Decizia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la recomandarea Consiliului privind numirea unui membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene (N7-0002/2014 – C7-0010/2014 – 2014/0801(NLE))

P7_TA(2014)0033 A7-0023/2014

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 7 ianuarie 2014 (N7-0002/2014)(1),

–  având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliul European (C7-0010/2014),

–  având în vedere articolul 109 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0023/2014),

A.  întrucât, prin scrisoarea din 8 ianuarie 2014, primită la 9 ianuarie 2014, Consiliul European a consultat Parlamentul European cu privire la numirea Sabinei Lautenschläger ca membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani;

B.  întrucât Comisia sa pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările doamnei Lautenschläger, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și, astfel cum decurge din articolul 130 din TFUE, imperativul independenței totale a BCE în domeniul politicii monetare; întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea doamnei Lautenschläger un curriculum vitae, precum și răspunsurile sale la întrebările scrise care i-au fost adresate;

C.  întrucât comisia a organizat apoi, la 13 ianuarie 2014, o audiere a doamnei Lautenschläger, în cursul căreia aceasta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  emite un aviz favorabil privind recomandarea Consiliului de numire a Sabinei Lautenschläger ca membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului și guvernelor statelor membre.

(1) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a Franței să aplice o rată redusă a anumitor taxe indirecte pentru romul „tradițional” produs în Guadelupa, în Guyana Franceză, în Martinica și în Réunion și de modificare a Deciziei 2007/659/CE (COM(2013)0839 – C7-0488/2013 – 2013/0413(CNS))

P7_TA(2014)0034 A7-0013/2014

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2013)0839),

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0488/2013),

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0013/2014),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Decizia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 privind modificarea Regulamentului de procedură al Parlamentului în ceea ce privește ridicarea și apărarea imunității parlamentare (2013/2031(REG))

P7_TA(2014)0035 A7-0012/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea președintelui Comisiei pentru afaceri juridice din 9 noiembrie 2012,

–  având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0012/2014),

1.  decide să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

2.  atrage atenția asupra faptului că aceste modificări vor intra în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul Amendamentul 1 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 5 – alineatul 1 a (nou) (1a)  Imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi. Amendamentul 2 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 6 – alineatul 1 (1)  În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul urmărește în special conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin. (1)  În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul acționează pentru conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin. Cererile de ridicare a imunității se analizează în conformitate articolele 7, 8 și 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și cu principiile menționate în prezentul articol. Amendamentul 3 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 6 – alineatul 2 (2)  Orice cerere adresată Președintelui de o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat este comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente. eliminat Amendamentul 4 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 6 – alineatul 3 (3)  Orice cerere adresată Președintelui de un deputat sau un fost deputat în vederea apărării imunității și privilegiilor este comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente. eliminat Amendamentul 5 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 6 – alineatul 4 (4)  În cazul în care un deputat este arestat sau privat de libertatea de circulație prin presupusa încălcare a privilegiilor și imunităților sale, Președintele Parlamentului poate lua de urgență, după consultarea președintelui și a raportorului comisiei competente, o inițiativă vizând confirmarea privilegiilor și imunităților deputatului în cauză. Președintele Parlamentului comunică această inițiativă comisiei și informează Parlamentul cu privire la aceasta. eliminat Amendamentul 6 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 6 – alineatul 4 a (nou) (4a)  În cazul în care un deputat este obligat să compară în calitate de martor sau de expert, nu este necesar să se solicite ridicarea imunității sale, cu condiția ca deputatul: —  să nu fie obligat să compară la o dată sau într-un moment care împiedică sau îngreunează exercitarea funcțiilor sale parlamentare, sau să aibă posibilitatea de a prezenta o declarație scrisă ori în orice altă formă care să nu îngreuneze exercitarea funcțiilor sale parlamentare și —  să nu fie obligat să depună mărturie în legătură cu informații obținute în mod confidențial în timpul exercitării mandatului său pe care nu consideră oportun să le divulge. Amendamentul 7 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 6 a (nou) Articolul 6a Apărarea privilegiilor și imunităților (1)  În cazul în care are loc o presupusă încălcare a privilegiilor și imunităților unui deputat sau ale unui fost deputat de către autoritățile unui stat membru, se poate solicita, în conformitate cu articolul 7 alineatul (-1), o decizie a Parlamentului care să determine dacă, într-adevăr, a avut loc o încălcare a privilegiilor și imunităților respective. (2)  Se poate depune o astfel de cerere de apărare a privilegiilor și imunităților în special în cazul în care se consideră că circumstanțele respective constituie o restricție administrativă sau de altă natură în privința liberei circulații a deputaților spre locul de desfășurare a reuniunilor Parlamentului sau la întoarcere sau în privința opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor, sau în cazul în care se consideră că circumstanțele respective intră sub incidența articolului 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene. (3)  O cerere de apărare a privilegiilor și imunităților unui deputat nu este admisibilă dacă a fost deja depusă o cerere de apărare sau de ridicare a imunității deputatului respectiv în legătură cu aceleași proceduri judiciare, indiferent dacă s-a luat sau nu o decizie la momentul respectiv. (4)  O cerere de apărare a privilegiilor și imunităților unui deputat nu mai este luată în considerație dacă s-a primit o cerere de ridicare a imunității deputatului respectiv în legătură cu aceleași proceduri judiciare. (5)  În cazurile în care s-a luat decizia de a nu se apăra privilegiile și imunitățile unui deputat, acesta poate solicita reanalizarea deciziei, prezentând noi probe. Cererea de reanalizare nu este admisibilă în cazul în care a fost formulată deja o acțiune împotriva deciziei în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau în cazul în care Președintele consideră că noile mijloace de probă prezentate nu sunt suficiente pentru a justifica reanalizarea deciziei. Amendamentul 8 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 6 b (nou) Articolul 6b Acțiunea de urgență a Președintelui pentru susținerea imunității (1)  În cazul în care un deputat este arestat sau privat de libertatea de circulație pe motivul unei presupuse încălcări a privilegiilor și imunităților sale, Președintele poate lua de urgență, după consultarea președintelui și a raportorului comisiei competente, inițiativa de a susține privilegiile și imunitățile deputatului în cauză. Președintele Parlamentului comunică această inițiativă comisiei și informează Parlamentul cu privire la aceasta. (2)  În cazul în care Președintele face uz de competențele conferite la alineatul (1), comisia ia act de inițiativa Președintelui în cursul reuniunii următoare. Dacă este necesar, comisia poate întocmi un raport care să fie prezentat Parlamentului. Amendamentul 9 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 7 – alineatul -1 (nou) (-1) Orice cerere adresată Președintelui de către o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat, sau de către un deputat sau un fost deputat în vederea apărării privilegiilor și imunităților, se anunță în Parlament și se transmite comisiei competente. Amendamentul 10 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 7 – alineatul 1 (1)  Comisia competentă examinează fără întârziere și în ordinea în care i-au fost prezentate cererile de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor. (1)  Comisia examinează fără întârziere, dar ținând cont de complexitatea lor relativă, cererile de ridicare a imunității sau de apărare a privilegiilor și imunităților. Amendamentul 11 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 7 – alineatul 3 (3)  Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat. (3)  Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Amendamentul 12 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 7 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat. Deputatul nu asistă la dezbaterile privind cererea de ridicare sau de apărare a imunității sale, cu excepția audierii propriu-zise. Președintele comisiei invită deputatul la audiere, precizând data și ora. Deputatul poate renunța la dreptul de a fi audiat. Dacă deputatul nu se prezintă la audierea la care a fost invitat, se consideră că a renunțat la dreptul de a fi audiat, cu excepția cazului în care deputatul a anunțat că nu poate participa la audiere la data și ora indicate, motivând această imposibilitate. Președintele comisiei decide dacă motivele invocate justifică absența, neexistând posibilitatea atacării acestei decizii. Dacă decide că absența este justificată, președintele comisiei îl invită pe deputat la audiere la o altă dată și oră. Dacă deputatul nu dă curs celei de-a doua invitații la audiere, procedura continuă fără audierea deputatului. Nu se acceptă noi justificări pentru neprezentare sau noi cereri de audiere. Amendamentul 13 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 7 – alineatul 5 (5)  În cazul în care un deputat este obligat să compară în calitate de martor sau de expert, nu este necesar să se solicite ridicarea imunității sale, dacă deputatul: eliminat —  nu este obligat să compară la o dată sau într-un moment care împiedică sau afectează exercitarea activității sale parlamentare sau poate să prezinte o declarație scrisă sau de orice altă natură care nu afectează îndeplinirea funcțiilor sale parlamentare, —  nu este obligat să depună mărturie în legătură cu informații obținute în mod confidențial în timpul exercitării mandatului său pe care nu consideră oportun să le divulge. Amendamentul 14 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 7 – alineatul 6 (6)  În cazurile de apărare a unui privilegiu sau a unei imunități, comisia precizează dacă circumstanțele constituie un obstacol de ordin administrativ sau de altă natură în ceea ce privește, pe de o parte, libertatea de circulație a deputaților care se deplasează către sau dinspre locul de reuniune a Parlamentului sau, pe de altă parte, exprimarea unei opinii sau a unui vot în exercitarea mandatului, sau dacă se încadrează în aspectele prevăzute la articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile care nu se află sub incidența dreptului intern și prezintă o propunere prin care invită autoritatea în cauză să tragă concluziile care se impun. eliminat Amendamentul 15 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 7 – alineatul 10 (10)  În cazul în care Președintele face uz de competențele care îi sunt conferite prin articolul 6 alineatul (4), comisia competentă ia act de inițiativa Președintelui în cursul reuniunii următoare. Dacă este necesar, comisia poate întocmi un raport care să fie prezentat Parlamentului. eliminat Amendamentul 16 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 7 – alineatul 12 a (nou) (12a)  Comisia stabilește principiile pentru aplicarea prezentului articol.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (2013/2974(RSP))

P7_TA(2014)0036 B7-0007/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (COM(2013)0758),

–  având în vedere proiectul de decizie a Comisiei privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (D003697/01), supusă la vot în cadrul comitetului menționat la articolul 30 din Directiva 2001/18/CE din 25 februarie 2009,

–  având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului(1), în special articolul 18 alineatul (1) primul paragraf,

–  având în vedere votul organizat la 25 februarie 2009 în cadrul comitetului menționat la articolul 30 din Directiva 2001/18/CE privind porumbul 1507, în urma căruia nu s-a emis niciun aviz,

–  având în vedere cele șase avize științifice referitoare la porumbul 1507 emise de Grupul pentru organisme modificate genetic al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), din 2005 până în noiembrie 2012,

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 365/2013 al Comisiei din 22 aprilie 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanței active glufosinat(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului Mediu privind organismele modificate genetic (OMG), adoptate la 4 decembrie 2008,

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 5 iulie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2011 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Directivei 2001/18/CE în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a restricționa sau de a interzice cultivarea de OMG-uri pe teritoriul lor(3),

–  având în vedere Eurobarometrul special 354 referitor la riscurile legate de produsele alimentare(4),

–  având în vedere Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea) din 26 septembrie 2013 referitoare la cererea privind diseminarea deliberată în mediu a porumbului 1507 (Cauza T-164/10)(5),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (5) și articolul 8 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(6),

–  având în vedere articolul 88 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2001/18/CE precizează că o decizie privind diseminarea deliberată a unui organism modificat genetic (OMG) trebuie să conțină aceleași informații ca cele prevăzute la articolul 19 alineatul (3);

B.  întrucât articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2001/18/CE prevede că autorizația scrisă menționată la articolul 18 trebuie să specifice explicit, în toate cazurile, condițiile pentru protecția anumitor ecosisteme/medii și/sau zone geografice, printre altele;

C.  întrucât această prevedere lipsește din propunerea Comisiei;

D.  întrucât, în urma votului comitetului permanent din 25 februarie 2009 referitor la o propunere de autorizare din partea Comisiei nu s-a emis niciun aviz; întrucât doar șase state membre au votat pentru propunere, în timp ce 12 au votat împotrivă, iar șapte s-au abținut;

E.  întrucât, pe baza recomandărilor EFSA și pentru a îndeplini condițiile de autorizare, Comisia a modificat în mod substanțial propunerea, de pildă în ceea ce privește normele de etichetare, monitorizarea și practicile stabilite în planul de gestionare a rezistenței insectelor;

F.  întrucât printre modificările aduse versiunii supuse la vot în cadrul comitetului permanent din 25 februarie 2009 se numără eliminarea referirilor la toleranța la glufosinat a porumbului 1507, precum și introducerea cerinței de a informa operatorii să nu utilizeze produsul „cu erbicidul glufosinat într-un mod diferit față de practica tradițională aplicată în cazul porumbului care nu este tolerant la glufosinat”;

G.  întrucât propunerea modificată nu a fost discutată cu experții din statele membre și nu a fost votată în cadrul comitetului permanent, ci a fost înaintată direct Consiliului de Miniștri;

H.  întrucât Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 26 septembrie 2013 referitoare la cererea societății Pioneer Hi-Bred International privind diseminarea deliberată în mediu a porumbului 1507 nu împiedică Comisia să își reconsidere poziția și să prezinte comitetului permanent o nouă propunere, în urma unei rezoluții a Parlamentului European, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Decizia Consiliului 1999/468/CE, care să recomande neautorizarea porumbului 1507;

Evaluarea de risc a EFSA

I.  întrucât, în urma votului din cadrul comitetului permanent, EFSA a întocmit, la solicitarea Comisiei, trei avize științifice în care și-a actualizat evaluările de risc anterioare și recomandările privind managementul riscului;

J.  întrucât, în avizul său din februarie 2012, EFSA și-a exprimat în mod explicit dezacordul față de concluzia solicitantului, conform căreia studiul citat de acesta oferă dovezi adecvate că porumbul 1507 prezintă un risc neglijabil pentru speciile nevizate de insecte Lepidoptera în UE, și a atras în schimb atenția asupra faptului că unele specii nevizate de fluturi și molii extrem de sensibile pot fi în pericol atunci când sunt expuse la polenul porumbului 1507(7);

K.  întrucât toxina Bt produsă de porumbul 1507, Cry1F, este diferită de tipurile obișnuite de toxine Bt și s-a dovedit că are efecte diferite asupra speciilor nevizate de insecte Lepidoptera; întrucât s-au efectuat câteva studii privind proteina Cry1F, însă nu s-a realizat niciun studiu privind efectele acesteia asupra speciilor acvatice sau asupra organismelor din sol; întrucât EFSA afirmă că cantitatea de proteină Cry1F din polenul porumbului 1507 este de circa 350 de ori mai mare decât conținutul de proteină Cry1Ab al polenului porumbului MON 810(8);

L.  întrucât Pioneer a refuzat, în urma unei solicitări din partea Comisiei, să își revizuiască cererea de autorizare și să prezinte documente suplimentare privind monitorizarea și măsurile de diminuare a riscului pentru organismele nevizate;

M.  întrucât EFSA recunoaște că nu a luat în considerare, în evaluarea riscului, potențialele riscuri legate de cealaltă caracteristică a porumbului 1507, și anume toleranța la erbicidul glufosinat de amoniu(9), deși această caracteristică ar putea duce la o utilizare mai extinsă a glufosinatului;

Glufosinatul

N.  întrucât EFSA trebuie să evalueze „efectele indirecte, cum ar fi utilizarea pesticidelor […] ca parte a evaluării riscurilor asupra mediului” și să evalueze „posibilele efecte asupra biodiversității și asupra organismelor nevizate pe care orice cultură MG tolerantă la erbicide le-ar putea avea din cauza schimbărilor survenite în practicile agricole (inclusiv cele rezultate din utilizarea unor erbicide diferite)”(10);

O.  întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere și se încadrează, prin urmare, la criteriile de excludere din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009; întrucât pentru substanțele deja autorizate criteriile de excludere se aplică la reînnoirea autorizării; întrucât autorizarea glufosinatului expiră în 2017(11); întrucât utilizarea glufosinatului ar trebui, prin urmare, să ia sfârșit, în principiu, în 2017;

P.  întrucât în unele țări terțe, ca de exemplu în Statele Unite și în Canada, porumbul 1507 este comercializat de către producător drept cultură tolerantă la glufosinat, în timp ce, în cererea de autorizare pentru UE, solicitantul susține că gena pentru toleranța la glufosinat ar urma să fie folosită doar ca genă marker;

Q.  întrucât este neclar cum intenționează Comisia să pună în aplicare interzicerea iminentă a glufosinatului, atât timp cât această substanță este în continuare disponibilă pe piață;

Situația generală din Uniunea Europeană în ceea ce privește organismele modificate genetic

R.  întrucât niciun organism modificat genetic nu a fost aprobat în vederea cultivării în UE din 2010, când a fost autorizat cartoful Amflora; întrucât această autorizare a fost anulată de Tribunalul Uniunii Europene la 13 decembrie 2013 și întrucât singura cultură autorizată în vederea cultivării este porumbul Monsanto MON 810, iar reînnoirea autorizației pentru acesta din urmă este în așteptare de mai mulți ani;

S.  întrucât se acceptă în general – astfel cum confirmă și concluziile Consiliului Mediu din 4 decembrie 2008 menționate anterior – că efectele pe termen lung ale cultivării de organisme modificate genetic, precum și efectele asupra organismelor nevizate nu au fost până în prezent luate în considerare în mod adecvat în cadrul evaluării riscurilor;

T.  întrucât atât Consiliul(12), cât și Parlamentul European(13) recunosc că este necesară o evaluare mai strictă a efectelor pe termen lung ale organismelor modificate genetic, precum și un studiu independent privind posibilele riscuri pe care le implică diseminarea deliberată sau introducerea pe piață a acestora, inclusiv facilitarea accesului cercetătorilor independenți la toate materialele pertinente;

U.  întrucât marea majoritate a consumatorilor sunt îngrijorați cu privire la produsele alimentare modificate genetic, astfel cum se precizează, printre altele, în Eurobarometrul special 354 din 2010; întrucât porumbul 1507 modificat genetic nu prezintă niciun avantaj pentru consumatori,

1.  se opune adoptării propunerii de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare;

2.  consideră că propunerea de decizie a Consiliului depășește competențele de executare prevăzute în Directiva 2001/18/CE;

3.  solicită Consiliului să respingă propunerea Comisiei;

4.  solicită Comisiei să nu propună autorizarea niciunui soi nou de organism modificat genetic și să nu reînnoiască autorizațiile deja acordate până când metodele de evaluare a riscurilor nu vor fi îmbunătățite considerabil;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 106, 17.4.2001, p. 1. (2) JO L 111, 23.4.2013, p. 27. (3) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 350. (4) http://www.efsa.europa.eu/en/factsheet/docs/reporten.pdf (5) http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?doclang=EN&text=&pageIndex=0&part=1&mode=lst&docid=142241&occ=first&dir=&cid=127901 (6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. (7) http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/2429.htm (8) http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/doc/2429.pdf (9) http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/2429.htm (10) Scrisoarea adresată EFSA de Comisie la 8 septembrie 2008, referitoare la evaluarea riscurilor asupra mediului pe care le prezintă plantele tolerante la erbicide (11) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2013:111:0027:0029:RO:PDF (12) Concluziile Consiliului Mediu din 4 decembrie 2008. (13) A se vedea poziția sa menționată mai sus din 5 iulie 2011.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la respectarea dreptului fundamental la liberă circulație în UE (2013/2960(RSP))

P7_TA(2014)0037 RC-B7-0016/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 21, 45 și 47 și 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 15, 21, 29, 34 și 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(1), în special articolul 7,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(3) și Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iulie 2010 intitulată „Reafirmarea liberei circulații a lucrătorilor: drepturi și evoluții majore” (COM(2010)0373),

–  având în vedere studiul publicat la 14 octombrie 2013 privind impactul asupra sistemelor de securitate socială din statele membre al drepturilor migranților inactivi din interiorul UE la prestațiile speciale cu caracter necontributiv și la asistența medicală acordată pe baza reședinței;

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2013 intitulată „Libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene și a familiilor acestora: cinci acțiuni pentru a produce rezultate notabile” (COM(2013)0837),

–  având în vedere declarația făcută de vicepreședinta Comisiei, Viviane Reding, în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 5 decembrie 2013 privind libera circulație,

–  având în vedere declarația comisarului László Andor din 1 ianuarie 2014 privind expirarea restricțiilor aplicate liberei circulații a lucrătorilor din Bulgaria și România,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 2009 referitoare la aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2012 referitoare la Raportul privind cetățenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE(6),

