradiția seculară a comunității egiptene copte; îndeamnă guvernul egiptean să sprijine comunitatea coptă în orice mod posibil, astfel încât această comunitate să poată continua să fie o parte importantă a structurii sociale și economice egiptene și să fie rapid restabilită coexistența pașnică cu alte comunități din Egipt;

10.  subliniază încă o dată importanța contribuției societății civile, a sindicatelor și a mass-mediei la construirea unei democrații solide și durabile în Egipt; invită guvernul interimar să garanteze că organizațiile naționale și internaționale ale societății civile, sindicatele independente și jurnaliștii pot să-și desfășoare activitatea în mod liber în țară, fără imixtiuni din partea guvernului; solicită autorităților egiptene să garanteze faptul că comitetul însărcinat cu redactarea unei noi legi privind ONG-urile întocmește un text în conformitate cu standardele internaționale; sprijină decizia Consiliului Afaceri Externe din 21 august 2013 de acorda în continuare asistență din partea UE sectorului socio-economic și societății civile, dat fiind impactul negativ al situației economice asupra celor mai vulnerabile grupuri din societatea egipteană;

11.  salută recomandarea Consiliului Național Egiptean pentru drepturile omului adresată guvernului de a deschide un birou regional al Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului la Cairo și îndeamnă guvernul egiptean să aprobe deschiderea acestui birou;

12.  îndeamnă Uniunea să ia în considerare atât principiul condiționalității („faci mai mult, primești mai mult”, cât și problemele economice serioase cu care se confruntă Egiptul, în relațiile bilaterale cu această țară, precum și ceea ce privește sprijinul financiar acordat acestei țări; solicită fixarea unor etaloane clare, convenite de comun acord în această privință; salută recenta decizie a Consiliului Afaceri Externe de a suspenda licențele de export către Egipt pentru toate echipamentele care ar putea fi folosite în scopuri de represiune internă, de a reevalua licențele de export pentru alte echipamente militare și de a revizui asistența pentru securitate pe care o acordă Egiptului;

13.  își reafirmă angajamentul de a sprijini poporul egiptean în procesul de reformă democratică și economică; salută și sprijină eforturile Înaltului Reprezentant/Vicepreședinte al Comisiei, Catherine Ashton, și al Reprezentantului special Bernardino León de mediere între părți în vederea găsirii unei căi de ieșire din actuala criză politică;

14.  ia act de concluziile raportului special al Curții de Conturi Europene din 18 iunie 2013 privind „Cooperarea UE cu Egiptul în domeniul guvernanței” și solicită acțiuni pentru asigurarea unei mai mari transparențe și responsabilități privind modul în care fondurile UE sunt cheltuite în Egipt, în special în ceea ce privește proiectele de promovare a societății civile și de protejare a minorităților și a drepturilor femeilor;

15.  își reiterează apelul privind înființarea fără întârziere a unui mecanism UE care să asigure asistență juridică și tehnică țărilor Primăverii arabe în procesul de recuperare a activelor, așa cum a precizat în Rezoluția sa din 23 mai 2013, întârziată din cauza evenimentelor turbulente din Egipt; afirmă încă o dată că facilitarea returnării activelor furate de foștii dictatori și de regimurile acestora este un imperativ moral pentru UE; consideră că recuperarea activelor reprezintă un aspect cu o puternică tentă politică, dată fiind valoarea sa simbolică, și poate constitui o contribuție majoră la restabilirea responsabilității, crearea stabilității și construirea unor instituții solide în spiritul democrației și al statului de drept în țările partenere în cauză;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului Republicii Arabe Egipt.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0224.


Dimensiunea maritimă a politicii de securitate şi apărare comune
PDF 429kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la dimensiunea maritimă a politicii de securitate și apărare comune (2012/2318(INI))
P7_TA(2013)0380A7-0220/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 42, 43 și 45 ale acestuia,

–  având în vedere articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 194 din TFUE,

–  având în vedere strategia europeană de securitate intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și raportul privind punerea în aplicare a acesteia, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, aprobat de Consiliul European la 11-12 decembrie 2008,

–  având în vedere politica maritimă integrată europeană din 2007 (COM(2007)0575) și raportul său din 2012 privind progresele înregistrate (COM(2012)0491),

–  având în vedere declarația miniștrilor europeni responsabili cu politica maritimă integrată și a Comisiei Europene din 7 octombrie 2012 privind o agendă marină și maritimă pentru creștere economică și locuri de muncă („Declarația de la Limassol”),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 aprilie 2010 privind strategia de securitate maritimă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 referitoare la Strategia UE pentru Cornul Africii(1),

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite și Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS) din 10 decembrie 1982,

–  având în vedere propunerea comună de Decizie a Consiliului din 21 decembrie 2012 privind modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidaritate(2),

–  având în vedere Cartea verde din 7 iunie 2006 intitulată „Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: O viziune europeană asupra mărilor și oceanelor” (COM(2006)0275),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat(3) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 26 iunie 2012 privind „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică: progresele înregistrate din 2008 și etapele următoare(4)”,

–  având în vedere Codul de conduită din 2012 al Agenției Europene de Apărare (AEA) privind gruparea și utilizarea în comun,

–  având în vedere Strategia maritimă a alianței, adoptată de NATO la 18 martie 2011,

–  având în vedere Acțiunea comună a Consiliului din 2008 privind o operațiune militară a Uniunii Europene care să contribuie la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie în largul coastei somaleze (ATALANTA)(5),

–  având în vedere Decizia Consiliului din 2012 privind misiunea Uniunii Europene referitoare la consolidarea capacităților maritime regionale în statele din Cornul Africii (EUCAP NESTOR)(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2010 referitoare la cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2011 referitoare la Cornul Africii și, în special, cadrul strategic din anexa la acestea,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013(9) privind relațiile UE-China,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2008 privind pirateria pe mare(10) și Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la pirateria maritimă(11),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0220/2013),

A.  întrucât statele membre ale UE cuprind o zonă de coastă lungă de peste 90 000 de km, învecinată cu două oceane și patru mări, pe lângă teritoriile de peste mări și echipamentele de securitate națională aflate pe alte oceane; întrucât statele membre ale UE sunt responsabile pentru controlul, securitatea și siguranța apelor de coastă și teritoriale, a zonelor economice exclusive (ZEE), a platoului continental, a infrastructurii maritime și a resurselor marine ale Europei; întrucât statele membre au responsabilitatea de a fi principalul furnizor de securitate pentru navigatorii de pe navele ce arborează pavilioanele acestora și pentru cetățenii lor; întrucât incapacitatea statelor de a-și controla spațiul maritim are consecințe care depășesc cu mult zonele lor maritime și de coastă;

B.  întrucât frontierele maritime ale statelor membre formează frontierele externe ale Uniunii Europene;

C.  întrucât spațiile maritime sunt deschise, vaste și fără frontiere, și sunt limitate numai de jurisdicțiile maritime; întrucât spațiile maritime sunt dificil de controlat, în special pentru că dreptul maritim internațional vizează, în principal, facilitarea schimburilor comerciale și garantarea liberei circulații;

D.  întrucât 90% din volumul comerțului exterior și 40% din cel al comerțului interior ale UE sunt transportate pe mare; întrucât UE este cel mai important actor mondial în ce privește transportul maritim, armatorii europeni gestionând 30% din nave și 35% din tonajul de transport mondial printre altele, 55% din navele container și 35% din petroliere, ceea ce reprezintă 42% din valoarea comerțului mondial transportat pe mare; întrucât statele membre ale UE constituie împreună cea mai mare ZEE la nivel mondial (de aproximativ 25 de milioane de kilometri pătrați);

E.  întrucât orice strategie maritimă a UE ar trebui, în primul rând, să promoveze principiile de bază menționate la articolul 21 din TFUE, și anume principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectul pentru demnitatea umană, principiile egalității și solidarității, respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și dreptul internațional; întrucât statele au datoria de a depune eforturi pentru a aplica și a consolida dreptul internațional, în special UNCLOS, precum și de a garanta fluxul de pe căile maritime și protecția bunurilor comune globale și a intereselor comerciale și de mediu;

F.  întrucât pentru Uniune importanța fluxurilor maritime mondiale a crescut exponențial, ca urmare a creșterii economice, a mondializării și a interdependenței globale crescânde; întrucât echilibrul geostrategic maritim se modifică rapid, puterile emergente adoptând strategii și tehnologii de refuz al accesului pentru a se afirma în zonele maritime regionale și globale, restricționând accesul SUA și UE; întrucât un mediu de securitate maritim mai complex și mai difuz, cu o aplicare laxă și variată a tratatelor internaționale, face mai dificile un multilateralism efectiv și o cooperare internațională în ceea ce privește reglementarea chestiunilor maritime; întrucât este în interesul UE să asigure securitatea maritimă nu numai în apele din largul coastelor sale, ci și la nivelul tuturor mărilor și oceanelor lumii;

G.  întrucât mai mulți factori, precum sărăcia, lipsa dezvoltării, nivelurile reduse de control al statului și de aplicare a legii și vulnerabilitatea căilor maritime facilitează proliferarea diferitelor tipuri de amenințări la adresa securității maritime; întrucât aceste amenințări pot proveni atât din comportamentul statelor interesate în destabilizarea fluxurilor de pe căile maritime, cât și din activitățile ilegale ale actorilor nestatali, cum ar fi criminalitatea transnațională (de exemplu, traficul de arme sau droguri), terorismul internațional sau pirateria, care profită de pe urma slăbiciunilor unui sistem de guvernare maritim local, regional și mondial fragmentat; întrucât numărul și complexitatea activităților legale și ilegale pe mare au crescut ca urmare a multiplicării actorilor prezenți pe mare, îngreunând din ce în ce mai mult distincția între activitățile legale și cele ilegale; întrucât acest lucru pune presiune pe UE pentru a investi într-o abordare cuprinzătoare care să trateze complexitatea provocărilor transnaționale, cărora niciun stat membru nu le poate face față de unul singur;

H.  întrucât perspectivele la nivel mondial privind capacitățile navale și proiecția puterii se află într-o schimbare rapidă, unele din puterile emergente și din cele consacrate contestând într-o măsură tot mai mare principiile UNCLOS, arbitrajul sau reglementarea internațională; întrucât, lucru foarte important, China își urmează politica sa cunoscută sub numele de „Colier de perle”, prin care încearcă să-și mărească și să-și extindă prezența pe mări din mai multe motive, declarate și nedeclarate, mergând de la securizarea rutelor comerțului și energiei până la controlarea resurselor marine și a infrastructurii maritime de mare importanță, ceea ce vine în contradicție cu interesele maritime ale practic tuturor vecinilor săi din Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est;

I.  întrucât UE și toate statele sale membre sunt părți contractante la UNCLOS, Convenția constituind, prin urmare, o parte din acquis-ul Uniunii;

J.  întrucât, ca actor de talie mondială, UE trebuie să ia în considerație provocările în materie de securitate și posibilele reacții autonome, în special în ce privește zonele învecinate al Mării Mediterane, Cornului Africii și Oceanului Atlantic de Vest, dar și Oceanul Pacific, pe la Est și pe la Vest, din Arctica până în Antarctica;

K.  întrucât actorii maritimi nestatali ilegali proliferează, amenințând infrastructurile și căile maritime esențiale și profitând de pe urma slăbiciunilor statelor și ale jurisdicțiilor lor;

L.  întrucât lupta împotriva acestor amenințări neconvenționale are loc, adesea, în medii dificile și periculoase, necesitând astfel mijloace atât civile, cât și militare; întrucât PSAC, care dispune de o dimensiune civilă, dar și militară, reprezintă un cadru adecvat de utilizat în combaterea amenințărilor periculoase de pe mare și de-a lungul coastei;

M.  întrucât UE nu poate asigura securitatea maritimă globală de una singură; întrucât UE trebuie să realizeze parteneriate solide cu țări terțe și organizații regionale, în special în zonele îndepărtate – de exemplu, în Asia – unde este mai dificil pentru UE să își desfășoare propriile resurse;

N.  întrucât Strategia europeană de securitate (SES) nu face o referire specifică la dimensiunea maritimă, cu excepția identificării pirateriei ca amenințare la adresa UE; întrucât politica maritimă integrată europeană (PMI) abordează aspectele maritime, însă nu vizează aproape deloc dimensiunea securității, ignorând un domeniu ce provoacă din ce în ce mai multă preocupare pentru UE; întrucât este imperios necesar să se revizuiască abordarea UE privind securitatea maritimă, în special prin adoptarea unei Strategii europene în materie de securitate maritimă (SESM), clarificând modul în care PMI ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a SES; întrucât această SESM ar trebui să definească interesele de securitate și obiectivele strategice ale UE, precum și să identifice obiectivele, riscurile, mijloacele disponibile și necesare de intervenție, precum și teatrele posibile;

O.  întrucât SESM este necesară pentru a integra mizele, riscurile și oportunitățile cu care Uniunea se confruntă pe mări, inclusiv protejarea cetățenilor europeni și a bunurilor acestora; întrucât această strategie ar trebui să promoveze valorile și principiile europene, trebuie să fie proactivă și orientată spre viitor, să mobilizeze toate instituțiile competente și toți actorii relevanți, atât civili, cât și militari, precum și să sublinieze, în special, faptul că statele membre ale UE nu își mai pot permite să dezvolte și să mențină capabilități navale cu unicul obiectiv al utilizării acestora exclusiv în potențiale operațiuni cu intensitate ridicată;

P.  întrucât conflictele și instabilitatea care afectează interesul UE în fluxuri maritime deschise și acces sigur necesită o perspectivă mai aprofundată în legătura dintre securitatea umană, administrarea statului și dezvoltare, și întrucât strategia UE pentru Cornul Africii ar trebui, prin urmare, să fie utilizată ca model pentru o abordare cuprinzătoare ce cuprinde instrumentele politice, diplomatice, sociale și economice ale UE; întrucât această abordare cuprinzătoare trebuie să se afle în centrul SESM și ar trebui să implice o coordonare între diferitele inițiative, agenții și instrumente ale UE, pentru a aborda cauzele profunde ale instabilității, a contribui la soluționarea conflictelor, la respectarea păcii și a sprijini prioritățile legate de edificarea statului, de guvernare și de dezvoltare, inclusiv reforma sectorului de securitate, aprovizionarea cu energie, securitatea transporturilor și comerțului maritim și de altă natură, pescuitul și protecția mediului și impactul schimbărilor climatice;

Observații generale privind o viitoare strategie europeană în materie de securitate maritimă

1.  crede cu tărie că UE are un interes vital într-un mediu maritim sigur, deschis și curat, care permite desfășurarea liberă a comerțului și circulația liberă a persoanelor, precum și utilizarea pașnică, legală, echitabilă și sustenabilă a bogățiilor oceanelor, că fluxurile maritime reprezintă elementul vital al comerțului european și constituie canalele prin care Europa își exercită prosperitatea și influența, că securitatea cetățenilor europeni și promovarea principiilor menționate la articolul 21 din TFUE constituie o responsabilitate a UE și a statelor membre, cadrul instituțional al UE, atât civil cât și militar, ar trebui, prin urmare, să fie dezvoltat în continuare pentru a asigura obiectivele, mijloacele și capacitățile necesare pentru îndeplinirea acestei responsabilități;

2.  reamintește statelor membre că numai într-un spirit de angajament, înțelegere reciprocă și reală solidaritate Uniunea va fi în măsură să-și îndeplinească rolul, astfel cum este prevăzut în Tratatul de la Lisabona, precum și ambiția sa declarată de a fi un furnizor de securitate la nivel mondial; reamintește, în acest sens, că articolul 42 alineatul (7) din TUE („clauza de apărare reciprocă” sau „clauza de asistență reciprocă”), articolul 222 din TFUE („clauza de solidaritate”) și articolul 42 alineatul (6) din TUE („cooperarea structurată permanentă”), introduse de Tratatul de la Lisabona, creează cadrul instituțional pentru o solidaritate efectivă între statele membre în domeniul securității și apărării Uniunii; reamintește că aceste instrumente nu au fost, încă, puse în aplicare; felicită, îndeosebi, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) pentru propunerea comună privind modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidaritate și le invită să evalueze ce implicații ar avea activarea acesteia pentru a aborda provocările pe mare sau pe cele legate de activele sau infrastructura maritime; îndeamnă Consiliul să aprobe cu rapiditate această propunere;

3.  subliniază faptul că UNCLOS prevede cadrul juridic pentru toate tipurile de activități desfășurate pe oceane și mări, precum și că aceasta poate servi drept ghid pentru o soluționare pașnică a litigiilor maritime; prin urmare, solicită UE și statelor sale membre să promoveze universalitatea Convenției și să insiste asupra nevoii unei aplicări uniforme și consecvente a dispozițiilor acesteia;

4.  recunoaște că Uniunea Europeană dispune, deja, de unele dintre mijloacele și instrumentele necesare pentru a putea reacționa la provocările maritime globale în materie de securitate și la nevoia de un mediu sigur și stabil, prin intermediul SEAE și al Comisiei Europene, precum și prin intermediul instrumentelor financiare, al cooperării pentru dezvoltare, al ajutoarelor umanitare, gestionării crizelor, cooperării comerciale și al altor instrumente de acțiune relevante; constată, totuși, că cele mai multe active materiale și tehnice se află în mâinile statelor membre, iar bunăvoința acestora de a-și consolida cooperarea este esențială pentru viitorul securității maritime europene;

5.  constată, cu toate acestea, că este nevoie de o strategie europeană în materie de securitate maritimă pentru a garanta o abordare integrată și cuprinzătoare care să pună accentul pe amenințările, riscurile, provocările și oportunitățile existente pe mare; deși întemeiată pe valorile și principiile europene, SESM trebuie să creeze sinergii și răspunsuri comune care să mobilizeze toate instituțiile competente și toți actorii pertinenți, atât civili, cât și militari; strategia ar trebui să identifice toate amenințările potențiale, de la amenințările pentru securitate convenționale până la cele reprezentate de catastrofele naturale și schimbările climatice, de la amenințările ce afectează protecția resurselor marine vitale până la securitatea infrastructurii maritime și a fluxurilor comerciale; strategia trebuie, de asemenea, să identifice mijloacele și capacitățile specifice necesare abordării tuturor acestor provocări, inclusiv informațiile, supravegherea și patrularea, căutarea și salvarea, transportul maritim, evacuarea cetățenilor UE și din alte state din zonele de criză, aplicarea embargourilor, precum și acordarea de asistență oricăror misiuni și operațiuni din cadrul PSAC;

6.  invită Înaltul Reprezentant, Comisia și Consiliul să elaboreze o SESM bazată pe activitatea în comun și pe coordonarea tuturor actorilor europeni pertinenți și a statelor membre relevante în domeniul securității maritime; îndeamnă, în consecință, Comisia și ÎR/VP să remedieze deficiențele PIM din 2007, care nu include o dimensiune a securității, precum și limitele SES care nu reușesc să abordeze riscurile și amenințările în materie de securitate maritimă; consideră că nivelul de ambiție, al mijloacelor și capacităților SESM ar trebui să fie bazate pe SES și PIM, și stabilite de necesitatea de a acționa în calitate de furnizor de securitate la nivel global, asigurând, astfel, fluxuri maritime libere și accesul în largul mărilor pe întreg globul; evidențiază faptul că reglementarea securității maritime va afecta pe termen scurt, mediu și lung toate componentele securității și prosperității europene;

7.  invită statele membre să asiste îndeaproape și să se implice activ alături de SEAE și Comisie în elaborarea unei noi SESM în scopul utilizării eficiente a totalității diferitelor active, precum și să țină seama de identificarea și crearea de noi capabilități prin grupare și utilizare în comun; în plus, consideră că noua strategie ar trebui, de asemenea, să integreze inițiativele comune bilaterale și multilaterale de creare de forțe, precum Declarația franco-britanică din 2 noiembrie 2010;

8.  evidențiază faptul că o abordare maritimă integrată ca aceasta, care îmbină instrumente civile și militare și cuprinde atât aspectele interne, cât și cele externe ale securității, deja începe să prindă contur la nivel național în anumite state membre, fiind aplicată, de asemenea, bilateral între anumite state membre, și ar trebui, prin urmare, să fie întărită la nivelul Uniunii; subliniază rolul pe care îl pot juca, și pe care ar trebui să îl joace, națiunile maritime în stimularea unei integrări maritime regionale pozitive; subliniază că inițiativele de integrare maritimă regionale pot și ar trebui să ducă la gruparea ș utilizarea în comun a activelor navale vitale pentru a face față necesităților de capacitate ale UE;

Potențialele riscuri

9.  recunoaște faptul că o creștere a traficului pe mare și dezvoltarea activităților de coastă și a celor off-shore prezintă dificultăți pentru securitatea maritimă prin îngreunarea, din ce în ce mai mult, a distingerii între activitățile legale și cele ilegale desfășurate pe mare;

10.  constată că UE se confruntă cu amenințări convenționale la adresa securității sale, în special, datorită faptului că apariția unor noi puteri maritime a sporit posibilitatea rivalităților interstatale în ce privește proprietatea zonelor maritime (litigii privind jurisdicția, revendicări teritoriale, licențe de explorare și exploatare în zonele bentonice); constată, în plus, că țările emergente și-au dezvoltat capabilitățile maritime (nave, submarine) și tind, în același timp, să conteste principiile dreptului maritim internațional;

11.  avertizează asupra exploatării nelegitime a unor importante resurse naturale și minerale în apele statelor membre ale UE sau în mările învecinate; constată că o cursă necontrolată pentru resurse marine, naturale și minerale poate avea un impact negativ asupra ecosistemului marin, crescând, astfel, impactul asupra mediului al activităților pe mare; reamintește faptul că exploatarea resurselor marine poate duce, de asemenea, la o militarizare nedorită a zonelor maritime; cu toate acestea, subliniază dreptul fiecărui stat membru de a se angaja în explorarea și exploatarea resurselor sale naturale maritime într-un mod care respectă dreptul internațional și legislația în materie de mediu;

12.  constată că UE trebuie să încheie parteneriate solide cu țări terțe și organizații regionale pentru a asigura securitatea și stabilitatea schimburilor comerciale și a exploatării resurselor; subliniază faptul că o dimensiune maritimă solidă a PSAC ar asigura UE capacitatea de a acționa în calitate de arbitru internațional eficient, atunci când este necesar;

13.  avertizează că statele care nu doresc să coopereze cu comunitatea internațională și să respecte standardele și tratatele internaționale și care se află într-o poziție geografică care le permite să blocheze căile comerciale, precum și care dețin capacitățile tehnologice și militare în acest sens, reprezintă una dintre preocupările maritime majore în materie de securitate din prezent; consideră că SEAS și VP/ÎR ar trebui să depună toate eforturile pe plan diplomatic pentru a se angaja în dialog și acțiuni de cooperare cu acestea;

14.  constată că, în timp ce confruntările militare stat-stat nu pot fi complet eliminate, riscurile directe și indirecte la adresa securității UE sunt reprezentate în cea mai mare măsură de amenințările neconvenționale care profită de dificultățile pe care le întâmpină aplicarea legii în zonele maritime și de coastă și care rezultă, în general, din eșuarea statelor, din fragilitatea acestora sau din lipsa controlului statal;

15.  constată că una dintre principalele amenințări la adresa securității maritime a UE este multiplicarea activităților maritime teroriste în întreaga lume, care amenință direct vasele civile și cele militare ale UE, facilitățile portuare și stațiile energetice, profitând de navigarea pe mare pentru a ataca și a se infiltra în ținte terestre; constată că acești actori interacționează cu rețelele transnaționale de crimă organizată, angajate în activități ilegale pe mare, cum ar fi contrabanda, traficul de ființe umane, imigrația ilegală, traficul de droguri și arme, inclusiv traficul de arme mici, arme ușoare și componente AMD; subliniază faptul că astfel de activități ilicite înrăutățesc crizele politice și umanitare, blocând dezvoltarea socială și economică, democrația și statul de drept, alimentând starea de sărăcie și cauzând migrare, strămutare internă a persoanelor și imense suferințe umane;

16.  este alarmat de înmulțirea dovezilor care demonstrează că rețelele teroriste și actorii nestatali intră în posesia unor capacități maritime sofisticate, inclusiv submarine sau tehnologii radar și de detecție, având acces la date logistice privind industria de transport internațională, capacitățile de minerit și dispozitivele explozibile improvizate acvapurtate (WBIED), îmbunătățindu-și, astfel, în mod semnificativ, potențialul de amenințare și abilitatea de a evita controalele și indicând o extindere a activităților lor în apropierea Europei, îndeosebi de ambele părți ale Oceanului Atlantic de Sud;

17.  consideră că perpetuarea conflictelor înghețate în apropierea diverselor zone maritime, precum Caucazul de Sud, sud-estul Mării Mediterane sau Marea Japoniei, reprezintă una dintre sursele principale de instabilitate la nivel mondial, periclitând căile de transport și cele energetice, promovând comerțul cu arme și facilitând activitățile actorilor nestatali, cum ar fi rețelele infracționale și celulele teroriste;

18.  rămâne, în continuare, preocupat de pirateria de-a lungul coastelor de Est și de Vest ale Africii; subliniază faptul că atacurile piraților – jaf armat, răpire de vase și echipaje și șantaj financiar – împiedică în mod serios libertatea de acces și fluxurile în respectivele mări și, prin urmare, reprezintă o amenințare considerabilă la adresa comerțului internațional și a securității maritime; reamintește faptul că pirateria este, în general, o problemă generată de lipsa de guvernare și dezvoltare a statelor de coastă vizate; speră că UE se va baza pe realizările operațiunii EUNAVFOR Atalanta a PSAC pentru a lansa operațiuni PSAC în vederea combaterii pirateriei în toate celelalte zone;

19.  avertizează cu privire la problemele ridicate de piraterie, terorismul internațional și crima organizată, în general, pentru securitatea navigației în punctele maritime vitale de tranzit cu trafic intens; subliniază faptul că unele dintre cele mai importante căi navigabile care asigură aprovizionarea mondială cu energie sunt situate geografic în unele din zonele maritime cele mai instabile, precum canalul Suez, strâmtoarea Hormuz și strâmtoarea Malacca, sau sunt accesate prin aceste zone;

20.  constată că lupta împotriva activităților neconvenționale trebuie să se bazeze pe o serie întreagă de instrumente PSAC, inclusiv militare, întrucât intervențiile au adesea loc în medii foarte dificile, cu actori care dispun de o gamă vastă de arme periculoase; susține că, pe baza modelului acțiunii UE în Cornul Africii, unde se desfășoară operațiunile EUNAVFOR Atalanta și EUCAP NESTOR, operațiunile PSAC trebuie să fie însoțite de alte instrumente externe ale UE în vederea abordării cauzelor de sorginte socială, economică și politică ale crizei, precum și a asigurării unei securizări sustenabile a regiunilor vizate;

21.  constată că este probabil ca migrația ilegală să continue să pună presiune asupra frontierelor maritime ale UE, în special în lumina evoluției politice și economice din vecinătatea sudică și a perspectivei de continuă instabilitate în nordul Africii, Sahel, Cornul Africii și Africa Subsahariană; reamintește, cu toate acestea, că migrația nu trebuie privită ca o amenințare la adresa securității, ci mai degrabă ca un fenomen uman care necesită o strategie de gestionare solidă, care combină cooperarea regională, politică și diplomatică cu politicile de dezvoltare și de investiții în parteneriate regionale; atrage atenția asupra faptului că acest efort necesită dezvoltarea de capacități maritime și activități de pază de coastă pentru patrulare și salvarea migranților care călătoresc la bordul navelor ilegale;

22.  recunoaște că creșterea traficului pe mare este probabil sa crească potențialul de dezastre, precum deversările de petrol și alte incidente de poluare a mediului, descărcarea de deșeuri toxice și depozitarea ilegală de petrol; subliniază faptul că UE trebuie să dezvolte în continuare o strategie care se bazează pe experiența din trecut a dezastrelor de mediu grave pe mare, garantând că toți actorii, toate organismele și agențiile UE, în asociere cu autoritățile statelor membre, intervin într-un mod coordonat, cu scopul de a crea sinergiile adecvate, într-un spirit de solidaritate și de acțiune mai eficientă;

Zonele maritime critice

Marea Mediterană

23.  subliniază faptul că Marea Mediterană prezintă o serie de provocări care ar putea amenința în mod potențial stabilitatea UE și în mod direct interesele acesteia, în special având în vedere tulburările politice și dificultățile economice și sociale susceptibile de a persista în unele din statele de coastă; constată că în consecință, activitățile ilegale încurajate, precum terorismul și toate tipurile de trafic ilegal, au un impact asupra securității maritime a UE, inclusiv securitatea aprovizionării cu energie a Sudului; consideră că investițiile în cooperarea regională maritimă sunt urgent necesare, și trebuie să implice o cooperare la nivel european și regional, informații, supraveghere, patrulare și activități de pază de coastă, toate acestea necesitând mijloace adecvate de proiecție a puterii navale;

24.  subliniază faptul că Marea Mediterană este centrul mai multor conflicte regionale ce implică dispute maritime de frontieră și, prin urmare, îndeamnă UE să se angajeze la evitarea escaladării în continuare a conflictelor în Mediterana, lucru care va amplifica amenințările existente, cum ar fi consecințele războiului civil din Siria și impactul asupra zonei sale maritime și a celei aparținând țărilor învecinate, instabilitatea politică și lipsa capacităților de guvernare din Libia, Egipt, Tunisia, repercusiunile în țările vecine, Maroc și Algeria, care sunt încă în dezacord cu privire la conflictul din Sahara Occidentală și sunt direct afectate de escaladarea conflictului din Mali și din regiunea Sahel; avertizează, de asemenea, cu privire la pericolul ce provine din interconectarea a crizelor din Marea Mediterană cu instabilitatea și conflictul din Orientul Mijlociu, Sahel, Cornul Africii, Africa de Vest și Africa Subsahariană;

