Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei privind principiile generale de participare a Regatului Hașemit al Iordaniei la programele Uniunii [12138/2012 – C7-0008/2013 – 2012/0108(NLE)]

P7_TA(2013)0415 A7-0305/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12138/2012),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei privind principiile generale de participare a Regatului Hașemit al Iordaniei la programele Uniunii (12135/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și cu articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0008/2013),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7-0305/2013),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  subliniază că este important să se continue promovarea cooperării strânse și a dialogului cu Regatul Hașemit al Iordaniei în cadrul politicii europene de vecinătate, precum și să se promoveze dialogul politic și economic dintre Uniune și Iordania;

3.  reamintește că, în conformitate cu estimările realizate de autoritățile iordaniene, peste 500 000 de sirieni s-au refugiat în Iordania, criza din Siria având un impact puternic asupra economiei și a bugetului Iordaniei din cauza resurselor financiare necesare pentru a acorda ajutor umanitar refugiaților; regretă totuși că granița cu Iordania a fost închisă pentru refugiații palestinieni din Siria începând cu luna august 2012;

4.  subliniază, prin urmare, importanța acordării unui sprijin financiar, tehnic și umanitar corespunzător Iordaniei;

5.  apreciază foarte mult devotamentul Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei în promovarea unui proces amplu de reforme pentru Iordania și poporul său; subliniază importanța obținerii unor rezultate sustenabile prin intermediul acestor reforme, în special în ceea ce privește justiția socială;

6.  salută și sprijină, în același timp, rolul proactiv și constructiv al Iordaniei în calitate de mediator în eforturile sale de a identifica soluții durabile pentru diversele conflicte din Orientul Mijlociu;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Hașemit al Iordaniei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) (COM(2011)0873 – C7-0506/2011 – 2011/0427(COD))

P7_TA(2013)0416 A7-0232/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0873),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0506/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 14 iunie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0232/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația sa, anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 octombrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (Eurosur)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1052/2013.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European

Parlamentul European subliniază că instituțiile UE ar trebui să se străduiască să utilizeze în actele legislative terminologia adecvată neutră atunci când abordează tema resortisanților unor țări terțe a căror prezență pe teritoriul statelor membre nu a fost sau nu mai este autorizată de autoritățile statelor membre. În astfel de cazuri, instituțiile UE ar trebui să evite folosirea cuvântului „ilegal” atunci când poate fi găsită o formulare alternativă, iar în toate cazurile, cu referire la persoane ar trebui utilizată sintagma „migranți aflați în situație nereglementară”.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori, în ceea ce privește introducerea pe piață a bateriilor și acumulatorilor portabili care conțin cadmiu și sunt destinați utilizării în uneltele electrice fără fir (COM(2012)0136 – C7-0087/2012 – 2012/0066(COD))

P7_TA(2013)0417 A7-0131/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0136),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 192 alineatul (1) și articolul 114 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0087/2012),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice referitor la utilizarea actelor delegate şi privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) şi articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 24 mai 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 14 iunie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 și articolul 37 din Regulamentul său de procedură;

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0131/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 octombrie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori, în ceea ce privește introducerea pe piață a bateriilor și acumulatorilor portabili care conțin cadmiu și sunt destinați utilizării în uneltele electrice fără fir și a bateriilor tip „nasture” cu conținut redus de mercur, și de abrogare a Deciziei 2009/603/CE a Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2013/56/UE.)

(1) JO C 229, 31.7.2012, p. 140.

Rezoluţia Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri (2013/2702(RSP))

P7_TA(2013)0418 RC-B7-0378/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 13 decembrie 2012 prin care se condamnă fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (FYROM) pentru încălcările „extrem de grave” ale Convenției europene a drepturilor omului (articolele 3, 5, 8 și 13) pe durata acțiunii transfer cu caracter extraordinar al lui Khaled El-Masri,

–  având în vedere următoarele cauze aflate pe rolul CEDO: Al-Nashiri / Polonia, Abu Zubaydah / Lituania, Abu Zubaydah / Polonia și Nasr și Ghali / Italia; având în vedere plângerea depusă de dl Al Nashiri împotriva României în august 2012 și plângerea depusă de Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului (Human Rights Monitoring Institute - HRMI) și de Open Society Justice Initiative împotriva Lituaniei în decembrie 2012 pentru încălcarea dreptului la informare și a dreptului la exercitarea unor căi de atac eficiente,

–  având în vedere hotărârea Curții Supreme a Italiei din septembrie 2012 prin care se confirmă condamnarea a 23 de cetățeni ai SUA pentru răpirea, în 2003, a lui Abu Omar, inclusiv a lui Robert Seldon Lady, fost șef al secției CIA din Milano, care a fost condamnat la nouă ani de închisoare,

–  având în vedere hotărârea Curții de Apel din Milano din februarie 2013 prin care au fost condamnați de la șase la șapte ani de închisoare alți trei agenți ai CIA(1) care fuseseră anterior considerați ca beneficiind de imunitate diplomatică; având în vedere hotărârea aceleiași instanțe prin care au fost condamnați Nicolò Pollari, fostul șef al Serviciului italian de informații și securitate militară (SISMI), la zece ani de închisoare, fostul șef adjunct al SISMI, Marco Mancini, la nouă ani de închisoare, și trei agenți ai SISMI la câte șase ani fiecare,

–  având în vedere decizia din 5 aprilie 2013 a Președintelui Italiei de a-l grația pe colonelul american Joseph Romano, care a fusese condamnat în Italia pentru implicarea sa în răpirea lui Abu Omar în această țară,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri: monitorizarea raportului Comisiei TDIP a Parlamentului European(2),

–  având în vedere documentele trimise de Comisie raportorului, printre care scrisorile fără caracter specific unei anumite țări trimise în martie 2013 tuturor statelor membre, la care au răspuns numai câteva state membre (Finlanda, Ungaria, Spania și Lituania),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la Guantánamo, cea mai recentă fiind cea din 23 mai 2013 referitoare la Guantánamo: deținuții aflați în greva foamei”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011)(4),

–  având în vedere datele privind zborurile, primite de la Eurocontrol până în septembrie 2012,

–  având în vedere cererea de cooperare pentru dezvăluirea datelor legate de zboruri trimisă de raportor în aprilie 2013 Agenției pentru Siguranța Navigației Aeriene din Africa și Madagascar (ASECNA) și răspunsul pozitiv primit în iunie 2013,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind drepturile fundamentale și statul de drept și privind raportul pe 2012 al Comisiei referitor la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Luxemburg, 6-7 iunie 2013),

–  având în vedere „Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (2010-2014)”,

–  având în vedere numeroasele rapoarte din mass-media și numeroasele acte de investigație jurnalistică, în special, dar fără a se limita la acestea, acțiunile de investigație difuzate pe canalul de televiziune Antena 1 din România în aprilie 2013,

–  având în vedere cercetările și investigațiile realizate în special de Interights, Redress and Reprieve, dar și rapoartele realizate de la adoptarea rezoluției Parlamentului din 11 septembrie 2012 de către anchetatori independenți, organizații ale societății civile și organizații naționale și internaționale neguvernamentale, în special raportul Open Society Justice Initiative intitulat „Globalizarea torturii: Deținerea secretă de prizonieri și transferurile cu caracter extraordinar efectuate de CIA” (Globalising Torture: CIA Secret Detention and Extraordinary Rendition) (februarie 2013), studiul independent bipartit realizat în SUA de grupul operativ pentru tratamentul deținuților al Constitution Project (aprilie 2013), Baza de date cu zborurile efectuate în scop de transfer al prizonierilor (Rendition Flights Database) publicată de site-ul academic britanic The Rendition Project (mai 2013), raportul Amnesty International intitulat „Dezvăluirea adevărului: Implicarea Poloniei în operațiunile de detenție secretă ale CIA” (Unlock the truth: Poland’s involvement in CIA secret detention) (iunie 2013), precum și scrisoarea trimisă de organizația Human Rights Watch autorităților lituaniene în iunie 2013,

–  având în vedere întrebările prezentate de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisia pentru afaceri externe (O-000079/2013 – B7–0215/2013 şi O-000080/2013 – B7–0216/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât respectarea drepturilor fundamentale este un element fundamental al politicilor eficiente de combatere a terorismului,

B.  întrucât Parlamentul a condamnat programele de transfer și de detenție secretă conduse de SUA prin intermediul CIA, care au implicat multiple încălcări ale drepturilor omului, inclusiv detenția ilegală și arbitrară, tortura și alte rele tratamente, încălcarea principiului nereturnării, precum și dispariția forțată prin utilizarea de către CIA a spațiului aerian și a teritoriului european; întrucât Parlamentul a cerut în mod repetat să se realizeze investigații complete privind colaborarea unor guverne și agenții naționale la programele CIA;

C.  întrucât Parlamentul s-a angajat să continue mandatul care i-a fost acordat de Comisia temporară, în conformitate cu articolele 2, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și a încredințat comisiilor sale competente sarcina de a prezenta acest subiect Parlamentului în ședință plenară la un an de la adoptarea rezoluției din 11 septembrie 2012 menționate mai sus, deoarece a considerat că este esențial să se evalueze în ce măsură recomandările adoptate de Parlament au fost puse în aplicare;

D.  întrucât stabilirea răspunderii în cazul predărilor este esențială pentru a promova și a apăra în mod eficace drepturile omului în cadrul politicii interne și externe a UE și pentru a garanta existența unor politici de securitate eficiente și legitime, care să respecte statul de drept; întrucât instituțiile UE s-au angajat recent într-o dezbatere cu privire la modul în care UE poate apăra și promova mai bine drepturile fundamentale și statul de drept;

E.  întrucât nu au existat răspunsuri substanțiale la recomandările Parlamentului din partea Consiliului sau a Comisiei;

F.  întrucât autoritățile lituaniene și-au reafirmat angajamentul de a redeschide ancheta penală referitoare la implicarea Lituaniei în programul CIA în cazul în care vor apărea elemente noi, însă până în prezent nu au efectuat niciun demers în acest sens; întrucât, în cadrul observațiilor transmise la CEDO în cauza Abu Zubaydah, autoritățile lituaniene au dat dovadă de carențe grave în investigațiile întreprinse și s-au arătat incapabile să înțeleagă sensul noilor informații; întrucât Lituania deține președinția Consiliului Uniunii Europene în a doua jumătate a anului 2013; întrucât, la 13 septembrie 2013, Procurorul General lituanian a primit o plângere prin care se solicita deschiderea unei anchete pe baza suspiciunilor că Mustafa al-Hawsawi, care face actualmente obiectul unui proces în fața comisiei militare la Guantanamo Bay, ar fi fost transferat ilegal în Lituania, unde ar fi deținut în secret și torturat, ca parte a programului condus de CIA;

G.  întrucât acțiunile minuțioase de investigație difuzate pe canalul de televiziune românesc Antena 1 în aprilie 2013 au prezentat indicații suplimentare referitoare la rolul central al României în cadrul rețelei de închisori; întrucât fostul consilier pe probleme de siguranță națională, Ioan Talpeș, a afirmat că România a pus la dispoziția CIA sprijin logistic; întrucât un fost senator român a recunoscut caracterul limitat al anchetei parlamentare anterioare și a solicitat procurorilor să inițieze proceduri judiciare;

H.  întrucât la 11 iunie 2013 procuratura poloneză a fost sesizată cu o cerere privind recunoașterea oficială a unei a treia persoane, yemenitul Walid Mohammed Bin Attash, ca victimă, deoarece fusese arestat ilegal în Pakistan în 2003 și ținut într-o închisoare secretă în Polonia din iunie până în septembrie 2003, de unde a fost transportat la Guantánamo, unde se află și în prezent; întrucât procurorii polonezi au prelungit până în octombrie 2013 ancheta penală;

I.  întrucât autoritățile britanice pun piedici procedurale în calea acțiunii civile intentate de libianul Abdel Hakim Belhadj în Regatul Unit, care pretinde că fost trimis de CIA cu sprijin britanic în Libia spre a fi torturat, și și-au exprimat intenția de a audia acest caz cu ușile închise;

J.  întrucât, în decembrie 2012, Italia a emis un mandat internațional de arestare împotriva lui Robert Seldon Lady, care a fost arestat în Panama în iulie 2013; întrucât cererea de extrădare prezentată de Italia nu a fost acceptată de Panama și întrucât Robert Seldon Lady a fost returnat în SUA în iulie 2013; întrucât președintele Italiei a hotărât la 5 aprilie 2013 grațierea colonelului american Joseph Romano, care fusese condamnat de o instanță italiană pentru implicarea sa în răpirea lui Abu Omar în Italia;

K.  întrucât în noiembrie 2012, Avocatul Poporului din cadrul Parlamentului Finlandei a început o anchetă privind utilizarea teritoriului și a spațiului aerian finlandez, dar și a sistemelor de înregistrare a zborurilor din această țară pentru programul CIA de transfer al deținuților, a trimis cereri scrise detaliate de informare către 15 agenții guvernamentale și a cerut, de asemenea, autorităților lituaniene să ofere informații specifice cu privire la zborurile legate de aceste operațiuni;

L.  întrucât ancheta desfășurată de Danemarca până în mai 2012 nu constituie o investigație independentă, imparțială, detaliată și eficientă, conform cerințelor din legislația și standardele internaționale în materie de drepturile omului, date fiind lipsa de competențe suficiente și domeniul său limitat de analiză;

M.  întrucât numai două state membre (Germania și Regatul Unit) au răspuns la scrisorile de monitorizare trimise către opt state membre (Franța, Germania, Italia, Lituania, Polonia, România, Suedia și Regatul Unit) de către departamentul de Proceduri speciale a ONU, prin care se cereau informații suplimentare în urma studiului comun al ONU privind practicile globale legate de detenția secretă în contextul luptei împotriva terorismului(5);

N.  întrucât Președintele SUA, Barack Obama, și-a reafirmat angajamentul de a închide închisoarea de la Guantánamo, anunțând la 23 mai 2013 că va reîncepe eliberarea deținuților și va ridica moratoriul privind eliberarea prizonierilor yemeniți care au fost deja considerați că pot fi transferați în siguranță în Yemen, în ciuda rezistenței întâmpinate din partea Congresului SUA; întrucât autoritățile SUA trebuie să își onoreze obligațiile internaționale și să îl condamne pe Robert Seldon Lady;

O.  întrucât, în declarația de deschidere prezentată la cea de-a 23-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului (Geneva, mai 2013), Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, a citat rezoluția susmenționată a Parlamentului din 11 septembrie 2012 prin care se solicită „investigații credibile și independente” care să reprezinte „un prim pas vital spre stabilirea responsabilității”, statele fiind îndemnate să „acționeze cu prioritate în acest scop”;

P.  întrucât, în Raportul său anual pe 2013(6), Raportorul special al ONU pentru promovarea și apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cursul acțiunilor de combatere a terorismului, Ben Emmerson, a citat activitatea Parlamentului și a aprobat unele dintre recomandările făcute în rezoluția Parlamentului din 11 septembrie 2012, menționată anterior,

