(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0045),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0032/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 17 mai 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2013(2),

–   având în vedere angajamentele asumate în cadrul Summit-ului G8 din iunie 2013 în Irlanda de Nord,

–  având în vedere recomandările Comisiei Europene din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă,

–  având în vedere Raportul privind progresele înregistrate elaborat de Secretarul General al OCDE și adresat Grupului G20 la 5 septembrie 2013;

–  având în vedere avizul din 9 decembrie 2013 al Comisiei pentru afaceri economice și monetare referitor la Directiva de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește dezvăluirea informațiilor nefinanciare și privind diversitatea de către anumite societăți și grupuri mari,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne conform articolului 51 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0150/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 166, 12.6.2013, p. 2. (2) JO C 271, 19.9.2013, p. 31.

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Fluxurile masive de bani murdari iliciți pot prejudicia stabilitatea și reputația sectorului financiar și pot amenința piața internă, iar și dezvoltarea internațională. Terorismul zdruncină înseși temeliile societății noastre. Facilitatorii principali ai fluxurilor de bani iliciți sunt o serie de structuri oculte de societăți care operează în și printr-o jurisdicție cu caracter confidențial, menționate adesea ca paradisuri fiscale. Pe lângă abordarea bazată o mai mare dezvoltare a abordării bazate pe dreptul penal, un efort în materie de prevenire la nivelul UE, este indispensabilă prevenirea la nivelul sistemului financiar poate produce , aceasta putând aduce și rezultate complementare. Cu toate acestea, o abordare preventivă ar trebui să fie precis orientată și proporționată, și nu ar trebui să conducă la crearea unui sistem de control generalizat al întregii populații. [AM 1]

(2)  Soliditatea, integritatea și stabilitatea instituțiilor de credit și financiare și încrederea în sistemul financiar în ansamblu ar putea fi puse grav în pericol de eforturile infractorilor și ale complicilor acestora fie de a disimula originea produselor infracțiunii, fie de a canaliza fonduri legale sau ilegale în scopuri teroriste. În cazul în care la nivelul Uniunii nu sunt adoptate anumite măsuri de coordonare, Cei care spală bani și finanțatorii terorismului ar putea încerca să profite, pentru a-și facilita activitățile infracționale, de libera circulație a capitalurilor și de libertatea de a presta servicii financiare pe care le implică spațiul financiar integrat. În consecință, sunt necesare anumite măsuri de coordonare la nivelul Uniunii. În același timp, obiectivele de protecție a societății împotriva infractorilor și de protecție a stabilității și integrității sistemului financiar european ar trebui echilibrate în raport cu necesitatea de a crea un mediu de reglementare care să permită societăților să își dezvolte propriile afaceri fără cheltuieli disproporționate legate de conformitate. Prin urmare, orice cerință impusă entităților obligate să combată spălarea banilor și finanțarea terorismului trebuie să fie justificată și proporționată. [AM 2]

(3)  Propunerea actuală este a patra directivă care abordează amenințarea spălării de bani. Directiva 91/308/CEE a Consiliului (4) definea spălarea de bani în funcție de infracțiunile legate de droguri și impunea obligații exclusiv în sectorul financiar. Directiva 2001/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) a extins domeniul de aplicare atât în ceea ce privește infracțiunile reglementate, cât și gama de profesii și activități reglementate. În iunie 2003, Grupul de Acțiune Financiară Internațională („GAFI”) a revizuit recomandările sale pentru a reglementa finanțarea terorismului și a furnizat cerințe mai detaliate în ceea ce privește identificarea și verificarea clientelei, situațiile în care un risc mărit de spălare a banilor poate justifica adoptarea de măsuri sporite și, de asemenea, situațiile în care un risc redus poate justifica controale mai puțin riguroase.

Acele modificări s-au reflectat în Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și punerea în aplicare a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (7). La punerea în aplicare a recomandărilor GAFI, Uniunea ar trebui să respecte pe deplin legislația privind protecția datelor, precum și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta) și Convenția europeană a drepturilor omului. [AM 3]

(4)  Spălarea banilor și finanțarea terorismului se produc deseori în context internațional. Măsurile adoptate numai la nivel național sau chiar la nivelul Uniunii , fără a ține seama de coordonarea și cooperarea internațională, ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniune în respectivul domeniu ar trebui să fie compatibile cu celelalte acțiuni întreprinse în alte foruri forurile internaționale și cel puțin la fel de stricte ca acestea. Acțiunea Uniunii ar trebui să țină seama în continuare în special de recomandările GAFI, care constituie principalul organism internațional activ și cu recomandările altor organisme internaționale active în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului. Cu scopul de a consolida eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, Directivele 2005/60/CE și 2006/70/CE ar trebui să fie, atunci când este cazul, aliniate cu noile recomandări ale GAFI, adoptate și extinse în februarie 2012. Cu toate acestea, este esențial ca o astfel de aliniere la Recomandările GAFI să se desfășoare cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, în special în ceea ce privește legislația în materie de protecție a datelor și protecția drepturilor fundamentale consacrată în Cartă. [AM 4]

(4a)  Trebuie acordată o atenție deosebită obligațiilor UE prevăzute la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care impun o coerență a politicilor de cooperare pentru dezvoltare, pentru a stopa tendința tot mai pregnantă de deplasare a activităților de spălare de bani din țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare, cu o legislație mai puțin strictă în privința spălării banilor. [AM 5]

(4b)  Având în vedere faptul că fluxurile financiare ilicite, în special spălarea banilor, reprezintă între 6 și 8,7 % din PIB-ul ţărilor în curs de dezvoltare(8), o cifră de 10 ori mai mare decât asistența acordată de UE și statele sale membre lumii în curs de dezvoltare, măsurile luate pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului trebuie să fie coordonate și să țină cont de strategia și politicile de dezvoltare ale Uniunii și statelor membre care vizează combaterea scurgerilor de capital. [AM 6]

(5)  De asemenea, utilizarea abuzivă a sistemului financiar pentru canalizarea fondurilor de origine ilegală sau chiar a banilor curați în scopuri teroriste reprezintă un risc clar pentru integritatea, buna funcționare, reputația și stabilitatea sistemului financiar. În consecință, măsurile preventive prevăzute de prezenta directivă ar trebui să reglementeze nu numai manipularea banilor obținuți în urma infracțiunilor grave, ci și colectarea de bani sau de bunuri în scopuri teroriste. [AM 7]

(5a)  Indiferent de sancțiunile prevăzute de statele membre, obiectivul principal al tuturor măsurilor adoptate în temeiul prezentei directive ar trebui să fie combaterea tuturor practicilor care generează profituri ilegale substanțiale. Acesta ar trebui realizat luând toate măsurile posibile pentru a preveni utilizarea sistemului financiar pentru spălarea acelor profituri. [AM 8]

(6)  Utilizarea plăților semnificative în numerar este vulnerabilă la fenomenul spălării banilor și al finanțării terorismului. În scopul de a spori vigilența și de a atenua riscurile generate de plățile în numerar, persoanele fizice şi juridice care comercializează bunuri ar trebui să fie reglementate de prezenta directivă să facă obiectul reglementărilor prezentei directive în măsura în care acestea efectuează sau primesc plăți în numerar în valoare de cel puțin 7 500 EUR. Statele membre ar trebui să poată decide să adopte dispoziții mai stricte, inclusiv un prag inferior. [AM 9]

(6a)  Produse de monedă electronică sunt tot mai mult utilizate ca substitut pentru conturi bancare. Emitenții unor astfel de produse ar trebui să aibă obligația strictă de a preveni spălarea banilor și finanțarea terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe posibilitatea ca produsele în monedă electronică să fie scutite de la măsurile de precauție privind clientela, dacă sunt îndeplinite anumite condiții acumulative. Utilizarea banilor electronici emiși fără luarea unor măsuri de precauție privind clientela ar trebui permisă pentru achiziționarea de bunuri și servicii numai de la comercianții și furnizorii identificați și a căror identificare este verificată de emitentul banilor electronici. Nu ar trebui permisă utilizarea banilor electronici fără luarea unor măsuri de precauție privind clientela pentru transferurile de la persoană la persoană.. Suma depozitată electronic ar trebui să fie suficient de scăzută pentru a evita lacunele și pentru a se asigura că o persoană nu poate obține o sumă nelimitată de produse anonime în bani electronică. [AM 10]

(6b)  Agenții imobiliari din statele membre activează în multiple și diferite moduri în contextul tranzacțiilor imobiliare. Pentru a reduce riscul spălării de bani în sectorul imobiliar, agenţii imobiliari ar trebui incluși în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care prin activitatea lor profesională sunt implicați și în tranzacții financiare legate de bunuri imobile. [AM 11]

(7)  Membrii profesiilor juridice liberale, definiți de statele membre, ar trebui să se supună dispozițiilor prezentei directive atunci când participă la tranzacții financiare sau la tranzacții între societăți comerciale, inclusiv prin furnizarea de consultanță fiscală, întrucât aceasta prezintă riscul cel mai ridicat ca serviciile respectivilor membri ai profesiilor juridice liberale să fie folosite în mod abuziv, în scopul spălării produselor activității infracționale sau în scopul finanțării terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe scutiri de la obligația de a raporta informații obținute fie înainte de o procedură judiciară, în timpul acesteia sau după aceasta, fie în cursul evaluării situației juridice a unui client. Astfel, consilierea juridică ar trebui să se supună în continuare obligației de păstrare a secretului profesional, cu excepția cazurilor în care consilierul juridic participă la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, consultanța juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau avocatul știe că un client dorește consiliere juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului.

(8)  Serviciile direct comparabile ar trebui tratate în același mod, atunci când sunt prestate de oricare dintre membrii profesiilor reglementate de prezenta directivă. Pentru a asigura respectarea drepturilor garantate de Cartă , în cazul auditorilor, al experților contabili externi și al consilierilor fiscali care, în unele state membre, pot apăra sau reprezenta un client în contextul unei proceduri judiciare sau pot evalua situația juridică a unui client, informațiile pe care le obțin în exercitarea acestor funcții nu ar trebui să se supună obligațiilor de raportare prevăzute în prezenta directivă.

(9)  Este important să se evidențieze în mod expres faptul că „infracțiunile fiscale” legate de impozitele directe și indirecte sunt incluse în definiția amplă a „activității infracționale” cuprinsă în prezenta directivă, în conformitate cu recomandările revizuite ale GAFI. Consiliul European din 23 mai 2013 a afirmat necesitatea rezolvării de o manieră globalizată a cazurilor de evaziune fiscală și de fraudă, precum și a combaterii spălării banilor, atât în interiorul pieței interne, cât și vizavi de țările și jurisdicțiile terțe necooperante. Ajungerea la un acord cu privire la definirea infracțiunilor fiscale constituie o etapă importantă în identificarea acestora, la fel ca și divulgarea publică a anumitor informații financiare de către marile companii care operează în Uniune, în funcție de țară. Mai mult, este, de asemenea, important să se asigure că entitățile obligate și practicienii în domeniul dreptului, astfel cum sunt definiți de statele membre, nu încearcă să dejoace intenția prezentei directive și nici să faciliteze sau să se implice în planificarea fiscală agresivă. [AM 12]

(9a)  Statele membre ar trebui să introducă reglementări generale împotriva evitării plății impozitelor (GAAR) privind chestiunile fiscale, în vederea reducerii planificării și a evitării agresive a plății impozitelor în conformitate cu recomandările Comisiei Europene privind planificarea fiscală agresivă din 12 decembrie 2012 și Raportul privind progresele înregistrate elaborat de secretarul general al OCDE și adresat Grupului G20 la 5 septembrie 2013. [AM 13]

(9b)  Atunci când efectuează sau facilitează tranzacții comerciale sau private, entitățile care au un rol specific în sistemul financiar, cum ar fi Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), băncile centrale ale statelor membre și sistemele centrale de decontare ar trebui, pe cât posibil, să respecte normele aplicabile altor entități obligate, adoptate în temeiul prezentei directive. [AM 14]

(10)  Este necesar să se identifice orice persoană fizică care își exercită dreptul de proprietate sau control asupra unei persoane juridice. Deși identificarea unei participații procentuale specifice nu va conduce în mod automat la identificarea beneficiarului real, acesta este un factor probatoriu care trebuie luat în considerare constituie unul dintre factorii care conduc la identificarea beneficiarului real. Identificarea și verificarea beneficiarilor reali ar trebui extinsă, acolo unde este cazul, și la persoanele juridice care dețin alte persoane juridice și, în acest sens, ar trebui să se urmeze firul proprietarilor până la identificarea persoanei fizice care își exercită dreptul de proprietate sau de control asupra persoanei juridice, adică până la identificarea clientului. [AM 15]

(11)  Este important să se asigure și să se îmbunătățească trasabilitatea plăților. Deținerea unor informații corecte și actualizate privind beneficiarul real al oricărei entități juridice, cum ar fiduciile, fundațiile, holdingurile și toate celelalte construcții juridice similare existente sau viitoare, este un factor-cheie în depistarea infractorilor care, altfel, și-ar putea ascunde identitatea în spatele unei structuri de societate. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că societățile păstrează informații cu privire la beneficiarii lor reali și că acestea pun informațiile la dispoziția autorităților competente și a entităților obligate informații adecvate, corecte și actualizate, prin intermediul registrelor publice centrale, accesibile online și într-un format de date deschis și sigur, în conformitate cu normele Uniunii de protecție a datelor și cu dreptul la viață privată consacrat în Cartă . Ar trebui acordat acces la aceste registre autorităților competente, în special FIU și entităților obligate, dar și publicului, cu condiția identificării prealabile a persoanei care dorește să acceseze informațiile și, eventual, a plătirii unei taxe. În plus, fiduciarii ar trebui să declare entităților obligate statutul pe care îl au. [AM 16]

(11a)  Stabilirea de către statele membre a unor registre ce cuprind beneficiarii reali ar îmbunătăți în mod semnificativ combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului, corupției, infracțiunilor fiscale, a fraudelor și a altor infracțiuni financiare. Acest lucru ar putea fi realizat prin îmbunătățirea funcționării registrelor comerciale existente din statele membre. Pentru o utilizare eficace a informațiilor conținute în registre, este esențial ca acestea să fie interconectate , având în vedere natura transfrontalieră a tranzacțiilor de afaceri. Interconectarea registrelor comerciale în întreaga Uniune este deja impusă de Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului(9), și ar trebui dezvoltată în continuare. [AM 17]

(11b)  Progresul tehnologic a furnizat instrumente care permit entităților obligate să verifice identitatea clienților lor atunci când au loc anumite operațiuni. Astfel de îmbunătățiri tehnologice oferă timp și soluții rentabile pentru întreprinderi și clienți și, prin urmare, trebuie să fie luate în considerare în evaluarea de risc. Autoritățile competente ale statelor membre și entitățile obligate ar trebui să fie proactive în combaterea modalităților noi și inovatoare de spălare de bani, respectând, în același timp, drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la viața privată și la protecția datelor. [AM 18]

(12)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, activităților entităților obligate, reglementate de prezenta directivă, care sunt efectuate pe internet.