25.  observă că recentele descoperiri de gaze naturale din Estul Mării Mediterane au creat un nou context geopolitic și au sporit în mod considerabil potențialul pentru litigii, afectând în mod direct interesele legitime și drepturile suverane ale statelor membre ale UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Turcia, Rusia, SUA și Israelul și-au sporit prezența navală în Marea Mediterană; constată, de asemenea, implicațiile litigiilor nerezolvate cu Turcia în Marea Egee și escaladarea tensiunii ce rezultă din intențiile de exploatare a rezervelor de hidrocarburi din largul coastelor Greciei și Ciprului; îndeamnă, prin urmare, UE să acționeze pentru a-și susține poziția, pentru a evita conflictele asupra resurselor naturale din Marea Mediterană și amenințările semnificative la adresa securității pentru statele membre ale UE din zonă, ce ar putea afecta, în cele din urmă, UE în ansamblul său;

Marea Baltică

26.  constată că, exceptând zonele marine ruse, Marea Baltică este o mare interioară a UE și o cale de trafic vitală pentru mai multe state de coastă; constată că stabilitatea regiunii Mării Baltice și funcționarea fără sincope a transportului maritim depind de reconcilierea intereselor politice, atât ale statelor membre ale UE considerate individual, cât și între UE Și Rusia; constată că stabilitatea politică a Mării Baltice este corelată cu aspecte care se leagă de protecția poziției minorităților lingvistice în statele de coastă, operațiunile de transport de energie, traficul intens al transporturilor comerciale, posibile accidente ale rezervoarelor de petrol și contaminarea stocurilor de pește și a mediului; constată că noi provocări sunt ridicate la adresa siguranței și securității maritime în Marea Baltică de către armele chimice abandonate pe fundul mării după cel de Al Doilea Război Mondial, de centralele nucleare vechi situate de-a lungul malurilor, de posibilele atacuri teroriste asupra transporturilor de energie și posibilele transporturi ilegale de arme prin porturile Mării Baltice;

Marea Neagră

27.  consideră că, în prezent, Marea Neagră reprezintă, din punct de vedere geostrategic, una dintre cele mai importante regiuni maritime care mărginesc UE, și anume în ceea ce privește necesitatea asigurării securității energetice a UE și diversificarea căilor sale de aprovizionare cu energie; observă că regiunea are un potențial ridicat de riscuri pe termen mediu și lung, date fiind poziția strategică a acesteia ca rută importantă de transport al mărfurilor și al energiei, proximitatea sa față de zonele de conflicte prelungite care pot degenera, cum ar fi teritoriile contestate Abhazia și Oseția de Sud, dar și conflictul conex dintre Moscova și Tbilisi; ținând seama de faptul că securitatea energetică a mai multor state membre ale UE este în mare măsură dependentă de securitatea căilor de aprovizionare cu gaze și petrol care trec prin Marea Neagră sau prin apropierea acesteia, subliniază faptul că UE are un interes strategic în a preveni escaladarea conflictelor regionale prelungite și a identifica soluții de lungă durată pentru acestea; subliniază că, în acest scop, UE ar putea avea nevoie, după caz, să mobilizeze activele navale europene;

28.  reamintește Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră(12) și reiterează nevoia ca UE să joace un rol mai activ în modelarea climatului de securitate al Mării Negre; solicită din nou Comisiei și SEAE să elaboreze o strategie pentru regiunea Mării Negre care să abordeze în mod eficace provocările pe care le reprezintă securitatea și siguranța maritime;

29.  evidențiază necesitatea angajării într-un dialog aprofundat cu partenerii strategici cu privire la prevenirea și soluționarea conflictelor, subliniind, de asemenea, importanța angajării în inițiative regionale multilaterale cum ar fi Sinergia Mării Negre, în scopul combaterii amenințărilor pe care le reprezintă rețelele infracționale implicate în traficul de ființe umane, de droguri și arme, sau probleme cum ar fi pescuitul ilegal și deteriorarea mediului;

Oceanul Atlantic și Africa de Vest

30.  constată că Oceanul Atlantic este cea mai importantă rută a Europei pentru schimburile comerciale; este preocupat de faptul că Oceanul Atlantic și, în special zona Caraibelor, reprezintă o rută folosită pentru tranzitarea drogurilor provenite din America de Sud; este îngrijorat de faptul că dezvoltarea activităților economice în deceniile următoare, în special odată cu mărirea capacității canalului Panama, ar putea încuraja apariția activităților infracționale în zonă;

31.  consideră că coasta Africii de Vest, în special Golful Guineei, găzduiește, în prezent, unele dintre cele mai importante amenințări iminente la adresa Europei; este profund îngrijorat de faptul că de-a lungul coastei Africii de Vest sunt în curs de apariție provocări serioase legate de activități infracționale, trafic de droguri, trafic de ființe umane și arme; concomitent, țările din Golful Guineei sunt în mod crescând un teren de operațiuni pentru rețelele regionale teroriste, cum ar fi Boko Haram din Nigeria, ale căror acțiuni se extind peste granițe la vecini și care sunt legate la rețele cu dimensiuni globale, precum Al-Qaida din Maghrebul islamic, așa cum demonstrează cu claritate criza din Mali;

32.  constată cu îngrijorare că țările din Golful Guineei fac obiectul unei instabilități politice continue, unele se confruntă cu un eșec al statului, cum este cazul Guineei-Bissau, care a devenit o platformă pentru traficul de droguri originar din America Latină și având ca destinație Europa;

33.  ia act de faptul că regiunea este, de asemenea, un important furnizor de energie, țările din Golful Guineei reprezentând, în prezent, 13% din importurile de petrol și 6% din importurile de gaze în UE, Nigeria reprezentând 5,8% din totalul importurilor de petrol ale UE; se așteaptă ca importanța regiunii să crească ca urmare a recentelor descoperiri de rezerve de petrol și gaze în largul coastelor; este îngrijorat, prin urmare, că o concurență pentru resursele naturale din larg ar putea aduce cu sine alte conflicte și activități infracționale;

34.  subliniază faptul că instabilitatea, terorismul și criminalitatea din largul coastelor Africii de Vest sunt legate în mod strâns de instabilitatea din regiunea Sahel în ansamblul său; îndeamnă, prin urmare, UE ca, în contextul misiunii civile EUCAP Sahel Niger din cadrul PSAC, să integreze eforturile de combatere a terorismului în regiunea Sahel într-o strategie regională și cuprinzătoare pentru a lupta împotriva amenințărilor pe mare în largul coastelor Africii de Vest, în special în Golful Guineei; în acest sens, invită UE să asigure coordonarea dintre cele două misiuni PSAC din regiune - EUCAP Sahel Niger și EUTM Mali - precum și coordonarea cu eforturile depuse pe continent și cu cele de pe mare, pentru a lupta împotriva terorismului și a criminalității organizate în regiune;

35.  salută anunțul programului Comisiei pentru căile maritime vitale în Golful Guineea (CRIMGO), care vizează îmbunătățirea siguranței apelor din Golful Guineei prin furnizarea de formare pentru paza de coastă și crearea unei rețele de schimb de informații între autoritățile din șapte state de coastă din Africa de Vest, ce urmează să fie finanțat prin Instrumentul pentru stabilitate; solicită punerea în aplicare rapidă a CRIMGO în largul coastelor Africii de Vest; solicită, de asemenea, instituirea unor mecanisme de cooperare specifice pentru a lega acest program finanțat de Comisie de misiunile PSAC EUCAP Sahel Niger și EUTM Mali, ale căror acțiuni sunt legate în mod intrinsec de cauzele instabilității din largul coastelor Golfului Guineei;

36.  subliniază faptul că este necesar să se sporească eficacitatea activităților UE din Golful Guineea; sugerează crearea de sinergii specifice pentru a beneficia de valoarea adăugată a activității în comun a instrumentelor și structurilor existente ale UE, cum ar fi Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (AESM);

37.  invită ÎR/VP să definească facilitățile statelor membre ale UE și ale partenerilor ACP în amplasamente strategice - precum Baza Aeriană Lajes din Azore, Portugalia și Insulele Capului Verde - care pot fi utilizate pentru a dezvolta operațiuni navale și aeriene specifice pentru a combate proliferarea, terorismul, pirateria și crima organizată în Golful Guineei și zona mai extinsă a Oceanului Atlantic de Sud, într-un triplu parteneriat care implică cooperarea transatlantică cu SUA, Canada, Brazilia și alte țări din America Latină, precum și cooperarea UE-Uniunea Africană;

Golful Aden și Vestul Oceanului Indian

38.  subliniază faptul că, datorită pirateriei, Golful Aden este, în prezent, una dintre cele mai periculoase zone maritime din lume; reamintește faptul că pirateria este o formă specială de crimă organizată, care necesită o abordare specială, cuprinzătoare și holistică ce abordează relația de cauzalitate dintre piraterie și guvernarea socială, politică și economică, după cum demonstrează în special situațiile din Cornul Africii și Somalia; ia act de faptul că urmărirea fluxului de bani din plățile pentru răscumpărare, dezmembrarea rețelelor infracționale și urmărirea penală a făptașilor sunt, de asemenea, componente esențiale ale luptei împotriva pirateriei și pot fi realizate numai prin profitarea de pe urma cooperării dintre autoritățile statelor membre, Europol și Interpol; observă că aici există o legătură concretă între politica de securitate externă și aplicarea legislației naționale;

39.  salută crearea misiunii civile PSAC EUCAP Nestor, concepută cu scopul consolidării capacităților maritime din Cornul Africii și Oceanul Indian de Vest și care își propune să ofere o contribuție mai sustenabilă și la nivel local la realizarea obiectivelor de funcționare a EUNAVFOR Atalanta;

40.  subliniază succesul recent realizat de EUNAVFOR Atalanta – care trebuie să continue – în reducerea apariției atacurilor piraților în Oceanul Indian de Vest și în consolidarea credibilității PSAC; observă că Operațiunea Atalanta este prima misiune navală din cadrul PSAC și că ar trebui să constituie o bază pentru dezvoltarea în continuare și punerea în aplicare a dimensiunii maritime a PSAC, ținând seama de succesele, neajunsurile sale și învățămintele trase; salută rolul pozitiv al UE în cadrul EUNAVFOR Atalanta în cadrul mecanismului SHADE (Shared Awareness and De-confliction) privind promovarea coordonării între forțele navale multinaționale, naționale și regionale care operează în zonă, și, în special, împreună cu operațiunea Ocean Shield a NATO; salută, de asemenea, buna cooperare dintre agențiile UE (cum ar fi Centrul satelitar al UE SatCen și AESM), și terțe părți, în special în domeniul interpretării imaginilor prin satelit ale navelor, chiar și atunci când nu există sisteme oficiale care să stea la baza acestei cooperări; invită UE să oficializeze corelarea dintre instrumentele și organismele existente ale UE, precum cea care s-a dezvoltat între Atalanta, AESM și SatCen, astfel încât să se evite suprapunerea sarcinilor, a resurselor și a cunoștințelor specializate și să se obțină beneficii operaționale clare de pe urma unor astfel de sinergii;

41.  subliniază faptul că conceptul de abordare cuprinzătoare, care, în acest caz special, provine din Strategia privind un cadru strategic pentru Cornul Africii, este evident în îmbinarea celor trei misiuni PSAC în curs de desfășurare în regiune (EUNAVFOR Atalanta, Misiunea UE de formare în Somalia și Nestor EUCAP ), însoțit de un angajament politic și de politici de dezvoltare; salută activarea centrului de operațiuni al UE cu scopul de a facilita coordonarea și întărirea sinergiilor dintre aceste misiuni, ceea ce reprezintă un pas important în dezvoltarea PSAC; subliniază faptul că acest exemplu de complementaritate și coordonare ar trebui să inspire alte acțiuni în care misiunile și operațiunile PSAC sunt angajate în răspuns la o problemă cu multiple fațete; constată că o capacitate militară permanentă de planificare și conducere ar putea îmbunătăți în continuare integrarea oricărei componente navale în cadrul misiunilor și operațiunilor PSAC;

42.  recunoaște măsurile de protecție la bord, stabilite de companiile de transport; susține cererile recente ale industriei maritime privind reglementarea companiilor private de securitate maritimă și își reînnoiește cererea adresată, în primul rând, Organizației Maritime Internaționale, statelor de pavilion și industriei maritime de a coopera în vederea elaborării unui cod de conduită cu standarde clare, consistente, aplicabile, convenite la nivel internațional, care să reglementeze utilizarea pe nave a gărzilor de securitate înarmate, contractate în mod privat, și, în al doilea rând, cererea adresată companiilor private de securitate maritimă de a acționa strict în conformitate cu respectivele standarde;

Arctica

43.  subliniază faptul că deschiderea căilor maritime arctice este o consecință directă a schimbărilor climatice și evidențiază faptul că, în primul rând, UE ar trebui să se implice în păstrarea și conservarea regiunii, a resurselor sale și a activelor vitale în materie de mediu, asigurând că resursele arctice sunt utilizate în mod sustenabil și cu respectarea populațiilor locale; reliefează importanța stabilității și a păcii de ansamblu în regiune; subliniază, prin urmare, necesitatea unei politici a UE unificate și coordonate privind regiunea, în care atât prioritățile UE, cât și strategia și potențialele provocări sunt definite în mod clar; evidențiază faptul că, alături de interesele daneze, finlandeze și suedeze din Arctica, o viitoare aderare a Islandei la UE ar aprofunda transformarea Uniunii într-o entitate de coastă arctică, subliniind necesitatea unei politici arctice din ce în ce mai coordonate la nivelul UE; în acest sens, salută Comunicarea menționată anterior, intitulată „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică: progresele înregistrate din 2008 și etapele următoare” și reiterează necesitatea unui dialog în materie de politici cu toți partenerii din regiune, inclusiv cu Rusia;

44.  subliniază importanța noilor rute comerciale prin pasajele maritime deschise în Arctica, inclusiv pentru UE și economiile statelor sale membre; subliniază că UE și statele membre ar trebui să apere în mod activ libertatea mărilor și dreptul de liberă trecere prin apele internaționale; subliniază că disputele teritoriale de lungă durată existente între statele arctice ar trebui soluționate în mod pașnic și solicită o mai mare implicare a UE în regiune și o evaluare cu privire la instrumentele și capacitățile care ar putea fi necesare pentru a răspunde la conflictul din zonă; subliniază, în orice caz, necesitatea de a evita militarizarea Arcticii; invită Comisia să prezinte propuneri cu privire la modul în care proiectul Galileo ar putea avea un impact benefic asupra politicii arctice și la modul în care acesta ar putea fi dezvoltat pentru a permite navigarea mai sigură în apele Arcticii, investind, astfel, în siguranța și accesibilitatea în special a Pasajului de Nord-Est;

Oceanul Pacific

45.  subliniază importanța globală a Oceanului Pacific și, în special, a Mării Chinei de Sud, prin care este transportată o treime din comerțul mondial; este alarmat de tensiunea crescândă și îndeamnă de urgență toate părțile implicate să se abțină de la acțiuni politice și militare unilaterale, să-și modereze tonul și să soluționeze conflictul legat de cererile teritoriale în Marea Chinei de Sud cu ajutorul arbitrajului internațional, în conformitate cu dreptul internațional, în special UNCLOS, pentru a asigura stabilitatea regională și libertatea navigației în Marea Chinei de Sud;

46.  consideră că o cale pentru o posibilă soluționare pașnică a tensiunii din zonele Mării Chinei de Est și Mării Chinei de Sud este negocierea și aplicarea comună a codurilor de conduită pentru exploatarea pașnică a zonelor maritime în cauză, inclusiv stabilirea de căi comerciale sigure și cote de pescuit sau atribuirea zonelor pentru explorarea resurselor;

47.  invită ÎR/VP să identifice riscurile la adresa păcii și a securității în cazul în care tensiunea și conflictul armat ar escalada în Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud;

48.  observă că anumite state, în special Australia, sunt deja foarte active din punct de vedere politic în zona Pacificului și că UE ar trebui să se bazeze pe cooperarea bilaterală și multilaterală pentru a asigura securitatea și siguranța în regiune;

49.  subliniază importanța măririi capacității Canalului Panama, care ar trebui să fie finalizată în 2014, pentru modificarea echilibrului maritim geostrategic și posibilitățile extraordinare pe care acest lucru le va deschide pentru UE și pentru statele membre; avertizează că transporturile maritime și infrastructurile portuare ale acestora ar trebui să fie pregătite să facă față creșterii previzibile a fluxurilor comerciale maritime și riscurilor de securitate și siguranță implicate ce rezultă, printre altele, din presiunea suplimentară exercitată asupra mediului și din activitățile infracționale; subliniază faptul că această conexiune între Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic ar putea deveni o rută importantă de transport alternativ din Asia spre Europa și vice-versa prin Vest;

Instrumentele existente și dezvoltarea capacității

50.  consideră în mod ferm că criza financiară și economică ar trebui privită ca o oportunitate de a pune în aplicare inițiativa „gruparea și utilizarea în comun” în domeniul generării de capacități maritime într-o manieră cu adevărat europeană, în special profitând de inițiativa LeaderSHIP 2020 și stimulând procesul de stabilire de rețele între operatori din sectorul construcțiilor și reparațiilor de nave și din industriile auxiliare, aceasta reprezentând singura modalitate de a garanta că Europa este în măsură să facă față provocărilor de securitate la nivel mondial care afectează atât spațiile sale maritime, cât și capacitățile navale ale acesteia;

51.  regretă, cu toate acestea, faptul că statele membre ale UE au redus masiv bugetele naționale de apărare ca reacție la criza financiară și la încetinirea creșterii economice și că astfel de reduceri, care în cea mai mare parte nu sunt coordonate la nivelul UE și ignoră Strategia europeană de securitate, pot avea consecințe grave pentru capacitatea Uniunii și pregătirea acesteia pentru a face față provocărilor maritime și altor provocări în materie de securitate și pentru a-și îndeplini obligațiile internaționale, și pot zădărnici rolul său de furnizor de securitate la nivel mondial;

52.  subliniază faptul că prioritatea „grupării și utilizării în comun” propusă de UE pentru a aduce mai multă coordonare, cheltuieli de apărare mai inteligente și economii de scară mai mari între statele membre, nu a dat încă rezultate, inclusiv în domeniul capacităților de securitate maritimă;

53.  salută activitatea AEA prin care a pus bazele realizării „grupării și utilizării în comun”, prin armonizarea cerințelor și proiectelor în materie de formare navală și de logistică; salută studiul din 2012 al echipei de experți („Wise Pen”) privind cerințele și capacitățile maritime; ținând seama de mandatul și cunoștințele specializate ale AEA, îndeamnă statele membre să utilizeze consilierea și asistența tehnică de care dispune aceasta atunci când se confruntă cu necesitatea reducerii bugetelor de apărare, astfel încât să se evite compromiterea dezvoltării capacității strategice în întreaga UE, care trebuie să abordeze lacunele și deficiențele într-un mod coordonat; încurajează statele membre să colaboreze cu AEA pentru a identifica nevoile de capacități, în special cele civile, militare și cu dublă utilizare în domeniul maritim; îndeamnă ÎR/VP ca, împreună cu AEA și DG Afaceri Maritime și Pescuit, să identifice toate activele navale și maritime care îndeplinesc capacitățile maritime și cerințele în 2012 și care sunt expuse riscului de a fi pierdute de către statele membre ale UE ca urmare a constrângerilor financiare și economice, precum și să examineze modalități de a le conserva și a le pune în serviciul politicii maritime integrate europene și al viitoarei strategii europene în materie de securitate maritimă;

54.  reamintește faptul că capacitățile cu dublă utilizare sunt necesare în punerea în aplicare a PSAC, ținând seama de provocările complexe în materie de securitate din prezent; subliniază faptul că crizele actuale din Sahel și din Cornul Africii au evidențiat necesitatea unei abordări cuprinzătoare care să mobilizeze, pe de o parte, întreaga gamă de angajamente civile-militare și, pe de altă parte, echipamente și capacități cu dublă utilizare, inclusiv capacitățile navale europene și capacitățile de construcție de nave civile și militare, ce asigură securitatea și rezistența navelor; invită statele membre să colaboreze cu organele și agențiile competente ale UE, îndeosebi cu Comisia, AEA și cu Agenției Spațiale Europene (ASE), în încercarea de a găsi finanțare din partea UE pentru dezvoltarea capacităților cu dublă utilizare, care constituie o modalitate de a remedia lacunele de capacități la nivel național, regional și la nivelul Uniunii; reamintește potențialul de dublă utilizare al programului Galileo și valoarea sa pentru punerea în aplicare și eficacitatea operațiunilor PSAC, îndeosebi în domeniul maritim; subliniază, totuși, că ar trebui acordată prioritate unui nivel mai ridicat de transparență, eficiență și abordărilor multilaterale în domeniul dezvoltării capacităților;

55.  reamintește necesitatea consolidării unei baze tehnologice în domeniul apărării, cu sediul în UE și finanțate de aceasta, inclusiv construcțiile navale și capacitățile de producție de echipamente; având în vedere criza economică și financiară actuală, reamintește că crearea și sprijinirea unor sectoare de apărare europene competente și sustenabile înseamnă crearea de locuri de muncă și creștere economică; solicită un dialog de o calitate superioară cu părțile interesate din acest sector, ținând seama de faptul că dezvoltarea capacităților navale presupune un angajament de lungă durată; subliniază necesitatea ca statele membre ale UE și sectorul respectiv să raționalizeze și să armonizeze standardele pentru a asigura compatibilitatea operațională europeană în domeniul capacităților maritime și navale, inclusiv în ce privește sistemele și tehnologia comunicațiilor;

56.  consideră că Rețeaua de supraveghere maritimă a AEA (MARSUR) constituie o astfel de inovare ce conferă valoare adăugată dezvoltării dimensiunii maritime a PSAC; îndeamnă cu fermitate să fie create domenii de cooperare adecvate între MARSUR și alte proiecte ale UE ce vizează dezvoltarea supravegherii maritime, cum ar fi proiectele Copernic - Programul european de observare a Pământului (fostul GMES - Monitorizare Globală pentru mediu și securitate) pentru servicii marine și de securitate sau activitatea desfășurată de AESM în domeniul supravegherii maritime;

57.  consideră că activitățile AESM, AES și ale programului Copernic pot servi în continuare la punerea în aplicare a dimensiunii maritime a PSAC și ar trebui să fie utilizate în mod oficial în acest scop; subliniază faptul că cunoștințele specializate ale acestora le situează într-o situație privilegiată în care pot presta servicii și activități de sprijin pentru misiunile PSAC în curs de desfășurare în materie de supraveghere, activități de patrulare, sau în colectarea, studierea și difuzarea de informații prin satelit, urmând exemplul parteneriatului dezvoltat, chiar dacă la nivel neoficial, între AESM și operațiunea EUNAVFOR Atalanta;

58.  solicită crearea unei veritabile paze de coastă europene, pe baza experienței deja acumulate de către Frontex și Rețeaua de patrule europene, căreia entități și organisme guvernamentale distincte îi asigură capacități, acționând în cadrul jurisprudenței asigurate prin cooperarea în cadrul JAI, orientată către protejarea frontierelor UE, a cetățenilor europeni, dar și a vieților persoanelor aflate în pericol în apele de coastă ale Uniunii;

59.  salută activitatea desfășurată în cadrul dezvoltării Mediului comun în vederea schimbului de informații (CISE) în vederea realizării unui sistem eficace de capacitate europeană de supraveghere maritimă; solicită, prin urmare, UE să investească în mod semnificativ în dezvoltarea în continuare a cadrului CISE, pe baza experienței acumulate în cadrul unor proiecte cum ar fi MARSUNO, BluemassMed și EUROSUR, cu scopul de a fi pregătită pentru a urmări, monitoriza și răspunde la provocările maritime din apele teritoriale ale statelor membre ale UE sau din vecinătatea UE;

60.  având în vedere faptul că membrii UE și NATO dispun de un singur set de forțe navale, solicită o mai mare coordonare strategică între cele două organizații în materie de securitate maritimă; consideră că viitoarea Strategie a UE în materie de securitate maritimă ar trebui să fie independentă de cea a Alianței, însă complementară acesteia, cu scopul de a contribui la soluționarea unui număr cât mai mare din provocările menționate anterior, asigurând, în același timp, utilizarea optimă a activelor maritime limitate; salută rezultatele pozitive ce decurg din co-amplasarea sediilor operaționale ale celor două organizații la Northwood; consideră că UE ar trebui să se concentreze pe valoarea adăugată clară care rezultă din abordarea sa cuprinzătoare vizând să facă față unor provocări cu multiple fațete, cum s-a demonstrat în cazul măsurilor diplomatice, financiare și juridice ulterioare acțiunilor eficace de combatere a pirateriei în cadrul operațiunii Atalanta; solicită îmbunătățirea continuă a partajării de informații între NATO și UE, precum și o coordonare consolidată cu alți actori internaționali;

61.  regretă faptul că situația existentă în prezent este o situație în care se observă dublarea, suprapunerea, risipa de resurse și războiul intern dintre organismele și agențiile UE care funcționează în domeniul securității maritime; îndeamnă UE să examineze în continuare modalități prin care se pot reduce sarcinile administrativă și financiară ce rezultă din suprapunerea inutilă de funcții, cunoștințe specializate, echipamente și resurse între mai multe organisme și actori ai UE, permițând, astfel, ÎR/VP să-și impună funcția de coordonator;

62.  în acest sens, solicită integrarea eforturilor în materie de coordonare și activitate în comun în Strategia UE în materie de securitate maritimă, în cadrul căreia ar trebui să fie prezentate orientări clare pentru cooperarea specifică între direcțiile generale competente ale Comisiei, incluzând Afaceri maritime și pescuit, Afaceri interne, Justiție, Industrie și antreprenoriat, Mobilitate și transporturi, Impozitare și Uniune vamală, Cercetare și inovare, și Dezvoltare, precum și Serviciul European de Acțiune Externă și Serviciul Instrumente de politică externă; același lucru ar trebui să fie făcut și pentru cooperarea inter-agenții dintre AEA, AESM, SatCen, Europol, Frontex, Statul-Major al UE, Direcția de planificare și de gestionare a crizelor, Centrul de analiză a informațiilor al UE și autoritățile competente din statele membre;

63.  salută activitățile desfășurate de comandanții forțelor navale europene (CHENS) în ce privește promovarea înțelegerii între forțele navale europene și examinarea chestiunilor de interes reciproc; solicită ca rezultatele reuniunilor anuale ale CHENS și ale grupurilor sale de lucru specializate să stea la baza Strategiei UE în materie de securitate maritimă și a punerii sale în aplicare la nivelul PSAC, pentru a promova în continuare cooperarea și a asigura o abordare integrată și eficace;

64.  invită viitorul Consiliu European în domeniul apărării, ce va avea loc în decembrie 2013, să adopte o Strategie a UE în materie de securitate maritimă, care să includă punctele de vedere ale Parlamentului European exprimate în acest raport; reamintește statelor membre că lumea de astăzi și, în special, provocările și amenințările prezentului, necesită acțiuni consecvente, coerente și convingătoare pentru a proteja pe cei 500 de milioane de cetățeni UE; reamintește că aceste provocări necesită, de asemenea, o politică externă a UE întemeiată pe nevoia de pace și securitate la nivel mondial și pe promovarea acestora;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președintelui Consiliului European, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte al Comisiei, Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO și președintelui Adunării parlamentare a NATO.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0006.
(2) JOIN(2012)0039 – 2012/0370(NLE).
(3) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 71.
(4) JOIN(2012)0019.
(5) JO L 301, 12.11.2008, p. 33.
(6) JO L 187, 17.7.2012, p. 40.
(7) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 7.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0455.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0097.
(10) JO C 15 E, 21.1.2010, p. 61.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0203.
(12) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 81.