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât dreptul la liberă circulație este unul dintre cele patru libertăți fundamentale ale UE, consacrate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ca piatră de temelie a integrării europene, și este legat direct de cetățenia UE;

B.  întrucât libera circulație se află la baza valorilor Uniunii Europene, oferind cetățenilor săi posibilitatea de a-și alege locul de trai și de muncă și asigurând mobilitatea și dezvoltarea pieței muncii, ale sistemului de învățământ și ale altor domenii;

C.  întrucât libertatea de circulație este un drept garantat tuturor cetățenilor europeni, indiferent de existența unor posibile controale la frontieră efectuate de către unele state membre la intrarea cetățenilor UE pe teritoriul lor; întrucât faptul că nu toate statele membre fac parte din spațiul Schengen nu afectează dreptul tuturor cetățenilor UE la liberă circulație în cadrul Uniunii;

D.  întrucât cetățenii UE consideră că libera circulație este dreptul pe care îl asociază cel mai mult cu cetățenia europeană, acesta reprezentând cea mai pozitivă realizare a Uniunii și aducând beneficii economice pentru economiile țărilor lor;

E.  întrucât contribuția lucrătorilor din UE la sistemul de securitate socială al țării-gazdă este egală cu cea a lucrătorilor naționali;

F.  întrucât, peste tot în Europa, pot fi observate avantajele aduse dezvoltării țării-gazdă de libera circulație a lucrătorilor mobili din UE, în special în domeniile sănătății, agriculturii și construcțiilor;

G.  întrucât libertatea cetățenilor UE de a locui oriunde în UE se aplică tuturor cetățenilor fără restricție, însă este condiționată, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE, în sensul că, după trei luni, cetățenii în cauză trebuie să îndeplinească anumite condiții juridice pentru a nu reprezenta o povară pentru țara-gazdă; întrucât libera circulație a lucrătorilor este un pilon pe care se bazează succesul pieței unice a UE; întrucât, deși doar 2,8% din totalul cetățenilor din UE trăiesc într-un alt stat membru decât cel de origine, ei reprezintă totuși un element-cheie al succesului pieței interne și impulsionează economia Europei;

H.  întrucât principiul egalității de tratament sau al nediscriminării implică faptul că toți cetățenii UE au aceleași drepturi și obligații ca cetățenii țării-gazdă (regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 se bazează pe acest principiu); întrucât toate statele membre pot decide de sine stătător cu privire la aceste principii, și anume ce prestații sociale să acorde și în ce condiții; întrucât normele UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială nu permit discriminarea în materie de prestații sociale în cazul cetățenilor UE care sunt lucrători, membri direcți ai familiilor lucrătorilor sau care își au reședința obișnuită în statul membru în cauză;

I.  întrucât societatea europeană modernă impune, în special din cauza schimbărilor industriale, globalizării, noilor modele de organizare a muncii, schimbărilor demografice și a dezvoltării mijloacelor de transport, un grad mai ridicat de mobilitate în rândul lucrătorilor;

J.  întrucât libera circulație a lucrătorilor constituie un exemplu socioeconomic pozitiv atât pentru UE, cât și pentru statele membre, fiind un element determinant pentru integrarea UE, dezvoltarea economică, coeziunea socială, perfecționarea profesională individuală, combaterea efectelor negative ale crizei economice și consolidarea Uniunii ca o mai mare putere economică, pregătită să facă față provocărilor generate de schimbările de la nivel mondial;

K.  întrucât dispozițiile tranzitorii pentru libera circulație a lucrătorilor din Bulgaria și România au fost eliminate începând cu 1 ianuarie 2014;

L.  întrucât Consiliul și-a reiterat sprijinul pentru libera circulație și a recunoscut beneficiile reciproce pe care le aduce, de exemplu în dezbaterile recente din cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne (la 8 octombrie 2013, 5-6 decembrie 2013);

M.  întrucât, în contextul apropiatelor alegeri europene, libera circulație a cetățenilor UE a devenit un subiect de campanie pentru unele partide politice; întrucât există riscul ca această dezbatere, dacă nu este tratată rațional, să ducă la transformarea în țapi ispășitori a cetățenilor UE din unele state membre sau a cetățenilor mobili din UE și ar putea duce la o creștere a rasismului și xenofobiei; întrucât mai mulți politicieni europeni de rang înalt au făcut recent declarații care subminează dreptul la libera circulație;

N.  întrucât din studiile recente ale Comisiei reiese că lucrătorii mobili sunt contribuabili neți la economiile și bugetele țărilor-gazdă; întrucât lucrătorii mobili, ca grup separat, cotizează mai mult la bugetele țării-gazdă prin impozite și asigurări sociale decât primesc sub formă de prestații, în timp ce cheltuielile pentru îngrijiri medicale pentru cetățenii mobili inactivi din UE sunt foarte reduse în comparație cu cheltuielile generale în materie de sănătate (0,2%) sau cu economiile țărilor-gazdă (0,01% din PIB), iar cetățenii UE reprezintă o proporție foarte redusă din beneficiarii prestațiilor speciale cu caracter necontributiv,

1.  invită statele membre să respecte dispozițiile din tratat privind normele UE care reglementează libertatea de circulație și să se asigure că principiile egalității și dreptul fundamental la libertatea de circulație sunt respectate pentru toate statele membre;

2.  contestă cu fermitate poziția adoptată de unii lideri europeni, care au solicitat să fie operate modificări și să fie limitată libera circulație a cetățenilor; solicită statelor membre să evite orice măsuri care ar putea afecta dreptul la libera circulație bazat pe legislația primară a UE;

3.  respinge total orice propunere de a plafona numărul de migranți din UE, deoarece contrazice principiul din Tratatul privind UE referitor la libera circulație a persoanelor; subliniază faptul că mobilitatea forței de muncă contribuie la competitivitatea economiei europene;

4.  invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea strictă a dreptului Uniunii, astfel încât să garanteze că toți lucrătorii din UE sunt tratați în mod egal și nu sunt discriminați în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, condițiile de angajare și de muncă, remunerarea, concedierea, prestațiile sociale și beneficiile fiscale, asigurând astfel concurența loială între întreprinderi; îndeamnă autoritățile naționale să combată toate restricțiile nejustificate sau obstacolele în calea dreptului de liberă circulație a lucrătorilor, împreună cu orice exploatare a lucrătorilor;

5.  reamintește că libera circulație a lucrătorilor oferă fiecărui cetățean al Uniunii, indiferent de locul său de reședință, dreptul de a circula liber în alt stat membru pentru a munci și/sau pentru ședere în scopul găsirii unui loc de muncă;

6.  salută Comunicarea Comisiei (COM(2013)0837) ce stabilește cinci acțiuni în sprijinul statelor membre și al autorităților locale pentru aplicarea legilor și instrumentelor UE la potențialul lor maxim și, în acest sens, sprijină pe deplin următoarele acțiuni care urmează să fie puse în aplicare împreună cu statele membre: acordarea de asistență statelor membre în combaterea căsătoriilor de conveniență (manual), acordarea de asistență autorităților în aplicarea normelor UE de coordonare a securității sociale (ghid practic), acordarea de asistență autorităților în soluționarea provocărilor legate de incluziunea socială (finanțare), schimburi de bune practici între autoritățile locale și formarea și acordarea de asistență autorităților locale în scopul aplicării normelor UE privind libera circulație;

7.  solicită statelor membre să nu discrimineze lucrătorii mobili din UE în urma asocierii eronate a dreptului la liberă circulație în scopul găsirii unui loc de muncă cu presupuse abuzuri ale sistemelor de securitate socială; subliniază faptul că niciunul dintre statele membre care proclamă existența acestei poveri nu a prezentat Comisiei dovezi, astfel cum li s-a solicitat;

8.  solicită Comisiei să întreprindă o monitorizare sistematică și detaliată a modului în care se respectă dreptul fundamental la libera circulație a lucrătorilor din UE; încurajează Comisia să depună în continuare eforturi pentru a se asigura că statele membre transpun și pun în aplicare pe deplin și în mod corect Directiva 2004/38/CE, exercitându-și pe deplin competența de a iniția acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

9.  invită statele membre să utilizeze pe deplin și în mod transparent resursele disponibile în cadrul fondurilor europene, cum ar fi Fondul social european și Fondul european de dezvoltare regională, pentru a promova integrarea, incluziunea socială și lupta împotriva sărăciei și pentru a sprijini eforturile comunităților locale de a face față unei eventuale creșteri a numărului de cetățeni marginalizați;

10.  reamintește statelor membre responsabilitatea lor socială de a trata cazurile de abuz al sistemelor lor de securitate socială, indiferent dacă sunt comise de propriii cetățeni sau de cetățeni din alte state membre; solicită statelor membre să respecte dispozițiile Directivei 2004/38/CE și să soluționeze eventualele probleme;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (2) JO L 141, 27.5.2011, p. 1. (3) JO L 166, 30.4.2004, p. 1. (4) JO L 284, 30.10.2009, p. 1. (5) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 6. (6) JO C 257 E, 6.9.2013, p. 74.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la vânzarea cetățeniei UE (2013/2995(RSP))

P7_TA(2014)0038 RC-B7-0015/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 4, 5, 9 și 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât se așteaptă ca fiecare stat membru să acționeze în mod responsabil pentru menținerea valorilor și realizărilor comune ale Uniunii și întrucât aceste valori și realizări au o valoare inestimabilă și nu pot fi scoase la vânzare;

B.  întrucât anumite state membre ale UE au introdus sisteme care, în mod direct sau indirect, presupun vânzarea cetățeniei UE unor resortisanți ai țărilor terțe;

C.  întrucât din ce în ce mai multe state membre emit permise de ședere temporară sau permanentă resortisanților țărilor terțe care fac investiții în statul membru respectiv;

D.  întrucât, în câteva state membre, se poate obține reședință permanentă cu acces la întregul spațiu Schengen; întrucât în anumite state membre se adoptă măsuri care pot conduce, în practică, la vânzarea cetățeniei statului membru respectiv;

E.  întrucât, în anumite cazuri, aceste programe de investiții pot avea efecte secundare negative, precum denaturări ale pieței imobiliare locale;

F.  întrucât guvernul maltez, în special, a adoptat recent măsuri pentru introducerea unui sistem de vânzare directă a cetățeniei malteze, care, în mod automat, presupune vânzarea directă a cetățeniei UE în ansamblu, fără impunerea unei obligații de ședere;

G.  întrucât o astfel de vânzare directă a cetățeniei UE subminează încrederea reciprocă pe care se întemeiază Uniunea;

H.  întrucât cetățenii UE au dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul UE, dreptul de a vota și de a candida la alegerile municipale și la cele pentru Parlamentul European, indiferent de statul în care locuiesc în UE, în aceleași condiții ca și cele aplicate resortisanților acelui stat, precum și dreptul de a beneficia, în exteriorul UE, de asistență din partea ambasadei sau consulatului altui stat membru al UE, în aceleași condiții ca și cetățenii țării respective, în cazul în care țara lor nu este reprezentată;

I.  întrucât UE se bazează pe încredere reciprocă între statele membre, construită pe parcursul a mulți ani de eforturi treptate și de bunăvoință din partea statelor membre, precum și din partea Uniunii în ansamblu;

J.  întrucât au fost exprimate, de asemenea, preocupări cu privire la abuzuri cu caracter penal ale acestor programe de investiții, printre care au fost semnalate chestiuni precum spălarea de bani;

K.  întrucât există preocupări cu privire la posibile situații de discriminare din cauza faptului că aceste practici ale statelor membre nu permit decât celor mai bogați resortisanți ai țărilor terțe să obțină cetățenia UE, fără a se lua în considerare niciun alt criteriu;

L.  întrucât nu este clar dacă cetățenii maltezi vor avea de câștigat de fapt de pe urma acestei noi politici, de exemplu, prin colectarea impozitelor, dat fiind că investitorilor străini nu li se vor percepe taxe; reamintește că cetățenia nu presupune numai drepturi, ci și responsabilități;

M.  întrucât cetățenia UE constituie una dintre cele mai mari realizări ale UE și întrucât, conform tratatelor UE, chestiunile referitoare la reședință și la cetățenie intră exclusiv în competența statelor membre,

1.  este preocupat de faptul că această modalitate de obținere a cetățeniei malteze, precum și orice alt sistem național care poate implica vânzarea directă sau indirectă a cetățeniei UE subminează însuși conceptul de cetățenie europeană;

2.  invită statele membre să recunoască și să își asume responsabilitățile care le revin cu privire la protejarea valorilor și a obiectivelor Uniunii;

3.  invită Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, să indice clar dacă aceste sisteme respectă litera și spiritul tratatelor și al Codului frontierelor Schengen, precum și normele UE privind nediscriminarea;

4.  reiterează faptul că articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană consacră principiul „cooperării loiale”, în temeiul căruia Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate;

5.  își exprimă preocuparea cu privire la implicațiile anumitor sisteme care vizează acordarea cetățeniei unor categorii de investitori și care au fost înființate recent de diferite state membre ale UE;

6.  recunoaște faptul că chestiunile legate de reședință și cetățenie intră în competența statelor membre; cu toate acestea, solicită statelor membre să își exercite competența în acest domeniu cu o atenție deosebită și să țină seama de posibilele efecte secundare;

7.  constată că cetățenia UE implică un interes în Uniune și depinde de legăturile unei persoane cu Europa și cu statele membre ale acesteia sau de legăturile personale cu cetățeni ai UE; reamintește că cetățenia UE nu ar trebui să devină niciodată un bun care poate fi comercializat;

8.  subliniază faptul că drepturile conferite de cetățenia UE se bazează pe demnitatea umană și nu ar trebui sub nicio formă cumpărate sau vândute;

9.  subliniază că accesul la fonduri nu ar trebui să constituie principalul criteriu de eligibilitate pentru acordarea cetățeniei UE resortisanților țărilor terțe; invită statele membre să țină seama de infracțiunile conexe fraudei, precum spălarea de bani;

10.  constată că rivalitatea din prezent pentru condiții de investiții sau resurse financiare mai atractive poate conduce la scăderea nivelului standardelor și al cerințelor pentru obținerea permiselor de ședere pentru spațiul Schengen și a cetățeniei UE;

11.  invită Comisia Europeană să evalueze diferitele sisteme de acordare a cetățeniei ținând seama de valorile europene și de spiritul și litera legislației și practicilor UE și să elaboreze recomandări pentru a preveni subminarea de către aceste sisteme a valorilor pe care se întemeiază UE, precum și orientări privind accesul la cetățenia UE prin intermediul sistemelor naționale;

12.  invită Republica Malta să modifice actualul sistem de acordare a cetățeniei astfel încât să fie în conformitate cu spiritul valorilor UE;

13.  invită statele membre care au adoptat sisteme naționale care permit vânzarea directă sau indirectă a cetățeniei UE resortisanților din țările terțe să le modifice astfel încât să fie în conformitate cu spiritul valorilor UE;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la Raportul pe 2013 privind progresele realizate de Serbia (2013/2880(RSP))

P7_TA(2014)0039 B7-0006/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia 2008/213/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul european cu Serbia, inclusiv Kosovo, în conformitate cu statutul definit prin Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 10 iunie 1999 și de abrogare a Deciziei 2006/56/CE(1),

–  având în vedere Avizul Comisiei din 12 octombrie 2011 privind cererea Serbiei de aderare la Uniunea Europeană (SEC(2011)1208) și Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2011 intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2011-2012” (COM(2011)0666),

–  având în vedere concluziile consiliului Afaceri Generale din 11 decembrie 2012 privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere,

–  având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere (ASA) dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2013; având în prima reuniune a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere, responsabilă de implicarea Parlamentului European și a Adunării Naționale din Serbia într-un dialog continuu, desfășurată în noiembrie 2013,

–  având în vedere Rezoluția 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU, Avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție din 22 iulie 2010 privind conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a Kosovo, precum și Rezoluția din 9 septembrie 2010 a Adunării Generale a ONU care a luat act de conținutul avizului și a salutat disponibilitatea UE de a facilita dialogul dintre Belgrad și Priština(2),

–  având în vedere declarația comună a celei de-a șaptea Reuniuni interparlamentare UE-Serbia din 18-19 martie 2013,

–  având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Energiei care a intrat în vigoare la 1 iulie 2006 și al cărui semnatar este și Serbia, și Decizia Comunității Energiei D/2012/04/MC/EnC din 18 octombrie 2012 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (SRE) și de modificare a articolului 20 din Tratatul de instituire a Comunității Energiei, care stabilește obiective obligatorii,

–  având în vedere Acordul de readmisie UE-Serbia din 8 noiembrie 2007(3) și Regulamentul (CE) nr. 1244/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la gestiunea bugetară a fondurilor Uniunii Europene de preaderare din domeniul sistemelor judiciare și al combaterii corupției din țările candidate și potențial candidate(5) și observațiile sale privind Serbia cuprinse în aceasta,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28 iunie 2013,

–  având în vedere constituirea echipei de negocieri pentru aderare a Serbiei,

–  având în vedere Raportul Comisiei pe 2013 privind progresele realizate de Serbia din 16 octombrie 2013 (SWD(2013)0412),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Consiliul European din 28 iunie 2013 a decis să deschidă negocierile de aderare cu Serbia și să organizeze prima conferință interguvernamentală cel târziu în ianuarie 2014, reconfirmând perspectiva europeană a Serbiei, în conformitate cu angajamentele UE față de întreaga regiune a Balcanilor de Vest;

B.  întrucât Serbia a făcut pași importanți către normalizarea relațiilor cu Kosovo, ce au condus la Primul acord privind principiile normalizării, din 19 aprilie 2013, și a depus eforturi pentru a îndeplini în mod suficient criteriile politice și condițiile aferente procesului de stabilizare și asociere; întrucât negocierile de aderare constituie un puternic instrument de monitorizare pentru implementarea reformelor;

C.  întrucât la 25 septembrie 2013, Comisia și Serbia au lansat procesul de examinare a aquis-ului, începând cu Capitolul 23 – drepturile fundamentale și judiciare;

D.  întrucât Serbia, la fel ca fiecare țară care aspiră să devină membră a UE, trebuie evaluată în funcție de propriile merite în ceea ce privește implementarea și respectarea aceluiași set de criterii;

E.  întrucât, pentru UE, statul de drept constituie un element central în cadrul politicii de extindere,

F.  întrucât punerea în aplicare a cadrului juridic privind protecția minorităților trebuie asigurată pe deplin, în special în domeniul educației, al utilizării limbii și al accesului la mass-media și servicii religioase în limbile minoritare;

G.  întrucât Comisia a subliniat necesitatea consolidării guvernării economice în toate țările din Balcanii de Vest;

1.  așteaptă cu nerăbdare începerea oficială a negocierilor de aderare cu Serbia, care va avea loc la prima Conferință interguvernamentală UE-Serbia (CIG) la 21 ianuarie 2014; consideră că CIG este un pas istoric pentru procesul de integrare europeană a Serbiei și demonstrează angajamentul UE de a procesul de extindere; invită autoritățile sârbe să își accelereze reformele legate de UE în țară ca urmare a conferinței, pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor sârbi legate de un proces de aderare la UE fără sincope și pentru a consolida redresarea economică transpunând în practică perspectiva aderării la UE;

2.  salută angajarea guvernului sârb în procesul de integrare europeană și încurajează Serbia să continue reformele sistemice și socio-economice, care îi vor permite să-și asume și să pună în aplicare în mod eficient obligațiile de viitor membru; subliniază că implementarea reformelor rămâne un indicator esențial al unui proces de integrare reușit și, prin urmare, îndeamnă autoritățile să-și intensifice eforturile de reformă în domeniul sistemului judiciar, combaterea corupției în sectorul public, controlul civil al sectoarelor de apărare și securitate, politica energetică în ceea ce privește, în special, economisirea energiei și sursele regenerabile de energie, libertatea mass-media, protecția tuturor minorităților și a grupurilor vulnerabile, precum și drepturile lor fundamentale, modificări structurale ale economiei, dialogul social, îmbunătățirea mediului de afaceri și gestionarea sustenabilă a resurselor naturale;

3.  salută intrarea în vigoare la 1 septembrie 2013 a Acordului de stabilizare și de asociere, precum și convocarea primului Consiliu de stabilizare și asociere care a fost organizat la 21 octombrie 2013; subliniază că intrarea în vigoare a ASA reprezintă un pas important către procesul de integrare europeană a Serbiei și asigură cadrul general pentru ca Serbia și UE să își intensifice cooperarea privind criteriile politice, apropierea aquis-urilor și pregătirea participării pe viitor a Serbiei pe piața unică; încurajează toate părțile implicate să conlucreze într-un mod responsabil;