1.  regretă profund faptul că nu s-au pus în aplicare recomandările cuprinse în rezoluția susmenționată a Parlamentului din 11 septembrie 2012, în special de către Consiliu, Comisie, guvernele statelor membre, ale țărilor candidate și ale țărilor asociate, de către NATO și autoritățile Statelor Unite, în special având în vedere încălcările grave ale drepturilor fundamentale suferite de victimele programelor CIA;

2.  consideră că climatul de impunitate de care beneficiază programele CIA a permis continuarea încălcărilor drepturilor fundamentale în cadrul politicilor de combatere a terorismului ale UE și ale SUA, după cum a fost dovedit de activitățile de spionaj în masă întreprinse în cadrul Agenției Naționale de Securitate a SUA și de activitățile diferitelor organe de supraveghere din diverse state membre, care sunt actualmente analizate de Parlament;

Procesul de asumare a răspunderii în statele membre

3.  reiterează apelul adresat statelor membre care nu și-au îndeplinit încă obligația de a desfășura anchete independente și eficiente să investigheze încălcările drepturilor omului, ținând seama de toate dovezile noi care au ieșit la lumină, și să dezvăluie toate informațiile necesare privind toate zborurile suspecte asociate cu CIA și teritoriul acestora; solicită, în special, statelor membre să investigheze dacă au avut loc operațiuni din cadrul programului CIA în decursul cărora au fost ținute persoane în centre secrete de pe teritoriul lor; solicită statelor membre în cauză (Franța, Italia, Lituania, Polonia, România și Suedia) să răspundă la scrisorile trimise de departamentul de Proceduri speciale al ONU;

4.  îndeamnă Lituania să redeschisă anchetele penale referitoare la centrele de detenție secrete ale CIA și să desfășoare o investigația riguroasă ținând seama de toate dovezile faptice care au fost dezvăluite, în special în ceea ce privește cazul de la CEDO Abu Zubaydah /Lituania; solicită Lituaniei să permită anchetatorilor să desfășoare o examinare atentă a rețelei de zboruri efectuate în scopuri de transfer al deținuților și să contacteze persoane cunoscute în mod public ca aflându-se printre organizatorii sau participanții la respectivele zboruri; solicită autorităților lituaniene să realizeze examene medico-legale ale locurilor de detenție, precum și analiza convorbirilor telefonice; îndeamnă autoritățile lituaniene să coopereze cu CEDO în cazurile Abu Zubaydah /Lituania și HRMI / Lituania; solicită Lituaniei ca, în contextul redeschiderii anchetelor penale, să aibă în vedere cererile de consultare sau de participare la anchete din partea altor posibile victime; îndeamnă Lituania să răspundă integral la cererile de informații venite din partea altor state membre ale UE, în special la cererea de informații primită din partea Avocatului Poporului din Finlanda cu privire la un zbor sau la mai multe zboruri care ar putea lega Finlanda și Lituania de o posibilă rută folosită pentru transferul prizonierilor CIA; îndeamnă Procurorul General lituanian să desfășoare o anchetă referitoare la plângerea lui Mustafa al-Hawsawi;

5.  îndeamnă autoritățile române să deschidă rapid o anchetă independentă, imparțială, cuprinzătoare și eficientă, să găsească toate documentele lipsă din anchetele parlamentare și să coopereze pe deplin cu CEDO în cazul Al Nashiri / România; cere României să își respecte pe deplin obligațiile privind drepturile fundamentale;

6.  solicită Poloniei să își continue ancheta într-un mod mai transparent, în special prezentând dovezi ale acțiunilor concrete întreprinse, permițând reprezentanților victimelor să își reprezinte cu adevărat clienții și dându-le dreptul de a avea acces la toate materialele secrete relevante și de a acționa pe baza materialelor colectate; solicită autorităților poloneze să înceapă urmărirea penală împotriva oricărui actor reprezentând statul implicat; îndeamnă Procurorul General al Poloniei ca, în mod urgent, să analizeze cererea lui Walid Bin Attash și să ajungă la o decizie; solicită Poloniei să coopereze strâns cu CEDO în cazurile Al-Nashiri/ Polonia și Abu Zubaydah / Polonia;

7.  solicită autorităților britanice să coopereze întru totul cu anchetele penale în curs și să permită desfășurarea acțiunilor civile în deplină transparență pentru a încheia investigațiile legate de transferul de cetățeni străini în teritorii de peste mări; solicită autorităților britanice să desfășoare o anchetă care să respecte drepturile omului referitoare la transferul, torturarea și maltratarea deținuților în străinătate;

8.  încurajează autoritățile italiene să își continue eforturile de a face dreptate în cazurile de încălcare a drepturilor omului de către CIA pe teritoriul italian, insistând asupra extrădării lui Robert Seldon Lady și cerând extrădarea a altor 22 de cetățeni ai SUA condamnați în Italia;

9.  încurajează Avocatul Poporului din Finlanda să își finalizeze ancheta în mod transparent și responsabil și, în acest scop, îndeamnă toate autoritățile naționale să coopereze strâns; solicită autorităților finlandeze să urmărească orice piste care implică participarea unor reprezentanți ai statului finlandez în programul de transfer;

Răspunsul instituțiilor UE

10.  este profund dezamăgit de refuzul Comisiei de a răspunde concret la recomandările Parlamentului și consideră că scrisorile trimise de Comisie statelor membre sunt insuficiente pentru stabilirea și asumarea răspunderii, din cauza caracterului lor generic;

11.  reiterează recomandările specifice adresate Comisiei:

12.  îndeamnă autoritățile lituaniene să profite de ocazia oferită de deținerea de către Lituania a președinției Consiliului UE pentru a garanta punerea în aplicare integrală a recomandărilor cuprinse în raportul Parlamentului și astfel să pună acest subiect pe ordinea de zi a Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) înainte de finalul Președinției lituaniene;

13.  reiterează recomandările specifice adresate Consiliului:

14.  solicită Consiliului și Comisiei să includă, în cadrul programelor lor multianuale respective care urmează Programului de la Stockholm, măsuri specifice pentru a garanta că statul de drept e respectat și că cei vinovați de încălcarea drepturilor fundamentale sunt trași la răspundere, în special în ceea ce privește serviciile de informații și autoritățile de aplicare a legii; solicită Comisiei să includă problema asumării răspunderii pe ordinea de zi pentru „Assises de la Justice”, care va avea loc în noiembrie 2013;

15.  reamintește că, pentru a garanta credibilitatea Parlamentului, este esențial ca acestei instituții să i se consolideze în mod substanțial drepturile de investigație în cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale în UE, printre care ar trebui să se afle și dreptul deplin de a audia sub jurământ persoanele implicate, inclusiv ministere guvernamentale(7);

16.  solicită Eurocontrol să recunoască, la fel ca Autoritatea Federală Americană pentru Aviație, faptul că datele privind rutele de zbor nu ar trebui în niciun caz considerate confidențiale și să pună la dispoziție respectivele date, necesare pentru a realiza anchete eficiente;

17.  se așteaptă ca ancheta realizată de Parlament cu privire la programul de supraveghere al Agenției Naționale pentru Securitate a SUA și la activitățile diverselor organe de supraveghere din diverse state membre să propună măsuri pentru un control parlamentar democratic și eficient asupra serviciilor de informații ținând seama de faptul că controlul democratic al acestor organisme și al activităților acestora prin intermediul unei supravegheri parlamentare interne, executive, judiciare și independente adecvate este esențial;

18.  își exprimă regretul legat de lipsa de progrese în statele membre în direcția aderării la Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate , cu excepția ratificării sale de către Lituania în august 2013; solicită celor 21 de state membre care nu au ratificat încă această convenție să o ratifice urgent;

19.  solicită Belgiei, Finlandei, Greciei, Irlandei, Letoniei, Lituaniei și Slovaciei să facă o prioritate din ratificarea Protocolului opțional la Convenția ONU împotriva torturii (OPCAT); regretă acordarea unui sprijin foarte limitat Fondului special pentru OPCAT gestionat de ONU și solicită statelor membre și Comisiei să sprijine activitatea Fondului special prin contribuții voluntare substanțiale; îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia să își intensifice eforturile pentru a facilita crearea și funcționarea unor mecanisme naționale de prevenire în țările terțe, conform OPCAT;

20.  solicită UE ca, în contextul cererii de aderare a FYROM, să urmărească cu atenție progresele realizate de această țară în ceea ce privește punerea în aplicare a hotărârii CEDO în cauza El-Masri / fosta republică iugoslavă a Macedoniei, pe care Comitetul de Miniștri l-a supus unui proces optimizat; îndeamnă autoritățile FYROM să deschidă o anchetă penală cu privire la complicitatea unor actori reprezentați ai statului în cazul El-Masri și să îi tragă la răspundere pe cei vinovați;

21.  solicită guvernului SUA să coopereze cu privire la toate cererile de informații sau de extrădare venite din partea statelor membre ale UE în legătură cu programul CIA; îndeamnă guvernul SUA să înceteze folosirea de ordine draconice de conservare prin care avocații care îi reprezintă pe deținuții de la Guantánamo Bay sunt împiedicați să dezvăluie informații cu privire la orice detalii legate de detenția lor secretă în Europa; îl încurajează să își ducă la bun sfârșit planul de închidere imediată a închisorii de la Guantánamo Bay;

22.  îndeamnă statele membre ale UE să își intensifice eforturile pentru a reinstala deținuții non-europeni eliberați de la Guantánamo care nu pot fi repatriați în statele lor de origine, întrucât aceștia sunt în pericol de moarte, tortură sau tratamente crude și inumane(8); solicită UE să relanseze inițiativele comune din 2009 oferind un cadru pentru transferul deținuților de la Guantánamo în statele membre ale UE și să se angajeze într-un dialog privind planurile concrete de cooperare cu noul trimis special al SUA pe probleme legate de transferul deținuților care părăsesc Guantánamo, Clifford Sloan;

23.  solicită Agenției pentru siguranța navigației aeriene din Africa și Madagascar să își înceapă prompt cooperarea cu Parlamentul, furnizând datele solicitate referitoare la zboruri;

24.  invită membrii următoarei legislaturi a Parlamentului (2014-2019) să continue să realizeze și să pună în aplicare mandatul acordat de Comisia temporară și, prin urmare, să garanteze urmărirea recomandărilor, să analizeze noi elemente care pot apărea, precum și să facă uz la maximum și să își dezvolte drepturile de anchetă;

o
o   o

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) printre care Jeffrey W. Castelli, fost șef al secției CIA din Roma. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0309. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0231. (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0500. (5) A/HRC/13/42. (6) Principii-cadru prin care să se asigure stabilirea răspunderii funcționarilor publici pentru încălcările grave sau sistematice ale drepturilor omului comise în contextul inițiativelor statului de combatere a terorismului, A/HRC/22/52, 1 martie 2013. (7) A se vedea: Propunere de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei (JO C 264 E, 13.9.2013, p. 41.) (8) Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului (JO C 258 E, 7.9.2013, p. 8.)

Rezoluţia Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la consolidarea cooperării transfrontaliere în domeniul asigurării respectării legii în UE: punerea în aplicare a „Deciziei Prüm” și modelul european de schimb de informații (2013/2586(RSP))

P7_TA(2013)0419 B7-0433/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2012 referitoare la consolidarea cooperării în domeniul asigurării respectării legii în UE: modelul european de schimb de informații (EIXM) (COM(2012)0735),

–  având în vedere raportul Comisiei din 7 decembrie 2012 referitor la punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere („Decizia Prüm”) (COM(2012)0732),

–  având în vedere Programul de la Stockholm, Strategia de securitate internă și Strategia de gestionare a informațiilor pentru strategia internă a UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la Strategia de securitate internă a Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 87,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la consolidarea cooperării transfrontaliere în domeniul asigurării respectării legii în UE: punerea în aplicare a „Deciziei Prüm” și modelul european de schimb de informații (EIXM) (O-000067/2013 – B7-0501/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât Programul de la Stockholm a confirmat necesitatea unei mai mari coerențe și consolidări în vastul instrumentar disponibil pentru colectarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor între autoritățile responsabile cu punerea în executare a legii în UE în scopul întăririi securității cetățenilor UE;

B.  întrucât în Strategia de securitate internă se solicită elaborarea unui model cuprinzător pentru schimbul de informații;

C.  întrucât schimbul de informații cu privire la activitățile criminale transfrontaliere stă la baza cooperării din domeniul punerii în executare a legii în UE și este, în special, relevant într-un spațiu fără controale la frontierele interne; întrucât, în UE, criminalitatea transfrontalieră este în creștere, evidențiind, prin urmare, din ce în ce mai mult, necesitatea unui schimb de informații eficient și sigur privind aplicarea legii, cu respectarea protecției datelor și a drepturilor fundamentale;

1.  ia act de faptul că comunicările trec în revistă diferitele mijloace, canale și instrumente transfrontaliere de schimburi de informații referitoare la punerea în executare a legii de care dispune UE; consideră că actualul „peisaj” al diferitelor mijloace, canale și instrumente este complicat și dispersat, ceea ce duce la o utilizare ineficientă a instrumentelor și la un control democratic inadecvat la nivelul UE, precum și, în unele cazuri, la „denaturarea funcției și a accesului”;

2.  invită Comisia să efectueze un exercițiu de cartografiere a legislației UE și naționale, inclusiv a acordurilor internaționale (bilaterale), care reglementează schimburile transfrontaliere de informații privind punerea în executare a legii; este de acord cu Comisia cu privire la faptul că sunt necesare statistici care să indice mai exact valoarea reală a instrumentelor și solicită o evaluare independentă, externă a instrumentelor existente pentru schimburile de informații privind punerea în executare a legislației UE, în scopul evaluării impactului cuantificabil al acestora;

3.  sprijină recomandările Comisiei referitoare la simplificarea utilizării instrumentelor și a canalelor existente (cum ar fi utilizarea din oficiu a canalului Europol și crearea unor puncte naționale integrate de contact unice) și la îmbunătățirea formării și sensibilizării cu privire la schimbul transfrontalier de informații; cu toate acestea, este dezamăgit de faptul că Comisia nu a prezentat o viziune mai ambițioasă și orientată în mai mare măsură spre viitor, așa cum se solicita în Programul de la Stockholm și în Strategia de securitate internă, care să poată constitui un punct de plecare pentru o dezbatere politică cu privire la modul de a edifica și de a optimiza schimbul de date referitoare la punerea în executare a legii din UE, garantând, în același timp, un nivel solid de protecție a datelor și a vieții private; încurajează Comisia să prezinte o astfel de viziune, care să creeze un cadru bine adaptat pentru schimbul de informații referitoare la punerea în executare a legislației UE, întemeiat pe principii cum ar fi necesitatea, calitatea, proporționalitatea, eficiența și responsabilitatea, incluzând o evaluare corespunzătoare a principiului disponibilității și a conceptului de verificare încrucișată;

4.  invită Comisia Europeană să studieze posibilitatea de a automatiza procesele manuale de aplicare a instrumentelor actuale pentru a câștiga în eficacitate, așa cum sugerează și studiul desfășurat de câteva state membre în cadrul DAPIX, precum și să aibă în vedere crearea unui format universal pentru schimbul de informații în vederea accelerării prelucrării cererilor aprobate;

