Parlamentul European,

–  având în vedere cadrul juridic principal pentru relațiile cu ASEAN, în special Acordul de cooperare ASEAN-CEE, semnat în martie 1980(1),

–  având în vedere negocierile în desfășurare și/sau încheierea a șapte acorduri de parteneriat și cooperare între statele membre ale Uniunii Europene și ale ASEAN, și anume Brunei Darussalam, Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore, Thailanda și Vietnam,

–  având în vedere negocierile privind acorduri de liber schimb (ALS) cu Malaysia, Thailanda și Vietnam și încheierea ALS între UE și Singapore,

–  având în vedere Strategia UE „Un nou parteneriat cu Asia de Sud-Est” din iulie 2003, (COM(2003)0399), care identifică intensificarea relațiilor comerciale și de investiții regionale cu ASEAN, precum și dialogul pe domenii de politică specifice ca priorități-cheie,

–  având în vedere cel de al șaptelea Parteneriat parlamentar Asia-Europa (ASEP) și cel de al 22-lea Summit ASEAN,

–  având în vedere Declarația de la Nürnberg privind un parteneriat consolidat între UE și ASEAN din martie 2007 și planul său de acțiune din noiembrie 2007,

–  având în vedere planul de acțiune de la Bandar Seri Begawan de îmbunătățire a parteneriatului consolidat între UE și ASEAN (2013-2017), adoptat în Brunei Darussalam la 27 aprilie 2012,

–  având în vedere aderarea Uniunii Europene la Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est (TAC) de la Phnom Penh la 12 iulie 2012(2),

–  având în vedere cel de al nouălea Summit al Reuniunii Asia-Europa (ASEM) organizat în Vientiane, Laos, în noiembrie 2012,

–  având în vedere Fundația Asia-Europa (ASEF), constituită în februarie 1997 pentru a asigura un forum pentru dialogul neguvernamental,

–  având în vedere Programul ASEAN-UE din cadrul Programului de sprijin pentru integrarea regională (APRIS), Programul de sprijin pentru integrarea regională ASEAN (ARISE) și Instrumentul de dialog regional UE-ASEAN (READI) de sprijin pentru armonizarea politicilor și a reglementărilor din sectoarele aferente necomerciale,

–  având în vedere Declarația comună UE-SUA privind regiunea Asia-Pacific din 12 iulie 2012,

–  având în vedere fondarea Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) la 8 august 1967,

–  având în vedere planul privind comunitatea economică ASEAN aprobat în 2007 și Carta ASEAN adoptată în 2008,

–  având în vedere prima Declarație ASEAN a drepturilor omului din 18 noiembrie 2012, instituirea Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN (AICHR) și primul dialog între AICHR și nou-instituitul Reprezentant Special al Uniunii Europene (UE) pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, la 8 mai 2013,

–  având în vedere cel de al 14-lea Summit ASEAN organizat în 2009 și stabilirea unei foi de parcurs pentru o comunitate (economică) ASEAN cu o piață unică, o comunitate ASEAN de politică și securitate și o comunitate ASEAN socioculturală,

–  având în vedere cel de al 22-lea Summit ASEAN organizat în Brunei la 24-25 aprilie 2013,

–  având în vedere cel de al 7-lea Summit al Asiei de Est (EAS) organizat la Phnom Penh la 20 noiembrie 2012 de șefii a 17 țări din ASEAN, China, Japonia și Coreea de Sud (ASEAN+3), India, Australia și Noua Zeelandă (ASEAN+6) și Statele Unite ale Americii,

–  având în vedere Acordul ASEAN privind gestionarea dezastrelor și intervenția în situații de urgență (AADMER),

–  având în vedere declarația comună a miniștrilor ASEAN pentru bunăstare socială și dezvoltare emisă în cadrul celei de-a opta întâlniri a acestora din 6 septembrie 2013 de la Phnom Penh, în vederea pregătirii summitului ASEAN programat pentru octombrie 2013 și prevederea inclusă în aceasta, referitoare la faptul că protecția socială reprezintă un drept fundamental al omului,