4.  salută Primul acord privind principiile normalizării, încheiat în cadrul dialogului la nivel înalt dintre prim-miniștrii Serbiei și Kosovo la 19 aprilie 2013, care a deschis calea unor etape ulterioare în procesul de integrare europeană a Serbiei și Kosovo; salută măsurile adoptate până acum de ambele părți în implementarea acordului și încurajează autoritățile să continue implementarea tuturor acordurilor cu bunăcredință și în timp util; salută acordurile privind telecomunicațiile și energia, încheiate în cadrul dialogului din 8 septembrie 2013; solicită, în special Serbiei, dar și Kosovo, să coopereze în mod activ și constructiv cu EULEX în ceea ce privește punerea în aplicare a acordului privind asistența judiciară reciprocă pentru a face față numărului tot mai mare de cereri privind proprietățile din Kosovo; invită ambele părți să mențină această abordare constructivă, punându-se de acord totodată asupra detaliilor controversate și sensibile care trebuie elaborate și convenite; îndeamnă ambele părți să continue să abordeze problema persoanelor dispărute și salută, în această privință, primele rezultate obținute în cadrul grupului de lucru prezidat de Crucea Roșie privind persoanele dispărute; recunoaște eforturile depuse în vederea reducerii comerțului subteran între Serbia și Kosovo; constată că sunt necesare eforturi constante din partea liderilor sârbi și kosovari pentru a integra minoritatea sârbă în societatea din Kosovo și pentru a apropia comunitățile de etnici albanezi și sârbi;

5.  salută primele alegeri locale generale la nivel de țară organizate vreodată în Kosovo la 3 noiembrie 2013 și, în special, prezența semnificativă la vot în municipalitățile dominate de sârbi de la sud de râul Ibar, precum și buna desfășurare generală a alegerilor locale din Kosovo, potrivit evaluării din declarația preliminară a misiunii UE de observare a alegerilor, ca un pas important spre procesul de normalizare; salută eforturile făcute de Belgrad și Priština pentru a se asigura că alegerile sunt pașnice și în conformitate cu normele democratice; condamnă cu vehemență violența și intimidarea persistentă care au avut loc în localitățile din nord Mitrovica și Zvečan și solicită autorităților sârbe să depună toate eforturile pentru a facilita aducerea autorilor actelor de violență în fața justiției; Ia act în acest context, de promisiunea liderilor sârbi de a aduce în fața justiției pe cei responsabili de izbucnirea violențelor; constată că sunt necesare eforturi suplimentare precaute pentru a distruge rețeaua de crimă organizată și legăturile sale cu elitele politice locale și pentru a restabili statul de drept în nordul Kosovo; salută poziția liderilor politici sârbi care au încurajat în mod activ etnicii sârbi din Kosovo să participe la alegeri, însă, constată totodată că Belgradul nu ar trebui să înăbușe pluralismul politic din comunitatea sârbă din Kosovo prin realizarea de campanii în numele oricărui partid de pe lista electorală;

6.  subliniază nevoia unei transparențe mai mari în comunicarea rezultatelor dialogului Belgrad-Priština și implicarea parlamentelor și a societăților civile respective în procesul de implementare; subliniază, în acest sens, faptul că negociatorii sârbi și kosovari trebuie să consolideze încrederea publicului și să consulte cetățenii, femei și bărbați; invită autoritățile sârbe din Belgrad, din Mitrovica și de la sud de râului Ibar să se străduiască mai mult pentru a crește interacțiunea comunitară dintre sârbii și albanezii din Kosovo, în special prin încurajarea școlilor și a centrelor comunitare de a preda limba albaneză; subliniază că albanezii din Kosovo trebuie să fie, de asemenea, puternic încurajați să interacționeze mai mult cu comunitățile sârbe din jurul lor și să învețe limba sârbă, ca un element esențial al interacțiunii comunității sârbe în societatea kosovară, al dialogului viitor și al guvernării bicomunale;

7.  regretă dificultățile cu care se confruntă în prezent cetățenii UE în încercarea lor de a intra în Serbia, din Kosovo, și de a părăsi, apoi Serbia pentru o țară terță, din cauza nerecunoașterii de către Serbia a frontierelor externe ale Kosovo și a afirmației sale că o primă intrare în Kosovo constituie o pătrundere ilegală în Serbia; regretă, de asemenea, existența timbrelor de anulare ale Poliției de Frontieră sârbe suprapuse timbrelor din Kosovo pe pașapoartele străine; încurajează Serbia să regândească aceste politici ca pe o măsură puternică de consolidare a încrederii, un pas important către normalizarea relațiilor cu Kosovo și un mijloc concret de promovare a unei integrări europene viitoare în conformitate cu spiritul liberei circulații;

8.  solicită autorităților din Serbia și din țările învecinate să continue să arate bunăvoință, să coopereze pe deplin și să sprijine Grupul special de investigații instituit ulterior raportului din decembrie 2010 al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și încurajează urgentarea pe viitor a activității sale;

9.  apreciază abordarea constructivă a guvernului sârb în ceea ce privește relațiile cu țările învecinate, întrucât aceasta a făcut posibil un progres substanțial în obținerea atât a unei cooperări regionale, cât și a unor relații mai strânse cu UE; reiterează importanța crucială a cooperării și reconcilierii regionale, în special în ceea ce privește problemele legate de energie, combaterea crimei organizate și dezvoltarea rețelelor de transport și energie, precum și a soluționării treptate a aspectelor bilaterale cu țările învecinate, în primul rând pentru a face progrese în depășirea urmărilor recentului conflict și, ulterior, pentru integrarea cu succes a Serbiei în UE; încurajează autoritățile să coopereze pe deplin cu țările fostei Iugoslavii în vederea soluționării tuturor problemelor existente încă, legate de succesiunea legală, precum și implementarea integrală a tuturor acordurilor bilaterale cu țările învecinate în timp util; invită Serbia să-și intensifice eforturile pentru a rezolva toate problemele încă nerezolvate cu Croația, în special situația persoanelor dispărute, demarcarea frontierelor și examinarea crimelor de război, permițând înlăturarea acuzațiilor reciproce de genocid la Curtea Internațională de Justiție; invită autoritățile de la Belgrad să sprijine și să faciliteze în mod activ schimbările constituționale ale Bosniei și Herțegovinei care vizează alinierea legislației electorale în la hotărârea CEDO privind cauza Sejdić-Finci și consolidarea și modernizarea instituțiilor Bosniei și Herțegovinei la nivel de stat, astfel încât țara să poată merge mai departe pe calea sa către aderarea la UE;

10.  recunoaște progresele recente în localizarea gropilor comune și identificarea persoanelor dispărute în urma războaielor din Croația și Bosnia și Herțegovina și îndeamnă autoritățile sârbe să realizeze o examinare amănunțită a arhivelor și a funcționarilor Armatei Populare a fostei Iugoslavii;

11.  îndeamnă Serbia să asigure un puternic control parlamentar al procesului negocierilor de aderare; reiterează importanța implicării parlamentului cât mai devreme în transpunerea legislativă a angajamentelor asumate și a implicării societății civile prin intermediul unui mecanism consultativ constructiv pe parcursul întregului proces de aderare, deoarece parlamentul are un rol major de jucat ca observator critic al implementării continue a reformelor europene, garantând totodată că dialogul și bunele relații de vecinătate cu vecinii Serbiei prind rădăcini ferme în cadrul societății; salută cooperarea cu Croația și Muntenegru prin eforturile de schimb de bune practici în urma recentei experiențe, pentru a ajuta Serbia într-un mod rapid și fără probleme în procesul de aderare;

12.  salută adoptarea Strategiei și a Planului de acțiune privind reforma sistemului judiciar pentru 2013-2018, construite în jurul principiilor-cheie ale independenței, imparțialității, competenței, calității sistemului judiciar și libertății față de intervenția politică; solicită autorităților să intensifice această reformă conform recomandărilor Comisiei de la Veneția, în special în ceea ce privește rolul parlamentului în numirile judiciare și independența urmăririi penale, și în vederea procesului de examinare analitică a Capitolului 23 care a început la 25 septembrie 2013; subliniază importanța consolidării independenței Consiliului Superior al Magistraturii și a Consiliului Procuraturii de Stat și reducerea numărului de cazuri nesoluționate, ca o condiție necesară pentru etapizarea reușită a întregului proces de reforme; invită autoritățile să furnizeze toate resursele necesare pentru Academia Judiciară care ar trebui să fie utile în garantarea recrutărilor pe bază de merit; subliniază necesitatea unei formări continue a judecătorilor și procurorilor pentru a face față cazurilor financiare și infracțiunilor economice complexe; îndeamnă autoritățile responsabile să asigure un proces transparent și bazat pe merit de numire a judecătorilor și procurorilor, precum și o evidență solidă a procedurilor disciplinare față de personalul judiciar; insistă asupra necesității de a asigura o justiție la timp, împreună cu unificarea jurisprudenței, publicarea și accesul facil la toate deciziile judiciare imediat după adoptare și alocarea aleatorie a cazurilor către toate instanțele; este îngrijorat cu privire la nesiguranța juridică determinată de numărul judecătorilor care își desfășoară activitatea cu titlu interimar; reiterează faptul că un sistem judiciar puternic și independent reprezintă soluția pentru capacitatea Serbiei de a îndeplini criteriile de aderare la UE;

13.  recomandă ca prin modificarea legii privind restituirea să fie înlăturate toate obstacolele procedurale și impedimentele legale din calea restituirii în natură; invită guvernul sârb să implementeze integral și nediscriminatoriu legea privind reabilitarea; observă că implementarea acesteia ar trebui să se desfășoare în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului penal, cum ar fi respectarea prezumției de nevinovăție;

14.  salută adoptarea Strategiei naționale anticorupție și a Planului de acțiune pentru 2013-2018 și subliniază necesitatea depunerii unor eforturi continue în vederea implementării autentice a acestora, ca parte a condiționalității UE, fără de care aderarea nu ar avea succes; subliniază importanța unei finanțări adecvate pentru punerea în aplicare adecvată a strategiei; subliniază că voința politică este esențială pentru realizarea unui bilanț solid de anchete și condamnări în cazurile de corupție la nivel înalt, inclusiv cele 24 de cazuri de privatizare evidențiate de către Consiliul anti-corupție; salută, în această privință, primele rezultate și condamnările finale în combaterea corupției; subliniază, în același timp, necesitatea construirii de capacități instituționale, precum și a consolidării cooperării între agenții, în special în ceea ce privește organele judiciare și de procuratură, pentru a aborda cazurile complexe de corupție sistemică și investigațiile financiare; consideră că competența juridică, precum și resursele Agenției anticorupție ar trebui consolidate; subliniază că toate finanțările partidelor politice trebuie să fie transparente și în conformitate cu standardele UE; invită autoritățile să adopte Legea privind denunțătorii și să asigure punerea sa în aplicare imediată și neperturbată ca parte necesară a Strategiei anticorupție;

15.  ia act de faptul că corupția și crima organizată sunt larg răspândite în regiune și reprezintă, de asemenea, un obstacol în calea dezvoltării democratice, sociale și economice a Serbiei; consideră că o strategie regională și o cooperare consolidată între toate țările din regiune sunt esențiale pentru a combate eficient aceste probleme;

16.  recunoaște rolul femeilor ca agenți importanți ai schimbării în societatea sârbă; ia act de faptul că femeile sunt mai bine reprezentate în parlamentul sârb în urma alegerilor din 2012; încurajează autoritățile sârbe să depună în continuare eforturi în vederea garantării reprezentării egale; subliniază faptul că femeile se confruntă în continuare cu discriminarea pe piața muncii și în alte sectoare ale societății și că încă nu sunt pe deplin reprezentate în viața politică a țării, inclusiv în posturi guvernamentale; subliniază că punerea în aplicare în mod eficace a legislației existente privind combaterea discriminării și egalitatea de gen și consolidarea pe viitor a capacității administrative continuă să fie preocupări majore și îndeamnă autoritățile sârbe să își intensifice eforturile în rezolvarea acestor chestiuni;

17.  solicită autorităților să garanteze credibilitatea și profesionalismul programului de protecție a martorilor, precum și să ofere resurse adecvate pentru acesta, astfel încât sistemul judiciar să poată continua în mod eficient procedurile penale împotriva crimelor de război și a crimei organizate; atrage atenția asupra faptului că o serie de foști ofițeri de poliție au ales în mod voluntar să părăsească PPM din cauza deficiențelor sale grave;

18.  subliniază în mod repetat îngrijorările survenite în urma deciziei Curții Constituționale care abrogă cele 22 de competențe garantate ale Provinciei Autonome Vojvodina, lăsând un număr îngrijorător de probleme nerezolvate care trebuie rezolvate; solicită, în acest sens, respectarea principiilor statului de drept și a subsidiarității; reamintește din nou părților că, în conformitate cu Constituția, Legea privind finanțarea provinciei autonome ar fi trebuit să fie adoptată până la sfârșitul anului 2008; încurajează prin urmare, guvernul să transmită fără întârziere această lege parlamentului, întrucât acest lucru este indispensabil pentru funcționarea democrației și a statului de drept în Serbia;

19.  subliniază importanța dialogului social constructiv pentru dezvoltarea economică a Serbiei; îndeamnă guvernul să promoveze consolidarea capacității pentru sindicatele cu adevărat independente și pentru organizațiile de angajatori și să creeze un cadru și un spațiu politic pentru dialog social și acorduri colective;

20.  subliniază importanța promovării și protejării drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a principiului nediscriminării din orice motive; salută adoptarea Strategiei antidiscriminare și subliniază că implementarea acesteia este crucială; salută progresele realizate până acum, dar continuă să fie îngrijorat cu privire la nivelurile discriminării în această țară și solicită respectarea tuturor minorităților în ceea ce privește naționalitatea, originea etnică, genul, orientarea sexuală și garantarea drepturilor lor socioeconomice și culturale; subliniază faptul că o atenție deosebită ar trebui acordată categoriilor expuse cel mai mult discriminării și practicilor discriminatorii, precum romii, femeile și persoanele cu dizabilități și copiii; solicită implementarea adecvată a strategiei privind romii din Serbia; solicită o mai bună protecție a drepturilor femeilor și a politicilor privind egalitatea de gen și subliniază necesitatea implementării integrale a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU și includerea perspectivei de gen în toate politicile guvernamentale relevante; condamnă cu fermitate decizia autorităților de a interzice parada „Gay Pride” din Belgrad, planificată să aibă loc în septembrie 2013, la fel ca în ultimii doi ani, și solicită sprijinirea politică a drepturilor omului pentru persoanele LGBTI la cel mai înalt nivel politic; insistă că dreptul la adunare publică trebuie garantat pentru toți cetățenii și toate minoritățile, inclusiv minoritatea LGBTI; invită autoritățile sârbe să elaboreze o abordare proactivă pentru o incluziune mai eficientă a populației LGBTI; îndeamnă guvernul să își intensifice eforturile pe durata întregului an pentru a combate în mod global grupurile violente care vizează tulburarea și atacarea demonstrațiilor pașnice ale comunității LGBTI, pentru a împiedica aceste grupuri să submineze statul de drept și exercitarea drepturilor omului în Serbia; Invită, de asemenea, autoritățile sârbe să se ocupe de consecințele traumatice ale violențelor din 1990 ca parte a unei strategii pe termen lung de prevenire a reapariției huliganismului și nerespectării legii;

21.  subliniază rolul central al organizațiilor societății civile active și independente în consolidarea proceselor politice democratice în țară; recunoaște activitatea importantă desfășurată de OSC și de organizațiile femeilor în ceea ce privește promovarea drepturilor LGBT, violența împotriva femeilor, participarea crescută a femeilor la viața politică, eforturile depuse în vederea instaurării unui climat de pace și rolul de gardian al societății civile; subliniază importanța dialogului cu organizațiile societății civile și evidențiază contribuția crucială pe care actorii din societatea civilă o aduc la consolidarea cooperării regionale cu privire la aspectele sociale și politice; salută îmbunătățirea cooperării dintre guvern și ONG-uri, dar solicită consultarea mai frecventă a acestora la elaborarea politicilor, inclusiv formularea politicilor și a legislației și monitorizarea activităților autorităților;

22.  solicită un angajament politic mai ferm în reforma administrației publice și depunerea de eforturi pentru a stabili un sistem bazat pe merit, în special prin asigurarea finalizării cadrului legislativ și alinierii sale depline la standardele internaționale; consideră regretabil că Legea privind funcționarii publici nu se aplică autorităților locale;

23.  subliniază că Serbia a ratificat convențiile principale privind drepturile în domeniul muncii ale OIM, precum și Carta Socială Europeană; atrage atenția asupra faptului că drepturile lucrătorilor și drepturile sindicale încă sunt limitate, în pofida garanțiilor constituționale, și invită Serbia să consolideze și mai mult aceste drepturi; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că dialogul social este în continuare insuficient, iar partenerii sociali nu sunt consultați cu regularitate; solicită luarea unor măsuri suplimentare pentru consolidarea Consiliului economic și social, astfel încât acesta să își poată asuma un rol activ în intensificarea dialogului social și un rol consultativ mai activ în procesul legislativ;

24.  subliniază necesitatea de a garanta libertatea media și salută în acest sens dezincriminarea defăimării;subliniază necesitatea menținerii unui serviciu public puternic de radiodifuziune și de televiziune și a garantării finanțării sale stabile și sustenabile, precum și a garantării transparenței depline în ceea ce privește proprietatea asupra media;încurajează implementarea rapidă a strategiei privind media și a proiectului legislativ aferent, inclusiv furnizarea timpurie a unui acces larg răspândit la internet;este profund preocupat cu privire la amenințările continue la adresa jurnaliștilor și reiterează apelul său către autorități de a finaliza investigațiile pendinte ale jurnaliștilor uciși;consideră că ar trebui luate măsuri suplimentare pentru a asigura jurnaliștilor un mediu sigur, astfel încât să își poată realiza munca în mod eficient și fără autocenzură;atrage atenția în special asupra utilizării în mod necorespunzător a fondurilor publice pe reclame pentru exercitarea influenței politice asupra canalelor de difuzare a mass-mediei;

25.  invită guvernul sârb să conlucreze și mai mult cu instituțiile europene pentru a asigura un acces mai bun la fonduri europene disponibile organizațiilor societății civile în vederea sprijinirii activității lor în calitate de actori esențiali în procesul de integrare europeană a Serbiei;

26.  subliniază necesitatea intensificării eforturilor de combatere a traficului de ființe umane și încurajează oficializarea rolurilor și a responsabilităților funcționarilor și ale furnizorilor de servicii în identificarea victimelor și îndreptarea lor către serviciile adecvate;

27.  solicită din nou autorităților ca, în vederea consolidării democrației în Serbia, să se continue eforturile de a elimina moștenirea fostelor servicii secrete comuniste; invită Serbia să accelereze procesul de succesiune și de implementare a obligațiilor pe care și le-a asumat în domeniul împărțirii bunurilor mobile și imobile și acordul privind împărțirea arhivelor comune ale fostei Iugoslavii; reiterează în acest sens, că accesul deplin la materialele arhivei, în special cele ale Serviciilor Secrete ale fostei Iugoslavii (UDBA), are o importanță crucială; își reiterează apelul către autorități de a facilita accesul la arhivele care privesc fostele republici ale Iugoslaviei și de a le returna guvernelor respective dacă acestea le solicită;

28.  invită guvernul sârb să permită cercetarea fostelor regimuri dictatoriale, să se reabiliteze atât din punct de vedere politic, cât și judiciar și să compenseze fostele victime și familiile lor, care au suferit în timpul acestor regimuri, în eforturile de consolidare a coeziunii sociale și de asigurare a unei păci durabile și a justiției contextul procesului de integrare europeană a Serbiei;

29.  solicită implementarea efectivă a legislației și a acordurilor bilaterale și multilaterale referitoare la apărarea drepturilor minorităților naționale și etnice(6), într-o manieră egală, nediscriminatorie și proporțională în întreaga țară; solicită autorităților să promoveze un climat de toleranță și un tratament egal, fără nicio discriminare, a minorităților naționale și etnice, inclusiv accesul la educație în limba maternă, precum și utilizarea limbilor în administrația publică locală și regională; solicită totodată, îmbunătățiri în vederea eliminării discriminării în legislațiile și practicile existente privind restituirea bunurilor pentru membrii care aparțin minorităților naționale și etnice; subliniază importanța consiliilor naționale ale minorităților, rolul lor în integrarea minorităților naționale, cum ar fi în punerea în aplicare a drepturilor individuale și colective ale minorităților naționale, și solicită autorităților să asigure continuu resurse adecvate pentru activitățile lor; invită autoritățile să garanteze un proces electoral fără probleme pentru alegerile din 2014 ale consiliilor naționale ale minorităților, în conformitate cu recomandările făcute de organismele independente; își exprimă îngrijorarea cu privire la posibila întrerupere în difuzarea de programe în limbile minorităților din cauza privatizării anunțate a mass-media;