Structurile militare ale UE: situaţia actuală şi perspective
PDF 326kWORD 40k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la structurile militare ale UE: situația actuală și opțiuni viitoare (2012/2319(INI))
P7_TA(2013)0381A7-0205/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 13-14 decembrie 2012,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2012 privind dezvoltarea capabilităților militare,

–  având în vedere faptul că Obiectivul global 2010 a fost, susținut de Consiliului European din 17-18 iunie 2004,

–  având în vedere clauza privind apărarea comună și clauza de solidaritate din Tratatul de la Lisabona, care impun statelor membre să furnizeze ajutor și asistență în cazul în care un stat membru este victima unei calamități, a unui atac terorist sau a unui atac armat,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate, adoptată de către Consiliul European la 12 decembrie 2003, precum și raportul privind punerea sa în aplicare, aprobat de Consiliul European din 11-12 decembrie 2008,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2011/871/PESC din 19 decembrie 2011 de instituire a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare (Athena)(1),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2011/411/PESC din 12 iulie 2011 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Acțiunii comune 2004/551/PESC(2),

–  având în vedere discuția a miniștrilor apărării în cadrul reuniunii Consiliului Afaceri Externe din 23 aprilie 2013 dedicată pregătirilor pentru Consiliul European pe teme de apărare din decembrie 2013,

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune(3), rezoluția din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale(4), cea din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind politica externă și de securitate comună(5) , precum și cea din 14 decembrie 2011 privind impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE(6),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0205/2013),

Considerații generale

1.  constată cu îngrijorare din ce în ce mai mare că UE dispune de capacități insuficiente de reacție la crizele internaționale, care să îi permită să răspundă la timp și eficient, în pofida angajamentului său durabil în vederea menținerii păcii, protejării drepturilor omului, prevenirii conflictelor și întăririi securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei ONU; subliniază că este în interesul UE și al statelor membre să acționeze într-un mod coerent în calitate de furnizori de securitate, nu doar în Europa, ci și în restul lumii și, în special, în vecinătatea sa;

2.  reamintește atașamentul său constant pentru o perspectivă cuprinzătoare a gestionării crizelor, integrând o gamă largă de mijloace diplomatice, economice, de dezvoltare și, în ultimă instanță, militare, după cum a rezultat în special din rezoluțiile sale referitoare la Raportul anual privind politica externă și de securitate comună (PESC) și la Raportul anual privind politica de securitate și apărare comună (PSAC); subliniază că structurile și capabilitățile militare fac parte integrantă dintr-o astfel de abordare cuprinzătoare, fiind instrumentale pentru capacitatea UE de a răspunde la amenințări, conflicte și crize, inclusiv la crize umanitare în cazul în care toate celelalte mijloace eșuează;

3.  constată cu regret că operațiunile militare recente, atât din Libia, cât și din Mali, au demonstrat lipsa de progrese a unei veritabile politici de securitate și apărare comune și subliniază necesitatea unei mai bune coordonări și cooperări la nivel european, dacă UE urmează a fi tratată cu seriozitate ca actor eficace și credibil la nivel mondial;

4.  reamintește faptul că, prin tratat, UE trebuie să depună eforturi pentru realizarea progresivă a unui cadru comun pentru politica de apărare a Uniunii, care să conducă la o apărare comună; reamintește, de asemenea, obligațiile statelor membre asumate prin clauza de apărare reciprocă;

5.  își reafirmă îngrijorarea profundă cu privire la continuarea procesului necoordonat de reduceri ale bugetelor naționale de apărare, ce împiedică eforturile de eliminare a lacunelor în materie de capabilități și subminează credibilitatea PSAC; îndeamnă statele membre să stopeze această evoluție iresponsabilă, să își intensifice eforturile la nivel național și al UE pentru limitarea consecințelor acestei tendințe printr-o cooperare aprofundată, precum și prin punere în comun și partajare;

6.  reamintește rezoluția sa privind impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE și reiterează recomandările sale referitoare la contracararea efectelor negative ale crizei asupra capabilităților militare la nivelul UE printr-o mai bună coordonare a planificării apărării, prin punerea în comun și partajarea capabilităților, prin sprijinirea cercetării în domeniul apărării și a dezvoltării tehnologice, prin construirea unei baze industriale și tehnologice europene mai integrate, sustenabilă, inovatoare și competitivă, precum și prin dezvoltarea unei piețe europene a echipamentelor de apărare și găsirea unor modalități noi de finanțare la nivelul UE;

7.  îndeamnă statele membre ale UE și Comisia să ia măsurile necesare pentru a facilita restructurarea și consolidarea capacităților industriale de apărare, pentru a reduce supracapacitățile existente, care nu sunt sustenabile;

8.  salută activitatea Grupului operativ al Comisiei Europene pentru industriile și piețele de apărare și comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542) și invită Comisia să elaboreze propuneri privind modul în care politicile mai ample și instrumentele UE ar putea fi utilizate, printr-o abordare flexibilă, în sprijinul apărării și al obiectivelor de securitate, în special în domeniile cu caracter transversal, cum ar fi tehnologiile cu dublă utilizare;

9.  subliniază faptul că structurile militare existente în UE, la nivelul Uniunii, la nivel multinațional și național, trebuie să continue, în cadrul procesului de transformare, să construiască forțe armate modulare, interoperabile și dislocabile, adaptate la operațiuni multinaționale;

10.  salută impulsul reînnoit dat de Consiliul European în decembrie 2012 în vederea creșterii eficacității operaționale și a eficienței operațiunilor PSAC, a consolidării cooperării europene pentru a furniza capabilități orientate spre viitor și pentru a completa lacunele critice, precum și în vederea consolidării industriei europene de apărare;

11.  invită Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să prezinte propuneri, pentru reuniunea Consiliului European din decembrie 2013, care să reflecte recomandările prezentei rezoluții și care să includă opțiuni pentru promovarea cooperării europene în domeniul securității și apărării între statele membre care doresc să facă acest lucru, pe baza dispozițiilor din tratat referitoare la cooperarea structurată permanentă, în cazul în care nu se realizează niciun acord între toate statele membre privind o agendă ambițioasă;

12.  este hotărât să elaboreze, ca parte a propriei agende pentru următoarea convenție constituțională, propuneri vizând consolidarea tratatelor în ceea ce privește dezvoltarea PSAC;

Îmbunătățirea capacității UE de planificare și desfășurare de operațiuni militare

13.  constată cu regret că, la zece ani după prima operațiune militară autonomă condusă de UE, Uniunea nu are nici acum o capacitate europeană permanentă responsabilă de planificarea și desfășurarea de operațiuni militare și regretă efectul inhibitor al acestei lipse asupra capacității de reacție a UE în cazul unor crize acute; reamintește că dispozițiile actuale, care necesită activarea ad-hoc a unui cartier general național, reflectă o abordare pur reactivă și nu oferă resurse pentru planificarea în avans necesară;

14.  consideră că activarea Centrului operațional, deși salutară pentru rolul său în coordonarea misiunilor în Cornul Africii, reprezintă un demers clar insuficient pentru înființarea unei astfel de capacități permanente, din cauza resurselor sale limitate și a limitării stricte a funcțiilor sale la activități de sprijin; deplânge faptul că inițiativa celor cinci țări participante la „Weimar Plus” nu a produs vreun alt rezultat semnificativ; îndeamnă statele membre să fie, într-o primă etapă, de acord ca Centrul de operațiuni să fie însărcinat cu planificarea operațională a misiunilor neexecutive, cum ar fi misiunile UE de instruire în Mali și Somalia;

15.  solicită din nou crearea unui comandament operațional al UE cu drepturi depline în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), prin intermediul cooperării structurate permanente, dacă este cazul; subliniază faptul că acesta ar trebui să fie o structură civilo-militară, responsabilă de planificarea și desfășurarea atât a misiunilor civile, cât și a operațiunilor militare ale UE, care să aibă structuri de comandă separate, civile și militare;

16.  subliniază că înființarea unui comandament operațional al UE ar consolida foarte mult memoria instituțională a UE în gestionarea crizelor, ar contribui la dezvoltarea unei culturi strategice comune, prin detașarea de personal din structurile naționale, ar maximiza avantajele unei coordonări civilo-militare, ar permite punerea în comun a anumitor funcții, ar reduce costurile pe termen lung și ar înlesni controlul democratic din partea Parlamentului și al Consiliului;

17.  subliniază necesitatea unei capacități permanente pentru planificare și desfășurarea de operațiuni militare și din perspectiva obligațiilor care decurg din clauza de apărare reciprocă și clauza de solidaritate; subliniază că trebuie asigurat un nivel adecvat de pregătire și rapiditate a reacției, în cazul în care ar fi invocată una din cele două clauze; invită VP/ÎR să propună modalitățile practice pentru a include în clauza de apărare reciprocă o definiție a reacției la nivelul UE;

Consolidarea grupurilor tactice de luptă ale UE: instrumentul de reacție rapidă și stabilizare al Uniunii

18.  recunoaște contribuția grupurilor tactice de luptă ale UE la transformarea forțelor armate ale statelor membre, prin promovarea interoperabilității militare și a cooperării multinaționale; regretă faptul că acest concept nu și-a dovedit încă utilitatea ca instrument de reacție rapidă în timpul operațiunilor și, dacă nu vor fi făcute modificări substanțiale, un acord privind desfășurarea acestora pare improbabil; consideră că situația din Mali este o oportunitate ratată pentru prima utilizare a grupurilor tactice de luptă din UE;

19.  consideră că, pentru a mări eficacitatea grupurilor tactice de luptă, ar trebui acordată o atenție adecvată alcătuirii acestora, cunoscând faptul că, în general, statele din aceeași regiune au aceeași percepție asupra amenințărilor, facilitând astfel reacția necesară la acestea;

20.  consideră că mecanismul ATHENA pentru costurile comune ale operațiilor militare, nici în forma sa revizuită, nu ține suficient seama de caracteristicile specifice conceptului de grup tactic de luptă; solicită o extindere semnificativă a costurilor comune pentru operațiunile de reacție rapidă, astfel încât să acopere complet costurile când sunt folosite grupurile tactice de luptă; consideră că finanțarea grupurilor tactice de luptă de către statele care participă la aceste grupuri (conform principiului „costs lie where they fall”), aflate în așteptare conform unui sistem voluntar și prin rotație, este contrară principiului repartizării echitabile a costurilor;

21.  invită VP / ÎR să facă propuneri în vederea ajustării mecanismului ATHENA la particularitățile grupurilor tactice de luptă, dacă este necesar, prin cooperarea structurată permanentă, creat în paralel cu un comandament operațional permanent; îndeamnă, totodată, VP/ÎR să prezinte o propunere privind înființarea și finanțarea fondului de lansare pentru activitățile de pregătire a operațiunilor militare ale UE, după cum a fost stabilit prin tratat;

22.  ia act de eforturile Consiliului și ale SEAE vizând creșterea flexibilității și a posibilității de utilizare a grupurilor tactice de luptă, care, totuși, nu au produs rezultate concrete până în prezent; subliniază că este necesar un grad ridicat de interoperabilitate, nu numai la nivel tehnic, ci și la nivel conceptual și procedural, în special pentru a armoniza normele de intervenție și transferul de autoritate și pentru a elimina rezervele exprimate la nivel național;

23.  invită Consiliul European să analizeze modalitățile de simplificare a procesului decizional politic la nivelul UE și la nivel național, pentru a transforma în realitate capacitatea de reacție rapidă; insistă asupra faptului că trebuie demonstrată voință politică pentru a face față provocărilor; încurajează o reflecție asupra procedurilor simplificate posibile în ceea ce privește desfășurarea de grupuri tactice de luptă pentru perioade limitate de timp, dacă sunt îndeplinite anumite condiții clar definite și aprobate în prealabil, cum ar fi o solicitare specifică din partea Organizației Națiunilor Unite;

24.  salută angajamentul reînnoit al statelor membre având drept obiectiv ambițios conceptul de grup tactic de luptă, precum și promisiunile vizând planificarea de contribuții pe baza angajamentelor recurente regulate, pentru a evita viitoarele deficite în rotația grupurilor tactice de luptă; încurajează dezvoltarea de grupuri tactice de luptă ca parteneriate pe termen lung, funcționale și după perioada de convocare pentru a maximiza avantajele militare și economice ale achizițiilor în comun de echipamente și servicii, precum și ale inițiativelor de punere în comun și partajare a capabilităților; constată că contractul-cadru privind serviciile logistice de bază pentru grupul tactic de luptă al UE în situație de alertă în al doilea semestru din 2012, încheiat de Agenția Europeană de Apărare (AEA), este un exemplu concret în acest sens;

25.  subliniază că orice costuri care nu sunt legate de operațiunile militare, cum ar fi pregătirea și costurile pentru grupurile tactice de luptă aflate în alertă, ar putea fi suportate de bugetul UE;

26.  subliniază faptul că grupurile tactice de luptă constituie un instrument specific cu dimensiuni și sustenabilitate limitate, care este adaptat la un anumit număr de scenarii și care nu poate fi considerat un instrument universal de gestionare a crizelor; reamintește că Obiectivul global inițial de la Helsinki din 1999 (Helsinki Headline Goal), reconfirmat de Consiliul European în 2008, a stabilit ca obiectiv ca UE să aibă capacitatea de a desfășura forțe militare de până la 60 000 de persoane, în 60 de zile, pentru o operațiune majoră; constată că acest obiectiv, deși nu a fost abandonat în mod oficial, nu a fost niciodată realizat în termeni reali, datorită unor neajunsuri persistente la nivelul capabilităților; subliniază că, mai degrabă decât stabilirea unor obiective arbitrare, care riscă deteriorarea credibilității UE, trebuie depuse urgent eforturi susținute pentru eliminarea deficitelor capacitare și pentru îmbunătățirea generării de forțe și a proiecției pentru operațiunile militare ale UE în general;

Crearea de structuri și capacități pentru soluționarea deficitelor capacitare majore

27.  reamintește misiunea și sarcinile AEA, în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) și articolul 45 din Tratatul UE, în special în ceea ce privește rolul său esențial în dezvoltarea și implementarea capabilităților UE și a politicilor privind armamentele, armonizarea nevoilor operaționale, avansarea unor proiecte multilaterale, coordonarea programelor statelor membre, consolidarea bazei europene industriale și tehnologice în domeniul apărării și îmbunătățirea eficienței cheltuielilor militare; îndeamnă statele membre, având în vedere accentul pus de AEA pe raportul costuri/eficiență, să ofere agenției o finanțare adecvată, pentru a putea beneficia de întregul său potențial; reiterează apelul către VP/ÎR de a prezenta propuneri pentru finanțarea costurilor aferente personalului și funcționării agenției din bugetul Uniunii;

28.  regretă absența unor angajamente ferme privind capabilitățile din partea statelor membre și invită Consiliul să asigure realizarea cerințelor de evaluare aferente, prevăzute la articolul 42 alineatul (3) și articolul 45 alineatul (1) din Tratatul UE; invită VP/ÎR să prezinte propuneri în acest sens; consideră că Parlamentul ar trebui informat periodic cu privire la progresele realizate în crearea de capabilități militare relevante pentru implementarea PSAC;

29.  încurajează continuarea progreselor în implementarea Planului AEA de dezvoltare a capabilităților și solicită, în contextul revizuirii sale în 2013, o mai bună integrare a acestuia în planificarea apărării la nivel național, care necesită o mai bună armonizare; reiterează apelul făcut statelor membre de a lansa un proces instituționalizat de coordonare mai mare a planificării apărării atât între ele, cât și în cadrul Comitetului Militar al UE, bazându-se în special, pe consultanța oferită de AEA; atrage atenția asupra necesității generale de a urgenta cooperarea între AED și Comitetul Militar al UE/Statul-Major al UE; se așteaptă ca șefii de stat și de guvern și să înceapă reexaminarea apărării europene pe durata Consiliului European dedicat securității și apărării în decembrie 2013;

30.  solicită o abordare mai structurată pentru soluționarea deficitelor capacitare majore la nivel european și, în special, în domeniul capabilităților-cheie de susținere și multiplicare a forțelor – cum ar fi platformele ISR (informații, supraveghere și recunoaștere), transportul aerian strategic, elicopterele, asistența medicală, sistemele de alimentare în aer și munițiile ghidate – în strânsă cooperare și complementaritate deplină cu NATO; salută rezultatele inițiale ale inițiativelor de punere în comun și partajare, gestionate de către AEA, dar subliniază faptul că trebuie continuate progresele în aceste domenii, precum și în altele; regretă faptul că, deși forțele armate europene s-au confruntat în mod repetat cu o lipsă de mijloace de susținere și de multiplicatori de forță în PSAC și alte operațiuni, niciuna dintre lacunele identificate în materie de capabilități nu a fost încă soluționată într-un mod satisfăcător;

31.  solicită o evaluare a stabilirii unui antrepozit permanent pentru misiunile PSAC (cu funcții similare cu cele ale Agenției pentru sprijin a NATO) care să asigure sprijinul multinațional integrat pentru structuri militare ale UE și statele membre, inclusiv echipamentul esențial pentru toate misiunile fără proceduri de achiziții împovărătoare;

32.  subliniază necesitatea ca UE să dezvolte capabilitățile și strategiile necesare, eficiente și proporționale ale UE pentru a face față creșterii numărului de amenințări cibernetice asupra intereselor sale strategice și de securitate; subliniază necesitatea cooperării cu actori privați pentru a reuși, pentru a respecta pe deplin libertățile și dreptul internațional și a garanta o supraveghere democratică suficientă;

33.  subliniază exemplul Comandamentului european de transport aerian (CETA), care și-a dovedit funcționalitatea și valoarea adăugată în timpul operațiunilor, constituind un model deosebit de util de punere în comun și de partajare, pe baza transferului anumitor competențe într-o structură comună, capabilitățile rămânând în proprietate națională; solicită preluarea modelului CETA în alte domenii de sprijin operațional și, în special, se așteaptă ca rezultatele activității AEA privind o posibilă unitate multinațională de elicoptere (Multinational Helicopter Wing) să soluționeze un alt deficit capacitar major;

34.  își reiterează apelul către statele membre de a lua în considerare proprietatea comună a unor capabilități costisitoare, mai ales capabilitățile spațiale, vehicule aeriene fără pilot (UAV) sau capacități de transport aerian strategic; salută atenția pe care o acordă Comisia analizării opțiunilor de dezvoltare de capabilități deținute de UE, pentru exploatarea potențialului sinergiilor dintre nevoile de apărare militare și cele civile, cum ar fi în zonele de protecție civilă sau de supraveghere a frontierei;

35.  subliniază necesitatea unei abordări comune în Europa, în vederea dezvoltării unui sistem aerian pilotat de la distanță, de altitudine medie și anduranță mai mare (MALE RPAS - medium-altitude long-endurance remotely piloted air system) și încurajează Comisia și statele membre să adopte o perspectivă inovatoare pentru realizarea aceste ambiții;

36.  subliniază importanța majoră a capacităților satelitare pentru operațiunile contemporane, mai ales cu privire la ISR, comunicare și capacități de navigare, precum și necesitatea maximizării folosirii resurselor limitate, plecând de la o abordare comună și de la exploatarea tuturor sinergiilor posibile civilo-militare pentru a evita duplicarea inutilă; încurajează, în acest sens, continuarea cooperării dintre Agenția Spațială Europeană, AEA și Comisie și insistă asupra continuării finanțării programelor Copernicus (GMES) și Galileo din fondurile UE;

37.  încurajează dezvoltarea în continuare a programului MUSIS pentru a facilita schimbul de imagini obținute de la următoarea generație de sateliți de observare a Pământului; solicită UE să participe financiar în mod direct la acest program, precum și la asocierea Centrului Satelitar al UE, pentru a asigura accesul la imagini în funcție de nevoile Uniunii Europene, și în special ale PSAC;

38.  salută adoptarea Codului de conduită privind punerea în comun și partajarea, considerând-o drept un pas important pentru o mai mare cooperare în Europa, și subliniază că trebuie stabilită o primă evaluare strategică a implementării sale până la sfârșitul anului; se așteaptă ca Consiliului European din decembrie 2013 să fie instrumental în impulsionarea politică a inițiativelor de punere în comun și partajare, precum și în furnizarea de orientări clare pentru implementarea acestor măsuri; atrage atenția că UE trebuie să intensifice activitățile de informare în vederea extinderii rolului punerii în comun și a partajării;

39.  subliniază că trebuie să se asigure securitatea aprovizionării cu echipamentele necesare forțelor armate ale statelor membre, pentru ca acestea să își îndeplinească angajamentele în crizele internaționale; își exprimă îngrijorarea cu privire la dependența din ce în ce mai mare de tehnologiile și sursele de aprovizionare neeuropene, precum și cu privire la consecințele acestei dependențe asupra autonomiei europene; subliniază importanța strategică a industriei de apărare și invită AEA și Comisia facă progrese în identificarea capabilităților industriale majore care urmează să fie păstrate sau dezvoltate în Europa, precum și în reducerea dependenței europene în materie de aprovizionare;

40.  regretă micșorarea continuă a bugetele naționale pentru cercetările în domeniul apărării, precum și fragmentarea preponderentă a acestora la nivel național; subliniază potențialul UE de a aduce o valoare adăugată substanțială prin Cadrul de cooperare europeană și prin sinergii mai mari între cercetarea în domeniul securității militare și a celei civile; subliniază, în special, necesitatea de a se concentra asupra investițiilor în tehnologii generice esențiale, cum ar fi robotica, nanoelectronica și microelectronica, precum și faptul că trebuie garantat că fondurile UE cheltuite în aceste domenii produc beneficii și pentru necesitățile din domeniul apărării;

O mai mare coerență între structurile permanente multinaționale din statele membre ale UE

41.  ia act de existența unor inițiative de parteneriat bilaterale/regionale/multilaterale din Europa care vizează punerea în comun a resurselor și încurajarea interoperabilității, care să poată furniza contribuții pentru UE, ONU, NATO sau operațiuni ad-hoc ale coaliției; salută beneficiile cooperării și sprijină în totalitate logica punerii în comun, sprijină o anumită formă de raționalizare și o mai bună coordonare între numeroasele structuri cu o dimensiune multinațională, care s-au dezvoltat fără vreun plan global și coerent;

42.  solicită consolidarea legăturilor dintre Eurocorps și Statul Major al UE și invită statele membre să participe la structura multinațională Eurocorps, care ar putea forma nucleul unui element integrat al forțelor armate europene;

43.  ia act de desființarea EUROFOR, recunoscând contribuția sa la operațiunile UE și la rotația grupurilor tactice de luptă; ia act de contribuțiile specifice ale EUROMARFOR, EUROGENDFOR, Cooperarea baltică în domeniul apărării, Cooperarea nordică în domeniul apărării, forța amfibie Marea Britanie - Țările de Jos, forța amfibie italiano-spaniolă, corpul germano-olandez, cooperarea navală belgiano-olandeză, inițiativele anglo-franceze de construire a unei forțe combinate comune expediționare, unei forțe de intervenție aeronavală integrate și a unui cartier general al forțelor întrunite, precum și alte structuri regionale și bilaterale permanente, emergente sau deja existente;

44.  reafirmă că trebuie asigurată coerența de ansamblu la nivelul UE și invită statele membre să-și coordoneze mai atent inițiativele în cadrul Comitetului Militar al UE, pe baza contribuțiilor AEA;

Consolidarea dimensiunii europene în educația, instrucția și exercițiile militare

45.  își reafirmă sprijinul total pentru structurile și proiecte europene în domeniul educației și formării profesionale și subliniază, în special, contribuția Colegiului European de Securitate și Apărare (CESA) la promovarea unei culturi de securitate comune, precum și potențialul său în identificarea și elaborarea de proiecte în colaborare cu instituțiile naționale, ceea ce ar conduce la economii de costuri; salută decizia Consiliului din 12 aprilie 2013 de a consolida Colegiul oferindu-i calitate juridică și finanțare de la bugetul Uniunii; consideră că acest lucru ar putea constitui un model pentru sprijinul bugetar al UE pentru alte structuri PSAC, cum ar fi Agenția Europeană de Apărare și Centrul Satelitar al UE; încurajează dezvoltarea și mai amplă a inițiativei europene vizând schimburile de tineri ofițeri, inspirată de programul Erasmus, și participarea instituțiilor europene de educație și instrucție militară la programul Erasmus;

46.  sprijină ferm inițiativele în domeniul educației și pregătirii profesionale care vizează punerea în comun și partajarea, prin care se pot face economii semnificative fără a fi afectată suveranitatea națională în ceea ce privește mobilizările operative; subliniază succesul programului de pregătire a piloților de elicoptere organizat de AEA și salută lansarea de exerciții tactice de transport aerian de către AEA, care ar trebui să conducă la organizarea unui curs de instruire permanent în domeniul tacticilor aplicabile în transportul aerian european; așteaptă mai multe progrese în dezvoltarea unui sistem comun de pregătire integrată pentru instruirea viitorilor piloți de vânătoare; salută activitatea AEA în organizarea comună de cursuri de pregătire în domeniul apărării cibernetice, a combaterii dispozitivelor explozive improvizate și a operațiunilor navale; atrage atenția asupra necesității ca AED să ia în considerare nevoia de instruire a statelor membre ale căror aeronave sunt produse de firme neeuropene;

47.  subliniază că grupurile tactice de luptă ale UE permit posibilitatea organizării unor cursuri de pregătire și a unor exerciții comune; încurajează țările care participă la grupurile tactice de luptă să deschidă exercițiile și pentru alți participanți, cum ar fi posibili susținători strategici/operaționali, precum și organizații partenere, cum ar fi ONU;

48.  atrage atenția asupra necesității de a evita eventualele suprapuneri cu NATO, de exemplu, în ceea ce privește instruirea în domeniul securității cibernetice;

Creșterea beneficiilor cooperării UE-NATO

49.  subliniază faptul că întărirea capabilităților militare europene prin structuri consolidate ale UE este și în avantajul NATO și contribuie la o repartizare mai echitabilă a sarcinilor în cadrul Alianței; salută cooperarea pragmatică ce vizează evitarea suprapunerilor dintre inițiativele de punere în comun și partajare și cele privind apărarea inteligentă, în special prin interacțiunea dintre AEA și Comandamentul Aliat pentru Transformare al NATO (ACT);

50.  îndeamnă la o colaborare mai strânsă și mai regulată la nivel politic între VP/ÎR și Secretarul General al NATO în scopul evaluării riscurilor, al gestionării resurselor, al planificării politicii și al execuției de operațiuni PSAC, atât civile, cât și militare; subliniază necesitatea dezvoltării cadrelor existente de cooperare operațională UE-NATO, începând prin acordurile „Berlin Plus”, a căror implementare este încă blocată de Turcia;

51.  subliniază faptul că capabilitățile naționale, indiferent dacă sunt dezvoltate în cadrul UE sau al NATO, rămân sub autoritatea națională și pot fi, prin urmare, folosite pentru orice operațiuni decise la nivel național;

52.  subliniază importanța standardelor NATO pentru cooperarea europeană în domeniul apărării și subliniază necesitatea dezvoltării unor capabilități în cadrul UE, pentru a asigura interoperabilitatea deplină cu NATO;

53.  ia act de faptul că Forța de Răspuns a NATO și grupurile tactice de luptă ale UE sunt inițiative complementare care se consolidează reciproc, dar care necesită însă eforturi similare din partea statelor membre și solicită eforturi în vederea maximizării sinergiilor dintre ele;

PSAC trebuie să avanseze la un nivel nou

54.  invită statele membre să facă un salt calitativ în domeniul apărării europene, prin consolidarea structurilor militare ale UE, în conformitate cu prezenta rezoluție; încurajează statele membre care doresc să se implice, să o facă, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din TUE privind cooperarea structurată permanentă, precum și articolul 44 din TUE; consideră că în cazul lansării unei astfel de forme de cooperare, aceasta ar trebui, în primul rând, să se bazeze pe dorința statelor membre participante de a-și asuma responsabilitățile care le revin în cadrul comunității internaționale și de a pregăti mai bine Uniunea pentru operațiunile de gestionare a crizelor;

55.  consideră, prin urmare, că cooperarea structurată permanentă ar trebui să includă, în special, următoarele elemente care vizează o mai mare eficiență operativă:

   înființarea unui comandament operațional permanent al UE;
   finanțarea comună a operațiunilor de reacție rapidă cu ajutorul grupurilor tactice de luptă ale UE;
   angajamentul de a contribui la sistemul de rotație al grupurilor de luptă tactice, cu norme armonizate privind intervențiile și proceduri decizionale simplificate;

56.  subliniază că și statele membre trebuie să-și consolideze angajamentele cu privire la crearea de capabilități, în special prin punere în comun și partajare, dar că trebuie menținut un nivel maxim de flexibilitate și incluziune, pentru a valorifica cât mai mult diversele sinergii la nivel bilateral, regional sau multilateral; consideră că un acord privind cooperarea structurată permanentă ar trebui să includă totuși cel puțin o serie de angajamente privind:

   o mai bună coordonare a planificării apărării
   evaluarea și revizuirea în comun a creării de capabilități
   creșterea finanțării EDA;

57.  observă că tratatul precizează clar că cooperarea structurată permanentă se va institui în cadrul Uniunii, observând că marea majoritate a activităților desfășurate în cadrul acesteia ar putea beneficia, prin urmare, de accesul la bugetul UE, în aceleași condiții ca și celelalte activități ale UE, în conformitate cu articolul 41 din TUE;

58.  consideră că o cooperare structurată permanentă ar trebui să faciliteze, de asemenea, și o mai bună armonizare a inițiativelor europene de colaborare, în spiritul incluziunii și al flexibilității, prin consolidarea legăturilor dintre diferitele „insule” de cooperare ce ar apărea într-un cadru consolidat al PSAC;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului,Comisiei, VP/ÎR, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Adunării Parlamentare a NATO și Secretarului General al NATO.

(1) JO L 343, 23.12.2011, p. 35.
(2) JO L 183, 13.7.2011, p. 16.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0455.
(4) JO C 168 e, 14.6.2013, p. 9.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0334.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0574.


