Index 
Texte adoptate
Marţi, 25 februarie 2014 - Strasbourg
Cerere de ridicare a imunității parlamentare a dlui Tadeusz Cymański
 State membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară ***I
 Adaptarea unor acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (articolele 290 și 291 din TFUE) ***I
 Adaptarea unor acte juridice din domeniul justiției care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (articolul 290 din TFUE) ***I
 Adaptarea unor acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (articolul 290 din TFUE) ***I
 Numirea unui membru al Curții de Conturi - Oskar HERICS (AT)
 Modificarea articolului 136 din Regulamentul de procedură privind participarea la ședințe
 Obiectivul prevăzut pentru anul 2020 de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturismele noi ***I
 Marca comunitară ***I
 Legislațiile statelor membre cu privire la mărci ***I
 Înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni ***I
 Agenţia Uniunii Europene pentru cooperare şi formare în materie de aplicare a legii (Europol) ***I
 Condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, schimb de elevi, formare profesională remunerată și neremunerată, servicii de voluntariat și muncă au pair ***I
 Corpul voluntar european de ajutor umanitar ***I
 Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane ***I
 Produsele biocide ***I
 Combaterea violenţei împotriva femeilor
 Delegarea competenţelor legislative şi exercitarea competențelor de executare de către Comisie
 Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2014
 Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: ocuparea forței de muncă și aspecte sociale
 Guvernanţa pieţei unice
 Ameliorarea plantelor

Cerere de ridicare a imunității parlamentare a dlui Tadeusz Cymański
PDF 204kWORD 44k
Decizia Parlamentului European din 25 februarie 2014 privind cererea de ridicare a imunității lui Tadeusz Cymański (2013/2278(IMM))
P7_TA(2014)0110A7-0099/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Tadeusz Cymański, transmisă de Ministerul Public al Republicii Polone la 23 octombrie 2013 și comunicată în ședința plenară din 18 noiembrie 2013,

–  în urma audierii lui Tadeusz Cymański, în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010 și 6 septembrie 2011(1),

–  având în vedere articolul 105 din Constituția Republicii Polone,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0099/2014),

A.  întrucât Ministerul Public al Republicii Polone a solicitat ridicarea imunității parlamentare a lui Tadeusz Cymański în legătură cu o cerere de autorizare a începerii urmăririi penale împotriva unui deputat în Parlamentul European care i-a fost adresată de Inspectoratul General de Poliție Rutieră în legătură cu delictul descris la articolul 96 alineatul (3) din Codul delictelor minore al Poloniei;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European nu pot fi urmăriți, deținuți sau trimiși în judecată pentru opiniile sau voturile exprimate în exercițiul funcției lor;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European se bucură, pe teritoriul propriului lor stat, de imunitățile acordate membrilor parlamentului lor;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 105 din Constituția Republicii Polone, „un deputat nu poate fi tras la răspundere pentru activitățile efectuate în sfera mandatului de deputat pe durata mandatului său sau după expirarea acestuia. În ceea ce privește astfel de activități, un deputat poate fi tras la răspundere numai în fața Seimului Poloniei și, în cazul în care a încălcat drepturile unor părți terțe, acesta poate fi acționat în instanță numai cu acordul Seimului”;

E.  întrucât doar Parlamentul poate decide dacă imunitatea trebuie sau nu ridicată într-un anumit caz; întrucât Parlamentul poate ține seama în mod rezonabil de poziția deputatului în cauză la luarea deciziei sale cu privire la ridicarea sau nu a imunității acestuia(2);

F.  întrucât delictul prezumtiv nu are o legătură directă sau evidentă cu exercitarea de către Tadeusz Cymański a funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European și nu reprezintă opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

G.  întrucât procedura penală care urmează să fie inițiată împotriva lui Tadeusz Cymański nu are, prin urmare, nicio legătură cu calitatea sa de deputat în Parlamentul European;

H.  întrucât, în cazul de față, Parlamentul nu a identificat nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume o suspiciune suficient de serioasă și precisă cu privire la faptul că acest caz a fost adus la lumină în intenția de a cauza prejudicii activității politice a deputatului în cauză;

I.  întrucât cererea este prezentată în urma unei declarații scrise a dlui Cymański, prin care domnia sa a refuzat să respecte obligația de a dezvălui identitatea persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul indicat în raportul său de către Inspectoratul General de Poliție Rutieră și a acceptat să achite o amendă de 500 PLN în legătură cu delictul descris la articolul 96 alineatul (3) din Codul delictelor minore al Poloniei;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Tadeusz Cymański;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente a Republicii Polone și lui Tadeusz Cymański.

(1) Hotărârea din 12 mai 1964 în cauza 101/63 Wagner/Fohrmann și Krier (Rec. 1964, p. 387), hotărârea din 10 iulie 1986 în cauza 149/85 Wybot/Faure și alții (Rec. 1986, p. 2391), hotărârea din 15 octombrie 2008 în cauza T-345/05 Mote/Parlamentul (Rep. 2008, p. II-2849), hotărârea din 21 octombrie 2008 în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07 Marra/De Gregorio și Clemente (Rep. 2008, p. I-7929), hotărârea din 19 martie 2010 în cauza T-42/06 Gollnisch/Parlamentul (Rep. 2010, p. II-1135), hotărârea din 6 septembrie 2011 în cauza C-163/10 Patriciello (Rep. 2011, p. I-7565).
(2) Cauza T-345/05 Mote/Parlament, citată mai sus, punctul 28.


State membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară ***I
PDF 278kWORD 39k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară (COM(2013)0428 – C7-0178/2013 – 2013/0200(COD))
P7_TA(2014)0111A7-0046/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0428),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0178/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2013(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 3 februarie 2014, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0046/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind Fondul European pentru pescuit în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară

P7_TC1-COD(2013)0200


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 335/2014.)

(1) JO C 341, 21.11.2013, p. 75.


Adaptarea unor acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (articolele 290 și 291 din TFUE) ***I
PDF 489kWORD 194k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unei serii de acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (COM(2013)0751 – C7-0386/2013 – 2013/0365(COD))
P7_TA(2014)0112A7-0011/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0751),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 100 alineatul (2), articolul 114, articolul 168 alineatul (4) literele (a) și (b), articolul 172, articolul 192 alineatul (1), articolul 207, articolul 214 alineatul (3) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0386/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 182/2011 din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2014(2),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere Înțelegerea comună privind actele delegate, aprobată de Conferința președinților la 3 martie 2011,

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(3), în special punctul 15 și anexa 1,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la delegarea puterii legislative(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie(5),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, avizul Comisiei pentru comerț internațional, avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru transport și turism (A7-0011/2014),

A.  întrucât Comisia s-a angajat să stabilească, până la sfârșitul anului 2012, câte acte legislative cuprinzând trimiteri la procedura de reglementare cu control mai sunt în vigoare, pentru a pregăti inițiativele legislative adecvate și a finaliza astfel adaptarea la noul cadru juridic; întrucât obiectivul anunțat a fost acela ca, până la sfârșitul celei de a șaptea legislaturi a Parlamentului, toate dispozițiile care fac trimitere la procedura de reglementare cu control să fie eliminate din toate instrumentele legislative; întrucât Comisia a prezentat propunerile necesare pentru îndeplinirea acestui angajament, chiar dacă aceasta s-a întâmplat mai târziu decât s-a preconizat;

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unei serii de acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control

P7_TC1-COD(2013)0365


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 100 alineatul (2), articolul 114, articolul 168 alineatul (4) litera (a), articolul 168 alineatul (4) litera (b), articolul 172, articolul 192 alineatul (1), articolul 207, articolul 214 alineatul (3) și articolul 338 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(6),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(7),

întrucât:

(1)  Tratatul de la Lisabona a introdus o distincție între competențele delegate Comisiei de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesențiale ale unui act legislativ (acte delegate), și competențele conferite Comisiei de a adopta condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii (acte de punere în aplicare).

(2)  Măsurile care pot fi acoperite de delegarea de competențe, astfel cum se prevede la articolul 290 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), corespund, în principiu, măsurilor acoperite de procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului(8).

(3)  Este necesară adaptarea la articolul 290 din TFUE a unei serii de acte juridice aflate deja în vigoare, care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control și care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 290 alineatul (1) din TFUE.

(4)  În momentul în care Comisia pregătește acte delegate pe baza actelor juridice adaptate prin prezentul regulament, este deosebit de important ca aceasta să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În momentul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu.

(5)  Este necesară adaptarea la articolul 291 din TFUE a unei serii de acte juridice aflate deja în vigoare, care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control și care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 291 alineatul (2) din TFUE.

(6)  Atunci când îi sunt conferite competențe de punere în aplicare Comisiei, aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(9).

(7)  Ca o consecință a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, este necesar, de asemenea, să se modifice o serie de acte legislative aflate deja în vigoare care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control prin eliminarea anumitor măsuri vizate de această procedură.

(8)  Prezentul regulament nu ar trebui să aibă incidență asupra procedurilor în curs în cadrul cărora un comitet a emis deja un aviz în conformitate cu articolul 5a din Decizia 1999/468/CE înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(9)  Având în vedere faptul că adaptările și modificările care urmează să fie făcute prin prezentul regulament vizează numai procedurile, nu este necesară transpunerea acestora de către statele membre în cazul directivelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)  În cazul în care dispozițiile enumerate în anexa I la prezentul regulament prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control menționate la articolul 5a alineatele (1)-(5) din Decizia 1999/468/CE, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 2 din prezentul regulament.

(2)  În cazul în care dispozițiile enumerate în anexa I prevăd utilizarea procedurii de urgență menționate la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura de urgență prevăzută la articolul 3 din prezentul regulament.

Articolul 2

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate este conferită se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 1]

(3)  Delegarea de competențe poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție din partea Parlamentului European sau a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul informează Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul menționat se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Prin derogare de la primul paragraf, termenul pentru formularea de obiecțiuni cu privire la actele delegate adoptate în temeiul regulamentelor enumerate la punctele 12(10), 13(11), 14(12), 16(13) și 18(14) din secțiunea F și la punctul 21(15) din secțiunea G din anexa I, este de trei luni, acesta prelungindu-se cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 2]

(6)  În cazul în care dispozițiile enumerate în anexa I la prezentul regulament prevăd că termenul-limită stabilit la articolul 5a alineatul (3) litera (c) din Decizia 1999/468/CE este redus în temeiul dispozițiilor articolului 5a alineatul (5) litera (b) din decizia respectivă, termenele specificate la alineatul (5) din prezentul articol se stabilesc la o lună.

Articolul 3

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atâta timp cât nu se formulează nicio obiecție, în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 2 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei de a se opune de către Parlamentul European sau de către Consiliu.

Articolul 4

(1)  În cazul în care dispozițiile enumerate în anexa II prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control menționate la articolul 5a alineatele (1)-(5) din Decizia 1999/468/CE, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care dispozițiile enumerate în anexa II prevăd utilizarea procedurii de urgență menționate la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu articolul 8 coroborat cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 5

Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, Directiva 97/70/CE a Consiliului(16), Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului [AM 61, 62, și 63] și Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului(17) se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament.

Articolul 6

Prezentul regulament nu are incidență asupra procedurilor în curs în cadrul cărora un comitet a emis deja un aviz în conformitate cu articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

Articolul 7

Prezentul regulamentul intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ANEXA I

Dispoziții ale actelor juridice care fac trimitere la procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE și care sunt adaptate la regimul actelor delegate(18)

A.  Rețele de comunicare, conținut și tehnologie

-1. Decizia nr. 626/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 2008 privind selectarea și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS)

Articolul 9 alineatul (3)* [AM 4]

1.  Regulamentul (CE) nr. 733/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 aprilie 2002 privind punerea în aplicare a domeniului de nivel 1 „.eu”

Articolul 3 alineatul (1) litera (a)**

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (2)

2.  Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal)

Articolul 26 alineatul (7)

Articolul 27a alineatul (5) [AM 5]

Articolul 35

3.  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru)

Articolul 9b alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 13a alineatul (4)

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (6a)

Articolul 19 alineatul (4) [AM 6]

B.  Politici climatice

4.  Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020

Articolul 3 alineatul (2) [AM 7]

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 11 alineatul (3)

5.  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului

Articolul 3d alineatul (3)

Articolul 3f alineatul (9)

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 10a alineatul (1)

Articolul 10a alineatul (7)

Articolul 10a alineatul (8)

Articolul 10a alineatul (13)

Articolul 11a alineatul (8)

Articolul 11a alineatul (9)

Articolul 11b alineatul (7)

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 15 al cincilea paragraf

Articolul 16 alineatul (12) [AM 8]

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 22

Articolul 24 alineatul (1) litera (b)

Articolul 24 alineatul (3)

Articolul 24 a alineatul (1)

Articolul 24 a alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 25 a alineatul (1)

Anexa IV partea A

C.  Energie

6.  Directiva 2008/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind o procedură comunitară de ameliorare a transparenței prețurilor la gaz și energie electrică aplicate utilizatorilor finali din industrie (reformare)

Articolul 6

D.  Întreprinderi și industrie

7.  Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 8

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 14 alineatul (3)

8.  Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare)

Articolul 8 alineatul (1) litera (a)

Articolul 8 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 9 alineatul (3) [AM 9]

E.  Mediu

9.  Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică

Articolul 6 alineatul (5) al doilea paragraf [AM 10]

Articolul 6 alineatul (7)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 15

10.  Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei

Articolul 16 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (3)

Articolul 30 alineatul (6)

Articolul 46 alineatul (6) [AM 11]

Articolul 48 alineatul (2)

F.  Statistică

11.  Regulamentul (CE) nr. 453/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 referitor la statisticile trimestriale privind locurile de muncă vacante în Comunitate

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (1) [AM 12]

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (3)

12.  Regulamentul (CE) nr. 177/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 de stabilire a unui cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2186/93 al Consiliului**** [AM 13]

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (3) în ceea ce privește adoptarea „măsurilor privind standardele comune de calitate” coroborat cu articolul 15 alineatul (1) litera (c) în ceea ce privește adoptarea unor „standarde de calitate comune”

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (1)

13.  Regulamentul (CE) nr. 716/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind statisticile comunitare legate de structura și activitatea filialelor străine**** [AM 14]

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (3) în ceea ce privește adoptarea „standardelor comune de calitate” coroborat cu articolul 9 alineatul (2) litera (a)

Articolul 9 alineatul (2) litera (b)

Articolul 9 alineatul (2) litera (c) în ceea ce privește definirea „standardelor de calitate comune adecvate”

14.  Regulamentul (CE) nr. 1445/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2007 de stabilire a unor norme comune pentru furnizarea de informații de bază privind paritățile puterii de cumpărare și pentru calculul și diseminarea acestora**** [AM 15]

Articolul 7 alineatul (4) în ceea ce privește adoptarea „criteriilor comune de control al calității” coroborat cu articolul 12 alineatul (3) litera (c) în ceea ce privește definirea „criteriilor privind calitatea”

Articolul 12 alineatul (3)

15.  Regulamentul (CE) nr. 1552/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 septembrie 2005 privind statisticile referitoare la formarea profesională în întreprinderi

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (4) în ceea ce privește adoptarea unor „cerințe de calitate și a tuturor măsurilor necesare evaluării și îmbunătățirii calității”

Articolul 9 alineatul (4) în ceea ce privește stabilirea „structurii rapoartelor de calitate” [AM 16]

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 13

16.  Regulamentul (CE) nr. 184/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 privind statisticile comunitare ale balanței de plăți, ale comerțului internațional cu servicii și ale investițiilor străine directe**** [AM 17]

Articolul 4 alineatul (3) în ceea ce privește adoptarea unor „standarde de calitate comune”

Articolul 10

17.  Regulamentul (CE) nr. 1177/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 iunie 2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) în ceea ce privește „definirea listei variabilelor țintă primare care urmează să fie incluse în fiecare domeniu pentru componenta transversală și a listei variabilelor țintă care urmează să fie incluse în componenta longitudinală, inclusiv specificarea codurilor variabilelor”

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) în ceea ce privește definirea „formatului tehnic de transmitere la Eurostat”

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (b)

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (c)

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (d)

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (e)

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (f) [AM 18]

18.  Regulamentul (CE) nr. 450/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2003 privind indicele costului forței de muncă**** [AM 19]

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 11 litera (a)

Articolul 11 litera (b)

Articolul 11 litera (d)

Articolul 11 litera (e)

Articolul 11 litera (f) în ceea ce privește adoptarea unor „criterii de calitate separate pentru datele curente și retrospective transmise”

Articolul 11 litera (i)

Anexă punctul 3

19.  Regulamentul (CE) nr. 437/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2003 privind rapoartele statistice referitoare la transportul aerian de pasageri, mărfuri și poștă

Articolul 5

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (2)

20.  Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitor la statisticile privind deșeurile

Articolul 1 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (2) litera (a)

Articolul 6 alineatul (2) litera (b)

Articolul 6 alineatul (2) litera (c) în ceea ce privește „definirea criteriilor corespunzătoare de evaluare a calității”

Articolul 6 alineatul (2) litera (c) în ceea ce privește definirea „conținutului rapoartelor de calitate” [AM 20]

Articolul 6 alineatul (2) litera (d)

Articolul 8 alineatul (3)

Anexa I secțiunea 7 punctul 1

Anexa II secțiunea 7 punctul 1

G.  Piața internă și servicii

21.  Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE****

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 14 alineatul (2) [AM 21]

22.  Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE

Articolul 68 alineatul (1)***

Articolul 69 alineatul (2)***

H.  Mobilitate și transporturi

23.  Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor

Articolul 13

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 14 alineatul (2)

24.  Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (Reformare)

Articolul 10 alineatul (3)

25.  Regulamentul (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare

Articolul 10 alineatul (2)**

Articolul 10 alineatul (3)** [AM 22]

26.  Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură

Articolul 15

27.  Directiva 97/70/CE a Consiliului din 11 decembrie 1997 de instituire a unui regim armonizat de siguranță pentru navele de pescuit cu lungimea de 24 metri sau mai mare

Articolul 8 litera (a) prima liniuță [AM 23]

Articolul 8 litera (b)

I.  Sănătate și consumatori

28.  Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (8)

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (2)**

Articolul 16 alineatul (8)

Articolul 16 alineatul (9)**

Articolul 18 alineatul (2) [AM 24]

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 31 alineatul (1)**

Articolul 31 alineatul (2)

Articolul 31 alineatul (3)

29.  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului

Articolul 8 alineatul (4) ultima teză coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (b)

Articolul 17 al doilea paragraf coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (d)

Articolul 25 alineatul (3) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (e)

Articolul 26 coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (f)

Articolul 27 alineatul (2) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (h)

Articolul 29 alineatul (4) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (g) [AM 25]

Articolul 29 alineatul (6) primul paragraf a doua teză coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (c)

Articolul 30 alineatul (3) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (i)

Articolul 52 alineatul (4) ultimul paragraf coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (j)

Articolul 54 alineatul (5) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (k)

Articolul 58 alineatul (2) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (l)

Articolul 65 alineatul (1) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (m)

Articolul 68 al treilea paragraf coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (n)

Articolul 78 alineatul (1) litera (a)

Anexa II punctul 3.6.5

30.  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002

Articolul 5 alineatul (1)**

Articolul 5 alineatul (2)*

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (2)*

Articolul 7 alineatul (4)

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (4)

Articolul 20 alineatul (11)

Articolul 21 alineatul (6)

Articolul 27

Articolul 31 alineatul (2)

Articolul 32 alineatul (3)

Articolul 40 litera (a)

Articolul 40 litera (b)

Articolul 40 litera (c)

Articolul 40 litera (d)

Articolul 40 litera (e)

Articolul 40 litera (f)

Articolul 41 alineatul (1)

Articolul 41 alineatul (3)

Articolul 42 alineatul (2) litera (a)

Articolul 42 alineatul (2) litera (b)

Articolul 42 alineatul (2) litera (c)

Articolul 42 alineatul (2) litera (d)

Articolul 43 alineatul (3)

Articolul 45 alineatul (4)

Articolul 48 alineatul (7) litera (a)

Articolul 48 alineatul (7) litera (b)

Articolul 48 alineatul (7) litera (c) [AM 26]

Articolul 48 alineatul (7) litera (d)

Articolul 48 alineatul (8)

31.  Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei

Articolul 6 alineatul (2)**

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (5)*

Articolul 17 alineatul (4)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 26 alineatul (3) [AM 27]

Articolul 27 alineatul (1)

Articolul 32 alineatul (4)

32.  Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 18** [AM 28]

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 24 alineatul (4)

33.  Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 2232/96 și (CE) nr. 110/2008 și a Directivei 2000/13/CE

Articolul 8 alineatul (2)**

Articolul 22**

Articolul 25 alineatul (3)

34.  Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 23 alineatul (4) a doua teză [AM 29]

Articolul 24 alineatul (3)*

Articolul 30 alineatul (1)*

Articolul 30 alineatul (2)*

Articolul 30 alineatul (3)*

Articolul 30 alineatul (5)

Articolul 31*

35.  Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare și de modificare a Directivei 83/417/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului, a Directivei 2000/13/CE, a Directivei 2001/112/CE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 258/97

Articolul 17 alineatul (5)

36.  Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare

Articolul 7 alineatul (4)

Articolul 7 alineatul (5)*

Articolul 7 alineatul (6)**

37.  Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare

Articolul 3 alineatul (3)**

Articolul 4 al doilea paragraf

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (2) [AM 30]

Articolul 6 alineatul (6)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (5)**

38.  Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 3 litera (d)

Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 4 alineatul (1) al șaselea paragraf

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 17 alineatul (3) al doilea paragraf, litera (b)

Articolul 18 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 18 alineatul (5) al doilea paragraf, litera (b)

Articolul 28 alineatul (4) litera (b)

Articolul 28 alineatul (6) litera (a) punctul (ii) [AM 31]

39.  Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 8 alineatul (6)

Articolul 9 alineatul (4) [AM 32]

Articolul 28**

40.  Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 14 alineatul (1) prima liniuță

Articolul 14 alineatul (1) a doua liniuță

Articolul 14 alineatul (1) a treia liniuță

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 24 alineatul (4)

Articolul 26 alineatul (1) [AM 33]

Articolul 32 al șaselea paragraf

Articolul 47 alineatul (3)

41.  Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recolectarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE

Articolul 29 primul paragraf**

Articolul 29 al doilea paragraf litera (a)

Articolul 29 al doilea paragraf litera (b)**

Articolul 29 al doilea paragraf litera (c)**

Articolul 29 al doilea paragraf litera (d)**

Articolul 29 al doilea paragraf litera (e)**

Articolul 29 al doilea paragraf litera (f)**

Articolul 29 al doilea paragraf litera (g)**

Articolul 29 al doilea paragraf litera (h)

Articolul 29 al doilea paragraf litera (i) [AM 34]

42.  Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (5)**

Articolul 5 alineatul (4) în ceea ce privește adoptarea „cantităților minime de vitamine și minerale”

Articolul 5 alineatul (4) în ceea ce privește adoptarea „cantităților maxime de vitamine și minerale”

Articolul 12 alineatul (3) [AM 35]

43.  Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje

Articolul 7 alineatul (2)**

Articolul 8 alineatul (1)**

Articolul 8 alineatul (2) a doua liniuță

ANEXA II

Dispoziții ale actelor juridice care fac trimitere la procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE și care sunt adaptate la regimul actelor delegate(19)

A.  Rețele de comunicare, conținut și tehnologie

1.  Decizia nr. 626/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 2008 privind selectarea și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS)

Articolul 9 alineatul (3)* [AM 36]

2.  Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal)

Articolul 26 alineatul (7)

Articolul 27 a alineatul (5) [AM 37]

3.  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru)

Articolul 9b alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (6) litera (a)

Articolul 19 alineatul (4) [AM 38]

B.  Politici climatice

4.  Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020

Articolul 3 alineatul (2) [AM 39]

5.  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului

Articolul 11 a alineatul (8)

Articolul 16 alineatul (12) [AM 40]

C.  Întreprinderi și industrie

6.  Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare)

Articolul 8 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 9 alineatul (3) [AM 41]

D.  mediu

7.  Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei

Articolul 46 alineatul (6) [AM 42]

E.  Statistică

8.  Regulamentul (CE) nr. 453/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 referitor la statisticile trimestriale privind locurile de muncă vacante în Comunitate

Articolul 5 alineatul (1) [AM 43]

9.  Regulamentul (CE) nr. 177/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 de stabilire a unui cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2186/93 al Consiliului

Articolul 6 alineatul (3) în ceea ce privește adoptarea „conținutului și frecvenței rapoartelor de calitate” coroborat cu articolul 15 alineatul (1) litera (c) în ceea ce privește adoptarea „conținutului și a periodicității rapoartelor de calitate”

10.  Regulamentul (CE) nr. 716/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind statisticile comunitare legate de structura și activitatea filialelor străine

Articolul 6 alineatul (3) în ceea ce privește adoptarea „conținutului și a periodicității rapoartelor de calitate” coroborat cu articolul 9 alineatul (2) litera (c) în ceea ce privește definirea „conținutului și periodicității rapoartelor de calitate”

11.  Regulamentul (CE) nr. 1445/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2007 de stabilire a unor norme comune pentru furnizarea de informații de bază privind paritățile puterii de cumpărare și pentru calculul și diseminarea acestora

Articolul 7 alineatul (4) în ceea ce privește adoptarea „structurii rapoartelor privind calitatea” coroborat cu articolul 12 alineatul (3) litera (c) în ceea ce privește definirea „structurii rapoartelor referitoare la calitate”

12.  Regulamentul (CE) nr. 1552/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 septembrie 2005 privind statisticile referitoare la formarea profesională în întreprinderi

Articolul 9 alineatul (4) în ceea ce privește adoptarea „structurii rapoartelor de calitate” [AM 44]

13.  Regulamentul (CE) nr. 184/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 privind statisticile comunitare ale balanței de plăți, ale comerțului internațional cu servicii și ale investițiilor străine directe

Articolul 4 alineatul (3) în ceea ce privește adoptarea „conținutului și a periodicității rapoartelor de calitate”

14.  Regulamentul (CE) nr. 1177/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 iunie 2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC)

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) în ceea ce privește definirea „formatului tehnic de transmitere la Eurostat”

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (b)

Articolul 15 alineatul (5) coroborat cu articolul 15 alineatul (2) litera (d) [AM 45]

15.  Regulamentul (CE) nr. 450/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2003 privind indicele costului forței de muncă

Articolul 8 alineatul (2) coroborat cu articolul 11 litera (f) în ceea ce privește adoptarea „conținutului rapoartelor privind calitatea”

16.  Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitor la statisticile privind deșeurile

Articolul 6 alineatul (2) litera (c) în ceea ce privește adoptarea „conținutului rapoartelor de calitate” [AM 46]

F.  Piața internă și servicii

17.  Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE

Articolul 14 alineatul (2) [AM 47]

G.  Mobilitate și transporturi

18.  Regulamentul (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare

Articolul 10 alineatul (3)** [AM 48]

19.  Directiva 97/70/CE a Consiliului din 11 decembrie 1997 de instituire a unui regim armonizat de siguranță pentru navele de pescuit cu lungimea de 24 metri sau mai mare

Articolul 8 litera (a) prima liniuță [AM 49]

H.  Sănătate și consumatori

20.  Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice

Articolul 18 alineatul (2) [AM 50]

21.  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului

Articolul 17 al doilea paragraf coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (d)

Articolul 29 alineatul (4) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera (g) [AM 51]

22.  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002

Articolul 40 litera (c)

Articolul 40 litera (d)

Articolul 40 litera (e)

Articolul 41 alineatul (1)

Articolul 41 alineatul (3)

Articolul 42 alineatul (2) litera (d)

Articolul 45 alineatul (4)

Articolul 48 alineatul (7) litera (c) [AM 52]

23.  Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (5)*

Articolul 26 alineatul (3) [AM 53]

24.  Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

Articolul 18** [AM 54]

25.  Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (2) [AM 55]

26.  Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 17 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b)

Articolul 18 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 18 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b)

Articolul 28 alineatul (6) litera (a) punctul (ii) [AM 56]

27.  Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane

Articolul 8 alineatul (6)

Articolul 9 alineatul (4) [AM 57]

28.  Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 14 alineatul (1) prima liniuță

Articolul 14 alineatul (1) a doua liniuță

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 26 alineatul (1) [AM 58]

29.  Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recolectarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE

Articolul 29 al doilea paragraf litera (i) [AM 59]

30.  Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare

Articolul 5 alineatul (4) în ceea ce privește adoptarea „cantităților maxime de vitamine și minerale” [AM 60]

ANEXA III

Modificări aduse Regulamentului (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, Directivei 97/70/CE a Consiliului, Regulamentului (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, Directivei 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului și Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului [AM 61]

A.  Mediu

1)  La articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 66/2010, se elimină al doilea paragraf.

2)  Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 se modifică după cum urmează:

(a)  la articolul 16, se elimină alineatul (4);

(b)  la articolul 30, se elimină alineatul (6). [AM 62]

B.  Mobilitate și transporturi

3.  La articolul 8 litera (a) din Directiva 97/70/CE, se elimină a doua liniuță.

C.  Sănătate și consumatori

4)  La articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, se elimină a doua teză.

5)  La articolul 12 din Directiva 2002/46/CE, se elimină alineatul (3). [AM 63]

D.  Ajutor umanitar

6.  La articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1257/96, se elimină alineatul (1).

(1) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(3) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(4) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 6.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0127.
(6)Avizul din 21 ianuarie 2014 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(7) Poziția Parlamentului European din 25 februarie 2014.
(8)Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23).
(9)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(10) Regulamentul (CE) nr. 177/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 de stabilire a unui cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2186/93 al Consiliului (JO L 61, 5.3.2008, p. 6).
(11) Regulamentul (CE) nr. 716/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind statisticile comunitare legate de structura și activitatea filialelor străine (JO L 171, 29.6.2007, p. 17).
(12) Regulamentul (CE) nr. 1445/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2007 de stabilire a unor norme comune pentru furnizarea de informații de bază privind paritățile puterii de cumpărare și pentru calculul și diseminarea acestora (JO L 336, 20.12.2007, p. 1).
(13) Regulamentul (CE) nr. 184/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 privind statisticile comunitare ale balanței de plăți, ale comerțului internațional cu servicii și ale investițiilor străine directe (JO L 35, 8.2.2005, p. 23).
(14) Regulamentul (CE) nr. 450/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2003 privind indicele costului forței de muncă (JO L 69, 13.3.2003, p. 1).
(15) Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).
(16) Directiva 97/70/CE a Consiliului din 11 decembrie 1997 de instituire a unui regim armonizat de siguranță pentru navele de pescuit cu lungimea de 24 metri sau mai mare (JO L 34, 9.2.1998, p. 1).
(17) Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (JO L 163, 2.7.1996, p. 1).
(18)Cu titlu informativ, dispozițiile care fac trimitere la termenul-limită redus prevăzut la articolul 2 alineatul (6) sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul*, dispozițiile care fac trimitere la procedura de urgență prevăzută la articolul 3 sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul**, dispozițiile care fac trimitere la procedura de urgență prevăzută la articolul 3 și la termenul-limită redus prevăzut la articolul 2 alineatul (6) sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul***, iar dispozițiile la care se face trimitere la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul**** [AM 3].
(19)În scop informativ, dispozițiile care fac trimitere la procedura de urgență în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul **.


Adaptarea unor acte juridice din domeniul justiției care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (articolul 290 din TFUE) ***I
PDF 292kWORD 58k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unei serii de acte juridice din domeniul justiției care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (COM(2013)0452 – C7-0197/2013 – 2013/0220(COD))
P7_TA(2014)0113A7-0480/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0452),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0197/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2013(1),

–  având în vedere scrisoarea din 11 octombrie 2013 a Președintelui Comitetului Regiunilor adresată Președintelui Parlamentului,

–  având în vedere Înțelegerea comună privind actele delegate, aprobată de Conferința președinților la 3 martie 2011,

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(2), în special punctul 15 și anexa 1,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la delegarea puterii legislative(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie(4),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0480/2013),

A.  întrucât Comisia s-a angajat să evalueze, până la sfârșitul anului 2012, câte acte legislative cuprinzând trimiteri la procedura de reglementare cu control mai sunt în vigoare, pentru a pregăti inițiativele legislative adecvate și a finaliza, astfel, adaptarea la noul cadru juridic; întrucât obiectivul anunțat a fost acela ca, până la sfârșitul celei de-a șaptea legislaturi a Parlamentului, toate dispozițiile care fac trimitere la procedura de reglementare cu control să fie eliminate din toate instrumentele legislative; întrucât Comisia a prezentat propunerile necesare pentru îndeplinirea acestui angajament, chiar dacă aceasta s-a întâmplat mai târziu decât s-a preconizat,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unei serii de acte juridice din domeniul justiției care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control

P7_TC1-COD(2013)0220


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Tratatul de la Lisabona permite legiuitorului să delege Comisiei competența de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesențiale ale actului legislativ.

(2)  Măsurile care pot fi acoperite de delegarea de competențe, astfel cum se prevede la articolul 290 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), corespund, în principiu, măsurilor acoperite de procedura de reglementare cu control (PRC), prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului(7).

(3)  Este necesară adaptarea la articolul 290 din TFUE a unei serii de acte juridice aflate deja în vigoare care utilizează procedura de reglementare cu control.

(4)  Prezentul regulament nu ar trebui să aibă incidență asupra procedurilor în curs în cadrul cărora un comitet a emis deja un aviz în conformitate cu articolul 5a din Decizia 1999/468/CE înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(5)  În momentul în care Comisia pregătește acte delegate pe baza actelor juridice adaptate prin prezentul regulament, este deosebit de important ca aceasta să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia ar trebui să asigure, la momentul pregătirii și elaborării actelor delegate, transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(6)  Actele juridice menționate în anexă sunt obligatorii pentru Regatul Unit și Irlanda și, prin urmare, acestea iau parte la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.

(7)  În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În cazul în care actele juridice enumerate în anexa la prezentul regulament prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control menționate la articolul 5a alineatele (1)-(4) din Decizia 1999/468/CE, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 2 din prezentul regulament.

Articolul 2

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată.

(3)  Delegarea de competențe poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție din partea Parlamentului European sau a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul informează Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul menționat se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 3

Prezentul regulament nu are incidență asupra procedurilor în curs în cadrul cărora un comitet a emis deja un aviz în conformitate cu articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ANEXĂ

Acte juridice care fac trimitere la procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE și care sunt adaptate la regimul actelor delegate.

1.  Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială(8)

2.  Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate(9)

3.  Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată(10)

4.  Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă(11)

5.  Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului(12)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(3) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 6.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0127.
(5)JO C 67, 6.3.2014, p. 104.
(6) Poziția Parlamentului European din 25 februarie 2014.
(7)Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23).
(8) JO L 174, 27.6.2001, p. 1.
(9) JO L 143, 30.4.2004, p. 15.
(10) JO L 399, 30.12.2006, p. 1.
(11) JO L 199, 31.7.2007, p. 1.
(12) JO L 324, 10.12.2007, p. 79.


Adaptarea unor acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (articolul 290 din TFUE) ***I
PDF 455kWORD 157k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unei serii de acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (COM(2013)0451 – C7-0198/2013 – 2013/0218(COD))
P7_TA(2014)0114A7-0010/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0451),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 33, articolul 43 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 64 alineatul (2), articolul 91, articolul 100 alineatul (2), articolul 114, articolul 153 alineatul (2) litera (b), articolul 168 alineatul (4) litera (b), articolul 172, articolul 192 alineatul (1), articolul 207 și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0198/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2013(1),

–  având în vedere scrisoarea din 11 octombrie 2013 a Președintelui Comitetului Regiunilor adresată Președintelui Parlamentului,

–  având în vedere Înțelegerea comună privind actele delegate, aprobată de Conferința președinților la 3 martie 2011,

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(2), în special punctul 15 și anexa 1,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la delegarea puterii legislative(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie(4),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și avizele Comisiei pentru comerț internațional, al Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și al Comisiei pentru transport și turism (A7-0010/2014),

A.  întrucât Comisia s-a angajat să evalueze, până la sfârșitul anului 2012, câte acte legislative cuprinzând trimiteri la procedura de reglementare cu control mai sunt în vigoare, pentru a pregăti inițiativele legislative adecvate și a finaliza, astfel, adaptarea la noul cadru juridic; întrucât obiectivul anunțat a fost acela ca, până la sfârșitul celei de-a șaptea legislaturi a Parlamentului, toate dispozițiile care fac trimitere la procedura de reglementare cu control să fie eliminate din toate instrumentele legislative; întrucât Comisia a prezentat propunerile necesare pentru îndeplinirea acestui angajament, chiar dacă aceasta s-a întâmplat mai târziu decât s-a preconizat;

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unei serii de acte juridice care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control

P7_TC1-COD(2013)0218


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 33, articolul 43 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1), articolul 62, articolul 64 alineatul (2), articolul 91, articolul 100 alineatul (2), articolul 114, articolul 153 alineatul (2) litera (b), articolul 168 alineatul (4) litera (b), articolul 172, articolul 192 alineatul (1), articolul 207 și articolul 338 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Tratatul de la Lisabona permite legiuitorului să delege Comisiei competența de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesențiale ale actului legislativ.

(2)  Măsurile care pot fi acoperite de delegarea de competențe, astfel cum se prevede la articolul 290 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), corespund, în principiu, măsurilor acoperite de procedura de reglementare cu control , prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului (7).

(3)  Este necesară adaptarea la articolul 290 din TFUE a unei serii de acte juridice în vigoare care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control.

(4)  Prezentul regulament nu ar trebui să aibă incidență asupra procedurilor în curs în cadrul cărora un comitet a emis deja un aviz în conformitate cu articolul 5a din Decizia 1999/468/CE înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(5)  Având în vedere faptul că adaptările care urmează să fie făcute prin prezentul regulament vizează numai procedurile, nu este necesară transpunerea acestora de către statele membre în cazul directivelor.

(6)  În momentul în care Comisia pregătește acte delegate pe baza actelor juridice adaptate prin prezentul regulament, este deosebit de important ca aceasta să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia ar trebui să asigure, la momentul pregătirii și elaborării actelor delegate, transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT

Articolul 1

(1)  În cazul în care actele juridice enumerate în anexa la prezentul regulament prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control menționată la articolul 5a alineatele (1)-(5) din Decizia 1999/468/CE, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 2 din prezentul regulament.

(2)  În cazul în care actele juridice enumerate în anexă prevăd utilizarea procedurii de urgență menționată la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura de urgență prevăzută la articolul 3 din prezentul regulament.

Articolul 2

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate este conferită se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 1]

(3)  Delegarea de competențe poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție din partea Parlamentului European sau a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul informează Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul menționat se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Prin derogare de la primul paragraf, termenul pentru formularea de obiecțiuni cu privire la actele delegate adoptate în temeiul regulamentelor enumerate la punctele 81(8), 82(9),85(10), 86(11), 90-93(12) din secțiunea G și la punctul 95(13) din secțiunea H din anexă, este de trei luni, acesta prelungindu-se cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 2]

(6)  În cazul în care actele juridice enumerate în anexa la prezentul regulament prevăd că termenul-limită stabilit la articolul 5a alineatul (3) litera (c) din Decizia 1999/468/CE este redus în temeiul dispozițiilor articolului 5a alineatul (5) litera (b) din decizia respectivă, termenele specificate la alineatul (5) din prezentul articol se stabilesc la o lună.

