Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de cooperare privind sistemul global de navigație prin satelit (GNSS) de uz civil între Comunitatea Europeană și statele sale membre și Ucraina (06373/2013 – C7-0070/2013 – 2012/0274(NLE))

P7_TA(2013)0391 A7-0298/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06373/2013),

–  având în vedere proiectul de acord de cooperare dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre și Ucraina (13242/2005),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 172 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0070/2013),

–  având în vedere articolul 81, articolul 90 alineatul (7) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0298/2013),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Ucrainei.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (cererea EGF/2011/025 IT/Lombardia introdusă de Italia) (COM(2013)0470 – C7-0206/2013 – 2013/2138(BUD))

P7_TA(2013)0392 A7-0294/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0470 – C7-0206/2013),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (AII din 17 mai 2006)(1), în special punctul 28,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (Regulamentul privind FEG)(2),

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 28 din AII din 17 mai 2006,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0294/2013),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața forței de muncă;

B.  întrucât domeniul de aplicare al Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) a fost extins pentru cererile depuse între 1 mai 2009 și 31 decembrie 2011 pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor disponibilizați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale;

C.  întrucât asistența financiară oferită de Uniunea Europeană lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 17 mai 2006 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

D.  întrucât Italia a prezentat cererea EGF/2011/025 IT/Lombardia pentru o contribuție financiară din partea FEG, în urma a 529 de disponibilizări din Lombardia, 480 lucrători fiind vizați de măsurile cofinanțate de FEG, în perioada de referință cuprinsă între 20 martie 2011 și 20 decembrie 2011;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 litera (b) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Italia are dreptul la o contribuție financiară în temeiul regulamentului menționat;

2.  constată cu regret că autoritățile italiene au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 30 decembrie 2011 și că evaluarea Comisiei a fost pusă la dispoziție la 28 iunie 2013; consideră că perioada îndelungată de evaluare, de 18 luni, este regretabilă;

3.  constată că Lombardia, regiunea cea mai prosperă a Italiei, care realizează o cincime din PIB-ul Italiei, trebuie să abordeze provocări structurale majore, agravate de criza economică și financiară; salută faptul că, pentru a doua oară, Lombardia recurge la sprijinul FEG pentru a face față dificultăților economice și sociale;

4.  solicită autorităților italiene să valorifice la întregul său potențial sprijinul acordat de FEG și să încurajeze un număr maxim de lucrători să participe la aceste măsuri; reamintește că primele intervenții ale FEG în Italia au fost marcate de o rată relativ scăzută de execuție bugetară, având drept principală cauză nivelurile scăzute de participare;

5.  subliniază că Comisia a recunoscut deja impactul crizei economice și financiare asupra sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și că FEG a sprijinit lucrătorii disponibilizați din acest sector (cererile EGF/2011/016 IT/Agile și EGF/2010/012 NL/Noord Holland);

6.  constată că sectorul TIC din Italia a fost afectat de concurența puternică venită, în ultimii zece ani, din partea țărilor cu costuri reduse de producție; recunoaște necesitatea de a reorganiza acest sector din cauza apariției rapide a noilor tehnologii, cum ar fi cloud computing, diversele tipuri de servicii electronice și rețelele sociale, care sunt recunoscute, de câțiva ani, drept o reală provocare; constată că decalajul digital dintre Italia și țările europene cu poziții de lider în acest domeniu, precum și față de alte țări din lume, a crescut și mai mult din cauza încetinirii economice provocate de criză; constată că toate aceste evoluții au condus la reducerea, începând cu 2009, a personalului responsabil de TIC din întreprinderile italiene;

7.  salută faptul că, pentru a le oferi în timp util asistență lucrătorilor, autoritățile italiene au decis să demareze implementarea măsurilor personalizate la 1 martie 2012, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

8.  constată că, pentru limitarea impactului social al disponibilizărilor din sectorul TIC, s-au utilizat pe scară largă rețelele de protecție socială, cum ar fi fondul de compensații salariale (CIG), care a furnizat beneficii financiare lucrătorilor, cu titlu de compensare a plăților salariale; constată cu satisfacție că autoritățile italiene nu au solicitat deloc sprijin din partea FEG pentru finanțarea alocațiilor de subzistență;

9.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie cofinanțate include măsuri pentru reintegrarea a 480 de lucrători pe piața muncii, cum ar fi tehnici de intervievare, bilanțul competențelor, definirea parcursului, monitorizarea, coordonarea și gestionarea planului de intervenție personal, tutorat și orientare profesională, explorarea posibilităților de angajare de către noi angajatori, corelarea dintre competențe și locuri de muncă, consiliere în cursul primei etape a unui nou loc de muncă, consiliere și sprijin pentru activități independente, precum și tutorat și acordare de sprijin în perioada de stagiu;

10.  constată că măsurile de formare și recalificare profesională nu sunt incluse în pachetul coordonat de servicii personalizate, dat fiind faptul că aceste măsuri vor fi finanțate din surse regionale;

11.  salută faptul că partenerii sociali au fost consultați la elaborarea măsurilor pachetului coordonat FEG și, în mod deosebit, implicarea sindicatelor la nivel local (CGIL, CISL, UIL, CISAL)(3); constată aplicarea în continuare a unei politici de egalitate între femei și bărbați și a principiului nediscriminării, pe parcursul diferitelor etape ale implementării FEG și în cursul accesării FEG;

12.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

13.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate, după consultarea cu partenerii sociali, conține măsuri referitoare la planificarea carierei, consilierea în carieră, îndrumarea profesională, corelarea dintre competențe și locuri de muncă, precum și la acordarea de sprijin pentru activități independente și în perioada de stagiu;

14.  constată că informațiile prezentate cu privire la pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie finanțate din FEG includ informații privind complementaritatea acestora cu acțiunile finanțate din fondurile structurale; subliniază că autoritățile italiene confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei privind prezentarea unei evaluări comparative a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

15.  solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare pentru a ameliora mecanismele procedurale în vederea accelerării mobilizării FEG; salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului European de a accelera eliberarea subvențiilor, în cadrul căreia Comisia prezintă autorității bugetare evaluarea eligibilității unei cereri de asistență din partea FEG împreună cu propunerea de mobilizare a FEG; speră ca viitoarele îmbunătățiri ale procedurii să fie integrate și că FEG va atinge un grad sporit de eficiență, transparență și vizibilitate;

16.  subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul FEG, se garantează că FEG sprijină reintegrarea individuală în muncă a lucrătorilor care au fost disponibilizați; subliniază, de asemenea, că asistența din partea FEG nu poate cofinanța decât măsuri active pe piața muncii care conduc la ocuparea durabilă, pe termen lung a forței de muncă; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

17.  salută acordul la care s-a ajuns în cadrul Consiliului în legătură cu reintroducerea în Regulamentul privind FEG, pentru perioada 2014-2020, a criteriului de mobilizare în caz de criză, care permite furnizarea de asistență financiară și lucrătorilor disponibilizați în urma actualei crize financiare și economice, nu numai celor care și-au pierdut locul de muncă din cauza schimbărilor intervenite în structura comerțului mondial;

18.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (cererea EGF/2011/025 IT/Lombardia introdusă de Italia)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia 2013/526/UE.)

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 406, 30.12.2006, p. 1. (3) CGIL (Confederazione generale italiana del lavoro), CISL (Confederazione italiana sindacati lavoratori), UIL (Unione italiana del lavoro), CISAL (Confederazione Italiana Sindacati Autonomi Lavoratori).

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (cererea EGF/2012/008 IT/ De Tomaso Automobili din Italia) (COM(2013)0469 – C7-0207/2013 – 2013/2139(BUD))

P7_TA(2013)0393 A7-0292/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0469 – C7-0207/2013),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) (AII din 17 mai 2006), în special punctul 28,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(2) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 28 din AII din 17 mai 2006,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0292/2013),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața forței de muncă;

B.  întrucât domeniul de aplicare al Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) a fost extins pentru cererile depuse între 1 mai 2009 și 31 decembrie 2011 pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor disponibilizați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale;

C.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 17 mai 2006 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

D.  întrucât Italia a prezentat cererea EGF/2012/008 IT/De Tomaso Automobili pentru o contribuție financiară din partea FEG, în urma a 1030 de disponibilizări din cadrul societății De Tomaso Automobili S.p.A., 1010 lucrători fiind vizați de măsurile cofinanțate de FEG, în perioada de referință cuprinsă între 5 iulie 2012 și 28 august 2012;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 litera (a) din Regulamentul FEG și că, prin urmare, Italia are dreptul la o contribuție financiară în temeiul regulamentului în cauză;

2.  constată că autoritățile italiene au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 5 noiembrie 2012 și că evaluarea Comisiei a fost pusă la dispoziție la 28 iunie 2013; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat relativ rapid, în șapte luni;

3.  constată că cele 1030 de disponibilizări din cadrul societății De Tomaso Automobili S.p.A., un producător de automobile din Italia, au fost cauzate de schimbările apărute în modelele geografice de consum; constată că creșterea rapidă pe piețele asiatice de care producătorii din Uniune sunt mai puțin în măsură să beneficieze, fiind în mod tradițional mai puțin bine poziționați pe respectivele piețe decât în altă parte, împreună cu înăsprirea condițiilor de creditare care a urmat crizei economice și financiare a pus o povară suplimentară asupra întreprinderii, care nu a putut găsi o soluție rentabilă și a intrat, în aprilie 2012, în procedura de lichidare;

4.  subliniază că Comisia a recunoscut deja impactul crizei economice și financiare asupra sectorului automobilelor și că acest sector a înregistrat cele mai multe cereri (16) de sprijin din partea FEG, dintre care șapte sunt legate de globalizarea comercială(3);

5.  solicită autorităților italiene să valorifice la întregul său potențial sprijinul acordat de FEG și să încurajeze un număr maxim de lucrători să participe la aceste măsuri; reamintește că primele intervenții ale FEG în Italia au fost marcate de o rată relativ scăzută de execuție bugetară, având drept principală cauză nivelurile scăzute de participare;

6.  subliniază că disponibilizările din cadrul societății De Tomaso Automobili au avut loc în regiunile Piemont și Toscana, în special în provinciile Torino și Livorno, unde se aflau instalațiile de producție ale De Tomaso Automobili S.p.A;

7.  salută faptul că, pentru a le oferi în timp util asistență lucrătorilor, autoritățile italiene au decis să demareze implementarea măsurilor personalizate la 15 ianuarie 2013, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

8.  constată că cheltuielile legate de concedieri au fost acoperite de fondul de compensații salariale (CIG), o rețea italiană de protecție socială, care le-a oferit lucrătorilor beneficii financiare, cu titlul de compensare a plăților salariale; constată, totuși, că autoritățile italiene au solicitat FEG sprijin pentru finanțarea alocațiilor de subzistență, acesta venind în completarea prestațiilor sociale disponibile în mod obișnuit în temeiul dreptului italian al muncii pentru șomeri;

9.  reamintește că fondurile FEG ar trebui alocate în viitor în principal măsurilor de formare profesională și asistență pentru căutarea unui loc de muncă, precum și programelor de orientare profesională, constată contribuția financiară a fondului la indemnizații ar trebui să aibă întotdeauna un caracter adițional, completând prestațiile de care beneficiază lucrătorii disponibilizați în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă; reamintește, în acest context, concluzia Curții de Conturi din Raportul special nr. 7/2013 privind FEG, conform căreia o treime din finanțarea FEG compensează sistemele de sprijin pentru veniturile lucrătorilor naționali, fără nicio valoare adăugată europeană, precum și recomandarea limitării pe viitor a acestor măsuri;

10.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie cofinanțate include măsuri pentru reintegrarea a 1010 lucrători pe piața muncii, cum ar fi orientare profesională, plasarea personalului disponibilizat și asistență pentru căutarea unui loc de muncă, formare, recalificare și formare profesională, măsuri adiacente în scopul creării unei afaceri, contribuție la înființarea unei întreprinderi, subvenție pentru angajare, alocație pentru căutarea unui loc de muncă, contribuții la cheltuieli speciale precum contribuția pentru îngrijitorii de persoane dependente și contribuția la cheltuielile de deplasare;

11.  salută consultarea partenerilor sociali, în special a sindicatelor de la nivel local, la elaborarea măsurilor pachetului coordonat FEG; constată aplicarea în continuare a unei politici de egalitate între femei și bărbați și a principiului nediscriminării pe parcursul diferitelor etape ale implementării FEG și în cursul accesării FEG;

12.  salută faptul că partenerii sociali au fost consultați cu privire la componența pachetului; salută faptul că punerea în aplicare a acestuia va fi monitorizată de un comitet director;

13.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

14.  solicită statelor membre să includă în cererile viitoare următoarele informații cu privire la măsurile de formare care trebuie sprijinite de FEG: tipurile de formare furnizată, sectoarele în care se oferă formare și dacă oferta corespunde sau nu nevoilor anticipate în materie de competențe din regiune/localitate și perspectivelor economice ale regiunii;

15.  constată că informațiile prezentate cu privire la pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie finanțate din FEG includ informații privind complementaritatea acestora cu acțiunile finanțate din fondurile structurale; subliniază că autoritățile italiene confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei privind prezentarea unei evaluări comparative a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și a garanta evitarea dublării serviciilor finanțate de Uniune;

16.  solicită instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentru a ameliora mecanismele procedurale în vederea accelerării mobilizării FEG; salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului European de a accelera eliberarea subvențiilor, în cadrul căreia Comisia prezintă autorității bugetare evaluarea eligibilității unei cereri de asistență din partea FEG împreună cu propunerea de mobilizare a FEG; speră ca și alte îmbunătățiri ale procedurii să fie integrate în cadrul noului regulament privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020), sporindu-se eficiența, transparența și vizibilitatea FEG;

17.  subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul privind FEG, se garantează că FEG sprijină reintegrarea individuală în muncă a lucrătorilor care au fost disponibilizați; subliniază, de asemenea, că asistența din partea FEG nu poate cofinanța decât măsuri active pe piața muncii care conduc la ocuparea durabilă, pe termen lung a forței de muncă; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

18.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

19.  salută acordul la care s-a ajuns în cadrul Consiliului în legătură cu reintroducerea în Regulamentul privind FEG, pentru perioada 2014-2020, a criteriului de mobilizare în caz de criză, care permite furnizarea de asistență financiară și lucrătorilor disponibilizați în urma actualei crize financiare și economice, nu numai celor care și-au pierdut locul de muncă din cauza schimbărilor intervenite în structura comerțului mondial;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (cererea EGF/2012/008 IT/ De Tomaso Automobili din Italia)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia 2013/514/UE.)

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 406, 30.12.2006, p. 1. (3) EGF/2012/008 De Tomaso Automobili (obiectul prezentei propuneri de decizie), EGF/2012/005 Saab Automotive COM(2012)0622, EGF/2009/013 Karmann COM(2010)0007, EGF/2008/004 Castilla y Leon Aragon COM(2009)0150, EGF/2008/002 Delphi COM(2008)0547, EGF/2007/010 Lisboa Alentejo COM(2008)0094, EGF/2007/001 PSA Suppliers COM(2007)0415.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe (2013/2074(INI))

P7_TA(2013)0394 A7-0250/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția împotriva corupției a Organizației Națiunilor Unite (UNCAC), deschisă pentru semnare la Merida, la 9 decembrie 2003,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, deschisă pentru semnare la Paris, la 17 decembrie 1997, precum și modificările ulterioare,

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, referitoare la drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă (COM(2011)0886),

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat la cea de a 3179-a reuniune a Consiliului pentru Afaceri Externe din 25 iunie 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 mai 2001 către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (COM(2001)0252),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 octombrie 2011, intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere seria de documente ale Consiliului intitulată „Integrarea drepturilor omului și a problematicii de gen în politica europeană de securitate și apărare”(1) și, în special, documentul Consiliului „Standarde generale de conduită pentru operațiunile PESA” (doc. 08373/3/2005),

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

–  având în vedere Planul global de acțiune „Respectarea promisiunii: uniți pentru realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 10 octombrie 2010,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 27 februarie 2013, intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor sustenabil pentru planetă” (COM(2013)0092),

–  având în vedere raportul Băncii Europene de Investiții (BEI), intitulat „Politicile de prevenire și de descurajare a corupției, fraudei, coluziunii, coerciției, spălării banilor și finanțării terorismului în activitățile Băncii Europene de Investiții („Politica antifraudă a BEI”), adoptat în 2008,

–  având în vedere Politica și procedurile în materie de aplicare a legii (EPP) ale Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care au intrat în vigoare în martie 2009,

–  având în vedere „Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: implementarea cadrului Organizației Națiunilor Unite «Protecție, respectare și remediere»” (HR/PUB/11/04),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la „O strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE”(3),

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, adoptate la a 2914-a reuniune a Consiliului Afaceri Generale din 8 decembrie 2008,

–  având în vedere „Documentul de la Montreux referitor la obligațiile juridice internaționale pertinente și bunele practici pentru state în ceea ce privește operațiunile societăților private din domeniul militar și de securitate (SPMS) în timpul conflictelor armate”, adoptat la Montreux, la 17 septembrie 2008,

–  având în vedere Convenția de drept penal privind corupția a Consiliului Europei, deschisă spre semnare la 27 ianuarie 1999 și Convenția de drept civil a Consiliului Europei privind corupția, deschisă spre semnare la 4 noiembrie 1999, precum și Rezoluțiile (98) 7 și (99) 5, adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998 și, respectiv, la 1 mai 1999, prin care s-a constituit/înființat Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

–  având în vedere Declarația de la Jakarta privind Principiile pentru agențiile anticorupție, adoptată la 26-27 noiembrie 2012,

–  având în vedere Principiile de la Paris pentru instituțiile naționale de apărare a drepturilor omului(4),

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale(5),

–  având în vedere „Declarația tripartită de stabilire a principiilor privind societățile multinaționale și politica socială” a Organizației Internațională a Muncii (OIM)(6),

–  având în vedere inițiativa „Global Compact” a ONU(7),

–  având în vedere Codul internațional de conduită pentru furnizorii de servicii de securitate private,

–  având în vedere Tratatul privind comerțul cu arme, adoptat la Conferința finală a Organizației Națiunilor Unite pentru Tratatul privind comerțul cu arme, care a avut loc la New York, la 18- 28 martie 2013(8),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0250/2013),

A.  întrucât corupția poate fi definită ca un abuz de putere în scopul câștigului personal individual sau colectiv, direct sau indirect, și întrucât actele de corupție includ infracțiunile precum mita, deturnarea de fonduri, traficul de influență, abuzul de funcție și îmbogățirea ilicită, conform definițiilor Convenției ONU împotriva corupției; întrucât frauda, extorcarea, șantajul, abuzul de puteri discreționare, favoritismul, nepotismul, clientelismul și contribuțiile politice ilegale sunt strâns legate de corupție; întrucât corupția poate fi legată de criminalitatea organizată, condusă de grupuri de lideri paralele cu structurile oficiale, în special în zonele în care autoritățile nu reușesc să aplice legea;

B.  întrucât corupția perpetuează și agravează consecințe inechitabile, injuste și discriminatorii din perspectiva beneficierii egale de drepturile omului, fie acestea civile, politice, economice, sociale sau culturale; întrucât corupția are repercusiuni negative asupra mediului și afectează în mod disproporționat grupurile cele mai dezavantajate și marginalizate ale societății, prin faptul că le privează de un acces egal la participarea politică, servicii publice, justiție, siguranță, terenuri, locuri de muncă, educație, sănătate și locuințe, și întrucât corupția afectează în mod deosebit progresul în eliminarea discriminării, realizarea egalității de gen și capacitarea femeilor, prin limitarea capacității femeilor de a-și revendica drepturile;

C.  întrucât corupția poate submina dezvoltarea economică, obstrucționând în anumite cazuri afacerile și investițiile;

D.  întrucât combaterea corupției face parte din principiul bunei guvernanțe, așa cum este susținut și definit la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 97 din Acordul de la Cotonou;

E.  întrucât actele de corupție și încălcările drepturilor omului implică, de obicei, abuzuri de putere, lipsă de responsabilitate și instituționalizarea unor forme diferite de discriminare; întrucât corupția este invariabil mai frecventă atunci când respectarea drepturilor omului este deficitară sau absentă, și întrucât corupția subminează adesea eficacitatea instituțiilor și entităților care, în mod normal, au responsabilități de control și echilibrare și de la care se așteaptă asigurarea respectării principiilor democratice și a drepturilor omului, cum ar fi parlamentele, autoritățile de aplicare a legii, sistemul juridic și cel legislativ;

F.  întrucât corupția este, în general, adânc înrădăcinată în mentalitatea societăților în care este răspândită, iar toate eforturile de combatere a acesteia ar trebui orientate, în primul rând și mai presus de toate, către sistemul educațional, adresându-se individului de la cea mai fragedă vârstă posibilă;

G.  întrucât statele nu acționează uneori pentru a împiedica sau sancționa corupția în sectorul public și în cel privat, încălcându-și obligațiile internaționale care decurg din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, precum și din alte instrumente internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului;

H.  întrucât corupția distorsionează volumul și structura cheltuielilor guvernamentale, afectând în mod grav capacitatea statului de a-și exploata la maxim resursele pentru a obține realizarea deplină a drepturilor economice, sociale și culturale, și întrucât corupția deviază un volum mare de fonduri în detrimentul investițiilor în economie, frânând refacerea țărilor aflate în dificultate economică, inclusiv în state membre ale UE;

I.  întrucât corupția la nivel înalt poate destabiliza și submina în mod grav țările vizate și poate periclita chiar statul în sine;

J.  întrucât, potrivit Băncii Mondiale, corupția reprezintă 5% din PIB-ul mondial (2,6 trilioane USD), iar peste 1 trilion de USD sunt oferiți drept mită în fiecare an; întrucât corupția însumează 10% din costul total al desfășurării de activități economice la nivel mondial și 25% din costurile contractelor de achiziții publice din țările în curs de dezvoltare(9);

K.  întrucât Banca Mondială estimează că, din cauza corupției la nivel înalt, în fiecare an se fură de la 20 până la -40 de miliarde USD din bugetele publice ale țărilor în curs de dezvoltare, adică între 20% și -40% din fondurile asistenței oficiale pentru dezvoltare, acești bani fiind ascunși în străinătate(10);

L.  întrucât, din anul 2000 până în anul 2009, țările în curs de dezvoltare au pierdut 8,44 trilioane USD din cauza fluxurilor financiare ilicite, o sumă de peste 10 ori mai mare decât ajutorul extern pe care l-au primit; întrucât în ultimul deceniu, țările în curs de dezvoltare au pierdut anual 585,9 miliarde USD pe an în urma fluxurilor financiare ilicite; întrucât sumele furate în fiecare an prin corupție ar fi suficiente pentru a hrăni de 80 de ori populația care suferă de foame a planetei, în timp ce mita și furtul măresc cu până la 40% costurile totale ale proiectelor care au ca scop să furnizeze apă potabilă sigură și accesul la instalații sanitare la nivel mondial(11);

M.  întrucât corupția, prin faptul că amenință consolidarea democrației și respectarea drepturilor omului, rămâne o cauză fundamentală și un catalizator al conflictelor, al numeroaselor încălcări ale dreptului umanitar internațional și al impunității în țările în curs de dezvoltare, și întrucât status quo-ul corupției și îmbogățirilor ilicite în funcții cu putere în stat a condus la acapararea puterii și la perpetuarea acesteia, precum și la crearea de noi miliții și propagarea violențelor;

N.  întrucât corupția în sectorul judiciar încalcă principiul nediscriminării și al accesului la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la o cale eficientă?? de atac, care au un rol esențial în asigurarea respectării tuturor celorlalte drepturi ale omului, și întrucât corupția distorsionează grav independența, competența și imparțialitatea sistemului judiciar și a administrației publice, încurajând neîncrederea în instituțiile publice, subminând statul de drept și generând violență;

O.  întrucât furnizarea de servicii publice permite statelor să își respecte obligațiile internaționale privind drepturile omului, asigurând alimentarea cu apă și alimente, servicii de sănătate, educație, locuințe, securitate și ordine, ca elemente ale dezvoltării umane, și întrucât corupția în sectorul achizițiilor publice prosperă în absența deschiderii, transparenței, informării, concurenței, stimulentelor, precum și a unor norme și reglementări care să fie strict aplicate și prosperă, de asemenea, acolo unde nu există o monitorizare independentă și nici mecanisme de sancțiune;

P.  întrucât corupția la scară largă , lipsa transparenței, a accesului la informație și absența participării nediscriminatorii la luarea deciziilor împiedică cetățenii să responsabilizeze guvernele și reprezentanții politici pentru a se asigura că veniturile provenind din exploatarea resurselor sunt folosite pentru a le garanta drepturile omului; întrucât guvernele sunt obligate să facă tot ceea ce le stă în putere pentru a combate corupția din întreprinderile publice și private;

Q.  întrucât apărătorii drepturilor omului, media, organizațiile societății civile (OSC), sindicatele și jurnaliștii de investigație joacă un rol fundamental în combaterea corupției, prin examinarea bugetelor publice, monitorizarea activităților guvernamentale și ale companiilor mari, în special multinaționale, precum și a finanțării partidelor politice, oferind competențe și expertiză pentru consolidarea capacităților și reclamând transparență și responsabilitate; întrucât jurnaliștii care relatează despre corupție și crima organizată sunt din ce în ce mai vizați și din ce în ce mai hărțuiți de grupurile criminalității organizate, de „puterea paralelă” și de autoritățile publice, în special în țările în curs de dezvoltare;

R.  întrucât libertatea și independența presei și celorlalte mijloace de comunicare în masă, atât pe internet cât și offline, sunt esențiale pentru a asigura transparența și controlul necesare pentru a combate corupția, oferind o platformă pentru expunerea actelor de corupție și acordând cetățenilor și al societății acces la informații;

S.  întrucât datele publice și un guvern transparent capacitează cetățenii, oferindu-le acces la informații privind cheltuielile și bugetele guvernamentale;

T.  întrucât persoanele care denunță nereguli sunt vitale pentru expunerea corupției, fraudei, gestionării defectuoase și a încălcărilor drepturilor omului, în ciuda riscurilor personale mari, și întrucât lipsa protecției împotriva represaliilor, controlul asupra informațiilor, legile privind calomnia și defăimarea și investigarea necorespunzătoare a faptelor relatate de denunțători pot conduce atât la o descurajare generală în semnalarea unor astfel de cazuri, cât și la punerea în pericol a siguranței personale a acestora și a familiilor lor; întrucât UE are datoria de a-i proteja pe denunțători, utilizând în cel mai eficient mod posibil în special instrumentele de cooperare, cum ar fi Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO);

U.  întrucât situațiile de urgență și ajutoarele primite oferă oportunități pentru corupție, datorită naturii activităților, complexității acțiunilor și actorilor care le realizează, și întrucât aceste „oportunități” includ mita, obstrucția, extorcarea cu care se confruntă personalul agențiilor de ajutor, abateri ale personalului agențiilor de ajutor, frauda, contabilitatea falsă, deturnarea ajutorului primit și exploatarea celor nevoiași și alimentează un sentiment general de exasperare cu privire la orice autoritate publică; întrucât însușirea ilegală a ajutorului umanitar reprezintă o încălcare gravă a dreptului umanitar internațional;

V.  întrucât 25% din numărul total al anchetelor inițiate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) s-au referit la ajutorul extern european pentru țări terțe, și întrucât în urma acestor anchete au fost recuperate 17,5 milioane EUR(12);

W.  întrucât ajutorul UE pentru țările în curs de dezvoltare s-ar putea irosi în absența unui sistem care să includă un sistem adecvat de echilibru al puterilor în țările beneficiare, precum și a unui sistem complet independent de monitorizare a integrității, care să completeze utilizarea fondurilor;

X.  întrucât există afirmații potrivit cărora băncile publice europene, fie ele instituții ale UE (BEI) sau bănci ai căror acționari sunt în majoritate state membre ale UE (BERD), au fost implicate în scandaluri de corupție legate de operațiunile lor în afara Uniunii Europene;

Y.  întrucât donatorii și instituțiile financiare internaționale (IFI), cum ar fi Banca Mondială (BM) și Fondul Monetar Internațional (FMI), ar trebui să impulsioneze o reformă reală a guvernării în țările debitoare și să contribuie la o combatere efectivă a corupției, inclusiv prin evaluarea și contracararea riscurilor dovedite de corupție și degradare a drepturilor omului asociate cu numeroase măsuri impuse în contextul programelor de ajustare structurală (PAS), cum ar fi privatizarea întreprinderilor și resurselor de stat;

Z.  întrucât traficul de ființe umane se bazează foarte mult pe rețele complexe și corupte, care sunt prezente în toate sectoarele guvernării, în administrația publică, în aplicarea legii și în sectorul privat din țările de origine, de tranzit și de destinație a victimelor, și întrucât corupția slăbește acțiunile celor care combat traficul , prin corupția înregistrată în poliție și la nivelul personalului judiciar și în cadrul procedurilor de arestare și urmărire penală a traficanților, în acordarea de asistență juridică și în protecția martorilor victimelor traficului de ființe umane;

AA.  întrucât corupția și abaterile înregistrate la nivelul forțelor armate, în sectorul apărării, în rândul autorităților de aplicare a legii și al forțelor de menținere a păcii provoacă riscuri grave pentru viața, integritatea fizică, protecția, libertatea și drepturile cetățenilor din țările în curs de dezvoltare, și întrucât sectorul apărării și al achizițiilor pentru apărare continuă să fie caracterizate de niveluri inacceptabile de corupție și sunt, cu precădere, protejate de secretul în numele securității naționale; întrucât achizițiile publice pentru aprovizionarea cu echipamente de securitate ar trebui controlată strict;

AB.  întrucât utilizarea societăților militare și de securitate private (SMSP) atât de către actorii publici, cât și de către cei privați, a crescut exponențial în ultimii douăzeci de ani, și întrucât, datorită naturii activităților lor, SMSP sunt deosebit de vulnerabile la corupție și au fost acuzate de grave încălcări ale drepturilor omului, deși operează în cea mai mare parte într-un domeniu aflat în afara reglementării stricte, fără responsabilitatea publică care este, în general, impusă forțelor armate;

AC.  întrucât nivelul de implementare, utilizare și eficiență al asistenței juridice reciproce și al mecanismelor de recuperare a creanțelor în temeiul capitolelor IV și V din CIC a ONU rămâne scăzut în rândul statelor părți la aceasta din urmă, și întrucât aceste state părți sunt încă în curs de a-și îndeplini în totalitate obligațiile care le revin în temeiul capitolelor IV („Cooperarea internațională”) și V („Recuperarea creanțelor”) din Convenția privind cooperarea internațională și, în special, încă nu și-au îndeplinit în mod suficient obligațiile de asistență judiciară reciprocă, în conformitate cu articolul 46 din CIC a ONU;

AD.  întrucât un comerț global al armelor și munițiilor defectuos reglementat și opac alimentează conflictele, corupția, sărăcia, încălcarea drepturilor omului și impunitatea;

AE.  întrucât marea corupție în țările în curs de dezvoltare apare mai ales cu complicitatea și chiar cu ajutorul anumitor oameni de afaceri, avocați, instituții financiare și funcționari publici din țările dezvoltate, inclusiv din statele membre ale UE, și întrucât, încălcând flagrant reglementările privind combaterea spălării banilor de la nivelul UE și de la nivel internațional, aceste instituții și corporații au oferit canale pentru spălarea veniturilor provenite din corupție în țările dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare, pentru a crea structuri opace și pentru a-și ascunde activele în „jurisdicții secrete”;

AF.  întrucât o perspectivă bazată pe drepturile omului asupra politicilor anticorupție întărește percepția generală că, pe lângă fondurile publice, sunt afectate de corupție și drepturile individuale, și oportunitățile cetățenilor; întrucât asocierea strânsă între mișcările internaționale anticorupție și cele pentru drepturile omului va ridica gradul de conștientizare a opiniei publice și va intensifica exigența acesteia pentru deschidere, responsabilitate și justiție, și întrucât corelarea actelor de corupție cu încălcări ale drepturilor omului creează noi posibilități de acțiune, în special în cazul în care corupția poate fi combătută prin intermediul mecanismelor naționale, regionale și internaționale existente de monitorizare a respectării drepturilor omului,

Coerența între politicile interne și cele externe

1.  consideră că UE poate deveni un lider credibil și influent în lupta împotriva corupției numai dacă abordează într-un mod corespunzător problemele crimei organizate, corupției și spălării de bani pe teritoriul propriu; salută, în această privință, „Raportul UE privind anticorupția”, ce urmează a fi prezentat de către Comisie; speră că identificarea de către Comisie a zonelor vulnerabile în fața corupției din statele membre va ajuta la intensificarea eforturilor anticorupție, va facilita schimbul de bune practici, va puncta tendințele UE și va stimula învățarea inter pares și respectarea în mai mare măsură a angajamentelor UE și a celor internaționale; invită Comisia să prezinte inițiative privind politicile UE în domeniul anticorupției, cum ar fi un plan de acțiune al UE împotriva corupției;

2.  salută, în această privință, renegocierea Directivei privind impozitarea veniturilor, care are drept scop să pună efectiv capăt secretului bancar; consideră că întărirea reglementării și transparența în ceea ce privește registrele comerțului și registrele trusturilor din toate statele membre ale UE este o condiție indispensabilă pentru combaterea corupției, atât în UE, cât și în țările terțe; consideră că normele UE ar trebui să impună o obligație de înregistrare a tuturor structurilor legale și a datelor referitoare la beneficiarii lor reali, iar aceste informații ar trebui publicate online, clasificate electronic și prezentate într-un format consultabil, astfel încât să poată fi consultate în mod gratuit;

3.  consideră că UE ar trebui să urmeze exemplul Statelor Unite în aplicarea Actului privind răspunderea conform statului de drept în cazul Serghei Magnițchi din 2012 și să adopte un act legislativ similar la nivelul UE, ca un cadru emblematic și operațional de stabilire a unei legături între corupție și încălcarea drepturilor omului; solicită, prin urmare, Consiliului să adopte o decizie de stabilire a unei liste UE comune a funcționarilor implicați în moartea lui Serghei Magnițchi, în mușamalizarea judiciară ulterioară și în hărțuirea permanentă și susținută a familiei acestuia; adaugă că această decizie a Consiliului impune sancțiuni orientate precis asupra acelor funcționari, cum ar fi interdicția de viză în întreaga UE și ordinul de înghețare a tuturor active financiare pe care aceștia sau rudele apropiate le dețin pe teritoriul Uniunii Europene; invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune în vederea creării unui mecanism de înregistrare într-o bază de date și de impunere a unor sancțiuni similare oficialilor din țările terțe (inclusiv ofițeri de poliție, procurori și judecători) implicați în încălcări grave ale drepturilor omului și în „manipulări” judiciare îndreptate împotriva persoanelor care semnalează nereguli, a jurnaliștilor care raportează cazuri de corupție și a activiștilor pentru drepturile omului din țările terțe; subliniază că criteriile de includere pe listă trebuie să se bazeze pe surse bine documentate, convergente și independente, precum și pe dovezi convingătoare, oferind celor vizați posibilitatea de a recurge la căi de atac;

Responsabilitatea și transparența ajutorului extern și a bugetelor publice

4.  sprijină întru totul angajamentul UE de a-și însuși și de a integra în toate politicile sale de dezvoltare conceptul de asumare democratică a responsabilităților, care reprezintă participarea efectivă și deplină a populației la elaborarea, implementarea și monitorizarea politicilor și a strategiilor de dezvoltare ale donatorilor și guvernelor partenere; consideră că o astfel de politică încurajează implicarea beneficiarilor programelor și, prin urmare, contribuie la o monitorizare mai atentă și o responsabilitate mai mare în lupta împotriva corupției; încurajează Comisia și statele membre să aplice principiul condiționării programelor de ajutor pentru dezvoltare de respectarea normelor internaționale anticorupție și să introducă o clauză anticorupție în contractele de achiziții publice, conform recomandărilor OCDE; solicită Comisiei să continue să promoveze un nivel ridicat de transparență a ajutorului, în formate digitale, lizibile automat și folosind un standard comun pentru a asigura comparabilitatea cu alți donatori și, în special, care să corespundă necesităților guvernelor beneficiare;

5.  subliniază că, pentru a garanta faptul că instrumentele de combinare sporesc eficacitatea finanțării pentru dezvoltare, trebuie revizuită guvernanța acestora, în vederea creșterii transparenței criteriilor de selecție a proiectelor și a răspunderii față de societate în ansamblu; reamintește că stabilirea unui număr critic de cerințe minime pentru selecția, monitorizarea și evaluarea proiectelor ar putea facilita comparabilitatea acestora și ar constitui o bază coerentă pentru informarea cu privire la efectuarea operațiunilor; constată că ar trebui prezentate sistematic rapoarte cu privire la evoluțiile proiectelor și la impactul dezvoltării acestora pentru a se justifica utilizarea resurselor provenite din ajutoare prin intermediul facilităților de combinare, nu numai în fața donatorilor și a instituțiilor financiare europene implicate, ci și în fața publicului larg;