(12a)  Reprezentanții Uniunii în organele de conducere ale BERD ar trebui să încurajeze BERD să implementeze dispozițiile prezentei directive și să publice pe site-ul lor o politică de combatere a spălării banilor, care să conțină proceduri detaliate de transpunere în practică a prezentei directive. [AM 19]

(13)  Utilizarea sectorului jocurilor de noroc pentru a spăla produsele activității infracționale constituie un motiv de preocupare. În scopul de a atenua riscurile legate de acest sector și de a asigura paritatea între furnizorii de servicii de jocuri de noroc, pentru toți furnizorii de servicii de jocuri de noroc ar trebui prevăzută obligația de a aplica precauția privind clientela în cazul tranzacțiilor individuale de cel puțin 2 000 EUR. În aplicarea precauției ar trebui avută o perspectivă asupra riscurilor, care să reflecte diferitele riscuri pentru diferite tipuri de servicii de jocuri de noroc și să evalueze dacă acestea prezintă un risc ridicat sau scăzut de spălare de bani. Caracteristicile proprii diferitelor tipuri de jocuri de noroc ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare, printr-o diferențiere, de exemplu, între cazinouri, jocuri de noroc online și alți furnizori de servicii de jocuri de noroc. Statele membre ar trebui să ia în considerare aplicarea respectivului prag în cazul câștigurilor și al mizelor. Furnizorii de servicii de jocuri de noroc cu sediu fizic (de exemplu, cazinourile și sălile de jocuri de noroc) ar trebui să se asigure că se poate face legătura între măsurile de precauție privind clientela, în cazul în care se aplică la punctul de intrare în sediu, și tranzacțiile efectuate de client în sediul respectiv. [AM 20]

(13a)  Spălarea banilor adoptă forme din ce în ce mai sofisticate, incluzând, de exemplu, circuitul ilegal, dar uneori și cel legal de pariuri, în special cele legate de evenimente sportive. Au apărut noi forme de criminalitate organizată lucrativă, precum aranjarea meciurilor, care au devenit un tip profitabil de activitate infracțională legată de spălarea banilor. [AM 21]

(14)  Riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului nu este același în toate cazurile. În consecință, ar trebui utilizată o abordare holistică bazată pe risc și pe standarde minime. Abordarea bazată pe risc nu este o opțiune în mod nejustificat de permisivă pentru statele membre și entitățile obligate. Aceasta implică utilizarea procesului de luare a deciziilor bazat pe dovezi pentru o mai bună vizare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă Uniunea și entitățile care funcționează în cadrul acesteia. [AM 22]

(15)  La baza abordării bazate pe risc se află necesitatea ca fiecare stat membru, precum și Uniunea, să identifice, să înțeleagă și să atenueze riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă. Importanța unei abordări supranaționale în ceea ce privește identificarea riscului a fost recunoscută la nivel internațional, iar autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) („ABE”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10); autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) („AEAPO”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (11); precum și autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) („AEVMP”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (12) ar trebui să fie însărcinate cu emiterea unui aviz privind riscurile care afectează sectorul financiar și, în cooperare cu statele membre, ar trebuie să elaboreze standarde minime pentru evaluările de risc realizate de autoritățile naționale competente. Acest proces ar trebui să implice, pe cât posibil, actorii relevanți, prin consultări publice. [AM 23]

(16)  Rezultatele evaluărilor riscurilor efectuate la nivel de stat membru ar trebui, dacă este cazul, să fie puse în timp util la dispoziția entităților obligate pentru a le permite să identifice, să înțeleagă și să atenueze riscurile proprii. [AM 24]

(17)  În scopul de a înțelege mai bine și de a atenua riscurile la nivelul Uniunii , ar trebui să se efectueze o analiză supranațională a riscurilor pentru a identifica efectiv riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care este expusă piața internă. Comisia Europeană ar trebui să impună statelor membre obligația de a aborda în mod eficient scenariile considerate drept riscuri majore. Pe de altă parte, statele membre ar trebui să comunice rezultatele propriilor evaluări ale riscurilor celorlalte state membre, și Comisia, ABE, AEAPO și AEVMP (denumite în continuare ˮAutorităţileˮ) și Europol, dacă este cazul. [AM 25]

(18)  În aplicarea dispozițiilor prezentei directive, este necesar să se țină seama de caracteristicile și nevoile entităților obligate mici care se încadrează în domeniul său de aplicare și să se asigure un tratament adaptat nevoilor specifice ale entităților obligate mici și naturii afacerii.

(19)  Riscul în sine are un caracter variabil, iar variabilele, fie prin ele însele, fie în combinație cu altele, pot mări sau diminua riscul potențial prezentat, influențând astfel nivelul de măsuri preventive care este considerat adecvat, cum ar fi măsurile de precauție privind clientela. Astfel, există situații în care ar trebui să fie aplicată precauția sporită și altele în care poate fi adecvată precauția simplificată.

(20)  Ar trebui să se recunoască faptul că anumite situații prezintă un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Deși ar trebui stabilite identitatea și profilul comercial al tuturor clienților, există cazuri în care sunt necesare proceduri deosebit de riguroase de identificare și verificare a clientelei.

(21)  Acest lucru este valabil, în special, în cazul relațiilor de afaceri cu persoane fizice care dețin sau au deținut funcții publice importante, în special în cele provenind din țările în care corupția este larg răspândită, în cadrul Uniunii și la nivel internațional. Astfel de relații pot expune sectorul financiar în special la riscuri de reputație și riscuri juridice semnificative. Efortul internațional de combatere a corupției justifică, de asemenea, necesitatea de a acorda o atenție deosebită în astfel de cazuri și de a aplica măsuri sporite adecvate de precauție privind clientela, în ceea ce privește persoanele care dețin sau au deținut funcții importante în țară sau în străinătate și exponenții importanți din cadrul organizațiilor internaționale. [AM 26]

(21a)  Cu toate acestea, necesitatea unor măsuri mai puternice de precauție cu privire la persoanele care dețin sau au deținut funcții importante, la nivel național sau în străinătate, și la personalități din organizații internaționale nu ar trebui să conducă la o situație în care listele care conțin informații cu privire la aceste persoane sunt tranzacționate în scopuri comerciale. Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a interzice astfel de activități. [AM 27]

(22)  Obținerea aprobării conducerii la nivel înalt pentru stabilirea unor relații de afaceri nu trebuie, în toate cazurile, să presupună obținerea aprobării din partea consiliului de administrație. O astfel de aprobare ar trebui să poată fi acordată de către o persoană care deține cunoștințe suficiente privind riscul de expunere a instituției la spălarea banilor și finanțarea terorismului și care ocupă o funcție suficient de înaltă pentru a putea lua decizii cu efect asupra unei astfel de expuneri.

(22a)  Este esențial ca Uniunea Europeană să creeze o abordare și o politică comună în privința jurisdicțiilor necooperante care prezintă deficiențe în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. În acest scop, statele membre ar trebui să ia măsuri și să aplice în mod direct în sistemele lor naționale toate listele de țări publicate de GAFI, pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului. Pe de altă parte, statele membre și Comisia ar trebui să identifice celelalte jurisdicții necooperante pe baza tuturor informațiilor disponibile. Comisia ar trebui să elaboreze o concepție comună asupra măsurilor de utilizat pentru a proteja integritatea pieței interne împotriva respectivelor jurisdicții necooperante. [AM 28]

(23)  Pentru a evita repetarea procedurilor de identificare a clientelei, care conduce la întârzierea și ineficiența activităților, este necesar, sub rezerva unor garanții adecvate, să se permită prezentarea clienților a căror identificare s-a realizat în altă parte entităților obligate. În cazul în care o entitate obligată apelează la un terț, responsabilitatea finală pentru procedura de precauție privind clientela îi revine entității obligate căreia i-a fost prezentat clientul. De asemenea, terțul sau persoana care face prezentarea rămâne responsabilă pentru respectarea cerințelor prezentei directive, inclusiv cerința de a raporta tranzacțiile suspecte și de păstra evidențele, în măsura în care relația sa cu clientul este reglementată de prezenta directivă.

(24)  În cazul unei relații de reprezentare sau al unei relații de externalizare pe bază contractuală între entități obligate și persoane fizice sau juridice externe care nu sunt reglementate de prezenta directivă, eventualele obligații privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului ale agenților sau furnizorilor de servicii de externalizare respectivi, ca parte a entităților obligate, pot decurge numai din contract, și nu din prezenta directivă. Responsabilitatea respectării prezentei directive trebuie să revină în continuare entității obligate reglementate de prezenta directivă, în primul rând. În plus, statele membre ar trebui să se asigură că oricare dintre aceste părți terțe poate fi trasă la răspundere pentru încălcări ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. [AM 29]

(25)  Toate statele membre au înființat, sau ar trebui să înființeze, unități de informații financiare („FIU-uri”) independente din punct de vedere operațional și autonome, care răspund de colectarea și analizarea informațiilor primite în scopul stabilirii legăturilor între tranzacțiile financiare suspecte și activitățile infracționale subordonate în vederea prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. Tranzacțiile suspecte ar trebui raportate FIU-urilor, care ar trebui să servească drept centru național de primire, analiză și comunicare către autoritățile competente a rapoartelor privind tranzacțiile suspecte și a altor informații privind posibile cazuri de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Prin aceasta, statele membre nu ar trebui să fie obligate să își modifice sistemele existente de raportare, în cadrul cărora raportarea se efectuează prin intermediul unui procuror sau al altor autorități de aplicare a legii, în măsura în care informațiile sunt transmise cu promptitudine și nefiltrate către FIU-uri, astfel încât să le permită acestora să își desfășoare activitatea în mod corespunzător, inclusiv prin cooperarea internațională cu alte FIU-uri. Este important ca statele membre să aloce FIU-rilor resursele necesare pentru a le asigura capacitatea operațională deplină de a face față provocărilor actuale reprezentate de spălarea banilor și finanțarea terorismului, respectând, în același timp, drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la viața privată și la protecția datelor. [AM 30]

(26)  Prin derogare de la interdicția generală de a executa tranzacții suspecte, entitățile obligate pot executa tranzacții suspecte înainte de a informa autoritățile competente, atunci când abținerea de la executarea tranzacțiilor respective este imposibilă sau poate zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operațiuni suspecte de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Cu toate acestea, acest lucru nu trebuie să aducă atingere obligațiilor internaționale acceptate de statele membre de a îngheța fără întârziere fondurile și alte active ale teroriștilor, ale organizațiilor teroriste sau ale persoanelor care finanțează terorismul, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(26a)  Având în vedere că, în imensa lor majoritate, fluxurile financiare ilicite ajung în paradisuri fiscale, Uniunea ar trebui să crească presiunile asupra acestor țări pentru a le determina să coopereze în vederea combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. [AM 31]

(27)  Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna un organism corespunzător de autoreglementare a profesiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1) punctul (3) literele (a), (b) și (d), în calitate de autoritate care este informată în primă instanță în locul FIU. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un sistem în care raportarea se face în primul rând către un organism de autoreglementare constituie o garanție importantă pentru a menține protecția drepturilor fundamentale în ceea ce privește obligațiile de raportare aplicabile avocaților.

(28)  Atunci când un stat membru decide să recurgă la scutirile prevăzute la articolul 33 alineatul (2), acesta poate permite sau solicita organismului de autoreglementare care reprezintă persoanele menționate la articolul respectiv să nu transmită către FIU informațiile obținute de la persoanele în cauză în circumstanțele menționate la articolul respectiv.

(29)  Au existat Există cazuri de persoane, inclusiv angajați și reprezentanți, care raportează suspiciuni de spălare a banilor și care sunt supuși amenințărilor sau acțiunilor ostile. Deși prezenta directivă nu poate interveni în procedurile judiciare ale statelor membre, este vorba despre un aspect crucial pentru eficacitatea sistemului de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Statele membre ar trebui să fie conștiente de această problemă și să depună toate eforturile pentru protejarea persoanelor, inclusiv a angajaților și a reprezentanților împotriva unor astfel de amenințări sau acțiuni ostile, precum și împotriva altor tratamente prejudiciabile și consecințe negative, pentru ca acestora să le fie mai ușor să dea informații cu privire la suspiciunile pe care le au, consolidând astfel combaterea spălării de bani. [AM 32]

(30)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(13), astfel cum a fost transpusăîn dreptul național, se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive.

(30a)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliulului(14) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii în sensul prezentei directive. [AM 33]

(31)  Anumite aspecte ale punerii în aplicare a prezentei directive presupun colectarea, analizarea, păstrarea și schimbul de date. În vederea respectării obligațiilor stabilite în prezenta directivă, ar trebui să se permită prelucrarea de date cu caracter personal, inclusiv aplicarea măsurilor de precauție privind clientela, monitorizarea permanentă, investigarea și raportarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte, identificarea beneficiarului real al unei persoane juridice sau al unei construcții juridice, identificarea persoanei expuse politic, precum și schimbul de informații de către autoritățile competente și de către instituțiile financiare și entitățile obligate. Datele cu caracter personal colectate ar trebui să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru respectarea cerințelor prezentei directive și nu ar trebui să facă obiectul unor prelucrării ulterioare incompatibile cu Directiva 95/46/EC. În mod special, ar trebui ca prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri comerciale să fie strict interzisă. [AM 34]

(32)  Toate statele membre recunosc faptul că lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului este un motiv important de interes public. Eradicarea acestor fenomene necesită o voință și o cooperare politică fermă la toate nivelurile. [AM 35]

(32a)  Este esențial ca investiția cofinanțată de bugetul Uniunii să îndeplinească cele mai înalte standarde pentru a împiedica infracțiunile financiare, inclusiv corupția și evaziunea fiscală. Ca urmare, BEIa adoptat, în 2008, o orientare internă intitulată „Politica de prevenire și descurajare a comportamentelor interzise în activitățile Băncii Europene de Investiții”, având ca temei juridic articolul 325 din TFUE, articolul 18 din Statutul BEI și Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(15). După adoptarea politicii, BEI informează FIU din Luxemburg cu privire la cazurile suspectate sau presupuse de spălare a banilor care afectează proiectele, operațiunile și tranzacțiile sprijinite de BEI. [AM 36]

(33)  Prezenta directivă nu aduce atingere protecției datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, inclusiv dispozițiilor Deciziei-cadru 2008/977/JAI. [AM 37]

(34)  Dreptul de acces al persoanelor vizate este aplicabil în cazul datelor cu caracter personal care sunt prelucrate în scopul prezentei directive. Cu toate acestea, accesarea de către persoanele vizate a informațiilor cuprinse într-un raport de tranzacție suspectă ar afecta considerabil eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, s-ar putea justifica restrângerea respectivului drept în conformitate cu articolul 13 din Directiva 95/46/EC. Cu toate acestea, aceste limitări trebuie compensate prin atribuțiile reale conferite autorităților de protecție a datelor, inclusiv atribuții de acces indirect, prevăzute în Directiva 95/46/CE, care le permit să ancheteze, în mod ex officio, sau în urma unei reclamații, orice afirmații referitoare la probleme legate de prelucrarea datelor cu caracter personal. Aceasta ar trebui să includă îndeosebi accesul la dosarul cu date de la entitatea obligată. [AM 38]

(35)  În domeniul de aplicare a prezentei directive nu intră persoanele care doar transformă documentele pe suport de hârtie în date în format electronic care acționează pe baza unui contract încheiat cu o instituție de credit sau o instituție financiară nu intră, și nici persoanele fizice sau juridice care furnizează instituțiilor de credit sau celor financiare doar sisteme de mesaje sau alte sisteme de suport pentru transmiterea de fonduri sau sisteme de compensare și decontare.

(36)  Spălarea banilor și finanțarea terorismului sunt probleme internaționale, iar efortul de combatere a acestora ar trebui să fie unul global. În cazul în care instituțiile de credit sau cele financiare din cadrul Uniunii au sucursale sau filiale situate în țări terțe unde legislația în domeniu este deficitară, acestea, pentru a evita aplicarea unor standarde foarte diferite în cadrul unei instituții sau al unui grup de instituții, ar trebui să aplice standardele Uniunii sau, în cazul în care aplicarea unor astfel de standarde este imposibilă, să notifice acest lucru autorităților competente din statul membru de origine.

(37)  În cazul în care Oricând este posibil, entitățile obligate ar trebui să primească feedback în ceea ce privește utilitatea și urmărirea rapoartelor de tranzacții suspecte pe care acestea le prezintă. În acest scop și pentru a putea revizui eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, statele membre trebuie să păstreze și să îmbunătățească statisticile relevante. Pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea și coerența datelor statistice colectate la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să țină evidența situației la nivelul Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului și să publice rezumate periodice, inclusiv o analiză a evaluărilor de risc naționale. Primul rezumat ar trebui realizat de Comisie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive. [AM 39]

(37a)  Statele membre trebuie să se asigure nu numai că entitățile obligate respectă normele și orientările relevante, ci și că dispun de sisteme care reduc în mod real riscurile de spălare a banilor în cadrul acestor entități. [AM 40]

(37b)  Cu scopul de a a putea revizui eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, statele membre ar trebui să păstreze și să îmbunătățească statisticile relevante. Pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea și coerența datelor statistice colectate la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să țină evidența situației la nivelul Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului și să publice rezumate periodice. [AM 41]

(38)  În ceea ce privește casele de schimb valutar, furnizorii de servicii pentru fiducii și societăți sau furnizorii de servicii de jocuri de noroc la nivel național, autoritățile competente ar trebui să se asigure că persoanele care conduc sau vor conduce efectiv activitatea entităților respective și beneficiarii reali ai entităților sunt persoane competente și potrivite. Criteriile pentru a determina dacă o persoană este sau nu competentă și potrivită ar trebuie, ca o condiție minimă, să reflecte necesitatea de a proteja entitățile respective împotriva utilizării lor abuzive de către directorii sau beneficiarii lor reali în scopuri infracționale.

(39)  Având în vedere caracterul transnațional al spălării banilor și al finanțării terorismului, coordonarea și cooperarea între FIU din Uniunea Europeană sunt extrem de importante. Până în prezent, o astfel de cooperare a fost abordată numai prin Decizia 2000/642/JAI a Consiliului (16). În scopul de a asigura o mai bună coordonare și o mai bună cooperare între FIU și, în special, de a asigura faptul că rapoartele privind tranzacțiile suspecte ajung la FIU din statul membru pentru care raportul are utilitatea cea mai mare, prezenta directivă ar trebui să includă norme mai detaliate, extinse și actualizate.