Articolul 3

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atâta timp cât nu se formulează nicio obiecție, în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 2 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecții.

Articolul 4

Prezentul regulament nu are incidență asupra procedurilor în curs în cadrul cărora un comitet a emis deja un aviz în conformitate cu articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

Articolul 5

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ANEXĂ

Acte juridice care fac trimitere la procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE și care sunt adaptate la regimul actelor delegate(14).

A.  Rețele de comunicare, conținut și tehnologie

1.  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)

2.  Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul)

B.  Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune

3.  Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă**

4.  Directiva 2009/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă [a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

5.  Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind cerințele minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice artificiale) [a nouăsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

6.  Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

7.  Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot) [a șaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

8.  Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

9.  Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă [a șaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

10.  Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1999 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea protecției sănătății și securității lucrătorilor expuși unui potențial risc în medii explozive [a cincisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

11.  Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă [a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

12.  Directiva 93/103/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă la bordul navelor de pescuit [a treisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

13.  Directiva 92/104/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1992 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecției sănătății lucrătorilor din industria extractivă de suprafață și în subteran [a douăsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

14.  Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerințele minime de îmbunătățire a protecției securității și sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj [a unsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

15.  Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

16.  Directiva 92/57/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate care se aplică pe șantierele temporare sau mobile [a opta directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

17.  Directiva 92/29/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru promovarea unei mai bune asistențe medicale la bordul navelor **

18.  Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor [a cincea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

19.  Directiva 90/269/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuală a încărcăturilor care prezintă riscuri pentru lucrători și, în special, de producere a unor afecțiuni dorso-lombare [a patra directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

20.  Directiva 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă [a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

21.  Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]**

22.  Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă**

C.  Politici climatice

23.  Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon

24.  Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului

D.  Energie

25.  Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali

26.  Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005

27.  Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003

28.  Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei

29.  Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE

30.  Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE

E.  Întreprinderi și industrie

31.  Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate

32.  Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE

33.  Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic

34.  Regulamentul (CE) nr. 79/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE

35.  Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor

36.  Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității

37.  Directiva 2009/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind dispozițiile comune pentru mijloacele de măsurare și metodele de control metrologic (reformare)

38.  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru)

39.  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei

40.  Directiva 2004/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea principiilor bunei practici de laborator și verificarea aplicării acestora la testele efectuate asupra substanțelor chimice

41.  Directiva 2004/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind inspecția și verificarea bunei practici de laborator (BPL)

42.  Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele

43.  Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior

44.  Directiva 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră

45.  Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli

F.  Mediu

46.  Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind comerțul cu produse derivate din focă

47.  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice

48.  Directiva 2009/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 privind etapa a II-a de recuperare a vaporilor de benzină în timpul alimentării autovehiculelor la stațiile de benzină

49.  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006**

50.  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (Directiva-cadru privind deșeurile)

51.  Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)

52.  Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa

53.  Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații

54.  Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire)

55.  Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri [AM 4]

56.  Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor și transferului de poluanți și de modificare a Directivelor 91/689/CEE și 96/61/CE ale Consiliului

57.  Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării

58.  Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE

59.  Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE

60.  Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE

61.  Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător

62.  Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor și de modificare a Directivei 1999/13/CE

63.  Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental

64.  Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici

65.  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei

66.  Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz

67.  Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri

68.  Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman

69.  Directiva 96/59/CE a Consiliului din 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor policlorurați și a terfenililor policlorurați (PCB/TPC)

70.  Directiva 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților

71.  Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

72.  Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole

73.  Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale

74.  Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură

G.  Statistică

75.  Regulamentul (CE) nr. 1185/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind statisticile referitoare la pesticide

76.  Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă

77.  Regulamentul (CE) nr. 1166/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind anchetele structurale în agricultură și ancheta privind metodele de producție agricolă și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 571/88 al Consiliului

78.  Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei

79.  Regulamentul (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind recensământul populației și al locuințelor

80.  Regulamentul (CE) nr. 452/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 privind producerea și dezvoltarea de statistici în materie de educație și învățare continuă

81.  Regulamentul (CE) nr. 451/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de instituire a unei noi clasificări statistice a produselor în funcție de domeniul de activitate (CPA) și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3696/93 al Consiliului**** [AM 5]

82.  Regulamentul (CE) nr. 295/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind statisticile structurale de întreprindere (reformare)**** [AM 6]

83.  Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini

84.  Regulamentul (CE) nr. 458/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 aprilie 2007 privind Sistemul european de statistici integrate privind protecția socială (SESPROS)

85.  Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice**** [AM 7]

86.  Regulamentul (CE) nr. 1161/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2005 privind întocmirea conturilor nefinanciare trimestriale pe sector instituțional**** [AM 8]

87.  Regulamentul (CE) nr. 808/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind statisticile comunitare referitoare la societatea informațională

88.  Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS)

89.  Regulamentul (CE) nr. 530/1999 al Consiliului din 9 martie 1999 privind statisticile structurale ale câștigurilor salariale și ale costului forței de muncă

90.  Regulamentul (CE) nr. 1165/98 al Consiliului din 19 mai 1998 privind statisticile pe termen scurt**** [AM 9]

91.  Regulamentul (CE) nr. 2494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizați ai prețurilor de consum**** [AM 10]

92.  Regulamentul (CEE) nr. 696/93 al Consiliului din 15 martie 1993 privind unitățile statistice pentru observarea și analizarea sistemului de producție comunitar**** [AM 11]

93.  Regulamentul (CEE) nr. 3924/91 al Consiliului din 19 decembrie 1991 privind organizarea unei anchete comunitare asupra producției industriale**** [AM 12]

H.  Piața internă și serviciile

94.  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne

95.  Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate**** [AM 13]

96.  Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului

I.  Mobilitate și transporturi

97.  Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006

98.  Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului

99.  Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare

100.  Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri

101.  Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic

102.  Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim și de modificare a Directivei 1999/35/CE a Consiliului și a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului

103.  Directiva 2009/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime

104.  Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002**

105.  Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere

106.  Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase*

107.  Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar

108.  Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar comunitar**

109.  Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (reformare)

110.  Regulamentul (CE) nr. 336/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2006 privind aplicarea Codului Internațional de Management al Siguranței pe teritoriul Comunității și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3051/95 al Consiliului

111.  Directiva 2006/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară***

112.  Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2005 de stabilire a unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdicții de exploatare pe teritoriul Comunității și de informare a pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv

113.  Directiva 2005/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind consolidarea securității portuare**

114.  Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind serviciile de informații fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunității

115.  Regulamentul (CE) nr. 868/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind protecția împotriva subvenționării și practicilor tarifare neloiale ale țărilor nemembre, care cauzează prejudicii operatorilor de transport aerian comunitari prin furnizarea de servicii aeriene similare

116.  Regulamentul (CE) nr. 789/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind transferul în alt registru al cargoboturilor și al navelor de pasageri în interiorul Comunității și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 613/91 al Consiliului

117.  Regulamentul (CE) nr. 785/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind cerințele de asigurare a operatorilor de transport aerian și a operatorilor de aeronave

118.  Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană

119.  Directiva 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică în cadrul Comunității

120.  Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2003 privind interzicerea compușilor organostanici pe nave

121.  Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului

122.  Directiva 2003/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 aprilie 2003 privind cerințele de stabilitate specifice pentru navele de pasageri ro-ro

123.  Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) și de modificare a regulamentelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave

124.  Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului

125.  Directiva 2002/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 martie 2002 privind stabilirea normelor și a procedurilor cu privire la introducerea restricțiilor de exploatare referitoare la zgomot pe aeroporturile comunitare

126.  Directiva 2001/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2001 de stabilire a cerințelor și procedurilor armonizate pentru încărcarea și descărcarea în siguranță a vrachierelor

127.  Directiva 1999/35/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind sistemul de expertize obligatorii pentru operarea în siguranță a serviciilor regulate de feriboturi cu punte ruliu și ambarcațiuni rapide de pasageri

128.  Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității

129.  Directiva 96/50/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind armonizarea condițiilor de obținere a brevetelor de comandant de navă pentru transportul de mărfuri și călători pe căile navigabile interioare din Comunitate

130.  Directiva 95/50/CE a Consiliului din 6 octombrie 1995 privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase

131.  Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile

132.  Directiva 91/672/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 privind recunoașterea reciprocă a brevetelor naționale ale conducătorilor de navă pentru transportul de mărfuri și călători pe căile navigabile interioare

J.  Sănătate și consumatori

133.  Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor

134.  Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale**

135.  Directiva 2009/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic (reformare)

136.  Directiva 2009/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind solvenții de extracție utilizați la fabricarea produselor alimentare și a ingredientelor alimentare

137.  Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului

138.  Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind medicamentele pentru terapie avansată și de modificare a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004

139.  Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind medicamentele de uz pediatric și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1768/92, a Directivei 2001/20/CE, a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004

140.  Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor

141.  Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE***

142.  Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman

143.  Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală

144.  Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare

145.  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente

146.  Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară

147.  Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie 2003 privind aromele de fum utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare

148.  Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor

149.  Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic

150.  Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului**

151.  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare

152.  Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă

153.  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman

154.  Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului

155.  Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane

156.  Directiva 1999/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante***

157.  Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi

158.  Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții din alimente**

159.  Directiva 89/108/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la alimentele congelate rapid destinate consumului uman

K.  Impozitare și uniune vamală

160.  Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(3) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 6.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0127.
(5)Avizul din 16 octombrie 2013 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(6) Poziția Parlamentului European din 25 februarie 2014.
(7) Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23).
(8) Regulamentul (CE) nr. 451/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de instituire a unei noi clasificări statistice a produselor în funcție de domeniul de activitate (CPA) și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3696/93 al Consiliului (JO L 145, 4.6.2008, p. 65).
(9) Regulamentul (CE) nr. 295/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind statisticile structurale de întreprindere (JO L 97, 9.4.2008, p. 13)..
(10) Regulamentul (CE) 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).
(11) Regulamentul (CE) nr. 1161/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2005 privind întocmirea conturilor nefinanciare trimestriale pe sector instituțional (JO L 191, 22.7.2005, p. 22).
(12) Regulamentul (CE) nr. 1165/98 al Consiliului din 19 mai 1998 privind statisticile pe termen scurt (JO L 162, 5.6.1998, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 2494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizați ai prețurilor de consum (JO L 257, 27.10.1995, p. 1); Regulamentul (CEE) nr. 696/93 al Consiliului din 15 martie 1993 privind unitățile statistice pentru observarea și analizarea sistemului de producție comunitar (JO L 76, 30.3.1993, p. 1); Regulamentul (CEE) nr. 3924/91 al Consiliului din 19 decembrie 1991 privind organizarea unei anchete comunitare asupra producției industriale (JO L 374, 31.12.1991, p. 1).
(13) Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).
(14)Cu titlu informativ, actele juridice care fac trimitere la termenul-limită redus prevăzut la articolul 2 alineatul (6) sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul*, actele juridice care fac trimitere la procedura de urgență prevăzută la articolul 3 sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul**, iar actele juridice care fac trimitere la procedura de urgență prevăzută la articolul 3 și la termenul-limită redus prevăzut la articolul 2 alineatul (6) sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul***, iar actele juridice la care se face trimitere la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf sunt indicate în prezenta anexă cu simbolul****. [AM 3]


Numirea unui membru al Curții de Conturi - Oskar HERICS (AT)
PDF 189kWORD 34k
Decizia Parlamentului European din 25 februarie 2014 privind privind propunerea de numire a lui Oskar Herics ca membru al Curții de Conturi (C7-0009/2014 – 2014/0802(NLE))
P7_TA(2014)0115A7-0128/2014

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7‑0009/2014),

–  având în vedere articolul 108 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0128/2014),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 17 februarie 2014, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Oskar Herics ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Modificarea articolului 136 din Regulamentul de procedură privind participarea la ședințe
PDF 263kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 25 februarie 2014 privind modificarea articolului 136 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European referitor la participarea la ședințe (2013/2033(REG))
P7_TA(2014)0116A7-0038/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de modificare a Regulamentului său de procedură (B7‑0051/2013),

–  având în vedere Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European(1),

–  având în vedere Decizia Biroului din 19 mai și 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European(2),

–  având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0038/2014),

1.  decide să aducă Regulamentului său de procedură modificarea de mai jos;

2.  reamintește că această modificare intră în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul
Amendamentul 1
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 136 – alineatul 2
(2)  Numele deputaților a căror prezență este atestată de foaia de prezență sunt înscrise în procesul-verbal al fiecărei ședințe.
(2)  Numele deputaților a căror prezență este atestată de foaia de prezență sunt consemnate în procesul-verbal al fiecărei ședințe în rubrica „prezenți”. Numele deputaților a căror absență este aprobată de Președinte sunt consemnate în procesul-verbal al fiecărei ședințe în rubrica „absenți motivat”.

(1) JO L 262, 7.10.2005, p. 1.
(2) JO C 159, 13.7.2009, p. 1.


Obiectivul prevăzut pentru anul 2020 de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturismele noi ***I
PDF 342kWORD 77k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009 pentru a defini modalitățile de realizare a obiectivului prevăzut pentru anul 2020 de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturismele noi (COM(2012)0393 – C7-0184/2012 – 2012/0190(COD))
P7_TA(2014)0117A7-0151/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0393),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0184/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 noiembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru transport și turism (A7-0151/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009 pentru a defini modalitățile de realizare a obiectivului prevăzut pentru anul 2020 de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturismele noi

P7_TC1-COD(2012)0190


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 333/2014.)

(1) JO C 44, 15.2.2013, p. 109.


Marca comunitară ***I
PDF 822kWORD 515k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară (COM(2013)0161 – C7-0087/2013 – 2013/0088(COD))
P7_TA(2014)0118A7-0031/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0161),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 118 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0087/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice din 14 octombrie 2013 referitor la utilizarea actelor delegate,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și avizele Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0031/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  solicită Comisiei să ia măsuri pentru a codifica regulamentul după finalizarea procedurii legislative;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară

P7_TC1-COD(2013)0088


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 118 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului(2), codificat în 2009 ca Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară(3), a instituit un sistem de protecție a mărcilor specific Uniunii Europene, care prevede protecția mărcilor la nivelul Uniunii Europene, în paralel cu protecția mărcilor disponibilă la nivelul statelor membre conform sistemelor mărcilor naționale armonizate de Directiva 89/104/CEE a Consiliului(4), codificată ca Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului(5).

(2)  Ca o consecință a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, terminologia din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 ar trebui să fie actualizată. Aceasta implică înlocuirea termenului „marcă comunitară” cu termenul „marcă europeană a Uniunii Europene”. În conformitate cu abordarea comună privind agențiile descentralizate, asupra căreia au convenit Parlamentul European, Consiliul și Comisia în iulie 2012, denumirea „Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)” ar trebui să fie înlocuită cu „Agenția Uniunii Europene pentru mărci, desene și modele industriale drepturile de proprietate intelectuală” (denumită în continuare „agenția”). [AM 1]

(3)  Ca urmare a comunicării Comisiei din 16 iulie 2008 privind o strategie a drepturilor de proprietate industrială pentru Europa(6), Comisia a efectuat o evaluare cuprinzătoare a funcționării globale a sistemului mărcilor în Europa în ansamblul ei, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, ținând totodată seama de relația dintre aceste niveluri.

(4)  În concluziile sale din 25 mai 2010 cu privire la viitoarea revizuire a sistemului mărcilor din Uniunea Europeană(7), Consiliul a invitat Comisia să prezinte propuneri de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 și a Directivei 2008/95/CE.

(5)  Experiența dobândită de la instituirea sistemului mărcii comunitare a arătat că întreprinderile din Uniune și din țările terțe au acceptat sistemul, acesta devenind o completare și o alternativă viabilă și de succes față de protecția mărcilor asigurată la nivelul statelor membre. [AM 2]

(6)  Cu toate acestea, mărcile naționale sunt în continuare necesare pentru întreprinderile care nu doresc ca protecția mărcilor lor să fie asigurată la nivelul Uniunii sau care nu sunt în măsură să obțină protecție la nivelul întregii Uniuni, în timp ce obținerea protecției naționale nu ridică nicio problemă. Fiecare persoană care dorește să obțină protejarea unei mărci ar trebui să poată decide dacă optează pentru protejarea acesteia doar ca marcă națională în unul sau în mai multe state membre sau doar ca marcă a Uniunii Europene sau pentru ambele tipuri de protecție.

(7)  Cu toate că evaluarea funcționării globale a sistemului mărcii comunitare a confirmat că numeroase aspecte ale sistemului, inclusiv principiile fundamentale pe care se bazează, au trecut cu succes testul trecerii timpului și continuă să răspundă nevoilor și așteptărilor întreprinderilor, Comisia a concluzionat, în comunicarea sa intitulată „O piață unică pentru drepturile de proprietate intelectuală” din 24 mai 2011(8), că este necesară modernizarea sistemului mărcilor din Uniune astfel încât acesta să devină mai eficace, mai eficient și mai coerent în ansamblul său, precum și adaptarea acestuia la era internetului.

(8)  În paralel cu îmbunătățirile și modificările aduse sistemului mărcii comunitare, ar trebui continuată armonizarea legislațiilor și practicilor naționale în materie de mărci și alinierea acestora la sistemul mărcilor din Uniune, în măsura în care este necesar, pentru a crea, pe cât posibil, condiții egale pentru înregistrarea și protecția mărcilor la nivelul întregii Uniuni.

(9)  În scopul de a permite o flexibilitate sporită, asigurând, în același timp, o mai mare securitate juridică în ceea ce privește mijloacele de reprezentare a mărcilor, cerința privind reprezentarea grafică ar trebui să fie eliminată din definiția mărcii Uniunii Europene. Ar trebui să se permită reprezentarea unui semn în Registrul mărcilor Uniunii Europene prin orice formă adecvată și, prin urmare, nu neapărat prin mijloace grafice, cu condiția ca reprezentarea să permită semnul să poată fi reprezentat într-un mod clar, precis, autonom, ușor accesibil, durabil și obiectiv. Prin urmare, un semn ar trebui permis sub orice formă adecvată, ținând cont de tehnologia disponibilă în general care permite autorităților competente și publicului să determine cu precizie și claritate obiectul care beneficiază de protecție. [AM 3]

(10)  Dispozițiile actuale ale Regulamentului (CE) nr. 207/2009 nu reușesc să ofere denumirilor de origine și indicațiilor geografice același grad de protecție precum alte instrumente ale dreptului Uniunii. Prin urmare, este necesar să se clarifice motivele absolute de refuz cu privire la denumirile de origine și indicațiile geografice și să se asigure coerența deplină cu legislația relevantă a Uniunii destinată protejării acestor titluri de proprietate intelectuală. Din motive de coerență cu alte acte legislative ale Uniunii, domeniul de aplicare al acestor motive absolute ar trebui să fie extins astfel încât să includă și mențiunile tradiționale protejate pentru vinuri, precum și specialitățile tradiționale garantate.

(11)  Mărcile pentru care cererea de înregistrare depusă este redactată într-un sistem de scriere sau într-o limbă ininteligibilă în Uniune nu ar trebui să poată beneficia de protecție dacă, în urma traducerii sau transcrierii lor în oricare dintre limbile oficiale ale statelor membre, înregistrarea lor ar trebui să fie refuzată din motive absolute.

(12)  Este necesar să se pună piedici în calea însușirii necinstite a mărcilor, prin extinderea posibilităților de a se opune cererilor de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene depuse cu rea credință.

(13)  În scopul de a menține un nivel ridicat de protecție a drepturilor asupra denumirilor de origine și indicațiilor geografice protejate la nivelul Uniunii, este necesar să se precizeze faptul că aceste drepturi permit formularea unei opoziții față de înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene ulterioare, indiferent dacă acestea reprezintă sau nu și motive de refuz de care examinatorul trebuie să țină seama.

(14)  Pentru a se asigura securitatea juridică și coerența deplină cu principiul priorității, potrivit căruia o marcă înregistrată anterior are prioritate față de mărcile înregistrate ulterior, este necesar să se prevadă că asigurarea respectării drepturilor conferite de o marcă a Uniunii Europeane nu ar trebui să aducă atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data de depunere sau de data de prioritate a mărcii Uniunii Europene. Această dispoziție este în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală din 15 aprilie 1994(9).

(15)  Pentru a se asigura securitatea juridică și claritatea, este necesar să se precizeze faptul că nu doar în cazul similitudinii, ci și în cazul utilizării unui semn identic pentru produse sau servicii identice, nu ar trebui să se acorde protecție unei mărci europene decât dacă și în măsura în care principala funcție a mărcii europene, aceea de a garanta originea comercială a produselor sau serviciilor, este afectată în mod negativ. [AM 4]

(16)  Este posibilă apariția unor confuzii cu privire la sursa comercială din care provin produsele sau serviciile atunci când o întreprindere utilizează același semn sau un semn similar cu o denumire comercială, în așa fel încât se stabilește o legătură între produsele sau serviciile provenind de la întreprinderea în cauză și societatea care poartă denumirea respectivă. Nerespectarea unei mărci a Uniunii Europene ar trebui, prin urmare, să cuprindă și utilizarea unui semn ca denumire comercială sau ca denumire similară, atâta timp cât utilizarea are drept scop diferențierea produselor sau serviciilor din punctul de vedere al originii lor comerciale.

(17)  Pentru a se asigura securitatea juridică și coerența deplină cu legislația specifică a Uniunii, este oportun să se prevadă ca titularul unei mărci a Uniunii Europene să aibă dreptul de a interzice unui terț utilizarea unui semn într-o publicitate comparativă în cazul în care acest tip de publicitate comparativă este contrar Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10).

(18)  Pentru a consolida protecția mărcilor și a combate în mod mai eficace contrafacerea, precum și fără a aduce atingere normelor OMC, în special articolului V din GATT privind liberul tranzit, titularul unei mărci europene a Uniunii Europene ar trebui să aibă dreptul de a împiedica părțile terțe să introducă produse pe teritoriul vamal al Uniunii, fără ca acestea să fie puse în liberă circulație pe acest teritoriu, în cazul în care aceste produse provin din țări terțe și poartă, fără a fi autorizate, o marcă în esență identică cu marca Uniunii Europene înregistrată pentru produsele respective. Această dispoziție nu ar trebui să restricționeze tranzitul medicamentelor generice, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii Europene, astfel cum sunt reflectate, în special, în „Declarația privind Acordul TRIPS și sănătatea publică”, adoptată la 14 noiembrie 2001 cu ocazia Conferinței ministeriale a OMC de la Doha. [AM 5]

(18a)  Titularul unei mărci a Uniunii Europene ar trebui să aibă dreptul de a intenta acțiunile legale necesare, inclusiv printre altele dreptul de a solicita autorităților naționale vamale să ia măsuri în privința bunurilor care se presupune că încalcă drepturile titularului, precum reținerea și distrugerea, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(11). [AM 6]

(18b)  Articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 608/2013 precizează că titularul dreptului este răspunzător față de deținătorul mărfurilor, printre altele în cazul în care se dovedește ulterior că mărfurile în cauză nu au încălcat un drept de proprietate intelectuală. [AM 7]

(18c)  Statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare în ceea ce privește asigurarea unui tranzit neperturbat al medicamentelor generice. Un titular al unei mărci a Uniunii Europene nu ar trebui să aibă dreptul să împiedice nicio parte terță să aducă bunuri, în contextul unei activități comerciale, pe teritoriul vamal al statului membru, pe baza unor similitudini, percepute sau efective, între denumirea comună internațională (DCI) pentru ingredientul activ din medicamente și o marcă înregistrată. [AM 8]

(19)  Pentru a împiedica în mod mai eficace intrarea pe teritoriu a unor produse contrafăcute, în special în contextul vânzărilor pe internet livrate în loturi mici, potrivit definiției din Regulamentul (UE) nr. 608/2013, titularul unei mărci a Uniunii Europene înregistrate în mod valabil ar trebui să aibă dreptul de a interzice importul unor astfel de produse în Uniune, în cazul în care expeditorul produselor contrafăcute este singurul care acționează în cursul activităților comerciale. În cazul în care sunt luate asemenea măsuri, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele fizice sau juridice care au comandat bunurile sunt informate în legătură cu motivele care stau la baza măsurilor, precum și cu drepturile lor legale opozabile expeditorului. [AM 9]

(20)  Pentru a permite titularilor de mărci ale Uniunii Europene să combată contrafacerea în mod mai eficace, aceștia ar trebui să aibă dreptul de a interzice aplicarea pe produse a unei mărci contrafăcute și acțiunile pregătitoare prealabile acestei aplicări.

(21)  Drepturile exclusive conferite de o marcă a Uniunii Europeane nu ar trebui să îndreptățească titularul să interzică utilizarea unor semne sau indicații care sunt folosite în mod corect și în conformitate cu practicile loiale din domeniul industrial și comercial. În scopul de a crea condiții egale pentru denumirile comerciale și mărci în caz de conflict, în contextul în care denumirilor comerciale li se acordă cu regularitate protecție nelimitată față de mărcile înregistrate ulterior, ar trebui să se considere că o astfel de utilizare nu include decât folosirea numelor de persoane. Aceasta ar trebui să includă și utilizarea, în general, a unor semne sau indicații descriptive sau lipsite de caracter distinctiv. În plus, titularul unei mărci a Uniunii Europene nu ar trebui să fie îndreptățit să împiedice utilizarea generală corectă și loială a acesteia în scopul de a identifica sau de a face trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului.

(22)  Pentru a se asigura securitatea juridică și protejarea drepturilor conferite de mărci, dobândite în mod legitim, este oportun și necesar să se prevadă, fără a se aduce atingere principiului conform căruia marca înregistrată ulterior nu este opozabilă mărcii anterioare, faptul că titularii mărcilor Uniunii Europene nu ar trebui să aibă dreptul de a se opune utilizării unei mărci ulterioare atunci când marca ulterioară a fost dobândită într-un moment în care marca anterioară nu ar fi fost opozabilă mărcii ulterioare. Pentru desfășurarea controalelor, autoritățile vamale ar trebui să facă uz de competențele și procedurile prevăzute de legislația vamală relevantă a Uniunii în materie de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală. [AM 10]

(23)  Din motive de echitate și securitate juridică, utilizarea unei mărci a Uniunii Europene sub o formă care diferă prin elemente care nu modifică caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta este înregistrată ar trebui să fie suficientă pentru a menține drepturile conferite, indiferent dacă marca a fost înregistrată sau nu sub forma în care este utilizată.

(24)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului conferă Comisiei competențe în vederea adoptării normelor de punere în aplicare a acestui regulament. În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, competențele conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 trebuie aliniate la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(25)  Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În momentul pregătirii și al elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(26)  În vederea asigurării înregistrării eficiente a actelor juridice privind mărcile Uniunii Europene ca obiecte ale dreptului de proprietate și garantării transparenței depline a registrului mărcilor Uniunii Europene, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta, în conformitate cu articolul 290 din tratat, acte delegate în care să se precizeze anumite obligații ale solicitantului în legătură cu mărci specifice, detaliile privind procedurile de înscriere a transferului mărcilor Uniunii Europene, crearea și transferul unui drept real, executarea silită, implicarea în proceduri de insolvență, acordarea sau transferul unei licențe în registru, precum și anularea sau modificarea înscrierilor relevante din registru.

(27)  Având în vedere numărul foarte redus și aflat în scădere treptată al cererilor de înregistrare a unei mărci comunitare depuse la oficiile centrale din domeniul proprietății intelectuale din statele membre (denumite în continuare „oficiile din statele membre”), depunerea de cereri de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene ar trebui să fie posibilă doar la agenție.

(28)  Protecția mărcii Uniunii Europene se acordă în legătură cu produse sau servicii specifice, a căror natură și număr determină întinderea protecției acordate titularului mărcii. Prin urmare, este esențial să se stabilească în Regulamentul (CE) nr. 207/2009 norme pentru desemnarea și clasificarea produselor și serviciilor și să se asigure securitatea juridică și buna administrare, prin impunerea cerinței ca produsele și serviciile pentru care se solicită protecția mărcii să fie identificate de către solicitant cu suficientă claritate și precizie pentru a permite autorităților competente și agenților economici să determine, exclusiv pe baza acestei cereri, întinderea protecției solicitate. Utilizarea termenilor generali ar trebui să fie interpretată ca incluzând doar produsele și serviciile acoperite în mod clar de sensul literal al termenului respectiv. Titularii unor mărci ale Uniunii Europene care, conform practicilor anterioare ale agenției, sunt înregistrate pentru întregul titlu al unei clase din cadrul Clasificării Nisa, ar trebui să aibă posibilitatea de a-și adapta specificațiile produselor și serviciilor astfel încât să se asigure conformitatea conținutului registrului cu standardele de claritate și precizie impuse de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(29)  În vederea instituirii unui sistem eficace și eficient de depunere a cererilor de înregistrare a mărcii Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce privește revendicările referitoare la prioritate și senioritate, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei, în ceea ce priveşte precizarea mijloacelor și modalităților de depunere a unei cereri de înregistrare a mărcii Uniunii Europene, detaliile privind condițiile de formă ale unei cereri de înregistrare a mărcii Uniunii Europene, conținutul cererii respective, tipul de taxă de depunere, precum și detaliile privind procedurile de verificare a reciprocității, de revendicare a priorității unei cereri anterioare, a unei priorități de expoziție și a seniorității unei mărci naționale. [AM 11]

(30)  Sistemul actual al mărcii Uniunii Europene și al cercetărilor naționale nu este nici fiabil, nici eficient. Prin urmare, acesta ar trebui să fie înlocuit prin punerea la dispoziție a unor motoare de căutare complete, rapide și puternice, care să poată fi utilizate gratuit de către public în contextul cooperării dintre agenție și oficiile din statele membre.

(31)  În vederea asigurării verificării și înregistrării eficace, eficiente și rapide de către agenţie a cererilor de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene pe baza unor proceduri transparente, minuțioase, corecte și echitabile, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei , în ceea ce priveşte precizarea detaliilor referitoare la procedurile de verificare a respectării cerințelor privind data de depunere și a condițiilor de formă pe care trebuie să le îndeplinească o cerere, procedurile de verificare a achitării taxei aferente clasei și de examinare a motivelor absolute de refuz, detaliile privind publicarea cererii, procedurile de corectare a greșelilor și erorilor survenite la publicarea cererilor, detaliile privind procedurile referitoare la observațiile prezentate de terți, detaliile privind procedura de opoziție, detaliile privind procedurile de depunere și de examinare a unei opoziții și procedurile de modificare și de divizare a cererii, detaliile specifice care trebuie consemnate în registru la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene, modalitățile de publicare a înregistrării, precum și conținutul și modalitățile de eliberare a unui certificat de înregistrare.

(32)  Pentru a permite reînnoirea mărcilor Uniunii Europene în mod eficace și eficient, precum și aplicarea în practică, în condiții de siguranță, a dispozițiilor privind modificarea și divizarea unei mărci a Uniunii Europene, fără a se compromite securitatea juridică, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei , , în ceea ce priveşte precizarea modalitățile procedurii de reînnoire a unei mărci a Uniunii Europene și procedurile care reglementează modificarea și divizarea unei mărci a Uniunii Europene. [AM 12]

(33)  În vederea permiterii titularului unei mărci a Uniunii Europene să renunțe fără a întâmpina dificultăți la o marcă a Uniunii Europene, respectând, în același timp, drepturile terților înscrise în registru în legătură cu marca respectivă și pentru a se asigura că titularul unei mărci a Uniunii Europene poate fi decăzut din drepturi sau marca poate fi declarată nulă în mod eficace și eficient, prin intermediul unor proceduri transparente, minuțioase, corecte și echitabile, precum și pentru a se lua în considerare principiile enunțate în prezentul regulament, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei , în ceea ce priveşte precizarea procedurii care reglementează renunțarea la o marcă a Uniunii Europene, precum și procedurile de decădere și de nulitate.

(34)  Pentru a se permite examinarea eficace, eficientă și completă a deciziilor agenției de către camerele de recurs, prin intermediul unei proceduri transparente, minuțioase, corecte și echitabile, care să ia în considerare principiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 207/2009, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei , în ceea ce priveşte precizarea detaliilor privind conținutul căii de atac, procedura de depunere și de examinare a unei căi de atac, conținutul și forma deciziilor camerei de recurs și rambursarea taxelor pentru calea de atac.

(35)  Ca o completare a dispozițiilor existente privind mărcile comunitare colective și în vederea remedierii actualelor dezechilibre dintre sistemele naționale și sistemul mărcii Uniunii Europene, este necesar să se adauge un set de dispoziții specifice vizând protejarea mărcilor europene de certificare, care permit unei instituții sau unui organism de certificare să autorizeze aderenții la sistemul de certificare să utilizeze marca drept semn pentru produse sau servicii care îndeplinesc criteriile de certificare.

(35a)  Pentru a contribui la îmbunătățirea performanțelor întregului sistem de înregistrare și a se asigura că mărcile nu sunt înregistrate atunci când refuzul se bazează pe motive întemeiate, de pildă faptul că marca este descriptivă și nedistinctivă sau concepută astfel încât să inducă în eroare publicul, de exemplu, în legătură cu natura, calitatea sau originea geografică a bunurilor sau serviciilor, părțile terțe ar trebui să poată transmite oficiilor centrale în domeniul proprietății industriale ale statelor membre observații scrise prin care să explice care dintre motivele absolute constituie un obstacol în calea înregistrării. [AM 13]

(36)  Pentru a se permite utilizarea eficace și eficientă a mărcilor europene colective și a mărcilor europene de certificare, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta, în conformitate cu articolul 290 din tratat, acte delegate în care să se precizeze termenele de prezentare a conținutul oficial al regulamentelor privind utilizarea mărcilor respective și conținutul acestora. [AM 14]

(37)  Experiența dobândită în urma punerii în aplicare a actualului sistem al mărcii comunitare a evidențiat potențialul de îmbunătățire a anumitor aspecte de procedură. În consecință, ar trebui luate anumite măsuri în vederea simplificării și accelerării, după caz, a procedurilor și în vederea sporirii securității și previzibilității juridice, în cazurile în care este necesar.

(38)  În vederea asigurării unei funcționări bune, eficace și eficiente a sistemului mărcilor Uniunii Europene, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei , în ceea ce priveşte precizarea cerințelor privind forma deciziilor, detaliile privind procedura orală și modalitățile de probă, modalitățile de notificare, procedura de constatare a pierderii unor drepturi, mijloacele de comunicare și formularele care trebuie utilizate de către părțile la procedură, normele privind calcularea și durata termenelor, procedurile de revocare a unei hotărâri sau de anulare a unei înscrieri în registru și de corectare a erorilor evidente din cadrul hotărârilor și a erorilor imputabile agenției, modalitățile de întrerupere a procedurii și procedurile privind repartizarea și stabilirea cheltuielilor, detaliile specifice care trebuie introduse în registru, detaliile privind consultarea publică și păstrarea dosarelor, modalitățile de publicare în Buletinul mărcilor Uniunii Europene și în Jurnalul Oficial al agenției, modalitățile de cooperare administrativă între agenție și autoritățile din statele membre, precum și detaliile privind reprezentarea în fața agenției. [AM 15]

(39)  Din motive de securitate juridică și pentru a se asigura o mai mare transparență, este necesar să se definească în mod clar toate sarcinile agenției, inclusiv cele care nu sunt legate de gestionarea sistemului mărcii din Uniune.

(40)  Pentru se promova convergența practicilor și a se dezvolta instrumente comune, este necesar să se stabilească un cadru adecvat de cooperare între agenție și oficiile din statele membre, definindu-se în mod clar domeniile cheie de cooperare și permițându-se agenției să coordoneze proiecte comune relevante de interes pentru Uniune și să finanțeze aceste proiecte comune, până la o sumă maximă, prin intermediul granturilor. Aceste activități de cooperare ar trebui să aducă beneficii întreprinderilor care utilizează sistemele mărcilor în Europa Uniune. Proiectele comune, în special bazele de date destinate cercetării și consultării utilizate pentru cercetare și consultare, ar trebui să ofere gratuit utilizatorilor sistemului instituit la nivelul Uniunii prin prezentul regulament Regulamentul (CE) nr. 207/2009 instrumente suplimentare, accesibile tuturor, și eficiente și gratuite, astfel încât să se asigure conformitatea cu cerințele specifice care decurg din caracterul unitar al mărcii Uniunii Europene. Totuși, implementarea rezultatelor unor asemenea proiecte comune nu ar trebui să fie obligatorie pentru statele membre. Cu toate că este important ca toate părțile să contribuie la succesul proiectelor comune, nu în ultimul rând prin schimbul de bune practici și experiență, obligația strictă impusă tuturor statelor membre de a implementa rezultatele proiectelor comune, chiar și atunci când, de exemplu, un stat membru consideră că dispune deja de un instrument IT sau similar mai bun, nu ar fi nici proporțională, nici în interesul superior al utilizatorilor. [AM 16]

(41)  Anumite principii legate de guvernanța agenției ar trebui să fie adaptate la abordarea comună privind agențiile descentralizate ale UE adoptată de Parlamentul European, Consiliu și Comisie în iulie 2012.

(42)  În interesul unei securități juridice mai mari și al unei transparențe sporite, este necesar să se actualizeze unele dispoziții privind organizarea și funcționarea agenției.

(43)  În interesul unei bune gestiuni financiare, ar trebui să se evite acumularea unor excedente bugetare importante. Această regulă nu ar trebui să afecteze constituirea de către agenție a unei rezerve financiare care să corespundă unui an de cheltuieli operaționale pentru a se asigura continuitatea activităților agenției și executarea sarcinilor care îi revin.

(44)  În vederea permiterii transformării, în mod eficace și eficient, a unei cereri sau a unei înregistrări de marcă a Uniunii Europene în cererea de înregistrare a unei mărci naționale, asigurându-se, în același timp, o examinare riguroasă a cerințelor relevante, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei , în ceea ce priveşte precizarea condițiilor de formă pe care trebuie să le respecte o cerere de transformare, precum și detaliile privind examinarea și publicarea acesteia.

(44a)  Structura taxelor a fost stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 2869/95 al Comisiei(12). Structura taxelor este însă un aspect central al funcționării sistemului de mărci al Uniunii Europene, fiind revizuită doar de două ori de la stabilirea sa și numai în urma unor aprige dezbateri politice. Prin urmare, structura taxelor ar trebui să fie reglementată direct în Regulamentul (CE) nr. 207/2009. Regulamentul (CE) nr. 2869/95 ar trebui prin urmare abrogat, iar dispozițiile referitoare la structura taxelor cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 2868/95(13) al Comisiei ar trebui eliminate. [AM 17]

(45)  În vederea asigurării unei metode eficace și eficiente de soluționare a litigiilor și pentru a se garanta respectarea regimului lingvistic prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 207/2009, precum și adoptarea rapidă a deciziilor în cauze simple și organizarea eficace și eficientă a camerelor de recurs, pentru a se garanta un nivel adecvat și realist al taxelor care urmează a fi percepute de agenție, respectându-se, în același timp, principiile bugetare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 207/2009, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei , în ceea ce priveşte precizarea detaliilor privind limbile care trebuie utilizate în relațiile cu agenția, cazurile în care deciziile de opoziție și de anulare ar trebui să fie luate de către un singur membru, detaliile privind organizarea camerelor de recurs, valoarea taxelor care trebuie achitate agenției și detaliile privind achitarea acestora taxelor. [AM 18]

(46)  În vederea asigurării înregistrării eficace și eficientă a mărcilor internaționale în deplină conformitate cu normele din Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei , în ceea ce priveşte precizarea detaliilor privind procedurile referitoare la înregistrarea internațională a mărcilor.