–  având în vedere ultimele sale rezoluții referitoare la statele membre ale ASEAN, în special cea din 11 septembrie 2013 referitoare la negocierile privind acordul de parteneriat și cooperare UE-Malaysia(3), cea din 13 iunie 2013 referitoare la situația musulmanilor Rohingya(4), cea din 11 iunie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani(5), cea din 18 aprilie 2013 referitoare la Vietnam, cu referire specială la libertatea de expresie,(6) și cea din 7 februarie 2013 referitoare la Laos: cazul lui Sombath Somphone(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la statele membre ASEAN, în special cea din 17 februarie 2011 referitoare la confruntările de la frontiera dintre Thailanda și Cambodgia(8), cea din 7 iulie 2011 referitoare la Indonezia, inclusiv la atacurile asupra minorităților(9), cea din 25 noiembrie 2010 referitoare la Myanmar – desfășurarea alegerilor și eliberarea lui Aung San Suu Kyi, liderul opoziției(10), cea din 20 mai 2010 referitoare la situația din Burma/Myanmar(11), cea din 20 mai 2010 referitoare la situația din Thailanda(12), cea din 26 noiembrie 2009 referitoare la situația din Laos și Vietnam(13) și cea din 5 februarie 2009 referitoare la situația refugiaților birmanezi din Thailanda(14),

–  având în vedere „Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: aplicarea cadrului de referință „protecție, respect și remediere” din 16 iunie 2011, adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite:

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0441/2013),

A.  întrucât ASEAN este în prezent una dintre cele mai importante organizații regionale emergente din lume, atât în ceea ce privește dezvoltarea economică, cât și dinamica geopolitică;

B.  întrucât Carta ASEAN semnată în noiembrie 2007 conferă personalitate juridică și instituie un cadru juridic și instituțional pentru ASEAN, incluzând crearea Comitetului Reprezentanților Permanenți, pentru a sprijini și a coordona activitatea ASEAN;

C.  întrucât comunitatea economică ASEAN are ca scop să creeze o piață internă pentru 600 de milioane de persoane până în 2015, ceea ce va face ca ASEAN, cu operatorii săi economici competitivi și cererea sa internă, aflată în creștere rapidă, să fie comparabilă cu alte piețe mari din lume, precum UE, Statele Unite ale Americii, China, Japonia și India și, prin urmare, un partener economic puternic pe piața regională și internațională; întrucât unele state membre ale ASEAN vor avea de înfruntat provocări în acest proces în materie de competitivitatea, stabilitate socială și consolidarea și dezvoltarea componentelor sociale ale procesului de integrare;

D.  întrucât eforturile statelor membre ASEAN de restructurare economică după criza financiară asiatică din 1997 le-au ajutat să dea dovadă în general de o bună rezistență în fața crizei economice mondiale actuale,

E.  întrucât în 1993 Forumul regional ASEAN (ARF) a stabilit să promoveze dialogul și consultarea privind aspecte politice și de securitate și să contribuie la consolidarea încrederii și la diplomația preventivă din regiunea Asia-Pacific;

F.  întrucât la cel mai recent summit ASEAN s-a solicitat denuclearizarea Peninsulei Coreene și s-au încurajat statele care dețin arma nucleară ASEAN să adere la Protocolul la Tratatul privind o zonă fără arme nucleare în Asia de Sud-Est; întrucât la summit s-a discutat, de asemenea, despre posibilitatea participării viitoarea a Timorului de Est la ASEAN;

G.  întrucât China și-a intensificat legăturile economice cu țările din Asia de Sud Est; întrucât unele state membre ale ASEAN și-au întărit cooperarea cu SUA pe linia securității maritime; întrucât Rusia consideră Asia o parte importantă a strategiei sale internaționale; întrucât țările ASEAN continuă să joace un rol important în menținerea păcii și a stabilității în regiune; întrucât UE și ASEAN sunt ambele preocupate de disputele teritoriale nerezolvate din Marea Chinei de Sud și sunt extrem de interesate de menținerea păcii, stabilității, respectului pentru dreptul internațional și, mai ales, a Cartei ONU și a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 1982; susține principiile în șase puncte referitoare la Marea Chinei de Sud din iulie 2012 și Liniile directoare pentru implementarea declarației privind conduita părților în Marea Chinei de Sud din 2011, încurajând o soluționare prin mijloace pașnice;

H.  întrucât Declarația privind drepturile omului a ASEAN, deși stabilește un cadru general pentru protejarea drepturilor omului în întreaga regiune, oferă în continuare fiecărui stat libertatea de a-și adopta propriile instrumente juridice pentru protejarea drepturilor omului,