6.  consideră că Comisia ar trebui să impună un nivel maxim de integritate în procedurile de achiziții publice pentru implementarea proiectelor finanțate de UE, în special prin promovarea unei mai mari accesibilități pentru organizațiile locale la procedurile de ofertare; subliniază că o perspectivă bazată pe drepturile omului asupra achizițiilor publice beneficiază de participarea unei game mai largi de actori, și anume cei afectați de procesul de ofertare (cum ar fi asociațiile de proprietari de terenuri sau grupurile defavorizate); consideră că o perspectivă bazată pe drepturile omului asupra achizițiilor încurajează, de asemenea, autoritățile să ofere grupurilor dezavantajate posibilitatea de a concura în procedurile de achiziții publice și să extindă criteriile de evaluare a societăților în cadrul acestor proceduri; reamintește că rezultatele monitorizării proiectelor în cooperare cu societatea civilă și cu autoritățile locale implicate este esențială pentru a stabili dacă fondurile UE sunt utilizate corespunzător; solicită Comisiei să nu acorde proiecte contractanților ai căror proprietari beneficiari nu sunt cunoscuți sau a căror societate are o structură care le permite să realizeze cu ușurință ajustări ale prețului de transfer;

7.  îndeamnă UE să sporească transparența, sprijinind crearea unui sistem global de identificare a angajamentelor de acordare de ajutor, pentru a putea determina statele donatoare să își ducă la îndeplinire promisiunile de ajutor și să își asume responsabilitate pentru proiectele, instituțiile sau grupurile pe care le sprijină;

8.  reamintește, în plus, necesitatea de a stopa tehnicile corupte în cadrul implementării proiectelor finanțate de UE, cum ar fi umflarea costurilor proiectelor, plățile pentru proiecte și angajați fictivi, utilizarea inadecvată și coruptă a compensațiilor economice și/sau industriale, furtul pur și simplu din fondurile de stat, cheltuielile de călătorie umflate și mita, printre altele; insistă, prin urmare, asupra necesității de a monitoriza întreaga lungime a lanțului de finanțare UE, inclusiv elaborarea politicilor și reglementarea, planificarea și bugetarea, finanțarea, transferurile fiscale, managementul și dezvoltarea programului, ofertarea și achizițiile publice, construcția, operarea și întreținerea, precum și plata pentru servicii;

9.  sugerează Comisiei să facă publice mecanismele de raportare din cadrul OLAF cu privire la utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE în de către participanții la licitațiile publice și beneficiarii ajutorului UE și să elaboreze o serie de orientări de politică privind tratarea informațiilor oferite de persoanele din interior care semnalează acest tip de abuzuri în țările terțe, permițând un curs corespunzător al acestora, un feedback și protecția împotriva represaliilor, acordând o atenție deosebită situației celor mai vulnerabile grupuri, îndeosebi femeilor, din multe țări în curs de dezvoltare, întrucât acestea sunt în mod special expuse riscului de a fi ținte ale corupției, sunt dispuse să coopereze pentru denunțarea acesteia, dar sunt și mai vulnerabile și mai stigmatizate în cazul în care cooperează;

10.  subliniază faptul că UE trebuie să reliefeze importanța punerii în aplicare a dreptului la participare și a dreptului de acces la informații și la mecanismele de răspundere publică precum datele deschise, acestea constituind principii fundamentale ale democrației în toate platformele de dialog cu țările terțe, inclusiv în relațiile bilaterale și în relațiile la cel mai înalt nivel; subliniază că libertatea presei și a mass-mediei, atât în mediul online cât și în cel offline, este fundamentală în acest sens; sugerează ca UE să finanțeze proiecte în țări terțe pentru a sprijini transpunerea în practică a acestor principii, în special în țările aflate într-un proces de democratizare, contribuind la integrarea dimensiunii de gen și asigurându-se că aceste procese implică societatea civilă, în special apărătorii drepturilor omului, sindicatele, femeile și grupurile deosebit de vulnerabile, precum și oferind asistență în formularea legilor necesare pentru o protecție eficace a celor care semnalează nereguli;

11.  constată, în această privință, că UE trebuie să conducă prin puterea exemplului; insistă ca UE și statele sale membre să se implice în mod activ în inițiativele internaționale pentru o mai mare transparență bugetară, cum ar fi Parteneriatul pentru o guvernare deschisă, Inițiativa pentru un buget deschis și Inițiativa internațională pentru transparența ajutorului, promovând astfel de angajamente din partea țărilor partenere, ca imperative ale standardelor internaționale privind drepturile omului;

12.  invită Comisia să propună o extindere a definiției apărătorilor drepturilor omului în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, pentru a include și activiștii anticorupție, jurnaliștii de investigație și, în special, persoanele care semnalează nereguli;

13.  subliniază faptul că UE, ca donator de prim rang la nivel mondial, ar trebui să urmeze și să extindă exemplele recente de condiționare a ajutorului extern al UE de reforme bugetare, în direcția unei mai mari transparențe, de acces la date și la procese participative, și ar trebui să-și armonizeze, în acest sens, orientările cu alți donatori; consideră că UE ar trebui să stabilească o serie de repere și de criterii clare și publice, vizând o abordare bazată pe stimulente pentru guvernele beneficiare, pentru a-și deschide procesele bugetare și a integra în acțiunile lor transparența, participarea publică și componente de supraveghere, prin instruire sau asistență tehnică; solicită insistent UE să promoveze și să sprijine dezvoltarea unui mediu favorabil pentru organismele de supraveghere din țările în curs de dezvoltare (inclusiv pentru parlamente, curți de conturi, organizații ale societății civile și mass-media), pentru ca acestea să-și îndeplinească funcțiile de bază și să combată, astfel, corupția;

14.  subliniază că, pe de o parte, UE ar trebui să utilizeze cadrul „parteneriatelor avansate” cu țările terțe pentru a exercita presiuni, într-un mod eficace, asupra regimurilor afectate de corupție endemică, pentru ca acestea să adopte reforme în vederea implementării principiilor amintite mai sus; consideră că dialogul politic, presiunea și cooperarea realizate de UE în direcția impunerii reformelor ar trebui să fie vizibile și transparente și ar trebui să integreze mecanisme de monitorizare adecvate și ambițioase; consideră că UE ar trebui să condamne public adoptarea legilor care restricționează libertatea media și activitățile societății civile, acestea fiind elemente esențiale ale responsabilității, consideră că ar trebui elaborate strategii de adaptare a relațiilor cu aceste țări astfel încât reformele să fie promovate într-un mod vizibil; subliniază necesitatea integrării unor clauze clar definite și monitorizate privind drepturile omului în acordurile cu țările terțe, care să permită suspendarea oricărui acord de parteneriat în cazul unor încălcări majore ale drepturilor omului;

15.  sprijină transparența sporită a luării deciziilor privind investițiile de bani publici europeni, și anume în proiecte ale BEI și ale BERD care pot avea un impact negativ asupra drepturilor omului; solicită insistent ca BEI și BERD să-și consolideze politicile antifraudă și anticorupție, pentru a asigura transparența totală a investițiilor în afara Uniunii Europene; subliniază nevoia ca BEI și BERD să se declare dispuse să evite investițiile cu grad mare de risc, mai ales pe cele prin intermediari financiari, și să adopte o abordare bazată pe factorul de risc și o evaluare îmbunătățită a impactului asupra drepturilor omului prezentat de proiectele pe care le susțin, în plus față de executarea procedurilor de precauție, cu accent pe respectarea drepturilor omului și a integrității, pentru toate operațiunile clienților lor; consideră că trebuie acordată atenție deosebită asigurării participării publicului, precum și consultării în prealabil, gratuite și informate, a comunităților afectate la fiecare pas al planificării, punerii în aplicare, monitorizării și evaluării proiectelor finanțate; solicită insistent statelor membre ale UE și Comisiei să-și utilizeze influența ca membri exclusivi ai BEI și ca acționari majoritari ai BERD pentru a impulsiona reforme importante ale acestor instituții, în vederea mai bunei supravegheri democratice a deciziilor și a responsabilității lor;

16.  consideră că instituțiile financiare internaționale, precum FMI și Grupul Băncii Mondiale, ar trebui să efectueze o evaluare a riscurilor de corupție în cadrul măsurilor propuse țărilor debitoare prin intermediul PAS, precum și o evaluare a impactului acestora asupra drepturilor omului; consideră că PAS ar trebi să includă reforme pentru îmbunătățirea guvernanței și a transparenței; insistă asupra faptului că implementarea programelor ar trebui urmată de sisteme de supraveghere adecvate, cu resurse suficiente și independente, realizând audituri și inspecții frecvente; consideră, de asemenea, că o atenție deosebită ar trebui acordată acaparării terenurilor, evacuărilor forțate, achizițiilor din domeniul apărării, bugetelor de apărare separate și finanțării activităților militare și paramilitare în țările debitoare; solicită insistent statelor membre UE să-și folosească influența ca membri ai FMI și ai Băncii Mondiale pentru a face presiuni în direcția unei transparențe crescute și a unor mecanisme participatorii mai numeroase în cadrul negocierilor PAS și a altor programe de finanțare, precum și să încurajeze un control democratic mai strict al deciziilor și responsabilității;

17.  invită instituțiile financiare bilaterale și multilaterale, inclusiv Grupul Băncii Mondiale, FMI, băncile regionale de dezvoltare, agențiile de credit pentru export și băncile din sectorul privat, să solicite companiilor extractive și guvernelor să se conformeze cerințelor inițiativei „Publică ce plătești” și/sau standardelor ITIE referitoare la transparența plăților, ca o condiție indispensabilă pentru sprijinirea oricărui proiect;

18.  salută Planul de acțiune anticorupție al G20 de la Seoul și consideră că impulsul creat poate fi întreținut astfel încât să se asigure un efort coordonat internațional vizând combaterea corupției în zone-cheie;

Corupția și politicile pentru dezvoltare

19.  subliniază că cele mai sărace persoane din țările în curs de dezvoltare, care depins în cea mai mare măsură de serviciile publice, sunt afectate în mod disproporționat de corupția măruntă, inclusiv de așa-numita „corupție tăcută”, atunci când funcționarii publici nu efectuează serviciile sau contribuțiile pentru care sunt plătiți de guvern (profesori absenți din școlile publice sau doctori absenți din clinicile primare);

20.  subliniază faptul că corupția împiedică investițiile străine directe (ISD) și descurajează cooperarea economică a părților terțe cu țările în curs de dezvoltare;

21.  consideră că lupta împotriva corupției, inclusiv a paradisurilor fiscale, a evaziunii fiscale și a scurgerilor ilicite de capital, este parte integrantă a unor eforturi mai ample de promovare a bunei guvernanțe, fiind definită, în Agenda 2011 pentru Schimbare (COM(2011)0637), drept una dintre prioritățile principale pentru consolidarea eficacității politicii de dezvoltare a UE. insistă asupra necesității de a începe punerea în aplicare imediată și pe deplin a Convenției ONU împotriva corupției;

22.  subliniază că toate eforturile de a combate corupția ar trebui să fie complementate de susținerea față de programele care vizează prevenirea corupției prin educație și campanii de sensibilizare;

23.  amintește angajamentele asumate prin Parteneriatul de la Busan pentru o dezvoltare eficace și solicită UE și statelor sale membre să le pună în aplicare pentru a intensifica eforturile comune de combatere a corupției și a fluxurilor financiare ilicite;

24.  consideră că, pentru a combate și a eradica corupția, este esențială asigurarea coerenței politicilor de dezvoltare; insistă, de asemenea, asupra faptului că este necesară, în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și a Fondului european pentru dezvoltare (FED), creșterea asistenței UE în domeniile administrației fiscale și acțiunilor împotriva fraudei fiscale;

Îmbunătățirea jurisdicției statelor membre

25.  solicită statelor membre ale UE să-și modifice dreptul penal, dacă este necesar, pentru a-și stabili jurisdicția asupra persoanelor de orice naționalitate aflate pe teritoriul lor care au comis acte de corupție sau de deturnare a fondurilor publice, indiferent de locul unde a avut loc infracțiunea, în cazul în care veniturile obținute din aceste activități infracționale se găsesc în statul membru în cauză sau au fost spălate acolo, sau dacă persoana are o „legătură strânsă” cu statul membru, și anume prin cetățenie, reședință sau uzufructul unei societăți cu sediul sau cu filiale în statul membru respectiv;

26.  subliniază, cu toate acestea, că statele membre ale UE ar trebui să fie precaute cu privire la furnizarea către țările terțe a unor informații privind persoanele acuzate de corupție, deturnare de fonduri sau evaziune fiscală, pentru a nu implica pe nedrept apărătorii drepturilor omului, cum s-a întâmplat în cazul lui Ales Bialiatski;

27.  consideră că legile privind defăimarea și calomnia pot împiedica informarea cu privire la actele de corupție din țările terțe; solicită, de aceea, insistent statelor membre să dea un exemplu și să scoată, în sistemul lor juridic, legile privind defăimarea și calomnia din sfera penală, cel puțin pentru cazurile în care există acuzații legate de crima organizată, corupție și spălare de bani în statele membre și în exterior;

28.  solicită insistent statelor membre, conform recomandărilor UNCAC, să adopte măsuri legislative sau de altă natură pentru a clasifica drept infracțiune penală îmbogățirea ilicită deliberată - o creștere semnificativă a activelor unui funcționar public pe care acesta nu o poate explica în mod rezonabil în raport cu veniturile sale legitime;

Consolidarea capacităților instituțiilor anticorupție

29.  salută Declarația de la Jakarta privind principiile pentru agențiile anticorupție, din noiembrie 2012; încurajează UE și statele membre să meargă mai departe și creeze un dinamism la nivel internațional în privința necesității de a rezolva problema lipsei de eficiență în combaterea corupției a instituțiilor anticorupție înființate în multe țări în curs de dezvoltare, în special datorită aranjamentelor lor instituționale, lipsei de independență funcțională față de puterea executivă, lipsei de sprijin politic, a provenienței fondurilor lor, a normelor lor de selecție și de numire a ofițerilor, precum și a puterii lor de executare;

30.  invită UE și statele membre să inițieze elaborarea unor standarde internaționale de independență și eficacitate pentru autoritățile anticorupție, concepute la nivel interguvernamental, în scopul adoptării finale de către Adunarea Generală a ONU, și care să fie echivalente cu Principiile de la Paris pentru instituțiile naționale pentru drepturile omului și să aibă o sferă de aplicare la fel de solidă; subliniază că aceste principii ar trebui utilizate ca repere ale responsabilității printr-o evaluare a performanței verificată la nivel de omologi;

31.  invită Comisia să consolideze cooperarea stabilită cu alte state donatoare și cu Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit pentru a dezvolta capacitățile Instituțiilor Supreme de Audit din statele beneficiare de ajutor, în vederea punerii în aplicare a standardelor internaționale pentru Instituțiile Supreme de Audit în țările în curs de dezvoltare;

32.  invită insistent UE și statele sale membre să încurajeze și să-și arate sprijinul pentru crearea unei Comisii internaționale împotriva corupției, instituite printr-un tratat internațional sau printr-un protocol la CIC a ONU, prin care ar lua ființă un organism internațional de anchetatori penali, cu puteri echivalente cu cele ale autorităților naționale de aplicare a legii și cu organele naționale de urmărire penală, în anchetarea și urmărirea în justiție a infracțiunilor de corupție pe teritoriul național al statelor semnatare, care să fie capabil, de asemenea, să pună sub acuzare persoane în instanțele penale naționale;

33.  invită statele membre UE să sprijine crearea funcției de Raportor Special al ONU pentru infracțiunile financiare, corupție și drepturile omului, cu un mandat cuprinzător, inclusiv un plan orientat pe obiective și pe baza unei evaluări periodice a măsurilor anticorupție luate de către state; invită acele state membre ale UE care au semnat, dar încă nu au ratificat Convenția în materie de drept penal a Consiliului Europei privind corupția, deschisă pentru semnături la 27 ianuarie 1999, să ratifice această convenție cât mai curând;

Responsabilitatea socială a întreprinderilor

34.  reamintește existența unui ghid bazat pe Convenția OCDE privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, care permite întreprinderilor să adopte măsuri eficace de control intern, de deontologie și de conformitate în vederea prevenirii și detectării corupției transnaționale;

35.  invită insistent toate întreprinderile din UE să își îndeplinească obligația de a respecta drepturile omului, în conformitate cu principiile directoare ale ONU; salută disponibilitatea Comisiei de a elabora îndrumări în domeniul drepturilor omului pentru întreprinderile mici și mijlocii; invită statele membre să își dezvolte propriile planuri naționale pentru aplicarea principiilor directoare ale ONU și să insiste cu privire la necesitatea ca și statele partenere să adere la standardele de responsabilitate socială a întreprinderilor recunoscute la nivel internațional, precum la orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și la Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială;

36.  solicită dezvoltarea unor standarde mai eficiente privind transparența și responsabilitatea pentru companiile tehnologice ale UE, cu privire la exportul de tehnologii care pot fi utilizate pentru a viola drepturile omului, în ajutorul corupției sau pentru a acționa împotriva interesele de securitate ale UE;

37.  constată că cele mai multe inițiative pentru îmbunătățirea practicilor întreprinderilor în țările terțe, în special în zonele de conflict, cum ar fi „Global Compact” și Orientările pentru afaceri și drepturile omului ale ONU, nu stabilesc un teren comun și nu aplică în mod corespunzător orientările, bazându-se pe inițiativa voluntară a companiilor de a le respecta; solicită UE să preia conducerea eforturilor intonaționale de stabilire a acestor standarde normative, cel puțin în cadrul jurisdicției UE, axându-se pe responsabilitatea conducerii societăților transnaționale și pe mecanismele de compensare pentru victime;

38.  îndeamnă Comisia să propună o legislație care să solicite societăților din UE să se asigure că achizițiile lor nu îi sprijină pe cei care generează corupție și conflicte sau pe cei care încalcă grav drepturile omului, și anume prin realizarea de controale și audituri cu privire la lanțurile de aprovizionare cu materii prime și prin publicarea rezultatelor acestora; consideră că o procedură obligatorie de precauție pentru companiile din UE, în conformitate cu îndrumările publicate de OCDE, ar impulsiona întreprinderile europene și ar spori coerența politicilor UE privind drepturile omului și dezvoltarea, îndeosebi în zonele în care există numeroase conflicte;

39.  subliniază încă o dată nevoia ca UE și statele membre să ia măsurile corespunzătoare, inclusiv de drept penal, pentru a monitoriza și, eventual, a sancționa întreprinderile care își au sediul pe teritoriul lor implicate în corupția din țările terțe; invită Comisia să elaboreze o listă publică UE a societăților care au fost condamnate pentru practici de corupție sau ale căror cadre de conducere au fost inculpați pentru acte de corupție în statele membre sau în țări terțe; consideră că această listare ar trebui să împiedice participarea societăților, în caz de condamnare, la procedurile de achiziții publice sau la beneficierea de fonduri UE din statele membre UE sau din țările terțe, până la o decizie finală în instanță privind exonerarea; subliniază că punerea pe „lista neagră” ar putea fi un mijloc eficient de a convinge societățile să nu se mai implice în activități corupte și le-ar oferi un bun stimulent pentru a-și îmbunătăți și consolida procedurile interne legate de integritate;

40.  salută acordurile încheiate între Parlamentul European și Consiliu, care impun societăților din sectorul extractiv și din sectorul de exploatare a pădurii primare să-și comunice plățile către guverne în fiecare țară și pentru fiecare proiect; solicită insistent guvernelor tuturor țărilor partenere să solicite comunicarea echivalentă a plăților companiilor transnaționale înregistrate sau cotate pe piețele financiare din jurisdicția lor; solicită insistent UE să promoveze acest standard de informare în contextul relațiilor sale cu țările partenere; consideră că, la următoare revizuire a legislației din domeniu, Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea extinderii sferei raportării la nivelul fiecărei țări, astfel încât să includă societățile transnaționale din toate sectoarele de activitate și să ofere mai multe informații, de exemplu privind vânzările, activele, angajații, profiturile și impozitele;

Operațiunile de menținere a păcii și a stabilității

41.  subliniază că adesea corupția alimentează infracțiunile și contribuie la conflicte și la fragilitate și este de părere că ar trebui să se acorde o mai mare importanță combaterii corupției în cadrul acțiunilor UE de prevenire a conflictelor și de remediere a situațiilor de fragilitate;

42.  subliniază rolul crucial al unor standarde înalte de securitate pentru forțele de menținere a păcii în cadrul ONU și al UA, mai exact în contextul Instrumentului financiar pentru pace în Africa; susține apelurile la reformă ale sistemului ONU privind măsurile de integritate, și anume necesitatea de a consolida toate investigațiile asupra abaterilor funcționarilor - inclusiv cercetările pe teren - într-o singură entitate de supraveghere internă; invită, prin urmare, ONU să ia măsuri pentru a se asigura că cei care sunt victime ale forțelor de menținere a păcii au dreptul la căi de atac, și să îmbunătățească mecanismele de raportare și politica de protecție ale celor care semnalează nereguli;

43.  subliniază necesitatea de a dezvolta și actualiza Standardele generale de conduită și Codul de conduită pentru misiunile PSAC ale UE, pentru a reflecta în mod adecvat eforturile de combatere a corupției, atât în misiuni, cât și în zonele de misiune; invită UE și statele sale membre să ia măsuri pentru a se asigura că persoanele care sunt victime ale personalului european afectat în misiunile de pace și în cele legate de statul de drept au un drept efectiv la o cale de atac; solicită insistent Consiliului să instituie mecanisme de raportare sigure și adecvate, precum și o politică eficace de protecție a persoanelor care semnalează nereguli; subliniază că aceste mecanisme trebuie să țină seama de aspectele de gen;

44.  salută inițiative precum Documentul de la Montreux și Codul internațional de conduită pentru furnizorii de servicii de securitate private(CICo); salută recentul sprijin al Uniunii Europene pentru Documentul de la Montreux, precum și numărul mare de adoptări din partea statelor membre UE; subliniază, cu toate acestea, că este necesară o mai bună transpunere în practică a principiilor stabilite; invită toate statele membre ale UE să dezvolte în continuare legislația și reglementările naționale, în conformitate cu standardele stabilite în Documentul Montreux, și recomandă ca statele membre și UE să fie părți doar la contracte cu acele SMSP care susțin principiile inițiativelor; invită UE și statele sale membre să sprijine crearea mecanismului de supraveghere al CICo, care ar trebui să fie un organism de control, capabil să soluționeze plângeri și să pronunțe sancțiuni disuasive (inclusiv modificări ale contractelor care necesită constrângeri suplimentare, emiterea unor avertismente oficiale, sancțiuni financiare și eliminarea temporară sau permanentă a SMSP respective din sistemul CICo), pentru a asigura respectarea angajamentelor asumate de SMSP în cadrul CICo și pentru a le responsabiliza cu privire la acestea;

45.  solicită ca UE și statele membre să susțină crearea unui cadru internațional de reglementare a activităților SMSP, creând un mediu concurențial echitabil, astfel încât statele gazdă să aibă autoritatea de a reglementa SMSP, iar statele contractante să-și poată folosi puterea pentru protecția drepturilor omului și prevenirea corupției; subliniază că un astfel de cadru trebuie să includă sancțiuni disuasive pentru încălcări, precum și tragerea la răspundere a autorilor și accesul efectiv la căi de atac pentru victime, pe lângă un sistem de autorizare și monitorizare care să impună tuturor SMSP să se supună unor audituri independente și să participe la formări obligatorii pentru întregul personal în domeniul drepturilor omului;

Cooperarea și asistența internațională

46.  recomandă statelor membre să consolideze implementarea capitolelor IV (Cooperarea internațională) și V (Recuperarea creanțelor) din CIC a ONU, cu precădere pentru a crește eficiența asistenței judiciare reciproce, solicitate de țările terțe, în special prin interpretarea legislației interne într-un mod care să faciliteze asistența solicitată și prin deconectarea confiscării de condamnare în statul solicitant, pentru a oferi asistență judiciară reciprocă, și pentru a oferi sistemului lor legal resursele umane și financiare necesare astfel încât cazurile să poată fi instrumentate corespunzător și rapid; solicită insistent UE să acorde prioritate acestei probleme de mare importanță în țările terțe aflate într-un proces de democratizare, ocupându-se de obstacolele juridice și de lipsa disponibilității pentru cooperare a centrelor financiare din UE, care mențin adesea un regim de asistență judiciară reciprocă nereactiv și ineficient;

47.  este de părere că clauzele standard privind drepturile omului introduse în toate acordurile cu țările terțe ar trebui să includă și un angajament față de protejarea și promovarea bunei guvernări;

48.  încurajează Comisia să propună în cadrul următoarei revizuiri a Acordului de la Cotonou respectarea bunei guvernări ca element esențial al acordului și să extindă domeniul definiției corupției astfel încât să permită sancționarea încălcărilor clauzelor bunei guvernări în toate circumstanțele grave, nu numai cu privire la politicile economice și sectoriale sau la programele în care Uniunea Europeană este un partener important în vederea susținerii financiare;

49.  salută decizia Grupurilor operative UE-Egipt și UE-Tunisia de a finaliza o foaie de parcurs pentru restituirea activelor obținute ilicit care sunt încă înghețate în mai multe țări terțe; solicită insistent UE și statelor sale membre să adere pe deplin la normele internaționale în vigoare care reglementează recuperarea creanțelor, cum ar fi Capitolul V din UNCAC, planul de acțiune de recuperare a creanțelor dezvoltat de Parteneriatul G8 de la Deauville cu țările arabe în tranziție sau noul cadru legislativ creat de Consiliu la 26 noiembrie 2012; consideră că prevederile privind recuperarea creanțelor vor susține eforturile țărilor de a redresa efectele cele mai nefaste ale corupției și solicită insistent UE și statelor sale membre să depună eforturi substanțiale care să vizeze facilitarea returnării activelor deturnate de către fostele regimuri cetățenilor din țările implicate în Primăvara arabă; subliniază importanța unei abordări bazate pe drepturile omului a tratării recuperării creanțelor și a datoriilor suverane de către statele care s-au eliberat de dictaturi corupte, mai ales statele Primăverii arabe; susține inițiativele de audit ale datoriilor suverane interne și externe pentru a depista corupția și impactul acesteia asupra drepturilor omului; invită statele membre să susțină inițiativele de audit al datoriilor;

50.  solicită Uniunii și statelor membre să ofere ajutor juridic și tehnic țărilor în curs de dezvoltare care doresc să recupereze bunurile achiziționate în mod necuvenit (sau acumulate ilegal de către dictatori) și deținute pe teritoriul Uniunii Europene;

51.  subliniază că corupția din cadrul comerțului cu arme reprezintă un procent mare din corupția prezentă la nivelul tranzacțiilor globale; salută Tratatul internațional privind armele (TIA), adoptat de AG a ONU la 2 aprilie 2013, care stabilește standarde și criterii comune obligatorii pentru a evalua transferurile internaționale de arme; salută angajamentul statelor membre de a semna Tratatul privind comerțul cu arme cât mai curând posibil și le invită să-și asume un rol de lider în cadrul eforturilor ONU în favoarea ratificării și punerii în aplicare rapide a Tratatului internațional privind armele de către toate statele membre ONU; încurajează UE să dea dovadă de o mai mare vigilență în ceea ce privește exporturile producătorilor europeni de arme și să combată opacitate în sectorul comerțului cu arme, în special în privința utilizării intermediarilor și a compensațiilor economice/industriale, în conformitate cu Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, statelor candidate și țărilor asociate, Consiliului Europei, Uniunii Africane, Fondului Monetar Internațional, Băncii Mondiale, Băncii Europene de Investiții, Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Organizației Națiunilor Unite.

(1) Consiliul Uniunii Europene, 2008 (2) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470. (4) A se vedea Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/48/134. (5) OCDE (2011), Orientările OCDE pentru societățile multinaționale, Publicațiile OCDE. (6) Organizația Internațională a Muncii, 2006 ISBN 92-2-119010-2 și 978-92-2-119010-3. (7) New York, Sediul ONU, 26 iulie 2000. (8) Adunarea Generală a ONU, A/CONF.217/2013/L.3. (9) Inițiativa CleanGovBiz, OCDE 2013. (10) Inițiativa CleanGovBiz, OCDE 2013. (11) „Fluxurile financiare ilicite din deceniul care s-a încheiat cu anul 2009 provenite din țările în curs de dezvoltare”, publicat de Global Financial Integrity. (12) Raportul anual 2011 al OLAF.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la planificarea orientată spre viitor a politicilor și tendințele pe termen lung: implicații bugetare pentru consolidarea capacităților (2012/2290(INI))

P7_TA(2013)0395 A7-0265/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru anul financiar 2013(1) și, în special, acțiunea pregătitoare „Sistemul interinstituțional de identificare a tendințelor pe termen lung” din bugetul pe 2013,

–  având în vedere Regulamentul financiar (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special articolul 54 alineatul (2) literele (a) și (b) și articolul 54 litera (e), aplicabil bugetului general al Uniunii și normele de aplicare a acestuia,

–  având în vedere raportul ESPAS (Sistemul european de evaluare a strategiilor și a politicilor) intitulat „Tendințe mondiale în perspectiva anului 2030 - Cetățenii într-o lume interconectată și policentrică”, elaborat de Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (ISSUE)(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0265/2013),

A.  întrucât în prezent traversăm o perioadă de tranziție rapidă - vizibilă în ce privește dinamicile puterii, schimbarea demografică, schimbările climatice, urbanizarea și tehnologia - care necesită ca factorii de decizie din toate jurisdicțiile să depună eforturi sporite pentru a analiza și monitoriza tendințele majore la nivel mondial;

B.  întrucât, la inițiativa Parlamentului, bugetul UE pe 2010 a prevăzut că Comisia va întreprinde un proiect-pilot pe o perioadă de doi ani cu scopul de a analiza posibilitatea stabilirii unui „sistem interinstituțional de identificare a tendințelor pe termen lung privind chestiunile politice majore cu care se confruntă UE”;

C.  întrucât bugetul UE pentru 2012 a autorizat avansarea proiectului către etapa următoare ca acțiune pregătitoare pentru perioada de trei ani 2012-2014, cu scopul de a institui, până la sfârșitul anului 2014, un „Sistem european de evaluare a strategiilor și a politicilor” (ESPAS) pe deplin funcțional, cu implicarea tuturor instituțiilor relevante ale UE, prin dezvoltarea unei „mai strânse colaborări între departamentele de cercetare ale diferitelor instituții și organe ale UE, ce au ca obiect de activitate analizarea tendințelor de politici pe termen mediu și lung”(3);

D.  întrucât instituirea unui sistem interinstituțional durabil la nivel administrativ menit să identifice și să cartografieze tendințele majore care ar putea modela viitorul context al politicilor ar ajuta și susține instituțiile UE în pregătirea și răspunsul la provocări și definirea opțiunilor strategice coerente pentru anii ce vin;

E.  întrucât un astfel de sistem bine stabilit și recunoscut ar putea oferi o bază de reflecție în contextul pregătirii bugetului UE și stabilirii priorităților politice pe o bază anuală și multianuală, precum și al conectării mai directe a resurselor financiare de obiectivele politice;

F.  întrucât capacitarea femeilor nu se poate realiza fără o recunoaștere și o punere eficientă în aplicare a drepturilor acestora; întrucât ESPAS ar putea oferi, de asemenea, o analiză eficace a provocărilor în ceea ce privește promovarea egalității de gen, de la capacitarea politică la combaterea tuturor tipurilor de discriminare împotriva femeilor;

G.  întrucât primul raport ESPAS, „Tendințe mondiale în perspectiva anului 2030 - Cetățenii într-o lume interconectată și policentrică”, comandat de ISSUE, identifică câteva tendințe la nivel mondial care pot modela lumea în următoarele decenii;

H.  întrucât aceste tendințe includ, în special: capacitarea crescândă a persoanelor, alimentată, parțial, de schimbările tehnologice, un mai mare accent pe dezvoltarea sustenabilă într-un context de deficit crescând de resurse și sărăcie persistentă, și agravată de efectele schimbărilor climatice, și apariția unui sistem internațional caracterizat printr-un transfer de putere de la state, cu deficiențe de guvernare crescânde datorate faptului ca mecanismele tradiționale ale relațiilor interstatale nu reușesc să răspundă în mod adecvat cerințelor populației;

1.  consideră că un proces decizional coerent și efectiv al UE va depinde din ce în ce mai mult de identificarea la timp a tendințelor pe termen lung la nivel mondial care au un impact asupra provocărilor și opțiunilor cu care se confruntă Uniunea într-o lume din ce în ce mai complexă și interdependentă;

2.  subliniază că este important ca instituțiile UE să coopereze în mod eficient în vederea monitorizării și analizării acestor tendințe pe termen lung, precum și să colaboreze și relaționeze cu alți actori interesați în chestiuni similare în terțe țări, inclusiv cu comunitatea științifică extinsă, din Uniunea Europeană și din afara acesteia, care este interesată de aspecte similare din țări terțe; subliniază, în acest context, importanța continuării procesului de dezvoltare a unei capacități efective de furnizare de analize și consiliere interinstituționale independente de înaltă calitate în ce privește tendințele-cheie cu care se confruntă factorii decizionali în cadrul sistemului UE;

3.  subliniază că, în conformitate cu principiul subsidiarității, dezvoltarea unor strategii socioeconomice pe termen lung și punerea în aplicare a politicilor în UE este responsabilitatea mai multor organizații publice, precum instituțiile europene, ministerele din cadrul guvernelor, departamentele din cadrul autorităților regionale sau locale și agențiile specifice; evidențiază faptul că și partenerii economici și sociali, organizațiile neguvernamentale și alte părți interesate joacă un rol în dezvoltarea de strategii pe termen lung, alături de instituțiile publice din statele membre și de instituțiile europene; prin urmare, subliniază faptul că ar trebui să se aplice o guvernanță pe mai multe niveluri;

4.  subliniază că, datorită caracterului său multianual, orizontal și pe termen lung, politica de coeziune este în mod necesar o politică cu o componentă accentuată de planificare orientată spre viitor și că, având în vedere cota sa semnificativă din bugetul UE, trebuie să ocupe un loc important în cadrul tuturor planificărilor bugetare orientate spre viitor;

5.  consideră că elaborarea politicilor cu privire la politica de coeziune și la alte domenii depinde din ce în ce mai mult de identificarea la timp a tendințelor mondiale pe termen lung; ia act, în acest sens, de diverse rapoarte orientate către viitor, precum Proiectul Europa 2030 (raportul adresat Consiliului European întocmit de Grupul de Reflecție privind viitorul UE 2030) și „Tendințe mondiale în perspectiva anului 2030 - Cetățenii într-o lume interconectată și policentrică”, raport elaborat de Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (ISSUE) ca parte a proiectului privind Sistemul european de evaluare a strategiilor și a politicilor (ESPAS); recomandă o coordonare mai strânsă a acestor inițiative de raportare;

6.  solicită integrarea perspectivei egalității de gen în evaluarea tendințelor globale pe termen lung și în rapoartele viitoare, ca modalitate de combatere a încălcărilor drepturilor omului, a discriminării și sărăciei;

7.  salută îndeosebi rezultatele de până acum ale proiectului-pilot la nivel administrativ-nivel (2010-2011) și acțiunile pregătitoare (2012-2014) concepute în vederea elaborării unui Sistem european de evaluare a strategiilor și a politicilor (ESPAS), cu scopul de a contribui la identificarea tendințelor pe termen lung cu privire la chestiunile majore cu care se confruntă Uniunea, și recomandă în mod ferm continuarea acestui proces după terminarea acțiunii pregătitoare în curs; consideră că un astfel de sistem ar trebui să implice personal din toate instituțiile și organismele relevante ale UE, inclusiv din Comitetul Regiunilor; consideră că mecanismul de raportare trebuie supus unui dialog la care să participe toate grupurile de interes relevante, organizațiile comerciale și cele neguvernamentale;

8.  îndeamnă cele patru instituții și organe implicate în prezent în procesul ESPAS - Comisia, Parlamentul, Consiliul și Serviciul European de Acțiune Externă - să elaboreze și să semneze un acord de cooperare administrativă sub o formă oarecare, preferabil a fi încheiat în primăvara anului 2014, fiecare partener angajându-se să mențină și să participe la acord în mod continuu;