Politica UE faţă de Belarus
PDF 338kWORD 44k
Recomandarea Parlamentului European din 12 septembrie 2013 adresată Consiliului, Comisiei și SEAE privind politica UE față de Belarus (2013/2036(INI))
P7_TA(2013)0382A7-0261/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 26 octombrie 2012 referitoare la situația din Belarus după alegerile parlamentare din 23 septembrie 2012(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2012 privind situația din Belarus(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la Belarus(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 privind situația din Belarus(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind Politica Externă și de Securitate Comună(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la reexaminarea Politicii europene de vecinătate(6),

–  având în vedere rezoluția conferinței platformei naționale a Forumului societății civile al Parteneriatului estic din 1 iunie 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la reexaminarea Politicii europene de vecinătate – dimensiunea estică(7),

–  având în vedere Declarația de la Praga emisă cu ocazia summitului Parteneriatului estic din 2009,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 octombrie 2012 și Regulamentul (UE) nr. 1014/2012 al Consiliului din 6 noiembrie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Belarus(8),

–  având în vedere articolul 97 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7–0261/2013),

A.  întrucât, din 1994, în Belarus nu au mai avut loc alegeri libere și echitabile conform legislației electorale în conformitate cu standardele internaționale;

B.  întrucât principiul separării puterilor în stat a fost practic desființat de reforma constituțională din 1996, de atunci opoziția politică nefiind reprezentată în instituțiile politice și neavând posibilitatea de a participa la elaborarea și punerea în aplicare a cursului politic al țării;

C.  întrucât pe parcursul aceleiași perioade drepturile omului și libertățile fundamentale au fost încălcate în mod sistematic și substanțial, în special libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libertatea de întrunire;

D.  întrucât, în 1997, Consiliul European a suspendat ratificarea acordului de parteneriat și cooperare și a înghețat acordul interimar privind comerțul, relațiile UE-Belarus rămânând, așadar, reglementate în continuare de Acordul privind comerțul și cooperarea încheiat în 1989;

E.  în timp ce în perioada 2008-2010, relațiile UE-Belarus au beneficiat de o anumită dinamică pozitivă atunci când Belarus s-a arătat dispusă să dezvolte relații constructive cu UE, și a putut fi observată o anumită tendință de îmbunătățire a condițiilor de desfășurare a activităților societății civile, ale opoziției și presei libere; cu toate acestea, represiunea brutală din urma alegerilor prezidențiale din 2010 și înăsprirea politicii represive, ca de exemplu arestarea candidaților la președinție, urmată de arestările în masă, cauzele penale motivate politic împotriva reprezentanților opoziției și un val de represiune împotriva apărătorilor drepturilor omului și a mass-mediei independente au dus la deteriorarea semnificativă a acestor relații;

F.  întrucât autoritățile din Belarus, respingând apelurile la respectarea standardelor democratice recunoscute la nivel internațional de către UE, duc o politică de autoizolare, impunând această politică poporului belarus;

G.  întrucât Parlamentul European nu recunoaște legitimitatea parlamentului din Belarus; întrucât, în ultimul deceniu, o singură delegație oficială a Parlamentului European a vizitat Belarus în 2010;

H.  întrucât 70% din populația Belarus dorește schimbări în țară; totuși, o parte din aceasta consideră că schimbări substanțiale vor duce la început la o deteriorare a nivelului de trai(9);

I.  întrucât transformarea democratică ar putea fi mult mai posibilă dacă segmente reformiste ale actualelor elite conducătoare s-ar implica în reforme; cu toate acestea, catalizatorii majori ar trebui să provină din partea organizațiilor societății civile și a sectorului privat;

J.  întrucât, în circumstanțele de mai sus, stabilirea unui dialog politic ferm cu autoritățile din Belarus ar trebui să ducă la implicarea societății civile și a opoziției în dialogul multilateral și în punerea în aplicare a reformelor;

K.  întrucât summitul de la Vilnius al Parteneriatului estic ar putea deveni o altă oportunitate importantă pentru îmbunătățirea condiționată și treptată a relațiilor UE-Belarus, atâta timp cât toți deținuții politici sunt eliberați și reabilitați din punct de vedere politic;

L.  întrucât, drept consecință, măsurile restrictive ale UE au fost analizate și extinse (în prezent, aceste restricții sunt impuse unui număr de 242 de persoane și 30 de entități), în timp ce autoritățile din Belarus continuă să interzică intrarea în țară a unor politicieni, funcționari, inclusiv unor reprezentanți ai unor organizații internaționale, ziariști și reprezentanți ai societății civile;

M.  întrucât depunerea în continuare de eforturi în direcția unei strategii și a unui plan de acțiune unificate ar putea ajuta opoziția să-și atingă obiectivele politice; întrucât măsuri concrete precum liste comune de candidați pentru alegerile locale din 2014, elaborarea unui program politic comun sau desemnarea unui candidat unic pentru alegerile prezidențiale din 2015 constituie evoluții pozitive în acest sens;

N.  întrucât Dialogul european privind modernizarea, purtat cu societatea belarusă, lansat în 2012, a avut un impact pozitiv asupra inițierii unei dezbateri constructive în interiorul societății belaruse cu privire la reformele necesare în țară și la sensibilizarea în legătură cu UE; cu toate acestea, este necesară dezvoltarea în continuare a conceptului, obiectivului, strategiei, finanțării adecvate și structurii de management a acestui dialog, precum și mai buna coordonare a acestuia cu inițiativele din cadrul Parteneriatului estic;

O.  întrucât platforma națională a Forumului Societății civile al Parteneriatului estic reprezintă un partener important și de încredere și un canal unic de comunicare al UE către poporul belarus;

P.  întrucât încă mai există prizonieri politici în Belarus(10), incluzându-l pe Ales Bialațski, apărător al drepturilor omului și finalist al Premiului Saharov, care au fost supuși unei torturi fizice și psihice grave, incluzând amenințări cu moartea, transferuri nejustificate, îngrijiri medicale nesatisfăcătoare și privarea de dreptul de fi vizitați de membrii familiei; eliberarea tuturor deținuților politici și restabilirea drepturilor politice și civice ale acestora, precum și progresele înregistrate de Belarus în îndeplinirea angajamentelor sale internaționale și respectarea drepturilor fundamentale ale omului, a statului de drept și a libertăților democratice rămân condițiile principale pentru normalizarea relațiilor UE-Belarus;

Q.  întrucât reducerea numărului absolut al arestărilor motivate politic (de la 868 în 2011 la 235 în 2012 potrivit informațiilor furnizate de Centrul pentru drepturile omului „Viasna”), ar putea fi atribuită atmosferei de represiune și intimidare;

R.  întrucât recentele modificări legislative restrictive permit continuarea actelor de represiune împotriva societății civile, inclusiv a apărătorilor drepturilor omului, a mass-mediei independente și a avocaților apărării; întrucât situația generală în ce privește respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este deplorabilă și rămâne un motiv de gravă îngrijorare, după cum a evidențiat Raportorul Special al ONU pentru Belarus în raportul său din 2013; întrucât indiferența adoptată de autoritățile din Belarus în fața apelurilor lansate de comunitatea internațională contribuie la deteriorarea continuă a relațiilor cu UE, și contribuie la autoizolarea treptată a țării;

S.  întrucât în 2012 autoritățile din Belarus au introdus modificări legislative care acordă KGB atribuții ample în sensul utilizării libere a măsurilor coercitive; întrucât, potrivit noii legislații, serviciile de securitate pot intra în locuințe și pot aresta și deține fără restricție atât cetățeni ai Belarusului, cât și diplomați și reprezentanți ai instituțiilor internaționale, care sunt protejați de imunitate; întrucât această legislație include și o dispoziție prin care agenții KGB sunt exonerați de orice răspundere pentru vătămările provocate; întrucât forțelor speciale din Belarus li s-au acordat atribuții ample în vederea stopării demonstrațiilor;

T.  întrucât la sfârșitul anului 2011, legea privind acțiunile în masă a suferit modificări, în sensul că organizarea de proteste în masă ar putea constitui o infracțiune, din motivul creării de dezordine publică; întrucât organizatorii protestelor în masă au obligația să furnizeze autorităților informații privind sursele lor de finanțare;

U.  întrucât, în 2011, primirea de subvenții din străinătate a devenit o infracțiune, iar definiția trădării s-a extins, drept pentru care autoritățile pot folosi dreptul penal pentru a exercita represalii împotriva organizațiilor și persoanelor care primesc fonduri din străinătate sau participă la evenimente internaționale;

V.  întrucât în 2012, Ministerul Justiției din Belarus a respins înregistrarea a 19 ONG-uri și a două partide politice, iar membrii organizațiilor neînregistrate sunt permanent intimidați, hărțuiți și persecutați în Belarus;

W.  întrucât Belarus este singura țară din Europa care aplică pedeapsa capitală; întrucât familiile condamnaților și publicul nu cunosc datele execuțiilor, corpul nu este transferat rudelor pentru a fi înmormântat, iar locul înmormântării nu este comunicat;

X.  întrucât în 2012 două persoane au fost executate în ciuda faptului că procesul judiciar nu a satisfăcut criteriile unui proces echitabil; întrucât în 2012, după o lungă perioadă, nu a fost anunțată nicio condamnare la pedeapsa cu moartea, însă noi sentințe au fost, totuși, anunțate în 2013;

Y.  întrucât situația din Belarus poate fi caracterizată printr-o lipsă de încredere în sistemul judiciar ca urmare a independenței limitate a acestuia și a deciziilor motivate politic;

Z.  întrucât Belarus este singura dintre țările Parteneriatului estic în care până în prezent nu a fost înființată nicio instituție oficială a drepturilor omului;

AA.  întrucât cenzura reprezintă o problemă politică serioasă în Belarus;

AB.  întrucât, potrivit clasamentului mondial al libertății presei din 2012, realizat de Reporteri fără frontiere, Belarus a urcat pe a 157-a poziție, de la cea de-a 168-a, din 179 de țări, rămânând însă în continuare pe ultimul loc între țările Parteneriatului estic (Azerbaidjan (156), Ucraina (126), Georgia (100), Armenia (74), Republica Moldova (55));

AC.  întrucât, în prezent, accesul la canalele de televiziune și de radio independente, precum și la presa scrisă, este redus, mass-media de stat dominând accesul la informație;

AD.  întrucât situația libertății mijloacelor de informare în masă din Belarus este inacceptabilă, în special datorită hărțuirii jurnaliștilor cărora li s-a interzis să călătorească în străinătate, legilor restrictive cu privire la transmisiuni radio-tv și la libertatea internetului, precum și justiției selective față de ziariștii independenți, după cum demonstrează trei cauze penale inițiate în vara anului 2012;

AE.  întrucât, în 2012, cel puțin 15 activiști și jurnaliști nu au avut permisiunea să părăsească Belarusul, pe baza unor afirmații false;

AF.  întrucât peste jumătate din cetățenii din Belarus au acces la internet; mass-media electronică oferă noi posibilități de acces mai larg mass-mediei independente, deși există unele site-uri ale opoziției care au fost blocate în instituțiile guvernamentale și educaționale;

AG.  întrucât, în conformitate cu cel mai nou indice de dezvoltare umană al ONU din 2012, Belarus se situează pe locul 50, în comparație cu Rusia (55) și țările Parteneriatului estic (Georgia (72), Ucraina (78), Azerbaidjan (82), Armenia (87), Republica Moldova (113));

AH.  întrucât unul dintre principalele motive ale unei oarecare stabilități sociale a țării a fost sistemul de beneficii sociale de pe urma căruia persoanele obțin un câștig și, în schimb, aleg să nu fie active din punct de vedere politic; 65 % dintre cetățenii belaruși primesc sprijin din partea statului sub diverse forme, cum ar fi pensii, burse, indemnizații de șomaj etc.;

AI.  întrucât o rată scăzută a șomajului poate fi obținută în mod artificial prin subvenții acordate întreprinderilor de stat care generează circa 70% din PIB și oferă locuri de muncă la 50% din forța de muncă;

AJ.  întrucât guvernul din Belarus încearcă să atragă investiții străine – are forță de muncă calificată, un program de privatizare, șase zone economice libere și tehnologii de ultimă oră - cu toate acestea, se pot observa exemple de intervenție sistematică a statului în sectorul privat;

AK.  întrucât, până în prezent, autoritățile belaruse și-au exprimat interesul geopolitic pentru continuarea integrării economice cu Rusia în vederea creării uniunii vamale și economice eurasiatice; în același timp, vasta majoritate a tuturor investițiilor străine directe în Belarus din ultimii ani sunt de origine rusă; potrivit experților, în ultimele decenii, aproximativ 700 000 de cetățeni din Belarus au emigrat pentru a lucra în Rusia, în special la Moscova și Sankt Petersburg;

AL.  întrucât se observă semnale de relansare a negocierilor privind aderarea Belarus la OMC atât din partea UE, cât și din partea Belarus, în special în contextul aderării Rusiei la OMC;

AM.  întrucât sondajele recente realizate în cadrul Barometrului vecinătății UE sugerează că peste 50% din populația belarusă consideră că UE ar trebui să-și întărească rolul în domeniile de dezvoltare economică, comerț și cooperare regională cu Belarus;

AN.  întrucât, potrivit experților, programul de modernizare asumat recent de autoritățile belaruse este orientat în principal către modernizarea infrastructurii industriale de bază, în timp ce în țară sunt necesare reforme economice mai substanțiale și un mediu de afaceri transparent, precum și reducerea controlului guvernului în toate sectoarele de afaceri;

AO.  întrucât, potrivit Indicelui de percepție a corupției 2012 elaborat de Transparency International, Belarus se situează pe locul 123 din 176 de țări și teritorii, în comparație cu Ucraina (144), Azerbaidjan (139), Rusia (133), Armenia (105), Republica Moldova (94) și Georgia (51);

AP.  întrucât Belarus a aderat recent la Greco, mecanismul anticorupție al Consiliului Europei, și a devenit membru al Greta, mecanismul însărcinat cu combaterea traficului de ființe umane;

AQ.  întrucât Belarus este reglementat de Politica europeană de vecinătate, dar, dată fiind situația politică, nu este încă în vigoare niciun plan de acțiune;

AR.  întrucât, în prezent, Belarus primește asistență în temeiul Documentului de strategie de țară 2007-2013;

AS.  întrucât în perspectiva financiară 2007-2013 au fost alocate 33,4 milioane de euro proiectelor de cooperare transfrontalieră din cadrul Instrumentului european pentru vecinătate și parteneriat (IEVP) dintre Belarus și țările vecine, în timp ce, în prezent, aproximativ 60 de municipalități participă la 50 de proiecte comune de cooperare transfrontalieră între Letonia, Lituania și Belarus;

AT.  întrucât în prezent doar 20 de experți din Belarus participă la diverse proiecte IEVP, în comparație cu 120 în anul 2008;

AU.  întrucât autoritățile belaruse participă în mod activ la reuniunile experților în cadrul parcursului multilateral al Parteneriatului estic, în special la proiecte de cooperare transfrontalieră;

AV.  întrucât 58 de orașe și municipalități din Polonia, 47 din Lituania și 30 din Letonia au o colaborare fructuoasă cu orașele și municipalitățile partenere din Belarus, iar euroregiunea „Niémen-Neman-Niemen”, care unește Lituania, Polonia și regiunea Kaliningrad cu Belarus în punerea în aplicare a proiectului comun ar putea fi considerată drept un exemplu de bună practică;

AW.  întrucât, în ultimii ani, cetățenii din Belarus au obținut cel mai mare număr de vize Schengen pe cap de locuitor din lume; totuși, pentru a obține o viză, ei trebuie să investească mult mai mulți bani și în multe cazuri, de asemenea, mai mult timp și efort decât cetățenii altor țări ale Parteneriatului estic sau decât cetățenii Rusiei;

1.  adresează următoarele recomandări Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate comună/Vicepreședintele Comisiei (ÎR/VP), SEAE, Consiliului, Comisiei și statelor membre: aceștia ar trebui

Dialogul politic

Cooperarea în domeniile economic și al energiei

Gestionarea frontierelor

Societatea civilă și contactele interumane

   (a) să îndemne autoritățile din Belarus să respecte drepturile omului și să depună eforturi în vederea unei tranziții democratice, pentru a pune capăt izolării autoimpuse a țării de restul Europei;
   (b) să reitereze că o condiție esențială pentru a se înregistra progrese în relațiile bilaterale, ceea ce ar duce la eliminarea treptată a măsurilor restrictive impuse de UE și la îmbunătățirea relațiilor UE-Belarus, este eliberarea necondiționată și imediată, precum și restabilirea drepturilor politice și civice ale tuturor deținuților politici rămași;
   (c) să utilizeze Președinția lituaniană și summitul Parteneriatului estic ce va avea loc la Vilnius ca posibilități suplimentare de a îmbunătăți relațiile cu Belarus, de îndată ce toți deținuții politici au fost eliberați, cu scopul de a relansa dialogul politic cu privire la, printre altele, reformele democratice, alegeri libere și corecte, respectarea statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și contacte cu opoziția și societatea civilă, cu condiția ca autoritățile din Belarus să dea dovadă de respect pentru aceste valori fundamentale;
   (d) ia act de eliberarea din închisoare a lui Dimitri Dașkevici și a lui Aleksandr Franskevici în august, respectiv septembrie 2013, dar deplânge faptul că acești foști prizonieri politici și-au redobândit libertatea doar după ce au executat întreaga pedeapsă;
   (e) să utilizeze în modul cel mai avantajos suspendarea temporară și condiționată a ministrului actual al afacerilor externe de pe lista persoanelor cu interdicție de viză a UE în scopul lărgirii canalului principal, foarte important, de comunicare diplomatică cu Belarus, în special în vederea facilitării participării sale la summitul Parteneriatului estic, în primul rând pentru un dialog semnificativ pentru eliberarea deținuților politici; cu toate acestea, să păstreze o atitudine fermă în privința interdicțiilor de viză și a înghețării activelor ce îi vizează pe cei direct implicați în încălcarea standardelor electorale democratice și a drepturilor omului;
   (f) să efectueze o evaluare detaliată a actualelor măsuri restrictive ale UE împotriva funcționarilor și entităților din Belarus, după caz, pentru a ameliora eficacitatea acestora și a adapta domeniul de aplicare, natura și valabilitatea acestora în funcție de evoluțiile din țară și evoluțiile relațiilor sale cu UE;
   (g) să pregătească o „foaie de parcurs” strategică, inspirată de planul comun interimar și bazată pe principiul „mai mult pentru mai mult”, care să includă domenii prioritare pentru reformele din Belarus pentru ameliorarea relațiilor și cooperarea eficace în cadrul PEV, cu condiția adoptării unor măsuri concrete în direcția unor reforme democratice;
   (h) de îndată ce alegerile sunt recunoscute de către organizațiile internaționale ca fiind libere și echitabile, să consulte Parlamentul European cu privire la includerea noilor propuneri privind relațiile interparlamentare, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul Adunării parlamentare Euronest, menținând, în același timp, sprijinul UE acordat forțelor democratice și societății civile din Belarus;
   (i) să asigure, în conformitate cu articolul 24 din TUE, sprijinul statelor membre pentru poziția UE cu privire la Belarus și conformitatea relațiilor lor bilaterale cu acțiunile UE; să sublinieze că un angajament ferm de a acționa în mod unit, asumat de toate statele membre ale UE și de alte țări democratice, poate favoriza promovarea cu succes a valorilor democratice universale și a reformelor în Belarus;
   (j) să încurajeze dialogul cu oficialitățile care nu au fost implicate personal în represiune pentru a intensifica cooperarea UE-Belarus; să contribuie la interacțiunea acestora cu societatea civilă din Belarus, cu scopul final de a înlesni realizarea reformelor;
   (k) să încurajeze societatea civilă lărgită, inclusiv sindicatele și reprezentanții mediului de afaceri, precum și opoziția politică, să-și sporească participarea la dialogul privind modernizarea; să organizeze consultări publice, deschise, privind conceptul, scopul, strategia și structura de management ale acestuia, pe baza recomandărilor elaborate de platforma națională a Forumului societății civile al Parteneriatului estic; să sprijine în continuare dialogul prin intermediul asistenței financiare și a cunoștințelor specializate și să consolideze campania de comunicare privind conținutul dialogului și rezultatele scontate;
   (l) să garanteze că orice participare a autorităților la dialogul privind modernizarea, împreună și pe baze egale cu opoziția democratică și societatea civilă, se desfășoară cu respectarea deplină a principiilor democratice, având ca obiectiv dezvoltarea unei economii competitive și încurajarea reformelor democratice, precum și a unei societăți pluraliste și a statului de drept;
   (m) să afirme că societatea civilă rămâne un actor esențial în dialogul politic cu UE pentru încurajarea schimbărilor democratice din Belarus și, prin urmare, să susțină ideea înființării unei conferințe a societății civile în Vilnius, în așteptarea celui de al treilea summit al Parteneriatului estic;
   (n) să utilizeze pe deplin Fondul european pentru democrație (FED), cu scopul de a sprijini actorii-cheie să înregistreze progrese privind chestiuni legate de drepturile omului și de democrație în Belarus, concentrându-se asupra celor care au întâmpinat dificultăți în accesul la asistența tradițională a UE;
   (o) să îndemne Rusia și țările Parteneriatului estic să solicite Belarus eliberarea imediată și necondiționată și reabilitarea politică a tuturor deținuților politici, abținându-se de la orice alt act de hărțuire motivată politic;
   (p) să se asigure că reprezentanții UE și ai statelor membre care sunt în vizită în Belarus mențin contactul în mod regulat cu reprezentanții societății civile și cei ai opoziției, în scopul de a asigura o participare echilibrată a tuturor părților la procesele privind relațiile UE-Belarus;
   (q) să ia în considerare toate opțiunile de politici disponibile care să încurajeze Belarus:
   să implementeze pe deplin reformele codului electoral pe baza recomandărilor Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa/Biroul pentru instituții democratice și drepturile omului (OSCE/ODIHR) cu scopul de a institui un sistem politic pluralist bazat pe alegeri libere și corecte, unde ideile politice își au originea într-o competiție politică reală între partidele politice ca element constitutiv al democrației;
   să permită redeschiderea în Minsk a biroului OSCE închis;
   să elimine toate obstacolele și restricțiile referitoare la exercitarea libertății de asociere, de exprimare, de mișcare, de întrunire pașnică și de gândire impuse opoziției democratice, societății civile și ONG-urilor, incluzând înlăturarea tuturor obstacolelor impuse în calea înregistrării, precum și în calea funcționării integrale și primirii de asistență tehnică pentru dezvoltare internațională; să reformeze dispozițiile Codului penal privind participarea la organizații neînregistrate;
   să introducă schimbările instituționale necesare pentru a asigura independența justiției în concordanță cu recomandările Raportorul special al ONU privind independența judecătorilor și avocaților, precum și independența avocaților prin modificarea și aplicarea în mod eficace a Legii cu privire la avocatură;
   să nu pună în aplicare executarea persoanelor condamnate la moarte în 2013 și să introducă un moratoriu care să fie urmat de abolirea pedepsei cu moartea;
   să pună în aplicare deciziile privind cazurile individuale adoptate de Comitetul ONU pentru drepturile omului și de Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară, precum și recomandările adresate în 2011 de Comitetul ONU împotriva torturii, cu scopul de a opri tratamentul inuman și degradant;
   să coopereze pe deplin cu Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus pentru a aborda cele mai serioase îngrijorări exprimate în raportul său din aprilie 2013 și, ca prim pas, să îi aprobe intrarea în țară;
   să modernizeze pe deplin sistemul penitenciarelor și să intensifice cooperarea cu Consiliul Europei, în primul rând prin semnarea Convenției europene pentru prevenirea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane și degradante, acordând Comitetului pentru prevenirea torturii acces periodic la locurile de detenție, în special la acelea unde sunt închiși deținuții politici și apărătorii drepturilor omului; să permită accesul reprezentanților altor organizații internaționale și naționale competente, diplomaților, al grupurilor societății civile, precum și al membrilor familiilor deținuților politici în închisorile din Belarus;
   să înființeze o instituție independentă națională și pe deplin funcțională pentru drepturile omului care ar putea lua forma unui ombudsman;
   să garanteze egalitatea de șanse și drepturi pentru toate minoritățile naționale, integrarea și nediscriminarea acestora, și să asigure normalizarea situației Uniunii polonezilor din Belarus; să pună capăt marginalizării minorității rome, să înregistreze progrese în respectarea drepturilor și libertăților religioase, precum și în ce privește nediscriminarea persoanelor LGBT;
   (r) să garanteze libertatea efectivă a mass-mediei și accesul la aceasta, luând următoarele măsuri: să solicite Belarus să ridice restricțiile de acreditare pentru ziariști și restricțiile asupra utilizării televiziunii prin satelit, să intensifice asistența financiară și tehnică a UE pentru toate tipurile de mass-media independente (din țară și din afara țării), pentru a le asigura o funcționare sustenabilă și a garanta un posibil acces extins la acestea; să furnizeze asistență pentru finalizarea aplicării programelor de asistență europeană, pentru dezvoltarea unor proiecte comune și a unor consorții cu agențiile internaționale de presă și mass-media străină;
   (s) să depună eforturi în vederea ajungerii la un dialog tehnic constructiv UE-Belarus privind evoluțiile macroeconomice și chestiunile financiare pentru a obține un angajament credibil din partea Belarus în direcția unor reforme macroeconomice și structurale, inclusiv privatizarea întreprinderilor de stat, liberalizarea prețurilor, a comerțului și a sistemului bancar, dezvoltarea unui sistem de protecție socială corespunzător și lupta împotriva corupției;
   (t) să evidențieze în continuare faptul că, dacă condițiile politice esențiale sunt îndeplinite, reformele menționate anterior sunt vitale pentru dezvoltarea economică a Belarus, ar înlesni investițiile europene și împrumuturile internaționale și ar putea transmite un semnal pozitiv pentru înlăturarea obstacolelor existente din calea negocierilor pentru aderarea la OMC și, prin urmare, ar permite integrarea în continuare în economica mondială;
   (u) să ofere asistență tehnică pentru crearea unui mediu de afaceri favorabil, cu scopul de a crea condiții de concurență echitabile, securitatea investițiilor și șanse egale pentru toate întreprinderile, în special pentru IMM-uri;
   (v) să intensifice relațiile cu Belarus în aspecte legate de muncă, inclusiv de capitalul uman și compatibilizarea dezvoltării competențelor cu cererea existentă pe piața forței de muncă;
   (w) să încurajeze Belarus să pună în aplicare recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în special în ceea ce privește libertatea de asociere, de înregistrare și activitățile sindicatelor independente; să solicite Belarus să își modifice legislația cu scopul de a garanta că lucrătorii pot renunța în mod liber și fără nicio restricție la locurile lor de muncă, atât în sectorul public, cât și în cel privat;
   (x) invită Belarus să aplice cele mai înalte standarde internaționale de siguranță și o evaluare absolut independentă a impactului asupra mediului în construcția și operarea tuturor centralelor electrice, optimizând cunoștințele specializate și finanțarea provenite de la toate instrumentele internaționale disponibile în deplină concordanță cu legislația internațională existentă, cum ar fi Convenția de la Espoo și Convenția de la Aarhus și ca urmare a angajamentului asumat la 23 iunie 2011 de a întreprinde evaluări cuprinzătoare de risc și securitate („teste de stres”), luând în considerare specificațiile aprobate de Comisia Europeană și de Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară;
   (y) să contribuie la diversificarea surselor de energie și a rutelor de aprovizionare în Belarus și să împărtășească cele mai bune practici ale UE în realizarea de proiecte regionale și internaționale legate de „economia verde”, cu sprijin pentru eficiența energetică și sursele regenerabile de energie;
   (z) să promoveze în continuare cooperarea regională cu Belarus, inclusiv prin inițiativele sectoriale ale Parteneriatului estic, îndeosebi în domeniile schimburilor comerciale, energiei, mediului și transportului; să încurajeze bunele practici ale forumurilor economice bilaterale și, în același timp, să vizeze consolidarea capacităților actorilor nestatali, precum și promovarea bunei guvernări și a reformei administrației publice;
   (aa) să continue să ofere asistență tehnică și îngrijiri medicale populației afectate de dezastrul nuclear de la Cernobîl;
   (ab) să încurajeze Belarus să exploreze și să dezvoltarea surse de energie neconvenționale;
   (ac) să consolideze cooperarea UE-Belarus în domeniul gestionării frontierelor și al combaterii criminalității transfrontaliere și în special să ajute Belarus la dezvoltarea sistemului său de tranzit, la modernizarea procedurilor vamale și de control la frontiere și la punerea pe deplin în aplicare a conceptului UE de gestionare integrată a frontierelor;
   (ad) să asigure intrarea și deplasarea nerestricționate ale diplomaților și politicienilor din UE pe întreg teritoriul Belarusului;
   (ae) să ofere în continuare, în interesul reciproc, activități de formare agenției de gestionare a frontierelor din Belarus, în conformitate cu acquis-ul Schengen;
   (af) să ia în considerare furnizarea unei asistenței financiare adecvate care să fie utilizată în scopul introducerii unor sisteme de control al frontierei de ultimă generație și a unei infrastructuri moderne de partea UE a frontierei;
   (ag) să furnizeze serviciilor competente din Belarus formare adecvată privind bunele practici din UE în materie de introducere a pașapoartelor biometrice;
   (ah) să lanseze un parteneriat UE-Belarus pentru mobilitate și să încurajeze Belarus să participe în mod activ la Grupul Parteneriatului estic privind migrația și azilul;
   (ai) să încurajeze colaborarea dintre Belarus, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și Fondul pentru copii al Națiunilor Unite (UNICEF), în scopul sprijinirii programelor vizând combaterea traficului de ființe umane;
   (aj) să mărească cota de proiecte care sunt mai benefice și mai vizibile pentru populație în general, ceea ce ar favoriza înțelegerea de către cetățeni a valorilor, standardelor și politicilor UE și ar sublinia avantajele modelului său și ale cunoștințelor sale specializate; să promoveze, în acest sens, posibilitatea oferită de Forumul societății civile, în special în vederea reuniunii sale viitoare de la Chișinău din luna octombrie a acestui an;
   (ak) să se opună sistematic și fără compromisuri oricărei dezinformări și informări denaturate din partea autorităților din Belarus cu privire la politicile și proiectele UE prin publicarea și difuzarea tuturor informațiilor necesare (date, cifre, legislație);
   (al) să intensifice, de asemenea prin noul Fond european pentru democrație, sprijinul tehnic și financiar acordat organizațiilor societății civile, ONG-urilor independente, apărătorilor drepturilor omului și sindicatelor cu sediul în Belarus, sau celor aflate în statele membre și care au un impact semnificativ în Belarus; să implice mai activ societatea civilă în punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea proiectelor finanțate de UE; să sporească, de asemenea, în mod semnificativ, comunicarea și difuzarea informațiilor despre UE, cu scopul de a promova înțelegerea de către cetățeni a abordării UE cu privire la drepturile și libertățile fundamentale și la nevoia de progres social și economic;
   (am) să sprijine organizațiile care lucrează în vederea promovării democrației și drepturilor omului, nu numai pe cele înființate în Belarus, ci și pe cele cu sediul în străinătate, întrucât autoritățile din Belarus resping în permanență posibilitatea înregistrării acestor organizații; să revizuiască de urgență cele mai recente norme privind solicitarea de finanțare din partea UE în cadrul instrumentului IEDDO/Actori nestatali și autorități locale, care exclud în practică ONG-uri belaruse bine-cunoscute și respectate de la procesul de depunere a solicitărilor;
   (an) să solicite autorităților din Belarus să pună în aplicare Decizia A/HRC/WGAD/2012/39 a Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară în cazul lui Ales Beliațki, apărător al drepturilor omului, care a constatat în special că detenția dlui Beliațki, președinte al Centrului pentru drepturile omului „Viasna” și vicepreședinte al Federației Internaționale pentru Drepturile Omulu (FIDO), a fost arbitrară, „fiind în contradicție cu articolul 20 alineatul (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și articolul 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP)”.
   (ao) să îndemne Belarus să extindă o invitație permanentă tuturor procedurilor speciale ale ONU și să invite raportorul special al ONU privind situația apărătorilor drepturilor omului să viziteze țara;
   (ap) să oblige autoritățile din Belarus să elimina răspunderea penală pentru primirea de finanțare din străinătate și să permită organizațiilor să păstreze fonduri în conturi bancare din străinătate;
   (aq) să ia în considerare facilitarea în mod unilateral a emiterii vizelor și reducerea costurilor acestora de la 60 de euro la un nivel accesibil pentru cetățenii din Belarus, precum și utilizarea deplină a flexibilității existente oferite de Codul vizelor, inclusiv renunțarea la taxele pentru vizele de scurtă ședere sau reducerea acestora în special pentru tineri, pentru facilitarea și intensificarea contactelor interumane și pentru a contribui la prevenirea izolării ulterioare a cetățenilor din Belarus; să ia, de asemenea, în considerare reducerea în mod unilateral a taxelor pentru vizele de lungă ședere sau renunțarea la acestea în scopul ajungerii, pe termen lung, la un regim de călătorii fără vize;
   (ar) să invite autoritățile din Belarus să înceapă negocierile cu UE privind acordurile de facilitare a acordării vizelor și de readmisie, în scopul ajungerii, pe termen lung, la un regim de călătorii fără vize care să promoveze contactele interumane, și să ia măsuri urgente de punere în aplicare a acordurilor privind micul trafic de frontieră cu Polonia și Lituania;
   (as) să încurajeze cooperarea dintre orașele și municipalitățile din UE și Belarus, folosind exemplele de bune practici din unele țări ale UE, în special din Polonia, Lituania și Letonia;
   (at) să încerce să ofere mai multe posibilități de educație și cercetare în UE pentru cetățenii din Belarus în domeniile învățământului superior, informal și pentru adulți; să inițieze și să susțină un program de stagii pentru tinerii profesioniști din Belarus în instituțiile UE și în alte organizații internaționale; să continue să sprijine Universitatea europeană de științe umaniste, să dezvolte și să sprijine programe educaționale și de formare în Belarus; să asigure finanțarea adecvată și de durată pentru programul Erasmus Mundus pentru studenții din Belarus;
   (au) să caute în mod activ posibilități de a se angaja într-un dialog cu Belarus cu privire la punerea în aplicare a unor ample reforme ale sistemului său de învățământ superior pentru a dezvolta, în special, libertatea mediului universitar, autonomia instituțională și participarea studenților, cu scopul de a se alătura, în cele din urmă, Spațiului european al învățământului superior (Procesul de la Bologna);
   (av) invită Federația internațională de hochei pe gheață să își reconsidere în mod serios decizia de a permite Republicii Belarus să găzduiască Campionatul mondial de hochei pe gheață din 2014;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VP), SEAE, Consiliului, Comisiei, precum și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0410.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0112.
(3) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 162.
(4) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 57.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0334.
(6) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 26.
(7) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 105.
(8) JO L 307, 7.11.2012, p. 1.
(9) Date provenite de la Institutul independent pentru studii socioeconomice, aprilie 2013
(10) Lista prizonierilor politici îi include, de asemenea, pe Mikalai Statkevici, Pavel Seviarineț, Eduard Lobau, Mikalai Antuhovici, Mikalai Jiadok, Ihar Alienevici.


Presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic (în contextul viitorului summit al Parteneriatului estic de la Vilnius)
PDF 208kWORD 24k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic (în contextul viitorului summit al Parteneriatului estic de la Vilnius) (2013/2826(RSP))
P7_TA(2013)0383RC-B7-0389/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere summitul Parteneriatului estic de la Vilnius, care va avea loc în noiembrie 2013,

–  având în vedere faptul că Ucrainei, Georgiei și Moldovei li se oferă perspectiva de a semna sau parafa, după cum este cazul, acorduri de asociere cu Uniunea Europeană; având în vedere, în special, noul tip de asociere prevăzut, care este mai complex, oferind posibilitatea de a stabili relații cuprinzătoare și aprofundate cu partenerii europeni, și care nu vizează doar obținerea unor avantaje economice, ci și stabilirea unor relații politice și societale puternice,

–  reamintind faptul că Memorandumul de la Budapesta din 1994 privind dezarmarea nucleară a Ucrainei îi oferă acesteia garanții în ceea ce privește utilizarea sau amenințarea de utilizare a forței împotriva ei și prevede acordarea unui sprijin Ucrainei atunci când se încearcă exercitarea unei presiuni asupra sa prin mijloace economice,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât un angajament continuu în cadrul Parteneriatului estic a oferit țărilor partenere o agendă cuprinzătoare pentru continuarea unor reforme în beneficiul cetățenilor lor, în vreme ce acordurile de asociere și acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (DCFTA) dintre UE și țările din Parteneriatul estic reprezintă un angajament în ceea ce privește voința și capacitatea de a consolida și de a continua cu succes cooperarea dintre părți în diverse domenii;

B.  întrucât presiunea la care au fost supuse de curând țările din Parteneriatul estic, care realizează progrese pe drumul către acorduri de asociere, printre care se numără sancțiuni orientate împotriva exporturilor Ucrainei, interdicția la export aplicată industriei vitivinicole a Moldovei, alte obstacole suplimentare care blochează progresul către o soluționare a conflictului transnistrean, precum şi amenințări legate de securitate în ceea ce privește Armenia, menite să forțeze țările din Parteneriatul estic să nu semneze sau să parafeze acorduri de asociere sau DCFTA și, în loc de aceasta, să se alăture Uniunii vamale conduse de Rusia, pe care Rusia intenționează să o transforme într-o Uniune eurasiatică, a pus aceste țări într-o situație precară datorată unor constrângeri geopolitice cărora nu ar trebui să fie supuse;

C.  întrucât tipul de presiune exercitată asupra țărilor din Parteneriatul estic, mergând de la aspectele economice și politice actuale până la anunțarea unor restricții economice viitoare, denotă intenția Rusiei de a considera în continuare regiunea Parteneriatului estic ca intrând în sfera sa de influență și de a se opune perspectivei unei mai mari integrări a acestor țări cu UE prin intermediul acordurilor de asociere, abordare ce încalcă principiile de suveranitate națională, încredere reciprocă și relații de bună vecinătate;

D.  întrucât țările din Parteneriatul estic au dreptul și libertatea depline și suverane de a stabili, ca parteneri egali, relații cu parteneri aleși de ele, în conformitate cu acordurile de la Helsinki;

E.  întrucât, acum mai mult ca niciodată, trebuie atrasă atenția asupra presiunilor alarmante exercitate în vecinătatea estică a UE și asupra contestării de către Rusia a însuși proiectului de Parteneriat estic;

F.  întrucât un acord de asociere cu UE presupune reforme politice și juridice care duc la consolidarea statului de drept, diminuarea corupției și garantarea unui mai mare respect pentru drepturile omului; întrucât aderarea la Uniunea vamală, dimpotrivă, nu presupune deloc criterii sau condiționalități bazate pe valori, neputând fi, prin urmare, considerată drept un stimulent pentru reforme pe plan intern;

G.  întrucât conflictele înghețate sunt utilizate în mod repetat pentru a slăbi și submina suveranitatea deplină a țărilor din Parteneriatul estic, în funcție de interesele geopolitice și economice ale Rusiei,

1.  reamintește că principiul egalității și al respectării drepturilor inerente suveranității, precum și principiile de neintervenție în afacerile interne, de bună cooperare între state și de îndeplinire cu bună credință a obligațiilor în temeiul dreptului internațional, astfel cum au fost convenite în cadrul acordurilor de la Helsinki, sunt principii fundamentale care guvernează relațiile internaționale dintre state independente și, prin urmare, nu ar trebui încălcate sub nicio formă;

2.  regretă faptul că, pe măsură ce se apropie summitul Parteneriatului estic de la Vilnius, se exercită diferite tipuri de presiune asupra țărilor din Parteneriatul estic care ajung în faza finală a negocierii semnării sau parafării acordurilor lor de asociere; consideră că această presiune este inacceptabilă; consideră, în plus, că o integrare treptată a țărilor partenere cu UE este consecventă cu urmărirea de relații de bună vecinătate cu Rusia și invită Rusia să se abțină de la orice acțiuni care sunt în clară contradicție cu principiile de la Helsinki menționate mai sus; solicită Federației Ruse să se abțină de la exercitarea unei presiuni suplimentare asupra partenerilor estici și să respecte pe deplin dreptul suveran al acestora de a-și urma propriile alegeri politice;

3.  subliniază cu tărie faptul că alegerile făcute în mod liber de țările din Parteneriatul estic, care nu afectează nicidecum în mod negativ relațiile comerciale cu Rusia, nu ar trebui să genereze pentru acestea consecințe precum măsuri comerciale, restricții în ceea ce privește acordarea vizelor și mobilitatea lucrătorilor și interferențe în conflictele înghețate; respinge cu fermitate, în plus, jocul cu sumă zero ca paradigmă a relațiilor UE și ale Rusiei cu țările din Parteneriatul estic;

4.  este convins de faptul că o continuare a reformelor politice și economice în aceste țări, având la bază valorile și standardele UE, este, în cele din urmă, în propriul interes al Rusiei, deoarece ar extinde zona de stabilitate, prosperitate și cooperare de-a lungul frontierelor sale; reamintește invitația permanentă a UE adresată Rusiei de a contribui la acest proces prin intermediul unor relații constructive cu țările din Parteneriatul estic;

5.  îndeamnă Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să analizeze aceste măsuri dintr-o perspectivă mai largă, nu doar comercială, în spatele acesteia ascunzându-se o presiune politică evidentă, și să acționeze pentru a apăra partenerii Uniunii prin trimiterea unui puternic mesaj de sprijin față de aspirațiile și alegerile tuturor țărilor din Parteneriatul estic;

6.  își reafirmă sprijinul ferm față de parafarea sau semnarea acordurilor de asociere cu ocazia summitului de la Vilnius cu acele țări din Parteneriatul estic care sunt pregătite și doresc acest lucru, cu condiția îndeplinirii cerințelor relevante; consideră că aceasta va da un nou impuls integrării graduale și va duce la o aprofundare substanțială a relațiilor, răspunzând, astfel, aspirațiilor europene ale acestor țări; invită, în acest context, țările din Parteneriatul estic să își continue și să își dubleze eforturile pentru a-și încheia activitatea actuală în perioada premergătoare summitului și să nu cedeze presiunii exercitate asupra lor;

7.  subliniază necesitatea ca UE să își îndeplinească responsabilitatea de a se implica și de a apăra, în spiritul solidarităţii, acele țări din Parteneriatul estic care au fost expuse presiunilor deschise, alarmante și crescânde ale Rusiei, menite să le descurajeze de la asocierea cu UE, și îndeamnă Comisia și Consiliul să prezinte măsuri concrete și efective de sprijinire a țărilor partenere;

8.  reamintește că acordurile de asociere sau DCFTA sunt menite să stimuleze competitivitatea, producția și randamentul economic ale țărilor partenere și ale UE, respectând, în același timp, cooperarea economică a țărilor din Parteneriatul estic cu Rusia într-un mod benefic tuturor părților interesate şi care, ca atare, nu subminează relațiile comerciale de lungă durată pe care țările din Parteneriatul estic le-au dezvoltat în regiune ci, dimpotrivă,nu ar trebui considerate ca fiind incompatibile cu acestea, fără a aduce atingere obligațiilor ce decurg din acordurile de asociere sau DCFTA, orice conflict comercial ar trebui soluționat în conformitate cu normele și obligațiile stabilite în cadrul OMC; în plus, UE este gata să asiste partenerii din Parteneriatul estic în eforturile lor de integrare, prin sprijinirea aplicării provizorii a secțiunilor relevante din acordurile de asociere sau DCFTA după semnarea acestora; deblocarea după semnarea sau parafarea acordurilor de asociere sau a împrumuturilor suspendate și a programelor de asistență, dacă au fost îndeplinite condiţiile cerute, continuând măsurile de facilitare a eliberării vizelor și perspectiva unui regim de călătorii fără viză;

9.  subliniază că integrarea europeană se bucură de un sprijin popular majoritar în țările care așteaptă parafarea sau semnarea acordurilor de asociere; îndeamnă, cu toate acestea, Comisia și SEAE să își intensifice eforturile de promovare a vizibilității Parteneriatului estic și a beneficiilor aferente acestuia în rândul publicului larg din țările partenere, ca o modalitate de consolidare a consensului politic privind alegerea lor europeană; solicită dezvoltarea pe termen scurt și lansarea unei campanii largi de informare și de sensibilizare a publicului din țările partenere în cauză cu privire la natura, beneficiile și cerințele acordurilor de asociere;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, guvernelor și parlamentelor țărilor din Parteneriatul estic și ale Federației Ruse, Adunării parlamentare a Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.


Strategia de securitate internă a UE
PDF 231kWORD 33k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la cel de al doilea raport privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE (2013/2636(RSP))
P7_TA(2013)0384B7-0377/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 aprilie 2013 intitulată „Al doilea raport privind punerea în aplicarea Strategiei de securitate internă a UE” (COM(2013)0179),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la Strategia de securitate internă a Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (raport intermediar)(2),

–  având în vedere Programul de la Stockholm și Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a acestuia (COM(2010)0171),

–  având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene, astfel cum a fost adoptată de Consiliu la 25 februarie 2010,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 iunie 2013 privind stabilirea priorităților UE pentru combaterea criminalității grave și organizate în perioada 2014-2017,

–  având în vedere Raportul Europol privind situația și tendințele terorismului în UE (TE-SAT) 2013,

–  având în vedere Evaluarea Europol privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea gravă și organizată în UE (SOCTA) 2013,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei referitor la evaluarea ciclului de politici ale UE privind criminalitatea gravă și organizată 2011 (SWD(2013)0017),

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și titlul V capitolele 1, 2, 4 și 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 7, și 8, articolul 10 alineatul (1) și articolele 11, 12, 21, 47-50, 52 și 53;

–  având în vedere jurisprudența relevantă a instanțelor europene și a curților constituționale naționale care abordează criteriul proporționalității și necesitatea aplicării acestuia de către autoritățile publice dintr-o societate democratică,

–  având în vedere hotărârile relevante ale Curții Europene a Drepturilor Omului,

–  având în vedere raportul raportorului special al ONU pentru drepturile fundamentale ale migranților, François Crépeau, inclus în studiul din 24 aprilie 2013 intitulat „Gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene și impactul său asupra drepturilor fundamentale ale migranților”,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la cel de al doilea raport privind punerea în aplicarea Strategiei de securitate internă a (O-000068/2013 – B7-0213/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona se înscrie în continuarea Tratatului de la Maastricht, care urmărea instituirea unui spațiu de securitate, libertate și justiție, și permite punerea temeliei pentru dezvoltarea unei politici de securitate europene și a unei agende de securitate comune a UE și statelor sale membre, care să se bazeze pe statul de drept și pe respectarea valorilor democratice, a libertăților publice, a drepturilor fundamentale și a solidarității și să fie supuse controlului democratic la nivel european și național; întrucât aceste premise reflectă obligațiile internaționale ale UE și ale statelor sale membre, în special cele care decurg din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din acordurile ONU la care acestea sunt parte;

B.  întrucât politicile de securitate nu pot fi orientate numai spre represiune, ci trebuie să aibă și o componentă de prevenire, care este esențială în special într-o perioadă în care inegalitățile economice și sociale tot mai mari pun în discuție pactul social și eficacitatea drepturilor fundamentale și a libertăților publice;

C.  întrucât securitatea cetățenilor europeni este primordială;

D.  întrucât statele membre și Comisia nu au abordat cu adevărat toate implicațiile intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și întrucât, prin urmare, Parlamentul joacă în continuare un rol relativ marginal în acest proces, pozițiile pe care le adoptă nefiind integrate în procesul decizional, în special în ceea ce privește necesitatea de a lua în considerare Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(3);

E.  întrucât Strategia de securitate internă (SSI) pentru perioada 2010-2014 a identificat cinci domenii prioritare în care UE poate oferi valoare adăugată, și anume: stoparea activităților rețelelor infracționale internaționale și contribuirea la destrămarea acestora, prevenirea atacurilor teroriste, creșterea gradului de securitate cibernetică, asigurarea securității frontierelor și creșterea rezilienței în caz de catastrofe naturale; întrucât această strategie nu poate fi pusă în aplicare decât dacă ea garantează libera circulație a persoanelor, drepturile migranților și ale solicitanților de azil și respectarea tuturor obligațiilor internaționale ale UE și ale statelor sale membre;

F.  întrucât cel de al doilea raport anual privind punerea în aplicare a SSI a confirmat faptul că toate cele cinci obiective rămân valabile și a schițat situația actuală, progresele realizate până în prezent și calea de urmat,

1.  regretă că cea de a doua Comunicare a Comisiei din 10 aprilie 2013 privind punerea în aplicare a SSI nu este suficient le critică la adresa acțiunilor întreprinse în cadrul SSI, reafirmând aceleași priorități ca în Comunicarea sa inițială din noiembrie 2010, fără a ține seama în special de consecințele includerii Cartei drepturilor fundamentale, majoritatea dispozițiilor acesteia aplicându-se nu numai cetățenilor europeni, ci și tuturor persoanelor de pe teritoriul UE;

2.  ia act de activitatea desfășurată pentru stabilirea SSI și de principiile fundamentale care stau la baza strategiei, al cărei scop este de a permite tuturor instituțiilor UE și statelor membre să acționeze în vederea atingerii acelorași obiective; subliniază că libertatea, securitatea și justiția sunt obiective care trebuie urmărite în paralel și reamintește că, pentru a garanta libertatea și justiția, securitatea trebuie să fie garantată întotdeauna în conformitate cu principiile tratatelor, cu statul de drept și cu drepturile și obligațiile fundamentale ale Uniunii; consideră că măsurile UE în materie de securitate ar trebui să se axeze pe activitățile care și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește reducerea ratei criminalității și prevenirea atacurilor teroriste, desfășurate în conformitate cu principiile necesității, proporționalității și respectării drepturilor fundamentale, pe baza unui control și a unei responsabilități corespunzătoare;

3.  subliniază faptul că securitatea internă nu este scutită de obligațiile UE și naționale legate de drepturile fundamentale, exprimându-și preocupările grave în privința faptului că instituțiile UE și autoritățile din statele membre și cetățenii au făcut obiectul supravegherii secrete de către statele membre, state terțe și părți terțe, în colaborare cu întreprinderi private; invită UE și instituțiile statelor membre să investigheze această chestiune și să ia măsuri în consecință; subliniază faptul că orice strategie de securitate internă trebuie să aibă la bază o interpretare comună a noțiunilor de „intern” și „extern” și trebuie să vizeze apărarea instituțiilor UE, a statelor membre UE și a cetățenilor acestora de supravegherea străină ilegală și de influența și manipularea necorespunzătoare; solicită consolidarea securității și confidențialității sistemelor logistice și de comunicare ale UE în fața supravegherii străine sau de către părți terțe; subliniază faptul că dreptul cetățenilor la viața privată și la protecția datelor, precum și dreptul de acces la documente și informații sunt valori și drepturi europene fundamentale, care trebuie susținute la toate nivelurile și în toate forurile;

4.  reamintește că Parlamentul este, în prezent, un actor instituțional cu drepturi depline în domeniul politicilor de securitate și că, în consecință, el are dreptul de a participa activ la stabilirea caracteristicilor și priorităților SSI, precum și la evaluarea instrumentelor relevante, inclusiv prin exerciții regulate de monitorizare a punerii în aplicare a SSI, efectuate în comun de către Parlamentul European, parlamentele naționale și Consiliu, în conformitate cu articolele 70 și 71 din TFUE;

5.  consideră că o analiză corespunzătoare a amenințărilor la adresa securității care trebuie abordate reprezintă o premisă esențială pentru o SSI eficace; reamintește Comisiei angajamentul său de a elabora o prezentare generală transsectorială privind riscurile naturale și amenințările provocate de om (în mod intenționat sau neintenționat) în UE; reamintește Consiliului European obligația care îi incumbă în temeiul articolului 222 din TFUE, și anume aceea de a efectua o evaluare regulată a amenințărilor la adresa UE și invită Comisia să prezinte propuneri concrete privind modalitatea optimă de punere în aplicare a obligațiilor menționate anterior, coroborând actualele evaluări fragmentate și limitate ale riscurilor și amenințărilor la nivelul UE și la nivel național;

6.  ia act de faptul că eficacitatea Europol în ceea ce privește evaluarea și analizarea amenințărilor teroriste și a altor activități infracționale depinde în mare măsură de voința serviciilor din statele membre de a-i furniza informații; sugerează intensificarea furnizării de informații de către statele membre Oficiului European de Poliție prin consolidarea obligației statelor membre de a coopera cu Europol;

7.  reamintește că una dintre amenințările majore la adresa securității interne a UE o reprezintă criminalitatea organizată, inclusiv mafiile; ia act cu satisfacție de progresele făcute de statele membre și de Comisie în contextul ciclului de elaborare a politicilor UE în domeniul criminalității internaționale grave și organizate și solicită statelor membre un nou angajament și resurse adecvate; consideră că ar trebui promovate standarde juridice și instrumente operaționale comune, cum ar fi confiscarea, ordinul european de anchetă și echipele comune de anchetă; consideră că este necesară intensificarea cooperării polițienești și judiciare dintre statele membre și UE, precum și cu țările terțe, cu respectarea legislației și obligațiilor internaționale de către UE în ceea ce privește libertățile și drepturile fundamentale, statul de drept, protecția datelor cu caracter personal și a vieții private a cetățenilor și a rezidenților UE, și solicită ca Parlamentul European să joace un rol esențial în evaluarea și definirea politicilor interne de securitate care au un impact profund asupra drepturilor fundamentale ale tuturor persoanelor care trăiesc în UE; subliniază, prin urmare, necesitatea de a lua măsuri pentru ca aceste politici să intre în sfera de competență a singurei instituții europene alese prin vot direct în vederea supravegherii și controlului democratic al politicilor UE în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție;

8.  reiterează, pe baza cooperării care există între Parlamentul European și parlamentele naționale, ideea sa de „ciclu parlamentar de elaborare a politicilor”, strâns corelat cu raportul anual al Comisiei din acest domeniu, care să se încheie cu un raport parlamentar anual privind situația actuală a SSI;

9.  consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită combaterii violenței împotriva copiilor și a femeilor;

10.  salută faptul că combaterea traficului ilicit cu arme de foc a fost inclusă printre prioritățile UE de combatere a criminalității organizate; așteaptă însă orientarea strategică globală care urmează să fie dezvoltată de Comisie cu privire la armele de foc, inclusiv utilizarea lor în scopul traficului, al criminalității organizate și al terorismului;

11.  regretă că lupta împotriva spălării de bani nu a fost inclusă ca prioritate distinctă a UE în ceea ce privește combaterea criminalității organizate, conform recomandării Europol; este ferm convins că diferitele tipuri de criminalitate organizată, precum spălarea de bani, infracțiunile ecologice și cele comise de întreprinderi, precum și corupția din cadrul acestora, sunt interconectate și se consolidează reciproc și solicită Comisiei și Consiliului să acorde fără întârziere prioritate luptei împotriva corupției și a spălării de bani;

12.  subliniază că lupta împotriva terorismului este o prioritate în cadrul SSI; evidențiază faptul că, conform Europol, amenințarea teroristă din UE este o realitate, deși ea îmbracă forme diferite, însă ridică problema priorităților UE în ceea ce privește originea reală a atacurilor teroriste; insistă asupra necesității de a acorda o mai mare prioritate politicilor de prevenire, în paralel cu măsurile represive; ia act, în acest caz, de necesitatea de a pune un accent mai puternic pe măsurile de poliție specifice și pe serviciile de informații, precum și pe alocarea resurselor financiare și umane necesare, pentru ca atacurile teroriste să poată fi prevenite cu adevărat; reamintește importanța prevenirii finanțării terorismului și așteaptă cu interes propunerea privind un cadru de măsuri judiciare și administrative, cum ar fi înghețarea fondurilor aparținând persoanelor suspectate de terorism, în conformitate cu articolul 75 din TFUE; invită Comisia și statele membre să evalueze în mod corespunzător natura și amploarea amenințării pe care o constituie reapariția unei radicalizări politice violente; consideră că este esențială dezvoltarea unor mecanisme care să permită detectarea timpurie a semnelor acestei radicalizări și solicită Comisiei și statelor membre să aibă în vedere aceste elemente, inclusiv în ceea ce privește prevenirea, în domeniile lor de acțiune; își exprimă îngrijorarea cu privire la desfășurarea a tot mai multor acțiuni de către așa-numiții „lupi singuratici”, resortisanți europeni sau ai unei țări terțe, care se deplasează în zonele de conflict și revin apoi pe teritoriul Uniunii Europene, deoarece ei reprezintă noi tipuri de riscuri care nu pot fi abordate utilizând metodele obișnuite de combatere a terorismului; încurajează schimbul de bune practici în vederea prevenirii radicalizării în rândul tinerilor și sprijină instrumentele europene propuse în acest sens; speră ca evaluarea Deciziei-cadru privind combaterea terorismului să țină seama de toți acești parametri și subliniază necesitatea de a crea o legătură mai puternică între instrumentele existente de combatere a terorismului;

13.  invită Comisia Europeană, statele membre, precum și alte instituții și organisme europene să investigheze în detaliu mișcările extremiste violente din cadrul Uniunii și să adopte măsuri concrete în vederea combaterii actelor violente de acest tip;

14.  subliniază că sectorul privat, în special industria financiară, joacă un rol esențial în combaterea criminalității organizate și a finanțării terorismului prin identificarea și raportarea cazurilor de fraudă, de spălare de bani și a altor tranzacții suspecte; subliniază că sectorul financiar trebuie să colaboreze mai strâns cu agențiile guvernamentale pentru a identifica lacunele din reglementările actuale și pentru a pune în aplicare tehnici inovatoare în vederea soluționării acestor probleme; subliniază că este deosebit de important să se înțeleagă faptul că orice luptă eficace împotriva criminalității organizate și a terorismului depinde de o abordare integrată, care implică toate părțile interesate de la nivel național și de la nivelul UE;

15.  consideră că reziliența infrastructurii critice la dezastrele naturale și la cele provocate de om ar trebui mărită; regretă faptul că actuala Directivă privind protecția infrastructurilor critice europene (2008/114/CE(4)) nu funcționează corespunzător și invită Comisia să propună modificarea acesteia, în vederea îmbunătățirii sale;

16.  consideră că este necesară realizarea unui studiu statistic privind riscurile naturale, care să enumere zonele cele mai critice, și că acesta ar trebui să reprezinte baza pentru dezvoltarea unui sistem automat de intervenție și de salvare, care să răspundă în mod eficient și rapid situațiilor de urgență;

17.  consideră că este deosebit de important să se combată în mod decisiv infracțiunile ecologice și economice, indiferent de originea lor, deoarece ele au un impact deosebit de negativ asupra condițiilor de viață ale cetățenilor europeni, în special în perioadă de criză;

18.  salută anunțul făcut de Comisie cu privire la o inițiativă împotriva contrabandei cu țigarete și își pune mari speranțe în aceasta;

19.  ia act de prioritatea acordată în cadrul SSI luptei împotriva criminalității informatice; consideră că criminalitatea informatică este o amenințare tot mai mare la adresa UE și un factor favorizant pentru alte activități infracționale; solicită Comisiei să pună la dispoziție fonduri suficiente pentru noul Centru european de combatere a criminalității informatice și îndeamnă toate statele membre să ratifice Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică; reamintește că prelucrarea și colectarea datelor cu caracter personal în cadrul SSI trebuie să respecte întotdeauna principiile UE în materie de protecție a datelor, în special principiile necesității, proporționalității și legalității, precum și legislația UE și convențiile relevante ale Consiliului Europei din acest domeniu; subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită copiilor în mediul digital și importanța combaterii pornografiei infantile; sprijină extinderea Alianței mondiale împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor pe internet;

20.  reiterează faptul că consolidarea cooperării polițienești și judiciare în UE, inclusiv prin intermediul Europol, al Colegiului European de Poliție (CEPOL) și al Eurojust, pe lângă faptul că oferă o formare corespunzătoare, este esențială pentru o SSI adecvată și trebuie să implice autoritățile competente din statele membre, precum și instituțiile și agențiile UE; consideră că această cooperare nu trebuie să se limiteze la identificarea și arestarea persoanelor suspectate de comiterea unor infracțiuni, ci ar trebui să se concentreze, de asemenea, pe prevenirea infracțiunilor și a recidivelor; ia act de propunerile relevante ale Comisiei, inclusiv de cele referitoare la reforma Eurojust și la un proiect de act legislativ privind crearea unui Parchet European; evidențiază necesitatea de a asigura respectarea separării puterilor între sectorul judiciar și cel polițienesc, precum și autonomia lor respectivă;

21.  sprijină înființarea unui Parchet European, în special în vederea protejării mai eficiente a bugetului Uniunii, și invită Comisia să prezinte rapid o propunere;

22.  regretă faptul că SSI nu dispune încă de o „dimensiune juridică” corespunzătoare; reamintește, în conformitate cu Programul de la Stockholm, că încrederea reciprocă trebuie întărită prin dezvoltarea treptată a unei culturi judiciare europene bazate pe diversitatea sistemelor juridice și pe unitatea pe care o conferă dreptul european și că acest lucru ar trebui să includă respectarea statului de drept, a valorilor democratice și a drepturilor omului, și nu să se limiteze numai la urmărirea persoanelor suspectate de comiterea unor infracțiuni sau acte de terorism; subliniază importanța primordială a încrederii reciproce ca premisă pentru încurajarea cooperării judiciare și consideră că singura bază pentru construirea acestei încrederi o reprezintă stabilirea și respectarea unor standarde comune în materie de libertăți civile și garanții procedurale;

23.  subliniază importanța dezvoltării unei gestionări integrate a frontierelor care ar trebui să asigure un control al frontierelor externe uniform, sigur și de înaltă calitate, facilitând în același timp deplasările legitime peste frontierele externe și promovând mobilitatea în spațiul Schengen; salută recenta punere în funcțiune a Sistemului de Informații Schengen II și solicită agenției eu-LISA să asigure o gestionare operațională de înaltă calitate a noului sistem; speră că noul Sistemul european de supraveghere a frontierelor (Eurosur) va fi pe deplin operațional până la sfârșitul lui 2014 și consideră că el va fi un instrument eficient care va contribui la detectarea, prevenirea și combaterea criminalității transfrontaliere și a imigrației ilegale, precum și la protejarea migranților și la salvarea vieții acestora; subliniază că posibila dezvoltare a unor noi sisteme informatice în domeniul migrației și a gestionării frontierelor, precum inițiativa „Frontiere inteligente”, ar trebui analizată cu atenție, ținând seama în special de principiile necesității și proporționalității, și ar trebui inițiată în cele din urmă numai după adoptarea instrumentelor juridice relevante; salută în special acordul la care s-a ajuns recent cu privire la mecanismul de evaluare Schengen și solicită Comisiei să își îndeplinească noile responsabilități pentru a asigura un nivel ridicat de conformitate cu acquis-ul Schengen în întreg spațiul Schengen; subliniază că reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui să constituie o măsură excepțională, care să fie utilizată numai în ultimă instanță, luând în considerare nu doar aspectele legate de securitate, ci și impactul asupra mobilității și libertății de circulație; subliniază faptul că migrația unui număr mare de resortisanți ai țărilor terțe și trecerea frontierelor externe de către aceștia nu ar trebui să fie considerate, în sine, o amenințare la adresa politicii publice sau a securității interne; reiterează sprijinul său ferm pentru aderarea Bulgariei și a României la spațiul Schengen și invită și Consiliul să își dea acordul pentru aderarea lor, întrucât acest lucru ar stimula încrederea reciprocă și solidaritatea, care sunt premise necesare pentru asigurarea unui nivel ridicat de securitate în cadrul UE;

24.  subliniază importanța consolidării încrederii reciproce între forțele de poliție în vederea promovării cooperării, a echipelor comune de anchetă și a schimbului de informații; reamintește, în acest sens, că o instruire europeană a forțelor de poliție este esențială;

25.  consideră că definirea și punerea în aplicare a SSI ar trebui să țină seama în mai mare măsură de interacțiunea care există între dimensiunile internă și externă ale politicii de securitate și că, în cazul ambelor dimensiuni, instituțiile și agențiile UE care activează în domeniul justiției și afacerilor interne ar trebui să își îndeplinească sarcinile respectând pe deplin valorile, principiile și legislația UE și Carta drepturilor fundamentale a UE; invită Comisia și statele membre să evalueze, de asemenea, impactul SSI asupra Strategiei de securitate externă a UE, inclusiv în ceea ce privește obligațiile legate de respectarea și promovarea libertăților și drepturilor fundamentale și a valorilor și principiilor democratice stabilite în textele, convențiile și acordurile internaționale la care acestea au aderat; regretă că punerea în aplicare a foii de parcurs pentru 2011, care vizează consolidarea legăturilor dintre PSAC și LSJ, nu a fost finalizată și îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă să își intensifice activitatea în acest domeniu;

26.  evidențiază faptul că actuala SSI se va încheia în 2014; invită Comisia să înceapă pregătirea unei noi SSI pentru perioada 2015-2019, care să țină cont de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și de integrarea Cartei drepturilor fundamentale în dreptul Uniunii; consideră că această nouă politică ar trebui să se bazeze pe o evaluare externă aprofundată și independentă a actualei strategii și a actualelor instrumente, ținând seama de provocările viitoare, și să se efectueze în urma unei largi consultări între părțile interesate; solicită Consiliului să țină seama în mod corespunzător de contribuția Parlamentului la noua SSI, înainte de a adopta noua strategie;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și parlamentelor naționale.