I.  întrucât la 8 noiembrie 2013 taifunul Haiyan a devastat Filipinele, distrugând orașe întregi, soldându-se cu un număr încă necunoscut – posibil mii – de morți și milioane de oameni rămași fără locuință; întrucât această furtună, care este cea mai puternică furtună înregistrată vreodată care s-a abătut asupra zonelor de uscat, ar putea demonstra pericolul grav reprezentat de condițiile meteo extreme devenite tot mai frecvente;

J.  întrucât nivelurile ridicate ale poluării provocate de fumul provenit din incendiile forestiere extinse din regiune, au consecințe grave asupra mediului, putând constitui o amenințare neconvențională la adresa securității;

K.  întrucât UE și ASEAN împărtășesc obiectivul politic de a promova bunăstarea, cooperarea și pacea în regiunile lor și pe plan mondial;

L.  întrucât planul de acțiune de la Bandar Seri Begawan din 2012 dintre UE și ASEAN are ca scop să dea un caracter strategic mai puternic cooperării privind cei trei piloni ai ASEAN, precum și cooperării pentru cultură și dezvoltare și are reuniuni regulate la nivel ministerial și la nivelul înalților funcționari;

M.  întrucât este cu mai urgent ca niciodată să se elaboreze un cadru legislativ complex cu partenerii ASEAN, având în vedere negocierile aflate în desfășurare cu privire la acordurile de liber schimb (ALS) dintre UE și Malaysia, Thailanda și Vietnam, precum și încheierea acordului de liber schimb dintre UE și Singapore și obiectivul pe termen lung de realizare a unui acord de liber schimb interregional,

1.  este de părere că ASEAN, în calitate de actor economic regional și mondial important, poate juca un rol important în a promova o ordine mondială multilaterală bazată pe relații pașnice; dorește ca ASEAN să își dezvolte în continuare capacitățile instituționale, economice și politice;

2.  încurajează cu fermitate ASEAN să își continue calea spre integrare politică și economică, în special planul său ambițios de a realiza o comunitate economică până în 2015, inclusiv liberalizarea pieței sale interne a muncii, cu avantaje mari pentru toate țările implicate;

3.  felicită liderii ASEAN pentru progresele semnificative realizate în cadrul procesului de integrare regională, cel mai vizibil dintre acestea fiind instituirea viitoare a Comunității Economice ASEAN; consideră că aceste realizări ar trebui să fie însoțite de consolidarea dimensiunii sale parlamentare și invită liderii ASEAN să aibă în vedere o recunoaștere oficială, prin intermediul unei carte, a rolului Adunării interparlamentare ASEAN (AIPA) ca parte integrantă din ASEAN;

4.  subliniază potențialul economic semnificativ al regiunii ASEAN și solicită întreprinderilor naționale și străine care își desfășoară activitatea în țările ASEAN să acționeze în conformitate cu principiile responsabilității sociale a întreprinderilor să respecte în mod activ standardele fundamentale ale OIM în domeniul muncii și Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului ale ONU, pentru a promova o protecție corespunzătoare a statutului angajaților și a accesului la condiții de muncă decente și a stabili un mediu mai propice dezvoltării sindicatelor și a activităților acestora; în acest sens, îndeamnă Comisia să contribuie la elaborarea unor măsuri pentru creșterea capacităților internaționale și locale de asigurare a respectării legislației;

5.  consideră că statele ASEAN trebuie să avanseze către o nouă etapă de dezvoltare economică și socială favorabilă incluziunii, acordând o atenție deosebită promovării drepturilor omului, drepturilor sociale, economice și drepturilor de muncă ale popoarelor sale cu scopul de a garanta societăți bazate într-o mai mare măsură pe echitate și dreptate ; consideră că, în acest scop, este necesar să-și investească resursele economice în creștere în consolidarea rețelelor de protecție și securitate socială; totodată, îndeamnă UE să își consolideze cooperarea în domeniul drepturilor omului, astfel încât să contribuie la funcționarea efectivă a Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului din cadrul ASEAN (AICHR), în vederea promovării și protejării drepturilor omului;

6.  subliniază că UE și ASEAN au valori comune, precum și interese politice și economice comune, care ar trebui să fie dezvoltate în continuare în mod prioritar până la nivelul unui parteneriat strategic; salută faptul că, ca recunoaștere a importanței acestei relații, SEAE se gândește serios la numirea unui șef al Delegației UE la ASEAN; se așteaptă ca acest lucru să aibă ca efect o mai bună coordonare între Șefii de delegație a UE în statele membre ale ASEAN și ambasadele statelor membre ale UE și creșterea credibilității și vizibilității politice ale UE; solicită VP/ÎR și Comisiei să propună o nouă strategie, mai cuprinzătoare, pentru Asia de Sud Est;