9.  subliniază necesitatea ca instituțiile și organele participante să consacre personalul și resursele financiare necesare pentru sistemul ESPAS în cadrul bugetelor lor respective, cu respectarea deplină a Regulamentul financiar, și în special a articolului 54 litera (e), precum și în contextul procedurii bugetare anuale, pentru ca, în anii următori, această capacitate să poată fi dezvoltată într-un mod neutru din punct de vedere bugetar; subliniază necesitatea ca instituțiile UE să investească în personal cu cunoștințe specializate specifice pentru a contribui pe deplin la analizarea și monitorizarea tendințelor mondiale, precum și cunoștințe specializate în vederea identificării opțiunilor și a face recomandări de politici pentru nevoile specifice ale fiecărei instituții a UE;

10.  insistă ca ESPAS să fie condus și supravegheat de un consiliu interinstituțional care să aibă o componență corespunzătoare, care ar stabili mandatul și prioritățile ESPAS și ar desemna orice director sau alți persoane cu responsabilități, și în care Parlamentul, dacă dorește, va fi reprezentat de deputați - înțelegându-se că, în cadrul mandatului său, activitatea detaliată a ESPAS ar trebui să se desfășoare în mod independent;

11.  salută intenția de a utiliza procesul ESPAS și de a profita de rețeaua globală a acestuia pentru a edifica o arhivă online de documente și materiale la nivel mondial provenind din surse multiple, referitoare la tendințele pe termen mediu și lung, liber accesibilă pentru factorii decizionali și cetățenii din întreaga lume;

12.  salută faptul că o mai strânsă cooperare administrative între instituțiile UE prin intermediul procesului ESPAS va duce la prezentarea, ca parte a acțiunii pregătitoare, a unui raport de prognoză ce analizează tendințele pe termen lung și implicațiile acestora pentru provocările și opțiunile cu care se confruntă Uniunea în perioada 2014-2019, raport ce urmează să fie prezentat spre atenția următorilor președinți ai instituțiilor în 2014; consideră că acest exercițiu se bucură de succes și ar trebui ca, după aceea, să fie repetat cel puțin o dată la cinci ani;

13.  consideră că un sistem permanent - vizând să ofere o analiză periodică a tendințelor pe termen mediu și lung pentru instituțiile UE, menit să încurajeze o abordare mai strategică în luarea deciziilor - ar trebui să includă prevederi vizând prezentarea unui „raport privind tendințele strategice” instituțiilor înaintea dezbaterii privind Starea Uniunii și publicarea programului de lucru anual al Comisiei pentru a urmări și evalua modelul în schimbare al tendințelor pe termen lung, și, de asemenea, pentru a furniza informații specifice autorității bugetare în perioada pregătitoare a negocierilor pentru un cadru financiar multianual (CFM) post-2020, precum și pentru orice revizuire intermediară a CFM 2014-2020;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) JO L 66, 8.3.2013. (2) 27 aprilie 2012; http://www.iss.europa.eu/uploads/media/ESPAS_report_01.pdf (3) http://europa.eu/espas/pdf/espas-preparatory-action-amendment_en.pdf

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la îmbunătățirea dreptului internațional privat: normele privind competența judiciară aplicabile în domeniul ocupării forței de muncă (2013/2023(INI))

P7_TA(2013)0396 A7-0291/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 12, 15, 16, 27, 28, 30, 31 și 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 45, 81 și 146 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în cauzele C-18/02(1), C-341/05(2) și C-438/05(3),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0291/2013),

A.  întrucât revizuirea Regulamentului Bruxelles I(4) a constituit un mare succes, deoarece a introdus îmbunătățiri considerabile în ceea ce privește normele care reglementează competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială în interiorul Uniunii Europene;

B.  întrucât domeniul de aplicare al procedurii de reformare nu include anumite aspecte legate de dreptul muncii;

C.  întrucât Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001(5) prevede utilizarea tehnicii de reformare pentru actele modificate frecvent;

D.  întrucât este important să se asigure coerența dintre normele care reglementează competența judiciară în caz de litigiu și normele care reglementează legea de aplicat în cazul unui litigiu;

E.  întrucât, la nivel european, în materie de drept internațional privat, există și o preocupare majoră legată de prevenirea căutării instanței celei mai favorabile – în special atunci când aceasta s-ar putea produce în detrimentul părții mai vulnerabile, cum sunt, în special, angajații – și de asigurarea celui mai ridicat nivel de predictabilitate în materie de competență judiciară;

F.  întrucât, ca principiu general, competența judiciară ar trebui să-i aparțină instanței celei mai strâns legate de cauză;

G.  întrucât, în instanțele europene, un anumit număr de cauze de mare relevanță, având ca obiect competența judiciară și legea aplicabilă în raport cu contractele individuale de muncă și acțiunile sindicale au suscitat temeri în sensul că dispozițiile naționale de drept al muncii ar putea fi subminate de normele europene care pot conduce, în anumite cazuri, la aplicarea legislației unui stat membru de către instanța unui alt stat membru(6);

H.  întrucât, dată fiind relevanța majoră a dreptului muncii pentru identitatea constituțională și politică a statelor membre, este important ca dreptul european să respecte tradițiile naționale din domeniu;

I.  întrucât este în interesul unei gestionări corespunzătoare a justiției să se alinieze pe cât posibil aceste dispoziții privind competența judiciară la dispozițiile privind legislația aplicabilă;

J.  întrucât este oportun să se evalueze dacă este necesar să se modifice dispozițiile privind competența judiciară în domeniul dreptului muncii;

K.  întrucât, în special cu privire la acțiunile sindicale, competența judiciară ar trebui să aparțină instanțelor statului membru în care este sau a fost intentată acțiunea sindicală;

L.  întrucât, în legătură cu contractele individuale de muncă, ar trebui să se garanteze că, în măsura dorită, competența judiciară este exercitată de către instanțele statului membru care este cel mai strâns legat cu raportul de muncă,

1.  felicită instituțiile pentru revizuirea cu succes a Regulamentului Bruxelles I;

2.  consideră că aspectele legate de dreptul muncii ar trebui abordate de Comisie în vederea unui posibile viitoare revizuiri;

3.  ia act de faptul că unul dintre principiile de bază ale dreptului internațional privat este protejarea părții celei mai vulnerabile și că obiectivul protejării angajaților este menționat în normele actuale privind competența judiciară;

4.  ia act de faptul că, atunci când au calitatea de pârâți în cauze intentate de angajatorii lor exclusiv din motive legate de competența judiciară stabilită în Regulamentul Bruxelles I, angajații sunt, în general, bine protejați prin norme în materie de competență judiciară;

5.  îndeamnă Comisia să evalueze dacă cadrul juridic stabilit de Regulamentul Bruxelles I ia suficient în considerare specificitățile acțiunilor din sectorul muncii;

6.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită următoarelor aspecte:

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Economic și Social European.

(1) Hotărârea Curții (Camera a șasea ) din 5 februarie 2004, pronunțată în cauza C-18/02, Danmarks Rederiforening, acționând în numele DFDS Torline A/S v LO Landsorganisationen i Sverige, acționând în numele SEKO Sjöfolk Facket för Service och Kommunikation, Cul. 2004, p. I-01417. (2) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 decembrie 2007, pronunțată în cauza C-341/05, Laval un Partneri Ltd v Svenska Byggnadsarbetareförbundet, Svenska Byggnadsarbetareförbundets avdelning 1, Byggettan și Svenska Elektrikerförbundet, Cul. 2007 p. I-11767. (3) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 11 decembrie 2007, pronunțată în cauza C-438/05, International Transport Workers’ Federation și Finnish Seamen’s Union v Viking Line ABP și OÜ Viking Line Eesti, Cul. 2007 p. I-10779. (4) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1). (5) Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (JO C 77, 28.3.2002, p. 1). (6) A se vedea, în special, circumstanțele legate de cauza C-438/05, International Transport Workers’ Federation și Finnish Seamen’s Union v Viking Line ABP și OÜ Viking Line Eesti, Cul. 2007 p. I-10779.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind responsabilitățile statelor de pavilion referitoare la asigurarea aplicării Directivei 2009/13/CE a Consiliului de punere în aplicare a acordului încheiat între Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) cu privire la Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim și de modificare a Directivei 1999/63/CE (COM(2012)0134 – C7-0083/2012 – 2012/0065(COD))

P7_TA(2013)0397 A7-0037/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0134),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0083/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 12 iunie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru transport (A7-0037/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 octombrie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2013/54/UE.)

(1) JO C 299, 4.10.2012, p. 153. (2) Prezenta poziţie înlocuieşte amendamentele adoptate la 13 martie 2013 (Texte adoptate, P7_TA(2013)0080).

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 8 octombrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente (COM(2012)0788 – C7-0420/2012 – 2012/0366(COD))(1)