(46a)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului și al Consiliului(14) și a emis un aviz la 11 iulie 2013(15). [AM 19]

(47)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 207/2009 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 207/2009 se modifică după cum urmează:

1.  În titlu, termenul „marca comunitară” se înlocuiește cu termenul „marca europeană a Uniunii Europene”.

2.  În întregul regulament, cuvintele „marcă comunitară” se înlocuiesc cu „marcă a Uniunii Europene” și se efectuează modificările gramaticale necesare.[AM 20 Prezentul amendament se aplică întregului text]

3.  În întregul regulament, cuvintele „instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare” se înlocuiesc cu „instanță competentă în domeniul mărcilor europene Uniunii Europene” și se efectuează modificările gramaticale necesare. [AM 21 Prezentul amendament se aplică întregului text]

4.  În întregul regulament, cuvintele „marcă comunitară colectivă” se înlocuiesc cu „marcă europeană colectivă a Uniunii Europene ” și se efectuează modificările gramaticale necesare. [AM 22 Prezentul amendament se aplică întregului text]

5.  În întregul regulament, cu excepția cazurilor menționate la punctele 2, 3 și 4, termenii „Comunitate”, „Comunitatea Europeană” și „Comunitățile Europene” se înlocuiesc cu „Uniune” și se efectuează modificările gramaticale necesare.

6.  În întregul regulament, cuvântul „Oficiu”, în măsura în care acesta se referă la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) instituit prin articolul 2 din regulament, se înlocuiește cu „Agenție” și se efectuează modificările gramaticale necesare.

7.  În întregul regulament, cuvântul „președinte” se înlocuiește cu „director executiv” și se efectuează modificările gramaticale necesare.

8.  Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 2

Agenția

(1)  Se instituie o Agenție a Uniunii Europene pentru mărci, desene și modele industriale drepturile de proprietate intelectuală, denumită în continuare „agenția”. [AM 23 Prezentul amendament se aplică întregului text]

(2)  Toate trimiterile la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din legislația Uniunii Europene se citesc ca trimiteri la agenție.”

"

9.  Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 4

Semne care pot constitui să constituie o marcă europeană a Uniunii Europene

Pot constitui mărci ale Uniunii Europene toate semnele, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, culorile ca atare, forma produsului sau a ambalajului său ori sunetele, cu condiția utilizării unor tehnologii universal disponibile și ca astfel de semne să fie în măsură:

   (a) să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora; precum și
   (b) să fie reprezentate în Registrul mărcilor Uniunii Europene într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului.” [AM 24]

"

10.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), literele (j) și (k) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(j) mărcile care sunt excluse de la înregistrare și care nu mai sunt utilizate în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protejarea denumirilor de origine și a indicațiilor geografice;

   (k) mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protejarea băuturilor spirtoase, a mențiunilor tradiționale pentru vin și a specialităților tradiționale garantate;
   (l) mărcile care cuprind sau constau într-o denumire anterioară a soiului, înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2100/94*.; [AM 25]

_____________

* Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante cu privire la același tip de produs (JO L 227, 1.9.1994, p. 1) ”;

"

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există:

   (a) decât într-o parte a Uniunii;
   (b) decât în cazurile în care o marcă într-o limbă sau un sistem de scriere străin este tradusă sau transcrisă în orice sistem de scriere sau limbă oficială a unui stat membru.” [AM 26]

"

11.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) La opoziția titularului mărcii, înregistrarea unei mărci se respinge:

   (a) atunci când este solicitată de agentul sau reprezentantul titularului mărcii, în numele său și fără autorizația titularului, în afară de cazul în care acest reprezentant își justifică acțiunile; sau [AM 27]
   (b) atunci când marca poate fi confundată cu o marcă anterioară protejată în afara Uniunii, cu condiția ca, la data cererii, marca anterioară să fi fost încă utilizată efectiv și solicitantul să fi fost de rea-credință.”;

"

(b)  la alineatul (4), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) În cazul opoziției titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local, marca solicitată este refuzată la înregistrare, atunci când și în măsura în care, în temeiul legislației Uniunii care prevede protejarea denumirilor de origine și a indicațiilor geografice sau al legislației statului membru care este aplicabilă acestui semn:”;

"

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) La opoziția titularului unei mărci înregistrate anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate, de asemenea, în cazul în care este identică sau similară unei mărci anterioare, indiferent dacă produsele sau serviciile pentru care se depune cererea sunt identice sau similare celor pentru care este înregistrată marca anterioară sau nu sunt similare cu acestea, atunci când, în cazul unei mărci a Uniunii Europene anterioare, aceasta este de notorietate în cadrul Uniunii sau, în cazul unei mărci naționale anterioare, este de notorietate în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestora.”

"

12.  Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 9

Dreptul conferit de marca europeană Drepturi conferite de o marcă a Uniunii Europene

(1)  Înregistrarea unei mărci europene a Uniunii Europene conferă titularului său un drept exclusiv.

(2)  Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data de depunere sau de data de prioritate a mărcii Uniunii Europene, titularul unei mărci europene a Uniunii Europene este îndreptățit să interzică oricărui terț să folosească, fără acordul său, în comerț un semn în legătură cu produse sau servicii în cazul în care:

   (a) semnul este identic mărcii europene Uniunii Europene și este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca europeană și în cazul în care o astfel de utilizare afectează sau este susceptibilă să afecteze funcția mărcii europene de a garanta consumatorilor originea produselor sau a serviciilor Uniunii Europene;
   (b) fără a aduce atingere literei (a), semnul este identic sau similar mărcii europene Uniunii Europene și este utilizat pentru produse sau servicii care sunt identice sau similare produselor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca europeană Uniunii Europene, în cazul în care există un risc de confuzie pentru public; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn și marcă;
   (c) semnul este identic sau similar mărcii Uniunii Europene, indiferent dacă acesta este utilizat în legătură cu produse sau servicii care sunt identice, similare cu cele pentru care este înregistrată o marcă a Uniunii Europene sau nu sunt similare cu acestea, atunci când marca este de notorietate în Uniune și când folosirea semnului fără motiv întemeiat generează un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii Uniunii Europene sau aduce atingere acestora.

(3)  În temeiul alineatului (2) pot fi interzise, în special, următoarele:

   (a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora;
   (b) oferirea produselor, introducerea lor pe piață sau deținerea lor în aceste scopuri, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;
   (c) importul sau exportul de produse sub acest semn;
   (d) utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca nume de societate ori ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societăți;
   (e) utilizarea semnului în documentele de afaceri și publicitate;
   (f) utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Directivei 2006/114/CE al Parlamentului European și al Consiliului*.

(4)  Titularul unei mărci europene a Uniunii Europene are este, de asemenea, dreptul de a interzice îndreptățit să interzică importul în Uniune de produse menționat la alineatul (3) litera (c) în cazul în care doar livrate în loturi mici, potrivit definiției din Regulamentul (UE) nr. No 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului**, în măsura în care numai expeditorul produselor de produse acționează în cursul activităților de comerţ și în cazul în care aceste produse, inclusiv ambalajul, poartă fără autorizație o marcă care este identică cu marca Uniunii Europene înregistrată pentru comercializarea produselor respective sau care nu poate fi diferențiată, în aspectele sale esențiale, de marca respectivă a Uniunii Europene. În cazul în care sunt luate asemenea măsuri, statele membre se asigură că persoanele fizice sau juridice care au comandat bunurile sunt informate în legătură cu motivele care stau la baza măsurilor, precum și cu drepturile lor legale opozabile expeditorului.

(5)  Fără a aduce atingere normelor OMC, în special articolului V din GATT privind liberul tranzit, titularul unei mărci europene a Uniunii Europene înregistrate este, de asemenea, îndreptățit să interzică oricărui terț să introducă produse pe teritoriul vamal al Uniunii, în contextul unei activități comerciale, fără ca acestea să fie puse în liberă circulație pe acest teritoriu, în cazul în care aceste produse, inclusiv ambalajele lor, provin din țări terțe dintr-o țară terță și poartă, fără a fi autorizate, o marcă identică cu marca europeană Uniunii Europene înregistrată pentru aceste produse sau și care nu poate fi deosebită, în aspectele sale esențiale, de marca respectivă. [AM 28 și 116]

___________________

* Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21)

** Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 28.6.2013, p. 15)”.

"

13.  Se introduc următoarele articole :"

„Articolul 9a

Încălcarea dreptului titularului prin utilizarea unor forme de prezentare, a unor ambalaje sau prin alte mijloace

În cazul în care este probabil că vor fi utilizate, pentru produse sau servicii, forme de prezentare, ambalaje sau alte suporturi pe care se aplică marca și că această utilizare în legătură cu produsele sau serviciile respective ar constitui o încălcare a dreptului titularului în temeiul articolului 9 alineatele (2) și (3), titularul unei mărci a Uniunii Europene are dreptul de a interzice următoarele:

   (a) aplicarea în comerț a unui semn identic sau similar cu marca Uniunii Europene pe formele de prezentare, pe ambalaje sau pe alte suporturi pe care poate fi aplicată marca;
   (b) oferirea, introducerea pe piață sau deținerea în aceste scopuri, importarea sau exportarea formelor de prezentare, a ambalajelor sau a altor suporturi pe care se aplică marca.

Articolul 9b

Data de la care dreptul este opozabil terților

(1)  Dreptul conferit de o marcă a Uniunii Europene nu este opozabil terților decât de la data publicării înregistrării mărcii.

(2)  Poate fi solicitată o compensație rezonabilă cu privire la fapte săvârșite după data publicării înregistrării unei mărci a Uniunii Europene, în cazurile în care, după publicarea înregistrării mărcii, faptele respective ar fi interzise în temeiul acestei publicări.

(3)  Instanța sesizată nu se poate pronunța asupra fondului până la publicarea înregistrării.”

"

14.  Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 12

Limitarea efectelor mărcii europene Uniunii Europene

(1)  Dreptul conferit de o marcă europeană a Uniunii Europene nu permite titularului său să interzică terților utilizarea în comerț:

   (a) a numelui său personal sau a adresei sale;
   (b) a semnelor sau indicațiilor care sunt lipsite de caracter distinctiv sau care se referă la tipul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică, perioada producerii produsului sau prestării serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;
   (c) a mărcii cu scopul de a identifica sau de a face trimitere la produse sau servicii ca aparținând titularului mărcii, mai ales atunci când utilizarea mărcii se impune pentru indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special când este vorba despre un accesoriu sau o piesă detașată.:
   (i) se impune pentru indicarea destinației unui produs sau unui serviciu, în special ca accesorii sau piese de schimb;
   (ii) se face prin publicitate comparativă, cu respectarea tuturor condițiilor stabilite în Directiva 2006/114/CE;
   (iii) se face pentru a propune atenției consumatorilor vânzarea de bunuri originale care au fost vândute inițial de proprietarul mărcii sau cu consimțământul acestuia;
   (iv) se face pentru a propune o alternativă legitimă la bunurile sau serviciile oferite de proprietarul mărcii;
   (v) se face în scop de parodie, exprimare artistică, critică sau comentariu.

Primul paragraf Prezentul alineat se aplică numai în cazul în care utilizarea de către terț se face conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial.

(2)  Se consideră că utilizarea de către un terț nu este conformă cu practicile loiale în special în oricare dintre următoarele cazuri:

   (a) în cazul în care utilizarea dă impresia că există o legătură comercială între terț și titularul mărcii;
   (b) în cazul în care utilizarea generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii sau aduce atingere acestora, fără un motiv întemeiat.

(2a)  Marca nu permite titularului său să interzică utilizarea acesteia de către terți dintr-un motiv întemeiat, legat de orice utilizare necomercială a mărcii.

(2b)  Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terț utilizarea, în cadrul comerțului, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă acest drept este recunoscut prin legislația statului membru în cauză și în limita teritoriului în care este recunoscut. ” [AM 29]

"

15.  Articolul 13 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Dreptul conferit de marca Uniunii Europene nu permite titularului să interzică folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piață în Spațiul Economic European sub această marcă de către titularul mărcii sau cu acordul său.” [AM 30]

"

16.  Se introduce următorul articol :"

„Articolul 13a

Dreptul titularului unei mărci înregistrate ulterior de a interveni ca apărare în cadrul unei acțiuni în contrafacere

(1)  În cadrul acțiunilor în contrafacere, titularul unei mărci a Uniunii Europene nu are dreptul de a interzice utilizarea unei mărci a Uniunii Europene înregistrate ulterior în cazul în care marca ulterioară nu este declarată nulă în temeiul articolului 53 alineatele (3) și (4), articolului 54 alineatele (1) și (2) și articolului 57 alineatul (2).

(2)  În cadrul acțiunilor în contrafacere, titularul unei mărci a Uniunii Europene nu are dreptul de a interzice utilizarea unei mărci naționale înregistrate ulterior în cazul în care marca națională înregistrată ulterior nu este declarată nulă în temeiul articolului 8, articolului 9 alineatele (1) și (2) și articolului 48 alineatul (3) din Directiva [xxx].

(3)  În cazul în care titularul unei mărci a Uniunii Europene nu are dreptul de a interzice utilizarea unei mărci înregistrate ulterior în temeiul alineatelor (1) sau (2), titularul respectivei mărci înregistrate ulterior nu are dreptul de a interzice utilizarea mărcii Uniunii Europene anterioare în cadrul unei acțiuni în contrafacere.”

"

17.  La articolul 15 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„În sensul primului paragraf este considerată, de asemenea, utilizare:

   (a) utilizarea mărcii Uniunii Europene sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată, indiferent dacă marca este înregistrată sau nu și sub forma în care este utilizată;
   (b) aplicarea mărcii Uniunii Europene pe produsele sau pe ambalajul acestora în Uniune, numai cu scopul exportului.”

"

18.  La articolul 16 alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolele 17-24, marca Uniunii Europene ca obiect al dreptului de proprietate se consideră, în totalitatea sa și pe întreg teritoriul Uniunii, ca o marcă națională înregistrată în statul membru în care, conform registrului mărcilor Uniunii Europene (denumit în continuare „registrul”):”.

"

19.  La articolul 17, alineatul (4) se elimină.

20.  Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 18

Transferul unei mărci înregistrate în numele unui agent

(1)  În cazul în care o marcă a Uniunii Europene a fost înregistrată în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizarea titularului, acesta are dreptul să solicite transferul mărcii Uniunii Europene în favoarea sa, exceptând cazurile în care acest agent sau reprezentant își justifică acțiunile.

(2)  Titularul poate depune o cerere de transfer în temeiul alineatului (1) la următoarele instituții:

   (a) agenția, în locul unei cereri de declarare a nulității conform articolului 53 alineatul (1) litera (b);
   (b) o instanță competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene, astfel cum se menționează la articolul 95, în locul unei cereri reconvenționale în nulitate conform articolului 100 alineatul (1).”

"

21.  Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) La cererea uneia dintre părți, drepturile menționate la alineatul (1) sau transferul acestor drepturi se înscriu în registru și se publică.”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat :"

„(3) O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (2) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părți.”

"

22.  La articolul 20 se adaugă următorul alineat :"

„(4) O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (3) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părți.”

"

23.  La articolul 22 se adaugă următorul alineat :"

„(6) O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (5) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părți.”

"

24.  La titlul II se inserează următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 5

Delegarea competențelor

Articolul 24a

Delegarea competențelor

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163, pentru a preciza:

   (a) obligația solicitantului de a furniza o traducere sau o transcriere, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (2) litera (b) în limba de redactare a cererii;
   (b) procedura de înscriere în registru a unui transfer, astfel cum este menționată la articolul 17 alineatul (5);
   (c) procedura de înscriere în registru a creării sau a transferului unui drept real, astfel cum este menționată la articolul 19 alineatul (2);
   (d) procedura de înscriere în registru a executării silite, astfel cum este menționată la articolul 20 alineatul (3);
   (e) procedura de înscriere în registru a includerii într-o procedură de insolvență, astfel cum este menționată la articolul 21 alineatul (3);
   (f) procedura de înscriere în registru a acordării sau transferului unei licențe, astfel cum este menționată la articolul 22 alineatul (5);
   (g) procedura de anulare sau de modificare a înscrierii în registru a unui drept real, a executării silite sau a unei licențe, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (3), articolul 20 alineatul (4) și, respectiv, articolul 22 alineatul (6).”

"

25.  Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 25

Depunerea cererii

Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene se depune la agenție.”

"

26.  Articolul 26 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) reproducerea mărcii, care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 4 litera (b).”;

"

(aa)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Cei care depun cereri pentru o marcă a Uniunii Europene trebuie să plătească o taxă de depunere. Taxa de depunere constă din:

   (a) taxa de bază;
   (b) o taxă de clasă pentru fiecare clasă care depășește clasa căreia îi aparțin bunurile sau serviciile în conformitate cu articolul 28;
   (c) dacă este cazul, taxa de cercetare menționată la articolul 38 alineatul (2).

Candidatul face un ordin de plată a taxei de depunere cel mai târziu la data depunerii cererii.”; [AM 31]

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2), o cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene trebuie să îndeplinească condițiile de formă stabilite în conformitate cu articolul 35a litera (b). În cazul în care aceste condiții prevăd ca marca să fie reprezentată sub formă electronică, directorul executiv al Agenției poate stabili formatul și dimensiunea maximă a fișierului electronic respectiv.”

"

27.  Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 27

Data de depunere

Data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene este aceea la care solicitantul a prezentat la Oficiu documente care să conțină elementele menționate la articolul 26 alineatul (1), sub rezerva plății efectuării ordinului de plată a taxei de depunere pentru care va fi fost furnizat ordinul de plată cel târziu la acea dată în termen de 21 de zile de la data depunerii documentelor menționate. [AM 32]

"

28.  Articolul 28 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 28

Desemnarea și clasificarea produselor și serviciilor

(1)  Produsele și serviciile pentru care se depun cereri de înregistrare se clasifică conform clasificării stabilite de Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957 (denumit în continuare „Clasificarea Nisa”).

(2)  Produsele și serviciile pentru care se solicită protecția mărcii sunt identificate de către solicitant cu suficientă claritate și precizie pentru a permite autorităților competente și agenților economici să determine, exclusiv pe această bază, întinderea protecției solicitate. Lista de produse și servicii permite clasificarea fiecărui element într-o singură clasă din cadrul Clasificării Nisa.

(3)  În sensul alineatului (2), pot fi utilizate indicațiile generale oferite de titlurile claselor din Clasificarea Nisa sau alți termeni generali, cu condiția ca aceștia să respecte standardele necesare de claritate și precizie.

(4)  Agenția respinge cererea în legătură cu indicații sau termeni neclari sau impreciși, în cazul în care solicitantul nu propune o formulare acceptabilă în termenul stabilit de către agenție în acest scop.

(5)  Utilizarea unor termeni generali, inclusiv a indicațiilor generale oferite de titlul clasei din Clasificarea Nisa, se interpretează ca incluzând toate produsele sau serviciile acoperite în mod clar de sensul literal al indicației sau al termenului respectiv. Utilizarea acestui tip de termeni sau de indicații nu se interpretează ca incluzând o invocare a unor produse sau servicii care nu poate fi înțeleasă astfel.

(6)  În cazul în care solicitantul cere înregistrarea în cadrul mai multor clase, sunt grupate acesta grupează produsele și serviciile în funcție de clasele din Clasificarea Nisa, fiecare grup de produse sau servicii fiind precedat de numărul clasei căreia îi aparține, prezentarea grupurilor urmând și le prezintă în ordinea claselor. [AM 33]

(7)  Clasificarea produselor și serviciilor se efectuează în scopuri exclusiv administrative. Apartenența la aceeași clasă din Clasificarea Nisa nu este un motiv pentru a se considera că produsele sunt similare, în același fel în care neapartenența la aceeași clasă nu este un motiv pentru a se considera că produsele sunt diferite.

(8)  Titularii mărcilor Uniunii Europene solicitate înainte de 22 iunie 2012 și care nu sunt înregistrate decât în raport cu întregul titlu al unei clase din clasificarea de la Nisa pot declara că intenția lor de la data de depunere a fost de a solicita protecția unor produse sau servicii în afara celor acoperite de sensul literal al titlului clasei respective, cu condiția ca produsele sau serviciile astfel desemnate să fie incluse în lista alfabetică a acestei clase din Clasificarea Nisa, în ediția acestei clasificări care este în vigoare la data de depunere a cererii. [AM 34]

Declarația se depune la agenție în termen de 4 șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și precizează, în mod clar, precis și specific, produsele și serviciile, altele decât cele acoperite în mod clar de sensul literal al indicațiilor oferite de titlul clasei, la care se referea inițial intenția titularului. Agenția ia măsurile adecvate pentru a modifica registrul în mod corespunzător. Această posibilitate nu aduce atingere aplicării articolului 15, articolului 42 alineatul (2), articolului 51 alineatul (1) litera (a) și articolului 57 alineatul (2). [AM 35]

Se consideră că mărcile Uniunii Europene pentru care nu se depune nicio declarație în termenul menționat în al doilea paragraf desemnează, începând cu expirarea termenului respectiv, doar produsele sau serviciile acoperite în mod clar de sensul literal al indicațiilor incluse în titlul clasei relevante.

(8a)  În cazul în care registrul este modificat, drepturile exclusive conferite de marca Uniunii Europene în temeiul articolului 9 nu împiedică o parte terță să continue să utilizeze o marcă pentru produse sau servicii, în cazul și în măsura în care:

   (a) utilizarea mărcii respective pentru acele bunuri sau servicii a început înainte ca registrul să fie modificat și
   (b) utilizarea mărcii pentru bunurile sau serviciile respective nu a încălcat drepturile titularului pe baza sensului literal al înregistrării bunurilor și serviciilor în registru la momentul respectiv.

În plus, modificarea listei de bunuri sau servicii consemnate în registru nu conferă titularului mărcii Uniunii Europene dreptul de a se opune sau de a depune o cerere de declarare a invalidității unei mărci depuse mai târziu, în cazul și în măsura în care:

   (a) fie marca depusă mai târziu se afla în utilizare, fie se depusese o cerere de înregistrare a mărcii pentru bunuri sau servicii înainte ca registrul să fie modificat și
   (b) utilizarea mărcii pentru bunurile sau serviciile respective nu a încălcat sau nu ar fi încălcat drepturile titularului pe baza sensului literal al înregistrării bunurilor și serviciilor în registru la momentul respectiv. [AM 36]

"

29.  La articolul 29 alineatul (5) se adaugă următoarea teză:"

„În cazul în care este necesar, directorul executiv al agenției solicită Comisiei să ia în calcul posibilitatea de a cerceta să cerceteze dacă un stat în sensul primei teze acordă tratamentul reciproc respectiv.” [AM 37]

"

30.  Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 30

Revendicarea priorității

(1)  Cererile privind prioritatea se depun împreună cu cererea de marcă a Uniunii Europene și cuprind data, numărul și țara cererii anterioare. Solicitantul prezintă o copie a cererii anterioare în termen de trei luni de la data depunerii. Dacă cererea anterioară este o cerere de marcă a Uniunii Europene, agenția include ex officio în dosar o copie a cererii anterioare. [AM 38]

(2)  Directorul executiv al agenției poate decide ca informațiile și documentele suplimentare care trebuie furnizate de solicitant în sprijinul cererii privind prioritatea să fie mai puțin numeroase decât ceea ce este prevăzut în normele adoptate în conformitate cu articolul 35a litera (d), cu condiția ca agenția să poată obține informațiile necesare din alte surse.”

"

31.  Articolul 33 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) se adaugă următoarea teză:"

„Cererea privind prioritatea se depune împreună cu cererea de marcă a Uniunii Europene.”;

"

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Orice solicitant care dorește să se prevaleze de prioritate în conformitate cu alineatul (1) trebuie să facă dovada că produsele sau serviciile au fost prezentate în cadrul expoziției sub marca depusă.”

"

32.  La articolul 34, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Senioritatea revendicată pentru marca Uniunii Europene se stinge atunci când titularul mărcii anterioare a cărei senioritate a fost revendicată este declarat decăzut din drepturi sau când această marcă este declarată nulă. În cazul în care titularul este declarat decăzut din drepturile asupra mărcii anterioare, senioritatea se stinge cu condiția ca decăderea din drepturi să intre în vigoare înainte de data de depunere sau de data de prioritate a mărcii Uniunii Europene.”

"

33.  La titlul III se inserează următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 5

Delegarea competențelor

Articolul 35a

Delegarea competențelor

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163, pentru a preciza:

   (a) mijloacele și modalitățile de a depune la agenție o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 25;
   (b) detaliile privind conținutul conținutul în privința formei al cererii de înregistrare a mărcii europene Uniunii Europene menționate la articolul 26 alineatul (1), tipurile de taxe care trebuie plătite pentru cerere prevăzute la articolul 26 alineatul (2), inclusiv numărul claselor de produse și servicii care fac obiectul acestor taxe, precum și şi condițiile de formă ale cererii menționate la articolul 26 alineatul (3); [AM 39]
   (c) procedurile pentru verificarea reciprocității în conformitate cu articolul 29 alineatul (5);
   (d) procedura și normele cu privire la informarea și documentația pentru revendicarea priorității unei cereri anterioare în conformitate cu articolul 30;
   (e) procedura și normele privind dovezile necesare pentru a se prevala de prioritatea de expunere în conformitate cu articolul 33 alineatul (1);
   (f) procedura pentru revendicarea seniorității unei mărci naționale în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) și articolul 35 alineatul (1).”

"

34.  La articolul 36 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene respectă condițiile prevăzute în prezentul regulament și condițiile de formă menționate la articolul 26 alineatul (3).”

"

35.  La articolul 37, se elimină alineatul (2).

36.  La titlul IV, se elimină secțiunea 2.

37.  Articolul 39 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În cazul în care condițiile pe care trebuie să le respecte cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene sunt îndeplinite, cererea se publică în sensul articolului 42, în măsura în care nu a fost respinsă în conformitate cu articolul 37. Publicarea cererii nu aduce atingere informațiilor care au fost deja puse la dispoziția publicului în alt mod în conformitate cu prezentul regulament sau cu acte delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament.”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat :"

„(3) Agenția corectează orice greșeală sau eroare survenită în publicarea cererii.”

"

38.  Articolul 40 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 40

Observații ale terților

(1)  Orice persoană fizică sau juridică, precum și orice grup sau organism care reprezintă fabricanți, producători, prestatori de servicii, comercianți sau consumatori pot depune la agenție observații scrise, precizând motivele conform cărora înregistrarea mărcii ar trebui respinsă ex officio, în temeiul articolelor 5 și 7.

Aceștia nu dobândesc calitatea de părți în cadrul procedurii în fața agenției.

(2)  Observațiile formulate de terți se prezintă înainte de sfârșitul perioadei de opoziție sau, în cazul în care a fost depusă o opoziție împotriva mărcii, înainte de luarea deciziei finale cu privire la opoziție.

(3)  Depunerea de observații menționată la alineatul (1) se aplică fără a se aduce atingere dreptului agenției de a redeschide examinarea motivelor absolute, din proprie inițiativă, în orice moment înainte de înregistrare, după caz.

(4)  Observațiile menționate la alineatul (1) sunt notificate solicitantului, care poate formula comentarii la acestea.”

"

39.  La articolul 41, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Opoziția se formulează în scris și se motivează. Aceasta nu se consideră ca formulată decât după achitarea taxei pentru opoziție.

(4)  Într-un termen stabilit de agenție, persoana care a formulat opoziția poate prezenta fapte, dovezi și observații în susținerea acesteia.”

"

40.  La Articolul 42 alineatul (2) prima teză, segmentul de frază „în decursul a cinci ani ce precedă publicarea” se înlocuiește cu „în decursul a cinci ani ce precedă data de depunere a cererii sau data de prioritate a următorul text: "

„(2) La cererea solicitantului, titularul unei mărci a Uniunii Europene anterioare care a formulat opoziția, aduce dovada că, în decursul a cinci ani ce preced depunerea sau data de prioritate a cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene, marca Uniunii Europene anterioară a făcut obiectul unei utilizări cu bună-credință în cadrul Uniunii şi în legătură cu produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care se întemeiază opoziția, sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, deoarece la data respectivă marca Uniunii Europene anterioară fusese înregistrată cu cel puțin cinci ani în urmă. În absența unei astfel de dovezi, opoziția se respinge. În cazul în care marca Uniunii Europene anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziției, decât pentru acea parte de produse sau servicii.” [AM 40]

"

41.  Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) înainte ca agenția să acorde data de depunere a cererii menționată la articolul 27 și în timpul perioadei de opoziție prevăzute la articolul 41 alineatul (1).”;

"

(b)  alineatul (3) se elimină.

42.  Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 45

Înregistrare

(1)  Atunci când cererea respectă dispozițiile prezentului regulament și când nicio opoziție nu a fost formulată în termenul menționat la articolul 41 alineatul (1) sau când o opoziție a fost respinsă printr-o decizie finală, marca se înregistrează ca marcă a Uniunii Europene. Înregistrarea se publică.

(2)  Agenția emite un certificat de înregistrare. Certificatul poate fi emis prin mijloace electronice.

(3)  Titularul unei mărci înregistrate a Uniunii Europene are dreptul de a utiliza alături de marcă, în legătură cu produsele și serviciile acoperite de înregistrare, un simbol care să ateste faptul că marca este înregistrată în Uniune numai atât timp cât înregistrarea este în vigoare. Configurația exactă a simbolului respectiv se stabilește de către directorul executiv al agenției.

(4)  Simbolul unei mărci înregistrate nu poate fi utilizat de către alte persoane în afară de titularul mărcii sau fără acordul titularului. Titularul mărcii nu utilizează simbolul de marcă înainte ca marca să fie înregistrată sau după decăderea din drepturi a titularului, declararea nulității mărcii, expirarea mărcii sau renunțarea la aceasta.”

"

43.  La titlul IV se inserează următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 7

Delegarea de competențe

Articolul 45a

Delegarea de competențe

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163, pentru a preciza:

   (a) procedura de examinare a conformității cu cerințele care trebuie îndeplinite pentru acordarea unei date de depunere menționată la articolul 36 alineatul (1) litera (a) și cu condițiile de formă menționate la articolul 26 alineatul (3), precum și procedura de verificare a plății taxelor pe categorie menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (c);
   (b) procedura de examinare a motivelor absolute de respingere, astfel cum este menționată la articolul 37;
   (c) detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea cererii menționată la articolul 39 alineatul (1);
   (d) procedura de corectare a erorilor survenite la publicarea cererilor de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene menționate la articolul 39 alineatul (3);
   (e) procedura pentru prezentarea de observații de către terți menționate la articolul 40;
   (f) detaliile privind procedura de depunere și examinare a opoziției prevăzută la articolele 41 și 42;
   (g) procedurile care reglementează modificarea cererii de înregistrare în temeiul articolului 43 alineatul (2) și divizarea cererii în temeiul articolului 44;
   (h) detaliile care trebuie consemnate în registru la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene și modalitățile de publicare a înregistrării menționate la articolul 45 alineatul (1), conținutul și modalitățile de emitere a certificatului de înregistrare prevăzut la articolul 45 alineatul (2).”

"

43a.  La articolul 47, se introduce următorul alineat:"

„(1a) Taxa plătibilă pentru reînnoirea unei mărci a Uniunii Europene constă din:

   (a) o taxă de bază;
   (b) o taxă de clasă pentru fiecare clasă care depășește clasa pentru care se solicită reînnoirea; precum și
   (c) dacă este cazul, o taxă suplimentară pentru întârzierea la plata taxei de reînnoire sau pentru depunerea cu întârziere a cererii de reînnoire în conformitate cu alineatul (3)”; [AM 41]

"

44.  La articolul 49, se elimină alineatul (3).

45.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 49a

Delegarea de competențe

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163, pentru a preciza:

   (a) modalitățile procedurale procedura de reînnoire a mărcii Uniunii Europene în temeiul articolului 47, inclusiv tipul de taxe care trebuie achitate; [AM 42]
   (b) procedura care reglementează modificarea înregistrării unei mărci a Uniunii Europene prevăzute la articolul 48 alineatul (2);
   (c) procedura care reglementează divizarea unei mărci europene prevăzută la articolul 49.”

"

46.  La articolul 50, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(2) Renunțarea se declară în scris la agenție de către titularul mărcii. Aceasta nu are efect decât după înregistrare. Valabilitatea renunțării la o marcă europeană a Uniunii Europene care este declarată la agenție ca urmare a depunerii unei cereri de decădere sau a unei declarații de nulitate a mărcii respective în temeiul articolului 56 alineatul (1) este condiționată de respingerea finală sau de retragerea cererii de decădere sau a declarației de nulitate. [AM 43]

(3)  Renunțarea se înregistrează numai cu acordul titularului unui drept înscris în registru. În cazul în care a fost înregistrată o licență, renunțarea se înscrie în registru numai dacă titularul mărcii dovedește că l-a informat pe licențiat cu privire la intenția sa de renunțare; înscrierea se face la expirarea termenului stabilit în conformitate cu articolul 57a litera (a) de trei luni de la data la care titularul mărcii dovedește agenției că l-a informat pe licențiat cu privire la intenția sa de renunțare.” [AM 44]

"

47.  La articolul 53 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:"

„Condițiile menționate la literele (a), (b) și (c) din primul paragraf trebuie să fie îndeplinite la data de depunere sau la data de prioritate a mărcii Uniunii Europene.”

"

48.  La articolul 54, alineatele (1) și (2), cuvintele „și nici să se opună utilizării mărcii ulterioare” se elimină. se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Titularul unei mărci a Uniunii Europene care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei mărci a Uniunii Europene ulterioare în cadrul Uniunii, având cunoștință despre această utilizare, nu mai poate solicita declararea nulității […] mărcii ulterioare pe baza respectivei mărci anterioare pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioară a fost utilizată, cu excepția cazului în care depunerea mărcii Uniunii Europene ulterioare a fost efectuată cu rea-credință.

(2)  Titularul unei mărci naționale anterioare menționate la articolul 8 alineatul (2) sau al unui alt semn anterior menționat la articolul 8 alineatul (4), care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei mărci a Uniunii Europene ulterioare în cadrul statului membru în care această marcă anterioară sau celălalt semn anterior este protejat, având cunoștință despre această utilizare, nu mai poate să solicite declararea nulității [...] mărcii ulterioare pe baza mărcii anterioare sau a celuilalt semn anterior pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioară a fost utilizată, decât dacă depunerea mărcii Uniunii Europene ulterioare a fost efectuată cu rea-credință.” [AM 45]

"

49.  Articolul 56 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) litera (c), „în temeiul legislației statului membru respectiv” se înlocuiește cu „în temeiul legislației Uniunii sau a statului membru respectiv”;

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Cererea de decădere sau de declarare a nulității este inadmisibilă în cazul în care o cerere având același obiect și aceeași cauză a fost soluționată pe fond, între aceleași părți, fie de către agenție, fie de către o instanță competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene astfel cum este menționată la articolul 95, iar hotărârea agenției sau a instanței respective privind cererea în cauză a dobândit autoritate de lucru judecat.”

"

50.  La Aarticolul 57 alineatul (2) a doua teză, „publicării cererii de înregistrare a mărcii comunitare” se înlocuiește cu „datei depunerii sau a datei de prioritate a cererii de înregistrare a mărcii europene următorul text:"

„(2) La cererea titularului mărcii Uniunii Europene, titularul unei mărci a Uniunii Europene anterioare, care este parte în procedura în nulitate, aduce dovada că, în cursul celor cinci ani care precedă data cererii de declarare a nulității, marca Uniunii Europene anterioară a făcut obiectul unei utilizări cu bună-credință în cadrul Uniunii în legătură cu produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care cererea de declarare a nulității se întemeiază ori că există motive întemeiate pentru neutilizare, atât timp cât la acea dată marca Uniunii Europene anterioară fusese înregistrată cu cel puțin cinci ani în urmă. În afară de aceasta, în cazul în care la data depunerii cererii pentru o marcă a Uniunii Europene sau la data prioritară a depunerii cererii pentru o marcă a Uniunii Europene marca Uniunii Europene anterioară a fost înregistrată cu cel puțin cinci ani înainte, titularul mărcii Uniunii Europene anterioare aduce, de asemenea, dovada îndeplinirii, până la acea dată, a condițiilor prevăzute la articolul 42 alineatul (2). În cazul neprezentării acestei dovezi, cererea de declarare a nulității se respinge. În cazul în care marca Uniunii Europene anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată decât pentru acea parte de produse sau servicii, în scopul examinării cererii de declarare a nulității.” [AM 46]

"

51.  La titlul VI se inserează următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 6

Delegarea de competențe

Articolul 57a

Delegarea de competențe

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163, pentru a preciza:

   (a) procedura care reglementează renunțarea la o marcă a Uniunii Europene prevăzută la articolul 50, inclusiv termenul menționat la alineatul (3) din articolul respectiv; [AM 47]
   (b) procedurile care reglementează decăderea și nulitatea unei mărci a Uniunii Europene prevăzute la articolele 56 și 57.”

"

52.  Articolul 58 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Deciziile oricăruia dintre forurile de decizie ale agenției enumerate la articolul 130 literele (a) - (d) pot face obiectul unei căi de atac. Atât termenul de exercitare a căilor de atac prevăzut la articolul 60, cât și introducerea căii de atac au efect suspensiv.”

"

53.  Articolul 62 se elimină.

54.  Articolul 64 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Deciziile camerelor de recurs produc efecte numai de la data expirării termenului menționat la articolul 65 alineatul (5) sau, dacă în acest termen a fost înaintată o acțiune în fața Tribunalului, de la data respingerii căii de atac în cauză sau a oricărei căi de atac introduse în fața Curții de Justiție împotriva hotărârii Tribunalului.”

"

55.  Articolul 65 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Deciziile camerelor de recurs prin care se pronunță asupra unei căi de atac pot forma obiectul unei acțiuni în fața Tribunalului.”;

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Tribunalul are competența atât de a anula, cât și de a modifica hotărârea atacată.”;

"

(c)  alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(5) Acțiunea se introduce în fața Tribunalului în termen de două luni de la data notificării deciziei camerei de recurs.

(6)  Agenția ia măsurile necesare pentru executarea hotărârii Tribunalului sau, în caz de recurs împotriva acestei hotărâri, a Curții de Justiție.”

"

56.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 65a

Delegarea de competențe

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163, pentru a preciza:

   (a) conținutul conţinutul privind forma al cererii de introducere a căii de atac menționate la articolul 60 și procedura de depunere și examinare a unei căi de atac; [AM 48]
   (b) conținutul conținutul privind forma al deciziilor camerei de recurs prevăzute la articolul 64; [AM 49]
   (c) rambursarea taxelor pentru calea de atac menționate la articolul 60.”

"

57.  Denumirea titlului VIII se înlocuiește cu următorul text:"

„DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND MĂRCILE COLECTIVE EUROPENE ȘI MĂRCILE DE CERTIFICARE EUROPENE”.