5.  subliniază faptul că diferitele instrumente transfrontaliere de schimb de informații referitoare la punerea în aplicare a legii, inclusiv oferirea accesului transfrontalier la bazele de date naționale, duc la un regim incoerent și neclar de protecție a datelor, bazat, deseori, pe cel mai mic numitor comun ca urmare a unei abordări fragmentate; în acest sens, reiterează poziția sa potrivit căreia propunerea de directivă privind protecția datelor ar trebui adoptată cât mai curând posibil;

6.  solicită Comisiei ca, pentru a consolida și îmbunătăți sistemul de schimb de informații, să încurajeze măsurile menite să asigure un sistem eficient, care să garanteze protecția datelor, astfel cum se specifică în avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD), utilizând drept cadru de referință propunerea de regulament al Parlamentului European și a Consiliului privind Europol și de abrogare a Deciziei 2009/371/JAI;

7.  ia act de faptul că, pentru un grup din ce în ce mai mare de state membre, Prüm a devenit un instrument utilizat în mod curent în cooperarea polițienească transfrontalieră și în anchetarea infracțiunilor; regretă că, în mai multe state membre, implementarea Deciziei Prüm este mult întârziată; este de acord cu Comisia cu privire la faptul că dezvoltarea în continuare a instrumentului nu ar trebui luată în considerare înainte de realizarea deplinei implementări; invită statele membre în cauză să implementeze pe deplin și în mod corespunzător Decizia Prüm, astfel încât să poată fi utilizată în cea mai mare măsură posibilă;

8.  subliniază faptul că Decizia Prüm a fost adoptată în cadrul fostului pilon III și că nu există o supraveghere și un control democratic adecvat al implementării acesteia de către Parlamentul European; invită Comisia să prezinte rapid propuneri vizând includerea actualelor instrumente de cooperare polițienească transfrontalieră adoptate în cadrul celui de-al treilea fost pilon, precum Decizia Prüm și Inițiativa suedeză, în cadrul juridic al Tratatului de la Lisabona;

9.  reamintește că formarea polițienească la nivel european contribuie la consolidarea încrederii reciproce între forțele de poliție și, prin aceasta, consolidează schimbul de informații și de cooperare transfrontalieră și, în acest sens, trebuie păstrată și consolidată;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 1

Rezoluţia Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă (2013/2676(RSP))

P7_TA(2013)0420 B7-0434/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la discriminarea pe criterii de castă în India(1), Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la violența împotriva femeilor în India(2), Rezoluția sa din 1 februarie 2007 referitoare la situația drepturilor omului privind daliții în India(3) și Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(4),

–  având în vedere convențiile internaționale privind drepturile omului, inclusiv Convenția internațională privind eliminarea discriminării rasiale (CERD) și Recomandările generale XXIX ale Comisia ONU pentru eliminarea discriminării rasiale,

–  având în vedere proiectul de principii și orientări ale ONU privind Principiile și orientările pentru eliminarea eficientă a discriminării pe criterii de ocupație și descendență(5) publicat de Consiliul pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere serioasele preocupări, observațiile și recomandările pe tema discriminării pe criterii de castă, exprimate de Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului,

–  având în vedere recomandările recente pe tema discriminării pe criterii de castă din partea organismelor instituite prin Tratatul ONU și a deținătorilor mandatului pentru proceduri speciale ale ONU,

–  având în vedere raportul din 24 mai 2011 elaborat de Raportorul special privind Formele contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată acestora(6) , precum și rapoartele privind analizele periodice universale ale țărilor care au sisteme de caste,

–  având în vedere studiul Parlamentului intitulat „O examinare a drepturilor omului și a sărăciei: acțiunea UE referitoare la discriminării pe criterii de castă”,

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei referitoare la discriminarea pe criterii de castă (O-000091/2013 – B7-0507/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât casta denotă un context socioreligios, la fel ca în Asia, unde persoanele care nu sunt incluse în sistemul de caste sunt considerate „impure” și „de neatins” de la natură, dar întrucât, la nivel mai larg, casta denotă un sistem rigid de stratificare socială în grupuri clasificate, definite după descendență și ocupație; întrucât discriminarea pe criterii de ocupație și descendență, acesta fiind termenul cel mai cuprinzător preferat de ONU, este o formă de discriminare interzisă de legislația internațională în domeniul drepturilor omului consacrată de Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CERD), Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenția privind drepturile copilului și de Convenția nr. 111 a Organizației Internaționale a Muncii;

B.  întrucât în iunie 2011, Githu Muigai, Raportorul Special al ONU privind rasismul a subliniat că este esențial să se evite stabilirea oricărei ierarhii în rândul diferitelor manifestări ale discriminării, chiar dacă acestea pot varia ca natură și grad în funcție de contextul istoric, geografic și cultural, inclusiv de „comunitatea de romi din Europa și victimele sistemelor de caste din Africa, Asia și Orientul Mijlociu”;

C.  întrucât, în pofida măsurilor adoptate de guvernele unor țări care au sisteme de castă pentru a oferi protecție constituțională și legislativă și pentru a introduce măsuri speciale împotriva discriminării pe criterii de castă și neatingerii, discriminarea pe criterii de castă continuă să fie larg răspândită și persistentă, afectând aproximativ 260 de milioane de oameni în întreaga lume;

D.  întrucât discriminarea pe criterii de castă există în numeroase țări din întreaga lume, cel mai mare număr de victime fiind în Asia de Sud; întrucât există totuși concentrații mari de victime în alte zone, inclusiv în Africa și Orientul Mijlociu și în comunitățile din diaspora;

E.  întrucât neimplementarea legislației și politicilor, precum și lipsa căilor de atac eficace și a instituțiilor de stat care funcționează eficient, a sistemului judiciar și a poliției, rămân obstacole majore în calea eliminării discriminării pe criterii de castă;

F.  întrucât furnizarea de date defalcate, necesitatea unei legislații speciale și a unor măsuri de protecție împotriva discriminării pe criterii de castă rămân nesoluționate în multe țări afectate;

G.  întrucât, în pofida eforturilor guvernelor și, din ce în ce mai mult, ale unor agenții internaționale, castele continuă sa sufere din cauza unor forme grave de excludere socială, sărăcie, violență, segregare, maltratare și insulte legate de prejudecăți și a unui concept de puritate și contaminare;

H.  întrucât practicile de neatingere rămân, în continuare, larg răspândite și iau forme moderne; întrucât comunitățile afectate se confruntă cu restricții în participarea politică și cu discriminări grave pe piața forței de muncă;

I.  întrucât în puține țări, cum ar fi India, acțiunea pozitivă obligatorie a contribuit într-o oarecare măsură la includerea daliților în sectorul public, dar întrucât lipsa măsurilor de protecție împotriva discriminării pe piața muncii și sectorul privat se cumulează cu excluziunea și cu inegalități din ce în ce mai acute;

J.  întrucât OIM estimează că majoritatea covârșitoare a victimelor muncii în regim de servitute din Asia de Sud provine din castele și triburile înregistrate; întrucât munca forțată și în regim de servitute este deosebit de larg răspândită în agricultură, minerit și industria producătoare de îmbrăcăminte care furnizează produse pentru o serie de firme multinaționale și europene;

K.  întrucât nediscriminarea la locul de muncă constituie unul dintre cele patru drepturi fundamentale ale muncii, fiind, de asemenea, inclus în orientările și cadrele internaționale pentru mediul de afaceri, cum ar fi Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Orientările OCDE și Ghidul ISO 26000 privind responsabilitatea socială, care menționează explicit că discriminarea pe criterii de castă fiind este o formă gravă de discriminare;

L.  întrucât guvernele și autoritățile din țările care au sisteme de caste sunt îndemnate să ia act de proiectul de principii și orientări ONU privind eliminarea eficientă a discriminării fondate pe criterii de ocupație și descendență, să adopte toate măsurile necesare pentru a elimina și preveni discriminarea pe criterii de castă, să soluționeze orice deficiențe în implementare la nivel federal, de stat, regional și local, să implementeze, să modifice sau să introducă măsuri legislative speciale și măsuri de politici menite să protejeze și să promoveze drepturilor daliților și, în mod similar, ale grupurilor care au sisteme de caste;

1.  condamnă încălcările drepturilor omului ce continuă să fie comise împotriva persoanelor care suferă din cauza ierarhiilor de castă și a discriminării de castă, inclusiv refuzarea egalității și a accesului la justiție și la un loc de muncă, segregarea continuă și obstacolele impuse de sistemul castelor în calea dobândirii drepturilor umane fundamentale și a dezvoltării;

2.  consideră că, în ceea ce privește cardurile de identitate, ar trebui să se evite referințele la castă, dat fiind faptul că acestea contravin egalității și mobilității sociale;

3.  salută raportul elaborat de Githu Muigai, raportorul special al ONU privind rasismul și subliniază că toate victimele discriminării pe criterii de castă din întreaga lume ar trebui să beneficieze de atenție și protecție; subliniază, în sens mai larg, că toate formele de rasism și discriminare ar trebui tratate cu aceeași determinare, inclusiv în Europa;

4.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că excluderea socială a daliților și a comunităților afectate în mod similar conduce la niveluri ridicate de sărăcie în rândul grupurilor de populație afectate și la excluderea din procesele de dezvoltare, sau obținerea unor beneficii reduse de pe urma acestora; subliniază, în plus, că acest lucru exclude implicarea lor în activitățile decizionale și guvernare, și o participare semnificativă a acestora la viața publică și civilă;

5.  rămâne îngrijorat de numărul în mod constant ridicat de cazuri raportate și neraportate de atrocități și practici de respingere a proscrișilor în țările care au sisteme de castă, inclusiv în India, și de impunitatea larg răspândită de care se bucură autorii crimelor împotriva daliților și ai altor victime ale încălcărilor drepturilor omului din motive de castă; reamintește că, în anumite țări, autorii unor astfel de discriminări dețin poziții superioare în sistemul de guvernare;

6.  își reafirmă profunda îngrijorare cu privire la violențele împotriva femeilor dalite și a altor femei din comunitățile afectate în mod similar din societățile cu sisteme de castă, care de multe ori nu raportează astfel de violențe, de teama amenințărilor la securitatea lor personală sau a excluziunii sociale, la formele multiple de discriminare, care se intersectează, pe criterii de castă, gen și religie ce afectează femeile dalite și femeile din comunitățile minoritare, ceea ce duce la convertiri forțate, răpiri, prostituție forțată și abuzuri sexuale comise de persoane din castele dominante;

7.  subliniază necesitatea de a promova un mediu favorabil pentru societatea civilă și apărătorii drepturilor omului care ajută persoanele afectate de discriminarea pe criterii de castă pentru a le asigura securitatea și pentru a evita orice impedimente, stigmatizarea și restricționarea activității lor; subliniază că un astfel de mediu trebuie să includă accesul la finanțare, cooperarea cu organismele ONU pentru drepturile omului și acreditarea Consiliului Economic și Social (Ecosoc);

8.  invită UE să promoveze proiectul de principii și orientări ONU privind eliminarea eficientă a discriminării fondate pe criterii de ocupație și descendență ca un cadru director pentru eliminarea discriminării de castă și să promoveze aprobarea acestora de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului;

9.  solicită Comisiei recunoașterea castelor ca formă distinctă de discriminare, cu rădăcini sociale și/sau religioase, care trebuie abordate împreună cu alte criterii de discriminare cum ar fi etnia, rasa, religia, genul sau sexualitatea, în cadrul eforturilor UE de combatere a tuturor formelor de discriminare; solicită UE să considere persoanele afectate de discriminarea pe criterii de castă ca un grup identificabil în politicile și programele UE;

10.  îndeamnă Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să integreze combaterea discriminării pe criterii de castă în legislația, politicile și documentele de programare ale UE și să adopte orientări operaționale pentru implementarea acesteia; invită SEAE să îmbunătățească mecanismele de monitorizare și evaluare pentru a evalua în mod eficace impactul acțiunii UE asupra situației persoanelor afectate de această formă de discriminare;

11.  recomandă ca UE să efectueze o evaluare sistematică a impactului comerțului și/sau al acordurilor de investiții asupra grupurilor afectate de discriminarea pe criterii de castă și să abordeze aceste chestiuni cu reprezentanții sectoarelor economice, cu autoritățile guvernamentale și cu organizațiile relevante ale societății civile;

12.  solicită includerea discriminării pe criterii de castă în viitoarele politici, strategii și planuri de acțiune ale UE în domeniul drepturilor omului, ca o chestiune legată de drepturile omului;

13.  invită Comisia să acorde un sprijin mai puternic pentru proiectele de dezvoltare ce combat discriminarea pe criterii de castă ca pe o încălcare gravă a drepturilor omului care exacerbează sărăcia, și să țină seama de această formă de discriminare în toate proiectele ce pun accentul pe educație, pe femei, pe accesul la justiție, pe participarea politică și pe forța de muncă în țările în cauză;

14.  invită Comisia să elaboreze și să aplice demersuri în care ține cont de sistemul de caste în perioadele de crize umanitare, asigurându-se că ajutoarele umanitare sunt livrate tuturor grupurilor marginalizate, inclusiv persoanelor care suferă de discriminare pe criterii de castă;

15.  îndeamnă UE să ridice problema discriminării pe criterii de castă la cel mai înalt nivel și cu guvernele țărilor afectate, în timpul summiturilor bilaterale și altor reuniuni internaționale;

16.  încurajează SEAE să consolideze dialogurile cu privire la politici și drepturile omului și să promoveze inițiative comune vizând eliminarea discriminării pe criterii de castă adresate guvernele statelor precum India, Nepal, Pakistan, Bangladesh și Sri Lanka, întrucât comunitățile afectate de sistemul de castă sunt supuse așa-numitelor „practici de neatingere” și, în sens mai larg, să combată discriminarea pe criterii de ocupație și descendență, care are loc în numeroase țări, inclusiv Yemen, Mauritania, precum Nigeria, Senegal și Somalia; reamintește că discriminarea pe criterii de castă nu a fost menționată în acordurile încheiate cu multe dintre aceste state;

17.  invită Comisia și SEAE să includă, atunci când este relevant, o „clauză de discriminare pe criterii de castă” în toate acordurile comerciale și de asociere;

18.  recomandă ca UE să promoveze politicile de nediscriminare și favorabile incluziunii și procedurile operațiunilor de afaceri cu țările afectate de caste, incluzând acțiuni pozitive pentru daliți și pentru persoanele afectate în mod similar de pe piața muncii și din sectorul privat;

19.  invită UE să promoveze consultări regulate și ample cu societatea civilă cu privire la discriminarea pe criterii castă și să aloce resurse adecvate organizațiilor societății civile în vederea combaterii acestei discriminări;

20.  invită UE să promoveze o agendă de dezvoltare care acordă atenție sistemului de caste pentru perioada de după -2015 care să aibă ca obiectiv esențial și măsurabil reducerea inegalităților bazate pe apartenența la o castă sau agravate de aceasta și care să asigure că discriminarea pe criterii de castă este tratată în mod explicit ca factor structural ce stă la baza sărăciei și ca o cauză fundamentală a inegalităților structurale;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0512. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0031. (3) JO C 250 E, 25.10.2007, p. 87. (4) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 8. (5) A/HRC/11/CRP.3. (6) A/HRC/17/40.