P7_TA(2013)0398 A7-0276/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  Avertismentul de sănătate face parte dintr-o strategie organizată, eficace și pe termen lung de descurajare a fumatului, având un domeniu de aplicare și obiective bine definite. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)   Dimensiunea pieței interne a tutunului și a produselor aferente, tendința crescătoare a fabricanților de produse din tutun de a concentra producția pentru întreaga Uniune într-un număr mic de fabrici din statele membre și comerțul transfrontalier semnificativ cu tutun și produse aferente care rezultă din această concentrare, determină necesitatea unei legiferări la nivelul Uniunii, mai degrabă decât la nivel național, pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne. (6)   Dimensiunea pieței interne a tutunului și a produselor aferente, tendința crescătoare a fabricanților de produse din tutun de a concentra producția pentru întreaga Uniune într-un număr mic de fabrici din statele membre și comerțul transfrontalier semnificativ cu tutun și produse aferente care rezultă din această concentrare, determină necesitatea unei legiferări mai puternice la nivelul Uniunii, pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 7 (7)   Legiferarea la nivelul Uniunii este necesară și pentru a pune în aplicare Convenția cadru pentru controlul tutunului a OMS (denumită în continuare „CCCT”) din mai 2003, la care Uniunea Europeană și statele membre sunt părți. Relevante sunt în special articolul 9 (reglementări privind conținuturile produselor din tutun), articolul 10 (reglementări privind comunicarea informațiilor referitoare la produsele din tutun), articolul 11 (ambalarea și etichetarea produselor din tutun), articolul 13 (publicitatea) și articolul 15 (comerțul ilicit cu produse din tutun). Un set de orientări pentru punerea în aplicare a dispozițiilor CCCT a fost adoptat prin consens în cadrul mai multor conferințe ale părților la CCCT cu sprijinul Uniunii și al statelor membre. (7)   Legiferarea la nivelul Uniunii este necesară și pentru a pune în aplicare importanta Convenție-cadru pentru controlul tutunului a OMS (denumită în continuare „CCCT”) din mai 2003). Toate statele membre și Uniunea Europeană au semnat și au ratificat CCCT și, prin urmare, sunt obligate în temeiul dreptului internațional să respecte dispozițiile convenției. O relevanță deosebită au articolul 9 (reglementări privind conținuturile produselor din tutun), articolul 10 (reglementări privind comunicarea informațiilor referitoare la produsele din tutun), articolul 11 (ambalarea și etichetarea produselor din tutun), articolul 13 (publicitatea) și articolul 15 (comerțul ilicit cu produse din tutun). Un set de orientări pentru punerea în aplicare a dispozițiilor CCCT a fost adoptat prin consens în cadrul mai multor conferințe ale părților la CCCT cu sprijinul Uniunii și al statelor membre. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 8 (8)   În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”) baza ar trebui să o constituie un nivel înalt de protecție a sănătății, avându-se în vedere, în special, orice noi evoluții științifice. Produsele din tutun nu sunt produse obișnuite și, având în vedere efectele deosebit de dăunătoare ale tutunului, protejarea sănătății ar trebui să aibă o importanță mare, în special pentru a reduce prevalența fumatului în rândul tinerilor. (8)   În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”) baza ar trebui să o constituie un nivel înalt de protecție a sănătății, avându-se în vedere, în special, noile evoluții științifice. Produsele din tutun nu sunt produse obișnuite și, având în vedere efectele deosebit de dăunătoare ale tutunului, protejarea sănătății ar trebui să aibă o importanță mare, în special pentru a reduce prevalența fumatului în rândul tinerilor. În acest sens, statele membre ar trebui să desfășoare campanii de prevenire a fumatului, în special în școli și prin intermediul mass-mediei. În conformitate cu principiul răspunderii producătorului, fabricanții de produse din tutun ar trebui să fie responsabili pentru toate costurile de sănătate generate de efectele consumului de tutun. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 9 a (nou) (9a)  Având în vedere că este puțin probabil ca în numeroase state membre procente mari de fumători să se lase definitiv de fumat, legislația ar trebui să țină cont de dreptul lor de a cunoaște în mod obiectiv impactul pe care eventualul consum de tutun îl are asupra sănătății lor – informații pe care le primesc, de asemenea, prin intermediul ambalajului produsului pe care este posibil să îl consume. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 10 (10)   Pentru măsurarea cantităților de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon ale țigaretelor ar trebui să se utilizeze ca referință standardele ISO 4387, 10315 și 8454, care sunt recunoscute la nivel internațional. Pentru alte emisii, nu există standarde convenite la nivel internațional și nici teste pentru cuantificarea cantităților, dar în prezent se depun eforturi pentru realizarea lor. (10)   Pentru măsurarea cantităților de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon ale țigaretelor ar trebui să se utilizeze ca referință standardele ISO 4387, 10315 și 8454, care sunt recunoscute la nivel internațional. Pentru alte emisii, nu există standarde convenite la nivel internațional și nici teste pentru cuantificarea cantităților, dar statele membre și Comisia ar trebui să încurajeze activ eforturile depuse în prezent la nivel internațional pentru dezvoltarea lor. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 10 a (nou) (10a)  Este dovedit faptul că poloniul 210 este un element cancerigen important în tutun. Prezența sa în țigarete ar putea fi eliminată aproape complet printr-o combinație de măsuri simple. Prin urmare, este adecvată stabilirea unei cantități maxime pentru poloniu 210 care ar avea drept rezultat o reducere cu 95 % a conținutului mediu actual de poloniu 210 din țigarete. Ar trebui elaborat un standard ISO pentru a măsura poloniul 210 prezent în tutun. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 11 (11)   În ceea ce privește stabilirea cantităților maxime, ar putea fi necesar și adecvat ca la o dată ulterioară să se adapteze cantitățile stabilite sau să se stabilească praguri maxime pentru emisii, luând în considerare toxicitatea lor sau potențialul lor de dependență. (11)   În ceea ce privește stabilirea cantităților maxime, ar putea fi necesar și adecvat ca la o dată ulterioară să se adapteze cantitățile stabilite sau să se reducă pragurile maxime pentru emisii, luând în considerare toxicitatea lor sau potențialul lor de a provoca dependență. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 13 (13)   Utilizarea actuală a unor formate de raportare diferite face dificilă pentru fabricanți și importatori îndeplinirea obligațiilor lor de raportare și este împovărătoare pentru statele membre și Comisie atunci când compară, analizează și extrag concluzii din informațiile primite. În acest sens, ar trebui să existe un format comun obligatorii pentru raportarea cu privire la ingrediente și emisii. Informațiile referitoare la produse ar trebui să fie cât mai transparente pentru publicul larg, asigurându-se în același timp respectarea corespunzătoare a drepturilor de proprietate comercială și intelectuală ale fabricanților de produse din tutun. (13)   Utilizarea actuală a unor formate de raportare diferite face dificilă pentru fabricanți și importatori îndeplinirea obligațiilor lor de raportare și este împovărătoare pentru statele membre și Comisie atunci când compară, analizează și extrag concluzii din informațiile primite. În acest sens, ar trebui să existe un format comun obligatoriu pentru raportarea cu privire la ingrediente și emisii. Informațiile referitoare la produse ar trebui să fie cât mai transparente pentru publicul larg, asigurându-se în același timp respectarea corespunzătoare a drepturilor de proprietate comercială și intelectuală ale fabricanților de produse din tutun, în special drepturile întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 14 (14)  Lipsa unei abordări armonizate privind reglementarea ingredientelor afectează funcționarea pieței interne și are impact asupra liberei circulații a bunurilor în UE. Unele state membre au adoptat acte legislative sau au încheiat acorduri cu caracter juridic obligatoriu cu industria, permițând sau interzicând anumite ingrediente. Ca urmare, unele ingrediente sunt reglementate în unele state membre, dar nu și în altele. Statele membre au, de asemenea, abordări diferite în ceea ce privește aditivii din filtrul țigaretelor, precum și aditivii care colorează fumul de tutun. Fără armonizare, obstacolele din calea bunei funcționări a pieței interne sunt de așteptat să crească în următorii ani, ținând seama de punerea în aplicare a CCCT și a orientărilor sale și având în vedere experiența dobândită în alte jurisdicții din afara Uniunii. Orientările de la articolele 9 și 10 ale CCCT recomandă în special eliminarea ingredientelor care sporesc acceptabilitatea, creează impresia că produsele din tutun conferă beneficii pentru sănătate, sunt asociate cu energie și vitalitate sau au proprietăți colorante. (14)  Lipsa unei abordări armonizate privind reglementarea ingredientelor afectează funcționarea pieței interne și are impact asupra liberei circulații a bunurilor în UE. Unele state membre au adoptat acte legislative sau au încheiat acorduri cu caracter juridic obligatoriu cu industria, permițând sau interzicând anumite ingrediente. Ca urmare, unele ingrediente sunt reglementate în unele state membre, dar nu și în altele. Statele membre au, de asemenea, abordări diferite în ceea ce privește aditivii din filtrul țigaretelor, precum și aditivii care colorează fumul de tutun. Fără armonizare, obstacolele din calea bunei funcționări a pieței interne sunt de așteptat să crească în următorii ani, ținând seama de punerea în aplicare a CCCT și a orientărilor sale și având în vedere experiența dobândită în alte jurisdicții din afara Uniunii. Orientările de la articolele 9 și 10 ale CCCT recomandă în special eliminarea ingredientelor care sporesc acceptabilitatea, creează impresia că produsele din tutun conferă beneficii pentru sănătate, sunt asociate cu energie și vitalitate sau au proprietăți colorante. Ingredientele care cresc potențialul de a provoca dependență și toxicitatea ar trebui, de asemenea, eliminate. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 14 a (nou) (14a)  Pentru protejarea sănătății umane, ar trebui efectuată o evaluare a siguranței folosirii aditivilor în produsele din tutun. Ar trebui permisă utilizarea aditivilor în produsele din tutun numai dacă se regăsesc pe o listă a aditivilor autorizați la nivelul Uniunii. Respectiva listă ar trebui să indice condițiile sau restricțiile privind utilizarea aditivilor autorizați. Produsele din tutun care conțin aditivi care nu sunt incluși în lista Uniunii sau folosiți într-un mod care nu respectă dispozițiile prezentei directive nu ar trebui introduse pe piața Uniunii. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 14 b (nou) (14b)  Este important să se aibă în vedere nu numai proprietățile aditivilor ca atare, ci și ale produselor lor de ardere. Aditivii, precum și produsele lor de ardere nu ar trebui să îndeplinească criteriile de clasificare ca fiind periculoase în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor1. _____________ 1 JO L 353, 31.12.2008, p. 1. Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 15 (15)   Probabilitatea unor reglementări divergente este și mai accentuată de preocupările referitoare la produsele din tutun, incluzând produsele din tutun nefumigene, care au o aromă caracteristică diferită de cea a tutunului, ceea ce poate favoriza creșterea incidenței fumatului sau poate afecta modelele de consum. De exemplu, în numeroase țări, vânzările de produse mentolate au crescut treptat, chiar dacă prevalența generală a fumatului a scăzut. O serie de studii au indicat că produsele din tutun mentolate pot facilita inhalarea, precum și creșterea incidenței fumatului în rândul tinerilor. Măsurile prin care se introduc diferențe nejustificate de tratament al țigaretelor cu diferite arome (de exemplu. țigarete cu aromă de mentol și de cuișoare) ar trebui evitate. (15)   Probabilitatea unor reglementări divergente este și mai accentuată de preocupările referitoare la produsele din tutun care au o aromă caracteristică diferită de cea a tutunului, ceea ce poate favoriza creșterea incidenței fumatului sau poate afecta modelele de consum. De exemplu, în numeroase țări, vânzările de produse mentolate au crescut treptat, chiar dacă prevalența generală a fumatului a scăzut. O serie de studii au indicat că produsele din tutun mentolate pot facilita inhalarea, precum și creșterea incidenței fumatului în rândul tinerilor. Măsurile prin care se introduc diferențe nejustificate de tratament al țigaretelor cu diferite arome (de exemplu. țigarete cu aromă de mentol și de cuișoare) ar trebui evitate. Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 16 (16)  Interzicerea produselor din tutun cu arome caracteristice nu înseamnă interzicerea completă a utilizării aditivilor individuali, dar obligă fabricanții să reducă aditivul sau combinația de aditivi astfel încât aditivii să nu mai determine o aromă caracteristică. Utilizarea aditivilor necesari pentru fabricarea produselor din tutun ar trebui să fie permisă în măsura în care ei nu determină o aromă caracteristică. Comisia ar trebui să asigure condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la aromele caracteristice. Statele membre și Comisia ar trebui să facă apel la comisii independente care să le asiste în luarea unor astfel de decizii. Ar trebui ca aplicarea prezentei directive să nu facă discriminări între diferitele soiuri de tutun. eliminat Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 17 (17)  Anumiți aditivi sunt utilizați pentru a crea impresia că produsele din tutun au beneficii pentru sănătate, prezintă riscuri pentru sănătate mai mici sau cresc vigilența mentală și performanțele fizice. Acești aditivi ar trebui interziși, pentru a asigura reglementări uniforme și un nivel înalt de protecție a sănătății. (17)  Anumiți aditivi sunt utilizați pentru a crea impresia că produsele din tutun au beneficii pentru sănătate, prezintă riscuri pentru sănătate mai mici sau cresc vigilența mentală și performanțele fizice. Pentru a asigura reglementări uniforme și un nivel înalt de protecție a sănătății, nu ar trebui să fie autorizați respectivii aditivi. În plus, aditivii care imprimă o aromă caracteristică nu ar trebui să fie autorizați. Acest fapt nu ar trebui să determine interzicerea totală a aditivilor individuali. Totuși fabricanții ar trebui să reducă folosirea unui aditiv sau a unei combinații de aditivi astfel încât aditivii să nu mai imprime o aromă caracteristică. Ar trebui să fie posibilă autorizarea utilizării aditivilor esențiali pentru fabricarea produselor din tutun în măsura în care respectivii aditivi nu imprimă o aromă caracteristică și nu au legătură cu atractivitatea unui astfel de produs. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 17 a (nou) (17a)  Un număr tot mai mare de persoane, majoritatea copii, suferă de astm și de diferite alergii. Nu pot fi explicate toate cauzele astmului, fapt indicat de OMS, însă trebuie preveniți factorii de risc, printre care alergenii, tutunul și substanțele chimice iritante, pentru a îmbunătăți calitatea vieții. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 18 (18)  Ținând cont de faptul că directiva vizează tinerii, produsele din tutun care altele decât țigaretele, tutunul de rulat și produsele din tutun nefumigene, care sunt consumate în principal de către consumatori mai vârstnici, ar trebui să fie exonerate de la anumite cerințe privind ingredientele atâta timp cât nu există o modificare substanțială a circumstanțelor în termeni de volum de vânzări sau de modele de consum în cazul tinerilor. (18)  Ținând cont de faptul că directiva vizează tinerii, produsele din tutun altele decât țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea, care sunt consumate în principal de către consumatori mai vârstnici, ar trebui să fie exonerate de la anumite cerințe privind ingredientele atâta timp cât nu există o modificare substanțială a circumstanțelor în termeni de volum de vânzări sau de modele de consum în cazul tinerilor. Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 18 a (nou) (18a)  În cazul în care nu au făcut-o deja, statele membre ar trebui încurajate să formuleze legislația națională privind protecția minorilor, astfel încât să fie interzise vânzarea de produse din tutun minorilor sub 18 ani și consumul unor astfel de produse de către minori. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că aceste interdicții sunt respectate. Amendamentul 19 Propunere de directivă Considerentul 18 b (nou) (18b)  Articolul 16 din CCCT insistă asupra responsabilităților părților la convenție de a aborda produsele adresate consumatorilor minori, cum ar fi produse alimentare și jucării sub formă de produse din tutun, care pot atrage minorii. În ultimii ani, o serie de produse, printre care bețigașele ShishaVapes, au fost introduse pe piață, fără să conțină nicotină, dar având forma de țigaretă și încercând să imite procesul fumatului prin substanțele sale vaporizante, al căror caracter inofensiv nu a fost încă dovedit științific, și prin lumina electrică ce imită procesul de ardere a unei țigarete. Astfel de produse sunt în mod clar fabricate pentru a fi atrăgătoare pentru consumatorii tineri și minori, fiind din ce în ce mai populare în rândul minorilor, în mai multe state membre. Există preocupări tot mai accentuate în legătură cu obiceiurile adoptate de tinerii consumatori și de minori, prin utilizarea acestor țigarete de imitație. Amendamentul 20 Propunere de directivă Considerentul 20 (20)  Astfel de diferențe pot constitui o barieră în calea comerțului și pot împiedica buna funcționare a pieței interne de produse din tutun și, prin urmare, ar trebui să fie eliminate. De asemenea, consumatorii din unele state membre pot fi mai bine informați cu privire la riscurile pentru sănătate prezentate de produsele din tutun decât cei din alte state membre. În absența unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii, este posibil ca disparitățile existente să crească în următorii ani. (20)  Astfel de diferențe pot constitui o barieră în calea comerțului și pot împiedica buna funcționare a pieței interne de produse din tutun și, prin urmare, ar trebui să fie eliminate. De asemenea, consumatorii din unele state membre pot fi mai bine informați cu privire la riscurile pentru sănătate prezentate de produsele din tutun decât cei din alte state membre. În absența unor măsuri suplimentare de armonizare la nivelul Uniunii, este posibil ca disparitățile existente să crească în următorii ani. Amendamentul 21 Propunere de directivă Considerentul 22 (22)   De asemenea, este necesar ca dispozițiile privind etichetarea să țină seama de noile date științifice. De exemplu, indicarea cantităților de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon pe pachetele de țigarete s-a dovedit a fi înșelătoare, întrucât determină consumatorii să creadă că anumite țigarete sunt mai puțin dăunătoare decât altele. Datele sugerează, de asemenea, că avertismentele de sănătate combinate de dimensiuni mari sunt mai eficiente decât avertismentele simple scrise. În consecință, avertismentele de sănătate combinate ar trebui să devină obligatorii pe întreg teritoriul Uniunii și să acopere părți mari și vizibile de pe suprafața pachetului. Pentru toate avertismentele de sănătate ar trebui stabilită o dimensiune minimă pentru a asigura vizibilitatea și eficiența lor. (22)   De asemenea, este necesar ca dispozițiile privind etichetarea să țină seama de noile date științifice. De exemplu, indicarea cantităților de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon pe pachetele de țigarete s-a dovedit a fi înșelătoare, întrucât determină consumatorii să creadă că anumite țigarete sunt mai puțin dăunătoare decât altele. Datele sugerează, de asemenea, că avertismentele de sănătate cu imagine și text combinate și de dimensiuni mari sunt mai eficiente decât avertismentele simple scrise. În consecință, avertismentele de sănătate combinate ar trebui să devină obligatorii pe întreg teritoriul Uniunii și să acopere părți mari și vizibile ale câmpului vizual de pe suprafața pachetului. Pentru toate avertismentele de sănătate ar trebui stabilită o dimensiune minimă pentru a asigura vizibilitatea și eficiența lor. Amendamentul 22 Propunere de directivă Considerentul 23 (23)   Pentru a asigura integritatea și vizibilitatea avertismentelor de sănătate și a maximiza eficiența lor, ar trebui introduse dispoziții privind dimensiunea avertismentelor, precum și privind anumite elemente ale aspectului ambalajului produselor din tutun, inclusiv mecanismul de deschidere. Ambalajul și produsele ar putea induce consumatorii în eroare, în special tinerii, sugerând că produsele sunt mai puțin dăunătoare. De exemplu, este cazul anumitor texte sau caracteristici, cum ar fi „conținut mic de gudron”, „ușoare”, „ultraușoare”, „slabe”, „naturale”, „organice”, „fără aditivi”, „fără arome”, „subțiri” și al anumitor denumiri, ilustrații și semne figurative sau al altor semne. De asemenea, dimensiunea și aspectul țigaretelor individuale pot induce consumatorii în eroare prin crearea impresiei de inocuitate. Un studiu recent a arătat, de asemenea, că fumătorii de țigarete subțiri erau mai predispuși să creadă că țigaretele fabricate de societatea ale căror produse le cumpără ei ar putea fi mai puțin dăunătoare. Acest aspect ar trebui abordat. (23)   Pentru a asigura integritatea și vizibilitatea avertismentelor de sănătate și a maximiza eficiența lor, ar trebui introduse dispoziții privind dimensiunea avertismentelor, precum și privind anumite elemente ale aspectului ambalajului produselor din tutun. Ambalajul și produsele ar putea induce consumatorii în eroare, în special tinerii, sugerând că produsele sunt mai puțin dăunătoare. De exemplu, este cazul anumitor texte sau caracteristici, cum ar fi „conținut mic de gudron”, „ușoare”, „ultraușoare”, „slabe”, „naturale”, „organice”, „fără aditivi”, „fără arome”, „subțiri” și al anumitor denumiri, ilustrații și semne figurative sau al altor semne. De asemenea, dimensiunea și aspectul țigaretelor individuale pot induce consumatorii în eroare prin crearea impresiei de inocuitate. Un studiu recent a arătat, de asemenea, că fumătorii de țigarete subțiri erau mai predispuși să creadă că țigaretele fabricate de societatea ale căror produse le cumpără ei ar putea fi mai puțin dăunătoare. Acest aspect ar trebui abordat. Amendamentul 23 Propunere de directivă Considerentul 23 a (nou) (23a)  S-a dovedit că produsele din tutun conțin și emit numeroase substanțe nocive, precum și agenți cancerigeni cunoscuți ca fiind periculoși pentru sănătatea umană prin aprindere. Studiile științifice au dovedit în mod neechivoc că fumatul pasiv provoacă moarte, boală și invaliditate și că fumatul pasiv este periculos, în special, pentru făt și sugarii. Inhalarea fumului de tutun poate declanșa sau agrava afecțiuni ale căilor respiratorii. Avertismentele de sănătate ar trebui, prin urmare, să atragă atenția asupra riscurilor pentru sănătate ale fumatului pasiv. Amendamentul 24 Propunere de directivă Considerentul 24 (24)   Produselor din tutun pentru fumat altele decât țigaretele și tutunul de rulat, care sunt consumate în principal de către consumatori mai în vârstă, ar trebui să fie exonerate de anumite cerințe de etichetare, în măsura în care nu există o modificare substanțială a circumstanțelor în termeni de volume de vânzări sau de modele de consum în cazul tinerilor. Etichetarea acestor alte produse din tutun ar trebui să respecte reglementări specifice. Vizibilitatea avertismentelor de sănătate de pe produsele din tutun nefumigene trebuie să fie asigurată. Prin urmare, avertismentele ar trebui să fie plasate pe cele două suprafețe principale ale ambalajelor produselor din tutun nefumigene. (24)   Produsele din tutun pentru fumat altele decât țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea care sunt consumate în principal de către consumatori mai în vârstă, ar trebui să fie exonerate de anumite cerințe de etichetare, în măsura în care nu există o modificare substanțială a circumstanțelor în termeni de volume de vânzări sau de modele de consum în cazul tinerilor. Etichetarea acestor alte produse din tutun ar trebui să respecte reglementări specifice. Vizibilitatea avertismentelor de sănătate de pe produsele din tutun nefumigene trebuie să fie asigurată. Prin urmare, avertismentele ar trebui să fie plasate pe cele două suprafețe principale ale ambalajelor produselor din tutun nefumigene. Amendamentul 25 Propunere de directivă Considerentul 26 (26)   Pe piață sunt introduse cantități considerabile de produse ilicite care nu respectă cerințele Directivei 2001/37/EC, existând indicii că aceste cantități ar putea crește. Astfel de produse subminează libera circulație a produselor conforme și protecția conferită de legislațiile de control al tutunului. În plus, CCCT obligă Uniunea să lupte împotriva produselor ilicite, ca parte a unei politici cuprinzătoare în materie de control al tutunului. Prin urmare, ar trebui să se prevadă ca pachetele unitare de produse din tutun să fie marcate în mod unic și sigur și ca circulația lor să fie înregistrată astfel încât aceste produse să poată fi urmărite și trasate în Uniune, iar conformitatea lor cu prezenta directivă să poată fi monitorizată și mai bine asigurată. În plus, ar trebui să se prevadă introducerea unor caracteristici de securitate care să faciliteze verificarea autenticității produselor. (26)   Pe piață sunt introduse cantități considerabile de produse ilicite care nu respectă cerințele Directivei 2001/37/EC, existând indicii că aceste cantități ar putea crește. Astfel de produse subminează libera circulație a produselor conforme și protecția conferită de legislațiile de control al tutunului. În plus, CCCT obligă Uniunea să lupte împotriva produselor ilicite, ca parte a unei politici cuprinzătoare în materie de control al tutunului. Prin urmare, ar trebui să se prevadă ca pachetele unitare de produse din tutun și orice ambalaj pentru transport în exterior al produselor din tutun să fie marcate în mod unic și sigur și ca circulația lor să fie înregistrată astfel încât aceste produse să poată fi urmărite și localizate în Uniune, iar conformitatea lor cu prezenta directivă să poată fi monitorizată și mai bine asigurată. În plus, ar trebui să se prevadă introducerea unor caracteristici de securitate care să faciliteze verificarea autenticității produselor și să se garanteze că identificatorii unici de pe pachetele individuale corespund identificatorului unic de pe ambalajul exterior de transport. Amendamentul 26 Propunere de directivă Considerentul 28 (28)   Pentru a asigura independența și transparența, fabricanții de produse din tutun ar trebui să încheie contracte de stocare de date cu părți terțe independente, sub îndrumarea unui auditor extern. Datele referitoare la sistemul de urmărire și trasare ar trebui să fie păstrate separat de alte date ale întreprinderilor și să fie sub controlul permanent și accesibile în orice moment autorităților competente din statele membre și Comisiei. (28)   Pentru a asigura independența și transparența, fabricanții de produse din tutun ar trebui să încheie contracte de stocare de date cu părți terțe independente. Caracterul adecvat al acestor contracte ar trebui aprobat și monitorizat de către Comisie, asistată de un auditor extern independent. Datele referitoare la sistemul de urmărire și trasare ar trebui să fie păstrate separat de alte date ale întreprinderilor și să fie sub controlul permanent și accesibile în orice moment autorităților competente din statele membre și Comisiei. Amendamentul 27 Propunere de directivă Considerentul 29 (29)  Directiva 89/622/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 privind apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea produselor din tutun, precum și la interzicerea comercializării anumitor tipuri de tutun pentru uz oral a interzis vânzarea în statele membre a anumitor tipuri de tutun pentru uz oral. Directiva 2001/37/CE a confirmat această interdicție. Articolul 151 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei acordă Regatului Suediei o derogare de la această interdicție. Interzicerea vânzării tutunului pentru uz oral ar trebui menținută în vigoare pentru a preveni introducerea pe piața internă a unui produs care generează dependență, are efecte adverse asupra sănătății și este atractiv pentru tineri. Pentru alte produse din tutun nefumigene care nu sunt produse pentru piețele cu consum mare, o reglementare strictă a etichetării și a ingredientelor este considerată suficientă pentru a limita extinderea pieței dincolo de utilizarea lor tradițională. (29)  Directiva 89/622/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 privind apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea produselor din tutun, precum și la interzicerea comercializării anumitor tipuri de tutun pentru uz oral a interzis vânzarea în statele membre a anumitor tipuri de tutun pentru uz oral. Directiva 2001/37/CE a confirmat această interdicție. Articolul 151 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei acordă Regatului Suediei o derogare de la această interdicție. Interzicerea vânzării tutunului pentru uz oral ar trebui menținută în vigoare pentru a preveni introducerea pe piața internă a unui produs care generează dependență, are efecte adverse asupra sănătății și este atractiv pentru tineri. Amendamentul 28 Propunere de directivă Considerentul 29 a (nou) (29a)  Având în vedere interdicția generală de a vinde tutun pentru uz oral (snus) în Uniune, nu există un interes transfrontalier pentru a reglementa conținutul tutunului snus. Prin urmare, responsabilitatea pentru reglementarea conținutului tutunului snus le revine statelor membre în care vânzarea de snus este autorizată în conformitate cu articolul 151 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei. În consecință, tutunul snus ar trebui să fie scutit de la aplicarea dispozițiilor articolului 6 din prezenta directivă. Amendamentul 29 Propunere de directivă Considerentul 30 (30)   Vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun facilitează accesul tinerilor la acestea și riscă să submineze conformitatea cu cerințele legislației de control a tutunului și în special ale prezentei directive. Sunt necesare reglementări comune privind un sistem de notificare pentru a se asigura că prezenta directivă își realizează complet obiectivele. Dispoziția privind notificarea vânzărilor transfrontaliere la distanță de tutun din prezenta directivă ar trebui să fie aplicată în pofida procedurii de notificare stabilite în Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale. Vânzările la distanță de produse din tutun, de la întreprinderi la consumatori, sunt reglementate și prin Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță, care va fi înlocuită începând cu data de 13 iunie 2014 de Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor. (30)   Vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun ar trebui interzise deoarece facilitează accesul tinerilor la acestea și riscă să submineze conformitatea cu cerințele prezentei directive. Amendamentul 30 Propunere de directivă Considerentul 30 a (nou) (30a)  Directiva 2003/33/CE privind publicitatea și sponsorizarea în favoarea produselor din tutun interzice deja distribuirea gratuită a acestor produse în contextul sponsorizării de evenimente. Prezenta directivă, care reglementează aspecte legate de prezentarea și vânzarea de tutun și care vizează atingerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății și de prevenire a consumului de tutun în rândul tinerilor, extinde domeniul de aplicare a interdicției la distribuirea gratuită în locuri publice și interzice în mod specific distribuirea de materiale tipărite, cupoane de reducere și oferte speciale similare în pachete și ambalaje. Amendamentul 31 Propunere de directivă Considerentul 30 b (nou) (30b)  Comisia și statele membre ar trebui să se angajeze să pună efectiv în aplicare protocolul la CCCT pentru a elimina comerțul ilegal cu produse din tutun. Ar trebui să se depună eforturi pentru a preveni și a îmbunătăți controlul traficului ilegal cu produse din tutun fabricate în țări terțe. Amendamentul 32 Propunere de directivă Considerentul 31 (31)   Toate produsele din tutun au potențialul de a cauza mortalitate, morbiditate și handicap, iar consumul lor ar trebui să fie limitat. Prin urmare, este important să se monitorizeze evoluțiile în ceea ce privește noile categorii de produse din tutun. Fabricanții și importatorii ar trebui să fie obligați să notifice noile categorii de produse din tutun, fără a aduce atingere competenței statelor membre de a le interzice sau de a le autoriza. Comisia ar trebui să monitorizeze situația și să transmită un raport la 5 ani de la termenul de transpunere a prezentei directive, pentru a evalua dacă sunt sau nu necesare modificări la prezenta directivă. (31)   Toate produsele din tutun au potențialul de a cauza mortalitate, morbiditate și handicap, iar fabricarea, distribuția și consumul lor ar trebui să fie reglementate. Prin urmare, este important să se monitorizeze evoluțiile în ceea ce privește noile categorii de produse din tutun. Fabricanții și importatorii ar trebui să fie obligați să notifice noile categorii de produse din tutun, fără a aduce atingere competenței statelor membre de a le interzice sau de a le autoriza. Comisia ar trebui să monitorizeze situația și să transmită un raport la trei ani de la termenul de transpunere a prezentei directive, pentru a evalua dacă sunt sau nu necesare modificări la prezenta directivă. Amendamentul 165 Propunere de directivă Considerentul 33 (33)  Pe piața Uniunii sunt vândute produse care conțin nicotină. Diferitele strategii de reglementare adoptate de către statele membre pentru a aborda preocupările în materie de sănătate și siguranță asociate acestor produse au un impact negativ asupra funcționării pieței interne, luând în considerare în special faptul că aceste produse fac obiectul unor vânzări transfrontaliere la distanță semnificative, inclusiv prin intermediul internetului. (33)  Pe piața Uniunii sunt vândute produse care conțin nicotină, inclusiv țigarete electronice. Cu toate acestea, statele membre au adoptat strategii de reglementare diferite pentru a aborda preocupările în materie de sănătate și siguranță asociate acestor produse. Sunt necesare norme armonizate și toate produsele care conțin nicotină ar trebui, prin urmare, reglementate prin prezenta directivă ca produse legate de cele din tutun. Având în vedere potențialul acestor produse de a ajuta la renunțarea la fumat, statele membre ar trebui să se asigure că ele pot fi puse la dispoziție pe o scară la fel de largă ca și produsele din tutun. Amendamentele 118 şi 137/rev Propunere de directivă Considerentul 34 (34)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman oferă un cadru juridic pentru a evalua calitatea, siguranța și eficacitatea medicamentelor, incluzând produsele care conțin nicotină. Un număr semnificativ de produse care conțin nicotină au fost deja autorizate în temeiul acestui regim de reglementare. Autorizarea ia în considerare conținutul de nicotină al produsului în cauză. Supunerea tuturor produselor care conțin nicotină, al căror conținut de nicotină este egal sau mai mare decât conținutul unui produs care conține nicotină autorizat anterior în temeiul Directivei 2001/83/CE, aceluiași cadru juridic clarifică situația juridică, elimină diferențele dintre legislațiile naționale, asigură un tratamentul egal pentru toate produsele care conțin nicotină utilizabile pentru renunțare la fumat și creează stimulente pentru cercetare și inovare în domeniul renunțării la fumat. Acestea nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2001/83/CE altor produse vizate de prezenta directivă în cazul în care condițiile stabilite în Directiva 2001/83/CE sunt îndeplinite. eliminat __________________ 1JO L 311, 28.11.2001, p. 67, astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 2011/62/UE, JO L 174, 1.7.2011, p. 74. Amendamentul 35 Propunere de directivă Considerentul 35 (35)  Ar trebui introduse dispoziții de etichetare pentru produsele care conțin nicotină sub pragul stabilit în prezenta directivă, prin care să se atragă atenția consumatorilor asupra riscurilor pentru sănătate. eliminat Amendamentul 36 Propunere de directivă Considerentul 35 a (nou) (35a)  Statele membre ar trebui să se asigure că produsele care conțin nicotină nu sunt vândute persoanelor care nu au împlinit vârsta legală pentru a cumpăra produse din tutun sau produse conexe. Amendamentul 37 Propunere de directivă Considerentul 37 (37)   Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește formatul raportării referitoare la ingrediente, determinarea produselor cu arome caracteristice sau cu niveluri crescute de toxicitate și de potențial de dependență, precum și metodologia pentru a stabili dacă un produs din tutun are sau nu aromă caracteristică, ar trebui să i se acorde Comisiei competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (37)   În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește formatul raportării referitoare la ingrediente, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Amendamentul 38 Propunere de directivă Considerentul 38 (38)   Pentru ca directiva să fie pe deplin operațională și pentru a ține pasul cu evoluțiile tehnice, științifice și internaționale în materie de fabricare, consum și reglementare a produselor din tutun, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei, în special în ceea ce privește adoptarea și adaptarea cantităților maxime pentru emisii și a metodelor de măsurare a acestora, stabilirea nivelurile maxime pentru ingredientele care cresc toxicitatea, potențialul de dependență sau atractivitatea, utilizarea avertismentelor de sănătate, a identificatorilor unici și a caracteristicilor de securitate în etichetare și ambalare, definirea elementelor esențiale în contractele de stocare a datelor cu părți terțe independente, revizuirea anumitor exonerări acordate produselor din tutun altele decât țigaretele, tutunul de rulat și produsele din tutun nefumigene, precum și revizuirea nivelurilor de nicotină din produsele care conțin nicotină. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. (38)   Pentru ca directiva să fie pe deplin operațională și pentru a ține pasul cu evoluțiile tehnice, științifice și internaționale în materie de fabricare, consum și reglementare a produselor din tutun, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei, în special în ceea ce privește adoptarea și adaptarea cantităților maxime pentru emisii și a metodelor de măsurare a acestora, aprobarea aditivilor și stabilirea nivelurilor maxime pentru aditivii necesari, utilizarea avertismentelor de sănătate, a identificatorilor unici și a caracteristicilor de securitate în etichetare și ambalare, definirea elementelor esențiale în contractele de stocare a datelor cu părți terțe independente și revizuirea anumitor exonerări acordate produselor din tutun altele decât țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Amendamentul 39 Propunere de directivă Considerentul 39 (39)   Comisia ar trebui să monitorizeze evoluțiile și să transmită un raport la 5 ani de la data transpunerii prezentei directive, pentru a evalua dacă sunt sau nu necesare modificări la prezenta directivă. (39)   Comisia ar trebui să monitorizeze evoluțiile și să transmită un raport la trei ani de la data transpunerii prezentei directive, pentru a evalua dacă sunt sau nu necesare modificări la prezenta directivă, în special în materie de ambalare. Amendamentul 40 Propunere de directivă Considerentul 39 a (nou) (39a)  Statele membre au o responsabilitate importantă în protejarea sănătății publice și în luarea de măsuri preventive, asigurarea unor garanții publice, monitorizarea și consilierea pentru tineri și realizarea unor campanii publice preventive împotriva fumatului, în special în școli. Accesul gratuit general la consultații privind renunțarea la fumat și tratamente corespunzătoare este considerat esențial. Amendamentul 41 Propunere de directivă Considerentul 40 (40)   Un stat membru care consideră că este necesar să mențină dispoziții naționale mai stricte în cazul unor aspecte care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să aibă posibilitatea să procedeze în acest sens, pentru toate produsele similare, pe baza unor necesități prioritare din sfera protejării sănătății publice. Un stat membru ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea să introducă dispoziții mai stricte, aplicabile tuturor produselor similare, din motive specifice respectivului stat membru și cu condiția ca dispozițiile să fie justificate prin necesitatea de a proteja sănătatea publică. Dispozițiile naționale mai stricte ar trebui să fie necesare și proporționale, să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată a comerțului dintre statele membre. Dispozițiile naționale mai stricte necesită notificare prealabilă și aprobare din partea Comisiei, ținând seama de nivelul înalt de protecție a sănătății atins prin prezenta directivă. (40)   Un stat membru care consideră că este necesar să mențină sau să introducă dispoziții naționale mai stricte în cazul unor aspecte care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să aibă posibilitatea să procedeze în acest sens, pentru toate produsele similare, dacă respectivele măsuri sunt compatibile cu dispozițiile TFUE. Dispozițiile naționale mai stricte necesită notificare prealabilă și aprobare din partea Comisiei, ținând seama de nivelul înalt de protecție a sănătății atins prin prezenta directivă. Amendamentul 42 Propunere de directivă Considerentul 42 (42)  Statele membre ar trebui să se asigure că datele cu caracter personal sunt prelucrate doar în conformitate cu reglementările și măsurile asiguratorii menționate în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. (42)  Statele membre ar trebui să se asigure că datele cu caracter personal sunt prelucrate doar în conformitate cu reglementările și măsurile asiguratorii menționate în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Este esențial să se țină seama și de dispozițiile naționale privind protecția datelor cu caracter personal. Amendamentul 43 Propunere de directivă Considerentul 45 (45)   Propunerea afectează câteva drepturi fundamentale astfel cum sunt menționate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), libertatea de expresie și de informare (articolul 11), libertatea operatorilor economici de a desfășura activități economice (articolul 16) și dreptul la proprietate (articolul 17). Obligațiile impuse fabricanților, importatorilor și distribuitorilor de produse din tutun sunt necesare pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, asigurând în același timp un nivel înalt de calitate a sănătății și de protecție a consumatorilor, astfel cum este stipulat la articolele 35 și 38 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Aplicarea prezentei directive ar trebui să respecte legislația UE și obligațiile internaționale relevante. (45)   Propunerea afectează câteva drepturi fundamentale astfel cum sunt menționate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), libertatea de expresie și de informare (articolul 11), libertatea operatorilor economici de a desfășura activități economice (articolul 16) și dreptul la proprietate al proprietarilor de mărci (articolul 17). Prin urmare, ar trebui să se garanteze că obligațiile impuse fabricanților, importatorilor și distribuitorilor de produse din tutun nu doar asigură un nivel înalt de calitate a sănătății și de protecție a consumatorilor, ci și respectă toate celelalte drepturi fundamentale și sunt proporționale în raport cu funcționarea pieței comune. Aplicarea prezentei directive ar trebui să respecte legislația Uniunii și obligațiile internaționale relevante. Amendamentul 44 Propunere de directivă Considerentul 45 a (nou) (45a)  Statele membre ar trebui să respecte dreptul de a respira aer curat în spiritul articolului 7 litera (b) și al articolului 12 din Convenția internațională cu privire la drepturile economice, sociale și culturale care prevede dreptul la condiții de muncă sigure și sănătoase și dreptul tuturor de a se bucura de cel mai înalt standard realizabil în materie de sănătate fizică și mentală. Acest lucru este în conformitate cu obiectivul menționat la articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale potrivit căruia politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității acestuia. Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 1 Scopul prezentei directive este apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind: Scopul prezentei directive este apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind: (a)  ingredientele și emisiile produselor din tutun și obligațiile de raportare aferente, incluzând cantitățile maxime de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon pentru țigarete; (a)  ingredientele și emisiile produselor din tutun și obligațiile de raportare aferente, incluzând cantitățile maxime de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon pentru țigarete; (b)  etichetarea și ambalarea produselor din tutun, inclusiv avertismentele de sănătate care trebuie să figureze pe pachetele unitare ale produselor din tutun și pe orice ambalaj exterior, precum și trasabilitatea și caracteristicile de securitate menite să asigure conformitatea cu prezenta directivă; (b)  etichetarea și ambalarea produselor din tutun, inclusiv avertismentele de sănătate care trebuie să figureze pe pachetele unitare ale produselor din tutun și pe orice ambalaj exterior, precum și trasabilitatea și caracteristicile de securitate menite să asigure conformitatea cu prezenta directivă; (c)  interdicția introducerii pe piață a tutunului pentru uz oral; (c)  interdicția introducerii pe piață a tutunului pentru uz oral; (d)  vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun; (d)  interzicerea vânzărilor transfrontaliere la distanță de produse din tutun; (e)  obligația de notificare pentru noile categorii de produse din tutun; (e)  obligația de notificare pentru noile categorii de produse din tutun; (f)  introducerea pe piață și etichetarea anumitor produse, care sunt similare produselor din tutun și anume produse care conțin nicotină și produse din plante pentru fumat; (f)  introducerea pe piață și etichetarea anumitor produse, care sunt similare produselor din tutun și anume produse care conțin nicotină și produse din plante pentru fumat; pentru a facilita funcționarea pieței interne de tutun și de produse aferente, vizând un nivel înalt de protecție a sănătății. pentru a respecta obligațiile prevăzute în Convenția-cadru pentru controlul tutunului a OMS și pentru a facilita funcționarea pieței interne de tutun și de produse aferente, vizând un nivel înalt de protecție a sănătății, în special pentru tineri. Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 2 În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: 1.  „potențial de dependență” înseamnă potențialul farmacologic al unei substanțe de a cauza dependență, o stare care afectează capacitatea unui individ de a-și controla comportamentul, de regulă, printr-un mecanism de recompensă sau de ușurare a simptomelor sevrajului sau ambele; 1.  „potențial de dependență” înseamnă potențialul farmacologic al unei substanțe de a cauza dependență, o stare care afectează capacitatea unui individ de a-și controla comportamentul, de regulă, printr-un mecanism de recompensă sau de ușurare a simptomelor sevrajului sau ambele; 2.  „aditiv” înseamnă o substanță conținută într-un produs din tutun, în pachetul unitar care conține produsul sau în orice ambalaj exterior al acestuia, cu excepția frunzelor de tutun și a altor părți naturale sau neprelucrate ale plantelor de tutun; 2.  „aditiv” înseamnă o substanță conținută într-un produs din tutun, în pachetul unitar care conține produsul sau în orice ambalaj exterior al acestuia, cu excepția frunzelor de tutun și a altor părți naturale sau neprelucrate ale plantelor de tutun; 3.  „sistem de verificare a vârstei” înseamnă un sistem de calcul care confirmă inechivoc vârsta consumatorului în formă electronică, în conformitate cu cerințele naționale; 3.  „sistem de verificare a vârstei” înseamnă un sistem de calcul care confirmă inechivoc vârsta consumatorului în formă electronică, în conformitate cu cerințele naționale; 4.  „aromă caracteristică” înseamnă o aromă sau un gust care pot fi deosebite de cele ale tutunului și care sunt determinate de un aditiv sau de o combinație de aditivi, incluzând neexhaustiv fructele, condimentele, ierburile, alcoolul, dulciurile, mentolul sau vanilia, perceptibile înainte sau în momentul utilizării intenționate a produsului din tutun; 4.  „aromă caracteristică” înseamnă o aromă sau un gust care pot fi deosebite de cele ale tutunului și care sunt determinate de un aditiv sau de o combinație de aditivi, incluzând neexhaustiv fructele, condimentele, ierburile, alcoolul, dulciurile, mentolul sau vanilia, care sunt perceptibile înainte sau în momentul utilizării produsului din tutun; 5.  „tutun pentru mestecat” înseamnă un produs din tutun nefumigen conceput exclusiv pentru a fi mestecat; 5.  „tutun pentru mestecat” înseamnă un produs din tutun nefumigen conceput exclusiv pentru a fi mestecat; 6.  „trabuc” înseamnă un rulou din tutun consumat prin intermediul unui proces de combustie și definit suplimentar la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat; 6.  „trabuc” înseamnă un rulou din tutun consumat prin intermediul unui proces de combustie și definit suplimentar la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat; 7.  „țigarete” înseamnă un rulou de tutun consumat prin intermediul unui proces de combustie și definit suplimentar la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului; 7.  „țigarete” înseamnă un rulou de tutun consumat prin intermediul unui proces de combustie și definit suplimentar la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului; 8.   „țigară de foi” înseamnă un trabuc cu dimensiuni mici, cu un diametru de până la 8 mm; 8.   „țigară de foi” înseamnă un trabuc de dimensiuni mici și este definit suplimentar la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2007/74/CE a Consiliului; 9.  „avertisment de sănătate combinat” înseamnă un avertisment de sănătate prevăzut în prezenta directivă și care combină un avertisment scris și o fotografie sau ilustrație corespunzătoare; 9.  „avertisment de sănătate combinat” înseamnă un avertisment de sănătate prevăzut în prezenta directivă și care combină un avertisment scris și o fotografie sau ilustrație corespunzătoare; 10.  „consumator” înseamnă o persoană fizică care acționează în alte scopuri decât comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale; 10.  „consumator” înseamnă o persoană fizică care acționează în alte scopuri decât comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale; 11.  „vânzări transfrontaliere la distanță” înseamnă un serviciu de vânzări la distanță în cadrul căruia, în momentul în care consumatorul comandă produsul, consumatorul se află într-un alt stat membru decât statul membru sau țara terță în care este stabilit punctul de vânzare cu amănuntul; un punct de vânzare cu amănuntul este considerat ca fiind stabilit într-un stat membru: 11.  „vânzări transfrontaliere la distanță” înseamnă un serviciu de vânzări la distanță în cadrul căruia, în momentul în care consumatorul comandă produsul, consumatorul se află într-un alt stat membru decât statul membru sau țara terță în care este stabilit punctul de vânzare cu amănuntul; un punct de vânzare cu amănuntul este considerat ca fiind stabilit într-un stat membru: (a)  în cazul unei persoane fizice – dacă ea/el are sediul activităților economice în statul membru respectiv; (a)  în cazul unei persoane fizice – dacă ea/el are sediul activităților economice în statul membru respectiv; (b)  în alte cazuri – dacă are sediul social, administrația centrală sau sediul activităților economice, inclusiv o sucursală, agenție sau orice altă unitate economică, în statul membru respectiv; (b)  în alte cazuri – dacă are sediul social, administrația centrală sau sediul activităților economice, inclusiv o sucursală, agenție sau orice altă unitate economică, în statul membru respectiv; 12.  „emisii” înseamnă substanțe care sunt eliberate atunci când un produs din tutun este utilizat astfel cum a fost preconizat, cum ar fi substanțele care se găsesc în fum sau substanțele eliberate în timpul procesului de utilizare a produsele din tutun nefumigene; 12.  „emisii” înseamnă substanțe care sunt eliberate atunci când un produs din tutun este utilizat astfel cum a fost preconizat, cum ar fi substanțele care se găsesc în fum sau substanțele eliberate în timpul procesului de utilizare a produselor din tutun nefumigene; 13.  „aromă” înseamnă un aditiv care conferă aromă și/sau gust; 13.  „aromă” înseamnă un aditiv care conferă aromă și/sau gust; 14.  „avertisment de sănătate” înseamnă un avertisment prevăzut în prezenta directivă, inclusiv avertismente scrise, avertismentele de sănătate combinate, avertismentele generale și mesajele de informare; 14.  „avertisment de sănătate” înseamnă un avertisment prevăzut în prezenta directivă, inclusiv avertismente scrise, avertismentele de sănătate combinate, avertismentele generale și mesajele de informare; 15.  „produs din plante pentru fumat” înseamnă un produs pe bază de plante sau ierburi care nu conține tutun și care este consumat prin intermediul unui proces de combustie; 15.  „produs din plante pentru fumat” înseamnă un produs pe bază de plante sau ierburi care nu conține tutun și care este consumat prin intermediul unui proces de combustie; 16.  „import de tutun și de produse aferente” înseamnă intrarea pe teritoriul Uniunii a unor astfel de produse, cu excepția produselor care la intrarea în Uniune sunt supuse unei proceduri sau unui regim vamal suspensiv, precum și eliberarea lor de sub incidența unei proceduri sau a unui regim vamal suspensiv; 16.  „import de tutun și de produse aferente” înseamnă intrarea pe teritoriul Uniunii a unor astfel de produse, cu excepția produselor care la intrarea în Uniune sunt supuse unei proceduri sau unui regim vamal suspensiv, precum și eliberarea lor de sub incidența unei proceduri sau a unui regim vamal suspensiv; 17.  „importator de tutun și de produse aferente” înseamnă proprietarul sau persoana care are dreptul de a dispune cu privire la tutunul și la produsele aferente care au fost aduse pe teritoriul Uniunii; 17.  „importator de tutun și de produse aferente” înseamnă proprietarul sau persoana care are dreptul de a dispune cu privire la tutunul și la produsele aferente care au fost aduse pe teritoriul Uniunii; 18.  „ingredient” înseamnă un aditiv, tutun (frunze și alte părți naturale, prelucrate sau neprelucrate, ale plantelor de tutun, inclusiv tutun expandat și reconstituit), precum și orice substanță prezentă într-un produs din tutun finit, inclusiv hârtia, filtrul, cerneala, capsulele și adezivii; 18.  „ingredient” înseamnă un aditiv, tutun, precum și orice substanță prezentă într-un produs din tutun finit, inclusiv hârtia, filtrul, cerneala, capsulele și adezivii; 18a.  „tutun” înseamnă frunze și alte părți naturale, prelucrate sau neprelucrate, ale plantelor de tutun, inclusiv tutun expandat și reconstituit; 19.  „nivel maxim” sau „cantitate maximă” înseamnă conținutul sau emisiile maxime, inclusiv 0, pentru o substanță dintr-un produs din tutun măsurate în grame; 19.  „nivel maxim” sau „cantitate maximă” înseamnă conținutul sau emisiile maxime, inclusiv 0, pentru o substanță dintr-un produs din tutun măsurate în grame; 20.  „tutun pentru uz nazal” înseamnă un produs din tutun nefumigen consumat pe cale nazală; 20.  „tutun pentru uz nazal” înseamnă un produs din tutun nefumigen consumat pe cale nazală; 21.  „nicotină” înseamnă alcaloizi nicotinici; 21.  „nicotină” înseamnă alcaloizi nicotinici; 22.  „produse care conțin nicotină” înseamnă un produs utilizabil pentru consum de către consumatori prin inhalare, ingestie sau prin alte metode și la care nicotina este fie adăugată în timpul procesului de fabricație, fie este autoadministrată de către utilizator înainte sau în timpul consumului; 22.  „produse care conțin nicotină” înseamnă un produs utilizabil pentru consum de către consumatori prin inhalare, ingestie sau prin alte metode și la care nicotina este fie adăugată în timpul procesului de fabricație, fie este autoadministrată de către utilizator înainte sau în timpul consumului; 23.  ”categorie nouă de produse din tutun” înseamnă un produs din tutun altul decât țigareta, tutunul de rulat, tutunul de pipă, tutunul pentru narghilea, trabucurile, țigările de foi, tutunul de mestecat, tutunul pentru uz nazal, tutunul pentru uz oral, introdus pe piață după intrarea în vigoare a prezentei directive; 23.  ”categorie nouă de produse din tutun” înseamnă un produs din tutun altul decât țigareta, tutunul de rulat, tutunul de pipă, tutunul pentru narghilea, trabucurile, țigările de foi, tutunul de mestecat, tutunul pentru uz nazal, tutunul pentru uz oral, introdus pe piață după intrarea în vigoare a prezentei directive; 24.  „ambalaj exterior” înseamnă orice formă de ambalaj utilizată pentru introducere pe piață și care include un pachet unitar sau o grupare de pachete unitare; foliile transparente nu sunt considerate ambalaj exterior; 24.  „ambalaj exterior” înseamnă orice formă de ambalaj utilizată pentru introducerea pe piață și care include un pachet unitar sau o grupare de pachete unitare; foliile transparente nu sunt considerate ambalaj exterior; 24a.  „ambalaj exterior de transport” înseamnă orice ambalaj care conține mai multe pachete unitare, în care sunt transportate produsele din tutun de la fabricant la operatorul economic următor, înainte de a fi plasate pe piață, cum ar fi cartușele, cutiile și paleții; 25.  „introducere pe piață” înseamnă punerea produselor la dispoziția consumatorilor din Uniune, cu sau fără plată, inclusiv prin vânzare la distanță; în cazul vânzărilor transfrontaliere la distanță, produsul este considerat introdus pe piață în statul membru unde este localizat consumatorul; 25.  „introducere pe piață” înseamnă punerea produselor la dispoziția consumatorilor din Uniune, cu sau fără plată, inclusiv prin vânzare la distanță; în cazul vânzărilor transfrontaliere la distanță, produsul este considerat introdus pe piață în statul membru unde este localizat consumatorul; 26.  „tutun de pipă” înseamnă tutun consumat prin intermediul unui proces de combustie și conceput exclusiv pentru a fi utilizat într-o pipă; 26.  „tutun de pipă” înseamnă tutun consumat prin intermediul unui proces de combustie și conceput exclusiv pentru a fi utilizat într-o pipă; 26a.  „tutun pentru narghilea” înseamnă tutun destinat exclusiv utilizării într-o narghilea; 27.  „punct de vânzare cu amănuntul” înseamnă orice punct de vânzare prin care produsele din tutun sunt introduse pe piață, inclusiv de către o persoană fizică; 27.  „punct de vânzare cu amănuntul” înseamnă orice punct de vânzare prin care produsele din tutun sunt introduse pe piață, inclusiv de către o persoană fizică; 28.  „tutun de rulat” înseamnă tutun care poate fi utilizat pentru confecționarea de țigarete de către consumatori sau la punctele de vânzare cu amănuntul; 28.  „tutun de rulat” înseamnă tutun care poate fi utilizat pentru confecționarea de țigarete de către consumatori sau la punctele de vânzare cu amănuntul; 29.  „produs din tutun nefumigen” înseamnă un produs din tutun care nu implică un proces de combustie, inclusiv tutunul pentru mestecat, tutunul pentru uz nazal și tutunul pentru uz oral; 29.  „produs din tutun nefumigen” înseamnă un produs din tutun care nu implică un proces de combustie, inclusiv tutunul pentru mestecat, tutunul pentru uz nazal și tutunul pentru uz oral; 30.   „modificare substanțială a circumstanțelor” înseamnă o creștere a volumului vânzărilor pe categorii de produse, cum ar fi tutunul de pipă, trabucurile, țigările de foi, de cel puțin 10% în cel puțin 10 state membre, pe baza datelor de vânzări transmise în conformitate cu articolul 5 alineatul (4); sau o creștere a nivelului prevalenței în grupul de consumatori cu vârsta mai mică de 25 de ani cu cel puțin 5 puncte procentuale în cel puțin 10 state membre pentru respectiva categorie de produse pe baza raportului Eurobarometru ____ [această dată va fi stabilită la momentul adoptării directivei] sau pe baza unor studii de prevalență echivalente; 30.   „modificare substanțială a circumstanțelor” înseamnă o creștere a volumului vânzărilor pe categorii de produse, cum ar fi tutunul de pipă, trabucurile, țigările de foi, de cel puțin 10% în cel puțin cinci state membre, pe baza datelor de vânzări transmise în conformitate cu articolul 5 alineatul (4); sau o creștere a nivelului prevalenței în grupul de consumatori cu vârsta mai mică de 25 de ani cu cel puțin 5 puncte procentuale în cel puțin cinci state membre pentru respectiva categorie de produse pe baza raportului Eurobarometru ____ [această dată va fi stabilită la momentul adoptării directivei] sau pe baza unor studii de prevalență echivalente; 31.  „gudron” înseamnă condensatul anhidru brut de fum, care nu conține nicotină; 31.  „gudron” înseamnă condensatul anhidru brut de fum, care nu conține nicotină; 32.  „tutun pentru uz oral” înseamnă toate produsele pentru uz oral, cu excepția celor destinate a fi inhalate sau mestecate, realizate în întregime sau parțial din tutun, sub formă de pulbere sau particule în orice combinație a formelor respective, în special cele prezentate ca săculeț cu porții sau săculețe poroase; 32.  „tutun pentru uz oral” înseamnă toate produsele pentru uz oral, cu excepția celor destinate a fi inhalate sau mestecate, realizate în întregime sau parțial din tutun, sub formă de pulbere sau particule în orice combinație a formelor respective, în special cele prezentate ca săculeț cu porții sau săculețe poroase; 33.  „tutun pentru fumat” înseamnă un produs din tutun care nu este un produs din tutun nefumigen; 33.  „tutun pentru fumat” înseamnă un produs din tutun care nu este un produs din tutun nefumigen; 33.  „tutun pentru fumat” înseamnă un produs din tutun care nu este un produs din tutun nefumigen; 33.  „tutun pentru fumat” înseamnă un produs din tutun care nu este un produs din tutun nefumigen; 34.  „produse din tutun” înseamnă produse utilizabile pentru consum de către consumatori și care constau, chiar și parțial, din tutun, indiferent dacă este sau nu modificat genetic; 34.  „produse din tutun” înseamnă produse utilizabile pentru consum de către consumatori și care constau, chiar și parțial, din tutun, indiferent dacă este sau nu modificat genetic; 35.  „toxicitate” înseamnă gradul în care o substanță poate avea efecte dăunătoare asupra organismului uman, inclusiv efecte care apar în timp, de obicei după consum sau expunere repetată sau continuă; 35.  „toxicitate” înseamnă gradul în care o substanță poate avea efecte dăunătoare asupra organismului uman, inclusiv efecte care apar în timp, de obicei după consum sau expunere repetată sau continuă; 36.  „pachet unitar” înseamnă cel mai mic ambalaj individual al unui produs care este introdus pe piață. 36.  „pachet unitar” înseamnă cel mai mic ambalaj individual al unui produs care este introdus pe piață. 36a.  „fumat pasiv” înseamnă inhalarea involuntară a fumului rezultat din arderea țigaretelor sau trabucurilor ori din exalațiile unuia sau mai mulți fumători. Amendamentele 89 și 149 Propunere de directivă Articolul 3 (2)  Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a adapta cantitățile maxime menționate la alineatul (1), luând în considerare evoluțiile științifice și standardele convenite la nivel internațional. eliminat Amendamentul 90 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 (3)  Statele membre notifică Comisiei cantitățile maxime pe care le stabilesc pentru alte emisii ale țigaretelor și ale altor produse din tutun decât țigaretele. Luând în considerare standardele convenite la nivel internațional, în cazul în care sunt disponibile, precum și dovezile științifice și cantitățile notificate de statele membre, Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a adopta și adapta cantitățile maxime pentru alte emisii ale țigaretelor și pentru emisiile produselor din tutun altele decât țigaretele, care cresc într-o măsură apreciabilă efectele toxice sau potențialul de dependență ale produselor din tutun peste pragul toxicității și al potențialului de dependență determinat de cantitățile de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon stabilite la alineatul (1). eliminat Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 4 (1)  Cantitățile de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon ale țigaretelor se măsoară pe baza standardelor ISO 4387 pentru gudron, 10315 pentru nicotină și 8454 pentru monoxid de carbon. (1)  Cantitățile de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon ale țigaretelor se măsoară pe baza standardelor ISO 4387 pentru gudron, 10315 pentru nicotină și 8454 pentru monoxid de carbon. Precizia indicațiilor referitoare la gudron și nicotină se verifică în conformitate cu standardul ISO 8243. Precizia indicațiilor referitoare la gudron, nicotină și monoxid de carbon se verifică în conformitate cu standardul ISO 8243. (2)   Măsurătorile menționate la alineatul (1) se efectuează sau se verifică de către laboratoarele de testare autorizate și monitorizate de autoritățile competente ale statelor membre. (2)   Măsurătorile menționate la alineatul (1) se efectuează sau se verifică de către laboratoare independente de testare, autorizate și monitorizate de autoritățile competente ale statelor membre. Statele membre trimit Comisiei o listă cu laboratoarele autorizate, precizând criteriile utilizate pentru autorizare și mijloacele de monitorizare aplicate, pe care o actualizează ori de către ori survine o modificare. Comisia publică lista cu laboratoarele autorizate, astfel cum sunt indicate de statele membre. Statele membre trimit Comisiei o listă cu laboratoarele autorizate, precizând criteriile utilizate pentru autorizare și metodele de monitorizare aplicate, pe care o actualizează ori de către ori survine o modificare. Comisia publică lista laboratoarelor autorizate, astfel cum sunt indicate de statele membre. (2a)  Testele de verificare a valabilității rezultatului furnizat de societățile din sectorul tutunului se realizează periodic de către laboratoare independente de testare, monitorizate de autoritățile competente ale statelor membre. (3)  Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a adapta metodele de măsurare a cantităților de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon, luând în considerare progresele științifice și tehnice, precum și standardele convenite la nivel internațional (3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a completa sau a modifica metodele de măsurare a cantităților de gudron, de nicotină și de monoxid de carbon, luând în considerare progresele științifice și tehnice, precum și standardele convenite la nivel internațional. (4)   Statele membre notifică Comisiei metodele de măsurare pe care le utilizează pentru alte emisii ale țigaretelor și pentru emisiile produselor din tutun altele decât țigaretele. Pe baza acestor metode și luând în considerare progresele științifice și tehnice, precum și standardele convenite la nivel internațional, Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a adopta și a adapta metodele de măsurare. (4)   Statele membre notifică Comisiei metodele de măsurare pe care le utilizează pentru alte emisii ale țigaretelor și pentru emisiile produselor din tutun altele decât țigaretele. Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a integra în dreptul Uniunii metodele convenite de părțile la CCTC sau OMS. (4a)  Precizia indicațiilor pentru celelalte emisii ale altor produse din tutun combustibile se verifică în conformitate cu standardul ISO 8243. Amendamentele 91, 92 şi 49 Propunere de directivă Articolul 5 (1)  Statele membre solicită fabricanților și importatorilor de produse din tutun să transmită autorităților lor competente o listă care să conțină toate ingredientele, precum și cantitățile corespunzătoare, utilizate la fabricarea produselor din tutun, pentru fiecare denumire de marcă și pentru fiecare tip, precum și emisiile și cantitățile lor. Fabricanții sau importatorii informează și autoritățile competente din statele membre în cauză în cazul în care compoziția unui produs este modificată astfel încât afectează informațiile furnizate în temeiul prezentului articol. Informațiile solicitate în temeiul prezentului articol se transmit înainte de introducerea pe piață a unui nou produs din tutun sau a unuia modificat. (1)  Statele membre solicită fabricanților și importatorilor de produse din tutun să transmită autorităților lor competente o listă care să conțină toate ingredientele, precum și cantitățile corespunzătoare, utilizate la fabricarea produselor din tutun, pentru fiecare denumire de marcă și pentru fiecare tip, precum și emisiile și cantitățile rezultate în urma utilizării avute în vedere. Fabricanții sau importatorii informează autoritățile competente din statele membre în cauză și în cazul în care compoziția unui produs este modificată astfel încât afectează informațiile furnizate în temeiul prezentului articol. Informațiile solicitate în temeiul prezentului articol se transmit înainte de introducerea pe piață a unui nou produs din tutun sau a unuia modificat. Lista este însoțită de o declarație care descrie motivele pentru care aceste ingrediente au fost incluse în respectivele produse din tutun. Lista indică statutul lor, inclusiv dacă ingredientele au fost sau nu înregistrate în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), precum și clasificarea lor în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor. Lista este însoțită și de datele toxicologice de care fabricantul sau importatorul dispune cu privire la aceste ingrediente, în formă arsă sau nearsă după caz, menționându-se în special efectele lor asupra sănătății consumatorilor și ținând cont, inter alia, de orice efecte de dependență. Lista este întocmită în ordinea descrescătoare a greutății fiecărui ingredient inclus în produs. Fabricanții și importatorii indică alte metode de măsurare decât cele utilizate pentru gudron, nicotină și monoxid de carbon, precum și pentru emisii menționate la articolul 4 alineatul (4). Statele membre pot solicita, de asemenea, ca fabricanții sau importatorii să efectueze alte teste care ar putea fi stabilite de autoritățile naționale competente pentru a evalua efectele substanțelor asupra sănătății, luând în considerare, inter alia, potențialul de dependență și toxicitatea lor. Lista este însoțită de o declarație care descrie motivele pentru care aceste ingrediente au fost incluse în respectivele produse din tutun. Lista indică statutul lor, inclusiv dacă ingredientele au fost sau nu înregistrate în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), precum și clasificarea lor în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor. Lista este însoțită și de datele toxicologice de care producătorul sau importatorul dispune cu privire la aceste ingrediente, în formă arsă și nearsă dup caz, care sunt cel puțin suficiente pentru clasificarea respectivelor substanțe în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008, menționându-se în special efectele lor asupra sănătății consumatorilor și ținând cont, inter alia, de orice efecte de dependență. Lista este întocmită în ordinea descrescătoare a greutății fiecărui ingredient inclus în produs. Fabricanții și importatorii indică alte metode de măsurare decât cele utilizate pentru gudron, nicotină și monoxid de carbon, precum și pentru emisii menționate la articolul 4 alineatul (4). Statele membre pot solicita, de asemenea, ca fabricanții sau importatorii să efectueze alte teste care ar putea fi stabilite de autoritățile naționale competente pentru a evalua efectele substanțelor asupra sănătății, luând în considerare, inter alia, potențialul de dependență și toxicitatea lor. (2)   Statele membre asigură difuzarea informațiilor transmise în conformitate cu alineatul (1) pe un site internet dedicat, care este accesibil publicului general. În acest sens, statele membre țin seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja informațiile care constituie un secret comercial. (2)   Statele membre asigură difuzarea informațiilor transmise în conformitate cu alineatul (1) pe un site internet, care este accesibil publicului general. În acest sens, statele membre țin seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja informațiile care constituie un secret comercial. (3)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește, și dacă este necesar, actualizează formatul de transmitere și difuzare a informațiilor precizate la alineatele (1) și (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21. (3)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește, și dacă este necesar, actualizează formatul de transmitere și difuzare a informațiilor precizate la alineatele (1) și (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21. (4)  Statele membre solicită fabricanților și importatorilor să transmită studii interne și externe de care dispun cu privire la cercetarea pieței și preferințele diverselor grupuri de consumatori, incluzând tinerii, referitoare la ingrediente și emisii. De asemenea, statele membre solicită fabricanților și importatorilor să raporteze volumul anual al vânzărilor per produs, raportate în număr de țigarete sau de kilograme și per stat membru, începând cu anul calendaristic întreg care urmează după cel în care intră în vigoare prezenta directivă. Statele membre furnizează date alternative sau suplimentare privind vânzările, după caz, pentru a se asigura că informațiile privind volumul vânzărilor solicitate în temeiul prezentului alineat sunt fiabile și complete. (4)  Statele membre solicită fabricanților și importatorilor să transmită studii interne și externe de care dispun cu privire la cercetarea pieței și preferințele diverselor grupuri de consumatori, incluzând tinerii și fumătorii cronici care fumează foarte mult, referitoare la ingrediente și emisii, precum și sintezele de lucru cu privire la studiile de piață pe care le realizează pentru lansarea de produse noi. De asemenea, statele membre solicită fabricanților și importatorilor să raporteze volumul anual al vânzărilor per produs, raportate în număr de țigarete sau de kilograme și per stat membru, începând cu anul calendaristic întreg care urmează după cel în care intră în vigoare prezenta directivă. Statele membre furnizează date alternative sau suplimentare privind vânzările, după caz, pentru a se asigura că informațiile privind volumul vânzărilor solicitate în temeiul prezentului alineat sunt fiabile și complete. (5)Toate datele și informațiile de transmis către și de către statele membre în temeiul prezentului articol sunt furnizate în format electronic. Statele membre stochează informațiile în format electronic și asigură Comisiei accesul la informații în orice moment. Alte state membre au acces la aceste informații în urma unei cereri motivate. Statele membre și Comisia se asigură că secrete comerciale și alte informații confidențiale sunt tratate în mod confidențial. (5)  Toate datele și informațiile de transmis către și de către statele membre în temeiul prezentului articol sunt furnizate în format electronic. Statele membre stochează informațiile în format electronic și asigură Comisiei accesul la informații în orice moment. Alte state membre au acces la aceste informații în urma unei cereri motivate. Statele membre și Comisia se asigură că secrete comerciale și alte informații confidențiale sunt tratate în mod confidențial. (5a)  Comisia analizează toate informațiile prezentate în temeiul prezentului articol (în special informațiile legate de potențialul de a provoca dependență și toxicitatea ingredientelor, cercetarea de piață și datele legate de vânzări) și prezintă periodic un raport Parlamentului European și Consiliului în care rezumă principalele constatări. (5b)  În vederea aprobării aditivilor în conformitate cu articolul 6 alineatul (10a), se ține seama de informațiile colectate în temeiul prezentului articol. (6)   Taxele practicate de statele membre pentru primirea, stocarea, prelucrarea, analizarea și publicarea informațiilor transmise lor în temeiul prezentului articol, dacă este cazul, nu depășesc costurile aferente activităților respective. (6)   Taxele practicate de statele membre pentru primirea, stocarea, prelucrarea, analizarea și publicarea informațiilor transmise lor în temeiul prezentului articol sunt proporționale. Amendamentele 50, 87 şi 95 Propunere de directivă Articolul 6 (1)   Statele membre interzic introducerea pe piață a produselor din tutun cu o aromă caracteristică. (1)  Aditivii sunt folosiți în produsele din tutun numai dacă sunt autorizați în conformitate cu prezenta directivă. Aditivii autorizați sunt incluși în lista care figurează în anexa [-I]. De asemenea, toate condițiile sau restricțiile privind utilizarea aditivilor autorizați sunt menționate în listă. Este interzisă introducerea pe piață a produselor din tutun care conțin aditivi care nu sunt menționați în anexa [-I] sau care nu sunt utilizați în conformitate cu toate condițiile sau restricțiile stabilite în respectiva anexă. Următorii aditivi nu pot fi autorizați: (a)  vitamine și alți aditivi care creează impresia că un produs din tutun are un efect benefic asupra sănătății sau prezintă riscuri mai mici pentru sănătate; (b)  cafeină și taurină și alți aditivi și compuși stimulanți care sunt asociați cu energia și vitalitatea; (c)  aditivi cu proprietăți colorante pentru emisii; (d)  aditivii care îndeplinesc criteriile de clasificare ca substanțe periculoase în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 sau care produc astfel de substanțe în urma arderii; (e)  aditivi care, prin utilizare, imprimă o aromă caracteristică. (f)  aditivi care cresc la momentul consumului efectele toxice sau potențialul de dependență al unui produs din tutun. Fără a aduce atingere literei (e) de la paragraful anterior, în cazul în care un anumit aditiv sau o combinație a acestuia imprimă în mod tipic o aromă caracteristică atunci când depășește un anumit nivel de prezență sau de concentrație, aditivul sau aditivii respectivi pot fi autorizați cu condiția stabilirii unor niveluri maxime permise. Fără a aduce atingere literei (f) de la al doilea paragraf, în cazul în care un anumit aditiv amplifică la momentul consumului efectele toxice sau potențialul de dependență al unui produs din tutun numai atunci când depășește un anumit nivel de prezență sau de concentrație, inclusiv marjele de siguranță standard, aditivul respectiv poate fi autorizat cu condiția stabilirii unor niveluri maxime permise. Statele membre nu interzic utilizarea aditivilor care sunt esențiali pentru fabricarea produselor din tutun, în măsura în care aditivii nu imprimă unui produs o aromă caracteristică. Aditivii care sunt esențiali pentru fabricarea produselor din tutun pot fi autorizați, în măsura în care aditivii nu imprimă unui produs o aromă caracteristică. Se consideră că reconstituirea compușilor zaharoși în produsele din tutun până la niveluri prezente în frunzele de tutun înainte de recoltare nu imprimă o aromă caracteristică. Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în temeiul prezentului alineat. (2)  Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, stabilește prin intermediul unor acte de punere în aplicare dacă un produs din tutun intră sau nu sub incidența alineatului (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, reglementări uniforme privind procedurile pentru a determina dacă un produs din tutun intră sau nu sub incidența alineatului (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21. (3)  În cazul în care experiența dobândită în aplicarea alineatelor (1) și (2) arată că un anumit aditiv sau o combinație a acestora imprimă în mod tipic o aromă caracteristică atunci când depășește un anumit nivel de prezență sau de concentrație, Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a stabili niveluri maxime pentru aditivii respectivi sau pentru combinația de aditivi care cauzează aroma caracteristică. (4)  Statele membre interzic utilizarea următorilor aditivi în produsele din tutun: (a)  vitamine și alți aditivi care creează impresia că un produs din tutun are un efect benefic asupra sănătății sau prezintă riscuri mai mici pentru sănătate sau (b)  cafeină și taurină și alți aditivi și compuși stimulanți care sunt asociați cu energia și vitalitatea sau (c)  aditivi cu proprietăți colorante pentru emisii. (5)   Statele membre interzic utilizarea de arome în componentele produselor din tutun, cum ar fi filtrele, hârtiile, ambalajele, capsulele sau caracteristicile tehnice care permit modificarea aromei sau a densității fumului. Filtrele și capsulele nu conțin tutun. (5)   Utilizarea de arome în componentele produselor din tutun, cum ar fi filtrele, hârtiile, ambalajele, capsulele sau caracteristicile tehnice care permit modificarea aromei sau a densității fumului este interzisă. Filtrele și capsulele nu conțin tutun. (6)  Statele membre se asigură că dispozițiile sau condițiile stipulate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 sunt aplicate produselor din tutun în mod corespunzător. (7)  Statele membre, pe baza unor dovezi științifice, interzic introducerea pe piață a produselor din tutun care conțin aditivi în cantități care cresc în mod apreciabil la momentul consumului efectele toxice sau potențialul de dependență al unui produs din tutun. Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în temeiul prezentului alineat. (8)  Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, stabilește prin intermediul unui act de punere în aplicare dacă un produs din tutun intră sau nu sub incidența alineatului (7). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 și se bazează pe cele mai recente dovezi științifice. (9)  În cazul în care dovezile științifice și experiența dobândită în aplicarea dispozițiilor de la alineatele (7) și (8) indică faptul că un anumit aditiv sau o anumită cantitate de aditiv amplifică în mod apreciabil la momentul consumului efectul toxic sau potențialul de dependență al unui produs din tutun, Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a stabili niveluri maxime pentru aditivii respectivi. (10)   Produsele din tutun altele decât țigaretele, tutunul de rulat și produsele din tutun nefumigene sunt exonerate de obligațiile menționate la alineatele (1) și (5). Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a anula această exonerare în cazul în care există o modificare substanțială a circumstanțelor, astfel cum este stabilit într-un raport al Comisiei. (10)   Produsele din tutun altele decât țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea sunt exonerate de la aplicarea dispozițiilor alineatului (1) al doilea paragraf litera (e) și ale alineatului (5). Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a anula această exonerare în cazul în care există o modificare substanțială a circumstanțelor, astfel cum este stabilit într-un raport al Comisiei. (10a)  Pentru a obține autorizarea unui aditiv, fabricanții și importatorii adresează o solicitare Comisiei. Solicitarea este însoțită de următoarele elemente: (a)  numele sau denumirea întreprinderii și domiciliul stabil al solicitantului; (b)  denumirea chimică a aditivului; (c)  funcția aditivului și cantitatea maximă care poate fi folosită per țigaretă; (d)  dovezi clare bazate de date științifice potrivit cărora aditivul nu intră sub incidența niciunuia dintre criteriile de excludere menționate în prezentul articol. Comisia poate solicita comitetului științific relevant să se pronunțe dacă aditivul în cauză intră sub incidența vreunuia dintre criteriile de excludere menționate în prezentul articol ca atare sau numai într-o anumită concentrație. Comisia ia o decizie cu privire la solicitare după primirea acesteia. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22, pentru a autoriza aditivul, cu nivelurile maxime permise, dacă este cazul, și pentru a modifica în mod corespunzător anexa [-I]. (10b)  Utilizarea mentolului în toate formele sale comerciale cunoscute la data publicării prezentei directive este exceptată de la aplicarea prezentului articol pentru o perioadă de 5 ani de la data menționată la articolul 25 alineatul (1). (10c)  Tutunul pentru uz oral (snus) este exonerat de la dispozițiile prevăzute la prezentul articol. (10d)  Prezentul articol nu aduce atingere aplicării dispozițiilor relevante ale Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 sau a tuturor condițiilor stabilite în temeiul respectivului regulament produselor din tutun. (10e)  Prezentul articol se aplică de la …*. _______________ * 36 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 7 (1)  Fiecare pachet unitar de produse din tutun și orice ambalaj exterior poartă avertismente de sănătate în limba sau în limbile oficiale ale statului membru în care produsul este introdus pe piață. (1)  Fiecare pachet unitar de produse din tutun și orice ambalaj exterior poartă avertismente de sănătate în limba sau în limbile oficiale ale statului membru în care produsul este introdus pe piață. (2)  Avertismentele de sănătate ocupă întreaga suprafață rezervată lor și nu fac obiectul unor comentarii, parafrazări sau trimiteri, sub nicio formă. (2)  Avertismentele de sănătate ocupă întreaga suprafață rezervată lor și nu fac obiectul unor comentarii, parafrazări sau trimiteri, sub nicio formă. (3)  Pentru a asigura integritatea grafică și vizibilitatea avertismentelor de sănătate, acestea sunt tipărite astfel încât să nu poată fi îndepărtate, indelebil și în niciun fel ascunse sau întrerupte, inclusiv prin intermediul timbrelor fiscale, marcajelor de preț, marcajelor de urmărire și trasare, caracteristicilor de securitate sau orice tip de înfășurare, pungă, învelitoare, cutie sau alt dispozitiv sau prin deschiderea pachetului unitar. (3)  Pentru a asigura integritatea grafică și vizibilitatea avertismentelor de sănătate, acestea sunt tipărite astfel încât să nu poată fi îndepărtate, indelebil și în niciun fel ascunse sau întrerupte, inclusiv prin intermediul timbrelor fiscale, marcajelor de preț, marcajelor de urmărire și trasare, caracteristicilor de securitate sau orice tip de înfășurare, pungă, învelitoare, cutie sau alt dispozitiv sau prin deschiderea pachetului unitar. În cazul produselor din tutun altele decât țigaretele, tutunul de rulat, tutunul pentru narghilea și produsele din tutun nefumigene, avertismentele de sănătate pot fi aplicate prin intermediul autocolantelor, cu condiția ca aceste autocolante să nu poată fi îndepărtate. (4)  Statele membre se asigură că avertismentele de sănătate de pe principalele suprafețe ale pachetului unitar sau ale oricărui ambalaj exterior sunt integral vizibile, inclusiv prin faptul că nu sunt ascunse parțial sau total sau întrerupte prin înfășurări, pungi, învelitori, cutii sau alte dispozitive atunci când produsele din tutun sunt introduse pe piață. (4)  Statele membre se asigură că avertismentele de sănătate de pe câmpurile vizuale ale tuturor părților pachetului unitar sau ale oricărui ambalaj exterior sunt integral vizibile, inclusiv prin faptul că nu sunt ascunse parțial sau total sau întrerupte prin înfășurări, pungi, învelitori, cutii sau alte dispozitive atunci când produsele din tutun sunt introduse pe piață. (5)  Avertismentele de sănătate nu ascund sau întrerup în nici un fel timbrele fiscale, marcajele de preț, marcajele de urmărire și trasare sau caracteristicile de securitate de pe pachetele unitare. (5)  Avertismentele de sănătate nu ascund sau întrerup în nici un fel timbrele fiscale, marcajele de preț, marcajele de urmărire și trasare sau caracteristicile de securitate de pe pachetele unitare. (6)  Statele membre nu măresc dimensiunea avertismentelor de sănătate, nici chiar prin introducerea unei obligații de a înconjura avertismentele de sănătate cu un chenar. Dimensiunea efectivă a avertismentelor de sănătate se calculează în raport cu suprafața pe care sunt plasate înaintea deschiderii pachetului unitar. (6)  Statele membre nu măresc dimensiunea avertismentelor de sănătate, nici chiar prin introducerea unei obligații de a înconjura avertismentele de sănătate cu un chenar. Dimensiunea efectivă a avertismentelor de sănătate se calculează în raport cu suprafața pe care sunt plasate înaintea deschiderii pachetului unitar. (7)  Imaginile de pe pachetele unitare și de pe orice ambalaj exterior care vizează consumatorii din Uniune sunt în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol. (7)  Imaginile de pe pachetele unitare și de pe orice ambalaj exterior care vizează consumatorii din Uniune sunt în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol. (7a)  Reglementarea altor aspecte privind pachetul nu intră sub incidența domeniului de aplicare al prezentei directive. (7b)  Pachetul unitar și ambalajul care îl cuprinde nu include bonuri care oferă reduceri, distribuție gratuită sau oferte de tipul „două produse pentru prețul unuia singur” care să implice vreun tip de produs din tutun vizat de prezenta directivă. Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatele 1-3 (1)  Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior de tutun pentru fumat poartă următorul avertisment general: (1)  Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior de tutun pentru fumat poartă următorul avertisment general: Fumatul ucide – renunțați acum Fumatul ucide – renunțați acum (2)  Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior de tutun pentru fumat poartă următorul mesaj de informare: (2)  Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior de tutun pentru fumat poartă următorul mesaj de informare: Fumul de tutun conține peste 70 de substanțe care cauzează cancer Fumul de tutun conține peste 70 de substanțe care cauzează cancer (3)   Pentru pachetele de țigarete, avertismentul general și mesajul de informare se tipăresc pe fețele laterale ale pachetelor unitare. Aceste avertismente au o lățime minimă de 20 mm și o lungime minimă de 43 mm. Pentru tutunul de rulat, mesajul de informare este tipărit pe suprafața care devine vizibilă la deschiderea pachetului unitar. Atât avertismentul general, cât și mesajul de informare acoperă 50% din suprafața pe care sunt tipărite. (3)   Pentru pachetele de țigarete, avertismentul general și mesajul de informare se tipăresc pe fețele laterale ale pachetelor unitare cu caractere aldine Helvetica negre pe fond alb. Aceste avertismente au o lățime minimă de 20 mm. Pentru tutunul de rulat în pungi, mesajul de informare este tipărit pe suprafața care devine vizibilă la deschiderea pachetului unitar, pentru recipientele cilindrice avertismente sunt tipărite pe capac și pentru recipientele cuboide avertismente sunt tipărite pe părțile laterale. Atât avertismentul general, cât și mesajul de informare acoperă 50% din suprafața pe care sunt tipărite. Amendamentul 96 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4 – litera b (b)  pentru a defini poziția, formatul, dispoziția și aspectul avertismentelor de sănătate menționate în prezentul articol, inclusiv tipul de caractere și culoarea de fond. eliminat Amendamentele 168 şi 181 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1 – litera c (c)  acoperă 75% din aria externă atât a suprafeței anterioare, cât și a celei posterioare, ale pachetului unitar și ale oricărui ambalaj exterior; (c)  acoperă 65% din aria externă atât a suprafeței anterioare, cât și a celei posterioare, ale pachetului unitar și ale oricărui ambalaj exterior; Amendamentul 111 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1 – litera g – punctul i (i)  lungimea: minimum 64 mm; (i)  lungimea: minimum 50 mm; Amendamentele 100, 112, 141 şi 182 Propunere de directivă Articolul 9alineatul 1 – litera g – punctul ii (ii)  lățimea: minimum 55 mm; (ii)  lățime: minimum 52 mm; Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2 (2)   Avertismentele de sănătate combinate se împart în trei seturi, rotite anual. Statele membre se asigură că fiecare avertisment de sănătate combinat este afișat, pe cât posibil, în număr egal pe fiecare marcă. (2)   Avertismentele de sănătate combinate se împart în trei seturi, rotite anual. Statele membre se asigură că fiecare avertisment de sănătate combinat, disponibil pentru a fi utilizat într-un an dat, este afișat, pe cât posibil, în număr egal pe fiecare marcă. Amendamentul 101 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3 – litera c (c)  a defini poziția, formatul, dispoziția, aspectul, rotația și proporțiile avertismentelor de sănătate; eliminat Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3 – litera d (d)  a stabili, prin derogare de la articolul 7 alineatul (3), condițiile în care avertismentele de sănătate pot fi rupte la deschiderea pachetului unitar într-un mod care să asigure integritatea grafică și vizibilitate textului, a fotografiilor și a informațiilor referitoare la renunțare. eliminat Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatele 1-4 Etichetarea tutunului pentru fumat altul decât țigaretele și de tutunul de rulat Etichetarea tutunului pentru fumat altul decât țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea (1)   Tutunul pentru fumat altul decât țigaretele și de tutunul de rulat este exonerat de obligațiile de a purta mesajul de informare menționat la articolul 8 alineatul (2) și avertismentele de sănătate combinate menționate la articolul 9. În plus față de avertismentul general specificat la articolul 8 alineatul (1), fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al acestor produse poartă un avertisment scris inclus în lista din anexa I. Avertismentul general specificat la articolul 8 alineatul (1) include o trimitere la serviciile de renunțare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (b). (1)   Tutunul pentru fumat altul decât țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea este exonerat de obligațiile de a purta mesajul de informare menționat la articolul 8 alineatul (2) și avertismentele de sănătate combinate menționate la articolul 9. În plus față de avertismentul general specificat la articolul 8 alineatul (1), fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al acestor produse poartă un avertisment scris inclus în lista din anexa I. Avertismentul general specificat la articolul 8 alineatul (1) include o trimitere la serviciile de renunțare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (b). Avertismentul general este tipărit pe suprafața cea mai vizibilă a pachetului unitar și pe orice ambalaj exterior. Avertismentele scrise cuprinse în lista din anexa I se rotesc astfel încât să se garanteze apariția lor regulată. Aceste avertismente sunt tipărite pe cealaltă cea mai vizibilă suprafață a pachetului unitar și a oricărui ambalaj exterior. Avertismentul general este tipărit pe suprafața cea mai vizibilă a pachetului unitar și pe orice ambalaj exterior. Avertismentele scrise cuprinse în lista din anexa I se rotesc astfel încât să se garanteze apariția lor regulată. Aceste avertismente sunt tipărite pe cealaltă cea mai vizibilă suprafață a pachetului unitar și a oricărui ambalaj exterior. (2)   Avertismentul general menționat la alineatul (1) acoperă 30% din aria exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35% în cazul statelor membre cu trei limbi oficiale. (2)   Avertismentul general menționat la alineatul (1) acoperă 30% din aria exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35% în cazul statelor membre cu mai mult de două limbi oficiale. (3)   Avertismentul scris menționat la alineatul (1) acoperă 40% din aria exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 45% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 50% în cazul statelor membre cu trei limbi oficiale. (3)   Avertismentul scris menționat la alineatul (1) acoperă 40% din aria exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 45% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 50% în cazul statelor membre cu mai mult de două limbi oficiale. (3a)  În cazul pachetelor a căror parte cu maximă vizibilitate are o suprafață care depășește 75 cm², avertismentele menționate la alineatele (2) și (3) trebuie însă să acopere o porțiune de cel puțin 22,5 cm² pe fiecare parte. Această suprafață se majorează la 24 cm² pentru statele membre cu două limbi oficiale și la 26,25 cm² pentru statele membre cu trei limbi oficiale. (4)  Avertismentul general și cel scris menționate la alineatul (1) sunt: (4)  Avertismentul general și cel scris menționate la alineatul (1) sunt: (a)  tipărite cu caractere Helvetica groase negre, pe fond alb. Pentru a ține cont de cerințele lingvistice, statele membre pot determina mărimea caracterelor, cu condiția ca mărimea caracterelor specificată în legislația lor să fie astfel încât să ocupe la maximum suprafața rezervată textului necesar; (a)  tipărite cu caractere Helvetica aldine negre, pe fond alb. Avertismentele pot fi aplicate cu ajutorul autocolantelor, cu condiția ca aceste autocolante să nu poată fi îndepărtate. Pentru a ține cont de cerințele lingvistice, statele membre pot determina mărimea caracterelor, cu condiția ca mărimea caracterelor specificată în legislația lor să fie astfel încât să ocupe la maximum suprafața rezervată textului necesar; (b)  centrate în zona în care trebuie tipărite, paralel cu marginea superioară a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior; (b)  centrate în zona în care trebuie tipărite, paralel cu marginea superioară a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior; (c)  înconjurat de un chenar negru cu lățime de minimum 3 mm și de maximum 4 mm, în interiorul suprafeței rezervate pentru avertismentul scris. (c)  înconjurat de un chenar negru cu lățime de minimum 3 mm și de maximum 4 mm, în interiorul suprafeței rezervate pentru avertismentul scris. Amendamentul 102 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 5 (5)  Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a anula exonerarea menționată la alineatul (1) în cazul în care există o modificare substanțială a circumstanțelor, astfel cum este stabilit într-un raport al Comisiei. eliminat Amendamentul 58 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatele 1-2 (1)  Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor din tutun nefumigene poartă următorul avertisment de sănătate: (1)  Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor din tutun nefumigene poartă următorul avertisment de sănătate: Acest produs din tutun poate dăuna sănătății dumneavoastră și generează dependență Acest produs din tutun este nociv pentru sănătatea dumneavoastră și generează dependență (2)  Avertismentul de sănătate menționat la alineatul (1) este în conformitate cu cerințele specificate la articolul 10 alineatul (4). În plus, avertismentul: (2)  Avertismentul de sănătate menționat la alineatul (1) este în conformitate cu cerințele specificate la articolul 10 alineatul (4). În plus, avertismentul: (a)  este tipărit pe cele două suprafețe cele mai mari ale pachetului unitar și ale oricărui ambalaj exterior; (a)  este tipărit pe cele două suprafețe cele mai mari ale pachetului unitar și ale oricărui ambalaj exterior; (b)  acoperă 30% din aria exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35% în cazul statelor membre cu trei limbi oficiale. (b)  acoperă 30% din aria exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35% în cazul statelor membre cu mai mult de două limbi oficiale. Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3 (3)  Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a adapta cerințele de la alineatele (1) și (2), ținând cont de evoluțiile științifice și ale pieței. (3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a adapta cerințele de la alineatul (1), ținând cont de evoluțiile științifice și ale pieței. Amendamentele 60, 103 şi 153 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1 (1)   Etichetarea unui pachet unitar și a oricărui ambalaj exterior și a produsului din tutun însuși nu include niciun element sau caracteristică care: (1)   Etichetarea unui pachet unitar și a oricărui ambalaj exterior și a produsului din tutun însuși și/sau a mărcii sale nu include niciun element sau caracteristică care: (a)  promovează un produs din tutun prin mijloace care sunt false, înșelătoare, decepționante sau care pot determina o impresie eronată cu privire la caracteristicile, efectele asupra sănătății, pericolele sau emisiile lor; (a)  promovează un produs din tutun și încurajează consumul acestuia prin mijloace care sunt false, înșelătoare, amăgitoare sau care pot determina o impresie eronată cu privire la caracteristicile, efectele asupra sănătății, riscurile sau emisiile lor. Etichetele nu includ nicio informație în legătură cu conținutul de nicotină, gudron sau monoxid de carbon; (b)   sugerează că un anumit produs din tutun este mai puțin dăunător decât altele sau are efecte vitalizante, energizante, de vindecare, de întinerire, naturale, organice sau altfel de efecte pozitive pentru sănătate sau sociale; (b)   sugerează că un anumit produs din tutun este mai puțin dăunător decât altele sau are efecte vitalizante, energizante, de vindecare, de întinerire, naturale, organice sau altfel de efecte pozitive pentru sănătate; (c)  se referă la aromă, gust, aromatizanți sau alți aditivi sau la absența acestora; (c)  se referă la aromă, gust, aromatizanți sau alți aditivi sau la absența acestora; (d)  se aseamănă cu un produs alimentar. (d)  se aseamănă cu un produs alimentar sau cosmetic; (da)  vizează reducerea efectului unor componente dăunătoare ale fumului sau creșterea biodegradabilității produselor din tutun. Amendamentele 104, 121 şi 148 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 (2)  Elementele și caracteristicile interzise pot include, dar nu sunt limitate la, texte, simboluri, denumiri, mărci comerciale, semne figurative sau alte semne, culori înșelătoare, materiale inserate volante sau alte materiale suplimentare cum ar fi etichete adezive, autocolante, materiale inserate fixate, straturi care se raclează și învelitori sau care se referă la forma produsului din tutun în sine. Țigaretele cu un diametru mai mic de 7,5 mm sunt considerate înșelătoare. (2)  Elementele și caracteristicile interzise pot include, dar nu sunt limitate la, texte, simboluri, denumiri, mărci comerciale, semne figurative sau alte semne, culori înșelătoare, materiale inserate volante sau alte materiale suplimentare cum ar fi etichete adezive, autocolante, materiale inserate fixate, straturi care se raclează și învelitori sau care se referă la forma produsului din tutun în sine. Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – paragraful 1 a (nou) În cazul țigaretelor cu filtru, hârtia care învelește filtrul este suficient de complexă pentru a preveni falsificarea produselor. În acest scop, ea are cel puțin următoarele caracteristici: (a)  culori tipografice vizibile de mai multe tipuri și fabricație prin imprimare intaglio; (b)  toate suprafețele albe sunt acoperite cu un lac; (c)  elemente complexe imprimate, cu structuri parțial subțiri; (d)  imprimare pe hârtie de bază albă; (e)  o perforație anterioară, situată la o distanță suficientă de capătul țigaretei. Amendamentul 62 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – paragraful 1 b (nou) Hârtia de țigarete este filigranată. Amendamentul 63 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Se admite afișarea pe pachetul unitar a soiului de tutun utilizat pentru fabricarea produsului, a țării sale de origine sau a ambelor. Amendamentul 105 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 1 (1)  Un pachet unitar de țigarete are o formă cuboidă. Un pachet unitar de tutun de rulat are forma unei pungi, mai exact a unei pungi dreptunghiulare, cu o clapă care acoperă deschizătura. Clapa pungii acoperă cel puțin 70% din suprafața anterioară a pachetului. Un pachet unitar de țigarete include cel puțin 20 de țigarete. Un pachet unitar de tutun de rulat conține cel puțin 40 g de tutun. (1)  Un pachet unitar de țigarete include cel puțin 20 de țigarete. Un pachet unitar de tutun de rulat conține cel puțin 20 g de tutun. Amendamentul 66 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 3 (3)  Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a defini reglementări mai detaliate referitoare la forma și dimensiunea pachetelor unitare în măsura în care aceste reglementări sunt necesare pentru a asigura vizibilitatea integrală și integritatea avertismentelor de sănătate înainte de prima deschidere, în cursul deschiderii și după reînchiderea pachetului unitar. eliminat Amendamentele 107, 125 şi 154 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 4 (4)  Comisia are competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a impune obligativitatea formei cuboide sau cilindrice pentru pachetele unitare ale produselor din tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat, în cazul în care există o modificare substanțială a circumstanțelor, astfel cum este stabilit într-un raport al Comisiei. eliminat Amendamentele 156, 67, 185, 189 şi 108 Propunere de directivă Articolul 14 (1)   Statele membre se asigură că toate pachetele unitare de produse din tutun sunt marcate cu un identificator unic. Pentru a asigura integritatea identificatorilor unici, aceștia sunt tipăriți/fixați astfel încât să nu poată fi îndepărtați, indelebil și în niciun fel ascunși sau întrerupți, inclusiv prin intermediul timbrelor fiscale și al marcajelor de preț sau prin deschiderea pachetului. În ceea ce privește produsele fabricate în afara Uniunii, obligațiile stipulate în prezentul articol se aplică doar celor destinate sau introduse pe piața Uniunii. (1)   Statele membre se asigură că toate pachetele unitare și orice ambalaj exterior de transport de produse din tutun sunt marcate cu un identificator unic în vederea identificării produselor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. Pentru a asigura integritatea identificatorilor unici, aceștia sunt siguri, tipăriți/fixați astfel încât să nu poată fi îndepărtați, indelebili și în niciun fel ascunși sau întrerupți, inclusiv prin intermediul timbrelor fiscale și al marcajelor de preț sau prin deschiderea pachetului. În ceea ce privește produsele fabricate în afara Uniunii, obligațiile stipulate în prezentul articol se aplică doar celor destinate sau introduse pe piața Uniunii. (1a)  Statele membre se asigură că identificatorii unici ai pachetelor individuale sunt corelați cu identificatorul unic de pe ambalajul exterior pentru transport. Orice modificare a legăturii dintre pachetele unitare și identificatorul unic de pe ambalajul exterior pentru transport este înregistrată în baza de date menționată la alineatul (6). (2)  Identificatorul unic permite să se determine: (2)  Identificatorul unic permite să se determine: (a)  data și locul de fabricare; (a)  data și locul de fabricare; (b)  fabrica; (b)  fabrica; (c)  utilajul utilizat la fabricarea produselor; (c)  utilajul utilizat la fabricarea produselor; (d)  schimbul de lucru sau ora fabricării; (d)  schimbul de lucru sau ora fabricării; (e)  denumirea produsului; (e)  descrierea produsului; (f)  piața de destinație pentru vânzare cu amănuntul; (f)  piața de destinație pentru vânzarea cu amănuntul; (g)  ruta de transport preconizată; (g)  ruta preconizată și efectivă de transport de la locul de fabricare până la primul punct de vânzare cu amănuntul, inclusiv toate depozitele utilizate, data transportului, destinația transportului, punctul de plecare și destinatarul; (h)  dacă este cazul, importatorul în Uniune; (h)  dacă este cazul, importatorul în Uniune; (i)  ruta efectivă de transport de la fabricare până la primul punct de vânzare cu amănuntul, inclusiv toate depozitele utilizate; (j)  identitatea tuturor cumpărătorilor, de la fabricare până la primul punct de vânzare cu amănuntul; (j)  identitatea tuturor cumpărătorilor, de la fabricare până la primul punct de vânzare cu amănuntul; (k)  factura, numărul de ordine și evidențele plăților pentru toți cumpărătorii de la fabricare până la primul punct de vânzare cu amănuntul. (k)  factura, numărul de ordine și evidențele plăților pentru toți cumpărătorii de la fabricare până la primul punct de vânzare cu amănuntul. (3)   Statele membre se asigură că toți operatorii economici implicați în comerțul cu produse din tutun de la fabricanți până la ultimul operator economic înainte de primul punct de vânzare cu amănuntul, înregistrează intrarea tuturor pachetelor unitare aflate în posesia lor, precum și toate mișcările intermediare și ieșirea finală din posesia lor. Această obligație poate fi îndeplinită prin înregistrarea în formă agregată, de exemplu, a ambalajelor exterioare, cu condiția ca urmărirea și trasarea pachetelor unitare să fie în continuare posibilă. (3)   Statele membre se asigură că toți operatorii economici implicați în comerțul cu produse din tutun, de la fabricanți până la ultimul operator economic înainte de primul punct de vânzare cu amănuntul, înregistrează intrarea tuturor pachetelor unitare și a ambalajelor exterioare aflate în posesia lor, precum și toate mișcările intermediare și ieșirea finală din posesia lor și transmit datele prin mijloace electronice la unitatea de stocare a datelor conform alineatului (6). Această obligație poate fi îndeplinită prin înregistrarea în formă agregată, de exemplu, a ambalajelor exterioare. (3a)  Entitățile economice care nu au legături comerciale sau juridice cu industria tutunului ar trebui să fie cele care dețin și exploatează tehnologia creată pentru urmărire și trasare. (4)   Statele membre se asigură că fabricanții de produse din tutun oferă tuturor operatorilor economici implicați în comerțul cu produse din tutun de la fabricant până la ultimul operator economic înainte de primul punct de vânzare cu amănuntul, inclusiv importatori, depozite și întreprinderi de transport, echipamentele necesare care să le permită înregistrarea produselor din tutun achiziționate, vândute, depozitate, transportate sau altfel manipulate. Echipamentele sunt capabile să citească și să transmită date prin mijloace electronice la o unitate de stocare de date în temeiul alineatului (6). (4)   Statele membre se asigură că fabricanții de produse din tutun oferă tuturor operatorilor economici implicați în comerțul cu produse din tutun de la fabricant până la ultimul operator economic înainte de primul punct de vânzare cu amănuntul, inclusiv importatori, depozite și întreprinderi de transport, echipamentele necesare stabilite de respectivele state membre, care să le permită înregistrarea produselor din tutun achiziționate, vândute, depozitate, transportate sau altfel manipulate. Echipamentele sunt capabile să citească și să transmită date prin mijloace electronice la o unitate de stocare de date în temeiul alineatului (6). (5)  Datele înregistrate nu pot fi modificate sau șterse de către niciun operator economic implicat în comerțul cu produse din tutun, dar operatorul economic care a introdus datele și alți operatori economici direct implicați în tranzacție, cum ar fi furnizorul sau destinatarul, pot formula comentarii cu privire la datele introduse anterior. Operatorul economic implicat adaugă datele corecte și o trimitere la datele anterioare care, în opinia lor, necesită rectificare. În circumstanțe excepționale și pe baza transmiterii unor dovezi adecvate, autoritatea competentă din statul membru în care a avut loc înregistrarea sau, în cazul în care înregistrarea a avut loc în afara Uniunii, autoritatea competentă din statul membru de import, poate autoriza modificarea sau ștergerea datele înregistrate anterior. (5)  Datele înregistrate nu pot fi modificate sau șterse de către niciun operator economic implicat în comerțul cu produse din tutun, dar operatorul economic care a introdus datele și alți operatori economici direct implicați în tranzacție, cum ar fi furnizorul sau destinatarul, pot formula comentarii cu privire la datele introduse anterior. Operatorul economic implicat adaugă datele corecte și o trimitere la datele anterioare care, în opinia lor, necesită rectificare. În circumstanțe excepționale și pe baza transmiterii unor dovezi adecvate, autoritatea competentă din statul membru în care a avut loc înregistrarea sau, în cazul în care înregistrarea a avut loc în afara Uniunii, autoritatea competentă din statul membru de import, poate autoriza modificarea sau ștergerea datele înregistrate anterior. (6)   Statele membre se asigură că fabricanții și importatorii de produse din tutun încheie contracte de stocare de date cu părți terțe independente, care găzduiesc unitatea de stocare de date pentru datele referitoare la fabricantul și importatorul în cauză. Unitate de stocare de date este localizată fizic pe teritoriul Uniunii. Caracterul adecvat al părții terțe, în particular independența sa și capacitățile sale tehnice, precum și al contractului, se autorizează și se monitorizează de către un auditor extern, care este propus și remunerat de către fabricantul de produse din tutun și autorizat de Comisie. Statele membre se asigură că unitățile de stocare de date sunt complet transparente și oferă acces permanent autorităților competente din statele membre, Comisiei și părții terțe independente. În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre sau Comisia pot oferi fabricanților sau importatorilor acces la aceste informații, cu condiția ca informațiile sensibile din punct de vedere comercial să rămână protejate în mod corespunzător, în conformitate cu legislațiile relevante naționale și ale Uniunii. (6)   Statele membre verifică dacă fabricanții și importatorii de produse din tutun au încheiat contracte de stocare de date cu părți terțe independente, care găzduiesc unitatea de stocare de date pentru datele referitoare la fabricantul și importatorul în cauză. Unitate de stocare de date este localizată fizic pe teritoriul Uniunii. Părțile terțe independente sunt libere de interese comerciale și de alte interese directe în industria tutunului și în alte industrii înrudite. Caracterul adecvat al părții terțe, în particular independența sa și capacitățile sale tehnice, precum și al contractului, se autorizează și se monitorizează de către Comisie, asistată de un auditor extern independent, care este remunerat de către fabricantul de produse din tutun și autorizat de Comisie. Statele membre se asigură că unitățile de stocare de date sunt complet transparente și oferă acces permanent autorităților competente din statele membre, Comisiei și părții terțe independente. În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre sau Comisia pot oferi fabricanților sau importatorilor acces la aceste informații, cu condiția ca informațiile sensibile din punct de vedere comercial să rămână protejate în mod corespunzător, în conformitate cu legislațiile relevante naționale și ale Uniunii. (7)  Statele membre se asigură că datele cu caracter personal sunt prelucrate doar în conformitate cu reglementările și măsurile asiguratorii prevăzute în Directiva 95/46/CE. (7)  Statele membre se asigură că datele cu caracter personal sunt prelucrate doar în conformitate cu reglementările și măsurile asiguratorii prevăzute în Directiva 95/46/CE. (8)   Pe lângă identificatorul unic, statele membre solicită ca toate pachetele unitare de produse din tutun care sunt introduse pe piață să poarte o caracteristică de securitate vizibilă și inviolabilă, de cel puțin 1 cm², care este tipărită sau fixată astfel încât să nu poată fi îndepărtată, indelebil și în niciun fel ascunsă sau întreruptă, inclusiv prin intermediul timbrelor fiscale și al marcajelor de preț sau al altor elemente impuse prin legislație. (8)   Pe lângă identificatorul unic, statele membre solicită ca toate pachetele unitare de produse din tutun care sunt introduse pe piață să poarte o caracteristică de securitate vizibilă și inviolabilă, precum și una invizibilă, de cel puțin 1 cm², care este tipărită sau fixată astfel încât să nu poată fi îndepărtată, indelebilă și în niciun fel ascunsă sau întreruptă, inclusiv prin intermediul timbrelor fiscale și al marcajelor de preț sau al altor elemente impuse prin legislație. În statele membre în care timbrele fiscale se aplică pe produsele din tutun, iar timbrele fiscale aplicate respectă cerințele prezentului alineat, nu este necesară nicio caracteristică de securitate suplimentară. (9)  Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22: (9)  Luând în considerare practicile, tehnologiile și aspectele practice existente, precum și standardele globale pentru urmărirea și trasarea autentificării bunurilor pentru consumator, precum și cerințele relevante în temeiul Protocolului OMS pentru eliminarea comerțului ilegal cu produse din tutun, Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22: (a)  pentru a defini elemente esențiale (cum ar fi durata, posibilitatea de înnoire, cunoștințele necesare, confidențialitatea) ale contractului menționat la alineatul (6), inclusiv monitorizarea și evaluarea regulată a acestuia; (a)  pentru a defini elemente esențiale (cum ar fi durata, posibilitatea de înnoire, cunoștințele necesare, confidențialitatea) ale contractului menționat la alineatul (6), inclusiv monitorizarea și evaluarea regulată a acestuia; (b)  pentru a defini standardele tehnice care asigură că sistemele utilizate pentru identificatorii unici și funcțiile conexe sunt pe deplin compatibile între ele în întreaga Uniune și (b)  pentru a defini standardele tehnice care asigură că sistemele utilizate pentru identificatorii unici și funcțiile conexe sunt pe deplin compatibile între ele în întreaga Uniune și în conformitate cu standardele internaționale. (c)  pentru a defini standardele tehnice pentru caracteristica de securitate și posibila lor rotație și pentru a le adapta la evoluțiile științifice, tehnice și ale pieței. (10)  Produsele din tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat sunt exonerate de aplicarea dispozițiilor de la alineatele (1) – (8) timp de 5 ani de la data menționată la articolul 25 alineatul (1). (10)  Produsele din tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat sunt exonerate de aplicarea dispozițiilor de la alineatele (1) – (8) timp de şapte ani de la data menționată la articolul 25 alineatul (1). Amendamentul 68 Propunere de directivă Articolul 16 Capitolul IV: Vânzări transfrontaliere la distanță de produse din tutun Capitolul IV: Distribuția promoțională și vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun Articolul 16 Articolul 16 Vânzări transfrontaliere la distanță de produse din tutun Vânzări la distanță de produse din tutun (1)   Statele membre obligă punctele de vânzare cu amănuntul care intenționează să se angajeze în vânzări transfrontaliere la distanță către consumatori situați în Uniune să se înregistreze la autoritățile competente din statul membru în care este stabilit punctul de vânzare cu amănuntul și în statul membru în care este situat consumatorul efectiv sau potențial. Punctele de vânzare cu amănuntul stabilite în afara Uniunii trebuie să se înregistreze la autoritățile competente din statul membru în care este situat consumatorul efectiv sau potențial. Toate punctele de vânzare cu amănuntul care intenționează să se angajeze în vânzări transfrontaliere la distanță transmit cel puțin următoarele informații autorităților competente: (1)   Statele membre interzic punctelor de vânzare cu amănuntul stabilite pe teritoriul lor să se angajeze în vânzări transfrontaliere la distanță. (a)  numele sau denumirea societății și adresa permanentă a locului de activitate de unde sunt furnizate produsele din tutun; (b)  data începerii activității de oferire a produselor din tutun spre a fi vândute transfrontalier la distanță publicului prin intermediul serviciilor societății informaționale; (c)  adresa site-ului sau a site-urilor de internet utilizate în scopul respectiv și toate informațiile relevante necesare pentru a le identifica. (1a)  Statele membre păstrează competența de a decide cu privire la lărgirea domeniului de aplicare a interdicției menționate anterior pentru a include vânzările naționale la distanță. În cazul în care statele membre autorizează vânzările naționale la distanță, acestea se asigură că punctele de vânzare cu amănuntul sunt dotate cu un sistem de verificare a vârstei. (1b)  Din motive de sănătate publică, un stat membru poate să impună restricții la importurile de tutun pentru uz personal. Un stat membru trebuie să aibă posibilitatea de a aplica asemenea restricții mai ales atunci când în statul membru în care este cumpărat produsul prețul este cu mult mai mic decât prețul din statul membru de origine sau în cazul în care avertismentele de sănătate nu sunt în limba sau limbile sale oficiale. (2)  Autoritățile competente ale statelor membre publică lista completă conținând toate punctele de vânzare cu amănuntul înregistrate pe teritoriul lor în conformitate cu reglementările și măsurile asiguratorii din Directiva 95/46/CE. Punctele de vânzare cu amănuntul pot începe introducerea pe piață a produselor din tutun sub forma vânzărilor la distanță doar din momentul în care denumirea punctului de vânzare cu amănuntul este publicată în statul membru relevant. (2)  Statele membre care au pus în aplicare o strategie națională împotriva fumatului pot fixa limite cantitative ale circulației transfrontaliere. (3)  Dacă este necesar pentru a se asigura conformitatea și a se facilita asigurarea aplicării, statele membre de destinație pot solicita ca punctul de vânzare cu amănuntul să desemneze o persoană fizică care este responsabilă de verificarea faptului că produsele din tutun, înainte de a ajunge la consumator, sunt în conformitate cu dispozițiile naționale adoptate în temeiul prezentei directive în statul membru de destinație. (4)  Punctele de vânzare cu amănuntul angajate în vânzări la distanță sunt dotate cu un sistem de verificare a vârstei, prin care se verifică în momentul vânzării faptul că cel care cumpără are vârsta minimă prevăzută în temeiul legislației naționale din statul membru de destinație. Vânzătorul cu amănuntul sau persoana fizică desemnată raportează autorităților competente o descriere a detaliilor și a funcționării sistemului de verificare a vârstei. (5)  Datele cu caracter personal care se referă la consumator se prelucrează doar în conformitate cu Directiva 95/46/CE și nu se comunică fabricantului de produse din tutun sau societăților care fac parte din același grup sau oricăror alte părți terțe. Datele cu caracter personal nu se utilizează și nu se transferă în alte scopuri decât această cumpărare efectivă. Aceasta se aplică și în cazul în care punctul de vânzare cu amănuntul aparține fabricantului de produse din tutun. Amendamentul 69 Propunere de directivă Articolul 16a (nou) Articolul 16a Statele membre interzic punctelor de vânzare cu amănuntul stabilite pe teritoriul lor să distribuie produse din tutun gratuite sau la preț redus prin intermediul canalelor transfrontaliere la distanță sau prin orice alt canal. Amendamentul 70 Propunere de directivă Articolul 17 Notificarea noilor categorii de produse din tutun Notificarea noilor categorii de produse din tutun (1)   Statele membre solicită ca fabricanții și importatorii de produse din tutun să notifice autorităților competente din statele membre orice nouă categorie de produse din tutun pe care intenționează să o introducă pe piețele din statele membre în cauză. Notificarea este transmisă în format electronic cu șase luni înainte de data preconizată pentru introducerea pe piață și este însoțită de o descriere detaliată a produsului în cauză, precum și de informații privind ingredientele și emisiile în conformitate cu articolul 5. Fabricanții și importatorii care notifică o nouă categorie de produse din tutun furnizează, de asemenea, autorităților competente în cauză: (1)   Statele membre solicită ca fabricanții și importatorii de produse din tutun să notifice autorităților competente din statele membre orice nouă categorie de produse din tutun pe care intenționează să o introducă pe piețele din statele membre în cauză. Notificarea este transmisă în format electronic cu șase luni înainte de data preconizată pentru introducerea pe piață și este însoțită de o descriere detaliată a produsului în cauză, precum și de orice tip de etichetă, instrucțiuni de folosire, informații privind compoziția produsului, procesul de fabricație și controalele la care a fost supus și informații privind ingredientele și emisiile în conformitate cu articolul 5. Fabricanții și importatorii care notifică o nouă categorie de produse din tutun furnizează, de asemenea, autorităților competente în cauză: (a)  studii științifice disponibile privind toxicitatea, potențialul de dependență și atractivitatea produsului, în special în ceea ce privește ingredientele și emisiile sale; (a)  studii științifice disponibile privind toxicitatea, potențialul de dependență și atractivitatea produsului, în special în ceea ce privește ingredientele și emisiile sale; (b)  studii și cercetări de piață disponibile privind preferințele diverselor grupuri de consumatori, incluzând tinerii și (b)  sinteze de lucru ale studiilor și cercetărilor de piață disponibile privind preferințele diverselor grupuri de consumatori, incluzând tinerii și fumătorii cronici care fumează foarte mult; (c)  alte informații relevante și disponibile, inclusiv o analiză a raportului riscuri/beneficii pentru produs, a efectelor așteptate privind renunțarea la consumul de tutun, a efectelor așteptate privind incidența consumului de tutun și a altor percepții prevăzute ale consumatorului. (c)  alte informații relevante și disponibile, inclusiv o analiză a raportului riscuri/beneficii pentru produs, a efectelor așteptate privind renunțarea la consumul de tutun, a efectelor așteptate privind incidența consumului de tutun și a altor percepții prevăzute ale consumatorului. (2)   Statele membre solicită ca fabricanții și importatorii de produse din tutun să informeze autoritățile lor competente cu privire la orice informații noi sau actualizate menționate la alineatul (1) literele (a) – (c). Statele membre au dreptul să solicite fabricanților sau importatorilor de tutun să efectueze teste suplimentare sau să transmită informații suplimentare. Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile primite în temeiul prezentului articol. Statele membre au dreptul să introducă un sistem de autorizare și să perceapă o taxă proporțională. (2)   După introducerea pe piață a unui produs din tutun, statele membre solicită ca fabricanții și importatorii de produse din tutun să informeze autoritățile lor competente cu privire la orice informații noi sau actualizate menționate la alineatul (1) literele (a) – (c). Statele membre au dreptul să solicite fabricanților sau importatorilor de tutun să efectueze teste suplimentare sau să transmită informații suplimentare. Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile primite în temeiul prezentului articol. Statele membre au dreptul să introducă un sistem de autorizare și să perceapă o taxă proporțională. (3)   Noile categorii de produse din tutun introduse pe piață respectă cerințele stabilite în prezenta directivă. Dispozițiile aplicabile depind de faptul dacă produsele se încadrează sau nu în definiția produsului din tutun nefumigen de la articolul 2 alineatul (29) sau a tutunului pentru fumat de la articolul 2 alineatul (33). (3)   Noile categorii de produse din tutun introduse pe piață respectă cerințele stabilite în prezenta directivă. Dispozițiile aplicabile depind de încadrarea produselor în definiția produsului din tutun nefumigen de la articolul 2 alineatul (29) sau a tutunului pentru fumat de la articolul 2 alineatul (33). Amendamentul 170 Propunere de directivă Articolul 18 (1)   Următoarele produse care conțin nicotină pot fi introduse pe piață numai în cazul în care au fost autorizate în temeiul Directivei 2001/83/CE: (1)   Produsele care conțin nicotină pot fi introduse pe piață numai în conformitate cu procedura de notificare prevăzută la articolul 17 din prezenta directivă. Statele membre se asigură că produsele care conțin nicotină respectă toate actele legislative relevante ale Uniunii, în special Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor. (a)  produsele cu un nivel de nicotină care depășește 2 mg per unitate sau (b)  produsele cu o concentrație de nicotină care depășește 4 mg per ml sau (c)  produsele a căror utilizare preconizată determină o concentrație plasmatică de vârf maximă medie de peste 4 ng de nicotină per ml (2)   Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22, pentru a actualiza cantitățile de nicotină stabilite la alineatul (1) ținând cont de progresele științifice și de autorizațiile de introducere pe piață acordate pentru produsele care conțin nicotină în temeiul Directivei 2001/83/CE. (2)   Produsele care conțin nicotină care sunt prezentate drept produse cu proprietăți benefice pentru tratarea și prevenirea bolilor pot fi introduse pe piață numai în cazul în care au fost autorizate în temeiul Directivei 2001/83/CE. (3)  În ceea ce privește produsele care conțin nicotină care urmează a fi introduse pe piață în conformitate cu alineatul (1), statele membre se asigură că: (a)  nu se introduc pe piață produse cu un nivel de nicotină care depășește 30 mg/ml; (b)  producătorii și importatorii de produse care conțin nicotină transmit autorităților competente o listă cu toate ingredientele produselor respective și cu emisiile rezultate din utilizarea acestora, în funcție de marcă și tip, incluzând cantitățile acestora, precum și toate modificările survenite. Statele membre asigură ulterior diseminarea acestor informații pe un site internet, ținând în mod corespunzător seama de protecția secretelor comerciale. Producătorii și importatorii transmit autorităților și volumele de vânzări anuale în funcție de marcă și tip; (c)  nu se introduc pe piață produsele care conțin nicotină și aditivii enumerați la articolul 6 alineatul (4); (d)  pachetele unitare ale produselor care conțin nicotină includ și un pliant cu instrucțiuni de utilizare, inclusiv mențiunea că produsul respectiv nu este recomandat a fi utilizat de nefumători, contraindicații, avertizări pentru anumite grupuri de risc, menționări ale reacțiilor adverse, locul unde au fost produse și datele de contact ale producătorului sau ale importatorului; (3)   Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor care conțin nicotină sub pragurile stabilite la alineatul (1) poartă următorul avertisment de sănătate: Acest produs conține nicotină și poate dăuna sănătății dumneavoastră. (e)   Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor care conțin nicotină poartă următorul avertisment de sănătate: „Acest produs este destinat fumătorilor actuali. Produsul conține nicotină, o substanță care generează un grad ridicat de dependență.”; (f)  vânzarea produsului este restricționată conform vârstei legale pentru vânzarea de produse din tutun în statul membru relevant; în orice caz, vânzarea către persoanele cu vârsta sub 18 ani nu ar trebui permisă; (g)  produsele sunt disponibile pentru vânzare în afara farmaciilor; (h)  produsele pot avea arome; (i)  în cazul produselor care conțin nicotină se aplică restricțiile privind publicitatea, sponsorizarea, comunicarea comercială audiovizuală și plasarea de produse pentru produsele din tutun prevăzute în Directiva 2003/33/CE și în Directiva 2010//13/CE; (j)  vânzarea la distanță la nivel transfrontalier a produselor care conțin nicotină este reglementată în conformitate cu articolul 16; (k)  pe produsele care conțin nicotină nu se folosesc mărci comerciale de tutun, denumiri comerciale și simboluri. (4)   Avertismentul de sănătate menționat la alineatul (3) este în conformitate cu cerințele de la articolul 10 alineatul (4). În plus, avertismentul: (a)  este tipărit pe cele două suprafețe cele mai mari ale pachetului unitar și ale oricărui ambalaj exterior; (4)   Avertismentul de sănătate menționat la alineatul (3) litera (e) este în conformitate cu cerințele de la articolul 10. (b)  acoperă 30% din aria exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35% în cazul statelor membre cu trei limbi oficiale. (5)   Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a adapta cerințele de la alineatele (3) și (4), ținând cont de progresele științifice și de evoluțiile pieței și pentru a adopta și adapta poziția, formatul, dispoziția, rotația desemnată ale avertismentelor de sănătate. (5)   Statele membre monitorizează evoluția pieței produselor care conțin nicotină, inclusiv orice dovadă privind utilizarea ca poartă de acces în rândul tinerilor, și transmit concluziile lor Comisiei. Pe baza dovezilor transmise și a unor studii științifice, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la produsele care conțin nicotină la cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Raportul evaluează dacă este necesar să se aducă modificări prezentei directive sau dacă este nevoie și de alte acte legislative. Amendamentul 72 Propunere de directivă Articolul 19 Produsele din plante pentru fumat Produsele din plante pentru fumat (1)  Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor din plante pentru fumat poartă următorul avertisment de sănătate: (1)  Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor din plante pentru fumat poartă următorul avertisment de sănătate: Acest produs poate dăuna sănătății dumneavoastră Acest produs poate dăuna sănătății dumneavoastră (2)  Avertismentul de sănătate se tipărește pe suprafața exterioară anterioară și posterioară a pachetului unitar și pe orice ambalaj exterior. (2)  Avertismentul de sănătate se tipărește pe suprafața exterioară anterioară și posterioară a pachetului unitar și pe orice ambalaj exterior. (3)  Avertismentul de sănătate este în conformitate cu cerințele de la articolul 10 alineatul (4). El acoperă minimum 30% din aria suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar și a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35% în cazul statelor membre cu trei limbi oficiale. (3)  Avertismentul de sănătate este în conformitate cu cerințele de la articolul 10 alineatul (4). El acoperă minimum 30% din aria suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar și a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35% în cazul statelor membre cu mai mult de două limbi oficiale. Amendamentul 73 Propunere de directivă Articolul 19 a (nou) Articolul 19a Imitațiile produselor din tutun Sunt interzise imitațiile produselor din tutun care atrag minorii și care constituie, prin urmare, o eventuală poartă de acces spre utilizarea produselor din tutun. Amendamentul 74 Propunere de directivă Articolul 20 – alineatul 3 (3)  De asemenea, statele membre stabilesc reglementări privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea sancțiunilor. Sancțiunile stabilite sunt efective, proporționale și descurajante. (3)  De asemenea, statele membre stabilesc reglementări privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea sancțiunilor. Sancțiunile stabilite sunt efective, proporționale și descurajante. Orice sancțiuni financiare aplicabile pentru încălcarea intenționată a dispozițiilor compensează avantajele economice vizate prin încălcarea dispozițiilor. Amendamentul 75 Propunere de directivă Articolul 22 (1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile stipulate în prezentul articol. (1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol. (2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatele (2) și (3), articolul 4 alineatele (3) și (4), articolul 6 alineatele (3), (9) și (10), articolul 8 alineatul (4), articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatele (3) și (4), articolul 14 alineatul (9) și articolul 18 alineatele (2) și (5) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată de la data [Oficiul pentru Publicații: rugăm inserați data intrării în vigoare a prezentei directive]. (2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatele (2) și (3), articolul 4 alineatele (3) și (4), articolul 6 alineatul (10a), articolul 8 alineatul (4), articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatul (4) și articolul 14 alineatul (9) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la [Oficiul pentru Publicații: rugăm inserați data intrării în vigoare a prezentei directive]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatele (2) și (3), articolul 4 alineatele (3) și (4), articolul 6 alineatele (3), (9) și (10), articolul 8 alineatul (4), articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatele (3) și (4), articolul 14 alineatul (9) și articolul 18 alineatele (2) și (5) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate aflate deja în vigoare. (3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatele (2) și (3), articolul 4 alineatele (3) și (4), articolul 6 alineatul (10a), articolul 8 alineatul (4), articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatul (4) și articolul 14 alineatul (9) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (5)   O delegare de competențe în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (3), articolului 4 alineatele (3) și (4), articolului 6 alineatele (3), (9) și (10), articolului 8 alineatul (4), articolului 9 alineatul (3), articolului 10 alineatul (5), articolul 11ui alineatul (3), articolului 13 alineatele (3) și (4), articolului 14 alineatul (9) și articolului 18 alineatele (2) și (5) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici de Parlamentul European, nici de Consiliu, în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul, au informat ambii Comisia că nu vor obiecta. Termenul respectiv se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. (5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (3), articolului 4 alineatele (3) și (4), articolului 6 alineatul (10a), articolului 8 alineatul (4), articolului 9 alineatul (3), articolului 10 alineatul (5), articolului 11 alineatul (3), articolului 13 alineatul (4) și articolului 14 alineatul (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. Amendamentul 76 Propunere de directivă Articolul 23 – alineatul 1 – paragraful 1 În termen de cel mult cinci ani de la data specificată la articolul 25 alineatul (1), Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea prezentei directive. În termen de cel mult trei ani de la data specificată la articolul 25 alineatul (1), Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea prezentei directive. Amendamentul 77 Propunere de directivă Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c a (nouă) (ca)  evaluării efectelor de dependență ale ingredientelor care pot încuraja dependența; Amendamentul 78 Propunere de directivă Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c b (nouă) (cb)  elaborării unor metode de testare standardizată care să permită măsurarea, în fumul de țigară, a altor compuși decât gudronul, nicotina și monoxidul de carbon; Amendamentul 79 Propunere de directivă Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c c (nouă) (cc)  datelor toxicologice care trebuie să fie solicitate fabricanților privind ingredientele și modul în care acestea ar trebuie testate, pentru ca autoritățile însărcinate cu sănătatea publică să poată evalua utilizarea lor; Amendamentul 80 Propunere de directivă Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c d (nouă) (cd)  elaborării unor standarde cu privire la anumite produse altele decât țigaretele. Amendamentul 81 Propunere de directivă Articolul 23 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Statele membre raportează Comisiei la din doi în doi ani cu privire la punerea în aplicare a măsurilor luate în conformitate cu Recomandarea 2003/54/CE a Consiliului din 2 decembrie 2002 privind prevenirea fumatului și inițiativele de îmbunătățire a controlului tutunului, în special în ceea ce privește limitele de vârstă stabilite în legislația națională, precum și planurile lor de creștere a limitei de vârstă cu scopul de a realiza obiectivul unei „generații fără fum de tutun”. Amendamentul 82 Propunere de directivă Articolul 24 (1)   Statele membre nu interzic sau restricționează importul, vânzarea sau consumul de tutun sau de produse aferente care sunt conforme cu prezenta directivă. (1)   În conformitate cu alineatele (2) și (3), statele membre nu interzic sau restricționează importul, vânzarea sau consumul de tutun sau de produse aferente care sunt conforme cu prezenta directivă. (2)   Cu toate acestea, un stat membru poate menține dispoziții naționale mai stricte, aplicabile tuturor produselor similare, în domeniile vizate de directivă, pe baza unor necesități prioritare din sfera protejării sănătății publice. De asemenea, un stat membru poate să introducă dispoziții mai stricte, pe baza situației specifice din acest stat membru și cu condiția ca dispozițiile să fie justificate prin necesitatea de a proteja sănătatea publică. Astfel de dispoziții naționale se notifică Comisiei, împreună cu motivele pentru menținerea sau introducerea lor. Comisia, în termen de șase luni de la primirea notificării, aprobă sau respinge dispozițiile după ce a verificat, luând în considerare nivelul înalt de protecție a sănătății atins prin prezenta directivă, dacă ele sunt sau nu justificate, necesare și proporționale cu scopul lor și dacă constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricționare mascată a comerțului dintre statele membre. În absența unei decizii a Comisiei în acest termen, dispozițiile naționale sunt considerate aprobate. (2)   Cu toate acestea, un stat membru poate menține sau introduce dispoziții naționale mai stricte în domeniile vizate de directivă, în măsura în care aceste dispoziții sunt compatibile cu tratatul. Astfel de dispoziții naționale se aplică tuturor produselor în aceeași măsură, inclusiv celor importate din alt stat membru sau dintr-o țară terță. Acestea se notifică Comisiei, împreună cu motivele pentru menținerea sau introducerea lor. Comisia, în termen de șase luni de la primirea notificării, aprobă sau respinge dispozițiile după ce a verificat, luând în considerare nivelul înalt de protecție a sănătății atins prin prezenta directivă, dacă ele sunt sau nu justificate, necesare și proporționale cu scopul lor și dacă constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricționare mascată a comerțului dintre statele membre. În absența unei decizii a Comisiei în acest termen, dispozițiile naționale sunt considerate aprobate. (3)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menține sau de a introduce, în conformitate cu tratatul, dispoziții naționale privind aspecte care nu sunt reglementate prin prezenta directivă. Aceste dispoziții naționale trebuie să fie justificate prin motive prioritare din sfera interesului public și trebuie să fie necesare și proporționale cu scopul lor. Ele nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricționare disimulată a comerțului dintre statele membre și nu trebuie să pericliteze aplicarea deplină a prezentei directive. (3)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menține sau de a introduce, dispoziții naționale privind aspecte care nu sunt reglementate prin prezenta directivă, în măsura în care sunt compatibile cu tratatul. Ele se aplică tuturor produselor în aceeași măsură, inclusiv celor importate din alt stat membru sau dintr-o țară terță și nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricționare disimulată a comerțului dintre statele membre și nu trebuie să pericliteze aplicarea deplină a prezentei directive. Amendamentul 83 Propunere de directivă Articolul 25 – alineatul 1 (1)   Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru conformarea la prezenta directivă până la data de [Oficiul pentru Publicații: rugăm inserați data exactă – intrare în vigoare + 18 de luni] cel târziu. Ele comunică de îndată Comisiei textele acestor acte. (1)   Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru respectarea prezentei directive până la data de … cel târziu și, în cazul articolului 6, până la data de … cel târziu. Ele comunică de îndată Comisiei textele acestor acte. _______________ * Intrare în vigoare + 18 luni. ** Intrare în vigoare + 36 de luni. Amendamentul 84 Propunere de directivă Articolul 26 Dispoziție tranzitorie Dispoziție tranzitorie Statele membre pot permite introducerea pe piață a următoarelor produse, care nu sunt în conformitate cu prezenta directivă, până la data de [Oficiul pentru Publicații: rugăm inserați data exactă – intrare în vigoare + 24 de luni]: Statele membre pot permite introducerea pe piață a următoarelor produse, care nu sunt în conformitate cu prezenta directivă, până la data de …* : (a)  produse din tutun; (a)  produse din tutun; (b)  produse care conțin nicotină sub pragul menționat la articolul 18 alineatul (1); (c)   produse din plante pentru fumat. (b)   produse din plante pentru fumat. Statele membre pot permite introducerea pe piață a produselor care conțin nicotină, care nu sunt în conformitate cu prezenta directivă, până la data de …** : __________________ * Intrare în vigoare + 24 de luni. ** Intrare în vigoare + 36 de luni. Amendamentul 85 Propunere de directivă Anexa -I (nouă) Anexa -I Aditivi autorizați pentru utilizarea în produsele din tutun Denumirea chimică a aditivului - funcție – nivelul maxim admis Amendamentul 86 Propunere de directivă Anexa I Lista avertismentelor scrise Lista avertismentelor scrise [menționate la articolul 9 și la articolul 10 alineatul (1)] [menționate la articolul 9 și la articolul 10 alineatul (1)] 1.  Fumatul cauzează 9 din 10 cancere pulmonare 1.  Fumatul cauzează 9 din 10 cancere pulmonare 2.  Fumatul cauzează cancer al gurii și al gâtului 2.  Fumatul cauzează cancer al gurii și al gâtului 2a.  Fumatul cauzează cancer al vezicii urinare 3.  Fumatul dăunează plămânilor 3.  Fumatul dăunează plămânilor 4.  Fumatul cauzează atacuri de inimă 4.  Fumatul cauzează atacuri cardiace 5.  Fumatul cauzează accidente vasculare cerebrale și infirmitate 5.  Fumatul cauzează accidente vasculare cerebrale și infirmitate 6.  Fumatul blochează arterele 6.  Fumatul blochează arterele 7.  Fumatul crește riscul de orbire 7.  Fumatul crește riscul de orbire 8.  Fumatul dăunează dinților și gingiilor 8.  Fumatul dăunează dinților și gingiilor 9.  Fumatul poate ucide fătul nenăscut 9.  Fumatul poate ucide fătul 10.  Fumul dumneavoastră dăunează copiilor, familiei și prietenilor dumneavoastră 10.  Fumul dumneavoastră dăunează copiilor, familiei și prietenilor dumneavoastră 11.  Copiii fumătorilor sunt mai predispuși să înceapă să fumeze 11.  Copiii fumătorilor sunt mai predispuși să înceapă să fumeze 12.  Renunțați la fumat – rămâneți în viață pentru cei dragi 12.  Renunțați la fumat – rămâneți în viață pentru cei dragi 13.  Fumatul reduce fertilitatea 13.  Fumatul reduce fertilitatea 14.  Fumatul crește riscul de impotență 14.  Fumatul crește riscul de impotență 14a.  Fumatul poate provoca moartea subită 14b.  Fumatul în timpul sarcinii provoacă nașterea prematură 14c.  Fumatul pasiv poate agrava astmul sau meningita în cazul copiilor