30.  subliniază necesitatea de a aborda cu mai multă fermitate situația femeilor și bărbaților de etnie romă, care se confruntă încă cu condiții dificile de viață, evacuări forțate și discriminare pe piața muncii; invită autoritățile sârbe să asigure accesul la locuințe și la servicii de asistență medicală; subliniază necesitatea unei armonizări depline a legislației privind combaterea discriminării cu politicile UE, precum și a aplicării unei abordări holiste a incluziunii romilor; Subliniază totodată, necesitatea unei monitorizări eficiente a măsurilor de incluziune în vederea limitării decalajului dintre legislație și implementarea sa;

31.  ia act de eforturile depuse în vederea modificării Codului Penal; observă, cu toate acestea, persistența incertitudinii juridice în sectorul privat în urma amendamentelor adoptate; își reiterează îngrijorarea cu privire la dispozițiile noului articol 234 privind abuzul de poziție responsabilă care lasă în continuare loc unei interpretări arbitrare și solicită ca urmăririle penale nedrepte actuale efectuate în temeiul articolului 359 în sectorul privat să fie abandonate imediat, pentru a restabili statul de drept în țară și introduce certitudinea juridică pentru comunitatea de afaceri din Serbia;

32.  insistă asupra faptului că instituțiile de stat trebuie să acționeze într-un mod transparent și responsabil; salută activitatea organismelor de reglementare independente, cum ar fi Ombudsmanul, comisarul pentru informațiile de importanță publică și altele, și recunoaște contribuția acestora la îmbunătățirea cadrului juridic și a răspunderii instituțiilor statului; îndeamnă autoritățile să monitorizeze sistematic recomandările și constatările lor;

33.  subliniază beneficiile procesului de descentralizare și încurajează consolidarea gradului de competență al autorităților locale; regretă faptul că Consiliul Național pentru Descentralizare continuă să fie inactiv; rămâne deosebit de îngrijorat cu privire la incertitudinea juridică a statutului Voivodinei și întârzierile în adoptarea Legii privind propriile resurse ale Voivodinei;

34.  salută măsurile luate de autorități de a îmbunătăți situația socioeconomică în Valea Preševo și Sandžak, însă subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare, întrucât aceste regiuni sunt în continuare în mare parte subdezvoltate și cu o rată ridicată a șomajului; atrage atenția asupra faptului că minoritățile albaneze și bosniace continuă să fie subreprezentate în administrația locală; solicită Consiliului și Comisiei să sprijine cu fermitate aceste strategii de dezvoltare;

35.  își reiterează sprijinul pentru inițiativa REKOM și încurajează cu tărie țările fostei Iugoslavii să stabilească o comisie interguvernamentală responsabilă cu stabilirea faptelor în legătură cu victimele și persoanele dispărute în urma războaielor din 1991-2001;

36.  salută cooperarea dintre Serbia și TPII, ce a condus la deferirea tuturor suspecților de crime de război către Tribunalul de la Haga în vederea judecării, ceea ce reprezintă un pas important în calea integrării europene; încurajează o mai mare cooperare cu Tribunalul și cu alte republici ale fostei Iugoslave pentru a face dreptate victimelor și familiilor lor;‑

37.  solicită guvernului să se ocupe de recomandările cuprinse în raportul final OSCE/ODIHR privind alegerile parlamentare, locale și cel prezidențiale anticipate din mai 2012, în special în ceea ce privește rezolvarea disputelor electorale, transparența înregistrării votanților și a finanțărilor pentru partidele politice, precum și armonizarea cadrului legal pentru alegerile din Serbia, având în vedere că, în conformitate cu standardele internaționale orice modificare a legii electorale trebuie realizate cu mult timp înainte de alegeri;

38.  își reafirmă sprijinul ferm pentru liberalizarea regimului vizelor pentru țările din Balcanii de Vest, ca un pilon important al procesului de integrare europeană pentru întreaga regiune, dar își exprimă totodată îngrijorarea față de numărul mare de solicitanți de azil falși; solicită statelor membre să nu abuzeze de mecanismul de suspendare în materie de vize, adoptat în septembrie 2013, ci, mai degrabă, să abordeze acest aspect prin adaptarea cadrelor lor legislative relevante și să desemneze Serbia ca țară de origine sigură, ca măsură principală pentru a diminua numărul de solicitanți de azil falși; solicită totodată, adoptarea unor măsuri la nivel național, în special măsuri socio-economice vizând grupurile mai vulnerabile, precum și măsuri active de reprimare a rețelelor de crimă organizată implicate în traficul de ființe umane;

39.  încurajează autoritățile sârbe să consolideze colectarea impozitelor și să desfășoare o politică fiscală responsabilă; subliniază faptul că reformele structurale ample ar trebui să sprijine consolidarea fiscală și încurajează guvernul, prin urmare, să întreprinde reformele economice structurale restante, cum ar fi Legea cu privire la planificare și construcție, astfel încât să îmbunătățească climatul investițional și de afaceri, să sprijine mai mult proliferarea unor întreprinderi mici și mijlocii, să combată nivelul ridicat al șomajului și sărăciei, în special în regiunile predominant populate de minorități naționale, precum și să efectueze o reformă a sistemului de pensii, pentru a introduce un sistem de pensii sustenabil; insistă asupra nevoii urgente de a elimina obstacolele administrative din calea afacerilor și subliniază importanța restructurării rapide a întreprinderilor publice în vederea reducerii pierderilor și a prezenței statului în economie; Invită, în acest scop, autoritățile sârbe să promoveze o economie de piață pe deplin funcțională, pentru a crea o bază de impozitare solidă și a elabora o strategie privind sărăcia ca elemente esențiale pentru a face viabilă aderarea Serbiei la UE; îndeamnă autoritățile sârbe să consulte societatea civilă și comunitatea de afaceri și să le includă în grupuri de lucru la elaborarea noii legislații; îndeamnă autoritățile sârbe să restabilească încrederea mediului de afaceri printr-o reformă la nivelul juridic și al reglementării; constată că introducerea și implementarea cu succes a unor reforme economice structurale vor contribui la atenuarea nivelului ridicat al migrării;

40.  salută activitatea desfășurată până în prezent de Agenția pentru restituire; încurajează restituirea în natură de fiecare dată când se consideră că acest lucru este posibil; salută decizia Ministerului Economiei de a alcătui o listă completă a bunurilor publice și de stat și, astfel, să pună capăt achiziționării lor ilegale de către interese private; subliniază că lista detaliată a bunurilor publice și de stat rămâne esențială pentru succesul în combaterea sistemică a corupției, întrucât există o breșă între bunurile de stat și cele publice înregistrate efectiv și oficial;

41.  solicită autorităților să depună eforturi pentru a minimiza efectele adverse ale politicilor economice precum sărăcia, șomajul, excluziunea socială, dar și să abordeze și să combată cauzele principale ale acestora și să promoveze dezvoltarea;

42.  regretă lipsa progreselor și întârzierile constante în transpunerea în practică a cadrului de energie din surse regenerabile; ia act de faptul că Serbia se situează în urma altor țări solicitante în utilizarea energiei din surse regenerabile și își exprimă îngrijorarea că obiectivele pentru 2020 ale Serbiei privind energia nu vor fi îndeplinite; subliniază necesitatea unei transparențe în procesele de consultare ale guvernului și regretă eșecul autorităților sârbe de a ține seama de opiniile instituțiilor financiare internaționale în adoptarea Acordului privind puterea de cumpărare (APC);

43.  regretă că în domeniul mediului și al schimbărilor climatice au fost realizate prea puține progrese și invită autoritățile sârbe să adopte rapid o strategie cuprinzătoare privind clima, în conformitate cu obiectivele UE;

44.  subliniază că Serbia, la fel ca și restul țărilor din regiune vor fi nevoite ca în anii următori să pună în aplicare standardele de mediu ale UE și să adopte obiective vizând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, deoarece ele au adoptat deja obiective pentru energia din surse regenerabile pentru 2020; constată că, în Strategia energetică a Comunității Energiei adoptată în 2012, Serbia indică planuri de creștere a producției de energie electrică din cărbune în instalațiile de ardere de dimensiuni mari și subliniază că aceasta este în contradicție cu reducerea planificată a emisiilor de gaze cu efect de seră; invită, în această privință, autoritățile sârbe să adopte o politică energetică în conformitate cu obiectivele UE și, în special, să beneficieze de pe urma unei decizii recente a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) de a finanța un proiect de 75 de milioane de euro, conceput să furnizeze linii de credit băncilor locale din țările din Balcanii de Vest pentru a acorda credite creditorilor privați și municipali dedicate investițiilor vizând eficiența energetică și energia din surse regenerabile;

45.  îndeamnă autoritățile sârbe să îmbunătățească politicile de protecție a consumatorilor, în special în ceea ce privește principiile generale de siguranță alimentară și înființarea unui laborator național de referință; consideră regretabil că legea privind organismele modificate genetic nu a fost aliniată încă la legislația UE;

46.  sprijină campania autorităților municipale din Belgrad în favoarea desemnării orașului Belgrad drept capitală europeană a culturii în 2020 și încurajează proiectele conexe menite să apropie Belgradul și Serbia de UE din punct de vedere cultural, în special în ceea ce privește conviețuirea interetnică, înțelegerea multiculturală și dialogul interreligios;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, și guvernului și parlamentului Serbiei.

(1) JO L 80, 19.3.2008, p. 46. (2) A/RES/64/298 (3) JO L 334, 19.12.2007, p. 46. (4) JO L 336, 18.12.2009, p. 1. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0434. (6) Serbia recunoaște următoarele minorități etnice: albanezi, bosnieci, bulgari, bunjevci, croați, cehi, germani, gorani, maghiari, macedoneni, romi, români, rusini, slovaci, ucraineni, vlahi și alții.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la procesul de integrare europeană a Kosovo (2013/2881(RSP))

P7_TA(2014)0040 B7-0004/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

–  având în vedere primul acord referitor la principiile de bază privind normalizarea relațiilor dintre prim-miniștrii Ivica Dacic și Hasim Thaci din 19 aprilie 2013 și planul de acțiune și punere în aplicare din 22 mai 2013, care a fost rezultatul a zece runde de dialog la nivel înalt între Belgrad și Pristina,

–  având în vedere Raportul comun al Vicepreședintelui/Înaltul Reprezentant și al Comisiei Europene din 22 aprilie 2013 adresat Parlamentului European și Consiliului privind progresele înregistrate de Kosovo în soluționarea problemelor menționate în Concluziile Consiliului din decembrie 2012, în vederea unei posibile decizii cu privire la începerea negocierilor privind Acordul de stabilizare și de asociere,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28 iunie 2013 de adoptare a Deciziei de autorizare a deschiderii negocierilor privind un acord de stabilizare și de asociere între UE și Kosovo,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 referitoare la Studiul de fezabilitate pentru un Acord de stabilizare și de asociere între Uniunea Europeană și Kosovo (COM(2012)0602),

–  având în vedere Decizia Consiliului din 22 octombrie 2012 de autorizare a Comisiei în vederea deschiderii negocierilor referitoare la acordul-cadru cu Kosovo privind participarea la programele Uniunii,

–  având în vedere rapoartele Secretarului General al Națiunilor Unite privind activitățile în desfășurare ale administrației interimare a Misiunii Organizației Națiunilor Unite în Kosovo și evoluțiile aferente, inclusiv raportul din 29 august 2013, care acoperă perioada 23 aprilie-15 iulie, precum și cel mai recent raport din 28 octombrie 2013,

–  având în vedere Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a statului de drept în Kosovo, EULEX Kosovo, modificată prin Acțiunea comună 2009/445/PESC a Consiliului din 9 iunie 2009, Decizia Consiliului 2010/322/PESC din 8 iunie 2010 și prin Decizia Consiliului 2012/291/PESC din 5 iunie 2012,

–  având în vedere concluziile reuniunii Consiliului Afaceri Generale din 7 decembrie 2009, 14 decembrie 2010 și 5 decembrie 2011, care au subliniat și reafirmat că, fără a aduce atingere poziției exprimate de statele membre cu privire la statutul său, Kosovo ar trebui să beneficieze, de asemenea, de perspectiva unei eventuale liberalizări a vizelor, odată cu îndeplinirea tuturor condițiilor; având în vedere lansarea dialogului privind vizele în ianuarie 2012, prezentarea foii de parcurs privind vizele în iunie 2012, și primul raport al Comisiei din 8 februarie 2013 privind progresele înregistrate de Kosovo în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor prevăzute de foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor (COM(2013)0066),

–  având în vedere Dialogul structurat privind statul de drept, lansat la 30 mai 2012,

–  având în vedere existența Consiliului Național pentru Integrare Europeană din Kosovo, în subordinea Președintelui, care este un organism de coordonare la nivel înalt responsabil de edificarea unui consens privind agenda europeană, printr-o abordare integratoare și transpartinică, creat în martie 2012,

–  având în vedere Rezoluția 1244(1999) a Consiliului de Securitate al ONU, Avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție din 22 iulie 2010 privind conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a Kosovo, precum și rezoluția din 9 septembrie 2010 a Adunării Generale a ONU(1), care a luat act de conținutul avizului și a salutat disponibilitatea UE de a înlesni dialogul dintre Belgrad și Pristina,

–  având în vedere declarațiile comune ale reuniunilor interparlamentare PE-Kosovo din 28-29 mai 2008, 6-7 aprilie 2009, 22-23 iunie 2010, 20 mai 2011, 14-15 martie 2012 și din 30-31 octombrie 2013,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 octombrie 2013 privind Strategia de extindere și principalele provocări 2013-2014 (COM(2013)0700),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la gestiunea bugetară a fondurilor Uniunii Europene de preaderare din domeniul sistemelor judiciare și al combaterii corupției din țările candidate și potențial candidate(2) și observațiile sale privind Kosovo cuprinse în aceasta,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât acordul la care au ajuns, în aprilie 2013, prim-miniștrii Thaci și Dacic marchează un pas important și consolidează responsabilitatea ambelor părți de a pune în aplicare acordul cu bună credință, de a continua normalizarea relațiilor și de a adopta reformele necesare pe calea spre integrarea europeană;

B.  întrucât 104 din cele 193 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite, inclusiv 23 din cele 28 de state membre ale UE, recunosc independența Kosovo;

C.  întrucât toate statele membre ale UE susțin perspectiva europeană a Kosovo, în conformitate cu angajamentele UE față de Balcanii de Vest și fără a aduce atingere pozițiilor statelor membre privind statutul Kosovo;

D.  întrucât autoritățile și populația din Republica Kosovo au realizat reforme politice, administrative și economice importante; întrucât încă trebuie depuse eforturi pentru a consolida statul de drept, care este piatra de temelie a dezvoltării pe termen lung a democrației și a economiei de piață sociale;

E.  întrucât Kosovo și-a mărit capacitatea de abordare a priorităților procesului de integrare europeană prin monitorizarea priorităților pe termen scurt identificate de studiul de fezabilitate și prin pregătirea pentru negocierea Acordului de stabilizare și asociere (ASA);

F.  întrucât, în contextul dialogului privind liberalizarea vizelor, Kosovo a modificat și a adoptat legislația importantă, inclusiv legislația privind azilul, finanțarea partidelor și traficul de ființe umane;

G.  întrucât sunt necesare eforturi suplimentare pentru a răspunde provocărilor agendei de reformă europeană în vederea ASA, în special în domeniile prioritare precum statul de drept, reforma judiciară, a administrației publice și electorală, drepturile omului și drepturile fundamentale,

1.  salută încheierea, la 19 aprilie 2013, a primului acord privind principiile de normalizare de către cei doi prim-miniștri, precum și a acordului privind planul de punere în aplicare și subliniază importanța implementării depline a acestuia cu bună credință și în timp util; de asemenea, salută alocarea de fonduri europene în temeiul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) în sprijinirea punerii în aplicare a acordului;

2.  felicită Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant pentru activitățile sale vizând facilitarea dialogului dintre Belgrad și Pristina;

3.  salută lansarea negocierilor dintre UE și Kosovo privind ASA la 28 octombrie 2013; regretă, cu toate acestea, că în urma diviziunii interne de la nivelul Consiliului, mandatul de negociere diferă de cele ale ASA anterioare; subliniază că acest ASA va crea un puternic stimulent pentru reforme și noi posibilități care vor întări relațiile de vecinătate ale Kosovo și vor asigura o stabilizare mai mare a regiunii;

4.  subliniază că alegerile locale din 3 noiembrie 2013 au reprezentat un test crucial în procesul de normalizare a relațiilor dintre Belgrad și Pristina;

5.  salută primele alegeri locale la nivel de țară organizate vreodată în Kosovo la 3 noiembrie, 17 noiembrie și 1 decembrie 2013, în temeiul legislației Kosovo, ca fiind un pas imens spre democrație în Kosovo și pentru încrederea cetățenilor în procesele democratice aflate la baza procesului de normalizare și salută buna desfășurare generală a alegerilor, potrivit evaluării din declarațiile preliminare ale misiunii UE de observare a alegerilor (MOA); salută alegerea primului primar femeie din Kosovo; continuă să sublinieze necesitatea de a încuraja femeile să candideze la alegerile viitoare; salută măsurile luate de autoritățile din Kosovo pentru a consolida încrederea în instituțiile țării, cum ar fi, de exemplu, puternicul mecanism de stand-by prin intermediul căruia cetățenii pot face plângeri cu privire la intimidarea și neregulile din ziua alegerilor; salută prezența vizibilă la vot a votanților în municipalitățile preponderent sârbești la sud de râul Ibar ca un pas crucial spre formarea de asociații de municipalități sârbe; subliniază, în această privință, că eșecul de a inaugura un nou primar în Mitrovica de Nord și apelul ulterior pentru noi alegeri în această municipalitate nu trebuie să împiedice continuarea procesului și punerea în aplicare în întregime a acordului din 19 aprilie 2013; condamnă cu fermitate uciderea lui Dimitrije Janicijevic, consilier municipal în Mitrovica de Nord, și solicită autorităților competente să înceapă imediat ancheta și să îi aducă în fața justiției pe autori;

6.  condamnă cu vehemență violența și intimidarea persistentă care au avut loc în localitățile Mitrovica (nord) și Zvečan; subliniază că aceste incidente pun în pericol stabilitatea și securitatea în regiunea înconjurătoare și solicită autorităților relevante să depună toate eforturile, astfel încât autorii actelor de violență să fie aduși în fața justiției; constată că sunt necesare eforturi suplimentare vigilente pentru a distruge rețeaua de crimă organizată și legăturile sale cu elitele politice locale și pentru a restabili statul de drept în nordul Kosovo; salută poziția liderilor politici sârbi care au încurajat în mod activ etnicii sârbi din Kosovo să participe la alegeri; regretă totuși că liderii de la Belgrad nu au vizitat în mod activ nordul Kosovo înainte de 3 noiembrie 2013;

7.  îndeamnă autoritățile din Kosovo să adopte cât mai curând posibil, în consultare cu Comisia de la Veneția, o nouă lege electorală, pentru a face procedurile electorale mai transparente, pentru a simplifica votarea și pentru a restabili încrederea cetățenilor kosovari în procesul democratic și pentru a asigura participarea societății civile la procesul de reformă electorală;

8.  constată în același timp că vor fi necesare eforturi suplimentare constante pentru a apropia și mai mult comunitățile de etnici albanezi și sârbi;

9.  salută acordurile cu privire la telecomunicații și energie, subliniind importanța atribuirii, cât mai curând posibil, a unui indicativ telefonic internațional propriu pentru Kosovo, care va contribui la modelarea identității Kosovo și a vizibilității sale pe plan internațional;

10.  subliniază necesitatea unei transparențe totale în comunicarea rezultatelor dialogului dintre Belgrad și Pristina și a implicării parlamentelor și societăților civile în procesul de implementare; salută desemnarea de funcționari de legătură de ambele părți și îndeamnă ca aceștia să fie sprijiniți în mod constant;

11.  subliniază importanța liberalizării regimului de vize pentru cetățenii din Kosovo și încurajează autoritățile din Kosovo să își intensifice eforturile vizând îndeplinirea priorităților stabilite în planul de acțiune privind vizele; îndeamnă Comisia și statele membre să fie mai receptive la eforturile depuse de guvernul din Kosovo și solicită în acest context Comisiei să accelereze activitatea tehnică privind procesul de liberalizare a vizelor;