(40)  Pentru a face față caracterului transnațional al spălării banilor și al finanțării terorismului, este deosebit de important ca schimbul de informații între FIU din cadrul Uniunii să fie îmbunătățit. Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea de unor mijloace sigure pentru schimbul de informații, în special rețeaua informatică descentralizată FIU.net și tehnicile a tehnicilor oferite de această rețea aceste mijloace. [AM 42]

(41)  Importanța combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui să conducă statele membre la prevederea în legislația națională a unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru nerespectarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. În prezent, statele membre dispun de o gamă diversificată de măsuri și sancțiuni administrative pentru încălcarea principalelor măsuri preventive. Această diversitate ar putea fi în detrimentul eforturilor depuse în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, iar răspunsul Uniunii este în pericol de a fi fragmentat. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să includă o serie de măsuri și sancțiuni administrative pe care statele membre să le aibă la dispoziție pentru încălcări sistematice ale cerințelor referitoare la măsurile de precauție privind clientela, păstrarea evidenței, raportarea tranzacțiilor suspecte și controalele interne ale entităților obligate. Gama acestora ar trebui să fie suficient de amplă pentru a permite statelor membre și autorităților competente să ia în considerare diferențele între entitățile obligate, în special între instituțiile financiare și alte entități obligate, în ceea ce privește dimensiunea, caracteristicile , nivelul de risc și domeniile de activitate ale acestora. În aplicarea prezentei directive, statele membre trebuie să se asigure că instituirea de măsuri și sancțiuni administrative în conformitate cu prezenta directivă și de sancțiuni penale în conformitate cu legislația națională nu încalcă principiul ne bis in idem. [AM 43]

(42)  Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure o armonizare coerentă și o protecție adecvată a depunătorilor, a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient și oportun ca sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri strategice și de a înainta proiectele respective Comisiei să fie încredințată de Autorităţi, ca organisme cu înaltă specializare.

(42a)  Pentru a permite autorităților competente și entităților obligate să evalueze mai bine riscurile care reies din anumite tranzacții, Comisia ar trebui să elaboreze o listă a jurisdicțiilor din afara Uniunii care au pus în aplicare norme și reglementări similare cu cele prevăzute în prezenta directivă. [AM 44]

(43)  Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de Autorităţiîn conformitate cu articolul 42 din prezenta directivă prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(44)  Având în vedere modificările substanțiale care ar trebui aduse Directivelor 2005/60/CE și 2006/70/CE, acestea ar trebui să fuzioneze și să fie înlocuite din motive de claritate și coerență.

(45)  Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume protecția sistemului financiar prin mijloace de prevenire, investigare și detectare a spălării banilor și a finanțării terorismului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dat fiind că măsurile individuale adoptate de statele membre pentru a-și proteja sistemele financiare ar putea fi incompatibile cu funcționarea pieței interne, cu principiile statului de drept și cu politica Uniunii, dar, ținând cont de amploarea și efectele acțiunii, acest obiectiv poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului în cauză.

(46)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă , în special respectarea vieții private și de familie, prezumția de nevinovăție, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, interzicerea discriminării, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare. [AM 45]

(47)  În conformitate cu articolul 21 din Cartă , care interzice discriminarea de orice fel bazată pe orice fel motiv, statele membre trebuie să ia toate măsurile pentru ca prezenta directivă să fie pusă în aplicare, în ceea ce privește evaluările de riscuri în contextul precauției privind clientela, fără niciun fel de discriminare.

(48)  Conform declarației politice comune a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, notificările privind propriile măsuri de transpunere să fie însoțite de unul sau mai multe documente care să explice raportul dintre elementele unei anumite directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

(48a)  Atunci când aplică prezenta directivă sau legislația națională de implementare a prezentei directive, Directiva Consiliului 2000/43/CE(17) este obligatorie pentru statele membre și entitățile obligate. [AM 46]

(48b)   Decizia Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 4 iulie 2013(18),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Secțiunea 1

Obiectul, Domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

(1)  Statele membre asigură că spălarea banilor și finanțarea terorismului sunt interzise.

(2)  În sensul prezentei directive, următoarele comportamente sunt considerate spălare a banilor, atunci când sunt comise intenționat:

(a)  conversia sau transferul de bunuri, cunoscând că acele bunuri provin dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la astfel de activități, cu scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor ori al evitării ordinelor de sechestru sau confiscare sau al sprijinirii oricărei persoane implicate în comiterea activităților respective pentru a se sustrage consecințelor legale ale acțiunilor respecivei persoane; [AM 47]

(b)  ascunderea sau disimularea adevăratei naturi, a sursei, a localizării, a utilizării, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestor bunuri, cunoscând că bunurile provin dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate;

(c)  achiziția, deținerea sau utilizarea de bunuri, cunoscând, la data primirii lor, că acestea provin dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate;

(d)  participarea la oricare dintre acțiunile menționate la literele (a), (b) și (c), asocierea în vederea comiterii acestora, tentativa de comitere și asistența, instigarea, facilitarea și consilierea în vederea comiterii acțiunilor menționate.

(3)  Se consideră spălare a banilor inclusiv situația în care activitățile care au generat bunurile care urmează a fi spălate au fost derulate pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.

(4)  În sensul prezentei directive, „finanțarea terorismului” înseamnă furnizarea sau colectarea de fonduri prin orice mijloace, în mod direct sau indirect, cu intenția folosirii acestora, sau cunoscând faptul că vor fi folosite, în totalitate sau în parte, pentru a comite oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 1-4 din Decizia­cadru 2002/475/JAI a Consiliului (19), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului (20).

(5)  Cunoașterea, intenția sau scopul, necesare ca elemente ale activităților menționate la alineatele (2) și (4), pot fi deduse din circumstanțe faptice obiective.

Articolul 2

(1)  Prezenta directivă se aplică următoarelor entități obligate:

(1)  instituții de credit;

(2)  instituții financiare;

(3)  următoarele persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităților lor profesionale:

(a)  auditori, experți contabili externi și consilieri fiscali;

(b)  notari și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, atunci când participă, în numele și pe seama clientului, la orice tranzacție financiară sau imobiliară sau când acordă asistență pentru planificarea sau executarea tranzacțiilor pentru client referitoare la:

(i)  cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile sau entități comerciale;

(ii)  gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;

(iii)  deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare;

(iv)  organizarea contribuțiilor necesare pentru crearea, funcționarea sau gestionarea societăților;

(v)  crearea, funcționarea sau gestionarea de fiducii, fundații, case de ajutor reciproc, societăți sau structuri similare; [AM 48]

(c)  furnizori de servicii pentru fiducii sau societăți care nu fac obiectul literei (a) sau (b);

(d)  agenți imobiliari, inclusiv agenți de închirieri, în măsura în care sunt implicați în tranzacții financiare; [AM 49]

(e)  alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri sau servicii, numai în măsura în care plățile sunt efectuate sau încasate în numerar și au o valoare de cel puțin 7 500 EUR, indiferent dacă tranzacția se execută printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele; [AM 50]

(f)  furnizorii de servicii de jocuri de noroc.

Cu excepția cazinourilor, statele membre pot decide să scutească total sau parțial anumite servicii de jocuri de noroc, astfel cum sunt prevăzute la primul paragraf punctul (3) litera (f) de la dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive pe baza riscului scăzut reprezentat de natura operațiunilor efectuate, constatat în urma unei evaluări a riscurilor. Înainte de aplicarea unei astfel de scutiri, statul membru în cauză solicită aprobarea Comisiei. [AM 153]

(2)  Statele membre pot decide ca persoanele fizice sau juridice care desfășoară o activitate financiară în mod ocazional sau foarte limitat și în cazul cărora riscul producerii fenomenului de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului este foarte mic nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive, cu condiția ca respectivele persoane fizice sau juridice să îndeplinească toate criteriile următoare:

(a)  activitatea financiară este limitată în general;

(b)  activitatea financiară este limitată la nivel de tranzacții;

(c)  activitatea financiară nu constituie activitatea principală;

(d)  activitatea financiară este auxiliară și direct legată de activitatea principală;

(e)  activitatea principală nu este o activitate menționată la alineatul (1), cu excepția activității menționate la punctul (3) litera (e) de la alineatul (1);

(f)  activitatea financiară este prestată numai pentru clienții activității principale și nu este oferită publicului în general.

Primul paragraf nu se aplică persoanelor fizice sau juridice implicate în activitatea de remitere de bani în sensul articolului 4 alineatul (13) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (21).

(3)  În sensul alineatului (2) litera (a), statele membre impun ca cifra de afaceri totală a activității financiare să nu depășească un prag, care trebuie să fie suficient de scăzut. Pragul se stabilește la nivel național, în funcție de tipul de activitate financiară.

(4)  În sensul alineatului (2) litera (b), statele membre aplică un prag maxim pe client și pe tranzacție, indiferent dacă tranzacția este efectuată într-o singură operațiune sau în mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele. Pragul se stabilește la nivel național, în funcție de tipul de activitate financiară. Acesta este suficient de scăzut, pentru a se asigura faptul că tipurile de tranzacții în cauză constituie o metodă dificil de aplicat și ineficientă de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, și nu depășește 1 000 EUR.

(5)  În sensul alineatului (2) litera (c), statele membre impun ca cifra de afaceri a activității financiare să nu depășească 5 % din cifra de afaceri totală a persoanei fizice sau juridice în cauză.

(6)  Atunci când evaluează riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului în scopul prezentului articol, statele membre acordă o atenție specială oricărei activități financiare care, prin natura sa, riscă în mod deosebit să facă obiectul unei utilizări sau al unui abuz în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

(7)  Orice decizie luată în temeiul prezentului articol trebuie justificată. Statele membre prevăd posibilitatea retragerii unei astfel de decizii în cazul în care circumstanțele se modifică.

(8)  Statele membre stabilesc activități de monitorizare bazată pe risc sau adoptă orice alte măsuri adecvate pentru a se asigura că nu se face abuz de scutirea acordată prin deciziile luate în temeiul prezentului articol.

Articolul 3

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.  „instituție de credit” înseamnă o instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a Parlamentului European și a Consiliului (22), inclusiv sucursalele acestora, astfel cum sunt definite la articolului 4 alineatul (1) punctul (17) din regulamentul menționat, amplasate în Uniune, dacă sediul central este situat în interiorul Uniunii sau într-o ţară terţă;

2.  „instituție financiară” înseamnă:

(a)  o întreprindere alta decât o instituție de credit, a cărei activitate principală este urmărirea uneia sau mai multora dintre activităţile enumerate la punctele 2-12 și la punctele 14 și 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului(23), inclusiv activitățile specifice caselor de schimb valutar (bureaux de change);

(b)  o companie de asigurare autorizată în mod corespunzător în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24), în măsura în care efectuează activități reglementate de directiva menționată;

(c)  o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (25);

(d)  o întreprindere de investiții colectivă care își comercializează părțile sociale sau acțiunile;

(e)  un intermediar de asigurări astfel cum este definit la articolului 2 alineatul (5) din Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26), cu excepția intermediarilor menționați la articolul 2 alineatul (7) din directiva menționată, atunci când acționează în legătură cu asigurările de viață și alte servicii de investiții conexe;

(f)  sucursale, instituțiilor financiare menționate la literele (a)-(e) care sunt situate în Uniune, dacă sediul central se află în interiorul Uniunii sau într-o ţară terţă;

3.  „bunuri” înseamnă activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum și actele sau instrumentele juridice sub orice formă, inclusiv cele electronice sau digitale, care atestă dreptul de proprietate sau interese în astfel de active;

4.  „activitate infracțională” înseamnă orice fel de implicare infracțională în comiterea următoarelor infracțiuni grave:

(a)  actele definite la articolele 1-4 din Decizia-cadru 2002/475/JAI , astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI ;

(b)  oricare dintre infracțiunile definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988;

(c)  activitățile organizațiilor criminale astfel cum sunt definite la articolul 1 din Acțiunea comună 98/733/JAI a Consiliului (27);

(d)  frauda, cel puțin gravă, care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene(28);

(e)  corupția;

(f)  toate infracțiunile, inclusiv infracțiunile fiscale legate de impozitele directe și impozitele indirecte, care se pedepsesc cu privarea de libertate sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate cu durata maximă de peste un an sau, în statele al căror sistem juridic prevede un prag minim pentru infracțiuni, toate infracțiunile care se pedepsesc cu privarea de libertate sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate cu durata minimă de peste șase luni.

4a.  „organism de autoreglementare” înseamnă un organism care are competența, recunoscută de dreptul național, de a stabili obligațiile și normele ce reglementează o anumită profesie sau un anumit domeniu de activitate economică, norme care trebuie respectate de către persoanele fizice sau juridice din această profesie sau domeniu; [AM 53]

5.  „beneficiar real” înseamnă orice persoană fizică care deține sau controlează în ultimă instanță clientul și/sau persoana fizică în numele căreia se realizează o tranzacție sau o activitate şi include cel puțin:

(a)  în cazul entităților comerciale:

(i)  persoana fizică care deține sau controlează în ultimă instanță o persoană juridică deținând direct sau indirect dreptul de proprietate sau controlul asupra unui procent suficient din acțiuni sau din drepturile de vot ale persoanei juridice respective, inclusiv prin deținerea de acțiuni la purtător, alta decât o societate cotată pe o piață reglementată care se supune cerințelor de declarare conforme cu dreptul Uniunii sau unor standarde internaționale echivalente.

Dovada dreptului de proprietate sau de control prin participarea financiară în cadrul unei societăți este reprezentată, la fiecare nivel al dreptului de proprietate, fie acesta direct sau indirect, de În orice caz, deținerea a 25 % din acțiuni plus o acțiune de către o persoană fizică constituie o dovadă de proprietate directă; deținerea a 25 % din acțiuni plus o acțiune ale unui client, deținute de o entitate juridică aflată sub controlul unei/unor persoane fizice, sau de mai multe entități juridice aflate sub controlul aceleiași persoane fizice, este o indicație a proprietății indirecte; noțiunea de control se determină, printre altele, în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 22 alineatele (1) - (5) din Directiva 2013/34/EU a Parlamentului European și a Consiliului(29); cu toate acestea, ea se aplică fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a decide că și un procent mai mic poate constitui dovadă a proprietății sau a controlului;

(ii)  în cazul în care există îndoieli că persoana identificată la punctul (i) este într-adevăr beneficiarul real , sau dacă, după luarea tuturor măsurilor necesare, nu poate fi identificată nicio persoană în temeiul punctului (i), persoana fizică care exercită efectiv controlul asupra conducerii unei persoane juridice prin alte mijloace, printre carese pot număra și membrii conducerii superioare;

(iia)  în cazul în care nici o persoană fizică nu este identificată la punctul (i) sau (ii), persoana fizicăe deținând funcții superioare de management, caz în care entitățile obligate înregistrează acțiunilor întreprinse pentru a identifica proprietatea reală în temeiul la punctelor (i) și (ii), în scopul de a dovedi incapacitatea de a identifica persoanele respective;

(b)  în cazul persoanelor juridice, cum ar fi fundațiile, și al construcțiilor juridice, cum ar fi fiduciile sau casele de ajutor reciproc, care administrează și distribuie fonduri:

(i)  persoana fizică care exercită controlul asupra a cel puțin 25 % din proprietatea unei construcții juridice sau entități juridice; precum și

(ii)  în cazul în care viitorii beneficiari au fost deja identificați, persoana fizică care este beneficiarul a cel puțin 25 % din proprietatea unei construcții juridice sau entități juridice; sau

(iii)  în cazul în care persoanele fizice care beneficiază de construcția juridică sau de entitatea juridică nu au fost încă identificate, grupul de persoane în al căror interes principal se constituie sau funcționează construcția juridică sau entitatea juridică. În cazul beneficiarilor de fiducii desemnați în funcție de caracteristici sau în funcție de categorie, entitățile obligate trebuie să obțină informații suficiente privind beneficiarul, astfel încât să se asigure că vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plății sau atunci când beneficiarul intenționează să își exercite drepturile dobândite;

(iiia)  în cazul fiduciilor, identitatea constituitorului, a fiduciarului ), a protectorului (dacă este cazul), a beneficiarilor sau a categoriei de beneficiari, precum și a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv asupra fiduciei (inclusiv printr-un lanț de control sau drept de proprietate); [AM 54]

6.  „furnizori de servicii pentru fiducii sau societăți” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terți:

(a)  constituirea de societăți sau alte persoane juridice;

(b)  exercitarea funcției de director sau secretar al unei societăți, a funcției de asociat al unei societăți în comandită sau a unei funcții similare legate de alte persoane juridice sau asistența acordată unei alte persoane pentru a exercita astfel de funcții;

(c)  furnizarea unui sediu social, a unei adrese comerciale, poștale sau administrative și a oricăror altor servicii conexe pentru o societate, societate în comandită sau orice altă persoană juridică sau construcție juridică;

(d)  exercitarea funcției de fiduciar în cadrul unei fiducii exprese sau al unei alte construcții juridice similare sau asistența acordată unei alte persoane pentru a exercita această funcție;

(e)  exercitarea funcției de acționar pe seama unei persoane alta decât o societate cotată pe o piață reglementată care se supune cerințelor de declarare conforme cu dreptul Uniunii sau unor standarde internaționale echivalente, sau asistența acordată unei alte persoane pentru a exercita această funcție;

7.  (a) „persoane străine expuse politic” înseamnă persoane fizice cărora li se încredințează sau li s-au încredințat funcții publice importante de către o țară terță;

(b)  „persoane interne expuse politic” înseamnă persoane fizice cărora li se încredințează, sau li s-au încredințat, funcții publice importante de către un stat statul membru respectiv; [AM 55]

(c)  „persoane cărora li se încredințează sau li s-au încredințat funcții publice importante de către o organizație internațională” înseamnă directori, directori adjuncți și membri ai consiliului de administrație în cadrul unei organizații internaționale sau persoane care ocupă o funcție echivalentă în cadrul unei organizații internaționale;