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0276/2013).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Mauritania pentru o perioadă de doi ani (15777/2012 – C7-0419/2012 – 2012/0258(NLE))

P7_TA(2013)0399 A7-0184/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15777/2012),

–  având în vedere proiectul de protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Mauritania pentru o perioadă de doi ani (15781/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7‑0419/2012),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A7-0184/2013),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Islamice Mauritania.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la genicid: femeile lipsă? (2012/2273(INI))

P7_TA(2013)0400 A7-0245/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care pune accentul pe valorile comune statelor membre, cum ar fi pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între bărbați și femei, precum și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care instituie principiul integrării dimensiunii de gen, afirmând că Uniunea, în toate activitățile sale urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei,

–  având în vedere articolul 19 din TFUE, care se referă la combaterea discriminării bazate pe sex,

–  având în vedere articolul 23 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată de cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și rezoluțiile sale din 18 mai 2000(1), 10 martie 2005 (Beijing + 10)(2), și 25 februarie 2010 (Beijing + 15)(3),

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), adoptate cu ocazia Summit-ului Mileniului al ONU, în septembrie 2000, în special ODM-ul privind promovarea egalității de gen și afirmarea femeii, condiție prealabilă pentru eradicarea foametei, a sărăciei și a bolilor, permițând instituirea egalității la toate nivelurile de educație și în toate domeniile de activitate, controlul egal asupra resurselor și reprezentarea egală în viața publică și cea politică,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și biomedicina,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene referitoare la promovarea respectării dreptului internațional umanitar (DIU), la pedeapsa capitală, tortura și alte tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante, precum și la dialogurile cu țările care nu sunt membre ale UE pe tema promovării și protecției drepturilor copilului, a violențelor împotriva femeilor și a fetelor, precum și a combaterii tuturor formelor de discriminare a acestora,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 2 decembrie 1998 care stipulează că evaluarea anuală a punerii în aplicare a Platformei de acțiune de la Beijing se va baza pe indicatori și parametri de referință calitativi și cantitativi,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 2-3 iunie 2005, în care statele membre și Comisia sunt invitate să consolideze mecanismele instituționale de promovare a egalității de gen și să creeze un cadru de evaluare a implementării Platformei de acțiune de la Beijing, pentru o monitorizare mai consecventă și mai sistematică a evoluțiilor în domeniu,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 5 și 6 decembrie 2007 privind revizuirea punerii în aplicare a Platformei de acțiune de la Beijing de către instituțiile UE și statele membre, precum și raportul însoțitor elaborat de Președinția portugheză, prin care sunt susținuți indicatorii privind femeile și sărăcia,

–  având în vedere „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați: 2010-2015” elaborată de Comisie și prezentată la 21 septembrie 2010, precum și documentul de lucru însoțitor referitor la acțiunile vizând implementarea strategiei,

–  având în vedere documentul de lucru referitor la Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și afirmarea rolului femeilor în dezvoltare (2010-2015) al serviciilor Comisiei,

–  având în vedere declarația comună a miniștrilor UE pentru egalitatea de gen, făcută la 4 februarie 2005, în contextul evaluării la 10 ani a Platformei de acțiune de la Beijing, în care se reafirmă, printre altele, susținerea fermă și angajarea în vederea implementării complete și eficiente a Declarației și a Platformei de acțiune Beijing,

–  având în vedere concluziile adoptate, la 15 martie 2013, la cea de a 57-a sesiune a Comisiei privind statutul femeilor din cadrul ONU, care recunosc pentru prima dată într-un text internațional, în mod explicit fenomenul asasinatelor în funcție de sex sau „femicidele”.