(1) P7_TA(2012)0207.
(2) P7_TA(2013)0245.
(3) A se vedea Rezoluția Parlamentului European din 15 decembrie 2010 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2009) – punerea efectivă în aplicare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (JO C 169 E, 15.6.2012, p. 49).
(4) JO L 345, 23.12.2008, p. 75.


Strategia europeană pentru sănătate și securitate în muncă
PDF 200kWORD 21k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la strategia europeană privind sănătatea și siguranța la locul de muncă (2013/2685(RSP))
P7_TA(2013)0385B7-0376/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special preambulul la acesta și articolele 3 și 6,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 4, 9, 145, 151, 152, 153, 154, 156 și 168,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 27, 31, 32 și 33,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la evaluarea Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă (O-000073/2013 – B7-0214/2013),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2002 intitulată „Adaptarea la schimbările de la locul de muncă și din societate: o nouă strategie comunitară privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2002-2006” (COM(2002)0118),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 februarie 2007 intitulată „Îmbunătățirea calității și productivității în muncă: Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă” (COM(2007)0062),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” COM(2010)2020),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 27 aprilie 2011 intitulat „Revizuirea la jumătatea perioadei a Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă” (SEC(2011)0547),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 31 mai 2013 intitulat „Evaluarea Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă” (SWD(2013)0202),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 februarie 2005 referitoare la promovarea sănătății și a siguranței la locul de muncă(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2008 referitoare la strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Bilanțul intermediar al Strategiei comunitare 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă(3),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Strategia Europa 2020 vizează atingerea, până în 2020, a unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru segmentul de populație cu vârsta între 20 și 64 de ani;

B.  întrucât progresul tehnologic, evoluțiile economice și criza economică și socială au un impact continuu asupra mediului de lucru și necesită luarea unor măsuri rapide pentru a asigura un nivel ridicat de sănătate și de siguranță la locul de muncă;

C.  întrucât criza economică nu ar trebui să servească drept scuză pentru a submina politicile de prevenire a riscului ocupațional;

D.  întrucât, pentru a sprijini măsurile legislative, sănătatea și siguranța la locul de muncă au fost abordate în documentele de politică și în programele de acțiune la nivel european începând cu 1978;

E.  întrucât Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă a expirat în 2012 și nu a fost urmată de niciun document de politică la nivel european;

F.  întrucât Comisia admite că Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă a avut un impact pozitiv la nivelul întregii Uniuni și că o serie de provocări din domeniul siguranței și al sănătății la locul de muncă trebuie încă abordate în următorii ani,

1.  este preocupat de faptul că, până în prezent, Comisia nu a adoptat o nouă Strategie europeană privind sănătatea și siguranța la locul de muncă;

2.  reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o nouă Strategie europeană privind sănătatea și siguranța la locul de muncă până în 2020; invită Comisia să prezinte, în fine, această strategie până la sfârșitului lui 2013;

3.  regretă că, până în prezent, Comisia nu a lansat nicio propunere de directivă privind afecțiunile sistemului musculo-scheletic legate de locul de muncă sau privind revizuirea Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, deși acestea au fost deja anunțate în programul său de lucru pe 2011;

4.  reamintește mesajul din Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Bilanțul intermediar al Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 304 E, 1.12.2005, p. 400.
(2) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 14.
(3) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 102.


Negocierile colective transfrontaliere şi dialogul social transnaţional
PDF 282kWORD 27k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la negocierile colective transfrontaliere și dialogul social transnațional (2012/2292(INI))
P7_TA(2013)0386A7-0258/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3), articolul 6 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 9, 151, 152, 154, 155 și 156 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 12, 28, 52 alineatul (3) și 53 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și preambulul său și explicațiile relevante,

–  având în vedere articolul 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

–  având în vedere articolele 5 și 6 din Carta socială europeană (revizuită),

–  având în vedere Decizia nr. 98/500/CE a Comisiei din 20 mai 1998 privind înființarea Comitetelor sectoriale de dialog care promovează dialogul între partenerii sociali la nivel european,

–  având în vedere Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități,

–  având în vedere Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor și Directiva 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor;

–  având în vedere Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană,

–  având în vedere Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară,

–  având în vedere concluziile Consiliului (EPSCO) nr. 17423/11 adoptate la 1 decembrie 2011,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 septembrie 2012 intitulat „Acordurile de întreprindere transnaționale: valorificarea potențialului dialogului social” (SWD(2012)0264),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere raportul Grupului de experți al Comisiei din 31 ianuarie 2012 privind acordurile de întreprindere transnaționale,

–  având în vedere documentul de lucru revizuit al Grupului de experți al Comisiei din 31 ianuarie 2012 privind acordurile de întreprindere transnaționale,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 17 ianuarie 2012 intitulată „Restructurare și anticiparea schimbărilor: învățăminte desprinse din experiența recentă” (COM(2012)0007) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei din 17 ianuarie 2012 intitulat „Restructurarea în Europa 2011” (SEC(2012)0059),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării — Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (COM(2010)0614),

–  având în vedere studiul Comisiei din 2 iulie 2008 „Mapping of transnational texts negotiated at corporate level” (Cartografierea textelor transnaționale negociate la nivelul întreprinderilor) (EMPL F2 EP/bp 2008 (D) 14511),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2008 intitulat „Rolul acordurilor de întreprindere transnaționale în contextul unei integrări internaționale tot mai mari” (SEC(2008)2155),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Negocierile colective transnaționale: trecut, prezent și viitor” (februarie 2006),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 9 februarie 2005 privind Agenda socială (COM(2005)0033),

–  având în vedere convențiile OIM referitoare la clauzele privind condițiile de muncă (contractele publice) (Convenția nr. 94) și cele referitoare la negocierile colective (Convenția nr. 154),

–  având în vedere jurisprudența dezvoltată de organismele de supraveghere ale OIM;

–  având în vedere Declarația tripartită a OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială (1977),

–  având în vedere Declarația OIM din 10 iunie 2008 privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă,

–  având în vedere declarația OIM din 18 iunie 1998 privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă,

–  având în vedere convențiile OIM de instituire a standardelor universale de bază în domeniul muncii referitoare la (printre altele): libertatea de asociere și dreptul la negociere colectivă, Convenția nr. 87 (1948) și Convenția nr. 98 (1949); și nediscriminarea la angajare Convenția nr. 100 (1951) și Convenția nr. 111 (1958),

–  având în vedere studiul său „Enforcement of Fundamental Workers' Rights” (Asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale lucrătorilor) comandat de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (septembrie 2012),

–  având în vedere studiul său „Cross-border collective bargaining and transnational social dialogue” (Negocierile colective transfrontaliere și dialogul social transnațional) comandat de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (iunie 2011),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurării(1),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0258/2013),

A.  întrucât, potrivit Comisiei(2), în 2012 s-au semnat 244 de acorduri de întreprindere transnaționale europene (TCA) pe teritoriul UE; întrucât acest lucru indică faptul că relațiile de muncă în cadrul marilor companii transnaționale din Europa sunt tot mai integrate;

B.  întrucât din ce în ce mai multe acorduri de întreprindere transnaționale cuprind acorduri privind mecanismele de soluționare a litigiilor, astfel cum recomandă atât organizațiile lucrătorilor, cât și organizațiile patronale;

C.  întrucât nu există un cadru juridic pentru aceste acorduri nici la nivel internațional, nici la nivel european; întrucât trebuie totuși verificat dacă acesta este motivul pentru care se încheie mai puține astfel de acorduri;

D.  întrucât fiecare stat membru al Uniunii are un sistem propriu al relațiilor de muncă, dezvoltat pe baza diferitelor evoluții istorice și tradiții și care trebuie respectat, neimpunându-se o standardizare;

E.  întrucât parteneriatele transfrontaliere încheiate între partenerii sociali s-au dovedit a fi bune practici de promovare a liberei circulații transfrontaliere a lucrătorilor și a drepturilor acestora; întrucât sprijinul UE pentru astfel de parteneriate transfrontaliere este esențial;

F.  întrucât dialogul european promovează menținerea și creșterea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de muncă, stimulând, implicit, o creștere inovatoare a bunăstării angajaților din întreprinderile transnaționale păstrând, totodată, autonomia în ceea ce privește negocierea acordurilor colective;

G.  întrucât UE recunoaște libertatea de asociere și dreptul la negocieri colective ca drepturi fundamentale;

H.  întrucât întreprinderile operează din ce în ce mai mult la nivel european, în timp ce reprezentarea lucrătorilor este organizată în principal de-a lungul unor linii naționale;

1.  constată că prezenta rezoluție tratează chestiunea TCA-urilor; constată că acordurile de întreprindere transnaționale europene sunt încheiate între federațiile sindicale europene, pe de o parte, și, pe de altă parte, companii individuale și/sau organizații patronale europene, în general la nivel sectorial și că prezenta rezoluție nu se referă la acordurile-cadru internaționale (ACI), semnate de federațiile sindicale internaționale și întreprinderi; subliniază necesitatea de a consolida dialogul social european și transnațional și negocierile colective transfrontaliere;

2.  consideră că Comisia ar putea examina necesitatea și utilitatea unui cadru juridic european opțional pentru aceste TCA-uri europene pentru a oferi mai multă certitudine juridică și transparență, precum și o mai mare previzibilitate și concretizare a efectelor juridice ale acordurilor încheiate pe baza dispozițiilor cadrului respectiv; propune promovarea unor practici în domeniul TCA-urilor europene care să recunoască autonomia contractuală a părților contractante și recomandă introducerea în acorduri a unor dispoziții privind rezolvarea litigiilor;

Cadru juridic european opțional pentru TCA-uri europene

3.  pune accent pe autonomia partenerilor sociali, care să le permită să deschidă negocieri și să încheie acorduri la orice nivel;

4.  subliniază că acordurile de întreprindere transnaționale sunt diferite între ele, de exemplu în ceea ce privește durata și domeniul de aplicare, precum și părțile semnatare, în conformitate cu scopurile, punctele de plecare, nevoile și obiectivele respectivelor părți, precum și că culturile antreprenoriale și corporative prezintă diferențe substanțiale unele față de altele și că trebuie respectată autonomia părților contractante de a stabili diferite tipuri de TCA;

5.  încurajează partenerii sociali să facă schimburi de experiență în domeniul acordurilor transnaționale de întreprindere;

6.  subliniază că Comisia ar trebui să își bazeze reflecțiile pe un cadru juridic opțional cu aplicabilitate voluntară care ar trebui să fie opțional pentru partenerii sociali și pentru companiile și grupurile de companii implicate, bazat pe flexibilitate și cu suport în dreptul național, în scopul de a conferi efect juridic acordurilor de întreprindere transnaționale; subliniază în mod expres autonomia partenerilor sociali și a părților la contractele colective;

7.  consideră că comitetele europene de întreprinderi ar trebui să fie pe deplin implicate în negocierile cu federațiile sindicale europene, dacă este cazul, în special pentru că au capacitatea de a detecta necesitatea/oportunitatea unui acord de întreprindere transnațional (TCA), de a iniția procesul și de a deschide calea pentru negocieri, de a contribui la asigurarea transparenței și diseminarea informațiilor privind acordurile către lucrătorii implicați; salută faptul că unele federații sindicale europene au conceput norme de procedură pentru implicarea comitetelor europene de întreprindere;

8.  este convins că includerea principiului dispoziției celei mai favorabile (most favorable clause) și a clauzei de menținere a nivelului de protecție (non-regression clause) este necesară pentru eliminarea pericolului ca un acord de întreprindere transnațional european să eludeze sau să prejudicieze acordurile colective naționale și acordurile de întreprindere naționale;

9.  recomandă introducerea de mecanisme pentru soluționarea alternativă a litigiilor; consideră că ar trebui să fie prevăzut un prim mecanism ad-hoc comun la nivelul întreprinderilor, de exemplu, încurajarea părților semnatare să convină în mod voluntar asupra clauzelor de soluționare a litigiilor, astfel încât conflictele dintre părțile la contract să poată fi soluționate; sugerează că aceste clauze se pot baza pe modele de soluționare alternativă a litigiilor convenite și furnizate de către partenerii sociali din UE la nivel sectorial; constată că multe dintre acordurile de întreprindere transnaționale europene deja încheiate conțin mecanisme de soluționare extrajudiciară a litigiilor care funcționează deja și încurajează partenerii sociali să intensifice schimbul de practici la nivel european și să găsească metode de dezvoltare în continuare și/sau de optimizare a acestora;

10.  încurajează partenerii sociali să ia în considerare următoarele criterii în cadrul acordurilor de întreprindere transnaționale europene: procedura de mandatare, cu alte cuvinte clarificarea legitimității și a reprezentativității părților la acord participante la negociere; locul și data încheierii contractului; domeniul de aplicare material și geografic; clauza dispoziției celei mai favorabile și a menținerii nivelului de protecție; perioada de valabilitate; durata; condițiile de reziliere și mecanismele de soluționare a litigiilor; subiectele vizate de acord; și alte cerințe formale;

11.  salută activitățile prevăzute de Comisie pentru a sprijini partenerii sociali și experții ca, prin schimburi de experiență, să colecteze exemple, să creeze baze de date și să elaboreze studii;

12.  în acest context, reamintește experiențele pozitive dobândite prin intermediul parteneriatelor transfrontaliere încheiate între partenerii sociali și invită Comisia și statele membre să asigure în viitor sprijinul UE pentru astfel de parteneriate;

13.  încurajează partenerii sociali europeni să facă uz deplin de posibilitatea încheierii de acorduri la nivelul UE, prevăzută de articolul 155 din TFUE, fiindu-le respectată pe deplin autonomia;

14.  solicită acordarea unui rol mai însemnat partenerilor sociali europeni în elaborarea politicilor europene; invită în special partenerii sociali să participe la elaborarea Analizei anuale a creșterii și să joace un rol mai important în monitorizarea progreselor realizate de către statele membre;

15.  subliniază faptul că este necesar ca femeile să fie reprezentate și să participe într-un număr mai mare la dialogul social și în cadrul structurilor de negocieri colective și ca dimensiunea de gen să fie integrată în forumurile relevante, pentru a afla opiniile femeilor și a integra chestiunile legate de egalitatea între femei și bărbați în negocierile colective; subliniază faptul că dialogul social și negocierile colective au, fără îndoială, un mare potențial ca mijloace de promovare a egalității de gen la locul de muncă;

o
o   o

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, partenerilor sociali din UE și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0005.
(2) Transnational company agreements: realising the potential of social dialogue (Acorduri de întreprindere transnaționale: exploatarea potențialului dialogului social), Document de lucru al serviciilor Comisiei din 10.9.2012 (SWD(2012)0264, p. 2).


Situaţia minorilor neînsoțiți în UE
PDF 341kWORD 38k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE (2012/2263(INI))
P7_TA(2013)0387A7-0251/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 3,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 67 și 79,

–  având în vedere dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 24,

–  având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele adiționale ale acesteia,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European din 6 mai 2010, intitulată „Plan de acțiune privind minorii neînsoțiți (2010-2014)” (COM(2010)0213),

–  având în vedere raportul din 28 septembrie 2012 al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, intitulat „Raport intermediar privind punerea în aplicare a Planului de acțiune privind minorii neînsoțiți” (COM(2012)0554),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 20 aprilie 2010, intitulată „Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm” (COM(2010)0171),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor – Programul de la Stockholm”(1),

–  având în vedere orientările Uniunii Europene privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora,

–  având în vedere concluziile Consiliului „Justiție și afaceri interne” din 3 iunie 2010 privind minorii neînsoțiți, adoptate în cadrul celei de-a 3018-a sesiuni a sa,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(2),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(3), și Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane”,

–  având în vedere directivele privind azilul, în special Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate(4) și Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre(5), precum și Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală(6),

–  având în vedere propunerile de reformă ale Comisiei privind instrumentele sistemului european comun de azil (SECA), în special propunerea modificată de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de azil (reformare) (COM(2011)0320), precum și propunerea modificată de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a statutului de protecție internațională (reformare) (COM(2011)0319), și propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare) (COM(2008)0820),

–  având în vedere Directiva Consiliului 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei(7),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației protecției internaționale(8),

–  având în vedere Decizia nr. 779/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a unui program special de prevenire și combatere a violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor, precum și de protecție a victimelor și a grupurilor expuse riscurilor (programul Daphne III), ca parte a Programului general „Drepturile fundamentale și justiția”(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 23 februarie 2011, intitulată „Evaluarea acordurilor privind readmisia ale UE” (COM(2011)0076),

–  având în vedere contribuțiile Consiliului Europei, în special Rezoluția 1810(2011) a Adunării sale Parlamentare intitulată „Copii neînsoțiți în Europa și problemele legate de sosirea, șederea și returnarea acestora”, recomandarea Comitetului său de miniștri adresată statelor membre privind proiectele de viață pentru minorii migranți neînsoțiți (CM/Rec(2007)9) și cele Douăzeci de orientări ale Comitetului său de miniștri privind returnarea forțată (CM(2005)40),

–  având în vedere instrumentele internaționale privind drepturile copilului, mai ales Convenția ONU privind drepturile copilului, în special articolul 3, precum și comentariile generale ale Comitetului ONU pentru drepturile copilului, în special Comentariul general nr. 6 (2005) privind tratamentul copiilor neînsoțiți și separați din afara țării lor de origine,

–  având în vedere lucrarea intitulată „Îndrumări referitoare la politicile și procedurile de urmat în cazul minorilor neînsoțiți care solicită azil”, publicată de Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite în 1997,

–  având în vedere Recomandarea generală nr. 19 a Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării femeilor, adoptată în 1992,

–  având în vedere Declarația Adunării Generale a Națiunilor Unite din decembrie 1993 privind eliminarea violenței împotriva femeilor, primul instrument internațional referitor la drepturile omului, care tratează exclusiv violența împotriva femeilor,

–  având în vedere Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de ființe umane, în special al femeilor și copiilor, care completează Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0251/2013),

A.  întrucât, în fiecare an, mii de copii cetățeni ai unor țări terțe sau apatrizi, cu vârste sub 18 ani, ajung singuri pe teritoriul european sau rămân singuri după sosirea lor;

B.  întrucât conflictele continue din diferite părți ale lumii și actuala criză economică globală au determinat o creștere substanțială a numărului de minori neînsoțiți;

C.  întrucât motivele sosirii unor minori neînsoțiți sunt multiple: războaie, violențe, încălcări ale drepturilor lor fundamentale, dorința de a-și reuni familia, catastrofe naturale, sărăcie, diverse forme de trafic și de exploatare etc.;

D.  întrucât ar trebui să se acorde o atenție deosebită copiilor neînsoțiți, victime ale traficului de persoane, dat fiind că aceștia au nevoie de o asistență și un sprijin specific datorită situației de vulnerabilitate deosebită în care se află;

E.  întrucât sosirea unui număr mare de minori este cauzată de căsătoriile forțate și întrucât Uniunea Europeană trebuie să depună și mai multe eforturi pentru combaterea acestui fenomen;

F.  întrucât acești minori se află într-o situație de extremă vulnerabilitate și întrucât este necesar să se garanteze respectarea drepturilor lor fundamentale;

G.  întrucât, în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, al Cartei drepturilor fundamentale a UE și al Convenției privind drepturile copilului, Uniunea Europeană are obligația de a proteja drepturile copilului;

H.  întrucât programul Stockholm a acordat protecției minorilor neînsoțiți statutul de prioritate;

I.  întrucât primirea și tratamentul aplicat minorilor neînsoțiți variază de la o țară la alta, fără a exista un nivel echivalent și eficace de protecție,

J.  întrucât trebuie asigurate egalitatea de gen și protecția egală a drepturilor omului pentru fetele și băieții migranți neînsoțiți și întrucât trebuie acordată o atenție deosebită încălcării drepturilor omului în cazul fetelor, precum și furnizării de asistență și de măsuri de remediere la un nivel corespunzător;

K.  întrucât s-au înregistrat numeroase cazuri de dispariție a copiilor din centrele de adăpost și de primire pentru solicitanții de azil;

Recomandări generale

1.  reamintește faptul că un minor neînsoțit este, în primul rând, un copil care se poate afla în pericol și că protecția copiilor, și nu politicile vizând imigrația, trebuie să fie principiul de bază al acțiunilor statelor membre și Uniunii Europene în privința acestora, respectându-se, astfel, principiul fundamental al interesului superior al copilului; reamintește că orice persoană cu vârsta sub 18 ani trebuie considerată fără excepție un copil și, prin urmare, un minor; subliniază că este de două ori mai probabil ca minorii neînsoțiți, în special fetele, să se confrunte cu probleme și dificultăți decât ceilalți minori; constată că ele sunt mult mai vulnerabile, pentru că au aceleași nevoi ca și ceilalți minori și refugiați, având experiențe similare; subliniază faptul că fetele și femeile sunt deosebit de vulnerabile la încălcarea drepturilor lor pe parcursul procesului migrației și că fetele neînsoțite sunt expuse unor riscuri specifice, întrucât ele sunt deseori principala țintă a exploatării sexuale, abuzului și violenței; subliniază faptul că minorii neînsoțiți în UE sunt adesea tratați de către autorități mai degrabă ca delicvenți care au încălcat legislația în domeniul imigrației, decât ca persoane cu drepturi în virtutea vârstei lor și a circumstanțelor specifice;

2.  solicită Comisiei să propună un cadru comun de referințe, bazat pe un set de indicatori, pentru a evalua noțiunea de interes superior al copilului; solicită Comisiei să încurajeze o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legislative ale UE privind interesul superior al copilului, și să propună orientări strategice, care au la bază cele mai bun practici, jurisprudența și Comentariul general nr. 6 (2005) al Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului cu privire la tratamentul de copiilor neînsoțiți și separați din afara țării lor de origine, și să evalueze, pe baza unui set de indicatori și de criterii, ceea ce constituie interesul superior al copilului; invită Comisia să pună în aplicare măsuri legislative și non-legislative pentru a asigura o protecție adecvată a copiilor și a minorilor neînsoțiți, măsuri vizând, în special, îmbunătățirea metodelor de găsire a unor soluții durabile;

3.  condamnă ferm lacunele existente în cadrul Uniunii Europene la nivelul protecției minorilor neînsoțiți și denunță condițiile, adesea deplorabile, în care acești minori sunt primiți, precum și numeroasele încălcări ale drepturilor lor fundamentale în anumite state membre;

4.  subliniază nevoia urgentă ca UE și statele membre să răspundă coerent în ceea ce privește protejarea minorilor neînsoțiți, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale; salută statele membre care au aderat la Protocolul opțional al ONU la Convenția cu privire la drepturile copilului, vizând asigurarea protecției juridice pentru copii împotriva celor mai grave forme de exploatare;

5.  salută adoptarea de către Comisia Europeană a unui plan de acțiune privind minorii neînsoțiți pentru 2010-2014; regretă, totuși, că abordarea Comisiei nu se bazează într-o mai mare măsură pe protecția drepturilor fundamentale ale acestor minori și observă că măsurile actuale sunt insuficiente și că protecția extinsă a minorilor neînsoțiți necesită măsuri suplimentare; reamintește că unul dintre obiectivele Planului de acțiune privind minorii neînsoțiți a fost acela ca UE și statele sale membre să abordeze cauzele principale ale migrației și să includă problema minorilor neînsoțiți în cooperarea pentru dezvoltare, contribuind astfel la crearea de medii sigure astfel încât copii să crească în țările lor de origine; subliniază necesitatea dezvoltării pe viitor a unei dimensiuni preventive a politicilor UE privind minorii neînsoțiți, printr-o concentrare mai mare asupra eforturilor de eradicare a sărăciei, politicilor privind sănătatea și munca, drepturilor omului și democratizării, precum și cu reconstrucției post-conflict; consideră că UE trebuie să depășească planul de acțiune propus de Comisie, astfel încât drepturile fundamentale ale minorilor neînsoțiți să fie consolidate cu adevărat; subliniază, în special, necesitatea de a consolida statutul de „tutore legal” în UE și țările partenere și consideră că este extrem de importantă elaborarea unui plan de monitorizare, în cooperare cu țările de origine și cu toate țările de tranzit, pentru a asigura copilului protecția corespunzătoare după returnare, precum și reintegrarea în țara de origine;

6.  deplânge fragmentarea prevederilor europene privind minorii neînsoțiți și îndeamnă Comisia să întocmească împreună n compendiu al acestor temeiuri juridice diferite, adresată statelor membre și a tuturor practicienilor, pentru a facilita implementarea corectă de către statele membre și pentru a consolida protecția minorilor neînsoțiți;

7.  deplânge lipsa de date oficiale credibile privind minorii neînsoțiți; solicită statelor membre și Comisiei să îmbunătățească colectarea statisticilor privind minorii neînsoțiți, inclusiv statisticile privind vârsta și sexul, să îmbunătățească comparabilitatea colectării datelor la nivelul statelor membre, să elaboreze o metodă coordonată de colectare a informațiilor în fiecare stat membru, respectând principiul protecției datelor cu caracter personal, prin intermediul unor platforme care să includă toți actorii implicați în problema minorilor neînsoțiți, precum și să stabilească o listă a punctelor de contact naționale; solicită, de asemenea, să valorifice mai bine instrumentele existente disponibile pentru colectarea de date statistice la nivel european, precum Frontex și Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA) și Rețeaua europeană de migrație; subliniază strângerea acestor date are drept scop realizarea unei mai bune înțelegeri a situației, îmbunătățirea protecției minorilor neînsoțiți și asigurarea optimă a nevoilor lor; invită Comisia, statele membre, Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) și organizațiile internaționale nonguvernamentale să depună eforturi suplimentare pentru colectarea, monitorizarea și schimbul de date corecte, defalcate pe gen, pentru a avea o imagine completă a numărului de fete neînsoțite și pentru a putea examina nevoile specifice ale acestui grup, pentru a le oferi sprijin și pentru a aplica măsuri specifice menite să soluționeze aceste probleme și să facă schimb de bune practici pentru a realiza îmbunătățiri;

8.  reamintește faptul că UE și statele membre ar trebui să își intensifice cooperarea cu țările terțe de origine și de tranzit în ceea ce privește minorii neînsoțiți, respectul pentru drepturile lor și aspecte cum ar fi identificarea de soluții durabile, identificarea familiilor, returnarea monitorizată și readmisia lor fundamentale atunci când este în interesul superior al copilului, restabilirea legăturilor familiale și reintegrarea; solicită, de asemenea, o mai bună cooperare cu țările terțe de origine și de tranzit cu privire la prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, în special traficul de copii și exploatarea minorilor, prevenirea imigrării neregulate și a altor forme de violență împotriva femeilor, cum ar fi căsătoriile forțate, inclusiv în contextul dialogurilor periodice organizate de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), UE cu aceste state; invită Comisia și statele membre să integreze protecția copilului și problematica minorilor neînsoțiți în politicile de dezvoltare și cooperare; subliniază importanța unei dezvoltări coerente a politicilor UE în materie de imigrație, azil și drepturile copilului – în ceea ce privește atât minorii din UE, cât și cei din țările terțe – ținând seama în mod corespunzător de impactul acestor politici asupra țărilor în curs de dezvoltare; reamintește obligația vizând coerența politicilor pentru dezvoltare (CPD), consacrată în Tratatul de la Lisabona; solicită Comisiei, statelor membre UE și țărilor terțe să își intensifice campaniile de conștientizare a populației în țările de origine, tranzit și destinație pentru minorii neînsoțiți, cu privire la riscurile asociate migrației copiilor, în special în ceea ce privește exploatarea minorilor și criminalitatea organizată; subliniază faptul că investigarea trecutului personal și familial este foarte importantă în vederea stabilirii mediului din care provin minorii și a elaborării unor planuri adaptate pentru integrarea lor în țara de destinație sau pentru reintegrarea lor în țara de origine;