(d)  „persoane fizice cărora li se încredințează sau li s-au încredințat funcții publice importante” după cum urmează:

(i)  șefi de stat, șefi de guvern, miniștri, miniștri delegați și secretari de stat;

(ii)  membri ai parlamentului sau ai unor organisme legislative similare; [AM 56]

(iii)  membri ai curților supreme, ai curților constituționale sau ai altor înalte instanțe judecătorești împotriva ale căror hotărâri nu se poate introduce o cale de atac decât în circumstanțe excepționale;

(iv)  membri ai curților de conturi sau ai consiliilor băncilor centrale;

(v)  ambasadori, însărcinați cu afaceri și ofițeri superiori în forțele armate;

(vi)  membri cu funcții superioare ai organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderilor publice. [AM 57]

Niciuna dintre categoriile menționate la punctele (i)-(vi) nu include persoane care ocupă funcții intermediare sau inferioare;

(e)  „membri ai familiei” înseamnă:

(i)  soțul/soția;

(ii)  orice partener considerat ca fiind echivalent al soțului/soției;

(iii)  copiii și soții/soțiile sau partenerii acestora; [AM 58]

(iv)  părinții; [AM 59]

(f)  „asociați apropiați” înseamnă: [AM 87]

(i)  orice persoană fizică cunoscută ca fiind beneficiarul real al unei entități juridice sau al unei construcții juridice împreună cu o persoană menționată la alineatul (7) literele (a)-(d) sau având orice altă relație de afaceri strânsă cu o astfel de persoană;

(ii)  orice persoană fizică care este singurul beneficiar beneficiarul real al unei entități juridice sau al unei construcții juridice cunoscute ca fiind înființate în beneficiul de facto al persoanei menționate la alineatul (7) literele (a)-(d) ; [AM 60]

8.  „personal de conducere” înseamnă un responsabil sau un angajat care deține cunoștințe suficiente privind riscul expunerii instituției la spălarea de bani și finanțarea terorismului și care ocupă o funcție suficient de înaltă pentru a putea lua decizii cu efect asupra unei astfel de expuneri. Nu este nevoie de implicarea unui membru al consiliului de administrație în toate cazurile;

9.  „relație de afaceri” înseamnă o relație de afaceri, profesională sau comercială legată de activitățile profesionale ale entităților obligate și despre care, la momentul stabilirii contactului, se consideră că va fi de durată;

10.  „servicii de jocuri de noroc” înseamnă orice serviciu care presupune o miză cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv în cele cu un element de abilitate, cum ar fi loteriile, jocurile de cazinou, jocurile de poker și pariurile, furnizate într-un sediu fizic sau prin orice fel de mijloace la distanță, pe cale electronică sau cu ajutorul oricărui alt tip de tehnologii care facilitează comunicarea, și la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor;

10a.  „operațiune de pariuri”: înseamnă orice etapă a relației comerciale dintre, pe de o parte, furnizorii de servicii de jocuri de noroc și, pe de altă parte, clientul și beneficiarul înregistrării pariului și al mizei până la plata eventualului câștig; [AM 61]

11.  „grup” înseamnă grup în sensul prevăzut la articolul 2 alineatul (12) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (30).

11a.  „la distanță”, înseamnă încheierea unui contract sau a unei tranzacții, unde contractantul sau intermediarul şi consumatorul nu sunt fizic prezenţi simultan, prin mijloace exclusive precum internetul, telemarketingul sau alte mijloace electronice de comunicare până la și incluzând momentul încheierii contractului sau tranzacţia este realizată; [AM 62]

Articolul 4

(1)  Statele membre se asigură, ținând seama de riscuri, că dispozițiile prezentei directive sunt extinse în întregime sau parțial la profesii și categorii de întreprinderi care, deși nu sunt entități obligate în sensul articolului 2 alineatul (1), desfășoară activități care sunt în mod deosebit susceptibile a fi folosite în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. [AM 63]

(2)  Atunci când un stat membru decide să extindă dispozițiile prezentei directive la profesii și categorii de întreprinderi altele decât cele prevăzute la articolul 2 alineatul (1), acesta informează Comisia în această privință.

Articolul 5

Statele membre pot adopta sau menține în vigoare dispoziții mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă pentru a preveni fenomenul spălării banilor și al finanțării terorismului, cu condiția ca aceste dispoziții să respecte pe deplin dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește normele Uniunii de protecție a datelor și protecția drepturilor fundamentale consacrată în Cartă . Aceste dispoziții nu împiedică în mod nejustificat accesul consumatorilor la serviciile financiare și nu constituie un obstacol pentru funcționarea pieței interne. [AM 64]

Secțiunea 2

Evaluarea riscurilor

Articolul 6

(1)  Comisia Europeană conduce o evaluare privind riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care afectează piața internă, acordând o atenție specială activităților transfrontaliere. În acest scop, Comisia Europeană consultă statele membre, Autorităţileemit un aviz comun privind riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care afectează piața internă, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, Grupul de lucru „articolul 29”, Europol și alte autorități competente.

Evaluarea riscurilor menționată la primul paragraf ia în calcul cel puțin următoarele:

(a)  amploarea globală a spălării de bani și sectoarele pieței interne cele mai expuse riscului;

(b)  riscurile legate de fiecare sector expus, în special sectoarele nefinanciare și sectorul jocurilor de noroc;

(c)  cele mai răspândite mijloace utilizate de infractori pentru a spăla profituri ilicite;

(d)  recomandări pentru autoritățile competente privind utilizarea eficace a resurselor;

(e)  rolul bancnotelor EUR în activitățile infracționale și în spălarea banilor.

Evaluarea riscurilor include și propuneri pentru standardele minime pentru evaluările riscurilor care urmează să fie realizate de către autoritățile naționale competente. Aceste standarde minime sunt elaborate în cooperare cu statele membre și implică industria și alte părți interesate relevante prin consultări publice și reuniuni private ale părților interesate, după caz.

Avizul comun este emis Evaluarea riscurilor se realizează de Comisie până la ...(31) și se actualizează bianual sau mai frecvent, dacă circumstanțele o impun.

(2)  Comisia pune avizul evaluarea riscurilor la dispoziția statelor membre și a entităților obligate pentru a le ajuta să identifice, să gestioneze și să atenueze riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și pentru a permite altor părți interesate, inclusiv legislatorilor naționali, Parlamentului European, Autorităţilor, Europol şi Comitetului Unităților FIU, să înțeleagă mai bine riscurile financiare. Rezumatul evaluării se pune la dispoziția publicului. Rezumatul nu cuprinde informații clasificate.

(2a)   Comisia prezintă un raport anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la constatările rezultate în urma evaluărilor periodice ale riscurilor și la măsurile luate pe baza acestor constatări. [AM 65]

Articolul 6a

(1)  Fără a aduce atingere procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de TFUE, Comisia se asigură că dreptul național privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, adoptat de statele membre în conformitate cu prezenta directivă, este transpus în mod eficace și în conformitate cu cadrul european.

(2)  Pentru aplicarea alineatului (1), Comisia este asistată, dacă este cazul, de Autorităţi, de Europol, de Comitetul Unităților și de oricare alte autorități europene competente.

(3)  Evaluările dreptului național privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului prevăzute la alineatul (1) nu aduc atingere evaluărilor efectuate de Grupul de Acțiune Financiară sau de MONEYVAL. [AM 66]

Articolul 7

(1)  Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru identificarea, evaluarea, înțelegerea și atenuarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care se expune, precum și referitor la orice problemă legată de protecția datelor în acest context, și ține evaluarea la zi.

(2)  Fiecare stat membru desemnează o autoritate pentru a coordona răspunsul național la riscurile menționate la alineatul (1). Identitatea autorității respective este comunicată Comisiei, Autorităţilor, Europol și celorlalte state membre.

(3)  Statele membre pot utiliza utilizează avizul menționat la articolul 6 alineatul (1) atunci când efectuează evaluările de risc menționate la alineatul (1).

(4)  Fiecare stat membru efectuează evaluarea menționată la alineatul (1) și:

(a)  utilizează evaluarea (evaluările) în scopul îmbunătățirii regimului de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în special prin identificarea domeniilor în care entitățile obligate trebuie să aplice măsuri sporite și, după caz, prin specificarea măsurilor care trebuie luate;

(aa)  identifică eventualele sectoare sau domenii cu risc neglijabil, scăzut sau ridicat de spălare a banilor și finanțare a terorismului;

(b)  utilizează evaluarea (evaluările) pentru alocarea și ierarhizarea resurselor necesare pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;

(ba)  utilizează evaluarea (evaluările) pentru a asigura reglementări corespunzătoare pentru fiecare sector sau domeniu, în funcție de riscul de spălare a banilor;

(c)  pune în timp util informații corespunzătoare la dispoziția entităților obligate, astfel încât acestea să efectueze poată efectua propriile evaluări ale riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

(5)  Statele membre pun la dispoziția celorlalte state membre, Comisiei şi Autorităţilor, la cererea acestora, rezultatele propriilor evaluări de risc. Rezumatul evaluării se pune la dispoziția publicului. Rezumatul nu cuprinde informații clasificate. [AM 67]

Articolul 8

(1)  Statele membre se asigură că entitățile obligate iau măsurile corespunzătoare pentru identificarea și evaluarea riscurilor referitoare la spălarea banilor și finanțarea terorismului, luând în considerare factorii de risc precum clienți, țări sau zone geografice, produse, servicii, tranzacții sau canale de distribuție. Măsurile respective sunt proporționale cu natura și dimensiunea entităților obligate.

(2)  Evaluările menționate la alineatul (1) trebuie consemnate, ținute la zi și puse la dispoziția autorităților competente și a organismelor de autoreglementare, la cerere. [AM 68]

(3)  Statele membre se asigură că entitățile obligate dispun de politici, controale și proceduri pentru a atenua și a gestiona cu eficacitate riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului identificate la nivelul Uniunii, al statelor membre, dar și al entităților obligate. Politicile, controalele și procedurile trebuie să fie proporționale cu natura și dimensiunea entităților obligate respective și cu riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și ar trebui să respecte normele în materie de protecție a datelor. [AM 69]

(4)  Politicile și procedurile menționate la alineatul (3) cuprind cel puțin:

(a)  elaborarea de politici, proceduri și controale interne, printre altele practicile model de gestionare a riscului, în legătură cu precauția privind clientela, raportarea, păstrarea evidențelor, controlul intern, managementul conformității (inclusiv, atunci când dimensiunea și natura activității o permit, numirea în funcție a unui responsabil de conformitate la nivelul conducerii) și procesul de verificare a angajaților; Aceste măsuri nu permit entităților obligate să ceară consumatorilor să furnizeze mai multe date cu caracter personal decât este nevoie; [AM 70]

(b)  atunci când este cazul, având în vedere dimensiunea și natura activității, o funcție de audit independent în scopul testării politicilor, procedurilor și controalelor interne menționate la litera (a).

(5)  Statele membre impun entităților obligate să obțină aprobarea conducerii superioare pentru politicile și procedurile instituite, monitorizează și, după caz, sporesc măsurile adoptate.

Articolul 8a

(1)  Pentru a dezvolta o abordare comună și politici comune împotriva jurisdicțiilor necooperante cu deficiențe în domeniul combaterii spălării banilor, statele membre aprobă periodic și adoptă listele țărilor publicate de GAFI.

(2)  Comisia coordonează activitățile de pregătire la nivelul Uniunii cu privire la identificarea țărilor terțe cu deficiențe strategice grave în regimurile lor de spălare a banilor, care prezintă riscuri semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, ținând seama de criteriile prevăzute la punctul 3 din anexa III.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a stabili o listă de țări, astfel cum se definește la alineatul (2).

(4)  Comisia monitorizează periodic evoluția situației în țările definite la alineatul (2) din prezentul articol pe baza criteriilor stabilite la punctul 3 din anexa III și, după caz, revizuiește lista menționată la alineatul (3) din prezentul articol. [AM 71]

CAPITOLUL II

PRECAUȚIA PRIVIND CLIENTELA

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 9

Statele membre interzic instituțiilor lor de credit și financiare deținerea de conturi anonime, sau de carnete de economii anonime, sau eliberarea de cartele de plăți electronice care nu îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 10a. Statele membre solicită în toate cazurile ca titularii și beneficiarii conturilor anonime, sau ai carnetelor de economii anonime sau ai cartelelor de plăți anonime existente să fie supuși măsurilor de precauție privind clientela cât mai curând posibil și în orice caz înainte ca respectivele conturi sau carnete să fie folosite în vreun fel. [AM 72]

Articolul 10

Statele membre se asigură că entitățile obligate aplică măsuri de precauție privind clientela în următoarele cazuri:

(a)  la stabilirea unei relații de afaceri;

(b)  la efectuarea unor tranzacții ocazionale în valoare de cel puțin 15 000 EUR, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;

(c)  la efectuarea unor tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 7 500 EUR de către persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;

(d)  la efectuarea unor tranzacții ocazionale în valoare de cel puțin 2 000 EUR de către furnizorii de servicii de jocuri de noroc cazinouri, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;

(da)  la stabilirea relației de afaceri de către furnizorii de servicii de jocuri de noroc online;

(db)  la efectuarea plății câștigurilor în valoare de 2 000 de EUR sau mai mult de către furnizorii de alte servicii de jocuri de noroc; [AM 73]

(e)  atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, independent de orice derogare, scutire sau prag;

(f)  atunci când există îndoieli privind veridicitatea sau relevanța datelor de identificare a clientului obținute anterior.

(fa)  la înființarea unei societăți. [AM 74]

Articolul 10a

(1)  Statele membre pot, pe baza unui risc scăzut dovedit, să aplice scutiri entităților obligate de la măsurile de precauție privind clientela cu privire la moneda electronică, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(32), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  instrumentul de plată nu este reîncărcabil;

(b)  suma maximă depozitată electronic nu depășește 250 de euro; Statele membre pot mări această limită până la 500 de euro pentru instrumentele de plată care pot fi utilizate numai în statul membru respectiv;

(c)  instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziționa bunuri sau servicii;

(d)  instrumentul de plată nu poate fi finanțat cu monedă electronică;

(e)  răscumpărarea în numerar și retragerea de numerar sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt realizate identificarea și verificarea identității deținătorului, politici și proceduri adecvate și corespunzătoare cu privire la răscumpărarea în numerar și retragerea de numerar, precum și obligațiile de păstrare a istoricului.

(2)  Statele membre se asigură că măsurile de precauție privind clientela se aplică întotdeauna înainte de răscumpărarea valorii monetare a monedei electronice care depășește 250 de euro.

(3)  Prezentul articol nu împiedică statele membre de a permite entităților obligate să aplice măsuri simplificate de precauție privind clientela în ce privește moneda electronică în conformitate cu articolul 13 din prezenta directivă, în cazul în care condițiile stabilite la prezentul articol nu sunt îndeplinite. [AM 75]

Articolul 11

(1)  Măsurile de precauție privind clientela cuprind:

(a)  identificarea clientului și verificarea identității clientului pe baza documentelor, datelor sau informațiilor obținute dintr-o sursă fiabilă și independentă;

(b)  pe lângă identificarea beneficiarului real și , astfel cum este enumerat în registru în temeiul articolului 29, adoptarea unor măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea beneficiarului real pentru certitudinea instituției sau persoanei reglementate de prezenta directivă , inclusiv, în ceea ce privește persoanele juridice, fiduciile , fundațiile, casele de ajutor reciproc, holdingurile și toate celelalte construcțiile construcții juridice similare existente sau viitoare, adoptarea unor măsuri rezonabile tuturor măsurilor necesare pentru a înțelege structura de proprietate și de control a clientului;

(c)  evaluarea și, după caz, obținerea de informații privind scopul și natura dorită relației de afaceri;

(d)  realizarea unei monitorizări continue a relației de afaceri, inclusiv examinarea tranzacțiilor încheiate pe toată durata relației respective, pentru a asigura că tranzacțiile realizate sunt conforme cu informațiile instituției sau ale persoanei referitoare la client, la profilul activității și la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum și că documentele, datele sau informațiile deținute sunt ținute la zi. [AM 76]

(1a)  La adoptarea măsurilor menționate la literele (a) și (b) de la alineatul (1), entitățile obligate trebuie, de asemenea, să verifice dacă orice persoană care pretinde că acționează în numele clientului este autorizată în acest sens și sunt obligate să identifice și să verifice identitatea persoanei respective. [AM 77]

(2)  Statele membre se asigură că entitățile obligate aplică fiecare dintre cerințele de precauție privind clientela prevăzute la alineatul (1), acestea putând stabili însă amploarea măsurilor în funcție de risc.

(3)  Statele membre solicită entităților obligate să ia în considerare, atunci când evaluează riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, cel puțin variabilele prevăzute în anexa I.

(4)  Statele membre se asigură că entitățile obligate pot demonstra autorităților competente sau organismelor de autoreglementare că măsurile sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care au fost identificate.