–  având în vedere declarația comună a agențiilor ONU din 2011 privind „Prevenirea selecției sexului în funcție de prejudecățile de gen”, prezentată de Biroul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) , UN Femei și Organizația mondială a sănătății (OMS),

–  având în vedere Declarația și Programul de acțiune ale Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare, adoptate la Cairo în 1994 (CIPD), acțiunile-cheie pentru punerea lor în aplicare în continuare, precum și Rezoluția nr. 65/234 a Adunării generale a Organizației Națiunilor Unite privind consecințele Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare de după 2014 (decembrie 2010),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2008 referitoare la Egalitatea de gen și autonomizarea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare(4), în special punctul 37;

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume în 2009 și politica Uniunii Europene în această privință(5), în special punctul 76, care subliniază necesitatea de a elimina toate formele de discriminare și violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv avortul selectiv în funcție de sex,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 2007 privind uciderea femeilor (femicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen(7),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0245/2013),

A.  întrucât termenul „genicid” este un termen neutru, referindu-se la uciderea sistematică, deliberată și în funcție de gen a oamenilor ce aparțin unui anumit sex, fiind un fenomen în creștere, dar neraportat într-o serie de țări, având consecințe mortale; întrucât acest raport care explorează în special cauzele, tendințele actuale, consecințele și modalitățile de combatere a practicilor de selecție în funcție de sex, care apar, de asemenea, sub forma infanticidului și a violenței prin selecția sexului (alți termeni, cum ar fi „femicid”, pentru care există deja un raport special al Parlamentul European(8), fiind folosiți pentru a se referi la uciderea de femei și fete ca expresia cea mai gravă mare a discriminării și violenței împotriva femeilor);

B.  întrucât, în pofida legislației recente împotriva practicilor de selecție în funcție de sex, fetele sunt într-o măsură disproporționat de mare țintele unei discriminări sexuale severe, extinsă adesea asupra fetelor nenăscute, prin predeterminarea fetușilor, care sunt apoi avortați, sau prin abandonarea sau uciderea fetelor din simplul motiv că sunt fete;

C.  întrucât s-a estimat că, încă din 1990, peste 100 de milioane de femei „lipsesc” din punct de vedere demografic din populația lumii, datorită genicidului(9); întrucât, conform estimărilor recente, numărul de femei „lipsă” a crescut la aproape 200 de milioane(10);

D.  întrucât genicidul este o problemă globală care apare nu numai în Asia și Europa, dar și în America de Nord, Africa și America Latină; întrucât genicidul este practicat oriunde femeile gravide decid, intenționat sau în urma presiunilor, să nu dea naștere la fetuși fete, pentru ca fetele sunt considerate o povară pentru societate;

E.  întrucât în Asia, și în special în China, India și Vietnam, raportul femei/bărbați este foarte distorsionat; întrucât în 2012, în China, s-au născut 113 băieți la fiecare 100 de fete, în timp ce în India și Vietnam raportul este de 112 la 100(11);

F.  întrucât în Europa, în unele țări, raportul femei/bărbați este în mod particular dezechilibrat, în 2012, în Albania, Armenia, Azerbaidjan și Georgia născându-se 112 băieți la fiecare 100 de fete(12);

G.  întrucât practicarea genicidului apare cel mai frecvent în culturile care manifestă o preferință pentru fii, inegalitate de gen, discriminare persistentă și stereotipuri față de fiice și, în unele cazuri, în țările care aplică politici guvernamentale coercitive;

H.  întrucât „preferința pentru fii” este adânc înrădăcinată făcând parte din tradiții îndelungate, fiind legată de aspecte cum ar fi moștenirea proprietății, dependența părinților în vârstă de fii pentru sprijin economic și securitate, continuarea numelui de familie și a genelogiei, precum și dorința de a nu cheltui sume în mod tradițional mari pentru zestrea fiicelor, pentru a evita dificultățile financiare;

I.  întrucât sisteme inadecvate de asigurări sociale, regimuri și opțiuni de asigurare inadecvate pentru familiile din mai multe culturi pot, în mod fals, conduce la o „preferință pentru fii” și la practici de selecție în funcție de sex;

J.  întrucât practicile de selecție în funcție de sex perturbă echilibrul de gen în societate, conduc la un raport femei/bărbați distorsionat și au consecințe economice și sociale; întrucât dezechilibrul de gen sub forma existenței unui număr de bărbați în exces afectează stabilitatea socială pe termen lung, conducând la o creștere generală a criminalității, a frustrărilor și violențelor, o creșterea a traficului de femei, a sclaviei și exploatării sexuale și a violurilor;

K.  întrucât o cultură patriarhală în care predomină preferința pentru fii conservă nu doar stereotipurile, deficitele democratice și inegalitățile de gen, ci, de asemenea, discriminează femeile și, prin urmare, creează obstacole care le împiedică să se bucure pe deplin de egalitatea de tratament și egalitatea de șanse în toate domeniile vieții;

L.  întrucât existența unor practici de selecție în funcție de sex, a unor rate de mortalitate mai mari în rândul fetelor foarte mici și a unor rate mai mici de școlarizare în cazul fetelor , poate conduce la ideea că în unele societăți predomină o cultură a „preferinței pentru fii”; este important să se investigheze și să se analizeze dacă aceste fenomene sunt însoțite de deficite democratice suplimentare împotriva fetelor, cum ar fi înrăutățirea accesului lor la nutriție, educație, îngrijire medicală, instalații sanitare, apă potabilă, îngrijire medicală și asistență socială, pentru a găsi modalități eficiente de combatere a acestora;

M.  întrucât deficitele demografice ale femeilor din multe țări nu pot fi discutate datorită absenței unor date statistice fiabile vizând monitorizarea nașterilor și a deceselor;

N.  întrucât afirmarea femeilor va susține promovarea schimbării comportamentale și sociale necesare pentru a eradica pe termen lung practicile de selecție în funcție de sex;

O.  întrucât eradicarea practicilor de selecție în funcție de sex este un proces complex care necesită o serie de abordări și metode interconectate, inclusiv o pregătire specializată pentru personalul medical, pentru a oferi consultanță și pentru a preveni practicile de selecție în funcție de sex în UE și în întreaga lume;

P.  întrucât campaniile de promovare, politicile și bunele practici în domeniu, cum ar fi campania „Grija pentru fete”, care vizează o mai bună conștientizare a valorii fetelor, dar și programul „Balika Samriddhi Yojana” din India, prin care se oferă stimulente monetare pentru educarea fetelor din familiile sărace, sunt esențiale pentru a schimba atitudinile comportamentale față de fete și femei;

Q.  întrucât trebuie remarcat exemplul pozitiv oferit de Coreea de Sud, care a reușit să inverseze un raport femei/bărbați extrem de distorsionat de 114 băieți născuți pentru fiecare 100 de fete, înregistrat în 1994, la 107 băieți la 100 de fete, în 2010(13),

1.  subliniază faptul că genicidul rămâne o infracțiune și o încălcare gravă a drepturilor omului, care impune modalități eficiente de abordare și eradicare a tuturor cauzelor sale fundamentale, ce conduc la cultura patriarhală;

2.  insistă asupra obligației tuturor statelor și guvernelor de a promova și de a proteja drepturile omului și de a preveni discriminarea ca bază a acțiunii pentru eliminarea tuturor tipurilor de violență împotriva femeilor;

3.  invită guvernele să elaboreze și să aplice măsuri care promovează schimbări profunde a mentalităților și atitudinilor față de femei, pentru a combate, astfel, credințele și comportamentele negative care perpetuează violența împotriva femeilor;

4.  invită guvernele să clasifice în mod specific femicidul sau genicidul drept o infracțiune și, prin urmare, să elaboreze și să pună în aplicare măsuri legislative astfel încât cazurile de femicid să facă obiectul unei anchete, agresorii să fie judecați iar femeile care au supraviețuit să poată avea un acces ușor la serviciile de sănătate și de asistență pe termen lung;

5.  subliniază faptul că, conform Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și a Declarației și Platformei de acțiune de la Beijing, orice formă de presiune familială sau socială asupra femeilor de a face un avort selectiv este considerată o formă de violență fizică și psihologică;

6.  subliniază faptul că eradicarea practicilor de selecție în funcție de sex este un proces complex, care necesită o serie de perspective și metode interconectate, de la analizarea principalelor cauze, a trăsăturilor culturale și a factorilor socio-economici ai țărilor în care există preferința pentru fii, până la organizarea de campanii pentru drepturile și statutul fetelor și femeilor și introducerea unor legi și regulamente; în sens mai larg, consideră că singurul mod sustenabil de prevenire a unor evoluții ulterioare în practicile de selecție în funcție de sex este promovarea egală a sexelor în fiecare societate;

7.  subliniază necesitatea promovării de către Comisie a unei investigări și analize aprofundate științific a cauzelor profunde ale practicilor de selecție în funcție de sex, pentru a promova cercetarea acestor tradiții și obiceiuri specifice anumitor țări, ce pot conduce la selecția în funcție de sex și la consecințe pe termen lung ale acestei selecții;

8.  solicită o analiză detaliată a cauzelor financiare și economice care stau la baza practicilor de selecție în funcție de sex, invită, totodată, guvernele să se ocupe în mod activ de obligațiile aflate în sarcina familiilor, sarcini ce conduc la apariția unui surplus de băieți/bărbați;

9.  subliniază importanța elaborării unor acte legislative împotriva selecției în funcție de sex, care ar trebui să includă pachete de protecție socială pentru femei, o mai bună monitorizare a implementării legislației existente și acordarea unei atenții mai mari cauzelor culturale și socio-economice ale fenomenului, pentru a aborda această problema sustenabil și holist, respectând egalitatea de gen și încurajând participarea activă din partea societății civile;

10.  invită guvernele să elimine deficitele democratice și legislative, să combată obstacolele persistente ce discriminează fetele, să asigure dreptul la moștenire pentru femei, să aplice legislația națională care garantează egalitatea femeilor și a bărbaților în fața legii, în toate sectoarele vieții, precum și să susțină afirmarea economică, educațională și politică a fetelor și femeilor;

11.  invită Comisia să sprijine și să încurajeze toate tipurile de inițiative vizând o mai bună conștientizare a discriminării în funcție de prejudecățile de gen, inclusiv a genicidului, și găsirea unor metode eficiente de combatere a acestuia, prin oferirea de consiliere, asistență, finanțare, precum și prin conceperea unor politici adecvate, ca parte a relațiilor sale externe, a ajutorului umanitar și a integrării dimensiunii de gen;

12.  subliniază că incapacitatea de a consolida autonomia femeilor și a fetelor, precum și absența eforturilor de modificare a normelor și structurilor sociale are implicații grave de natură juridică, etică și sanitară, dar și în planul drepturilor omului, putând avea consecințe grave pe termen lung în societățile unde se practică asemenea tehnici;

13.  subliniază faptul că, conform mai multor studii, dezechilibrul de gen ar putea conduce la o creștere a traficului de ființe umane pentru căsătorii sau exploatare sexuală, a violenței împotriva femeilor, a căsătoriilor între copii și a celor cu forța, a incidenței HIV/SIDA și a altor boli cu transmitere sexuală (BTS); subliniază faptul că dezechilibrul de gen constituie, așadar, o amenințare la adresa stabilității și securității sociale și solicită, prin urmare, analizarea cu maximă atenție a posibilelor consecințe ale acestui surplus din ce în ce mai mare de bărbați asupra sănătății, economiei și securității;

14.  sprijină reformele relevante, monitorizarea continuă și implementarea efectivă a egalității de gen și a legislației împotriva discriminării, în special în țările cu venituri mici și medii și în țările de tranziție;

15.  invită Comisia să lucreze intens pentru a împiedica selecția sexului în funcție de prejudecățile de gen, nu prin impunerea unor restricții privind accesul la serviciile și tehnologia din domeniul sănătății reproductive, ci prin promovarea utilizării responsabile a acestora, invită Comisia să introducă și să consolideze orientări, să ofere instruire specializată pentru personalul medical vizând consilierea și prevenirea practicile de selecție în funcție de sex, cu rarele excepții a unor cazuri justificate de bolile genetice legate de sex, precum și să prevină utilizarea și promovarea tehnologiilor de selecție în scopuri lucrative;

16.  subliniază că legislația ce gestionează sau limitează selecția în funcție de sex trebuie să protejeze dreptul femeilor de a avea acces la tehnologiile și serviciile legitime de sănătate sexuală și reproductivă fără autorizația soțului, subliniază că legislația trebuie aplicată într-un mod eficient și că trebuie impuse sancțiuni corespunzătoare împotriva celor care încalcă legea;

17.  încurajează angajamentul și cooperarea mai strânse între guverne și comunitatea medicală și solicită elaborarea unor orientări mai stricte privind autoreglementarea clinicilor și a spitalelor, ca o măsură activă de prevenire a transformării selecției în funcție de sex într-o afacere orientată spre câștiguri financiare;

18.  solicită Comisiei și statelor membre să identifice clinicile din Europa care fac avorturi selective în funcție de sex, să furnizeze statistici privind această practică și să elaboreze o listă cu cele mai bune practici pentru prevenirea acestora;

19.  recunoaște că asigurarea și promovarea drepturilor femeilor și fetelor, oferindu-le egalitate de șanse, în special în domeniul educației și al ocupării forței de muncă, este esențială pentru combaterea sexismului și construirea unei societății în care principiul egalității între bărbați și femei este o realitate; evidențiază faptul că îmbunătățirea nivelului de educație, a oportunităților de angajare și a serviciilor integrate de îngrijire a sănătății femeilor, inclusiv în domeniul serviciilor de asigurare a sănătății sexuale și reproductive, este extrem de importantă în încercarea de a eradica practicile de selecție în funcție de sex, de la avorturi la infanticid, precum și pentru realizarea unei creșteri economice generale în țările în curs de dezvoltare și reducerea sărăciei; subliniază faptul că afirmarea femeilor și implicarea bărbaților sunt esențiale pentru combaterea inegalității de gen și pentru promovarea schimbărilor la nivel comportamental și social, necesare pentru eradicarea pe termen lung a practicilor de selecție în funcție de sex;

20.  invită, prin urmare, Comisia să promoveze un mediu educațional și social, în care ambele sexe sunt respectate și tratate în mod egal și se bucură de recunoașterea abilităților și a potențialului lor, fără stereotipuri și discriminare, consolidând totodată integrarea egalității de gen, egalitatea de șanse și parteneriatul egal;

21.  solicită Comisiei și îndeamnă organizațiile internaționale relevante să sprijine programele educaționale care vizează afirmarea femeilor, permițându-le să își dezvolte stima de sine, să dobândească cunoștințe, să ia decizii și să își asume responsabilitatea pentru propria lor viață, sănătate și viață profesională, ceea ce le-ar permite să trăiască o viață independentă din punct de vedere financiar;

22.  invită Comisia, SEAE și guvernele statelor terțe să elaboreze campanii de informare care promovează principiul egalității de gen și care urmăresc să asigure o mai mare conștientizare a persoanelor cu privire la necesitatea ca fiecare persoană din cadrul unui cuplu să respecte drepturile fundamentale ale partenerului/partenerei sale, în special în materie de acces la dreptul de proprietate, dreptul muncii, asistența medicală adecvată, justiție și educație;

23.  reamintește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) și subliniază că accesul la educație și la asistență medicală, inclusiv la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile conexe, sunt drepturi fundamentale ale omului; subliniază necesitatea de a face o referire specifică la genicidul și problemele legate de selecția în funcție de sex, în dialogurile și rapoartele privind ODM și în alte schimburi de experiență la nivelul forurilor internaționale;

24.  subliniază că abilitatea femeilor de a-și exercita drepturile este legată intrinsec de capacitatea lor de a lua decizii individual și independent de soții lor, fiind așadar, esențial să se asigure femeilor dreptul la educație, muncă, asistența medicală, acces facil la contracepție și la un cont bancar fără permisiunea sau consimțământul altei persoane;

25.  invită guvernele țărilor partenere să micșoreze costurile de asistență medicală pentru tratamentul copiilor, în special al fetelor, care mor uneori ca urmare îngrijirilor necorespunzătoare sau inadecvate pe care le primesc;

26.  invită guvernele să îmbunătățească accesul femeilor la asistență medicală, în special prenatală și maternală, agricultură, credite și microcredite, la oportunități economice și la proprietate;

27.  solicită acordarea unei atenții speciale vizând crearea unor condiții de solidaritate în țările în curs de dezvoltare, printre altele prin crearea unor fonduri de pensii , pentru a se reduce povara economică asupra familiilor și persoanelor, reducând astfel, dependența de copii de sex masculin, precum și preferința pentru aceștia;

28.  observă că practicile de selecție în funcție de sex încă persistă chiar și în regiunile prospere cu populațiile educate;

29.  încurajează dezvoltarea de mecanisme de sprijin pentru femei și familii, care să ofere informații și consiliere pentru femei în legătură cu pericolele și efectele nocive ale practicilor de selecție în funcție de sex și să ofere consiliere pentru a ajuta femeile asupra căror s-ar manifesta presiuni să avorteze fetușii de sex feminin;

30.  încurajează societatea civilă și agențiile guvernamentale să ia măsuri comune pentru a promova campanii de informare și de conștientizare a opiniei publice cu privire la consecințele negative ale practicilor de selecție în funcție de sex;

31.  invită Comisia să acorde sprijin tehnic și financiar pentru activități și programe inovative de educație, care urmăresc stimularea dezbaterilor și a înțelegerii valorii egale a fetelor și a băieților, folosind toate mijloacele disponibile și rețelele sociale, vizând și implicând tinerii, liderii religioși și spirituali, profesorii, liderii comunităților, precum și alte personalități influente, într-un efort comun de a modifica percepțiile culturale ale egalității de gen în societate, subliniind necesitatea unui comportament nediscriminatoriu;

32.  solicită UE să introducă, în toate parteneriatele și dialogurile sale cu țările în curs de dezvoltare, o componentă de gen solidă și un accent pe afirmarea femeilor, după cum s-a afirmat în Consensul european privind dezvoltarea; consideră, de asemenea, că integrarea dimensiunii de gen trebuie introdusă în toate etapele sprijinului bugetar, printre altele prin promovarea dialogului cu asociațiile de femei din țările în curs de dezvoltare și prin introducerea unor indicatori diferențiați pe genuri;

33.  invită autoritățile din țările respective să îmbunătățească monitorizarea și colectarea de date statistice referitoare la raportul femei/bărbați și să adopte măsuri vizând soluționarea eventualelor dezechilibre; solicită, în acest sens, intensificarea cooperării între UE, agențiile ONU și alți parteneri internaționali și guverne partenere;

34.  invită Comisia și toate părțile interesate relevante să adopte măsuri legislative sau de altă natură, pentru a se asigura că este incriminată practicarea avorturilor forțate și a intervențiilor chirurgicale selective de întrerupere a sarcinii, fără consimțământul prealabil și în cunoștință de cauză al femeilor, sau fără ca acestea să înțeleagă procedura respectivă;

35.  invită guvernele și toate părțile interesate relevante să se asigure că legislația cu privire la selecția sexului este implementată efectiv și că se aplică sancțiunile corespunzătoare pentru cei care încalcă legea;

36.  invită Comisia să intensifice cooperarea cu alte organizații și organisme internaționale, cum ar fi ONU, OMS, UNICEF, OHCHR, UNFPA și ONU Femei, în eforturile de combatere a practicilor de selecție în funcție de sex și a cauzelor profunde ale acestora, în toate țările, invită Comisia să colaboreze strâns cu guvernele, parlamentele, diversele părți interesate, mass-media, organizațiile non-guvernamentale, organizațiile de femei și alte organisme comunitare, pentru a asigura o mai mare conștientizare a genicidului și a metodelor de prevenire;

37.  invită Comisia și SEAE să colaboreze cu organizațiile internaționale menționate anterior pentru a combate practicile de selecție în funcție de sex și cauzele profunde ale acestora, în toate țările, invită Comisia să colaboreze strâns cu guvernele, parlamentele, diversele părți interesate, mass-media, organizațiile neguvernamentale, organizațiile de femei și alte organisme comunitare, pentru a asigura o mai mare conștientizare a genicidului și a metodelor de prevenire;

38.  invită Comisia și SEAE să acorde atenție prioritară genicidului atunci când se discută pachetele de ajutor umanitar, aceasta fiind o problemă care trebuie soluționată de țările terțe în cauză, invitându-le să își ia angajamentul de a face ca eradicarea genicidului să devină o prioritate, de a asigura o mai bună conștientizare a acestei probleme și de a face presiuni pentru prevenirea acestui fenomen;

39.  solicită UE și țărilor partenere să îmbunătățească, prin intermediul cooperării pentru dezvoltare, monitorizarea și colectarea datelor privind raportul fete/băieți la naștere și să ia măsuri prompte pentru soluționarea eventualelor dezechilibre; subliniază că clauzele privind drepturile omului legate de discriminarea de gen ar trebui, de asemenea, incluse în acordurile comerciale și de cooperare internaționale;

40.  invită Uniunea Europeană să asigure o abordare bazată pe drepturi care să includă toate drepturile omului și să includă un accent puternic pe afirmarea și promovarea, respectarea și exercitarea drepturilor femeilor și fetelor, inclusiv a drepturilor lor sexuale și de reproducere și a egalității de gen, ca precondiții pentru combaterea genicidului ca o problemă esențială pe agenda politicii de dezvoltare după 2015;

41.  afirmă că, la aplicarea clauzelor specifice privind interzicerea coerciției sau a constrângerii în materie de sănătate sexuală și reproductivă, convenite în cadrul Conferinței Internaționale de la Cairo privind populația și dezvoltarea, precum și la aplicarea instrumentelor internaționale cu caracter obligatoriu privind drepturile omului, a acquis-ului UE și a competențelor politice ale Uniunii în această privință, asistența Uniunii nu ar trebui oferită niciunei autorități, organizații sau niciunui program care promovează, sprijină sau participă la gestionarea oricărei acțiuni care implică abuzuri asupra drepturilor omului precum avortul coercitiv, sterilizarea forțată a femeilor sau a bărbaților, determinarea sexului fetusului care duce la selecția prenatală în funcție de sex sau la infanticid;

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 59, 23.2.2001, p. 258. (2) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 247. (3) JO C 348 E, 21.12.2010, p. 11. (4) JO C 66 E, 20.3.2009, p. 57. (5) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 81. (6) Texte adoptate: P7_TA(2012)0503. (7) JO C 227 E, 4.9.2008, p. 140. (8) La 11 octombrie 2007 Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la uciderea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen. Parlamentul și-a reiterat condamnarea femicidului e în ultimul său raport anual pentru drepturile omului, adoptat în decembrie 2010. Femicidul este, de asemenea, menționat în Orientările UE privind violența împotriva femeilor, adoptate de Consiliul UE în decembrie 2008. În aprilie 2009, Președinția UE a emis o declarație în care salută începerea procesului IACtHR, iar în iunie 2010, Înaltul Reprezentant al UE, Catherine Ashton, a publicat o declarație în numele UE prin care își exprima îngrijorarea sa cu privire la femicidul din America Latină, condamnând „toate formele de violență de gen și crima îngrozitoare pe care o reprezintă femicidul”, salutând și procesul IACtHR. (9) Amartya Sen, More Than 100 Million Women Are Missing, The New York Review of Books, Vol. 37, No. 20, (Decembrie 20, 1990), disponibilă la: http://www.nybooks.com/articles/3408 (10) United Nations Fact Sheet: International Women’s Day 2007, accesibilă la: http://www.un.org/events/women/iwd/2007/factsfigures.shtml (11) Harta lumii în funcție de rata fete/băieți la naștere, http://en.worldstat.info/World/List_of_countries_by_Sex_ratio_at_birth (12) http://en.worldstat.info/World/List_of_countries_by_Sex_ratio_at_birth (13) UNFPA, Report of the International Workshop on Skewed Sex Ratios at Birth: Addressing the Issue and the Way Forward, October 2011.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la constrângerile bugetare cu care se confruntă autoritățile regionale și locale în materie de cheltuieli din fondurile structurale UE în statele membre (2013/2042(INI))

P7_TA(2013)0401 A7-0269/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28 și 29 iunie 2012(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 14 și 15 martie 2013(2),

–  având în vedere actualele negocieri interinstituționale privind viitoarea politică de coeziune și cadrul financiar multianual,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr.1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului, intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune(4),

–  având în vedere poziția sa din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și a Consiliului privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro(5),

–  având în vedere poziția sa din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre afectate sau amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară în zona euro(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la politica de coeziune: investiții în economia reală(7),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2013 referitoare la concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual(8),

–  având în vedere proiectul de aviz al Comitetului Regiunilor din 6 martie 2013 privind „Sinergiile dintre investițiile private și finanțarea publică la nivel local și regional – parteneriate pentru creștere economică și prosperitate”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 1 februarie 2013 privind „Crearea unor sinergii mai puternice între bugetul UE, bugetele naționale și cele subnaționale”,

–  având în vedere nota Comitetului Regiunilor din 2012 privind „Impactul măsurilor de austeritate asupra bugetelor și investițiilor locale”,

–  având în vedere nota Băncii Europene de Investiții din 14 decembrie 2012 referitoare la „Impactul recesiunii din 2008-2009 asupra convergenței regionale a UE”(9),

–  având în vedere documentele Comisiei din decembrie 2012 referitoare la „Calitatea cheltuielilor publice în UE”(10),

–  având în vedere raportul FMI, intitulat „World Economic Outlook”, din luna octombrie 2012,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0269/2013),

A.  întrucât criza economică și financiară mondială a dăunat coeziunii sociale, economice și teritoriale în UE, cauzând creșterea șomajului, scăderea PIB-ului și accentuând disparitățile regionale și deficitele bugetare la nivel național, regional sau local;

B.  întrucât momentul în care criza și-a făcut simțită prezența și gradul său de severitate au variat foarte mult în regiunile UE, evidențiind deficiențele structurale preexistente și cauzând o scădere semnificativă a creșterii PIB-ului, rate record ale șomajului, o pauperizare de amploare a celor mai fragile categorii sociale și un climat economic afectat, precum și o scădere a încrederii consumatorilor;

C.  întrucât băncile și piețele financiare au acordat din ce în ce mai greu împrumuturi, pe măsură ce ratingul creditului la nivel național și regional-local s-a deteriorat;

D.  întrucât pactul fiscal s-a dovedit inadecvat pentru contracararea dificultăților crizei și un pact privind creșterea, care permite investiții majore la nivelul Uniunii, este avut în vedere ca opțiunea cea mai viabilă, în contextul existenței unui consens, în prezent, că măsurile de austeritate fiscală și reducerile bugetare neînsoțite de investiții nu pot revitaliza economia și nu vor crea premisele favorabile pentru noi locuri de muncă și creștere economică;

E.  întrucât fondurile structurale europene și de investiții vizează promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE, reducând disparitățile regionale, promovând convergența și stimulând dezvoltarea, ocuparea forței de muncă și progresul social, prin investiții productive;

F.  întrucât fondurile structurale europene și de investiții sunt totodată resurse dedicate susținerii competitivității și creșterii inteligente, incluzive și durabile, cu un efect pozitiv asupra raportului deficit/PIB;

G.  întrucât criza finanțelor publice la nivelul UE, determinată de criza datoriilor suverane, a dus la răspândirea largă a politicilor de austeritate; întrucât efectele acestora asupra finanțelor la nivel local au fost devastatoare, conducând la reducerea sau moderarea mai multor linii bugetare și periclitând astfel capacitățile de finanțare/cofinanțare pentru investiții rentabile la nivelul autorităților naționale, regionale și locale;

H.  întrucât numai câteva state și-au menținut sprijinul pentru investiții locale, iar celelalte, confruntate cu criza datoriilor suverane, au decis să înghețe sau să-și reducă sprijinul financiar pentru investiții acordat autorităților locale, cu o tendință marcată de centralizare sau de introducere a unor norme interne ce țin de pactul de stabilitate, ce au redus în mod accentuat investițiile;

I.  întrucât una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă autoritățile locale si regionale în această perioadă este reprezentată de reducerile bugetare majore în domeniile și sectoarele importante;

J.  întrucât administrațiile regionale și locale au un rol determinant la nivelul lor de reglementare; întrucât aceste administrații realizează 60% din investițiile publice și 38% din cheltuielile guvernamentale consolidate în materie de „afaceri economice”, incluzând aici cea mai mare parte a cheltuielilor ce pot influența dezvoltarea regională, cum ar fi cele pentru comerț și locuri de muncă, agricultură, transporturi sau cercetare și dezvoltare;

K.  întrucât în UE investițiile au jucat rolul de variabilă de ajustare în două din trei țări, în parte datorită eforturilor din 2009 de combatere a crizei; întrucât investițiile directe au scăzut, în 2011, în comparație cu 2010 în 17 state membre, cu peste 10 % în zece țări în 2011 (Austria, Letonia, Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, Portugalia, Grecia, Ungaria și Spania); întrucât reducerea investițiilor ce a început în 2010 (investițiile finanțate de la bugetele naționale au scăzut cu -8,7%) se resimte în continuare și pare să intre într-o spirală negativă;

L.  întrucât nivelul de îndatorare al administrațiilor regionale este cu mult sub nivelul de îndatorare al actorilor de la nivel național;

M.  întrucât autorităților la nivel regional și local li se solicită să participe la efortul de consolidare și să-și reducă deficitele și datoriile, în timp ce condițiile de împrumut s-au deteriorat pentru autoritățile la nivel regional, mai slabe din punct de vedere financiar;

N.  întrucât investițiile publice sunt esențiale pentru incluziunea socială și nevoile de investiții sunt substanțiale în numeroase sectoare importante ale economiei UE, cum ar fi piața muncii, infrastructura, cercetare și inovare, IMM-uri;

O.  întrucât, după o perioadă de îmbunătățită convergență în UE între 2000 și 2007, aceasta s-a redus în mod substanțial în timpul recesiunii; întrucât regiunile cele mai afectate au fost acelea în care s-au făcut investiții nedurabile și speculative și cele cu sectoare orientate preponderent spre export;

P.  întrucât mecanismul de absorbție a fondurilor structurale ale Uniunii implică posibilitatea Comisiei de a rambursa numai plăți intermediare pe baza declarațiilor de cheltuieli deja suportate în statele membre;

Q.  întrucât cofinanțarea publică națională din fondurile structurale ale UE27 pentru perioada de programare 2007-2013 se ridică la aproximativ 132 de miliarde de euro, iar această cifră reprezintă o condiție prealabilă pentru absorbția periodică a acestor fonduri, precum și pentru calitatea investițiilor, sporind autonomizarea și responsabilitatea în materie de utilizare a fondurilor Uniunii;

R.  întrucât cofinanțarea publică a programelor sprijinite prin politica de coeziune ar putea fi periclitată de lipsa de flexibilitate în aplicarea Pactului de stabilitate și de creștere, ceea ce limitează contribuția politicii de coeziune la îmbunătățirea competitivității și la depășirea crizei actuale,

Observații de ordin general

1.  ia act cu deosebită îngrijorare de tendința clară a accentuării inegalităților regionale în UE în prezent, cu multe regiuni relativ sărace în noile state membre și în Europa de Sud și cu majoritatea regiunilor bogate în Europa Centrală și de Nord și chiar în cadrul acelorași state membre și regiuni; subliniază, în acest context, importanța esențială a politicii de coeziune a UE, ca principal instrument de investiții pentru convergență și dezvoltare durabilă al Uniunii Europene;

2.  subliniază că economia locală este un factor-cheie pentru redresarea comunităților, un element important în actuala situație de criză; subliniază, în acest context, efectele economice și sociale ale economiei sociale pentru îmbunătățirea coeziunii sociale la nivel local; solicită statelor membre să ofere oportunități de finanțare pentru economia socială în cadrul fondurilor structurale pentru perioada 2014-2020;

3.  reiterează importanța politicii de coeziune ca instrument principal de investiții al Uniunii, cu un rol central în combaterea crizei, reducerea dezechilibrelor și conducerea UE și a regiunilor sale pe calea creșterii durabile; subliniază rolul special al Fondului social european (FSE) în sprijinirea investițiilor speciale și aplicarea strategiei Europa 2020, în special prin contribuțiile sale la atingerea unui nivel ridicat de ocupare durabilă a forței de muncă și de productivitate și, în același timp, prin combaterea eficace a sărăciei și a excluderii sociale și prin creșterea coeziunii sociale; prin urmare, subliniază importanța asigurării unor resurse bugetare îndestulătoare în negocierile noului CFM pentru fondurile structurale și de investiții, dat fiind rolul deosebit pe care acestea îl au în domenii precum piața muncii, inovarea, dezvoltarea durabilă, o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și sprijinirea IMM-urilor;

4.  subliniază că politica de coeziune și-a dovedit rezistența în fața crizei, prin adaptarea programelor și a instrumentelor de finanțare, asigurându-și astfel o mai mare flexibilitate și contribuind esențial în domenii în care investițiile sunt necesare pentru modernizarea economică și pentru o competitivitate îmbunătățită, precum și pentru reducerea disparităților geografice;

Capacitatea de finanțare de care dispun regiunile UE și sinergiile la nivel regional, național și al UE

5.  subliniază rolul mai multor autorități regionale în reechilibrarea bugetului prin menținerea nivelului de investiții publice și cofinanțarea noilor proiecte și asigurarea unui efect de pârghie, mai ales când nivelul investițiilor private este scăzut; subliniază faptul că, într-o perioadă de recesiune și creștere slabă, achizițiile publice sustenabile și capacitatea de finanțare/cofinanțare și de a face angajamente de investiții sunt esențiale pentru menținerea potențialului de creștere;

6.  se declară îngrijorat că măsurile prelungite de austeritate și politica economică strictă din 2011 și 2012, impunând o presiune crescută asupra bugetelor publice și reduceri ale acestora, riscă să pericliteze obiectivul politicilor la nivel local de a contribui la realizarea strategiei Europa 2020;

7.  subliniază nevoia de a reface și de a îmbunătăți capacitatea financiară la nivel regional și de a oferi asistență tehnică corespunzătoare, îndeosebi în implementarea de proiecte comune complexe și gestionate la nivel local, pentru a asigura investiții publice pentru programe și proiecte menite să impulsioneze creșterea sustenabilă, să combată excluziunea socială și să restabilească structura socială, oferind servicii sociale și medicale adecvate, precum și să creeze locuri de muncă, mai ales la nivel regional și local; consideră că alocația adițională specifică destinată regiunilor ultraperiferice nu ar trebui să intre sub incidența concentrării tematice și nici să fie utilizată pentru compensarea costurilor suplimentare legate de caracteristicile și constrângerile menționate la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene cu care se confruntă regiunile ultraperiferice; constată, totodată, că alocația adițională specifică poate fi utilizată, de asemenea, pentru a contribui la finanțarea ajutoarelor de funcționare și a cheltuielilor care acoperă obligații și contracte de servicii publice în regiunile ultraperiferice;

8.  insistă asupra consolidării în continuare a capacității administrative a autorităților regionale și locale, precum și asupra depunerii de eforturi suplimentare în vederea reducerii birocrației care afectează negativ și aceste autorități în rolul lor de beneficiari și restricționează, în plus, capacitatea lor de a pune în aplicare proiecte finanțate din fonduri ale UE;

9.  solicită instituțiilor să îmbunătățească dispozițiile în vigoare astfel încât regiunile din anumite state membre deosebit de afectate de criza financiară să-și poată îmbunătăți în continuare capacitatea de a absorbi fonduri structurale și de coeziune și să prevină dezangajarea masivă de credite;

10.  solicită continuarea simplificării normelor și un nivel mai ridicat de flexibilitate și transparență în programarea și gestionarea fondurilor structurale, pentru a permite o mai bună punere în aplicare a proiectelor, precum și o reacție mai rapidă și mai adecvată la amenințările și provocările sociale;

11.  salută raportul Comisiei din 2012 privind finanțele publice în UEM și mai ales capitolul dedicat descentralizării fiscale în UE, care evidențiază caracterul solid al unui model fiscal federalist care să delege autorităților regionale colectarea veniturilor, dar și responsabilitatea cheltuielii acestora; solicită Comisiei să includă un capitol privind situația finanțelor publice la nivel regional și reformele în domeniu, în raportul de anul viitor privind finanțele publice în UEM;

12.  subliniază necesitatea creării unor mai mari sinergii între bugetele publice naționale, regionale și european, prin stabilirea clară a rolurilor și a responsabilităților diferitelor autorități bugetare la nivelul UE, al statelor membre și regional, și identificarea cu claritate a rolului și a logicii politicilor și intervențiilor financiare ale UE, cu respectarea perioadelor de plată stabilite în Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților, cu respectarea principiului subsidiarității și a drepturilor bugetare ale autorităților locale și regionale (drepturi de decizie și control), respectiv răspunderea lor democratică față de comunitățile ce le-au ales și asigurarea autonomiei fiecărui nivel de administrare în determinarea priorităților și a modului de cheltuire a resurselor; solicită Comisiei să furnizeze date reale clare cu privire la modul în care se poate consolida rolul bugetului UE în ceea ce privește stimularea investițiilor la diferite niveluri;

13.  se declară cu fermitate pentru o mai mare transparență și simplificare a proceselor bugetare la toate nivelurile de administrare (inclusiv identificarea explicită a finanțării UE în bugetele naționale și regionale), precum și asigurarea disponibilității datelor la nivel UE privind modul de cheltuire a resurselor financiare ale UE la nivel regional (acolo unde este posibil), precum și clarificarea modului în care prioritățile și finanțarea sunt aliniate la nivelul UE, al statului membru și la nivel regional pentru atingerea priorităților europene;

14.  subliniază importanța adaptării la actualele constrângeri bugetare în întreaga Europă, continuând totodată investițiile în viitor; reamintește statelor membre că provocarea nu constă în a cheltui mai mult, ci în a cheltui mai eficient;

15.  salută, de asemenea, faptul că utilizarea instrumentelor financiare se extinde în cadrul politicii de coeziune la toate obiectivele tematice și la toate fondurile structurale europene și de investiții; solicită Comisiei să prezinte o analiză detaliată și o evaluare a potențialului noilor metode și surse de finanțare de sprijinire a investițiilor pentru creștere, cum ar fi piața obligațiunilor, instrumentele de partajare a riscurilor și utilizarea instrumentelor financiare inovative; solicită Comisiei și BEI să găsească modalități inovatoare de finanțare a investițiilor pe termen lung ale autorităților locale și regionale, inclusiv prin atragerea de capital privat; subliniază rolul esențial jucat de instrumentele de creditare ale Băncii Europene de Investiții (BEI) în finanțarea proiectelor de interes european, și solicită o mai mare cooperare și sinergie între aceste instrumente și fondurile structurale;

16.  subliniază importanța Jessica în susținerea dezvoltării urbane sustenabile și a reabilitării zonelor urbane prin mecanisme de inginerie financiară și solicită o utilizare mai amplă a acestui instrument în viitoarea perioadă de programare;

Politica economică a UE și investiții pentru creștere și locuri de muncă

17.  subliniază rolul pe care autoritățile locale și regionale l-ar putea juca în atingerea obiectivelor Europa 2020 privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; reiterează importanța parteneriatului dintre autoritățile centrale și autoritățile regionale și locale în stabilirea priorităților și asigurarea cofinanțării necesare pentru punerea în aplicare a programelor, ca o condiție prealabilă obligatorie pentru obținerea unui efect maxim cu resurse limitate, în atingerea acestor obiective; subliniază, în acest context, importanța noului instrument pentru acțiuni locale de dezvoltare desfășurate la nivelul comunității, care ar permite grupurilor de acțiune de la nivel local să elaboreze și să pună în aplicare strategii locale privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;; solicită statelor membre să ofere astfel de oportunități în cadrul actualului proces de programare, cu scopul de a utiliza potențialul important de inovare al grupurilor de acțiune de la nivel local; subliniază importanța autorităților locale și regionale și, dacă este cazul, a partenerilor sociali și a altor parteneri relevanți în programarea, punerea în aplicare, supravegherea și evaluarea fondurilor structurale și în elaborarea acordurilor de parteneriat, pentru a obține o corelare mai bună a strategiilor de la nivelul UE cu cele naționale, regionale și locale;

18.  își exprimă convingerea că este necesară concentrarea tematică asupra unui număr redus de priorități; subliniază, cu toate acestea, că este nevoie de flexibilitate pentru a permite statelor membre și regiunilor să răspundă în modul cel mai eficient la obiectivele comune, respectând, în același timp, caracteristicile teritoriale, economice și sociale.