9.  reamintește că lupta împotriva traficului de ființe umane este un pas necesar și important, deoarece minorii, și în special fetele, se confruntă cu și sunt vulnerabile la traficul de ființe umane, violențe de gen specifice la exploatare, în special exploatarea și abuzurile sexuale și a muncii; subliniază faptul că trebuie elaborate mecanisme eficiente pentru prevenirea, identificarea, raportarea, trimiterea în instanță, anchetarea, tratarea și urmărirea incidentelor legate de traficul de ființe, exploatarea muncii și exploatarea sexuală și de abuzuri, și că ar trebui luate măsuri și în țările terțe pentru a aborda cauzele profunde ale traficului de ființe umane; solicită, în acest sens, Comisiei și statelor membre să fie foarte vigilente și să pună în aplicare în mod eficient Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual și a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și Directiva 2012/29/UE privind stabilirea unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității; invită, de asemenea, statele membre și UE să consolideze cooperarea polițienească și judiciară și să colaboreze cu coordonatorul UE antitrafic pentru depistarea potențialelor victime, sensibilizarea populației și combaterea traficului de ființe umane; salută, în cele din urmă, adoptarea Strategiei UE pentru eradicarea traficului de ființe umane (2012-2016), în special dispozițiile privind finanțarea acordată elaborării unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de cele mai bune practici; reamintește statelor membre de articolul 11 din Convenția ONU privind drepturile copilului, care solicită statelor să ia măsuri pentru combaterea transferurilor ilicite de copii; solicită statelor membre să colaboreze cu țările terțe pentru a soluționa problema tot mai gravă a traficului cu copii; îndeamnă statele membre să aplice contrabandiștilor, acolo unde este posibil, sancțiuni corespunzătoare și adecvate; își exprimă îngrijorarea cu privire la situația multor minori neînsoțiți care se ascund în UE și care sunt deosebit de vulnerabili la exploatări și abuzuri; solicită autorităților din statele membre și organizațiilor societății civile să colaboreze și să ia toate măsurile necesare pentru a le asigura protecția și demnitatea;

10.  consideră regretabil faptul că protecția copilului este în mod semnificativ și constant subfinanțată, comparativ cu alte sectoare umanitare; invită Comisia Europeană să ia în considerare în mod specific situația minorilor neînsoțiți în cadrul Fondului european „Azil și migrație”, pentru a facilita crearea de garanții durabile pentru protecția copiilor, inclusiv în ceea ce privește secțiunile privind refugiații, frontierele externe, returnarea, precum și în cadrul Fondului social european, îndeosebi în vederea susținerii celor mai afectate teritorii; ar trebui asigurată finanțare adecvată pe termen lung mai ales pentru programele care vizează identificarea minorilor neînsoțiți, primirea corespunzătoare, protecția, desemnarea tutorilor legali, căutarea familiei, restabilirea și reintegrarea, precum și pentru instruirea polițiștilor de frontieră și a autorităților;

Linii strategice

11.  solicită Comisiei să elaboreze linii strategice destinate tuturor statelor membre, care să se inspire din cele mai bune practici ale acestora, să se prezinte sub forma unor norme minime comune și să aibă în vedere fiecare etapă a procesului, de la sosirea minorului pe teritoriul european până la găsirea unei soluții durabile pentru acesta, pentru a îi asigura o protecție adecvată; invită statele membre să adopte strategii naționale pentru minorii neînsoțiți, pe baza acestor orientări strategice, și să desemneze un punct de contact național responsabil de coordonarea implementării acestor măsuri și acțiuni; invită Comisia să monitorizeze situația și acțiunile întreprinse în statele membre, în colaborare cu grupul de experți existent și să prezinte un raport anual Parlamentului European și Consiliului;

12.  reamintește faptul că niciunui copil nu îi poate fi refuzat accesul pe teritoriul UE și insistă asupra faptului că statele membre trebuie să respecte obligațiile internaționale și europene care se aplică atunci când un copil este de sub jurisdicția lor, fără vreo restricție arbitrară; reamintește, de asemenea, că niciun copil nu poate fi trimis înapoi prin intermediul unei proceduri sumare la frontiera a unui stat membru;

13.  solicită insistent statelor membre să respecte în mod riguros obligația fundamentală de a nu plasa niciodată și în niciun caz un minor în detenție; regretă faptul că propunerea modificată de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de azil nu a interzis detenția copiilor neînsoțiți care solicită azil și îndeamnă statele membre să respecte normele privind circumstanțele excepționale prevăzute în directivă; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită aplicării dispozițiilor dreptului Uniunii cu privire la detenția minorilor, ținând cont de jurisprudență; îndeamnă statele membre, de asemenea, să plaseze copiii în cămine speciale, ținând seama de vârstă și de sex;

14.  consideră că responsabilitatea identificării minorilor neînsoțiți revine fiecărui stat membru; invită statele membre să îi direcționeze imediat după sosirea lor la serviciile de specialitate, cum ar fi serviciile sociale și educaționale, care trebuie, pe de o parte, să evalueze circumstanțele individuale și nevoile de protecție specifice fiecărui minor, în special naționalitatea sa, educația, originea etnică, mediul cultural și lingvistic și gradul de vulnerabilitate și, pe de altă parte, trebuie să le furnizeze imediat, într-un limbaj și o forma pe care o înțeleg, dacă este necesar prin interpreți, toate informațiile de care au nevoie cu privire la drepturile lor, protecția și oportunitățile de asistență juridică, precum și procedurile și implicațiile acestora; invită statele membre să comunice cele mai bune practici cu privire la instrumentele potrivite pentru copii pentru a le oferi copiilor o idee clară a procedurilor relevante și a drepturilor lor; invită statele membre, în acest context, să acorde o atenție deosebită și să facă aranjamente speciale în ceea ce privește identificarea, primirea și protecția minorilor neînsoțiți cu nevoi specifice de protecție, în special a minorilor neînsoțiți care sunt victime ale traficului de ființe umane, oferindu-le asistența și protecția necesară în conformitate cu Directiva 2011/36/UE;

15.  regretă caracterul inadecvat și intruziv al tehnicilor medicale utilizate pentru stabilirea vârstei, în unele state membre, care pot provoca traume, precum și caracterul controversat și marjele mari de eroare a unora dintre metodele care au la bază maturitatea oaselor sau mineralizarea dentară; invită Comisia să includă, în orientările strategice, standarde comune bazate pe cele mai bune practici, în ceea ce privește metoda de evaluare a vârstei, ce ar trebui să constea într-o evaluare multidimensională și multidisciplinară, care să fie efectuată într-o manieră științifică, în condiții de siguranță, adaptată copiilor, sensibilă la gen și în mod corect, acordând cu o atenție deosebită fetelor; solicită, de asemenea, ca stabilirea vârstei să fie făcută de către practicieni și experți independenți calificați; reamintește că stabilirea vârstei trebuie să se desfășoare cu respectarea drepturilor copilului și a integrității fizice a acestora, a demnității umane, și că minorilor ar trebui să li se acorde întotdeauna prezumția de nevinovăție; reamintește, de asemenea, că examinările medicale ar trebui să fie efectuate numai atunci când au fost epuizate alte metode de stabilire a vârstei și că ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor acestei evaluări; salută lucrările Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA) pe această temă, care ar trebui aplicate în cazul tuturor minorilor;

16.  invită statele membre, de îndată ce un minor neînsoțit sosește pe teritoriul lor și până când a fost găsită o soluție durabilă, să asigure numirea unui tutore sau a unei persoane responsabilă de însoțire, asistarea și reprezentarea minorului în toate procedurile și pentru a-i permite să beneficieze de toate drepturile în toate procedurile, și solicită ca minorii să fie informați rapid cu privire la desemnarea persoanei responsabile de aceștia ; solicită, de asemenea, ca această persoană să aibă o pregătire specifică în problemele deosebite cu care se confruntă minorii neînsoțiți, în protecția copilului și drepturile copiilor, în azil și migrație, precum și să acționeze total independent; consideră că aceste persoane ar trebui să beneficieze de o formare continuă și adecvată și să fie monitorizate regulat și independent; solicită Comisiei Europene să includă în orientările strategice cele mai bune practici privind mandatul, funcțiile, calitățile și competențele acestor persoane;

17.  invită statele membre să se asigure că funcționarii și personalul care lucrează pentru autorități, ce pot intra în contact cu minorii neînsoțiți, inclusiv cu cei care sunt victime ale traficului de ființe umane, sunt calificați și instruiți în mod corespunzător, astfel încât să fie capabili să identifice și să acționeze corespunzător, și să le ofere o formare corespunzătoare, privind nevoile specifice ale minorilor neînsoțiți, drepturile copilului, comportamentul și psihologia copiilor și legislația în domeniul azilului și migrației; invită statele membre să organizeze cursuri de pregătire speciale obligatorii care acordă atenție aspectelor de gen pentru personalul care primește minori neînsoțiți în adăposturi, precum și pentru intervievatori, factorii de decizie și reprezentanții legali ai minorilor neînsoțiți, și să se asigure că poliția și autoritățile judiciare din statele membre participă regulat la astfel de cursuri de pregătire; subliniază faptul că persoana responsabilă de minor ar trebui să îl informeze și să îl consilieze, dar că aceasta nu poate decât să completeze consilierea juridică și nu să i se substituie; reamintește că, indiferent de naționalitatea minorului sau de recunoașterea sau nerecunoașterea acesteia, statul membru în care se află minorul neînsoțit este cel care trebuie să acționeze ca un protector al acestuia și să-i acorde o protecție maximă;

18.  invită statele membre, pentru a asigura coerența și egalitatea standardelor în ceea ce privește protecția minorilor neînsoțiți la nivelul UE, să asigure minorilor neînsoțiți următoarele elemente, oricare ar fi statutul acestora și în aceleași condiții ca și copiilor care sunt resortisanți ai țării gazdă:

   accesul la o locuință adecvată: cazarea ar trebui să includă întotdeauna condiții sanitare adecvate, cazare într-un centru nu ar trebui să fie într-un centru închis și, în primele zile, ar trebui să fie într-un centru specializat pentru primirea minorilor neînsoțiți; prima fază ar trebui să fie urmată de o cazare mai stabilă; minorii neînsoțiți trebuie separați întotdeauna de adulți; centrul trebuie să asigure nevoile minorului și să aibă în dotare facilități adecvate; cazarea în familii-gazdă și în „unități de locuit”, precum și coabitarea cu minori înrudiți sau alți minori apropiați, ar trebui încurajate atunci când este potrivită și dorită de către minor;
   minorilor trebuie să li se pună la dispoziție sprijin materia, asistență juridică și psihologică adecvată, din momentul în care sunt identificate ca minorii neînsoțiți;
   dreptul la educație, la formare profesională, și la consiliere socio-educațională, precum și acces imediat la acestea; posibilitatea de a merge la școală în țara gazdă ar trebui asigurată fără întârziere; în plus, minorii neînsoțiți ar trebui, dacă este posibil, să aibă acces efectiv la cursurile de limbă, în limba țării gazdă respective, imediat după sosirea lor pe teritoriul statului membru; statele membre ar trebui să faciliteze recunoașterea studiilor anterioare ale copiilor, pentru a le permite accesul în continuare la educație în Europa;
   dreptul la sănătate și accesul efectiv la asistență medicală de bază adecvată; statele membre ar trebui, în plus, să ofere asistență medicală și psihologică adecvată pentru minorii care au fost victime ale torturii, abuzului sexual sau ale altor forme de violență; statele membre ar trebui să fiere, de asemenea, tratament special, după caz (accesul la servicii de reabilitare), pentru minorii care au fost victimele oricărei forme de abuz, exploatare, tortură sau tratamente crude, inumane și degradante sau care au fost afectați de conflicte armate;
   accesul la informație și la utilizarea mass-media (radio, TV, internet), cu scopul de a-și satisface nevoile de comunicare;
   dreptul la odihnă și divertisment, inclusiv la joacă și la activități recreative;
   dreptul tuturor minorilor neînsoțiți de a continua să își folosească și să își dezvolte propria identitate și propriile valori, inclusiv limba maternă;
   dreptul de a-și manifesta și practica religia;

19.  reamintește că toate procedurile trebuie adaptate pentru minori, ținând seama de vârsta lor, gradul de maturitate și nivelul lor de înțelegere, și trebuie să acorde atenție nevoilor copiilor, în conformitate cu orientările Consiliului Europei privind o justiție în interesul copilului, și salută activitățile Comisiei în promovarea acestor linii directoare; punctele de vedere al minorului trebuie ascultate și luate în considerare în toate etapele procedurilor, în colaborare cu persoanele calificate și instruite în acest sens, cum ar fi psihologi, asistenți sociali și mediatori culturali;

20.  salută progresele care au fost făcute în legislația în materie de azil și invită statele membre să facă reformele legislative și administrative necesare pentru punerea în aplicare eficientă a acestor dispoziții; reamintește, cu toate acestea, că politicile UE în materie de azil trebuie să trateze minorii neînsoțiți în primul rând ca copii și îndeamnă statele membre, prin urmare, pe cât posibil să scutească minorii neînsoțiți de procedurile accelerate și de procedurile de la frontieră; reamintește, de asemenea, că statul membru responsabil de o cerere de azil făcută în mai mult de un stat membru de către un minor neînsoțit, cu nici un membru al lui/familiei sale prezent în mod legal pe teritoriul statelor membre, este statul în care minorul este prezent după ce a depus o cerere acolo și solicită statelor membre să respecte hotărârile Curții Europene de Justiție; subliniază că este, de asemenea, esențial, având în vedere nevoile specifice ale minorilor neînsoțiți, ca cererile lor de azil să fie tratate cu prioritate astfel încât să se adopte decizie echitabilă cât mai repede posibil; solicită statelor membre să își dezvolte sistemele de azil în vederea creării unui cadru instituțional armonizat, sensibil la situația copiilor, care să ia în considerare nevoile specifice și diferitele dificultăți ale minorilor neînsoțiți, în special ale victimelor traficului de persoane;

21.  subliniază faptul că orice decizie referitoare la minorii neînsoțiți ar trebui să se bazeze pe o evaluare individuală și să respecte în mod adecvat interesul superior al copilului;

22.  condamnă situațiile foarte precare în care acești minori se regăsesc în mod brusc la atingerea vârstei adulte; invită statele membre să facă schimb de bune practici și să prevadă mecanisme care să încadreze trecerea acestor minori la vârsta adultă; salută lucrările Consiliului Europei pe această temă și solicită Comisiei să includă în orientările sale strategice bunele practici privind elaborarea unor proiecte de viață individualizate, realizate pentru minor și împreună cu acesta;

23.  solicită statelor membre să definească responsabilitățile fiecărui partener, în special ale autorităților naționale și locale, ale serviciilor de protecție socială, ale asistenților care lucrează cu tinerii, ale familiilor și ale reprezentanților legali, în punerea în aplicare și monitorizarea proiectelor de viață și în asigurarea coordonării acestora;

24.  subliniază cu tărie faptul că obiectivul final, din momentul sosirii unui minor neînsoțit pe teritoriul european, trebuie să fie căutarea unei soluții durabile pentru acesta, respectându-se interesul superior al minorului; reamintește că această căutare a unei soluții trebuie să înceapă întotdeauna cu analizarea posibilităților de reunificare familială, în interiorul și în afara UE, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al copilului; subliniază faptul că, în principiu, minorului i se poate solicita ajutorul în găsirea membrilor familiei sale, însă cooperarea acestuia nu trebuie să fie obligatorie și esențială pentru luarea în considerare a cererii pentru protecție internațională; reamintește că, în cazurile în care există un risc la adresa vieții minorului sau a membrilor familiei sale, în special în cazul în care membrii familiei rămân în țara de origine, colectarea, procesarea și transmiterea de informații legate de aceste persoane trebuie efectuate în mod confidențial pentru a se asigura că nu pune în pericol viețile celor implicați; invită statele membre și toate autoritățile competente ale acestora să îmbunătățească cooperarea, în special prin ridicarea tuturor obstacolelor birocratice cu privire la identificarea familiilor și/sau reunificare și să împărtășească de cele mai bune practici; solicită Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei, în special articolul 10 alineatul (3);

25.  invită Comisia să includă, în orientările sale strategice, standarde comune, bazate pe cele mai bune practici, privind condițiile care trebuie îndeplinite înainte ca un minor să poată fi returnat, într-o manieră coerentă, respectând interesul superior al copilului și având la bază Studiul comparativ privind practicile în domeniul returnării minorilor, publicat de Comisie în 2011, care a inclus o listă de verificare și un compendiul cu cele mai bune practici; reamintește ferm că nu poate fi luată nicio decizie de returnare a unui minor, dacă aceasta nu este în interesul superior al minorului sau dacă există riscuri legate de viața copilului, sănătatea sa fizică sau mentală, prosperitatea sa, securitatea sa sau drepturile sale fundamentale sau cele ale familiei sale, precum și faptul că trebuie să se evalueze integral circumstanțele individuale ale fiecărui minor (și a membrilor familiei sale în caz de reunificare familială); reamintește că o decizie de returnare poate fi luată numai după ce sa constatat că minorul va beneficia în țara de returnare de prevederi sigure, concrete și adaptate care respectă drepturile minorului și care sunt asociate cu măsurile de reintegrare în țara de returnare; îndeamnă statele membre, pentru a garanta întoarcerea în siguranță a copilului, să stabilească proceduri de cooperare și monitorizare cu țările de origine și de tranzit și, în colaborare cu organizațiile non-guvernamentale, locale și internaționale, să asigure protecția și reintegrarea minorilor după întoarcerea lor; constată că aceste acorduri sunt un component vital al returnării; solicită Comisiei să insiste, în evaluarea Directivei 2008/115/CE, pe impactul acesteia asupra minorilor neînsoțiți, în special articolele 10, 14 alineatul (1) litera (c) și 17; solicită UE să se angajeze în vederea îmbunătățirii acțiunilor sale de răspuns, vizând eliminarea motivațiilor potențiale pentru migrație, inclusiv căsătoriile timpurii și forțate, practicile tradiționale dăunătoare, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor, violența sexuală și la nivel mondial;

26.  subliniază că integrarea minorilor neînsoțiți în țara-gazdă trebuie să se facă pe baza unui proiect de viață individual, elaborat pentru minor și împreună cu acesta, în spiritul respectului deplin față de caracteristicile sale etnice, religioase, culturale și lingvistice;

27.  solicită statelor membre să introducă obligativitatea ca autoritățile publice să ia măsuri în privința minorilor neînsoțiți care sunt victime ale cerșitului; consideră că trebuie evitată cu orice preț exploatarea minorilor prin practica cerșitului;

o
o   o

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 12.
(2) JO L 315, 14.11.2012, p. 57-27.
(3) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(4) JO L 337, 20.12.2011, p. 9.
(5) JO L 31, 6.2.2003, p. 18.
(6) JO L 348, 24.12.2008, p. 98.
(7) JO L 251, 3.10.2003, p. 12.
(8) JO L 199, 31.7.2007, p. 23.
(9) JO L 173, 3.7.2007, p. 19.


Situația în Republica Democratică Congo
PDF 226kWORD 28k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația din Republica Democratică Congo (2013/2822(RSP))
P7_TA(2013)0388RC-B7-0390/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare,

–  având în vedere declarația din 30 august 2013 a lui Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al UE, privind situația din Kivu de Nord, precum și declarațiile sale din 7 iunie 2012 și 10 iulie 2012 privind situația din estul R.D. Congo,

–  având în vedere Rezoluția Adunării parlamentare paritare ACP-UE privind instabilitatea și lipsa siguranței în regiunea Marilor Lacuri și, în special, în estul Republicii Democratice Congo (R.D. Congo), adoptată în cadrul reuniunii din Paramaribo (Suriname) din 27-29 noiembrie 2012,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 iulie 2013 privind regiunea Marilor Lacuri și, respectiv, concluziile din 10 decembrie, 19 noiembrie și 25 iunie 2012 privind situația din estul R.D. Congo,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2053 (2012) privind situația din R.D. Congo, Rezoluțiile 1925 (2010), 1856 (2008) care specifică mandatul Misiunii ONU în R.D. Congo (Monusco) și Rezoluția 2098 (2013) care a reînnoit mandatul Monusco,

–  având în vedere Raportul din 28 iunie 2013 al Secretarului General al Națiunilor Unite privind Misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în Republica Democratică Congo,

–  având în vedere Declarația din 25 iulie 2013 a președintelui Consiliului de Securitate al ONU privind situația din regiunea Marilor Lacuri,

–  având în vedere Decizia Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane (UA) privind situația din regiunea Marilor Lacuri, în special în partea de est a Republicii Democratice Congo (R.D. Congo), luată în cadrul celei de-a 393-a reuniuni din 28 august 2013,

–  având în vedere Declarațiile din 6 august 2013 și 24 noiembrie 2012 ale șefilor de state și de guvern ai statelor membre ai Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri (ICGRL) referitoare la situația din R.D. Congo în materie de securitate,

–  având în vedere Rezoluția Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF), redactată în cadrul celui de-ai XIV-lea summit al francofoniei din 13 și 14 octombrie 2012, privind situația din Republica Democratică Congo,

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou semnat în iunie 2000,

–  având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000), 1820 (2008), 1888 (2009) și 1960 (2010) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

–  având în vedere articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1949 și Protocolul II la aceasta, care interzic execuțiile sumare, violul, recrutarea forțată și alte atrocități,

–  având în vedere Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, care, în special, interzice implicarea copiilor în conflicte armate,

–  având în vedere Protocolul facultativ la Convenția internațională cu privire la drepturile copilului privind implicarea copiilor în conflicte armate, care a fost ratificat de țările din regiunea Marilor Lacuri,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de R.D. Congo în 1982,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât din luna iulie anul trecut violența din estul Republicii Democratice Congo a crescut constant odată cu reluarea ostilităților dintre M23 și trupele guvernamentale, lucru care a dus la pierderea a mii de vieți, precum și la un număr extrem de ridicat de răniri, inclusiv de atacuri asupra civililor și a trupelor ONU de menținere a păcii; întrucât situația umanitară rămâne critică;

B.  întrucât, din cauza conflictului armat recurent, regiunea Kivu a suferit atrocități și acte de violență, inclusiv jaf, violență sexuală și de gen, răpiri și recrutarea forțată a copiilor de grupuri armate, precum și violări ale drepturilor omului, care continuă să fie un flagel care subminează eforturile Consiliului de Securitate al ONU și ale organismelor regionale de a pune capăt conflictului;

C.  întrucât un membru al trupelor ONU de menținere a păcii a fost ucis iar alții zece au fost răniți la 28 august 2013 în timpul unui atac al grupului rebel M23 în înălțimile Kibati din regiunea Kivu de Nord, dat fiind că Monusco a sprijinit forțele armate congoleze (FARDC) pentru protejarea zonelor populate de civili din Goma;

D.  întrucât peste 2,7 milioane de persoane strămutate în interiorul țării (PSI) au fost forțate să fugă din căminele lor, din care peste un milion de persoane doar în 2012, iar mai bine de 440 000 de refugiați congolezi au fugit spre alte țări africane, în jur de 6,4 milioane de persoane având nevoie de hrană și de ajutor de urgență, în momentul de față supraviețuind în condiții precare în urma luptelor și violărilor recurente atât a drepturilor omului, cât și a dreptului internațional umanitar în estul R.D. Congo;

E.  întrucât neurmărirea în justiție de către R.D. Congo a persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și de crime de război promovează un climat de impunitate și încurajează comiterea de noi crime;

F.  întrucât negocierile dintre grupurile rebele și statul R.D. Congo au fost întrerupte începând cu luna mai 2013; reamintind că rebelii M23 care au fost incluși în armată în urma unui acord de pace din 2000 au pornit o revoltă în aprilie 2012, iar M23 constituie unul dintre doisprezece grupuri armate care luptă în această regiune bogată în resurse;

G.  întrucât al șaptelea summit al CIRML a început la 5 septembrie 2013 și a solicitat redeschiderea și încheierea rapidă a negocierilor de pace;

H.  întrucât Rezoluția 2098 (2013) a Consiliului de Securitate al ONU din 28 martie 2013 a extins până în 31 martie 2014 mandatul Monusco și a creat, în mod excepțional, o „brigadă de intervenție” specializată în cadrul forței existente de 19 815 persoane a operațiunii;

I.  întrucât în 2012 statele membre ale CIRML au instituit un mecanism comun de verificare (MCV) care urmărește monitorizarea mișcărilor de trupe în estul R.D. Congo și detașarea forței internaționale neutre preconizate;

J.  întrucât grupul de experți ai ONU a publicat dovezi care arată legătura dintre Rwanda și rebeli, iar Statele Unite au solicitat capitalei Kigali să nu mai sprijine rebelii; întrucât Rwanda a negat în repetate rânduri existența oricărei legături cu M23;

K.  întrucât recursul la violența sexuală și multiplicarea cazurilor de utilizare a violului ca armă de război au consecințe extrem de grave, cum ar fi distrugerea fizică și psihologică a victimelor, și trebuie să fie considerate crime de război; întrucât autoritățile naționale și comunitatea internațională au investit mult în consolidarea sistemului judiciar, în special în ceea ce privește forțele militare, precum și prin încurajarea deschiderii de anchete și de proceduri judiciare în privința violenței sexuale; întrucât au avut loc procese, însă hotărârile judecătorești nu au fost puse în aplicare, în multe cazuri persoanele declarate vinovate putând să evadeze, și întrucât se depun prea puține eforturi pentru a compensa victimele;

L.  întrucât este necesar să se abordeze consecințele conflictului, în special prin demilitarizarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, revizuirea guvernanței locale, repatrierea refugiaților, reinstalarea persoanelor strămutate în interiorul propriei țări și punerea în aplicare a unor programe viabile de dezvoltare;

M.  întrucât Uniunea Europeană contribuie la restaurarea justiției și a sectoarelor de securitate (poliție și armată) și urmărește să le ajute să funcționeze bine prin asistența sa financiară și tehnică și prin formarea personalului din cadrul misiunilor EUSEC RD și EUPOL RD;

N.  întrucât problema exploatării ilegale a resurselor naturale ale țării, dintre care unele ajung într-un fel sau altul în alte țări, este unul dintre factorii care alimentează și exacerbează conflictul din R.D. Congo și rămâne o sursă de insecuritate pentru întreaga regiune;

O.  întrucât șomajul în creștere, criza socială, criza alimentară, caracterul inadecvat al serviciilor de bază, sărăcirea populației și degradarea mediului în R.D. Congo au, de asemenea, partea lor de vină pentru instabilitatea țării și a regiunii Marilor Lacuri;

P.  întrucât în ultimele luni nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește proiectul de lege privind protecția apărătorilor drepturilor omului, a crescut represiunea activiștilor din domeniul drepturilor omului și a jurnaliștilor, aceștia fiind arestați și intimidați în mod arbitrar; întrucât nu s-au luat măsuri pentru a aduce persoanele responsabile în fața justiției,

Q.  întrucât după reluarea, pe 9 aprilie 2013, a apelului în fața Curții Militare Supreme privind uciderea în iunie 2010 a lui Floribert Chebeya, director executiv al fundației Voice of the Voiceless (VSV - Vocea celor neauziți) și membru al adunării generale a Organizației Mondiale Împotriva Torturii (OMCT) și a lui Fidèle Bazana, membru al VSV, avocații apărării, Peter Ngomo Milambo, Emmanuel Ilunga Kabengele și Regine Sesepe au primit amenințări;

R.  întrucât pe 7 august 2013, în localitatea Kawakolo din regiunea Pweto, provincia Katanga, Godfrey Mutombo, membru al organizației neguvernamentale Libertas, a fost asasinat cu brutalitate de către membri ai grupărilor rebele ce răspândesc teroare în unele sate din nordul provinciei încă din 2011,

1.  își exprimă grava îngrijorare cu privire la multiplicarea recentă a violențelor din estul R.D. Congo, cu grave consecințe politice, sociale, economice, umanitare și în materie de securitate în R.D. Congo și în întreaga regiune, într-un context deja fragil și volatil;

2.  condamnă cu fermitate recentele violențe ce au izbucnit în estul R.D. Congo, în special atacurile aleatorii cu mortiere întreprinse de gruparea armată M23 și de alte grupări armate, printre care Forțele Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDER), care au produs morți, răniți și pagube în rândul populației civile; condamnă atacurile grupărilor rebele îndreptate împotriva Monusco, soldate cu mai mulți morți, printre care un soldat din Tanzania ce aparținea trupelor de menținere a păcii, precum și cu mai mulți răniți; îndeamnă toate părțile implicate să permită accesul agențiilor umanitare care oferă asistență populației civile aflate în suferință, asigurându-le totodată protecția necesară;

3.  solicită încetarea imediată a tuturor abuzurilor împotriva drepturilor omului, mai ales a violențelor sexuale și de gen, abuzuri extrem de răspândite și cu caracter îngrijorător [Rezoluția 1820 (2008) a Consiliului de Securitate al ONU din 19 iunie 2008] și solicită și încetarea practicii regretabile de a recruta și folosi minori în forțele armate; își exprimă solidaritatea cu populația R.D. Congo afectată de război;

4.  solicită insistent tuturor autorităților relevante să ia imediat măsuri privind inițierea unei investigații imparțiale și aprofundate privind toate încălcările actuale sau din trecut ale drepturilor omului și să coopereze pe deplin cu Tribunalul Penal Internațional; solicită să se ia măsuri pentru ca persoanele care s-au făcut vinovate de încălcări ale drepturilor omului, de crime de război, de crime împotriva umanității, de violență sexuală împotriva femeilor și de recrutarea de copii-soldați să fie raportate, identificate, urmărite în justiție și pedepsite în conformitate cu dreptul penal național și internațional;

5.  condamnă cu fermitate orice formă de ajutor extern acordat grupării M23 sau altor grupări rebele din R.D. Congo și solicită încetarea imediată și permanentă a acestor forme de sprijin;

6.  sprijină misiunea brigăzii de intervenție a Monusco, constituite în vederea unei acțiuni ofensive împotriva grupărilor armate, printre care și M23, și salută măsurile active întreprinse de Monusco în vederea îndeplinirii mandatului său, mai ales în ceea ce privește protecția populației civile, și încurajează continuarea acestor eforturi; îndeamnă mai ales Consiliul de Securitate al ONU să întreprindă toate măsurile necesare conform rezoluției 2098 (2013) a Consiliului de Securitate pentru a proteja populația civilă din partea de est a R.D. Congo;

7.  solicită anchetarea minuțioasă de către mecanismul comun extins de verificare a originii bombelor și muniției lansatoarelor de grenade trase de pe teritoriul R.D. Congo și care ajung pe teritoriul statului vecin Rwanda; solicită mai multă transparență și regularitate în ceea ce privește rapoartele emise de mecanismul comun extins de verificare;