(5)  În cazul asigurărilor de viață sau al altor tipuri de asigurări legate de investiții, statele membre se asigură că, în plus față de măsurile de precauție privind clientela impuse în ceea ce privește clientul și beneficiarul real, instituțiile financiare aplică următoarele măsuri de precauție privind clientela în cazul beneficiarilor asigurărilor de viață și ai altor polițe de asigurare legate de investiții, de îndată ce beneficiarii sunt identificați sau determinați:

(a)  în cazul beneficiarilor care sunt persoane fizice sau juridice sau construcții juridice identificate după nume, consemnarea numelui persoanei;

(b)  în cazul beneficiarilor determinați după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, obținerea unor informații suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât instituția financiară să fie sigură că, la momentul plății, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului.

În ambele cazuri menționate la primul paragraf literele (a) și (b), verificarea identității beneficiarilor are loc la momentul plății. În cazul cesiunii, totale sau parțiale, a unei asigurări de viață sau a unui alt tip de asigurare legată de investiții către un terț, instituțiile financiare care au cunoștință de cesiunea respectivă identifică beneficiarul real, la momentul cesiunii către persoana fizică sau juridică sau către construcția juridică care primește, pentru beneficiul propriu, valoarea poliței cedate.

Articolul 12

(1)  Statele membre solicită ca verificarea identității clientului și a beneficiarului real să aibă loc înainte de stabilirea unei relații de afaceri sau de desfășurarea tranzacției.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite ca verificarea identității clientului și a beneficiarului real să se realizeze în timpul constituirii unei relații de afaceri sau pe durata desfășurării tranzacției pentru entitățile supuse obligațiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1) și, în orice caz, la plata unui eventual câștig, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe desfășurarea normală a activității și în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului este redus. În astfel de situații, aceste proceduri trebuie realizate cât mai curând posibil după contactul inițial. [AM 78]

(3)  Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot permite deschiderea unui cont bancar, cu condiția să fie aplicate garanții corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacțiilor de către client sau în numele clientului, numai după respectarea în totalitate a dispozițiilor alineatelor (1) și (2).

(4)  Statele membre prevăd ca, în cazul în care nu este în măsură să respecte dispozițiile articolului 11 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), instituția sau persoana în cauză să nu realizeze nicio tranzacție prin cont bancar, să nu stabilească nicio relație de afaceri și să nu realizeze nicio tranzacție și să aibă în vedere terminarea relației de afaceri și transmiterea unui raport de tranzacții suspecte privind clientul către FIU, în conformitate cu articolul 32.

Statele membre nu aplică paragraful precedent notarilor, persoanelor care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experților contabili externi și consilierilor fiscali, această derogare fiind strict valabilă pentru situația în care aceste persoane sunt în curs de evaluare a situației juridice a clientului lor sau în curs de îndeplinire a sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv consilierea privind inițierea sau evitarea procedurii.

(5)  Statele membre solicită ca entitățile obligate să aplice procedurile de precauție privind clientela nu numai tuturor clienților noi, ci și clienților existenți, în funcție de risc, la momentele oportune, inclusiv atunci când circumstanțele relevante privind clientul se schimbă.

Secțiunea 2

PRECAUȚIA SIMPLIFICATĂ PRIVIND CLIENTELA

Articolul 13

(1)  În cazul în care un stat membru sau o entitate obligată identifică domenii cu risc redus, statul membru respectiv poate permite entităților obligate să aplice măsuri simplificate de precauție privind clientela.

(2)  Înainte de a aplica măsuri simplificate de precauție privind clientela, entitățile obligate se asigură că relația cu clientul sau tranzacția prezintă un grad de risc mai redus.

(3)  Statele membre se asigură că entitățile obligate efectuează o monitorizare suficientă a tranzacției tranzacțiilor sau a relației relațiilor de afaceri, pentru a permite detectarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte. [AM 79]

Articolul 14

La evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului legate de tipuri de clienți, țări sau zone geografice, precum și de anumite produse, servicii, tranzacții sau canale de distribuție, statele membre și entitățile obligate iau în considerare cel puțin factorii legați de client și produs, serviciu, tranzacție sau canal de distribuție, caracteristici eventualelor situații cu risc redus, prevăzuți în anexa II. [AM 80]

Articolul 15

Până la ...(33) autoritățile publică orientări adresate autorităților competente și entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie luați în considerare și/sau măsurile care trebuie adoptate în situațiile în care sunt adecvate măsuri simplificate de precauție privind clientela. Trebuie să se țină cont, în special, de natura și dimensiunea activității și, dacă este necesar și proporțional, să se stabilească măsuri specifice.[AM 81]

Secțiunea 3

PRECAUȚIA SPORITĂ PRIVIND CLIENTELA

Articolul 16

(1)  În cazurile identificate în articolele 17-23 din prezenta directivă și în alte cazuri de riscuri mai mari, identificate de către statele membre sau entitățile obligate, statele membre solicită entităților obligate să aplice măsuri sporite de precauție privind clientela pentru a gestiona și a atenua riscurile în mod corespunzător.

(2)  Statele membre solicită entităților obligate să examineze, în măsura în care este posibil în mod rezonabil, contextul și scopul tuturor tranzacțiilor complexe cu valori neobișnuit de mari și al tuturor tipurilor neobișnuite de tranzacții care nu au un scop economic sau legal evident sau care constituie infracțiuni fiscale în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (f). În special, entitățile trebuie să mărească gradul și natura monitorizării relației de afaceri, în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacții sau activități par neobișnuite sau suspecte. În cazul în care o entitate obligată identifică o astfel de tranzacție sau activitate neobișnuită sau suspectă, informează fără întârziere FIU ale tuturor statelor membre care ar putea fi implicate. [AM 82]

(3)  La evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, statele membre și entitățile obligate iau în considerare cel puțin factorii legați de client și produs, serviciu, tranzacție sau canal de distribuție, caracteristici eventualelor situații cu risc mărit prevăzuți în anexa III. [AM 83]

(4)  Până la ...(34), autoritățile publică orientări adresate autorităților competente și entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele (1) și (2), în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie luați în considerare și/sau măsurile care trebuie adoptate în situațiile în care este necesară aplicarea de măsuri sporite de precauție privind clientela. [AM 84]

Articolul 17

În ceea ce privește relațiile bancare transfrontaliere cu instituții corespondente din țări terțe, statele membre solicită instituțiilor lor de credit, în plus față de măsurile de precauție privind clientela prevăzute la articolul 11:

(a)  să culeagă informații suficiente despre o instituție corespondentă pentru a înțelege pe deplin natura activității instituției corespondente și pentru a stabili, din informațiile disponibile public, reputația instituției și calitatea supravegherii;

(b)  să evalueze controalele împotriva spălării banilor și finanțării terorismului aplicate de instituția corespondentă;

(c)  să obțină aprobarea conducerii superioare înainte de stabilirea unor noi relații cu bănci corespondente;

(d)  să stabilească în scris responsabilitățile fiecărei instituții;

(e)  în ceea ce privește conturile corespondente de transfer, să se asigure că instituția de credit corespondentă a verificat identitatea clienților care au acces direct la conturile instituției corespondente, a aplicat precauția permanentă și este în măsură să furnizeze instituției corespondente, la cerere, date relevante privind precauția.

Articolul 18

În ceea ce privește tranzacțiile sau relațiile de afaceri cu persoanele străine expuse politic, statele membre solicită instituțiilor lor de credit, în plus față de măsurile de precauție privind clientela prevăzute la articolul 12:

(a)  să dispună de proceduri corespunzătoare, în funcție de risc, pentru a stabili dacă un client sau un beneficiar real al unui client este o persoană străină expusă politic;

(b)  să obțină aprobarea conducerii superioare pentru stabilirea sau continuarea unor relații de afaceri cu astfel de clienți;

(c)  să adopte măsuri adecvate pentru a stabili sursa patrimoniului și sursa fondurilor implicate în relația de afaceri sau în tranzacție;

(d)  să efectueze o monitorizare sporită permanentă a relației de afaceri.

Articolul 19

În ceea ce privește tranzacțiile sau relațiile de afaceri cu persoanele interne expuse politic sau cu persoane cărora li se încredințează sau li s-a încredințat o funcție publică importantă de către o organizație internațională, statele membre solicită instituțiilor lor de credit, în plus față de măsurile de precauție privind clientela prevăzute la articolul 11:

(a)  să dispună de proceduri corespunzătoare, în funcție de risc, pentru a stabili dacă clientul sau beneficiarul real al unui client este o persoană internă expusă politic;

(b)  să aplice măsurile prevăzute la articolul 18 literele (b), (c) și (d) în cazul în care relațiile de afaceri cu astfel de persoane prezintă un risc mărit.

Articolul 19a

Comisia, în colaborare cu statele membre și organizațiile internaționale, întocmește o listă a persoanelor interne expuse politic și a persoanelor care au reședința într-un stat membru și cărora li se încredințează sau li s-a încredințat o funcție de mare răspundere de către o organizație internațională. Lista este accesibilă autorităților competente și entităților obligate.

Comisia notifică persoanelor în cauză faptul că au fost incluse pe listă sau șterse din aceasta.

Cerințele de la prezentul articol nu scutesc entitățile obligate de la obligațiile acestora referitoare la măsurile de precauție privind clientela, iar entitățile obligate nu se bazează exclusiv pe acele informații ca fiind suficiente pentru îndeplinirea acestor obligații.

Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a preveni tranzacționarea informațiilor în scopuri comerciale cu privire la persoanele străine expuse politic, la persoanele interne expuse politic sau la persoane cărora li se încredințează sau li s-a încredințat o funcție importantă de către o organizație internațională. [AM 85]

Articolul 20

Entitățile obligate adoptă măsuri rezonabile, în conformitate cu abordarea bazată pe risc, pentru a stabili dacă beneficiarii unei polițe de asigurare de viață sau ai unei polițe de alt tip de asigurare legată de investiții și/sau, după caz, beneficiarul real al beneficiarului sunt persoane expuse politic. Măsurile se adoptă cel mai târziu la momentul plății sau la momentul cesiunii, totale sau parțiale, a poliței. În cazul în care s-au identificat riscuri mărite, statele membre solicită entităților obligate, în plus față de adoptarea măsurilor normale de precauție privind clientela: [AM 86]

(a)  să informeze conducerea superioară înainte de plata veniturilor corespunzătoare poliței de asigurare;

(b)  să efectueze o examinare sporită a întregii relații de afaceri cu asiguratul.

Articolul 21

Măsurile prevăzute la articolele 18, 19 și 20, dar nu cele menționate la articolul 19a, se aplică, de asemenea, membrilor familiei sau persoanelor cunoscute ca fiind în cazul cărora dovezile indică faptul că sunt asociați apropiați ai unor astfel de persoane străine sau interne expuse politic. [AM 87]

Articolul 22

În cazul în care o persoană prevăzută la articolele 18, 19 și 20 a încetat să fie o persoană străină expusă politic, o persoană internă expusă politic sau o persoană căreia i se încredințează sau i s-a încredințat o funcție importantă de către o organizație internațională, entitățile obligate trebuie să ia în considerare riscul pe care persoana respectivă continuă să îl prezinte și să aplice măsuri corespunzătoare, în funcție de risc, până în momentul în care se consideră că persoana nu mai prezintă niciun risc. Respectiva perioadă de timp nu trebuie să fie mai mică de 18 12 luni. [AM 88]

Articolul 23

(1)  Statele membre interzic instituțiilor de credit să stabilească sau să continue o relație de afaceri cu o bancă corespondentă fictivă și solicită instituțiilor de credit să adopte măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că nu se angajează sau nu continuă relațiile bancare corespondente cu o bancă despre care se știe că permite unei bănci fictive să utilizeze conturile sale.

(2)  În sensul alineatului (1), „bancă fictivă” înseamnă o instituție de credit sau o instituție implicată în activități echivalente constituită într-o țară în care nu are prezență fizică prin care să se exercite o conducere și o gestiune veritabilă și care nu este afiliată unui grup financiar reglementat.

Secțiunea 4

EXECUȚIA DE CĂTRE TERȚI

Articolul 24

Statele membre pot permite entităților obligate să recurgă la terți pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a), (b) și (c). Cu toate acestea, responsabilitatea finală pentru îndeplinirea cerințelor respective revine entității obligate care apelează la terț. În plus, statele membre se asigură că toate părțile terțe pot fi, de asemenea, trase la răspundere pentru încălcări ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. [AM 89]

Articolul 25

(1)  În sensul prezentei secțiuni, „terți” înseamnă:

(a)   entitățile obligate enumerate la articolul 2 sau sau

(b)   alte instituții și persoane situate într-un stat membru sau într-o țară terță care aplică cerințele de precauție privind clientela și cerințele de păstrare a evidențelor prevăzute sau echivalente cu cele prevăzute de prezenta directivă și a căror conformitate cu cerințele prezentei directive este supravegheată în conformitate cu secțiunea 2 din capitolul VI.

(2)  Statele membre iau Comisia ia în considerare informațiile disponibile privind nivelul de risc geografic atunci când decid dacă o țară terță îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) și se informează reciproc, informând, de asemenea, Comisia statele membre, entitățile obligate și Autoritățile, în măsura în care acest lucru este relevant în scopul prezentei directive și în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la cazurile în care consideră că o țară terță îndeplinește astfel de condiții.

(2a)  Comisia furnizează o listă de jurisdicții care aplică măsuri de combatere a spălării banilor echivalente cu dispozițiile prezentei directive și alte norme și reglementări conexe ale Uniunii.

(2b)  Lista menționată la alineatul (2a) se revizuiește și se actualizează în mod regulat în conformitate cu informațiile primite de la statele membre în temeiul alineatului (2). [AM 90]

Articolul 26

(1)  Statele membre se asigură că entitățile obligate obțin de la terțul la care au recurs informațiile necesare privind cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a), (b) și (c).

(2)  Statele membre se asigură că entitățile obligate cărora li se adresează clientul adoptă măsurile adecvate pentru a garanta că toate copiile relevante ale datelor de identificare și verificare și orice alt document relevant privind identitatea clientului sau a beneficiarului real le sunt transmise de îndată, la cerere, de către terț.

Articolul 27

(1)  Statele membre se asigură că autoritatea competentă din țara de origine (în cazul politicilor și controalelor la nivel de grup) și autoritatea competentă din țara gazdă (în cazul sucursalelor și filialelor) pot considera că o entitate obligată aplică măsurile prevăzute la articolul 25 alineatul (1) și articolul 26 prin programul său de grup, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  o entitate obligată se bazează pe informațiile furnizate de către un terț care face parte din același grup;

(b)  grupul aplică măsurile de precauție privind clientela, normele privind păstrarea evidențelor și programele de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în conformitate cu prezenta directivă sau cu norme echivalente;

(c)  punerea în aplicare efectivă a cerințelor menționate la litera (b) este supravegheată la nivel de grup de către o autoritate națională competentă în cooperare cu autoritățile competente din țara gazdă. [AM 91]

(1a)  Până la ...(35), autoritățile publică orientări referitoare la punerea în aplicare a regimului de supraveghere de către autoritățile competente din statele membre relevante, pentru entitățile care fac parte din grupuri, pentru a asigura supravegherea coerentă și eficientă la nivelul grupului. [AM 92]

Articolul 28

Prezenta secțiune nu se aplică în relațiile de externalizare sau de reprezentare în care, pe baza unei dispoziții contractuale, furnizorul serviciilor de externalizare sau agentul trebuie considerat parte a entității obligate.

CAPITOLUL III

INFORMAȚII PRIVIND BENEFICIARUL REAL

Articolul 29

(1)  Statele membre se asigură că societățile sau entitățile juridice întreprinderile și alte entități cu personalitate juridică, inclusiv fiduciile sau entitățile cu o structură sau funcție similară fiduciilor, fundațiilor, holdingurilor și tuturor celorlalte construcții juridice similare în ceea ce privește structura sau funcția, existente sau viitoare înființate sau înregistrate pe teritoriul lor sau reglementate de legislația lor, obțin, și dețin și transmit unui registru public central, unui registru comercial sau unui registru al societăților de pe teritoriul lor, informații adecvate, corecte, și actuale și actualizate cu privire la ele și la beneficiarul lor real la momentul înființării sau al oricărei modificări a acesteia.

(1a)  Registrul cuprinde informațiile minime necesare pentru identificarea clară a întreprinderii și a beneficiarului real și anume denumirea acesteia, numărul său, statutul și forma sa juridică, dovada înregistrării, adresa sediului social (și a sediului procesual principal, dacă este diferit de sediul social), competențele de reglementare fundamentale (cum ar fi cele cuprinse în memorandum și în actul constitutiv), o listă a administratorilor (inclusiv naționalitatea și data nașterii acestora), precum și informații privind acționarii/beneficiarii reali ai societății, cum ar fi numele, data nașterii, naționalitatea sau jurisdicția de înregistrare, datele de contact, numărul de acțiuni, categoriile de acțiuni (inclusiv natura drepturilor de vot asociate) și, dacă este cazul, proporția participației sau a controlului.

Cerințele stipulate la prezentul articol nu scutesc entitățile obligate de la obligațiile acestora referitoare la măsurile de precauție privind clientela, iar entitățile obligate nu se vor baza exclusiv pe acele informații ca fiind suficiente pentru îndeplinirea acestor obligații.