7.  consideră că UE și statele sale membre ar trebui să elaboreze împreună o abordare comună și coerentă pentru regiunea ASEAN, sprijinindu-se și completându-se reciproc, permițând astfel UE să își consolideze prezența economică și politică în regiune; consideră că acest lucru este important pentru creșterea prezenței la toate nivelurile a reprezentanților UE și ai statelor membre în forurile regionale și naționale ale ASEAN;

8.  sugerează ca Uniunea să depună eforturi pentru a sensibiliza opinia publică din aceste state cu privire la faptul că politica sa externă este guvernată de rolul său de putere de reglementare care încearcă să promoveze integrarea regională prin dialog politic, acorduri comerciale preferențiale și acorduri de parteneriat;

9.  salută cu căldură negocierea a șapte acorduri de parteneriat și cooperare între UE și șapte state membre ale ASEAN, care vor fi fundamentul pentru aprofundarea relațiilor mutuale și subliniază necesitatea unor negocieri accelerate cu restul membrilor ASEAN; solicită o ratificare rapidă a acordurilor de parteneriat și cooperare deja existente; consideră totuși că APC-urile cu state individuale nu ar trebui să devină un obstacol în calea relațiilor la nivel global între UE și ASEAN;

10.  sprijină consolidarea dimensiunii parlamentare a relației; consideră că instituirea unei adunări interparlamentare oficiale Euro-ASEAN ar duce relațiile dintre UE și statele membre ale ASEAN la un nivel și mai ridicat de îndată ce condițiile ar fi îndeplinite, oferind, totodată, un forum pentru schimburi multilaterale pentru a aborda chestiuni globale într-un mod mai detaliat; sugerează, de asemenea, crearea de legături între Subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului și Comisia interguvernamentală pentru drepturile omului a ASEAN (AICHR); consideră că Biroul de promovare a democrației parlamentare ar putea oferi asistență în materie de consolidare a capacităților Adunării interparlamentare ASEAN (AIPA), sporind rolul parlamentelor naționale, precum și al AIPA în cadrul ASEAN;

11.  subliniază beneficiile creșterii numărului de reuniuni comune la nivel înalt și al colaborării și înțelegerii reciproce în cadrul forurilor multilaterale, precum Organizația Națiunilor Unite și agențiile sale, FMI și OMC;

12.  subliniază faptul că actualele canale de comunicare între UE și ASEAN, respectiv Reuniunea Asia-Europa (ASEM) și Parteneriatul parlamentar Asia-Europa (ASEP), ar trebui să fie îmbunătățite la nivel guvernamental și parlamentar și extinse și în viitor;

13.  sprijină eforturile ASEAN de dezvoltare a propriului spațiu pe fondul intereselor economice și de securitate conflictuale ale Chinei, Japoniei și Statelor Unite ale Americii; dorește ca UE să fie un partener politic activ al ASEAN în identificarea de soluții pașnice la importante provocări geostrategice și de securitate prin împărtășirea experienței UE în prevenirea și soluționarea conflictelor, în rezolvarea litigiilor și în gestionarea litigiilor frontaliere și teritoriale, pentru a consolida pacea și stabilitatea regională;

14.  este preocupat de recentele evoluții din Marea Chinei de Sud și salută activitatea grupului de lucru privind implementarea declarației privind conduita părților în Marea Chinei de Sud care urmărește găsirea unei soluții pașnice și benefică tuturor părților la litigiul legat de frontierele maritime în zonă;

15.  îndeamnă Uniunea să contribuie la aplanarea tensiunilor geopolitice regionale prin intermediul unei relații strânse cu ASEAN, care va însemna accelerarea unor mecanisme de soluționare a conflictelor;

16.  ia act de eforturile depuse de statele ASEAN în ceea ce privește măsurile de combatere a pirateriei și salută rapoartele pozitive realizate până acum; subliniază natura critică și complexă a rutelor de navigație maritimă din regiune pentru economia mondială și vulnerabilitatea acestora și consideră că acesta ar trebui să fie în mod constant un motiv de preocupare în cadrul eforturilor depuse de UE în regiune;