Rezoluţia Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2012 (2013/2013(INI))

P7_TA(2013)0421 A7-0299/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 24, 227, 228, 258 și 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0299/2013),

A.  întrucât, sub rezerva Protocolului (nr. 30) la tratat, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a căpătat forță juridică obligatorie prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; întrucât, în temeiul articolului 51, carta se aplică instituțiilor și organismelor UE și ale statelor membre numai atunci când acestea pun în aplicare legislația Uniunii; întrucât Tratatul de la Lisabona stabilește, de asemenea, temeiul juridic pentru aderarea UE la Convenția europeană a drepturilor omului, precum și pentru instituirea inițiativei cetățenești europene;

B.  întrucât Comisia pentru petiții are obligația să își revizuiască constant și, atunci când este posibil, să își consolideze rolul, în special în ceea ce privește dezvoltarea principiilor democratice, cum ar fi participarea crescută a cetățenilor la procesul decizional din UE și consolidarea transparenței și responsabilității; întrucât în cursul activității sale obișnuite comisia conlucrează îndeaproape cu statele membre, cu Comisia, cu Ombudsmanul European și cu alte organisme pentru a garanta respectarea deplină a spiritului și literei legislației Uniunii;

C.  întrucât, în 2012, Comisia pentru petiții a înregistrat 1 986 de petiții, majoritatea făcând referire la subiecte precum drepturile fundamentale, mediul, piața internă și criza economică și socială; întrucât au fost declarate admisibile 1 406 petiții, dintre care 853 au fost transmise Comisiei pentru a se realiza anchete suplimentare, în conformitate cu articolele 258 și 260 din Tratat, iar 580 de petiții au fost declarate inadmisibile; întrucât cauzele a cel puțin cinci petiții depuse în 2012 au fost aduse în fața Curții de Justiții în temeiul articolelor 258 și 260 din Tratat; întrucât în hotărârea din 14 septembrie 2011 pronunțată în cauza T308/07 s-a precizat faptul că deciziile de procedură adoptate de Parlament în cazul petițiilor fac, de asemenea, obiectul unei căi de atac, întrucât, în ceea ce privește analiza statistică din acest raport, cele mai multe petiții se referă la UE în ansamblu (27,3 %), fiind urmate de petiții care se referă la cazuri din Spania (15,0 %), din Germania (12,5 %) și din Italia (8,6 %);

D.  întrucât, în domeniul drepturilor fundamentale, comisia a acordat, în 2012, o atenție deosebită drepturilor persoanelor cu handicap, drepturilor copiilor, drepturilor consumatorilor, drepturilor de proprietate, drepturilor la liberă circulație fără discriminare din orice motiv, protecției libertății de exprimare și a vieții private, precum și dreptului de acces la documente și informații și drepturilor la libertatea de asociere politică și sindicală; întrucât din cauza crizei economice a crescut numărul petițiilor privind probleme sociale, cum ar fi locuințele, locul de muncă și practicile abuzive ale sectorului bancar față de depunători;

E.  întrucât petițiile adresate de către cetățeni prezintă dovezi privind existența unei discriminări persistente a cetățenilor pe motive de handicap, apartenență la un grup minoritar sau la un anumit grup etnic, vârstă sau orientare sexuală;

F.  întrucât inițiativele UE în domeniul combaterii discriminării, cum ar fi cadrul UE din 2011 pentru strategiile naționale de integrare a romilor, trebuie adoptate imediat în strategiile naționale și revizuite și monitorizate în permanență, având în vedere situațiile economice și sociale în schimbare;

G.  întrucât, în ceea ce privește protecția mediului, amenințarea reprezentată de poluare și de practicile de mediu incorecte nu poate fi niciodată supraestimată, din cauza riscurilor care decurg pentru biodiversitate și ecosisteme, precum și din cauza riscurilor pentru sănătatea publică, care sunt toate de lungă durată și adesea pun în pericol viața; întrucât, în ceea ce privește biodiversitatea, unele state membre nu au stabilit încă toate zonele care necesită o protecție minimă în cadrul rețelei Natura 2000 și nici nu au pus în aplicare pe deplin măsuri eficace de protecție a acestora; întrucât trebuie să se aibă în vedere obiectivele de combatere a poluării și a schimbărilor climatice; întrucât în 2012 comisia a acordat o atenție deosebită punerii în aplicare a legislației privind deșeurile și apa, precum și evaluării impactului proiectelor și activităților asupra mediului și sănătății publice;

H.  întrucât este necesar să se conserve resursele naturale, în scopul protejării viitorului planetei; întrucât este important ca principiul precauției să prevaleze în ceea ce privește inovațiile tehnologice, precum OMG-urile și nanotehnologia;

I.  întrucât, în ceea ce privește problema gestionării deșeurilor, în cadrul vizitei de informare efectuată în Italia s-a subliniat faptul că este necesar ca toate autoritățile italiene implicate să găsească de urgență o soluție durabilă la necesitățile de gestionare a deșeurilor în provincia Roma, soluție care să asigure respectarea sănătății și a demnității cetățenilor; întrucât, deși situația de urgență din Napoli a încetat, în regiunea Campania continuă să existe numeroase provocări în ceea ce privește adoptarea unei abordări cuprinzătoare a gestionării deșeurilor, în conformitate cu ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva 2008/98/CE (Directiva-cadru privind deșeurile) și cu hotărârea CJUE din martie 2010;

J.  întrucât, deși Comisia poate controla integral respectarea legislației UE doar după ce autoritățile naționale adoptă o decizie definitivă, este important, în special în cazul mediului, să se verifice cât mai repede dacă autoritățile locale, regionale și naționale aplică în mod corect toate cerințele de procedură relevante prevăzute de legislația Uniunii Europene, inclusiv dacă aplică principiul precauției;

K.  întrucât activitățile comisiei au condus la declararea apei ca bun public de către Parlament; întrucât inițiativa cetățenească europeană intitulată „Dreptul la apă” a fost prima care a atins pragul de un milion de semnături din partea cetățenilor europeni;

L.  întrucât este important să se prevină alte pierderi ireparabile în ceea ce privește biodiversitatea, în special în cadrul siturilor din rețeaua Natura 2000; întrucât statele membre s-au angajat să asigure protecția ariilor speciale de conservare, în conformitate cu Directiva privind habitatele (92/43/CEE) și Directiva privind păsările (79/409/CEE);

M.  întrucât în rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la o nouă industrie siderurgică durabilă și competitivă, bazată pe o petiție primită(1), Parlamentul European a susținut principiul „poluatorul plătește”.

N.  întrucât, în ciuda acordului interinstituțional dintre Parlament și Comisie, aceasta din urmă pare să fie reticentă în furnizarea unor informații prompte privind natura deliberărilor sale, precum și a deciziilor luate, cu privire la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de petiții și referitoare la punerea în aplicare a legislației privind mediul; întrucât acest lucru constituie o sursă majoră de îngrijorare, date fiind daunele și distrugerile care ar putea fi aduse sănătății și ecosistemelor noastre; întrucât instituțiile europene ar trebui să furnizeze mai multe informații și să fie mai transparente în relația lor cu cetățenii UE;

O.  întrucât anul 2013 a fost desemnat Anul European al Cetățenilor, iar tocmai cetățenii și rezidenții UE, individual sau în asociere cu alții, sunt foarte în măsură să evalueze eficacitatea legislației europene, astfel cum este aplicată, și să semnaleze eventualele lacune care afectează punerea în aplicare corespunzătoare a legislației și exercitarea deplină a drepturilor; întrucât ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de conținutul programului „O agendă a consumatorului european - stimularea încrederii și a creșterii economice”; întrucât o condiție preliminară fundamentală pentru acest lucru este punerea la dispoziția cetățenilor, într-o manieră practică, a informațiilor cu privire la legislația europeană;

P.  întrucât, din acest motiv, Comisia pentru petiții a consacrat, în 2012, o mare parte din timpul și eforturile sale pentru a dezbate sensul termenului „cetățenie”, care are o legătură strânsă cu libera circulație și rezidența în UE, potrivit definiției din Partea a III-a din TFUE, dar care cuprinde, de asemenea, multe alte drepturi și care aduce beneficii cetățenilor care nu își părăsesc țara de origine; întrucât petițiile dovedesc că cetățenii și rezidenții Uniunii se confruntă în continuare cu obstacole larg răspândite și concrete în special în calea exercitării drepturilor lor transfrontaliere, o situație care are un impact direct și zilnic asupra vieților și bunăstării a mii de gospodării;

Q.  întrucât procedura de depunere a unei petiții poate veni în completarea altor instrumente europene puse la dispoziția cetățenilor, precum posibilitatea de a adresa plângeri Ombudsmanului European sau Comisiei; întrucât Comisia pentru petiții cooperează îndeaproape cu Ombudsmanul European, cu alte comisii ale Parlamentului, cu organe, agenții și rețele europene, precum și cu statele membre;

R.  întrucât procesul de adresare a unei petiții poate fi și ar trebui să fie în continuare complementar altor căi de atac la dispoziția cetățenilor, cum ar fi depunerea unei plângeri pe lângă Comisia Europeană sau Ombudsmanul European; întrucât SOLVIT, în special, este un instrument important care poate fi utilizat de către cetățenii UE pentru a găsi soluții rapide la problemele cauzate de aplicarea necorespunzătoare a legislației privind piața internă de către autoritățile publice, iar în acest sens se impune realizarea de progrese în rezolvarea comună a acțiunilor în instanță inițiate de consumatori și de asociațiile acestora; întrucât portalul web unic „Exercitați-vă drepturile” conține informații importante pentru cetățenii care doresc să depună plângeri cu privire la aplicarea corectă a legislației UE;

S.  întrucât domeniul de acțiune și modul de funcționare ale dreptului de a adresa petiții acordat tuturor cetățenilor și rezidenților UE în temeiul Tratatului diferă de alte căi de atac aflate la dispoziția cetățenilor, cum ar fi, de exemplu, transmiterea de plângeri către Comisie sau Ombudsman;

T.  întrucât este necesar să se intensifice participarea cetățenilor la procesul decizional al Uniunii Europene, în scopul consolidării legitimității și responsabilității acesteia;

U.  întrucât un nou instrument de democrație participativă, „inițiativa cetățenească europeană”, a intrat în vigoare la 1 aprilie 2012, iar în cursul anului aceasta s-a înregistrat un număr total de șaisprezece inițiative; întrucât diferiți inițiatori de inițiative cetățenești europene s-au arătat preocupați de barierele tehnice întâlnite în colectarea efectivă a semnăturilor; întrucât Comisia pentru petiții va avea un rol primordial în organizarea audierilor publice pentru inițiativele de succes;

V.  întrucât rămâne evident faptul că nu există nici informații clar structurate și publicate pe scară largă și nici o conștientizare în rândul cetățenilor UE cu privire la drepturile lor; întrucât acest lucru constituie un obstacol decisiv în calea exercitării active a cetățeniei UE; întrucât, în acest sens, statele membre ar trebui să își respecte într-o mai mare măsură obligația de a furniza informații și de a îmbunătăți gradul de informare;

W.  întrucât cetățenii și rezidenții europeni sunt în mod legitim îndreptățiți să considere că în cadrul juridic al Uniunii Europene se vor găsi, fără întârzieri nejustificate, soluții la problemele pe care le prezintă în fața Comisiei pentru petiții și, în special, că membrii comisiei vor apăra mediul natural, sănătatea, libertatea de circulație, demnitatea și drepturile și libertățile fundamentale ale petiționarilor; întrucât de viteza de lucru și rapiditatea și destoinicia Secretariatului său depinde în mare măsură eficiența activității desfășurate de comisie, care ar putea fi îmbunătățită în continuare în special prin optimizarea timpului de prelucrare a petițiilor și prin sistematizarea procedurii de evaluare a acestora; întrucât, având în vedere numărul din ce în ce mai mare de petiții primite anual, comisia ar trebui să aloce în acest scop mai multe resurse și mai mult timp pentru ședințe; întrucât există necesitatea continuității prelucrării a petițiilor, în ciuda modificării perioadelor legislative și a modificărilor rezultate la nivelul personalului; întrucât s-au adresat numeroase petiții referitoare la victimele regimului franchist și la copiii furați din Spania;

X.  întrucât anumite petiții rămân suspendate între Comisie, Parlament, Curtea Europeană de Justiție și autoritățile naționale fără a fi găsită o soluție, lăsând petiționarii pe un teren nesigur, fără niciun semn de finalizare,

Y.  întrucât s-a înregistrat o creștere considerabilă a numărului petițiilor privind încălcarea în statele membre a principiilor drepturilor democratice fundamentale și ale statului de drept protejate de Tratatul privind Uniunea Europeană, ceea ce indică faptul că cetățenii europeni au tot mai multă încredere în instituțiile Uniunii în ceea ce privește protecția drepturilor lor fundamentale,

Z.  întrucât persoanele fizice și comunitățile locale, precum și organizațiile voluntare și întreprinderile, sunt în măsură să evalueze eficacitatea legislației europene, întrucât se aplică asupra lor, și să semnaleze eventualele lacune care trebuie să fie analizate în scopul de a asigura o implementare mai eficientă, mai uniformă și mai comparabilă a legislației UE în toate statele membre,

1.  ia act de faptul că petițiile primite în 2012 din partea cetățenilor și rezidenților europeni s-au axat asupra unor presupuse încălcări ale dreptului UE în domeniul drepturilor fundamentale, al mediului, al pieței interne și al drepturilor de proprietate; este de părere că petițiile dovedesc că există în continuare cazuri frecvente și larg răspândite de transpunere incompletă sau de punere în aplicare necorespunzătoare a dreptului UE;

2.  observă că drepturile fundamentale rămân un subiect cheie al petițiilor adresate, prezentând în special preocupări legate de drepturile persoanelor cu handicap, drepturile copiilor, drepturile de proprietate, dreptul la libera circulație, inclusiv portabilitatea drepturilor în materie de securitate socială fără a se lovi de nicio formă de discriminare, protecția libertății de exprimare și a vieții private, libertatea de asociere, precum și dreptul de acces la documente și informații; invită statele membre să aplice în mod corect și să respecte drepturile respective prevăzute în Tratat și solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a obliga statele membre care nu se conformează să reducă decalajul dintre legislațiile naționale și legislația UE în ceea ce privește drepturile fundamentale ale cetățenilor;

3.  consideră că publicarea pe internet de către Parlamentul European a unui ghid interactiv, pe aceeași linie cu cel publicat pe internet de către Ombudsmanul European, ar putea reduce numărul petițiilor adresate al căror obiect care nu se încadrează în domeniul de activitate al UE;

4.  confirmă rolul esențial jucat de Comisia pentru petiții în identificarea căilor de atac extrajudiciare disponibile pentru cetățeni, furnizând astfel o analiză reală a modului în care cetățenii Europei percep Uniunea Europeană și oferind posibilitatea de a formula concluzii referitoare la măsura în care legislația europeană produce într-adevăr rezultatele preconizate și răspunde la așteptările cetățenilor din partea Uniunii;