(1b)  În ceea ce privește fiduciile sau alte tipuri de entități juridice și construcțiile, existente sau viitoare, cu o structură și funcție similare, informațiile includ identitatea constituitorului, a fiduciarului (fiduciarilor), a protectorului (dacă este cazul), a beneficiarilor sau a categoriei de beneficiari, precum și a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv asupra fiduciei. Statele membre se asigură că fiduciarii dezvăluie statutul pe care îl au entităților obligate atunci când, în calitate de fiduciari, formează o relație de afaceri sau efectuează o tranzacție ocazională cu o valoare care depășește pragul prevăzut la articolul 10 literele (b), (c) și (d). Informațiile deținute ar trebui să includă data nașterii și naționalitatea tuturor persoanelor. Statele membre urmează abordarea bazată pe riscuri atunci când publică contractul de fiducie și scrisoarea de intenții („letter of wishesˮ) și asigură, după caz și cu respectarea protecției informațiilor cu caracter personal, că informațiile sunt divulgate autorităților competente, în special FIU-urilor și entităților obligate.

(2)  Statele membre se asigură că Informațiile menționate la alineatul alineatele (1), (1a) și (1b) pot fi accesate sunt accesibile în timp util de către autoritățile competente și de către entitățile obligate autorităților competente, în special FIU-urilor și entităților obligate din toate statele membre. Statele membre pun la dispoziție registrele menționate la alineatul (1) după identificarea persoanei ce dorește să acceseze informațiile printr-o înregistrare de bază online. Informațiile sunt puse la dispoziție online tuturor persoanelor într-un format de date deschis și sigur, în conformitate cu normele de protecție a datelor, în special în ce privește protecția efectivă a drepturilor persoanei vizate de a accesa date cu caracter personal și de a corecta sau șterge datele incorecte. Taxele percepute pentru obținerea informațiilor nu depășesc costurile administrative ale acestora. Orice modificare a informațiilor afișate este indicată clar în registru, fără întârziere și în orice caz, în termen de 30 de zile.

Registrele societății menționate la alineatul (1) din prezentul articol este interconectat prin intermediul platformei europene, al portalului precum și al punctelor de acces opționale create de statele membre în conformitate cu Directiva 2012/17/UE. Statele membre, cu sprijin din partea Comisiei, asigură interoperabilitatea registrelor lor în cadrul sistemului de rețele de registre prin intermediul platformei europene.

(2a)  Comisia, în cooperare cu statele membre, caută în mod rapid, constructiv și efectiv o cooperare cu țări terțe pentru a încuraja înființarea de registre centrale echivalente care cuprind informații cu privire la beneficiarii reali și a asigura că informațiile menționate la alineatele (1) și (1a) din prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului din țările lor.

Se acordă prioritate țărilor terțe care găzduiesc un număr semnificativ de societăți sau entități juridice, inclusiv fiduciile, fundațiile, holdingurile și toate celelalte organisme similare în ceea ce privește structura sau funcția și care dețin acțiuni care indică proprietatea directă în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) în societăți sau entități juridice înființate în Uniune.

(2b)  Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor eficace, proporționale și disuasive aplicabile persoanelor fizice sau juridice în cazul încălcării legislației naționale adoptate în conformitate cu prezentul articol și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestor sancțiuni. În sensul prezentului articol, statele membre stabilesc măsuri eficace de combatere a abuzurilor în vederea prevenirii utilizării necorespunzătoare în baza acțiunilor la purtător și a garanțiilor pentru acțiunile la purtător.

(2c)  Până la ...(36), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, un raport cu privire la aplicarea și modul de funcționare a cerințelor în conformitate cu prezentul articol, însoțit, după caz, de o propunere legislativă. [AM 93]

Articolul 30

(1)  Statele membre se asigură că fiduciarii oricărei fiducii exprese reglementate de legislația lor obțin și dețin informații adecvate, corecte și actuale privind beneficiarul real al fiduciei. Astfel de informații includ identitatea constituitorului, a fiduciarului (fiduciarilor), a protectorului (dacă este cazul), a beneficiarilor sau a categoriei de beneficiari, precum și a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv asupra fiduciei.

(2)  Statele membre se asigură că fiduciarii dezvăluie statutul pe care îl au entităților obligate atunci când, în calitate de fiduciari, formează o relație de afaceri sau efectuează o tranzacție ocazională cu o valoare care depășește pragul prevăzut la articolul 10 literele (b), (c) și (d).

(3)  Statele membre se asigură că informațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol pot fi accesate în timp util de către autoritățile competente și de către entitățile obligate.

(4)  Statele membre se asigură că măsurile corespunzătoare celor de la alineatele (1), (2) și (3) se aplică altor tipuri de entități și construcții juridice cu o structură și o funcție similare fiduciilor. [AM 94]

CAPITOLUL IV

OBLIGAȚIILE DE RAPORTARE

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 31

(1)  Fiecare stat membru instituie o FIU în scopul de a preveni, de a detecta și de a investiga spălarea banilor și finanțarea terorismului.

(1a)  Persoanele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul (3) literele (a), (b) și (d) informează FIU și/sau a organismul corespunzător de autoreglementare a profesiei în cauză, astfel cum se precizează la articolul 33 alineatul (1), dacă suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că serviciile lor sunt utilizate necorespunzător în sensul unei activități infracționale. [AM 95]

(2)  Statele membre comunică în scris Comisiei denumirea și adresa FIU-urilor respective.

(3)  FIU se constituie ca o unitate centrală națională, independentă și autonomă din punct de vedere operațional. Acesta este responsabilă cu primirea (și, analizarea în măsura posibilului, solicitarea) rapoartelor de tranzacții suspecte și a altor informații relevante pentru posibile spălări de bani, infracțiuni premergătoare conexe sau posibile finanțări ale terorismului. FIU este responsabilă cu comunicarea către toate autoritățile competente a rezultatelor analizei sale, dacă există motive de a suspecta competente a informațiilor divulgate care se referă la posibile spălări de bani, infracțiuni premergătoare conexe sau posibile finanțări ale terorismului sau care sunt solicitate de legislația sau reglementările naționale. Aceasta este în măsură să obțină informații suplimentare pertinente de la entități obligate în scopurile respective. Unitatea dispune de resurse financiare, tehnice și umane adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile. Statele membre asigură că FIU nu fac obiectul unor ingerințe nejustificate. [AM 96]

(4)  Statele membre se asigură că FIU are acces, în mod direct sau indirect, în timp util, la informațiile financiare, administrative și de aplicare a legii de care are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile în mod corespunzător. În plus, FIU trebuie să dea curs solicitărilor de informații formulate de autoritățile de aplicare a legii din statul membru, cu excepția cazului în care există motive de fapt pentru a presupune că furnizarea unor astfel de informații ar avea un impact negativ asupra anchetelor sau analizelor în curs de desfășurare, sau, în circumstanțe excepționale, în cazul în care divulgarea informațiilor ar fi în mod clar disproporționată față de interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice sau irelevante în ceea ce privește scopurile pentru care aceasta a fost solicitată. În cazul în care FIU primește o astfel de cerere, decizia de a conduce o analiză sau de a comunica informațiile autorității de aplicare a legii care face cererea îi revine FIU. Statele membre solicită autorităților de aplicare a legii să transmită FIU un feedback privind utilizarea informațiilor furnizate. [AM 97]

(5)  Statele membre se asigură că FIU are competența de a lua măsuri urgente, fie direct, fie indirect, atunci când există o suspiciune că o tranzacție are legătură cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului, de a suspenda sau de a refuza derularea tranzacției cu scopul de a analiza tranzacția și de a confirma suspiciunea.

(6)  Funcția de analiză a FIU constă într-o analiză operațională care se axează pe cazuri individuale și obiective specifice și o analiză strategică de abordare a tendințelor și a metodelor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

Articolul 32

(1)  Statele membre solicită entităților obligate și, după caz, directorilor și angajaților acestora să coopereze pe deplin cu promptitudine:

(a)  informând FIU, din proprie inițiativă, în cazul în care instituția sau persoana reglementată de prezenta directivă are cunoștință, suspectează sau are motive serioase să suspecteze că fondurile sunt obținute din activități infracționale sau că au legătură cu finanțarea terorismului, și dând curs cu promptitudine solicitărilor de informații suplimentare formulate de FIU în astfel de cazuri;

(b)  furnizând FIU, la cererea acesteia, toate informațiile necesare, în conformitate cu procedurile stabilite prin legislația aplicabilă.

(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) se transmit către FIU a statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituția sau persoana care transmite informațiile și către FIU din statul membru unde este înființată entitatea obligată. Informațiile sunt transmise de către persoana sau persoanele desemnate în conformitate cu articolul 8 alineatul (4). [AM 98]

Articolul 33

(1)  Prin derogare de la articolul 32 alineatul (1), statele membre pot desemna, în cazul persoanelor menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a), (b) și (d) și (e) și al profesiilor și categoriilor de întreprinderi care sunt menționate la articolul 4, un organism adecvat de autoreglementare al profesiei în cauză ca autoritate care trebuie să primească informațiile menționate la articolul 32 alineatul (1).

În toate cazurile, statele membre furnizează mijloacele și modalitatea de păstrare a secretului profesional și a confidențialității și de respectare a vieții private. [AM 99]

Fără a aduce atingere alineatului (2), organismul de autoreglementare desemnat transmite, în cazurile menționate la primul paragraf, informațiile către FIU cu promptitudine și sub formă nefiltrată.

(2)  Statele membre nu aplică obligațiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) notarilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experților contabili externi și consilierilor fiscali, această derogare fiind strict valabilă în privința informațiilor pe care aceștia le primesc de la unul dintre clienții lor sau le obțin în legătură cu unul dintre clienții lor în cursul evaluării situației juridice a clientului lor sau al îndeplinirii sarcinii de a apăra sau de a reprezenta clientul respectiv într-o procedură judiciară sau în legătură cu o procedură judiciară, inclusiv consultanța privind inițierea sau evitarea unei proceduri, indiferent dacă informațiile sunt primite sau obținute înaintea procedurii, în timpul acesteia sau după aceasta.

Articolul 34

(1)  Statele membre solicită entităților obligate să se abțină de la efectuarea tranzacțiilor despre care cunosc sau bănuiesc că sunt legate de spălarea banilor sau de finanțarea terorismului până când îndeplinesc acțiunile necesare în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a).

În conformitate cu dreptul național, se pot da instrucțiuni ca tranzacția să nu fie realizată.

(2)  În cazul în care se suspectează că o tranzacție servește la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului și în cazul în care abținerea de la realizarea sa este imposibilă sau susceptibilă a zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operațiuni suspecte de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile obligate în cauză informează FIU imediat după realizarea tranzacției.

Articolul 35

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente prevăzute la articolul 45 informează cu promptitudine FIU în cazul în care, pe parcursul inspecțiilor efectuate de acestea la entitățile obligate sau în oricare alt mod, autoritățile descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului.

(2)  Statele membre se asigură că organismele de supraveghere autorizate prin acte cu putere de lege să supravegheze piețele bursiere, valutare și de produse financiare derivate informează FIU în cazul în care descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului.

Articolul 36

Divulgarea de informații cu bună credință, de către o entitate obligată sau de un angajat sau director al unei astfel de entități obligate în conformitate cu articolele 32 și 33 nu constituie încălcare a vreunei restricții privind divulgarea de informații impuse prin contract sau de un act cu putere de lege sau act administrativ și nu atrage niciun fel de răspundere pentru entitatea obligată, directorii sau angajații acesteia.

Articolul 37

Statele membre adoptă toate măsurile adecvate pentru a proteja se asigură că persoanele, inclusiv angajații și reprezentanții față de expunerea la amenințări sau acțiuni ostile angajații entității obligate care raportează, fie la nivel intern, fie către FIU, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului sunt protejate în mod corespunzător față de expunerea la amenințări sau acțiuni ostile, tratamente și consecințe nefavorabile și în special la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă. Statele membre garantează acordarea de asistență juridică acestor persoane și pun la dispoziția persoanelor canale de comunicații sigure pentru ca acestea să poată raporta suspiciunile lor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Aceste canale asigură cunoașterea identității persoanelor care oferă informații exclusiv de către AES sau de către FIU. Statele membre asigură că există programe adecvate de protecție a martorilor. [AM 100]

Secțiunea 2

INTERZICEREA DIVULGĂRII

Articolul 38

(1)  Entitățile obligate, precum și directorii și angajații acestora nu divulgă clientului vizat și nici altor terți faptul că au fost transmise autorităților informații în conformitate cu articolele 32 și 33 sau că este în curs sau ar putea fi deschisă o anchetă privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului.

(2)  Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu include divulgarea către autoritățile competente din statul membru, inclusiv către organismele de autoreglementare, autoritățile de protecție a datelor sau divulgarea în scopul aplicării legii. [AM 101]

(3)  Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între instituții din statele membre sau din țări terțe care impun cerințe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, cu condiția ca acestea să aparțină aceluiași grup.

(4)  Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între persoanele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) și (b) din statele membre sau din țări terțe care impun cerințe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, care își desfășoară activitățile profesionale, ca angajați sau nu, în cadrul aceleiași persoane juridice sau al unei rețele.

În sensul primului paragraf, „rețea” înseamnă o structură mai largă căreia îi aparține persoana și care are proprietari, conducere și , standarde, metode sau control de conformitate în comun. [AM 102]

(5)  În ceea ce privește entitățile sau persoanele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 și punctul 3 literele (a) și (b), în cazurile privind același client și aceeași tranzacție care implică două sau mai multe instituții sau persoane, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între instituțiile sau persoanele relevante dacă acestea sunt situate într-un stat membru sau într-o țară terță care impune cerințe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă și dacă aparțin aceleiași categorii profesionale și se supun unor obligații echivalente în ceea ce privește secretul profesional și protecția datelor cu caracter personal.

(5a)  În sensul prezentului articol, cerințele țărilor terțe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, includ norme în materie de protecția datelor. [AM 103]

(6)  În cazul în care persoanele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) și (b) încearcă să descurajeze un client de la a participa la activități ilegale, aceasta nu reprezintă o divulgare în sensul alineatului (1).

CAPITOLUL V

PROTECȚIA DATELOR, PĂSTRAREA EVIDENȚELOR ȘI DATELE STATISTICE [AM 104]

Articolul 39

(1)  Statele membre solicită entităților obligate să păstreze următoarele documente și informații, în conformitate cu legislația națională, în scopul prevenirii, depistării și investigării posibilelor cazuri de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului de către FIU sau de către alte autorități competente:

(a)  în cazul precauției privind clientela, o copie sau numerele de înregistrare ale documentelor solicitate, pe o perioadă de cel puțin cinci ani după ce relația de afaceri cu clientul a încetat, sau după data tranzacției ocazionale. La expirarea respectivei perioade de păstrare, datele cu caracter personal vor fi șterse dacă legislația națională nu prevede altceva; împrejurările în care entitățile obligate pot sau trebuie să păstreze în continuare datele sunt stabilite în legislația națională. Statele membre pot permite sau impune păstrarea în continuare a datelor numai dacă acest lucru este necesar pentru prevenirea, depistarea sau investigarea cazurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și dacă . Perioada maximă prelungirea perioadei de păstrare după încetarea relației de afaceri nu trebuie să depășească zece a datelor este justificată de la caz la caz. Perioada de păstrare poate fi prelungită cu maximum cinci ani;

(b)  în cazul relațiilor de afaceri și al tranzacțiilor, documente justificative și evidențe, constând în documente originale sau copii admise în procedurile judiciare, în temeiul dreptului național aplicabil, pe o perioadă de cel puțin cinci ani de la încheierea tranzacțiilor sau de la încetarea relației de afaceri, oricare dintre aceste evenimente are loc primul. La expirarea respectivei perioade de păstrare, datele cu caracter personal vor fi șterse dacă legislația națională nu prevede altceva; împrejurările în care entitățile obligate pot sau trebuie să păstreze în continuare datele sunt stabilite în legislația națională. Statele membre pot permite sau impune păstrarea în continuare a datelor numai dacă acest lucru este necesar pentru prevenirea, depistarea sau investigarea cazurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și dacă prelungirea perioadei de păstrare a datelor este justificată de la caz la caz. Perioada maximă de păstrare de la încheierea tranzacțiilor sau de la încetarea relației de afaceri, oricare dintre aceste evenimente are loc primul, nu trebuie să depășească zece poate fi prelungită cu cinci ani.

(2)   Orice date cu caracter personal nu pot fi utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost păstrate, și în nici un caz nu sunt folosite în scopuri comerciale. [AM 105]

Articolul 39a

(1)  Dispozițiile Directivei 95/46/CE se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuată de statele membre în temeiul prezentei directive. Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către Autorități. Colectarea, prelucrarea și transferul de informații în scopul combaterii spălării banilor sunt considerate a reprezenta un interes public în conformitate cu aceste acte juridice.

(2)  Datele cu caracter personal sunt prelucrate în temeiul prezentei directive exclusiv în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului. Entitățile obligate informează noii clienți cu privire la posibila utilizare a datelor cu caracter personal în scopuri legate de prevenirea spălării banilor înainte de stabilirea unei relații de afaceri. Categoriile de date sensibile se prelucrează în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

(3)  Prelucrarea în scopuri comerciale a datelor colectate în temeiul prezentei directive este interzisă.