12.  solicită Consiliului să adopte, cât mai curând posibil, deciziile necesare care să îi permită Kosovo să participe la programele UE;

13.  încurajează restul de cinci state membre să procedeze la recunoașterea Kosovo; solicită tuturor statelor membre ale UE să facă tot ce le stă în putință pentru a facilita contactele interpersonale, relațiile economice, sociale și politice între cetățenii lor și cei din Kosovo; evidențiază necesitatea de a se efectua în mod activ pași în direcția deplinei implementări a IPA, precum și de a se ameliora cooperarea dintre EULEX, Europol și Interpol, inclusiv, atâta vreme cât încă nu s-a realizat deplina recunoaștere, măsuri practice pentru a include Kosovo în activitatea acestor agenții și invită Comisia să lucreze la acorduri care să permită cooperarea Kosovo cu agențiile UE;

14.  salută înființarea, în nord, a unei echipe de comandament regional a poliției din Kosovo ca parte a procesului de edificare a unei poliții kosovare unificate;

15.  subliniază importanța activității EULEX pentru consolidarea statului de drept în instituțiile din Kosovo, însă constată nemulțumirea larg răspândită în ceea ce privește performanța EULEX în rândul sârbilor și al albanezilor din Kosovo; invită, prin urmare, EULEX să sporească transparența, eficacitatea și gradul de responsabilitate a activității sale, să informeze cu regularitate Parlamentul European și Parlamentul din Kosovo cu privire la activitățile și deciziile sale și, în special, să demonstreze rezultate mai concrete atât autorităților din Kosovo, cât și celor din Serbia, și populației largi; atrage atenția asupra existenței unor domenii în care ar trebui să se aștepte îmbunătățiri, inclusiv o definire mai clară a obiectivelor de consolidare a capacității și a legăturii lor cu criterii de referință specifice; subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a obiectivelor interne și externe, a unei mai bune coordonări între instituțiile UE și a coordonării acestora din urmă cu autoritățile kosovare și comunitatea internațională; în această privință, îndeamnă EULEX, în măsura în care este posibil, să acorde prioritate obiectivelor sale, să optimizeze utilizarea resurselor și a personalului său și să accelereze punerea în aplicare a documentului operațional al Consiliului privind punerea în aplicare a RCSONU 1325 în PESA (începând din noiembrie 2005);

16.  invită autoritățile kosovare să respecte în continuare mandatul EULEX și să sprijine exercitarea competențelor sale executive; ia act de interesul guvernului kosovar în preluarea atribuțiilor EULEX; insistă asupra prezenței EULEX în vederea sprijinirii implementării acordului de la 19 aprilie 2013 în domeniul statului de drept; subliniază că siguranța publică este esențială pentru ca acordurile să fie puse în aplicare cu succes; subliniază nevoia urgentă de măsuri pentru abordarea acestui aspect; subliniază faptul că, în prezent, peste 250 de cazuri sunt în curs de anchetare de către EULEX, inclusiv cazuri de crimă organizată, corupție, crime de război și alte acuzații grave în care sunt implicați, printre alții, zeci de politicieni; subliniază că orice transfer de responsabilități trebuie să fie treptat, bazat pe progrese reale pe teren și ar trebui să implice societatea civilă și instituțiile democratice din Republica Kosovo; prin urmare, invită guvernul kosovar să fie de acord cu extinderea mandatului EULEX Kosovo după iunie 2014;

17.  solicită, în special Kosovo, dar și Serbiei, să coopereze în mod activ și constructiv cu EULEX în ceea ce privește punerea în aplicare a acordului privind asistența juridică reciprocă pentru a face față numărului tot mai mare de cereri privind proprietățile din Kosovo;

18.  condamnă cu fermitate atacul ce a dus la uciderea unui funcționar al EULEX la 19 septembrie 2013lângă municipalitatea Zveçan/Zvečan și solicită efectuarea cu promptitudine a unei anchete; îndeamnă toate părțile să se abțină de la orice acțiune care ar putea tensiona situația;

19.  subliniază din nou nevoia de responsabilitate și de asumare a procesului de reconciliere la nivel local și, în același timp, condamnă retorica naționalistă de ambele părți; consideră că autoritățile din Kosovo ar trebui să ia măsuri suplimentare decisive în consolidarea încrederii dintre sârbii și albanezii din Kosovo, în special în nord, și să lanseze un dialog cu minoritatea sârbă și cu alte minorități, pentru a asigura integrarea largă în societate; solicită, de asemenea, aplicarea integrală a principiului constituțional prin care se garantează sârbilor din Kosovo dreptul de acces la servicii publice în propria limbă; subliniază, în același timp, importanța unei educații pe deplin bilingve; îi încurajează pe toți sârbii din Kosovo și pe reprezentanții lor politici să utilizeze toate posibilitățile acordate de Constituția Kosovo pentru a juca un rol constructiv în politică și societate și astfel, printr-o participare activă în cadrul instituțiilor din Kosovo, împreună cu albanezii din Kosovo, să partajeze responsabilitatea pentru dezvoltarea socială și a instituțiilor și să acorde o atenție deosebită implicării femeilor în acest proces; salută progresul făcut în organizarea administrației municipale;

20.  salută acțiunile UE de încurajare a dialogului intracomunitar și a reconcilierii; solicită ca toți actorii să continue să acorde o atenție deosebită detaliilor tehnice ale integrării în UE, precum și gesturilor simbolice de reconciliere;

21.  subliniază că punerea în aplicare a legislației privind protecția minorităților și a drepturilor culturale continuă să fie o preocupare importantă în Kosovo; subliniază necesitatea punerii în aplicare a unei legislații privind patrimoniul cultural și Biserica Ortodoxă Sârbă, precum și strategia și planul de acțiune pentru comunitățile de romi, ashkali și egipteni, a căror situație pe teren rămâne o preocupare majoră; deși salută puținul progres făcut în îmbunătățirea mijloacelor de subzistență ale comunităților romilor, ashkalilor și egiptenilor, este în continuare preocupat de situația lor, dat fiind faptul că în special copiii sunt în continuare vulnerabili și marginalizați; subliniază necesitatea abordării situației romilor ca problemă esențială a drepturilor omului; solicită autorităților și Comisiei să acorde o atenție corespunzătoare îmbunătățirii nivelului de trai al acestor comunități, inclusiv a accesului lor la educație; subliniază poziția minorităților croate, bosniace, ashkale, turce, gorani și balcano-egiptene în ceea ce privește importanța educației multilingve, pentru ca aceste minorități etnice să nu se simtă izolate din punct de vedere politic;

22.  salută finanțarea suplimentară furnizată de către Comisie în temeiul IPA al UE pentru a sprijini municipalitățile majoritar sârbe de pe teritoriul Kosovo;

23.  invită autoritățile din Kosovo să îmbunătățească eficacitatea, transparența, responsabilitatea și imparțialitatea sistemului judiciar și să îi respecte independența în scopul de a garanta că publicul larg și comunitatea de afaceri au încredere în sistemul judiciar și să abordeze în mod eficace toate formele de violență împotriva femeilor; îndeamnă autoritățile să consolideze statul de drept, în special prin reducerea interferențelor politice în sistemul judiciar, garantând că sancțiunile disciplinare împotriva judecătorilor și a procurorilor dau naștere unor acțiuni concrete, depunând eforturi spre independența și eficacitatea Consiliului procurorilor și a procurorului de stat și punând în aplicare noul cod penal și codul de procedură penală;

24.  invită autoritățile să își sporească angajamentul față de o reformă judiciară reală și să își consolideze capacitățile punând accent pe recrutarea pe bază de merit a personalului judiciar necesar, pentru a depăși întârzierile existente în cauzele aflate pe rol și pentru a garanta un mediu sigur pentru judecători și procurori, fără intervenții politice;

25.  este deosebit de preocupat de lipsa de progrese concrete în domeniul combaterii corupției în Kosovo; consideră corupția ca fiind în continuare o provocare majoră și un obstacol serios în calea funcționării instituțiilor publice; regretă în această privință că Agenția pentru combaterea corupției înființată în 2006 nu are competențe de anchetă; constată că Adunarea de la Kosovo a adoptat o nouă strategie de combatere a corupției și un plan de acțiune; solicită autorităților să asigure punerea lor în aplicare prin stabilirea unor roluri și responsabilități clare pentru instituțiile de combatere a corupției care să le permită să asigure rezultate concrete și sustenabile;

26.  este în continuare preocupat de cadrul limitat pentru protecția martorilor în Kosovo, deosebit de important în cazurile de mare importanță și îndeamnă la mai multă cooperare între statele membre ale UE în ce privește posibila schimbare a domiciliului martorilor;

27.  este preocupat de lipsa de progrese semnificative în combaterea corupției și a crimei organizate și în special în ceea ce privește nivelul ridicat al crimei organizate în nordul Kosovo; ia act de faptul că corupția și crima organizată sunt larg răspândite în regiune și reprezintă, de asemenea, un obstacol în calea dezvoltării democratice, sociale și economice a Kosovo; subliniază că Kosovo trebuie să prezinte, în mod prioritar, dovezi concrete ale rezultatelor obținute în lupta împotriva crimei organizate și a corupției; consideră că o strategie regională și de cooperare consolidată între toate țările din regiune sunt vitale pentru combaterea mai eficientă a acestor fenomene, în special în ceea ce privește îmbunătățiri ale supravegherii frontierelor și eforturi de combatere a traficului de femei și minori și exploatarea acestora, în special cei care sunt victime ale exploatării sexuale sau ale cerșetoriei forțate; îndeamnă instituțiile de la nivel central și local să furnizeze rezultate concrete în combaterea crimei organizate, a traficului de ființe umane și a traficului de droguri și arme; subliniază importanța unei abordări cuprinzătoare, multidisciplinare și orientate spre victime, cu un acces nestingherit la asistență, sprijin și protecția victimelor; regretă că corupția la nivel înalt și crima organizată au rămas în mare parte neatinse de EULEX;

28.  subliniază importanța punerii în aplicare a reformei necesare a administrației publice și a creșterii numărului de femei și persoane care aparțin minorităților la toate nivelurile administrației; este în continuare preocupat de faptul că numeroși funcționari publici au locuri de muncă suplimentare care, în principiu, ar putea să genereze conflicte de interese sau să faciliteze practicile care implică corupția;

29.  sprijină continuarea urmăririi crimelor de război la nivel național, inclusiv importanța urmăririi penale a cazurilor de viol de război; regretă faptul că, datorită războiului din 1999 din Kosovo, 1 869 de persoane sunt încă dispărute; remarcă faptul că această problemă impune un răspuns prompt din partea autorităților din Serbia și Kosovo, ca o condiție prealabilă esențială a reconcilierii dintre comunități și a unui viitor pașnic în regiune și subliniază că, pentru ca dialogul dintre Kosovo și Serbia să continue, cooperarea în găsirea persoanelor dispărute și a altor aspecte ale justiției tranziționale trebuie să fie o prioritate;

30.  solicită, în acest context, autorităților din Serbia să furnizeze asistență deplină în vederea repatrierii corpurilor persoanelor kosovare dispărute și descoperite recent în Serbia și să continue căutările în zona identificată în care se presupune că sunt îngropate persoane dispărute;

31.  îndeamnă autoritățile din Kosovo și Serbia să coopereze și să își asume responsabilitatea deplină pentru găsirea unor soluții de durată pentru persoanele strămutate pe plan intern în Serbia și Kosovo; subliniază că autoritățile din Kosovo ar trebui să își consolideze eforturile în găsirea unei soluții la problema persoanelor strămutate pe plan intern în contextul unui proces de aderare la UE, în special în ceea ce privește problema soluționării eficace a litigiilor privind proprietățile;

32.  solicită autorităților din Kosovo și țărilor învecinate să arate în continuare bunăvoință și să coopereze pe deplin și să sprijine Grupul special de investigații instituit ulterior raportului din decembrie 2010 al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, precum și orice acuzație care poate apărea ca urmare a activității Grupului special de investigații și încurajează urgentarea pe viitor a activității sale;

33.  solicită instituțiilor de la nivel central și local să aplice efectiv legislația privind drepturile omului și să contribuie la dezvoltarea în continuare a unei societăți multietnice, punând un accent deosebit asupra educației și a ocupării forței de muncă în rândul reprezentanților tuturor grupurilor minoritare;

34.  sprijină profesionalizarea funcției publice și solicită punerea în aplicare a legislației necesare în această privință; este preocupat în legătură cu implicarea politică în recrutarea și numirea angajaților publici;

35.  este preocupat de faptul că discriminarea constituie, încă, o problemă gravă și invită autoritățile să pună în practică principiul constituțional al nediscriminării; subliniază necesitatea unei strategii cuprinzătoare de combatere a discriminării și a deplinei implementări a Legii privind combaterea discriminării, astfel încât să garanteze, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE, egalitatea tuturor persoanelor, indiferent de originea lor etnică, religie, gen, orientare sexuală, vârstă sau handicap;

36.  ia act de punerea sub acuzare a celor trei cetățeni kosovari pentru implicarea lor în atacul din Kosovo 2.0 din 14 decembrie 2012 în Sala roșie a Centrului pentru tineret și sport și se așteaptă ca autorii să fie urmăriți penal în timp util;

37.  subliniază că, deși libertatea de a se afilia la sindicate este garantată prin lege, sunt necesare în continuare îmbunătățiri în ceea ce privește drepturile de bază ale forței de muncă și ale sindicatelor; încurajează Kosovo să consolideze dialogul social în cadrul procesului decizional și în elaborarea politicilor, precum și consolidarea capacităților partenerilor sociali;

38.  solicită autorităților kosovare să pună în aplicare pe deplin Convenția privind drepturile copilului și recomandă revizuirea politicilor privind sărăcia în rândul copiilor, inclusiv modificarea sistemului de asistență socială și introducerea unui sistem universal de prestații sociale pentru copii testate pe baza mijloacelor;

39.  este îngrijorat de rata mare a sărăciei și a mortalității în rândul copiilor, de acoperirea scăzută oferită de sistemul de protecție socială din Kosovo și de cheltuielile personale ridicate pentru îngrijirea medicală care expun familiile vulnerabile la sărăcie cronică;

40.  solicită ameliorarea relațiilor pe care Kosovo le are cu instituțiile culturale și de patrimoniu internaționale și a reprezentării sale în cadrul acestora, pentru a îmbunătăți protecția lăcașurilor și monumentelor religioase și culturale, precum și îmbunătățirea reprezentării Kosovo în mass-media internațională și în cadrul organizațiilor sportive europene și internaționale, pentru a permite artiștilor și atleților din Kosovo să participe la toate evenimentele culturale și sportive internaționale, inclusiv la concursul muzical Eurovision și la campionate europene și mondiale și la Jocurile Olimpice;

41.  subliniază importanța unor mijloace de comunicare în masă libere și independente și solicită Comisiei să urgenteze programele de îmbunătățire a calității și profesionalismului jurnaliștilor; subliniază rolul unor servicii publice de mass-media sustenabile; este îngrijorat în ceea ce privește lipsa de protecție a jurnaliștilor independenți și presiunea exercitată asupra acestora; solicită autorităților din Kosovo să asigure un mecanism de finanțare sustenabil al serviciilor publice de mass-media și să finalizeze numirea membrilor organismului său de conducere; subliniază necesitatea garantării unei proprietăți clare a mass-mediei și a unui serviciu de radiodifuziune liber și de înaltă calitate; sprijină eforturile instituțiilor de a acorda Kosovo propriul cod de internet;

42.  subliniază rolul central al organizațiilor active și independente ale societății civile în consolidarea proceselor democratice politice și în construirea unei societăți integrate în țară; subliniază importanța dialogului cu organizațiile societății civile și evidențiază contribuția crucială pe care actorii din societatea civilă o aduc la consolidarea cooperării regionale cu privire la aspectele sociale și politice; salută îmbunătățirea cooperării guvernului cu ONG-urile și solicită autorităților din Kosovo să stabilească un dialog structurat și un mecanism de consultare cu societatea civilă în elaborarea de politici, inclusiv în cadrul formulării de politici și de legislație și pentru monitorizarea procesului de integrare europeană;

43.  ia act de procesul în curs de privatizare a activelor statului în ceea ce privește, în special, compania de poștă și telecomunicații din Kosovo (PTK); îndeamnă autoritățile kosovare să întreprindă măsuri concrete pentru a consolida transparența, responsabilitatea și legitimitatea procesului în ansamblu, de exemplu prin punerea informațiilor la dispoziția tuturor părților interesate în timp util;

44.  solicită Kosovo să îmbunătățească mediul de afaceri pentru întreprinderile mici și mijlocii prin reducerea sarcinii administrative și a costurilor conexe, prin creșterea accesului la finanțare și prin oferirea unui sprijin special întreprinderilor nou-înființate; salută cu căldură semnarea unui memorandum de înțelegere între Camera de Comerț din Kosovo și Serbia;

45.  salută faptul că, la 17 decembrie 2012, Kosovo a devenit al 66-lea membru al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD); mai mult, salută adoptarea primei strategii complete de țară a BERD la 8 mai 2013, care va contribui la accelerarea procesului de reformă și sprijinirea economiei Kosovo, va îmbunătăți viețile oamenilor, va facilita tranziția și va contribui la stabilitatea regională;

46.  salută angajamentul provizoriu al UE de a acorda o subvenție suplimentară de finanțare a acoperirii totalității costurilor de dezafectare a vechii centrale electrice Kosovo A până în 2017; invită Kosovo să își intensifice eforturile și să ia măsurile concrete imediate necesare pentru dezafectarea centralei electrice Kosovo A și solicită o evaluare cuprinzătoare a impactului asupra mediului în conformitate cu standardele UE pentru noua centrală electrică din Kosovo; invită, de asemenea, Kosovo să depună eforturi cu privire la dezvoltarea energiei regenerabile și diversificarea surselor de energie, în conformitate cu angajamentele sale potrivit cărora 25% din consumul total de energie va proveni din surse regenerabile până în 2020 și subliniază, în acest sens, necesitatea de a consacra mai mult din ajutorul financiar al UE și al BERD economiilor de energie, eficienței energetice, integrării pe piețele regionale de energie și proiectelor privind sursele regenerabile de energie;

47.  regretă întârzierile autorităților din Kosovo în pregătirea și adoptarea unei strategii de mediu credibile și efective în ceea ce privește în special normele privind evaluarea impactului asupra mediului și obiectivele UE privind clima;

48.  constată cu îngrijorare nivelul ridicat al șomajului, inclusiv în rândul tinerilor și solicită guvernului să abordeze problema prin asigurarea unor oportunități adecvate pentru tineri și prin orientarea educației către necesitățile pieței muncii;

49.  subliniază că apartenența Kosovo la organizații de cooperare regională ar trebui promovată și încurajată de toate țările din regiune; sprijină, în acest context, angajamentul Kosovo în cadrul organizațiilor regionale și solicită îndepărtarea tuturor obstacolelor, astfel încât Kosovo să poată face parte din aceste organizații, inclusiv din Consiliul Europei;

50.  subliniază importanța dezvoltării transportului public, în special în ceea ce privește modernizarea sau crearea de noi legături feroviare în cadrul unui sistem sustenabil de transporturi; sugerează construirea unui sistem transfrontalier de căi ferate de mare viteză, între toate țările din Balcanii de Vest, care să fie conectat cu rețeaua transeuropeană din Uniunea Europeană;

51.  constată cu îngrijorare situația economică actuală din Kosovo; subliniază că statistica economică trebuie îmbunătățită în vederea evaluării adecvate a situației economice înainte de identificarea unor modalități de abordare a acesteia;

52.  invită autoritățile din Kosovo să depună eforturi pentru îmbunătățirea fiabilității informațiilor statistice în conformitate cu standardele europene și metodologiile internaționale;

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European pentru Acțiune Externă, precum și guvernului și Adunării Naționale a Kosovo.