17.  solicită Comisiei și SEAE să furnizeze în continuare asistență pentru consolidarea capacităților Secretariatului ASEAN și ale instituțiilor ASEAN, bazându-se pe experiența dobândită în UE; sugerează că o astfel de asistență ar trebui să se realizeze în continuare prin intermediul sprijinului pentru integrarea regională ASEAN oferit de programul ARISE al UE;

18.  încurajează sprijinirea vizitelor interregionale ale reprezentanților culturali și îndeamnă statele membre să încurajeze o acoperire mai vastă a regiunii ASEAN în cadrul mass-mediei și al educației de stat și să își intensifice prezența în regiune prin intermediul institutelor culturale sau prin alte mijloace, fapt ce ar putea extinde și aprofunda legăturile culturale cu țările ASEAN și îmbunătăți și promova cunoștințele culturale reciproce și dialogul cultural;

19.  consideră că merită analizată organizarea unui an „cultural” al cărui subiect se schimbă în fiecare an, în cadrul căruia un stat membru al UE ar putea fi prezentat în statele membre ale ASEAN și, de asemenea, un stat membru al ASEAN ar putea fi prezentat în Europa;

20.  salută faptul că UE este acum cel mai important partener în ceea ce privește cooperarea științifică cu majoritatea statelor membre ASEAN; sugerează că programul de cercetare și inovare al Comisie „Orizont 2020” ar trebui promovat mai activ în rândul instituțiilor de știință din regiune;

21.  subliniază rolul important al programelor de schimb, precum Erasmus, de facilitare a mobilității tinerilor, pentru cooperarea interculturală la nivel de studenți și cercetare între instituțiile de învățământ superior din UE și din ASEAN; sugerează instituirea de centre de studiu ASEAN în universitățile europene și de centre de studiu UE în universitățile ASEAN și extinderea posibilităților de obținere a unor diplome comune; consideră că UE trebuie să extindă programele universitare în limba engleză pentru a facilita mai bine accesul studenților asiatici în universități europene, în timp ce cercetătorii din UE ar trebui să fie ajutați să participe la programe de cercetare din Asia în cooperare cu Rețeaua universităților ASEAN (AUN);

22.  sugerează, îndeosebi prin utilizarea noului instrument de parteneriat, să se facă pași în direcția intensificării schimburilor regulate și a proceselor de învățare reciprocă, de exemplu privind societățile multiculturale, structurile statului democrat pentru secolul 21 subliniază necesitatea de a acorda drepturi pentru minorități și de a promova egalitatea între bărbați și femei și participarea femeilor la viața socială, de a asigura o viață mai bună pentru fete și femei, de a îmbunătăți standardele sociale și condițiile de muncă, inclusiv prin abolirea muncii silnice și a muncii copiilor, promovând o protecție corespunzătoare a statutului angajaților și accesul la condiții de muncă decente și creând sisteme de asigurări sociale de stat sustenabile și cuprinzătoare, coduri juridice și de securitate, prin cooperare economică și alte măsuri adecvate;

23.  insistă asupra importanței dezvoltării de contacte interumane și salută activitatea Fundației Asia-Europa (ASEF), a cărei funcție de bază este dezvoltarea legăturilor între societățile civile din ambele regiuni; solicită UE să își asume un rol instituțional mai activ și mai proeminent decât acela de simplu membru;

24.  solicită lansarea unei inițiative privind înfrățirea orașelor pentru a conecta regiuni din Europa și din Asia între care au existat puține schimburi până în prezent;

25.  sugerează ca UE să își intensifice cooperarea interregională cu ASEAN în ceea ce privește prevenirea dezastrelor și crizelor, provocări majore precum dezvoltarea durabilă în materie de siguranță alimentară, gestionarea resurselor (cuprinzând utilizarea resurselor acvatice și marine, inclusiv în subregiunea Mekong) investițiile agricole, sprijinul pentru micii fermieri, urbanizarea, conectivitatea și transportul, precum și schimbările climatice, energia din surse regenerabile, eficiența energetică și tranziția energetică, turismul, cercetarea și inovarea;