"

58.  Între denumirea titlului VIII și articolul 66 se introduce următorul titlu:"

„SECȚIUNEA 1

Mărcile colective ale Uniunii Europene”.

"

59.  La articolul 66, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Titlurile I - VII și IX - XIV se aplică mărcilor colective ale Uniunii Europene, cu excepția cazului în care în prezenta secțiune se prevede altfel.”

"

60.  La Articolul 67 alineatul (1), cuvintele „în termenul alocat” se înlocuiesc cu „în termenul alocat în conformitate cu articolul 74a”. se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) În termen de două luni de la data depunerii, solicitantul înregistrării unei mărci colective a Uniunii Europene prezintă un regulament de utilizare a acesteia.” [AM 50]

"

61.  Articolul 69 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 69

Observații ale terților

În cazul în care agenției i se adresează observații în scris cu privire la o marcă colectivă a Uniunii Europene în temeiul articolului 40, observațiile respective pot, de asemenea, să se bazeze pe un anumit motiv pentru care ar trebui respinsă cererea de înregistrare a unei mărci colective a Uniunii Europene în temeiul articolului 68.”

"

61a.  Articolul 71 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Se pot transmite observații scrise în conformitate cu articolul 69 și în legătură cu regulamentul de utilizare modificat.” [AM 51]

"

62.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 74a

Delegarea de competențe

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 163, pentru a preciza termenul, prevăzut la articolul 67 alineatul (1), în care regulamentul conținutul privind forma al regulamentului de utilizare a mărcii colective a Uniunii Europene trebuie prezentat agenției și conținutul regulamentului respectiv, astfel cum este prevăzut la articolul 67 alineatul (2).” [AM 52]

"

63.  La titlul VIII se adaugă următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 2

Mărcile de certificare europene

Articolul 74b

Mărcile de certificare europene

(1)  O marcă de certificare europeană este o marcă a Uniunii Europene desemnată astfel la data depunerii cererii de înregistrare și care este în măsură să facă distincția între, pe de o parte, produsele sau serviciile pentru care proveniența geografică, materialul, modul de fabricare al produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici sunt certificate de către titularul mărcii și, pe de altă parte, produsele și serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare.

(2)  Orice persoană juridică, inclusiv instituțiile, autoritățile și organismele de drept public, poate solicita înregistrarea unor mărci europene de certificare, cu condiția ca:

   (a) persoana juridică să nu desfășoare o activitate economică care implică furnizarea de produse sau servicii de tipul celor certificate;
   (b) persoana juridică să aibă competența de a certifica produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii.

(3)  Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c), semnele sau indicațiile ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna proveniența geografică a produselor sau serviciilor pot constitui mărci de certificare europene în sensul alineatului (1). O marcă de certificare nu îndreptățește titularul să interzică unui terț utilizarea în comerț a acestor semne sau indicații, atât timp cât sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial. O marcă de certificare nu poate fi opusă unui terț abilitat să utilizeze o denumire geografică.

(4)  Titlurile I - VII și IX - XIV se aplică mărcilor de certificare europene, cu excepția cazului în care în prezenta secțiune se prevede altfel.”

"

Articolul 74c

Regulament de utilizare a mărcii

(1)  În termen de două luni de la data depunerii, solicitantul înregistrării unei mărci europene de certificare europeană europene prezintă un regulament de utilizare a mărcii de certificare în termenul stabilit în conformitate cu articolul 74k. [AM 53]

(2)  Regulamentul de utilizare indică persoanele autorizate să utilizeze marca, caracteristicile care urmează să fie certificate de marcă, modul în care organismul de certificare va testa caracteristicile respective și va supraveghea utilizarea mărcii, precum și condițiile de utilizare a mărcii, inclusiv sancțiunile.

Articolul 74d

Respingerea cererii

(1)  Pe lângă motivele de respingere a unei cereri de înregistrare a mărcii Uniunii Europene prevăzute la articolele 36 și 37, cererea de înregistrare a mărcii de certificare europene se respinge atunci când nu respectă articolele 74b și 74c sau când regulamentul de utilizare contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

(2)  Cererea de înregistrare a mărcii de certificare europene se respinge și atunci când publicul riscă să fie indus în eroare în ceea ce privește caracterul sau semnificația mărcii și, mai ales, atunci când se poate să fie considerată a fi altceva decât o marcă de certificare.

(3)  Cererea nu se respinge în cazul în care solicitantul, printr-o modificare a reglementului de utilizare, îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 74e

Observații ale terților

În cazul în care agenției i se adresează observații în scris cu privire la o marcă de certificare europeană în temeiul articolului 40, observațiile respective pot, de asemenea, să se bazeze pe un anumit motiv pentru care ar trebui respinsă cererea de înregistrare a unei mărci de certificare europene în temeiul articolului 74d.

Articolul 74f

Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii

(1)  Titularul mărcii de certificare europene transmite agenției orice regulament de utilizare modificat.

(2)  Modificarea nu se menționează în registru în cazul în care regulamentul de utilizare modificat nu respectă dispozițiile articolului 74c sau în cazul în care conține un motiv de respingere menționat la articolul 74d.

(3)  Se pot transmite observații scrise în conformitate cu articolul 74e se aplică regulamentului și în legătură cu regulamentul de utilizare modificat. [AM 54]

(4)  În sensul prezentului regulament, modificarea regulamentului de utilizare nu produce efecte decât de la data înscrierii în registru a mențiunii de modificare.

Articolul 74g

Transferul

Prin derogare de la articolul 17 alineatul (1), o marcă de certificare europeană nu poate fi transferată decât către o persoană juridică ce îndeplinește cerințele articolului 74b alineatul (2).

Articolul 74h

Exercitarea acțiunii în contrafacere

(1)  Numai titularul unei mărci de certificare europene sau persoanele autorizate în mod expres de titular în acest scop au dreptul de a exercita o acțiune în contrafacere.

(2)  Titularul unei mărci de certificare europene poate cere, în numele persoanelor abilitate să utilizeze marca, repararea prejudiciului suferit de acestea în urma utilizării neautorizate a mărcii.

Articolul 74i

Cauze de decădere

În afara cauzelor de decădere prevăzute la articolul 51, titularul unei mărci de certificare europene este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri depuse la agenție sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere, atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)  titularul nu mai îndeplinește cerințele de la articolul 74b alineatul (2);

(b)  titularul nu ia măsuri corespunzătoare în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii care nu ar fi compatibilă cu condițiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare, a cărui modificare, dacă este cazul, a fost menționată în registru;

(c)  modul în care marca a fost utilizată de către titular a avut drept consecință posibilitatea ca aceasta să inducă consumatorul în eroare în sensul articolului 74d alineatul (2);

(d)  modificarea regulamentului de utilizare a fost menționată de către titular în registru, contrar dispozițiilor articolului 74f alineatul (2), cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare, condițiile stabilite de articolul respectiv.

Articolul 74j

Cauze de nulitate

În plus față de cauzele de nulitate prevăzute la articolele 52 și 53, o marcă de certificare europeană înregistrată contrar dispozițiilor articolului 74d este declarată nulă ca urmare a unei cereri depuse la agenție sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere, cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, cerințele stabilite la articolul 74d.

Articolul 74k

Delegarea competențelor

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 163, pentru a preciza termenul, prevăzut la articolul 74c alineatul (1), în care regulamentul conținutul de formă al regulamentului de utilizare a mărcii de certificare europene trebuie prezentat agenției și conținutul regulamentului respectiv, astfel cum este prevăzut la articolul 74c alineatul (2).” [AM 55]

64.  Articolul 75 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 75

Forma deciziilor și a comunicărilor agenției

(1)  Deciziile adoptate de agenție sunt motivate. Acestea nu se pot întemeia decât pe motive sau pe dovezi asupra cărora părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații.

(2)  Orice decizie, comunicare sau notificare din partea agenției indică numele departamentului sau al diviziei agenției, precum și numele funcționarului sau funcționarilor responsabili. Aceasta trebuie să aibă semnătura funcționarului sau funcționarilor respectivi sau, în absența semnăturii, ștampila agenției, imprimată sau aplicată cu tuș. Directorul executiv poate decide, de asemenea, că un alt mijloc de identificare a departamentului sau diviziei agenției, precum și a numelui funcționarului sau funcționarilor responsabili, sau că un alt tip de identificare decât ștampila poate fi utilizat în cazul în care deciziile, comunicările sau notificările din partea agenției sunt transmise prin fax sau prin orice alte mijloace tehnice de comunicare.”

"

65.  La articolul 76 alineatul (1) se adaugă următoarea teză:"

„În cadrul procedurilor în nulitate în temeiul articolului 52, agenția își limitează examinarea la motivele și argumentele furnizate de către părți.”

"

66.  La articolul 78 se adaugă următorul alineat :"

”(5) Directorul executiv al agenției stabilește valoarea cheltuielilor, inclusiv a avansurilor, care urmează să fie achitate în legătură cu costurile de probațiune menționate la articolul 93a litera (b).”

"

67.  Articolul 79 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 79

Notificare

(1)  Agenția notifică din oficiu toate hotărârile și invitațiile de a se înfățișa înaintea sa, precum și comunicările care determină curgerea unui termen sau a căror notificare este prevăzută de alte dispoziții ale prezentului regulament sau ale actelor delegate adoptate în temeiul prezentului regulament sau este dispusă de către directorul executiv al agenției.

(2)  Directorul executiv poate stabili ce documente, altele decât deciziile în cazul cărora curge un termen pentru introducerea unei căi de atac și invitațiile de a se înfățișa, se notifică prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3)  Notificarea se poate efectua prin mijloace electronice, detaliile acestora fiind stabilite de către directorul executiv.

(4)  În cazul în care notificarea se face prin publicare, directorul executiv stabilește modalitățile de publicare, precum și momentul în care începe să curgă termenul de o lună la expirarea căruia documentul este considerat ca fiind notificat.”

"

68.  Se inserează următoarele articole :"

„Articolul 79a

Constatarea pierderii unui drept

În cazul în care agenția constată că pierderea unui drept decurge din prezentul regulament sau din actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament, în absența luării unei decizii, ea comunică acest lucru persoanei în cauză, în conformitate cu articolul 79. Aceasta din urmă poate solicita o decizie în acest sens. Agenția adoptă o astfel de decizie în cazul în care nu este de acord cu persoana care face solicitarea; în caz contrar, agenția își rectifică constatările și comunică acest lucru solicitantului.

Articolul 79b

Comunicări adresate agenției

Agenției i se pot adresa comunicări prin mijloace electronice. Directorul executiv stabilește măsura și condițiile tehnice în care comunicările respective pot fi transmise în format electronic.

Articolul 79c

Termene

(1)  Calcularea și durata termenelor face obiectul normelor adoptate în conformitate cu articolul 93a litera (f) Termenele se exprimă în perioade de ani, luni, săptămâni sau zile. Calcularea începe de la data ulterioară datei în care a avut loc evenimentul relevant. [AM 56]

(2)  Directorul executiv al agenției stabilește înainte de începutul fiecărui an calendaristic zilele în care agenția nu este deschisă pentru primirea de documente sau în care corespondența obișnuită nu este livrată în localitatea în care agenția își are sediul.

(3)  Directorul executiv stabilește durata perioadei de întrerupere în cazul unei întreruperi generale în livrarea corespondenței în statul membru în care agenția își are sediul sau în cazul unei întreruperi efective a legăturii agenției cu mijloacele electronice de comunicare admise.

(4)  În cazul în care o împrejurare excepțională, precum un dezastru natural sau o grevă, întrerupe sau perturbă comunicarea corespunzătoare dintre părțile la procedură și agenție sau invers, directorul executiv poate decide ca, pentru părțile la procedură care își au reședința sau sediul social în statul în cauză sau care au numit un reprezentant cu sediul social în statul în cauză, toate termenele care altfel ar expira la data începerii respectivului eveniment sau după această dată, astfel cum decide directorul executiv, se prelungesc până la o dată care urmează a fi stabilită de acesta. La stabilirea datei respective, directorul executiv estimează când va lua sfârșit împrejurarea excepțională. Dacă împrejurarea în cauză afectează sediul agenției, directorul executiv specifică faptul că data stabilită se aplică tuturor părților la procedură.

Articolul 79d

Rectificarea erorilor și a omisiunilor manifeste

Agenția rectifică toate erorile lingvistice sau greșelile de transcriere și omisiunile manifeste survenite în deciziile agenției sau erorile tehnice imputabile agenției produse la înregistrarea mărcii sau la publicarea înregistrării acesteia. Agenția păstrează înregistrări ale acestor rectificări. [AM 57]

"

69.  Articolul 80 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) prima teză, expresia „decizie care conține o eroare de procedură evidentă” se înlocuiește cu „decizie care conține o eroare evidentă” următorul text:"

„(1) Atunci când agenția efectuează o înscriere în registru sau ia o decizie care conține o eroare […] evidentă, care îi este imputabilă, agenția asigură eliminarea înscrierii respective sau revocarea deciziei. În cazul în care există numai o singură parte la procedură ale cărei drepturi au fost încălcate prin înscriere sau prin act, eliminarea înscrierii sau revocarea deciziei este dispusă chiar dacă, pentru partea respectivă, eroarea nu a fost evidentă.”; [AM 58]

"

(b)  la alineatul (2), a doua teză se înlocuiește cu următorul text:"

(2) Eliminarea înscrierii sau revocarea deciziei, prevăzute la alineatul (1), se dispune ex officio sau la cererea uneia dintre părțile la procedură, de către instanța care a făcut înscrierea sau care adoptă decizia. Eliminarea înscrierii în registru sau revocarea deciziei se efectuează în termen de un an de la data înscrierii în registru sau de la adoptarea deciziei, după ce au fost consultate părțile la procedură, precum și eventualii titulari de drepturi asupra mărcii Uniunii Europene în cauză care sunt înscriși în registru; Agenția păstrează înregistrări ale acestor eliminări sau revocări.”; [AM 59]

"

(c)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului părților de a formula o cale de atac în temeiul articolelor 58 și 65, și nici posibilității de corectare a erorilor și omisiunilor manifeste în temeiul articolului 79d. În cazul în care împotriva deciziei agenției care conține o eroare a fost introdusă o cale de atac, aceasta rămâne fără obiect în momentul în care agenția își revocă decizia în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.”

"

70.  Articolul 82 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Prezentul articol nu se aplică termenelor prevăzute la articolul 29 alineatul (1), articolul 33 alineatul (1), articolul 36 alineatul (2), articolul 41 alineatele (1) și (3), articolul 47 alineatul (3), articolul 60, articolul 65 alineatul (5), articolul 81, articolul 112, termenelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sau termenului prevăzut pentru revendicarea seniorității în conformitate cu articolul 34, după depunerea cererii.”;

"

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) În cazul în care agenția admite cererea, consecințele nerespectării termenului se consideră că nu s-au produs. În cazul în care în perioada dintre expirarea termenului nerespectat și cererea de continuare a procedurii a fost luată o decizie, departamentul care are competența de a statua în ceea ce privește actul neîndeplinit revizuiește decizia și, în cazul în care îndeplinirea actului omis este suficientă, adoptă o decizie diferită. Dacă decizia inițială nu trebuie să fie modificată, aceasta este confirmată în scris.”

"

71.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 82a

Întreruperea procedurii

La întreruperea sau reluarea procedurii agenția respectă modalitățile stabilite în conformitate cu articolul 93a litera (i).

(1)  Procedura în fața agenției este întreruptă:

   (a) în caz de deces sau de incapacitate juridică fie a solicitantului sau a titularului mărcii Uniunii Europene, fie a persoanei care este împuternicită, în temeiul dreptului intern, să îl reprezinte. Atât timp cât respectivele evenimente nu aduc atingere împuternicirii reprezentantului desemnat în conformitate cu articolul 93, procedura nu se întrerupe decât la cererea reprezentantului;
   (b) în cazul în care, din pricina unei acțiuni intentate împotriva bunurilor sale, solicitantul sau titularul mărcii Uniunii Europene este împiedicat, din motive juridice, să continue procedura în fața agenției;
   (c) în caz de deces sau de incapacitate juridică a reprezentantului solicitantului sau a titularului mărcii Uniunii Europene ori în cazul în care reprezentantul este împiedicat, din motive juridice, din cauza unei acțiuni intentate împotriva bunurilor sale, să urmeze procedura în fața agenției.

(2)  În cazul în care agenția cunoaște identitatea persoanei împuternicite să continue procedura în fața sa în cazurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), informează această persoană și orice terț interesat asupra faptului că procedura va fi reluată la o dată ce urmează a fi stabilită de agenție.

(3)  În cazul menționat la alineatul (1) litera (c), procedura este reluată atunci când agenția este informată în legătură cu desemnarea unui nou reprezentant al solicitantului sau când a notificat celorlalte părți desemnarea unui nou reprezentant al titularului mărcii Uniunii Europene. În cazul în care, în termen de trei luni de la data de începere a întreruperii procedurii, agenția nu a fost informată cu privire la desemnarea noului reprezentant, aceasta comunică solicitantului sau titularului mărcii Uniunii Europene că:

   (a) atunci când se aplică articolul 92 alineatul (2), cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene este considerată ca fiind retrasă dacă informația nu este transmisă în cele două luni care urmează respectivei notificări; sau
   (b) atunci când nu se aplică articolul 92 alineatul (2), procedura se reia cu solicitantul sau titularul mărcii Uniunii Europene începând de la data respectivei notificări.

(4)  În ceea ce îl privește pe solicitantul sau pe titularul mărcii Uniunii Europene, termenele în vigoare la data întreruperii procedurii, cu excepția termenului de plată a taxelor de reînnoire, reîncep să curgă de la data reluării procedurii. [AM 60]

"

72.  Articolul 83 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 83

Trimitere la principiile generale

În absența unor dispoziții de procedură în prezentul regulament sau în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament, agenția ia în considerare principiile general admise în domeniu în statele membre.”

"

73.  La articolul 85 alineatul (1), cuvintele „în condițiile prevăzute de regulamentul de punere în aplicare” se înlocuiesc cu „în condițiile prevăzute în conformitate cu articolul 93a litera (j).” se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Partea care pierde într-o procedură de opoziție, de decădere, în nulitate sau într-o cale de atac plătește taxele suportate de cealaltă parte, precum și, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 119 alineatul (6), toate cheltuielile suportate de aceasta indispensabile pentru desfășurarea procedurilor, inclusiv cheltuielile de deplasare, de ședere și de remunerație a unui agent, consilier sau avocat, în limita tarifelor stabilite pentru fiecare categorie de cheltuieli.” [AM 61]

"

74.  La articolul 86 alineatul (2), a doua teză se înlocuiește cu următorul text:"

„Fiecare stat membru desemnează o autoritate unică responsabilă de verificarea autenticității deciziei și comunică datele de contact ale acesteia agenției, Curții de Justiție și Comisiei. Hotărârea este investită cu formulă executorie de către autoritatea în cauză, fără să fie necesar alt control în afară celui de verificare a autenticității titlului.”

"

75.  Articolul 87 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 87

Registrul mărcilor Uniunii Europene

(1)  Agenția ține un registru, în care apar mențiunile a căror înregistrare sau înscriere este prevăzută de prezentul regulament sau de un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament. Agenția al mărcilor Uniunii Europene și actualizează acest registru. [AM 62]

(2)  Registrul este deschis consultării publice. Poate fi ținut în format electronic.

(3)  Agenția menține o bază de date electronică care conține informațiile privind cererile de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene și înscrierile făcute în registru. Conținutul acestei baze de date poate fi pus la dispoziția publicului. Directorul executiv stabilește condițiile de acces la baza de date și modul în care conținutul acestei baze de date poate fi pus la dispoziție într-o formă prelucrabilă electronic, inclusiv taxele aferente.”

"

76.  Articolul 88 se modifică după cum urmează:

(a)  Titlul „Consultare publică” se înlocuiește cu „Consultarea și păstrarea dosarelor”;

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Atunci când dosarele sunt deschise consultării publice în conformitate cu alineatul (2) sau (3), anumite elemente din dosar pot fi excluse. Directorul executiv stabilește modalitățile de consultare.

(5)  Agenția păstrează dosarele tuturor procedurilor legate de o cerere de marcă a Uniunii Europen sau de înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene. Directorul executiv stabilește forma în care sunt păstrate aceste dosare. În cazul în care dosarele sunt păstrate în format electronic, documentele originale care stau la baza unor asemenea fișiere electronice sunt eliminate după o perioadă a cărei durată, de la primirea lor de către agenție, este stabilită de către directorul executiv.”

"

77.  Articolul 89 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 89

Publicații periodice

(1)  Agenția publică periodic:

   (a) un Buletin al Mărcilor Uniunii Europene care conține mențiunile în registru, precum și toate celelalte mențiuni a căror publicare este prevăzută de prezentul regulament sau de actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament; [AM 63]
   (b) un Jurnal Oficial care conține comunicările și informațiile de ordin general ale directorului executiv al agenției, precum și orice alte informații privind prezentul regulament și aplicarea sa.

Publicările menționate la literele (a) și (b) pot fi efectuate prin mijloace electronice.

(2)  Buletinul Mărcilor Uniunii Europene se publică în modul și cu frecvența stabilită de către directorul executiv.

(3)  Directorul executiv poate decide că anumite elemente se publică în Jurnalul Oficial în toate limbile oficiale ale Uniunii.”

"

78.  Articolul 92 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3) a doua teză, persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliu, nici sediul, nici unitatea industrială sau comercială efectivă și funcțională în cadrul Uniunii sunt reprezentate în fața agenției, în conformitate cu articolul 93 alineatul (1), în orice procedură instituită de prezentul regulament, cu excepția depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii Uniunii Europene.

Prin derogare de la primul paragraf, nu este necesar ca persoanele fizice sau juridice menționate în paragraful respectiv să fie reprezentate în fața agenției în cazurile prevăzute în conformitate cu articolul 93a litera (p).”; [AM 64]

"

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite în conformitate cu articolul 93a litera (p), este numit un reprezentant comun.” [AM 65]

"

79.  Articolul 93 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Reprezentarea persoanelor fizice sau juridice în fața agenției poate fi realizată numai:

   (a) de către orice avocat care are dreptul să profeseze pe teritoriul unuia dintre statele membre și care are domiciliul profesional în cadrul Uniunii, în măsura în care poate acționa în statul respectiv în calitate de mandatar în domeniul mărcilor;
   (b) prin mandatarii agreați înscriși pe o listă păstrată în acest scop de agenție.

Reprezentanții în fața agenției prezintă, la solicitarea agenției, o procură semnată care trebuie anexată la dosar.”;

"

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Directorul executiv al agenției poate acorda o derogare:

   (a) de la cerința prevăzută la alineatul (2) litera (c) a doua teză, atunci când solicitantul face dovada că a dobândit calificarea necesară într-un alt mod;
   (b) de la cerința prevăzută la alineatul (2) litera (a) în cazul specialiștilor de înaltă calificare, cu condiția ca cerințele de la alineatul (2) literele (b) și (c) să fie îndeplinite.”;

"

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) O persoană poate fi radiată de pe lista mandatarilor autorizați în condițiile stabilite în conformitate cu articolul 93a litera (p).” [AM 66]

"

80.  La titlul IX se inserează următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 5

Atribuirea competențelor

Articolul 93a

Delegarea competențelor

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163, pentru a preciza:

   (a) cerințele privind forma deciziilor menționate la articolul 75;
   (b) modalitățile de desfășurare a procedurii orale și de probațiune prevăzute la articolele 77 și 78;
   (c) modalitățile de notificare menționate la articolul 79;
   (d) procedura de constatare a pierderii unui drept menționată la articolul 79a;
   (e) normele privind mijloacele de comunicare, inclusiv mijloacele electronice de comunicare, menționate la articolul 79b, care urmează să fie utilizate de către părțile la procedura în fața agenției și formularele care urmează să fie puse la dispoziție de către agenție;
   (f) normele care reglementează calcularea și durata termenelor menționate la articolul 79c alineatul (1);
   (g) procedura de corectare a erorilor lingvistice sau a greșelilor de transcriere și a omisiunilor manifeste din deciziile agenției, precum și a erorilor tehnice imputabile agenției produse la înregistrarea mărcii sau la publicarea înregistrării acesteia, astfel cum sunt menționate la articolul 79d;
   (h) procedura de revocare a unei decizii sau de eliminare a unei înscrieri în registru, astfel cum este menționată la articolul 80 alineatul (1);
   (i) modalitățile de întrerupere și de reluare a procedurilor în fața agenției, astfel cum sunt menționate la articolul 82a;
   (j) procedurile de repartizare și stabilire a cheltuielilor, astfel cum sunt menționate la articolul 85 alineatul (1); [AM 67]
   (k) mențiunile care trebuie înscrise în registru, prevăzute la articolul 87; [AM 68]
   (l) procedura de consultare publică a dosarelor prevăzută la articolul 88, inclusiv a elementelor din dosar care nu sunt deschise consultării de către public, precum și modalitățile de păstrare a dosarelor agenției prevăzute la articolul 88 alineatul (5); [AM 69]
   (m) modalitățile de publicare a mențiunilor și înscrierilor prevăzute la articolul 89 alineatul (1) litera (a) în Buletinul Mărcilor Uniunii Europene, inclusiv tipul de informații, și limbile în care se publică aceste mențiuni și înscrieri;
   (n) frecvența, forma și limbile în care se realizează publicările în Jurnalul Oficial al agenției menționat la articolul 89 alineatul (1) litera (b);
   (o) modalitățile de schimb de informații și comunicări între agenție și autoritățile statelor membre și de consultare publică a dosarelor de către sau prin intermediul instanțelor sau al autorităților statelor membre în temeiul articolului 90;
   (p) derogările de la obligația de a fi reprezentat în fața agenției în temeiul articolului 92 alineatul (2), condițiile în care se desemnează un reprezentant comun în temeiul articolului 92 alineatul (4), condițiile în care angajații menționați la articolul 92 alineatul (3) și mandatarii autorizați menționați la articolul 93 alineatul (1) trebuie să depună la agenție o împuternicire semnată pentru a putea asigura reprezentarea în fața agenției, conținutul respectivei împuterniciri, precum și condițiile în care o persoană poate fi radiată de pe lista mandatarilor autorizați menționate la articolul 93 alineatul (5).” [AM 70]

"

81.  La titlul X, titlul secțiunii 1 se înlocuiește cu următorul text:"

„Aplicarea normelor Uniunii privind competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială”.

"

82.  Articolul 94 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:"

„Aplicarea normelor Uniunii privind competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială”;

"

(b)  la alineatul (1), textul „dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001” se înlocuiește cu „normele Uniunii privind competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială” următorul text:"

„(1) Dacă prezentul regulament nu prevede altfel, normele Uniunii în materie de jurisdicție și recunoaștere a executării hotărârilor judecătorești de drept civil și comercial se aplică procedurilor privind mărcile Uniunii Europene și cererile de înregistrare a mărcii Uniunii Europene , precum și procedurilor privind acțiunile simultane sau succesive intentate pe baza mărcilor Uniunii Europene și a mărcilor naționale.”; [AM 71]

"

(c)  se adaugă următorul alineat :"

„(3) Trimiterile din prezentul regulament la Regulamentul (CE) nr. 44/2001 includ, după caz, Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială încheiat la 19 octombrie 2005.”

"

83.  La articolul 96 litera (c), „articolul 9 alineatul (3) a doua teză” se înlocuiește cu „articolul 9b alineatul (2)”.

84.  La articolul 99, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În acțiunile menționate la articolul 96 literele (a) și (c), excepția de decădere sau de nulitate a mărcii Uniunii Europene, prezentată pe o altă cale decât cererea reconvențională, este admisibilă în măsura în care pârâtul pune în evidență că titularul mărcii Uniunii Europene ar putea fi decăzut din drepturi pentru utilizare efectivă insuficientă în momentul introducerii acțiunii în contrafacere.”.

"

85.  Articolul 100 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Instanța competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene în fața căreia a fost introdusă o cerere reconvențională de decădere sau în nulitatea mărcii Uniunii Europene nu procedează la examinarea cererii reconvenționale până când fie partea interesată, fie instanța nu au informat agenția în legătură cu data la care a fost introdusă cererea reconvențională. Agenția înscrie informațiile respective în registru. În cazul în care o cerere de decădere sau de declarare a nulității mărcii Uniunii Europene este în curs de soluționare în fața agenției, instanța este informată de către agenție și suspendă procedura până când decizia privind cererea rămâne definitivă sau până când cererea este retrasă.”;

"

(b)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) Atunci când o instanță competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre învestită cu autoritate de lucru judecat cu privire la o cerere reconvențională de decădere sau în nulitatea unei mărci a Uniunii Europene, se transmite neîntârziat agenției o copie a hotărârii, fie de către instanță, fie de către oricare dintre părțile implicate în procedurile naționale. Agenția sau orice altă parte interesată poate solicita informații cu privire la această transmitere. Agenția înscrie în registru mențiunea hotărârii și ia măsurile necesare pentru a se conforma cu partea dispozitivă a acesteia.”

"

86.  La articolul 102, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Instanța competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene poate, de asemenea, să aplice măsurile sau ordinele prevăzute de legislația aplicabilă pe care le consideră necesare în împrejurările cauzei.”

"

87.  Articolul 108 se elimină.

88.  La articolul 113 alineatul (3), cuvintele „precum și condițiile formale prevăzute de regulamentul de aplicare” se înlocuiesc cu „precum și condițiile de formă prevăzute în conformitate cu articolul 114a” se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Agenția verifică dacă transformarea solicitată îndeplinește condițiile prezentului regulament, în special ale articolului 112 alineatele (1), (2), (4), (5) și (6) și ale alineatului (1) de la prezentul articol, precum și condițiile de formă prevăzute în conformitate cu articolul 114a. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, Agenția transmite cererea de transformare serviciilor din domeniul proprietății industriale din statele membre care sunt menționate în aceasta.”. [AM 72]

"

89.  La Articolul 114 alineatul (2), cuvintele „regulamentul de punere în aplicare” se înlocuiesc cu „actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament” se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) O cerere depusă pentru o marcă a Uniunii Europene sau o marcă a Uniunii Europene, transmisă în conformitate cu articolul 113, nu poate, în ceea ce privește forma sa, să fie supusă prin legislația internă unor condiții diferite sau suplimentare față de cele care sunt prevăzute de prezentul regulament ori de acte delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament.” [AM 73].

   90. Se inserează următorul articol :

„Articolul 114a

Delegarea competențelor

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu dispozițiile articolului 163 pentru a preciza condițiile formale pe care trebuie să le respecte o cerere de transformare a unei cereri de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene, detaliile legate de examinarea și de publicarea acesteia.”

"

91.  La articolul 116, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), agenția poate recurge la experți naționali detașați sau la alte categorii de personal care nu sunt angajate de agenție. Consiliul de administrație adoptă o decizie care prevede norme privind detașarea experților naționali în cadrul agenției.”

"

92.  La Articolul 117, cuvântul „Oficiului” se înlocuiește cu „agenției și personalului acesteia” cu următorul text:"

„Agenției și personalului acesteia li se aplică Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.” [AM 74]

"

93.  Articolul 119 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (6) al doilea paragraf, a doua teză se înlocuiește cu următorul text:"

„traducerea este făcută în termenul prevăzut în conformitate cu articolul 144a litera (b).”;

"

(b)  se adaugă următorul alineat :"

„(8) Directorul executiv stabilește modul în care se legalizează traducerile.”

"

94.  La Articolul 120 alineatul (1), cuvintele „regulamentul de aplicare” se înlocuiesc cu „un act delegat adoptat în conformitate cu prezentul regulament” se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene, astfel cum este definită la articolul 26 alineatul (1), și toate celelalte informații a căror publicare este prevăzută de prezentul regulament sau de un act delegat adoptat în conformitate cu prezentul regulament se publică în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.” [AM 75]

"

95.  Articolul 122 se elimină.

96.  Articolul 123 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 123

Transparența

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului* se aplică documentelor deținute de către agenție.

(2)  Consiliul de administrație adoptă normele detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

(3)  Deciziile adoptate de agenție în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului sau al unei acțiuni introduse înaintea Curții de Justiție a Uniunii Europene, în condițiile prevăzute la articolele 228, respectiv 263 din tratat.

(4)  Prelucrarea datelor cu caracter personal de către agenție face obiectul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului**.

_____________________

* Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

** Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).”

"

97.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 123a

Norme de securitate privind protejarea informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate

Agenția aplică principiile de securitate cuprinse în normele de securitate ale Comisiei pentru protejarea informațiilor UE clasificate (IUEC) și a informațiilor sensibile neclasificate, astfel cum sunt prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom* a Comisiei. Aplicarea principiilor de securitate acoperă, printre altele, dispozițiile privind schimbul, prelucrarea și stocarea informațiilor respective.

_______________

* Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (JO L 317, 3.12.2001, p. 1).”

"

98.  La titlul XII se inserează următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 1a

Sarcinile agenției și cooperarea în vederea promovării convergenței

Articolul 123b

Sarcinile agenției

(1)  Agenția are următoarele sarcini:

   (a) administrarea și promovarea sistemului mărcilor Uniunii Europene stabilit în prezentul regulament;
   (b) administrarea și promovarea sistemului de desene sau modele industriale europene stabilit în Regulamentul (CE) nr. 6/2002* al Consiliului;
   (c) promovarea convergenței practicilor și instrumentelor în materie de mărci și desene sau modele industriale, în cooperare cu serviciile centrale din domeniul proprietății industriale din statele membre, inclusiv cu Oficiul Benelux din domeniul proprietății intelectuale;
   (d) sarcinile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului**;
   (da) sarcinile care îi revin în temeiul Directivei 2012/28/UE al Parlamentului European și al Consiliului***. [AM 76]

(2)  Agenția cooperează cu instituții, autorități, organisme, serviciile din domeniul proprietății industriale, organizații internaționale și neguvernamentale în ceea ce privește sarcinile prevăzute la alineatul (1).

(3)  Agenția poate asigura servicii de mediere și de arbitraj în mod voluntar în scopul de a ajuta părțile să ajungă la o soluționare pe cale amiabilă. [AM 77]

Articolul 123c

Cooperarea în vederea promovării convergenței practicilor și instrumentelor

(1)  Agenția, serviciile din domeniul proprietății industriale din statele membre și Oficiul Benelux de proprietate intelectuală cooperează între ele pentru a promova convergența practicilor și instrumentelor în materie de mărci, desene și modele industriale.

Această cooperare acoperă, printre altele, următoarele domenii de activitate: [AM 78]

   (a) elaborarea de standarde comune de examinare;
   (b) crearea de baze de date și portaluri comune sau conectate, în vederea consultării, cercetării și clasificării la nivelul Uniunii;
   (c) furnizarea și schimbul continuu de date și informații, inclusiv alimentarea bazelor de date și a portalurilor menționate la litera (b);
   (d) stabilirea de standarde și practici comune, în scopul de a asigura interoperabilitatea între procedurile și sistemele din întreaga Uniune și de a consolida coerența, eficiența și eficacitatea acestora;
   (e) schimbul de informații privind drepturile și procedurile de proprietate industrială, inclusiv sprijin reciproc pentru birourile de asistență tehnică și centrele de informare;
   (f) schimbul de cunoștințe și de asistență tehnică în ceea ce privește domeniile stabilite la literele (a) - (e).

(2)  Agenția definește, elaborează și coordonează proiectele comune de interes pentru Uniune și pentru statele membre în ceea ce privește domeniile menționate la alineatul (1). Definiția proiectului cuprinde stabilește obligațiile și responsabilitățile specifice ale fiecărui serviciu din domeniul proprietății industriale participant din statele membre și ale Oficiului Benelux de proprietate intelectuală. Pe parcursul tuturor fazelor proiectelor comune, Agenția se consultă cu reprezentanții utilizatorilor. [AM 79]

(3)  Serviciile din domeniul proprietății industriale din statele membre și Oficiul Benelux de proprietate intelectuală participă efectiv la proiectele comune menționate la alineatul (2) cu scopul de a asigura dezvoltarea, funcționarea, interoperabilitatea și actualizarea acestora.

Cu toate acestea, în cazul în care rezultatul acestor proiecte conduce la elaborarea de instrumente pe care un stat membru le consideră, printr-o decizie fundamentată, ca fiind echivalente unor instrumente care există deja în statul membru respectiv, participarea la proiectul de cooperare nu impune obligația de a aplica rezultatele în statul membru respectiv. [AM 80]

(4)  Agenția asigură sprijin financiar pentru proiectele comune de interes pentru Uniune și pentru statele membre menționate la alineatul (2) în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura participarea efectivă a serviciilor din domeniul proprietății industriale din statele membre și a Oficiului Benelux de proprietate intelectuală la aceste proiecte în sensul alineatului (3). Sprijinul financiar respectiv poate fi acordat sub formă de granturi. Valoarea totală a finanțării nu trebuie să depășească 10 % depășește 20 % din venitul anual al agenției și acoperă valoarea minimă pentru fiecare stat membru pentru scopuri strâns legate de participarea la proiecte comune. Beneficiarii granturilor sunt serviciile din domeniul proprietății industriale din statele membre și Oficiul Benelux de proprietate intelectuală. Granturile pot fi acordate fără cereri de propuneri, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenției și cu principiile procedurilor de acordare de granturi cuprinse în Regulamentul financiar (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului**** și în Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei*****. [AM 81]

______________________

* Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1).

** Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (Mărci, desene și modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală (JO L 129, 16.5.2012, p. 1).

*** Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane (JO L 299, 27.10.2012, p. 5).

**** Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

***** Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).”

"

99.  La titlul XII, secțiunile 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:"

„SECȚIUNEA 2

Consiliul de administrație

Articolul 124

Funcțiile consiliului de administrație

(1)  Fără a aduce atingere funcțiilor care sunt atribuite comitetului bugetar în secțiunea 5, consiliul de administrație are următoarele funcții:

   (a) consiliul de administrație adoptă programul anual de lucru al agenției pentru anul următor, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (c) și luând în considerare avizul Comisiei și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei programul anual de lucru adoptat;
   (b) în urma unui schimb de opinii între directorul executiv și comisia relevantă din Parlamentul European, consiliul de administrație adoptă un program strategic multianual pentru agenție, inclusiv strategia agenției pentru cooperarea internațională, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (d) și luând în considerare avizul Comisiei și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei programul strategic multianual adoptat;
   (c) consiliul de administrație adoptă raportul anual pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (f) și transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi raportul anual adoptat;
   (d) consiliul de administrație adoptă planul multianual privind politica de personal pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (g);
   (e) consiliul de administrație adoptă normele privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese în cadrul agenției;
   (f) în conformitate cu alineatul (2), acesta exercită, în ceea ce privește personalul agenției, competențele de autoritate împuternicită să facă numiri, conferite prin Statutul funcționarilor și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, ce îi sunt conferite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți („competențele de autoritate împuternicită să facă numiri”); [AM 83]
   (g) consiliul de administrație adoptă norme corespunzătoare de punere în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți în conformitate cu dispozițiile articolului 110 din Statutul funcționarilor;
   (h) consiliul de administrație numește și poate elibera din funcție directorul executiv și adjunctul sau adjuncții acestuia în temeiul articolului 129 și numește președintele, precum și membrii și președinții camerelor de recurs în temeiul articolului 136;
   (i) consiliul de administrație se asigură că se dă curs în mod adecvat concluziilor și recomandărilor care decurg din rapoartele de audit și evaluările interne sau externe menționate la articolul 165a, precum și din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
   (ia) consiliul de administrație concepe și întocmește proiecte comune de interes pentru Uniune și statele membre în conformitate cu articolul 123c; [AM 82]
   (j) consiliul de administrație este consultat înainte de adoptarea orientărilor privind examinarea efectuată în cadrul agenției și în celelalte cazuri prevăzute în prezentul regulament;
   (k) consiliul de administrație poate să prezinte avize și solicitări de informații către directorul executiv și Comisie, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar.