(1) A/RES/64/298. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0434.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la raportul de țară pentru 2012 privind Islanda și perspectivele postelectorale (2013/2932(RSP))

P7_TA(2014)0041 B7-0005/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere decizia Consiliului European din 17 iunie 2010 de a deschide negocierile de aderare cu Islanda,

–  având în vedere rezultatele conferinței de aderare cu Islanda,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2012-2013” și raportul de țară pentru 2012 privind Islanda, adoptat la 10 octombrie 2012 (COM(2012)0600),

–  având în vedere rezoluțiile anterioare privind Islanda, îndeosebi Rezoluția din 7 iulie 2010 referitoare la cererea Islandei de aderare la Uniunea Europeană(1), Rezoluția din 7 aprilie 2011 referitoare la raportul de țară pentru 2010 privind Islanda(2) și Rezoluția din 14 martie 2012 referitoare la raportul de țară pentru 2011 privind Islanda(3),

–  având în vedere acordul privind gestionarea negocierilor de aderare la UE în perioada premergătoare alegerilor parlamentare, adoptat la 14 ianuarie 2013, și platforma guvernamentală adoptată de Partidul Progresist și Partidul Independenței la 22 mai 2013,

–  având în vedere declarațiile din 13 iunie 2013 de ministrul afacerilor externe al Islandei, Gunnar Bragi Sveinsson, și de comisarul pentru extindere și politica de vecinătate, Štefan Füle,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Islanda îndeplinește criteriile de la Copenhaga, iar negocierile de aderare cu Islanda au fost începute la 27 iulie 2010, în urma aprobării de către Consiliu;

B.  întrucât 27 de capitole au fost deschise negocierilor, dintre care 11 au fost închise în mod provizoriu;

C.  întrucât Guvernul nou-ales al Islandei a suspendat procesul de aderare și o evaluare a negocierilor de aderare și a evoluțiilor din cadrul Uniunii Europene în vederea unei dezbateri în cadrul Althingi (Parlamentul Islandei) cu privire la aceste chestiuni este în curs;

D.  întrucât guvernul Islandei a declarat că negocierile de aderare nu vor fi continuate fără un referendum național prealabil;

1.  ia act de faptul că, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul Uniunii europene și în urma unui vot favorabil în cadrul Althingi, guvernul islandez a solicitat, la 17 iulie 2009, aderarea la Uniunea Europeană;

2.  salută perspectiva de a avea ca nou stat membru o țară cu o tradiție democratică ce funcționează bine, cu instituții și o societate civilă puternice;

3.  observă că Islanda are o bună capacitate generală de asumare a obligațiilor ce decurg din calitatea de stat membru, având în vedere îndeosebi participarea sa la Spațiul Economic European;

4.  subliniază desfășurarea transparentă și deschisă a negocierilor de aderare și salută deschiderea celor 27 de capitole de negociere și închiderea provizorie a 11 dintre acestea, ceea ce demonstrează că procesul de aderare evoluează în mod satisfăcător;

5.  subliniază că Uniunea Europeană își menține angajamentul total în vederea continuării și finalizării procesului negocierilor de aderare;

6.  ia act de faptul că recentele sondaje de opinie atestă că majoritatea islandezilor doresc finalizarea negocierilor de aderare;

7.  ia act de faptul că Islande este considerată în continuare țară candidată;

8.  ia act de decizia guvernului Islandei de a nu aștepta încheierea negocierilor de aderare pentru a organiza un referendum; așteaptă cu interes dezbaterea parlamentară privind evaluarea negocierilor de aderare, și evoluțiile din cadrul Uniunii Europene, precum și analiza acestora făcută în cadrul Althingi; oferă asistență pentru elaborarea unei astfel de evaluări; speră ca evaluarea relevantă poate fi finalizată în timp util și așteaptă deciziile ulterioare cu privire la calea de urmat, inclusiv o decizie cu privire la dacă sau nu pentru a organiza un referendum cu privire la continuarea negocierilor de aderare;

9.  își exprimă speranța că referendumul va fi organizat într-un interval de timp rezonabil;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, președintelui Althingi precum și guvernului Islandei.

(1) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 73. (2) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 89. (3) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 61.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la situația din Sudanul de Sud (2014/2512(RSP))

P7_TA(2014)0042 RC-B7-0018/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Sudanul și Sudanul de Sud, în special cea din 10 decembrie 2013 referitoare la eforturile comunității internaționale în domeniul dezvoltării și al „construcției statale” a Sudanului de Sud(1),

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, din 2 ianuarie 2014 și 24 decembrie 2013 privind situația din Sudanul de Sud,

–  având în vedere declarațiile din 16 decembrie și 28 decembrie 2013 ale purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant referitoare la situația din Sudanul de Sud,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 22 iulie 2013 privind Sudanul și Sudanul de Sud,

–  având în vedere declarația locală a UE din 20 decembrie 2013 făcută de delegația Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluțiile 2132 (2013) din 24 decembrie 2013 și 2126 (2013) din 25 noiembrie 2013 ale Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 24 decembrie 2013 prin care acesta îndeamnă factorii de conducere din Sudanul de Sud să reducă actele de violență îngrijorătoare împotriva civililor,

–  având în vedere raportul OCHA (Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare) asupra situației la 7 ianuarie 2014 – Raportul nr. 8 referitor la criza din Sudanul de Sud,

–  având în vedere discuțiile privind situația din Sudanul de Sud, solicitate de Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane (CPS), în special la reuniunea sa de la Banjul din 30 decembrie 2013, și de Summitul Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) care a avut loc la Nairobi la 27 decembrie 2013,

–  având în vedere declarația din 8 ianuarie 2014 făcută de trimișii speciali ai IGAD în urma vizitei lor la Juba cu scopul de a debloca dialogul dintre guvern și rebeli,

–  având în vedere Acordul global de pace (AGP) semnat în Sudan în 2005,

–  având în vedere foaia de parcurs pentru Sudan și Sudanul de Sud stabilită în comunicatul emis de Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane la 24 aprilie 2012, pe care UE o susține fără rezerve,

–  având în vedere comunicatul de presă emis în numele Uniunii Africane de către Președintele Comisiei Uniunii Africane, Dr Nkosazana Dlamini-Zuma, la 4 ianuarie 2014,

–  având în vedere declarația Secretariatului executiv al IGAD din 19 decembrie 2013,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât conflictul politic a început după ce Salva Kiir, președintele țării și membru al grupului etnic Dinka, l-a acuzat pe vicepreședintele demis, Riek Machar, aparținând grupului etnic Nuer, de complot în vederea unei lovituri de stat împotriva sa; întrucât Riek Machar a negat tentativa de lovitură de stat;

B.  întrucât guvernul Sudanului de Sud a arestat 11 politicieni marcanți, inclusiv pe fostul ministru de finanțe și pe fostul secretar general al partidului MEPS, pe motiv că ar fi participat la un complot privind o tentativă de lovitură de stat împotriva președintelui Kirr; întrucât, la 23 iulie 2013, președintele Kiir a dizolvat întregul cabinet și l-a demis pe vicepreședintele Riek Machar;

C.  întrucât pentru actualul conflict ar trebui să se găsească o soluție politică democratică, deschizând drumul către crearea unor instituții în legătură cu care să existe un acord democratic în vederea construirii noului stat înființat după referendumul asupra independenței; întrucât societatea civilă a cerut găsirea unei soluții politice pașnice pentru această problemă;

D.  întrucât părțile implicate în conflictul din Sudanul de Sud au inițiat negocieri la 7 ianuarie 2014 la Addis Abeba, sub egida IGAD; întrucât încetarea ostilităților, deschiderea de coridoare umanitare, problema prizonierilor politici și protecția civililor vor constitui principalele teme ale discuțiilor;

E.  întrucât, în pofida negocierilor de pace în curs de desfășurare, instabilitatea, luptele și mobilizarea forțelor armate au continuat; întrucât forțele guvernamentale încearcă în prezent să recucerească orașul Bor, ultima capitală de stat aflată încă sub controlul rebelilor;

F.  întrucât reprezentantul SUA Donald Booth și reprezentanții țărilor care se învecinează cu Sudanul de Sud s-au întâlnit la 11 ianuarie 2014 cu Riek Machar pentru a încerca să includă propunerile ambelor părți într-un proiect de document de încetare a focului;

G.  întrucât, la 8 ianuarie 2014, câteva zeci de persoane au organizat un marș pentru pace la Juba, denunțând luptele dintre tabăra președintelui și cea a vicepreședintelui demis;

H.  întrucât la baza actualului conflict, care a căpătat și dimensiuni etnice, se află separarea din 1991 a A/MEPS în facțiunea condusă de Garang, liderul A/MEPS susținut de Salva Kiir și care a decedat, și facțiunea lui Riek Machar, care a contestat rolul de lider al lui Garang;

I.  întrucât Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție în temeiul căreia vor fi trimise întăriri sub forma a 5 500 de soldați și 440 de ofițeri de poliție, pentru a consolida contingentele misiunii ONU în Sudanul de Sud;

J.  întrucât la 15 decembrie 2013 au avut loc ciocniri armate între gărzile prezidențiale în cazărmile militare din Juba; întrucât luptele au început să se răspândească în regiunea din jurul Jonglei;

K.  întrucât au fost raportate execuții extrajudiciare în masă, vizarea persoanelor pe criterii etnice și detenții arbitrare, fiind identificate cel puțin trei gropi comune la 6 ianuarie 2014;

L.  întrucât potrivit ONU mii de persoane au fost ucise și sute de mii de civili au fost strămutați din cauza crizei actuale din Sudanul de Sud, câteva zeci de mii aflându-se în bazele ONU din întreaga țară și având nevoie urgentă de servicii medicale de bază, de apă potabilă și de condiții sanitare mai bune; întrucât numărul persoanelor din Sudanul de Sud care caută adăpost în Uganda și Etiopia a crescut în mod dramatic; întrucât, la 14 ianuarie 2014, cel puțin 200 de civili s-au înecat într-un accident de feribot care s-a produs pe Nilul Alb, în timp ce fugeau din calea luptelor din orașul Malakal;

M.  întrucât ostilitățile active reprezintă principala provocare din punctul de vedere al accesului pentru operațiunile de răspuns umanitar; întrucât accesul la alimente rămâne limitat pentru persoanele din întreaga țară, iar distribuirea de produse alimentare de bază este necesară în special în Bor și Bentiu; întrucât violența și strămutarea au dus la pierderea mijloacelor de trai, afectând în special sursele alimentare, iar acest lucru poate duce în cele din urmă la o criză nutrițională;

N.  întrucât recent s-au înregistrat atacuri împotriva populației Nuba, crime, violuri în masă și arestări arbitrare în rândul populației civile din munții Nuba; întrucât pe parcursul ultimelor două săptămâni din decembrie 2013, forțe armate și paramilitare ale guvernului sudanez, cu sprijinul unor forțe de securitate, au atacat numeroase zone din jurul Kadugli și Dillanj, mii de civili și-au părăsit locuințele și au fost raportate crime și violuri în masă; întrucât este posibil ca această criză să afecteze o regiune cu mult mai largă, deja înclinată către instabilitate, iar acest lucru trebuie să fie luat în considerare în permanență de răspunsul internațional la fața locului;

O.  întrucât țările învecinate din Africa de Est, inclusiv Kenya și Etiopia, au exercitat presiuni asupra ambelor părți să încheie un acord de pace; întrucât Uganda, la solicitarea președintelui Kiir, a trimis 1 200 de soldați și echipamente militare pentru a asigura protecția unor obiective precum aeroportul și instituțiile de stat;

P.  întrucât, în urma unei cereri de asistență prezentate de ONU, mecanismul de protecție civilă al Uniunii a fost activat la 4 ianuarie 2014 pentru a sprijini Sudanul de Sud cu asistență în natură în vederea furnizării de adăposturi, materiale medicale, medicamente, bunuri de primă necesitate și produse alimentare;

Q.  întrucât Republica Sudanul de Sud este una dintre țările cele mai sărace și mai puțin dezvoltate din lume, 50% din populația acesteia aflându-se sub pragul sărăciei, având cea mai ridicată rată a mortalității materne, una dintre cele mai ridicate rate a mortalității infantile, un nivel de analfabetism de aproximativ 75% și numai o treime din populație având acces la apă curată; întrucât insecuritatea alimentară constituie o amenințare pentru mai mult de un milion de persoane în fiecare an; întrucât în Sudanul de Sud aproximativ 80% din serviciile medicale și cele de bază sunt furnizate de organizații neguvernamentale, iar accesul la ajutorul umanitar este în continuare limitat de ostilități active și de atacuri asupra lucrătorilor din domeniul asistenței umanitare și a bunurilor folosite în acest domeniu;

R.  întrucât UE a anunțat că va acorda 50 milioane EUR pentru acțiuni umanitare în Sudanul de Sud; întrucât acest lucru înseamnă că asistența umanitară acordată de UE s-a ridicat la 170 milioane EUR în exercițiile financiare 2013 și 2014;

S.  întrucât agențiile umanitare au lansat Planul de răspuns la situația de criză din Sudanul de Sud la 31 decembrie 2013; întrucât OCHA a lansat un apel consolidat în vederea colectării a 166 milioane USD pentru a reacționa la criză și a sprijini, conform estimărilor, 628 000 de oameni din ianuarie până în martie 2014;

T.  întrucât construcția statală și depășirea fragilității necesită o perspectivă pe termen lung și un angajament solid, previzibil și stabil din partea comunității internaționale,

1.  condamnă cu fermitate recenta izbucnire a luptelor în Sudanul de Sud și invită toate părțile să depună armele și să pună capăt imediat violenței care a avut drept rezultat morți, răniți și daune în rândul populației civile și a dus la strămutarea a sute de mii de persoane de la începutul crizei în decembrie 2013;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recenta escaladare a violenței în Sudanul de Sud, care are grave consecințe umanitare, în materie de securitate, politice, economice și sociale într-o țară deja fragilă și volatilă, și ar putea destabiliza întreaga regiune a Africii de Est; este deosebit de îngrijorat cu privire la dimensiunea etnică a conflictului; subliniază că încercarea de a obține puterea prin intermediul violenței sau al separării pe criterii de origine etnică este contrară principiilor statului de drept democratic și contravine dreptului internațional;

3.  condamnă cazurile raportate de încălcare a drepturilor omului și de abuzuri, invită toate părțile să pună capăt imediat tuturor încălcărilor drepturilor omului, inclusiv celor care afectează refugiații și persoanele strămutate, femeile și persoanele care aparțin grupurilor vulnerabile, precum și jurnaliștii, și solicită ca persoanele responsabile de încălcarea drepturilor omului să fie trase la răspundere; consideră că președintele Kiir și Riek Machar ar trebui să facă tot ce le stă în putință pentru a împiedica soldații aflați sub comanda lor să comită astfel de abuzuri împotriva populației;

4.  îndeamnă toate părțile implicate să respecte legislația internațională umanitară și în materie de drepturi ale omului, precum și să acorde acces și protecție agențiilor umanitare care vin în sprijinul populației civile aflate în suferință și să deschidă coridoare umanitare pentru furnizarea de provizii și echipamente; constată că o serie de agenții umanitare străine s-au retras deja din Sudanul de Sud, iar cele care au rămas depun eforturi pentru a face față nevoilor persoanelor strămutate; constată, de asemenea, că aceste agenții umanitare nu pot ajunge în multe regiuni în care se preconizează că se află zeci de mii de persoane care așteaptă ajutor sau care se deplasează în căutare de ajutor;

5.  îndeamnă ambele părți să ajungă la un acord, sprijină pe deplin negocierile aflate în desfășurare la Addis Abeba și solicită, totodată, încetarea imediată a focului și sporirea eforturilor pentru găsirea unui mod de a asigura pacea și stabilitatea pe termen lung; îndeamnă guvernul și rebelii să inițieze un dialog politic necondiționat, integrator și cuprinzător cu bună-credință în vederea încheierii cu succes a negocierilor; salută eforturile Uniunii Africane (UA) și ale IGAD în scopul promovării dialogului și medierii integratoare;

6.  solicită eliberarea tuturor deținuților politici și a celor 11 lideri politici aflați în detenție, a căror detenție a devenit un punct sensibil în cadrul negocierilor de pace;

7.  invită toate țările care se învecinează cu Sudanul de Sud și puterile regionale să colaboreze îndeaproape pentru a îmbunătăți situația securității din țară și din regiune și a identifica o soluție politică pașnică și pe termen lung la actualul conflict; subliniază că cooperarea cu Sudanul în special ar reprezenta o îmbunătățire a legăturilor, după ce foștii dușmani din războiul civil au fost pe punctul de a intra într-un nou conflict ca urmare a unor dispute privind taxele pe petrol și granițele țării în prima parte a anului 2012;

8.  salută decizia Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane de a crea o comisie care să investigheze încălcările drepturilor omului și alte abuzuri și recomandă metode și mijloace pentru a asigura responsabilizarea, reconcilierea și vindecarea în rândul tuturor comunităților; salută consolidarea capacității de anchetă privind drepturile omului a misiunii ONU în Sudanul de Sud (UNMISS) cu sprijinul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului;

9.  regretă decizia Înaltului Reprezentant al UE de a rezilia mandatul Reprezentantului Special al UE pentru Sudan/Sudanul de Sud, având în vedere gravitatea tensiunilor politice din Sudan și conflictele armate; consideră că, fără un Reprezentant Special desemnat al UE pentru Sudan/Sudanul de Sud, UE va avea o poziție marginală în cadrul negocierilor și al eforturilor internaționale; solicită, prin urmare, Înaltului Reprezentant să revină asupra acestei decizii și să prelungească mandatul Reprezentantului Special pentru Sudan/Sudanul de Sud;

10.  solicită comunității internaționale să-și onoreze angajamentele privind finanțarea acordată Sudanului de Sud și regiunii și să-și mobilizeze resursele pentru a reacționa cât mai repede cu putință la situația umanitară din ce în ce mai gravă din Sudanul de Sud;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la corupția larg răspândită; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea, cu privire la faptul că astfel de cazuri de corupție dăunează perspectivelor de instituire a unei democrații libere și echitabile, stabilității, dezvoltării durabile și creșterii economice;

12.  salută decizia de a consolida UNMISS sporind personalul său militar, de poliție, logistic și civil; cu toate acestea, subliniază că este responsabilitatea primară a statului de a-și proteja populația civilă; salută eforturile depuse de reprezentantul special al ONU și, totodată, președintele UNMISS, dna Hilde Johnson;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului Sudanului de Sud, Comisarului pentru drepturile omului din Sudanul de Sud, Adunării Naționale Legislative din Sudanul de Sud, instituțiilor Uniunii Africane, Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare, co-președinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, precum și Secretarului General al ONU.