26.  constată că sărăcia continuă să fie o problemă în țările ASEAN și că afectează mai ales femeile, persoanele cu un nivel scăzut de calificare, zonele rurale și grupurile etnice sau religioase minoritare; consideră, prin urmare, că este necesară o mai bună distribuire a bogăției și promovarea dreptății sociale la toate nivelurile, considerând, totodată, că se resimte încă necesitatea unei noi strategii a UE pentru promovarea dezvoltării și combaterea inegalității în aceste țări, inclusiv prin acordarea accesului la finanțare prin intermediul microcreditelor; consideră că această strategie trebuie să se bazeze mai ales pe următoarele principii fundamentale: coerența politicilor de dezvoltare, eficacitatea asistenței pe termen lung, prioritizarea exigențelor sociale fundamentale, precum și participarea părților interesate de la nivel național, inclusiv a parlamentelor naționale, a autorităților locale, a ONG-urilor pentru dezvoltare și a societății civile;

27.  subliniază că UE ar trebui să furnizeze asistență pentru consolidarea capacităților Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, precum și asistență tehnică Comitetului ASEAN pentru copii și femei;

28.  își pune speranțe într-o cooperare consolidată și o apropiere preocupările reciproce legate de drepturile omului, precum libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, libertatea de întrunire și de asociere, inclusiv pentru sindicate, și consideră că atât în UE și în ASEAN există sectoare unde este loc de îmbunătățiri, de exemplu, în privința tratamentului acordat imigranților și minorităților;

29.  se așteaptă ca revizuirea termenilor de referință ai Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN să ofere o șansă de consolidare a rolului acesteia; solicită ASEAN să elaboreze standarde și norme care să faciliteze implementarea Declarației sale pentru drepturile omului; subliniază faptul că obligațiile statelor membre ale ASEAN asumate în baza dreptului internațional prevalează față de orice alte dispoziții conflictuale din declarația respectivă; de asemenea, sugerează dezvoltarea în viitor a unor mecanisme regionale de soluționare a litigiilor și de sancționare în cazul încălcării drepturilor omului, similare cu cele existente deja în alte regiuni, precum Curtea Europeană a Drepturilor Omului; sprijină intensificarea cooperării cu privire la problemele comune legate de drepturile omului;

30.  îndeamnă UE să ducă asistența și cooperarea la un nivel superior în vederea combaterii corupției, încurajând, printre altele, ratificarea și punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției;

31.  solicită Comisiei să continue să sprijine eforturile țărilor membre ASEAN de a reduce în continuare disparitățile dintre țări și să le însoțească pe calea integrării politice, economice și instituționale la nivel regional, acordând o atenție deosebită țărilor cel mai puțin dezvoltate (Cambodgia, Laos, Myanmar);

32.  solicită punerea în practică an Orientărilor din anul 2004 privind politica funciară a UE în vederea combaterii acaparării de terenuri; în special, subliniază faptul că donatorii ar trebui să se implice în politici funciare care vizează apărarea și consolidarea agriculturii familiale la scară mică;

33.  apreciază decizia statelor membre ale ASEAN de a declara ASEAN o zonă fără arme nucleare și consideră că și alte state ar trebui să le urmeze exemplul;

34.  își exprimă îngrijorarea cu privire la actuala politică de mediu, în special în ceea ce privește rata exploatărilor forestiere ilegale, a incendierilor și a smogului rezultat, care are un impact negativ semnificativ în ASEAN, inclusiv la nivel transfrontalier; regretă faptul că politica UE în domeniul biocombustibililor UE contribuie la expansiunea rapidă a producției de palmieri pentru ulei, ceea ce duce la deposedarea și/sau la incorporarea forțată a terenurilor fermierilor săraci în plantațiile de palmieri; de aceea, consideră esențial să se sprijine, în contextul ajutorului pentru dezvoltare, dreptul asupra resurselor funciare al persoanelor sărace din țările în curs de dezvoltare; încurajează intensificarea eforturilor de protejare a mediului și a biodiversității; salută activitatea Centrului ASEAN pentru biodiversitate și așteaptă cu interes o cooperare mai strânsă între UE și ASEAN în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

35.  îndeamnă statele membre ale ASEAN să ajungă la un acord în ceea ce privește măsurile coordonate pentru prevenirea și izolarea incendiilor devastatoare pentru mediu; îndeamnă Indonezia să ratifice acordul din 2002 cu privire la ceața poluantă rezultată în urma incendiilor din regiune;