(2)  Consiliul de administrație adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor și cu articolul 142 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți prin care deleagă directorului executiv competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri și definește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată.

Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe.

În cazul în care împrejurări excepționale impun acest lucru, consiliul de administrație poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri și subdelegarea competențelor de către acesta și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât directorul executiv. [AM 84]

Articolul 125

Componența consiliului de administrație

(1)  Consiliul de administrație este alcătuit dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și, doi reprezentanți ai Comisiei și un reprezentant al Parlamentului European, precum și din supleanții acestora. [AM 85]

(2)  Membrii consiliului de administrație pot, sub rezerva regulamentului propriu de procedură, să fie asistați de consilieri sau de experți.

(3)  Durata mandatului este de patru ani. Mandatul poate fi reînnoit.

Articolul 126

Președintele consiliului de administrație

(1)  Consiliul de administrație alege un președinte și un vicepreședinte din rândul membrilor săi. Vicepreședintele îl înlocuiește de drept pe președinte în caz de imposibilitate a acestuia de a-și exercita atribuțiile.

(2)  Durata mandatului președintelui și vicepreședintelui este de patru ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată. Cu toate acestea, dacă în timpul mandatului aceștia pierd calitatea de membri ai consiliului de administrație, mandatul lor expiră automat la aceeași dată.

Articolul 127

Sesiuni

(1)  Consiliul de administrație se reunește la convocarea președintelui.

(2)  Directorul executiv ia parte la deliberări, cu excepția cazului în care consiliul de administrație decide altfel.

(3)  Consiliul de administrație se reunește în sesiune ședință ordinară o dată de două ori pe an. În plus, se întrunește la inițiativa președintelui sau la cererea Comisiei, a Parlamentului European sau a unei treimi din numărul statelor membre. [AM 87]

(4)  Consiliul de administrație adoptă un regulament de procedură.

(5)  Consiliul de administrație adoptă decizii cu majoritatea absolută a membrilor săi. Cu toate acestea, deciziile pe care consiliul de administrație este competent să le adopte în temeiul articolului 124 alineatul (1) literele (a) și (b), al articolului 126 alineatul (1) și al articolului 129 alineatele (2) și (4) (3) impun o majoritate de două treimi a membrilor săi. În ambele cazuri, fiecare membru dispune de un singur vot. [AM 88]

(6)  Consiliul de administrație poate să invite observatori la sesiunile sale.

(7)  Secretariatul consiliului de administrație este asigurat de agenție.

SECȚIUNEA 2a

Comitetul executiv

Articolul 127a

Înființare

Consiliul de administrație poate înființa un comitet executiv.

Articolul 127b

Funcții și organizare

(1)  Comitetul executiv asistă consiliul de administrație.

(2)  Comitetul executiv are următoarele funcții:

   (a) să pregătească deciziile care urmează să fie adoptate de consiliul de administrație;
   (b) se asigură, împreună cu consiliul de administrație, că se dă curs concluziilor și recomandărilor care decurg din rapoartele de audit și evaluările interne sau externe, precum și din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
   (c) să acorde asistență și consiliere directorului executiv, fără a aduce atingere funcțiilor directorului executiv, astfel cum sunt prevăzute la articolul 128, la punerea în aplicare a deciziilor consiliului de administrație, în vederea consolidării supravegherii gestiunii administrative.

(3)  Atunci când este necesar, din motive de urgență, comitetul executiv poate lua anumite decizii provizorii în numele consiliului de administrație, în special cu privire la aspecte legate de gestiunea administrativă, inclusiv suspendarea delegării competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri.

(4)  Comitetul executiv este alcătuit din președintele consiliului de administrație, un reprezentant al Comisiei în cadrul consiliului de administrație și alți trei membri desemnați de consiliul de administrație din rândul membrilor săi. Președintele consiliului de administrație este și președintele comitetului executiv. Directorul executiv ia parte la sesiunile comitetului executiv, dar nu are drept de vot.

(5)  Durata mandatului membrilor comitetului executiv este de patru ani. Durata mandatului membrilor comitetului executiv se încheie atunci când aceștia își pierd calitatea de membri ai consiliului de administrație.

(6)  Comitetul executiv se reunește în cel puțin o sesiune ordinară la fiecare trei luni. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui său sau la cererea membrilor săi.

(7)  Comitetul executiv respectă normele de procedură stabilite de consiliul de administrație. [AM 86]

SECȚIUNEA 3

Directorul executiv

Articolul 128

Funcțiile directorului executiv

(1)  Conducerea agenției este asigurată de directorul executiv. Directorul executiv răspunde în fața consiliului de administrație.

(2)  Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, ale consiliului de administrație și ale comitetului bugetar, directorul executiv își exercită funcțiile în mod independent și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la niciun guvern și de la niciun alt organism.

(3)  Directorul executiv este reprezentantul legal al agenției.

(4)  Directorul executiv are, în mod concret, următoarele funcții:

   (a) ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea comunicărilor, în vederea asigurării funcționării agenției;
   (b) pune în aplicare deciziile adoptate de consiliul de administrație;
   (c) pregătește un proiect de program de lucru anual, indicând resursele umane și financiare estimate pentru fiecare activitate, și îl înaintează consiliului de administrație, după consultarea Comisiei;
   (d) pregătește un proiect de program strategic multianual, care cuprinde și strategia agenției pentru cooperarea internațională, și îl înaintează consiliului de administrație, după consultarea Comisiei și în urma unui schimb de opinii cu comisia relevantă din Parlamentul European;
   (e) pune în aplicare programul de lucru anual și programul strategic multianual și informează consiliul de administrație în legătură cu punerea în aplicare a acestora;
   (f) pregătește raportul anual privind activitățile agenției și îl prezintă spre aprobare consiliului de administrație;
   (g) pregătește un proiect de plan multianual privind politica de personal și îl prezintă consiliului de administrație, după consultarea Comisiei;
   (h) pregătește un plan de acțiune pe baza concluziilor rezultate în urma rapoartelor și evaluărilor de audit interne sau externe, precum și în urma investigațiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), și informează de două ori pe an Comisia și consiliul de administrație în legătură cu progresele înregistrate;
   (i) protejează interesele financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, prin realizarea de controale eficace și, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive;
   (j) pregătește o strategie antifraudă a agenției și o prezintă comitetului bugetar în vederea aprobării;
   (k) pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, poate sesiza camera de recurs extinsă cu privire la aspecte de drept, în special în cazul în care camerele de recurs au emis decizii divergente în legătură cu aspectul respectiv;
   (l) întocmește estimarea veniturilor și cheltuielilor agenției și execută bugetul;
   (la) fără a aduce atingere articolelor 125 și 136, acesta exercită, în ceea ce privește personalul agenției, competențele de autoritate împuternicită să facă numiri, conferite prin Statutul funcționarilor, și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, conferite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți („competențele de autoritate împuternicită să facă numiri”); [AM 91]
   (m) își exercită, în ceea ce privește personalul, competențele care îi sunt încredințate de către consiliul de administrație în conformitate cu articolul 124 alineatul (1) litera (f); [AM 89]
   (ma) poate prezenta Comisiei orice propunere de modificare a prezentului regulament, a actelor delegate adoptate în temeiul prezentului regulament și a oricărei alte norme aplicabile mărcilor Uniunii Europene, după consultarea consiliului de administrație și, în ceea ce privește taxele și dispozițiile bugetare prevăzute de prezentul regulament, după consultarea comitetului bugetar; [AM 90]
   (n) își exercită competențele conferite de articolul 26 alineatul (3), de articolul 29 alineatul (5), de articolul 30 alineatul (2), de articolul 45 alineatul (3), de articolul 75 alineatul (2), de articolul 78 alineatul (5), de articolele 79, 79b și 79c, de articolul 87 alineatul (3), de articolele 88 și 89, de articolul 93 alineatul (4), de articolul 119 alineatul (8) și de articolul 144, în conformitate cu criteriile prevăzute în prezentul regulament și în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament;
   (o) poate să își delege funcțiile.

(5)  Directorul executiv este asistat de unul sau mai mulți directori executivi adjuncți. În cazul în care directorul executiv este absent sau în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, directorul executiv adjunct sau unul dintre directorii executivi adjuncți îl înlocuiește în conformitate cu procedura stabilită de consiliul de administrație.

Articolul 129

Numirea și revocarea directorului executiv și reînnoirea mandatului acestuia

(1)  Directorul executiv este angajat ca agent temporar al agenției în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2)  Directorul executiv este numit de consiliul de administrație pe baza unei liste de trei candidați propuse de Comisie un comitet de preselecție a Consiliului de administrație compusă din reprezentanți ai statelor membre, Comisiei și Parlamentului European, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente și a publicării unei invitații la depunerea de candidaturi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în alte publicații. Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selecționat de către consiliul de administrație poate fi invitat să facă o declarație în fața oricărei comisii competente a Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii acesteia. În scopul încheierii contractului cu directorul executiv, agenția este reprezentată de președintele consiliului de administrație.

Directorul executiv poate fi revocat din funcție numai prin decizia consiliului de administrație care acționează la propunerea Comisiei Europene, în urma unui raport de evaluare întocmit de Comisie la cererea consiliului de administrație sau a Parlamentului European.

(3)  Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. Până la sfârșitul acestei perioade, Comisia Consiliul de administrație realizează o evaluare bazată pe o analiză a activității directorului executiv, precum și sarcinile și provocările viitoare ale agenției. Consiliul de administrație poate prelungi o singură dată durata mandatului directorului executiv cu cel mult trei ani. La adoptarea deciziilor sale privind prelungirea mandatului directorului executiv, consiliul de administrație ține cont de raportul de evaluare a performanțelor directorului executiv întocmit de Comisie, precum și de sarcinile și provocările viitoarele ale agenției.

(4)  La propunerea Comisiei, care ia în considerare evaluarea menționată la alineatul (3), Consiliul de administrație poate reînnoi mandatul directorului executiv o singură dată, cu cel mult cinci ani.

(5)  Directorul executiv al cărui mandat a fost reînnoit nu mai poate să participe la o altă procedură de selecție pentru același post la sfârșitul perioadei totale.

(6)  Directorul executiv adjunct sau directorii executivi adjuncți sunt numiți sau revocați din funcție, astfel cum se prevede la alineatul (2), după consultarea directorului executiv și, după caz, a directorului executiv care a fost numit dar care nu și-a început mandatul. Directorul executiv adjunct este numit pentru un mandat de cinci ani. Acesta poate fi reînnoit o singură dată, pentru maximum cinci ani, de către consiliul de administrație pe baza unei propuneri din partea Comisiei, astfel cum se prevede la alineatul (4) (3), după consultarea directorului executiv.” [AM 92]

"

100.  Articolul 130 se modifică după cum urmează:

(a)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) un departament însărcinat cu ținerea registrului;”;

"

(b)  se adaugă următoarea literă :"

„(f) orice altă unitate sau persoană numită de directorul executiv în acest scop.”

"

101.  La articolul 132 alineatul (2), teza a treia se înlocuiește cu următorul text:"

„În cazuri speciale stabilite în conformitate cu articolul 144a litera (c), deciziile se iau de către un singur membru.”

"

102.  Articolul 133 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 133

Departamentul însărcinat cu ținerea registrului

(1)  Departamentul însărcinat cu ținerea registrului are competența de a lua decizii în ceea ce privește înscrierea în registru.

(2)  De asemenea, are competența de a păstra lista mandatarilor autorizați menționați la articolul 93 alineatul (2).

(3)  Deciziile departamentului se iau de către un singur membru.”

"

103.  Articolul 134 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) O divizie de anulare are competența de a lua orice decizie referitoare la:

   (a) cererile de decădere sau în nulitatea unei mărci a Uniunii Europene,
   (b) cererile de transfer al unei mărci a Uniunii Europene, astfel cum se prevede la articolul 18.”;

"

(b)  la alineatul (2), a treia teză se înlocuiește cu următorul text:"

„În cazuri speciale stabilite în conformitate cu articolul 144a litera (c), deciziile se iau de către un singur membru.”

"

104.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 134a

Competența generală

Deciziile care sunt impuse de prezentul regulament și care nu intră în sfera de competență a unui examinator, a unei divizii de opoziție, a unei divizii de anulare sau a departamentului însărcinat cu ținerea registrului sunt luate de către orice funcționar sau unitate numită de către directorul executiv în acest scop.”

"

105.  Articolul 135 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Camerele de recurs au competența de a se pronunța asupra acțiunilor introduse împotriva deciziilor luate în temeiul articolelor 131 - 134a.”;

"

(b)  la alineatul (3), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) de către autoritatea camerelor de recurs prevăzută la articolul 136 alineatul (4) litera (a); sau”;

"

(c)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Camera extinsă are, de asemenea, competența de a emite avize motivate cu privire la aspecte de drept cu care este sesizată de către directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (k).”;

"

(d)  la alineatul 5 se elimină ultima teză.

106.  Articolul 136 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 136

Independența membrilor camerelor de recurs

(1)  Președintele camerelor de recurs și președintele fiecărei camere sunt numiți pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 129 pentru numirea directorului executiv. Aceștia sunt eliberați din funcție pe durata mandatului numai pentru motive grave și în cazul în care Curtea de Justiție, sesizată de către instituția care i-a numit, ia o decizie în acest sens.

(2)  Mandatul președintelui camerelor de recurs poate fi reînnoit o singură dată pentru o perioadă suplimentară de cinci ani sau până la ieșirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activității sale de către consiliul de administrație.

(3)  Durata mandatului președinților fiecărei camere poate fi prelungită pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieșirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activității lor de către consiliul de administrație, sub rezerva unui aviz favorabil din partea președintelui camerelor de recurs.

(4)  Președintele camerelor de recurs are următoarele funcții de gestiune și de organizare:

   (a) prezidează autoritatea camerelor de recurs însărcinată cu stabilirea regulamentului și organizarea activității camerelor;
   (b) asigură executarea deciziilor autorității;
   (c) atribuie cauzele unei camere pe baza criteriilor obiective stabilite de autoritatea camerelor de recurs;
   (d) transmite către directorul executiv nevoile referitoare la cheltuieli ale camerelor pentru a stabili estimările de cheltuieli.

Președintele camerelor de recurs prezidează camera extinsă.

(5)  Membrii camerelor de recurs sunt numiți pentru o perioadă de cinci ani de către consiliul de administrație. Mandatul lor poate fi reînnoit pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieșirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activității lor de către consiliul de administrație, sub rezerva unui aviz favorabil din partea președintelui camerelor de recurs.

(6)  Membrii camerelor de recurs sunt eliberați din funcție numai pentru motive grave și în cazul în care Curtea de Justiție, sesizată de către consiliul de administrație care acționează la propunerea președintelui camerelor de recurs, după consultarea președintelui camerei căreia îi aparține membrul în cauză, ia o decizie în acest sens.

(7)  Președintele camerelor de recurs și președinții fiecărei camere, precum și membrii camerelor de recurs sunt independenți. În deciziile lor, aceștia nu depind de niciun fel de instrucțiuni.

(8)  Deciziile luate de către o cameră extinsă privind recursurile sau avizele legate de aspectele de drept cu care a fost sesizată de către directorul executiv în conformitate cu articolul 135 sunt obligatorii pentru forurile de decizie ale agenției menționate la articolul 130.

(9)  Președintele camerelor de recurs și președinții și membrii camerelor de recurs nu trebuie să fie examinatori sau membri ai diviziilor de opoziție, ai departamentului însărcinat cu ținerea registrului sau ai diviziilor de anulare.

Articolul 136a

Centrul de mediere și arbitraj

(1)  Agenția poate înființa un centru de mediere și arbitraj independent de forurile de decizie enumerate la articolul 130. Centrul este situat în incinta agenției.

(2)  Orice persoană fizică sau juridică poate utiliza serviciile centrului pe bază voluntară, cu scopul de a soluționa pe cale amiabilă litigii care intră sub incidența prezentului regulament sau a Directivei… .

(3)  Agenția poate demara o procedură de arbitraj și din proprie inițiativă, pentru a le oferi părților posibilitatea de a ajunge la un acord pe cale amiabilă.

(4)  Centrul este condus de un director care răspunde de activitatea centrului.

(5)  Directorul este numit de consiliul de administrație.

(6)  Centrul stabilește norme de mediere și arbitraj, precum și reguli privind activitatea centrului. Normele de mediere și arbitraj, precum și regulile trebuie aprobate de consiliul de administrație.

(7)  Centrul întocmește o listă de mediatori și de arbitri care să ajute părțile să soluționeze conflictele. Aceștia sunt independenți și dispun de experiență și competențe relevante. Lista este aprobată de consiliul de administrație.

(8)  Examinatorii și membrii diviziei institutului sau ai camerelor de recurs nu pot lua parte la nicio mediere sau niciun arbitraj a(l) unui caz în care aceștia:

   (a) au fost implicați anterior în proceduri supuse medierii sau arbitrajului;
   (b) au interese personale; sau
   (c) au fost implicați anterior în calitate de reprezentanți ai uneia dintre părți;

(9)  Nicio persoană chemată să depună mărturie în calitate de membru al unei comisii de arbitraj sau de mediere nu poate fi implicată într-o opoziție, anulare sau procedură care a dat naștere unui proces de mediere sau arbitraj. [AM 93]

"

107.  Articolul 138 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 138

Comitetul bugetar

(1)  Comitetul bugetar are funcțiile care îi sunt atribuite de prezenta secțiune.

(2)  Articolul 125, articolul 126 și articolul 127 alineatele (1) - (4), (6) și (7) se aplică în ceea ce privește comitetul bugetar.

(3)  Comitetul bugetar adoptă deciziile cu majoritatea absolută a membrilor săi. Cu toate acestea, deciziile pe care comitetul bugetar este competent să le adopte în temeiul articolului 140 alineatul (3) și al articolului 143 impun o majoritate de două treimi a membrilor săi. În ambele cazuri, fiecare membru dispune de un singur vot.”

"

108.  La articolul 139 se adaugă următoarele alineate:"

„(4) Agenția pregătește semestrial un raport asupra situației sale financiare destinat Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Pe baza acestui raport raportului respectiv, Comisia examinează situația financiară a agenției. [AM 94]

(4a)  Agenția constituie o rezervă financiară care să corespundă unui an de cheltuieli operaționale pentru a-și asigura continuitatea operațiilor.” [AM 95]

"

109.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 141a

Combaterea fraudei

(1)  În scopul de a facilita combaterea fraudei, a corupției și a altor activități ilegale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului*, agenția aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind anchetele interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și adoptă dispozițiile corespunzătoare care se aplică tuturor angajaților agenției utilizând modelul prevăzut în anexa la respectivul acord.

(2)  Curtea de Conturi Europeană are competența de a efectua audituri, pe bază de documente și la fața locului, în ceea ce-i privește pe toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii din partea agenției.

(3)  OLAF poate efectua investigații, inclusiv controale la fața locului și inspecții, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului**, pentru a stabili dacă au avut loc fraude, cazuri de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un grant sau cu un contract finanțat de agenție.

(4)  Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile privind granturile luate de agenție conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Curtea de Conturi Europeană și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele lor respective.

(5)  Comitetul bugetar adoptă o strategie antifraudă, care este proporțională cu riscurile de fraudă, luând în considerare raportul cost-beneficiu al măsurilor care urmează să fie puse în aplicare.

______________

* Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (JO L 136, 31.5.1999, p. 1).

** Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2)”

"

110.  Articolul 144 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 144

Taxe

(1)  Pe lângă taxele prevăzute la articolul 26 alineatul (2), la articolul 36 alineatul (1) litera (c), la articolul 41 alineatul (3), la articolul 44 alineatul (4), la articolul 47 alineatele (1) și (3), la articolul 49 alineatul (4), la articolul 56 alineatul (2), la articolul 60, la articolul 81 alineatul (3), la articolul 82 alineatul (1), la articolul 113 alineatul (1) și la articolul 147 alineatul (5), sunt percepute taxe în următoarele cazuri:

   (a) eliberarea unei copii a certificatului de înregistrare;
   (b) înregistrarea unei licențe sau a unui alt drept asupra unei mărci a Uniunii Europene;
   (c) înregistrarea unei licențe sau a unui alt drept asupra unei cereri de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene;
   (d) radierea înregistrării unei licențe sau a unui alt drept;
   (e) modificarea unei mărci a Uniunii Europene înregistrate;
   (f) eliberarea unui extras din registru;
   (g) consultarea publică a unui dosar;
   (h) eliberarea unei copii a unor documente din dosare;
   (i) eliberarea unei copii certificate conforme cererii;
   (j) comunicarea de informații conținute într-un dosar;
   (k) reexaminarea stabilirii cheltuielilor de procedură care trebuie rambursate.

(2)  Valoarea taxelor menționate la alineatul (1) se stabilește la nivelurile stabilite în anexa -I astfel încât veniturile corespunzătoare să permită asigurarea, în principiu, a echilibrului bugetului agenției, evitându-se în același timp acumularea de excedente semnificative. Fără a aduce atingere articolului 139 alineatul (4), în cazul în care excedentele semnificative devin recurente, Comisia reexaminează nivelul taxelor. Dacă această reexaminare nu conduce la o reducere sau la o modificare a nivelului taxelor care să împiedice acumularea în continuare a unor excedente semnificative, excedentele acumulate după reexaminare se transferă la bugetul Uniunii. [AM 96]

(3)  Directorul executiv stabilește valoarea sumei percepute pentru fiecare serviciu oferit de agenție, cu excepția celor menționate la alineatul (1), precum și pentru publicațiile emise de agenție în conformitate cu criteriile prevăzute în actul delegat adoptat în temeiul articolului 144a litera (d). Valoarea taxei nu depășește ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor serviciului specific oferit de agenție.

(4)  În conformitate cu criteriile stabilite în actul delegat adoptat în temeiul articolului 144a litera (d), directorul executiv poate lua următoarele măsuri:

   (a) poate preciza ce metode de plată specifice pot fi folosite, în afară de cele prevăzute în conformitate cu articolul 144a litera (d), în special prin plata în conturi curente deschise la agenție;
   (b) poate stabili valorile sub care o sumă prea mare plătită pentru o taxă sau pentru un tarif nu se restituie;
   (c) poate renunța la inițierea unei proceduri de executare silită a oricărei sume datorate dacă suma care urmează să fie recuperată este minimă sau dacă recuperarea este prea nesigură.;

În cazul în care se pot utiliza metodele de plată menționate la litera (a), directorul executiv stabilește data la care se consideră că au fost făcute plățile respective către agenție.”

"

111.  Se inserează următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 6

Delegarea competențelor

Articolul 144a

Delegarea competențelor

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 163, pentru a stabili:

   (a) criteriile specifice de utilizare a limbilor menționate la articolul 119;
   (b) cazurile în care deciziile de opoziție și de anulare se iau de către un singur membru în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) și cu articolul 134 alineatul (2);
   (c) detaliile privind organizarea camerelor de recurs, inclusiv înființarea și rolul autorității camerelor de recurs prevăzute la articolul 135 alineatul (3) litera (a), componența camerei extinse și normele referitoare la sesizarea acesteia, astfel cum sunt menționate la articolul 135 alineatul (4), precum și condițiile în care deciziile se iau de către un singur membru, în conformitate cu articolul 135 alineatele (2) și (5); [AM 97]
   (d) sistemul de taxe și tarife datorate agenției în conformitate cu articolul 144, inclusiv valoarea taxelor, metodele de plată, monedele, scadența taxelor și tarifelor, data la care plata se consideră efectuată și consecințele neefectuării plății sau ale plății efectuate cu întârziere, ale plăților situate sub sau peste valoarea cuvenită, precum și criteriile conform cărora directorul executiv își poate exercita competențele stabilite la articolul 144 alineatele (3) și (4). [AM 98]

"

112.  La articolul 145, cuvintele „regulamentele sale de aplicare” se înlocuiesc cu „actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulamentArticolul 145 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 145

Dispoziții aplicabile

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu, prezentul regulament și actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament se aplică oricărei cereri de înregistrare internațională depuse în temeiul Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989 (denumite în continuare "cerere internațională" și "Protocolul de la Madrid") și întemeiate pe o cerere de marcă a Uniunii Europene sau pe o marcă a Uniunii Europene, precum și înregistrării în registrul internațional ținut de Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumite în continuare "înregistrare internațională" și "Birou Internațional"), a mărcilor ce desemnează Uniunea Europeană.” [AM 99]

"

113.  La articolul 147, alineatele (4), (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(4) Depunerea unei cereri internaționale este condiționată de achitarea unei taxe către agenție. Atunci când înregistrarea internațională trebuie să se întemeieze pe o marcă a Uniunii Europene odată ce aceasta a fost înregistrată, taxa se datorează la data înregistrării mărcii Uniunii Europene. Cererea se consideră a nu fi fost depusă atât timp cât taxa nu a fost achitată.

(5)  Cererea internațională îndeplinește condițiile de formă stabilite în conformitate cu articolul 161a litera (a).

(6)  Agenția examinează dacă cererea internațională îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 146 și la alineatele (1), (3) și (5) din prezentul articol.

(7)  Agenția transmite cererea internațională Biroului Internațional în cel mai scurt timp.”[AM 100]

"

114.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 148a

Notificarea nulității cererii de bază sau a înregistrării de bază

În termen Pe parcursul unei perioade de cinci ani de la data înregistrării internaționale, agenția notifică Biroului internațional toate faptele și deciziile care afectează validitatea cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene sau a înregistrării unei mărci a Uniunii Europene pe care se baza înregistrarea internațională.” [AM 101]

"

115.  La articolul 149 se adaugă următoarea teză:"

„Cererea îndeplinește condițiile de formă stabilite în conformitate cu articolul 161a litera (c).” [AM 102]

"

116.  Articolul 154 alineatul (4) se elimină.

117.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 154a

Mărci colective și de certificare

În cazul în care o înregistrare internațională se întemeiază pe o cerere de bază sau pe o înregistrare de bază referitoare la o marcă colectivă, la o marcă de certificare sau la o marcă de garanție, agenția respectă procedurile prevăzute în conformitate cu articolul 161a litera (f). înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană este tratată ca o marcă colectivă a Uniunii Europene. Titularul înregistrării internaționale prezintă regulamentul de utilizare a mărcii, astfel cum este prevăzut la articolul 67, direct agenției în termen de două luni de la data la care Biroul internațional notifică agenției înregistrarea internațională [AM 103]

"

118.  Articolul 155 se elimină.

119.  Articolul 156 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), cuvintele „șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „o lună”; alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Opoziția se formulează într-un termen de trei luni care începe să curgă după o lună de la data publicării prevăzute la articolul 152 alineatul (1). Opoziția se consideră formulată numai după achitarea taxei de opoziție.”; [AM 104]

"

(b)  alineatul (4) se elimină.

120.  Se inserează următoarele articole :"

„Articolul 158a

Efectul juridic al înregistrării transferurilor

Înscrierea schimbării titularului înregistrării internaționale în registrul internațional are același efect ca și înscrierea unui transfer în registru în temeiul articolului 17.

Articolul 158b

Efectul juridic al înregistrării licențelor și a altor drepturi

Înscrierea în registrul internațional a unei licențe sau a unei limitări a dreptului titularului de a dispune de înregistrarea internațională are același efect ca și înscrierea în registru a unei licențe, a unui drept real, a unei executări silite sau a unei proceduri de insolvență în temeiul articolelor 19, 20, 21 și 22.

Articolul 158c

Examinarea cererilor de înregistrare a transferurilor, a licențelor sau a limitărilor dreptului de a dispune al titularului

Agenția transmite Biroului internațional cererile de înregistrare a unei modificări de titular, a unei licențe sau a unei limitări a dreptului de a dispune al titularului, a modificării sau anulării unei licențe sau a ridicării unei limitări a dreptului de a dispune al titularului care i-au fost adresate în cazurile specificate în conformitate cu articolul 161a litera (h). [AM 105]

"

121.  Articolul 159 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) în desemnare a unui stat membru parte la Protocolul de la Madrid, în măsura în care, la data cererii de transformare, era posibilă desemnarea directă a acelui stat membru pe baza Protocolului de la Madrid. Articolele 112, 113 și 114 se aplică.”;

"

(b)  la alineatul (2), cuvintele „sau la Aranjamentul de la Madrid” se elimină. alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Cererea de marcă națională sau desemnarea unui stat membru parte la Protocolul de la Madrid […] rezultată din transformarea desemnării Uniunii Europene operată prin intermediul unei înregistrări internaționale beneficiază, în statul membru respectiv, de data înregistrării internaționale prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid, de data extinderii la Uniunea Europeană în temeiul articolului 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid, în cazul în care aceasta este posterioară înregistrării internaționale, sau de data de prioritate a acestei înregistrări și, după caz, de senioritatea unei mărci a acestui stat, revendicată în conformitate cu articolul 153.” [AM 106]

"

122.  La titlul XIII se inserează următoarea secțiune :"

„SECȚIUNEA 4

Atribuirea competențelor

Articolul 161a

Delegarea competențelor

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163, pentru a preciza:

   (a) condițiile de formă ale unei cereri internaționale menționate la articolul 147 alineatul (5), procedura de examinare a cererii internaționale în temeiul articolului 147 alineatul (6) și modalitățile de transmitere a cererii internaționale către Biroul Internațional în temeiul articolului 147 alineatul (4); [AM 107]
   (b) modalitățile de notificare prevăzute la articolul 148a;
   (c) condițiile de formă ale unei cereri de extindere teritorială menționate la articolul 149 alineatul (2), procedura de examinare a acestor condiții și modalitățile de înaintare a cererii de extindere teritorială către Biroul internațional; [AM 108]
   (d) procedura de depunere a unei cereri de revendicare a seniorității în temeiul articolului 153;
   (e) procedurile de examinare a motivelor absolute de respingere menționate la articolul 154 și de depunere și examinare a unei opoziții în temeiul articolului 156, inclusiv comunicările necesare care trebuie transmise Biroului internațional;
   (f) procedurile legate de înregistrările internaționale menționate la articolul 154a;
   (g) cazurile în care agenția notifică Biroului internațional invalidarea efectelor unei înregistrări internaționale în temeiul articolului 158 și informațiile pe care trebuie să le conțină această notificare;
   (h) modalitățile de transmitere a cererilor menționate la articolul 158c către Biroul internațional;
   (i) condițiile pe care trebuie să le respecte o cerere de transformare în temeiul articolului 159 alineatul (1);
   (j) condițiile de formă ale unei cereri de transformare menționate la articolul 161 și procedurile pentru o astfel de transformare;
   (k) modalitățile de comunicare între agenție și Biroul internațional, inclusiv comunicările care trebuie efectuate în temeiul articolului 147 alineatul (4), al articolului 148a, al articolului 153 alineatul (2) și al articolului 158c.” [AM 109]

"

123.  Articolul 162 se elimină.

124.  Articolul 163 se elimină.

125.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 163a

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențe menționată la articolele 24a, 35a, 45a, 49a, 57a, 65a, 74a, 74k, 93a, 114a, 144a și 161a se conferă pentru o perioadă de timp nedeterminată.

(3)  Delegarea de competențe menționată la alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva decizie. Decizia de revocare intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 24a, 35a, 45a, 49a, 57a, 65a, 74a, 74k, 93a, 114a, 144a și 161a intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de patru luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecții. Acest termen Perioada menționată se prelungește cu 2 două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.” [AM 110]

"

126.  Articolul 164 se elimină.

127.  Se inserează următorul articol :"

„Articolul 165a

Evaluare și reexaminare

(1)  Până în 2019, și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia efectuează o evaluare a punerii evaluează punerea în aplicare a prezentului regulament. [AM 112]

(2)  Evaluarea analizează cadrul juridic de cooperare între agenție, serviciile centrale din domeniul proprietății industriale din statele membre și Oficiul Benelux de proprietate intelectuală, acordându-se o atenție deosebită mecanismului de finanțare. Evaluarea are, de asemenea, drept obiect analizarea impactului, a eficacității și a eficienței agenției și a practicilor de lucru ale acesteia. Evaluarea abordează, în mod concret, eventuala necesitate de a modifica mandatul agenției, precum și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări.

(3)  Comisia înaintează Parlamentului European, Consiliului și consiliului de administrație raportul de evaluare însoțit de concluziile sale asupra raportului. Concluziile evaluării se fac publice.

(4)  O evaluare din două conține o analiză a rezultatelor obținute de agenție, având în vedere obiectivele, mandatul și sarcinile acesteia. În cazul în care Comisia consideră că funcționarea în continuare a agenției nu se mai justifică în raport cu obiectivele, mandatul și sarcinile care îi sunt atribuite, aceasta poate propune abrogarea prezentului regulament.”

"

127a.  Se introduce următoarea anexă:"

„Anexa -I

Cuantumul taxelor

Taxele ce urmează a fi plătite Agenției în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 2868/95 sunt după cum urmează:

1.  Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă individuală [articolul 26 alineatul (2) norma 4 litera (a)]

925 EUR

1a.  Taxă de cercetare pentru o cerere de marcă a Uniunii Europene [articolul 38 alineatul (2) norma 4 litera (c)]

Suma de 12 EUR, înmulțită cu numărul de oficii centrale pentru proprietatea industrială menționate la articolul 38 alineatul (2); Agenția publică suma respectivă, precum și modificările ulterioare în Jurnalul Oficial al Agenției

1b.  Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă individuală prin mijloace electronice [articolul 26 alineatul (2) norma 4 litera (a)]

775 EUR

1c.  Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă individuală prin mijloace electronice, folosind baza de date de clasificare online [articolul 26 alineatul (2) norma 4 litera (a)]

725 EUR

2.  Taxă pentru a doua clasă de produse și servicii pentru o marcă individuală [articolul 26 alineatul (2) norma 4 litera (b)]

50 EUR

2a.  Taxă pentru a treia clasă de produse și servicii pentru o marcă individuală [articolul 26 alineatul (2) norma 4 litera (b)]

75 EUR

2b.  Taxă pentru fiecare clasă de produse și servicii mai mare de trei pentru o marcă individuală [articolul 26 alineatul (2) norma 4 litera (b)]

150 EUR

3.  Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă colectivă [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) norma 4 litera (a) și norma 42]

1.000  EUR

3a.  Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă colectivă prin mijloace electronice, folosind baza de date de clasificare online [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) norma 4 litera (a) și norma 42]

950 EUR

4.  Taxă pentru clasa a doua de bunuri și servicii, pentru o marcă colectivă [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) norma 4 litera (b) și norma 42]”

50 EUR

4a.  Taxă pentru clasa a treia de bunuri și servicii, pentru o marcă colectivă [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) norma 4 litera (b) și norma 42]”

75 EUR

4b.  Taxă pentru fiecare clasă de bunuri și servicii, peste clasa a treia, pentru o marcă colectivă [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) norma 4 litera (b) și norma 42]

150 EUR

5.  Taxă de opoziție [articolul 41 alineatul (3)] Norma 17 alineatul (1)

350 EUR

7.  Taxă de bază pentru înregistrarea unei mărci individuale (articolul 45)

0 EUR

8.  Taxă pentru fiecare clasă de produse și servicii mai mare de trei pentru o marcă individuală (articolul 45)

0 EUR

9.  Taxă de bază pentru înregistrarea unei mărci colective [articolul 45 și articolul 66 alineatul (3)];

0 EUR

10.  Taxă pentru fiecare clasă de bunuri și servicii, peste clasa a treia, pentru o marcă colectivă [articolul 45 și articolul 64 alineatul (3);

0 EUR

11.  Taxă suplimentară pentru plata cu întârziere a taxei de înregistrare (articolul 162 alineatul (2) al doilea paragraf)

0 EUR

12.  Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci individuale [articolul 47 alineatul (1); norma 30 alineatul (2) litera (a)]

1.150  EUR

12a.  Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci individuale prin mijloace electronice [articolul 47 alineatul (1); norma 30 alineatul (2) litera (a)]

1.000  EUR

13.  Taxă de reînnoire pentru a doua clasă de produse și servicii pentru o marcă individuală [articolul 47 alineatul (1) norma 30 alineatul (2) litera (b)]

100 EUR

13a.  Taxă de reînnoire pentru a treia clasă de produse și servicii pentru o marcă individuală [articolul 47 alineatul (1) norma 30 alineatul (2) litera (b)]

150 EUR

13b.  Taxă pentru reînnoirea fiecărei clase de bunuri și servicii, peste clasa a treia, pentru o marcă individuală [articolul 47 alineatul (1) norma 30 alineatul (2) litera (b)]

300 EUR

14.  Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci colective [articolul 47 alineatul (1) și articolul 66 alineatul (3) norma 30 litera (a) și norma 42]

1 275 EUR

15.  Taxă de reînnoire pentru clasa a doua de bunuri și servicii, pentru o marcă colectivă [articolul 47 alineatul (1) și articolul 66 alineatul (3) norma 30 alineatul (2) litera (b) și norma 42]”

100 EUR

15a.  Taxă de reînnoire pentru clasa a treia de bunuri și servicii, pentru o marcă colectivă [articolul 47 alineatul (1) și articolul 66 alineatul (3) norma 30 alineatul (2) litera (b) și norma 42]”

150 EUR

15b.  Taxă de reînnoire pentru fiecare clasă de bunuri și servicii mai mare de trei, pentru o marcă colectivă [articolul 47 alineatul (1) și articolul 66 alineatul (3) norma 30 alineatul (2) litera (b) și norma 42]

300 EUR

16.  Taxă suplimentară pentru întârzierea la plata taxei de reînnoire sau pentru depunerea cu întârziere a cererii de reînnoire [articolul 47 alineatul (3) norma 30 alineatul (2) litera (c)]

25% din taxa de reînnoire întârziată la plată, supusă unui plafon maxim de 1 150 EUR

17.  Taxă pentru o cerere de revocare sau pentru o declarație de nulitate (articolul 56 alineatul (2), norma 39 alineatul (1))

700 EUR

18.  Taxă de apel (articolul 60 norma 49 alineatul (3))

800 EUR

19.  Taxă pentru cererea de restitutio in integrum (articolul 81 alineatul (3))

200 EUR

20.  Taxă pentru cererea de convertire a unei cereri pentru o marcă a Uniunii Europene sau a unei mărci a Uniunii Europene (articolul 113 alineatul (1), în conjuncție și cu articolul 159 alineatul (1)); Norma 45 alineatul (2), de asemenea, în conjuncție cu norma 123 alineatul (2))

200 EUR

(a)  într-o cerere de marcă națională

(b)  într-o desemnare de state membre, în conformitate cu Acordul de la Madrid

21.  Taxă pentru continuarea procedurilor [articolul 82 alineatul (1)]

400 EUR

22.  Taxă pentru declarația de divizare a unei mărci înregistrate a Uniunii Europene [articolul 49 alineatul (4)] sau a unei cereri pentru o marcă a Uniunii Europene [articolul 44 alineatul (4)]:

250 EUR

23.  Taxă pentru cererea de înregistrare a unei licențe sau a unui alt drept privind o marcă a Uniunii Europene înregistrată [articolul 162 alineatul (2) litera (c), norma 33 alineatul (2)] sau privind o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene [articolul 157 alineatul (2) litera (d), norma 33 alineatul (4)]:

200 EUR pe înregistrare dar, dacă se prezintă mai multe cereri în același dosar sau în același timp, fără a se depăși 1 000 EUR

(a)  acordarea unei licențe;

(b)  transferul unei licențe;

(c)  crearea unui drept real;

(d)  transferul unui drept real;

(e)  executare silită;

24.  Taxă pentru anularea înregistrării unei licențe sau a altui drept [articolul 162 alineatul (2) litera (e), norma 35 alineatul (3)]

200 EUR per anulare dar, dacă se prezintă mai multe cereri în același dosar sau în același timp, fără a se depăși un total de 1 000 EUR

25.  Taxă pentru modificarea unei mărci a Uniunii Europene [articolul 162 alineatul (2) litera (f), norma 25 alineatul (2)]

200 EUR

26.  Taxă pentru eliberarea unei copii după cererea pentru o marcă a Uniunii Europene [articolul 162 alineatul (2) litera (j), norma 89 alineatul (5)], a unei copii după certificatul de înregistrare [articolul 162 alineatul (2) litera (b), norma 24 alineatul (2)] sau a unui extras din registru [articolul 162 alineatul (2) litera (g), norma 84 alineatul (6)]:

(a)  copie sau extras neautentificat;

10 EUR

(b)  copie sau extras autentificat;

30 EUR

27.  Taxă pentru analizarea dosarelor [articolul 162 alineatul (2) litera (h), norma 89 alineatul (1)]

30 EUR

28.  Taxă pentru eliberarea de copii ale documentelor unui dosar [articolul 162 alineatul (2) litera (i), norma 89 alineatul (5)]:

(a)  copie neautentificată;

10 EUR

(b)  copie autentificată;

30 EUR

suplimentar pentru fiecare pagină, atunci când se depășesc 10 pagini

1 EUR

29.  Taxă pentru comunicarea de informații referitoare la un dosar [articolul 162 alineatul (2) litera (k), norma 90]

10 EUR

30.  Taxă pentru reanalizarea modului de determinare a costurilor procedurale ce urmează a fi rambursate [articolul 162 alineatul (2) litera (l), norma 94 alineatul (4)]

100 EUR

31.  Taxă pentru depunerea unei cereri internaționale la Agenție [articolul 147alineatul (5)]

300 EUR

[AM 111]

Articolul 1a

Regulamentul (CE) nr. 2868/95 se modifică după cum urmează:

   1) Norma 4 se elimină;
   2) Norma 30 alineatul (2) se elimină. [AM 113]

Articolul 1b

Regulamentul (CE) nr. 2869/95 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă(16).” [AM 114]

"

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în [a se specifica data corespunzătoare unui număr de 90 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene].