19.  își reafirmă cu fermitate opoziția la introducerea unei condiționalități macroeconomice în politica de coeziune 2014-2020 care să penalizeze regiunile și grupurile sociale deja vulnerabilizate de criză, o eventuală suspendare a plăților putând avea efecte disproporționate în anumite state membre și mai ales regiuni, în ciuda participării lor depline la eforturile de echilibrare a bugetelor publice, care nu ar conduce decât la vulnerabilizarea statelor aflate în dificultate din punct de vedere financiar, neglijând eforturile de solidaritate esențiale menținerii echilibrului macroeconomic în cadrul Uniunii; consideră, în plus, că o astfel de sancțiune nu ar putea fi înțeleasă de populația europeană, sporind astfel neîncrederea acesteia într-un moment istoric în care populația este deja grav afectată de criză și de efectele politicii de austeritate;

20.  consideră că, în această perioadă de contracție a finanțelor publice, principiul adiționalității trebuie regândit pentru ca aplicarea acestuia să fie coerentă cu cadrul de guvernanță economică europeană, și solicită desfășurarea unei dezbateri pe această temă, în cadrul negocierilor privind politica de coeziune de după anul 2013;

21.  ia act de observațiile recente ale FMI că măsurile de austeritate afectează țările care le aplică nerațional, dat fiind că, într-un context de criză economică mondială, imposibilitatea de a reduce deficitul public obstrucționează redresarea pe termen scurt prin reducerea veniturilor fiscale ceea ce, astfel, accentuează deficitul în chestiune; este de acord cu FMI că este necesar să se pună accentul pe reechilibrarea dintre consolidare și creștere, și nu numai pe consolidarea finanțelor publice;

22.  salută propunerea, prezentată de mai multe state membre, de a include în cadrul negocierilor privind CFM o „clauză de revizuire” a conturilor între 2015 și 2016, care ar permite creșterea bugetului în curs de execuție, în favoarea domeniilor esențiale, precum ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și IMM-urile;

23.  invită Comisia și statele membre să profite de toate marjele de flexibilitate din componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere pentru a echilibra nevoile de investiții publice rentabile și sustenabile cu obiectivele de disciplină fiscală; consideră că acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, excluzând din limitele Pactului de stabilitate și de creștere nivelurile totale de cofinanțare națională prin fondurile structurale și de investiții europene, sau, de exemplu, ținând seama, în calculele ce intră sub incidența pactului, de nevoia de autofinanțare netă și nu brută a statului, adică de nevoia de autofinanțare netă a impozitelor care influențează cheltuielile efective (ținând seama în mod special de TVA) sau aplicând o adaptare diferită termenelor celor două surse (europeană și națională) de finanțare a acestor programe, permițând utilizarea integrală a fondurilor europene în primii ani de program și o utilizare totală a sursei naționale în ultimii ani de program, presupunând că, până la acel moment, statul membru vizat va obține rezultate concrete grație politicii sale de gestionare a nivelului de îndatorare publică;

24.  solicită Comisiei ca cheltuielile publice suportate de statele membre pentru cofinanțarea programelor finanțate de fondurile structurale să nu figureze printre cheltuielile structurale, publice sau asimilate, luate în considerare în cadrul acordului de parteneriat pentru verificarea respectării Pactului de stabilitate și de creștere, în măsura în care este vorba despre o obligație care derivă direct din respectarea principiului adiționalității; solicită ca cheltuielile publice de implementare a programelor cofinanțate de fondurile structurale și de investiții să fie excluse din definiția deficitelor structurale din Pactul de stabilitate și de creștere, întrucât aceste cheltuieli sunt dedicate sprijinirii competitivității, creșterii și creării de locuri de muncă și în mod special creării de locuri de muncă pentru tineri;

25.  invită Comisia să raporteze marjele de acțiune în limitele actualului cadru fiscal european pentru separarea mai clară a cheltuielilor și investițiilor curente în calcularea deficitului bugetar pentru a se evita astfel ca investițiile publice cu beneficii nete pe termen lung să fie calculate ca negative;

26.  îndeamnă Comisia și statele membre să analizeze, în contextul actualelor negocieri privind viitoarea Uniune economică și monetară, toate marjele de flexibilitate din politica macroeconomică ce permit investițiile rentabile, mai ales prin reconceperea relației dintre Pactul de stabilitate și de creștere și investițiile publice rentabile și excluderea cheltuielilor publice de implementare a programelor co-finanțate de la fondurile structurale și de investiții în cadrul politicilor de favorizare a creșterii, de la normele privind controlul bugetar prevăzute în Pactul de stabilitate și de creștere;

o
o   o

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/131388.pdf (2) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/136151.pdf (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0430. (4) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 10. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0070. (6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0069. (7) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 113. (8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0078. (9) http://www.eib.org/infocentre/publications/all/econ-note-2012-regional-convergence.htm. (10) http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/occasional_paper/2012/pdf/ocp125_en.pdf.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 Pentru o strategie globală a Uniunii în domeniul pescuitului în regiunea Pacificului (2012/2235(INI))

P7_TA(2013)0402 A7-0297/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind pescuitul și în special punctul 157 din Rezoluția 66/68 referitoare la obligațiile statelor dezvoltate față de statele mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare,

–  având în vedere Acordul din 1995 de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției ONU privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 referitor la conservarea și la gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești cu migrație extinsă,

–  având în vedere Planul de acțiune internațional al FAO pentru gestionarea capacității de pescuit, aprobat de Consiliul FAO în noiembrie 2000 (IPOA-Capacitate),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (pescuit INN)(1),

–  având în vedere Acordul privind măsurile de competența statului portului pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, adoptat în cadrul celei de-a 36-a sesiuni a Conferinței FAO la 22 noiembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului(2),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 21 martie 2012, intitulată „Către un parteneriat reînnoit pentru dezvoltare UE-Pacific”(3),

–  având în vedere Convenția privind conservarea și gestionarea rezervelor de pești cu migrație extinsă din Oceanul Pacific de Vest și Central, la care UE este parte contractantă începând cu 25 ianuarie 2005, în temeiul Deciziei 2005/75/CE a Consiliului(4),

–  având în vedere Decizia 2006/539/CE a Consiliului din 22 mai 2006 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției pentru întărirea Comisiei interamericane pentru tonul tropical (IATTC) instituită prin Convenția din 1949 între Statele Unite ale Americii și Republica Costa Rica(5),

–  având în vedere Convenția privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud(6), aprobată în numele Uniunii Europene în temeiul Deciziei Consiliului 2012/130/UE(7), și prin care se înființează Organizația regională de gestionare a pescuitului în sudul Pacificului (SPRFMO),

–  având în vedere Decizia 2011/144/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind încheierea Acordului interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte(8),

–  având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), de pe o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(9) (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 215/2008 al Consiliului din 18 februarie 2008 privind regulamentul financiar aplicabil celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare(10),

–  având în vedere Acordul de parteneriat între Comunitatea Europeană și Statele Federate ale Microneziei privind pescuitul în apele Statelor Federate ale Microneziei(11),

–  având în vedere Acordul de parteneriat privind pescuitul încheiat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Republica Kiribati, pe de altă parte(12),

–  având în vedere Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Insulele Solomon(13),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 15 noiembrie 2012 de notificare a țărilor terțe în privința cărora Comisia consideră că există posibilitatea de a fi identificate ca țări terțe necooperante în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat(14),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7‑0297/2013),

A.  întrucât, pentru a asigura coerența politicilor în materie de dezvoltare, politicile UE care afectează pescuitul în țările ACP din Pacific (PACP) - adică politicile privind pescuitul, comerțul și dezvoltarea - ar trebui puse în aplicare de o manieră care să asigure contribuția lor la obiectivele de dezvoltare durabilă a pescuitului stabilite de țările PACP; întrucât o asemenea abordare ar trebui integrată în următoarea prelungire a Acordului de la Cotonou sau în instrumentele care ar putea succede acestui acord;

B.  întrucât UE trebuie să încerce să asigure o anumită coerență a politicii de dezvoltare în temeiul articolului 208 alineatul (1) din TFUE conform căruia „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”;

C.  întrucât UE este cel de-al doilea donator din regiune, după Australia, canalizându-și ajutorul prin intermediul Fondului european de dezvoltare (FED), și întrucât, în ciuda faptului că resursele piscicole constituie principala sursă de bogăție a țărilor ACP din Pacific și singura comună tuturor acestora, iar țările din Pacificul de Vest și Central și-au exprimat, în mod repetat, intenția de a transforma pescuitul de ton în motorul dezvoltării socioeconomice în regiune, doar 2,3 % din ajutoarele acordate prin de-al 10-lea FED au fost alocate activităților legate de pescuit;

D.  întrucât acordurile comerciale bilaterale și multilaterale negociate de UE ar trebui precedate de evaluări ale impactului, în special în ceea ce privește conservarea resurselor marine vii și consecințele acestor acorduri asupra populațiilor locale; întrucât aceste acorduri bilaterale și multilaterale ar trebui să se ghideze după concluziile unor asemenea evaluări ale impactului;

E.  întrucât, în cadrul negocierilor în curs de derulare privind Acordul de parteneriat economic (APE) între UE și țările ACP în vederea adaptării sistemului de preferințe generalizate rezultat în urma Acordului de la Cotonou la reglementările OMC, produsele piscicole joacă un rol fundamental atât pentru accesul la piețele europene, cât și pentru accesul la resurse și la o bună gestionare a resurselor piscicole, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;

F.  întrucât este conștient de pericolul reprezentat de derogarea de la regulile de origine stabilite la articolul 6 alineatul (6) din Protocolul II privind regulile de origine anexate acordului interimar de parteneriat dintre Comunitatea Europeană și statele din Pacific și de riscul de concurență neloială pe piața europeană a produselor piscicole ce rezultă prin această derogare;

G.  întrucât este în interesul UE să dezvolte relațiile cu regiunea Pacificului și să coopereze în vederea atingerii obiectivului de dezvoltare, plecând de la premisa conservării resurselor piscicole, a promovării dezvoltării durabile a pescuitului și a încurajării transparenței în gestionarea pescuitului;

H.  întrucât aproape jumătate din capturile mondiale de ton se realizează în Pacificul de Vest și Central, dintre care 80 % corespund Zonelor economice exclusive (ZEE) ale statelor insulare și doar 20 % apelor internaționale;

I.  întrucât cele mai recente evaluări ale stocurilor efectuate de Comitetul științific al WCPCF în 2012 indică faptul că în zona sa de reglementare nu s-a pescuit excesiv nici tonul dungat (Katsuwonus pelamis), nici tonul cu aripioare galbene (Thunnus albacares), dar indică faptul că tonul obez (Thunnus obesus) este afectat de pescuitul excesiv; întrucât rata mortalității puietului de ton obez prin pescuitul cu nave de pescuit cu plasă pungă, în special în cazurile legate de dispozitive de concentrare a peștilor, este foarte îngrijorătoare;

J.  întrucât, deși s-au înregistrat ușoare îmbunătățiri în monitorizarea, controlul și supravegherea zonei Pacificului, se constată că creșterea puternică a numărului de nave cu plase pungă (în cea mai mare parte asiatice și din statele insulare), intensificarea efortului de pescuit și pescuitul ilegal amenință durabilitatea resurselor din această regiune;

K.  întrucât abordarea UE în domeniul pescuitului din Pacific ar trebui să fie una de susținere activă a eforturilor regionale actuale de a soluționa problema supracapacității și de a îmbunătăți gestionarea pescuitului;

L.  întrucât în Pacific există agenții și structuri regionale cu tradiție în gestionarea activităților de pescuit de ton, precum Agenția pentru pescuit a Forumului insulelor din Pacific (Pacific Islands Forum Fisheries Agency - FFA) sau organizația subregională a statelor părți la Acordul de la Nauru (PNA);

M.  întrucât schema de alocare a zilelor de pescuit pentru nave (Vessel Day Scheme - VDS) a fost introdusă de părțile la Acordul de la Nauru în 2008 în încercarea de a gestiona accesul la apele PNA, de a limita efortul de pescuit din aceste ape și de a crește la maximum beneficiile obținute de pe urma pescuitului de către statele insulare mici în curs de dezvoltare din Pacific;

N.  întrucât părțile depun într-adevăr foarte mari eforturi și în cadrul WCPFC au loc discuții cu privire la o nouă măsură de conservare și de gestionare pentru anii următori, în acest context abordându-se limitele eforturilor;

O.  întrucât Statele Unite au semnat un acord multilateral cu statele din Pacific în 1988, iar acest acord, în prezent în curs de renegociere, garantează accesul la aproximativ 20 % din zilele de pescuit din regiune;

P.  întrucât schema de alocare a zilelor de pescuit pentru nave (VDS) trebuie să fie pe deplin transparentă, iar dispozițiile sale trebuie îmbunătățite și puse în aplicare de toți membrii semnatari pentru realizarea obiectivelor sale și pentru asigurarea unei compatibilități depline a măsurilor luate atât în ZEE, cât și în marea liberă;

Q.  întrucât se preconizează că și în următorii ani costul de acces al flotelor de pescuit de lungă distanță va crește semnificativ, constituind o sursă importantă de venituri pentru țările din zonă; întrucât costul unei zile de pescuit, astfel cum s-a decis la reuniunea anuală a PNA, a fost fixat la cel puțin 6 000 USD pentru 2014;

R.  întrucât acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului încheiate de către UE, inclusiv cu țările din regiunea Pacificului, s-au bazat, în mod tradițional, pe o limitare a numărului de nave cu un tonaj de referință orientativ și întrucât acest fapt a creat discrepanțe, având în vedere introducerea schemei VDS de către PNA și dorința acestora de a o aplica în cazul acordurilor de parteneriat cu UE;

S.  întrucât o schemă de alocare a zilelor de pescuit pentru nave bine concepută și pusă în aplicare în mod corespunzător poate furniza mijloacele necesare pentru a preveni creșterea și mai mare a efortului în regiune;

T.  întrucât, în ceea ce privește relațiile sale cu țări terțe, UE a stabilit ca o condiție prealabilă pentru încheierea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului cooperarea și respectarea normelor legate de pescuitul INN; întrucât la articolul 38 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 privind combaterea pescuitului INN se prevede că Comisia nu intră în negocieri în vederea încheierii unor astfel de acorduri de parteneriat cu țări care nu cooperează în această privință;

U.  întrucât APE ar trebui să includă o referire specifică la punerea în aplicare a Regulamentului INN, și nu doar o simplă formulare generală privind nevoia de a combate pescuitul INN, și ar trebui să nu fie încheiate cu țările terțe identificate ca fiind „necooperante”;

V.  întrucât Comisia, în Decizia sa din 15 noiembrie 2012, a notificat Fiji și Vanuatu, între altele, ca posibile țări necooperante în sensul Regulamentului INN, atât din cauza lipsei de măsuri și penalizări disuasive împotriva navelor care arborează pavilionul acestor țări și care practică pescuitul INN, cât și a faptului că nu au pus în practică recomandările emise de organizațiile regionale din domeniul pescuitului;

W.  întrucât, din punct de vedere istoric, activitățile de pescuit ale flotei de nave cu plase pungă ale Europei se derulează în principal în Pacificul Central, atât în ape internaționale, cât și în ZEE ale Kiribati, precum și în cele ale Tuvalu, Tokelau și Nauru, prin intermediul unor acorduri din sectorul privat;

X.  întrucât, cu toate acestea, pe lângă acordul în domeniul pescuitului încheiat cu Kiribati, UE a mai negociat astfel de acorduri cu anumite țări din Pacificul de Vest, fără ca aceste acorduri să intre în vigoare, având în vedere că acordul cu Statele Federate ale Microneziei nu a fost ratificat de către parlamentul acestei țări și că negocierile privind reînnoirea acordului cu Insulele Solomon sunt blocate din 2012;

Y.  întrucât Comisia a finalizat evaluările prealabile cu Insulele Cook și Tuvalu în vederea inițierii negocierilor privind acordurile în domeniul pescuitului cu aceste țări și întrucât s‑au semnat memorandumurile de înțelegere corespunzătoare, ca o condiție prealabilă pentru solicitarea de mandate de negociere din partea Consiliului;

Z.  întrucât Serviciul European de Acțiune Externă nu a dispus până acum de personal responsabil de problemele din domeniul pescuitului în cadrul delegației sale din Fiji,

Strategia generală

1.  îndeamnă Comisia să asigure coerența tuturor politicilor Uniunii care privesc regiunea Pacificului, astfel cum se solicită la articolul 208 din TFUE, în special în materie de pescuit, comerț și dezvoltare, și să consolideze potențialele sinergii, în scopul obținerii unui efect de multiplicare, prin care să crească la maximum efectele benefice atât pentru statele din regiunea Pacificului, cât și pentru statele membre ale UE, promovând, totodată, dimensiunea internațională, intensificând prezența strategică a UE, crescând vizibilitatea UE în Pacificul de Vest și Central și contribuind la exploatarea durabilă a resurselor din Pacific;

2.  consideră că în cadrul relațiilor viitoare, post-Cotonou, cu țările ACP din Pacific, strategia de pescuit ar trebui să aibă o abordare regională, care să consolideze poziția și rolul UE în regiunea Pacificului de Vest și Central;

3.  invită Comisia să se asigure că cel de-al 11-lea FED ia în considerare această strategie și reflectă posibilitatea de a crește procentul ajutorului sectorial destinat abordării nevoilor comunităților de pescari (inclusiv o creștere a contribuției acestora la securitatea alimentară locală) și de a dezvolta infrastructura piscicolă pentru debarcarea și procesarea capturilor, dat fiind faptul că pescuitul reprezintă una dintre principalele resurse economice din regiune;

4.  apreciază recenta recrutare de personal în cadrul Delegației UE în Fiji, responsabil în mod special de chestiunile din domeniul pescuitului, și speră că acest lucru va contribui la stabilirea unei legături permanente și specializate în domeniul pescuitului cu țările din regiune;

5.  solicită, în egală măsură, o mai bună coordonare și complementaritate cu ceilalți actori din regiune în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare, în conformitate cu Pactul de la Cairns din august 2009; salută organizarea celei de-a doua reuniuni ministeriale UE-PIF la 12 iunie 2012, care a consolidat dialogul politic UE-Pacific, în special în ceea ce privește pescuitul și dezvoltarea, asigurând astfel o mai mare eficiență a acțiunilor întreprinse în aceste domenii de UE și de țările din regiune;

6.  subliniază necesitatea ca flota pentru pescuit în larg să contribuie, în cooperare cu țările din Pacific, la diminuarea presiunii exercitate de pescuit asupra stocurilor de ton tropical, inclusiv prin reducerea considerabilă a nivelului mortalității în rândul puietului de ton obez, un stoc cu o importanță economică majoră în regiune, care, în prezent, este pescuit excesiv;

Strategia în domeniul pescuitului

A.  Pe termen scurt:

7.  subliniază importanța stabilirii unei strategii în domeniul pescuitului pentru Pacificul de Vest și Central, dată fiind relevanța acestei regiuni în ceea ce privește pescuitul și importanța sa pentru flota Uniunii și pentru piața și industria de prelucrare a produselor piscicole din UE, precum și a asigurării certitudinii juridice pentru navele care își desfășoară activitatea în această regiune;

8.  constată că strategia UE de acces la resursele din ZEE ale țărilor din regiune prin intermediul unor acorduri de parteneriat în sectorul pescuitului nu a funcționat corect, excepție făcând cazul Kiribati, și consideră că revitalizarea și consolidarea acordurilor presupune un nou cadru de relații strânse și avantajoase între diversele părți implicate;

9.  consideră că o parte a problemelor se datorează faptului că UE a negociat fără succes acorduri cu țările din Pacificul de Vest, unde se regăsesc și ZEE ale Insulelor Solomon și ale Statelor Federate ale Microneziei, în loc să își orienteze eforturile spre Pacificul Central, zona tradițională de concentrare a activităților flotei de nave a Uniunii cu plase pungă;

10.  salută în mod deosebit faptul că Comisia a finalizat evaluările prealabile cu Insulele Cook și Tuvalu în vederea inițierii negocierii de acorduri de parteneriat cu aceste țări în domeniul pescuitului și că s-au semnat memorandumurile de înțelegere corespunzătoare, o condiție prealabilă pentru solicitarea de mandate de negociere din partea Consiliului;

11.  consideră că noua abordare în materie de negociere se adaptează mai bine abordării regionale solicitate în mod repetat de Parlament, în special cu privire la activitățile de pescuit de specii cu migrație extinsă; invită Comisia să asigure respectarea dispozițiilor WCPFC în cazul negocierilor cu părțile la Acordul de la Nauru și cu alte țări ACP din Pacific;

12.  menționează că abordarea UE față de Pacific ar trebui să vizeze susținerea țărilor în curs de dezvoltare, în special a statelor mici insulare în curs de dezvoltare, în vederea obținerii unui procentaj mai mare din beneficiile obținute din exploatarea sustenabilă a stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești cu migrație extinsă și să contribuie la consolidarea eforturilor regionale de conservare și gestionare sustenabile ale rezervelor halieutice în cazul stocurilor menționate, astfel cum a solicitat Conferința de revizuire a UNFSA;

13.  își arată îngrijorarea cu privire la existența pescuitului INN în zonă și, cu toate că recunoaște că au avut loc îmbunătățiri ale guvernanței în acest domeniu, consideră că nu s‑au făcut progrese suficiente, în special în ceea ce privește introducerea instrumentelor de bază pentru combaterea pescuitului INN;

14.  invită Comisia să includă o referință explicită la Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 privind INN în dispozițiile APE negociate cu țările din Pacific;

15.  invită statele ACP să continue să participe activ în cadrul ORGP și să informeze regulat societatea lor civilă și organizațiile socioprofesionale cu privire la deciziile luate în domeniul pescuitului;

B.  Pe termen mediu și lung

16.  invită Comisia să prevadă posibilitatea adoptării unei strategii pe termen lung privind accesul flotei UE la ZEE ale țărilor din această zonă, bazate pe un acord-cadru regional între UE și țările din Pacificul de Vest și Central, negociat cu Agenția pentru pescuit a Forumului Pacificului (FFA) și bazat pe următoarele aspecte:

17.  subliniază că, într-o ultimă etapă a acestui proces, ar trebui să se ajungă la o abordare exclusiv regională, respectiv la un acord multilateral de colaborare în sectorul pescuitului cu țările semnatare ale APE, care să permită accesul flotei Uniunii la ZEE ale acestor țări;

18.  recomandă Comisiei ca, la revizuirea Acordului de la Cotonou, să ia în considerare această strategie în domeniul pescuitului pentru regiunea Pacificului, precum și caracteristicile specifice statelor insulare;

19.  subliniază necesitatea ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător atât în procesul de pregătire și negociere, cât și în monitorizarea și evaluarea pe termen lung a funcționării acordurilor bilaterale, în conformitate cu dispozițiile TFUE; insistă ca Parlamentul să fie informat imediat și pe deplin, la fel ca în cazul Consiliului, pe parcursul tuturor etapelor procedurii legate de APP, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE; își reafirmă convingerea că Parlamentul ar trebui să fie reprezentat de observatori în cadrul reuniunilor comune ale comisiilor prevăzute de acordurile din domeniul pescuitului; insistă asupra faptului că la aceste reuniuni ar trebui să participe și observatori din partea societății civile, inclusiv reprezentanți din sectorul pescuitului ai UE și ai țărilor terțe;

o
o   o

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) JO L 286, 29.10.2008, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0461. (3) JOIN(2012)0006. (4) JO L 32, 4.2.2005, p. 1. (5) JO L 224, 16.8.2006, p. 22. (6) JO L 67, 6.3.2012, p. 3. (7) JO L 67, 6.3.2012, p. 1. (8) JO L 60, 5.3.2011, p. 2. (9) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (10) JO L 78, 19.3.2008, p. 1. (11) JO L 151, 6.6.2006, p. 3. (12) JO L 205, 7.8.2007, p. 3. (13) JO L 190, 22.7.2010, p. 3. (14) JO C 354, 17.11.2012, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2013 referitoare la restricțiile în domeniul pescuitului și apele teritoriale în Marea Mediterană și în Marea Neagră - metode de soluționare a conflictelor (2011/2086(INI))

P7_TA(2013)0403 A7-0288/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS),

–  având în vedere Acordul din 1995 de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea și gestionarea stocurilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori,

–  având în vedere Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), adoptat în octombrie 1995 în cadrul Conferinței FAO,

–  având în vedere Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării, semnată la București, în aprilie 1992,

–  având în vedere Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă mediteraneene, precum și protocoalele sale, semnată la Barcelona, în februarie 1976, și modificată la Barcelona, în iunie 1995,

–  având în vedere planul de acțiune strategic pentru protecția și reabilitarea mediului din Marea Neagră, adoptat la Sofia în aprilie 2009,

–  având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin)(1),

–  având în vedere propunerea Comisiei pentru o directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere (COM(2013)0133),

–  având în vedere [partea a VII-a privind politica externă] din Regulamentul (UE) nr. [...]/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din [...] privind politica comună în domeniul pescuitului(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie a Uniunii Europene pentru Marea Neagră(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la gestionarea actuală și viitoare a pescuitului în Marea Neagră(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 10 octombrie 2007, intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (COM(2007)0575),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la politica maritimă integrată (PMI) – Evaluarea progreselor înregistrate și noi provocări(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu și Parlamentul European din 11 septembrie 2009 intitulată „Spre o politică maritimă integrată pentru o mai bună guvernanță în Marea Mediterană” (COM(2009)0466),

–  având în vedere politica europeană de vecinătate și instrumentele de finanțare conexe,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 8 septembrie 2010, intitulată „Cunoașterea mediului marin 2020 – date și observații privind mediul marin pentru o creștere inteligentă și durabilă” (COM(2010)0461),

–  având în vedere programul IEVP de cooperare transfrontalieră „Bazinul maritim mediteranean” 2007–2013, adoptat de Comisie la 14 august 2008,

–  având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 13 septembrie 2012, intitulată „Creșterea albastră: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim” (COM(2012)0494),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0288/2013),

A.  întrucât, până în 2025, dezvoltarea urbană în regiunea mediteraneană ar putea atinge un nivel de 60%, cu o treime din populație concentrată în zonele de coastă, fapt care ar duce la o dublare a cererii de apă și de resurse de pescuit;

B.  întrucât 30% din traficul maritim mondial are loc în Marea Mediterană;

C.  întrucât Marea Mediterană și Marea Neagră au caracteristici specifice din punct de vedere oceanografic, al pescuitului, al mediului și socio-economic;

D.  întrucât gestionarea zonelor maritime și de coastă este complexă și implică diferite autorități private și publice;

E.  întrucât bazinele Mării Mediterane și Mării Negre au o rată de reînnoire a apei foarte scăzută (80-90 de ani, respectiv 140 de ani), fiind astfel extrem de sensibile la poluarea marină;

F.  întrucât aproximativ 75 % din stocurile de pește din Marea Mediterană sunt supraexploatate;

G.  întrucât regimurile juridice de reglementare a accesului navelor la zonele de pescuit naționale diferă în funcție de naționalitatea navei,

1.  își exprimă îngrijorarea cu privire la intensificarea concurenței pentru stocuri și resurse marine mai puține, fapt care determină tensiuni și posibile litigii la nivel regional între statele de coastă cu privire la zonele maritime; în acest context, solicită eforturi mai mari la nivel regional, național și la nivelul UE în vederea unei mai bune reglementări a accesului la resurse;

2.  îndeamnă toate statele cu ieșire la mare să își intensifice eforturile de eliminare treptată a pescuitului excesiv în Marea Mediterană și Marea Neagră, întrucât diminuarea stocurilor de pește va crește potențialul de conflicte în această regiune;

3.  este ferm convins că soluționarea pașnică a disputelor legate de zonele maritime și de delimitarea frontierelor maritime, în conformitate cu drepturile și obligațiile statelor membre și ale țărilor terțe în temeiul legislației UE și a dreptului internațional, în special al Convenției ONU asupra dreptului mării, reprezintă un element esențial al bunei guvernanțe a oceanelor;

4.  este de opinie că gestionarea resurselor marine din Marea Mediterană și Marea Neagră presupune un grad mai ridicat de coeziune și cooperare între statele membre de coastă implicate; subliniază rolul important al cooperării bilaterale și al acordurilor internaționale, dat fiind faptul că majoritatea statelor de la Marea Neagră și Marea Mediterană nu sunt state membre ale UE și deci nu sunt obligate să respecte legislația UE;

5.  salută rolul Comisiei în promovarea unui dialog mai solid și mai structurat cu statele nemembre riverane Mării Mediterane și Mării Negre în vederea gestionării stocurilor comune din aceste bazine; încurajează Comisia să își intensifice eforturile în acest sens, adoptând o abordare regională;

6.  consideră că gestionarea resurselor marine din regiunea Mării Mediterane și a Mării Negre prezintă oportunități pentru relațiile internaționale și pentru o guvernanță eficientă în regiune;

7.  subliniază faptul că concurența pentru niveluri reduse de stocuri de pește și resurse marine poate deveni o sursă de neînțelegeri cu țările terțe; îndeamnă UE și statele membre să colaboreze pentru a asigura monitorizarea, controlul, securitatea și siguranța apelor de coastă și teritoriale, a zonelor economice exclusive (ZEE), a platoului continental, a infrastructurii maritime și a resurselor marine; remarcă faptul că UE ar trebui să mențină un profil politic înalt în această privință și ar trebui să încerce să prevină un dezacord la nivel internațional;

8.  îndeamnă UE să își utilizeze resursele diplomatice pentru a promova un dialog între statele membre și țările terțe cu scopul de a se asigura că acestea apreciază principiile politicii europene comune în domeniul pescuitului și de a monitoriza respectarea normelor acesteia; subliniază că, în special țările candidate la aderarea la UE ar trebui să respecte principiile politicii UE în domeniul pescuitului, precum și legislația UE și internațională relevantă aplicabilă activităților de pescuit;

9.  remarcă faptul că, dintre cele 21 de state mediteraneene, trei nu au semnat și nu au ratificat UNCLOS; solicită Comisiei să îndemne țările respective, în special țările candidate la aderarea la UE, să devină părți la convenție și să pună în aplicare UNCLOS ca parte integrantă a cadrului normativ al UE privind afacerile maritime;

10.  invită Comisia și țările terțe să dezvolte o abordare regională privind conservarea rezervelor de pește și pescuitul în apele Mării Mediterane și Mării Negre, ținând seama de dimensiunea transfrontalieră a pescuitului și de caracterul migrator al unor specii; subliniază, în această privință, rolul semnificativ al Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) în ceea ce privește asigurarea unor condiții de concurență echitabile și ca for regional pentru asigurarea unui pescuit durabil în Marea Neagră;

11.  subliniază necesitatea protejării mediului și a dezvoltării sustenabile a acestor bazine, precum și a unor eforturi sporite pentru guvernanța și controlul resurselor marine, în conformitate cu dreptul internațional - în special UNCLOS - pentru a contribui la o mai bună protecție a mediului în zonele de coastă și marine;

12.  consideră că politica maritimă integrată, în special amenajarea spațiului maritim, poate juca un rol central în prevenirea conflictelor dintre statele membre ale UE, precum și cu țările terțe;

13.  încurajează statele membre să introducă managementul integrat al zonelor costiere și amenajarea spațiului maritim – în ceea ce privește generarea de energie eoliană offshore, instalarea de cabluri și conducte subacvatice, transportul maritim, pescuitul și acvacultura, precum și crearea de zone de repopulare – în cadrul Strategiei pentru creșterea albastră și în cadrul acordurilor existente cu țările vecine, inclusiv cu țările terțe care au ieșire la aceeași mare regională;

14.  încurajează stabilirea unor zone maritime, în special a zonelor economice exclusive și a zonelor maritime protejate, ceea ce nu doar va îmbunătăți conservarea rezervelor de pește și gestionarea în afara apelor teritoriale, ci va și promova resursele de pescuit sustenabile, va facilita controlul și combaterea pescuitului INN (ilegal, nedeclarat și nereglementat), îmbunătățind totodată gestionarea resurselor marine în aceste bazine; subliniază faptul că este necesar ca UE să ofere statelor membre îndrumare, coordonare și sprijin adecvat în această privință;

15.  invită Comisia să analizeze în continuare aceste aspecte în vederea asigurării coerenței domeniilor relevante de politică a UE, în special politica comună în domeniul pescuitului (PCP) și politica maritimă integrată, și să promoveze această coerență și condiții de concurență echitabile atât în cadrul UE, cât și cu țările partenere vecine, prin consolidarea cooperării și a dialogului;

16.  subliniază importanța evaluării stocurilor și solicită o mai bună cooperare între institutele științifice din ambele bazine, inclusiv schimburi de date științifice și partajarea de informații; consideră că UE ar trebui să promoveze, să stimuleze și să faciliteze cooperarea și lucrările comune între echipele științifice din UE și omologii acestora din celelalte țări terțe implicate; salută, în acest sens, inițiativa „Cunoașterea mediului marin 2020”, care își propune să pună datele privind mediul marin la dispoziția unui număr mare de părți potențial interesate, inclusiv a organismelor publice, industriale, educaționale și de cercetare și a societății civile;

17.  solicită un sistem îmbunătățit pentru monitorizarea, controlul și supravegherea activităților de pescuit într-o perspectivă integrată destinată să consolideze conservarea ecosistemului din ambele bazine, în conformitate cu legislația UE și cu dreptul internațional, în special UNCLOS, contribuind astfel la exploatarea sustenabilă pe termen lung a stocurilor de pește și la combaterea pescuitului INN într-o manieră mai eficace;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 164, 25.6.2008, p. 19. (2) A se vedea documentul Consiliului nr. .... (3) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 81. (4) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 37. (5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0461. (6) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 70.