(4)  Persoana afectată căreia i se refuză divulgarea de informații cu privire la prelucrarea datelor sale de către o entitate obligată sau de către o autoritate competentă are dreptul de a solicita, prin intermediul autorității competente de protecție a datelor, verificarea, accesarea, corectarea sau ștergerea datelor sale cu caracter personal, precum și dreptul de a iniția o procedură judiciară.

(5)  Accesarea de către persoana vizată a informațiilor conținute într-un raport de tranzacție suspectă este interzisă. Interdicția prevăzută la acest alineat nu include divulgarea către autoritățile de protecție a datelor.

(6)  Statele membre obligă entitățile obligate și autoritățile competente să recunoască și să respecte atribuțiile reale ale autorităților de protecție a datelor, prevăzute în Directiva 95/46/CE, în ce privește siguranța prelucrării și corectitudinea datelor cu caracter personal, din oficiu sau în urma unei reclamații a persoanei în cauză. [AM 106]

Articolul 40

(-1)  Statele membre dispun de mecanisme naționale centralizate, care le permit să identifice în timp util conturile bancare deținute sau controlate de persoane fizice sau juridice care sunt deschise la instituții financiare de pe teritoriul lor.

(-1a)  De asemenea, statele membre dispun de mecanisme care oferă autorităților competente mijloace de a identifica bunurile fără a înștiința proprietarul în prealabil.

(1)  Statele membre solicită ca entitățile lor obligate să dispună de sisteme care să le permită să răspundă în mod complet și rapid la cererile de informații venite din partea FIU-urilor sau a altor autorități, în conformitate cu legislația lor națională, prin care acestea doresc să afle dacă entitățile obligate respective au sau au avut în cursul celor cinci ani precedenți o relație de afaceri cu anumite persoane fizice sau juridice și care este natura relației respective, prin canale sigure și într-un mod care garantează confidențialitatea deplină a cererilor de informații. [AM 107]

Articolul 40a

Colectarea, prelucrarea și transferul de informații în scopul combaterii spălării banilor sunt considerate a constitui o chestiune de interes public în conformitate cu Directiva 95/46/CE. [AM 108]

Articolul 41

(1)  Statele membre se asigură că, în scopul elaborării evaluărilor de risc naționale în conformitate cu articolul 7, sunt în măsură să revizuiască eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prin menținerea unor statistici complete în chestiuni relevante pentru eficacitatea sistemelor respective.

(2)  Statisticile menționate la alineatul (1) includ:

(a)  date de măsurare a dimensiunii și a importanței diferitelor sectoare care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, inclusiv numărul de entități și persoane, precum și importanța economică a fiecărui sector;

(b)  date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare și judiciare ale regimului național de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv numărul de rapoarte de tranzacții suspecte înaintate FIU, acțiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor și, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de persoane urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și valoarea în euro a bunurilor care au fost înghețate, sechestrate sau confiscate.

(ba)  date care indică numărul și procentajul de rapoarte care au ca urmare o investigație suplimentară, cu un raport anual către instituțiile obligate, în care sunt detaliate utilitatea și urmările rapoartelor de tranzacții suspecte pe care le-au prezentat; [AM 109]

(bb)  date privind numărul de cereri transfrontaliere de informații care au fost adresate, primite, și respinse de FIU și la care FIU a răspuns parțial sau integral. [AM 110]

(3)  Statele membre asigură publicarea unei versiuni consolidate a rapoartelor lor statistice și transmit Comisiei statisticile menționate la alineatul (2).

CAPITOLUL VI

POLITICI, PROCEDURI ȘI SUPRAVEGHERE

Secțiunea 1

Proceduri interne, formare și feedback

Articolul 42

(1)  Statele membre solicită entităților obligate care fac parte dintr-un grup să pună în aplicare politici și proceduri la nivel de grup, inclusiv politici de protecție a datelor și politici și proceduri privind schimbul de informații în cadrul grupului, în scopul combaterii spălării de bani și a finanțării terorismului. Politicile și procedurile respective trebuie puse în aplicare efectiv la nivelul sucursalelor și al filialelor deținute în majoritate din statele membre și din țările terțe.

(2)  Statele membre se asigură că, atunci când entitățile obligate au sucursale sau filialele deținute în majoritate situate în țări terțe în care cerințele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului sunt mai puțin stricte decât cele ale statului membru, sucursalele și filialele deținute în majoritate situate în țara terță pun în aplicare cerințele statului membru, inclusiv pe cele privind protecția datelor, în măsura în care legile și reglementările țării terțe permit acest lucru.

(3)  Statele membre și Autoritățile se informează reciproc cu privire la cazurile în care dreptul țării terțe nu permite aplicarea măsurilor care se impun în temeiul alineatului (1), pentru găsirea unei soluții putându-se întreprinde o acțiune coordonată.

(4)  Statele membre solicită ca, în cazul în care dreptul țării terțe nu permite aplicarea măsurilor necesare în temeiul primului paragraf de la alineatul (1), entitățile obligate să adopte măsuri suplimentare pentru a face față în mod eficace riscului de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și să informeze autoritățile de supraveghere din țara de origine. Dacă măsurile suplimentare nu sunt suficiente, autoritățile competente din țara de origine iau în considerare măsuri suplimentare de supraveghere, inclusiv, după caz, posibilitatea de a solicita grupului financiar să își închidă operațiunile în țara gazdă.

(5)  Autoritățile elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care se precizează tipul de măsuri suplimentare menționate la alineatul (4) și măsurile minime care trebuie adoptate de către entitățile obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 în cazul în care dreptul țării terțe nu permite aplicarea măsurilor impuse în temeiul alineatelor (1) și (2) din prezentul articol.

Autoritățile înaintează proiectele de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la ...(37). [AM 111]

(6)  Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (5), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(7)  Statele membre se asigură că schimbul de informații în cadrul grupului este permis, cu condiția ca acest lucru să nu prejudicieze investigarea sau analizarea, de către FIU sau de către alte autorități competente, în conformitate cu legislația națională, a posibilelor cazuri de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

(8)  Statele membre pot solicita emitenților de monedă electronică, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2009/110/CE și furnizorilor de servicii de plată, astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (9) din Directiva 2007/64/CE , care sunt înregistrați pe teritoriul lor și al căror sediu central se află într-un alt stat membru sau în afara Uniunii să numească un punct de contact central pe teritoriul lor pentru a supraveghea respectarea normelor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(9)  Autoritățile elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care se specifică criteriile de determinare a circumstanțelor în care este necesară desemnarea unui punct de contact central în conformitate cu alineatul (8) și funcțiile punctelor de contact centrale.

Autoritățile înaintează proiectele de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la ...(38).

(10)  Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (9), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 43

(1)  Statele membre solicită entităților obligate să adopte măsurile proporționale cu riscurile, natura și dimensiunea lor pentru ca angajații în cauză ai acestora să cunoască dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, inclusiv cerințele relevante privind protecția datelor.

Măsurile respective includ participarea angajaților în cauză la programe speciale de formare permanentă, menite să îi ajute să recunoască operațiunile care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului și să îi învețe cum să procedeze în astfel de cazuri.

În cazul în care o persoană fizică care se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 desfășoară activități profesionale ca angajat al unei persoane juridice, obligațiile prevăzute în prezenta secțiune se aplică persoanei juridice, și nu persoanei fizice.

(2)  Statele membre se asigură că entitățile obligate au acces la informații actualizate privind practicile celor care spală bani și finanțează terorismul și privind indiciile care conduc la recunoașterea tranzacțiilor suspecte.

(3)  Statele membre se asigură că, acolo unde este posibil, este furnizat în timp util un feedback entităților obligate privind eficacitatea și acțiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor privind suspiciunile de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. [AM 112]

(3a)  Statele membre solicită entităților obligate să numească membrul (membrii) consiliului de conducere care este (sunt) responsabil(i) cu punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru respectarea prezentei directive. [AM 113]

Secțiunea 2

Supravegherea

Articolul 44

(1)  Statele membre prevăd obligația de autorizare sau înmatriculare a caselor de schimb valutar și a furnizorilor de servicii pentru fiducii și autorizarea furnizorilor de servicii de jocuri de noroc.

(2)  În privința entităților vizate la alineatul (1), statele membre solicită autorităților competente să asigure faptul că persoanele care conduc sau care vor conduce efectiv activitățile entităților respective sau beneficiarii reali ai acestora sunt persoane competente și potrivite.

(3)  În ceea ce privește entitățile obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a), (b), (d) și (e) (e), statele membre se asigură că autoritățile competente și organismele de autoreglementare adoptă măsurile necesare pentru a preveni ca infractorii condamnați în domeniile respective sau complici ai acestora să dețină o participație semnificativă sau de control sau să fie beneficiarii reali ai unei astfel de participații sau să ocupe o funcție de conducere în cadrul respectivelor entități obligate. [AM 114]

Articolul 45

(1)  Statele membre solicită autorităților competente să supravegheze efectiv respectarea cerințelor prezentei directive și să adopte toate măsurile necesare în acest sens.

(2)  Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competențe adecvate, inclusiv competența de a obliga la prezentarea oricăror informații relevante pentru monitorizarea conformității și de a efectua verificări, și dispun de resurse financiare, umane și tehnice adecvate pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Statele membre se asigură că personalul autorităților competente respectă standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidențialitate și de protecție a datelor, prezintă un grad înalt de integritate și este calificat în mod corespunzător.

(3)  În cazul instituțiilor de credit și financiare și al furnizorilor de servicii de jocuri de noroc, autoritățile competente au puteri de supraveghere sporite, în special posibilitatea de a efectua inspecții la fața locului. Autoritățile competente responsabile cu supravegherea instituțiilor de credit și financiare monitorizează caracterul adecvat al consilierii juridice pe care o primesc în vederea reducerii arbitrajului legal și de reglementare în cazul planificării fiscale agresive și al evitării agresive a plății impozitelor. [AM 115]

(4)  Statele membre se asigură că obligă entitățile obligate care au sucursale sau filiale în alte state membre respectă dispozițiile adoptate de statul membru respectiv în aplicarea prezentei directive. [AM 116]

(5)  Statele membre se asigură că autoritățile competente ale statului membru în care este stabilită sucursala sau filiala cooperează cu autoritățile competente din statul membru în care entitatea obligată își are sediul central, pentru a asigura supravegherea efectivă a cerințelor prezentei directive.

(6)  Statele membre se asigură că autoritățile competente care aplică o abordare , în aplicarea unei abordări a supravegherii în funcție de risc, autoritățile competente: [AM 117]

(a)  înțeleg clar riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului prezente în țara lor;

(b)  au acces la fața locului și în afara amplasamentului la toate informațiile relevante privind riscurile specifice interne și internaționale legate de clienții, produsele și serviciile entităților obligate; și

(c)  stabilesc frecvența și intensitatea verificărilor la fața locului și în afara amplasamentului în funcție de profilul de risc al entității obligate și de riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului prezente în țară.

(7)  Evaluarea profilului de risc de spălare a banilor și de finanțare a terorismului al entităților obligate, în care sunt incluse și riscurile de nerespectare, se revizuiește atât în mod periodic, cât și atunci când există evenimente sau schimbări majore în conducerea și activitățile entităților obligate.

(8)  Statele membre se asigură că autoritățile competente iau în considerare marja de apreciere permisă entității obligate și revizuiesc în mod corespunzător evaluările riscurilor care stau la baza acestei puteri de apreciere, precum și adecvarea și punerea în aplicare a politicilor, controalelor interne și procedurilor acesteia.

(9)  În cazul entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a), (b) și (d), statele membre pot permite ca funcțiile prevăzute la alineatul (1) să fie exercitate de către organisme de autoreglementare, cu condiția ca acestea să respecte dispozițiile alineatului (2).

(10)  Autoritățile, până la ...(39) publică orientări adresate autorităților competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie aplicați atunci când se efectuează supravegherea în funcție de risc. Trebuie să se țină cont în special de natura și dimensiunea activității și, dacă este cazul și în funcție de aspectele menționate, să se stabilească măsuri specifice.

Secțiunea 3

COOPERARE

Subsecțiunea I

Cooperarea națională

Articolul 46

Statele membre se asigură că factorii de decizie, FIU, autoritățile de aplicare a legii, autoritățile de supraveghere, autoritățile de protecție a datelor și alte autorități competente implicate în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului dispun de mecanisme eficace care le permit să coopereze și să se coordoneze la nivel național în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. [AM 118]

Subsecțiunea II

Cooperarea cu Autoritățile

Articolul 47

Fără a aduce atingere normelor în materie de protecția datelor, autoritățile competente furnizează Autorităților toate informațiile pertinente necesare pentru ca acestea să își îndeplinească sarcinile care le revin în temeiul prezentei directive. [AM 119]

Subsecțiunea III

Cooperarea între Comisia Europeană şi FIU-uri

Articolul 48

Comisia poate acorda acordă asistența necesară pentru a facilita coordonarea, inclusiv schimbul de informații între FIU-urile statelor membre în cadrul Uniunii. De asemenea, aceasta poate convoca convoacă periodic întâlniri cu ale platformei de FIU-uri din UE, alcătuită din reprezentanți ai FIU-urilor din statelor membre și, după caz, convoacă întâlniri ale respectivei platforme cu AES, AEAPO și AEVMP. Platforma de FIU-uri din UE a fost înființată pentru a oferi orientări cu privire la problemele legate de punerea în aplicare, care au relevanță pentru FIU-uri și pentru entitățile raportoare, pentru a facilita activitățile FIU-urilor, în special cele în materie de cooperare internațională și de analiză comună, pentru cooperarea și a face schimb de opinii în chestiuni de cooperare informații privind tendințele și factorii de risc din cadrul pieței interne și pentru a asigura participarea FIU-urilor la gestionarea sistemului FIU.net. [AM 120]

Articolul 49

Statele membre se asigură că FIU-urile lor cooperează între ele, și cu FIU-urile ţărilor terţe , în cea mai mare măsură posibilă, indiferent dacă acestea sunt autorități administrative, autorități de punere în aplicare, autorități judiciare sau autorități hibride, fără a aduce atingere normelor Uniunii în materie de protecție a datelor. [AM 121]

Articolul 50

(1)  Statele membre se asigură că FIU-urile schimbă, din proprie inițiativă , atât cu FIU-urile din statele membre, cât și cu FIU-urile din ţările terțe, în mod automat sau la cerere, orice informații care le pot fi utile pentru prelucrarea sau analizarea informațiilor sau pentru efectuarea investigațiilor având ca obiect tranzacții financiare legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului și persoane fizice sau juridice implicate. În cerere trebuie indicate faptele relevante, contextul, motivele cererii și modul în care se vor utiliza informațiile solicitate. [AM 122]

(2)  Statele membre se asigură că FIU căreia i se adresează cererea este obligată să facă uz de toate competențele de care dispune pe plan intern pentru primirea și analizarea informațiilor atunci când dă curs unei solicitări de informații înaintată de o altă FIU din Uniune în conformitate cu alineatul (1). FIU căreia i se adresează cererea răspunde în timp util și atât FIU solicitantă, cât și cea solicitată utilizează mijloace digitale sigure pentru schimbul de informații, ori de câte ori acest lucru este posibil. [AM 123]

În special, atunci când o FIU a unui stat membrucaută să obțină informații suplimentare de la o entitate obligată dintr-un alt stat membru pe al cărui teritoriu își desfășoară activitatea, cererea este adresată către FIU din statul membru pe teritoriul căruia este situată entitatea obligată. Respectiva FIU transferă solicitările și răspunsurile prompt și fără niciun filtru. [AM 124]

(3)  O FIU poate refuza să divulge acele informații care ar putea afecta o anchetă penală desfășurată în statul membru căruia i se adresează cererea sau, în împrejurări excepționale, care ar fi în mod evident disproporționate față de interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice sau ale statului membru în cauză sau irelevante pentru scopul în care au fost colectate. Orice refuz de divulgare a unor astfel de informații trebuie justificat în mod corespunzător FIU care solicită informațiile.

Articolul 51

Informațiile și documentele primite în temeiul articolelor 49 și 50 se utilizează pentru realizarea sarcinilor FIU astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă. Atunci când transmite informații și documente în temeiul articolelor 49 și 50, FIU emitentă poate impune restricții și condiții pentru utilizarea informațiilor respective. FIU destinatară se conformează respectivelor restricții și condiții. Acest lucru nu afectează utilizarea pentru anchete și urmăriri penale legate de sarcinile FIU de a preveni, a detecta și a investiga spălarea banilor și finanțarea terorismului.

Articolul 52

Statele membre se asigură că FIU-urile întreprind toate măsurile necesare, inclusiv măsuri de securitate, pentru a se asigura că informațiile prezentate în temeiul articolelor 49 și 50 nu pot fi accesate de alte autorități, agenții sau departamente, cu excepția cazului în care există acordul prealabil al FIU care a furnizat informațiile.