36.  subliniază faptul că UE ar trebui, de asemenea, să intensifice dialogurile politice și cooperarea în chestiuni precum drepturile fundamentale, inclusiv cele ale minorităților etnice și religioase, și, în mod similar, concomitent cu protejarea libertății de expresie și a liberei circulații a informațiilor, cu privire la chestiunile de interes comun legate de statul de drept și de securitate, precum combaterea criminalității transnaționale, corupția, evaziunea fiscală, spălarea de bani și traficul de persoane și de droguri, precum și combaterea terorismului, neproliferarea, dezarmarea, securitatea maritimă și securitatea cibernetică;

37.  își exprimă îngrijorarea privind provocările urbanistice apărute odată cu dezvoltarea economică cu care țările ASEAN sunt nevoite să se confrunte legate, spre exemplu, de gestionarea fluxurilor migratorii din mediul rural în cel urban, amenajarea teritoriului și îmbunătățirea infrastructurii și a serviciilor de bază, combaterea extinderii cartierelor mărginașe sărace și utilizarea energiilor curate și din surse regenerabile pentru a combate poluarea; solicită Comisiei să coopereze cu țările ASEAN pentru a elabora strategii care să aibă în vedere aceste aspecte;

38.  propune sprijinirea integrării economice regionale, în special în ceea ce privește libera circulație a bunurilor, a serviciilor și a investițiilor și mobilitatea muncitorilor calificați, și intensificarea cooperării în materie de gestionare a dezastrelor și a crizelor, securitate, combaterea sărăciei și problemele legate de migrație;

39.  reamintește că este important, de asemenea, să se sprijine sectorul privat aflat în plină dezvoltare printr-un dialog și o cooperare mai susținute cu privire la aspecte financiare, investiționale, economice și comerciale, inclusiv internaționalizarea IMM-urilor europene și accesul lor la piață, precum și criza financiară actuală de la nivel mondial; încurajează schimbul de bune practici între UE și ASEAN în acest sens;

40.  ia act de faptul că, pentru mai mulți membri ai ASEAN, exportul de textile către UE reprezintă un sector important și reamintește că acordarea de SGP și SGP+ este legată de implementarea unor standarde de muncă fundamentale și a convențiilor OIM și a altor convenții internaționale fundamentale care sunt esențiale pentru dezvoltarea durabilă;

41.  invită liderii statelor membre ale ASEAN să sprijine obiectivul Uniunii Europene de a participa la viitoarele summituri din Asia de Est, ca urmare a aderării Uniunii Europene la Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est;

42.  salută procesul de pace și reformele democratice din Myanmar/Birmania, care deschid o oportunitate istorică pentru consolidarea relațiilor dintre UE și ASEAN; cu toate acestea, rămâne îngrijorat în special cu privire la situația minorităților etnice; în special în ceea ce privește minoritatea Rohingya, îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania și pe vecinii săi membri ai ASEAN să depună toate eforturile necesare pentru a le îmbunătăți condițiile de viață și drepturile cetățenești;

43.  salută ratificarea de către Cambodgia și Filipine a statutului Curții Penale Internaționale și face apel la toate statele membre ale ASEAN să procedeze în același mod; de asemenea, face apel la toate statele membre ale ASEAN să urmeze tendința mondială de abolire a pedepsei cu moartea; încurajează membrii ASEAN să ratifice și să pună în aplicare Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției;

44.  apreciază Indonezia și Filipine pentru implicarea lor activă în Parteneriatul Guvernelor Deschise și pentru hotărârea demonstrată de a promova o mai mare deschidere a administrației și integritatea funcției publice; sugerează ca celelalte state ale ASEAN să încerce să adere la Parteneriatul Guvernelor Deschise și să realizeze propriile planuri de acțiune în cooperare strânsă și adecvată cu societatea civilă și cu organizațiile locale;

45.  cu toate acestea, este preocupat de faptul că în multe dintre statele ASEAN cazurile legate de acapararea terenurilor, impunitatea persoanelor apropiate de elitele aflate la conducere și corupția pun în pericol progresul economic și social imens realizat în regiunea ASEAN;

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție SEAE, Consiliului, Comisiei și Adunării Interparlamentare a ASEAN (AIPA), Secretariatului ASEAN și guvernelor și parlamentelor statelor membre ale ASEAN.

(1) JO C 85, 8.4.1980, p. 83. (2) JO L 154, 15.6.2012, p. 1. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0367. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0286. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0245. (6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0189. (7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0058. (8) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 57. (9) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 201. (10) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 120. (11) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 154. (12) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 152. (13) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 76. (14) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 144.