5.  invită Comisia pentru petiții să analizeze efectele asupra admisibilității petițiilor ale jurisprudenței Equal Rights Trust a Curții de Justiție a Uniunii Europene care conferă cetățenilor Uniunii, chiar și în cazul legislației pur naționale, un înalt nivel de protecție în eventualitatea unei hotărâri a unei instanțe naționale care afectează exercitarea drepturilor pe care le au în calitatea lor de cetățeni ai UE; solicită efectuarea unei investigații legate de obstacolele în calea cetățenilor Uniunii în încercarea lor de a obține o interpretare fiabilă a legislației europene în cauze înaintate instanțelor naționale prin solicitarea unei hotărâri preliminare din partea Curții;

6.  ca parte a eforturilor de îmbunătățire a activității comisiei, solicită o procedură care să implice misiuni de informare care, pe de o parte, să asigure dreptul fiecărui membru al misiunii de informare de a prezenta faptele din punctul de vedere propriu și, care, pe de altă parte, să le garanteze tuturor membrilor comisiei posibilitatea de a participa la procesul decizional cu privire la concluziile care urmează să fie formulate de către Comisia pentru petiții;

7.  este hotărât să aplice procedura de depunere a petițiilor într-un mod mai eficient, mai transparent și imparțial și care să ia în considerare drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât procesarea petițiilor să poată face obiectul unui control judiciar, inclusiv la nivel procedural;

8.  atrage atenția asupra discriminării persistente a cetățenilor pe motiv de religie sau convingeri, dizabilități, apartenență la un grup minoritar, vârstă sau orientare sexuală; subliniază, în special, că populația de etnie romă de pe teritoriul UE se confruntă în continuare cu obstacole în calea incluziunii; prin urmare, solicită Comisiei să faciliteze cooperarea interguvernamentală în acest domeniu, să furnizeze o finanțare adecvată în vederea implementării unor strategii naționale pentru incluziunea romilor și să monitorizeze în mod activ dacă aceste strategii sunt implementate efectiv în statele membre;

9.  solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă care să soluționeze în sfârșit problemele legate de recunoașterea reciprocă a actelor de stare civilă și a efectelor acestora de către statele membre și, totodată, să respecte tradițiile privind politica socială ale fiecărui stat membru în parte în conformitate cu principiul subsidiarității;

10.  își reiterează apelurile lansate în repetate rânduri la adresa statelor membre de a asigura libera circulație pentru toți cetățenii UE și familiile acestora, fără discriminare pe motive legate de orientarea sexuală sau de naționalitate; își reiterează apelul adresat statelor membre de a pune în aplicare integral drepturile acordate în temeiul articolelor 2 și 3 din Directiva 2004/38/CE nu doar pentru persoanele căsătorite de sex opus, ci și pentru partenerul înregistrat, membrul de familie sau partenerul cu care cetățeanul Uniunii are o relație stabilă, atestată corespunzător, inclusiv pentru cei din cuplurile de același sex, pe baza principiilor recunoașterii reciproce, egalității, nediscriminării, demnității și respectului față de viața privată și de familie; în acest sens, invită Comisia să se asigure că directiva este aplicată cu strictețe și în cele din urmă revizuită în consecință în acest scop, dacă este necesar, și că, în cazul în care este necesar, se declanșează proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu aplică directiva;

11.  observă că mediul este în continuare un subiect-cheie al petițiilor, dovedind că autoritățile publice din statele membre nu au reușit să asigure, în repetate rânduri, conservarea biodiversității, a resurselor naturale și a ecosistemelor și cele mai înalte standarde în cazul serviciilor de sănătate publică; atrage atenția în special asupra numărului mare de petiții adresate cu privire la gestionarea deșeurilor, la apă, la posibilele pericole reprezentate de energia nucleară și ingineria genetică, la speciile protejate și la evaluarea impactului proiectelor și al activităților asupra mediului și asupra sănătății publice, ca, de exemplu, extragerea gazelor de șist prin fracturare hidraulică; îndeamnă Comisia să imprime mai multă strictețe cadrului legislativ în domeniul mediului și al combaterii schimbărilor climatice și, în mod specific, implementării sale corecte; regretă faptul că unele state membre, în ciuda eforturilor depuse, nu au putut găsi soluții adecvate la problemele legate de gestionarea deșeurilor;

12.  îndeamnă Comisia Europeană să ia măsurile adecvate astfel încât statele membre să includă apa în rândul bunurilor publice; consideră că principiul precauției trebuie aplicat cu rigurozitate în folosirea biotehnologiei și a nanotehnologiei la acele produse care pot afecta grav sănătatea consumatorilor;

13.  se așteaptă ca Directiva revizuită privind evaluarea impactului asupra mediului, de revizuire a Directivei 2011/92/UE, să fie consolidată prin prevederea unor parametri mai clari dar, mai ales, să fie implementată în mod corespunzător de statele membre;

14.  consideră că în cazul petițiilor cu caracter urgent trebuie să se elaboreze proceduri care să permită desfășurarea unor misiuni de informare inclusiv în perioada îndelungată dedicată alegerilor europene în care nu au loc activități parlamentare, precum și în perioada de vacanță parlamentară din timpul verii, în cazul în care acest lucru este sugerat de caracterul petiției (de exemplu, o misiune de informare în Damüls este posibilă numai în lunile de vară);

15.  salută încetarea situației de urgență din Napoli și noile inițiative privind gestionarea deșeurilor și se așteaptă ca provocările care persistă în regiunea Campania să fie abordate în mod adecvat, și anume prin folosirea unei instalații complete de gestionare a deșeurilor la nivel regional, în conformitate cu ierarhia prevăzută în Directiva-cadru privind deșeurile a UE și cu hotărârea din 2010 a CJUE; este totuși profund îngrijorat de abordarea adoptată în ceea ce privește gestionarea deșeurilor în regiunea Lazio, în special de acțiunile ulterioare închiderii depozitului de deșeuri Malagrotta;

16.  observă, în plus, că cetățenii Uniunii Europene se confruntă în continuare cu obstacole pe piața internă, în special în calea exercitării dreptului lor de liberă circulație în calitate de persoane fizice și în calitate de furnizori și consumatori de bunuri și servicii, precum și în calitate de lucrători, cum ar fi, de exemplu, cazul lucrătorilor români și bulgari care întâmpină în continuare restricții pe piața muncii în unele state membre; atrage atenția în special asupra faptului că cooperarea transfrontalieră judiciară și eficacitatea procedurilor judiciare transfrontaliere constituie în continuare un domeniu de preocupare majoră; concluzionează, în general, că o mai bună cooperare și armonizare transfrontalieră are efecte benefice semnificative asupra protecției drepturilor cetățenilor și stimulării economiei;

17.  îndeamnă Comisia Europeană să adopte măsurile necesare pentru facilitarea accesului consumatorilor la tehnologiile informației și comunicațiilor, garantând securitatea și transparența necesare și, în special, accesul la site-urile de internet ale organismelor din sectorul public;

18.  atrage atenția asupra eforturilor depuse de această comisie pentru a transmite solicitarea adresată de numeroși cetățeni cu privire la un cadru juridic al UE care să ofere mai mult prin protecția și îmbunătățirea condițiilor de viață ale animalelor, inclusiv ale animalelor de companie și a animalelor fără stăpân;

19.  subliniază importanța constituirii unui grup de lucru privind Legea zonelor de coastă din Spania, care poate constitui un precedent pentru alte experiențe similare și care a studiat îndeaproape petițiile conexe și modificarea legii; reiterează, în acest sens, importanța unui contact direct cu autoritățile naționale spaniole și subliniază necesitatea urgentă de a intensifica în continuare cooperarea pentru a găsi un echilibru mai bun între drepturile de proprietate și funcția lor socială și soluții mai bune atunci când pentru a atinge obiectivul suprem al protecției mediului sunt necesare exproprieri; își exprimă temerea că noua Lege privind zonele de coastă aprobată de Parlamentul spaniol nu reușește să ofere o soluție la preocupările petiționarilor și că nici nu există planuri pentru protejarea în continuare a mediului în zonele costiere din Spania;

20.  subliniază necesitatea de a reglementa în mod eficient protecția zonelor de coastă, semnalând faptul că Legea zonelor de coastă nu este în concordanță cu obiectivele vizate întrucât afectează patrimoniul istoric și comunitățile tradiționale, și pe locuitorii satelor de coastă care au coabitat întotdeauna în mod durabil cu marea și cu ecosistemele sale;

21.  salută concluziile formulate de comisie în urma vizitei de informare de la Berlin cu privire la subiectul asistenței acordate tinerilor și familiei, în special în cazurile transfrontaliere de custodie; cu toate acestea, observă că, având în vedere fluxul continuu al petițiilor de acest tip, este clar că această problemă legată de cazurile transfrontaliere de custodie persistă și că și alte state membre, în special Danemarca, au adus în atenția comisiei cazuri similare; observă în continuare că în Danemarca unele dintre aceste cazuri au implicat resortisanți străini care trăiesc în această țară și că au existat cazuri dovedite de răpire de copii (inclusiv din afara țării);

22.  este de părere că îmbunătățirea guvernanței și a eficienței căilor de atac este legată direct de transparență și de accesul la informații, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

23.  consideră că este important să se dezvolte cooperarea reciprocă cu parlamentele și guvernele statelor membre și, atunci când este necesar, să se încurajeze autoritățile statelor membre să transpună și să aplice legislația UE în condiții de transparență deplină; evidențiază importanța colaborării dintre Comisie și statele membre și regretă delăsarea anumitor state membre în ceea ce privește transpunerea și aplicarea efectivă a legislației europene în materie de mediu;

24.  în acest sens, atrage atenția asupra Eurobarometrului de Opinie Publică care indică faptul că doar 36 % dintre cetățenii UE consideră că sunt bine informați cu privire la drepturile lor și doar 24 % consideră că sunt bine informați cu privire la posibilitățile pe care le au la dispoziție în cazul în care drepturile lor nu sunt respectate; prin urmare, subliniază necesitatea urgentă de îmbunătățire a accesului la informații și a unei distincții mai clare între funcțiile diferitelor instituții naționale și europene, astfel încât petițiile și plângerile să poată fi adresate organismelor potrivite;

25.  solicită în mod specific Comisei Europene să facă portalul web „Exercitați-vă drepturile” mai ușor de utilizat și să informeze cetățenii UE cu privire la existența sa;

26.  este hotărât să creeze, până la sfârșitul anului 2013, un portal web pentru petiții mai practic și mai vizibil, cu scopul de a facilita accesul la procesul de depunere a petițiilor și de a furniza informații prețioase cu privire la petiții, de a asigura difuzarea publică a acestor informații și de a oferi o abordare interactivă în privința petițiilor, precum și a altor căi de atac; solicită ca pe pagina de start a site-ului Parlamentului European să se acorde mai multă vizibilitate dreptului de a adresa petiții;

27.  subliniază faptul că, alături de alte instituții, organe și instrumente, și anume inițiativa cetățenească europeană, Ombudsmanul European, Comisia Europeană și comisiile de anchetă, Comisia pentru petiții are un rol autonom și clar definit de punct de contact pentru fiecare cetățean; subliniază în continuare faptul că Comisia pentru petiții trebuie să rămână un punct de referință pentru cetățenii care consideră că le-au fost încălcate drepturile;

28.  salută cooperarea constructivă dintre comisie și Ombudsmanul European, precum în cazul Raportului special întocmit de Ombudsman referitor la aplicarea corespunzătoare a Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului în cazul aeroportului din Viena; sprijină activitățile Ombudsmanului care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE; se așteaptă ca această sarcină să fie îndeplinită în continuare în condiții de transparență deplină, ca până în prezent;

29.  afirmă că nu în toate statele membre există un ombudsman cu competențe extinse și, prin urmare, nu toți cetățenii Uniunii au acces la aceleași căi de atac; consideră că Rețeaua europeană a ombudsmanilor ar oferi un sprijin considerabil Ombudsmanului European dacă în fiecare stat membru ar exista un ombudsman național;

30.  salută continuarea cooperării cu Comisia cu privire la examinarea petițiilor care vizează aplicarea legislației UE de către statele membre; cu toate acestea, subliniază dorința comisiei de a fi informată bine și în mod prompt cu privire la evoluția procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; solicită Comisiei să acorde aceeași importanță petițiilor și plângerilor cu privire la derularea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; solicită, în plus, Comisiei să furnizeze Comisiei pentru petiții detalii, precum și o analiză statistică a tuturor plângerilor pe care le investighează; subliniază faptul că este esențial ca, în scopul respectării depline a dreptului de a adresa petiții, Comisia să dea curs cererilor printr-o analiză temeinică și un răspuns care să evalueze atât aspectele formale sau procedurale, cât și fondul problemei;

31.  subliniază faptul că accesul la informațiile deținute de instituțiile UE, astfel cum se precizează în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, reprezintă principala preocupare a cetățenilor care doresc să înțeleagă mai bine procesul decizional, mai ales când este vorba de proiecte cu un impact asupra mediului; consideră că Comisia ar putea acorda un acces mai larg la informațiile privind investigațiile și dosarele legate de neîndeplinirea obligațiilor fără a periclita obiectivul investigațiilor și că un interes public major ar putea justifica accesul la aceste dosare, mai ales în cazurile care vizează drepturile fundamentale, sănătatea umană sau animală și protecția mediului împotriva unor prejudicii ireversibile sau în cazurile în care se desfășoară acțiuni cu privire la discriminarea unei minorități sau la încălcarea demnității umane, cu condiția respectării protecției secretelor comerciale, a informațiilor sensibile referitoare la cazurile aflate pe rolul instanțelor și a cazurilor privind concurența și dosarelor angajaților;

32.  solicită Comisiei să adopte o abordare precaută și preventivă la evaluarea proiectelor cu un impact potențial negativ asupra mediului sau sănătății publice, cooperând din timp cu statele membre în cauză; observă că există posibilitatea ca în cursul deliberărilor să se stabilească măsuri de interzicere dacă se anticipează producerea unor daune ireversibile;

33.  ia act, în special, de contribuția importantă pe care o are rețeaua SOLVIT la descoperirea și soluționarea problemelor legate de punerea în aplicare a legislației privind piața internă; încurajează consolidarea acestui instrument al UE, garantând faptul că statele membre asigură dotarea centrelor naționale SOLVIT cu personal adecvat; consideră că sunt necesare acțiuni colective de rezolvare a litigiilor inițiate de consumatori și de asociațiile acestora;

34.  subliniază că, astfel cum a confirmat Serviciul Juridic în avizul său din 29 februarie 2012, domeniile de activitate ale instituțiilor Uniunii Europene incluse în tratat sunt mai largi decât totalul competențelor exercitate de către Uniune; de asemenea, ia în considerare opinia Serviciului Juridic al Parlamentului potrivit căreia Parlamentul are dreptul de a adopta decizii administrative interne menite să stabilească o procedură pentru prelucrarea petițiilor adresate de cetățeni; în acest sens, regretă faptul că serviciul competent al Parlamentului nu a reușit să urmeze întocmai Rezoluția Parlamentului din 21 noiembrie 2012, referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în 2011(2), în ceea ce privește petițiile adresate de cetățeni cu privire la aspecte care nu țin de domeniul de competență al UE; în final, ia act de hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cauza T-280/09), în care se precizează faptul că o petiție trebuie să fie redactată într-o manieră suficient de clară și de explicită, astfel încât să fie înțeleasă în mod corect, în lumina condițiilor prevăzute la articolul 227 din TFUE;