Articolul 1 alineatul (9), alineatul (10) litera (b), alineatele (21), (22), (23), (25), (26), (27), (29), (30), (31), (34), (37), (38), (41), (44), (46), (57), (58), (59), (60), (61), (63), (64), (66), (67), (68), (69), (70), (71), (72), (73), (75), (76),(77), (78), (79), (88), (89), (93), (94), (99), în măsura în care în care se raportează la articolul 128 alineatul (4) litera (n), alineatul (101), alineatul (103) litera (b), alineatul (105) litera (d), alineatele (112), (113), (114), (115), (117), (120), (123) și (124), se aplică de la [a se specifica prima zi a primei luni de după o perioadă de 18 luni de la data specificată la primul alineat].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Poziția Parlamentului European din 25 februarie 2014.
(2)Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, 14.1.1994, p. 1).
(3)Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, 24.3.2009, p. 1).
(4)Directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, 11.2.1989, p. 1).
(5)Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, 8.11.2008, p. 25).
(6)COM(2008) 0465.
(7)JO C 140, 29.5.2010, p. 22.
(8)COM(2011) 0287.
(9)JO L 336, 23.12.1994, p. 214.
(10)Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21).
(11) Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 29.6.2013, p. 15).
(12) Regulamentul (CE) nr. 2869/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (JO L 303, 15.12.1995, p. 33).
(13) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, 15.12.1995, p. 1).
(14) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(15) JO C 32, 4.2.2014, p. 23.
(16) Tabelul de corespondență va fi întocmit în urma încheierii unui acord interinstituțional referitor la prezentul regulament.


Legislațiile statelor membre cu privire la mărci ***I
PDF 590kWORD 289k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare) (COM(2013)0162 – C7-0088/2013 – 2013/0089(COD))
P7_TA(2014)0119A7-0032/2014

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0162),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0088/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și avizele Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0032/2014),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (Reformare)

P7_TC1-COD(2013)0089


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, în special, articolul 114 alineatul (1), [AM 1]

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  O serie de modificări urmează să fie aduse Directivei 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului(5). Este necesar, din motive de claritate, să se reformeze directiva respectivă.

(2)  Directiva 2008/95/CE a armonizat dispozițiile centrale ale legislației pe fond în domeniul mărcilor care la momentul adoptării erau considerate ca influențând în modul cel mai direct funcționarea pieței interne prin împiedicarea liberei circulații a mărfurilor și a liberei prestări a serviciilor în Uniune .

(3)  Protecția mărcilor în statele membre coexistă alături de protecția disponibilă la nivelul Uniunii prin mărcile comunitare care reprezintă drepturi de proprietate intelectuală cu caracter unitar și valabil în întreaga Uniune, astfel cum se specifică în Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară(6). Coexistența sistemelor mărcilor la nivel național și la nivelul Uniunii reprezintă de fapt o piatră de temelie a abordării Uniunii referitoare la protecția proprietății intelectuale.

(4)  Ca urmare a comunicării Comisiei din 16 iulie 2008 privind o strategie a drepturilor de proprietate industrială pentru Europa(7), Comisia a efectuat o evaluare cuprinzătoare a funcționării globale a sistemului mărcilor în întreaga Europă, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, ținând totodată seama de relațiile reciproce.

(5)  În concluziile sale din 25 mai 2010 cu privire la viitoarea revizuire a sistemului mărcilor din Uniunea Europeană(8), Consiliul a invitat Comisia să prezinte propuneri de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 și a Directivei 2008/95/CE. În acest context, revizuirea directivei sus-menționate ar trebui să conțină măsuri menite să o facă mai coerentă cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009, reducând astfel elementele de divergență din cadrul sistemului mărcilor din Europa, în ansamblu, dar menținând totodată protecția mărcilor naționale ca o opțiune atractivă pentru solicitanți. În acest context, ar trebui să se garanteze o relație de complementaritate între sistemul mărcilor la nivelul Uniunii Europene și sistemele mărcilor naționale. [AM 2]

(6)  În comunicarea sa din 24 mai 2011, intitulată „O piață unică pentru drepturile de proprietate intelectuală”(9), Comisia a concluzionat că, pentru a răspunde cererilor crescânde ale părților interesate de sisteme de înregistrare a mărcilor mai rapide, de mai bună calitate, mai bine organizate, care să fie mai coerente, ușor de utilizat, accesibile publicului și actualizate din punct de vedere tehnologic, este necesară modernizarea sistemului mărcilor din Uniunea Europeană în ansamblul său, precum și adaptarea sa la era internetului.

(7)  Consultarea și evaluarea în sensul acestei directive au revelat faptul că, în pofida armonizării precedente parțiale a legislațiilor naționale, mediul de afaceri european rămâne foarte eterogen, limitând accesul la protecția mărcilor în general și având astfel efecte nefaste asupra competitivității și creșterii.

(8)  Prin urmare, pentru a îndeplini obiectivul referitor la promovarea și la crearea unei piețe unice care să funcționeze bine și pentru a facilita dobândirea și protecția mărcilor în Uniune, este necesar să se meargă dincolo de sfera limitată de armonizare realizată prin intermediul Directivei 2008/95/CE și să se extindă armonizarea legislativă asupra tuturor aspectelor de drept material în materie de mărci care reglementează mărcile protejate prin înregistrare, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

(9)  Pentru ca înregistrarea mărcilor în întreaga Uniune să fie mai ușor de obținut și de administrat, este esențială armonizarea nu numai a dispozițiilor de drept material, ci și a normelor procedurale. Prin urmare, ar trebui aliniate principalele norme procedurale ale statelor membre și ale sistemului mărcilor europene, inclusiv cele în cazul cărora divergențele cauzează probleme majore pentru funcționarea pieței interne. În ceea ce privește procedurile prevăzute de dreptul intern, este suficient să se stabilească principii generale, lăsând statelor membre libertatea de a prevedea norme mai specifice.

(10)  Este fundamental să se asigure faptul că mărcile înregistrate beneficiază de aceeași protecție în sistemele juridice ale tuturor statelor membre și că mărcile la nivel național beneficiază de aceeași protecție ca mărcile Uniunii Europene. În conformitate cu protecția extinsă acordată mărcilor Uniunii Europene care se bucură de un renume în Uniune, ar trebui să se acorde, de asemenea, o protecție extinsă la nivel național tuturor mărcilor înregistrate care se bucură de un renume într-un anumit stat membru. [AM 3]

(11)  Prezenta directivă nu ar trebui să priveze statele membre de dreptul de a continua să protejeze mărcile dobândite prin utilizare, însă ar trebui să reglementeze numai raporturile lor cu mărcile dobândite prin înregistrare.

(12)  Atingerea obiectivelor urmărite prin această armonizare presupune ca dobândirea și păstrarea dreptului la marca înregistrată să se facă în principiu în toate statele membre, în aceleași condiții.

(13)  În acest scop, este oportun să se stabilească o listă exemplificativă de semne care pot constitui o marcă, cu condiția ca astfel de semne pot să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Pentru a îndeplini obiectivele sistemului de înregistrare a mărcilor, care constau în asigurarea securității juridice și a unei bune administrări, se impune, de asemenea, ca semnul să poată fi reprezentat în registru într-un mod care să permită identificarea cu precizie a obiectului protecției clar, precis, autonom, ușor accesibil, durabil și obiectiv. Prin urmare, ar trebui să se autorizeze ca un semn să fie reprezentat în orice formă corespunzătoare și deci nu neapărat prin mijloace grafice, atâta timp cât reprezentarea sa folosește tehnologii universal disponibile și oferă garanții satisfăcătoare în acest sens. [AM 4]

(14)  Mai mult, motivele de refuz sau de nulitate privind marca în sine, inclusiv absența caracterului distinctiv, sau privind conflictele dintre marcă și drepturile anterioare ar trebui să fie enumerate exhaustiv, chiar dacă unele dintre aceste motive sunt enumerate cu titlu facultativ pentru statele membre, care pot deci să mențină sau să introducă în legislația lor motivele în cauză.

(15)  Pentru a se garanta că nivelurile de protecție acordată indicațiilor geografice prin alte instrumente de drept al Uniunii se aplică în mod uniform și complet în ceea ce privește examinarea motivelor absolute și relative de refuz în întreaga Uniune, prezenta directivă ar trebui să includă aceleași dispoziții privind indicațiile geografice ca cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

(16)  Protecția conferită de marca înregistrată, al cărei scop este tocmai acela de a garanta funcția mărcii drept indicație a originii, ar trebui să fie absolută în cazul de identitate între marcă și semn și între produse sau servicii. Protecția ar trebui să funcționeze, de asemenea, în caz de similitudine între marcă și semn și produse sau servicii. Este indispensabil să se interpreteze noțiunea de similitudine în raport cu riscul de confuzie. Condiția specifică a protecției ar trebui să o constituie riscul de confuzie, a cărui apreciere depinde de numeroși factori și, în principal, de recunoașterea mărcii pe piață, de asocierea care poate fi făcută cu semnul utilizat sau înregistrat, de gradul de similitudine între marcă și semn, și între produsele sau serviciile desemnate. Mijloacele prin care riscul de confuzie poate fi constatat și, în special, sarcina probei ar trebui să țină de normele naționale de procedură, cărora prezenta directivă nu ar trebui să le aducă atingere.

(17)  Pentru a asigura securitatea juridică și coerența deplină cu principiul priorității, potrivit căruia o marcă înregistrată anterior are prioritate față de mărcile înregistrate ulterior, este necesar să se stabilească faptul că asigurarea respectării drepturilor conferite de o marcă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii sau de data de prioritate a mărcii. Aceasta este în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală din 15 aprilie 1994 (denumit în continuare: „Acordul TRIPS”)(10).

(18)  Este oportun să se prevadă că o nerespctare a unei mărci nu poate fi stabilită decât în cazul în care se constată că marca sau semnul care încalcă dreptul este utilizat în cursul schimburilor comerciale pentru a diferenția originea comercială a produselor sau a serviciilor. Utilizarea în alte scopuri ar trebui să intre sub incidența dispozițiilor de drept intern.

(19)  Pentru a asigura securitatea juridică și claritatea, este necesar să se clarifice faptul că unei mărci i se acordă protecție, nu numai în cazul unei similitudini, ci și în cazul unui semn identic utilizat pentru produse și servicii identice, numai dacă și în măsura în care funcția principală a mărcii, care constă în garantarea originii comerciale a produselor și a serviciilor, este afectată. [AM 5]

(20)  Ar trebui să fie considerată nerespectare a unei mărci și utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca denumire similară, în măsura în care utilizarea se face în scopul diferențierii originii comerciale a produselor sau a serviciilor.

(21)  Pentru a asigura securitatea juridică și coerența deplină cu legislația specifică a Uniunii, este oportun să se prevadă dreptul titularului unei mărci de a interzice unei părți terțe utilizarea unui semn într-o publicitate comparativă în cazul în care respectiva publicitate comparativă contravine Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11).

(22)  Cu scopul de a consolida protecția mărcilor și de a combate în mod mai eficace contrafacerea, și fără a aduce atingere normelor OMC, în special articolului V din GATT privind liberul tranzit, titularul unei mărci înregistrate ar trebui să fie îndreptățit să împiedice părțile terțe să introducă produse pe teritoriul vamal al statului membru, fără a le pune în liberă circulație în statul respectiv, atunci când acele produse provin din țări terțe și poartă, fără a fi autorizate, o marcă în esență identică cu marca înregistrată pentru produsele respective. Această dispoziție nu ar trebui să restricționeze tranzitul medicamentelor generice, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii Europene, astfel cum sunt reflectate, în special, în „Declarația privind Acordul TRIPS și sănătatea publică”, adoptată la 14 noiembrie 2001 cu ocazia Conferinței ministeriale a OMC de la Doha. [AM 55]

(22a)  Titularul unei mărci ar trebui să aibă dreptul de a intenta acțiunile juridice necesare, inclusiv, printre altele, dreptul de a solicita autorităților vamale naționale să ia măsuri în privința bunurilor care se presupune că încalcă drepturile titularului, precum reținerea și distrugerea, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(12). Autoritățile vamale ar trebui să pună în aplicare procedurile relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 608/2013 la cererea titularului drepturilor și pe baza unor criterii de analiză a riscului. [AM 7]

(22b)  Articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 608/2013 precizează că titularul drepturilor este răspunzător pentru daune față de deținătorul mărfurilor, printre altele în cazul în care se dovedește ulterior că mărfurile în cauză nu au încălcat un drept de proprietate intelectuală. [AM 8]

(22c)  Statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare în ceea ce privește asigurarea unui tranzit neperturbat al medicamentelor generice. Prin urmare, titularul unei mărci nu ar trebui să aibă dreptul de a împiedica nicio parte terță să aducă produse, în contextul activității comerciale, pe teritoriul vamal al statului membru, pe baza similarității, percepute sau reale, dintre denumirea comună internațională (DCI) a ingredientului activ din medicamente și o marcă înregistrată. [AM 9]

(23)  Pentru a împiedica în mod mai eficace intrarea pe teritoriu a unor produse contrafăcute, în special în contextul vânzărilor pe internet livrate în loturi mici, potrivit definiției din Regulamentul (UE) nr. 608/2013, titularul unei mărci înregistrate legal ar trebui să aibă dreptul de a interzice importul unor astfel de produse în Uniune, în situația în care expeditorul produselor contrafăcute este singurul care acționează în scopuri comerciale. În cazul în care sunt luate asemenea măsuri, persoanele fizice sau juridice care au comandat bunurile sunt informate în legătură cu motivele care stau la baza măsurilor, precum și cu drepturile lor legale opozabile expeditorului. [AM 10]

(24)  Pentru a permite titularilor de mărci înregistrate să combată în mod mai eficace contrafacerea, aceștia ar trebui să fie îndreptățiți să interzică aplicarea unei mărci contrafăcute pe produse, precum și anumite acte pregătitoare anterioare acestei aplicări.

(25)  Drepturile exclusive conferite de o marcă nu ar trebui să îndreptățească titularul să interzică utilizarea de semne sau indicații care sunt utilizate corect și în conformitate cu practicile loiale în domeniul industrial și comercial. Pentru a crea condiții egale pentru denumiri comerciale și mărci, ținând seama de faptul că denumirilor comerciale li se conferă în mod regulat o protecție nelimitată față de mărcile ulterioare, ar trebui să se considere că o astfel de utilizare cuprinde utilizarea propriului nume. O astfel de utilizare ar trebui să includă, de asemenea, utilizarea de semne sau indicații descriptive sau nedistinctive în general. În plus, titularul nu ar trebui să fie îndreptățit să împiedice utilizarea generală corectă și onestă a mărcii pentru a identifica produsele sau serviciile ca fiind produse sau servicii ale titularului ori pentru a face trimitere la ele.

(26)  Din principiul liberei circulații a mărfurilor reiese că titularul unei mărci nu trebuie să fie îndreptățit să interzică unei părți terțe utilizarea mărcii pentru produse care au fost comercializate în cadrul Uniunii, sub marca respectivă, de către el însuși sau cu consimțământul său, cu excepția cazului în care titularul are motive legitime de a se opune continuării comercializării produselor.

(27)  Este necesar, din motive de securitate juridică și fără a aduce atingere într-un mod inechitabil intereselor titularului unei mărci anterioare, să se prevadă ca acesta din urmă să nu mai poată să ceară anularea sau să se opună folosirii unei mărci ulterioare celei care îi aparține și a cărei folosință a tolerat-o cu bună știință un timp îndelungat, cu excepția cazului în care cererea de marcă ulterioară a fost efectuată cu rea-credință.

(28)  Pentru a asigura securitatea juridică și a proteja drepturile conferite de mărcile dobândite în mod legitim, este oportun și necesar să se prevadă ca, fără a aduce atingere principiului potrivit căruia marca ulterioară nu poate fi opusă mărcii anterioare, titularii mărcilor anterioare să nu fie îndreptățiți să obțină refuzul sau nulitatea ori să se opună utilizării unei mărci ulterioare atunci când respectiva marcă ulterioară a fost dobândită într-un moment în care marca anterioară a putut fi declarată nulă sau titularul său a putut fi decăzut din drepturi, de exemplu din cauza faptului că marca nu dobândise încă un caracter distinctiv prin utilizare sau atunci când marca anterioară nu a putut fi opusă mărcii ulterioare întrucât condițiile necesare nu erau aplicabile, de exemplu în cazul în care marca anterioară nu se bucura încă de un renume.

(29)  Mărcile nu își îndeplinesc scopul de a diferenția produsele sau serviciile și de a permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză decât dacă sunt utilizate efectiv pe piață. De asemenea, este necesară o cerință de utilizare pentru a reduce numărul total al mărcilor înregistrate și protejate în Uniune și, în consecință, numărul conflictelor care apar între ele. Prin urmare, este important să se solicite ca mărcile înregistrate să fie efectiv utilizate în legătură cu produsele sau serviciile pentru care sunt înregistrate sau, în cazul în care nu sunt utilizate în termen de cinci ani de la data înregistrării, este necesar ca titularul lor să poată fi decăzut din drepturile sale. [AM 11]

(30)  În consecință, o marcă înregistrată nu ar trebui să fie protejată decât în măsura în care este utilizată efectiv, iar o marcă înregistrată anterior nu ar trebui să îi permită titularului său să se opună unei mărci ulterioare sau să invalideze o marcă ulterioară în cazul în care respectivul titular nu și-a utilizat în mod efectiv propria marcă. În plus, statele membre ar trebui să prevadă faptul că o marcă nu poate fi invocată cu succes în cadrul unei acțiuni în contrafacere dacă se stabilește, ca urmare a unei excepții, că titularul mărcii ar putea fi decăzut din drepturile sale sau, în cazul în care acțiunea este introdusă împotriva unui drept ulterior, că titularul respectivei mărci ar fi putut fi decăzut din drepturile sale în momentul în care dreptul ulterior a fost dobândit.

(31)  Este oportun să se prevadă că, atunci când senioritatea unei mărci naționale a fost invocată în ceea ce privește o marcă europeană și, ulterior, marca națională a făcut obiectul unei renunțări sau a expirat, validitatea acelei mărci naționale poate face încă obiectul unei contestări. Această contestare ar trebui să se limiteze la situațiile în care marca națională ar fi putut fi declarată nulă sau titularul său ar fi putut fi decăzut din drepturi la momentul eliminării din registru a mărcii respective.

(32)  Din motive de coerență și pentru a facilita exploatarea comercială a mărcilor în Uniune, normele aplicabile mărcilor ca obiecte ale dreptului de proprietate ar trebui să fie aliniate cu cele deja existente pentru mărcile din Uniune și ar trebui să cuprindă norme privind cesiunea și transferul, licențele, drepturile reale, executarea silită și procedurile de insolvență.

(33)  Mărcile colective s-au dovedit a fi un instrument util pentru promovarea produselor sau a serviciilor care au proprietăți specifice comune. Prin urmare, este oportun ca mărcile colective naționale să fie supuse unor norme similare celor aplicabile mărcilor colective europene.

(34)  Pentru a îmbunătăți și a facilita accesul la protecția mărcilor și pentru a spori securitatea juridică și previzibilitatea, procedura de înregistrare a mărcilor în statele membre ar trebui să fie eficientă și transparentă și ar trebui să respecte norme similare celor aplicabile mărcilor din Uniune. Prin urmare, pentru a institui un sistem al mărcilor coerent și echilibrat atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, toate oficiile centrale din domeniul proprietății industriale din statele membre ar trebui să se limiteze, în examinările ex officio pe care le întreprind pentru a decide dacă o marcă este eligibilă pentru înregistrare, doar la absența motivelor absolute de refuz. Această abordare nu ar trebui, totuși, să aducă atingere dreptului oficiilor respective de a furniza, la cererea solicitanților, căutări ale unor drepturi anterioare pe o bază pur informativă și fără a aduce atingere procesului ulterior de înregistrare sau fără a-i conferi acestuia un caracter obligatoriu, inclusiv în ceea ce privește procedurile ulterioare de opoziție. Statele membre ar trebui să poată decide în mod liber dacă vor realiza o examinare ex officio a motivelor relative de refuz. [AM 12]

(35)  Pentru a asigura securitatea juridică în ceea ce privește domeniul de aplicare al drepturilor conferite de mărci și pentru a facilita accesul la protecția mărcilor, denumirea și clasificarea produselor și a serviciilor care fac obiectul unei cereri de înregistrare a unei mărci ar trebui să respecte aceleași norme în toate statele membre și ar trebui să fie aliniate la cele aplicabile mărcilor din Uniune. Pentru a permite autorităților competente și operatorilor economici să determine, numai pe baza cererii, amploarea protecției solicitate pentru mărci, denumirea produselor și a serviciilor ar trebui să fie suficient de clară și de precisă. În cazul în care sunt utilizați termeni generali, aceștia ar trebui interpretați ca referindu-se numai la produsele și la serviciile pe care le desemnează în sens literal.

(36)  În scopul garantării unei protecții efective a mărcilor, statele membre ar trebui să instituie o procedură administrativă eficientă în ceea ce privește opozițiile, care să permită titularilor drepturilor anterioare să se opună înregistrării unei mărci. În plus, pentru a oferi mijloace eficiente pentru decăderea din drepturi a titularului unei mărci sau pentru declararea nulității mărcilor, statele membre ar trebui să prevadă o procedură administrativă de decădere din drepturi sau de declarare a nulității similare celei aplicabile mărcilor la nivelul Uniunii.

(37)  Oficiile centrale din domeniul proprietății industriale din statele membre ar trebui să coopereze între ele și cu Agenția Uniunii Europene pentru drepturile de proprietate intelectuală (denumită în continuare „agenția”) în toate domeniile înregistrării și administrării mărcilor pentru a promova convergența practicilor și a instrumentelor, cum ar fi crearea și actualizarea unor baze de date comune sau conectate și a unor portaluri de consultare și de căutare. Oficiile din statele membre și agenția ar trebui să coopereze în continuare în toate celelalte domenii de activitate care sunt relevante pentru protecția mărcilor în Uniune.

(38)  Prezenta directivă nu ar trebui să excludă aplicarea, în privința mărcilor, a dispozițiilor legislative ale statelor membre, altele decât dreptul mărcilor, cum ar fi dispozițiile cu privire la concurența neloială, la răspunderea civilă sau la protecția consumatorilor.

(39)  Toate statele membre sunt parte la Convenția de la Paris privind protecția proprietății industriale (Convenția de la Paris) și la Acordul TRIPS . Este necesar ca dispozițiile prezentei directive să fie pe deplin armonizate cu cele ale convenției și cu cele ale acordului menționate. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre care decurg din respectiva convenție și din respectivul acord . Dacă este cazul, ar trebui aplicat articolul 351 al doilea paragraf din tratat.

(40)  Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directiva anterioară.

(41)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenul de transpunere în dreptul național a Directivei 2008/95/CE menționat în anexa I partea B a directivei respective.

(41a)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(13) și a emis un aviz la 11 iulie 2013 al Parlamentului European și al Consiliului(14), [AM 13]

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul 1

 Dispoziții generale 

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezenta directivă se aplică mărcilor individuale, colective, de garantare sau de certificare de bunuri și de servicii, care au făcut obiectul unei înregistrări sau al unei cereri de înregistrare într-un stat membru sau pe lângă Oficiul Benelux de Proprietate Intelectuală sau care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într-un stat membru.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)  „oficiu” înseamnă oficiul central în domeniul proprietății industriale al statului membru sau Oficiul Benelux de Proprietate Intelectuală responsabil cu înregistrarea mărcilor;

(b)  „agenție” desemnează Agenția Uniunii Europene privind mărcile, desenele și modelele pentru drepturile de proprietate intelectuală, instituită în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; [AM 15. Acest amendament se aplică întregului text]

(c)  „registru” înseamnă registrul mărcilor ținut de un oficiu,

(ca)  „mărci anterioare” înseamnă:

(i)  mărcile a căror dată de depunere a cererii de înregistrare este anterioară celei a cererii de înregistrare a mărcii, ținând seama, dacă este cazul, de dreptul de prioritate invocat pentru susținerea acestor mărci și care aparțin categoriilor următoare:

−  mărci ale Uniunii Europene;

−  mărcile înregistrate în statul membru sau, în ceea ce privește Belgia, Luxemburgul și Țările de Jos, la Oficiul Benelux de Proprietate Intelectuală ;

−  mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte în statul membru;

(ii)  mărcile Uniunii Europene care își revendică în mod valabil senioritatea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în raport cu o marcă menționată la punctul (i) a doua și a treia liniuță, chiar dacă această ultimă marcă a făcut obiectul unei renunțări sau a expirat;

(iii)  cererile de mărci menționate la punctele (i) și (ii), sub rezerva înregistrării lor;

(iv)  mărcile care, la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii sau, dacă este cazul, la data priorității invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii, sunt „notorii” în statul membru, în sensul în care acest termen este folosit în articolul 6a din Convenția de la Paris; [AM 16]

(cb)  „marcă de garantare sau de certificare” înseamnă o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii și care este în măsură să facă distincția între produsele sau serviciile pentru care originea geografică, materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici ale acestor produse și servicii sunt certificate de către titularul mărcii și produsele și serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare; [AM 17]

(cc)  „marcă colectivă” înseamnă o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii și care este în măsură să facă distincția între produsele sau serviciile membrilor unei asociații care este titularul mărcii și produsele sau serviciile altor întreprinderi. [AM 18]

Capitolul 2

 Legislația privind mărcile 

Secțiunea 1

 Semne care pot să constituie o marcă 

Articolul 3

Semne care pot să constituie o marcă

Pot constitui mărci toate semnele, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, culorile per se, forma produsului sau a ambalajului său sau sunetele, cu condiția să se utilizeze tehnologii accesibile tuturor și ca astfel de semne să fie capabile:

(a)  să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; precum și

(b)  să fie reprezentate în registru într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu precizie obiectul protecției conferite titularului. [AM 19]

Secțiunea 2

 Motive de refuz sau de nulitate 

Articolul 4

Motive absolute de refuz sau de nulitate

(1)  Sunt refuzate înregistrării sau pot să fie declarate nule, dacă sunt înregistrate:

(a)  semnele care nu pot constitui o marcă;

(b)  mărcile fără caracter distinctiv;

(c)  mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii putând servi, în comerț, pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării de servicii sau alte caracteristici ale acestora;

(d)  mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante;

(e)  semnele constituite exclusiv:

(i)  din forma impusă chiar de natura produsului;

(ii)  din forma produsului necesară obținerii unui rezultat tehnic;

(iii)  din forma care dă valoare substanțială produsului;

(f)  mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;

(g)  mărcile de natură să înșele publicul, de exemplu cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produsului sau a serviciului;

(h)  mărcile care, în absența autorizației autorităților competente, trebuie refuzate sau invalidate în temeiul articolului 6b din Convenția de la Paris privind protecția proprietății industriale, denumită in continuare „Convenția de la Paris”;

(i)  mărcile care sunt excluse de la înregistrare și nu vor mai putea fi utilizate în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice.

(j)  mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protecția băuturilor spirtoase, a mențiunilor tradiționale pentru vinuri și a specialităților tradiționale garantate; [AM 20]

(ja)  mărcile care cuprind sau constau într-o denumire anterioară a soiului, înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului(15) cu privire la același tip de produs. [AM 21]

(2)  Alineatul (1) se aplică chiar dacă există motive de refuz:

(a)  în alte state membre decât cele în care a fost depusă cererea de înregistrare;

(b)  numai în cazul în care o marcă într-o limbă străină este tradusă sau transcrisă într-un sistem de scriere sau în limba oficială a unui stat membru. [AM 22]

(3)  O marcă poate fi declarată nulă în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost făcută cu rea-credință de către solicitant. Orice stat membru poate prevedea, de asemenea, ca unei astfel de mărci să i se refuze înregistrarea.

(4)  Orice stat membru poate prevedea ca unei mărci să îi fie refuzată înregistrarea sau, dacă este înregistrată, ca aceasta să poată fi declarată nulă în cazul și în măsura în care:

(a)  utilizarea acestei mărci poate fi interzisă în temeiul unei alte legislații decât legislația privind mărcile din statul membru în cauză sau din Uniune ;

(b)  marca conține un semn de o înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;

(c)  marca conține insigne, embleme și ecusoane, altele decât cele menționate la articolul 6b din Convenția de la Paris și care prezintă un interes public, cu excepția cazului în care înregistrarea lor a fost autorizată în conformitate cu legislația statului membru de către autoritatea competentă.

(5)  Unei mărci nu i se refuză înregistrarea sau, dacă este înregistrată, nu poate fi declarată nulă în aplicarea în temeiul alineatului (1) literele (b), (c) sau (d) dacă, înainte de data cererii de înregistrare sau după data înregistrării și ca urmare a utilizării ei, aceasta a dobândit un caracter distinctiv. O marcă nu poate fi declarată nulă în temeiul alineatului (1) literele (b), (c) sau (d) dacă, înainte de data depunerii cererii de declarare a nulității, și ca urmare a utilizării ei, aceasta a dobândit un caracter distinctiv. [AM 23]

(6)  Statele membre pot prevedea ca alineatul (5) să se aplice și atunci când caracterul distinctiv a fost dobândit după data cererii de înregistrare și înainte de data înregistrării.

Articolul 5

Motive relative de refuz sau de nulitate

(1)  Unei mărci îi este refuzată înregistrarea sau, dacă este înregistrată, poate fi declarată nulă:

(a)  atunci când este identică cu o marcă anterioară și când produsele sau serviciile pentru care marca a fost cerută sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată;

(b)  atunci când, din cauza identității sau a similitudinii sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a similitudinii produselor sau a serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, există, din partea publicului, un risc de confuzie care include riscul de asociere cu marca anterioară.

(2)  În sensul alineatului (1), prin „mărci anterioare” se înțelege:

(a)  mărcile a căror dată de depunere este anterioară celei a cererii de marcă, ținând seama, dacă este cazul, de dreptul de prioritate invocat pentru susținerea acestor mărci și care aparțin categoriilor următoare;

(i)  mărcile europene ;

(ii)  mărcile înregistrate în statul membru sau, în ceea ce privește Belgia, Luxemburgul și Țările de Jos, la Oficiul Benelux de Proprietate Intelectuală ;

(iii)  mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte în statul membru;

(b)  mărcile europene care își revendică în mod valabil senioritatea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în raport cu o marcă menționată la litera (a) punctele (ii) și (iii), chiar dacă această ultimă marcă a făcut obiectul unei renunțări sau a expirat;

(c)  cererile de mărci menționate la literele (a) și (b), sub rezerva înregistrării lor;

(d)  mărcile care, la data depunerii cererii de marcă sau, dacă este cazul, la data priorității invocate în sprijinul cererii de marcă, sunt „notorii” în statul membru, în sensul articolului 6a din Convenția de la Paris. [AM 24]

(3)  Unei mărci îi este refuzată înregistrarea sau, dacă este înregistrată, poate fi declarată nulă:

(a)  dacă este identică sau similară unei mărci anterioare, indiferent dacă produsele sau serviciile pentru care aceasta este solicitată sau înregistrată sunt identice, similare sau nu sunt similare celor pentru care marca anterioară este înregistrată, atunci când marca anterioară se bucură de renume într-un stat în statul membru pentru care se cere înregistrarea sau în care este înregistrată marca sau, în cazul unei mărci a Uniunii Europene, în Uniune și utilizarea mărcii ulterioare ar obține fără motiv justificat un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau când ea le-ar aduce atingere; [AM 25]

(b)  în cazul în care un agent sau un reprezentant al titularului mărcii solicită înregistrarea în nume propriu, fără autorizația titularului, cu excepția cazului în care respectivul agent sau reprezentant își justifică demersul;

(c)  în cazul în care marca poate fi confundată cu o marcă anterioară protejată în afara Uniunii, cu condiția ca, la data depunerii cererii, marca să fi făcut încă obiectul unei utilizări efective, iar solicitantul să fi fost de rea-credință;

(d)  în cazul în care aceasta este exclusă de la înregistrare și nu mai poate fi utilizată în temeiul legislației Uniunii care prevede protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice. [AM 26]

(4)  Un stat membru poate să prevadă că unei mărci îi este refuzată înregistrarea sau, dacă este înregistrată, că aceasta poate fi declarată nulă în cazul și în măsura în care:

(a)  drepturile la o marcă neînregistrată sau la un alt semn utilizat în lumea afacerilor au fost dobândite înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare sau, dacă este cazul, înainte de data priorității invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii ulterioare și dacă această marcă neînregistrată sau acest alt semn conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare;

(b)  utilizarea mărcii poate fi interzisă în temeiul unui drept anterior, altul decât drepturile menționate la alineatul (2) și la litera (a) din prezentul alineat, și în special:

(i)  un drept la nume;

(ii)  un drept la imagine;

(iii)  un drept de autor;

(iv)  un drept de proprietate industrială.

(5)  Statele membre pot permite permit ca, în circumstanțe corespunzătoare, să nu fie necesar să se refuze înregistrarea mărcii sau ca aceasta să fie declarată nulă atunci când titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior este de acord cu înregistrarea mărcii ulterioare. [AM 27]

(6)  Un stat membru poate să prevadă ca, prin derogare de la alineatele (1)-(5), motivele de refuz sau de nulitate care erau aplicabile în acest stat membru înainte de data intrării în vigoare a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 89/104/CEE să se aplice mărcilor pentru care cererea a fost depusă înainte de această dată.

Articolul 6

Constatarea a posteriori a nulității unei mărci sau a decăderii din drepturi a titularului acesteia

Atunci când senioritatea unei mărci naționale, care a făcut obiectul unei renunțări sau a expirat, este invocată pentru o marcă europeană, nulitatea mărcii naționale sau decăderea din drepturi a titularului acesteia poate fi constatată a posteriori, cu condiția ca nulitatea sau decăderea din drepturi a titularului acesteia să fi putut fi, de asemenea, declarate în momentul în care marca a făcut obiectul renunțării sau a expirat. În acest caz, senioritatea încetează să producă efecte .

Articolul 7

 Motive de refuz sau de nulitate numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor 

Atunci când există motive pentru refuzul înregistrării sau nulitatea unei mărci numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care această marcă a fost solicitată sau înregistrată, refuzul înregistrării sau nulitatea acoperă numai produsele sau serviciile în cauză. 

Articolul 8

Absența caracterului distinctiv sau a renumelui unei mărci anterioare care împiedică declararea nulității unei mărci înregistrate

O marcă înregistrată nu poate fi declarată nulă pe baza unei mărci anterioare, în niciunul dintre cazurile următoare:

(a)  în cazul în care marca anterioară, care poate fi declarată nulă în temeiul articolului 4 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d), nu a dobândit un caracter distinctiv în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) la data depunerii cererii sau la data priorității mărcii înregistrate;

(b)  în cazul în care la baza cererii de declarare a nulității se află articolul 5 alineatul (1) litera (b), iar marca anterioară nu a dobândit un caracter îndeajuns de distinctiv pentru a putea susține existența unui risc de confuzie în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (b) la data depunerii cererii sau la data priorității mărcii înregistrate;

(c)  în cazul în care la baza cererii de declarare a nulității se află articolul 5 alineatul (3) litera (a), iar marca anterioară nu s-a bucurat de un renume în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (a) la data depunerii cererii sau la data priorității mărcii înregistrate. [AM 28]

Articolul 9

Interdicția de a solicita declararea nulității ca urmare a toleranței

(1)  Titularul unei mărci anterioare în temeiul articolului 5 alineatele alineatul (2) și al articolului 5 alineatul (3) litera (a), care a tolerat, într-un stat membru, folosirea unei mărci ulterioare înregistrate în acest stat membru timp de cinci ani consecutivi, având cunoștință despre această utilizare, nu mai este îndreptățit să solicite declararea nulității pe baza respectivei mărci anterioare pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioară a fost utilizată, cu excepția cazului în care cererea de înregistrare a mărcii ulterioare a fost efectuată cu rea-credință. [AM 29]

(2)  Orice stat membru poate să prevadă că alineatul (1) se aplică titularului oricărui alt drept anterior menționat la articolul 5 alineatul (4) litera (a) sau (b).

(3)  În cazurile menționate la alineatul (1) sau (2), titularul unei mărci înregistrate ulterior nu este îndreptățit să se opună utilizării dreptului anterior, chiar dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii ulterioare.