(1) Texte adoptate P7_TA(2013)0546.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost (2013/2994(RSP))

P7_TA(2014)0043 RC-B7-0008/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2 și 3,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 9, 14, 151 și 153,

–  având în vedere Carta socială europeană (revizuită) a Consiliului Europei, în special articolul 31,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 34 și 36,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere declarația sa din 22 aprilie 2008 privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă(2),

–  având în vedere Conferința de consens european din decembrie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii - inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 20 februarie 2013 intitulat „Combaterea lipsei de adăpost în Uniunea Europeană” (SWD(2013)0042),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană(4),

–  având în vedere cele șase principii convenite la Masa rotundă a miniștrilor privind problema persoanelor fără adăpost, care a avut loc la Leuven la 1 martie 2013, la inițiativa Președinției irlandeze,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi, iar statele membre au responsabilitatea de a promova și a garanta aceste drepturi;

B.  întrucât lipsa de adăpost constituie o încălcare a demnității umane și a drepturilor omului; întrucât a avea o locuință constituie o nevoie umană de bază și o condiție necesară pentru o viață decentă și pentru incluziunea socială;

C.  întrucât combaterea lipsei de adăpost a devenit o prioritate a politicii UE de eradicare a sărăciei în cadrul Strategiei Europa 2020 și al inițiativei sale emblematice „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziuni sociale”, precum și al pachetului UE pentru investiții sociale; întrucât nivelurile actuale ale sărăciei și excluziunii sociale periclitează obiectivul Strategiei Europa 2020 de a reduce cu cel puțin 20 de milioane numărul de persoane aflate în situație de sărăcie și excluziune socială sau care riscă să ajungă într-o astfel de situație;

D.  întrucât lipsa de adăpost reprezintă cea mai gravă formă de sărăcie și precaritate și întrucât în ultimii ani acest fenomen a luat proporții în aproape toate statele membre;

E.  întrucât în statele membre cele mai afectate de criza economică și financiară s-a înregistrat o creștere fără precedent a numărului de persoane fără adăpost;

F.  întrucât profilurile sociale și familiale ale persoanelor care fac apel la locuințe sociale s-au schimbat și, în prezent, există o cerere crescută pentru astfel de locuințe;

G.  întrucât unele state membre ale UE se confruntă cu un deficit de locuințe sociale și o nevoie tot mai mare de locuințe accesibile din punct de vedere financiar;

H.  întrucât mai multe organisme ale UE, cum ar fi Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (COPSSC), Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social European și Parlamentul European, au solicitat Comisiei să elaboreze o strategie a UE privind persoanele fără adăpost sau un cadru similar;

I.  întrucât, fiind prin natura sa o problemă multidimensională, lipsa de adăpost necesită o abordare politică multidimensională;

J.  întrucât există din ce în ce mai multe dovezi în sprijinul faptului că abordările axate pe oferirea unor locuințe sunt cele mai eficace;

K.  întrucât în cadrul semestrului european se acordă din ce în ce mai multă atenție problema lipsei de adăpost, câteva state membre incluzând-o printre prioritățile legate de combaterea sărăciei în programele naționale de reformă pe 2012 și 2013;

L.  întrucât actualul cadru de politică al UE și realitatea socială de pe teren deschid calea pentru acțiuni mai ferme și mai ambițioase la nivelul UE pentru a soluționa problema lipsei de adăpost;

M.  întrucât statele membre ale UE dispun de cel mai avansat sistem de protecție socială din lume, înregistrând cele mai ridicate contribuții pentru prestații sociale pentru cetățeni;

N.  întrucât responsabilitatea directă pentru tratarea problemei lipsei de adăpost revine statelor membre, în special autorităților regionale și locale, o strategie a UE având un rol complementar;

O.  întrucât actualele domenii de competență fac posibilă asumarea unui rol mai important de către Comisie, respectând principiul subsidiarității;

P.  întrucât tot mai multe state membre au o strategie holistică privind persoanele fără adăpost, iar cooperarea europeană le-ar putea fi de ajutor pentru a-și dezvolta în continuare politicile;

Q.  întrucât sărăcia nu constituie o infracțiune, iar lipsa de adăpost nu este nici o infracțiune, nici o alegere ca stil de viață,

1.  subliniază că persoanele fără adăpost se zbat pentru a se descurca și sunt obligate să trăiască în condiții inumane;

2.  solicită insistent Comisiei să elaboreze fără întârziere o strategie a UE privind persoanele fără adăpost, urmând liniile stabilite în Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost și în propunerile altor instituții și organe ale UE;

3.  consideră că o strategie a UE privind persoanele fără adăpost ar trebui să respecte pe deplin tratatul, care afirmă „rolul esențial și competențele discreționare ample ale autorităților naționale, regionale și locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea serviciilor de interes economic general într-un mod care să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor”; consideră că responsabilitatea pentru combaterea lipsei de adăpost revine statelor membre și că, prin urmare, o strategie a UE privind persoanele fără adăpost ar trebui să sprijine cât mai eficace statele membre în asumarea acestei responsabilități, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității;

4.  solicită Comisiei să înființeze un grup de experți la nivel înalt care să asiste Comisia la pregătirea și dezvoltarea ulterioară a unei strategii a UE pentru persoanele fără adăpost;

5.  invită Comisia să acorde atenția cuvenită problemei lipsei de adăpost în recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre în care este imperios necesar să se realizeze progrese în această privință; solicită statelor membre să acorde mai multă atenție problemei lipsei de adăpost în programele lor naționale de reformă;

6.  subliniază necesitatea de a colecta date complete și comparabile cu privire la problema persoanelor fără adăpost, fără a stigmatiza aceste persoane; subliniază faptul că colectarea datelor este o condiție necesară pentru dezvoltarea unor politici eficiente, care să conducă în final la eradicarea fenomenului lipsei de adăpost;

7.  salută dispozițiile noului Regulament privind Fondul social european referitoare la stabilirea unor indicatori pentru monitorizarea eficacității investițiilor în ceea ce privește persoanele fără adăpost sau persoanele afectate de excluziunea locativă; solicită Comisiei să fructifice la maximum potențialul acestor noi instrumente;

8.  invită Comisia să utilizeze Programul european pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială ca principală sursă de fonduri pentru o strategie a UE care să finanțeze cercetarea și schimburile transnaționale și să își consolideze în continuare cooperarea cu partenerii europeni-cheie;

9.  solicită Comisiei să integreze problema lipsei de adăpost în toate domeniile relevante de politică ale UE;

10.  invită Comisia să trateze următoarele elemente ca priorități ale strategiei UE privind persoanele fără adăpost:

11.  reamintește Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la lipsa de adăpost pentru elementele fundamentale pe care le precizează pentru o strategie UE în domeniu, subliniind în special următoarele aspecte:

12.  îndeamnă statele membre să asigure locuințe sociale accesibile din punct de vedere financiar și adaptate pentru persoanele cele mai vulnerabile pentru a preveni excluziunea socială și lipsa de adăpost;

13.  solicită statelor membre să nu încalce tratatele internaționale privind drepturile omului și să respecte pe deplin orice acord pe care l-au semnat, inclusiv Carta drepturilor fundamentale, Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile civile și politice și Carta socială europeană (revizuită) a Consiliului Europei;

14.  solicită statelor membre să înceteze imediat să incrimineze persoanele fără adăpost și să modifice practicile discriminatorii utilizate pentru a împiedica accesul persoanelor fără adăpost la servicii sociale și adăposturi;

15.  invită statele membre să utilizeze resursele Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD), precum și alte programe, cum ar fi Fondul social european (FSE), pentru a îmbunătăți situația persoanelor fără adăpost și pentru a crea o cale către incluziunea socială și integrarea pe piața forței de muncă;

16.  invită statele membre și Președinția UE să organizeze periodic o masă rotundă a miniștrilor din UE responsabili pentru problema persoanelor fără adăpost, în continuarea inițiativei din martie 2013 a Președinției irlandeze a UE; invită Comisia să ofere sprijin practic și financiar pentru această reuniune;

17.  invită statele membre să coopereze mai strâns pentru a intensifica schimbul de experiență și bune practici și pentru a construi o abordare politică comună;

18.  solicită statelor membre să aplice o abordare holistică pentru elaborarea de strategii comprehensive privind persoanele fără adăpost care să se bazeze pe asigurarea de locuințe și să includă o puternică componentă preventivă;

19.  consideră că statele membre și autoritățile lor locale, în colaborare cu organizațiile de chiriași, ar trebui să aplice politici de prevenire eficace, pentru a reduce rata evacuărilor;

20.  invită Consiliul să ia în considerare introducerea unei recomandări privind o garanție prin care să se asigure că nicio persoană din UE nu este obligată să doarmă în stradă din cauza lipsei unor servicii (de urgență);

21.  invită statele membre să coopereze conform practicilor naționale cu organizațiile umanitare relevante pentru a oferi consiliere și cazare persoanelor fără adăpost;

22.  subliniază necesitatea stringentă de a combate orice formă de discriminare împotriva persoanelor fără adăpost și de marginalizare a unor comunități întregi;

23.  subliniază că materializarea dreptului la locuință este esențială pentru exercitarea unei serii întregi de alte drepturi, printre care mai multe drepturi politice și sociale;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, Comitetului pentru protecția socială, precum și Consiliului Europei.

(1) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (2) JO C 259 E, 29.10.2009, p. 19. (3) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 101. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0246.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la situația apărătorilor drepturilor și a activiștilor din opoziție în Cambodgia și Laos (2014/2515(RSP))

P7_TA(2014)0044 RC-B7-0033/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cambodgia și Laos,

–  având în vedere Declarațiile locale ale UE din 4 ianuarie 2014 privind violențele asociate conflictelor de muncă și din 23 septembrie 2013 privind noua legislatură din Cambodgia,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei / Înaltei Reprezentante Catherine Ashton în urma alegerilor din Cambodgia din 29 iulie 2013,

–  având în vedere raportul din 5 august 2013 al raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Cambodgia,

–  având în vedere raportul intitulat „Bittersweet harvest – A human rights impact assessment of the European Union’s Everything But Arms initiative in Cambodia”, prezentat de organizațiile Equitable Cambodia și Inclusive Development International în 2013,

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Regatul Cambodgia din 1997,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei / Înaltei Reprezentante Catherine Ashton din 21 decembrie 2012 privind dispariția lui Sombath Somphone în Laos,

–  având în vedere declarația Partenerilor Europeni de Dezvoltare din 19 noiembrie 2013 cu ocazia mesei rotunde organizate de Republica Democrată Populară Laos,

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre UE și Republica Democrată Populară Laos din 1 decembrie 1997,

–  având în vedere Orientările UE din 2008 cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate și Declarația ONU din 18 decembrie 1992 privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

Cambodgia

A.  întrucât la 3 ianuarie 2014, în cadrul unor demonstrații pașnice organizate de lucrătorii din industria textilă pentru a solicita creșterea salariilor, devenite ulterior violente, forțele de securitate au deschis focul cu muniție adevărată asupra demonstranților, fiind ucise cinci persoane și mai mult de 30 de persoane fiind rănite; întrucât la 4 ianuarie 2014, forțele de securitate au evacuat forțat Parcul Libertății, unde erau adunați activiștii din opoziție;

B.  întrucât 23 de persoane, printre care apărători ai drepturilor, au fost arestate în timpul evenimentelor recente și, potrivit relatărilor, au fost bătute și torturate;

C.  întrucât tensiunile, care au escaladat cu prezența poliției, au dus la o interzicere a demonstrațiilor;

D.  întrucât dreptul la libertatea de întrunire pașnică este consacrat în constituția Cambodgiei, la articolul 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și la articolul 21 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

E.  întrucât liderii Partidului Salvării Naționale din Cambodgia, Sam Rainsy și Kem Sokha, au fost citați să apară în fața instanței municipale Phnom Penh la data de 14 ianuarie 2014 pentru un interogatoriu; întrucât Sam Rainsy și Kem Sokha ar putea fi condamnați pentru incitare la tulburări civile;

F.  întrucât autoritățile nu au luat toate măsurile necesare pentru a aborda unele dintre principalele deficiențe ale procesului electoral, cum ar fi îmbunătățirea fiabilității listei electorale, asigurarea accesului echitabil la mass-media și împiedicarea utilizării resurselor de stat, inclusiv a campaniilor desfășurate de funcționarii publici și armată;

G.  întrucât regele l-a amnistiat pe Sam Rainsy la 14 iulie 2013, ceea ce i-a permis acestuia să revină în Cambodgia; întrucât, însă, dreptul său de a vota și de a candida la alegeri nu a fost restabilit;

H.  întrucât, în septembrie 2013, în urma anunțării rezultatelor alegerilor, Partidul Salvării Naționale din Cambodgia a lansat trei zile de demonstrații în masă în semn de protest la rezultatele oficiale ale alegerilor pentru Adunarea Națională; întrucât în reacție la aceste proteste pașnice guvernul a mobilizat un număr mare de polițiști și jandarmi;

I.  întrucât apărătorii drepturilor omului au fost hărțuiți în mod constant, de exemplu prin arestări arbitrare sau condamnări bazate pe acuzații false sau exagerate pentru exercitarea pașnică a drepturilor omului; întrucât predomină un climat al impunității pentru asemenea acte;

J.  întrucât Cambodgia s-a confruntat cu provocări importante în ceea ce privește situația drepturilor omului, în special ca urmare a exproprierii sistematice a terenurilor și a actelor de corupție comise de guvern, partidul aflat la putere și actorii din domeniul privat cu protecție și sprijin oficial;

K.  întrucât Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Cambodgia va efectua o vizită oficială în această țară în perioada 12-17 ianuarie 2014;

L.  întrucât UE este cel mai mare donator individual pentru Cambodgia;

M.  întrucât numeroase companii internaționale, printre care și companii europene, se presupune că au fost implicate în încălcarea drepturilor funciare, în special în sectorul zahărului, și întrucât în noiembrie 2013 Coca-Cola a promis să aplice zero toleranță în cazul evacuărilor necompensate de pe terenuri;

Laos

N.  întrucât Sombath Somphone, un activist pentru drepturile omului și drepturile de mediu și lider al societății civile, copreședinte al celui de-al 9-lea Forum al Popoarelor Asia-Europa organizat la Vientiane în octombrie 2012 înaintea summitului ASEM 9, se presupune că ar fi fost victima unei dispariții forțate la data de 15 decembrie 2012 în Vientiane; întrucât familia lui Sombath Somphone nu a mai fost în măsură să-l localizeze din acea zi, în pofida apelurilor repetate adresate autorităților locale și a căutărilor întreprinse în împrejurimi;

O.  întrucât în timpul vizitei Delegației pentru relațiile cu țările din Asia de Sud-Est și cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) în Laos la 28 octombrie 2013 dispariția lui Sombath Somphone a fost adusă în discuție cu autoritățile din Laos;

P.  întrucât unele întrebări esențiale legate de acest caz, inclusiv dacă a fost efectuată sau nu o anchetă, rămân fără răspuns la mai mult de un an de la dispariția acestuia, iar autoritățile din Laos au respins orice asistență din exterior pentru anchetarea dispariției;

Q.  întrucât partenerii europeni ai Laosului consideră că dispariția inexplicabilă a lui Sombath Somphone este o chestiune foarte importantă și privesc declarațiile guvernului legat de acest caz ca nefiind nici suficiente, nici convingătoare;

R.  întrucât, la 15 decembrie 2013, 62 de ONG-uri au solicitat efectuarea unei noi anchete privind dispariția sa; întrucât la 16 decembrie 2013, Grupul de lucru al ONU pentru disparițiile forțate sau involuntare a îndemnat guvernul din Laos să facă tot posibilul pentru a-l localiza pe Sombath Somphone, pentru a stabili care a fost soarta acestuia și unde se află și pentru a-i trage la răspundere pe făptași;

S.  întrucât au existat mai multe alte cazuri de dispariții forțate; întrucât nu se cunoaște nici până în ziua de astăzi locul în care se află nouă alte persoane - două femei, Kingkeo și Somchit, și șapte bărbați, Soubinh, Souane, Sinpasong, Khamsone, Nou, Somkhit și Sourigna - care au fost deținute arbitrar de forțele de securitate din Laos în noiembrie 2009 în diverse locuri din țară;

T.  întrucât în Laos s-a înregistrat cea mai rapidă creștere economică în ultimii ani în sud-estul Asiei, iar activitatea societății civile este esențială pentru asigurarea faptului că drepturile omului nu sunt trecute pe planul doi în timpul dezvoltării rapide a Laosului;

Cambodgia

1.  transmite condoleanțe familiilor victimelor; condamnă utilizarea disproporționată și excesivă a forței de către forțele de securitate din Cambodgia, care a dus la pierderea de vieți omenești și la rănirea unor persoane;

2.  invită autoritățile din Cambodgia să manifeste reținere în fața protestatarilor și reamintește faptul că utilizarea forței de către oficialități trebuie să se facă după principiile legalității, necesității și proporționalității;

3.  invită autoritățile din Cambodgia să elibereze de îndată cele 23 de persoane deținute pe nedrept;

4.  îndeamnă autoritățile din Cambodgia să desfășoare o anchetă riguroasă și să îi tragă la răspundere pe cei care sunt responsabili de uciderea și rănirea protestatarilor pașnici;

5.  este îngrijorat de situația apărătorilor drepturilor și activiștilor din opoziție din Cambodgia; condamnă toate acuzațiile, sentințele și condamnările motivate politic îndreptate împotriva criticilor regimului politic, politicienilor din opoziție, apărătorilor drepturilor omului și activiștilor funciari din Cambodgia; subliniază faptul că autoritățile trebuie să se asigure că drepturile indivizilor și organizațiilor de a apăra și promova drepturile omului sunt protejate, printre acestea numărându-se și dreptul de a critica în mod pașnic politicile guvernului și de a obiecta la acestea prin intermediul unor proteste publice și greve;

6.  invită guvernul din Cambodgia să consolideze democrația, statul de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și să revoce imediat interzicerea întrunirilor publice;

7.  îndeamnă guvernul din Cambodgia să recunoască rolul legitim pe care l-a avut opoziția politică în a contribui la dezvoltarea economică și politică generală a Cambodgiei; invită autoritățile din Cambodgia să suspende cu efect imediat citațiile trimise liderilor Partidului Salvării Naționale din Cambodgia, Sam Rainsy și Kem Sokha, și liderului de sindicat Rong Chhun de la CITA (Asociația Independentă a Profesorilor din Cambodgia) și CCFU (Confederația Sindicatelor din Cambodgia);

8.  ia act cu îngrijorare de controversele actuale legate de presupusele nereguli care ar fi avut loc în cadrul procesului electoral; invită partidele politice să colaboreze pentru a identifica eventualele nereguli care au avut loc și să stabilească de comun acord măsuri pentru îmbunătățirea procesului electoral, în special în ceea ce privește o reformă a listei electorale, accesul la mass-media și o informare echilibrată, și a Comisiei Electorale Naționale, precum și reforme structurale în domenii care vor contribui la dezvoltarea pe termen lung a Cambodgiei, inclusiv la reforma judiciară, reforma Adunării Naționale și la alte eforturi de stimulare a bunei guvernanțe și democrației;

9.  invită guvernul din Cambodgia să accepte efectuarea unei anchete independente, cu sprijin internațional, în ceea ce privește acuzațiile de fraudă electorală și alte nereguli legate de alegerile din iulie 2013;

10.  invită guvernul și parlamentul din Cambodgia să adopte și să pună în aplicare legi prin care să asigure că sistemul de justiție funcționează independent de controlul politic și corupție;

11.  invită guvernul din Cambodgia să înființeze o instituție națională pentru drepturile omului, să coopereze din plin la procedurile speciale ale ONU și să permită, în special, o vizită a Raportorului special privind independența judecătorilor și a avocaților și a Raportorului special privind dreptul la întrunire pașnică și dreptul de asociere;

12.  îndeamnă guvernul din Cambodgia să pună capăt tuturor evacuărilor forțate și să introducă și să pună în aplicare un moratoriu asupra evacuărilor în Cambodgia, până la instituirea unui cadru juridic transparent și fiabil și a politicilor relevante care să garanteze că evacuările au loc numai în conformitate cu standardele internaționale; solicită companiilor internaționale să nu tragă beneficii directe de pe urma acestor evacuări forțate fără a acorda compensații echitabile;

13.  salută vizita Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Cambodgia în perioada 12-17 ianuarie 2014 și solicită guvernului din Cambodgia să respecte recomandările incluse în rapoartele raportorului;

14.  salută inițiativele precum recent lansata inițiativă pentru transparență în industria îmbrăcămintei (GITI), concepută ca o abordare comună a guvernelor, sectorului comercial și societății civile atât din țările producătoare, cât și din țările consumatoare prin care se urmărește găsirea unui acord în privința unor standarde de muncă cuprinzătoare, monitorizate în comun;

15.  solicită instituțiilor UE, statelor membre și companiilor europene și multinaționale să sprijine activ această inițiativă și altele similare și să adopte practici corporatiste etice, caracterizate de responsabilitate socială, care să includă garantarea unor standarde de muncă echitabile și a unor venituri de subzistență, recunoașterea dreptului de constituire în sindicate și de negocieri colective, precum și asigurarea unor condiții de muncă sigure și umane pentru toți lucrătorii;

16.  invită Comisia să acționeze, de urgență, pe baza concluziilor recentei evaluări a impactului pe care îl are asupra drepturilor omului funcționarea inițiativei UE „Totul în afară de arme” (EBA) în Cambodgia și să ia în considerare includerea în criteriile pentru exportatorii din țările cel mai puțin dezvoltate care doresc să beneficieze de privilegiile EBA a unei obligații de a atesta faptul că nu au evacuat oameni de pe terenurile și din casele lor fără a le acorda compensații adecvate;

17.  invită Vicepreședintele / Înaltul Reprezentant să monitorizeze îndeaproape situația din Cambodgia;

Laos

18.  invită guvernul din Laos să clarifice în ce stadiu se află ancheta privind locul în care se află Sombath Somphone, să răspundă la numeroasele întrebări rămase fără răspuns în ceea ce privește dispariția lui Sombath și să solicite și să accepte asistență din partea experților legiști și a experților din domeniul aplicării legii proveniți din străinătate;

19.  consideră că lipsa unei reacții din partea guvernului din Laos dă naștere unor suspiciuni că autoritățile ar putea fi implicate în răpire;

20.  reiterează apelul său adresat Vicepreședintelui / Înaltului Reprezentant de a monitoriza îndeaproape ancheta efectuată de guvernul din Laos în legătură cu dispariția lui Sombath Somphone;

21.  invită statele membre să continue să aducă în discuție cazul lui Sombath Somphone cu guvernul din Laos; subliniază faptul că disparițiile forțate continuă să fie un obstacol major în calea aderării Laosului la Consiliul ONU pentru drepturile omului;