35.  îndeamnă statele membre să transpună și să aplice legislația UE în condiții de transparență totală și, având în vedere acest obiectiv, consideră că este indispensabilă îmbunătățirea cooperării prompte a Comisiei cu parlamentele și guvernele statelor membre, pe bază de reciprocitate;

36.  regretă că absența unei infrastructuri informatice creează obstacole birocratice în calea inițiativelor cetățenești europene; regretă mai ales faptul că un astfel de instrument aflat la dispoziția cetățenilor este folosit într-un mod atât de disparat de diferitele administrații, din cauza procedurilor de funcționare diferite existente în statele membre;

37.  salută faptul că 2013 este Anul European al Cetățenilor; invită toate instituțiile și organismele, atât ale Uniunii Europene, cât și ale statelor membre, să consolideze și să desfășoare campanii de publicitate pe scară mai largă cu privire la asistența lor acordată cetățenilor și rezidenților europeni în cursul acestui an, având în vedere principiile incluse în tratate și faptele evidențiate în prezentul raport;

38.  observă că mecanismul de petiții nu este doar un serviciu, ci un drept al tuturor cetățenilor și rezidenților europeni; se angajează să aplice procedura de depunere a petițiilor într-un mod mai eficient, mai transparent și mai imparțial și care să ia în considerare drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât procesul de prelucrare a petițiilor să poată face față unui control judiciar, inclusiv la nivel procedural;

39.  subliniază rolul esențial al vizitelor de informare în cadrul procedurii de depunere a petițiilor, nu numai ca un drept de participare parlamentară, ci și ca o obligație față de petiționari; reafirmă, astfel cum s-a menționat deja în raportul anterior al comisiei, necesitatea elaborării unor norme procedurale scrise mai clare cu privire la pregătirea, desfășurarea și evaluarea vizitelor, asigurând, pe de o parte, dreptul fiecărui membru al misiunii de a prezenta faptele din punctul propriu de vedere și, pe de altă parte, garantând pentru toți membrii comisiei posibilitatea de a participa la procesul decizional cu privire la concluziile și recomandările care urmează să fie formulate de Comisia pentru petiții;

40.  invită Conferința președinților a Parlamentului European să consolideze rolul de investigare al comisiei;

41.  consideră că organizarea audierilor publice constituie o modalitate utilă de a studia în profunzime problemele ridicate de petiționari; dorește să atragă atenția, de exemplu, asupra audierii publice organizate pe tema explorării și exploatării surselor de energie neconvenționale, care a luat act de problemele prezentate în acest sens de către cetățenii UE prin intermediul petițiilor lor; recunoaște dreptul statelor membre de a-și alege structura surselor de energie și necesitatea unei mai bune coordonări la nivelul UE pentru realizarea celor trei obiective ale politicii energetice a UE în ansamblu, și anume competitivitatea, sustenabilitatea și securitatea aprovizionării;

42.  așteaptă cu nerăbdare să organizeze audieri publice pentru inițiative cetățenești europene de succes, împreună cu comisia legislativă competentă în fond, în conformitate cu articolul 197a din Regulamentul de procedură al Parlamentului European; își reafirmă convingerea că acest nou instrument va consolida instituțiile democratice ale Uniunii și va da un sens noțiunii de cetățenie europeană;

43.  cu toate acestea, este preocupat de excesul de birocrație și de obstacolele tehnice care au apărut în primele luni de la aplicarea în practică a Inițiativei cetățenești europene; prin urmare, invită Comisia să ia în considerare în mod concret devansarea datei stabilite pentru revizuire prevăzute la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011;

44.  subliniază necesitatea de a revizui periodic stadiul inițiativelor cetățenești europene, cu scopul de a îmbunătăți procedura și de a se găsi cât mai rapid posibil soluții eficiente la orice obstacol în orice etapă a procedurii;

45.  consideră că rolul și responsabilitățile Comisiei pentru petiții ar putea fi îndeplinite cel mai bine, iar vizibilitatea, eficiența, responsabilitatea și transparența ar crește în cea mai mare măsură prin îmbunătățirea modalităților prin care să se poată prezenta în plen chestiunile care prezintă importanță pentru cetățenii europeni și prin consolidarea competențelor sale de a audia martori, de a conduce anchete și de a organiza audieri;

46.  se angajează să analizeze măsura în care este necesară modificarea Regulamentului de procedură pentru punerea în aplicare a cerințelor formale sus-menționate privind vizitele de informare și rezoluțiile propuse în ședințele plenare, în conformitate cu articolul 202 din Regulamentul de procedură;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei și Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții aferente și mediatorilor naționali, precum și tuturor organelor competente similare.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0510. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0445.

Rezoluţia Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la recentele cazuri de violență împotriva creștinilor, în special în Maaloula (Siria) și Peshawar (Pakistan), și cazul pastorului Saeed Abedini (Iran) (2013/2872(RSP))

P7_TA(2013)0422 RC-B7-0449/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007, privind o serie de evenimente grave, care compromit existența comunităților creștine și cea a altor comunități religioase(1), cea din 21 ianuarie 2010, referitoare la recentele atacuri împotriva comunităților creștine(2), cea din 6 mai 2010, referitoare la atrocitățile în masă comise în Jos, Nigeria(3), cea din 20 mai 2010, referitoare la libertatea religioasă în Pakistan(4), cea din 25 noiembrie 2010 referitoare la Irak: pedeapsa capitală (mai ales cazul lui Tariq Aziz) și atacurile împotriva comunităților creștine(5), cea din 20 ianuarie 2011, referitoare la situația creștinilor în contextul libertății religioase(6), cea din 27 octombrie 2011, referitoare la situația din Egipt și Siria, în special a comunităților creștine(7), și cea din 13 decembrie 2012, referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(8),

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2013, adresată Consiliului, referitoare la proiectul de orientări ale UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor(9),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății de religie și convingeri,

–  având în vedere declarația din 23 septembrie 2013 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, prin care condamnă atacarea comunității creștine din Peshawar, Pakistan,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 21 februarie 2011 privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau convingeri, precum și Concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2009, care subliniază importanța strategică a libertății de religie și convingeri și a combaterii intoleranței religioase,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință, din 1981,

–  având în vedere rapoartele Raportorului Special al ONU pentru libertatea de religie și convingeri,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății religioase, a libertății de conștiință și a libertății de gândire și a subliniat că guvernelor le revine datoria de a garanta aceste libertăți în întreaga lume; întrucât liderii politici și religioși au datoria, la toate nivelurile, de a lupta împotriva extremismului și de a promova respectul reciproc între persoane și între grupurile religioase; întrucât dezvoltarea drepturilor omului, a democrației și a libertăților civile este baza comună pe care Uniunea Europeană își clădește relațiile cu țările terțe și care a fost asigurată prin clauza de democrație inclusă în acordurile semnate între UE și țările terțe;

B.  întrucât, în conformitate cu dreptul internațional din domeniul drepturilor omului și cu articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și la libertatea religioasă; întrucât acest drept presupune libertatea persoanei de a-și schimba religia sau convingerile religioase, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau a-și exprima convingerile religioase, individual sau în cadrul unei comunități, atât în public, cât și în particular, prin cult, îndeplinirea de rituri, practici și în cadrul educației; întrucât, conform Comisiei ONU pentru drepturile omului, libertatea de religie și convingeri protejează toate convingerile, inclusiv cele teiste, non-teiste și atee;

C.  întrucât mai multe rezoluții ale UNHRC invită „toate statele să ia toate măsurile necesare, în cadrul lor juridic național, în conformitate cu instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului, pentru a combate ura, discriminarea, intoleranța și actele de violență, intimidarea și constrângerea din motive de intoleranță religioasă, inclusiv atacurile în locuri de cult, precum și să încurajeze înțelegerea, toleranța și respectarea libertății religioase și de convingere”;

D.  întrucât, conform mai multor informații, represiunea din partea guvernului și ostilitatea socială împotriva persoanelor și grupurilor de diverse religii sau convingeri sunt în creștere, în special în Pakistan, în țările Primăverii arabe și în unele părți ale Africii; întrucât, în anumite cazuri, situația comunităților creștine este de natură de a pune în pericol existența lor, dispariția acestora ducând la pierderea unei părți importante a patrimoniului religios al țărilor în chestiune;

Maaloula, Siria

E.  întrucât, la 4 septembrie 2013, militanți din Jabhat al-Nusra, un grup cu legături cu Al-Qaeda, au lansat un atac asupra satului sirian Maaloula;

F.  întrucât Maaloula este un simbol al prezenței creștine în Siria și a găzduit diferite comunități religioase, care au coexistat pașnic timp de secole; întrucât, în luna septembrie a fiecărui an, sirieni de toate religiile participă la festivalul Ziua Crucii care are loc în acest oraș; întrucât Maaloula este unul dintre cele trei orașe sau sate din țară în care limba aramaică este încă vorbită de populația locală;

G.  întrucât ciocnirile violente din Maaloula sunt primele atacuri care vizează în mod special o comunitate creștină respectabilă, de la începutul crizei violente din Siria; întrucât cel puțin patru persoane au fost ucise - Michael Thaalab, Antoine Thaalab, Sarkis Zakem, Zaki Jabra - în aceste confruntări, iar alții - Shadi Thaalab, Jihad Thaalab, Moussa Shannis, Ghassan Shannis, Daoud Milaneh, Atef Kalloumeh - au fost răpiți sau au dispărut; întrucât, de la începutul luptelor în oraș, cei mai mulți din cei 5 000 de locuitori au fugit în satele învecinate sau la Damasc; întrucât evenimentele din Maaloula sunt o dovadă a agravării caracterului sectar al conflictului sirian;

H.  întrucât Mănăstirea Sf. Tekla (Mar Takla) a găzduit în mod tradițional călugărițe și orfani de atât de religie creștină, cât și musulmană; întrucât aproximativ 40 de călugărițe și orfani au rămas în Maaloula, în ciuda luptelor intense, fiind blocați în mănăstire, în condiții din ce în ce mai grele din cauza lipsei apei și a altor lucruri necesare;

Peshawar, Pakistan

I.  întrucât, la 22 septembrie 2013, într-un dublu atentat sinucigaș cu bombe asupra bisericii „Toți Sfinții” din Kohati Gate, o suburbie a Peshawar, cel puțin 82 de persoane au fost ucise și 120, rănite;

J.  întrucât grupul islamist Jundullah, care are legături cu Tehrik-i-Talibaan Pakistan, a revendicat atacul, declarând că aceasta va fi urmat de atacuri asupra creștinilor și non-musulmanilor, deoarece aceștia sunt dușmani ai Islamului, și că atacurile vor continua până când vor înceta atacurile SUA cu avioane telecomandate în Pakistan; întrucât Tehrik-i-Talibaan Pakistan a negat orice implicare în atentat și orice legătură cu Jundullah;

K.  întrucât prim-ministrul pakistanez, Nawaz Sharif, a condamnat atacul, declarând că agresarea unor oameni inocenți este împotriva învățăturilor Islamului;

L.  întrucât creștinii, care reprezintă aproximativ 1,6% din populația din Republica Islamică Pakistan, suferă prejudicii și fac obiectul unor accese sporadice de violență în masă;

M.  întrucât majoritatea creștinilor din Pakistan duc o existență precară și se tem adesea să nu fie acuzați de blasfemie, un subiect care poate provoca accese de violență publică;

N.  întrucât, la 9 martie 2013, musulmanii din Lahore au incendiat peste 150 de case și două biserici ale creștinilor ca reacție la o acuzație de blasfemie;

O.  întrucât legile referitoare la blasfemie din Pakistan fac ca, pentru minoritățile religioase, exprimarea liberă sau angajarea deschisă în activități religioase să constituie un pericol;

Cazul pastorului Saeed Abedini, Iran

P.  întrucât Saeed Abedini, un pastor iranian-american deținut în Iran din 26 septembrie 2012, a fost condamnat, la 27 ianuarie 2013, de un tribunal revoluționar din Iran la opt ani de închisoare, sub acuzația de perturbare a securității naționale prin crearea unei rețele de biserici creștine în case particulare; întrucât există informații conform cărora Saeed Abedini a suferit în închisoare abuzuri fizice și psihologice;

Q.  întrucât Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran afirmă că creștinii nu ar trebui să se confrunte cu sancțiuni pentru manifestarea și practicarea credinței lor, rămânând în consecință îngrijorat de faptul că există informații conform cărora creștinii, pentru practicarea convingerile lor, sunt arestați și urmăriți în justiție pe motivul comiterii unor crime vag formulate legate de securitatea națională,

1.  condamnă ferm recentele atacuri împotriva creștinilor și își exprimă solidaritatea cu familiile victimelor; își exprimă încă o dată extrema îngrijorare față de multiplicarea actelor de intoleranță și de represiune, precum și a evenimentelor violente îndreptate împotriva comunităților creștine, în special în țările din Africa, Asia și Orientul Mijlociu; îndeamnă guvernele respective să garanteze aducerea în fața justiției și judecarea în conformitate cu procedurile legale a tuturor persoanelor responsabile de aceste infracțiuni, precum și de alte acte de violență îndreptate împotriva creștinilor sau a altor minorități religioase;

2.  condamnă în mod ferm toate formele de discriminare și de intoleranță pe bază de religie și de credință, precum și actele de violență împotriva tuturor comunităților religioase; subliniază încă o dată că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului;

3.  își reafirmă îngrijorarea provocată de exodul creștinilor din diverse țări, în special din țări situate în Orientul Mijlociu, care a avut loc în ultimii ani;

Maaloula, Siria

4.  își exprimă îngrijorarea față de actuala situație a creștinilor din Siria; condamnă acțiunile lui Jabhat al-Nusra și a militanților asociați din Maaloula și împrejurimi; observă că până acum creștini și musulmani coexistau pașnic în acest sat, chiar și în timpul conflictului, și au fost de acord că orașul trebuie să rămână un loc al păcii; recunoaște că atacul din Maaloula reprezintă doar unul dintre aspectele războiului civil din Siria;

5.  subliniază faptul că mănăstirile de Maaloula trebuie protejate, pentru a le păstra viața, activitățile religioase și patrimoniul arhitectural, precum și pentru a permite creștinilor și musulmanilor să trăiască împreună în pace;

6.  solicită sprijin imediat și asistență umanitară pentru călugărițele și orfanii blocați în mănăstirea Sf. Tekla (Mar Takla); solicită tuturor părților implicate să permită accesul grupurilor umanitare la mănăstire;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele acestor atacuri și la riscurile posibile pentru comunitatea creștină; este conștient de faptul că comunitățile creștine și alte comunități sunt prinși la mijloc și sunt obligate să alinieze uneia sau alteia dintre părți, într-un război care continuă să devină din ce în ce mai sectar;

8.  subliniază că toți actorii au datoria de a proteja diferitele minorități prezente în Siria, inclusiv șiiții, alaviții, kurzii, druzii și creștinii;

Peshawar, Pakistan

9.  condamnă vehement atacul asupra bisericii „Toți Sfinții” din Peshawar și celelalte atacuri teroriste recente;

10.  salută condamnarea la scară largă a atacurilor de către actorii politici și secțiuni ale societății civile din Pakistan;

11.  solicită insistent guvernului pakistanez să facă tot posibilul pentru a aduce în fața justiției autorii atacului asupra Bisericii Tuturor Sfinților din Peshawar; solicită măsuri mai puternice pentru a asigura protecția tuturor cetățenilor pakistanezi - indiferent de religie sau convingeri - și a aduce în fața justiției toate grupurile și persoanele responsabile de incitare la acte de teroare și de săvârșirea acestora;

12.  invită guvernul Pakistanului să ia măsuri pentru a proteja victimele violenței de masă motivate religios, pentru a combate activ ostilitatea religioasă din partea actorilor societali, intoleranța religioasă, actele de violență și intimidare și impresia de impunitate;

13.  este profund îngrijorat de pericolul tot mai mare la care sunt expuși creștinii din Pakistan, având în vedere recenta multiplicare a atacurilor asupra acestei minorități, cum ar fi persecuția a sute de creștini de către fanatici islamiști în luna martie, în Lahore, pe motivul unor acuzații de blasfemie împotriva Islamului;

14.  este profund îngrijorat de situația generală cu care se confruntă minoritățile religioase din Pakistan, în special bisericile creștine, care au primit amenințări din partea talibanilor și a altor grupuri extremiste;

15.  își exprimă profunda îngrijorare pentru faptul că legile controversate privind blasfemia lasă loc unor deturnări care pot afecta persoanele de toate religiile din Pakistan; își exprimă îngrijorarea în special pentru faptul că legile privind blasfemia, care au fost contestate public de către fostul ministru Shahbaz Bhattiand și fostul guvernator Salman Taseer, sunt în prezent din ce în ca mai mult utilizate împotriva creștinilor din Pakistan;

16.  invită Guvernul Pakistanului să realizeze o revizuire aprofundată a legilor privind blasfemia și a aplicării lor actuale, în special a secțiunilor 295 B și C din Codul penal, care prevede sentințe pe viață obligatorii (295 B și C) sau chiar pedeapsa capitală (295 C) pentru acuzații de acte de blasfemie;

17.  reamintește că libertatea de religie și drepturile minorităților sunt garantate prin Constituția Pakistanului; încurajează toți pakistanezii să conlucreze pentru a promova și a instaura toleranța și înțelegerea reciprocă;

18.  salută măsurile în favoarea minorităților religioase luate de Guvernul pakistanez din noiembrie 2008, precum fixarea unei cote de 5% pentru minorități în sectorul posturilor federale, recunoașterea unor sărbători legale nemusulmane și declararea Zilei naționale a minorităților;

Cazul pastorului Saeed Abedini, Iran

19.  este profund îngrijorat de soarta pastorului Saeed Abedini, care este deținut de mai mult de un an și care a fost condamnat la opt ani de detenție în Iran pentru capete de acuzare legate de convingerile sale religioase;

20.  solicită guvernului iranian de a renunțe la acuzații și să-l elibereze imediat pe Saeed Abedini și pe toate celelalte persoane deținute sau acuzate pe motivul religiei lor;

21.  își reiterează apelul către Iran pentru a lua măsuri care să asigure respectarea deplină a dreptului la libertatea de religie și convingeri, asigurându-se, printre altele, că legislația și practicile sale respectă în totalitate cu articolul 18 din PIDCP; subliniază că acesta presupune, de asemenea, garantarea necondițională și completă a dreptului tuturor persoanelor de a-și schimba religia dacă doresc;

22.  salută discursul despre moderație și toleranță religioasă al noului președinte al Iranului, Hassan Rouhani; consideră că UE ar trebui să se angajeze într-un dialog privind drepturile omului cu Iranul;

23.  invită încă o dată Consiliul, Comisia și Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintă a Comisiei Europene, să acorde o mai mare atenție problemei libertății de religie și convingeri și situației comunităților religioase, inclusiv celor creștine, în acordurile cu țările terțe și în cadrul cooperării cu acestea, precum și în rapoartele privind drepturile omului;

24.  salută adoptarea de către Consiliu, la 24 iunie 2013, a Orientărilor UE privind promovarea și protejarea libertății de religie și convingeri; solicită insistent Comisiei, SEAE și statelor membre să implementeze în totalitate aceste orientări și să utilizeze la maximum toate instrumentele și sugestiile incluse;

25.  sprijină orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc între comunități; îndeamnă toate autoritățile religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii și a radicalizării violente și extremiste;

o
o   o

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, ONU Femei, Guvernul Siriei, Consiliul Național sirian, guvernului și parlamentului Pakistanului, precum și guvernului și parlamentului Iranului.

(1) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 474. (2) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 7. (3) JO C 81 E, 15.03.2011, p. 143. (4) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 147. (5) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 115. (6) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 53. (7) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 108. (8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0503. (9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0279.

Rezoluţia Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la conflictele violente din Sudan și cenzurarea ulterioară a mass-mediei (2013/2873(RSP))

P7_TA(2013)0423 RC-B7-0444/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Sudan și din Sudanul de Sud,

–  având în vedere declarația din 30 septembrie 2013 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la violențele înregistrare în timpul protestelor care au loc în prezent în Sudan,

–  având în vedere declarația din 27 septembrie 2013 a purtătorului de cuvânt al Biroului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, în care acesta îndemna la reținere având în vedere pierderea de tot mai multe vieți omenești în cadrul protestelor legate de subvențiile la carburanți,

–  având în vedere raportul din 18 septembrie 2013 al expertului independent al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului cu privire la situația drepturilor omului din Sudan,

–  având în vedere declarația din 6 septembrie 2013 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la summitul dintre președinții Sudanului și Sudanului de Sud care a avut loc la Khartoum, Sudan,

–  având în vedere soluția convenită în cadrul reuniunii privind UNAMID a Mecanismului tripartit de coordonare alcătuit din Guvernul Sudanului, Uniunea Africană și Organizația Națiunilor Unite, care a avut loc la 28 septembrie 2013,

–  având în vedere foaia de parcurs pentru Sudan și Sudanul de Sud stabilită în comunicatul emis de Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane la 24 aprilie 2012, pe care UE o susține fără rezerve,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional din 1966 privind drepturile civile și politice,

–  având în vedere Principiile de bază ale ONU privind recurgerea la forță și la utilizarea armelor de foc de către agenții de aplicare a legii;

–  având în vedere Principiile de la Johannesburg privind securitatea națională, libertatea de exprimare și accesul la informație, Documentul ONU nr. E/CN.4/1996/39 (1996),

–  având în vedere Acordul global de pace (AGP) semnat în Sudan în 2005,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000 și revizuit în mod succesiv în 2005 și 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(2),

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în Sudan au loc proteste populare tot mai ample, iar situația politică din țară este fragilă;

B.  întrucât, la 23 septembrie 2013, pe tot teritoriul Sudanului au izbucnit demonstrații și proteste în urma anunțului președintelui Omar Al-Bashir privind reducerea subvențiilor la carburanți în vederea unei reforme economice, reducere care a dus la o creștere bruscă de 75% a prețurilor la carburanți și la gaze;

C.  întrucât mii de demonstranți au ieșit în stradă în semn de protest în mai multe orașe de pe întreg teritoriul Sudanului, inclusiv în Wad Madani, Khartoum, Omdurman, Port Sudan, Atbara, Gedarif, Nyala, Kosti și Sinnar, deoarece măsurile de austeritate introduse de guvern și dublarea, practic, a prețului carburanților au afectat cel mai mult păturile sărace ale populației;

D.  întrucât situația economică din Sudan este în continuare extrem de dificilă, fiind caracterizată de o inflație în creștere, o monedă devalorizată și un deficit critic de dolari pentru importuri, deoarece, în urma independenței sale obținute acum doi ani, Sudanul de Sud a pus stăpânire pe aproximativ 75% din producția de țiței a fostei țări unitare;

E.  întrucât absența unui acord între Sudan și Sudanul de Sud privind instituirea unor mecanisme economice de tranziție, inclusiv în ceea ce privește utilizarea petrolului, a fost utilizată ca instrument de amenințare de ambele părți, fapt care a contribuit în mare măsură la criza actuală; întrucât una dintre problemele nerezolvate este lipsa de încredere reciprocă între cele două părți în ceea ce privește împărțirea datoriei naționale și prețul pe care trebuie să îl plătească Sudanul de Sud, care nu are ieșire la mare, pentru tranzitul petrolului său pe teritoriul Sudanului;

F.  întrucât, potrivit informațiilor, cel puțin 800 de activiști, inclusiv membri ai partidelor de opoziție și jurnaliști, au fost arestați în timpul demonstrațiilor în care se presupune că aproximativ 100 de persoane au fost ucise de forțele de securitate, cifră care a determinat Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului să îndemne forțele de ordine la reținere maximă; întrucât, potrivit informațiilor, majoritatea persoanelor ucise au vârsta cuprinsă între 15 și 25 de ani, însă forțele de securitate au tras și în copii de numai 10-12 ani;

G.  întrucât ministerul educației a declarat că școlile vor rămâne închise până la 20 octombrie 2013;

H.  întrucât guvernul sudanez a aplicat represalii violente, inclusiv prin utilizarea de muniții de război împotriva protestatarilor pașnici și rețineri în masă; întrucât o serie de activiști, membri ai partidelor de opoziție și lideri ai societății civile, inclusiv profesori și studenți, au fost arestați la locuințele lor sau au fost deținuți fără posibilitatea de a contacta pe cineva, iar locuințele lor au fost percheziționate de agenți ai Serviciilor Naționale de Securitate și Informații; întrucât au avut loc procese sumare, precum cel care a urmat arestării lui Majdi Saleem, un apărător al drepturilor omului bine cunoscut, iar de la sfârșitul lui septembrie a fost impus un blocaj informațional prin cenzurarea strictă a presei scrise și prin închiderea accesului la internet;

I.  întrucât Sudanul se află pe ultimele locuri în rândul țărilor lumii în ceea ce privește respectarea libertății informației; întrucât, la 25 septembrie 2013, Serviciile Naționale de Securitate și Informații au agravat situația în acest domeniu interzicând redactorilor principalelor ziare de a publica orice informație referitoare la proteste dacă aceasta nu provine din surse guvernamentale;

J.  întrucât au avut loc numeroase încălcări ale libertății presei, cum ar fi închiderea accesului la internet, sechestrarea ziarelor, intimidarea jurnaliștilor și cenzurarea site-urilor de internet de știri; întrucât au fost închise birourile posturilor de televiziune Al-Arabiya și Serviciul în limba arabă al Sky News; întrucât, la 19 septembrie 2013, s-a interzis publicarea unei serii de cotidiene precum Al-Sudani, Al-Meghar, Al Gareeda, Almash’had Alaan, Al-Siyasi și cotidianul proguvernamental Al-Intibaha și au fost sechestrate chiar la tipografie edițiile a trei ziare, inclusiv a Al-Intibaha;

K.  întrucât accesul neîngrădit la internet, telefonia mobilă și TIC are un efect pozitiv asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin extinderea posibilităților de materializare a libertății de exprimare, a accesului la informație și a libertății de întrunire în toată lumea; întrucât colectarea și difuzarea pe cale digitală de dovezi ale încălcării drepturilor omului pot contribui la lupta mondială împotriva impunității;

L.  întrucât accesul la internet este unul dintre drepturile fundamentale, cu aceeași valoare ca alte drepturi elementare ale omului, fiind recunoscut de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și fiind necesară apărarea și menținerea sa în consecință;

M.  întrucât autoritatea de stat responsabilă cu reglementarea a înființat o unitate specială pentru monitorizarea și filtrarea informațiilor, iar autoritățile sudaneze recunosc deschis faptul că filtrează informațiile care încalcă moralitatea și etica publică sau prezintă un pericol pentru ordinea publică;

N.  întrucât, la 25 septembrie 2013, autoritățile au închis accesul la internet în întreaga țară pentru o perioadă de peste 24 de ore, acesta fiind un blocaj de o amploare nemaivăzută de la revolta din Egipt din 2011; întrucât în iunie 2012, într-o perioadă în care se desfășurau o serie de proteste, a fost redusă drastic viteza de acces la internet;

O.  întrucât, în raportul „Libertatea pe internet în 2013” (2013 Freedom on the Net) publicat de Freedom House la 3 octombrie 2013, Sudanul este clasat ca o țară „care nu este liberă” (not free), situându-se pe locul 63 din 100 de țări; întrucât, potrivit clasamentului privind libertatea presei în 2013 întocmit de organizația Reporteri fără frontiere, Sudanul se plasează pe locul 170 din 179 de țări; întrucât organizația Reporteri fără frontiere a condamnat măsurile întreprinse de guvern;

P.  întrucât majoritatea activiștilor se bazează pe internet pentru a comunica între ei, a transfera informații peste hotarele țării și a-și exprima opiniile și preocupările; întrucât, potrivit informațiilor parvenite de la cetățeni, în timpul blocajului a fost întrerupt chiar și serviciul de mesaje SMS;

Q.  întrucât la alegerile generale desfășurate în aprilie 2010, primele cu caracter pluripartinic organizate în Sudan din 1986, Omar al-Bashir a fost reales președinte al Sudanului; întrucât misiunea UE de observare a alegerilor, care a constatat că procesul electoral a prezentat numeroase nereguli și deficiențe, a declarat că alegerile nu respectă standardele internaționale;

R.  întrucât Curtea Penală Internațională (CPI) a emis în 2009 și 2010 două mandate de arestare împotriva Președintelui al-Bashir, acuzându-l de răspundere pentru crime de război, crime împotriva umanității și acte de genocid; întrucât, deși nu este stat-parte la Statutul de la Roma, Rezoluția 1593 (2005) a Consiliului de Securitate al ONU îi solicită să coopereze cu CPI, iar Sudanul trebuie să se conformeze, prin urmare, mandatului de arestare emis de CPI;

S.  întrucât, în conformitate cu estimările ONU, 50 % din populația Sudanului (care numără în total 34 de milioane) se încadrează în grupa de vârste 0-15 ani, iar 46% din populație trăiește sub pragul sărăciei;

T.  întrucât conflictul din zonele tranzitorii ale Sudanului a afectat cel puțin 900 000 de persoane, peste 220 000 dintre acestea refugiindu-se în Etiopia și Sudanul de Sud; întrucât, de la începutul anului 2013 până în prezent, se estimează că 300 000 de persoane au fost strămutate din cauza conflictelor dintre triburile din Darfur;

U.  întrucât, în perioada 2012-2013, UE a alocat Sudanului peste 76 milioane EUR sub formă de ajutoare umanitare (potrivit datelor disponibile la 20 august 2013); întrucât Sudanul nu a ratificat Acordul de la Cotonou revizuit din 2005 și, prin urmare, nu poate primi sprijin financiar prin intermediul celui de-al 10-lea Fond european de dezvoltare,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire situația politică, economică și socială din Sudan, aflată în plină deteriorare și marcată de violențele și pierderile de vieți omenești produse pe durata protestelor care s-au extins pe întregul teritoriu al acestei țări;

2.  condamnă asasinatele, violența exercitată împotriva demonstranților, cenzura impusă mass-mediei, intimidarea și actele de hărțuire din motive politice și arestarea arbitrară a unor activiști în favoarea drepturilor omului, militanți politici și jurnaliști;

3.  solicită Guvernului Sudanului să pună capăt actelor de hărțuire și să îi pună imediat în libertate pe toți demonstranții pașnici, activiștii politici, membrii opoziției, apărătorii drepturilor omului, membrii personalului medical, bloggerii și jurnaliștii arestați în timp ce-și exercitau dreptul la libera exprimare și libertatea de întrunire; subliniază că tuturor deținuților trebuie să li se ofere posibilitatea de a beneficia de un proces echitabil, la baza căruia să stea o anchetă credibilă, dreptul la un avocat și respectarea prezumției de nevinovăție, și că Guvernul trebuie să le permită tuturor deținuților să își vadă familiile și să aibă acces la servicii de îngrijiri medicale;

4.  consideră regretabil faptul că s-a recurs la muniție de război împotriva protestatarilor, măsură care s-a soldat cu ucideri ilegale, utilizarea disproporționată a forței și acuzații privind comiterea de presupuse omoruri intenționate împotriva protestatarilor de către forțele de ordine; îndeamnă guvernul sudanez să pună capăt imediat acțiunilor represive și impunității de care beneficiază membrii Serviciilor Naționale de Securitate și Informații; solicită abrogarea Legii privind securitatea națională din 2010, care este draconică;

5.  solicită forțelor de securitate sudaneze să respecte principiile fundamentale ale ONU privind utilizarea forței și a armelor de foc de către oficialitățile însărcinate cu executarea legii, care prevăd condițiile în care se poate recurge la forță în mod legal fără a se încălca drepturile omului, printre care și dreptul la viață;

6.  solicită autorităților sudaneze să restabilească și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale prevăzute de dreptul internațional, inclusiv libertatea de exprimare, atât online, cât și în afara mediului virtual, libertatea de întrunire, libertatea religioasă, drepturile femeilor și egalitatea de gen, și să pună capăt neîntârziat tuturor restricțiilor asupra accesului la tehnologiile de informare și comunicare;

7.  îndeamnă guvernul sudanez să pună capăt tuturor formelor de represiune exercitate împotriva cetățenilor care își exercită dreptul la libera exprimare, atât online, cât și în afara mediului virtual, și să apere jurnaliștii; subliniază rolul exercitat de mass-media în punerea la dispoziția cetățenilor a informațiilor și a unei platforme care le permite să-și exprime motivele legitime de îngrijorare și condamnă, prin urmare, cu fermitate întreruperea alimentării cu energie electrică aplicată la 22 septembrie 2013 și operațiunea de intimidare desfășurată de Serviciilor Naționale de Securitate și Informații;

8.  îndeamnă guvernul sudanez să permită populației să beneficieze de acces deschis la internet în permanență; subliniază că accesul la internet este un drept fundamental, recunoscut de ICNUR, care merită să fie menținut și apărat în egală măsură cu celelalte drepturi ale omului;

9.  solicită guvernului sudanez să continue să pună în aplicare reformele politice necesare pentru a oferi soluții gestiunii defectuoase a economiei, sărăciei, creșterii nivelului corupției și insecurității în regiunile vestice și sudice, în condițiile în care aceste probleme au devenit cronice, și recomandă autorităților sudaneze și tuturor partenerilor regionali și internaționali să pună în aplicare programe de promovare a educației, formării și ocupării forței de muncă destinate tinerilor;

10.  solicită autorităților sudaneze să angajeze un real proces de dialog național cu opoziția, în special în Darfur, în cadrul căruia să abordeze toate subiectele; îndeamnă în termeni fermi guvernele Sudanului și Sudanului de Sud să ajungă la un acord cu privire la acordurile economice tranzitorii dintre cele două țări, care au rămas nesoluționate, printre care figurează utilizarea petrolului, care a contribuit la actualele tulburări din Sudan;

11.  readuce în atenție concluziile adoptate în iunie 2008 de CAGRE, care abordează lipsa permanentă de cooperare a Sudanului cu Curtea Penală Internațională (CPI) și atrag atenția asupra faptului că Guvernul Sudanului are obligația și capacitatea de a coopera și că orice mandat de arestare emis de CPI ar trebui respectat; îl îndeamnă pe Omar al-Bashir să respecte dreptul internațional și să compară în fața CPI pentru crime de război, crime împotriva umanității și genocid;

12.  solicită guvernului sudanez să procedeze la revizuirea Legii privind securitatea națională, care permite plasarea în detenție a suspecților pe durate de până la patru luni și jumătate fără să se prevadă nicio formă de cale de atac în justiție; solicită, de asemenea, guvernului sudanez să-și reformeze sistemul juridic în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului;

13.  solicită guvernului sudanez să abroge pedeapsa capitală, care rămâne în vigoare, și să comute condamnările la moarte în sancțiuni alternative corespunzătoare;

14.  deși salută decizia autorităților de a înființa o comisie de anchetă cu scopul de a traduce în justiție persoanele suspecte de comiterea de ucideri, le solicită să continue aceste demersuri printr-o anchetă completă și independentă care să abordeze toate uciderile semnalate;

15.  solicită Uniunii Africane, în strânsă cooperare cu procedurile speciale ale Consiliului Drepturilor Omului al Organizației Națiunilor Unite, să trimită de urgență o comisie de anchetă care să investigheze acuzațiile de utilizare excesivă și în mod intenționat a forței letale de către autoritățile sudaneze și circumstanțele care s-au soldat cu moartea mai multor protestatari, printre care și apărători ai drepturilor omului;

16.  solicită Comisiei, cu titlu de urgență, să restricționeze în mod legal exportul de tehnologii de supraveghere în masă din UE către țările în care acestea riscă să fie utilizate pentru a încălca libertățile digitate și alte drepturi ale omului;

17.  regretă decizia adoptată de către Înaltul Reprezentant al UE de a rezilia mandatul Reprezentantului Special al UE pentru Sudan/Sudanul de Sud, având în vedere gravitatea tulburărilor politice din Sudan și a conflictelor armate pe parcursul cărora forțele sudaneze și milițiile patronate de guvern continuă să fie implicate în crime de război și să beneficieze de impunitate; consideră că, dacă nu dispune de un reprezentant special pentru Sudan/Sudanul de Sud, UE va fi marginalizată în cadrul negocierilor și eforturilor internaționale, mai ales în condițiile în care SUA, Rusia și China dispun de trimiși speciali în Sudan; solicită, prin urmare, Înaltului Reprezentant să revină asupra acestei decizii și să prelungească mandatul Reprezentantului Special pentru Sudan/Sudanul de Sud;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisei, Guvernului Sudanului, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Copreședinților Adunării Parlamentare Mixte ACP-UE și ai Parlamentului Panafrican (PAP).

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.

Rezoluţia Parlamentului European din 10 octombrie 2013 referitoare la recentele violențe din Irak (2013/2874(RSP))

P7_TA(2013)0424 RC-B7-0446/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Irakul, în special cea din 14 martie 2013 referitoare la „Irak: situația critică a minorităților, inclusiv a turkmenilor irakieni”(1),

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă part, și Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak(2),

–  având în vedere Documentul de strategie comun pentru Irak (2011-2013) al Comisiei,

–  având în vedere „Raportul privind drepturile omului în Irak: ianuarie-iunie 2012”, prezentat în comun de Misiunea ONU de asistență din Irak (UNAMI) și de Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului la 19 decembrie 2012,

–  având în vedere raportul nr. 144 al Grupului Internațional de Criză, din 14 august 2013, privind Orientul Mijlociu, intitulat „Make or Break: Iraq’s Sunnis and the State”,

–  având în vedere datele ONU privind numărul victimelor înregistrate în septembrie, publicate la 1 octombrie 2013,

–  având în vedere declarația de la 29 iulie 2013 a Secretarului General al ONU Ban Ki–moon, îndemnând liderii de a îndepărta Irakul „de prăpastie”,

–  având în vedere declarația de la 1 septembrie 2013 a Secretarului General al ONU Ban Ki–moon cu privire la evenimentele tragice din Camp Ashraf care au condus la moartea a 52 de persoane,

–  având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință ,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Irakul este parte,

–  având în vedere declarația din 5 septembrie 2013 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate Catherine Ashton, referitoare la recentele violențe din Irak,

–  având în vedere articolele 122 alineatul (5) și 110 alineatul (4) din regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Irakul se confruntă în continuare cu probleme politice, socioeconomice și de securitate grave și întrucât scena politică din această țară este extrem de fragmentată și afectată de violență și de politici sectare, în detrimentul grav al aspirațiilor legitime ale poporului irakian de pace, prosperitate și o tranziție autentică spre democrație;

B.  întrucât, conform datelor privind numărul victimelor publicate de UNAMI, 979 de irakieni au fost uciși și alți 2 133 au fost răniți în acte de terorism și violență în septembrie 2013; întrucât Bagdad a fost guvernoratul cel mai afectat în septembrie 2013 cu 1 429 de victime civile (418 de persoane ucise și 1 011 rănite), urmat de Ninewa, Diyala, Salahuddin și Anbar; întrucât Kirkuk, Erbil, Babil, Wasit, Dhi-Qar și Basra au înregistrat, de asemenea, victime;

C.  întrucât impactul violenței asupra populației civile rămâne în continuare la un nivel îngrijorător de ridicat și continuă să crească, ducând până la 5 000 de civili uciși și 10 000 de răniți de la începutul anului 2013, acestea fiind cele mai ridicate cifre din ultimii cinci ani;

D.  întrucât probleme sociale și economice grave - sărăcia la scară largă, nivelul ridicat al șomajului, stagnarea economică, degradarea mediului și lipsa serviciilor publice de bază - continuă să afecteze o parte importantă a populației; întrucât numeroase demonstrații pașnice revendicând mai multe drepturi sociale, economice și politice continuă să fie reprimate sistematic și cu impunitate de către forțele de securitate;

E.  întrucât constituția irakiană garantează egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, precum și „drepturi administrative, politice, culturale și de educație pentru diferitele naționalități;”

F.  întrucât Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak, în special clauza sa privind drepturile omului, subliniază că dialogul politic dintre UE și Irak ar trebui să se axeze pe drepturile omului și consolidarea instituțiilor democratice,

1.  condamnă cu fermitate recentele acte de terorism și intensificarea violenței sectare care amenință țara cu pericolul de a reveni la conflictele sectare și provoacă temeri privind posibilitatea ca acest conflict să se extindă la întreaga regiune; atrage atenția asupra faptului că deși violența are caracteristici sectare, cauzele sale sunt mai degrabă politice decât religioase;

2.  transmite condoleanțe familiilor și prietenilor persoanelor decedate sau rănite;

3.  condamnă recentele atacuri din: 3 septembrie 2013, în care cel puțin 60 de persoane au fost ucise, în principal în districtele șiite din Bagdad; 15 septembrie 2013, în care peste 40 de persoane au fost ucise în explozii pe tot teritoriul Irakului majoritatea vizând zonele șiite; 21 septembrie 2013, în care cel puțin 60 de persoane au fost ucise la o înmormântare în Sadr City, Bagdad; 30 septembrie 2013, în care cel puțin 54 de persoane au fost ucise în explozii ale unor mașini capcană în principal în districtele șiite din Bagdad; 5 octombrie 2013, în care cel puțin 51 de persoane au fost ucise și peste 70 rănite într-un atac sinucigaș cu bombă în Bagdad vizând pelerini șiiți din districtul al-Adhamiya, în timp ce cel puțin alte 12 persoane au fost ucise și 25 rănite într-un alt atentat sinucigaș cu bombă care a avut loc într-o cafenea din Balad, în nordul Bagdadului în aceeași zi; 6 octombrie 2013, în care cel puțin 12 copii cu vârste cuprinse între șase și doisprezece ani au fost uciși și mulți alții răniți într-un atentat sinucigaș cu bombă care a avut loc în apropierea unei școli primare din satul turkmen șiit Qabak; 7 octombrie 2013, în care cel puțin 22 de persoane au fost ucise într-un nou val de explozii în Bagdad și 8 octombrie 2013, în care cel puțin nouă persoane au fost ucise în explozia unei mașini capcană și în atacuri care vizau forțele de securitate din nordul țării;

4.  condamnă cu fermitate atacurile forțelor irakiene asupra Camp Ashraf din 1 septembrie 2013, în care 52 de refugiați iranieni au fost uciși, șapte locuitori răpiți, inclusiv șase femei care, conform declarației Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate Catherine Ashton, ar fi reținute în Bagdad și solicită eliberarea lor imediată și necondiționată; își exprimă sprijinul cu privire la munca UNAMI care încearcă să transfere în afara Irakului aproximativ 3 000 de locuitori;

5.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la noul val de instabilitate și solicită liderilor politici irakieni din toate mediile etnice și religioase, să colaboreze pentru a pune capăt violenței sectare și neîncrederii și pentru a reuni poporul irakian;

6.  solicită atât Guvernului irakian, cât și guvernelor regionale să condamne atacurile și să faciliteze o anchetă internațională independentă rapidă și completă a recentelor atacuri teroriste din regiune și solicită guvernului irakian să coopereze pe deplin cu această anchetă pentru a-i aduce în fața justiției pe cei vinovați;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la propagarea violenței din conflictul din Siria spre Irak, unde rebelii jihadiști având legături cu „Statul islamic al Irakului”, grup militant sunit care cuprinde militanți al-Qaeda, au câștigat teren;

8.  solicită de urgență liderilor politici, religioși și civili, precum și forțelor de securitate să înceapă să colaboreze pentru a opri vărsarea de sânge și să asigure că toți cetățeni irakieni beneficiază de aceeași protecție;

9.  solicită guvernului irakian și liderilor politici să adopte măsurile necesare pentru a asigura securitatea și protecția întregii populații din Irak, în special a persoanelor din rândul minorităților vulnerabile; solicită guvernului irakian să asigure că forțele de securitate respectă statul de drept și normele internaționale;

10.  solicită comunității internaționale și UE să sprijine guvernul irakian prin promovarea inițiativelor de dialog național, de consolidare a statului de drept și de asigurare a unor servicii de bază, cu scopul de a crea un stat irakian sigur, stabil, unit, prosper și democratic, în care drepturile politice și drepturile omului sunt protejate;

11.  solicită autorităților irakiene, având în vedere că situația securității a agravat problemele pentru grupurile mai vulnerabile precum femeile, tinerii și militanții pentru drepturile fundamentale, inclusiv sindicaliștii, să ia măsuri urgente pentru a acorda mai multe resurse programelor care vizează remedierea situației;

12.  încurajează dialogul religios între clericii suniți și șiiți ca fiind un instrument necesar pentru rezolvarea conflictului; consideră că recentele discuții între Statele Unite și Iran pot oferi, de asemenea, o oportunitate Irakului de a reprezenta o punte între cele două părți, având în vedere că este una dintre singurele țări care menține relații puternice cu ambele părți; solicită liderilor iranieni să se angajeze în mod constructiv în stabilizarea regiunii;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak, Guvernului Regional al Kurdistanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului ONU pentru drepturile omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0101. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0022.