Articolul 53

(1)  Statele membre își încurajează obligă FIU-urile să utilizeze canale protejate de comunicare între FIU-uri și rețeaua informatică descentralizată FIU.net ele. [AM 125]

(2)  Statele membre se asigură că, în scopul de a-și îndeplini sarcinile prevăzute în prezenta directivă, FIU-urile lor cooperează între ele și, în cadrul mandatului acestuia, cu Europol, în vederea aplicării unor tehnologii moderne. Astfel de tehnologii permit FIU-urilor să își confrunte datele cu datele altor FIU-uri într-un mod anonim, prin asigurarea protecției complete a datelor cu caracter personal, cu scopul de a detecta în alte state membre persoane care le interesează și de a identifica veniturile și fondurile acestora. [AM 126]

Articolul 54

Statele membre se asigură că își încurajează FIU-urile lor cooperează să coopereze cu Europol în cazul analizelor cazurilor în desfășurare cu un caracter transfrontalier în care sunt implicate cel puțin două state membre. [AM 127]

Articolul 54a

Comisia ar trebui să mărească presiunea pe care o exercită asupra paradisurilor fiscale pentru a îmbunătăți cooperarea sa și schimbul de informații în vederea combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. [AM 128]

Secțiunea 4

Sancțiuni

Articolul 55

(1)  Statele membre se asigură că entitățile obligate pot fi trase la răspundere pentru încălcări ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Sancțiunile sunt eficace, proporționale și disuasive. [AM 129]

(2)  Fără a aduce atingere dreptului lor de a impune sancțiuni penale, statele membre se asigură că autoritățile competente pot adopta măsuri administrative corespunzătoare și că ele pot impune sancțiuni administrative în cazul în care entitățile obligate încalcă dispozițiile naționale adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, și se asigură că acestea sunt aplicate. Măsurile și sancțiunile respective trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul în care obligațiile se aplică persoanelor juridice, sancțiunile pot fi aplicate membrilor organului de conducere sau oricăror alte persoane care, în temeiul legislației naționale, sunt responsabile de încălcare.

(4)  Statele membre se asigură că autoritățile competente sunt învestite cu toate competențele de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. În exercitarea competențelor lor de sancționare, autoritățile competente cooperează strâns pentru a se asigura că măsurile administrative și sancțiunile produc rezultatele dorite și își coordonează eforturile atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere.

Articolul 56

(1)  Prezentul articol se aplică cel puțin în situațiile în care entitățile obligate dau dovadă de deficiențe sistematice în raport cu cerințele prevăzute la :

(a)  articolele 9-23 (precauția privind clientela);

(b)  articolele 32, 33 și 34 (raportarea tranzacțiilor suspecte);

(c)  articolul 39 (păstrarea evidențelor); și

(d)  articolele 42 și 43 (controalele interne).

(2)  Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (1), printre măsurile și sancțiunile administrative care pot fi aplicate se numără cel puțin următoarele:

(a)  declarația publică în care se indică persoana fizică sau juridică și natura încălcării, dacă este necesar și proporționat, în urma unei evaluări de la caz la caz; [AM 130]

(b)  ordinul prin care persoanei fizice sau juridice i se solicită să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea lui;

(c)  în cazul unei entități obligate care este supusă obligației de a deține o autorizație, retragerea autorizației respective;

(d)  interdicția temporară de a exercita funcții în instituții, aplicată oricărui membru al organului de conducere al entității obligate care este considerat răspunzător;

(e)  în cazul unei persoane juridice, amenzi administrative de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală realizată de persoana juridică respectivă în exercițiul financiar precedent;

(f)  în cazul unei persoane fizice, amenzi administrative de până 5 000 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, echivalentul în moneda națională la ... (40);

(g)  amenzi administrative în valoare de până la două ori profiturile acumulate sau pierderile evitate ca urmare a încălcării, atunci când acestea pot fi determinate.

În sensul literei (e) a primului paragraf, în cazul în care persoana juridică este o filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri relevantă anuală totală este cifra de afaceri anuală totală care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă finale în exercițiul financiar precedent filialei. [AM 131].

Articolul 57

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente publică fără întârziere orice sancțiune sau măsură aplicată în caz de încălcare a dispozițiilor naționale adoptate pentru punerea în aplicare prezentei directive, dacă este necesar și proporționat, în urma unei evaluări de la caz la caz, inclusiv informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile pentru aceasta, în afară de cazul în care publicarea ar amenința în mod serios stabilitatea piețelor financiare. În cazul în care publicarea ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate, autoritățile competente publică pot publica sancțiunile în mod anonim. [AM 132]

(2)  Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul sancțiunilor sau măsurilor administrative și nivelul amenzilor administrative, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(b)  gradul de răspundere a persoanei fizice sau juridice responsabile;

(c)  puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, indicată de cifra de afaceri totală a persoanei respective sau de venitul anual al persoanei respective;

(d)  importanța profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi determinate;

(e)  pierderile produse terților prin încălcare, în măsura în care acestea pot fi determinate;

(f)  măsura în care persoana fizică sau juridică responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;

(g)  încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.

(3)  Pentru a asigura aplicarea lor consecventă și efectul disuasiv pe teritoriul Uniunii, până la ...(41), autorităţile publică orientări adresate autorităților competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la tipurile de măsuri și sancțiuni administrative și nivelul amenzilor administrative aplicabile entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2. [AM 133]

(4)  În cazul persoanelor juridice, statele membre se asigură că acestea pot fi trase la răspundere pentru încălcările menționate la articolul 56 alineatul (1) care sunt comise în beneficiul lor de către orice persoană, acționând individual sau ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice, care deține o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:

(a)  unei împuterniciri din partea persoanei juridice respective;

(b)  unei competențe de a lua decizii în numele persoanei juridice respective; sau

(c)  unei competențe de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice respective.

(5)  Pe lângă cazurile menționate la alineatul (4) al prezentului articol, statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul respectiv a făcut posibilă comiterea încălcărilor menționate la articolul 56 alineatul (1) de către o persoană aflată sub autoritatea sa, în beneficiul unei persoane juridice.

Articolul 58

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente instituie mecanisme eficace prin care încurajează să li se raporteze încălcările dispozițiilor naționale adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

(2)  Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a)  procedurile specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și luarea de măsuri ulterioare;

(b)  protecția corespunzătoare a angajaților instituțiilor care denunță încălcări comise în cadrul instituției;

(ba)  protecția adecvată a persoanei incriminate; [AM 134]

(c)  protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea, precum și ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE.

(3)  Statele membre solicită entităților obligate să instituie proceduri corespunzătoare privind raportarea de către angajați a încălcărilor, la nivel intern, prin intermediul unui canal specific, independent și anonim.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 59

Până la ...(42) Comisia întocmește un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive și îl înaintează Parlamentului European și Consiliului.

Până la ...(43)* Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, un raport privind dispozițiile referitoare la infracțiunile și sancțiunile fiscale grave din statele membre, privind importanța transfrontalieră a infracțiunilor fiscale și eventuala necesitate a unei abordări coordonate la nivelul Uniunii, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă. [AM 135]

Articolul 60

Directivele 2005/60/CE și 2006/70/CE se abrogă cu începere de la ...(44).

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa IV.

Articolul 61

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la... (45). Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor măsuri.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor acte de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 62

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 63

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Urmează o listă neexhaustivă cu variabilele de risc pe care entitățile obligate le iau în considerare atunci când stabilesc în ce măsură să aplice măsurile de precauție privind clientela în conformitate cu articolul 11 alineatul (3):

(i)  scopul unui cont sau al unei relații;

(ii)  nivelul activelor depuse de un client sau dimensiunea tranzacțiilor efectuate;

(iii)  regularitatea sau durata relației de afaceri.

ANEXA II

Urmează o listă neexhaustivă cu factorii și tipurile de dovezi ale eventualelor situații cu risc redus menționate la articolul 14:

(1)  factorii de risc privind clienții:

(a)  societăți publice cotate la o bursă de valori și supuse cerințelor de declarare (fie prin norme bursiere, fie prin lege sau prin mijloace executorii), care impun cerințe pentru a asigura transparența adecvată a beneficiarului real;

(b)  administrații sau întreprinderi publice;

(c)  clienți cu reședința în zone geografice cu risc redus prevăzute la punctul (3).

(ca)  beneficiarii reali ai conturilor colective deținute de notari și de membrii altor profesii liberale juridice din statele membre sau din țări terțe, cu condiția ca aceștia să se supună cerințelor de combatere a spălării banilor sau finanțării terorismului, conforme cu standardele internaționale, și să fie supravegheați pentru respectarea cerințelor respective, și cu condiția ca informațiile privind identitatea beneficiarului efectiv să fie puse, la cerere, la dispoziția instituțiilor care acționează ca instituții depozitare pentru conturile colective; [AM 136]

(cb)  entități obligate, în cazul în care acestea fac obiectul unor cerințe de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în temeiul prezentei directive și au pus în aplicare în mod eficient aceste cerințe; [AM 137]

(2)  factorii de risc privind produsele, serviciile, tranzacțiile sau canalele de distribuție:

(a)  polițe de asigurare de viață a căror primă este scăzută;

(b)  polițe de asigurare pentru sistemele de pensii, în cazul în care nu există o clauză de răscumpărare timpurie și polița nu poate fi folosită drept garanție;

(c)  sisteme de pensii sau programe similare care asigură salariaților beneficii de pensie, în cazul cărora contribuțiile se realizează prin deducere din salarii, iar normele sistemului nu permit ca drepturile beneficiarilor sistemului să fie transferate;

(d)  produse sau servicii financiare care furnizează servicii definite și limitate în mod corespunzător anumitor tipuri de clienți, astfel încât să sporească accesul în scopul incluziunii financiare;

(e)  produse în cazul cărora riscul de spălare a banilor/de finanțare a terorismului este gestionat de alți factori, cum ar fi limitele financiare sau transparența proprietății (de exemplu, anumite tipuri de monedă electronică, astfel cum sunt definite la alineatul (2) al articolului 2 din Directiva 2009/110/CE ).

(ea)  acorduri de economisire pe termen lung cu scopuri bine stabilite, care servesc, de exemplu, ca măsură de protecție pentru asigurarea veniturilor din pensie sau pentru achizițiile de bunuri imobiliare personale unde plățile încasate provin dintr-un cont de plăți care este identificat în conformitate cu articolele 11 și 12 din prezenta directivă; [AM 138]

(eb)  produse financiare cu valoare mică în cazul în care rambursarea se efectuează printr-un cont bancar în numele clientului; [AM 139]

(ec)  produse financiare care vizează activele financiare corporale sub formă de contracte de leasing sau de credite de consum de valoare redusă, cu condiția ca tranzacțiile să fie efectuate prin conturi bancare; [AM 140]

(ed)  relații de afaceri sau tranzacții la distanță în cazul cărora identitatea poate fi verificată electronic; [AM 141]

(ee)  astfel de produse, servicii și tranzacții identificate ca prezentând riscuri scăzute de către autoritățile competente din statul membru de origine a entităților raportoare; [AM 142]

(3)  factori de risc geografici:

(a)  alte state statele membre; [AM 143]

(b)  țări terțe identificate de surse credibile, cum ar fi declarațiile publice ale GAFI, evaluarea reciprocă sau rapoarte detaliate de evaluare sau rapoarte de monitorizare publicate, care dețin sisteme efective de combatere a spălării banilor/combatere a finanțării terorismului; [AM 144]

(c)  țări terțe identificate din surse credibile ca având un nivel scăzut al corupției sau al altor activități infracționale;

(d)  țările terțe care se supun cerințelor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în conformitate cu recomandările GAFI, au pus în aplicare în mod eficient cerințele respective și sunt supravegheate sau monitorizate în mod eficient, în conformitate cu recomandările, pentru a se asigura conformitatea cu cerințele respective.

(da)  autorități identificate de Comisie care aplică măsuri de combatere a spălării de bani echivalente cu cele instituite prin prezenta directivă și prin alte reglementări conexe ale Uniunii; [AM 145]

ANEXA III

Urmează o listă neexhaustivă cu factorii și tipurile de dovezi ale eventualelor situații cu risc mărit menționate la articolul 16 alineatul (3):

(1)  factorii de risc privind clienții:

(a)  relația de afaceri se desfășoară în circumstanțe neobișnuite;

(b)  clienții rezidenți în țările prevăzute la punctul (3);

(c)  persoanele sau construcțiile juridice cu rol de structuri de administrare a activelor personale;

(d)  societățile care au acționari nominali sau acțiuni la purtător;

(e)  activități în care se rulează mult numerar;

(f)  situația în care structura acționariatului societății pare neobișnuit sau excesiv de complexă, având în vedere natura activității sale.

(2)  factorii de risc privind produsele, serviciile, tranzacțiile sau canalele de distribuție:

(a)  servicii bancare private;

(b)  produse sau tranzacții care ar putea favoriza sau care permit anonimatul; [AM 146]

(c)  relații de afaceri sau tranzacții la distanț㸠fără unele măsuri de protecție, de exemplu, semnătura electronică; [AM 147]

(d)  plăți primite de la terți necunoscuți sau neasociați;

(e)  produse noi și practici comerciale noi, inclusiv mecanisme noi de distribuție și utilizarea unor tehnologii noi sau în curs de dezvoltare atât pentru produsele noi, cât și pentru produsele preexistente. [AM 148]

(3)  factorii de risc geografic:

(a)  țări care, conform unor surse credibile, cum ar fi declarațiile publice ale GAFI, evaluarea reciprocă sau rapoarte detaliate de evaluare sau rapoarte de monitorizare publicate, nu dispun de sisteme eficace de combatere a spălării banilor/combatere a finanțării terorismului;

(b)  țări care, conform unor surse credibile, nu au un nivel ridicat al corupției sau al altor activități infracționale;

(c)  țări supuse unor sancțiuni, embargouri sau măsuri similare instituite, de exemplu, de Uniune sau de Organizația Națiunilor Unite ; [AM 149]

(d)  țări care acordă finanțare sau sprijin pentru activități teroriste sau pe teritoriul cărora operează organizații teroriste desemnate.

Anexa IIIa

Următoarele reprezintă tipuri de măsuri sporite de precauție pe care statele membre ar trebui să le aplice cel puțin în temeiul articolului 16:

—  obținerea de informații suplimentare privind clientul (de exemplu, ocupația, volumul activelor, informațiile disponibile ale bazelor de date publice, internet etc.) și actualizarea mai regulată a datelor clientului și ale beneficiarului real;

—  obținerea de informații suplimentare privind scopul și natura dorită a relației de afaceri;

—  obținerea de informații privind sursa de fonduri a clientului sau sursa activelor nete ale clientului;

—  obținerea de informații privind motivele tranzacțiilor dorite sau realizate;

—  obținerea aprobării conducerii superioare pentru a începe sau a continua relația de afaceri;

—  realizarea unei monitorizări sporite a relației de afaceri, prin creșterea numărului și a duratei controalelor aplicate și selectarea șabloanelor tranzacțiilor care necesită o examinare suplimentară;

—  solicitarea primei plăți de realizat printr-un cont deschis în numele clientului la o bancă supusă unor standarde similare referitoare la măsurile de precauție privind clientela.

ANEXĂ IV

Tabelul de corespondență menționat la articolul 60

(1) JO C 166, 12.6.2013, p. 2. (2) JO C 271, 19.9.2013, p. 31. (3) Poziția Parlamentului European din 11 martie 2014. (4) Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor (JO L 166, 28.6.1991, p. 77). (5) Directiva 2001/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2001 de modificare a Directivei 91/308/CEE a Consiliului pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor (JO L 344, 28.12.2001, p. 76). (6) Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15). (7) Directivei 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția de persoană expusă politic, precum și criteriile tehnice pentru procedurile simplificate de precauție privind clientela și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau foarte limitat (JO L 214, 4.8.2006, p. 29). (8) Surse: „Paradisurile fiscale și dezvoltarea. Statut, analize și măsuri”, NOU, Rapoarte oficiale norvegiene, 2009. (9) Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului și a Directivelor 2005/56/CE și 2009/101/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților (JO L 156, 16.6.2012, p. 1). (10) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). (11) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei Comisiei 2009/79/CE (JO L 331, 15.12.2010, p. 48). (12) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84). (13) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31). (14) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1). (15) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, 16.9.2002, p. 1). (16) Decizia 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre în ceea ce privește schimbul de informații (JO L 271, 24.10.2000, p. 4). (17) Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22). (18) JO C 32, 4.2.2014, p. 9. (19) Decizia­cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO L 164, 22.6.2002, p. 3). (20) Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 de modificare a Deciziei­cadru 2002/475/JAI (JO L 330, 9.12.2008, p. 21). (21) Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1). (22) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). (23) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338). (24) Directiva 2009/183/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1). (25) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349). (26) Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (JO L 9, 15.1.2003, p. 3). (27) Acțiunea comună 98/733/JAI a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la o organizație criminală în statele membre ale Uniunii Europene (JO L 351, 29.12.1998, p. 1). (28) JO C 316, 27.11.1995, p. 49. (29) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19). (30) Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1). (31) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (32) Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7). (33) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (34) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (35) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (36) Trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (37) doi ani 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (38) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (39) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (40) Data intrării în vigoare a prezentei directive. (41) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (42) Patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (43) * Un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (44) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. (45) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.