8.  subliniază faptul că orice intervenție directă din partea statelor vecine ale R.D. Congo nu poate decât să agraveze situația; recomandă tuturor actorilor regionali implicați să dea dovadă de cea mai mare reținere și să se abțină de la declarații și acțiuni care ar putea avea drept consecință o nouă deteriorare a situației; invită statele vecine să asigure deplina respectare a suveranității Republicii Democratice Congo și a integrității sale teritoriale;

9.  salută eforturile statelor membre ale ICGRL, ale Uniunii Africane și ale ONU, precum și măsurile și inițiativele lor care vizează o rezolvare politică a crizei care să fie durabilă, structurală și pașnică; solicită respectarea tuturor dispozițiilor prevăzute de acordul-cadru privind pacea, securitatea și cooperarea (PSC);

10.  invită țările din regiunea Marilor Lacuri să se angajeze, ca urmare, în special, a angajamentelor luate în februarie 2013 în cadrul acordurilor de la Addis Abeba, în vederea promovării în comun a păcii, a stabilității și a securității pentru a consolida dezvoltarea economică regională, acordând o atenție deosebită reconcilierii, respectării drepturilor omului, luptei împotriva impunității, instituirii unui sistem judiciar imparțial și a unei capacități mai mari de a trage la răspundere guvernul;

11.  salută discuțiile de la Kampala pentru pace în regiune, care au avut loc la data de 5 septembrie 2013, sub auspiciile președintelui ICGLR, președintele Ugandei Yoweri Museveni; încurajează toți actorii implicați să participe și îndeamnă autoritățile congoleze să susțină dialogul dintre comunități, în special între cele care sunt afectate de acest conflict;

12.  invită UA și țările din regiunea Marilor Lacuri să ia măsuri suplimentare pentru a combate exploatarea ilicită a resurselor naturale și comerțul cu acestea – unul dintre motivele proliferării și traficului cu arme, care se numără printre principalii factori care alimentează și agravează conflictele din regiunea Marilor Lacuri;

13.  invită comunitatea internațională, inclusiv UE, UA și ONU, să ia în continuare toate măsurile posibile pentru a oferi un ajutor mai coordonat și mai eficient populației din estul R.D. Congo și pentru a contribui la eforturile de reacție la dezastrul umanitar;

14.  salută mobilizarea de către Comisie a unei sume suplimentare de 10 milioane EUR pentru a furniza de urgență sprijinul atât de necesar pentru 2,5 milioane de persoane din R.D. Congo, ceea ce ar face ca suma finală a ajutorului de urgență acordat de UE R.D. Congo și regiunii Marilor Lacuri să se ridice la 71 milioane EUR în 2013, UE devenind cel mai mare donator umanitar al țării;

15.  insistă ca guvernul R.D. Congo să finalizeze reforma sectorului de securitate și solicită să se depună eforturi atât la nivel național, cât și la nivel internațional pentru a întări autoritatea statului și statul de drept în R.D. Congo, în special în domeniile guvernanței și securității, inclusiv în strânsă colaborare cu misiunea Uniunii Europene de asistență militară (EUSEC) și cu misiunea Uniunii de asistență polițienească (EUPOL), care ar trebui să fie prelungite cu scopul de a consolida pacea și securitatea, atât în țară, cât și în regiunea Marilor Lacuri;

16.  încurajează parlamentul, senatul și președintele R.D. Congo, Joseph Kabila, să pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a consolida democrația și a asigura participarea reală la guvernarea țării a tuturor forțelor politice care reprezintă voința națiunii congoleze, pe baza atât a normelor constituționale și legale, cât și a unor alegeri libere și corecte; reamintește să se ia în considerare recomandările emise de misiunea UE de observare a alegerilor în 2011, să se pună în aplicare reformele indispensabile pentru monitorizarea ciclului electoral, inclusiv prin garantarea organizării de alegeri locale;

17.  invită autoritățile congoleze să garanteze, în toate circumstanțele, integritatea fizică și psihologică a apărătorilor drepturilor omului și să deschidă o anchetă rapidă, completă, imparțială și transparentă pentru a identifica pe toți cei responsabili cu amenințarea, atacarea sau asasinarea mai multora dintre acești apărători;

18.  subliniază importanța adoptării mult-așteptatelor acte legislative, inclusiv a legii privind protecția apărătorilor drepturilor omului și a legii privind conformitatea legislației naționale cu Statutul de la Roma;

19.  recomandă ca, pe perioada celei de a 24-a sesiuni, Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului să adopte o rezoluție fermă care să reinstituie un mecanism oarecare de monitorizare a situației drepturilor omului în R.D. Congo, și care să solicite Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului să prezinte un raport cu privire la situația drepturilor omului în R.D. Congo;

20.  îndeamnă autoritățile congoleze să asigure crearea efectivă a unei curți specializate mixte care să contribuie la combaterea impunității și la judecarea persoanelor care s-au făcut vinovate de încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional în R.D. Congo, inclusiv de violență sexuală împotriva femeilor;

21.  consideră că accesul transparent și controlul asupra resurselor naturale ale R.D. Congo și redistribuirea echitabilă a acestora prin intermediul bugetului de stat sunt indispensabile pentru dezvoltarea durabilă a țării; prin urmare, invită Uniunea Africană și țările din regiunea Marilor Lacuri să ia măsuri suplimentare pentru a combate exploatarea ilicită a resurselor naturale și comerțul cu acestea și invită Uniunea Europeană și întreaga comunitate internațională să-și intensifice cooperarea cu R.D. Congo în acest domeniu;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, guvernelor țărilor din regiunea Marilor Lacuri, Președintelui, prim-ministrului și Parlamentului R.D. Congo, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Reprezentantului Special al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflictele armate, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.


Situația în Republica Centrafricană
PDF 219kWORD 26k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la Republica Centrafricană (2013/2823(RSP))
P7_TA(2013)0389RC-B7-0399/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de la Libreville (Gabon), din 11 ianuarie 2013, privind soluționarea crizei politico-militare din Republica Centrafricană (RCA), semnat sub egida șefilor de stat și de guvern din Comunitatea Economică a Statelor din Africa Centrală (ECCAS), care stabilește condițiile pentru încheierea crizei din RCA,

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 14 august 2013 privind situația din RCA, precum și rapoartele șefului Biroului integrat al ONU pentru consolidarea păcii în Republica Centrafricană (Binnuca), ale Secretarei Generale adjuncte pentru afaceri umanitare și ale Subsecretarului General pentru drepturile omului,

–  având în vedere Rezoluția 2088 (2013) a Consiliului de Securitate al ONU din 24 ianuarie 2013 și declarațiile Consiliului de Securitate privind RCA, în care se solicită Consiliului de Securitate să sprijine noua operațiune sub conducere africană,

–  având în vedere decizia Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane din 19 iulie 2013, de autorizare a desfășurării operațiunii în favoarea păcii, sub conducere africană, începând cu 1 august 2013,

–  având în vedere summiturile extraordinare ale șefilor de stat și de guvern din ECCAS, care au avut loc la N'Djamena (Ciad), la 21 decembrie 2012, 3 aprilie 2013 și 18 aprilie 2013, precum și deciziile lor privind crearea unui Consiliu Național de Tranziție (CNT), cu putere legislativă și constituantă, și adoptarea unei foi de parcurs pentru procesul de tranziție din RCA,

–  având în vedere reuniunea Grupului Internațional de Contact din 3 mai 2013, de la Brazzaville (Congo), care a validat foaia de parcurs pentru tranziție și a creat un fond special pentru a oferi asistență RCA,

–  având în vedere declarațiile referitoare la situația din Republica Centrafricană din 21 decembrie 2012, 1 și 11 ianuarie 2013, 25 martie 2013, 21 aprilie 2013 și 27 august 2013 ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

–  având în vedere declarația din 21 decembrie 2012 a Comisarului UE însărcinat cu ajutorul umanitar și protecția civilă referitoare la noua escaladare a conflictului din RCA,

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 19 iunie 2013 privind RCA,

–  având în vedere declarațiile de presă ale Consiliului de Securitate al ONU privind RCA din 27 decembrie 2012 și din 4 și 11 ianuarie 2013,

–  având în vedere declarația Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, din 26 decembrie 2012, prin care condamna atacurile rebelilor și solicita tuturor părților să respecte deciziile luate de ECCAS la N'Djamena, la 21 decembrie 2012, precum și declarația sa din 5 august 2013, prin care solicita încetarea impunității pentru încălcările grave ale drepturilor omului din RCA, inclusiv examinarea sancțiunilor,

–  având în vedere declarația din 16 aprilie 2013 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navanethem Pillay, în care a solicitat încetarea violențelor și reinstaurarea statului de drept în această țară,

–  având în vedere declarațiile din 12, 19 și 31 decembrie 2012 ale Președintelui Comisiei Uniunii Africane, Nkosazana Dlamini-Zuma, privind situația din RCA,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit,

–  având în vedere rezoluția Parlamentului European din 17 ianuarie 2013 referitoare la situația din RCA(1),

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât elemente ale coaliției SELEKA, de la victoria militară a acesteia din 24 martie 2013 și preluarea puterii, multiplică atrocitățile, violurile, crimele, violențele fizice, furturile, jafurile și alte încălcări ale drepturilor persoanelor, atât în capitală, cât și în provincii, scăpând complet de sub control;

B.  întrucât, la 20 august 2013, o operațiune de dezarmare condusă de Séléka în Boy-Rabe, o zonă dominată de susținătorii ex-președintelui François Bozizé, s-a soldat cu uciderea a 11 persoane, cu zeci de fiind răniți, și a fost însoțită de jafuri;

C.  întrucât, la 28 august 2013, peste 5 000 de locuitori din Bangui la fugit la principalul aeroport internațional din RCA pentru a scăpa de jafurile foștilor combatanți rebeli, și au ocupat pista timp de aproximativ 18 ore;

D.  ținând seama de riscul reluării ostilităților armate de către vechile Forțe Armate Centrafricane, favorabile fostului președinte François Bozizé, precum și de instrumentalizarea tensiunilor interreligioase și a riscurilor implicate;

E.  întrucât, la 4 septembrie 2013, procurorul Tribunalului Bangui a cerut o pedeapsă cu închisoarea de 10 ani pentru cei 24 de foști rebeli Séléka aduși în fața justiției, în primul proces care a avut ca obiect abuzurile comise în RCA;

F.  întrucât respectarea drepturilor omului reprezintă o valoare fundamentală a Uniunii Europene și un element esențial al Acordului de la Cotonou;

G.  întrucât neurmărirea în justiție a persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și de crime de război promovează un climat de impunitate și încurajează comiterea altor crime;

H.  întrucât, la 7 august 2013, procurorul Curții Penale Internaționale (CPI) a emis al doilea avertisment conform căruia crimele comise în RCA pot intra sub jurisdicția CPI, iar biroul său va începe urmărirea penală, dacă este necesar;

I.  întrucât aceste violențe conduc la noi deplasări ale populației, „Oficiul ONU pentru coordonarea ajutorului umanitar” estimând că o treime din populație și-a părăsit domiciliul și suferă de malnutriție, că 1,6 milioane de persoane au nevoie disperată de ajutor, dintre care 200 000 au nevoie de îngrijiri medicale, 484 000 se confruntă cu o gravă penurie alimentară, 206 000 au fost strămutate și 60 000 s-au refugiat în țările vecine; întrucât, în plus, 650 000 de copii nu mai sunt școlarizați din cauza ocupării școlilor de către grupările armate și întrucât 3 500 de copii au fost recrutați de către forțe și grupuri armate;

J.  întrucât, la 21 august 2013, autoritățile cameruneze au închis temporar frontiera cu RCA, susținând că rebelii Séléka au atacat localitatea de frontieră de Toktoyo și au ucis un polițist de frontieră camerunez; întrucât, în ciuda redeschiderii frontierei, șoferii de camioane continuă să ezite să treacă frontiera în RCA, ca urmare a deteriorării condițiilor de securitate;

K.  întrucât RCA se confruntă cu probleme sociale și economice, sectorul public și cel privat fiind jefuite și distruse, ceea ce subminează în mod grav administrarea țării și structura sa economică și conduce la tulburări sociale; întrucât spitalele au fost, de asemenea, jefuite la scară largă, creând o situație dezastruoasă a sănătății în această țară;

L.  întrucât Acordul de la Libreville rămâne baza acordurilor de tranziție; întrucât, după încheierea perioadei de tranziție de 18 luni, trebuie organizate alegeri libere, democratice, transparente și echitabile, la care șeful statului, prim-ministrul, membrii guvernului de tranziție și membrii biroul CNT nu se vor putea prezenta;

M.  întrucât, la summitul ECCAS din 3 aprilie 2013, a fost creat CNT și întrucât la summitul din 18 aprilie 2013 a fost adoptată o foaie de parcurs privind componența și funcționarea acestuia;

N.  întrucât a fost înființat, în mai 2013, un grup internațional de contact pentru Republica Centrafricană, care să coordoneze acțiunile regionale, continentale și internaționale, pentru a găsi o soluție de durată la problemele recurente ale țării;

O.  întrucât Uniunea Europeană este angajată într-un dialog politic periodic cu RCA, în temeiul Acordului de la Cotonou și este principalul creditor al țării, și întrucât aceasta a decis, pe 8 iulie 2013, să-și mărească cu 8 milioane ajutorul umanitar, pentru a-l ridica la 20 de milioane EUR; întrucât acest ajutor al UE nu este suficient, fiind necesară și implicarea altor parteneri internaționali;

P.  întrucât RCA s-a confruntat cu decenii de instabilitate și agitație politică de la câștigarea independenței sale în 1960; întrucât, în ciuda faptului că această țară este bogată în resurse naturale (cherestea, aur, diamante, uraniu etc.), RCA se află doar pe locul 179 din 187 de țări în ceea ce privește indicele dezvoltării umane și, cu circa 70% din populație trăind sub limita sărăciei, această țară rămâne una dintre cele mai sărace țări din lume,

1.  condamnă preluarea neconstituțională a puterii prin forță armată a coaliției SELEKA, la 24 martie 2013;

2.  își exprimă profunda îngrijorare pentru situația din RCA, caracterizată printr-o totală încălcare a legii și o absență a statului de drept; condamnă violențele recente, care au erodat și mai mult serviciile cele mai de bază din țară și au agravat situația umanitară deja dezastruoasă, care afectează întreaga populație;

3.  solicită autorităților RCA să ia măsuri concrete pentru a proteja populația civilă, a pune capăt recrutării și folosirii copiilor de către grupările armate și a restabili securitatea și ordinea publică, precum și serviciile de bază de electricitate și apă;

4.  condamnă ferm încălcările grave ale dreptului umanitar și numeroasele încălcări ale legislației privind drepturile omului, în special de către elemente ale Séléka, care includ execuții extrajudiciare, execuții sumare, dispariții forțate, arestări și detenții arbitrare, tortură, violență sexuală și pe criterii pe gen și recrutarea copiilor-soldați;

5.  invită autoritățile din RCA și toate părțile interesate să abordeze cauzele structurale ale crizelor recurente ale țării și să conlucreze pentru aplicarea Acordului de la Libreville, care stabilește condițiile de tranziție în această țară, precum și condițiile revenirii la ordinea constituțională, cu obiectivul de a ajunge la o pace de lungă durată și la soluții democratice;

6.  lansează un apel partenerilor internaționali pentru a sprijini la maximum eforturile comune în domeniul securității, ajutorului umanitar și edificării unui stat de drept; solicită insistent Consiliului de Securitate al ONU să examineze de urgență cererea de asistență a Uniunii Africană pentru finanțarea a 3600 de membri ai personalului civil și militar al misiunii de menținere a păcii în RCA;

7.  sprijină actuala tranziție de la Misiunea pentru consolidarea păcii în RCA (Micopax) la Misiunea internațională sub conducere africană de asistență pentru RCA (AFISM-CAR), al cărei mandat ar trebui exercitat sub egida ONU;

8.  salută decizia șefilor de stat ai ECCAS de a crește substanțial dimensiunile Forței Multinaționale a Africii Centrale (FOMAC) și de a adopta un mandat adecvat de misiune, care să contribuie la securizarea RCA; își exprimă totodată îngrijorarea pentru faptul că, deși au fost desfășurate 1 300 de trupe ECCAS în RCA, acestea nu au reușit să împiedice nerespectarea masivă a legii în țară; subliniază că deteriorarea situației din RCA ar putea conduce la instabilitatea regiunii;

9.  solicită ca persoanele care s-au făcut vinovate de încălcări ale drepturilor omului, de crime de război, de crime împotriva umanității, de violență sexuală împotriva femeilor și de recrutarea de copii-soldați să fie raportate, identificate, urmărite în justiție și pedepsite în conformitate cu dreptul penal național și internațional; subliniază, în acest sens, că situația din RCA a fost deja adusă în fața CPI și că, în conformitate cu statutul Curții, nu există nici un termen de prescripție pentru genocid, crime împotriva umanității și crime de război;

10.  salută decizia RCA de a lansa un program de colectare a armelor neautorizate, ca reacție la violențele și infracțiunile minore dintr-o națiune cronic instabilă; solicită insistent guvernului să facă această măsură obligatorie;

11.  ia act de crearea unei comisii mixte de anchetă pentru abuzurile comise de SELEKA de la preluarea puterii și solicită toate părților legate de această structură să conlucreze în vederea reconcilierii naționale;

12.  consideră că este necesar, de asemenea, să fie abordate consecințele conflictelor, în special prin reforma forțelor armate și de securitate, demilitarizare, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, repatrierea refugiaților, întoarcerea persoanelor strămutate intern la domiciliu și punerea în aplicare a unor programe de dezvoltare viabile;

13.  insistă asupra faptului că o soluție politică cuprinzătoare, care să inclusă distribuirea echitabilă a veniturilor prin bugetul de stat, este vitală pentru soluționarea crizei și facilitarea unei dezvoltări sustenabile a regiunii; solicită Secretarului General al ONU să numească un grup de experți care să efectueze o investigație asupra exploatării resurselor agricole și minerale din RCA, cu obiectivul de a stabili un cadru juridic care să permită populației să beneficieze de resursele țării;

14.  salută sprijinul mai mare al UE pentru rezolvarea crizei umanitare din RCA și solicită UE și statelor sale membre, ca donatori principali în această țară, să-și îmbunătățească coordonarea cu alți donatori și instituții internaționale, pentru a răspunde adecvat nevoilor umanitare și a ușura suferința populației din RCA; solicită organizarea unei reuniuni privind RCA cu ocazia Adunării Generale a ONU de la New York, din septembrie 2013;

15.  solicită intensificarea operațiunilor internaționale, cu acordul RCA, pentru arestarea membrilor ARD și pentru a pune capăt devastării comise de acest grup criminal;

16.  solicită autorităților centrafricane să-și respecte obligațiile din Statutul de la Roma al CPI, la care țara lor a subscris;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, instituțiilor Uniunii Africane, ECCAS, Adunării Parlamentare ACP-UE și statelor membre ale Uniunii Europene.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0033.


Situaţia din Bahrain
PDF 214kWORD 24k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația drepturilor omului în Bahrain (2013/2830(RSP))
P7_TA(2013)0390RC-B7-0410/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bahrain din 27 octombrie 2011(1), 15 martie 2012(2) și 17 ianuarie 2013(3),

–  având în vedere vizita unei delegații a Subcomisiei sale pentru drepturile omului în Bahrain din 19-20 decembrie 2012 și declarația de presă emisă de respectiva delegație și având în vedere vizita delegației în Peninsula Arabă, care a avut loc la 27-30 aprilie 2013 și declarația de presă a acesteia,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la situația din Bahrain, în special declarațiile din 7 ianuarie, 11 februarie și 1 iulie 2013,

–  având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU, în special declarația din 8 ianuarie 2013 și declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 6 august 2013,

–  având în vedere cel de-al douăzeci și treilea Consiliu comun și Reuniune ministerială UE- CCG, care au avut loc la Manama, Bahrain, la 30 iunie 2013,

–  având în vedere reuniunea extraordinară a Adunării Naționale a Bahrainului, care a avut loc la 28 iulie 2013 și care a avut ca rezultat emiterea de către Regele Bahrainului, Hamad bin Isa Al Khalifah, a unor decrete de urgență,

–  având în vedere actele legislative din 2006 din Bahrain adoptate pentru „apărarea societății de actele teroriste”,

–  având în vedere decizia Consiliului ministerial al Ligii Arabe care s-a reunit la 1 septembrie 2013 la Cairo, de înființare a unui tribunal pan-arab pentru drepturile omului în capitala Bahrainului, Manama,

–  având în vedere raportul prezentat de Comisia independentă de anchetă din Bahrain (CIAB) în noiembrie 2011, precum și raportul său ulterior din 21 noiembrie 2012,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante, Convenția cu privire la drepturile copilului, precum și Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația drepturilor omului din Bahrain rămâne îngrijorătoare în urma represiunii protestelor pro-democrație din 2011; întrucât numeroase acțiuni recente ale guvernului din Bahrain continuă să încalce grav și să restrângă drepturile și libertățile unor părți ale poporului din Bahrain, în special dreptul persoanelor fizice de a protesta pașnic, libertatea de exprimare și libertatea digitală; întrucât autoritățile din Bahrain continuă să reprime protestatari politici pașnici, inclusiv să folosească în mod disproporționat violența și tortura prin intermediul forțelor de securitate și de poliție;

B.  întrucât activiștii pentru drepturile omului din Bahrain se confruntă în mod sistematic cu urmărirea, hărțuirea și detenția, unii dintre aceștia fiind condamnați la închisoare pe viață;

C.  întrucât, la 1 august 2013, înaintea unor proteste pașnice planificate să aibă loc la Manama la 14 august 2013, Regele Bahrainului a ordonat punerea în aplicare a recomandărilor adoptate de Parlament, care includeau interzicerea tuturor formelor de ocupare pașnică a spațiilor publice, a adunărilor și protestelor în capitala Manama, restricții și mai mari pentru activitățile mediilor sociale, o majorare a perioadei de detenție și ridicarea cetățeniei pentru orice persoană care se face vinovată de comiterea de acte de terorism sau de incitarea la acestea;

D.  întrucât Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) a declarat că, deși salută recomandarea Adunării Naționale cum că „libertățile fundamentale, în special libertatea de opinie, nu ar trebui să fie afectate, pentru a menține un echilibru între aplicarea legii și apărarea drepturilor omului”, își repetă îngrijorarea cu privire la restricțiile aplicate demonstrațiilor publice și altor întruniri publice;

E.  întrucât, conform raportului Comisiei independente de anchetă din Bahrain (BICI), autoritățile din Bahrain s-au angajat să efectueze reforme; întrucât au fost înregistrate progrese în ceea ce privește revizuirea sistemelor judiciare și de aplicare a legii, reintegrarea în muncă a lucrătorilor concediați în mod nedrept și înființarea unei unități speciale de urmărire pentru a investiga acuzațiile de abuz, precum și în ceea ce privește reformarea poliției; întrucât, per ansamblu, punerea în aplicare a recomandărilor BICI rămâne lentă;

F.  întrucât o delegație condusă de Ministrul pentru drepturile omului, Dr. Salah bin Ali Abdulrahman, va participa la cea de-a 24-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, care are loc în perioada 7-27 septembrie 2013 și va verifica, pe durata reuniunilor, punerea în aplicare a recomandărilor Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și a recomandărilor Comisiei independente de anchetă din Bahrain, precum și a recomandărilor Adunării Naționale, pe care guvernul din Bahrain s-a angajat să le pună în aplicare conform unui calendar și unui program de acțiune;

G.  întrucât în Bahrain chiar și copii au fost arestați și ținuți în închisori pentru adulți, în condiții neadecvate pentru minori, unde se pare că au fost torturați și tratați necorespunzător;

H.  întrucât la 24 aprilie 2013, guvernul a amânat pentru a doua oară, de această dată pentru o perioadă nedeterminată, vizita Raportorului special al ONU pentru tortură și alte tipuri de tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

I.  întrucât la 2 septembrie 2013, Bahrainul a anunțat că va găzdui sediul permanent al Tribunalului arab pentru drepturile omului, în urma aprobării înființării acestei instituții la o reuniune a Ligii Arabe de la Cairo;

J.  întrucât Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, a vizitat Bahrainului în cadrul reuniunii ministeriale a UE- Consiliului de Cooperare al Golfului în iunie 2013,

1.  cere autorităților din Bahrain să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, atât online, cât și offline, precum și libertatea de întrunire; regretă profund ordinele de restricționare date de Parlamentul și de Regele Bahrainului și cere ridicarea interdicțiilor privind dreptul la demonstranții pașnice și a adunare liberă în capitala Manama și revocarea ordinelor ministrului justiției din 3 septembrie 2013, care sunt incompatibile cu angajamentele guvernului de a lansa reforme și care nu vor ajuta la a continua reconcilierea națională sau la construirea încrederii în rândul tuturor părților;

2.  cere să se respecte dreptul legitim al cetățenilor din Bahrain de a-și exprima liber opiniile, de a organiza reuniuni și de a demonstra pașnic; subliniază importanța unor mijloace de comunicare în masă libere și pluraliste; cere acces nelimitat în această țară pentru ONG-urile și jurnaliștii străini;

3.  salută măsurile luate de autoritățile din Bahrain de a pune în aplicare recomandările Comisiei independente de anchetă din Bahrain; recunoaște că au fost depuse unele eforturi în acest sens, dar subliniază totuși că mai este mult de făcut pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului din această țară; cere guvernului din Bahrain să pună în aplicare pe deplin și rapid recomandările BICI și cele cuprinse în evaluarea periodică universală; recomandă ca la cea de-a 24 sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU să se instituie un mecanism de monitorizare însărcinat să urmărească punerea în aplicare a recomandărilor BICI și rezoluția generală cu privire la situația drepturilor omului în Bahrain;

4.  solicită guvernului din Bahrain să pună în aplicare reformele democratice necesare și să încurajeze un dialog național amplu și constructiv, precum și reconcilierea, inclusiv eliberarea dizidenților;

5.  solicită autorităților din Bahrain să pună capăt imediat tuturor actelor de represiune, inclusiv hărțuirii judiciare și cere eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor de conștiință, activiști politici, jurnaliști, bloggeri, doctori și paramedici, apărători ai drepturilor omului și protestatari pașnici, inclusiv eliberarea următorilor: Abdulhadi Al-Khawaja, Nabeel Rajab, Ibrahim Sharif, Naji Fateel, Zainab Al-Khawaja, Mahdi’Issa Mahdi Abu Deeb și Jalila Al-Salman;

6.  salută faptul că Regele Hamad Bin Isa al-Khalifa a instituit o comisie independentă pentru drepturile prizonierilor și ale deținuților și solicită acestei comisii să monitorizeze efectiv și să îmbunătățească condițiile și tratamentul prizonierilor și deținuților;

7.  salută înființarea de către Regele Hamad Bin Isa al-Khalifa a unui minister pentru drepturile omului și dezvoltare socială în Bahrain și îi cere respectivului minister să acționeze în conformitate cu standardele și obligațiile internaționale în materie de drepturi ale omului; remarcă îndeosebi poziția progresistă a Bahrainului față de participarea femeilor în societate;

8.  ia act de înființarea oficială în iulie 2013 de către Ministerul de interne din Bahrain a unui ombudsman pentru poliție și își exprimă speranța că această instituție va putea să analizeze în mod eficace reclamațiile și plângerile cetățenilor din Bahrain;

9.  ia act de eforturile continue ale guvernului din Bahrain de a reforma codul penal și procedurile judiciare și încurajează continuarea acestui proces; solicită guvernului din Bahrain să ia toate măsurile necesare pentru a garanta desfășurarea unor procese corecte, independența și imparțialitatea puterii judecătorești din Bahrain și să se asigure că acționează în deplină conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturile omului;

10.  cere desfășurarea de anchete independente cu privire la toate acuzațiile de tortură și de alte forme de rele tratamente și publicarea rezultatelor acestor anchete; consideră că responsabilitatea pentru încălcările din trecut este un element-cheie pentru dreptate și o veritabilă reconciliere, elementele necesare pentru stabilitatea socială;

11.  cere autorităților din Bahrain să respecte drepturile minorilor și să nu îi rețină în închisori pentru adulți, dar și să trateze minorii în conformitate cu Convenția cu privire la drepturile copilului, la care Bahrainul este parte;

12.  consideră că privarea arbitrară de naționalitate ar putea conduce la situații de apatridie, cu consecințe grave pentru protecția drepturilor omului pentru indivizii în cauză; ia act de faptul că retragerea naționalității pentru opozanții politici de către autoritățile din Bahrain contravine legislației internaționale;

13.  regretă răspunsul slab al UE la situația actuală din Bahrain și cere ÎR/VP să condamne încălcările drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, încălcări care au loc în prezent, și să impună măsuri restrictive specifice (interdicții de obținere a vizelor și înghețarea activelor) împotriva persoanelor care se fac vinovate și care sunt implicate în abuzuri la adresa drepturilor omului (după cum se arată în raportul BICI);

14.  cere ÎR/VP și statelor membre să conlucreze pentru a dezvolta o strategie clară privind modul în care UE, în mod public, dar și pe plan privat, va insista activ pentru eliberarea prizonierilor de conștiință și cere ÎR/VP să conlucreze cu statele membre pentru a garanta adoptarea concluziilor Consiliului Afaceri Externe privind situația drepturilor omului în Bahrain, care ar trebui să includă un apel specific pentru eliberarea imediată și necondiționată a prizonierilor;

15.  își exprimă regretul că vizita Raportorului special pentru tortură a fost din nou amânată și cere autorităților din Bahrain să faciliteze vizitele raportorilor speciali pentru libertatea de asociere și adunare, respectiv pentru situația apărătorilor drepturilor omului;

16.  salută decizia Ligii Arabe de a crea un Tribunal arab pentru drepturile omului la Manama și își exprimă speranța că această instanță ar putea acționa ca un catalizator pentru drepturile omului în regiune; îndeamnă guvernul din Bahrain, precum și partenerii săi din Liga Arabă, să asigure integritatea, imparțialitatea, eficiența și credibilitatea acestui tribunal;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Regatului Bahrain.

(1) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 125.
(2) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 111.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0032.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate