Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 30 octombrie 2013 privind condițiile publicării pe un site internet a unei declarații de performanță referitoare la produse pentru construcții (C(2013)7086 – 2013/2928(DEA))

P7_TA(2013)0551 B7-0548/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2013)7086),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 14 noiembrie 2013 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la regulamentul delegat,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului(1) (CPR), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 63 alineatul (1),

–  având în vedere articolul 87a alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost formulată în termenul prevăzut la articolul 87a alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care expiră la 10 decembrie 2013,

A.  întrucât este important să se asigure că regulamentul delegat privind furnizarea de declarații de performanță prin mijloace electronice intră în vigoare cât mai curând posibil, dat fiind faptul că dispozițiile de fond ale actului legislativ de bază, inclusiv cele privind furnizarea declarațiilor de performanță, se aplică de la 1 iulie 2013;

B.  întrucât posibilitatea de a publica aceste declarații pe internet ar putea, în conformitate cu dorința legiuitorului, permite fabricanților de produse pentru construcții să reducă costurile și, de asemenea, spori flexibilitatea sectorului construcțiilor ca atare;

C.  întrucât regulamentul delegat ar fi trebuit să fie pregătit de Comisie în prealabil pentru a evita întârzierea nefericită în a permite o derogare de la obligația ca fabricanții să furnizeze copii pe suport de hârtie sau electronic ale unei declarații de performanță pentru fiecare produs pus la dispoziție pe piață;

D.  întrucât este extrem de important ca atât Parlamentul, cât și Consiliul să își poată exercita drepturile de colegislatori, astfel cum sunt definite în tratate, inclusiv dreptul de a decide cu privire la elementele care urmează să fie delegate Comisiei în acte legislative de bază viitoare, și ca Parlamentul să poată participa la consultări – alături de experții statelor membre și de alte părți interesate – înainte de adoptarea unui act delegat și în mod transparent;

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 88, 4.4.2011, p. 5.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea unui program de schimb, asistență și formare profesională pentru protecția monedei euro împotriva falsificării (programul „Pericles 2020”) (COM(2011)0913 – C7-0510/2011 – 2011/0449(COD))

P7_TA(2013)0552 A7-0423/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0913),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 133 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului (C7-0510/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 2 martie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 21 noiembrie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0423/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea unui program de schimb, asistență și formare profesională pentru protecția monedei euro împotriva falsificării (programul „Pericles 2020”) și de abrogare a Deciziilor nr. 2001/923/CE, 2001/924/CE, 2006/75/CE, 2006/76/CE, 2006/849/CE și 2006/850/CE ale Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 331/2014.)

(1) JO C 137, 12.5.2012, p. 7.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 99/2013 privind programul statistic european pentru perioada 2013-2017 (COM(2013)0525 – C7-0224/2013 – 2013/0249(COD))

P7_TA(2013)0553 A7-0401/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0525),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0224/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 noiembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0401/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 99/2013 privind programul statistic european pentru perioada 2013-2017

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1383/2013.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului care autorizează ratificarea de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a Convenției din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă pentru personalul casnic (Convenția nr. 189) (11462/2013 – C7-0234/2013 – 2013/0085(NLE))

P7_TA(2013)0554 A7-0394/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11462/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 153 coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0234/2013),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7–0394/2013),

1.  aprobă propunerea de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Armenia privind principiile generale de participare a Republicii Armenia la programele Uniunii (16469/2012 – C7-0009/2013 – 2012/0247(NLE))

P7_TA(2013)0555 A7-0406/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16469/2012),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte (16472/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 114, 168, 169, 172, 173 alineatul (3), 188 și 192 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0009/2013),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7-0406/2013),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Armenia.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Franceză care vizează aplicarea, în ceea ce privește comunitatea din Saint-Barthélemy, a legislației Uniunii privind impozitarea veniturilor din economii și cooperarea administrativă în domeniul fiscal (COM(2013)0555 – C7-0360/2013 – 2013/0269(NLE))

P7_TA(2013)0556 A7-0404/2013

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2013)0555),

–  având în vedere Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Franceză care vizează aplicarea, în ceea ce privește comunitatea din Saint-Barthélemy, a legislației Uniunii privind impozitarea veniturilor din economii și cooperarea administrativă în domeniul fiscal,

–  având în vedere articolele 113 și 115, coroborate cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) și articolul 218 alineatul (8) al doilea alineat din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7‑0360/2013),

–  având în vedere articolul 55, articolul 90 alineatul (7) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0404/2013),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2002/546/CE cu privire la perioada de aplicare a acesteia (COM(2013)0781 – C7-0420/2013 – 2013/0387(CNS))

P7_TA(2013)0557 A7-0431/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2013)0781),

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0420/2013),

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0431/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind coordonarea donatorilor din UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare (2013/2057(INL))

P7_TA(2013)0558 A7-0393/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și în special articolele 9 și 151 și articolul 153 alineatul (1) litera (e),

–  având în vedere articolele 209 și 210 din TFUE,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

–  având în vedere Declarația de la Paris din 2005, Agenda pentru acțiune de la Acra (AAA) din 2008 și Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în favoarea dezvoltării din 2011,

–  având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: Consensul european(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 intitulată „Creșterea impactului politicii EU în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii EU în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 15 mai 2007 referitoare la Codul de conduită al Uniunii Europene privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 septembrie 2006 privind „o cooperare mai strânsă și mai bună: pachetul din 2006 privind eficiența ajutorului UEˮ(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la acțiunile întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 17 noiembrie 2009 privind un cadru operațional privind eficacitatea ajutorului(7),

–  având în vedere Concluziile din 14 iunie 2010 ale Consiliului Afaceri Externe (miniștrii dezvoltării) privind diviziunea muncii la nivel transnațional(8), care operează un număr de completări și modificări la cadrul operațional privind eficacitatea ajutorului,

–  având în vedere concluziile din 9 decembrie 2010 ale Consiliului Afaceri Externe (miniștrii dezvoltării) privind răspunderea reciprocă și transparența: un al patrulea capitol pentru Cadrul operațional al UE privind eficacitatea ajutorului(9),

–  având în vedere textul consolidat referitor la cadrul operațional privind eficacitatea ajutorului al Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene din 11 ianuarie 2011(10),

–  având în vedere raportul din octombrie 2009 intitulat „Agendă pentru eficacitatea ajutorului: beneficiile unei abordări europene”, comandat de Direcția Generală pentru Dezvoltare din cadrul Comisiei(11),

–  având în vedere raportul final din martie 2011 intitulat „Programare multianuală comună”, comandat de Direcția Generală pentru Dezvoltare din cadrul Comisiei(12),

–  având în vedere „Raportul final de evaluare a Declarației de la Paris: etapa a 2-a”, făcut public în mai 2011,

–  având în vedere Raportul privind costurile „non-Europei” referitor la „sporirea coordonării între donatorii din UEˮ, prezentat Comisiei pentru dezvoltare la 10 iulie 2013,

–  având în vedere Decizia Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (2010/427/UE)(13), în special articolul 9 intitulat „Instrumentele și programarea din domeniul acțiunii externe”,

–  având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0393/2013),

A.  întrucât estimările recente prevăzute în Raportul privind costurile „non-Europei” menționat anterior arată că circa 800 de milioane de euro ar putea fi economisiți anual prin reducerea costurilor tranzacțiilor în cazul în care UE și statele sale membre și-ar concentra eforturile de ajutor pe mai puține țări și activități; întrucât alte 8,4 miliarde de euro s-ar putea economisi anual dacă alocările de țară ar fi complet coordonate și s-ar pune accentul numai pe reducerea sărăciei;

B.  întrucât, în contextul în care, în general, au fost înregistrate progrese limitate în vederea atingerii obiectivului ONU de a oferi 0,7% din venitul național brut ca asistență oficială pentru dezvoltare până în 2015, o coordonare mai eficientă la nivelul UE este o chestiune de importanță maximă;

C.  întrucât, ținând seama de schimbările demografice internaționale și de viitoarea creștere a interdependenței între ceea ce constituie în prezent lumea în curs de dezvoltare și UE în ansamblu, o mai mare eficiență în cheltuirea ajutorului pentru dezvoltare va duce la o asistență mai eficientă pe teren, având avantajul suplimentar de a genera un mai mare respect reciproc în viitor;

D.  întrucât o acțiune coordonată a UE în ansamblul său, în special prin înființarea unui comitet format din reprezentanți ai Comisiei, ai Consiliului și ai Parlamentului European, are o valoare adăugată care, în ceea ce privește politicile și efectul de pârghie financiară, este mai mare decât suma acțiunilor individuale ale celor 28 de state membre ale sale și ale Comisiei;

E.  întrucât UE și statele sale membre ar trebui să joace în continuare un rol de frunte oferind un exemplu în ceea ce privește reducerea fragmentării ajutorului prin punerea deplină în aplicare a angajamentelor asumate referitor la eficacitatea ajutorului și a dezvoltării internaționale asumate la Paris, Accra și Busan și prin consolidarea progreselor înregistrate în procesul actual de programare comună;

F.  întrucât coordonarea donatorilor din UE ar trebui să contribuie la obiectivul eliminării tuturor ajutoarelor condiționate formale și informale și la transformarea „agendei privind eficacitatea ajutorului” într-o „agendă privind eficacitatea dezvoltării”;

G.  întrucât inițiativele UE vizând îmbunătățirea coordonării donatorilor au îndeosebi un caracter voluntar, neobligatoriu; întrucât Codul de conduită al UE în materie de complementaritate și diviziune a muncii în politica de dezvoltare a condus la obținerea unor rezultate limitate;

H.  întrucât tratatele oferă UE temeiul juridic pentru consolidarea coerenței și eficienței acțiunii externe a UE;

I.  întrucât Comisia ar trebui să fie forța motrice care să promoveze punerea deplină în aplicare a agendei privind eficacitatea ajutorului și dezvoltării la nivelul UE;

1.  invită UE și statele sale membre să își onoreze angajamentele asumate în cadrul Declarației de la Paris, al Agendei pentru acțiune de la Accra și al Parteneriatului mondial de la Busan privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare, principalele obstacole fiind lipsa voinței politice, birocrația și costurile ridicate ale tranzacțiilor; în acest context, reamintește faptul că una dintre condițiile de bază pentru realizarea „agendei privind eficacitatea ajutorului” este adoptarea deplină a principiului „asumării democratice a responsabilității”, ceea ce implică faptul că strategiile de dezvoltare sunt coordonate la nivel de țară și reflectă angajamentul tuturor părților interesate de la nivel național;

2.  invită UE și statele sale membre să utilizeze pe deplin dispozițiile juridice ale TFUE cu privire la dezvoltare care necesită complementaritate între UE și statele sale membre în contextul cooperării pentru dezvoltare (articolele 208 și 210 din TFUE), cu scopul de a consolida eficacitatea coordonării între donatorii din UE;

3.  solicită o coordonare mai eficientă din partea UE și a statelor sale membre, printre altele, printr-o programare comună care să includă diviziunea muncii la nivel național, în scopul de a evita suprapunerea acțiunilor și costurile ridicate ale tranzacțiilor; de asemenea, insistă asupra necesității de a efectua o analiză atentă a nevoilor specifice fiecărei țări beneficiare, asigurând în același timp faptul că proiectele finanțate sunt integrate în economia locală și aduc beneficii celor care au cel mai mult nevoie de ele;

4.  solicită o mai bună coordonare de către UE și statele sale membre a diviziunii muncii între țări pentru a aborda problema „țărilor preferate” („aid darlings”) și a „țărilor neglijate” („aid orphans”) din punctul de vedere al acordării de ajutoare; subliniază faptul că politica UE privind diviziunea muncii ar trebui să asigure abordarea deplină a aspectelor orizontale, cum ar fi drepturile omului, egalitatea de gen și schimbările climatice; subliniază, de asemenea, faptul că obiectivul creșterii impactului ajutorului și al obținerii mai multor rezultate și a unui raport mai bun calitate/preț nu ar trebui să ducă la o politică de dezvoltare care evită riscurile și se centrează doar pe „țările neproblematice”;

5.  solicită o reevaluare a avantajelor comparative ale UE și ale statelor sale membre în repartizarea sarcinilor în domeniul dezvoltării prin evaluarea punctelor forte și a punctelor slabe, care ar trebui să includă statul membru în cauză (sau Comisia), precum și alți donatori și țări partenere;

6.  observă, totodată, că o coordonare mai bună este, de asemenea, necesară în raport cu comunitatea internațională și, mai important, cu actorii locali, în special cu autoritățile locale, parlamentele naționale, societatea civilă și ONG-urile; reamintește faptul că cel de-al optulea Obiectiv de dezvoltare al mileniului, „formarea unui parteneriat global pentru dezvoltare”, încurajează participarea largă și colaborarea strânsă a tuturor actorilor implicați în dezvoltare;

7.  subliniază faptul că, prin punerea în comun a resurselor furnizate de țările donatore, organizațiile de dezvoltare multilaterale au potențialul de a crește eficacitatea ajutorului și a maximiza eficiența; ia act de faptul că utilizarea resurselor instituite de organizațiile internaționale ajută, de asemenea, donatorii să facă schimb de informații privind activitățile de dezvoltare, ceea ce va conduce la o mai mare transparență și responsabilitate;

8.  subliniază că este important să sprijine dezvoltarea capacității acestor țări astfel încât să consolideze competențele, know-how-ul și instituțiile care trebuie să își gestioneze propria dezvoltare în mod eficace; subliniază importanța comerțului liber, a economiei de piață și a antreprenoriatului pentru ca țările în curs de dezvoltare înseși să poată să combată sărăcia și, astfel, să creeze o dezvoltare economică durabilă și să reducă dependența lor de ajutoare; de asemenea, subliniază importanța promovării și apărării bunei guvernanțe și că este important ca autoritățile din țările beneficiare să combată corupția și să își consolideze infrastructura fiscală pentru a putea să își protejeze veniturile fiscale și să combată evaziunea fiscală și scurgerea ilegală de capital;

9.  subliniază creșterea rolului donatorilor netradiționali, precum și al investițiilor din sectorul privat și al fluxurilor financiare filantropice către țări în curs de dezvoltare care implică provocări suplimentare în ceea ce privește coordonarea; consideră că noul cadru pentru coordonarea donatorilor din UE privind ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să exploreze și oportunitățile de integrare a acestor aspecte, consolidând angajamentele luate prin Parteneriatul de la Busan privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare;

10.  subliniază importanța unei abordări diferențiate în ceea ce privește eficacitatea ajutorului, luând în considerare nivelul de dezvoltare al țărilor partenere (al țărilor cel mai puțin dezvoltate, fragile sau cu venit mediu), precum și nevoile lor specifice; consideră că această abordare diferențiată ar trebui să se bazeze pe indicatori de dezvoltare multidimensionali care depășesc PIB-ul și care iau în considerare nivelul de sărăcie, inegalitatea și vulnerabilitatea la nivel național;

11.  invită statele membre să profite pe deplin de noile instrumente electronice de coordonare a proiectelor, cum ar fi baza de date privind asistența oficială pentru dezvoltare pentru Mozambic (AODMOZ), a cărei creare a fost finanțată de către UE;

12.  invită UE să se asigure că angajamentele privind eficacitatea ajutorului și a dezvoltării se reflectă pe deplin în toate mecanismele financiare relevante pentru cooperarea pentru dezvoltare;

13.  subliniază faptul că, ținând seama de constrângerile exercitate asupra bugetelor naționale și asupra bugetului UE, ce decurg din dificultățile economice, dar și din cauza creșterii preocupării politice de a demonstra o cheltuire mai eficientă a sumelor alocate pentru dezvoltare, îmbunătățirea coordonării donatorilor este imperativă, iar UE ar trebui să joace un rol-cheie în promovarea acesteia iar coordonarea ar trebui să includă toate aspectele majore ale tuturor proiectelor de dezvoltare, inclusiv etapele de planificare, monitorizare și evaluare ale acestora;

14.  consideră că, din cauza caracterului lor voluntar, neobligatoriu, inițiativele actuale ale UE vizând îmbunătățirea coordonării donatorilor nu au utilizat pe deplin întregul potențial al UE și al statelor sale membre pentru a spori eficacitatea și eficiența ajutorului său pentru dezvoltare; prin urmare, invită UE și statele sale membre să instituie un nou instrument de coordonare, sub forma unui regulament;

15.  solicită Comisiei să prezinte, de preferință până la 31 decembrie 2015 și, în orice caz, nu mai târziu de primul semestru al anului 2016, în temeiul articolelor 209 și 210 din TFUE, o propunere de act privind coordonarea donatorilor din UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare, ca urmare a adoptării și implementării unei foi de parcurs cuprinzând acțiuni pregătitoare vizând sa înlesnească intrarea în vigoare a acestor aspecte de reglementare, urma recomandărilor prezentate în anexă;

16.  solicită Comisiei și SEAE să evalueze această foaie de parcurs pe baza unui set de indicatori stabiliți în prealabil; consideră că la acest proces ar trebui să participe, pe de o parte, delegațiile UE împreună cu reprezentanțele diplomatice ale statelor membre în țările partenere și, pe de altă parte, DG DEVCO și SEAE împreună cu reprezentanții statelor membre: acest proces ar includ faptul că Comisia și SEAE vor informa Parlamentul European pentru a ajunge la un acord asupra implementării foii de parcurs;

17.  confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

18.  consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta propunere, precum și recomandările detaliate în anexă.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (privind obiectivul și domeniul de aplicare ale regulamentului care urmează să fie adoptat)

Obiectivul prezentului regulament ar trebui să fie codificarea și consolidarea mecanismelor și practicilor menite să asigure o mai bună complementaritate și coordonarea eficientă a ajutorului pentru dezvoltare. Domeniul său de aplicare ar trebui să ofere o soluție adecvată în vederea sporirii eficacității și eficienței ajutorului pentru dezvoltare al UE.

Regulamentul ar trebui să se aplice statelor membre și instituțiilor UE.

Recomandarea 2 (privind principiile generale care ar trebui să reglementeze coordonarea între donatorii UE)

Regulamentul ar trebui să codifice următoarele principii:

—  Asumarea responsabilității: UE și statele sale membre ar trebui să respecte calitatea de lider a țărilor partenere și aderă la strategiile coordonate la nivelul guvernelor centrale. Acestea ar trebui să prevadă, după caz, acțiuni menite să consolideze capacitățile țărilor partenere de a conduce cadre operaționale pentru coordonarea donatorilor.

—  Armonizare: UE și statele sale membre ar trebui să pună în aplicare aranjamente comune la nivel de țară pentru programare (programarea comună) și să coopereze cu scopul de a reduce numărul de misiuni pe teren și evaluări separate, care adesea se suprapun. Ele ar trebui, de asemenea, să delege donatorilor principali competențe de executare a activităților în cazul cărora unul dintre respectivii donatori deține un avantaj comparativ la nivel de sector sau de țară.

—  Aliniere: UE și statele sale membre ar trebui să țină seama, la stabilirea măsurilor de sprijin (strategii de țară, dialoguri de politică și programe de cooperare pentru dezvoltare), de strategiile naționale de dezvoltare ale partenerilor și de evaluările periodice ale progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiilor în cauză. Pentru a simplifica sarcinile administrative legate de ajutoare, acestea ar trebui să folosească în primul rând sisteme la nivel de țară. UE și statele sale membre ar trebui să evite crearea unor structuri speciale pentru gestionarea de zi cu zi și punerea în aplicare a proiectelor și programelor finanțate din ajutoare.

—  Previzibilitatea ajutorului: Pentru a-și coordona eforturile în materie de dezvoltare în mod eficient, UE și statele sale membre ar trebui să le furnizeze la timp țărilor în curs de dezvoltare informații privind cheltuielile viitoare și/sau planurile de punere în aplicare, însoțite de orientări privind alocarea resurselor pentru ca țările partenere să le poată include în planurile lor pe termen mediu.

—  Transparență și responsabilizare: UE și statele sale membre ar trebui să coopereze cu țările partenere pentru a instaura cadre stabilite de comun acord care să asigure evaluări fiabile ale performanței, transparenței și asumării responsabilității sistemelor la nivel de țară și să îmbunătățească disponibilitatea și calitatea datelor în țările partenere. Ar trebui promovate în continuare inițiativele-cheie care contribuie la realizarea acestor obiective, cum ar fi garanția UE în materie de transparență și inițiativa privind transparența în domeniul ajutorului internațional.

—  Abordare diferențiată: La punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar să se adopte o abordare diferențiată în funcție de contextele și de nevoile în materie de dezvoltare pentru ca țările și regiunile partenere să beneficieze de programe de cooperare specifice, personalizate, bazate pe nevoile, strategiile, prioritățile și atuurile proprii acestora.

—  Revizuirea, evaluarea și discutarea rezultatelor: UE ar trebui să monitorizeze și să prezinte un raport cu privire la punerea în aplicare a regulamentului. Acțiunile efectuate ar trebui raportate anual parlamentelor naționale și Parlamentului European.

Recomandarea 3 (privind programarea comună)

Regulamentul ar trebui să codifice angajamentul UE și al statelor sale membre de a crește participarea lor în programarea multianuală comună aliniată la strategiile de dezvoltare ale țărilor partenere, inclusiv, în cea mai mare măsură posibilă, sincronizarea cu ciclurile de programare ale țărilor partenere. Cadrul comun de programare este un instrument pragmatic pentru a promova diviziunea muncii și ar trebui să completeze și să consolideze sistemele existente de coordonare a donatorilor pentru a evita procesele paralele care nu sunt necesare.

Regulamentul ar trebui să garanteze că UE monitorizează în mod activ progresele înregistrate la nivel de țară și la nivelul sediului pentru a garanta că se realizează progrese constante privind respectarea angajamentelor existente și că se respectă în mod corespunzător foile de parcurs pentru punerea în aplicare a cadrului comun de programare al UE.

Recomandarea 4 (privind diviziunea muncii)

UE și statele sale membre au dezvoltat o gamă largă de principii directoare privind modalitatea în care ar trebui asigurată în mod efectiv diviziunea muncii. Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare constituie un document orientativ pentru UE și statele sale membre și ar trebui implementat rapid în toate țările partenere.

Recomandarea 4.1: diviziunea muncii la nivel de țară

UE și statele sale membre ar trebui să reducă costurile tranzacțiilor prin limitarea numărului donatorilor UE activi în dialogul privind politica sectorială și activitățile de cooperare. Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să dezvolte și să pună în aplicare planuri de ieșire sectoriale în vederea unei mai mari concentrări sectoriale , pe baza unui dialog cu guvernele partenere și cu alți donatori, precum și pe baza unui studiu de impact referitor la potențiale deficite de finanțare.

Recomandarea 4.2: diviziunea muncii la nivel multinațional

Pentru a reduce fragmentarea ajutorului și proliferarea donatorilor la nivel multinațional, UE și statele sale membre ar trebui să garanteze că alocările lor de țară sunt efectuate în virtutea respectării informațiilor disponibile, inclusiv prin faptul că se ține seama de intențiile celorlalte state membre și de ocaziile de realizare a unui impact la nivelul UE. Statele membre ar trebui să încerce să asigure o mai bună concentrare geografică, în timp ce Comisia va juca un rol de coordonare, în special în țările orfane. În această privință, analizele și strategiile comune ale UE atât pentru țările „neglijate”, cât și pentru cele „preferate” ale UE ar putea sta la baza unei mai bune diviziuni a muncii la nivel multinațional.

Recomandarea 5 (privind monitorizarea progreselor realizate la nivelul sediului și la nivel de țară)

Regulamentul ar trebui să codifice mecanismele de raportare a dovezilor privind realizarea de progrese în ceea ce privește creșterea gradului de coordonare a donatorilor la nivel de țară incluzând, printre altele: a) informații dezagregate privind toate fluxurile relevante de ajutor; b) progresele realizate privind procesele de programare comună, acordând o atenție specială diviziunii muncii; c) dovada reducerii costurilor de tranzacționare prin diviziunea muncii; și (d) integrarea programării comune și a diviziunii muncii în procesele de planificare strategică.

Informațiile respective ar trebui puse la dispoziția țărilor partenere astfel încât acestea să le poată raporta în documentele lor naționale privind bugetul, facilitând, astfel, transparența față de parlamente, societatea civilă și alte părți interesate relevante.

Recomandarea 6 (privind implicarea parlamentelor naționale în monitorizarea coordonării donatorilor)

Regulamentul ar trebui să includă dispoziții pentru a crește participarea parlamentelor naționale în activitățile de monitorizare a coordonării donatorilor. În acest scop, ar trebui să aibă loc reuniuni anuale între Parlamentul European și parlamentele naționale pentru a evalua progresele înregistrate și a discuta rezultatele obținute.

Recomandarea 7 (privind transmiterea unui raport anual Parlamentului European și Consiliului)

Regulamentul ar trebui să includă dispoziții privind evaluarea prin intermediul unui raport anual. Comisia ar trebui să examineze progresele realizate pentru punerea în aplicare a măsurilor luate în temeiul regulamentului și ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului, precum și comitetului menționat în recomandarea 9, un raport anual privind punerea în aplicare și rezultatele privind coordonarea asistenței UE.

Raportul respectiv ar trebui transmis, de asemenea, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

Raportul anual ar trebui să se bazeze pe informații privind anul precedent, care să fie furnizate de sediu și de echipele de pe teren. Raportul ar trebui să evalueze rezultatele eforturilor depuse pentru creșterea gradului de coordonare a politicilor UE și ale statelor membre în materie de dezvoltare, folosind, în măsura posibilului, indicatori specifici și măsurabili referitori la progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor regulamentului.

Recomandarea 8 (privind revizuirea)

Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a punerii în aplicare a regulamentului în cursul primilor trei ani însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă pentru introducerea modificărilor necesare.

Recomandarea 9 (privind instituirea comitetului de coordonare)

Regulamentul ar trebui să includă dispoziții de instituire a unui comitet. Comitetul ar trebui să își adopte regulamentul de procedură și ar trebui să fie format din reprezentanți ai Comisiei, ai Consiliului și ai Parlamentului European.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1 (2) Documentul 9369/12. (3) Documentul 9558/07. (4) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 373. (5) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 100. (6) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 80. (7) Documentul 15912/09. (8) Documentul 11081/10. (9) Documentul 17769/10. (10) Documentul 18239/10. (11) Proiect nr. 2008/170204 - Versiunea 1. (12) Proiect nr. 2010/250763 - Versiunea 1. (13) JO L 201, 20.5.2010, p. 3.

Decizia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 privind referitoare la numirea lui Phil Wynn Owen ca membru al Curții de Conturi (C7-0313/2013 – 2013/0811(NLE))

P7_TA(2013)0559 A7-0438/2013

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0313/2013),

–  având în vedere articolul 108 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0438/2013),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 7 noiembrie 2013, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Phil Wynn Owen ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 privind referitoare la propunerea de numire a lui Alex Brenninkmeijer ca membru al Curții de Conturi (C7-0312/2013 – 2013/0810(NLE))

P7_TA(2013)0560 A7-0433/2013

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7‑0312/2013),

–  având în vedere articolul 108 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0433/2013),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 7 noiembrie 2013, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Alex Brenninkmeijer ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 privind referitoare la propunerea de numire a lui Henri Grethen ca membru al Curții de Conturi (C7-0309/2013 – 2013/0807(NLE))

P7_TA(2013)0561 A7-0439/2013

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0309/2013),

–  având în vedere articolul 108 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0439/2013),

A.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 7 noiembrie 2013, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

B.  întrucât Henri Grethen îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

1.  emite un aviz favorabil/nefavorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Henri Grethen ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 privind referitoare la propunerea de numire a lui Nikolaos Milionis ca membru al Curții de Conturi (C7-0310/2013 –2013/0808 (NLE))

P7_TA(2013)0562 A7-0436/2013

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0310/2013),

–  având în vedere articolul 108 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0436/2013),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 7 noiembrie 2013, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Nikolaos Milionis ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 privind privind propunerea de numire a dnei Danièle Lamarque ca membră a Curții de Conturi (C7-0311/2013 – 2013/0809(NLE))

P7_TA(2013)0563 A7-0437/2013

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0311/2013),

–  având în vedere articolul 108 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0437/2013),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 7 noiembrie 2013, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a Danièle Lamarque ca membră a Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

Decizia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 privind referitoare la propunerea Băncii Centrale Europene de numire a președintelui Consiliul de supraveghere al Băncii Centrale Europene (N7-0103/2013 – C7-0424/2013 – 2013/0901(NLE))

P7_TA(2013)0564 A7-0452/2013

(Aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Băncii Centrale Europene din 22 noiembrie 2013 de numire a președintelui Consiliul de supraveghere al Băncii Centrale Europene (N7‑0103/2013),

–  având în vedere articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional între Parlamentul European și Banca Centrală Europeană privind modalitățile practice de exercitare a controlului democratic și de monitorizare a exercitării atribuțiilor conferite Băncii Centrale Europene în cadrul mecanismului unic de supraveghere(2),

–  având în vedere Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7‑0452/2013),

A.  întrucât la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 se prevede că Banca Centrală Europeană (BCE) prezintă Parlamentului propunerea sa de numire a președintelui Consiliului său de supraveghere, iar președintele este ales pe baza unei proceduri deschise de selecție din rândul persoanelor fizice cu reputație și experiență recunoscute în domeniul financiar-bancar și care nu sunt membri ai Consiliului guvernatorilor;

B.  întrucât la articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 se prevede că numirile în cadrul Consiliului de supraveghere respectă principiile echilibrului între sexe, experienței și calificării, conform respectivului regulament;

C.  întrucât, prin scrisoarea sa din 22 noiembrie 2013, BCE a prezentat Parlamentului o propunere de numire a lui Danièle Nouy în funcția de președintă a Consiliul de supraveghere al BCE pentru un mandat cu durata de cinci ani;

D.  întrucât, ulterior, Comisia sa pentru afaceri economice și monetare a procedat la evaluarea calificărilor candidatei propuse, în special având în vedere cerințele prevăzute la articolul 26 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013; întrucât, în cadrul acestei evaluări, Comisia a primit un curriculum vitae din partea candidatei propuse, precum și răspunsurile acesteia la un chestionar scris;

E.  întrucât, la 27 noiembrie 2013, comisia a organizat o audiere a candidatei propuse, în cursul căreia aceasta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă propunerea BCE de numire a lui Danièle Nouy în funcția de președintă a Consiliului de supraveghere al BCE;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Băncii Centrale Europene, Consiliului, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 287, 29.10.2013, p. 63. (2) JO L 320, 30.11.2013, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru acțiunea externă (COM(2011)0842 – C7-0494/2011 – 2011/0415(COD))

P7_TA(2013)0565 A7-0447/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0842),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 209 alineatul (1) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0494/2011),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat în scrisoarea din 4 decembrie 2013 , de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru bugete (A7-0447/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația Parlamentului anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 236/2014.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație a Comisiei Europene privind utilizarea actelor de punere în aplicare pentru stabilirea dispozițiilor privind punerea în aplicare a anumitor norme ale Regulamentului nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate și ale Regulamentului (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II)

Comisia Europeană consideră că normele privind implementarea programelor de cooperare transfrontalieră, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii de finanțare a acțiunii externă și alte norme de punere în aplicare specifice, mai detaliate, din Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate și din Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II), vizează completarea actului de bază și, prin urmare, ar trebui să fie adoptate ca acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE. Comisia nu se va opune adoptării textului în forma convenită de colegiuitori. Cu toate acestea, Comisia reamintește că problema delimitării între articolele 290 și 291 din TFUE este în curs de examinare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza privind biocidele.

Declarația Comisiei Europene privind „restituirile”

În conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Comisia Europeană va include în proiectul de buget o linie destinată veniturilor alocate interne și, dacă va fi posibil, va indica cuantumul acestor venituri.

Autoritatea bugetară va fi informată cu privire la valoarea resurselor acumulate în fiecare an în cursul procesului de planificare bugetară. Veniturile alocate interne vor fi înregistrate în proiectul de buget numai în măsura în care valoarea acestora este sigură.

Declarația Parlamentului European privind suspendarea asistenței acordate prin instrumentele financiare

Parlamentul European subliniază că Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020, Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate, Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe și Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui Instrument de asistență pentru preaderare (IPA II) nu conțin mențiuni explicite privind posibilitatea de a suspenda asistența în cazul în care una dintre țările beneficiare nu respectă principiile de bază enunțate în respectivul instrument și, în special, principiul democrației, al statului de drept și respectarea drepturilor omului.

Parlamentul European consideră că orice suspendare a asistenței acordate în temeiul acestor instrumente ar modifica sistemul financiar global convenit în conformitate cu procedura legislativă ordinară. În calitate de colegiuitor și parte a autorității bugetare, Parlamentul European are, prin urmare, dreptul de a-și exercita pe deplin prerogativele sale în această privință, dacă se adoptă o astfel de decizie.

(1) JO C 391, 18.12.2012, p. 110.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de stabilitate (COM(2011)0845 – C7-0497/2011 – 2011/0413(COD))

P7_TA(2013)0566 A7-0451/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0845),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 209 alineatul (1) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0497/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru bugete (A7-0451/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument care să contribuie la stabilitate și pace

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 230/2014.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei Europene privind dialogul strategic cu Parlamentul European(1)

Pe baza articolului 14 din TUE, Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European, anterior programării prevăzute în cadrul Regulamentului (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care să contribuie la stabilitate și la paceși după consultarea inițială a beneficiarilor relevanți, după caz. Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu alocările orientative prevăzute pe țară/regiune și, în interiorul fiecărei țări/regiuni, prioritățile, rezultatele posibile și alocările indicative prevăzute pentru programele geografice, precum și alegerea modalităților de asistență(2). Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu prioritățile tematice, rezultatele posibile, alegerea modalităților de asistență2 și alocările financiare pentru aceste priorități prevăzute în programe tematice. Comisia Europeană va lua în considerare poziția exprimată de Parlamentul European în această privință.

Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European pentru pregătirea evaluării intermediare și înainte de orice revizuire substanțială a documentelor de programare derulate în perioada de valabilitate a prezentului regulament.

La cererea Parlamentului European, Comisia Europeană va explica modul în care observațiile Parlamentului European au fost luate în considerare în documentele de programare și orice alte măsuri luate ca urmare a dialogului strategic.

(1) Comisia Europeană va fi reprezentată la nivel de comisar responsabil. (2) După caz.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului european de vecinătate (COM(2011)0839 – C7-0492/2011 – 2011/0405(COD))

P7_TA(2013)0567 A7-0449/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0839),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 209 alineatul (1) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0492/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 noiembrie 2012(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2012(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0449/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația Parlamentului anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument european de vecinătate

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 232/2014.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei Europene privind dialogul strategic cu Parlamentul European(3)

Pe baza articolului 14 din TUE, Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European, anterior programării prevăzute în cadrul Regulamentului (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate și după consultarea inițială a beneficiarilor relevanți, după caz. Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu alocările orientative prevăzute pe țară/regiune și, în interiorul fiecărei țări/regiuni, prioritățile, rezultatele posibile și alocările indicative prevăzute pentru programele geografice, precum și alegerea modalităților de asistență(4). Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu prioritățile tematice, rezultatele posibile, alegerea modalităților de asistență2 și alocările financiare pentru aceste priorități prevăzute în programe tematice. Comisia Europeană va lua în considerare poziția exprimată de Parlamentul European în această privință.

Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European pentru pregătirea evaluării intermediare și înainte de orice revizuire substanțială a documentelor de programare derulate în perioada de valabilitate a prezentului regulament.

La cererea Parlamentului European, Comisia Europeană va explica modul în care observațiile Parlamentului European au fost luate în considerare în documentele de programare și orice alte măsuri luate ca urmare a dialogului strategic.

______________

Declarație a Comisiei Europene privind utilizarea actelor de punere în aplicare pentru stabilirea dispozițiilor privind punerea în aplicare a anumitor norme ale Regulamentului (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate și ale Regulamentului (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II)

Comisia Europeană consideră că normele privind implementarea programelor de cooperare transfrontalieră, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii de finanțare a acțiunii externe și alte norme de punere în aplicare specifice, mai detaliate, din Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate și din Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II), vizează completarea actului de bază și, prin urmare, ar trebui să fie adoptate ca acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE. Comisia Europeană nu se va opune adoptării textului în forma convenită de colegiuitori. Cu toate acestea, Comisia Europeană reamintește că problema delimitării între articolele 290 și 291 din TFUE este în curs de examinare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza privind biocidele.

Declarația Parlamentului European privind suspendarea asistenței acordate prin instrumentele financiare

Parlamentul European subliniază că Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020, Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate, Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe și Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui Instrument de asistență pentru preaderare (IPA II) nu conțin mențiuni explicite privind posibilitatea de a suspenda asistența în cazul în care una dintre țările beneficiare nu respectă principiile de bază enunțate în respectivul instrument și, în special, principiul democrației, al statului de drept și respectarea drepturilor omului.

Parlamentul European consideră că orice suspendare a asistenței acordate în temeiul acestor instrumente ar modifica sistemul financiar global convenit în conformitate cu procedura legislativă ordinară. În calitate de colegiuitor și parte a autorității bugetare, Parlamentul European are, prin urmare, dreptul de a-și exercita pe deplin prerogativele sale în această privință, dacă se adoptă o astfel de decizie.

(1) JO C 11, 15.1.2013, p. 77. (2) JO C 391, 18.12.2012, p. 110. (3) Comisia Europeană va fi reprezentată la nivel de comisar responsabil. (4) După caz.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II) (COM(2011)0838 – C7-0491/2011 – 2011/0404(COD))

P7_TA(2013)0568 A7-0445/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0838),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0491/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 noiembrie 2012(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2012(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional, al Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0445/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarațiile Parlamentului și declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA II)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 231/2014.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei Europene privind dialogul strategic cu Parlamentul European(3)

Pe baza articolului 14 din TUE, Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European, anterior programării prevăzute în cadrul Regulamentului (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II) și după consultarea inițială a beneficiarilor relevanți, după caz. Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu alocările orientative prevăzute pe țară/regiune și, în interiorul fiecărei țări/regiuni, prioritățile, rezultatele posibile și alocările indicative prevăzute pentru programele geografice, precum și alegerea modalităților de asistență(4). Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu prioritățile tematice, rezultatele posibile, alegerea modalităților de asistență2 și alocările financiare pentru aceste priorități prevăzute în programe tematice. Comisia Europeană va lua în considerare poziția exprimată de Parlamentul European în această privință.

Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European pentru pregătirea evaluării intermediare și înainte de orice revizuire substanțială a documentelor de programare derulate în perioada de valabilitate a prezentului regulament.

La cererea Parlamentului European, Comisia Europeană va explica modul în care observațiile Parlamentului European au fost luate în considerare în documentele de programare și orice alte măsuri luate ca urmare a dialogului strategic.

______________

Declarație comună a Parlamentului European, a Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene cu privire la finanțarea programelor orizontale pentru minorități

Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană convin că articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II) trebuie interpretat în sensul că permite finanțarea programelor care vizează consolidarea respectării și a protecției minorităților în conformitate cu criteriile de la Copenhaga, astfel cum era cazul în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA).

________________

Declarație a Comisiei Europene privind utilizarea actelor de punere în aplicare pentru stabilirea dispozițiilor privind punerea în aplicare a anumitor norme ale Regulamentului (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate și ale Regulamentului (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II)

Comisia Europeană consideră că normele privind implementarea programelor de cooperare transfrontalieră, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii de finanțare a acțiunii externe și alte norme de punere în aplicare specifice, mai detaliate, din Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate și din Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II), vizează completarea actului de bază și, prin urmare, ar trebui să fie adoptate ca acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE. Comisia nu se va opune adoptării textului în forma convenită de colegiuitori. Cu toate acestea, Comisia reamintește că problema delimitării între articolele 290 și 291 din TFUE este în curs de examinare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza privind biocidele.

_______________

Declarația Parlamentului European privind suspendarea asistenței acordate prin instrumentele financiare

Parlamentul European subliniază că Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020, Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate, Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe și Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II) nu conțin mențiuni explicite privind posibilitatea de a suspenda asistența în cazul în care una dintre țările beneficiare nu respectă principiile de bază enunțate în respectivul instrument și, în special, principiul democrației, al statului de drept și respectarea drepturilor omului.

Parlamentul European consideră că orice suspendare a asistenței acordate în temeiul acestor instrumente ar modifica sistemul financiar global convenit în conformitate cu procedura legislativă ordinară. În calitate de colegiuitor și parte a autorității bugetare, Parlamentul European are, prin urmare, dreptul de a-și exercita pe deplin prerogativele sale în această privință, dacă se adoptă o astfel de decizie.

_______________

Declarația Parlamentului European privind beneficiarii enumerați în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II)

Parlamentul European constată că Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II) utilizează expresia „beneficiari enumerați în anexa I” în tot cuprinsul textului. Parlamentul European consideră că acest termen se aplică și țărilor.

___________________________

(1) JO C 11, 15.1.2013, p. 77. (2) JO C 391, 18.12.2012, p. 110. (3) Comisia Europeană va fi reprezentată la nivel de comisar responsabil. (4) După caz.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe (COM(2011)0843 – C7-0495/2011 – 2011/0411(COD))

P7_TA(2013)0569 A7-0446/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0843),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 207 alineatul (2), articolul 209 alineatul (1) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0495/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0446/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația Parlamentului anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 234/2014.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei Europene privind dialogul strategic cu Parlamentul European(2)

Pe baza articolului 14 din TUE, Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European, anterior programării prevăzute în cadrul Regulamentului (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe și după consultarea inițială a beneficiarilor relevanți, după caz. Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu alocările orientative prevăzute pe țară/regiune și, în interiorul fiecărei țări/regiuni, prioritățile, rezultatele posibile și alocările indicative prevăzute pentru programele geografice, precum și alegerea modalităților de asistență(3). Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu prioritățile tematice, rezultatele posibile, alegerea modalităților de asistență2 și alocările financiare pentru aceste priorități prevăzute în programe tematice. Comisia Europeană va lua în considerare poziția exprimată de Parlamentul European în această privință.

Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European pentru pregătirea evaluării intermediare și înainte de orice revizuire substanțială a documentelor de programare derulate în perioada de valabilitate a prezentului regulament.

La cererea Parlamentului European, Comisia Europeană va explica modul în care observațiile Parlamentului European au fost luate în considerare în documentele de programare și orice alte măsuri luate ca urmare a dialogului strategic.

_______________

Declarația Parlamentului European privind suspendarea asistenței acordate prin instrumentele financiare

Parlamentul European subliniază că Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020, Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate, Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe și Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui Instrument de asistență pentru preaderare (IPA II) nu conțin mențiuni explicite privind posibilitatea de a suspenda asistența în cazul în care una dintre țările beneficiare nu respectă principiile de bază enunțate în respectivul instrument și, în special, principiul democrației, al statului de drept și respectarea drepturilor omului.

Parlamentul European consideră că orice suspendare a asistenței acordate în temeiul acestor instrumente ar modifica sistemul financiar global convenit în conformitate cu procedura legislativă ordinară. În calitate de colegiuitor și parte a autorității bugetare, Parlamentul European are, prin urmare, dreptul de a-și exercita pe deplin prerogativele sale în această privință, dacă se adoptă o astfel de decizie.

________________________________

(1) JO C 391, 18.12.2012, p. 110. (2) Comisia Europeană va fi reprezentată la nivel de comisar responsabil. (3) După caz.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (COM(2011)0844 – C7-0496/2011 – 2011/0412(COD))

P7_TA(2013)0570 A7-0448/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0844),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 209 și 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0496/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 noiembrie 2012(1),

—  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2012(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0448/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, Consiliului și Comisiei, anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de finanțare pentru democrație și drepturile omului la scară mondială

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 235/2014.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei Europene privind dialogul strategic cu Parlamentul

European(3)

Pe baza articolului 14 din TUE, Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European, anterior programării prevăzute în cadrul Regulamentului (UE) nr. 235/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de finanțare pentru democrație și drepturile omului la scară mondială și după consultarea inițială a beneficiarilor relevanți, după caz. Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu alocările orientative prevăzute pe țară/regiune și, în interiorul fiecărei țări/regiuni, prioritățile, rezultatele posibile și alocările indicative prevăzute pentru programele geografice, precum și alegerea modalităților de asistență(4). Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu prioritățile tematice, rezultatele posibile, alegerea modalităților de asistență2 și alocările financiare pentru aceste priorități prevăzute în programe tematice. Comisia Europeană va lua în considerare poziția exprimată de Parlamentul European în această privință.

Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European pentru pregătirea evaluării intermediare și înainte de orice revizuire substanțială a documentelor de programare derulate în perioada de valabilitate a prezentului regulament.

La cererea Parlamentului European, Comisia Europeană va explica modul în care observațiile Parlamentului European au fost luate în considerare în documentele de programare și orice alte măsuri luate ca urmare a dialogului strategic.

Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene cu privire la misiunile de observare a alegerilor

Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană subliniază contribuția importantă a misiunilor UE de observare a alegerilor (MOA ale UE) în cadrul politicii de relații externe a Uniunii Europene, prin sprijinirea democrației în țările partenere. Misiunile UE de observare a alegerilor contribuie la creșterea transparenței și încrederii în procesele electorale și oferă o evaluare documentată a alegerilor, precum și recomandări pentru îmbunătățiri suplimentare, în contextul cooperării și dialogului politic ale Uniunii cu țările partenere. În acest sens, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană convin asupra faptului că cele maximum 25 de procente din buget pentru perioada 2014-2020 specificate în Regulamentul (UE) nr. 235/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de finanțare pentru democrație și drepturile omului la scară mondială ar trebui alocate finanțării misiunilor UE de observarea alegerilor, în funcție de prioritățile electorale anuale.

(1) JO C 11, 15.1.2013, p. 81. (2) JO C 391, 18.12.2012, p. 110. (3) Comisia Europeană va fi reprezentată la nivel de comisar responsabil. (4) După caz.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (COM(2011)0840 – C7-0493/2011 – 2011/0406(COD))

P7_TA(2013)0571 A7-0450/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0840),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 209 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7‑0493/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7‑0450/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația Parlamentului și declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 233/2014.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei Europene privind dialogul strategic cu Parlamentul European(2)

Pe baza articolului 14 din TUE, Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European, anterior programării prevăzute în cadrul Regulamentului (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare în perioada 2014-2020 și după consultarea inițială a beneficiarilor relevanți, după caz. Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu alocările orientative prevăzute pe țară/regiune și, în interiorul fiecărei țări/regiuni, prioritățile, rezultatele posibile și alocările indicative prevăzute pentru programele geografice, precum și alegerea modalităților de asistență(3). Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European documentele relevante disponibile privind programarea, cu prioritățile tematice, rezultatele posibile, alegerea modalităților de asistență2 și alocările financiare pentru aceste priorități prevăzute în programe tematice. Comisia Europeană va lua în considerare poziția exprimată de Parlamentul European în această privință.

Comisia Europeană va purta un dialog strategic cu Parlamentul European pentru pregătirea evaluării intermediare și înainte de orice revizuire substanțială a documentelor de programare derulate în perioada de valabilitate a prezentului regulament.

La cererea Parlamentului European, Comisia Europeană va explica modul în care observațiile Parlamentului European au fost luate în considerare în documentele de programare și orice alte măsuri luate ca urmare a dialogului strategic.

Declarație a Parlamentului European, a Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene cu privire la articolul 5 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare în perioada 2014-2020

În ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare în perioada 2014-2020 la momentul intrării în vigoare a regulamentului menționat, se consideră eligibile pentru cooperare bilaterală următoarele țări partenere, în mod excepțional, inclusiv în vederea eliminării treptate a ajutoarelor pentru dezvoltare sub formă de granturi: Cuba, Columbia, Ecuador, Peru și Africa de Sud.

Declarație a Comisiei Europene cu privire la articolul 5 din Regulamentul nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare în perioada 2014-2020

Comisia Europeană va solicita opinia Parlamentului European înainte de a opera modificări în legătură cu articolul 5 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare în perioada 2014-2020.

Declarație a Comisiei Europene privind alocarea pentru servicii de bază

Regulamentul nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare în perioada 2014-2020 ar trebui să permită Uniunii să avanseze în direcția îndeplinirii angajamentului său comun de a oferi un sprijin continuu pentru dezvoltarea umană, în vederea îmbunătățirii vieții oamenilor, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare ale mileniului. O cotă de cel puțin 20 % din asistența alocată în cadrul respectivului regulament va fi destinată serviciilor sociale de bază, cu un accent pe sănătate și educație, precum și pe învățământul secundar, recunoscându-se faptul că un anumit nivel de flexibilitate trebuie să constituie regula, de exemplu în cazurile în care asistența acordată are un caracter excepțional. Informațiile privind respectarea acestei declarații vor fi incluse în raportul anual menționat la articolul 13 din Regulamentul nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii de finanțare a acțiunii externe.

Declarația Parlamentului European privind suspendarea asistenței acordate prin instrumentele financiare

Parlamentul European subliniază că Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020, Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului european de vecinătate, Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe și Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui Instrument de asistență pentru preaderare (IPA II) nu conțin mențiuni explicite privind posibilitatea de a suspenda asistența în cazul în care una dintre țările beneficiare nu respectă principiile de bază enunțate în respectivul instrument și, în special, principiul democrației, al statului de drept și respectarea drepturilor omului.

Parlamentul European consideră că orice suspendare a asistenței acordate în temeiul acestor instrumente ar modifica sistemul financiar global convenit în conformitate cu procedura legislativă ordinară. În calitate de colegiuitor și parte a autorității bugetare, Parlamentul European are, prin urmare, dreptul de a-și exercita pe deplin prerogativele sale în această privință, dacă se adoptă o astfel de decizie.

(1) JO C 391, 18.12.2012, p. 110. (2) Comisia Europeană va fi reprezentată la nivel de comisar responsabil. (3) După caz.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) (COM(2011)0608 – C7-0319/2011 – 2011/0269(COD))

P7_TA(2013)0572 A7-0005/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0608),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 175, 42 și 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0319/2011),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 175 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Danemarcei, Camera Superioară a Parlamentului Ţărilor de Jos și Camera Inferioară a Parlamentului Ţărilor de Jos, și de către Parlamentul Suediei, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 februarie 2012(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 mai 2012(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 18 octombrie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7‑0005/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014 – 2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.)

(1) JO C 143, 22.5.2012, p. 42. (2) JO C 225, 27.7.2012, p. 159.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat de informații obligatoriu în domeniul fiscal (COM(2013)0348 – C7-0200/2013 – 2013/0188(CNS))

P7_TA(2013)0573 A7-0376/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2013)0348),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0200/2013),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru control bugetar (A7-0376/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  În ultimii ani, problemele puse de frauda și de evaziunea fiscală s-au agravat considerabil, devenind un subiect de îngrijorare major în Uniune și la nivel mondial. Veniturile neraportate și neimpozitate reduc considerabil veniturile fiscale naționale. Prin urmare, este nevoie urgent de o creștere a eficienței și a eficacității colectării impozitelor. Schimbul automat de informații constituie un instrument important în această privință, iar Comisia, în comunicarea sa din 6 decembrie 2012 care conține un plan de acțiune privind consolidarea luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, a evidențiat necesitatea de a promova cu fermitate schimbul automat de informații ca viitor standard european în materie de transparență și de schimb de informații în chestiuni fiscale. Consiliul European din 22 mai 2013 a solicitat extinderea schimbului automat de informații la nivelul Uniunii și la nivel mondial, în vederea combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. (1)  În ultimii ani, problemele puse de frauda și de evaziunea fiscală, precum și de planificarea fiscală agresivă s-au agravat considerabil, devenind un subiect de îngrijorare major în Uniune și la nivel mondial, în special în perioade de criză. Veniturile neraportate și neimpozitate reduc considerabil veniturile fiscale naționale, creând condiții de concurență neloială și generând pierderi. Prin urmare, este nevoie urgent de o creștere a eficienței și a eficacității colectării impozitelor. Ar trebui să existe sisteme eficace pentru a îmbunătăți eficiența colectării impozitelor și pentru a stabili statul membru a cărei legislație fiscală se aplică. Schimbul automat de informații constituie un instrument important în această privință, iar Comisia, în comunicarea sa din 6 decembrie 2012 care conține un plan de acțiune privind consolidarea luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale8, a evidențiat necesitatea de a promova cu fermitate schimbul automat de informații ca viitor standard european în materie de transparență și de schimb de informații în chestiuni fiscale. Parlamentul European, în Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale9, și Consiliul European din 22 mai 2013 au solicitat extinderea schimbului automat de informații la nivelul Uniunii și la nivel mondial, în vederea combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. _____________ ____________ 8 COM(2012)722 final. 8 COM(2012)722 final. 9 Texte adoptate, P7_TA(2013)0205. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou) (1a)  În trecut, politica fiscală era considerată o chestiune exclusiv națională, în care UE nu avea niciun rol. În prezent, ca rezultat al globalizării, impozitele trebuie, de asemenea, discutate la nivelul UE. Ar fi mai eficace și mai eficient să coordoneze Comisia schimbul de informații privind fiscalitatea în numele statelor membre, decât să existe o serie de acorduri bilaterale între statele membre. Standardele privind schimbul automat de informații diferă de la o țară la alta. Această situație este inutil de complexă și impune costuri inutil de ridicate, atât pentru statele membre, cât și pentru instituțiile financiare din cadrul Uniunii. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 1 b (nou) (1b)  Definițiile referitoare la Directiva 2011/16/UE ar trebui elaborate în coordonare cu activitățile OCDE din acest domeniu, în vederea oferirii de explicații mai clare, a simplificării cadrului de reglementare și a sporirii coerenței amendamentelor aduse la respectiva directivă. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  După cum s-a evidențiat în solicitarea Consiliului European, este oportun să se anticipeze extinderea schimbului automat de informații deja avută în vedere la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 2011/16/UE. O inițiativă a Uniunii asigură o abordare consecventă și coerentă la nivelul întregii Uniuni cu privire la schimbul automat de informații în cadrul pieței interne, abordare care ar putea duce la economii de costuri atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru operatorii economici. (3)  După cum s-a evidențiat în solicitarea Consiliului European, este oportun să se anticipeze extinderea schimbului automat de informații deja avută în vedere la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 2011/16/UE. O inițiativă a Uniunii asigură o abordare consecventă și coerentă la nivelul întregii Uniuni cu privire la schimbul automat de informații în cadrul pieței interne și este importantă pentru a îmbunătăți eficiența sistemelor fiscale și pentru a consolida piața internă în interiorul căreia coexistența a 28 de sisteme fiscale naționale ridică problema dublei impuneri și a denaturării concurenței. Nu numai că statele membre ar beneficia în egală măsură de pe urma schimbului de informații, dar Uniunea s-ar putea situa în fruntea eforturilor vizând promovarea unor standarde similare la nivel internațional. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  Statele membre ar trebui să pună în aplicare o cooperare administrativă și un schimb de informații care să nu încalce drepturile procedurale și dreptul la viață privată ale contribuabililor. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 3 b (nou) (3b)  În conformitate cu raportul OCDE din 19 iunie 2013 și cu Declarația liderilor G20 de la Sankt Petersburg din 6 septembrie 2013, schimbul automat de informații ar trebui să se bazeze pe un model global comun care să asigure confidențialitatea adecvată și utilizarea corectă a informațiilor în cauză. Extinderea domeniului de aplicare a schimbului automat de informații fiscale va reprezenta contribuția Uniunii Europene la activitățile OCDE și ar trebui să îmbunătățească șansele de instituire a unui sistem global coerent, bazat pe noul standard OCDE care urmează să fie prezentat în februarie 2014. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 3 c (nou) (3c)  Atunci când se prezintă date autorităților fiscale în scopul schimbului de informații cu alte țări, este important să se clarifice modul în care respectivele autorități fiscale pot utiliza datele respective. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 4 a (nou) (4a)  Pentru a reduce ambiguitățile și neconcordanțele și pentru a scădea costurile, este esențial ca punerea în aplicare a Directivei să fie coordonată cu punerea în aplicare a FATCA. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Încheierea de acorduri paralele și necoordonate de către statele membre în temeiul articolului 19 din Directiva 2011/16/UE ar duce la denaturări care ar fi în detrimentul bunei funcționări a pieței interne. Schimbul automat de informații extins pe baza unui instrument legislativ la nivelul întregii UE ar elimina necesitatea ca statele membre să invoce articolul respectiv, în vederea încheierii de acorduri bilaterale sau multilaterale pe aceeași temă care pot fi considerate adecvate în absența legislației relevante a Uniunii. (5)  Încheierea de acorduri paralele și necoordonate de către statele membre în temeiul articolului 19 din Directiva 2011/16/UE ar duce la denaturări care ar fi în detrimentul bunei funcționări a pieței interne și al abordării la nivelul întregii Uniuni. Schimbul automat de informații extins pe baza unui instrument legislativ la nivelul întregii UE ar elimina necesitatea ca statele membre să invoce articolul respectiv, în vederea încheierii de acorduri bilaterale sau multilaterale pe aceeași temă care pot fi considerate adecvate în absența legislației relevante a Uniunii. Prin urmare, Uniunea ar avea și o poziție de negociere mai bună pentru a insista în favoarea unor standarde mai înalte privind schimbul de informații fiscale la nivel global. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 5 a (nou) (5a)  În vederea stabilirii unor modele de acorduri bilaterale și multilaterale de schimb de informații, se desfășoară în prezent activități sub auspiciile OCDE. Au loc, de asemenea, negocieri între SUA și numeroase alte țări privind punerea în aplicare a FATCA prin intermediul unor acorduri bilaterale. Modificările propuse la Directiva 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal reglementează într-o mare măsură schimbul de informații vizat de FATCA și activitățile OCDE. Comisia ar trebui să clarifice raportul dintre aceste dispoziții de reglementare pentru a se asigura că autoritățile fiscale naționale și instituțiile financiare responsabile cu aplicarea acestor modificări sunt în măsură să le pună în aplicare. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 6 a (nou) (6a)  Noile categorii de venituri și capital în privința cărora prezenta directivă introduce schimbul automat de informații ar trebui să fie stabilite în conformitate cu interpretarea conferită acestora de legislația statului membru care comunică informațiile în cauză. Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 7 a (nou) (7a)  Obiectivul actualei dispoziții privind informarea autorităților fiscale naționale cu privire la veniturile din capitaluri și servicii este, printre altele, acela de a asigura o bază pentru impozitarea și pentru schimbul de informații cu alte țări. În cazul în care obligativitatea furnizării de informații se modifică, iar informațiile sunt obținute exclusiv pentru a se face schimb cu ele, este important să se precizeze modul în care autorităților fiscale naționale li se permite să utilizeze aceste informații. Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 9 a (nou) (9a)  Fiecare stat membru ar trebui să stabilească sancțiuni pentru încălcări ale prezentei directive și ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea sa. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 10 (10)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. (10)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special la articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Având în vedere caracterul sensibil al datelor care urmează să fie colectate, ar trebui să se acorde o atenție deosebită respectării dreptului la viața privată și așteptărilor legitime în ceea ce privește confidențialitatea, în special în cadrul procesului de anchetă. Amendamentul 17 Propunere de directivă Articolul 1 – litera b Directiva 2011/16/UE Articolul 8 – alineatul 3 a – paragraful 1 – partea introductivă (3a)  Autoritatea competentă din fiecare stat membru comunică, prin intermediul schimbului automat, autorității competente din orice alt stat membru informații referitoare la perioadele impozabile, începând cu 1 ianuarie 2014, în ceea ce privește următoarele elemente care sunt plătite, garantate sau deținute de o instituție financiară în beneficiul direct sau indirect al beneficiarului real care este o persoană fizică rezidentă în celălalt stat membru respectiv: (3a)  Autoritatea competentă din fiecare stat membru comunică, prin intermediul schimbului automat, autorității competente din orice alt stat membru informații referitoare la perioadele impozabile, începând cu 1 ianuarie 2014, în ceea ce privește următoarele elemente, în conformitate cu dreptul intern, care sunt plătite, atribuite sau deținute de o instituție financiară în beneficiul direct sau indirect al beneficiarului real care este o persoană fizică rezidentă în celălalt stat membru respectiv: Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 1 – litera b a (nouă) Directiva 2011/16/UE Articolul 8 – alineatul 4 (ba)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: (4)  Înainte de 1 iulie 2016, statele membre pun la dispoziția Comisiei în fiecare an statistici cu privire la volumul schimburilor automate și, în măsura posibilului, informații cu privire la costurile și beneficiile administrative și de altă natură relevante legate de schimburile care au avut loc și orice potențiale modificări, atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru terți. „(4) Înainte de 1 iulie 2016, statele membre pun la dispoziția Comisiei în fiecare an statistici cu privire la volumul schimburilor automate și, în măsura posibilului, informații cu privire la costurile și beneficiile administrative și de altă natură relevante legate de schimburile care au avut loc și orice potențiale modificări, atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru terți. Comisia informează Parlamentul European în legătură cu informațiile primite.” Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 1 – litera c Directiva 2011/16/UE Articolul 8 – alineatul 5 – paragraful 1 (5)  Înainte de 1 iulie 2017, Comisia înaintează un raport care furnizează o privire de ansamblu și o evaluare a statisticilor și a informațiilor primite cu privire la aspecte precum costurile administrative și alte costuri relevante și a avantajelor schimbului automat de informații, precum și aspecte practice legate de acestea. Dacă este oportun, Comisia prezintă Consiliului o propunere privind categoriile și condițiile prevăzute la alineatul (1), inclusiv condiția ca informațiile referitoare la rezidenții din alte state membre să fie disponibile, sau elementele menționate la alineatul (3a) sau ambele. (5)  Înainte de 1 iulie 2017, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport care furnizează o privire de ansamblu și o evaluare de impact a statisticilor și a informațiilor primite cu privire la aspecte precum costurile administrative și alte costuri relevante și a avantajelor schimbului automat de informații, precum și aspecte practice legate de acestea. Dacă este oportun, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere privind categoriile de venituri și capital, condițiile prevăzute la alineatul (1) sau ambele, inclusiv condiția ca informațiile referitoare la rezidenții din alte state membre să fie disponibile, sau elementele menționate la alineatul (3a) sau ambele. Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1 a (nou) Directiva 2011/16/UE Articolul 18 – alineatul 2 a (nou) (1a)  La articolul 18, se introduce următorul alineat: „(2a) Statele membre stabilesc sancțiuni pentru încălcări ale prezentei directive și iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea sa. Sancțiunile sunt efective, proporționale și convingătoare.” Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1 b (nou) Directiva 2011/16/UE Articolul 19 a (nou) (1b)  Se introduce următorul articol: „Articolul 19a Mandatul de negocieri cu țările terțe De la [data intrării în vigoare a prezentei directive], numai Comisia negociază acorduri cu țările terțe privind schimbul automat de informații (AEOI) în numele Uniunii. De la data respectivă, statele membre nu mai încheie acorduri bilaterale.” Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1 c (nou) Directiva 2011/16/UE Articolul 22 – alineatul 1 – litera c a (nouă) (1c)  La articolul 22 alineatul (1), se adaugă următoarea literă: „(ca) a pune la dispoziție resursele umane, tehnologice și financiare necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive, dată fiind complexitatea informațiilor care fac obiectul schimbului automat, cu începere de la 1 ianuarie 2015.” Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1 d (nou) Directiva 2011/16/UE Articolul 23 – alineatul 3 (1d)  La articolul 23, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: (3)  Statele membre transmit Comisiei o evaluare anuală a eficacității schimbului automat de informații prevăzut la articolul 8, precum și rezultatele practice obținute. Formularul și condițiile de transmitere a evaluării anuale se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2). „(3) Statele membre transmit Comisiei o evaluare anuală a eficacității schimbului automat de informații prevăzut la articolul 8, precum și rezultatele practice obținute. Formularul și condițiile de transmitere a evaluării anuale se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2). Comisia informează Parlamentul European cu privire la evaluările realizate anual de statele membre.” Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1 e (nou) Directiva 2011/16/UE Articolul 25 (1e)  Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text: Articolul 25 „Articolul 25 Protecția datelor Protecția datelor Toate schimburile de informații efectuate în temeiul prezentei directive fac obiectul dispozițiilor de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE. Totuși, în scopul aplicării corecte a prezentei directive, statele membre limitează domeniul de aplicare a obligațiilor și drepturilor prevăzute la articolul 10, articolul 11 alineatul (1), articolele 12 și 21 din Directiva 95/46/CE, în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (e) din directiva respectivă. (1)   Toate schimburile de informații efectuate în temeiul prezentei directive fac obiectul dispozițiilor de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE. Totuși, în scopul aplicării corecte a prezentei directive, statele membre limitează domeniul de aplicare a obligațiilor și drepturilor prevăzute la articolul 10, articolul 11 alineatul (1), articolele 12 și 21 din Directiva 95/46/CE, în măsura în care acest lucru este în mod specific necesar pentru protejarea intereselor menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (e) din directiva menționată. (2)  Statele membre iau măsuri adecvate pentru a proteja informațiile care fac obiectul schimbului de accesul neautorizat al terților sau țărilor terțe.” Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Până la…*[12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia revizuiește funcționarea prezentei directive și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă Consiliului pentru a asigura transparența schimburilor de informații.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar de înregistrare a transportatorilor de materiale radioactive (COM(2012)0561 – C7-0320/2012 – 2011/0225(COD))

P7_TA(2013)0574 A7-0385/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2012)0561),

–  având în vedere articolele 31 și 32 din Tratatul Euratom, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7‑0320/2012),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 februarie 2012(1),

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0385/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar de înregistrare a transportatorilor de materiale radioactive [AM 1]

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității privind funcționarea Uniunii Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31 al doilea paragraf și articolul 32 articolul 91, [AM 2]

având în vedere propunerea Comisiei Europene, elaborată după obținerea avizului unui grup de persoane numite de către Comitetul Științific și Tehnic, [AM 3]

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

având în vedere avizul Parlamentului European hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3), [AM 4]

întrucât:

(1)  Articolul 33 din tratat solicită statelor membre să stabilească dispozițiile adecvate pentru a asigura respectarea normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante.

(2)  Normele de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante sunt stabilite de Directiva 96/29/Euratom a Consiliului(4). Directiva respectivă se aplică tuturor practicilor care implică un risc datorat radiațiilor ionizante emise de o sursă artificială sau naturală de radiații, inclusiv transportului.

(3)  Pentru a asigura respectarea normelor de securitate de bază, persoanele, organizațiile sau întreprinderile sunt supuse unui control reglementar de către autoritățile statelor membre. Din acest motiv, Directiva 96/29/Euratom solicită statelor membre să supună anumite practici care implică un risc datorat radiațiilor ionizante unui sistem de raportare și autorizare prealabilă sau să interzică anumite practici.

(4)  Deoarece transportul este singura practică având un caracter frecvent transfrontalier, transportatorilor de materiale radioactive li se poate cere să se conformeze cerințelor legate de sistemele de raportare și autorizare din mai multe state membre. Prezentul regulament înlocuiește aceste sisteme de raportare și autorizare din statele membre cu un sistem unic de înregistrare valabil în întreaga Comunitate Europeană a Energiei Atomice (denumită în continuare „Comunitatea”).

(4a)  Este nevoie să se asigure punerea în aplicare eficientă și armonizată a prezentului regulament prin definirea de criterii comune, care să fie aplicate de statele membre la eliberarea certificatelor de înregistrare și prin stabilirea unui mecanism pentru schimburi de informații fezabile și obligatorii cu alte state membre în scopul de a asigura controlul transportatorilor, verificarea conformității, precum și reacționarea eficientă în situații de urgență. [AM 5]

(5)  Pentru transportatorii aerieni și maritimi există deja astfel de sisteme de înregistrare și certificare. Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului(5) prevede că transportatorii aerieni au nevoie de un certificat specific de operator aerian pentru a putea transporta mărfuri periculoase. Pentru transporturile pe mare, Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) instituie un sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime. Se consideră că certificatele eliberate de autoritățile aeronautice civile și sistemul de raportare pentru navele maritime pun în aplicare în mod satisfăcător cerințele de raportare și autorizare prevăzute de Directiva 96/29/Euratom. În consecință, nu este necesară o înregistrare a transportatorilor aerieni și maritimi în temeiul prezentului regulament pentru ca statele membre să poată asigura respectarea normelor de securitate de bază în aceste moduri de transport.

(6)  Transportatorii de materiale radioactive sunt supuși unui număr de cerințe ale legislației Uniunii și legislației Euratom, precum și unor instrumente juridice internaționale. Regulamentul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) privind transportul în siguranță al materialelor radioactive nr. TS-R-1 și Regulamentele modale privind transportul mărfurilor periculoase continuă să se aplice direct sau sunt implementate de statele membre în temeiul Directivei 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7) în transporturile rutiere, feroviare și pe căile navigabile interioare. Dispozițiile directivei respective nu aduc însă atingere aplicării altor dispoziții în domeniile securității și sănătății la locul de muncă și protecției mediului.

(6a)  Pentru a lua în considerare riscurile posibile legate de standardele de siguranță aplicabile pentru protecția mediului și a sănătății lucrătorilor și a populației, ar trebui conferită Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește stabilirea unor criterii comune ce trebuie respectate de transportatorii de materiale radioactive pentru a obține un certificat de înregistrare. Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. [AM 6]

(7)  Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, trebuie să i se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(8),

(7a)  Având în vedere obiectivul general de a reduce povara normativă asupra industriei, ar trebui monitorizat în continuare de către Comisie impactul economic al prezentului regulament asupra numeroaselor întreprinderi mici care transportă materiale radioactive pe teritoriul unui singur stat membru, [AM 7]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament instituie un sistem comunitar de autorizare și înregistrare a transportatorilor de materiale radioactive , care facilitează sarcina statelor membre de a asigura respectarea normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor generate de radiațiile ionizante, stabilite de Directiva 96/29/Euratom bazat pe Directiva 2008/68/CE și Directiva 96/29/Euratom. [AM 8]

(2)  Prezentul regulament se aplică oricărui transportator care transportă materiale radioactive, pe drumuri, căi ferate și căi navigabile interioare, în interiorul Comunității, din țări terțe către Comunitate și din Comunitate către țări terțe. Prezentul regulament nu se aplică transportatorilor care transportă materiale radioactive pe calea aerului sau pe mare. [AM 9]

(2a)  Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor naționale care privesc protecția transportului de materiale radioactive împotriva furtului, a sabotajului sau a altor acte malițioase. [AM 10]

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

(a)  „transportator” înseamnă orice persoană, organizație sau întreprindere publică ce transportă materiale radioactive prin orice mijloc de transport în interiorul Comunităţii. În această definiţie sunt incluşi atât transportatorii care îşi închiriază serviciile sau îşi exercită activitatea contra cost, cât şi cei care transportă în nume propriu; [AM 11]

(b)  „autoritate competentă” înseamnă orice autoritate desemnată de statul membru pentru a îndeplini sarcinile prevăzute de prezentul regulament;

(ba)  „criterii comune” înseamnă un set de norme de securitate bazate pe reglementările model privind transportul de mărfuri periculoase ( Acordul european privind Transportul Rutier Internațional al Produselor Periculoase (ADR), regulamentele referitoare la transportul feroviar internațional de mărfuri periculoase (RID) și Acordul european privind transportul internațional al mărfurilor periculoase pe căi navigabile interioare (ADN)), Directiva 96/29/Euratom și Directiva 2008/68/CE, pe care transportatorii de materiale radioactive trebuie le respecte pentru a obține un certificat de înregistrare; [AM 12]

(c)  „transport” înseamnă toate operațiunile de transport desfășurate de transportator de la locul de origine la locul de destinație, inclusiv încărcarea, depozitarea în tranzit și descărcarea materialelor radioactive [AM 13];

(d)  „materiale radioactive” înseamnă orice material care conține radionuclizi și la care atât concentrația de activitate, cât și activitatea totală în lot depășesc valorile specificate la paragrafele 402 – 407 din Regulamentul AIEA privind transportul în siguranță al materialelor radioactive, Cerințe de securitate nr. TS-R-1, Viena, 2009 au același înțeles ca cel din reglementările model privind transportul de mărfuri periculoase (ADR, RID și ADN), care sunt puse în aplicare de statele membre în temeiul Directivei 2008/68/CE; [AM 14]

(e)  „mărfuri periculoase - materiale radioactive cu risc înalt” înseamnă materiale radioactive care pot fi eliberate în mod accidental sau deturnate de la utilizările prevăzute pentru a fi folosite în acte teroriste şi care pot produce, ca urmare, consecințe grave, precum pierderi de vieți omenești în masă sau distrugeri în masă, astfel cum sunt definite în apendicele A.9. la IAEA Nuclear Security Series No.9 „Security in the Transport of Radioactive Material” (AIEA, Securitate Nucleară, Seria nr. 9, „Securitatea în transportul materialelor radioactive”) Viena, 2008; [AM 15]

(f)  „colet exceptat” înseamnă orice colet al cărui conținut radioactiv permis nu depășește nivelurile de activitate prevăzute în secțiunea IV tabelul V din Regulamentul AIEA privind transportul în siguranță al materialelor radioactive, Cerințe de securitate nr. TS-R-1, Viena, 2009, sau o zecime din aceste limite, în cazul transportului prin poștă, și care este clasificat ONU 2908, 2909, 2910 sau 2911 care conține materiale radioactive care îndeplinește cerințele privind pachetele clasificate drept „colete exceptate”, astfel cum se specifică în reglementările model privind transportul de mărfuri periculoase (ADR, RID și ADN), care sunt puse în aplicare de statele membre în temeiul Directivei 2008/68/CE; [AM 16]

(g)  „materiale fisile” înseamnă uraniu-233, uraniu-235, plutoniu-239 și plutoniu-241 sau orice combinație a acestor radionuclizi.

Articolul 3

Dispoziții generale

(1)  Transportatorii de materiale radioactive trebuie să dispună de o înregistrare valabilă, obținută în conformitate cu articolul 5. Înregistrarea permite transportatorului să efectueze transporturi în întreaga Uniune.

(2)  Fiecare operațiune de transport trebuie să fie este însoțită de o copie a certificatului de înregistrare a transportatorului sau de licența sau înregistrarea obținută în conformitate cu procedura națională aplicabilă în cazul transporturilor menționate la alineatul (3). [AM 17]

(3)  Un titular al unor licențe sau al unor înregistrări valabile eliberate în conformitate cu Directiva 96/29/Euratom pentru manipularea materialelor radioactive sau pentru utilizarea echipamentelor care conțin materiale sau surse radioactive poate să transporte aceste materiale sau surse fără a dispune de înregistrare în temeiul prezentului regulament, dacă transportul este inclus în licențele sau înregistrările valabile în toate statele membre pe teritoriul cărora se desfășoară transportul. [AM 18]

(4)  Cerințele naționale de raportare și autorizare care sunt suplimentare faţă de cerințele prevăzute de prezentul regulament se pot aplica, dar nu numai pentru transportatorii următoarelor materiale:

(a)  materiale fisile , cu excepția uraniului natural sau a uraniului sărăcit care a fost iradiat exclusiv într-un reactor termic;

(b)  mărfuri periculoase - materiale radioactive cu risc înalt. [AM 52]

(5)  Înregistrarea nu este necesară în cazul transportatorilor care transportă exclusiv colete exceptate.

(5a)  Transportul de materiale radioactive se desfășoară în conformitate cu normele și standardele internaționale privind mărfurile periculoase și poluante stabilite de UNECE, precum și cu ADR, RID și ADN, astfel cum sunt definite în Directiva 2008/68/CE. [AM 19]

(5b)  La solicitarea înregistrării, solicitantul demonstrează că dispune de mijloacele financiare necesare pentru a acorda despăgubiri pentru orice daune în cazul în care are loc un accident în care este implicat convoiul de care este responsabil, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”. [AM 53]

(5c)  Este interzis transportul de materiale radioactive într-un convoi care transportă materiale explozive. [AM 54]

Articolul 4

Sistemul electronic de înregistrare a transportatorilor (ESCReg)

(1)  Comisia instituie și , menține și securizează un Sistem electronic de înregistrare a transportatorilor (ESCReg) pentru supravegherea și controlul transportului înregistrării transportatorilor de materiale radioactive. Comisia definește informațiile care trebuie introduse în sistem, specificațiile tehnice și cerințele ESCReg. Pentru a evita interpretările greșite, aceste specificații trebuie să fie complete și lipsite de ambiguități. [AM 20]

(1a)  ESCReg trebuie să fie sigur, robust și pe deplin operațional înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. În plus, se instituie un mecanism pentru schimbul de informații între autoritățile competente și ESCReg, cu scopul de a se facilita cel puțin transportul transfrontalier. [AM 21]

(2)  ESCReg acordă acces restrâns și securizat autorităților competente ale statelor membre, transportatorilor înregistrați și solicitanților, sub rezerva dispozițiilor relevante privind protecția datelor cu caracter personal, prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(9). Autoritățile competente au acces la toate datele disponibile. ESCReg asigură accesul publicului la lista transportatorilor înregistrați. [AM 22]

(3)  Comisia nu este responsabilă Autoritățile competente ale statelor membre sunt responsabile pentru conținutul și acuratețea informațiilor transmise prin ESCReg, iar acestea trebuie să fie corecte, transparente și furnizate în timp util. [AM 23]

Articolul 5

Procedura de înregistrare

(1)  Transportatorul solicită înregistrarea prin ESCReg, la autoritatea competentă, menționate la alineatul (3). [AM 24]

Transportatorul solicitant completează şi transmite formularul de cerere electronic prevăzut în anexa I. În permanență sunt disponibile orientări online conținând date de contact și informații despre modul în care se poate ajunge la punctul de contact sau la autoritatea competentă, în vederea furnizării de asistență solicitantului. [AM 25]

Începând de la ...(10), se aplică o perioadă de tranziție de un an pentru ca toți transportatorii să solicite și să obțină un certificat de înregistrare în temeiul prezentului regulament. Pe parcursul acestei perioade de tranziție, se aplică dispozițiile Directivei 96/29/Euratom și ale Directivei 2008/68/CE. [AM 26]

(2)  După completarea și transmiterea formularului de cerere, solicitantul primește o confirmare de primire automată, împreună cu un număr de cerere. Autoritatea competentă primește aceeași confirmare. Comisia este responsabilă să asigure respectarea dispozițiilor de la alineatul (3) al prezentului articol. În cazul respingerii cererii, solicitantului îi este transmis un mesaj de eroare în care se specifică motivele pentru care a fost respinsă cererea. [AM 27]

(3)  Dacă solicitantul este stabilit în mai multe state membre, cererea este prelucrată de autoritatea competentă a statului membru în care solicitantul și-a stabilit sediul social.

Dacă solicitantul este stabilit într-o țară terță, cererea este prelucrată de autoritatea competentă a statului membru prin care transportatorul intenționează să intre pentru prima dată pe teritoriul Uniunii.

Autoritatea competentă a statului membru care eliberează primul certificat de înregistrare a transportatorului este cea care eliberează și noul certificat în cazul modificării datelor în conformitate cu articolul 6.

(4)  În termen de opt săptămâni de la emiterea confirmării de primire, dacă consideră că informațiile prezentate sunt complete și conforme cu dispoziţiile prezentului regulament , ale Directivei 96/29/Euratom și ale Directivei 2008/68/CE și că solicitantul îndeplinește cerințele din criteriile comune, autoritatea competentă eliberează un certificat de înregistrare a transportatorului. [AM 28]

(5)  Certificatul de înregistrare a transportatorului conține informațiile prevăzute în anexa II și se eliberează sub formă de certificat de înregistrare standardizat, prin ESCReg.

O copie a certificatului de înregistrare a transportatorului este furnizată în mod automat prin ESCReg tuturor autorităților competente ale statelor din toate statele membre în care transportatorul intenționează să opereze. [AM 29]

(6)  Autoritatea competentă cere solicitantului să furnizeze, în termen de trei săptămâni de la primirea cererii, corecturile necesare sau informații suplimentare, dacă este necesar. Dacă autoritatea competentă refuză să elibereze certificatul de înregistrare a transportatorului pe motiv că cererea este incompletă sau nu respectă cerințele aplicabile, aceasta răspunde în scris solicitantului în termen de opt săptămâni de la emiterea confirmării de primire. Înaintea refuzului, autoritatea competentă îi cere solicitantului să-şi corecteze sau să-şi completeze cererea în termen de trei săptămâni de la primirea acestei solicitări. Autoritatea competentă furnizează o declarație privind motivele refuzului. [AM 30]

O copie a refuzului și a declarației privind motivele acestuia sunt furnizate în mod automat prin ESCReg tuturor autorităților competente ale statelor din toate statele membre în care transportatorul intenționează să opereze. [AM 31]

(7)  Dacă cererea sa de eliberare a unui certificat de înregistrare este respinsă, solicitantul poate depune o contestație în conformitate cu dispozițiile legale naționale aplicabile.

(8)  Un certificat de înregistrare valabil este recunoscut de toate statele membre.

(9)  Certificatul de înregistrare a transportatorului este valabil pentru o perioadă de cinci ani și poate fi reînnoit în urma depunerii unei cereri de către transportator.

(9a)  Autoritatea competentă păstrează toate datele istorice ale tuturor solicitanților cu scopul de a asigura trasabilitatea acestora, de a facilita o mai bună monitorizare și de a preveni falsificarea. [AM 32]

Articolul 6

Modificarea datelor

(1)  Transportatorul este responsabil pentru asigurarea acurateței permanente a datelor conținute în formularul de cerere de înregistrare comunitară a transportatorului, transmis prin ESCReg. Prin urmare, un solicitant este autorizat să își actualizeze cu ușurință propriile date cu o sarcină administrativă limitată. [AM 33]

(1a)  Autoritatea competentă care a emis certificatul este responsabilă cu monitorizarea, prin intermediul inspecțiilor, a respectării continue de către transportatorul înregistrat a cerințelor din prezentul regulament, pe parcursul perioadei de valabilitate a certificatului. [AM 34]

(2)  Transportatorul trebuie să solicite un nou certificat în cazul modificării datelor conținute în partea A a formularului de cerere de înregistrare comunitară a transportatorului.

(2a)  Pentru a asigura că toți solicitanții sunt tratați la fel, autoritățile competente se asigură că criteriile de eliberare a certificatului de înregistrare sunt identice și coerente cu definițiile AIEA și că procesul de înregistrare este armonizat. [AM 35]

Articolul 7

Asigurarea conformității

(1)  Dacă un transportator nu se conformează cerințelor prezentului regulament, autoritatea competentă a statului membru în care a fost depistată neconformitatea aplică măsurile de impunere a respectării legislaţiei care se înscriu în cadrul juridic al statului membru respectiv, precum notificări scrise, măsuri de formare și instruire , suspendarea, revocarea sau modificarea înregistrării sau urmărirea penală, în funcție de impactul neconformității asupra securității și de antecedentele în materie de conformitate ale transportatorului.

Măsurile de impunere a respectării legislației sunt imediat notificate statului membru care a emis certificatul. În termen de maximum patru ore, statul membru notificat modifică, reînnoiește sau revocă înregistrarea. Decizia este transmisă prin ESCReg autorităților competente din toate statele membre. [AM 36]

(1a)  În funcție de impactul neconformității asupra securității și de antecedentele în materie de conformitate ale transportatorului, statul membru în care a fost depistată neconformitatea poate suspenda înregistrarea transportatorului.

Suspendarea este imediat notificată statului membru care a emis certificatul. În termen de maximum patru ore, statul membru notificat modifică, reînnoiește sau revocă înregistrarea. Decizia este transmisă prin ESCReg autorităților competente din toate statele membre. [AM 37]

(2)  Autoritatea competentă a statului membru în care a fost constatată neconformitatea comunică transportatorului și autorităților competente ale tuturor statelor membre, în care transportatorul intenționa să transporte materiale radioactive precum și Comisiei, informații cu privire la măsura de impunere a respectării legislaţiei aplicată și o declarație privind motivele aplicării acestei măsuri. Dacă transportatorul nu se conformează măsurii de impunere a respectării legislaţiei aplicată în temeiul alineatului (1), autoritatea competentă a statului membru în care transportatorul și-a stabilit sediul social sau, dacă transportatorul este stabilit într-o țară terță, autoritatea competentă a statului membru prin care transportatorul intenționa să intre pentru prima dată pe teritoriul Comunității revocă înregistrarea. [AM 38]

(3)  Autoritatea competentă comunică transportatorului și celorlalte autorități competente interesate revocarea, împreună cu o declarație privind motivele acesteia. [AM 39]

(3a)  Toate cazurile de neconformitate sunt raportate Comisiei și către ESCReg. [AM 40]

Articolul 8

Autoritățile competente și punctul național de contact

(1)  Statele membre desemnează o autoritate competentă și un punct național de contact pentru transportul înregistrarea transportatorilor de materiale radioactive. Informațiile respective se pun la dispoziție pe pagina de înregistrare a solicitantului. [AM 41]

Statele membre transmit Comisiei, în termen de cel mult o lună de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, numele, adresa (adresele) și toate informațiile necesare pentru o comunicare rapidă cu autoritățile competente și cu punctul național de contact pentru transportul de materiale radioactive, precum și orice modificare ulterioară a acestor date.

Comisia comunică informațiile respective și orice modificări ale acestora tuturor autorităților competente din Comunitate prin ESCReg și le pune la dispoziția publicului pe internet. [AM 42]

(2)  Informațiile privind normele naționale de radioprotecție care se aplică transportului de materiale radioactive sunt ușor accesibile transportatorilor prin intermediul punctelor de contact. [AM 43]

(3)  La cererea transportatorilor, punctul de contact și autoritatea competentă dintr-un stat membru furnizează informații complete cu privire la cerințele aplicabile transportului de materiale radioactive pe teritoriul statului membru respectiv.

Informațiile trebuie să fie actualizate şi ușor accesibile de la distanță şi pe cale electronică.

Punctele de contact și autoritățile competente răspund în cel mai scurt timp posibil unei solicitări de informații și, în cazurile în care aceasta conţine erori sau este nefondată, informează solicitantul în consecință, fără întârziere în termen de două săptămâni. [AM 44]

Articolul 9

Cooperarea dintre autoritățile competente

Autoritățile competente ale statelor membre cooperează în vederea armonizării cerințelor lor de eliberare a unei înregistrări și pentru a asigura aplicarea armonizată și controlul armonizat al aplicării prezentului regulament.

În cazul în care într-un stat membru există mai multe autorități competente, acestea mențin legătura și cooperează strâns pe baza unor acorduri juridice sau formale care stabilesc responsabilitățile fiecărei autorități. Autoritățile competente respective comunică și își furnizează informații reciproc, precum și punctului național de contact și altor organizații guvernamentale sau neguvernamentale care au responsabilități în domeniu.

Articolul 9a

Acte delegate

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 9b pentru a stabili criteriile comune menționate la articolul 2 litera(ba). [AM 58]

Articolul 9b

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 9a se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani, începând cu 1 ianuarie 2014.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 9a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 59]

Articolul 10

Punere în aplicare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care instituie Sistemul electronic de înregistrare a transportatorilor (ESCReg) descris la articolul 4.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 11 alineatul (2).

Articolul 11

Comitetul consultativ

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Comitetul consiliază și asistă Comisia în îndeplinirea sarcinilor sale prevăzute de prezentul regulament.

(4)  Comitetul este format din experți numiți de statele membre și experți numiți de Comisie și este prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Articolul 11a

Revizuirea

Comisia revizuiește prezentul regulament la ...(11) pentru a evalua eficacitatea sa și propune, dacă este necesar, măsuri suplimentare cu scopul de a asigura o transportare sigură a materialelor radioactive în interiorul Comunității și din țări terțe. [AM 47]

Articolul 12

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

La punerea în aplicare a prezentului regulament se ține seama de disponibilitatea unui sistem de înregistrare validat și operațional. [AM 49]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu,

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

FORMULAR DE CERERE DE ÎNREGISTRARE COMUNITARĂ A TRANSPORTATORULUI

VĂ RUGĂM SĂ TRANSMITEŢI ACEASTĂ CERERE NUMAI PRIN INTERMEDIUL SISTEMULUI ELECTRONIC SECURIZAT DE ÎNREGISTRARE A TRANSPORTATORILOR (ESCReg) AL COMISIEI EUROPENE

DACĂ APAR MODIFICĂRI ALE INFORMAŢIILOR CONŢINUTE ÎN PARTEA A, TREBUIE SOLICITATĂ O NOUĂ ÎNREGISTRARE. Transportatorul este responsabil de asigurarea acurateței permanente a datelor furnizate în formularul de cerere de înregistrare comunitară transmis prin acest sistem.

Informațiile furnizate în prezentul formular de cerere vor fi prelucrate de Comisia Europeană în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

 CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE NOU

 MODIFICAREA UNEI ÎNREGISTRĂRI EXISTENTE

 REÎNNOIREA UNEI ÎNREGISTRĂRI EXISTENTE

Numărul certificatului de înregistrare:

Vă rugăm să precizați motivele pentru care se solicită modificarea unei înregistrări existente.

1.  IDENTIFICAREA SOLICITANTULUI:

2.  TIPUL TRANSPORTULUI:

3.  ACOPERIRE GEOGRAFICĂ

Vă rugăm să bifați în lista de mai jos statele membre în care este prevăzut să se desfășoare transportul de materiale radioactive și să selectați tipul de activitate

4.  TIPUL EXPEDIERILOR

Înregistrarea este solicitată pentru:

5.  PROGRAMUL DE RADIOPROTECȚIE (PRP)

6.  PROGRAMUL DE ASIGURARE A CALITĂȚII (PAC)

PAC trebuie să fie disponibil pentru inspecție de către autoritatea competentă (în conformitate cu articolul 1.7.3 din ADR)

7.  Declarație

 Subsemnatul, transportator, certific prin prezenta că respect toate reglementările internaționale, comunitare și naționale pertinente, referitoare la transportul materialelor radioactive.

 Subsemnatul, transportator, certific prin prezenta că informațiile conținute în acest formular sunt corecte.

Data ….. Numele …..….. Semnătura…

ANEXA II

CERTIFICAT ELECTRONIC DE ÎNREGISTRARE A TRANSPORTATORULUI PENTRU TRANSPORTUL DE MATERIALE RADIOACTIVE

NOTĂ:

O COPIE A ACESTUI CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE TREBUIE SĂ ÎNSOȚEASCĂ FIECARE TRANSPORT CARE INTRĂ SUB INCIDENŢA PREZENTULUI REGULAMENT.

Prezentul certificat de înregistrare se eliberează în conformitate cu Regulamentul (Euratom) nr. xxxxx al Consiliului.

Prezentul certificat nu exonerează transportatorul de obligaţia respectării celorlalte reglementări privind transportul aplicabile.

1)  NUMĂRUL DE REFERINȚĂ AL ÎNREGISTRĂRII: BE/ xxxx / zz-ll-aaaa

2)  DENUMIREA AUTORITĂȚII / ȚARA:

3)  DENUMIREA ȘI ADRESA ÎNTREPRINDERII

4)  MODUL DE TRANSPORT:

 RUTIER

 FEROVIAR

 PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE

7)  STATELE MEMBRE în care certificatul este aplicabil

8)  TIPUL COLETULUI – NUMĂRUL ONU (a se vedea anexa 1 – același format)

9)  DATA

SEMNĂTURA ELECTRONICĂ

PERIOADA DE VALABILITATE:: DATA + 5 ani

(1) JO C 143, 22.5.2012, p. 110. (2) JO C 143, 22.5.2012, p. 110. (3) Poziţia Parlamentului European din 11 decembrie 2013. (4) Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (JO L 159, 29.6.1996, p. 1). (5) Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile (JO L 373, 31.12.1991, p. 4). (6) Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (JO L 208, 5. 8.2002, p. 10). (7) Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30. 9.2008, p. 13). (8) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). (9) JO L 281, 23. 11.1995, p. 31. (10) Data intrării în vigoare a prezentului regulament. (11) Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 Raportul anual 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2013/2152(INI))

P7_TA(2013)0575 A7-0418/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 8 septembrie 2000 (A/Res/55/2) și rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Raportul anual 2012 al UE privind drepturile omului și democrația în lume, adoptat de Consiliul la 6 iunie 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(1),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului(2),

–  având în vedere Decizia 2012/440/PESC a Consiliului din 25 iulie 2012 de numire a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului(3),

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2012 cu privire la Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii EU în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”,

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2013 adresată Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte al Comisiei Europene, Consiliului și Comisiei privind revizuirea în 2013 a organizării și funcționării SEAE(5),

–  având în vedere Orientările UE privind drepturile omului și dreptul internațional în domeniul umanitar(6),

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene din 13 iunie 2013 privind promovarea și protecția libertății religioase sau a convingerilor și recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului referitoare la proiectul de Orientări privind promovarea și protecția libertății religioase sau a convingerilor,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI),

–  având în vedere Orientările UE privind dialogurile în domeniul drepturilor omului, adoptate de Consiliu la 13 decembrie 2001 și revizuite la 19 ianuarie 2009,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2013 privind corupția în sectoarele publice și private: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la cea de-a 22-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(10),

–  având în vedere Comunicările comune ale Comisiei Europene și ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 20 martie 2013, intitulată „Politica europeană de vecinătate: către un parteneriat mai puternic” (JOIN(2013)4), și din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine: o revizuire a politicii europene de vecinătate” (COM(2011)0303),

–  având în vedere documentul de strategie privind Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) pentru 2011-2013 și propunerea Comisiei de nou regulament financiar pentru IEDDO 2014-2020 (COM(2011)0844),

–  având în vedere Recomandarea sa din 29 martie 2012 adresată Consiliului referitoare la modalitățile de posibilă creare a unui Fond european pentru democrație (EED)(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la „O strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE”(14),

–  având în vedere Rezoluția 67/176 a Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2012 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000), 1820 (2008), 1888 (2009), 1889 (2009), 1960 (2010) și 2106 (2013) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

–  având în vedere Raportul privind indicatorii UE pentru abordarea cuprinzătoare a implementării de către UE a Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU nr. 1325 și 1820 privind femeile, pacea și securitatea, raport adoptat de către Consiliul UE la 13 mai 2011,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, cea mai recentă datând din 4 aprilie 2012(66/141),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind Politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(17),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0418/2013),

A.  întrucât procesele de tranziție diverse, inclusiv răscoalele populare, situațiile de conflict și postconflict, precum și tranzițiile înghețate în țări autoritare, au impus provocări tot mai mari politicilor UE de sprijinire a drepturilor omului și a democrației în lume; întrucât Raportul anual 2012 al UE privind drepturile omului și democrația în lume demonstrează că este nevoie ca UE să dezvolte în continuare răspunsuri politice flexibile; întrucât cea mai fundamentală opțiune politică a UE privește reziliența și voința politică de a respecta în continuare valorile fondatoare ale Uniunii Europene în vremuri dificile, sub presiunea altor obiective și interese politice;

B.  întrucât justiția, statul de drept, responsabilitatea, transparența și răspunderea, combaterea impunității, procesele echitabile și independența sistemului judiciar sunt elemente esențiale pentru protecția drepturilor omului;

C.  întrucât articolul 21 din TUE a consolidat și mai mult angajamentul UE de a-și orienta acțiunile desfășurate pe scena internațională după principiile democrației, ale statului de drept, ale universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, respectul pentru demnitatea umană, principiile egalității și solidarității și respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dreptul internațional;

D.  întrucât criteriile politice de la Copenhaga de „stabilitate a instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protejarea minorităților” rămân o caracteristică fundamentală a procesului de extindere;

E.  întrucât revoltele din lumea arabă au determinat Uniunea Europeană să recunoască eșecul politicilor anterioare și să se angajeze să aplice o abordare „mai mult pentru mai mult” în revizuirea politicii europene de vecinătate, pe baza unui angajament „[de a adapta] nivelul sprijinului acordat de UE partenerilor în funcție de progresul înregistrat în reformele politice și în procesul de construire a unei democrații solide”, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv în ceea ce privește alegerile libere și corecte, libertatea de asociere, de exprimare și de întrunire, o presă și o mass-media libere și statul de drept administrat de un sistem judiciar independent;

F.  întrucât Concluziile Consiliului referitoare la agenda pentru schimbare a Comisiei Europene în ceea ce privește politica UE privind dezvoltarea, adoptate în mai 2012, prevăd în mod special că „sprijinul acordat partenerilor va fi adaptat la situația lor de dezvoltare și la angajamentul și progresul în ceea ce privește drepturile omului, democrația, statul de drept și buna guvernanță”; întrucât cea mai recentă poziție comună a UE referitoare la Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului stipulează că ar trebui să se facă o trimitere sistematică în cadrul cooperării pentru dezvoltare la „asumarea democratică” potrivit căreia țările partenere sunt responsabile pentru promovarea unui mediu favorabil societății civile și pentru consolidarea rolului parlamentelor, al autorităților locale, al instituțiilor naționale de audit și al mass-mediei libere;

G.  întrucât Consiliul UE a adoptat, în iunie 2012, un cadru strategic și un plan de acțiune privind drepturile omului și democrația, angajând instituțiile UE să atingă mai multe obiective politice concrete; întrucât Consiliul UE, în iulie 2012, a creat funcția și a numit primul Reprezentat Special al UE tematic pentru drepturile omului; întrucât procedura de adoptare a unui nou plan de acțiune pentru drepturile omului și democrație care trebuie să intre în vigoare în ianuarie 2015 când actualul plan de acțiune expiră, trebuie să înceapă în primăvara anului 2014;

H.  întrucât Fondul european pentru democrație a fost creat în octombrie 2012, având ca principal scop acordarea de granturi directe activiștilor prodemocrație sau organizațiilor care luptă pentru tranziția democratică din țări europene vecine și nu numai;

I.  întrucât înființarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) a fost însoțită de asigurări că sprijinul pentru drepturile omului și democrație va fi „firul de argint” al noilor servicii diplomatice ale UE; întrucât rețeaua de delegații ale UE de la nivel mondial oferă Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/IP) o nouă capacitate de realizare a politicii UE privind drepturile omului;

J.  întrucât Parlamentul European, în rezoluțiile sale referitoare la raportul anual anterior și la analiza strategiei UE privind drepturile omului (ambele adoptate în decembrie 2012), subliniază nevoia unei reforme a propriilor practici de integrare a drepturilor omului în activitățile sale și de monitorizare a rezoluțiilor sale urgente care condamnă încălcarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept;

K.  întrucât sondajul opiniei publice Eurobarometru al Parlamentului European, realizat în cele 27 de state membre ale UE în noiembrie și decembrie 2012, demonstrează încă o dată că protecția drepturilor omului rămâne cea mai importantă valoare pentru europeni; întrucât o aplicare credibilă a angajamentelor asumate de UE de a sprijini drepturile omului și democrația în cadrul politicilor sale externe este esențială pentru a menține credibilitatea generală a politicii externe a UE;

L.  întrucât, în decembrie 2012, Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru contribuția sa la promovarea păcii și a reconcilierii, a democrației și a drepturilor omului în Europa,

Generalități

1.  consideră drepturile omului ca fiind elementul central al relațiilor UE cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii strategici; subliniază că politica UE privind drepturile omului trebuie să fie consecventă în ceea ce privește respectarea obligațiilor prevăzute în tratate, garantând coerența între politicile interne și externe și evitarea standardelor duble în politicile externe; solicită, prin urmare, adoptarea concluziilor anuale ale Consiliului Afaceri Externe cu privire la drepturile omului și la partenerii strategici, care ar stabili un prag comun pentru statele membre și pentru oficialii UE în ceea ce privește problemele legate de drepturile omului pe care trebuie să le ridice cel puțin omologilor partenerilor lor strategici;

2.  solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/IP), Reprezentatului Special al UE pentru drepturile omului și SEAE să urmărească aceste angajamente și să integreze drepturile omului și democrația în relațiile UE cu partenerii săi, inclusiv la cel mai înalt nivel politic, prin utilizarea tuturor instrumentelor relevante ale politicii externe a UE;

3.  recunoaște rolul esențial jucat de societatea civilă în protejarea și promovarea democrației și a drepturilor omului; solicită VP/ÎR să asigure o cooperare și un parteneriat strânse cu societatea civilă, inclusiv cu susținătorii drepturilor omului; consideră, de asemenea, că UE ar trebui să se implice total și în continuare în susținerea apărării drepturilor omului, a democrației și a libertății și transparenței în întreaga lume;

4.  recunoaște că instituțiile UE și toate statele membre trebuie să adopte o abordare fermă și coerentă în ceea ce privește abuzurile legate de drepturile omului din întreaga lume, într-un mod transparent și responsabil; consideră că, atunci când se confruntă cu cazuri de încălcări persistente ale drepturilor omului, UE ar trebui să intervină cu o singură voce si să se asigure că mesajul său este auzit atât de guvernele abuzive, cât și de popoarele respective; invită Consiliul Afaceri Externe al UE să organizeze o dezbatere publică anuală privind drepturile omului;

5.  reamintește că decizia sa este strâns legată și consultată în ceea ce privește punerea în aplicare a Cadrului strategic al UE privind drepturile omului și democrația;

Raportul anual al UE pe 2012

6.  salută adoptarea Raportului anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2012; așteaptă un angajament continuu din partea VP/ÎR, cu rapoarte periodice către PE; recomandă organizarea de discuții active și constructive între instituțiile UE pentru pregătirea rapoartelor viitoare care vor crește vizibilitatea activităților UE în acest domeniu;

7.  consideră că raportul anual ar trebui să devină un instrument esențial pentru comunicarea și discutarea activităților UE în domeniul drepturilor omului și al democrației; salută, prin urmare, angajamentul VP/IP și al SEAE de a utiliza rapoarte anuale ale UE ca rapoarte de punere în aplicare privind cadrul strategic al UE și planul de acțiune pentru drepturile omului și democrație;

8.  ia act de trimiterile la acțiuni ale Reprezentatului Special al UE pentru drepturile omului din cadrul raportului anual și încurajează VP/IP și SEAE să includă o analiză mai aprofundată, în special în ceea ce privește rolul reprezentatului special în punerea în aplicare a cadrului strategic și a planului de acțiune, pentru a oferi o descriere adecvată a rolului și a activității sale;

9.  ia act de eforturile depuse pentru a enumera diversele acțiuni ale UE în domeniul sprijinului pentru drepturile omului și democrație în rapoartele de țară, care oferă numeroase informații privind activitatea instituțiilor UE la nivel mondial; regretă totuși, că rapoartelor de țară, se pare, încă le lipsește un cadru sistematic, clar și coerent care ar permite o analiză mai riguroasă privind impactul și eficiența acțiunilor UE;

10.  își reiterează opinia că rapoartele de țară ar trebui să fie consolidate pe viitor și ar trebui să reflecte punerea în aplicare a strategiilor de țară privind drepturile omului și, astfel, să facă referire la criteriile de referință specifice bazate pe un set de indicatori, pentru a evalua atât tendințele pozitive, cât și negative, pentru a evalua eficiența acțiunilor UE și pentru a oferi motive de adaptare a nivelurilor de sprijin acordat de UE în funcție de progresul înregistra în materie de drepturi ale omului, democrație, stat de drept și bună guvernare;

11.  salută efortul de a include activitățile Parlamentului European în raportul anual, solicită să se utilizeze realizările și potențialul Parlamentului, inclusiv numeroasele studii și analize realizate de Parlament și încurajează ferm VP/ÎR și SEAE să specifice ce acțiuni ale UE au fost adoptate pentru a da curs rezoluțiilor Parlamentului, inclusiv în ceea ce privește rezoluțiile de urgență referitoare la încălcarea drepturilor omului; solicită un flux constant de informații și cooperare între Parlament și Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, în special în situații de urgență;

12.  salută Raportul anual 2012 al UE privind drepturile omului și democrația în lume deoarece acesta ilustrează eforturile depuse de UE pentru a promova integrarea drepturilor omului, a egalității de gen, a democrației și a bunei guvernări în politicile și instrumentele privind dezvoltarea;

Cadrul politic al UE

Cadrul strategic și planul de acțiune

13.  reiterează aprecierea sa potrivit căreia cadrul strategic al UE și planul de acțiune pentru drepturile omului și democrație sunt demersuri importante în integrarea și includerea drepturilor omului în toate politicile externe ale UE; subliniază nevoia unui consens general și necesitate coordonarea politicii UE privind drepturile omului între instituțiile UE și statele membre; invită SEAE să își intensifice eforturile de a mări gradul de asumare responsabilă a acestui plan de acțiune în rândul statelor membre; solicită includerea unei secțiuni privind implementarea unui plan de acțiune de către statele membre în raportul anual;

14.  subliniază importanța vitală a aplicării eficiente și credibile a angajamentelor declarate, atât în cadrul strategic, cât și în planul de acțiune; subliniază că pentru a avea credibilitate se impune furnizarea de resurse adecvate pentru politicile vizând drepturile omului și integrarea lor substanțială la un nivel politic înalt, precum reuniuni ministeriale și la summit-uri cu țări terțe, inclusiv cu parteneri strategici;

15.  regretă că drepturile economice, sociale și culturale continuă să fie în general neglijate de politica UE privind drepturile omului, spre deosebire de angajamentul declarat al UE vizând indivizibilitatea și interdependența drepturilor și invită SEAE, Comisia și statele membre să își intensifice eforturile în această direcție, inclusiv în domeniul drepturilor omului și al drepturilor sociale;

16.  ia act de faptul că planul de acțiune va fi încheiat la sfârșitul anului 2014; se așteaptă ca VP/IP și SEAE să se implice în cadrul unei revizuiri și al unor consultări oportune cu statele membre, Comisia, Parlamentul și societatea civilă, care să ducă la adoptarea unui nou plan de acțiune care va intra în vigoare în ianuarie 2015;

Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului

17.  recunoaște importanța mandatului acordat primului Reprezentant Special (RS) al UE pentru drepturile omului; încurajează RSUE să îmbunătățească vizibilitatea, integrarea, coerența, consistența și eficacitatea politicii UE privind drepturile omului, îndeosebi în ceea ce privește drepturile femeilor și drepturile tuturor minorităților și să atingă echilibrul corespunzător între diplomația tăcută și cea publică în executarea mandatului său; reiterează recomandarea ca RSUE să prezinte Parlamentului un raport periodic cu privire la activitățile sale și la clarificarea priorităților sale tematice și geografice și să se asigure că li se dă curs preocupărilor exprimate de Parlament;

18.  felicită RSUE pentru caracterul deschis al dialogului cu Parlamentul European și societatea civilă, instituind astfel, o practică importantă care ar trebui continuată și consolidată pentru a se asigura transparența și răspunderea corespunzătoare; salută cooperarea RSUE cu organismele regionale și forurile multilaterale și încurajează RSUE să extindă pe viitor aceste activități;

19.  salută faptul că cooperarea cu RSUE pentru drepturile omului a fost inclusă în mandatul geografic al RSUE pentru Sahel și îndeamnă Consiliul și VP/ÎR să adopte această practică și în ceea ce privește mandatele geografice viitoare ale RSUE;

Linii directoare ale UE privind drepturile omului

20.  salută adoptarea Orientărilor UE privind libertatea de religie sau de convingere și privind drepturile omului în cazul persoanelor LGBTI; reamintește totuși SEAE să respecte bunele practici interinstituționale și să se implice în timp util și cu organismele politice adecvate din cadrul Parlamentului la elaborarea oricărui instrument strategic nou, precum orientările, sau la revizuirea celor existente; reamintește recomandarea Parlamentului adresată Consiliului referitoare la Orientările privind libertatea religioasă sau a convingerilor în care Parlamentul a propus un set de instrumente ambițios care oferă sugestii pentru transpunerea practică a orientărilor pentru a atinge un progres substanțial în protecția și promovarea acestei libertăți fundamentale și universale; salută practica adoptată de SEAE și de Consiliu de analizare și revizuire a orientărilor anterioare; încurajează SEAE să adopte un proces de analiză mai riguros care să implice consultare amănunțită a părților interesate pentru a se adapta la circumstanțe în schimbare;

21.  îndeamnă SEAE și Consiliul să acorde o atenție deosebită întocmirii de planuri adecvate de implementare aplicare a liniilor directoare; recomandă continuare formării și a sensibilizării personalului SEAE și al delegațiilor UE, precum și a diplomaților statelor membre; își exprimă în mod special preocuparea privind implementarea a orientărilor referitoare la dreptul internațional umanitar și a orientărilor referitoare la combaterea torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante;

Dialogurile cu țările terțe pe tema drepturilor omului

22.  ia act de dificultățile continue în ceea ce privește realizarea unor progrese concrete într-o serie de dialoguri și consultări ale UE referitoare la drepturile omului; încurajează UE să caute noi modalități pentru a face mai reprezentative dialogurile cu țări de interes; subliniază necesitatea de a urma în aceste dialoguri o politică privind drepturile omului fermă, ambițioasă și transparentă; solicită, prin urmare, UE să tragă concluzii politice clare atunci când dialogul privind drepturile omului nu este constructiv și, în astfel de cazuri, să acorde mai multă atenție dialogului politici, demersurilor și diplomației publice; avertizează de asemenea, cu privire la îndepărtarea discuțiilor privind drepturile omului de la dialogurile politice la nivel înalt;

23.  consideră că dialogurile și consultările pe tema drepturilor omului ar trebui să consolideze și să sprijine societatea civilă, apărătorii drepturilor omului, sindicatele, jurnaliștii, avocații și parlamentarii care se opun și contestă abuzurile la domiciliu și solicită ca drepturile lor să fie respectate; invită UE să garanteze că dialogurile și consultările pe tema drepturilor omului sunt ambițioase și însoțite de criterii de referință publice clare pe baza cărora li se poate evalua succesul în mod obiectiv;

24.  reamintește faptul că corupția de la nivelul sectoarelor publice și private perpetuează și agravează inegalitățile și discriminarea atunci când este vorba de a se bucura în mod egal de drepturile civile, politice, economice sau sociale și culturale și subliniază că s-a dovedit că actele de corupție și încălcările drepturilor omului implică utilizarea necorespunzătoare a puterii, lipsa de răspundere și diferite forme de discriminare; solicită cel mai ridicat nivel de răspundere și transparență a ajutorului extern și a bugetelor publice atunci când este vorba despre bugetul UE și de ajutorul extern.

Strategiile de țară privind drepturile omului și punctele de contact pentru drepturile omului

25.  ia act de eforturile depuse de SEAE pentru a finaliza primul ciclu de strategii de țară ale UE privind drepturile omului; își reafirmă sprijinul față de obiectivul de a conferi responsabilitatea pentru strategia de țară delegației UE și ambasadelor din statele membre de la fața locului, asigurând în același timp controlul calității la nivel de cartier general; regretă totuși, lipsa de transparență în ceea ce privește conținutul strategiilor de țară; reamintește solicitarea sa privind dezvăluirea, cel puțin, a priorităților principale ale strategiilor și privind accesul Parlamentului la aceste strategii și la toate informațiile legate de acestea; încurajează UE să realizeze o evaluare publică a concluziilor trase pe durata primului ciclu al strategiilor de țară ale UE privind drepturile omului și să identifice cele mai bune practici pentru următorul ciclu;

26.  salută rețeaua aproape completă de puncte de contact pentru drepturile omului din cadrul delegațiilor UE; solicită VP/IP și SEAE să elaboreze un plan privind modul în care această rețea poate fi utilizată pentru a-și realiza potențialul complet; invită delegațiile UE să publice datele de contact ale tuturor punctelor focale în domeniul drepturilor omului și ofițerii de legătură UE pentru apărătorii drepturilor omului;

Drepturile omului în politica comercială a UE

27.  sprijină practica de a include clauze nenegociabile, cu caracter juridic obligatoriu privind drepturile omului în toate acordurile internaționale încheiate de UE cu țările terțe, și consideră că aceste clauze privind drepturile omului inclusiv trebuie incluse sistematic în toate acordurile comerciale sectoriale; solicită o monitorizare eficientă ace a aplicării acestora; precum și întocmirea de rapoarte adresate comisiilor competente din Parlament privind evaluarea acestora și propuneri de răspunsuri;

28.  subliniază că Parlamentul poate să nu își dea consimțământul pentru acorduri internaționale din motive de încălcare gravă a drepturilor omului;

29.  reamintește că SPG revizuit va intra în vigoare la 1 ianuarie 2014; salută continuarea programului SPG Plus prin care țările pot beneficia de tarife preferențiale odată ce au ratificat și au pus în aplicare 27 de convenții esențiale privind drepturile omului, muncii și mediului; reamintește posibilitatea unei suspendări a preferințelor SPG, SPG Plus și Totul în afară de arme (EBA) în cazul unor încălcări grave ale drepturilor omului; solicită Comisiei să pună la dispoziția publicului evaluările privind eligibilitatea pentru SPG Plus, cu scopul de a crește gradul de transparență și de răspundere;

30.  solicită, în plus, UE să definească și să adopte linii directoare de politică speciale privind includerea eficace a drepturilor omului în acordurile sale comerciale și de investiții pentru a ajunge la consecvență și rigoare metodologice în cadrul evaluărilor privind impactul asupra drepturilor omului;

Drepturile omului și evoluțiile politicilor UE privind dezvoltarea

31.  subliniază faptul că Parteneriatul de la Busan privind cooperarea eficientă pentru dezvoltare a invitat comunitatea internațională să adopte o abordare bazată pe drepturile omului a cooperării internaționale pentru a mări eficiența eforturilor în domeniul dezvoltării;

32.  invită Comisia să efectueze evaluări cuprinzătoare ale impactului proiectelor de cooperare pentru dezvoltare ale UE, care să includă evaluarea impactului asupra situației drepturilor omului, pentru a se asigura că eforturile UE în materie de dezvoltare nu contribuie la marginalizarea în continuare a grupurilor discriminate, iar fondurile UE sunt distribuite în mod echitabil diferitelor regiuni dintr-o țară, în funcție de nevoile și de nivelul de dezvoltare al acestora;

33.  reiterează faptul că Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) ar trebui să fie răspunzători de adoptarea unei abordări bazate pe drepturi în următorul exercițiu de programare;

34.  consideră că parlamentele naționale și organizațiile societății civile joacă un rol important în implementarea efectivă a dispozițiilor în materie de drepturile omului și subliniază faptul că sunt necesare condiții adecvate pentru participarea acestora la procesul decizional pentru a întări asumarea reală a răspunderii reală privind opțiunile în materie de politici referitoare la strategiile de dezvoltare;

Politica europeană privind procesele de tranziție

35.  ia act de dovezile copleșitoare din ultimii ani care arată importanța crucială a politicii externe a UE care abordează în mod adecvat procesele de tranziție din țările terțe; încurajează UE să continue să învețe din experiențele trecute, atât pozitive, cât și negative, pentru a evita anumite greșeli de politică și pentru a stabili bune practici, cu scopul de a influența și a consolida procesele de democratizare; ia act de necesitatea flexibilității politicilor în situații divergente și încurajează elaborarea de instrumente politice care ar putea fi aplicate în diferite scenarii de tranziție pentru a integra în mod flexibil și credibil măsuri de sprijinire a drepturilor omului și a democrației în abordarea UE;

36.  subliniază că tranziția politică și democratizarea trebuie să fie conectate cu respectul pentru drepturile omului, cu promovarea justiției, a transparenței, a răspunderii, a reconcilierii, a statului de drept și cu înființarea de instituții democratice, acordând atenția cuvenită egalității de gen și modalităților de tratare a delicvenței juvenile; subliniază importanța dreptului la recurs în ceea ce privește abuzurile în materie de drepturile omului comise de fostele regimuri; subliniază că UE promovează întotdeauna o abordare sensibilă la context pentru justiția de tranziție, susținând cu strictețe totodată principiul responsabilității pentru încălcările drepturilor omului și dreptul umanitar internațional;

37.  subliniază că UE ar trebui să acorde sprijinul său deplin țărilor care au înlăturat regimuri autoritare și trec printr-o perioadă de tranziție către democrație prin sprijinirea societății civile ca actor esențial în susținerea statului de drept, a responsabilității și a transparenței și în promovarea mișcărilor sociale pentru schimbare și participare politică; reamintește că poliția, armata și sistemul judiciar sunt adesea utilizate ca mecanisme de săvârșire a unor încălcări sistematice ale drepturilor omului; subliniază, prin urmare, că reforma instituțională a acestor organisme trebuie să asigure un grad mai mare de răspundere și transparență în cadrul proceselor de tranziție;

38.  consideră că instrumentele financiare ale UE sunt mijloace importante de promovare și de apărare a valorilor UE în străinătate; salută, în acest context, angajamentul de a pune în centrul acțiunii externe a UE drepturile omului, democrația și statul de drept; solicită îmbunătățiri în ceea ce privește coerența și eficacitatea diferitelor instrumente tematice și geografice pentru a realiza acest obiectiv strategic;

39.  încurajează ferm UE să sprijine o societate civilă activă și independentă la nivel mondial, atât din punct de vedere politic, cât și financiar, de exemplu prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO); sugerează că deschiderea programelor europene de schimb de studenți pentru tineri din țările terțe și organizarea de programe de formare pentru tinerii profesioniști ar favoriza participarea activă a tinerilor în construirea democrației și ar consolida societatea civilă; regretă că libertatea de întrunire, ca o condiție fundamentală pentru orice dezvoltare democratică și ca problemă deosebit de sensibilă în țările în tranziție, pare să fi fost trecută cu vederea în planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația; invită SEAE și statele membre să elaboreze orientări privind libertatea de întrunire;

40.  salută crearea Fondului european pentru democrație (FED) care are drept scop furnizarea de sprijin pentru cei care se luptă pentru schimbări democratice, punându-le la dispoziție o finanțare flexibilă adaptată nevoilor lor; solicită ca sprijinul financiar adecvat pentru FED să fie garantat de către UE și statele sale membre; reamintește importanța crucială a evitării unei suprapuneri între mandatul și activitățile FED și instrumentele UE în domeniul drepturilor omului și al democrației;

Politica de extindere, democratizarea și drepturile omului

41.  subliniază importanța însemnată a procesului de extindere ca mijloc de sprijinire a democratizării și a consolidării protejării drepturilor omului;

42.  salută decizia Comisiei de a pune în centrul procesului de extindere statul de drept; îndeamnă UE să rămână vigilentă pe parcursul proceselor de extindere și să solicite punerea în aplicare riguroasă a dispozițiilor esențiale pentru drepturile omului, precum protejarea activă a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților naționale pentru a proteja tratamentul egal al acestor minorități în ceea ce privește educația, asistența medicală, serviciile sociale și alte servicii publice, crearea statului de drept și acțiuni viguroase de combatere a tuturor formelor de corupție, accesul eficace la justiție și măsuri pentru garantarea libertăților fundamentale și egalitatea deplină și efectivă între persoanele care aparțin unei minorități naționale și cele ale majorității, în toate domeniile vieții sociale, economice, politice și culturale;

43.  condamnă continuarea ocupării Palestinei de către Statul Israel și încălcarea dreptului internațional și a dreptului umanitar internațional; își reiterează apelul de a pune capăt colonizării și izolării Fâșiei Gaza;

44.  ia act cu îngrijorare de faptul că respectarea drepturilor minorităților este una dintre provocările-cheie identificate în Strategia de extindere a Comisiei pentru 2012-2013; încurajează statele membre, precum și țările candidate sau potențial, candidate să lanseze o dezbatere publică generală privind acceptarea minorităților și includerea lor în sistemul educațional, implicarea societății civile, îmbunătățirea condițiilor de trai și sensibilizarea, în general; regretă că, în special, comunitatea romă este defavorizată în Balcanii de Vest, fapt care are un efect advers asupra proceselor de parteneriat; îndeamnă țările în cauză să pună în aplicare măsuri eficace care să abordeze probleme precum discriminarea și segregarea, accesul la locuințe și asistență medicală; condamnă instigarea la ură și prejudecățile în general, precum și abuzurile și discriminarea bazată pe gen sau orientare sexuală sau îndreptate împotriva grupurilor și persoanelor cu handicap; subliniază că este vorba despre o problemă recurentă în numeroase țări implicate în procesul de aderare, precum și în majoritatea statelor membre;

45.  ia act de faptul că libertatea mass-mediei a înregistrat în general progrese în țările implicate în procesul de aderare; regretă totuși lipsa de măsuri pentru asigurarea libertății de exprimare în anumite țări implicate în procesul de aderare, care adesea duce la autocenzură, influențe politice, presiuni economice, hărțuire și uz de violență împotriva jurnaliștilor; este profund îngrijorat în această privință de creșterea numărului de încălcări ale libertății de exprimare și ale libertății presei în Turcia;

Provocările tranzițiilor din cadrul politicii de vecinătate

46.  recunoaște provocările legate de tranzițiile democratice din vecinătatea sudică și estică; ia act de divergența tot mai mare din cadrul reformelor democratice de la nivelul vecinătății UE; reiterează importanța societății civile și a organizațiilor pentru drepturile omului în procesul de tranziție democratică; prin urmare, încurajează distincția între dimensiunea sudică și estică a politicii de vecinătate pentru a orienta mai eficient proprietățile și nevoile specifice ale zonei geografice;

47.  solicită UE să acționeze coerent în regiunile învecinate, ca partener orientat spre reforme democratice; susține, în legătură cu aceasta, continuarea angării în procesele de asociere cu țările vecine; ia act de concluziile summitului de la Vilnius solicită consolidarea pe viitor a relațiilor dintre UE și țările Parteneriatului estic; susține procesele democratice și proeuropene din Ucraina și condamnă folosirea recentă a forței împotriva demonstrațiilor publice pașnice din Kiev, ca o încălcare a principiilor fundamentale ale libertății de întrunire și libertății de exprimare;

48.  ia act de noua abordare a UE care are ca scop consolidarea parteneriatului dintre UE și țările și societățile din vecinătatea sa, bazată pe răspundere reciprocă și pe un angajament comun față de valorile universale ale drepturilor omului, ale democrației, ale justiției sociale și ale statului de drept;

49.  observă cu îngrijorare starea fragilă a proceselor democratice și deteriorarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din majoritatea țărilor vecine; subliniază că buna guvernanță, transparența, libertatea de asociere, de exprimare, de gândire, de conștiință, de religie și de întrunire, presa liberă și mass-media liberă, statul de drept și un sistem judiciar independent sunt esențiale pentru sprijinirea tranzițiilor democratice; reiterează importanța sprijinirii și promovării egalității de gen și drepturilor femeilor, împreună cu dezvoltarea socială și reducerea inegalităților; recunoaște rolul important al societății civile în consolidarea sprijinului public pentru reforme democratice din țări vecine;

50.  regretă faptul că în unele țări organizațiile societății civile continuă să se confrunte cu limitări grave, precum obstacole în calea libertății de circulație, procese împotriva liderilor ONG-urilor și a apărătorilor drepturilor omului, proceduri administrative împovărătoare, folosirea agresivă a legilor de drept penal privind calomnia împotriva ONG-urilor sau interzicerea completă a activității lor, norme restrictive care controlează finanțările externe sau care supun unei autorizații acceptarea sprijinului financiar; subliniază, în acest context, importanța Fondului european pentru democrație ca mijloc flexibil și discret de sprijinire a potențialului prodemocratic al societăților înainte sau pe durata procesului de tranziție democratică;

51.  regretă lipsa de progrese în a ajunge la o situație politică sustenabilă în ceea ce privește „conflictele înghețate”; subliniază că dialogul politic ar trebui să ia în considerare și să respecte pe deplin integritatea teritorială și frontierele internaționale recunoscute ale țărilor în cauză; îndeamnă UE să se implice mai activ în această privință;

52.  subliniază importanța instituțiilor naționale pentru drepturile omului (NHRI) în arhitectura drepturilor omului la nivel național, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea drepturilor omului și asigurarea despăgubirilor în cazul încălcărilor; îndeamnă SEAE și Comisia să elaboreze o politică de sprijinire a NHRI și să sprijine instituirea și consolidarea NHRI în conformitate cu principiile Declarației de la Paris ca prioritate în domeniul asistenței externe, în special în temeiul IEPV;

53.  este preocupat în continuare de lipsa democrației, a statului de drept, a libertăților fundamentale și a respectării drepturilor omului din Belarus;

54.  observă cu îngrijorare cazuri de justiție selectivă în anumite țări vecine din est; reamintește că UE a solicitat constant eliberarea deținuților politici, precum Iulia Timoșenko din Ucraina; reiterează că responsabilitatea politică și penală ar trebui să fie clar separate în țările care s-au angajat față de valorile democratice;

55.  sprijină toate demersurile care duc la dialog politic, care este esențial pentru a face să progreseze tranziția din Egipt; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la crizele recente și polarizarea politică din țară, inclusiv revoltele de stradă dintre armată și susținătorii Frăției Musulmane, terorismul și ciocnirile violente de la Sinai; condamnă violența extremistă împotriva minorităților, inclusiv împotriva comunităților creștine copte; își exprimă solidaritatea cu poporul egiptean care luptă pentru democrație, salută eforturile Uniunii Europene și ale VP/ÎR pentru a găsi o soluție a crizei și subliniază încă o dată nevoia urgentă a unui dialog politic constructiv și integrator pentru stabilirea unei foi de parcurs clare pentru tranziția la o democrație reală și durabilă; solicită tuturor liderilor politici din țară să găsească o modalitate de a depăși impasul periculos și de a conveni cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri tangibile de consolidare a încrederii pentru a evita riscul altor vărsări de sânge și de polarizare din țară; solicită revenirea rapidă la procesul democrativ, inclusiv organizarea de alegeri prezidențiale și parlamentare libere și corecte, într-un proces pe deplin favorabil incluziunii; îndeamnă autoritățile egiptene să avanseze lucrările privind o constituție favorabilă incluziunii cu drepturi egale pentru toți;

56.  solicită să se pună capăt imediat tuturor actelor de violență, abuzurilor sexuale și altor forme de tratament degradant împotriva protestatorilor din rândul femeilor și a activiștilor pentru drepturile femeilor și să se efectueze investigații serioase și imparțiale ale acestor cazuri și să se garanteze responsabilitatea deplină a persoanelor responsabile;

57.  este în continuare foarte îngrijorat de situația critică din Siria; deplânge în cei mai duri termeni utilizarea de arme chimice și folosirea excesivă a forței și a violenței împotriva populației civile și a minorităților din țară, care nu pot fi justificate sub nicio formă, și își exprimă oroarea față de proporțiile abuzurilor de stat care pot constitui crime împotriva umanității; își reiterează susținerea fermă a solicitării Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului conform căreia Consiliul de Securitate al ONU ar trebui să sesizeze CPI, care să investigheze în mod oficial situația din Siria; solicită tuturor facțiunilor armate să pună neîntârziat capăt violențelor din țară; își exprimă preocuparea profundă legată de actuala criză umanitară, inclusiv situația refugiaților, precum și de implicațiile pentru țările vecine și stabilitatea în regiune; subliniază încă o dată că asistența umanitară persoanelor care au nevoie de bunuri și servicii de bază din Siria și din țările învecinate cu aceasta trebuie să fie o prioritate imediată pentru comunitatea internațională și Uniunea Europeană; consideră că soluționarea conflictului constă în mecanisme politice și procese diplomatice; subliniază importanța aplicării Convenției privind interzicerea dezvoltării, a producerii, a acumulării și a folosirii armelor chimice și privind distrugerea acestora; salută recenta rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU și propunerea Secretarului General privind organizarea în decembrie 2013 a Conferinței Geneva II; condamnă persecutarea creștinilor și a altor minorități religioase din Orientul Mijlociu;

58.  Reiterează rezoluţiile sale din 25 noiembrie 2010 privind situaţia din Sahara Occidentală(18), din 22 octombrie 2013 privind situaţia drepturilor omului din regiunea Sahel(19); solicită garantarea drepturilor omului pentru poporul din Sahara Occidentală şi atrage atenţia asupra necesităţii de a aborda aceste drepturi în Sahara Occidentală şi în tabăra din Tindouf, inclusiv libertatea de asociere, libertatea de expresie şi dreptul de a demonstra şi de a fi respectat; solicită eliberarea tuturor prizonierilor politici din Sahara Occidentală; solicită deschiderea teritoriului pentru observatorii independenţi, ONG-uri şi mass-media; susţine o soluţie politică echitabilă şi acceptabilă mutual în privinţa Saharei Occidentale, în concordanţă cu rezoluţiile relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, inclusiv cele privind auto-determinarea;

Justiția tranzițională și problema consolidării păcii postconflict

59.  consideră că răspunderea pentru încălcările trecute este un element integrant al procesului de consolidare a reconcilierii durabile; invită UE și statele membre să sprijine participarea sistematică a femeilor la procesele de pace și de luare a deciziilor politice și economice, inclusiv în tranziția democratică și în situațiile de rezolvarea a conflictelor, și subliniază importanța vitală a acestei participări; solicită aducerea în fața Curții Penale Internaționale a criminalilor de război și invită statele membre să își consolideze cooperarea cu CPI în acest sens; salută intenția SEAE de a elabora o politică specială privind justiția tranzițională pentru a ajuta societățile să rezolve abuzurile trecute și să combată impunitatea și încurajează elaborarea în timp util a unei astfel de politici; subliniază nevoia de a aborda justiția tranzițională în mod consecvent cu sprijinul acordat de UE justiției penale internaționale în general și, în special, CPI; atrage în mod special atenția asupra experienței UE din Balcanii de Vest, ca sursă de inspirație; invită UE să sprijine în mod activ mandatul nou creat al Raportorului Special al ONU pentru promovarea adevărului, a justiției, a despăgubirii și a garanțiilor de nerecurență;

60.  subliniază că un element important al abordării UE privind justiția tranzițională ar trebui să fie sprijinul pentru reforma instituțională a sistemului judiciar cu scopul de a îmbunătăți funcționarea statului de drept, în conformitate cu standardele internaționale; subliniază nevoia ca autorii crimelor comise cu ceva timp în urmă să fie urmăriți în justiție în cadrul instanțelor naționale sau internaționale; subliniază importanța dialogului public pentru a înfrunta trecutul, pentru o consultare adecvată a victimelor și pentru programe de compensații, inclusiv reparații; consideră că verificarea antecedentelor membrilor personalului care lucrează în justiția tranzițională este un test de credibilitate pentru justiția tranzițională;

61.  ia act de complexitatea specială a elaborării de politici consecvente pentru tranziție, în contexte postconflict; subliniază, prin urmare, nevoia de a spori respectarea și monitorizarea drepturilor omului internaționale și a normelor de drept umanitar în situații de conflict armat și încurajează SEAE să sprijine organizațiile societății civile specializate în promovarea respectării dreptului umanitar de către statul armat și actorii nestatali, cu o atenție specială acordată drepturilor femeilor și celor mai bune interese ale copiilor;

62.  dezaprobă vehement încălcările grave ale drepturilor omului săvârșite în situații de conflict armat în crizele recente sau actuale, precum cele din Siria, Mali, Republica Democrată Congo și Republica Centrafricană, și, în special, execuțiile sumare, violurile și alte forme de violență sexuală, actele de tortură, arestările și detențiile arbitrare, în special în ceea ce privește situația femeilor și a copiilor care sunt cu precădere vulnerabili; solicită UE să lupte împotriva impunității în toate aceste cazuri și să sprijine acțiunile sistemelor judiciare interne, precum și CPI să aducă în fața justiției autorii lor; încurajează UE să integreze mecanismele de prevenire a torturii în toate activitățile din cadrul relațiilor externe ale UE;

63.  solicită VP/ÎR și SEAE să realizeze o analiză minuțioasă de politică a evenimentelor tragice din Siria, Libia și Mali și a altor conflicte recente pentru a revizui Orientările UE privind dreptul internațional umanitar și pentru a urmări o punere în aplicare mai eficace a respectivelor orientări; solicită UE să sprijine inițiativa în desfășurare a Comitetului Internațional al Crucii Roșii și a guvernului elvețian pentru a reforma cadrul actual de guvernanță internațională privind DIU; sprijină UE în inițierea unei reforme a Consiliului de Securitate al ONU pentru a permite acestuia să reacționeze efectiv în crizele contemporane;

64.  salută lansarea începând cu ianuarie 2014 a inițiativei EU Aid Volunteers care va crea o oportunitate pentru un număr mai mare de 8 000 de cetățeni UE și non-UE de a fi instruiți și mobilizați în operațiuni militare în întreaga lume și alte 10 000 de persoane se așteaptă să sprijine EU Aid Volunteers ca „voluntari online” cu sarcini care pot fi realizate de la domiciliu din fața unui calculator;

65.  solicită ca UE să adopte o poziție comună în ceea ce privește avioanele teleghidate armate;

Tranzițiile înghețate și țările în cauză

66.  atrage atenția, de asemenea, asupra tranzițiilor înghețate în țări și regiuni în care mișcările de reformă și procesele tranziționale au fost stopate sau reprimate de regimurile aflate la guvernare; solicită UE să își continue eforturile de a convinge elitele conducătoare din țările respective, precum și din alte țări de interes aflate încă sub guvernări autoritare, să inițieze un proces de reformă pentru a dezvolta democrații puternice și stabile, în care statul de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale sunt sprijinite; este de părere că aceste acțiuni de convingere trebuie să existe în toate dialogurile cu partenerii săi, inclusiv la cel mai înalt nivel, prin utilizarea tuturor domeniilor pertinente ale politicii externe ale UE, și anume dezvoltarea, comerțul etc.;

67.  reamintește că țărilor și regiunilor blocate în tranziție le lipsesc reforme democratice și răspunderea politică; reiterează că toți cetățenii au dreptul de a participa pe deplin și liber la viața politică în care au loc alegeri libere, echitabile și deschise, care implică mai mult de un partid și diferite surse mass-media alternative;

68.  își exprimă preocuparea serioasă cu privire la recentele legi represive și punerea lor în aplicare arbitrară de către autoritățile ruse, care au dus adesea la hărțuirea ONG-urilor, a activiștilor societății civile, a apărătorilor drepturilor omului, minorităților și persoanelor LGBT, și solicită UE să exprime această preocupare la toate nivelurile politice; solicită eliberarea lui Mikhail Khodorkovsky și a altor prizonieri politici și regretă folosirea politică a justiției; îndeamnă autoritățile ruse ducă anchete imparțiale și să aducă în fața justiției pe cei responsabili de moartea lui Sergei Magnitsky, a Nataliei Estemirova, Annei Politkovskaya, Stanislav Markelov și Vasily Alexanian; regretă faptul că Consiliul nu a luat în considerare recomandarea Parlamentului din 23 octombrie 2012 privind cazul Magnitsky; prin urmare, invită Consiliul să adopte o decizie de stabilire a unei liste comune a UE a responsabililor implicați în moartea lui Sergei Magnitsky; consideră că această decizie a Consiliului ar trebui să impună sancțiuni specifice acestor responsabili; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la activitățile grupurilor de justițiari de extremă dreaptă, care contactează persoanele LGBTI online pentru a-i înșela și a-i agresa și apoi publică online imagini video ale acestor acte; solicită delegației UE și ambasadelor statelor membre în Rusia să-și intensifice sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI, conform orientărilor relevante;

69.  își exprimă preocuparea cu privire la represiunea continuă a jurnaliștilor independenți și a activiștilor pentru drepturile omului și reprimarea opoziției politice din Cuba; atrage atenția asupra situației deținuților de conștiință din Cuba, care continuă să fie condamnați pe baza unor acuzații false sau arestați preventiv; invită SEAE și VP/ÎR să promoveze în cadrul Organizației Națiunilor Unite o comisie de anchetă internațională și independentă cu scopul de a investiga circumstanțele în care apărătorii drepturilor omului din Cuba și dizidenții pașnici, Oswaldo Payá Sardiñas (laureat al Premiului Saharov în 2002) și Harold Cepero, au murit în iulie 2012

70.  subliniază necesitatea monitorizării internaționale a situației drepturilor omului în China și solicită statelor membre ale UE să se implice în mod activ în instituirea acestei monitorizări, având în vedere eșecul dialogului UE-China pe tema drepturilor omului în a obține rezultate semnificative și tangibile; continuă să fie preocupat de creșterea restricțiilor care vizează apărătorii drepturilor omului, avocații, activiștii societății civile, jurnaliștii și bloggerii; sprijină revendicările legitime la nivel național ale poporului chinez privind drepturile și libertățile fundamentale; reamintește că UE ar putea avea rolul de mediator în acest sens prin mărirea nivelului de încredere, prin găsirea de noi modalități de dialog și îmbunătățirea instrumentelor deja existente;

71.  îndeamnă autoritățile chineze să se implice serios împreună cu populația tibetană pentru a evalua cauzele principale ale numărului mare de autoincendieri; condamnă reinstalarea și relocarea non-voluntare a nomazilor tibetani, care sunt o amenințare la adresa supraviețuirii unui mod de viață care face partea din identitatea tibetană; îndeamnă SEAE, în conformitate cu Orientările UE nou adoptate privind libertatea de religie și de convingere, să acorde o atenție specială problemei represiunii religioase în Tibet și invită China să pună capăt politicilor sale restrictive privind budismul tibetan; subliniază necesitatea de a îmbunătăți sistemul educațional, acordând o atenție specială educației bilingve în regiune pentru a păstra identitatea și patrimoniul național și, de asemenea, pentru a aborda cauzele șomajului în rândul tinerilor;

72.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația drepturilor omului din Iran, reprimarea constantă a reformiștilor, numărul în creștere de deținuți politici și de deținuți de conștiință și credință, discriminarea și persecutarea comunității Baha'i, numărul în continuare ridicat de execuții, inclusiv execuții de minori, tortura larg practicată, procesele nedrepte și sumele exorbitante solicitate drept cauțiune și restricțiile severe impuse libertății de informare, de exprimare, de întrunire, libertății de religie, libertății de educație și de circulație; salută eliberarea mai multor deținuți de conștiință din Iran, inclusiv avocați, apărători ai drepturilor omului și câștigătorul Premiului Saharov, Nasrin Sotoudeh; invită autoritățile iraniene să elibereze cei trei lideri ai opoziției ținuți sub arest la domiciliu fără nicio acuzație pentru mai mult de doi ani: Mehdi Karroubi, Zahra Rahnavard și Mir Hossein Mousavi, să îi permită Raportorului Special al ONU pentru drepturile omului în Iran să viziteze țara, să depună eforturi pentru instaurarea unui moratoriu privind pedeapsa cu moartea, să elimine cenzurarea internetului și să permită exprimarea liberă în Iran; ia act de reluarea contactelor diplomatice între Iran și comunitatea internațională și speră ca negocierile între E3+3 și Iran privind programul nuclear al Iranului să se încheie într-o manieră satisfăcătoare și reciproc acceptabilă;

73.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația în deteriorare a drepturilor omului din Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC), subliniază rezoluțiile de urgență adoptate (articolul 122) de Parlamentul European și solicită RPDC să se implice într-un dialog semnificativ cu Uniunea Europeană privind drepturile omului; solicită RPDC să pună capăt execuțiilor extrajudiciare și disparițiilor forțate, să elibereze prizonierii politici și să permită cetățenilor săi să călătorească liber, atât în interiorul, cât și în afara țării; solicită RPDC să permită libertatea de exprimare și libertatea presei, pentru mass-media națională și internațională, și să permită cetățenilor săi accesul necenzurat la internet; constată că toate măsurile de precauție ale RPDC, precum și măsurile restrictive impuse cetățenilor săi au condus la răspândirea sărăciei și la privațiuni materiale;

74.  este profund îngrijorat de situația din Kashmir, unde orice act de violență împotriva civililor trebuie condamnat cu fermitate; este conștient că au fost realizate anchete privind problema mormintelor neidentificate; cu toate acestea, solicită ca mecanismele de protecție a drepturilor omului să fie puse în centrul oricărei încercări de a asigura responsabilitatea și răspunderea pentru abuzurile împotriva civililor;

75.  invită Uniunea Europeană să se angajeze într-o strategie coordonată și favorabilă incluziunii în Sahel, în vederea securizării regiunii, pe de o parte, și a promovării drepturilor omului pe de altă parte, astfel încât să înceteze încălcările drepturilor omului precum torturile, arestările adesea arbitrare de opozanți și jurnaliști, reprimarea manifestărilor pacifice, violențele împotriva femeilor cum ar fi violul, căsătoria forțată, mutilările genitale, discriminările pe motive de apartenență etnică sau la o castă, ajutând astfel la instituirea unui stat de drept care să garanteze drepturile și libertățile fundamentale;

76.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la tendința tot mai pronunțată de multiplicare a actelor de violență comise de stat împotriva persoanelor LGBTI în mai multe țări din Africa Subsahariană, în special în Uganda, Nigeria, Camerun și Senegal; condamnă ferm încercările de a pune în aplicare acte legislative tot mai represive în țările în care homosexualitatea este deja incriminată; solicită deputaților din cadrul altor parlamente să nu mai cedeze în fața presiunii exercitate de forțele politice populiste și conservatoare, inclusiv de către lideri religioși, și să protejeze drepturile tuturor cetățenilor, inclusiv ale persoanelor LGBTI; subliniază că 76 de țări incriminează încă homosexualitatea, iar printre acestea se numără cinci țări care prevăd pedeapsa cu moartea în acest caz; regretă, încă o dată, faptul că Acordul de la Cotonou a fost semnat fără a exista o discuție pe tema discriminării din motive legate de orientarea sexuală, ca parte a dialogului politic aferent acestui acord, în ciuda solicitărilor repetate făcute de Parlament în cursul mandatului său actual; reamintește Comisiei și Consiliului de hotărârea fermă a Parlamentului de a include acest aspect în cadrul următoarei revizuiri a acordului;

77.  solicită UE să elaboreze o politică eficace de penalități vizând toate regimurile care exercită metode represive asupra cetățenilor;

78.  invită UE să sprijine în continuare în mod activ apărătorii drepturilor omului, inclusiv prin asigurarea în timp util a unui adăpost temporar persoanelor expuse riscurilor; invită UE să își extindă politica pentru a sprijini apărătorii drepturilor omului, la denunțătorii de abuzuri și jurnaliștii de investigație, care pot contribui în mod semnificativ la protecția și promovarea drepturilor omului;

Politicile de sprijin pentru observarea alegerilor și democrație

79.  salută sprijinul continuu acordat de UE proceselor electorale la nivel mondial prin desfășurarea de misiuni de observare a alegerilor (MOA) și de misiuni de experți electorali (MEE) și prin furnizarea de asistență electorală și de sprijin pentru observatorii interni; ia act de faptul că aceste misiuni au contribuit recent la sprijinirea dezvoltării democratice din vecinătatea UE și au fost martore la transferul de putere către opoziție (Senegal) și la consolidarea democrației emergente din conflict (Sierra Leone);

80.  subliniază importanța monitorizării rapoartelor și recomandărilor din partea misiunilor de observare a alegerilor; salută inițiativa Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor de a consolida monitorizarea recomandărilor MOA, utilizându-le ca parte a „foii de parcurs pentru democrație” în țara în cauză, și de a-i conferi observatorului-șef un rol special pentru a asigura monitorizarea recomandărilor cu sprijinul organismelor permanente ale Parlamentului;

81.  subliniază importanța consolidării capacității operaționale a parlamentelor între alegeri; reamintește, în acest context, promisiunea UE din cadrul Forumului la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de a-și fundamenta cooperarea pentru dezvoltare pe „răspunderea democratică”, făcându-se o trimitere specială la rolul consolidat al parlamentelor; îndeamnă UE să depună eforturi pentru o abordare bazată pe drepturi cu scopul de a integra principiile privind drepturile omului în activitățile operaționale ale UE și de a susține problemele privind drepturile omului în agenda globală pentru dezvoltare, astfel cum este menționat în planul de acțiune;

82.  reamintește angajamentul VP/ÎR de a se axa în cadrul observării alegerilor pe participarea femeilor și a minorităților naționale, precum și a persoanelor cu handicap, în calitate de candidați, dar și de votanți; solicită să se țină întotdeauna seama de concluziile misiunilor de observare a alegerilor în elaborarea programelor pentru a sprijini participarea deplină și egală a femeilor în procesul electoral și în aplicarea recomandărilor misiunilor;

Libertatea de exprimare

83.  subliniază importanța deosebită a libertății de exprimare, inclusiv a mass-mediei libere, în situațiile de tranziție; salută angajamentul UE de a elabora orientările privind libertatea de exprimare (online și offline) și recomandă ca UE să dezvolte o metodologie pentru a monitoriza schimbările din legislație care restricționează pluralismul și libertatea presei din țările terțe și de a reacționa la aceste schimbări;

84.  își exprimă profunda și permanenta îngrijorare privind cenzurarea internetului și amploarea pe care a luat-o acest fenomen în numeroase țări; subliniază că în politicile sale, UE trebuie să acorde prioritate aplicării dreptului de participare și dreptului de acces la informație, principii fundamentale ale democrației, care trebuie să existe și online, și să utilizeze mecanismele de responsabilitate publică disponibile, cum ar fi principiul bazelor de date deschise; consideră că aceasta ar trebui să existe la toate nivelurile de dialog cu țările terțe, inclusiv în relațiile bilaterale, și la cele mai înalte niveluri; subliniază importanța mass-media online pentru funcționarea și eficiența societății civile, inclusiv pentru apărătorii drepturilor omului, sindicate și denunțătorii de abuzuri; invită Comisia și SEAE să își intensifice eforturile de integrare a libertății digitale în relațiile externe ale UE;

85.  constată o regretabilă tendință de a promulga legi care limitează libertatea de exprimare și de întrunire pentru cei care susțin drepturile omului în cazul persoanelor LGBTI; observă că astfel de legi sunt actualmente în vigoare în Lituania și Rusia, sunt în stadiul de examinare în Ucraina și au fost propuse în Georgia, Armenia și Kazahstan; felicită Moldova pentru abrogarea unei legi care interzicea „propagarea altor relații decât cele legate de căsătorie și familie”; solicită delegațiilor UE din țările în cauză să transmită deosebita îngrijorare a UE cu privire la aceste legi;

Sprijinul UE pentru drepturile universale ale omului

86.  sprijină pe deplin poziția afirmativă asumată de UE în cadrul strategic pentru drepturile omului și democrație în ceea ce privește promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului, precum și promisiunea de „a se exprima împotriva oricărei încercări de subminare a respectării universalității drepturilor omului”; reiterează sprijinul său deplin și invită UE să susțină caracterul indivizibil și universal al drepturilor omului, care includ Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale în conformitate cu articolul 21 din Tratatului privind Uniunea Europeană (Titlul V, Capitolul 1 - Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii);

Sistemul ONU pentru drepturile omului

87.  își reiterează sprijinul față de consolidarea sistemului ONU pentru drepturile omului ca fiind fundamental pentru promovarea drepturilor universale ale omului; ia act de eforturile UE din evaluarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și solicită tuturor membrilor Consiliului pentru Drepturile Omului să sprijine cele mai înalte standarde ale drepturilor omului și să își respecte promisiunile făcute înaintea alegerii lor; consideră că independența Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și a titularilor de mandat pentru Proceduri speciale ale ONU este o condiție prealabilă pentru funcționarea lor eficientă și subliniază nevoia de finanțare liberă pentru a asigura această independență;

88.  salută începerea celui de al doilea ciclu al procesului de evaluare periodică universală și solicită ca UE să acorde în continuare o atenție deosebită consolidării procedurii de evaluare periodică universală (EPU) și gradului de punere în aplicare a recomandărilor din EPU pe care țările le-au acceptat și au promis să le realizeze;

89.  solicită statelor membre ale UE să se bazeze pe angajamentul pe care și l-au asumat în cadrul strategic al UE de a ratifica și de a pune în aplicare tratatele internaționale esențiale privind drepturile omului, prin ratificarea și punerea în aplicare în special a zece tratate de bază privind drepturile omului și a protocoalelor lor opționale, și de a face declarațiile pertinente privind asigurarea acceptării tuturor reclamațiilor individuale și a procedurilor de anchetă; subliniază importanța acestor ratificări pentru credibilitatea internă și externă a politicii UE privind drepturile omului; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că neprezentarea de către anumite state membre ale UE a rapoartelor periodice organismelor ONU competente de monitorizare a drepturilor omului subminează, de asemenea, credibilitatea politicii UE în materie de drepturile omului UE față de țări terțe;

90.  invită UE să încurajeze țările terțe să coopereze pe deplin cu raportorii speciali ai ONU și cu experții independenți în domeniul drepturilor omului, inclusiv prin adresarea unor invitații permanente și primirea unor astfel de experți;

91.  încurajează UE și statele sale membre să sprijine Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în punerea în aplicare a raportului său pe 2012 privind consolidarea organelor instituite în virtutea tratatelor ONU care joacă un rol esențial în monitorizarea punerii în aplicare efective a obligațiilor privind drepturile omului de către statele care sunt părți la tratatele ONU privind drepturile omului;

92.  regretă adoptarea de către Consiliului pentru Drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite a Rezoluției A/HRC/RES/21/3 privind valorile tradiționale, aceasta sublimând principiul universalității și indivizibilității drepturilor omului, și salută opoziția UE față de această rezoluție; regretă absența unor urmări ale Rezoluției A/HRC/RES/17/19 privind „Drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen” și solicită grupului de state care se ocupă de această chestiune, inclusiv Africii de Sud, să dea curs rezoluției cât mai curând; salută activitatea Comisarului ONU pentru drepturile omului de promovare și protecție a beneficierii de drepturile omului a persoanelor LGBTI, în special prin declarații, rapoarte și noua campanie „Liberi și egali”; solicită Înaltului Comisar ONU să-și continue acțiunile și își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la așa-numitele legi „anti-propagandă”, care limitează libertatea de exprimare și de întrunire;

93.  subliniază, având în vedere principiile dreptului internațional umanitar enunțate în Regulamentul de la Haga din 1907 (articolele 42-56) și a patra Convenție de la Geneva (GC IV, articolele 27-34 și 47-78) și în dispozițiile Protocolului adițional I, necesitatea ca UE să garanteze că partenerii care se încadrează în categoria de putere ocupantă își îndeplinesc îndatoririle pe care le au față de populația din teritoriile ocupate; reamintește că, în conformitate cu dreptul internațional umanitar, standardele de sănătate publică, furnizarea de alimente și servicii de îngrijire medicală acordate populațiilor aflate sub ocupație trebuie să fie furnizate de către puterea ocupantă; reiterează faptul că orice transfer de populație civilă efectuat de puterea ocupantă în teritoriul ocupat este interzis, și că persoanele acuzate de infracțiuni penale trebuie să beneficieze de proceduri care respectă garanțiile judiciare recunoscute pe plan internațional, de exemplu, să fie informate cu privire la motivul arestării, să fie acuzate de o infracțiune specifică și să dispună de un proces echitabil cât mai curând posibil;

Tribunalul Penal Internațional

94.  își reiterează sprijinul ferm față de Tribunalul Penal Internațional (TPI); consideră că numărul în creștere al părților statale este o evoluție importantă în ceea ce privește consolidarea universalității Tribunalului salută ratificarea Statutului de la Roma de către Guatemala în aprilie 2012 și de către Côte d’Ivoire în februarie 2013;

95.  invită miniștrii de externe din UE să adopte concluziile Consiliului Afaceri Externe, afirmând sprijinul puternic al UE și al statelor sale membre pentru Tribunalul Penal Internațional, luând act de eforturile UE de reexaminare, actualizare și extindere permanentă a instrumentelor sale asupra Tribunalului Penal Internațional și exprimându-și angajamentul reînnoit de a depune eforturi pentru universalitatea Statutului de la Roma în vederea extinderii accesului la justiție pentru victimele crimelor grave în temeiul dreptului internațional;

96.  regretă că Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internațional nu este încă inclus în lista de convenții necesare pentru statutul SPG Plus prevăzută în noul regulament SPG; ia act de faptul că mai mulți candidați la statutul SPG Plus nu sunt părți statale la statut sau nu l-au ratificat (de exemplu, Armenia și Pakistan); reiterează recomandarea sa ca Statului de la Roma să fie adăugat la viitoarea listă de convenții;

97.  solicită UE și statelor sale membre să sublinieze necesitatea ratificării și punerii în aplicare a statutului și a Acordului privind privilegiile și imunitățile Tribunalului (APIT) în cadrul negocierilor și al dialogurilor politice cu țări terțe, cu organizații regionale și cu alte grupuri regionale și să includă dispoziții privind TPI și justiția internațională în acordurile UE cu țări terțe;

98.  încurajează SEAE să se asigure că toate delegațiile UE și reprezentanții special ai UE sunt informați în totalitate cu privire la decizia Consiliului UE și la planul de acțiune privind TPI, precum și la instrumentarul de complementaritate al UE, și să promoveze în mod activ TPI, punerea în aplicare a deciziilor acestuia și combaterea impunității pentru infracțiunile prevăzute în Statutul de la Roma;

99.  invită delegațiile UE și reprezentanții speciali ai UE, în special Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului ca, în cadrul dialogurilor politice și reuniunilor cu țări terțe, să promoveze în mod activ TPI, executarea hotărârilor sale și combaterea impunității pentru infracțiunile prevăzute în Statutul de la Roma; mai mult, sugerează consolidarea sprijinului financiar acordat TPI;

100.  salută adoptarea instrumentarului UE de promovare a complementarității și invită SEAE și Comisia să adopte măsuri suplimentare pentru a-l pune în aplicare în mod concret; încurajează UE să se asigure că sprijinul pentru TPI este integrat în mod corespunzător în toate domeniile politicii externe a UE;

101.  solicită statelor membre ale UE să pună în aplicare pe deplin Statutul de la Roma prin alinierea legislației naționale la toate obligațiile statutului și să se conformeze cererilor de asistență și cooperare adresate de TPI în toate etapele procedurilor Tribunalului, în special în ceea ce privește examinarea preliminară, ancheta, arestul și predarea, protejarea victimelor și a martorilor, eliberarea provizorie și executarea sentințelor; regretă faptul că contribuțiile la fondul fiduciar pentru victime sunt în continuare insuficiente și invită statele membre ale UE să asigure resursele necesare pentru acesta să-și îndeplinească pe deplin mandatul său;

102.  își exprimă sprijinul pentru activități adecvate de comunicare și de informare a publicului finanțate din bugetul normal al Tribunalului și subliniază importanța acestor activități pentru asigurarea vizibilității actului de justiție;

103.  invită statele membre ale UE să ratifice amendamentele de la Kampala la Statutul de la Roma și să încurajeze ratificarea sa de către țările terțe;

104.  invită UE și statele sale membre să își intensifice eforturile vizând combaterea impunității în interiorul frontierelor UE; în acest sens, le încurajează să ia în considerare recomandările rețelei europene de puncte de contact privind persoanele răspunzătoare de genocid, crime împotriva umanității și crime de război;

Pedeapsa cu moartea

105.  reiterează opoziția sa univocă față de pedeapsa cu moartea și consideră că punerea în aplicare a unui moratoriu universal în vederea abolirii la nivel mondial a acesteia este un obiectiv central al politicii UE privind drepturile omului; subliniază faptul că pedeapsa cu moartea nu s-a dovedit niciodată o măsură eficace de descurajare a infracțiunilor și că, potrivit datelor disponibile, pedeapsa cu moartea afectează înainte de toate persoanele defavorizate; salută eforturile Uniunii Europene și ale statelor sale membre din cadrul Organizației Națiunilor Unite care au dus la adoptarea Rezoluției Adunării Generale referitoare la moratoriul privind utilizarea pedepsei cu moartea din decembrie 2012; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea în legătură cu reluarea execuțiilor într-o serie de țări; solicită UE să continue să realizeze campanii specifice privind pedeapsa cu moartea și să intensifice angajamentul cu țările ce continuă să o mențină; se așteaptă să fie consultat în mod corespunzător în cursul reexaminării Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 privind comercializarea bunurilor ce pot fi utilizate pentru pedeapsa capitală sau pentru tortură, planificată pentru 2013;

106.  regretă că Belarus este în continuarea ultima țară de pe continentul european care menține pedeapsa cu moartea; reiterează că execuțiile lui Dimitri Konovalov și Vladislav Kovalev sunt profund regretabile; repetă solicitarea sa adresată Belarus de a implementa un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, care ar trebui să ducă în final la abolirea acesteia;

Activitatea economică și drepturile omului

107.  reafirmă faptul că întreprinderile europene ar trebui să respecte standardele privind drepturile omului inclusiv atunci când desfășoară activități în afara UE; își exprimă preocuparea cu privire la informațiile potrivit cărora anumite întreprinderi din UE cooperează cu regimuri autoritare, în special în cazurile în care comerțul cu bunuri sensibile, de exemplu, în domeniul tehnologiei informației și al comunicațiilor, a dus la comiterea de abuzuri ale drepturilor omului;

108.  reamintește importanța promovării responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), inclusiv în activitățile de afaceri desfășurate în afara UE și a garantării RSI pe parcursul întregului lanț de aprovizionare; își exprimă convingerea că întreprinderile europene și filialele acestora, precum și subcontractanții lor, ar trebui să joace un rol-cheie în promovarea și răspândirea standardelor internaționale în materie de afaceri și drepturile omului în întreaga lume; subliniază importanța unor informări semnificative privind drepturile omului, impactul social și de mediu al proiectelor sprijinite de Banca Europeană de Investiții (BEI) sau de creditele la export acordate de agențiile europene de credit; subliniază faptul că activitățile de finanțare desfășurate de aceste instituții ar trebui să contribuie la principiile generale ce călăuzesc acțiunea externă a Uniunii menționate la articolul 21 din TUE;

109.  invită SEAE să informeze despre punerea în aplicare a angajamentelor asumate în planul de acțiune al UE privind drepturile omului cu privire la principiile îndrumătoare ale ONU privind activitatea economică și drepturile omului; regretă faptul că Comisia nu a înregistrat progrese în a răspunde solicitării Parlamentului de a propune acte legislative care să impună întreprinderilor din UE să garanteze că achizițiile acestora nu sprijină autorii conflictelor și încălcările grave ale drepturilor omului;

110.  reamintește Comisiei angajamentul său din septembrie 2010 de a analiza chestiunea muncii forțate efectuate în închisorile din țările terțe și de a reexamina în mod corespunzător răspunsul UE și solicită Comisiei să informeze Parlamentul despre rezultatul acestui proces; invită Comisia să introducă un act legislativ de interzicere a importului în UE a bunurilor fabricate prin muncă forțată și munca în închisoare;

Abolirea tuturor formelor de discriminare

111.  reamintește articolele din Declarația Universală a Drepturilor Omului care prevăd că toate ființele umane se nasc libere și egale în ceea ce privește demnitatea și drepturile și, prin urmare, au drepturi și libertăți, fără niciun fel de diferență; subliniază importanța combaterii tuturor formelor de discriminare, inclusiv a celor bazate pe rasă, culoare, orientare sexuală, limbă, religie, castă, origine socială, cultură, vârstă, naștere, handicap sau alt statut; reiterează solicitarea sa adresată UE de a combate discriminarea și intoleranța ca parte principală a politicii sale privind drepturile omului și de a întemeia această politică pe o definiție a nediscriminării cuprinzătoare și favorabilă integrării; subliniază că respectarea drepturilor minorităților constituie un factor vital pentru pace, dezvoltare și democrație; salută și încurajează în continuare colaborarea UE cu Organizația Națiunilor Unite și cu organizații regionale în această privință;

112.  solicită UE să acorde o atenție deosebită discriminării bazate pe forme de stratificare socială, precum caste și sisteme analoage de statut moștenit, care au un impact foarte dăunător și uneori distructiv asupra perspectivelor de a se bucura în mod egal de drepturile omului; consideră că țările în care există încă un sistem de caste ar trebui să urgenteze interzicerea acestuia și să se asigure că legislația împotriva sistemului de caste este pusă în aplicare în mod real;

Libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de credință

113.  subliniază faptul că dreptul la libertatea religioasă, de conștiință și de gândire, consacrată la articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale privind drepturile omului, este un drept fundamental al omului, interconectat cu alte drepturi ale omului și libertățile fundamentale, care include dreptul de a crede sau nu, libertatea de a practica convingeri teiste, nonteiste sau ateiste, în particular sau public, individual sau în cadrul unei comunități cu alții și dreptul de a adopta, a schimba și a abandona o convingere la propria alegere; invită UE să promoveze dreptul la libertatea de religie sau de convingere în cadrul unui for internațional sau regional și în relații bilaterale cu țări terțe;

114.  reamintește că dreptul la o obiecție pe motive de conștiință privind serviciul militar constituie o exercitare legitimă a dreptului la libertatea de gândire, de conștiință și de religie și îndeamnă SEAE și statele membre să invite țările cu un sistem de serviciu militar obligatoriu să permită un serviciu alternativ cu caracter necombatant sau civil, în interesul public și nu cu caracter punitiv, și să se abțină de la a pedepsi, inclusiv prin pedepse cu închisoarea, persoanele care refuză să satisfacă serviciul militar pe motive de conștiință;

115.  dezaprobă în modul cel mai ferm discriminarea, intoleranța, violența și omuciderile pe motiv de religie sau credință, oriunde și oricum au loc acestea; este preocupat în mod deosebit de numărul tot mai mare de încercări de a rezolva diferendele dintre popoarele divizate pe motive religioase prin recurgerea la violență și persecuții, deoarece aceste acțiuni constituie un impediment în calea păcii și reconcilierii de durată; este, de asemenea, preocupat de atitudinile din ce în ce mai ostile ale guvernelor și ale societății în general în multe țări care continuă să nege grupurilor minoritare religioase sau cu convingeri specifice libertatea unui cult sau libertatea de a-și exprima public religia sau convingerile; observă că ostilitatea socială și atacurile împotriva grupurilor religioase sau cu convingeri specifice, care au dus la un mare număr de decese și vătămări, sunt în creștere, iar impunitatea și lipsa de protecție a comunităților minoritare religioase sau cu convingeri specifice rămâne în continuare o problemă;

116.  se opune oricărei legislații care sancționează persoanele pentru schimbarea religiei sau a convingerii lor; își exprimă profunda îngrijorare privind faptul că, în urma adoptării unei astfel de legislații, persoanele din anumite țări se confruntă cu închisoarea sau chiar cu pedeapsa cu moartea; de asemenea, este preocupat de faptul că persoanele care și-au părăsit sau schimbat religia sunt supuse unor manifestări de ostilitate socială, precum violența și intimidarea; se opune legislațiilor care sancționează exprimările considerate blasfematoare, defăimătoare sau insultătoare la adresa religiei sau a simbolurilor, a imaginilor sau a sentimentelor religioase; menționează că aceste legislații nu sunt în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului; condamnă dispozițiile legislațiilor privind blasfemia din Afganistan, Bangladesh, Egipt, Pakistan și Arabia Saudită care permit închisoarea și pedeapsa cu moartea;

117.  salută cererile de propuneri ale IEDDO care acordă prioritate și sprijină acțiunile societății civile de combatere a discriminării pe motive de religie sau convingeri; încurajează UE să sprijine eforturile favorabile integrării în direcția unui dialog intercultural și interconfesional la diverse niveluri, la care să participe lideri ai comunității, femei, tineri și reprezentanți ai minorităților etnice, și care să aibă ca scop promovarea consolidării păcii și coeziunea socială; solicită UE și statelor membre să creeze sisteme de subvenții pentru protecția și promovarea libertății de religie sau de convingere în țări în care acest drept este cel mai expus riscurilor;

118.  salută angajamentul UE de a promova dreptul la libertatea de religie sau de convingere în cadrul forumurilor internaționale și regionale, inclusiv ONU, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei și alte mecanisme regionale; încurajează UE să continue depunerea, anual, a rezoluției sale privind libertatea de religie sau de convingere la Adunarea Generală a ONU și să sprijine mandatul Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de convingere;

Drepturile și capacitarea femeilor și copiilor

119.  își exprimă sprijinul său deplin pentru activitatea ONU de susținere a drepturilor și a capacitării femeilor; încurajează UE să desfășoare o campanie specifică privind participarea politică și economică a femeilor și să sprijine inițiativele împotriva violenței bazate pe gen și a feminicidului; sprijină punerea în aplicare a planului de acțiune privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul dezvoltării; invită delegațiile UE să introducă măsuri specifice privind rolul asistenței externe și al cooperării pentru dezvoltare în cadrul strategiilor lor locale de punere în aplicare a orientărilor UE privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor forme de discriminare împotriva acestora, inclusiv a căsătoriilor forțate; subliniază faptul că rolul Comisiei și al statelor membre, în acest domeniu, atât în interiorul cât și în afara UE, nu se poate limita la combaterea violenței față de femei sub toate formele sale, fie că sunt fizice, psihologice, sociale sau financiare și că trebuie să se acorde prioritate educației nediferențiate în funcție de gen de la cea mai fragedă vârstă; îndeamnă Comisia și Consiliul să continue să încurajeze țările terțe să țină cont de drepturile femeilor la elaborarea legislației naționale și să asigure punerea în aplicare în mod corespunzător a tuturor prevederilor pertinente;

120.  condamnă încă o dată abuzurile și toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv violența domestică; invită, prin urmare, toate statele membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și invită, de asemenea, UE să demareze procesul de aderare la convenție cu scopul de a asigura coerența dintre acțiunile interne și externe ale UE privind violența împotriva femeilor; subliniază importanța campaniilor de informare și de sensibilizare în comunitățile în care se practică mutilarea genitală a femeilor (MGF), abuzurile sexuale asupra fetelor, căsătoriile timpurii și forțate, feminicidele și alte încălcări ale drepturilor omului bazate pe gen, precum și importanța implicării apărătorilor drepturilor omului care militează pentru stoparea acestor practici în pregătirea și punerea în aplicare a acestor campanii; încurajează SEAE și statele membre ale UE să continue să abordeze problema MGF în dialogurile lor politice și strategice cu țările partenere în care încă există această practică;

121.  solicită UE să protejeze în continuare drepturile de reproducere și subliniază necesitatea de a pune aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe; condamnă cu tărie practica rușinoasă a mutilării genitale a femeilor în anumite părți ale Africii, crimele de onoare, avortul bazat pe gen și căsătoriile forțate; reamintește concluziile importante la care s-a ajuns în cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (CIPD) de la Cairo;

122.  sprijină inițiativa „Educația pe primul loc” a Secretarului General al ONU, întrucât accesul la instruire crește protecția împotriva amenințărilor la adresa viitorului fetelor, cum ar fi căsătoriile timpurii și sarcina, HIV, sărăcia, violența domestică și sexuală și, de asemenea, reduce mortalitatea maternă și infantilă;

123.  solicită intensificarea eforturilor pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului înainte de expirarea termenelor, în ceea ce privește egalitatea de gen, sănătatea maternă și accesul la sisteme de sănătate adecvate, dreptul la educație, dreptul la sănătate sexuală și reproductivă, îndeosebi pentru grupurile cele mai vulnerabile precum fetele și femeile tinere, pe baza unui angajament solid din partea guvernelor de a consolida mecanismele de răspundere și de monitorizare pentru obligațiile existente privind drepturile omului, de a promova accesul tuturor la justiție și de a asigura participarea efectivă a tuturor, inclusiv a persoanelor marginalizate și dezavantajate, în procesul de dezvoltare, de luare a deciziilor și de punere în aplicare; recomandă insistent stabilirea unui obiectiv independent privind drepturile femeii și egalitatea de gen în cadrul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului de după 2015, cu accent deosebit pe sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente;

124.  îndeamnă UE și statele sale membre să se asigure că procesul de reexaminare ICPD+20 duce la o reexaminare cuprinzătoare a tuturor aspectelor legate de exercitarea deplină a drepturilor sexuale și reproductive și să reafirme o abordare fermă și progresivă a problematicii drepturilor sexuale și reproductive universale, în conformitate cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, precum și o responsabilitate crescută în vederea realizării acestora; în special, invită UE și statele sale membre să se asigure că procesul de reexaminare se desfășoară în mod participativ și oferă posibilitatea diferitelor părți interesate, inclusiv societății civile, femeilor, adolescenților și tinerilor, de a participa în mod semnificativ; reamintește faptul că o astfel de reexaminare trebuie să se bazeze pe drepturile omului și să se concentreze asupra drepturilor sexuale și reproductive;

125.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la problema violului; regretă gradul extrem de ridicat al impunității cu privire la viol în țări precum India și Pakistan;

126.  condamnă utilizarea pe scară largă a violenței sexuale și a violului ca armă de război, în special în regiunea Marilor Lacuri; atrage atenția asupra includerii crimelor pe motiv de gen și a crimelor de violență sexuală în Statutul de la Roma în rândul crimelor de război, al crimelor împotriva umanității sau în cadrul unor acte constitutiv privind genocidul sau tortura; salută, în acest context, Rezoluția nr. 2106 (2013) a Consiliului de Securitate al ONU privind prevenirea violenței sexuale în conflicte, adoptată la 24 iunie 2013, care reafirmă că TPI joacă un rol esențial în combaterea impunității pentru infracțiunile sexuale și pe motiv de gen; invită UE să sprijine punerea în aplicare pe deplin a acestor principii; reiterează, de asemenea, angajamentul UE de a integra drepturile omului și aspectele legate de egalitatea între femei și bărbați în misiunile PSAC în conformitate cu Rezoluțiile nr. 1325 și 1820 de referință ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

127.  invită UE să acorde prioritate combaterii traficului de persoane; subliniază necesitatea de a analiza atât aspectele interne, cât și pe cele externe în cadrul combaterii traficului de persoane; încurajează statele membre ale UE să pună în aplicare Directiva UE (2011/36/UE) și Strategia pentru eradicarea traficului de persoane 2012-2016;

128.  solicită ratificarea universală a Convenției privind drepturile copilului; invită Comisia și SEAE să adopte măsuri cu privire la drepturile copilului, cu un accent special pe violența împotriva copiilor, în special cu privire la aspectele legate de munca forțată a copiilor, căsătoria copiilor, înrolarea copiilor în grupurile armate, dezarmarea lor, reabilitare și reintegrarea ulterioare, precum și plasarea aspectului vrăjitoriei în rândul copiilor pe ordinea de zi a dialogurilor privind drepturile omului cu țările în cauză; subliniază importanța acordării de prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicii externe a UE;

129.  subliniază nevoia de a intensifica eforturile de implementare a strategiei revizuită de punere în aplicare a Orientărilor UE privind copiii și conflictele armate; încurajează UE să aprofundeze în continuare cooperarea sa cu Reprezentantul Special al ONU pentru copiii afectați de conflicte armate; salută lansarea în 2012 a unei noi linii de finanțare pentru sprijinirea copiilor afectați de conflicte armate prin intermediul asistenței umanitare, oferind acces la educație în cazuri de urgență;

130.  reamintește recomandările sale anterioare de a-și îmbunătăți procedurile în legătură cu chestiunile legate de drepturile omului și de a intensifica eforturile vizând integrarea drepturilor omului în mod concret în propriile structuri și procese; regretă că nu s-au înregistrat ameliorări în ceea ce privește dezbaterile în plen și rezoluțiile privind cazurile de încălcări ale drepturilor omului, ale democrației și ale statului de drept și monitorizarea acestora; salută eforturile vizând să îmbunătățească cooperarea în materie de drepturile omului cu parlamentele naționale din statele membre;

o
o   o

131.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor candidate, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, precum și guvernelor țărilor și teritoriilor menționate în prezenta rezoluție.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0503. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0504. (3) JO L 200, 27.7.2012, p. 21. (4) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 114. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0278. (6) http://www.eeas.europa.eu/human_rights/docs/guidelines_en.pdf. (7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0394. (8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0055. (9) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115. (10) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 26. (11) JO C 257 E, 6.9.2013, p. 13. (12) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69. (13) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165. (14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470. (15) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31. (16) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94. (17) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (18) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 87. (19) Texte adoptate, P7_TA(2013)0431.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței (2013/2075(INI))

P7_TA(2013)0576 A7-0357/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2012” (COM(2013)0257) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2013)0159),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 101, 102 și 107,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor în domeniul concurenței prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 169/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind aplicarea regulilor de concurență transporturilor feroviare, rutiere și pe căile navigabile interioare(2),

–  având în vedere propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului național în cazul încălcărilor dispozițiilor dreptului concurenței al statelor membre și al Uniunii Europene (COM(2013)0404),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind cuantificarea pagubelor în cadrul acțiunilor în despăgubire întemeiate pe încălcări ale articolului 101 sau 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C(2013)3440),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Consultarea publică: Către o abordare europeană coerentă în materie de recursuri colective” (SEC(2011)0173),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2013 intitulată „Către un cadru orizontal la nivel european pentru acțiunile colective”, (COM(2013)0401),

–  având în vedere recomandarea Comisiei privind principiile comune pentru mecanismele de recurs colectiv în acțiunile în încetare și în despăgubiri din statele membre în ceea ce privește încălcările drepturilor ce decurg din legislația Uniunii (C(2013)3539/3),

–  având în vedere studiul publicat de departamentul de politici din cadrul Direcției Generale Politici Interne intitulat „Acțiunile colective în cazul încălcărilor normelor antitrust” din iunie 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei publicată în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului în cauza AT.39740 – Google (2013/C 120/09),

–  având în vedere angajamentele asumate de Comisie în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului în cauza COMP/39.398 – Visa MIF,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul (CE) privind concentrările economice)(3),

–  având în vedere consultările organizate de Comisie la 27 martie 2013 privind controlul exercitat de UE asupra concentrărilor economice – proiect de revizuire a procedurii simplificate și a Regulamentului de punere în aplicare a Regulamentului privind concentrările economice,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2008 privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (Comunicarea privind sectorul bancar)(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2008 intitulată „Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței” (Comunicarea privind recapitalizarea)(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2009 privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar (Comunicarea privind activele depreciate)(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2009 privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (Comunicarea privind restructurarea)(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 privind un cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (Cadrul temporar original)(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 decembrie 2010 intitulată „Cadru temporar al Uniunii pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice”(9) (noul cadru temporar, care îl înlocuiește pe cel expirat la 31 decembrie 2010),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 august 2013, a normelor privind ajutoarele de stat în legătură cu măsurile de sprijinire a băncilor în contextul crizei financiare („Comunicarea privind sectorul bancar”)(10),

–  având în vedere documentul elaborat de Comisie în atenția CEF referitor la revizuirea orientărilor privind ajutoarele de stat pentru restructurarea băncilor,

–  având în vedere studiul publicat de departamentul pentru politici al Direcției Generale Politici Interne, intitulat „Ajutoarele de stat – norme de criză pentru sectorul financiar și economia reală”, din iunie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general(11),

–  având în vedere Decizia 2012/21/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011)”(13),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 360/2012 din 25 aprilie 2012 al Comisiei privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general(15),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Modernizarea ajutoarelor de stat în UE” (COM(2012)0209),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la modernizarea ajutoarelor de stat(16),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale și a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători (COM(2012)0730),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (COM(2012)0725),

–  având în vedere orientările Comisiei privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor feroviare(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la politica regională ca parte a unor sisteme mai ample de ajutoare de stat(18),

–  având în vedere Acordul-cadru din 20 noiembrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(19) (denumit în continuare „acordul-cadru”) și mai ales punctele 9, 12, 15 și 16 din acesta,

–  având în vedere acțiunea în instanță deschisă într-un stat membru, în care se reclamă încălcarea principiului de bază „nulla poena sine lege”, conform căruia o companie nu poate fi amendată pentru o înțelegere de tip cartel în cazul în care amenda nu a fost stabilită prin lege,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 februarie 2005 referitoare la cel de-al XXXIII-lea raport al Comisiei pentru anul 2003 privind politica în domeniul concurenței(20), Rezoluția din 4 aprilie 2006 referitoare la raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2004(21), Rezoluția din 19 iunie 2007 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2005(22), Rezoluția din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007(23), Rezoluția din 9 martie 2010 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2008(24), Rezoluția din 20 ianuarie 2011 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2009(25), Rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(26) și Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(27),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0357/2013),

A.  întrucât în perioada 2008 – sfârșitul lui 2011 valoarea ajutoarelor de stat acordate băncilor în UE s-a ridicat la 1,6 bilioane EUR și întrucât ajutorul de stat a fost în general oferit prin subscrierea la chestiunile de creanțe sau garanții sau, în cazuri excepționale, sub formă de subvenții;

B.  întrucât, în multe state membre, IMM-urile - care reprezintă 98% din întreprinderile din UE - sunt afectate de o criză severă a împrumuturilor;

C.  întrucât existența cartelurilor amplifică pierderile anuale de 181 – 320 de miliarde EUR, echivalentul a aproximativ 3 % din PIB-ul UE;

D.  întrucât lipsa liberalizării și a deschiderii de pe piața transportului feroviar de călători și marfă este motivată, în parte, de absența, în unele state membre, a unor organisme de supraveghere cu adevărat independente la nivel național,

E.  întrucât Raportul anual privind politica în domeniul concurenței ar trebui să servească drept instrument pentru promovarea competitivității globale a Uniunii, prin stimularea concurenței și deschiderea pentru noi actori, extinzând și consolidând astfel piața internă, și nu doar în legătură cu aplicarea practică a politicii în domeniul concurenței de către Comisie;

F.  întrucât eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a bunurilor, a serviciilor, a persoanelor și a capitalurilor este o condiție esențială în vederea creșterii economice;

G.  întrucât sectoarele cu un nivel al concurenței redus sunt deseori comparabile cu cele care înregistrează o rezultate economice slabe;

H.  întrucât politica în domeniul concurenței are drept obiectiv să asigure funcționarea corectă a pieței interne și condiții echitabile de concurență, să protejeze consumatorii de practicile anticoncurențiale și să optimizeze prețurile; întrucât obiectivul politicii din domeniul concurenței nu este de a microgestiona, ci de a aplica norme clare și echitabile în cadrul cărora forțele pieței să poată funcționa în mod eficient;

I.  întrucât acțiunea publică, investițiile publice și serviciile de interes economic general (SIEG) au un rol esențial în asigurarea coeziunii sociale, în special în perioade de criză;

J.  întrucât articolul 14 din TFUE prevede că ar trebui să se recurgă la codecizie pentru a se asigura condițiile, în special cele economice și financiare, necesare pentru funcționarea SIEG;

K.  întrucât Protocolul nr. 26 din TFUE garantează o mare libertate de decizie autorităților publice la furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea SIEG;

L.  întrucât hotărârea Altmark stabilește, pe baza a patru criterii, diferența dintre compensația pentru obligația de serviciu public și ajutoarele de stat;

Politica din domeniul concurenței ca instrument de promovare a pieței unice

1.  salută raportul Comisiei și axarea pe contribuția politicii din domeniul concurenței la controlul fuziunilor, precum și la eliminarea barierelor, a abuzurilor de poziție dominantă, a acordurilor de coluziune și a măsurilor distorsionante de ajutor de stat în favoarea pieței unice, ținând seama de evoluția economiei globale;

2.  regretă faptul că, în raportul său pe 2012 privind politica în domeniul concurenței, Comisia se concentrează foarte mult pe practicile concurențiale neloiale determinate de intervenția statului, dar acordă o atenție relativ minoră practicilor neloiale determinată de concentrarea societăților pe piața unică;

3.  consideră că politica din domeniul concurenței este un vector al creșterii economice și al creării de locuri de muncă, în special în perioade de criză;

4.  subliniază că politica în domeniul concurenței și buna funcționare a pieței unice sunt esențiale pentru combaterea crizei, încurajarea creșterii economice și a unei ocupări sustenabile a forței de muncă în cadrul Strategiei Europa 2020, precum și pentru a contribui la atingerea obiectivelor Uniunii Europene;

5.  împărtășește, prin urmare, opinia Comisiei conform căreia criza nu ar trebui utilizată ca pretext pentru o aplicare mai puțin strictă a normelor privind concurența;

6.  consideră că politica în domeniul concurenței ar trebui să fie adaptată astfel încât să răspundă mai bine provocărilor generate de globalizare;

7.  consideră că ar trebui să fie posibil ca noua politică a UE în domeniul concurenței să includă clauze de flexibilitate;

8.  recunoaște că prea multe sectoare sunt încă puternic divizate de frontierele naționale de obstacole artificiale publice sau private, și este de acord că politica din domeniul concurenței joacă un rol fundamental în combaterea acestei fragmentări și în crearea unor condiții de concurență echitabile în toate sectoarele pieței unice, luând în considerare necesitățile speciale ale IMM-urilor și ale consumatorilor finali;

9.  subliniază faptul că aplicarea politicii în domeniul concurenței în sens larg nu trebuie să consolideze companiile deja înființate și furnizorii de bunuri și servicii deja existenți, ci, mai degrabă, trebuie să aibă drept obiectiv general facilitarea intrării pe piață a unor noi actori și încurajarea apariției unor idei și tehnici noi, optimizând astfel beneficiile pentru cetățenii Uniunii;

10.  consideră că politica în domeniul concurenței ar trebui să contribuie la promovarea și respectarea standardelor deschise și a interoperabilității pentru a preveni o blocadă tehnologică exercitată asupra consumatorilor și clienților de un număr restrâns de actori de pe piață;

11.  consideră că prețurile produselor încă variază în diferite state membre, de exemplu prețul medicamentelor, din cauza diferitelor acorduri dintre statele membre și industria farmaceutică; invită Comisia să analizeze această problemă și să prezinte propuneri pentru a crea o piață internă mai transparentă, evitând diferențele de preț nenecesare, în interesul consumatorilor;

12.  salută brevetul unitar la nivelul UE ca o evoluție în procesul de finalizare a pieței unice și în afruntarea provocărilor globalizării; solicită luarea unor măsuri pentru ca toate statele membre să poată participa la aceasta; consideră că este necesară reconcilierea drepturilor de proprietate intelectuală cu exigențele concurenței, protejând interesul general și luând măsuri pentru ca titularii brevetelor să nu abuzeze de drepturile lor în detrimentul publicului; solicită Comisiei să sancționeze conduitele care urmăresc întârzierea nejustificată a intrării pe piață a medicamentelor generice;

Legitimitatea și eficiența politicii UE din domeniul concurenței

13.  consideră că ar trebui să aibă competențe legislative de codecizie în stabilirea cadrului politicii privind concurența; regretă faptul că articolele 103 și 109 din TFUE prevăd doar consultarea Parlamentului; consideră că acest deficit democratic nu poate fi tolerat; propune ca acest deficit să fie eliminat cât mai curând, prin măsuri interinstituționale în domeniul politicii de concurență, și să fie corectat cu ocazia următoarei modificări a tratatului; reamintește că răspunderea politică a Comisiei față de Parlament cuprinde politica privind concurența, și că dialogul structurat cu comisarii din domeniu constituie un instrument important pentru desfășurarea unui control democratic solid în acest domeniu;

14.  consideră că un control democratic real din partea Parlamentului nu poate fi înlocuit de tipul de dialog inițiat de comisarul pentru concurență; subliniază că acest control parlamentar este cu atât mai necesar, cu cât, în cadrul politicii în domeniul concurenței, Comisia monitorizează decizii adoptate de autoritățile naționale și locale alese în mod democratic; subliniază, de asemenea, nevoia unui dialog mai bun între Comisie, statele membre, autoritățile locale și regionale și societatea civilă;

15.  subliniază importanța de a trata Parlamentul European și Consiliul în mod egal în ceea ce privește accesul la reuniuni și furnizarea de informații pentru pregătirea legislației sau a soft law în domeniul politicii de concurență, astfel cum se prevede în Acordul cadru; regretă că acest lucru nu a fost respectat de către Comisie;

16.  subliniază necesitatea de insuflării unei culturi a concurenței care să-și promoveze propriile valori și să contribuie la alimentarea unei viziuni pozitive asupra conformității, cu efecte preventive și benefice pentru dezvoltarea politicii concurenței;

17.  subliniază că aspectul transversal al politicii UE în domeniul concurenței impune o perfectă coerență între această politică și politicile UE din alte domenii, precum și că, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, reglementările sectoriale specifice trebuie să respecte principiile politicii din domeniul concurenței;

18.  consideră că Comisia ar trebui să prezinte o propunere pentru a reglementa chestiunile de concurență legate de acționariatul minoritar;

19.  încurajează Comisia să continue să elaboreze orientări privind instrumentele juridice neobligatorii referitoare la politica în domeniul concurenței, ținând seama în mod corespunzător de jurisprudența existentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru a garanta un anumit nivel de securitate juridică pentru părțile interesate; consideră, cu toate acestea, că „soft law” nu poate înlocui legislația în domeniile în care securitatea juridică este esențială;

20.  subliniază că impunerea amenzilor este un instrument disuasiv, care joacă un rol important în politica din domeniul concurenței, și că succesul anchetelor depinde de celeritatea acțiunilor întreprinse; consideră că securitatea juridică, simplificarea procedurilor și posibilitatea încheierii rapide prin intermediul unor acorduri avantajoase sunt esențiale și reiterează, prin urmare, solicitarea adresată Comisiei de a integra normele privind amenzile în Regulamentul (CE) nr. 1/2003; consideră totodată că Comisia ar trebui să multiplice inspecțiile neanunțate, luând măsuri în cazul unor suspiciuni de încălcare a normelor;

21.  consideră, cu toate acestea, că aplicarea unor amenzi tot mai mari ca instrument antitrust unic poate fi prea simplistă, având în vedere pericolul pierderii de locuri de muncă ca rezultat al incapacității de plată; subliniază că o politică a unor amenzi mari nu ar trebui să fie utilizată ca un mecanism alternativ de finanțare a bugetului; este în favoarea unei abordări stimulativ-punitive, care să aibă efecte disuasive eficace, îndeosebi asupra celor care recidivează, încurajând, în același timp, conformitatea;

22.  invită Comisia să se asigure că politica sa privind amenzile și executarea restabilește echilibrul pieței și stimulează companiile să identifice încălcările pe plan intern și să pună în aplicare în mod voluntar măsuri corective; îndeamnă Comisia să țină seama de nivelul profiturilor ilicite și al pierderilor celor afectați;

23.  subliniază încă o dată numărul mare de solicitări de reducere a amenzilor din cauza incapacității de plată, mai ales în cazul întreprinderilor „mono-produs” și al IMM-urilor; consideră în continuare că un sistem de amânare și/sau eșalonare a plăților ar putea fi luat în calcul ca alternativă la reducerea amenzilor, pentru a evita falimentarea întreprinderilor;

24.  constată faptul că utilizarea cifrei de afaceri internaționale pentru plafonul de 10 % poate conduce la impunerea de sancțiuni cumulative pentru aceeași încălcare, dată fiind creșterea numărului de autorități în domeniul concurenței la nivel global; consideră, prin urmare, că cifra de afaceri la nivelul SEE ar fi mai adecvată decât cea de la nivel internațional;

25.  așteaptă încă adaptarea Orientărilor privind amenzile referitoare la întreprinderile „mono-produs” și la IMM-uri; salută, cu toate acestea, faptul că Comisia a luat recent în considerare nevoile specifice ale întreprinderilor „mono-produs” în decizia sa privind „Armăturile pentru ferestre și ferestre-uși” (COMP/39452 din 28.3.2012);

26.  invită Comisia să intensifice cooperarea cu instanțele naționale pentru a facilita punerea în aplicare la nivel privat și soluționarea corectă a litigiilor legate de ajutoarele de stat; salută programele de formare ale Comisiei pentru judecătorii naționali;

27.  are o opinie pozitivă asupra rolului organelor judiciare în politica din domeniul concurenței, și le invită insistent să-și utilizeze competențele pentru a obține informații și avize din partea Comisiei și să participe la activitățile de formare comunitare; recomandă Comisiei să coopereze îndeaproape cu autoritățile judiciare, să-și exercite în mod activ atribuția de a aduce contribuții la activitatea organelor judiciare în calitate de „amicus curiae”, contribuții care ar trebui publicate în timp util pe site-ul internet al Comisiei, precum și să ia în considerare posibilitatea de a introduce acțiuni pentru a evita ca UE să ajungă lipsită de protecție și pentru a proteja interesele pe care ar trebui să le protejeze;

28.  ia act de propunerea Comisiei din 11 iunie 2013, la care lucrează în prezent, în domeniul acțiunilor în despăgubire în conformitate cu legislația națională pentru încălcări ale prevederilor dreptului concurenței; este hotărât să găsească soluții satisfăcătoare la problemele specifice apărute în acest domeniu;

29.  susține că UE ar trebui să promoveze activ convergența materială și procedurală a normelor de concurență pe plan internațional; consideră că cooperarea internațională este esențială pentru a asigura coerența și interoperabilitatea diferitelor autorități competente în implementarea politicii de concurență, contribuind astfel la creșterea eficacității investigațiilor și la crearea unui mediu concurențial echitabil;

30.  subliniază importanța promovării unei convergențe globale a normelor în materie de concurență; încurajează Comisia să încheie acorduri bilaterale de cooperare cu privire la respectarea legislației în materie de concurență; se ocupă actualmente de acordul propus între UE și Elveția cu privire la cooperarea în aplicarea legislațiilor lor respective privind concurența; este hotărât să găsească soluții satisfăcătoare la problemele specifice apărute în acest domeniu;

31.  consideră că resursele Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei ar trebui adaptate la volumul crescut de muncă și gama mai largă de sarcini, printre altele prin realocarea resurselor de la liniile bugetare depășite sau sub-utilizate, pentru a permite luarea unor măsuri mai proactive;

Autoritățile din domeniul concurenței

32.  solicită statelor membre să asigure independența tuturor autorităților naționale din domeniul concurenței (ANC) și a autorităților de reglementare a sectorului din cadrul guvernelor naționale, făcând din numirea unor președinți și membri ai consiliilor neafiliați politic, fără conflicte de interese, un element esențial; solicită statelor membre să se asigure că resursele umane și financiare ale ANC și ale autorităților de reglementare din sector sunt suficiente și adaptate în permanență la nevoile care decurg din evoluțiile pieței și la necesitatea unei exercitări eficace a atribuțiilor lor;

33.  subliniază importanța transparenței depline a ANC și a autorităților de reglementare din sector; solicită ca toate informațiile relevante legate de cauze și toate deciziile oficiale să fie vizibile cu claritate și accesibile online prin intermediul unei baze de date deschise, ținând cont de informațiile comerciale confidențiale care pot avea o influență semnificativă asupra concurenței;

34.  susține cooperarea structurată cu Rețeaua Europeană pentru Concurență (REC), care permite o coerență la nivelul UE a aplicării publice a normelor de concurență și încurajează continuarea dezvoltării acesteia, având în vedere faptul că unele piețe tind să aibă o dimensiune mai pronunțat națională decât altele, datorită condițiilor juridice, economice și culturale diferite; consideră că, ca regulă generală, programele de lucru și concluziile reuniunilor REC ar trebui făcute publice pe site-ul DG Concurență;

35.  consideră că ANC și alte organisme de reglementare naționale din domeniu ar trebui să continue să coopereze în vederea unor acțiuni complementare, în special în sectoarele în care liberalizarea nu este încă finalizată sau complet operațională; sugerează crearea unei rețele mai extinse a autorităților europene de reglementare, incluzând ANC și autoritățile de reglementare din sector, pentru schimburi de bune practici;

Ajutoarele de stat și efectele asupra economiei reale

Ajutorul de stat pentru bănci

36.  recunoaște rolul important jucat de controlul ajutorului de stat de la începutul crizei, ca mecanism de restructurare și remediere pentru băncile aflate în dificultate;

37.  consideră că, în timpul crizei, controlul ajutoarelor de stat ar trebui să se concentreze pe stabilizarea sistemului bancar și pe combaterea segmentării inechitabile a condițiilor de acordare a creditelor în economia reală, precum și pe discriminarea IMM-urilor și a familiilor pe piața unică; invită, cu toate acestea, Comisia să se asigure că obiectivul stabilizării sistemului bancar nu va conduce din nou la o creștere a datoriei publice; solicită insistent Comisiei să lege extinderea ajutorului de stat temporar pentru sectorul bancar de condiții consolidate și mai stricte referitoare la axarea pe creditele acordate persoanelor fizice, precum și de restricții mai puternice în ceea ce privește primele, structura taxelor și distribuirea dividendelor;

38.  amintește că a solicitat în repetate rânduri Comisiei să revizuiască normele privind ajutoarele de stat pentru bănci, introduse în 2008 ca măsuri temporare; salută, prin urmare, măsurile luate recent de Comisie în acest domeniu;

39.  invită Comisia să prezinte periodic statistici specifice de organizare, defalcate pe țară și pe organizații, privind ajutorul de stat acordat sectorului financiar de la declanșarea crizei și privind pierderile sistematice și evoluțiile rambursărilor efectuate, precum și să publice rezultatele pe site-ul său internet, pentru a asigura o transparență totală a intervențiilor publice de la începutul crizei și a impactului acestora asupra contribuabililor;

40.  consideră că orice evaluare a volumului ajutoarelor de stat acordate băncilor ar trebui să fie precedată de o armonizare a metodelor contabile, astfel încât, de exemplu, tratamentul contabil al împrumuturilor refinanțate pentru a doua oară să fie identic indiferent de statul membru în cauză;

41.  subliniază că, în special în cazul băncilor care primesc ajutor de la stat, la refinanțarea împrumuturilor ar trebui să se acorde o atenție maximă viabilității beneficiarului; consideră că, în cazul corporațiilor multinaționale, vânzarea activelor și a acțiunilor societăților participante ar trebui să constituie o condiție pentru refinanțarea împrumuturilor;

42.  îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape acele piețe din sectorul bancar în care se manifestă un nivel ridicat sau în creștere al concentrării, în special ca urmare a restructurării determinate de criză; amintește că piețele de oligopol sunt deosebit de predispuse la practici anticoncurențiale; Își exprimă temerea că, în final, această concentrare ar putea afecta consumatorii; subliniază că o concentrare excesivă prezintă un risc pentru industria financiară și pentru economia reală;

43.  subliniază că procesul de consolidare a sectorului bancar a crescut cota de piață a mai multor instituții financiare majore; solicită insistent Comisiei să monitorizeze îndeaproape acest sector, pentru a stimula concurența și a îmbunătăți protecția consumatorilor pe piețele bancare europene, inclusiv investiții bancare prin care depozitele persoanelor fizice sunt utilizate pentru a subvenționa activități mai riscante de investiții bancare;

44.  îndeamnă Comisia să examineze atent dimensiunea activelor și a participărilor instituțiilor financiare înainte de acordarea ajutorului de stat;

45.  subliniază că deponenții care dețin până la 100 000 EUR în conturile lor bancare ar trebui să beneficieze de o protecția maximă și să fie excluși din orice schemă de distribuie a sarcinilor ca urmare a restructurării unei bănci sau a soluționării unor situații de criză bancară;

46.  consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca ajutorul de stat pentru bănci să fie uneori condiționat de acordarea de credite pentru IMM-uri;

47.  subliniază faptul că, de la criza financiară, IMM-urile au fost afectate în mod disproporționat în ceea ce privește capacitatea lor de a accesa fonduri; subliniază că IMM-urile reprezintă 98% din totalul societăților din zona euro, angajează în jur de trei sferturi dintre angajații din zona euro și generează aproximativ 60% din valoarea adăugată, însă accesul la finanțare le împiedică să investească și să se dezvolte; solicită, prin urmare, Comisiei să acorde prioritate măsurilor de recalibrare a reglementării financiare, pentru a promova creșterea economică și a diminua criza de finanțare a IMM-urilor;

48.  subliniază că băncile care primesc ajutoare de stat nu ar trebui să își mărească dimensiunile și complexitatea; solicită Comisiei să le încurajeze să își axeze modelele lor de afaceri pe aspectele viabile ale activității acestora, politica de remunerare și pe structura taxelor și să nu își crească expunerea la datoria publică, în special în cazul în care concomitent reduc fluxul de credite acordate IMM-urilor și gospodăriilor; subliniază că este necesar un nou sistem permanent de reglementare pentru a contracara deficiențele identificate în sistemul juridic dinaintea crizei, mai ales în sectorul financiar, precum și pentru a remedia distorsiunile create în perioada de criză financiară și economică și a garanta ca se acordă o atenție prioritară consecințelor și beneficiilor pentru contribuabili, consumatori și piața unică în ansamblu atunci când băncile primesc ajutor de la stat;

49.  deplânge faptul că IMM-urile care fac obiectul programelor de ajustare din statele membre întâmpină dificultăți în accesarea de credite bancare și sunt obligate să plătească rate ale dobânzii mai mari numai în funcție de locul în care sunt stabilite în zona euro, fapt care denaturează piața unică;

50.  subliniază că și investitorii externi ar trebui să fie încurajați să participe cât mai mult în societățile de gestionare a activelor (SGA) create în cadrul programelor de acordare a ajutoarelor de stat ca modalitate de separare a activelor depreciate, pentru a garanta astfel că nu există niciun conflict de interese între investitorii care dețin sau transferă active și obiectivele oricărei societăți de gestionare a activelor;

51.  consideră că SGA-urile ar trebui să încerce să-și vândă activele cât mai curând pentru a restabili normalitatea pieței și a pune capăt intervenției statale în sectoare specifice;

52.  consideră că experiența DG COMP în ceea ce privește criza bancară ar trebui considerată o bună practică și folosită pe viitor mai degrabă ca mijloc de prevenire decât pentru intervenții ex post;

Modernizarea ajutorului de stat

53.  salută încă o dată Comunicarea Comisiei privind modernizarea ajutoarelor de stat în UE (COM(2012)0209) și recenta adoptare de către Consiliu a unor norme revizuite privind ajutoarele de stat, referitoare la exceptările pe categorii și la procedurile aferente; invită, cu toate acestea, Comisia să se asigure că stimularea creșterii economice, ca unul dintre obiectivele globale ale acestei reforme, nu va conduce din nou la o creștere a datoriei publice;

54.  consideră că întreprinderile trebuie să se restructureze în conformitate cu limite clare, minimizând efectele negative pentru concurenții care nu au primit sprijin din fonduri publice;

55.  solicită Comisiei să examineze în ce moment devin societățile prea mari pentru a fi lăsate să eșueze și să ia în considerare măsurile care pot fi adoptate la nivel național și la nivelul UE pentru a împiedica societățile să devină dependente de acțiunile de salvare guvernamentale;

56.  ia act de intenția generală a Comisiei de a excepta mai multe măsuri de la obligația notificării; cu toate acestea, subliniază că statele membre vor trebui să asigure conformitatea ex ante a măsurilor de minimis, precum și a schemelor care beneficiază de o exceptare pe categorii cu normele privind ajutoarele de stat pentru a menține un nivel suficient de control în timp ce Comisia va continua să efectueze un control ex post al cazurilor respective;

57.  împărtășește opinia Comisiei referitoare la faptul că procedurile privind ajutoarele de stat trebuie accelerate pentru a facilita concentrarea asupra cazurilor complicate cu efecte grave asupra concurenței în cadrul pieței interne; ia act de propunerea Comisiei privind sporirea gradului de libertate de care se bucură aceasta cu privire la adoptarea de decizii referitoare la modalitatea de abordare a plângerilor; invită Comisia să furnizeze criterii detaliate privind modalitatea de diferențiere a cazurilor importante de cele mai puțin importante în acest context; subliniază că modalitățile adecvate de diferențiere sunt pragurile mai ridicate pentru reglementarea de minimis, precum și extinderea categoriilor orizontale din Regulamentul de abilitare și din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare;

58.  subliniază că Comisia ar trebuie să asigure o cooperare mai bună cu statele membre în ceea ce privește calitatea și prezentarea în timp util a informațiilor și pregătirea notificărilor; subliniază faptul că sistemele naționale eficiente trebuie să asigure conformitatea cu legislația Uniunii a măsurilor de ajutor de stat exceptate de la obligația notificării ex-ante; subliniază că modalitățile adecvate de diferențiere sunt pragurile mai ridicate pentru reglementarea de minimis, precum și extinderea categoriilor orizontale din Regulamentul de abilitare și din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare;

59.  constată faptul că, până în prezent, informațiile relevante pentru cazurile de control al ajutoarelor de stat au fost furnizate exclusiv de către satele membre; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a evalua dacă va fi nevoie de resurse umane suplimentare pentru a extinde instrumentele sale de colectare de informații și pentru a îi permite acesteia să primească informații direct de la participanții pe piață; constată, totuși, că Comisia nu ar trebui să aibă posibilitatea de a include considerații suplimentare cu privire la calitate și la eficiență în cadrul evaluării privind compatibilitatea și că deciziile respective trebuie lăsate la latitudinea autorității care acordă ajutorul;

60.  subliniază lipsa de claritate din unele state membre în a stabili dacă finanțarea publică a Centrelor europene pentru consumatori (CEC) poate fi considerată un ajutor de stat nejustificat, în sensul dreptului Uniunii din domeniul concurenței; este îngrijorat de faptul că acest lucru expune sprijinul statelor membre pentru CEC unui risc și a condus deja la suspendarea temporară a fondurilor destinate CEC; îndeamnă, prin urmare, Comisia să asigure buna funcționare a CEC prin clarificarea cât mai rapidă a faptului că acest tip de finanțare nu constituie un ajutor de stat în conformitate cu dreptul Uniunii, având în vedere faptul că centrele europene pentru consumatori nu se angajează în activități economice, ci oferă servicii de asistență pentru consumatori;

Sectorul transporturilor

61.  consideră că Comisia ar trebui să consolideze în continuare legăturile dintre politica în domeniul concurenței și politica în domeniul transporturilor pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului european al transporturilor;

62.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure o concurență deschisă și echitabilă în toate modurile de transport;

63.  solicită Comisiei să dezvolte rețele de transport public în vederea îmbunătățirii serviciilor pentru clienți;

64.  solicită Comisiei, în vederea combaterii creșterii continue a emisiilor de CO2, să acorde o atenție deosebită pentru respectarea angajamentul internațional de a limita încălzirea globală la două grade Celsius (°C) peste nivelul preindustrial, conform obiectivului fixat pentru anul 2020;

Transportul feroviar

65.  îndeamnă Comisia să finalizeze implementarea spațiului feroviar unic european, să asigure transparența deplină a fluxurilor monetare dintre administratorii infrastructurilor și întreprinderile feroviare și să verifice dacă în fiecare stat membru funcționează o autoritate de reglementare independentă și solidă;

66.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a garanta deschiderea sectorului transportului feroviar concurenței loiale, precum și o mai bună calitate a serviciilor;

67.  solicită Comisiei să studieze posibilitatea adoptării unei propuneri legislative pentru instituirea unui organism european de reglementare, care să coopereze cu autoritățile naționale de reglementare existente și să acționeze acolo unde astfel de autorități nu există sau, după caz, dacă acestea sunt inactive;

68.  subliniază că piața unică a sectorului transportului feroviar de mărfuri este afectată de transpunerea incorectă sau incompletă a legislației UE în statele membre și de piedicile în calea mobilității transfrontaliere care dăunează concurenței și creșterii; solicită Comisiei să verifice dacă barierele de piață create de operatori sau aspectele tehnice care variază de la un stat membru la altul, cum ar fi ecartamentele, furnizarea de energie, sistemele de semnalizare și alte obstacole similare referitoare la interoperabilitatea infrastructurii și accesibilitatea la aceasta, pot fi considerate drept încălcări ale normelor din domeniul concurenței;

Aviație

69.  salută intenția Comisiei de a revizui orientările UE privind ajutorul de stat în domeniul aviației și aeroporturilor până la sfârșitul anului 2013, care vor trebui să elimine orice denaturare a concurenței și să stabilească condiții egale pentru toți actorii de piață;

70.  invită Comisia să ofere o prezentare justificată, în care să stabilească lista transportatorilor aerieni care au un comportament anticoncurențial datorită utilizării inadecvate a unor condiții speciale sau prin abuzuri de poziție dominantă în anumite aeroporturi;

71.  încurajează Comisia să analizeze, pe baza clauzelor din cele peste 1 000 de acorduri de servicii bilaterale încheiate de statele membre cu țări terțe, dacă anumite practici de desemnare a unor noduri aeroportuare specifice denaturează concurența în dauna intereselor consumatorilor europeni;

Sectorul automobilelor

72.  solicită Comisiei să asigure puteri de negociere echilibrate între producători și distribuitori, subliniind în același timp:

solicită Comisiei să insiste asupra nevoii de a dezvolta principiile de bună conduită între producători și comercianți în contextul acordurilor verticale din sectorul autovehiculelor, în special în ceea ce privește protejarea investițiilor după rezilierea unui contract și posibilitatea de a transfera activitatea către un alt membru al rețelei care folosește aceeași marcă comercială, pentru a promova transparența în relațiile comerciale și contractuale dintre părți;

Sectorul construcțiilor navale

73.  solicită realizarea unor acțiuni pentru a asigura competitivitatea sectorului european al construcțiilor navale, prin promovarea construcțiilor navale în UE în condițiile unui mediu internațional din ce în ce mai concurențial;

74.  subliniază necesitatea de a garanta securitatea juridică și tratament egal pentru armatorii europeni din toate statele membre;

Sectorul serviciilor financiare

75.  invită Comisia și autoritățile naționale de reglementare să investigheze cazurile suspectate de coluziune între societăți și de abuz de poziție dominantă pe piețele de asigurare a autovehiculelor;

Sectorul energetic

76.  observă că o piață unică a energiei va conduce nu numai la prețuri mai scăzute pentru consumatori, ci și la creșterea competitivității întreprinderilor din UE;

77.  salută implementarea măsurilor antimonopol ale Comisiei în sectorul energiei;

78.  îndeamnă Comisia să urmărească punerea în aplicare deplină a pachetului privind piața internă a energiei, dat fiind că încă nu s-a obținut o piață unică deschisă și competitivă în sectorul energiei; solicită insistent Comisiei să continue fără ezitare măsurile adoptate în urma anchetei sectoriale în vederea aplicării eficiente a normelor în materie de concurență pentru sectorul energetic; salută, în această privință, procedurile de drept al concurenței în curs în sectorul energiei, având ca obiectiv finalizarea pieței interne a energiei până în 2014 și eliminarea obstacolelor reintroduse de furnizorii de energie;

79.  consideră că o piață europeană unică a energiei ar reduce prețul energiei plătit de către consumatori și întreprinderi și ar consolida competitivitatea operatorilor economici europeni la nivel global; din acest motiv, consideră că Comisia ar trebui încurajată să dezvolte o piață europeană unică a energiei până în 2014;

80.  subliniază că este extrem de important ca statele membre și Comisia să asigure o implementare corectă și la timp a legislației actuale referitoare la piața energiei, ceea ce include și activitatea de reglementare necesară pentru cel de al treilea pachet de măsuri privind piața internă a energiei, pentru a crea, până în 2014, o piață internă europeană, integrată și competitivă a energiei;

81.  solicită Comisiei să se asigure că regulamentele și directivele din sectorul energetic sunt transpuse și aplicate corect în toate statele membre; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită cazurilor de creștere a prețurilor peste media UE, întrucât prețurile mari denaturează concurența și afectează consumatorii;

82.  consideră că Comisia trebuie să fie strictă în privința introducerii unor reforme pe piața energiei pentru a reduce prețurile, în special în acele state membre aflate în cursul unei proceduri aplicabile deficitelor excesive;

83.  solicită Comisiei și autorităților naționale de reglementare să investigheze posibilele cazuri de coluziune între societăți și de abuz de poziție dominantă pe piețele de vânzare cu amănuntul a combustibililor;

84.  salută, în această privință, recentele investigații ale Comisiei din sectorul petrolului, recunoscând că o încălcare a normelor concurențiale în acest sector are implicații enorme pentru consumatori;

85.  solicită Comisiei și autorităților naționale de reglementare să analizeze veridicitatea „efectului zilei de luni” – o presupusă manipulare a prețurilor petrolului operată de societăți în funcție de anumite zile ale săptămânii; solicită insistent Comisiei să monitorizeze îndeaproape nivelul concurenței, având în vedere faptul că cei mai mari trei actori încă reprezintă aproximativ 75% (energie electrică) și peste 60% (gaz) din piață, în ciuda deschiderii treptate a piețelor la mijlocul anilor '90; invită Comisia să elaboreze orientări în vederea îmbunătățirii accesului energiei din surse regenerabile la rețeaua de energie;

86.  invită Comisia să examineze, în următorul raport anual, măsura în care concentrarea furnizorilor de materii prime esențiale poate dăuna activității sectoarelor client și unei economii mai eficiente din punct de vedere ecologic, de vreme ce unele dintre aceste materii prime sunt esențiale pentru răspândirea tehnologiilor eco-eficiente necesare realizării obiectivelor de mediu;

87.  subliniază rolul rețelelor inteligente în facilitarea comunicării în ambele sensuri dintre producătorii de energie electrică și consumatori și evidențiază că rețelele inteligente pot permite consumatorilor să observe și să își adapteze consumul de energie electrică; subliniază că statele membre ar trebui să publice aceste informații pe internet, pentru consumatori și pentru toți actorii relevanți, cum ar fi constructorii, arhitecții și furnizorii echipamente de încălzire, răcire și electricitate;

Servicii de plăți

88.  este preocupate de faptul că piața europeană a plăților electronice continuă să fie fragmentată și de faptul că problemele privind concurența rămân nesoluționate; ia act de cele două propuneri ale Comisiei din 24 iulie 2013 privind comisioanele interbancare pentru operațiunile de plată cu cardul și privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, la care aceasta lucrează în prezent; își exprimă hotărârea de a găsi o soluție satisfăcătoare pentru aspectele specifice existente în acest domeniu;

89.  subliniază că, în ciuda faptului că Directiva privind întârzierea efectuării plăților (2011/7/UE) trebuia să fie transpusă în legislația națională până în luna martie a anului 2013, nu toate statele membre au implementat-o; subliniază că acest fenomen este dăunător concurenței de pe piața unică și afectează, îndeosebi, IMM-urile;

Telecomunicații

90.  solicită insistent Comisiei să-și intensifice eforturile în privința piețelor de telecomunicații, pentru a contribui la eliminarea fragmentării acestora și a preveni abuzurile de poziție dominantă din partea operatorilor cu putere pe aceste piețe; solicită Comisiei să se asigure că serviciile furnizate de operatori, în special accesul la internet, sunt transparente, comparabile și nu conțin niciun obstacol contractual pentru concurență;

91.  salută sprijinul Comisiei pentru dezvoltarea unor infrastructuri în bandă largă pe întreg teritoriul european, care generează competitivitate economică și coeziune socială; ridică problema posibilului caracter de serviciu de interes economic general al serviciilor din domeniului digital în Europa;

92.  consideră că contribuția pe care politica în domeniul concurenței trebuie să o aibă la acoperirea serviciilor de bandă largă pe piața internă are o importanță majoră pentru face posibilă existența unui echilibru între investițiile publice și cele private în vederea realizării obiectivelor Agendei digitale și a asigurării unei acoperiri pentru zonele izolate, rurale sau slab populate din UE;

Noile tehnologii și inovația

93.  subliniază importanța primordială a „brevetelor esențiale” pentru inovarea în sectorul TIC și invită Comisia să acționeze rapid în această privință pentru a se asigura că titularii acestora acordă licențe echitabile, accesibile și nediscriminatorii pentru alți operatori, pentru a face posibil un progres tehnic continuu și dezvoltarea de noi produse, în beneficiul consumatorilor; subliniază faptul că politica în domeniul concurenței ar trebui să includă instrumente care să prevină crearea unor obstacole artificiale pentru interconectare, interoperabilitate și dezvoltarea economiilor de scară pe piețe;

94.  salută progresul înregistrat în ancheta Comisiei cu privire la practicile anticoncurențiale ale Google și recentele știri cu privire la o posibilă soluționare până în primăvara 2014; îndeamnă Comisia să acționeze decisiv cu privire la toate preocupările identificate și să-și facă o prioritate din a adopta toate măsurile necesare pentru a asigura concurența echitabilă pe piețele de căutare online și de publicitate în motoarele de căutare, având în vedere poziția dominantă a Google, cu o cotă de piață de peste 90% în majoritatea statelor membre și eventualul său abuz de poziție dominantă;

95.  îndeamnă Comisia să testeze pe piață noile propuneri prezentate de Google pentru a evalua atent caracterul lor adecvat și impactul acestora; având în vedere importanța motoarelor de căutare în economia digitală, subliniază faptul că Comisia trebuie, în orice caz, să se asigure că Google se angajează pe deplin să găsească și să implementeze soluții pentru a aborda cele patru domenii în legătură cu care Comisia și-a exprimat preocuparea; solicită Comisiei, în cazul în care nu se ajunge la un acord în acest sens, să trimită rapid o comunicare privind obiecțiunile către Google;

96.  reamintește că neutralitatea rețelei are importanță capitală pentru garantarea nediscriminării între serviciile de internet și pentru asigurarea concurenței;

Ajutorul de stat pentru fotbal

97.  salută acțiunea Comisiei de a deschide o investigație asupra existenței ajutorului de stat în fotbal, întrucât acesta creează o denaturare a utilizării resurselor publice;

98.   consideră că Comisia ar trebui să examineze cu atenție toate împrumuturile și refinanțările împrumuturilor de la băncile care au primit ajutor de stat direcționat către cluburile de fotbal, în special rata împrumuturilor în comparație cu media, precum și volumul acestora în raport cu creanțele cluburilor de fotbal în cauză;

99.  solicită insistent Comisiei să abordeze într-un mod structurat relațiile dintre sportul profesionist și politica în domeniul concurenței, în special neplata taxelor sociale, neîndeplinirea obligațiilor fiscale de către cluburile de fotbal și clauzele de reziliere;

Lanțul alimentar

100.  salută crearea grupului operativ pentru produse alimentare în cadrul DG COMP, care are misiunea de a monitoriza evoluțiile concurenței în cadrul lanțului alimentar și impactul acesteia asupra consumatorilor, precum și lansarea unui studiu în sectorul comerțului cu amănuntul; consideră că stabilirea unui sistem echilibrat de relații în sectorul produselor alimentare nu trebuie să se facă în detrimentul politicii în domeniul concurenței sau printr-o abordare pur comercială, care nu reușește să reflecte principiile de bază acestei politici;

101.  salută acțiunile Comisiei de inspectare a pieței furnizării de zahăr alb și așteaptă cu nerăbdare să afle rezultatele investigației;

Aspecte sociale

102.  subliniază că subsidiaritatea, controlul democratic și promovarea interesului public sunt principii pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

103.  subliniază că, în conformitate cu principiile generale din tratate (nediscriminare, egalitate de tratament și proporționalitate), statele membre și autoritățile locale trebuie să fie libere să decidă modul de finanțare și de organizare a serviciilor sociale de interes general (SSIG); în acest context, atrage atenția asupra obiectivelor sociale ale Uniunii și asupra necesității de a promova calitatea, accesibilitatea și eficiența acestor servicii, indiferent dacă sunt asigurate de către furnizori din sectorul public sau privat;

104.  ia act de faptul că Uniunea Europeană se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește reindustrializarea, tranziția în domeniul energetic și echipamentele digitale, care necesită investiții considerabile și de faptul că investițiile în educație, formare profesională și perfecționare menite să combată șomajul în rândul tinerilor completează, mai degrabă decât să contrazică, obiectivele politicii din domeniul concurenței;

105.  subliniază că politica în domeniul concurenței ar trebui să fie pusă în aplicare în conformitate cu articolul 9 din TFUE, care prevede că, la conceperea și punerea în aplicare a politicilor și activităților sale, Uniunea trebuie să țină seama de cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă;

106.  este convinsă de faptul că o politică privind convergența socială poate fi aplicată în strânsă coerență cu politici economice și concurențiale solide;

107.  consideră că asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din cadrul pieței interne se realizează prin combaterea dumpingului social, care ar trebui considerat o practică anticoncurențială; este de părere că Comisia ar trebui să își îndrepte atenția către practicile de dumping din interiorul UE, prin care o companie, la nivel național sau internațional, comercializează produse sub prețul de producție, pentru a falimenta una sau mai multe companii concurente; consideră că Comisia ar trebui, prin urmare, să aibă drept obiectiv convergența la nivel superior a statelor membre în ceea ce privește performanțele economice și sociale; subliniază că este necesar ca reformele structurale să includă o reformare a sistemului fiscal, pentru a combate fraudele, evaziunea fiscală și paradisurile fiscale;

o
o   o

108.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților naționale din domeniul concurenței (ANC).

(1) JO L 1, 4.1.2003, p. 1. (2) JO L 61, 5.3.2009, p. 1. (3) JO L 24, 29.1.2004, p. 1. (4) JO C 270, 25.10.2008, p. 8. (5) JO C 10, 15.1.2009, p. 2. (6) JO C 72, 26.3.2009, p. 1. (7) JO C 195, 19.8.2009, p. 9. (8) JO C 16, 22.1.2009, p. 1. (9) JO C 6, 11.1.2011, p. 5. (10) JO C 216, 30.7.2013, p. 1. (11) JO C 8, 11.1.2012, p. 4. (12) JO L 7, 11.1.2012, p. 3. (13) JO C 8, 11.1.2012, p. 15. (14) JO L 114, 26.4.2012, p. 8. (15) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 51. (16) Texte adoptate, P7_TA(2013)0026. (17) JO C 184, 22.7.2008, p. 13. (18) Texte adoptate, P7_TA(2013)0267. (19) JO L 304, 20.11.2010, p. 47. (20) JO C 304 E, 1.12.2005, p. 114. (21) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 143. (22) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 105. (23) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 43. (24) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 16. (25) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 60. (26) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 97. (27) Texte adoptate, P7_TA(2013)0268.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la menținerea producției de lapte în zonele de munte, zonele defavorizate și regiunile ultraperiferice după expirarea sistemului de cote pentru lapte (2013/2097(INI))

P7_TA(2013)0577 A7-0383/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul III din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care se referă, în special, la agricultură,

–  având în vedere articolul 174 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care se referă, în special, la regiunile montane, și articolul 349 care se referă la regiunile ultraperiferice,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 247/2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 261/2012 privind relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007(3),

–  având în vedere Protocolul privind aplicarea Convenției alpine din 1991 în domeniul agriculturii montane, Protocolul privind agricultura montană, publicat la 30 septembrie 2006 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene(4),

–  având în vedere avizul NAT-V-028 din 30 mai 2013 al Comitetului Regiunilor cu privire la evoluția situației pieței și condițiile subsecvente de eliminare treptată a sistemului de cote pentru lapte – al doilea raport privind tranziția fără probleme,

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulat „Evoluția situației pieței și condițiile subsecvente de eliminare treptată a sistemului de cote pentru lapte – al doilea raport privind tranziția fără probleme” (COM(2012)0741),

–  având în vedere studiul intitulat „Etichetarea produselor agricole și alimentare provenite din agricultura montană” comandat de Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (acordul administrativ AGRI-2011-0460 / JRC-IPTS No 32349-2011-10),

–  având în vedere studiul efectuat de Comisie în februarie 2009 cu privire la impactul economic al renunțării la sistemul de cote pentru lapte – analiză regională privind producția de lapte din UE,

–  având în vedere studiul efectuat de Departamentul Tematic B (Politici structurale și de coeziune) referitor la „Viitorul cotelor pentru lapte – diverse scenarii”, din ianuarie 2008,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0383/2013),

A.  întrucât expirarea sistemului de cote pentru lapte va afecta întreaga piață europeană a laptelui, în special producătorii de lapte din zonele de munte și regiunile ultraperiferice, unde oportunitățile de creștere rezultate în urma liberalizării nu vor putea fi valorificate din cauza dezavantajelor naturale și permanente pe care le prezintă aceste regiuni;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, zonele aflate la nord de paralela 62 și anumite zone adiacente sunt considerate zone montane și întrucât definiția și statutul regiunilor ultraperiferice sunt stabilite la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

C.  întrucât deciziile luate de tinerii agricultori din aceste zone cu privire la propriul viitor vor depinde de dimensiunile exploatațiilor agricole și de rezervele lor financiare, ținând cont de faptul că exploatațiile care au investit recent în sistemul de cote se vor confrunta cu o criză mai acută de lichidități și cu sarcini financiare mai ridicate după epuizarea cotelor;

D.  întrucât există dezavantaje semnificative grave la nivelul costurilor asociate cu producția de lapte din zonele montane și din regiunile ultraperiferice, având în vedere constrângerile suplimentare, în special restricțiile de utilizare a terenurilor, agricultorilor trebuie să li se garanteze activități profitabile și viabile din punct de vedere economic după expirarea sistemului de cote;

E.  întrucât și în unele părți ale altor regiuni defavorizate ale Uniunii pot apărea dezavantaje concurențiale în urma eliminării cotelor, periclitând durabilitatea producției în aceste regiuni, parțial deoarece densitatea producției este atât de slabă încât întreprinderile de colectare și procesare s-ar putea delocaliza în zone mai competitive, mai ales în zone unde costul colectării laptelui sau al transportului produselor lactate către piețe este mai scăzut;

F.  întrucât unul dintre principalele obiective ale noii PAC constă în menținerea agriculturii producătoare în zonele montane și defavorizate sau în regiunile ultraperiferice;

G.  întrucât costurile producției, colectării, transportului și comercializării laptelui și produselor lactate în afara regiunii de producție sunt mult mai mari în aceste regiuni decât în regiunile mai avantajate;

H.  întrucât constituirea de asociații ale producătorilor poate contribui la reducerea costurilor de producție și la creșterea puterii de negociere a producătorilor de lapte, în special în ceea ce privește stabilirea prețurilor laptelui;

I.  întrucât condițiile actuale ale cadrului înseamnă că deseori nu este posibil să se proceseze produsele lactate aproape de locul în care sunt produse; observă că este necesar să se ia în considerare infrastructura și să se permită utilizarea de denumiri specifice, precum „produs montan”, pentru produsele prelucrate la o anumită distanță de zona montană respectivă; consideră că este esențial ca această măsură să se aplice tuturor produselor lactate din zonele montane;

J.  întrucât în multe dintre aceste zone, producția de lapte este cea mai importantă și mai răspândită ramură de activitate agricolă și este fundamentală pentru producerea unor produse lactate de înaltă calitate, cu denumiri recunoscute la nivelul UE; întrucât este important să se mențină baze de producție în toate teritoriile Uniunii, astfel încât fiecare regiune de consum să poată fi aprovizionată fără costuri exagerate pentru transport și mediul înconjurător;

K.  întrucât în numeroase state membre și regiuni, producția de lapte reprezintă un pilon fundamental al economiei regionale și al valorii adăugate din agricultură;

L.  întrucât dezvoltarea și promovarea unor produse lactate de înaltă calitate este una dintre posibilele metode de abordare a producției crescute de lapte;

M.  întrucât în multe regiuni, laptele este produs preponderent în cadrul unor întreprinderi familiale mici și mijlocii;

N.  întrucât 59% din suprafața agricolă din regiunile de munte este folosită ca pășune permanentă sau pășune de către sectorul laptelui, în cele mai multe cazuri nefiind posibilă sau practicabilă o altă utilizare agricolă; întrucât 9,5 % din laptele din UE este produs în regiunile de munte; întrucât orografia și clima limitează alternativele agricole, iar diversitatea agricolă este foarte limitată;

O.  întrucât în unele regiuni ultraperiferice, nu există o altă activitate care să poată înlocui producția de lapte ca motor principal al economiei, al stabilității sociale și al calității mediului și utilizării terenurilor; întrucât, în aceste regiuni, programele POSEI constituie cele mai bune instrumente pentru primirea de ajutor suplimentar în vederea menținerii nivelurilor de producție;

P.  întrucât în aceste regiuni, creșterea animalelor nu constituie doar o activitate economică și un mijloc de trai pentru locuitori, ci și o componentă-cheie a culturii tradiționale și a structurilor sociale, asociată îndeaproape cu viața și cu tradițiile populațiilor locale;

Q.  întrucât în regiunile de munte, în regiunile ultraperiferice și în unele părți ale altor regiuni defavorizate, renunțarea la creșterea animalelor și implicit la producția de lapte determină frecvent renunțarea la agricultură, neglijarea terenurilor agricole viabile, depopularea și migrarea populației din mediul rural în mediul urban;

R.  întrucât agricultura practicată în aceste regiuni contribuie în mod semnificativ la conservarea și protejarea peisajului rural și a biodiversității, precum și la limitarea pericolelor naturale, constituind baza pentru o dezvoltare regională de succes, fără de care alte domenii economice, ca de exemplu turismul, nu se pot dezvolta, întrucât abandonarea agriculturii în aceste zone va avea cu siguranță un puternic efect negativ asupra acestor domenii,

S.  întrucât în numeroase zone defavorizate, producția de lapte asigură coeziunea economică și socială, care nu trebuie să fie periclitată prin expirarea cotelor; întrucât trebuie să se protejeze și să se promoveze conservarea peisajului agricol, industria turismului, circuitele locale de producție-prelucrare-comercializare, locurile de muncă și perspectivele pe termen lung pentru tineri;

T.  întrucât eliminarea sistemului de cote pentru lapte va genera concurență între regiunile de producție în întreaga Europă; întrucât diferențierea produselor este fundamentală pentru menținerea accesului pe piață al zonelor montane și al regiunilor ultraperiferice care produc lapte sau produse lactate,

1.  ia act de faptul că plățile directe din primul pilon al politicii agricole sunt bazate, în multe state membre, chiar și în reforma actuală a PAC, pe valorile de referință istorice, ceea ce poate dezavantaja grav terenurile folosite ca pășuni și producția de lapte din aceste regiuni; solicită, prin urmare, statelor membre afectate de astfel de situații ca, în cadrul punerii în aplicare la nivel național a reformei agrare, să introducă fără întârziere un sistem de contracarare a dezavantajelor cu care se confruntă aceste regiuni;

2.  ia act de faptul că laptele produs în zonele montane reprezintă aproximativ 10 % din laptele din UE-27, însă constituie 2/3 din producția de lapte și implică 3/4 din producătorii din Austria, Slovenia și Finlanda, valorile fiind, totodată, foarte semnificative pentru alte 10 țări; ia act, de asemenea, de faptul că în majoritatea acestor regiuni montane umede, dar și în regiunile ultraperiferice, pășunile sunt utilizate în principal pentru turmele de lapte, păstrând accesibilitatea și popularea peisajelor și acționând, astfel, în beneficiul turismului, al biodiversității și al mediului înconjurător;

3.  este de opinie că pășunile permanente și pășunile care în aceste regiuni nu au, de cele mai multe ori, alte utilizări în afară de creșterea vitelor, oilor și caprelor, nu trebuie să fie niciodată tratate drept inferioare altor tipuri de suprafețe agricole la calcularea plăților directe din primul pilon;

4.  consideră că este esențial ca, în primul pilon al PAC și în POSEI pentru regiunile ultraperiferice pentru exploatațiile agricole care dispun de suprafețe de pășune și de furaje pentru animale, să fie prevăzută o primă aferentă animalelor erbivore; respinge orice noi cerințe referitoare la alimentarea rumegătoarelor, care ar putea afecta practicile agricole actuale;

5.  subliniază rolul important al cuplării plăților în cadrul primului pilon al politicii agricole; subliniază faptul că statelor membre din aceste regiuni ar trebui să li se ofere posibilități suplimentare de cuplare a plăților, prin finanțare națională sau din partea UE, conform reformei actuale a PAC;

6.  subliniază că este necesar ca dispozițiile CAP să acorde o atenție cuvenită micilor exploatații din aceste regiuni, întrucât acestea sunt caracterizate, din motive structurale, de o intensitate mai ridicată a muncii, sunt obligate să plătească prețuri mai mari pentru materiile prime și au o semnificație deosebită pentru menținerea locurilor de muncă și pentru dezvoltarea zonelor rurale;

7.  ia act de faptul că, dacă se dorește formularea de măsuri specifice pentru sprijinirea și menținerea producției, expirarea cotelor pentru lapte în zonele montane și în regiunile ultraperiferice trebuie evaluată separat, în lumina caracteristicilor particulare ale acestor zone;

8.  consideră că, având în vedere imposibilitatea înlocuirii sectorului produselor lactate în unele regiuni ultraperiferice, Comisia și statele membre ar trebui să folosească în aceste regiuni programele POSEI pentru consolidarea sprijinului în domeniul plăților directe și al măsurilor de piață, precum și programele de dezvoltare rurală pentru consolidarea sprijinului în cadrul celui de al doilea pilon al PAC;

9.  solicită punerea la dispoziție a unor măsuri suplimentare, ca parte a dezvoltării Cadrului strategic comun, cu participarea programului de dezvoltare regională, a Fondului social european și a Fondului de coeziune; consideră că obiectivul Cadrului strategic comun ar trebui să fie promovarea conceptelor de dezvoltare regională și a programelor de conservare structurală, axate pe protejarea agriculturii și consolidarea lanțului de valoare în amonte și în aval;

10.  invită statele membre și regiunile să elaboreze, în cadrul dezvoltării rurale, acolo unde este cazul, un program specific pentru producția de lapte din aceste regiuni;

11.  subliniază, în acest sens, necesitatea de a sprijini consolidarea sau crearea de proiecte care să genereze valoare adăugată, să diferențieze produsele în funcție de teritoriu și să ofere noi strategii pentru îmbunătățirea zonelor montane și a regiunilor ultraperiferice; solicită Comisiei să propună măsuri cuprinzătoare destinate să sprijine crearea și derularea acestor proiecte și a investițiilor colective asociate;

12.  invită statele membre să ia măsuri pentru a contracara dispariția pășunilor și să țină seama de acest aspect în elaborarea legislației privind planificarea utilizării teritoriului;

13.  subliniază că măsurile luate în cadrul celui de al doilea pilon, cum ar fi plățile compensatorii, prima de mediu în agricultură și ajutoarele individuale sau colective pentru investiții în producție, prelucrare – având în vedere, de asemenea, în cazul regiunilor ultraperiferice (care sunt reglementate de sistemul POSEI), posibilitatea de a include în regimul special de aprovizionare produse considerate esențiale pentru transformarea producției agricole regionale, în special a produselor lactate, în vederea menținerii competitivității – și comercializare, ajutoarele acordate tinerilor agricultori la înființare și ajutoarele care au drept scop promovarea calității, diversificării, inovării și cooperării (inclusiv cu autoritățile locale), sunt deosebit de importante pentru o producție de lapte sustenabilă în aceste regiuni; solicită, prin urmare, ca statelor membre și regiunilor să li se ofere cadrul juridic, finanțarea necesară și o marjă suficientă pentru acordarea de plăți compensatorii suficiente și puternic diferențiate și ca formele de agricultură favorabile mediului și agricultura ecologică să fie în continuare promovate în mod special; solicită plăți compensatorii adecvate în cadrul celui de al doilea pilon al PAC pentru a contrabalansa costurile de investiții mai ridicate ale producției de lapte din zonele de munte și regiunile ultraperiferice, determinate de structura specifică a terenului, de caracterul îndepărtat al acestor regiuni, de fragmentarea extremă a parcelelor și de discontinuitatea geografică a insulelor;

14.  solicită, în plus, să se pună la dispoziția întreprinderilor de prelucrare a laptelui care au potențial de dezvoltare, ajutoare specifice pentru investiții, precum cele legate de amortizarea și dobânzile aferente clădirilor fermelor și tehnologiei, în scopul de a reduce costurile de producție și a îmbunătăți competitivitatea fermelor;

15.  invită statele membre ca, în cadrul măsurilor aferente celui de al doilea pilon, să promoveze proiecte precum cooperările pentru utilizarea rațională a mașinilor agricole sau a clădirilor;

16.  solicită Comisiei redefinirea unui proiect coerent de dezvoltare rurală și în sectorul laptelui pentru zonele montane și regiunile ultraperiferice, pentru zonele defavorizate de producție a laptelui și pentru statele membre în care cea mai mare parte a laptelui se produce în ferme foarte mici;

17.  atrage atenția asupra faptului că, din cauza situației deosebit de dificile a transporturilor și a cantităților în general mici de lapte produse de fermele individuale, costurile de colectare și de transport a produsului finit în regiunile de munte și în regiunile ultraperiferice sunt extrem de ridicate, fapt care determină dezavantaje considerabile geografice și de competitivitate; solicită acordarea de ajutoare întreprinderilor de prelucrare, în special celor deținute de cooperative, pentru a compensa costurile mai ridicate de colectare și producție, inclusiv ale intrărilor și transportului produselor finite în aceste zone, comparat cu zonele mai accesibile;

18.  subliniază faptul că este necesar un instrument de monitorizare a pieței pentru producția de lapte (un „Observator privind laptele”), în scopul colectării și diseminării de date și informații privind producția și aprovizionarea, cu scopul de a oferi o avertizare timpurie privind riscurile apariției de dezechilibre pe piață, ținând seama de diversitatea produselor lactate, precum și de a realiza o analiză pe termen scurt cu caracter prospectiv în contextul volatilității prețurilor, pentru a asigura astfel o ajustare optimă a volumului producției de lapte la cererea de pe piață;

19.  atrage atenția asupra faptului că, în regiunile de munte, regiunile ultraperiferice și în alte regiuni defavorizate, prelucrarea și comercializarea la fermă sau pe pășunile de munte le oferă întreprinderilor mici și microîntreprinderilor posibilitatea de a obține o valoare adăugată mai mare, aspect care contribuie și la calificarea turistică a regiunilor de munte; subliniază că situația este similară în regiunile cu un procent foarte ridicat de pășuni și că aceste inițiative ar trebui sprijinite în cadrul celui de al doilea pilon al PAC;

20.  subliniază faptul că distanța semnificativă dintre regiunile ultraperiferice și piețele de consum impune o depozitare dublă, în acord cu organizarea logistică modernă; îndeamnă, prin urmare, Comisia să considere aceste spații de depozitare situate în afara teritoriului regiunilor ultraperiferice drept eligibile în cadrul reglementărilor privind investițiile în aceste regiuni;

21.  consideră că zonele cu pășuni alpine și zonele din cadrul regiunilor ultraperiferice care produc lapte au nevoie deosebită de investiții și de măsuri specifice pentru menținerea sau recrearea unui mediu corespunzător pentru producerea, prelucrarea și comercializarea laptelui;

22.  subliniază faptul că ar trebui să se adopte măsuri pentru a permite producerea artizanală de produse tipice;

23.  invită Comisia și statele membre ca, la elaborarea legislației, să aibă în vedere ca obligațiile birocratice, cerințele din domeniul igienei sau al etichetării și obligația de informare să fie în limite rezonabile, astfel încât să poată fi respectate de micii producători sau procesatori;

24.  evidențiază faptul că micii agricultori din zonele montane și din zonele defavorizate, cum ar fi regiunile ultraperiferice care produc lapte sau produse lactate ar trebui să fie sprijiniți să înființeze organizații de producători care să le consolideze puterea de negociere, deoarece pentru micii agricultori din aceste zone este necesar să se mențină și să se dezvolte piețe locale și mai regionalizate;

25.  subliniază că normele în materie de igienă și comercializare trebuie să țină cont de dimensiunea piețelor și de cererile acestora și că standardele de igienă ar trebui, prin urmare, să fie adecvate și aplicabile fermierilor și prelucrătorilor de lapte din zonele de munte defavorizate și din regiunile ultraperiferice;

26.  atrage atenția asupra faptului că eforturile de creștere a animalelor necesare pentru o producție de lapte eficientă presupun costuri foarte ridicate în cadrul întreprinderilor mici; solicită, prin urmare, promovarea activităților de creștere a animalelor, pentru ca întreprinderile de prelucrare din aceste regiuni să poată continua creșterea animalelor în regie proprie, de înaltă calitate, în ciuda acestor costuri;

27.  este de opinie că ar trebui sprijinită formarea de organizații de producători în sectorul laptelui, pentru a le permite tuturor întreprinderilor din aceste regiuni un acces adecvat la piață și pentru a crea parteneriate în vederea promovării agroturismului;

28.  subliniază că, urmând modelul OCP pentru legume și fructe, organizațiilor de producători ar trebui să li se ofere posibilitatea de a crea programe operaționale finanțate din bugetul UE; în acest context, organizațiile de producători ar trebui să aibă posibilitatea de a promova accesul la noi piețe, dezvoltarea pieței, controlul calității, produsele inovatoare și publicitatea, în special în ceea ce privește noua denumire de „produs montan” sau alte termene opționale rezervate care ar putea fi aprobate, denumirea de origine protejată și alte mărci ale calității, precum și de a promova dezvoltarea competențelor și măsurilor de gestionare a crizelor;

29.  invită Comisia și statele membre să includă în programele de cercetare comune pășunile și producția de lapte din zonele montane, regiunile ultraperiferice și alte regiuni defavorizate și să țină seama de acestea în mod special în cadrul proiectelor de cercetare comune care încurajează soluțiile inovatoare pentru aceste zone, ținând cont de necesitatea confruntării cu provocările determinate de productivitate și schimbări climatice; consideră că aceste cercetări ar trebui să urmărească, de asemenea, identificarea beneficiilor pentru sănătatea consumatorilor;

30.  invită Comisia să urmărească îndeaproape dezvoltarea producției de lapte în aceste regiuni și să analizeze impactul economic al expirării sistemului de cote pentru lapte asupra întreprinderilor prelucrătoare din aceste regiuni; solicită Comisiei să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport privind acest aspect până în 2017, însoțit de o propunere legislativă în cazul în care producția de lapte a scăzut semnificativ în aceste regiuni;

31.  solicită Comisiei să dezvolte programe în cooperare cu producătorii, cu asociațiile producătorilor și cu organismele de comercializare – bazate, de exemplu, pe modelul de colectare a fondurilor – cu scopul de a reduce impactul scăderii rapide preconizate a prețurilor laptelui;

32.  solicită Comisiei și statelor membre să sporească eficiența programului Uniunii de distribuire a laptelui în școli și, în special, să permită ca procedurile de ofertare să menționeze în mod specific laptele din regiunile de munte cu denumirea de „produs montan”; de asemenea, solicită statelor membre să folosească lanțurile scurte de aprovizionare în cadrul programului „lapte în scoli”, pentru a încuraja producția de lapte de la nivel local și pentru a limita emisiile de carbon legate de transport;

33.  invită Comisia să ia în considerare, atunci când elaborează și aplică legislația privind denumirea de „produs montan”, caracteristicile specifice ale produselor cu denumire de origine protejată, care fac obiectul unor reglementări de origine specifice, analizând posibilitatea introducerii unor regimuri flexibile pentru zonele montane care, din cauza dezavantajelor specifice, inclusiv în ceea ce privește productivitatea culturilor furajere, ar putea fi excluse din schemele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, ceea ce ar contraveni scopului regulamentului;

34.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze și să sprijine integrarea în circuitul productiv a pășunilor abandonate, sporirea producției de iarbă și valorificarea rațională a acesteia;

35.  atrage atenția asupra importanței măsurilor privind instalarea tinerilor fermieri în zonele montane și în regiunile ultraperiferice, având în vedere faptul că gradul de îmbătrânire al populației din aceste zone este mai ridicat decât cel mediu;

36.  invită statele membre să creeze cadrul necesar pentru ca producătorii și procesatorii din zonele montane și zonele defavorizate să aibă acces la formare și credite;

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 42, 14.2.2006, p.1. (2) JO L 94, 30.3.2012, p.38. (3) JO L 299, 16.11.2007, p. 1. (4) JO L 271, 30.9.2006, p.63.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la abordarea UE în materie de reziliență și reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare (2013/2110(INI))

P7_TA(2013)0578 A7-0375/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 210 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din 20 decembrie 2005,

–  având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar din 18 decembrie 2007,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Evaluarea intermediară a Planului de acțiune aferent Consensului european privind ajutorul umanitar – pentru o acțiune umanitară a UE eficace și bazată pe principii” (COM(2010)0722),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586) (denumită în continuare: Comunicarea din 2012 a Comisiei privind reziliența),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Plan de acțiune privind reziliența în țările cu risc ridicat de apariție a unor situații de criză, 2013-2020” din 19 iunie 2013(SWD(2013)0227),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 28 mai 2013 privind abordarea UE în materie de reziliență,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2009 intitulată „Strategia UE de sprijinire a reducerii riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare” (COM(2009)0084),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 februarie 2011 intitulat „Plan privind punerea în aplicare a strategiei UE de sprijinire a reducerii riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare, 2011-2014”(SEC(2011)0215),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 18 mai 2009 privind strategia UE de sprijinire a reducerii riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere cadrul de acțiune de la Hyogo al ONU pe perioada 2005-2015, adoptat la Conferința mondială privind reducerea riscului de dezastre din ianuarie 2005 de la Hyogo, Japonia, și aprobat de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția /RES/60/195 și revizuirea intermediară a acestuia,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 aprilie 2001 intitulată „Legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare – o evaluare”(COM(2001)0153),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 august 2012 intitulată „Protecția socială în cadrul activităților de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii Europene” (COM(2012)0446),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 septembrie 2010 privind comunicarea Comisiei intitulată „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”(1),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 27 septembrie 2011 referitoare la consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” (COM(2013)0092),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637) și Concluziile Consiliului din 14 mai 2012 referitoare la această comunicare,

–  având în vedere Noul acord privind implicarea în statele fragile, stabilit în cadrul Parteneriatului de la Busan privind cooperarea eficientă pentru dezvoltare, adoptat la cel de-al cincilea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan, Coreea de Sud, care a avut loc în perioada 29 noiembrie - 1 decembrie 2011,

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 13 iunie 2013 referitoare la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – definirea cadrului post-2015(3),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 25 iunie 2013 privind „Agenda generală post-2015”,

–  având în vedere Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă - viitorul pe care ni-l dorim, care a avut loc în iunie 2012 la Rio de Janeiro, Brazilia (Rio+20), în special deciziile sale referitoare la reducerea riscului de dezastre,

–  având în vedere cea de-a patra sesiune a Platformei globale pentru reducerea riscului de dezastre, care a avut loc la 19-23 mai 2013 la Geneva, Elveția,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 martie 2013 intitulată „Consolidarea nutriției mamei și a copilului în cadrul asistenței externe: un cadru de politică al UE” (COM(2013)141),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0375/2013),

A.  întrucât, în Comunicarea sa din 2012 privind reziliența, Comisia a definit reziliența ca fiind capacitatea unei persoane fizice, a unei gospodării, a unei comunități, a unei țări sau a unei regiuni de a rezista, de a se adapta și de a-și reveni rapid din situații de stres și de șoc;

B.  întrucât reducerea riscului de dezastre reprezintă o componentă cheie pentru realizarea rezilienței; întrucât reducerea riscului de dezastre implică analizarea și gestionarea riscurilor pentru a reduce vulnerabilitatea în fața dezastrelor și acoperă activități care sprijină pregătirea, prevenirea și atenuarea riscurilor la toate nivelurile, de la nivel local la cel internațional;

C.  întrucât legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare este un instrument important în abordarea rezilienței, care contribuie la depășirea decalajelor în materie operațională și de finanțare dintre etapa de acordare a ajutorului de urgență și cea de dezvoltare;

D.  întrucât cadrul de acțiune de la Hyongo este un instrument valoros pentru realizarea de progrese în cadrul agendei de reducere a riscului de dezastre și întrucât acest cadru expiră în 2015; întrucât se așteaptă ca adoptarea cadrului post-2015 privind reducerea riscului de dezastre să aibă loc la Conferința mondială privind reducerea riscului de dezastre care va avea loc în Japonia la începutul anului 2015;

E.  întrucât la revizuirea intermediară a Consensul european privind ajutorul umanitar s-au remarcat progrese în materie de reducere a riscului de dezastre, dar continuarea progreselor practice este esențială;

F.  întrucât, conform ONU, din 1992, 4,4 miliarde de persoane au fost afectate de dezastre, au fost cauzate daune în valoare de 2000 miliarde USD și 1,3 milioane de persoane au fost ucise; întrucât costul pierderilor cauzate de dezastre a fost de peste 300 miliarde USD în 2011; întrucât un dolar investit în reducerea riscului de dezastre într-o zonă cu risc de criză înseamnă o economie de cel puțin patru dolari acordați ca ajutor de urgență și costuri de reabilitare, conform estimărilor Băncii pentru Dezvoltare a Asiei;

G.  întrucât lanțul de aprovizionare interconectat din lumea globalizată actuală face ca pierderile economice înregistrate într-o regiune să aibă reverberații la nivel mondial; se estimează, de exemplu, că inundațiile din 2011 din Thailanda au cauzat scăderea cu 2,5% a producției industriale mondiale;

H.  întrucât costul dezastrelor crește deoarece schimbările climatice cauzează evenimente meteorologice din ce în ce mai severe, pe lângă urbanizarea rapidă și gestionată în mod neadecvat, creșterea populației, degradarea terenurilor și precaritatea resurselor naturale; întrucât crizele alimentare și de nutriție devin din ce în ce mai frecvente în multe regiuni din lumea dezvoltată;

I.  întrucât eforturile de reducere a riscurilor de dezastre și de reziliență trebuie să fie mai curând adiționale și nu să înlocuiască eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a diminua contribuția lor la schimbările climatice;

J.  întrucât, în perioade de consolidare financiară există o nevoie semnificativă de a folosi resursele în mod eficace și eficient; întrucât este nevoie de o perspectivă pe termen lung privind finanțarea pentru reducerea riscului de dezastre, care ar trebui să reflecte riscurile reale, acordându-se o atenție deosebită ajutorării persoanelor celor mai vulnerabile la șocuri;

K.  întrucât China a cheltuit 3,15 miliarde USD pentru reducerea impactului inundațiilor, prevenind astfel pierderi estimate la 12 miliarde USD; întrucât printre exemplele de succes se numără Bangladesh, Cuba, Vietnam și Madagascar, care au putut reduce semnificativ impactul riscurilor meteorologice, cum ar fi furtunile tropicale și inundațiile, prin intermediul unor sisteme mai bune de alertă timpurie, prin pregătirea în fața dezastrelor și prin alte măsuri de reducere a riscurilor;

L.  întrucât în majoritatea țărilor investițiile din sectorul privat reprezintă o proporție semnificativă a investițiilor generale și întrucât dezvoltarea economică națională și reziliența în fața dezastrelor depind de investiții care să țină seama de riscul de dezastre, efectuate de sectorul privat;

M.  întrucât ONU prevede că populația urbană a lumii va crește cu 72% până în 2050 și că urbanizarea cea mai mare se va petrece în țările cel mai puțin dezvoltate, crescând astfel foarte mult numărul de persoane expuse riscului de dezastre;

N.  întrucât dezastrele pot contribui la un număr de alte probleme, cum ar fi sărăcia extremă, insecuritatea alimentară și subnutriția;

O.  întrucât planurile și practicile de dezvoltare nedurabile din trecut au condus la creșterea vulnerabilității în fața dezastrelor pentru multe populații; întrucât evaluarea riscului de dezastre trebuie să fie o precondiție pentru planurile și programele de dezvoltare;

P.  întrucât lipsa de coordonare dintre statele membre ale UE și alte țări donatoare în situații post-criză reduce impactul eforturilor combinate; întrucât o mai bună coordonare a donatorilor atât în situații post-criză, cât și în eforturile de construire a capacității de reziliență poate genera economii semnificative și poate îmbunătăți eficiența în atingerea obiectivelor în materie de dezvoltare;

Q.  întrucât raportul de evaluare globală reprezintă în prezent o sursă globală credibilă pentru analiza tendințelor în materie de riscuri și de vulnerabilitate; întrucât lipsa de date fiabile despre pierderile înregistrate în situații de dezastru rămâne o provocare majoră,

R.  întrucât integrarea regională se află la originea succesului economic, politic și social;

S.  întrucât practica transferului de terenuri ar trebui să facă obiectul unei reglementări, astfel încât să nu producă daune populației rurale;

Abordarea UE în materie de reziliență

1.  salută Comunicarea din 2012 a Comisiei privind reziliența și obiectivele sale; încurajează Comisia să urmărească activ propunerile făcute în cadrul comunicării și să se asigure de dezvoltarea în continuare a unei abordări pe termen lung a consolidării rezilienței și a reducerii riscului de dezastre, abordare care să includă aspecte umanitare și de dezvoltare deopotrivă și să prezinte o legătură clară între cele două aspecte;

2.  salută Planul de acțiune pe 2013-2020 privind reziliența în țările cu risc ridicat de apariție a unor crize și prioritățile acestuia; îndeamnă Comisia ca, împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), să își pună în aplicare propunerile și prioritățile și să garanteze că se realizează progrese consistente pentru atingerea obiectivelor;

3.  este preocupat de faptul că reziliența, în special reducerea riscului de dezastre, sunt menționate doar pe scurt în Concluziile Consiliului privind „Agenda generală post-2015”; consideră că trebuie să se pună un mai mare accent pe aceste aspecte în agenda post-2015;

4.  cere Comisiei să integreze în mod activ măsurile în materie de reziliență atât în componenta umanitară, cât și în componenta de dezvoltare a programului; consideră că este nevoie de o legătură mai puternică între reacțiile umanitare pe termen scurt și programele de dezvoltare pe termen mai lung și că acest aspect ar trebui să își găsească locul în abordarea generală a UE în materie de reziliență;

5.  consideră că abordarea UE în materie de reziliență ar trebui să se concentreze în principal pe persoanele cele mai vulnerabile, cele mai sărace și pe populațiile cele mai marginalizate, care sunt cele mai expuse la riscuri, în special la dezastre naturale, și care dispun de o protecție precară împotriva șocurilor, inclusiv împotriva evenimentelor cu debut lent; subliniază faptul că o abordare pe termen lung a rezilienței trebuie să vizeze cauzele de bază ale riscului de vulnerabilitate și să reducă semnificativ factorii de risc subiacenți;

6.  subliniază că abordarea pe termen lung a UE privind reziliența ar trebui să vizeze deteriorarea ecosistemului, în special a agriculturii, a apei, a biodiversității și a resurselor de pește și invită UE să adopte o politică coerentă de reducere a vulnerabilității prin strategia sa de reducere a riscurilor, care poate fi atinsă prin adoptarea unor metode și sisteme sustenabile de producție agricolă, precum rotația culturilor, agroecologia, agrosilvicultura, agricultura ecologică și agricultura micilor proprietari;

7.  solicită Comisiei ca, în cadrul agendei sale privind reziliența, să aibă în vedere cu predilecție țările fragile și cu risc ridicat de apariție a unor situații de criză și să investească în consolidarea instituțiilor locale pentru a realiza stabilitatea și pentru a garanta că se furnizează servicii de bază către populațiile cele mai vulnerabile;

8.  subliniază faptul că discrepanța dintre etapele de acordare a ajutorului de urgență și cea de dezvoltare poate fi depășită prin legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare, care urmărește crearea de sinergii între activitatea umanitară și cea în materie de dezvoltare; consideră că este important să se abordeze mai detaliat strategiile de tranziție și legăturile paralele dintre ajutorul umanitar și cooperarea pentru dezvoltare, în special în țări cu risc ridicat de dezastre sau crize prelungite și în țări care se refac în urma unor dezastre;

9.  insistă asupra faptului că țările predispuse la dezastre ar trebui să aibă un rol de lider și să fie actorul principal în definirea priorităților lor și a strategiilor lor de tranziție de la un ajutor umanitar la o strategie de dezvoltare pe termen lung, întrucât sunt mai în măsură să cunoască realitatea locală, pentru a defini ce este mai bine pentru propriile comunități;

10.  subliniază faptul că schimbările climatice exacerbează factorii de risc subiacenți și, prin urmare, acestea trebuie luate în considerare în cadrul strategiilor privind reziliența, în special în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice;

Reducerea riscului de dezastre este o componentă esențială a rezilienței

11.  subliniază faptul că investițiile în măsuri de reducere a riscurilor de dezastre înainte de producerea acestora sunt cu mult mai rentabile decât finanțarea răspunsului după producerea unui dezastru; prin urmare, încurajează continuarea investițiilor în măsuri de reducere a riscurilor de dezastre și în strategii de reziliență în țările în curs de dezvoltare, în special în zonele cele mai vulnerabile, precum și includerea lor în planurile naționale de dezvoltare;

12.  subliniază că o gestionare eficace a răspunsului în caz de dezastre ia în considerare stabilirea unui cadru care permite mobilizarea imediată a tuturor resurselor necesare;

13.  subliniază că măsurile de reducere a riscurilor de dezastre ar trebui să aibă prioritate în cadrul programării viitoare în materie de dezvoltare și ar trebui introduse în programele de dezvoltare și cu caracter umanitar din toate țările fragile și cu risc ridicat;

14.  solicită UE, statelor sale membre și guvernelor țărilor partenere să îmbunătățească și să dezvolte strategii pentru reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare prin implementarea unor programe de evaluare a riscului și prin consolidarea sistemelor de alertă timpurie, în special în țările fragile și cu risc ridicat de apariție a unor crize, prin consolidarea gradului de pregătire în fața dezastrelor, pentru a avea un răspuns eficient la toate nivelurile și prin sprijinirea unor planuri de dezvoltare durabilă în țările partenere;

15.  solicită țărilor partenere să creeze sisteme contabile capabile să înregistreze pierderile suferite la nivel local și să facă schimb de informații între organismele de la nivel local și național în scopuri statistice și de planificare; ia act de faptul că un anumit grad de standardizare poate contribui la o mai bună înregistrare a pierderilor la nivel regional și, prin urmare, poate sprijini cooperarea regională;

16.  invită UE și statele sale membre, precum și țările partenere să ia în considerare sustenabilitatea mediului și gestionarea riscului de dezastre în programe de reformă a guvernanței terenurilor și în mecanisme înregistrare funciară;

17.  ia act de faptul că reducerea riscului de dezastre și adaptarea la schimbările climatice reprezintă aspecte intercorelate și, prin urmare, solicită Comisiei și tuturor actorilor să continue integrarea strategiilor de reducere a riscului de dezastre și de adaptare la schimbările climatice, precum, printre altele, programele de acțiune naționale pentru adaptare (PANA existente) și să le includă în planificarea pentru al 11-lea FED, să găsească sprijin financiar concret, de exemplu, prin punerea în aplicare a Alianței mondiale împotriva schimbărilor climatice și să coordoneze eforturile de armonizare a acestor activități;

18.  sprijină o abordare complementară și coerentă a cadrelor post 2015 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și reducerea riscului de dezastre; consideră că procesele post-ODM și post-HFA (cadrul de acțiune Hyogo) trebuie să țină seama de rezultatele cadrelor actuale și de experiențele cu care s-au confruntat persoanele cele mai afectate de dezastre și de crize; reamintește faptul că reducerea riscului de dezastre, gestionarea riscurilor în materie de schimbări climatice și reziliența trebuie să fie puternic integrate în cadrul post-2015;

Dezvoltarea durabilă, protecția socială și reziliența comunităților

19.  subliniază faptul că abordarea în materie de reziliență trebuie să aducă beneficii durabile pentru părțile cele mai vulnerabile ale societății, în special pentru persoanele care trăiesc în sărăcie extremă și pentru cele care trăiesc în locuințe improvizate sau la periferii și pentru populațiile locale, expuse unui risc ridicat de dezastre;

20.  subliniază faptul că dezvoltarea durabilă trebuie văzută ca un element esențial al reducerii riscului de dezastre; recunoaște faptul că se pot realiza progrese pe termen lung numai dacă sunt abordați și factorii subiacenți, care cresc gradul de vulnerabilitate a comunităților și indivizilor, cum ar fi un management defectuos al mediului, infrastructura inadecvată, degradarea terenurilor și urbanizarea defectuoasă;

21.  înțelege faptul că în țările în curs de dezvoltare, în special în țările cu venit redus, o mare parte a populației care trăiește într-o stare permanentă de sărăcie beneficiază în general de o protecție socială redusă sau nu beneficiază deloc de protecție socială și este astfel mai expusă la dezastre naturale sau provocate de om; solicită Comisiei să continue să promoveze activitățile de protecție socială în cadrul programelor sale de cooperare pentru dezvoltare, cu activități specifice pentru a îmbunătăți sistemele de stat, măsurile de prevenire și asigurările împotriva dezastrelor naturale sau provocate de om;

22.  încurajează acordarea unei atenții mai mari dezastrelor la scară redusă, care să reprezinte un obiectiv-cheie al abordării în materie de reziliență, și creșterea vizibilității daunelor pe care dezastrele la scară redusă le cauzează comunităților, precum și a impactului asupra acestor comunități;

23.  subliniază că este nevoie să se consolideze și să se dezvolte educația cu privire la dezastre și la situații de urgență și să se disemineze, să se compileze și să se comunice mai bine informațiile și cunoștințele care ar putea contribui la creșterea rezilienței comunităților și la promovarea schimbărilor de comportament și a unei culturi a pregătirii în fața dezastrelor;

24.  subliniază rolul important pe care îl pot juca autoritățile locale și organizațiile locale și naționale ale societății civile în consolidarea rezilienței, în special în țările fragile și cu risc ridicat de apariție a unor situații de criză și încurajează autoritățile locale să dezvolte, în consultare cu comunitățile locale și cu organizațiile societății civile, procese coerente și coordonate pentru implementarea strategiilor în materie de reziliență;

25.  ia act de faptul că ar trebui instituie mecanisme solide în materie de responsabilitate și de monitorizare, cu participarea autorităților locale, a partenerilor de dezvoltare, a oamenilor de știință, a societății civile, a mass-mediei și a publicului larg, pentru a crește accesul la informare și pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la strategiile de reducere a riscurilor de dezastru și de reziliență; solicită colectarea periodică a datelor, printre alte date meteorologice, date privind recolta, efectivele de animale, funcționarea piețelor, starea de nutriție a copiilor și a celor mai săraci membri ai societății, precum și date privind mecanismele existente de reducere a riscurilor de dezastre și privind accesul la servicii de bază; încurajează o raportare și o publicare periodică a acestor date pe platformele disponibile public pentru a facilita informarea, avertizarea timpurie și îmbunătățirea situației;

Să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare și din dezastrele care au avut loc în trecut

26.  subliniază faptul că dezastrele și situațiile de urgență sunt adesea urmate de crize alimentare și de malnutriție în rândul populațiilor afectate, în special al copiilor; subliniază faptul că crizele alimentare reprezintă prin ele însele dezastre și că abordarea în materie de reziliență, care se bazează pe securitatea alimentară și pe nutriție, trebuie introdusă sistematic în deciziile de programare;

27.  invită UE să desprindă învățăminte din ultimele decenii ale politicii sale de cooperare și să facă propuneri de promovare în practică a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, asociind ajutorul pentru dezvoltare cu alte domenii de politică ale UE, precum agricultura, comerțul, impozitele, schimbările climatice și investițiile;

28.  îndeamnă Comisia să integreze problema acaparării terenurilor în dialogul său politic cu țările în curs de dezvoltare pentru a face din coerența politicilor piatra de temelie a cooperării pentru dezvoltare la nivel național, precum și la nivel internațional și pentru a evita exproprierea micilor fermieri, vulnerabilitatea din ce în ce mai mare a persoanelor sărace din zonele rurale și utilizarea nesustenabilă a terenurilor și a apei;

29.  ia act de faptul că alimentația și crizele în materie de nutriție devin din ce în ce mai frecvente în regiunile Sahel și Cornul Africii, unde milioane de persoane nu au acces la o hrană adecvată; subliniază că criza alimentară din 2011 din Cornul Africii și criza alimentară din Sahel din 2012 au demonstrat că asistența umanitară nu poate singură nici să rupă ciclul foametei și al malnutriției cronice, nici să îi abordeze cauzele de bază; subliniază nevoia de a aborda cauzele care stau la baza insecurității alimentare persistente în aceste regiuni, mai precis accesul redus la servicii de bază corespunzătoare și la educație, sărăcia acută, sprijinul inadecvat pentru agricultura la scară redusă și pentru creșterea animalelor, problemele de acces la terenuri, degradarea mediului, creșterea rapidă a populației, căderea piețelor, declinul producției alimentare pe cap de locuitor și guvernanța defectuoasă; subliniază faptul că, în prezent, cauzele care stau la baza crizelor alimentare sunt mai complexe decât în trecut, șocurile cauzate de piață sau de prețuri fiind mai frecvente și afectând mai puternic populația săracă, de exemplu;

30.  ia act de faptul că insecuritatea alimentară cronică este primul și cel mai important factor al vulnerabilității față de crizele alimentare, deoarece reduce capacitatea oamenilor de a se pregăti pentru riscuri, de a face față crizelor și de a-și reveni în urma lor; ia act și de faptul că insecuritatea alimentară cronică produce efecte negative pe termen lung, care reduc capitalul uman, afectând creșterea copiilor și capacitatea de dezvoltare a societății; recunoaște faptul că crizele legate de prețurile ridicate și foarte volatile ale alimentelor sunt costisitoare și dificil de controlat; evidențiază faptul că abordarea Comisiei în materie de reziliență este una corectă, deoarece abordează cauzele vulnerabilității, printre cele mai importante aflându-se insecuritatea alimentară cronică;

31.  este de părere că Planul de acțiune al UE pentru reziliență ar trebui să vizeze punerea în aplicare a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și să abordeze problemele asociate cu securitatea alimentară și rezistența la schimbările climatice, precum dumpingul produselor agricole și normele privind practicile comerciale neloiale; invită UE să abordeze agricultura sustenabilă într-un mod holistic la nivel național și internațional;

32.  salută abordarea comună în materie de dezvoltare și de tip umanitar și abordarea regională din cadrul inițiativei UE „Supporting the Horn of Africa's Resilience” (SHARE) – Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii și al „Global Alliance for Resilience Initiative” (AGIR) - Alianța globală pentru inițiativa de reziliență pentru regiunea Sahel, conduse de UE; solicită să se acorde o atenție și mai mare acestor regiuni și să se îmbunătățească cooperarea și coordonarea între guvernele naționale, donatorii internaționali, societatea civilă și sectorul privat în eliminarea barierelor dintre abordările în materie de dezvoltare și umanitară, între răspunsurile de tip „normal” și cel „de criză”;

33.  solicită o abordare eficientă a rezilienței, care trebuie să fie multi-instituțională, coordonată, cuprinzătoare și sistematică și să includă un număr de elemente, cum ar fi rețele de securitate socială previzibile și adaptate pentru persoanele cele mai vulnerabile, care ar garanta nu numai că gospodăriile au acces imediat la alimente în perioadele de criză, ci ar garanta și recuperarea rapidă și reziliența față de șocurile viitoare; cere să se reducă subnutriția în rândul copiilor, iar acest aspect să fie unul central pentru reziliență, prin intermediul unor planuri naționale coordonate care să acorde prioritate în special copiilor cu vârsta sub doi ani și femeilor însărcinate;

34.  ia act de faptul că există dovezi conform cărora în Niger, Burkina Faso și Mali tehnicile agroecologice cu cost redus, în special de agrosilvicultura și conservare a solurilor și a apei, au îmbunătățit reziliența agricultorilor la scară redusă față de insecuritatea alimentară; cu toate acestea, subliniază că numai agricultura ecologică nu poate elimina cauzale structurale ale insecurității alimentare; solicită să se introducă componente neagricole în cadrul intervențiilor din agricultură și să se asigure că o mai bună alimentație este un obiectiv explicit al programelor agricole; în plus, cere să se garanteze că și femeile agricultori beneficiază de programe, ținându-se seama, în cadrul programelor agricole, de barierele create de inegalitatea de gen (cum ar fi accesul la terenuri, la credite, servicii la extindere și factori de producție);

O mai bună coordonare a eforturilor și metode îmbunătățite de finanțare

35.  subliniază faptul că este crucial ca statele membre și instituțiile UE să își coordoneze mai bine activitățile de dezvoltare și umanitare și să conlucreze pentru a spori eficiența ajutorului; subliniază faptul că studiul Parlamentului European intitulat „Costurile non-Europei în cadrul politicii de dezvoltare” din iunie 2013, care a estimat că s-ar putea economisi 800 de milioane EUR anual în costuri de tranzacții dacă donatorii și-ar concentra eforturile pe mai puține țări și activități și că, în plus, s-ar putea realiza economii anuale de 8,4 miliarde EUR prin intermediul unor modele de alocare la nivelul mai multor țări;

36.  ia act de contribuția importantă a crescătorilor de animale la scară mică mobili în producerea de carne, lapte și sânge în zone nepotrivite pentru alte forme de agricultură; subliniază rolul important pe care îl au asigurarea hranei pentru comunități și contribuția lor pozitivă la securitatea alimentară și nutriție, demonstrată prin dovezi de pe terenurile aride și semiaride conform cărora copiii din zone pastorale tind să aibă o securitate alimentară mai bună decât cei care sunt stabiliți în orașe și sate; prin urmare, solicită ca drepturile și necesitățile acestor populații pastorale să fie luate în considerare în proiectarea intervențiilor și a programelor agricole;

37.  subliniază importanța îmbunătățirii capacității micilor exploatații agricole, prin favorizarea investițiilor publice-private, inclusiv prin acordarea de microcredite femeilor;

38.  consideră că economiile realizate printr-o mai bună coordonare a donatorilor, de exemplu, ar putea fi puse în slujba unor activități de reducere a riscului de dezastre și că acestea, la rândul lor, ar genera un venit semnificativ, prin crearea unui ciclu pozitiv;

39.  salută propunerea Comisiei privind Planul de acțiune privind reziliența pe 2013, conform căreia ar trebui să aibă loc la nivelul UE un forum anual privind reziliența; consideră că aceasta ar fi o ocazie de coordonare a eforturilor de reziliență între instituțiile publice, inclusiv parlamentele naționale și Parlamentul European, sectorul privat, ONG-urile și societatea civilă, pentru realizarea unor progrese bine coordonate în materie de reducere a riscurilor de dezastre și de reziliență, prin conlucrarea tuturor părților interesate;

40.  încurajează creșterea colaborării între sectorul public și sectorul privat în materie de reducere a riscurilor de dezastre și de reziliență; cere Comisiei să faciliteze implicarea sectorului privat prin crearea de stimulente și a unui mediu potrivit pentru ca entitățile private să poată face schimb de experiență privind consolidarea rezilienței și reducerea riscurilor; solicită totuși Comisiei în această privință să elaboreze un proiect de propunere de stabilire a unor norme privind parteneriatele public-private, inclusiv evaluările impactului social și ecologic, pentru a preveni, de exemplu, agravarea conflictelor privind utilizarea terenurilor sau a conflictelor privind accesul la apă, în special pentru a proteja micii agricultori; încurajează sprijinirea țărilor ACP pentru controlul contractelor cu investitori multinaționali; mai mult, încurajează transparența investițiilor și a obiectivelor de investiții, pe platformele disponibile societății civile;

41.  recomandă creșterea colaborării cu țările din afara UE și cu instituțiile internaționale și regionale în materie de pregătire în fața dezastrelor, precum și în ceea ce privește răspunsul la dezastre și reconstrucția; sprijină consolidarea cooperării dintre Comisie și Biroul Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre (UNISDR) în vederea îmbunătățirii acțiunii UE cu privire la reducerea riscului de dezastre;

42.  subliniază faptul că, în ciuda progreselor pe care UE și organizațiile internaționale le-ar putea face în materie de reducere a riscurilor de dezastru și reziliență în țările în curs de dezvoltare prin intermediul programelor lor, este în principal de responsabilitatea guvernelor naționale să asigure siguranța cetățenilor lor și că, prin urmare, țările partenere trebuie să aibă un angajament politic puternic pentru a sprijini și a realiza activități care să reducă riscurile de dezastru și să crească reziliența;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 30. (2) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 31. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0283.

Rezoluția Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la femeile cu dizabilități (2013/2065(INI))

P7_TA(2013)0579 A7-0329/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CNUDPH)(1) și intrarea sa în vigoare la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, în special articolul 6, referitor la femeile și fetele cu dizabilități,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor,

–  având în vedere articolele 10, 19 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426), precum și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009(3) pe această temă,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2010 intitulată „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere” (COM(2010)0636) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care însoțesc strategia intitulat „Planul inițial de punere în aplicare a Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap – Lista acțiunilor pentru 2010-2015” (SEC(2010)1323 și SEC(2010)1324),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 3 decembrie 2012 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind accesibilitatea site-urilor internet ale organismelor din sectorul public (COM(2012)0721),

–  având în vedere Recomandarea 98/376/CE a Consiliului din 4 iunie 1998 privind cardul de parcare pentru persoanele cu dizabilități(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind „Promovarea incluziunii pe piața muncii – redresarea în urma crizei și pregătirea pentru Agenda de la Lisabona de după 2010”,

–  având în vedere proiectul de rezoluție a Consiliului din 2 iunie 2010 privind un nou cadru european pentru persoanele cu handicap (10173/2010) și Rezoluția Consiliului cu privire la situația persoanelor cu handicap în Uniunea Europeană (2008/C 75/01),

–  având în vedere raportul Comisiei privind funcționarea și efectele Regulamentului (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului (COM(2011)0166),

–  având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție (cauza C 13/05 privind Directiva 2000/78/CE – Egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – conceptul de dizabilitate)(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 1988 referitoare la limbajul semnelor pentru persoanele cu deficiențe de auz(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 1989 referitoare la femeile cu dizabilități(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 septembrie 1992 referitoare la persoanele cu dizabilități mentale(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 1995 referitoare la drepturile persoanelor cu dizabilități(9),

–  având în vedere declarația sa din 9 mai 1996 referitoare la drepturile persoanelor care suferă de autism(10),

–  având în vedere poziția sa din 13 decembrie 1996 referitoare la cardul de parcare pentru persoanele cu dizabilități – drepturile persoanelor cu dizabilități(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 aprilie 1997 referitoare la șansele egale pentru persoanele cu dizabilități(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2001 intitulată „Către o Europă fără bariere pentru persoanele cu dizabilități”(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2003 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către un instrument cu forță juridică obligatorie al Organizației Națiunilor Unite destinat promovării și protecției drepturilor și demnității persoanelor cu dizabiltăți”(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 referitoare la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități și Protocolul facultativ la aceasta(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE(17),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020),

–  având în vedere Planul de acțiune privind egalitatea de gen și afirmarea femeilor (2010-2015),

–   având în vedere Al doilea manifest privind drepturile femeilor și fetelor cu dizabilități din Uniunea Europeană („Un set de instrumente pentru activiști și decidenți”)

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0329/2013),

A.  întrucât optzeci de milioane de persoane cu dizabilități care trăiesc în Uniunea Europeană au mare nevoie de un mediu accesibil și lipsit de prejudecăți fizice, intelectuale și sociale, fără bariere, obstacole și stereotipuri care împiedică exercitarea deplină a drepturilor fundamentale ale omului și a „cetățeniei europene”; întrucât din aceste 80 de milioane de persoane, 46 de milioane sunt femei și fete,

B.  întrucât aproximativ un miliard de oameni din întreaga lume (18)suferă de dizabilități, iar 80% dintre aceștia trăiesc în țările în curs de dezvoltare; întrucât femeile cu dizabilități sunt dezavantajate pe multiple planuri, confruntându-se cu dificultăți semnificative în obținerea accesului la locuințe adecvate, la asistență medicală, transport public, educație, formare profesională și locuri de muncă, sunt tratate inegal în ceea ce privește accesul la credite și la alte resurse productive și participă foarte rar la procesele decizionale;

C.  întrucât numărul persoanelor în vârstă este în creștere, ceea ce înseamnă că numărul persoanelor cu dizabilități va crește la rândul său; întrucât, conform datelor OMS, prevalența dizabilităților este mai mare în rândul femeilor, acestea fiind afectate în mod deosebit de acest fenomen, ca urmare a speranței de viață mai mari;

D.  întrucât creșterea numărului de persoane cu dizabilități înseamnă o creștere a sarcinilor îngrijitorilor, în special a persoanelor din familie care le îngrijesc, în cea mai mare parte t femei care sunt obligate să lucreze cu program redus și chiar să părăsească piața muncii pentru a avea grijă de rudele dependente;

E.  întrucât este esențială participarea economică și socială integrală a femeilor cu dizabilități dacă se dorește ca Strategia Europa 2020 să reușească să creeze o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii; întrucât persoanelor cu dizabilități, inclusiv femeilor și fetelor, trebuie să li se acorde șanse și oportunități echitabile și egale de participare la viața socială,economică și politică a comunității; întrucât persoanele cu dizabilități se confruntă în continuare cu diverse obstacole în calea participării depline în societate, ceea ce conduce deseori la excludere socială și la sărăcie și limitează exercitarea deplină a cetățeniei europene;

F.  întrucât discriminarea poate duce la izolare socială și marginalizare, la traume psihologice și nefericire;

G.  întrucât baza asociativă a oricărui stat democratic constă în facilitarea participării tuturor cetățenilor, indiferent de sex, la procesele democratice (în special la alegeri), crearea, acolo unde este cazul, a unor infrastructuri care să permită o astfel de participare și, în consecință, promovarea incluziunii în cazul femeilor cu dizabilități;

H.  întrucât toate părțile implicate trebuie să asigure accesul egal al femeilor cu dizabilități la servicii medicale publice de calitate, și anume prin îmbunătățirea formării profesionale și a învățării pe tot parcursul vieții pentru personalul medical în ceea ce privește nevoile specifice ale acestora, inclusiv în domeniul sănătății sexuale și reproductive;

I.  întrucât femeile cu dizabilități trebuie să își exercite dreptul la educație, sănătate, muncă, mobilitate, viață de familie, relații sexuale, căsătorie și maternitate, precum și la mecanismele de protecție care garantează aceste drepturi;

J.  întrucât reprezentarea în sfera publică a parteneriatului, a sexualității și a maternității, astfel cum sunt ele trăite de femeile și fetele cu dizabilități, contribuie la eforturile de combatere a prejudecăților, a stereotipurilor persistente și a dezinformării; întrucât o astfel de reprezentare se poate realiza sub diferite forme, în special prin folosirea mijloacelor artistice și culturale și a mass-mediei;

K.  întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt mult mai susceptibile de a fi victime ale violenței, și în special a violenței domestice și a exploatării sexuale, iar estimările arată că femeile cu dizabilități au de 1,5 până la 10 ori mai multe șanse de a fi abuzate decât femeile fără dizabilități(19); întrucât, în funcție de mediul – în comunitate sau în instituții – în care trăiesc femeile, trebuie să se ia măsuri specifice pentru a contracara acest fenomen inacceptabil care constituie o infracțiune și o încălcare gravă a drepturilor omului; întrucât tuturor femeilor trebuie să li se asigure acces deplin la serviciile de sprijin, pentru că femeile și fetele cu dizabilități suferă din cauza dependenței emoționale mai pronunțate, a riscului mai mare de a fi victime ale tuturor formelor de violență de gen, înregistrează niveluri mai scăzute ale dezvoltării personale și sociale și se confruntă cu o ignoranță generalizată în materie de sexualitate și cu nenumăratele mituri nocive care înconjoară acest aspect; întrucât cifrele arată că, din cauza creșterii sărăciei, exploatarea sexuală a femeilor cu dizabilități a devenit mai frecventă;

L.  întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt expuse la discriminări multiple ce decurg din inegalități de gen, vârstă, religie, etnie, comportament cultural și social și stereotipuri legate de dizabilități care trebuie contracarate; întrucât femeile cu dizabilități sunt adesea discriminate în comparație cu bărbații cu dizabilități în ceea ce privește accesul la locuri de muncă și educație; întrucât Comisia și statele membre pot contracara acest fenomen prin implementarea integrării problematicii de gen în toate domeniile relevante ale politicilor privind dizabilitățile;

M.  întrucât autorităților publice le revine responsabilitatea de a înființa servicii publice specializate, la standarde ridicate, pentru a asigura un mediu adaptat pentru femeile și fetele cu dizabilități, astfel încât acestea să poată fi capabile să-și asume pe deplin drepturile și responsabilitățile și să ia propriile decizii, devenind treptat mai independente, în condiții de egalitate cu persoanele care nu suferă de nicio dizabilitate; întrucât situația, infrastructura, legislația și structurile de sprijin variază considerabil de la un stat membru la altul;

N.  întrucât femeile și fetele cu dizabilități se pot bucura de drepturi egale numai dacă se realizează dreptatea între femei și bărbați și dacă au acces la administrația publică în condiții de egalitate cu persoanele fără nicio dizabilitate; întrucât, cu toate acestea, implementarea egalității de gen și practica în materie variază considerabil la nivelul UE;

O.  întrucât comunitatea oamenilor cu una sau mai multe dizabilități fizice, psihice sau intelectuale este extrem de eterogenă și, prin urmare, este necesar să se asigure un tratament în funcție de nevoile individuale;

P.  întrucât nivelul ridicat al șomajului pentru persoanele cu dizabilități este în continuare inacceptabil; întrucât aceasta înseamnă că persoanele cu dizabilități, fiind un grup vulnerabil mult mai susceptibil la sărăcie, se confruntă cu un risc mai mare de excludere socială; întrucât dificultățile cu care se confruntă femeile și fetele cu dizabilități pentru a pătrunde pe piața muncii le împiedică să aibă o existență ordonată și independentă; întrucât ocuparea unui loc de muncă este nu numai o sursă de venit, dar, de asemenea, a devenit un mod de integrare în societate prin crearea de legături cu lumea și crearea unei rețele de relații interpersonale; întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt adesea subsalarizate; întrucât barierele în calea mobilității, precum și dependența mare de membrii familiei și îngrijitorii trebuie să fie depășite pentru a încuraja participarea activă a acestora la educație, piața forței de muncă și la viața socială și economică a comunității;

Q.  întrucât, cu cât statele membre investesc mai multe resurse pentru integrarea lor, cu atât femeile cu dizabilități vor reuși mai bine să aibă o viață independentă, care să le permită să își dezvolte aptitudinile;

R.  întrucât femeile cu dizabilități care provin din zone mai dezavantajate ale societății au avut mai puține șanse de a-și dezvolta aptitudinile și de a-și valorifica potențialul prin forțe proprii;

S.  întrucât criza economică și reducerile operate în sistemul public de sănătate și în serviciile sociale din majoritatea statelor membre au consecințe negative pentru grupurile vulnerabile, în special pentru femeile și fetele cu dizabilități; întrucât acestea se confruntau cu un risc mai mare de pauperizare încă dinaintea crizei; întrucât aceste măsuri de austeritate au însemnat de fapt reducerea personalului destinat educației speciale și a asistenței oferite persoanelor cu dizabilități, reducerea asistenței sociale pentru îngrijitori, reducerea prestațiilor sociale pentru persoanele cu dizabilități și a finanțării pentru instituțiile și organizațiile care le sprijină, precum și restricționarea accesului acestora la locuri de muncă în sectorul public, ceea ce a afectat semnificativ viața femeilor cu dizabilități și perspectivele lor de independență,

T.  întrucât există o legătură puternică între mobilitate, dizabilitate și incluziune socială, în special în ceea ce privește libertatea și accesul la comunicare (inclusiv alfabetul Braille, limba semnelor și alte modalități alternative de comunicare), libertatea de circulație în toate domeniile și accesul la servicii; întrucât trebuie încurajată participarea deplină și activă a persoanelor cu dizabilități în toate sferele societății și ar trebui extins accesul acestor persoane la tehnologiile informației și comunicării, la automatizări casnice și la soluții de comunicare online,

U.  întrucât, din punctul de vedere al incluziunii și al costurilor, ar fi de dorit ca asistența furnizată de statele membre să le permită femeilor cu dizabilități să locuiască în continuare cu familiile lor, în loc să fie instituționalizate,

1.  subliniază importanța incluziunii pentru toți cetățenii UE, indiferent de deficiențele fizice, intelectuale, psiho-sociale și mentale, și solicită elaborarea unor obiective speciale pentru a asigura acest lucru, în scopul îmbunătățirii calității vieții persoanelor cu dizabilități și pentru a consolida o politică coerentă prin participarea deplină a tuturor; subliniază faptul că strategiile, politicile și inițiativele legislative care asigură nediscriminarea și egalitatea trebuie să fie elaborate colaborând activ cu toate părțile interesate, inclusiv cu femeilor cu dizabilități;

2.  insistă asupra faptului că în politicile legate de dizabilități trebuie integrată perspectiva de gen și subliniază importanța integrării dizabilității de gen în politicile de gen, în programele și măsurile de consolidare a recunoașterii și înțelegerea intersecționalității genului și dizabilității în UE și în legislația și politicile statelor membre; consideră că femeile cu dizabilități ar trebui invitate să colaboreze cu structurile abilitate în calitate de consultanți, consilieri sau experți; regretă faptul că Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010-2020 nu include o perspectivă integrată de gen sau un capitol separat cu privire la politicile specifice de gen în materie de dizabilități; regretă, de asemenea, că Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 nu abordează în mod specific problema dizabilităților, deși femeile cu dizabilități sunt adesea mai dezavantajate decât bărbații cu dizabilități și sunt mai des expuse riscului de sărăcie și excluziunii sociale;

3.  îndeamnă statele membre care încă nu au ratificat Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități și protocolul facultativ atașat la aceasta să facă acest lucru pentru a le putea implementa integral;

4.  subliniază faptul că numeroase studii au arătat că femeile cu dizabilități suferă o dublă discriminare pe motive atât de gen, cât și de dizabilitate și subliniază că suprapunerea unei astfel de discriminări are efecte negative în special asupra femeilor și fetelor cu dizabilități; invită Comisia și statele membre , având în vedere lipsa dispozițiilor specifice, să includă în sistemele de protecție socială prevederi pentru femeile cu dizabilități ;

5.  reamintește guvernelor că discriminarea pe criterii de dizabilitate este interzisă și solicită statelor membre să depună eforturi mai mari pentru a elimina obstacolele rămase;

6.  reamintește că incluziunea și participarea femeilor și fetelor cu dizabilități pot fi realizate numai dacă se facilitează circulația acestora într-un mediu fizic și social fără bariere și solicită noi eforturi în acest sens;

7.  subliniază rolul pe care îl joacă asociațiile de sprijin reciproc în facilitarea comunicării între persoanele, în special femeile, care trebuie să aibă grijă de rudele sau prietenii apropiați cu dizabilități, precum și activitatea de conștientizare desfășurată de aceste asociații;

8.  subliniază importanța optimizării utilizării instrumentelor de finanțare ale UE, în special a fondurilor structurale, pentru promovarea accesibilității și combaterea discriminării împotriva persoanelor cu dizabilități, acordând o atenție deosebită femeilor care se confruntă deseori cu discriminări multiple, precum și acțiunilor menite să facă mai vizibile oportunitățile de finanțare pentru măsurile de acest gen în programele ulterioare anului 2013;

9.  susține că informațiile privind serviciile aflate la dispoziția cetățenilor (educație, sănătate, justiție, transporturi, relația cu autoritățile etc.) trebuie furnizate în toate limbile, formele și formatele posibile, într-o manieră simplă și sigură; arată că atunci când se oferă astfel de servicii sub formă de asistență prin mediul online sau de asistență telefonică, aceste sisteme trebuie să fie accesibile și pentru femeile cu deficiențe de auz sau deficiențe de auz și vedere;

10.  insistă asupra faptului că incluziunea presupune contracararea stereotipurilor prin transmiterea unor imagini și expresii culturale pozitive și prin organizarea de campanii de conștientizare, care prezintă obiectiv ale femeilor cu dizabilități și expun marea diversitate a rolurilor pe care acestea și le pot asuma în propria viață de zi cu zi și în societate, precum și prin accentuarea reprezentărilor dizabilităților în sfera publică, întrucât tocmai în acest domeniu se constată întârzieri; arată că mass-media joacă un rol important în diseminarea de informații privind femeile cu dizabilități și că ea ar trebui să determine o schimbare în bine în ceea ce privește atitudinea populației față de această categorie, în conformitate cu principiile și valorile prevăzute în Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

11.  invită statele membre să ia în considerare violența sexuală ca infracțiune gravă ce este urmărită penal, în special în cazul femeilor cu dizabilități și, în special cu dizabilități mintale, pentru a reduce incidența mare a violurilor raportate și a hărțuirii sexuale și a violenței din instituțiile mari;

12.  subliniază faptul că, pentru a preveni izolarea, abandonul, neglijarea și segregarea fetelor cu dizabilități, este necesar să se lanseze campanii de informare pentru familii, furnizându-le informații privind resursele comunitare disponibile pentru asistența și dezvoltarea viitoare a acestor fete, precum și în vederea demontării stereotipurilor sexiste și discriminatoare; consideră că, atunci când copiii cu dizabilități nu pot fi îngrijiți de rudele de gradul întâi, autoritățile ar trebui să se asigure că ei pot fi îngrijiți de rude mai îndepărtate sau, dacă acest lucru nu este posibil, să asigure îngrijirea lor la nivelul comunității, într-un mediu familial; observă că este necesar să se promoveze adoptarea și preluarea în plasament a copiilor cu dizabilități, prin accelerarea formalităților birocratice și furnizarea de informații și asistență corespunzătoare pentru familiile adoptive sau familiile care îi îngrijesc;

13.  propune ca în domeniul construcțiilor de locuințe să se aibă în vedere aspectele de ordin arhitectural și alte considerații și măsuri în materie de mediu, pentru a accelera de la „o proiectare pentru nevoi speciale” la „o proiectare integratoare și favorabilă incluziunii pentru toți cetățenii”; observă, totuși, că accesul necondiționat și adaptările necesare nu ar trebui să constituie un scop exclusiv arhitectonic și că proiectarea universală ar trebui să reprezinte un obiectiv ferm și o realitate, în special în ceea ce privește nevoile cotidiene de bază ale femeilor cu dizabilități; subliniază necesitatea de a asigura accesul comun sau individual al femeilor cu dizabilități la sistemele de locuințe sociale și de a pune la dispoziție subvenții pentru eliminarea obstacolelor care împiedică mobilitatea în locuință, iar această facilitate ar trebui extinsă și în cazul femeilor care trăiesc în locuințe închiriate; reiterează, prin urmare, că trebuie asigurat persoanelor cu dizabilități un acces mai mare la condiții de viață decente, fie în ceea ce privește locuințele, mobilitatea, accesul la serviciile publice și sociale, fie din perspectiva participării la viața publică;

14.  invită Comisia și statele membre să promoveze accesibilitatea fără bariere, pentru femeile și fetele cu mobilitate redusă și pentru femeile și fetele cu dizabilități, la infrastructura de transport, la vehicule și la formatele de informare și rezervare; constată că în rândul utilizatorilor de transport public cu dizabilități, femeile sunt mai numeroase decât bărbații; subliniază, prin urmare, faptul că integrarea problematicii de gen și a dizabilității este esențială în ceea ce privește formularea implementarea și evaluare politicilor privind transportul, astfel încât să asigure egalitatea de șanse și prevenirea discriminării împotriva femeilor cu dizabilități; prin urmare, recomandă implicarea lor, ca experte în domeniu, în calitate de consultanți pentru politicile privind transportul;

15.  subliniază faptul că trebuie să se asigure de asemenea accesul la internet și la platformele online de socializare (de exemplu toate site-urile publice să poată fi citite de persoane cu deficiențe vizuale, iar soluțiile să se axeze și pe alte tipuri de deficiențe decât cele vizuale, precum adaptarea conținuturilor complexe la nevoile persoanelor cu dizabilități intelectuale și integrarea de videoclipuri în limbajul semnelor, astfel încât să se înțeleagă conținutul); își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că nu se asigură încă accesul deplin al cetățenilor la agențiile guvernamentale și la platformele e-guvernare; susține că toate persoanele cu dizabilități, inclusiv persoanele în vârstă cu deficiențe de auz, al căror număr și proporție în societate este, conform estimărilor OMS, în creștere, trebuie să aibă acces la alfabetizarea digitală; salută, prin urmare, propunerea de directivă privind accesibilitatea site-urilor internet ale organismelor din sectorul public, prezentată de Comisie;

16.  subliniază faptul că participarea democratică face parte din drepturile fundamentale și civile ale femeilor cu dizabilități și că aceasta trebuie facilitată și garantată; invită, prin urmare, statele membre și toate autoritățile publice relevante să furnizeze facilități adaptate în mod corespunzător și să încurajeze implicarea și participarea activă a femeilor;

17.  subliniază faptul că Convenția ONU promovează un model al drepturilor omului care să aibă la bază egalitatea și demnitatea intrinsecă a tuturor persoanelor, în sensul participării la procesul decizional, în locul vechiului sistem, care prevedea un model decizional bazat pe substituție; solicită așadar, statelor membre să faciliteze reprezentarea femeilor cu dizabilități în cadrul procesului decizional, cu scopul de a asigura protejarea intereselor și drepturilor acestora;

18.  consideră că femeile și fetele cu dizabilități au dreptul de a decide, pe cât posibil, asupra propriilor lor vieți și nevoi, că ele ar trebui să fie auzite și consultate și ar trebui încurajate în mod activ să fie independente, pe cât posibil, și subliniază faptul că aceste drepturi ar trebui să fie, de asemenea, garantate în instituțiile publice specializate într-un context obișnuit de viață; subliniază că asistența personală este un mijloc de a avea o viță independentă și ar trebui facilitată și promovată pentru femeile cu dizabilități atunci când acestea beneficiază de sprijin în instituții de învățământ sau de formare profesională, la locul de muncă, în cadrul familiei și în caz de sarcină și maternitate;

19.  reamintește faptul că fiecare etapă din viața unei femei presupune nu numai oportunități, ci și responsabilități și, în acest sens, de multe ori femeile trebuie să suporte o povară disproporționată în ceea ce privește sarcina atunci când sunt nevoite să se confrunte cu implicațiile negative ale sarcinii, îndeosebi în cazurile în care tații nici nu își asumă responsabilitățile, nici nu contribuie la bunăstarea și destinul copiilor lor, abandonându-și familiile; reamintind că într-o familie, ambii părinți își asumă în mod egal aceleași responsabilități, excepție făcând situațiile în care aceștia au convenit în prealabil altfel;

20.  subliniază faptul că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să fie informate cu privire la propriile drepturi, astfel încât să poată lua propriile decizii, iar aceste informații trebuie să le fie transmise astfel încât ele să le poată accesa și înțelege, luând în considerare diferitele metode, mijloace și formate de comunicare alese și, după caz, gradul de deficiență mentală;

21.  observă faptul că , pentru femeile și fetele cu dizabilități, pentru a primi o îngrijire corespunzătoare, este nevoie în sectorul medical de formare specifică continuă și pe parcursul întregii cariere, privind bolile/deficiențele mentale , astfel încât aceste tulburări să fie mai bine depistate, iar pacienții care suferă de aceste afecțiuni să poată fi trimiși la tratament în cadrul unor servicii medicale specializate în domeniu; invită, prin urmare, statele membre să asigure o pregătire specială a tuturor profesioniștilor care se ocupă de persoanele cu dizabilități și subliniază faptul că în timpul pregătirii lor, cadrele medicale și profesorii lor trebuie instruiți și conștientizați cu privire la toate tipurile de dizabilități, amintind că unele sunt puțin cunoscute în pofida prevalenței acestora;

22.  constată că educația și formarea profesională pentru persoanele cu dizabilități sunt realizate în unele state membre separat și în mod deficitar; subliniază importanța integrării femeilor cu dizabilități în sistemele de educație și profesionale standard în toate cazurile în care dizabilitatea permite o astfel de integrare;

23.  subliniază necesitatea de a sprijini fetele și femeile migrante cu dizabilități pentru a-și dezvolta abilitățile și potențialul în ceea ce privește formarea profesională și de le oferi oportunități de obținere a unui loc de muncă adecvat;

24.  observă faptul că diferitele etape din viața unei femei – printre care și sarcina – atrag după ele probleme specifice care trebuie rezolvate și că femeile cu dizabilități care se află în asemenea situații trebuie să se bucure de aceleași drepturi și oportunități ca și femeile fără dizabilități, astfel încât să se evite orice descurajare de a rămâne însărcinate; de asemenea, având în vedere provocările suplimentare cu care se confruntă femeile cu dizabilități, subliniază faptul că acestea ar trebui să aibă dreptul la o perioadă mai lungă de concediu de maternitate, pentru a se adapta la noua situație și pentru a-și construi o bună viață de familie; avertizează că sterilizarea forțată și avortul forțat sunt forme de violență împotriva femeilor și constituie un tratament degradant și inuman pe care statele membre trebuie să îl elimine și să îl condamne cu fermitate;

25.  subliniază faptul că femeilor și fetelor cu dizabilități trebuie să li se permită să se bucure de sexualitatea lor în mod liber, la fel ca și persoanele fără deficiențe și consideră că femeile cu dizabilități trebuie să aibă posibilitatea de a trăi pentru a-și îndeplini dorința de a avea sau de a nu avea copii, întocmai ca femeile fără dizabilități; subliniază faptul că, pentru ca tinerele, adolescentele și femeile cu dizabilități să își asume răspunderea pentru comportamentul lor sexual, ele au nevoie de acces la educație sexuală furnizată de specialiști în domeniu, de exemplu de formatori ai serviciilor sociale publice locale, aceste informații trebuind să fie adaptate, dacă este necesar, la capacitățile intelectuale ale femeii sau fetei cu dizabilități; ele trebuie să știe și să înțeleagă cum funcționează organismul uman (cum apare o sarcină și cum poate fi evitată), cum să refuze practicile sexuale nedorite, cum să evite bolile cu transmitere sexuală etc.; subliniază necesitatea asigurării de asistență specializată, inclusiv servicii de îngrijire a copiilor, pentru femeile cu dizabilități, împreună cu familiile acestora, astfel încât ele să se poată bucura pe deplin de maternitate; susține că, în acest caz, statele membre ar trebui să ia în considerare în special nevoile femeilor cu deficiențe intelectuale;

26.  consideră că este esențial ca femeile și fetele cu dizabilități să aibă acces deplin la asistență medicală adaptată la nevoile lor speciale, inclusiv consultații ginecologice, consultații medicale, planificare familială și sprijin adaptat pe parcursul sarcinii; îndeamnă statele membre să se asigure că instituțiile publice de asistență medicală de pe teritoriul lor asigură acces corespunzător la aceste servicii;

27.  subliniază că trebuie eliminate prejudecățile, percepțiile negative și stigmatul social și trebuie încurajate acceptarea socială, participare socială, respectul și toleranța și valorificarea diversității umane; încurajează statele membre să desfășoare în special campanii de conștientizare;

28.  subliniază faptul că violența împotriva femeilor și violența sexuală constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale; subliniază, în contextul deosebite lor vulnerabilități, necesitatea de a proteja femeile cu dizabilități care trăiesc în centre sociale sau în spitale psihiatrice împotriva agresiunii sexuale sau a altor forme de maltratare fizică la care pot fi supuse și subliniază cu îngrijorare lipsa datelor cu privire la acest fenomen alarmant; invită statele membre să verifice gradul de extindere a acestei probleme prin încurajarea femeilor cu dizabilități victime ale unor astfel de violențe să rupă tăcerea; încurajează colectarea de date relevante în mod confidențial, astfel încât să se ia măsurile adecvate necesare pentru soluționarea problemei; invită Institutul European pentru egalitatea de gen să desfășoare studii privind situația fetelor și femeilor cu dizabilități în ceea ce privește violența;

29.  solicită statelor membre să prevină hărțuirea la locul de muncă prin intermediul unor protocoale eficiente privind hărțuirea, în conformitate cu aplicarea Directivei 2000/78/CE, pentru a reduce numărul mare de violuri și cazurile de hărțuire și violență sexuală, precum și sterilizările forțate, în special în instituțiile mari;

30.  subliniază faptul că, în multe țări în curs de dezvoltare continuă să existe bariere semnificative în protecția în fața violenței, în reclamarea unor astfel de infracțiuni, precum și în ceea ce privește accesul la justiție și la servicii juridice și sociale;

31.  invită UE și statele membre să ia toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative adecvate pentru a proteja femeile și fetele cu dizabilități, atât acasă cât și în exterior, de toate formele de exploatare, violență și abuz și să faciliteze accesul acestora la justiție prin acordarea de asistență adecvată și de sprijin în interiorul comunității, luând în considerare nevoile lor specifice, inclusiv dispozitive de asistare, pentru a evita izolarea și imobilizarea la domiciliu; consideră că în plus, toate aceste servicii și programe ar trebui monitorizate atent de autorități independente; regretă faptul că, deseori, legislația națională și a UE privind combaterea exploatării, a violenței și a abuzurilor nu include și dispoziții privind dizabilitățile;

32.  îndeamnă Comisia să lanseze o amplă strategie de combatere a violenței împotriva femeilor, după cum a solicitat Parlamentul în mai multe rezoluții și, cel mai recent, în rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și la structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(20); reafirmă apelul adresat Comisiei de a prezenta un instrument legislativ de drept penal pentru a combate violența de gen, care să includă protecția drepturilor femeilor cu dizabilități în cazuri de abuz sexual și de violențe săvârșite în public sau în mediul familial;

33.  evidențiază faptul că femeilor cu dizabilități trebuie să li se garanteze un acces convenabil ca preț, simplu și sigur la justiție și că acestea trebuie să poată folosi sistemele și tehnologiile dorite de asistență pentru comunicarea verbală, inclusiv interpreți în limba semnelor sau ghizi-interpreți pentru persoanele cu deficiențe de auz și vedere, astfel încât să poată comunica în mod corect cu poliția și cu personalul judiciar; subliniază faptul că, din moment ce numeroase femei cu dizabilități sunt extrem de dependente de persoana care le îngrijește, aceasta fiind, în multe cazuri, chiar persoana care le atacă și comite abuzuri împotriva lor, trebuie să se asigure metode independente de comunicare, astfel încât femeile cu dizabilități care au fost atacate să poată depune o plângere și să fie transferate imediat la un centru de îngrijire permanentă temporar, până la soluționarea plângerii în circuitul juridic corespunzător; propune introducerea unor proceduri experimentale, adaptate în mod special la nevoile femeilor cu dizabilități, care să includă furnizarea de asistență din partea ONG-urilor; subliniază faptul că nicio barieră nu trebuie să împiedice accesul femeilor cu dizabilități la justiție; arată, în acest sens, că trebuie luate măsuri eficiente pentru ca femeile cu dizabilități să aibă acces la asistența de care au nevoie pentru exercitarea capacității lor juridice; atunci când va fi cazul, asistența respectivă trebuie să fie proporțională cu nevoile și capacitățile lor, din punctul de vedere al adoptării de decizii privind drepturile civile și politice; arată că sunt necesare, de asemenea, măsuri de protecție corespunzătoare și eficiente, precum evaluări imparțiale ale nevoilor reale ale femeilor respective, efectuate de experți independenți acreditați, astfel încât persoane terțe sau instituțiile să nu poată profita de femeile cu dizabilități atunci când își exercită capacitatea juridică, iar aceste măsuri ar trebui revizuite periodic;

34.  subliniază faptul că orice acord de sterilizare exprimat de o femeie sau fată cu dizabilități trebuie să fie analizat de un terț imparțial, însărcinat să verifice dacă decizia a fost luată în mod corect și, în absența unor circumstanțe medicale grave, fără constrângere; subliniază, de asemenea, că metodele contraceptive nu trebuie niciodată administrate, la fel ca și avorturile, împotriva voinței de o femeie sau fată cu dizabilități; femeile și fetele cu dizabilități trebuie să aibă dreptul de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză și de a înțelege toate practicile medicale; consideră că în cazul în care o femeie sau fată cu dizabilități nu își poate da consimțământul, acesta trebuie să se bazeze întotdeauna pe respectul pentru drepturile omului; îndeamnă statele membre să prevină și să condamne cazurile de sterilizare forțată a femeilor cu dizabilități;

35.  constată că terminologia utilizată pentru a descrie deficiențele și dizabilitățile fizice este diferită și că ar trebui pus accentul pe dizabilități, și nu pe deficiențe în termeni medicali, conform abordării consacrate în Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și urmate de Curtea Europeană de Justiție; subliniază faptul că angajatorii ar trebui să se concentreze asupra competențelor și abilităților angajaților sau ale candidaților cu dizabilități;

36.  invită statele membre să încurajeze și să asigure accesul la toate tipurile de educație formală, informală și pe tot parcursul vieții și pe piața muncii a femeilor și fetelor cu dizabilități, așa cum ar trebui să fie încurajate să urmeze cursuri de studiu și să folosească noile tehnologii de informare și comunicare, și să fie sprijinite și încurajate să intre pe piața forței de muncă, și subliniază faptul că anumite talente, opinii și experiențe pot îmbogăți considerabil mediile de muncă; îndeamnă statele membre să asigure formarea și informarea profesorilor, a formatorilor, a funcționarilor publici și a angajatorilor, pentru a implementa procese de integrare socială menite să folosească potențialul și valoarea adăugată a femeilor cu dizabilități; propune utilizarea eficientă a Fondului Social European, pentru a îmbunătăți nivelul de incluziune a femeilor și fetelor cu dizabilități în toate domeniile importante ale vieții, cum ar fi accesul la piața forței de muncă, precum și pentru reducerea șomajului și a sărăciei în rândul tinerilor;

37.  invită statele membre să își analizeze cadrul politic și legislativ referitor la participarea femeilor cu dizabilități și a femeilor cu deficiențe intelectuale și dizabilități mentale pe piața forței de muncă; subliniază necesitatea de a adopta politici active pe piața muncii pentru femeile cu dizabiltăți, care să ofere opțiuni la nivel individual, inclusiv o angajare flexibilă, cu fracțiune de normă și cu normă întreagă, precum și să ia în considerare posibilitatea de stimulare a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) prin stimulente financiare și alte tipuri de sprijin pentru o mai bună conciliere a vieții profesionale cu viața privată; subliniază faptul că femeile cu dizabilități trebuie să aibă acces egal la finanțare pentru crearea de întreprinderi mici și pentru alte forme de angajare independentă, precum și dreptul de a alege între diferite forme de angajare; încurajează statele membre să se folosească de cele mai bune practici din Europa solicită angajatorilor să adapteze locurile de muncă și condițiile de muncă, pentru a pune un accent mai mare pe acordarea de stimulente pentru persoanele cu dizabilități și pentru a le integra activ pe piața muncii, prevăzând posibilitatea pentru cazurile individuale de discriminare, de a fi audiate în fața instanțelor pentru litigii de muncă, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/78/CE;

38.  constată că sistemele de educație și formare actuale în general, nu reușesc să prevină o rată ridicată a abandonului în rândul persoanelor cu dizabilități și încurajează statele membre să acorde o atenție deosebită băieților și fetelor cu dizabilități sau cu nevoi speciale într-un context educațional, pentru a îmbunătăți integrarea acestora și contribui la reducerea ratei de abandon școlar la mai puțin de 10%;

39.  îndeamnă statele membre să asigure finanțarea și sprijinul necesar pentru asociațiile și organizațiile ce reprezintă persoanele cu dizabilități, care joacă un rol fundamental în promovarea drepturilor acestora și în sublinierea valorii cetățeniei active și a participării lor la viața socială;

40.  îndeamnă statele membre să asigure sprijinul specializat necesar pentru familiile femeilor cu dizabilități, sub forma instruirii și asistenței pentru îngrijitori la toate nivelurile posibile, și să înființeze instituții care să asigure îngrijirea temporară a persoanelor cu dizabilități ori de câte ori familiile au nevoie de un astfel de serviciu;

41.  subliniază inegalitățile existente la nivelul infrastructurii statelor membre pentru persoanele cu dizabilități, subliniind necesitatea ca mobilitatea în cadrul UE să fie garantată pretutindeni pentru femeile și fetele cu dizabilități, și că statul membru de destinație trebuie să furnizeze acestor femei facilitățile speciale la care au dreptul, în condiții de egalitate cu alte persoane cu dizabilități;

42.  regretă faptul că Consiliul nu și-a finalizat încă proiectul de Directivă a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală, în pofida poziției Parlamentului din 2009; solicită Consiliului să se asigure că această legislație este adoptată până la finalul actualului mandat legislativ parlamentar;

43.  evidențiază faptul că persoanele cu dizabilități, în special femeile, sunt mult mai expuse sărăciei (potrivit OCDE, aproximativ una din patru persoane cu dizabilități trăiește în sărăcie); îndeamnă statele membre să ia măsuri adecvate pentru a evita ca femeile cu dizabilități să cadă în sărăcie și pentru a garanta că primesc alocații de dizabilitate și au acces la servicii sociale și de sănătate, prin conceperea de programe naționale adecvate și garantarea implementării lor efective printr-un proces continuu de monitorizare și evaluare; observă că pericolul sărăciei și al șomajului este deosebit de grav în cazul mamelor singure cu copii cu dizabilități; subliniază că promovarea egalității de gen și a egalității de șanse și combaterea discriminării suferite de copiii cu dizabilități și familiile acestora constituie un instrument ce poate fi folosit pentru a combate stigmatizarea, sărăcia și excluziunea socială, și că legătura dintre dizabilitate, gen și sărăcie ar trebui luată în considerare în toate politicile de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale;

44.  solicită ca sistemele de sănătate publică să identifice grupurile de persoane vulnerabile ca utilizatori cu nevoi speciale și să dispună de resursele și unitățile necesare pentru o îngrijire corespunzătoare;

45.  solicită crearea unui program de prevenire și asistență pentru femeile în vârstă, care locuiesc adesea singure și se confruntă cu boli ce conduc la dizabilități, prin care acestea să primească o atenție specială;

46.  subliniază faptul că introducerea de măsuri de austeritate în numeroase țări a condus la reducerea prestațiilor sociale și a serviciilor de bază și că, în acest sens, femeile cu dizabilități constituie un grup deosebit de vulnerabil; subliniază, de asemenea, că reducerea finanțării pentru persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora - care sunt adesea femei - va afecta în mod negativ nevoile educaționale, sociale și economice ale femeilor cu responsabilități familiale; invită așadar statele membre să adopte măsuri care vizează eliminarea tuturor barierelor în calea asigurării unor servicii eficiente, accesibile, de calitate înaltă și la un preț convenabil pentru femeile cu dizabilități;

47.  arată că absența unor servicii de îngrijire și asistență convenabile, accesibile și de calitate pentru persoanele cu dizabilități în majoritatea statelor membre, precum și faptul că activitățile de îngrijire nu sunt împărțite în mod egal între bărbați și femei au un impact negativ direct asupra capacității femeilor de a participa la toate aspectele vieții sociale, economice, culturale și politice; în acest sens, insistă asupra acordării unei atenții deosebită persoanelor, adesea femei, care îngrijesc persoanele cu dizabilități și susține că implicarea acestora trebuie luată în considerare când se acreditează experiența lor profesională; subliniază, de asemenea, necesitatea de a încuraja statele membre să recunoască, în cadrul sistemelor lor de securitate socială și atunci când oamenii se pensionează, implicarea și munca neplătită a celor ce îngrijesc (în general femei) persoanele cu dizabilități; subliniază faptul că este necesar ca aceste femei să beneficieze de atenția corespunzătoare, pentru a primi un salariu și o pensie adecvată; invită așadar, Comisia să prezinte, până la finalul legislaturii, o propunere legislativă cu privire la concediul pentru acordarea de îngrijiri (sau concediul filial), care să le permită persoanelor să beneficieze de o perioadă de concediu pentru a avea grijă de un membru de familie bolnav, cu dizabilități sau cu invaliditate și/sau să rămână în câmpul muncii pe durata concediului pentru îngrijirea membrului de familie dependent;

48.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze ample campanii de conștientizare pentru a mări vizibilitatea femeilor și fetelor cu dizabilități și subliniază rolul important pe care mass-media și internetul îl pot juca în construirea unei imagini pozitive a femeilor cu dizabilități și în încurajarea acestora în sensul afirmării drepturilor lor;

49.  crede că este vital ca statele membre să se asigure că femeile și fetele cu dizabilități sunt egale în fața legii și că au dreptul la protecție și beneficii juridice în condiții de egalitate, fără niciun fel de discriminare; consideră că ar trebui să se interzică orice discriminare pe motiv de dizabilități și gen, luând în considerare faptul că acești doi factori conjugați au un efect exponențial asupra inegalității.

50.  îndeamnă Comisia ca în cadrul procesului de revizuire la mijlocul perioadei a Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități și de elaborare a Listei de acțiuni pentru perioada 2015-2020 aferente acesteia, să elaboreze o abordare care să țină seama într-o măsură mai mare de problemele de gen;

51.  reiterează faptul că politicile comunitare privind dizabilitățile trebuie să ia în considerare încă de la început problema egalității de gen, astfel încât inegalitățile deja existente să nu persiste și să nu se accentueze pe parcursul aplicării măsurilor; subliniază necesitatea de a stabili indicatori care reflectă atât dizabilitățile cât și genul; consideră că în lipsa indicatorilor, este dificil să se obțină o imagine exactă a situației cu care se confruntă femeile cu dizabilități; solicită Comisiei să invite femeile și fetele cu dizabilități să participe la studiile viitoare privind femeile și dizabilitățile;

52.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să adopte o directivă orizontală de combatere a discriminării, care să elimine barierele în toate domeniile ce țin de competența UE și care împiedică persoanele cu dizabilități, îndeosebi femeile și fetele cu dizabilități, să își valorifice la maximum potențialul de participare socială și de independență;

53.  invită statele membre să susțină inițiativele voluntare care sprijină diversitatea umană și să furnizeze finanțare adecvată ONG-urilor implicate în aceste probleme;

54.  invită Comisia și statele membre să colecteze statistici detaliate, fiabile și diferențiate pe gen și pentru o studii specifice cu privire la situația reală cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, acest lucru fiind absolut necesar pentru proiectarea unor politici eficiente pentru a aborda intersecționalitatea dintre gen, dizabilitate și violență; consideră că femeile cu dizabilități ar trebui implicate în colectarea acestor date; de asemenea, consideră că toate studiile privind persoanele cu dizabilități trebuie să ia în considerare perspectiva de gen, iar studiile privind femeile și fetele trebuie să ia în considerare problema dizabilităților;

55.  subliniază faptul că diversitatea îmbogățește societatea;

56.  observă faptul că demnitatea umană este inviolabilă și că ea trebuie respectată și protejată;

57.  subliniază că, în agenda de dezvoltare după 2015, problematica dizabilităților trebuie abordată și din perspectiva genului;

58.  invită Comisia și SEAE să integreze problematica dizabilităților în politicile și proiectele de dezvoltare într-un mod coordonat și să promoveze, în cadrul programelor geografice pentru femeile cu dizabilități, o strategie globală de reducere a sărăciei pentru a debloca potențialul economic al acestor femei; subliniază că reforma agrară trebuie să asigure egalitatea de gen în ceea ce privește proprietatea funciară, inclusiv pentru femeile cu dizabilități;

59.  solicită Comisiei și SEAE să instituie mecanisme de monitorizare pentru a evalua, la nivel de țară, impactul politicilor lor asupra femeilor cu dizabilități , invită UE să sprijine eforturile țărilor partenere în elaborarea și implementarea legislației muncii, în conformitate cu CDPD și Convenția OIM 159;

60.  invită Comisia să promoveze inițiative menite să consolideze capacitatea părților interesate de a pune în aplicare eficient angajamentele internaționale față de o dezvoltare care acordă atenția cuvenită persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu obiectivele UNCRPD; recomandă ca UE să promoveze participarea organizațiilor persoanelor cu dizabilități în procesele decizionale la nivel internațional și național.

61.  subliniază că situațiile riscante și crizele umanitare afectează în mod negativ siguranța și securitatea femeilor și a fetelor cu dizabilități, reducându-le considerabil șansele de supraviețuire, subliniază că femeile și fetele cu dizabilități sunt mai vulnerabile decât alte persoane, înainte de, în timpul și după producerea unor situații riscante, precum conflicte armate, ocupări ale teritoriului, calamități naturale și crize umanitare; subliniază faptul că agențiile naționale și internaționale responsabile în materie de sănătate publică, intervenție în caz de dezastre, asistență de urgență și ajutor umanitar trebuie să cunoască drepturile și nevoile specifice ale femeilor și fetelor cu dizabilități, precum și necesitatea de a pune la dispoziție resursele umane și materiale necesare pentru ca femeile și fetele cu dizabilități să beneficieze de acces universal și de șanse egale în situațiile riscante și de urgență, evitându-se astfel absența asistenței și/sau a măsurilor necorespunzătoare;

62.  subliniază faptul că UE și statele sale membre trebuie să recunoască importanța promovării cooperării internaționale în scopul sprijinirii eforturilor naționale de consolidare a drepturilor femeilor și fetelor cu dizabilități, astfel încât acestea să poată beneficia complet și în condiții de egalitate de toate drepturile și libertățile fundamentale; subliniază faptul că programele de cooperare internațională trebuie să asigure incluziunea femeilor și fetelor cu dizabilități, motiv pentru care organizațiile (mixte sau specifice) care reprezintă această categorie trebuie să fie implicate direct în conceperea, dezvoltarea, monitorizarea și evaluarea politicilor de cooperare implementate la nivel local, național, comunitar și internațional, prin partajarea și distribuirea de informații, experiență, programe de formare și bune practici;

63.  subliniază faptul că UE și statele sale membre trebuie să promoveze integrarea perspectivei de gen și a dizabilității ca dimensiune transversală în cadrul politicilor, programelor și proiectelor lor de cooperare pentru dezvoltare, asigurându-se astfel că se concep proiecte specifice care promovează egalitatea de șanse pentru persoanele cu dizabilități, în special pentru femei și fete; subliniază că Comisia, Parlamentul, Organizația Națiunilor Unite, agențiile specializate și toate celelalte agenții donatoare internaționale, naționale și locale trebuie să trateze cu prioritate finanțarea programelor destinate femeilor și fetelor cu dizabilități, alocând fonduri în acest scop în programele lor generale și acordând finanțare programelor sau componentelor de programe care se adresează femeilor și fetelor cu dizabilități; consideră că UE trebuie să includă drepturile femeilor și fetelor cu dizabilități în cooperarea bilaterală cu autoritățile locale și în cooperarea pe termen lung cu autoritățile locale din țările terțe, oferind sprijin economic direct prin intermediul politicilor sale multilaterale de cooperare pentru dezvoltare, prin contribuții financiare la organizații internaționale, prin cofinanțare alături de organizațiile neguvernamentale din UE și din alte părți ale lumii și prin politici care au legătură cu ajutorul umanitar;

64.  subliniază importanța încurajării implicării active a femeilor cu dizabilități din Europa, prin intermediul organizațiilor care le reprezintă (în special Forumul european al persoanelor cu dizabilități, Lobby-ul european al femeilor și organizațiile naționale membre ale acestora), în monitorizarea tratatelor internaționale privind drepturile omului, furnizând informații relevante în rapoarte alternative care să compare situația femeilor și fetelor cu dizabilități cu drepturile și libertățile fundamentale ale acestora;

65.  consideră că este esențial să se asigure că rapoartele periodice ale UE și ale statelor sale membre în temeiul tratatelor privind drepturile omului conțin informații privind toate drepturile femeilor și fetelor cu dizabilități, inclusiv privind situația actuală de fapt și de drept, informații referitoare la măsurile de îmbunătățire a situației acestora și la dificultățile și obstacolele pe care le întâmpină, în special în zonele rurale; este de opinie că această practică trebuie extinsă în toate instituțiile care apără drepturile omului, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, inclusiv în organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități și familiile acestora, femeile în general și femeile cu dizabilități.

66.  consideră că în ceea ce privește situația femeilor și fetelor cu dizabilități una dintre principalele provocări ale procesului de schimbare constă în includerea problematicii dizabilităților în toate programele, măsurile și politicile în materie de gen, precum și în conceperea și dezvoltarea de măsuri de acțiune pozitivă pentru asigurarea progresului acestei categorii, având în vedere situația sa defavorizată;

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei și Secretarului General al ONU.

(1) JO L 23, 27.1.2010, p. 35. (2) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (3) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 68. (4) JO L 167, 12.6.1998, p. 25. (5) JO C 224, 16.9.2006, p. 9. (6) JO C 187, 18.7.1988, p. 236. (7) JO C 158, 26.6.1989, p. 383. (8) JO C 284, 2.11.1992, p 49. (9) JO C 17, 22.1.1996, p. 196. (10) JO C 152, 27.5.1996, p. 87. (11) JO C 20, 20.1.1997, p. 386. (12) JO C 132, 28.4.1997, p. 313. (13) JO C 21 E, 24.1.2002, p. 246. (14) JO C 76 E, 25.3.2004, p. 231. (15) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 111. (16) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 9. (17) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 25. (18) „World Report on Disabilities 2011” (Raportul mondial privind persoanele cu dizabilități - 2011), elaborat de Organizația Mondială a Sănătății și de Banca Mondială. (19) Human Rights Watch: Human Rights for Women and Children with Disabilities (2012), p. 5. (20) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la planul european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul în beneficiul tuturor actorilor (2013/2093(INI))

P7_TA(2013)0580 A7-0374/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 ianuarie 2013, intitulată „Instituirea unui plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul” (COM(2013)0036),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 31 ianuarie 2013 privind „Practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și nealimentare în Europa” (COM(2013)0037),

–  având în vedere raportul Comisiei din 5 iulie 2010, intitulat „Exercițiu de monitorizare a pieței comerțului și distribuției cu amănuntul - «Către o piață internă a comerțului și distribuției mai eficace și mai echitabilă până în 2020»” (COM(2010)0355),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2012, intitulată „O agendă a consumatorului european – stimularea încrederii și a creșterii economice” (COM(2012)0225),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la o nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni(2),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 29 mai 2012, intitulat „Tabloul de bord al condițiilor pentru consumatori – Consumatorii se simt ca acasă în cadrul pieței unice: monitorizarea integrării pieței unice cu amănuntul și a condițiilor pentru consumatori în statele membre” (SWD(2012)0165),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 27 noiembrie 2012, intitulată „Protejarea întreprinderilor împotriva practicilor de comercializare înșelătoare și asigurarea unei respectări efective a normelor – Revizuirea Directivei 2006/114/CE privind publicitatea înșelătoare și comparativă” (COM(2012)0702),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare practicile de publicitate înșelătoare(3),

–  având în vedere activitatea Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și a platformei experților privind practicile contractuale între întreprinderi,

–  având în vedere documentul de consultare al Comisiei din 4 iulie 2013, intitulat „Consultarea partenerilor sociali în temeiul articolului 154 din TFUE cu privire la intensificarea cooperării la nivelul UE în domeniul prevenirii și al descurajării muncii fără forme legale” (C(2013)4145),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009, intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(4),

–  având în vedere Declarația sa din 19 februarie 2008 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană(5),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012, intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 11 decembrie 2012(6) și din 4 iulie 2013(7) referitoare la finalizarea pieței unice digitale,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 iulie 2013 privind comunicarea Comisiei intitulată „Instituirea unui plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul”(8),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013 referitor la Cartea verde a Comisiei privind „Practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și nealimentare în Europa”(9),

–  având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor(10),

–  având în vedere Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora(11) și Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare(12),

–  având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă(13),

–  având în vedere Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale(14),

–  având în vedere Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne(15),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0374/2013),

A.  întrucât importanța pieței comerțului cu amănuntul nu poate fi supraestimată, dat fiind că aceasta reprezintă 11 % din PIB-ul UE, asigură peste 15 % din totalul locurilor de muncă din Europa atât pentru lucrători calificați, cât și necalificați, și contribuie la structura socială a societății;

B.  întrucât trebuie să se recunoască pe deplin importanța strategică a sectorului comerțului cu amănuntul ca forță motrice pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă, competitivitate și inovare, precum și pentru consolidarea pieței unice europene;

C.  întrucât, într-o societate caracterizată tot mai mult prin contacte virtuale realizate prin intermediul internetului, magazinele reprezintă în continuare un loc de întâlnire între oameni, iar străzile principale și centrele orașelor, în special, dar și vânzările directe efectuate de către producători pot oferi un cadru pentru schimbul de experiențe și pot constitui un punct de referință pentru identitatea locală, mândria comunitară, patrimoniul comun și valorile comune; întrucât, cu toate acestea, comerțul electronic și magazinele tradiționale nu se exclud reciproc ci, practic, sunt complementare;

D.  întrucât criza economică actuală are un impact considerabil asupra comerțului cu amănuntul, afectând, în special, magazinele independente mai mici;

E.  întrucât practicile comerciale neloiale continuă să existe și să afecteze în mod negativ întregul lanț de aprovizionare, inclusiv agricultorii și IMM-urile; întrucât practicile comerciale neloiale au un impact negativ și asupra intereselor consumatorilor, precum și asupra creșterii economice și creării de locuri de muncă,

1.  salută instituirea de către Comisie a unui plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul;

2.  afirmă că planul de acțiune ar fi trebuit să acorde o mai mare atenție efectelor crizei economice actuale asupra comerțului cu amănuntul și, în special, asupra magazinelor independente mai mici;

3.  salută intenția Comisiei de a crea un grup permanent privind competitivitatea în domeniul comerțului cu amănuntul, însă subliniază importanța unei reprezentări echilibrate, cuprinzând, printre altele, comercianții cu amănuntul, atât cei mari, cât și cei mici, furnizorii, cooperativele și grupurile de interese sociale, de mediu și ale consumatorilor; solicită Comisiei să trateze în mod global problema comerțului cu amănuntul, evitând duplicarea și birocrația suplimentară și să asigure coerența și coordonarea strânsă cu alte forumuri existente, precum Masa rotundă privind piața comerțului cu amănuntul organizată anual;

4.  salută înființarea de către Comisie a Grupului de experți la nivel înalt privind inovarea în sectorul comerțului cu amănuntul și solicită Comisiei să analizeze cu promptitudine viitoarele recomandări ale acestui grup pentru a promova mai mult spiritul antreprenorial, a stimula inovarea și a crea locuri de muncă și creștere economică în Europa;

5.  sprijină Masa rotundă privind piața comerțului cu amănuntul, organizată de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, ca forum instituțional vizând să asigure comerțului cu amănuntul un loc prioritar în cadrul agendei politice a UE, cu scopul de a analiza progresele înregistrate în punerea în aplicare a aspectelor pertinente din planul de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul, de a raporta cu privire la activitatea Grupului permanent privind competitivitatea în domeniul comerțului cu amănuntul și de a oferi informații actualizate privind progresele înregistrate în cadrul altor platforme și mecanisme de dialog informal existente; solicită Grupului permanent privind competitivitatea în domeniul comerțului cu amănuntul să colaboreze îndeaproape cu Parlamentul European în vederea pregătirii Mesei rotunde anuale privind piața comerțului cu amănuntul;

6.  îndeamnă statele membre să nu adopte măsuri care, în contextul politicilor de austeritate, să submineze încrederea consumatorilor și să prejudicieze în mod direct interesele sectorului comerțului cu amănuntul, cum ar fi creșterea TVA, reclasificarea produselor și a prețurilor produselor sau creșterea taxelor pentru magazine; reiterează importanța îmbunătățirii accesului la finanțare, în special pentru IMM-urile din sectorul comerțului cu amănuntul și cu ridicata; salută, în acest sens, planul de acțiune al Comisiei din 2011 și recentele propuneri legislative vizând menținerea fluxului creditelor către IMM-uri și îmbunătățirea accesului acestora la piețele de capital;

7.  subliniază faptul că statele membre trebuie să se abțină de la adoptarea unor măsuri discriminatorii, cum ar fi dispozițiile legale în domeniul comercial și fiscal care afectează doar anumite sectoare sau modele de afaceri și denaturează concurența;

8.  regretă faptul că unele state membre discriminează întreprinderile străine, creând noi obstacole care îngreunează stabilirea acestora într-un anumit stat membru, ceea ce constituie o încălcare clară a principiilor pieței interne;

9.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde cea mai mare importanță politică sectorului comerțului cu amănuntul ca pilon al pieței unice, inclusiv al pieței unice digitale, și să elimine obstacolele normative, administrative și de natură practică ce împiedică înființarea, dezvoltarea și viabilitatea întreprinderilor și îngreunează valorificarea de către comercianții cu amănuntul a tuturor beneficiilor oferite de piața internă; consideră că legislația în domeniul comerțului cu amănuntul ar trebui să se întemeieze pe dovezi, luând în considerare nevoile din acest sector, și să se bazeze în special pe analiza și înțelegerea impactului acesteia asupra întreprinderilor mici;

10.  solicită statelor membre să transpună normele privind piața internă într-un mod coerent și consecvent și să pună în aplicare pe deplin și în mod corect normele și legislația în domeniul pieței interne; subliniază faptul că cerințele pentru teste și înregistrări suplimentare, nerecunoașterea certificatelor și a standardelor, constrângerile teritoriale legate de aprovizionare și măsurile similare creează costuri suplimentare pentru consumatori și pentru comercianții cu amănuntul, în special pentru IMM-uri, împiedicându-i astfel pe cetățenii europeni să beneficieze pe deplin de piața unică; de asemenea, pentru a asigura o mai bună guvernanță, solicită Comisiei să aplice o politică a toleranței zero în cazul statelor membre care nu aplică în mod corespunzător normele pieței interne și, după caz, să realizeze acest lucru prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, recurgând la procedura accelerată;

11.  solicită extinderea tabloului de bord al pieței interne pentru a include punerea în aplicare a Directivei privind serviciile;

12.  încurajează federațiile de întreprinderi și asociațiile de consumatori să furnizeze părților interesate mai multe informații, cursuri de formare și consultanță juridică cu privire la drepturile lor și la instrumentele de soluționare a problemelor aflate la dispoziția lor, cum ar fi SOLVIT, și să încurajeze schimbul de bune practici între ele;

13.  salută intenția Comisiei de a dezvolta instrumente care să faciliteze accesul consumatorilor la informații transparente, ușor de înțeles, comparabile și fiabile cu privire la prețurile, calitatea și sustenabilitatea bunurilor și a serviciilor; încurajează Comisia să creeze o bază de date ușor accesibilă care să conțină toate cerințele de etichetare existente la nivel național și la nivelul UE; totodată, atrage atenția cu privire la înmulțirea etichetelor și a cerințelor de etichetare și solicită simplificarea, inclusiv prin regruparea într-o singură etichetă a diferitelor aspecte legate de sustenabilitate, reducând diferențele dintre cerințele naționale obligatorii în materie de etichetare și stabilind standarde/criterii comune la nivelul UE, după caz;

14.  solicită Comisiei, în cadrul procesului de monitorizare a punerii în aplicare a planului său de acțiune, să acorde o atenție specială măsurilor care vizează sprijinirea comercianților cu amănuntul independenți; încurajează autoritățile locale și regionale să promoveze măsuri vizând facilitarea accesului egal și crearea unor condiții concurențiale echitabile pentru comercianții cu amănuntul independenți, respectând pe deplin concurența liberă și loială, cum ar fi: încurajarea principiului „magazinelor adoptate” potrivit căruia comercianții cu amănuntul mai mari servesc drept „mentori” pentru magazinele mai mici din aceeași localitate, în special pentru cele nou-intrate pe piață; promovarea grupurilor de comercianți cu amănuntul independenți, inclusiv a cooperativelor, care beneficiază de asistență reciprocă și de anumite economii de scară și care își păstrează, totodată, independența deplină; respectarea dreptului autorităților locale și regionale de a stimula un climat favorabil pentru magazinele independente mici, care sunt situate de obicei în centrele orașelor, prin scăderea prețurilor la energie - inclusiv pentru panourile iluminate noaptea - și a chiriilor prin intermediul unor parteneriate public-privat și prin reduceri ale impozitelor locale pentru întreprinderile mici și comercianții cu amănuntul independenți, în conformitate cu normele aplicabile la nivelul UE în materie de ajutoare de stat, concurență și achiziții publice pe piața internă și prin promovarea cooperării între diferitele magazine din zona respectivă;

15.  reamintește faptul că, deși o concentrare a magazinelor în afara centrelor orașelor poate fi o soluție practică pentru unii consumatori, această situație poate avea repercusiuni negative asupra mediului și poate reprezenta o dificultate pentru alți consumatori, în special pentru persoanele mai în vârstă, persoanele cu mobilitate redusă sau care nu dețin un autovehicul; solicită, așadar, autorităților locale și regionale să adopte o abordare echilibrată, luând totodată în considerare faptul că în multe regiuni s-a atins nivelul de saturație, în special din cauza crizei economice; subliniază faptul că promotorii din sectorul comerțului cu amănuntul ar trebui să continue să-și asume responsabilitatea comună pentru a sprijini sustenabilitatea, o adevărată libertate de alegere a consumatorilor și accesul la piață pentru magazinele mici; observă că nivelul chiriilor în centrele comerciale din afara centrelor orașelor poate fi prea ridicat pentru magazinele independente mai mici și subliniază nevoia de a le asigura condiții concurențiale echitabile, de exemplu bazând chiriile pe un procentaj din cifra de afaceri, în cazurile în care această practică nu există deja;

16.  recunoaște competența autorităților locale în ceea ce privește planificarea urbană; subliniază, totuși, faptul că planificarea urbană nu ar trebui să fie folosită ca pretext pentru nerespectarea dreptului la libera stabilire; reamintește, în acest sens, importanța de a aplica în mod corespunzător Directiva privind serviciile; îndeamnă statele membre să elimine barierele din calea liberei circulații și să își deschidă piețele pentru a stimula competitivitatea și a promova diversitatea magazinelor, ceea ce constituie un element esențial pentru ca zonele comerciale, în special în centrele orașelor, să rămână atractive;

17.  subliniază rolul important al parteneriatelor public-privat în asigurarea unor zone comerciale curate, sigure și accesibile în centrele orașelor, printre altele, prin combaterea impactului negativ al clădirilor neocupate din zonele comerciale, de exemplu prin punerea acestor clădiri la dispoziția întreprinderilor nou-înființate în schimbul unor chirii mai mici decât de obicei, în conformitate cu normele aplicabile la nivelul UE în materie de ajutoare de stat și achiziții publice;

18.  constată că dezvoltarea rapidă a comerțului electronic a adus avantaje importante pentru consumatori și întreprinderi în ceea ce privește inovarea, noile perspective de piață și creșterea economică, îmbunătățirea posibilităților de alegere, intensificarea concurenței și reducerea prețurilor; constată, totuși, că magazinele se confruntă în prezent cu noi provocări, ceea ce sporește și mai mult importanța strategiilor de comerț cu amănuntul pe mai multe canale; având în vedere rolul social și cultural al comerțului cu amănuntul, încurajează comercianții cu amănuntul să exploateze la maxim tehnologiile inovatoare și să dezvolte noi modele de afaceri pentru clienții lor online, amplificând totodată experiența cumpărăturilor în magazinele tradiționale, printre altele, prin creșterea nivelului serviciilor atât înainte, cât și după vânzare;

19.  salută intenția Comisiei de a încuraja comerțul electronic; regretă, însă, absența obiectivului accesibilității serviciilor și produselor online pentru consumatorii din toate statele membre ale Uniunii Europene; invită Comisia să propună o strategie care să împiedice comercianții să adopte politici discriminatorii în cadrul practicilor lor de comerț electronic, asigurându-se, astfel, că toți cetățenii europeni au un acces nestingherit la comerțul online transfrontalier;

20.  subliniază importanța comerțului electronic pentru a asigura consumatorilor posibilitatea de alegere și accesul la produse și servicii, în special în zonele îndepărtate; subliniază necesitatea de a lua măsuri adecvate pentru dezvoltarea întregului potențial al acestui tip de comerț, inclusiv prin îmbunătățirea accesului la internet în zonele cele mai îndepărtate ale UE; sprijină măsurile solicitate de Comisie în comunicarea sa din 11 ianuarie 2012 privind comerțul electronic, cu scopul de a spori încrederea, a simplifica înregistrarea domeniilor la nivel transfrontalier, a îmbunătăți plățile online securizate și serviciile de livrare, a facilita recuperarea datoriilor transfrontaliere și a îmbunătăți informarea consumatorilor cu privire la drepturile acestora, în special în materie de retragere și de căi de atac;

21.  reiterează importanța eliminării barierelor (inclusiv a barierelor lingvistice, administrative și a celor legate de lipsa informațiilor) care limitează potențialul economic al comerțului online transfrontalier și subminează încrederea consumatorilor în piața unică;

22.  salută propunerea Comisiei privind comisioanele interbancare multilaterale (CIM) și subliniază importanța de a elimina normele aplicabile sistemelor de plată cu cardul care accentuează efectele anticoncurențiale ale CIM; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre care dispun deja de sisteme de plată transparente, competitive și inovatoare și să le folosească drept exemple de bune practici pentru a continua dezvoltarea unei piețe a plăților mai ieftină și mai echitabilă în Europa;

23.  subliniază responsabilitatea sectorului cu amănuntul în ceea ce privește sustenabilitatea; salută faptul că comercianții cu amănuntul și furnizorii s-au aflat în prim-planul responsabilității ecologice, în special în ceea ce privește deșeurile, consumul de energie, transporturile și reducerea emisiilor de CO2; consideră că sunt necesare eforturi suplimentare în acest domeniu;

24.  salută în special inițiativele și angajamentele voluntare luate de comercianții cu amănuntul și de furnizori pentru a reduce risipa de alimente;

25.  subliniază importanța menținerii comerțului cu amănuntul la tarabe și în piețe, sector format în principal din mii de microîntreprinderi familiale care constituie, de asemenea, o caracteristică distinctivă a economiei europene;

26.  accentuează faptul că comercianții cu amănuntul oferă moduri diverse și moderne de a cumpăra și de a vinde bunuri și servicii care contribuie la extinderea posibilității de alegere a consumatorului și la crearea de oportunități flexibile de muncă, în special pentru tineri și șomerii de lungă durată;

27.  solicită sprijinirea și încurajarea într-o mai mare măsură a IMM-urilor și cooperativelor, în special a celor inovatoare, care contribuie la economia socială de piață, răspund noilor nevoi ale pieței și sunt implicate în activități ecologice și de responsabilitate socială, în scopul de a spori competitivitatea sectorului comerțului cu amănuntul în UE, de a reduce prețurile pentru consumatori, de a spori calitatea serviciilor și de a crea noi oportunități de angajare;

28.  reamintește importanța de a pune în mod adecvat în aplicare dispozițiile legislative existente în domeniul social și al muncii; solicită aplicarea unui tratament egal operatorilor comerciali de pe piața internă, pentru a combate munca fără forme legale și frauda fiscală și socială;

29.  salută practica francizelor, ca model de afaceri care sprijină noile întreprinderi și micile întreprinderi; observă, totuși, existența unor clauze contractuale abuzive în anumite cazuri și pledează în favoarea unor contracte transparente și echitabile; atrage atenția Comisiei și a statelor membre, în special, asupra problemelor cu care se confruntă beneficiarii de francize care doresc să își vândă afacerea sau să își schimbe formula de afaceri și să rămână, totodată, activi în același sector; solicită Comisiei să analizeze interdicția impusă în ceea ce privește mecanismele de fixare a prețurilor în sistemele de franciză și efectele clauzelor de concurență pe termen lung, ale opțiunilor de achiziție precum și ale interdicției francizelor multiple și să reexamineze, în acest sens, scutirea actuală de la normele de concurență a părților contractante care dețin o cotă de piață mai mică de 30 %;

30.  este preocupat în legătură cu dezvoltarea rapidă a etichetelor private; subliniază faptul că etichetele private ar trebui să fie elaborate astfel încât să îmbunătățească posibilitatea de alegere ale consumatorilor, în special în ceea ce privește transparența, calitatea informațiilor și diversitatea și să ofere IMM-urilor posibilități clare de inovare și dezvoltare;

31.  sprijină activitatea Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și a platformei experților privind practicile contractuale între întreprinderi; consideră că Parlamentul ar trebui să soluționeze de urgență aspectele neclarificate încă legate de participarea sa la activitatea forumului; subliniază faptul că practicile comerciale neloiale există și în lanțul de aprovizionare cu produse nealimentare; în acest sens, solicită Comisiei și federațiilor de întreprinderi să urmărească un dialog constructiv și intersectorial în cadrul forumurilor existente, inclusiv la nivelul Mesei rotunde anuale privind piața comerțului cu amănuntul și al Grupului privind competitivitatea în domeniul comerțului cu amănuntul, ce urmează a fi organizat în cadrul Comisiei;

32.  salută principiile de bună practică și lista exemplelor de practici loiale și neloiale în relațiile comerciale verticale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și cadrul de punere în aplicare și de respectare a acestor principii; salută faptul că asociațiile comerciale recunosc necesitatea aplicării acestor principii și subliniază că, pentru ca un mecanism de aplicare să aibă un efect practic, este esențial ca acesta să fie respectat de către toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente și ca toți actorii să fie implicați, inclusiv organizațiile de agricultori, precum și industriile producătoare și de distribuție cu ridicata; solicită Comisiei să evalueze efectele practice ale inițiativei voluntare, inclusiv aplicarea principiilor de bune practici, la un an după intrarea ei în vigoare;

33.  constată că problemele privind relațiile comerciale verticale apar și în legătură cu acordurile de distribuție selectivă și exclusivă în cadrul comercializării cu amănuntul a unor produse de marcă; solicită, așadar, Comisiei și statelor membre să protejeze drepturile comercianților cu amănuntul și ale proprietarilor de magazine cu putere de negociere mai limitată;

34.  este de părere că actorii de pe piață cu o putere economică mai scăzută, în special agricultorii și alți furnizori, consideră deseori că este dificil să reclame practicile comerciale neloiale și subliniază, în acest sens, rolul important pe care îl dețin asociațiile, care ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta astfel de reclamații în numele lor; invită Comisia să examineze necesitatea și posibilitatea instituirii unui ombudsman sau a unui arbitru, analizând de asemenea faptul dacă o astfel de funcție trebuie să aibă competența de a lua măsuri din oficiu în cazul practicilor comerciale neloiale bazate pe dovezi;

35.  solicită Comisiei să le garanteze micilor furnizori dreptul de a înființa grupuri de producători, fără a fi sancționați de către autoritățile naționale în domeniul concurenței, care au evaluat importanța acestor grupuri doar pe baza producției naționale;

36.  invită Comisia să asigure aplicarea dispozițiilor legislative actuale privind constrângerile teritoriale ale aprovizionării impuse de furnizori propriilor clienți;

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 9. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0239. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0436. (4) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 22. (5) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 23. (6) Texte adoptate, P7_TA(2012)0468. (7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0327. (8) http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.int-opinions.26063. (9) http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.int-opinions.26065. (10) JO L 304, 22.11.2011, p. 64. (11) JO L 109, 6.5.2000, p. 29. (12) JO L 304, 22.11.2011, p. 18. (13) JO L 376, 27.12.2006, p. 21. (14) JO L 48, 23.2.2011, p. 1. (15) JO L 319, 5.12.2007, p. 1.