22.  invită guvernul din Laos să efectueze o anchetă riguroasă, imparțială și eficace în privința tuturor acuzațiilor de dispariții forțate și să abordeze chestiunea reprimării actuale a drepturilor civile și politice, inclusiv a libertății de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, în Laos, să asigure respectarea și protecția drepturilor tuturor apărătorilor drepturilor omului, activiștilor, minorităților și membrilor societății civile și să protejeze dreptul la libertatea religioasă și a credinței;

23.  invită guvernul din Laos să ratifice fără întârziere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, semnată în 2008;

24.  invită autoritățile din Laos să asigure promovarea reformelor care garantează respectarea drepturilor fundamentale ale omului și reamintește țării obligațiile sale internaționale care decurg din tratatele privind drepturile omului pe care le-a ratificat;

25.  își exprimă îngrijorarea cu privire la exproprierile și evacuările forțate fără compensare și la corupția din Laos;

o
o   o

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretariatului ASEAN, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, guvernului și Adunării Naționale ale Regatului Cambodgia, precum și guvernului și parlamentului din Laos.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la alegerile recente din Bangladesh (2014/2516(RSP))

P7_TA(2014)0045 RC-B7-0034/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la Bangladesh, în special cea din 21 noiembrie 2013 referitoare la drepturile omului și viitoarele alegeri(1), cea din 23 mai 2013 referitoare la condițiile de muncă și standardele de sănătate și de siguranță în urma incendiilor ce au avut loc recent în mai multe fabrici și a prăbușirii unei clădiri în Bangladesh(2), cea din 14 martie 2013 referitoare la situația din Bangladesh(3) și cea din 17 ianuarie 2013 referitoare la victimele provocate recent de incendii ce au avut loc în fabrici de produse textile, îndeosebi în Bangladesh(4),

–  având în vedere declarația Înaltului Reprezentant Catherine Ashton în numele Uniunii Europene în legătură cu alegerile legislative din Bangladesh din 9 ianuarie 2014 și declarația Înaltului Reprezentant Catherine Ashton în legătură cu pregătirile pentru alegerile generale din Bangladesh din 30 noiembrie 2013,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant Catherine Ashton în legătură cu misiunea de observare a alegerilor din Bangladesh din 20 decembrie 2013,

–  având în vedere comunicatul de presă al Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay, intitulat („Political brinkmanship driving Bangladesh to the edge”) „Joaca cu focul în politică împinge Bangladeshul pe marginea prăpastiei” din 1 decembrie 2013,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât la 5 ianuarie 2014 în Bangladesh au fost organizate alegeri generale sub auspiciile unui guvern interimar condus de fostul și actualul prim ministru Sheikh Hasina, care a desființat sistemul tradițional din Bangladesh caracterizat prin guverne interimare neutre prin intermediul celui de-al 15-lea amendament la Constituția din 2011;

B.  întrucât 2013 a fost, potrivit relatărilor, cel mai violent an din istoria Bangladeshului de după cucerirea independenței și îndeosebi perioadele preelectorale și electorale au fost marcate de violențe pe scară largă, cu baricade, greve și intimidarea votanților orchestrată mai ales de opoziție și cu peste 300 de persoane ucise de la începutul lui 2013, inclusiv cel puțin 18 în ziua alegerilor, rezultatul fiind paralizarea economiei fragile a Bangladeshului;

C.  întrucât alegerile au fost boicotate de alianța de opoziție condusă de PNB (Partidul Naționalist din Bangladesh), care stăruise asupra ideii unui guvern interimar „apolitic”, rezultatul fiind o victorie în mare parte nedisputată a Ligii Awami aflate la putere, fără contracandidat în peste jumătate din circumscripții și cu participare scăzută la vot; întrucât potrivit relatărilor Comisia electorală a trebuit să suspende procesul de votare la peste 300 de secții de votare din cauza violențelor;

D.  întrucât principalele două partide din Bangladesh au o tradiție veche de confruntări, refuz al compromisului și neîncredere care riscă să pună în pericol progresele sociale și economice impresionante făcute de Bangladesh în ultimul deceniu;

E.  întrucât o misiune a ONU condusă de Óscar Fernández-Taranco, care a urmărit să intermedieze un compromis și-a încheiat vizita de cinci zile pe 5 octombrie 2013 fără a fi reușit să obțină rezultate semnificative;

F.  întrucât Secretarul-general al ONU, Ban Ki-moon a spus că regretă faptul că părțile nu au ajuns la un acord înainte de alegeri și făcut un apel la toate părțile să asigure un mediu pașnic „în care oameni să beneficieze în continuare de dreptul la întrunire și la libera exprimare”;

G.  întrucât UE întreține relații bune și de lungă durată cu Bangladeshul, inclusiv prin Acordul de cooperare privind parteneriatul și dezvoltarea; întrucât, cu toate acestea, nu a trimis o misiune de observare a alegerilor în țară, deoarece condițiile de alegeri reprezentative nu au fost respectate din cauza absenței candidaților din partea opoziției;

H.  întrucât comisia electorală din Bangladesh a declarat alegerile ca fiind libere, corecte și credibile și întrucât noul guvern condus de prim-ministrul reales Sheikh Hasina a depus jurământul de instalare; întrucât participarea la vot la aceste alegeri a fost foarte scăzută, 40% conform cifrelor guvernului, 20% potrivit diplomaților aflați la Dhaka și chiar mai scăzută potrivit reprezentanților opoziției;

I.  întrucât liderului opoziției, Khaleda Zia, i-a fost restricționată libertatea de mișcare, alți membri marcanți ai PNB au fost recent arestați și numeroși susținători ai PNB se pare că se ascund de frica represaliilor;

J.  întrucât partidul de opoziție PNB continuă să coopereze cu Jamaat-e-Islami și grupul desprins din acesta Hafezat-e-Islam, care sunt privite ca principali instigatori la violență;

K.  întrucât la 12 decembrie 2013 Abdul Quader Molla, lider proeminent al Jamaat-e-Islami, a devenit prima persoană care a fost executată pentru crime de război comise în timpul războiului de independență al Bangladeshului și lucrările Tribunalului pentru crime internaționale (TCI) au fost o chestiune electorală foarte disputată, cu șase persoane din șapte declarate vinovate de crime de război condamnate la moarte;

L.  întrucât în timpul alegerilor și după alegeri mii de cetățeni aparținând grupurilor minoritare vulnerabile, în special hinduși, au fost atacați violent și izgoniți din casele lor, se pare că în principal de militanți ai Jammat e-Islami, din motive legate parțial de procesele TCI, întrucât mulți dintre martorii acuzării sunt hinduși;

M.  întrucât cel puțin un martor al TCI, Mustafa Howlader, a fost omorât în locuința sa pe 10 decembrie 2013;

1.  condamnă ferm asasinatele și violența generalizată care a izbucnit pe tot cuprinsul țării în perioada premergătoare și în timpul alegerilor din ianuarie 2014, mai ales atacurile asupra minorităților religioase și culturale și altor grupuri vulnerabile; își exprimă profunda îngrijorare față de paralizarea vieții de zi cu zi în Bangladesh din cauza grevelor și baricadelor și a confruntării între cele două tabere politice;

2.  solicită guvernului Bangladeshului să înceteze imediat toate măsurile represive folosite de forțele de securitate, inclusiv tirurile de armă trase la întâmplare cu muniție de război și tortura în arest și să elibereze politicienii din opoziție care au fost arestați în mod arbitrar; solicită insistent să se efectueze investigații independente și transparente în legătură cu cazurile recente de decese în urma violențelor înainte de alegeri și după alegeri și ca vinovații, inclusiv cei din forțele de securitate, să fie aduși în fața justiției;

3.  subliniază reputația Bangladeshului de societate tolerantă în cadrul unui stat secular și solicită autorităților din Bangladesh să asigure mai multă protecție pentru minoritățile etnice și religioase expuse la riscuri și urmărirea în justiție efectivă a tuturor celor care instigă la violențe intercomunitare;

4.  regretă sincer faptul că Parlamentul Bangladeshului și partidele politice nu au reușit să cadă de acord asupra unui mecanism incluziv pentru alegeri și solicită guvernului și opoziției să pună de urgență interesele superioare ale Bangladeshului mai presus de orice și să ajungă la un compromis care ar oferi poporului din Bangladesh șansa de a-și exprima alegerile democratice într-un mod reprezentativ; consideră că ar trebui luate în calcul toate opțiunile, inclusiv alegeri anticipate dacă toate partidele politice legitime doresc să se prezinte și să ofere votanților o opțiune;

5.  solicită UE să se folosească de toate mijloacele și resursele de care dispune pentru a pune umărul la acest proces dacă i se cere ajutorul, în special de instrumentul european pentru democrație și drepturile omului și instrumentul pentru stabilitate; solicită, de asemenea, Direcției sale pentru sprijinirea democrației să considere Bangladeshul un punct central al activităților Biroului de promovare a democrației parlamentare (OPPD);

6.  consideră că, în interesul viitorului Bangladeshului, partidele cu reputație democratică trebuie să dezvolte o cultură de respect reciproc; îndeamnă PNB să se delimiteze fără echivoc de Jamaat-e-Islami și Hafezat-e-Islam;

7.  subliniază faptul că partidele care recurg la acte teroriste ar trebui interzise;

8.  recunoaște că, în ciuda numeroaselor sale deficiențe, Tribunalul pentru crime internaționale a jucat un rol important oferind o cale de atac și un verdict final pentru victimele și persoanele afectate de războiul pentru independența Bangladeshului;

9.  își exprimă îngrijorarea, totuși, față de numărul tot mai mare de persoane condamnate la moarte în Bangladesh, în afara celor șase persoane condamnate de TCI, îndeosebi față de condamnarea la moarte a 152 de soldați în contextul unei revolte sângeroase din 2009 și față de executarea recentă a lui Abdul Quader Molla; solicită guvernului și parlamentului să abolească pedeapsa cu moartea și să comute toate condamnările la moarte; solicită, de asemenea, autorităților să introducă de urgență un mecanism eficace de protecție a martorilor în cauzele înaintate TCI;

10.  solicită, totodată, guvernului să revizuiască Legea privind tehnologiile informației și comunicațiilor și Legea împotriva terorismului, ale căror dispoziții au fost înăsprite de fostul guvern și care pot duce la învinuirea arbitrară a cetățenilor;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei Europene/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și guvernului și parlamentului Bangladeshului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0516. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0230. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0100. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0027.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la măsurile recente în vederea incriminării persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) (2014/2517(RSP))

P7_TA(2014)0046 RC-B7-0043/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și Constituția Indiei,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului A/HRC/17/19 din 17 iunie 2011 privind drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen,

–  având în vedere cea de-a doua revizuire a Acordului de parteneriat dintre membrii grupului de state din Africa, zona Caraibilor și Pacific, de pe o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (Acordul de la Cotonou) și clauzele referitoare la drepturile omului cuprinse în acesta, în special articolul 8 alineatul (4) și articolul 9,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care Uniunea Europeană și statele sale membre se angajează să sprijine și să promoveze drepturile universale ale omului și protecția persoanelor, în relațiile lor cu restul lumii,

–  având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliu la 24 iunie 2013,

–  având în vedere declarația din 20 decembrie 2013 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind adoptarea Proiectului de lege împotriva homosexualității în Uganda,

–  având în vedere declarația lui Catherine Ashton din 15 ianuarie 2014, în care și-a exprimat preocuparea cu privire la promulgarea Legii privind interzicerea căsătoriei între persoane de același sex în Nigeria,

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2012 referitoare la violențele împotriva femeilor lesbiene și drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) din Africa(1), poziția sa din 13 iunie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005(2) și rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual 2012 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 17 decembrie 2009, referitoare la „Uganda: proiect de legislație anti-homosexuală”(4), din 16 decembrie 2010, referitoare la «Uganda: așa-numita „lege Bahati” și discriminarea împotriva persoanelor LGBT»(5) și din 17 februarie 2011, referitoare la „Uganda: asasinarea lui David Kato”(6),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 15 martie 2012(7) și 4 iulie 2013(8) referitoare la situația din Nigeria,

–  având în vedere rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la stadiul actual al negocierilor privind Acordul de liber schimb UE-India(9),

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură

A.  întrucât toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi; întrucât toate statele au obligația de a preveni violența, instigarea la ură și stigmatizarea bazată pe caracteristici individuale, cum ar fi orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea de gen;

B.  întrucât nu mai puțin de 78 de țări continuă să considere activitățile consensuale între adulți de același sex o infracțiune, 7 dintre ele aplicând pedeapsa cu moartea pentru aceste „infracțiuni” (Iran, Mauritania, părți din Nigeria, Arabia Saudită, părți din Somalia, Sudan și Yemen); întrucât aceste constrângeri juridice sunt depășite, având în vedere integrarea generală a drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) din ultimele decenii și întrucât evoluțiile pozitive din multe țări ar trebui să servească drept exemplu pentru îmbunătățirea la nivel mondial a aspectelor legate de LGBTI;

C.  întrucât actele consensuale între adulți de același sex se pedepseau deja cu 14 ani de închisoare, în Uganda, și cu 7 ani de închisoare, în Nigeria (sau cu pedeapsa cu moartea în cele 12 state unde se aplică legea sharia), iar în India nu mai constituie o infracțiune ca urmare a hotărârii din 2009 a Înaltei Curți din Delhi;

D.  întrucât, la 20 decembrie 2013, Parlamentul din Uganda a adoptat Proiectul de lege împotriva homosexualității, care sancționează sprijinirea drepturilor persoanelor LGBTI cu până la 7 ani de închisoare, nedenunțarea persoanelor LGBTI cu până la 3 ani de închisoare și „recidiviștii sau infractorii infectați cu HIV cu închisoarea pe viață și întrucât actele homosexuale consensuale sunt incriminate în temeiul Secțiunii 145 din Codul penal ugandez;

E.  întrucât, la 17 decembrie 2013, senatul nigerian a adoptat Legea privind interzicerea căsătoriei între persoane de același sex, care sancționează relațiile dintre persoanele de același sex cu până la 14 ani de închisoare, iar persoanele care sunt martore ale unor căsătorii homosexuale sau care gestionează baruri și organizații sau conduc reuniuni LGBTI cu până la 10 ani de închisoare; întrucât proiectul de lege a fost promulgat de președintele Goodluck Jonathan în ianuarie 2014;

F.  întrucât, la 11 decembrie 2013, Curtea Supremă din India a răsturnat hotărârea Înaltei Curți din Delhi din 2009, potrivit căreia Secțiunea 377 din Codul penal indian, o lege din epoca colonială care declară ilegală homosexualitatea, violează principiul egalității consacrat în Constituția Indiei, incriminând din nou homosexualitatea, căreia i se aplică pedepse cu închisoarea, inclusiv pe viață;

G.  întrucât, în iunie 2013, duma de stat a Rusiei a adoptat o lege care interzice „propaganda homosexuală”, care limitează în mod grav libertatea de exprimare și de adunare a organizațiilor LGBTI, și întrucât președintele Vladimir Putin a promulgat această lege;

H.  întrucât mass media, publicul și liderii politici și religioși din țările respective depun tot mai multe eforturi de intimidare a persoanelor LGBTI, le îngrădesc drepturile și autorizează violența la adresa acestora;

I.  întrucât numeroși șefi de stat și de guvern, lideri ai Organizației Națiunilor Unite, reprezentanți ai guvernelor și parlamentelor, UE (inclusiv Consiliul, Parlamentul, Comisia și Înaltul Reprezentant), precum și numeroase personalități de talie mondială au condamnat cu fermitate legile care incriminează persoanele LGBTI,

1.  condamnă cu fermitate aceste amenințări grave la adresa dreptului universal la viață, a dreptului de a nu fi supus torturii și tratamentelor inumane sau degradante, a dreptului la viața privată și la libertatea de exprimare și de adunare, precum și discriminarea persoanelor LGBTI și a persoanelor care le apără drepturile umane și impunerea unor constrângeri juridice care îi vizează; subliniază faptul că egalitatea persoanelor LGBTI este un element incontestabil al drepturilor fundamentale ale omului;

2.  condamnă cu fermitate adoptarea unor legi și mai represive, care vizează persoanele LGBTI; reiterează faptul că orientarea sexuală și identitatea de gen sunt chestiuni care țin de dreptul indivizilor la viața privată, garantat prin dreptul internațional și constituțiile naționale; solicită celor 78 de țări menționate mai sus să pună capăt incriminării actelor consensuale între adulții de același sex;

3.  solicită președintelui Ugandei să nu promulge Legea împotriva homosexualității și să abroge Secțiunea 145 din Codul penal ugandez; reamintește guvernului ugandez obligațiile care îi revin în conformitate cu dreptul internațional și cu dispozițiile Acordului de la Cotonou, care prevede respectarea drepturilor universale ale omului;

4.  condamnă cu fermitate adoptarea și promulgarea Legii privind interzicerea căsătoriei între persoane de același sex în Nigeria; solicită președintelui Nigeriei să abroge această lege, precum și Secțiunile 214 și 217 din Codul penal nigerian;

5.  subliniază faptul că actele consensuale dintre adulții de același sex sunt legale în Burkina Faso, Benin, Ciad, Republica Centrafricană, Congo, Republica Democratică Congo, Guineea Ecuatorială, Gabon, Guineea-Bissau, Côte d’Ivoire, Madagascar, Mali, Niger, Rwanda și Africa de Sud și că discriminarea pe baza orientării sexuale este interzisă în Constituția Africii de Sud, demonstrând că punctele de vedere africane în ceea ce privește aceste aspecte sunt diferite;

6.  solicită Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și statelor membre să își exprime cu cea mai mare fermitate opoziția față de cele trei acte legislative în cauză și să clarifice faptul că acestea vor avea consecințe semnificative asupra relațiilor bilaterale ale UE și ale statelor sale membre cu țările implicate;

7.  salută inițiativa guvernului indian de a solicita Curții Supreme revizuirea hotărârii sale, având în vedere că aceasta încalcă principiul constituțional al egalității; solicită Parlamentului indian să abroge Secțiunea 377 din Codul penal indian în cazul în care Curtea Supremă nu își revizuiește hotărârea;

8.  își manifestă profunda îngrijorare cu privire la efectele negative ale legii care interzice propaganda în favoarea „relațiilor sexuale netradiționale în Rusia, ceea ce sporește nivelul de discriminare și violența împotriva persoanelor LGBTI; invită autoritățile ruse să abroge legea în cauză și solicită vigilență permanentă la nivel internațional în ceea ce privește acest aspect;

9.  reamintește că legile care incriminează actele consensuale între adulții de același sex și apărarea drepturilor omului ale persoanelor LGBTI reprezintă un obstacol major în combaterea HIV/SIDA, ducând la creșterea sistematică a transmiterii HIV și a bolilor cu transmisie sexuală, întrucât grupurile care fac obiectul riscurilor se tem să interacționeze cu specialiștii din domeniul medical, ceea ce contribuie la un climat de homofobie și discriminare extreme; ia act de faptul că, printre altele, aceste legi vor ridica și mai multe obstacole în calea prevenirii HIV/SIDA în țările în care se înregistrează deja numeroase cazuri;

10.  subliniază că incriminarea în continuare a actelor consensuale între adulții de același sex va ridica și mai multe obstacole în calea realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, în special a celor care vizează egalitatea de gen și combaterea bolilor, precum și a succesului cadrului de dezvoltare post-2015;

11.  solicită Comisiei, SEAE și statelor membre să utilizeze toate mijloacele existente, inclusiv forurile bilaterale și multilaterale, precum și negocierile în curs în vederea unui acord de liber schimb cu India pentru a-și exprima opoziția față de incriminarea persoanelor LGBTI;

12.  solicită Comisiei, SEAE și statelor membre să acorde toată asistența posibilă ONG-urilor și apărătorilor drepturilor omului, din fondurile rezervate orientărilor pentru LGBTI adoptate de Consiliu, Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului și altor programe;

13.  solicită Comisiei și Consiliului ca, la următoarea revizuire a Acordului de la Cotonou, să includă o mențiune specifică privind nediscriminarea pe baza orientării sexuale, astfel cum li s-a solicitat în repetate rânduri de către Parlament;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, statelor membre, guvernelor și parlamentelor naționale ale Ugandei, Nigeriei, Indiei și Rusiei, precum și președinților Ugandei, Nigeriei și Rusiei.

(1) JO C 349 E, 29.11.2013, p. 88. (2) Texte adopte, P7_TA(2013)0273. (3) Texte adopte, P7_TA(2013)0575. (4) JO C 286 E, 22.10.2010, p. 25. (5) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 134. (6) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 62. (7) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 97. (8) Texte adopte, P7_TA(2013)0335. (9) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 13.