Secțiunea 3

Drepturi conferite și limitări 

Articolul 10

Drepturi conferite de marcă

(1)  Înregistrarea unei mărci conferă titularului său drepturi exclusive.

(2)  Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul unei mărci înregistrate este îndreptățit să interzică oricărui terț să utilizeze, fără consimțământul său, în cadrul comerțului un semn pentru produse sau servicii în cazul în care :

(a)  semnul este identic cu marca și este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată și în cazul în care o astfel de utilizare afectează sau poate afecta funcția mărcii de a garanta pentru consumatori originea produselor sau a serviciilor ;

(b)  fără a aduce atingere literei (a), semnul este identic sau similar cu marca și este utilizat pentru produse sau servicii care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie din partea publicului; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn și marcă;

(c)  semnul este identic sau similar mărcii, indiferent dacă este utilizat pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau nu sunt similare celor pentru care marca este înregistrată, atunci când marca aceasta se bucură de renume într-un stat membru și când prin utilizarea semnului se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora.

(3)  În temeiul alineatului (2), poate fi interzis, în special :

(a)  să se aplice semnul pe produse sau pe ambalajul acestora;

(b)  să se ofere produsele, să fie comercializate sau să fie deținute în acest scop sau să se ofere sau să se furnizeze servicii sub acest semn;

(c)  să se importe sau să se exporte produsele sub acest semn;

(d)  să se utilizeze semnul ca denumire comercială sau ca nume al societății ori ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societății;

(e)  să se utilizeze semnul în documentele de afaceri sau în publicitate;

(f)  să se utilizeze semnul în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Directivei 2006/114/CE.

(4)  Titularul unei mărci înregistrate este, de asemenea, îndreptățit să interzică importul în Uniune de produse în temeiul alineatului (3) litera (c) livrate în loturi mici, potrivit definiției din Regulamentul (UE) nr. 608/2013, în măsura în care numai expeditorul de produse acționează în scopuri comerciale și în cazul în care aceste produse, inclusiv ambalajul, poartă fără autorizație o marcă care este identică cu marca înregistrată pentru comercializarea produselor respective sau care nu poate fi diferențiată, în aspectele sale esențiale, de marca respectivă. În cazul în care sunt luate asemenea măsuri, statele membre se asigură că persoanele fizice sau juridice care au comandat bunurile sunt informate în legătură cu motivele care stau la baza măsurilor, precum și cu drepturile lor legale opozabile expeditorului.

(5)  Fără a aduce atingere normelor OMC, în special articolului V din GATT privind liberul tranzit, titularul unei mărci înregistrate este îndreptățit să împiedice toate părțile terțe să introducă, în contextul unei activități comerciale, produse pe teritoriul vamal al statului membru în care este înregistrată marca, fără a le pune în liberă circulație în statul respectiv, atunci când acele produse, inclusive ambalajele, provin din țări terțe și poartă, fără a fi autorizate, o marcă identică cu marca înregistrată pentru respectivele produse sau care nu poate fi diferențiată, în aspectele sale esențiale, de acea marcă. [AM 30 și 56]

(6)  Atunci când, anterior datei intrării în vigoare a dispozițiilor necesare pentru a se conforma primei directivei 89/104/CEE(16), în temeiul legislației unui stat membru nu putea fi interzisă utilizarea unui semn în condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (b) sau (c), dreptul conferit de marcă nu poate fi invocat pentru a împiedica continuarea folosirii semnului.

(7)  Alineatele (1), (2), (3) și (6) nu aduc atingere dispozițiilor în orice stat membru referitoare la protecția împotriva utilizării unui semn în alte scopuri decât acelea de a distinge produsele sau serviciile, atunci când utilizarea acestui produs fără motive întemeiate atrage foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii ori aduce atingere acestora.

Articolul 11

Încălcarea drepturilor titularului prin intermediul prezentării, al ambalajului sau prin alte mijloace

În cazul în care este probabil ca prezentarea, ambalajul sau celelalte suporturi pe care se aplică marca să fie utilizate pentru produse sau servicii, iar utilizarea pentru aceste produse și servicii ar constitui o încălcare a drepturilor titularului în temeiul articolului 10 alineatele (2) și (3), titularul are dreptul de a interzice următoarele:

(a)  aplicarea, în cursul schimburilor comerciale, a unui semn care este, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă, identic sau similar mărcii pe prezentare, pe ambalaj, pe etichete, pe elementele de securitate, pe dispozitivele care atestă autenticitatea sau pe orice alte suporturi pe care poate fi aplicată marca; [AM 31]

(b)  oferirea, introducerea pe piață sau deținerea în aceste scopuri a prezentărilor, ambalajelor, etichetelor, elementelor de securitate, dispozitivelor care atestă autenticitatea sau a altor oricăror alte suporturi pe care se aplică marca, precum și importul sau exportul acestor suporturi. [AM 32]

Articolul 12

Reproducerea mărcilor în dicționare

În cazul în care reproducerea unei mărci într-un dicționar, o enciclopedie sau o lucrare similară dă impresia că aceasta constituie denumirea generică a produselor sau a serviciilor pentru care este înregistrată marca, editorul se asigură, la cererea titularului mărcii, că reproducerea mărcii comunitare să fie, cel mai târziu în ediția următoare a lucrării, însoțită de indicația că este vorba despre o marcă înregistrată.

Articolul 13

Interdicția de a utiliza marca înregistrată în numele unui agent sau al unui reprezentant

(1)  În cazul în care o marcă este înregistrată în numele agentului sau al reprezentantului titularului acelei mărci, fără consimțământul titularului, acesta din urmă este îndreptățit să facă următoarele demersuri:

(a)  să se opună utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său;

(b)  să solicite agentului sau reprezentantului cesiunea mărcii în favoarea sa.

(2)  Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care agentul sau reprezentantul își justifică demersul.

Articolul 14

Limitarea efectelor mărcii

(1)  Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terț utilizarea, în cadrul comerțului:

(a)  a numelui și a adresei sale personale ;

(b)  a semnelor sau a indicațiilor care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;

(c)  a mărcii, cu scopul de a identifica sau a face o trimite la produsele sau serviciile ca fiind ale titularului mărcii, în special atunci când utilizarea mărcii:

(i)  se impune pentru indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detașate.;

(ii)  se face prin publicitate comparativă, cu respectarea tuturor condițiilor stabilite în Directiva 2006/114/CE;

(iii)  se face pentru a propune atenției consumatorilor vânzarea de bunuri originale care au fost vândute inițial de titularul mărcii sau cu consimțământul acestuia;

(iv)  se face pentru a propune o alternativă legitimă la bunurile sau serviciile oferite de proprietarul mărcii;

(v)  se face în scop de parodie, exprimare artistică, critică sau comentariu;

Primul paragraf Prezentul alineat se aplică numai în cazul în care utilizarea de către un terț se face în conformitate cu practicile loiale în materie industrială sau comercială. [AM 33]

(2)  Utilizarea de către un terț este considerată ca fiind contrară practicilor loiale, în special în următoarele cazuri:

(a)  atunci când lasă impresia că există o legătură comercială între terț și titularul mărcii;

(b)  atunci când atrage foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii ori aduce atingere acestora, fără motive întemeiate. [AM 34]

(2a)  Marca nu permite titularului său să interzică utilizarea acesteia de către terți dintr-un motiv întemeiat, legat de orice utilizare necomercială a mărcii. [AM 35]

(3)  Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terț utilizarea, în cadrul comerțului, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă acest drept este recunoscut prin legislația statului membru în cauză și în limita teritoriului în care este recunoscut.

Articolul 15

Epuizarea drepturilor conferite de o marcă

(1)  Marca nu dă dreptul titularului său să interzică utilizarea acesteia pentru produsele care au fost introduse pe piața Uniunii sub această marcă de către titular sau cu consimțământul acestuia.

(2)  Alineatul (1) nu se aplică atunci când există motive justificate pentru ca titularul să se opună comercializării ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifică sau se deteriorează după introducerea lor pe piață.

Articolul 16

Utilizarea mărcii

(1)  Dacă, în termen de cinci ani de la data înregistrării, marca nu a fost utilizată efectiv de către titular în statul membru în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată sau dacă o astfel de utilizare a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca este supusă limitelor și sancțiunilor prevăzute la articolul 17, la articolul 19 alineatul (1), la articolul 46 alineatul (1) și la articolul 48 alineatele (3) și (4), cu excepția cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi fost utilizată.

(2)  În cazul în care un stat membru prevede proceduri de opoziție ca urmare a înregistrării, perioada de cinci ani menționată la alineatul (1) se calculează de la data la care marca nu mai poate face obiectul unei opoziții sau, în cazul în care a fost depusă o opoziție și nu a fost retrasă, de la data la care decizia de a pune capăt procedurii de opoziție a devenit definitivă.

(3)  În ceea ce privește mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări în temeiul acordurilor internaționale care produc efecte într-un stat membru, perioada de cinci ani menționată la alineatul (1) se calculează de la data la care marca nu mai poate fi respinsă sau nu mai poate face obiectul unei opoziții. În cazul în care a fost depusă o opoziție și nu a fost retrasă, perioada se calculează de la data la care decizia de a pune capăt procedurii de opoziție a devenit definitivă.

(3a)  Data de începere a perioadei de cinci ani menționată la alineatele (1), (2) și (3) este înscrisă în registru. [AM 36]

(4)  În sensul alineatului (1) este considerată, de asemenea, utilizare:

(a)  folosirea mărcii sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv în forma sub care aceasta a fost înregistrată, indiferent dacă marca în forma utilizată este sau nu înregistrată, de asemenea, în numele titularului ;

(b)  aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în statul membru în cauză numai în scopul exportului.

(5)  Utilizarea mărcii cu consimțământul titularului se consideră utilizare de către titular.

Articolul 17

Neutilizarea ca mijloc de apărare în cazul unei acțiuni în contrafacere

Titularul unei mărci este îndreptățit să interzică utilizarea unui semn numai în măsura în care nu riscă să fie decăzut din drepturile sale în temeiul articolului 19 la momentul introducerii acțiunii în contrafacere.

Articolul 18

Dreptul dobândit de titularul unei mărci înregistrate ulterior ca mijloc de apărare în cazul unei acțiuni în contrafacere

(1)  În cadrul acțiunilor în contrafacere, titularul unei mărci nu este îndreptățit să interzică utilizarea unei mărci înregistrate ulterior în cazul în care acea marcă ulterioară nu poate fi declarată nulă în temeiul articolului 8, al articolului 9 alineatele (1) și (2) și al articolului 48 alineatul (3).

(2)  În cadrul acțiunilor în contrafacere, titularul unei mărci nu este îndreptățit să interzică utilizarea unei mărci a Uniunii europene înregistrate ulterior în cazul în care acea marcă ulterioară nu poate fi declarată nulă în temeiul articolului 53 alineatele (3) și (4), al articolului 54 alineatele (1) și (2) sau al articolului 57 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

(3)  În cazul în care titularul unei mărci nu este îndreptățit să interzică, în temeiul alineatelor (1) sau (2), utilizarea unei mărci înregistrate ulterior, titularul respectivei mărci înregistrate ulterior nu este îndreptățit să interzică utilizarea mărcii anterioare în cadrul acțiunilor în contrafacere, chiar dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii ulterioare.

Secțiunea 4

 decăderea din drepturi a titularului unei mărci 

Articolul 19

 Absența unei utilizări efective ca motiv de decădere

(1)  Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a fost utilizată efectiv în statul membru în cauză, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată și dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată.

(2)  Nicio persoană nu poate reclama decăderea din drepturi a titularului unei mărci dacă, între expirarea acestei perioade de cinci ani și prezentarea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv .

(3)  Începerea sau reluarea utilizării, dacă are loc într-un termen de trei luni înainte de prezentarea cererii de decădere și cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin doar după ce titularul a luat la cunoștință că cererea de decădere ar putea fi prezentată.

Articolul 20

 Evoluția spre o denumire uzuală sau o indicație înșelătoare ca motive de decădere 

Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale atunci când, după data înregistrării sale, marca:

(a)  a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, denumirea uzuală în comerț a unui produs sau a unui serviciu pentru care ea este înregistrată;

(b)  este capabilă, ca urmare a folosirii de către titular sau cu consimțământul lui, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată, să inducă publicul în eroare în primul rând cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a acestor produse sau servicii.

Articolul 21

Decăderea din drepturi numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor

Atunci când există cauze pentru decăderea din drepturi a titularului unei mărci numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care această marcă a fost înregistrată, decăderea din drepturi acoperă numai produsele sau serviciile în cauză.

Secțiunea 5

Mărcile ca obiect al dreptului de proprietate

Articolul 22

Transferul mărcilor înregistrate

(1)  O marcă poate fi transferată, independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată.

(2)  Un transfer al întregii întreprinderi implică transferul mărcii, cu excepția cazului în care există o convenție contrară sau în cazul în care aceasta rezultă în mod evident din împrejurări. Această dispoziție se aplică obligației contractuale de a transfera întreprinderea.

(3)  Fără a aduce atingere alineatului (2), cesiunea mărcii se face în scris și necesită semnătura părților contractante, în afară de cazul în care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească; în caz contrar, cesiunea este nulă. [AM 37]

(4)  La cererea uneia dintre părți, transferul se înscrie în registru și se publică, în cazul în care partea solicitantă a furnizat oficiului probe documentare care atestă transferul. [AM 38]

(5)  Până când transferul nu este înscris în registru cererea de înregistrare a transferului nu a fost primită de oficiu, succesorul în drepturi nu poate să invoce drepturile care decurg din înregistrarea mărcii împotriva terților. [AM 39]

(6)  Atunci când trebuie să se respecte termenele impuse de oficiu, succesorul în drepturi poate să formuleze către oficiu declarațiile prevăzute în acest scop, de îndată ce acesta din urmă a primit cererea de înregistrare a transferului.

Articolul 23

Drepturi reale

(1)  O marcă poate, independent de întreprindere, să facă obiectul unui gaj sau al unui alt drept real.

(2)  La cererea uneia dintre părți, drepturile menționate la alineatul (1) se înscriu în registru și se publică.

Articolul 24

Executare silită

(1)  Marca poate să facă obiectul unor măsuri de executare silită.

(2)  La solicitarea uneia dintre părți, executarea silită se înscrie în registru și se publică.

Articolul 25

Procedura de insolvență

În cazul în care o marcă este implicată într-o procedură de insolvență, la cererea autorității competente, o mențiune în acest sens se consemnează în registru și se publică.

Articolul 26

Licențe

(1)  O marcă poate face obiectul licențelor pentru toate sau pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care ea este înregistrată și pentru tot teritoriul sau pentru o parte a teritoriului unui stat membru. Licențele pot fi exclusive sau neexclusive.

(2)  Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite de această marcă față de un licențiat care încalcă una dintre clauzele contractului de licență, în ceea ce privește:

(a)  durata sa;

(b)  forma acoperită prin înregistrarea sub care marca poate fi utilizată;

(c)  natura produselor sau a serviciilor pentru care se acordă licența;

(d)  teritoriul pe care marca poate fi aplicată sau

(e)  calitatea produselor fabricate sau a serviciilor asigurate de licențiat.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor din contractul de licență, licențiatul nu poate iniția o acțiune în contrafacerea unei mărci decât cu acordul titularului acesteia. Cu toate acestea, titularul unei licențe exclusive poate iniția o astfel de acțiune în cazul în care, după notificare, titularul mărcii nu introduce el însuși o acțiune în contrafacere într-un termen corespunzător.

(4)  Orice licențiat are dreptul de a interveni în acțiunea în contrafacere inițiată de titularul mărcii, pentru a obține repararea prejudiciului suferit.

(5)  La solicitarea uneia dintre părți, acordarea sau transferul unei licențe de marcă se înscrie în registru și se publică.

Articolul 27

Cerere de înregistrare a unei mărci ca obiect al dreptului de proprietate

Articolele 22-26 se aplică în cazul cererilor de înregistrare a mărcilor.

Secțiunea 6

Mărcile de garantare, mărcile de certificare și mărcile colective

Articolul 28

Definiții

În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele:

1.  „marcă de garantare sau de certificare” înseamnă o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii și care este în măsură să facă distincția între produsele sau serviciile pentru care originea geografică, materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici ale produselor și serviciilor sunt certificate de către titularul mărcii și produsele și serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare;

2.  „marcă colectivă” înseamnă o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii și care este în măsură să facă distincția între produsele sau serviciile membrilor unei asociații care deține drepturile asupra mărcii și produsele sau serviciile altor întreprinderi. [AM 40]

Articolul 29

Mărcile de garantare și mărcile de certificare

(1)  Statele membre pot să prevadă înregistrarea unor mărci de garantare sau de certificare. 

(2)  Statele membre pot să prevadă că mărcile de garantare sau de certificare nu vor fi înregistrate, titularul va fi decăzut din drepturile sale ori va fi declarată nulitatea mărcilor, pentru alte cauze decât cele prevăzute la articolele 3,19 și 20, în măsura în care acest fapt este impus de funcția acestor mărci.

(3)  O marcă de garantare sau de certificare, constând din semnele sau indicațiile care pot servi pentru desemnarea, în comerț, a provenienței geografice a produselor sau a serviciilor nu îndreptățește titularul să interzică unui terț utilizarea în comerț a acestor semne sau indicații, atât timp cât sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial. În special, o astfel de marcă nu poate fi opusă unui terț abilitat să utilizeze o denumire geografică.

Articolul 30

 Mărci colective 

(1)  Statele membre prevăd înregistrarea mărcilor colective.

(2)  Pot depune mărci colective asociațiile de fabricanți, producători, prestatori de servicii sau comercianți care, în termenii legislației care li se aplică, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari de drepturi și obligații de orice natură, să atribuie contracte sau să întocmească alte acte juridice și să stea în justiție, precum și persoanele juridice de drept public.

(3)  Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (c), semnele sau indicațiile care pot servi pentru desemnarea, în comerț, a provenienței geografice a produselor sau a serviciilor pot să constituie mărci colective.

O marcă colectivă nu îndreptățește titularul să interzică unui terț utilizarea în comerț a respectivelor semne sau indicații, atâta timp cât acestea sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial. În special, o astfel de marcă nu poate fi opusă unei părți terțe care este îndreptățită să utilizeze o denumire geografică. 

Articolul 31

Regulament de utilizare a mărcii colective

(1)  Solicitantul unei mărci colective prezintă oficiului regulamentul de utilizare a acesteia. [AM 41]

(2)  Regulamentul de utilizare indică persoanele autorizate să utilizeze marca, condițiile de afiliere la asociație, precum și condițiile de utilizare a mărcii, inclusiv sancțiunile. Regulamentul de utilizare a mărcilor menționate la articolul 30 alineatul (3) autorizează orice persoană ale cărei produse sau servicii provin din zona geografică respectivă să devină membră a asociației care deține drepturile asupra mărcii.

Articolul 32

Respingerea cererii

(1)  Pe lângă motivele de respingere a cererii de înregistrare a unei mărci, prevăzute la articolele 4 și 5, cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge dacă nu se respectă dispozițiile articolului 28 alineatul (2) sau ale articolelor 30 și 31 ori dacă regulamentul de utilizare contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

(2)  Cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge și în cazul în care publicul riscă să fie indus în eroare în ceea ce privește caracterul sau semnificația mărcii și, mai ales, dacă există probabilitatea ca aceasta să fie considerată a fi altceva decât o marcă colectivă.

(3)  Cererea nu se respinge în cazul în care solicitantul îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2), ca urmare a modificării regulamentului de utilizare.

Articolul 33

Utilizarea mărcilor colective

Cerințele articolului 16 sunt îndeplinite atunci când o marcă colectivă este utilizată în mod efectiv, în conformitate cu articolului 16, de către orice persoană abilitată să utilizeze această marcă.

Articolul 34

Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective

(1)  Titularul unei mărci colective transmite oficiului orice regulament de utilizare modificat.

(2)  Modificarea se menționează în registru, cu excepția cazului în care regulamentul de utilizare modificat nu respectă cerințele articolului 31 sau implică unul dintre motivele de respingere menționate la articolul 32.

(3)  Regulamentului de utilizare modificat i se aplică articolul 42 alineatul (2).

(4)  În sensul prezentei directive, modificarea regulamentului de utilizare nu produce efecte decât de la data înscrierii în registru a mențiunii de modificare.

Articolul 35

Persoanele îndreptățite să introducă o acțiune în contrafacere

(1)  Articolul 26 alineatele (3) și (4) se aplică oricărei persoane abilitate să utilizeze o marcă colectivă.

(2)  În cazul în care persoanele abilitate să utilizeze o marcă colectivă au suferit prejudicii în urma utilizării neautorizate a acesteia, titularul mărcii colective este îndreptățit să ceară, în numele lor, repararea prejudiciului.

Articolul 36

Motive suplimentare de decădere din drepturi

Pe lângă motivele de decădere prevăzute la articolele 19 și 20, titularul unei mărci colective este decăzut din drepturile sale în urma unei cereri depuse la oficiu sau pe baza unei cereri reconvenționale într-o acțiune de contrafacere pe baza următoarelor motive:

(a)  titularul nu ia măsuri adecvate în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii care nu ar fi compatibilă cu condițiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare, a cărui modificare, dacă este cazul, a fost menționată în registru;

(b)  modul în care marca a fost utilizată de către persoanele abilitate a avut drept consecință posibilitatea ca marca să inducă consumatorul în eroare în sensul articolului 32 alineatul (2);

(c)  modificarea regulamentului de utilizare a mărcii a fost menționată în registru prin încălcarea dispozițiilor articolului 34 alineatul (2), cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare, condițiile stabilite de articolul respectiv.

Articolul 37

Motive suplimentare de nulitate

Pe lângă motivele de nulitate prevăzute la articolele 4 și 5, o marcă colectivă care este înregistrată prin încălcarea dispozițiilor articolului 32 este declarată nulă, cu excepția cazului în care titularul mărcii se conformează, prin modificarea regulamentului de utilizare, cerințelor prevăzute la articolul 32.

Capitolul 3

Proceduri

Secțiunea 1

Cereri și înregistrare

Articolul 38

Condiții pe care cererile trebuie să le îndeplinească

(1)  O cerere de înregistrare a unei mărci conține, cel puțin: [AM 42]

(a)  cererea de înregistrare;

(b)  datele care permit identificarea solicitantului;

(c)  lista produselor sau a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;

(d)  o reprezentare a mărcii.

(2)  Cererea de înregistrare a unei mărci face obiectul plății unei taxe de depunere și, dacă este cazul, a unora sau a mai multor taxe per clasă.

Articolul 39

Data de depunere

(1)  Data de depunere a cererii de înregistrare a unei mărci este data la care documentele care conțin informațiile specificate la articolul 38 sunt depuse la Oficiu de către solicitant.

(2)  În plus, statele membre pot adopta dispoziții conform cărora data de depunere să fie condiționată de plata taxei de depunere sau de înregistrare de bază.

Articolul 40

Denumirea și clasificarea produselor și serviciilor

(1)  Produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea se clasifică în conformitate cu sistemul de clasificare stabilit de Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957 (denumit în continuare „Clasificarea Nisa”).

(2)  Produsele și serviciile pentru care se solicită protecția sunt identificate de către solicitant cu suficientă claritate și precizie pentru a permite autorităților competente și agenților economici să determine, bazându-se exclusiv pe identificarea respectivă, amploarea protecției urmărite. Lista de produse și servicii permite ca fiecare element să fie clasificat într-o singură clasă din cele prevăzute de Clasificarea Nisa.

(3)  În sensul alineatului (2), se pot utiliza indicațiile generale incluse în titlurile claselor cuprinse în Clasificarea Nisa sau alți termeni generali, cu condiția ca aceștia să respecte standardele necesare de claritate și precizie.

(4)  Oficiul respinge cererea, în măsura în care termenii sunt neclari sau impreciși, dacă solicitantul nu sugerează o formulare acceptabilă în termenul stabilit de către oficiu în acest sens. Din motive de claritate și securitate juridică, oficiile întocmesc, în cooperare unele cu altele, o listă care să reflecte practicile lor administrative în ceea ce privește clasificarea produselor și serviciilor.

(5)  Utilizarea termenilor generali, inclusiv a indicațiilor generale ale titlurilor claselor din Clasificarea Nisa, se interpretează ca incluzând toate produsele sau serviciile cuprinse în mod clar în sensul literal al indicației sau al termenului. Utilizarea acestor termeni sau indicații nu se interpretează ca incluzând o cerere privind produsele sau serviciile care nu sunt cuprinse în respectivul sens.

(6)  În cazul în care solicitantul solicită înregistrarea pentru mai multe clase, sunt grupate acesta grupează produsele și serviciile în funcție de clasele cuprinse în Clasificarea Nisa, fiecare grup fiind precedat de numărul clasei căreia îi aparține respectivul grup de produse sau servicii și prezentat le prezintă în ordinea claselor. [AM 43]

(7)  Clasificarea produselor și serviciilor se efectuează în scopuri exclusiv administrative. Produsele și serviciile nu sunt considerate ca fiind asemănătoare între ele doar pe motiv că figurează în aceeași clasă în conformitate cu Clasificarea Nisa, și nici diferite unele de altele pe motiv că apar în clase diferite în conformitate cu Clasificarea Nisa.

Articolul 41

Examinarea ex officio

Examinarea ex officio pe care oficiile o întreprind pentru a decide dacă o cerere de înregistrare a unei mărci este eligibilă pentru înregistrare se limitează la absența motivelor absolute de refuz prevăzute la articolul 4. [AM 44]

Articolul 42

Observații ale terților

(1)  Înainte de înregistrarea unei mărci, orice persoană fizică sau juridică și orice grup sau organism care reprezintă fabricanții, producătorii, furnizorii de servicii, comercianții sau consumatorii pot prezenta oficiului observații scrise, explicând care este motivul, dintre cele enumerate la articolul 4, pentru care marca nu trebuie să fie înregistrată ex officio. Aceștia nu dobândesc calitatea de părți în cadrul procedurii în fața oficiului.

(2)  Pe lângă motivele menționate la alineatul (1), orice persoană fizică sau juridică și orice grup sau organism care reprezintă fabricanții, producătorii, furnizorii de servicii, comercianții sau consumatorii pot prezenta oficiului observații scrise întemeiate pe un anumit motiv pentru care o cerere de marcă colectivă ar trebui să fie refuzată în temeiul articolului 32 alineatele (1) și (2).

(2a)  Statele membre care au stabilit proceduri de opoziție bazate pe motive absolute prevăzute la articolul 4 nu trebuie să pună în aplicare prezentul articol. [AM 45]

Articolul 43

Împărțirea cererilor și a înregistrărilor

Solicitantul sau titularul poate împărți o cerere de înregistrare sau o înregistrare de marcă într-una sau mai multe cereri sau înregistrări separate, depunând o declarație la oficiu.

Articolul 44

Taxe

Înregistrarea și reînnoirea unei mărci sunt condiționate de plata unei taxe suplimentare pentru fiecare clasă de produse și servicii înregistrată după prima clasă.

Secțiunea 2

Procedurile de opoziție, decădere din drepturi și nulitate

Articolul 45

Procedura de opoziție

(1)  Statele membre prevăd o procedură administrativă eficientă și rapidă la oficiile lor pentru formularea unei opoziții în ceea ce privește înregistrarea unei mărci din motivele prevăzute la articolul 5.

(2)  Procedura administrativă menționată la alineatul (1) prevede că cel puțin titularul unuia dintre drepturile anterioare enumerate la articolul 4 alineatul (1) litera (i), la articolul 5 alineatele alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (3) litera (a) trebuie să fie în măsură să prezinte un act de opoziție. Un act de opoziție poate fi prezentat pe baza unuia sau mai multor drepturi anterioare, cu condiția ca toate acestea să aparțină aceluiași titular, precum și pe baza totalității produselor sau serviciilor sau a unei părți a produselor sau serviciilor pentru care dreptul anterior a fost înregistrat sau solicitat, și poate fi exercitat împotriva totalității produselor sau serviciilor sau a unei părți a produselor sau serviciilor pentru care a fost solicitată marca contestată. [AM 46]

(3)  Partea care a formulat opoziția și solicitantul beneficiază de cel puțin Părților li se acordă, la cererea lor comună, un termen de minimum două luni înainte de începerea pe durata procedurii de opoziție pentru a negocia posibilitatea unei soluționări amiabile între părți. [AM 47]

Articolul 46

Neutilizarea ca mijloc de apărare în procedura de opoziție

(1)  În procedurile administrative de opoziție, în cazul în care, la data depunerii cererii sau la data de prioritate a mărcii ulterioare, perioada de cinci ani în care marca anterioară ar fi trebuit să fie utilizată efectiv, astfel cum se prevede la articolul 16, a expirat, titularul unei mărci anterioare care a notificat opoziția furnizează, la cererea solicitantului, dovada că marca anterioară a fost utilizată efectiv, astfel cum se prevede la articolul 16, în perioada de cinci ani care precedă data de depunere sau data de prioritate a mărcii ulterioare ori că au existat motive întemeiate pentru neutilizare. În absența unei astfel de dovezi, opoziția se respinge.

(2)  În cazul în care marca anterioară a fost utilizată doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziției prevăzute la alineatul (1), doar pentru acea parte de produse sau servicii.

(3)  Alineatele (1) și (2) se aplică în cazul în care marca anterioară este o marcă a Uniunii Europene. În acest caz, utilizarea efectivă a mărcii Uniunii Europene se stabilește în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

Articolul 47

Procedura de decădere din drepturi sau de declarare a nulității

(1)  Statele membre prevăd o procedură administrativă eficientă și rapidă de decădere din drepturi sau de declarare a nulității unei mărci la oficiile lor. [AM 48]

(2)  Procedura administrativă de decădere din drepturi prevede că titularul unei mărci este decăzut din drepturile sale din motivele prevăzute la articolele 19 și 20.

(3)  Procedura administrativă de nulitate prevede că marca este declarată nulă pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele motive:

(a)  marca nu ar fi trebuit să fie înregistrată, deoarece nu se conformează cerințelor prevăzute la articolul 4;

(b)  marca nu ar fi trebuit să fie înregistrată, din cauza existenței unui drept anterior în sensul articolului 5 alineatele (2) și (3);

(4)  Procedura administrativă prevede că cel puțin următoarele persoane trebuie să fie în măsură să depună o cerere de decădere sau de declarare a nulității:

(a)  în cazul alineatului (2) și al alineatului (3) litera (a), orice persoană fizică sau juridică și orice grup sau organism constituit în scopul de a reprezenta interesul fabricanților, al producătorilor, al furnizorilor de servicii, al comercianților sau al consumatorilor, care, în conformitate cu legea care îi este aplicabilă, are capacitatea de a sta în justiție ca reclamant sau pârât;

(b)  în cazul alineatului (3) litera (b), titularul unui drept anterior menționat la articolul 5 alineatele (2) și (3).

(4a)  O cerere de decădere din drepturi sau de declarare a nulității unei mărci poate fi depusă împotriva totalității produselor sau serviciilor sau a unei părți a produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată marca contestată. [AM 49]

(4b)  O cerere de declarare a nulității unei mărci poate fi depusă pe baza unuia sau mai multor drepturi anterioare, cu condiția ca toate acestea să aparțină aceluiași titular. [AM 50]

Articolul 48

Neutilizarea ca mijloc de apărare în procedurile care solicită declararea nulității

(1)  În procedurile administrative de declarare a nulității pe baza existenței unei mărci înregistrate cu o dată de depunere anterioară sau cu o dată de prioritate , în cazul în care titularul mărcii ulterioare solicită acest lucru, titularul mărcii anterioare prezintă dovada că, în perioada de cinci ani care precedă data cererii de declarare a nulității, marca anterioară a fost utilizată în mod efectiv, astfel cum se prevede la articolul 16, pentru produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată și pe care titularul le invocă drept justificare pentru cererea sa sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiția ca perioada de cinci ani în care marca anterioară ar fi trebuit să fie utilizată în mod efectiv să fi expirat la data cererii de declarare a nulității. [AM 51]

(2)  În cazul în care, la data depunerii cererii sau la data de prioritate a mărcii ulterioare, perioada de cinci ani în care marca anterioară ar fi trebuit să fie utilizată efectiv, astfel cum se prevede la articolul 16, a expirat, titularul mărcii anterioare prezintă, pe lângă dovada prevăzută la alineatul (1), dovada că marca a fost utilizată în mod efectiv în perioada de cinci ani care precedă data de depunere sau data de prioritate ori că au existat motive întemeiate pentru neutilizare.

(3)  În absența dovezilor menționate la alineatele (1) și (2), cererea de declarare a nulității pe baza existenței unei mărci anterioare se respinge.

(4)  În cazul în care marca anterioară a fost utilizată, în conformitate cu articolul 16, doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta se consideră înregistrată, în sensul examinării cererii de declarare a nulității, doar pentru acea parte de produse sau servicii.

(5)  Alineatele (1) – (4) se aplică în cazul în care marca anterioară este o marcă a Uniunii Europene. În acest caz, utilizarea efectivă a mărcii Uniunii Europene se stabilește în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

Articolul 49

Efecte ale decăderii din drepturi și ale nulității

(1)  În măsura în care titularul a fost decăzut din drepturi, se consideră că marca înregistrată nu a avut, începând cu data depunerii cererii de decădere, efectele prevăzute de prezenta directivă. În decizie se poate stabili, la cererea uneia dintre părți, o dată anterioară la care a intervenit unul dintre motivele decăderii.

(2)  În măsura în care marca înregistrată a fost declarată nulă, se consideră că aceasta nu a avut, încă de la început, efectele prevăzute de prezenta directivă.

Secțiunea 3

Durata și reînnoirea înregistrării

Articolul 50

Durata înregistrării

(1)  Durata înregistrării mărcii este de 10 ani, cu începere de la data depunerii cererii.

(2)  Înregistrarea poate fi reînnoită, conform articolului 51, pe perioade de câte 10 ani.

Articolul 51

Reînnoirea

(1)  Înregistrarea mărcii se reînnoiește la cererea titularului mărcii sau a oricărei alte persoane autorizate de acesta, cu condiția ca taxele de reînnoire să fi fost achitate.

(2)  Oficiul informează titularul mărcii, precum și pe orice alt titular al unui drept înregistrat privind o marcă, cu privire la expirarea înregistrării, în timp util înaintea respectivei expirări. Absența acestei informări nu atrage răspunderea oficiului.

(3)  Cererea de reînnoire se depune și taxa de reînnoire se achită într-o perioadă de șase luni care expiră în ultima zi a lunii în decursul căreia se încheie perioada de protecție. În caz contrar, cererea mai poate fi depusă în termen de șase luni de la data menționată în prima teză. În această nouă perioadă trebuie plătite taxele de reînnoire, precum și o taxă suplimentară.

(4)  În cazul în care cererea este depusă și taxele sunt achitate doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca, înregistrarea se reînnoiește doar pentru acele produse sau servicii.

(5)  Reînnoirea produce efecte în ziua următoare datei expirării înregistrării existente. Reînnoirea se înregistrează și se publică.

SECȚIUNEA 3A

COMUNICAREA CU OFICIUL

Articolul 51 a

Comunicarea cu oficiul

Părțile la procedură sau, dacă sunt desemnați, reprezentanții acestora, desemnează o adresă oficială pe teritoriul unuia dintre statele membre pentru toate comunicările oficiale cu oficiul. [AM 53]

Capitolul 4

Cooperarea administrativă

Articolul 52

Cooperarea în domeniul înregistrării și administrării mărcilor

Statele membre se asigură că oficiile cooperează în mod eficace între ele, precum și cu agenția, pentru a promova convergența practicilor și a instrumentelor și pentru a obține rezultate mai coerente în examinarea și înregistrarea mărcilor. [AM 52]

Articolul 53

Cooperarea în alte sectoare

Statele membre se asigură că oficiile cooperează în mod eficace cu agenția în toate sectoarele în care își desfășoară activitatea, altele decât cele menționate la articolul 52, care sunt relevante pentru protecția mărcilor în Uniune. [AM 54]

Capitolul 5

Dispoziții finale

Articolul 54

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2 – 6, 8 – 14, 16, 17, 18, 22 – 28 și 30 – 53 în termen de cel mult 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Statele membre comunică Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea includ, de asemenea, o mențiune potrivit căreia trimiterile din cadrul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare la directiva abrogată prin prezenta directivă trebuie interpretate ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune.

(2)  Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 55

Abrogare

Directiva 2008/95/CE se abrogă cu efect de la [ziua următoare datei stabilite la articolul 54 alineatul (1) primul paragraf din prezenta directivă], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul național a directivei menționate în partea B a anexei I la Directiva 2008/95/CE.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 56

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 1, 7, 15, 19, 20, 21 și 54 – 57 se aplică de la [ziua următoare datei stabilite la articolul 54 alineatul (1) primul paragraf din prezenta directivă].

Articolul 57

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Tabel de corespondență

Directiva 2008/95/CE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

---

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3 alineatul (1) literele (a) – (h)

Articolul 4 alineatul (1) literele (a) – (h)

---

Articolul 4 alineatul (1) literele (i) și (j)

---

Articolul 4 alineatele (2) și (3) prima teză

Articolul 3 alineatul (2) literele (a) – (c)

Articolul 4 alineatul (4) literele (a) – (c)

Articolul 3 alineatul (2) litera (d)

Articolul 3 alineatul (3) prima teză

Articolul 3 alineatul (3) a doua teză

Articolul 4 alineatele (1) și (2)

Articolul 4 alineatul (3) și alineatul (4) litera (a)

---

Articolul 4 alineatul (4) litera (g)

---

Articolul 4 alineatul (4) literele (b) și (c)

Articolul 4 alineatul (3) a doua teză

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 5 alineatele (1) și (2)

Articolul 5 alineatul (3) litera (a)

Articolul 5 alineatul (3) litera (b)

Articolul 5 alineatul (3) litera (c)

Articolul 5 alineatul (3) litera (d)

Articolul 5 alineatul (4) literele (a) și (b)

Articolul 4 alineatul (4) literele (d) – (f)

Articolul 4 alineatele (5) și (6)

---

Articolul 5 alineatul (1) prima frază introductivă

Articolul 5 alineatul (1) a doua frază introductivă

Articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3) literele (a) – (c)

---

Articolul 5 alineatul (3) litera (d)

---

---

Articolul 5 alineatele (4) și (5)

---

---

---

Articolul 6 alineatul (1) literele (a) – (c)

---

Articolul 6 alineatul (2)

---

Articolul 5 alineatele (5) și (6)

Articolul 8

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (2) teza introductivă

Articolul 10 alineatul (2) literele (a) și (b)

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (3) literele (a) – (c)

Articolul 10 alineatul (3) litera (d)

Articolul 10 alineatul (3) litera (e)

Articolul 10 alineatul (3) litera (f)

Articolul 10 alineatele (4) și (5)

Articolul 10 alineatele (6) și (7)

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 14 alineatul (1) literele (a) – (c)

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 14 alineatul (3)

Articolul 7

Articolul 8 alineatele (1) și (2)

---

Articolul 9

Articolul 10 alineatul (1) primul paragraf

---

Articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (3)

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 11 alineatul (4)

---

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 13

Articolul 15

Articolul 26 alineatele (1) și (2)

Articolul 26 alineatele (3) – (5)

Articolul 9

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 16 alineatele (2) și (3)

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 10 alineatul (5)

---

Articolul 48 alineatele (1) – (3)

Articolul 46 alineatul (1)

Articolul 17

Articolul 17, articolul 46 alineatul (2) și articolul 48 alineatul (4)

Articolul 18

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 20

Articolul 7 și articolul 21

Articolul 14

---

---

---

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (2)

---

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 18

Articolul 19

Articolul 6

Articolele 22 – 25

Articolul 27

Articolul 28

Articolul 29 alineatele (1) și (2)

Articolul 29 alineatul (3)

Articolul 30 – articolul 54 alineatul (1)

Articolul 54 alineatul (2)

Articolul 55

Articolul 56

Articolul 57

_____________

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 42.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(3)JO C 327, 12.11.2013, p. 42.
(4) Poziția Parlamentului European din 25 februarie 2014.
(5)Directivei 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, 8.11.2008, p. 25).
(6)Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, 24.3.2009, p. 1).
(7)COM(2008)0465.
(8)JO C 140, 29.5.2010, p. 22.
(9)COM(2011)0287.
(10)JO L 336, 23.12.1994, p. 213.
(11)Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21).
(12) Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 28.6.2013, p. 15).
(13) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p.1).
(14) JO C 32, 4.2.2014, p. 23.
(15) Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, 1.9.1994, p. 1).
(16) Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, 11.2.1989, p. 1).


Înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni ***I
PDF 277kWORD 41k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind înghețarea și confiscarea beneficiilor provenite din săvârșirea de infracțiuni în Uniunea Europeană (COM(2012)0085 – C7-0075/2012 – 2012/0036(COD))
P7_TA(2014)0120A7-0178/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0085),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 82 alineatul (2) și articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0075/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2012(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 octombrie 2012(2),

–  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 4 decembrie 2012,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 3 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0178/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană

P7_TC1-COD(2012)0036


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2014/42/UE.)

(1) JO C 299, 4.10.2012, p. 128.
(2) JO C 391, 18.12.2012, p. 134.


Agenţia Uniunii Europene pentru cooperare şi formare în materie de aplicare a legii (Europol) ***I
PDF 896kWORD 628k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru cooperare și formare în materie de aplicare a legii (Europol) și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI și 2005/681/JAI (COM(2013)0173 – C7-0094/2013 – 2013/0091(COD))
P7_TA(2014)0121A7-0096/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0173),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 88 și articolul 87 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0094/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de Camera Reprezentanților din Belgia, Bundesratul german și Parlamentul Spaniei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru control bugetar și al Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0096/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  subliniază că pentru extinderea mandatului Europol ar trebui să se aplice punctul 31 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(1); subliniază că orice decizie a autorității legislative în favoarea unei astfel de extinderi nu va aduce atingere deciziilor autorității bugetare în cadrul procedurii bugetare anuale;

3.  solicită Comisiei, de îndată ce regulamentul este convenit de către Parlamentul European și Consiliu, să ia în considerare pe deplin acordul, pentru a îndeplini cerințele bugetare și de personal ale Europol și noile sale sarcini, în special Centrul European de combatere a criminalității informatice, în conformitate cu punctul 42 din Declarația comună a Parlamentului European, Consiliul Uniunii Europene și Comisiei Europene din 19 iulie 2012 privind agențiile descentralizate;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea Agenției Uniunii Europene pentru cooperare și formare în materie de aplicare a legii (Europol) și de abrogare a Deciziilor Deciziei 2009/371/JAI a Consiliului și 2005/681/JAI [AM 1]

P7_TC1-COD(2013)0091


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 88 și articolul 87 alineatul (2) litera (b), [AM 2]

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(2),

întrucât:

(1)  Europol a fost înființat prin Decizia 2009/371/JAI a Consiliului(3) ca entitate a Uniunii finanțată de la bugetul general al Uniunii pentru a sprijini și a consolida activitatea autorităților competente ale statelor membre și cooperarea reciprocă a acestora în ceea ce privește prevenirea și combaterea criminalității organizate, a terorismului și a altor forme de criminalitate gravă care afectează două sau mai multe state membre. Decizia 2009/371/JAI a înlocuit Convenția în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol)(4).

(2)  Articolul 88 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Europol trebuie să facă obiectul unui regulament adoptat în conformitate cu procedura legislativă ordinară. De asemenea, articolul prevede instituirea procedurii de control al activităților Europol de către Parlamentul European, la care parlamentele naționale sunt asociate, în conformitate cu articolul 12 litera (c) din TUE și cu articolul 9 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, cu scopul de a mări legitimitatea democratică și responsabilitatea EUROPOL în fața cetățenilor UE. Prin urmare, este necesară înlocuirea Deciziei 2009/371/JAI cu un regulament de stabilire a normelor privind controlul parlamentar. [AM 3]

(3)  Colegiul European de Poliție („CEPOL”) a fost instituit prin Decizia 2005/681/JAI(5) pentru a facilita cooperarea între forțele naționale de poliție prin organizarea și coordonarea activităților de formare cu o dimensiune polițienească europeană. [AM 4]

(4)  „Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora”(6) invită Europol să evolueze și să devină „un centru pentru schimbul de informații între autoritățile care asigură respectarea aplicării legii din statele membre, un furnizor de servicii și o platformă pentru serviciile de respectare a aplicării legii”. Pe baza unei evaluări a funcționării Europol, îmbunătățirea în continuare a eficacității sale operaționale este necesară pentru realizarea acestui obiectiv. Programul de la Stockholm stabilește, de asemenea, obiectivul de a crea o cultură europeană veritabilă în domeniul respectării aplicării legii prin instituirea de programe europene de formare și de schimb pentru întregul personal cu competențe în materie de aplicare a legii la nivel național și la nivelul Uniunii. [AM 5]

(5)  Rețelele infracționale și teroriste la scară largă reprezintă o amenințare semnificativă la adresa securității interne a Uniunii, precum și a siguranței și bunăstării cetățenilor săi. Evaluările disponibile privind amenințările arată că grupurile infracționale devin din ce în ce mai mult poliinfracționale și operează transfrontalier. Prin urmare, este necesar ca autoritățile naționale de aplicare a legii să coopereze din ce în ce mai strâns cu omologii din alte state membre. În acest context, este necesar să se furnizeze Europol mijloacele necesare pentru a susține în mai mare măsură statele membre în ceea ce privește prevenirea criminalității, efectuarea de analize și desfășurarea de anchete în întreaga Uniune. Această necesitate a fost confirmată, de asemenea, în evaluările Deciziilor evaluarea Deciziei 2009/371/JAI și 2005/681/JAI. [AM 6]

(6)  Ținând seama de legăturile existente între atribuțiile Europol și CEPOL, integrarea și raționalizarea funcțiilor celor două agenții ar consolida eficacitatea activității operaționale, relevanța activității formării și eficiența cooperării polițienești la nivelul Uniunii. [AM 7]

(7)  Deciziile Decizia 2009/371/JAI și 2005/681/JAI ar trebui, prin urmare, să fie abrogate și înlocuite abrogată și înlocuită cu prezentul regulament, care se bazează pe lecțiile învățate din punerea în aplicare a ambelor decizii respectivei decizii. Agenția Europol, astfel cum este instituit prin prezentul regulament, ar trebui să înlocuiască și să preia funcțiile Europol și CEPOL, astfel cum sunt prevăzute de cele două decizii abrogate decizia abrogată. [AM 8]

(8)  Întrucât criminalitatea depășește adesea frontierele interne, Europol ar trebuie să sprijine și să consolideze acțiunile și cooperarea statelor membre în prevenirea și combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre. Întrucât terorismul reprezintă una dintre cele mai grave amenințări o amenințare la adresa securității Uniunii, Europol ar trebui să acorde asistență statelor membre pentru a face față provocărilor comune în această privință. În calitate de agenție a UE de aplicare a legii, Europol ar trebui, de asemenea, să susțină și să consolideze acțiunile și cooperarea privind combaterea formelor de criminalitate care afectează interesele UE. De asemenea, Europol ar trebui să ofere sprijin în prevenirea și combaterea infracțiunilor conexe săvârșite pentru a procura mijloacele necesare săvârșirii unor acte aflate în sfera de competență a Europol, pentru a le înlesni, pentru le săvârși sau pentru a asigura impunitatea acestora. [AM 9]

(9)  Europol ar trebui să asigure o formare de calitate superioară, mai coerentă și mai consecventă pentru toate tipurile de personal responsabil cu aplicarea legii, într-un cadru clar în conformitate cu nevoile identificate în materie de formare. [AM 10]

(10)  Europol ar trebui să poată solicita statelor membre să inițieze, să efectueze sau să coordoneze anchete penale în cazurile specifice în care cooperarea transfrontalieră ar contribui cu valoare adăugată. Europol ar trebui să informeze Eurojust cu privire la astfel de solicitări. Europol ar trebui să justifice solicitarea. [AM 11]

(10a)   Europol ar trebui să țină evidența participărilor la activitățile echipelor comune de anchetă care se ocupă de criminalitatea care se încadrează în obiectivele Europol. [AM 12]

(10b)   Atunci când se stabilește o cooperare între Europol și statele membre cu privire la o anchetă specifică, ar trebui elaborate prevederi clare între Europol și statele membre implicate, care precizează sarcinile specifice care trebuie efectuate, gradul de participare a statelor membre în procedurile de investigare și judiciare, împărțirea responsabilităților și legea aplicabilă pentru a permite supravegherea judiciară. [AM 13]

(11)  Pentru a spori eficacitatea Europol ca centru pentru schimbul de informații în Uniune, ar trebui să se prevadă obligații clare pentru statele membre de a furniza Europol datele necesare în scopul îndeplinirii obiectivelor sale. În punerea în aplicare a unor astfel de obligații, statele membre ar trebui trebuie să acorde o atenție specială furnizării de date relevante numai pentru combaterea infracțiunilor care sunt considerate priorități strategice și operaționale în cadrul instrumentelor de politică relevante ale Uniunii. De asemenea, statele membre ar trebui să furnizeze Europol o copie a schimburilor bilaterale și multilaterale de informații cu alte state membre referitoare la infracțiunile care se încadrează în obiectivele Europol și să specifice sursa informațiilor. În același timp, Europol ar trebui să crească nivelul sprijinului pe care îl acordă statelor membre, astfel încât să consolideze cooperarea reciprocă și schimbul de informații. Europol ar trebui trebuie să înainteze un raport anual tuturor instituțiilor Uniunii și parlamentelor naționale în care să prezinte în ce măsură statele membre îi furnizează informații. [AM 14]

(12)  În vederea asigurării unei cooperări eficace între Europol și statele membre, în fiecare stat membru ar trebui să se înființeze o unitate națională. Aceasta ar trebui să fie punctul principal de legătură între autoritățile naționale de aplicare a legii, institutele de formare și Europol. Acest regulament ar trebui să păstreze rolul unității naționale a Europol, care garantează și apără interesele naționale în cadrul agenției. Ar trebui să se mențină unitatea națională ca punct de legătură între Europol și autoritățile competente, garantându-i-se astfel un rol centralizator și, în același timp, de coordonator al tuturor activităților de cooperare ale statelor membre cu și prin intermediul Europol și asigurându-se în acest fel un răspuns unitar al statului membru la cerințele Europol. Pentru a asigura un schimb de informații continuu și eficace între Europol și unitățile naționale și pentru a facilita cooperarea acestora, fiecare unitate națională ar trebui să detașeze cel puțin un ofițer de legătură la Europol. [AM 15]

(13)  Luând în considerare structura descentralizată a unora dintre statele membre și necesitatea de a asigura în anumite cazuri schimburi rapide de informații, Europol ar trebui să fie autorizat să coopereze în mod direct cu autoritățile de aplicare a legii în statele membre în cadrul anchetelor individuale, informând în același timp unitățile naționale Europol.

(14)  În vederea asigurării unei formări de înaltă calitate, coerente și consecvente în materie de aplicare a legii la nivelul Uniuni, Europol ar trebui să acționeze în conformitate cu politica Uniunii privind formarea în domeniul aplicării legii. Formarea la nivelul Uniunii ar trebui să fie disponibilă pentru toate tipurile de personal responsabil cu aplicarea legii. Europol ar trebui să asigure că formarea este evaluată, iar concluziile rezultate în urma evaluărilor privind nevoile în materie de formare sunt încorporate în activitatea de planificare pentru reducerea suprapunerilor. Europol ar trebui să promoveze recunoașterea în statele membre a formării furnizate la nivelul Uniunii. [AM 16]

(15)  Este necesar, de asemenea, să se îmbunătățească guvernanța Europol, prin urmărirea obiectivului de creștere a eficienței și prin raționalizarea procedurilor.

(16)  Comisia și statele membre ar trebui să fie reprezentate în cadrul Consiliului de administrație al Europol pentru a supraveghea cu eficacitate activitatea acestuia. În scopul de a reflecta dublul mandat al noii agenții, sprijin operațional și formare în materie de aplicare a legii, Membrii titulari ai Consiliului de administrație ar trebui să fie numiți pe baza cunoștințelor lor privind cooperarea în domeniul aplicării legii , în timp ce membrii supleanți ar trebui să fie numiți pe baza cunoștințelor lor referitoare la formarea personalului responsabil cu aplicarea legii. Membrii supleanți ar trebui să acționeze în calitate de membri titulari în absența acestora și ori de câte ori au loc discuții sau se iau hotărâri referitoare la formare. Consiliul de administrație ar trebui să fie consiliat de un comitet științific în ceea ce privește aspectele tehnice în materie de formare. [AM 17]

(17)  Consiliului de administrație ar trebui să i se acorde competențele necesare, în special cu privire la stabilirea bugetului, verificarea executării acestuia, adoptarea normelor financiare și a documentelor de planificare corespunzătoare, adoptarea de măsuri pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și combaterea fraudei, precum și adoptarea de norme pentru prevenirea și gestionarea conflictelor de interese, instituirea unor proceduri de lucru transparente pentru luarea deciziilor de către directorul executiv al Europol și adoptarea raportului anual de activitate. Acesta ar trebui să exercite competențele de autoritate împuternicită să facă numiri în ceea ce privește personalul agenției, inclusiv directorul executiv. Pentru raționalizarea procesului de luare a deciziilor și pentru consolidarea supravegherii gestionării administrative și bugetare, Consiliul de administrație ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a institui un comitet executiv. [AM 18]

(18)  În vederea asigurării unei funcționări cotidiene eficiente a Europol, directorul executiv ar trebui să fie reprezentantul legal și administratorul acestuia, acționând în condiții de deplină independență în îndeplinirea tuturor îndatoririlor sale și asigurând că Europol îndeplinește sarcinile prevăzute în prezentul regulament. În special, directorul executiv ar trebui să răspundă de elaborarea documentelor bugetare și de planificare înaintate Consiliului de administrație în vederea adoptării unei decizii, precum și de punerea în aplicare a programelor anuale și multianuale de lucru ale Europol și a altor documente de planificare.

(19)  În scopul prevenirii și combaterii criminalității care se încadrează în obiectivele sale, este necesar ca Europol să aibă la dispoziție informațiile cele mai în complete și mai actualizate posibil. Prin urmare, în măsura în care Europol poate fi considerat destinatarul legal al acestor date, Europol ar trebui să fie în măsură să prelucreze datele pe care i le furnizează statele membre, țări terțe, organizații internaționale și organisme ale Uniunii, precum și date care provin din surse aflate la dispoziția publicului pentru înțelegerea fenomenelor și a tendințelor infracționale, colectarea de informații cu privire la rețele infracționale și detectarea de legături între diferite infracțiuni. [AM 19]

(20)  În scopul îmbunătățirii eficacității Europol în ceea ce privește furnizarea către autoritățile de aplicare a legii din statele membre de analize precise privind criminalitatea, Europol ar trebui să utilizeze noile tehnologii pentru prelucrarea datelor. Europol ar trebui să fie în măsură să detecteze rapid legături între anchete și moduri de operare comune unor grupuri infracționale diferite, să verifice încrucișat date și să aibă o imagine de ansamblu clară asupra tendințelor, menținând asigurând în același timp un nivel ridicat al protecției datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice. Prin urmare, bazele de date ale Europol nu ar trebui să fie predefinite, permițând acestuia să aleagă cea mai eficientă structură informatică. Pentru a asigura un nivel ridicat al protecției datelor, ar trebui să se prevadă scopul operațiunilor de prelucrare și drepturile de acces, precum și garanții suplimentare specifice. Prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să se facă cu respectarea principiului privind limitarea scopului și a principiului proporționalității. [AM 20]

(21)  În vederea respectării dreptului de proprietate asupra datelor și a protecției informațiilor, statele membre și autoritățile din țările terțe și organizațiile internaționale ar trebui să fie în măsură să stabilească scopul în care Europol poate prelucra datele pe care le furnizează și să restricționeze drepturile de acces. Delimitarea scopului contribuie la transparență, securitate juridică și predictibilitate și este esențială în special în domeniul cooperării polițienești, unde, de obicei, persoanele vizate nu știu că datele lor personale sunt colectate și prelucrate și unde utilizarea datelor cu caracter personal este susceptibilă de a avea un impact major asupra vieții și libertăților indivizilor. [AM 21]

(22)  Pentru a asigura că datele sunt accesate numai de către persoanele pentru care accesul este necesar în scopul îndeplinirii sarcinilor lor, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme detaliate privind diferite grade ale dreptului de acces la datele prelucrate de Europol. Normele respective ar trebui să nu aducă atingere restricțiilor în materie de acces impuse de furnizorii de date, întrucât principiul dreptului de proprietate asupra datelor ar trebui să fie respectat. Pentru a spori eficiența prevenirii și combaterii criminalității care se încadrează în obiectivele Europol, acesta ar trebui să notifice statelor membre informațiile care le vizează.

(23)  În vederea consolidării cooperării operaționale între agenții și, în special, în vederea stabilirii de legături între datele aflate deja în posesia diferitelor agenții, Europol ar trebui să acorde Eurojust și Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) dreptul de a avea acces la datele pe care le deține și de a efectua căutări în acestea, în conformitate cu garanțiile specifice stabilite. [AM 22]

(24)  Europol ar trebui să întrețină relații de cooperare cu alte organisme ale Uniunii, autorități de aplicare a legii și institute de formare în materie de aplicare a legii din țări terțe, organizații internaționale și părți private, în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale. [AM 23]

(25)  Pentru a asigura eficacitatea operațională, Europol ar trebui să fie în măsură să facă schimb de informații de orice tip, cu excepția datelor cu caracter personal, cu alte organisme ale Uniunii, autorități de aplicare a legii și institute de formare în materie de aplicare a legii din țări terțe și organizații internaționale, în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Întrucât societățile, întreprinderile, asociațiile de întreprinderi, organizațiile neguvernamentale și alte entități private dețin cunoștințe de specialitate și date cu relevanță directă pentru prevenirea și combaterea criminalității grave și a terorismului, Europol ar trebui să fie, de asemenea, în măsură să facă schimb de astfel de date cu părțile private. Pentru a preveni și a combate criminalitatea informatică, în ceea ce privește incidentele legate de securitatea rețelelor și a informației, în temeiul Directivei [denumirea directivei adoptate] a Parlamentului European și a Consiliului privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a informației în Uniune(7), Europol ar trebui să coopereze și să facă schimb de informații, cu excepția datelor cu caracter personal, cu autoritățile naționale competente în materie de securitate a rețelelor și a sistemelor de informații. [AM 24]

(26)  În măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Europol ar trebui să fie în măsură să facă schimb de date cu caracter personal cu alte organisme ale Uniunii. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor sprijină limitarea acestui schimb de informații la persoanele care au comis sau se presupune că ar putea comite infracțiuni care intră în domeniul de competență al Europol. [AM 25]

(27)  Criminalitatea gravă și terorismul au adesea conexiuni dincolo de teritoriul UE. Prin urmare, Europol ar trebui să fie în măsură să facă schimb de date cu caracter personal cu autoritățile de aplicare a legii din țările terțe și cu organizații internaționale cum ar fi Interpol, în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale. În contextul schimbului de date cu caracter personal cu țări terțe și organizații internaționale, trebuie să se asigure un echilibru între caracterul necesar pentru aplicarea eficientă a legii și protecția datelor cu caracter personal. [AM 26]

(28)  Europol ar trebui să fie în măsură să transfere date cu caracter personal către o autoritate a unei țări terțe sau o organizație internațională pe baza unei decizii a Comisiei care constată că țara sau organizația internațională în cauză asigură un nivel adecvat de protecție a datelor sau, în absența unei decizii privind caracterul adecvat al protecției, a unui acord internațional încheiat de Uniune în temeiul articolului 218 din TFUE sau a unui acord de cooperare încheiat între Europol și această țara terță înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Având în vedere articolul 9 din Protocolul 36 privind dispozițiile tranzitorii atașat la tratat, acordurile respective ar trebui să continue să producă efecte juridice atât timp cât nu sunt abrogate, anulate sau modificate în temeiul tratatului.

(29)  În cazul în care un transfer de date cu caracter personal nu se poate baza pe o decizie a Comisiei privind caracterul adecvat al protecției sau pe un acord internațional încheiat de Uniune sau pe un acord de cooperare în vigoare, Consiliul de administrație și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să poată autoriza un transfer sau o serie de transferuri, cu condiția asigurării unor garanții adecvate. Atunci când nu se aplică niciuna dintre situațiile de mai sus, directorul executiv ar trebui să poată autoriza transferul de date în cazuri excepționale pe baza unei analize de la caz la caz, dacă acest lucru este necesar pentru a proteja interesele esențiale ale unui stat membru, pentru a preveni un pericol iminent legat de criminalitate sau terorism, dacă transferul este necesar sau este solicitat în mod legal din motive importante de ordin public, dacă persoana vizată și-a dat consimțământul sau dacă sunt în joc interesele vitale ale persoanei vizate.

(30)  Europol ar trebui să fie în măsură să prelucreze date cu caracter personal care provin de la părți private și persoane private numai dacă acestea îi sunt transferate de către o unitate națională Europol a unui stat membru în conformitate cu dreptul său intern sau de către un punct de contact dintr-o țară terță cu care există o cooperare instituită printr-un acord de cooperare încheiat în conformitate cu articolul 23 din Decizia 2009/371/JAI înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament sau de către o autoritate a unei țări terțe sau o organizație internațională cu care Uniunea a încheiat un acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE.

(31)  Nu ar trebui prelucrată nicio informație care a fost obținută în mod clar de către o țară terță sau o organizație internațională cu încălcarea drepturilor omului. [AM 27]

(32)  Normele privind protecția datelor în cadrul Europol ar trebui să fie consolidate și aliniate la alte instrumente relevante de protecție a datelor aplicabile procesului de prelucrare a datelor în domeniul cooperării polițienești în Uniunea Europeană, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Deși Decizia 2009/371/JAI asigură un regim adecvat de protecție a datelor pentru Europol, acesta ar trebui aprofundat pentru a alinia Europol la cerințele Tratatului de la Lisabona, pentru a reflecta amplificarea rolului Europol, pentru a consolida drepturile persoanelor vizate și pentru a consolida încrederea dintre statele membre și Europol, esențială pentru un schimb de informații eficient. Normele privind protecția datelor în cadrul Europol ar trebui să fie consolidate și să se bazeze pe principiile pe care se întemeiază Regulamentul (CE) nr. 45/2001 a Parlamentului European și a Consiliului(8) sau un instrument care înlocuiește regulamentul (CE) nr. 45/2001, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și pe alte principii legate de protecția datelor, inclusiv principiul responsabilității, evaluarea impactului privind protecția datelor, protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor și notificarea în caz de încălcare a securității datelor cu caracter personal. Noul cadru privind protecția datelor pentru instituțiile și organismele UE ar trebui să se aplice Europol din momentul în care a fost adoptat.

După cum se recunoaște în Declarația 21 atașată la tratat, recunoaște natura specifică a prelucrării natura specifică a prelucrării datelor cu caracter personal în contextul aplicării legii, normele impune elaborarea de norme specifice privind protecția datelor și libera circulație a acestor date în cadrul Europol în conformitate cu articolul 16 din TFUEprivind protecția datelor ar trebui să fie autonome și aliniate și ca aceste norme să fie aliniate la dispozițiile altor instrumente relevante în materie de protecție a datelor aplicabile în domeniul cooperării polițienești în Uniune, în special Convenția nr. 108 a Consiliului Europei(9) și Protocolul suplimentar la aceasta din 8 noiembrie 2001 și Recomandarea nr. R(87) a Consiliului Europei(10), precum și regimul solid de protecție a datelor instituit prin Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(11) [a se înlocui cu directiva relevantă în vigoare la momentul adoptării]. Transparența este o condiție esențială a protejării datelor pentru că permite exercitarea altor principii și drepturi în materie de protecție a datelor. Pentru a consolida transparența, Europol ar trebui să aibă politici transparente de protecție a datelor pe care ar trebui să le facă publice cu ușurință și în care ar trebui să definească într-o formă clară și într-un limbaj accesibil dispozițiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal și mijloacele de care dispun persoanele vizate pentru a-și exercita drepturile, precum și să publice o listă a acordurilor de cooperare internaționale încheiate cu țări terțe, organisme ale Uniunii și organizații internaționale. [AM 28]

(33)  Pe cât posibil, Datele cu caracter personal ar trebui diferențiate în funcție de gradul lor de exactitate și fiabilitate. Ar trebui Trebuie să se facă diferența între fapte și evaluări cu caracter personal, pentru a asigura atât protecția persoanelor fizice, cât și calitatea și fiabilitatea informațiilor prelucrate de Europol. [AM 29]

(33a)  Având în vedere caracterul special al Agenției, aceasta ar trebui să beneficieze de un regim propriu, special, care să garanteze protecția datelor cu caracter personal și care să nu fie în niciun caz inferior regimului general aplicabil Uniunii și agențiilor acesteia. Astfel, reformele referitoare la normele generale aplicabile protecției datelor cu caracter personal ar trebui să se aplice Agenției Europol în cel mai scurt timp, la cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a noilor norme generale; alinierea normativă între regimul special al Europol și regimul particular al UE în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal ar trebui încheiată în mai puțin de doi ani de la adoptarea oricărei reglementări în acest domeniu. [AM 30]

(34)  În domeniul cooperării polițienești sunt prelucrate date cu caracter personal care se referă la diferite categorii de persoane vizate. Europol ar trebui să facă distincții cât mai clare posibil între datele cu caracter personal ale diferitelor categorii de persoane vizate. Datele cu caracter personal ale unor persoane cum ar fi victime, martori, persoane care dețin informații relevante, precum și datele cu caracter personal ale minorilor ar trebui să fie protejate în mod special. Prin urmare, Europol ar trebui să nu le prelucreze decât în cazul în care acest lucru este strict necesar pentru prevenirea și combaterea criminalității care se încadrează în obiectivele sale și dacă datele respective completează alte date cu caracter personal deja prelucrate de Europol.

(35)  Ținând seama de drepturile fundamentale în materie de protecție a datelor cu caracter personal, Europol nu ar trebui să stocheze date cu caracter personal mai mult decât este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Necesitatea continuării conservării datelor respective ar trebui reexaminată în termen de cel mult trei ani de la stocarea acestora. [AM 32]

(36)  Pentru a garanta securitatea datelor cu caracter personal, Europol ar trebui să pună în aplicare măsuri tehnice și organizatorice corespunzătoare trebuie să pună în aplicare toate măsurile necesare. [AM 33]

(37)  Orice persoană ar trebui să aibă un drept de acces la datele cu caracter personal care o privesc, de rectificare a datelor inexacte care o privesc și de ștergere sau de blocare a datelor care o privesc, dacă acestea nu mai sunt necesare. Drepturile persoanelor vizate și exercitarea acestora nu ar trebui să afecteze obligațiile care revin Europol și ar trebui să facă obiectul restricțiilor prevăzute în prezentul regulament. [AM 34]

(38)  Protecția drepturilor și libertăților persoanelor vizate impune o atribuire clară a responsabilităților în temeiul prezentului regulament. În special, statele membre ar trebui să răspundă de acuratețea și actualizarea datelor pe care le-au transferat către Europol și de legalitatea unui astfel de transfer. Europol ar trebui să răspundă de acuratețea și actualizarea datelor puse la dispoziție de alți furnizori de date. Europol ar trebui trebuie, de asemenea, să asigure că datele sunt prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale, sunt colectate și prelucrate într-un scop specific, că acestea sunt adecvate, relevante, neexcesive în raport cu scopul în care sunt prelucrare și că sunt păstrate fără a se depăși timpul necesar scopului în care sunt prelucrate. [AM 35]

(39)  Europol ar trebui să țină evidențe privind colectarea, alterarea, accesarea, divulgarea, combinarea sau ștergerea datelor cu caracter personal în scopul verificării legalității prelucrării datelor, automonitorizării și asigurării integrității și securității corespunzătoare a datelor. Europol ar trebui să aibă are obligația de a coopera cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și de a pune la dispoziția acesteia, la cerere, registrele sau documentația, astfel încât acestea să poată fi utilizate în scopul monitorizării operațiunilor de prelucrare. [AM 36]

(40)  Europol ar trebui să desemneze un responsabil cu protecția datelor care să îi acorde asistență în ceea ce privește monitorizarea respectării dispozițiilor prezentului regulament. Responsabilul cu protecția datelor ar trebui să fie în măsură să își îndeplinească îndatoririle și sarcinile în mod independent și cu eficacitate. Responsabilul cu protecția datelor trebuie să dispună de mijloacele care îi sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. [AM 37]

(41)  O structură de supraveghere independentă, care dispune de competențe suficiente, responsabilă și eficientă, este esențială pentru protejarea persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, astfel cum se stipulează la articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale și la articolul 16 din TFUE. Autoritățile naționale competente în materie de supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării datelor de către Europol, exercitându-și funcțiile în deplină independență. [AM 38]

(42)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile naționale de supraveghere ar trebuie să coopereze în aspecte specifice care necesită implicare la nivel național și în scopul de a asigura aplicarea coerentă a prezentului regulament în întreaga Uniune.

(43)  Întrucât Europol prelucrează, de asemenea, date cu caracter personal neoperaționale, care nu au legătură cu anchete penale, cum ar fi datele personale ale angajaților Europol, ale furnizorilor de servicii sau ale vizitatorilor, prelucrarea unor astfel de date ar trebui să facă obiectul Regulamentului (CE) nr. 45/2001. [AM 40]

(44)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să investigheze și să soluționeze plângerile înaintate de persoanele vizate. Investigația inițiată în urma unei plângeri, care poate fi atacată în instanță, ar trebui să fie efectuată în măsura în care este adecvat în cazul necesar pentru o elucidare completă a cazului respectiv. Autoritatea de supraveghere ar trebui să informeze fără întârziere persoana vizată cu privire la stadiul în care se află plângerea și cu privire la soluționarea acesteia într-un termen rezonabil. [AM 41]

(45)  Orice persoană fizică ar trebui să aibă dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva deciziilor Autorității Europene pentru Protecția Datelor care o privesc.

(46)  Europol ar trebui să facă obiectul unor norme generale privind răspunderea contractuală și necontractuală aplicabile instituțiilor, agențiilor și organismelor Uniunii, cu excepția răspunderii pentru prelucrarea ilegală a datelor.

(47)  Pentru persoana fizică în cauză poate fi neclar dacă prejudiciul pe care l-a suferit în urma prelucrării ilegale a datelor este cauzat de acțiunea Europol sau de cea a unui stat membru. Prin urmare, Europol și statul membru în care s-a produs evenimentul care a generat prejudiciul ar trebui să fie răspunzători în solidar.

(48)  Pentru a asigura Pentru a respecta rolul parlamentelor în monitorizarea spațiului european de libertate, securitate și justiție și responsabilitățile parlamentelor naționale și ale Parlamentului European în ceea ce privește exercitarea competențelor ce le sunt conferite în cadrul procesului legislativ, este necesar ca EUROPOL este să fie o organizație internă pe deplin responsabilă și transparentă,. este necesar, În acest scop, având în vedere articolul 88 din TFUE, să se instituie procedura, ar trebui instituite proceduri de control al activităților Europol de către Parlamentul European împreună cu parlamentele naționale, în conformitate cu dispozițiile privind cooperarea interparlamentară prevăzute la titlul II din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană la care parlamentele naționale sunt asociate, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea garantării confidențialității informațiilor operaționale. [AM 42]

(49)  Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene stabilite de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului(12) ar trebui să se aplice personalului Europol. Europol ar trebui să poată angaja personal recrutat din cadrul autorităților competente ale statelor membre ca agenți temporari, a căror perioadă de serviciu ar trebui să fie limitată pentru a respecta principiul rotației, întrucât reintegrarea ulterioară a membrilor personalului în serviciul autorității lor competente facilitează cooperarea strânsă între Europol și autoritățile competente ale statelor membre. Statele membre ar trebui să ia orice măsură necesară pentru a asigura că membrii personalului angajați în cadrul Europol în calitate de agenți temporari pot, la încetarea raporturilor de serviciu în cadrul Europol, să revină în administrația publică națională de care aparțin.

(50)  Dată fiind natura îndatoririlor Europol și rolul directorului executiv, acesta din urmă poate fi ar trebui invitat să facă o declarație și să răspundă întrebărilor comisiei competente a Parlamentului European Grupului de control parlamentar înaintea numirii sale, precum și înaintea oricărei prelungiri a mandatului său. Directorul executiv ar trebui, de asemenea, să prezinte raportul anual Parlamentului European acestui Grup de control parlamentar și Consiliului. În plus, Parlamentul European ar trebui să aibă posibilitatea de a-l invita pe directorul executiv să prezinte un raport privind modul în care și-a îndeplinit îndatoririle. [AM 43]

(51)  Pentru a garanta deplina autonomie și independență a Europol, ar trebui să se acorde acestuia un buget autonom, ale cărui venituri să provină în principal dintr-o contribuție de la bugetul Uniunii. Procedura bugetară a Uniunii ar trebui să se aplice în ceea ce privește contribuția Uniunii și orice alte subvenții care sunt suportate de la bugetul general al Uniunii. Auditarea conturilor ar trebui să fie efectuată de Curtea de Conturi.

(52)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (13) ar trebui să se aplice Europol.

(53)  Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului(14) ar trebui să se aplice Europol.

(54)  Europol prelucrează date care necesită o protecție specială, întrucât conțin informații UE clasificate și informații sensibile neclasificate. Prin urmare, Europol ar trebui să stabilească norme privind confidențialitatea și prelucrarea unor astfel de informații, ținând seama de principiile de bază și standardele minime prevăzute de Decizia 2011/292/UE a Consiliului(15).

(55)  Este oportun ca aplicarea prezentului regulament să fie evaluată periodic.

(56)  Dispozițiile necesare privind găzduirea Europol în statul membru în care își are sediul, și anume Țările de Jos, și normele specifice aplicabile întregului personal al Europol și membrilor de familie ai acestora ar trebui stabilite într-un acord privind sediul. În plus, statul membru gazdă ar trebui să furnizeze cele mai bune condiții posibile pentru a asigura buna funcționare a Europol, inclusiv școli pentru copii și transport, în scopul de a atrage resurse umane de înaltă calitate, care să provină dintr-o zonă geografică cât mai extinsă posibil. [AM 44]

(57)  Europol, astfel cum este instituit prin prezentul regulament, înlocuiește și succede Europol, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2009/371/JAI, și CEPOL, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2005/681/JAI. Prin urmare, Europol ar trebui să fie succesorul legal al tuturor contractelor acestora, inclusiv contractele de muncă, obligațiile asumate și bunurile achiziționate. Acordurile internaționale încheiate de Europol, astfel cum a fost instituit în baza Deciziei 2009/371/JAI, și CEPOL, astfel cum a fost instituit în baza Deciziei 2005/681/JAI, ar trebui să rămână în vigoare, cu excepția Acordului privind sediul încheiat de CEPOL. [AM 45]

(58)  Pentru a permite Europol să îndeplinească în continuare sarcinile Europol, astfel cum a fost instituit în baza Deciziei 2009/371/JAI, și sarcinile CEPOL, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2005/681/JAI, la nivelul maxim al capacităților sale, ar trebui să se prevadă măsuri tranzitorii, în special în ceea ce privește Consiliul de administrație și directorul executiv și rezervarea unei părți din bugetul Europol pentru activități de formare timp de trei ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament. [AM 46]

(59)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unei entități responsabile de cooperarea și formarea în materie de aplicare a legii la nivelul Uniunii, nu poate fi îndeplinit într-o măsură suficientă de statele membre dar, datorită dimensiunii și efectelor acțiunii, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se prevede la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului respectiv. [AM 47]

(60)  [În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, statele membre respective și-au notificat intenția de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament] SAU [Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 4 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, statele membre respective nu vor participa la adoptarea prezentului regulament, nu vor avea obligații în temeiul acestuia și nu vor face obiectul aplicării sale].

(61)  În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(62)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în particular dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la viață privată protejate de articolele 8 și 7 din cartă, precum și de articolul 16 din TFUE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE ȘI OBIECTIVELE EUROPOL

Articolul 1

Instituirea Agenției Uniunii Europene pentru cooperare și formare în materie de aplicare a legii [AM 48]

(1)  Se instituie Agenția Uniunii Europene pentru cooperare și formare în materie de aplicare a legii (Europol) pentru a îmbunătăți cooperarea reciprocă între autoritățile de aplicare a legii în Uniunea Europeană, și pentru a consolida și a susține acțiunile acestora, precum și pentru a pune în aplicare o politică europeană coerentă în domeniul formării. [AM 49]

(2)  Europol, astfel cum este instituit prin prezentul regulament, înlocuiește și succede Europol, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2009/371/JAI, și CEPOL, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2005/681/JAI. [AM50 ]

(2a)   Europol are ca punct de legătură câte o singură unitate națională în fiecare stat membru, care va fi înființată sau desemnată în conformitate cu articolul 7. [AM 51]

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

(a)  „autoritățile competente ale statelor membre” înseamnă toate autoritățile polițienești și alte servicii de aplicare a legii publice existente în statele membre care sunt responsabile, în temeiul dreptului în conformitate cu dreptul național aplicabil, cu prevenirea și combaterea infracțiunilor care intră sub incidența Europol; [AM 52]

(b)  „analiză” înseamnă colectarea, prelucrarea sau utilizarea datelor examinarea atentă a informațiilor pentru a identifica semnificațiile specifice și caracteristicile particulare în scopul de a acorda asistență în anchete penale și de a desfășura orice alte sarcini menționate la articolul 4; [AM 53]

(c)  „organisme ale Uniunii” înseamnă instituții, entități, misiuni, oficii și agenții înființate prin TUE și TFUE sau în baza acestora;

(d)  „personal responsabil cu aplicarea legii” înseamnă personalul forțelor de poliție, al serviciilor vamale și al altor servicii relevante, inclusiv organismele Uniunii, responsabile cu prevenirea și combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului și a formelor de criminalitate care aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii, precum și cu gestionarea crizelor civile și cu acțiunile polițienești internaționale desfășurate cu ocazia unor evenimente de importanță majoră;

(e)  „țări terțe” înseamnă țări care nu sunt state membre ale Uniunii Europene;

(f)  „organizații internaționale” înseamnă organizațiile internaționale și organismele lor subordonate de drept public sau alte organisme care sunt înființate printr-un acord încheiat între două sau mai multe țări sau în baza unui astfel de acord;

(g)  „părți private” înseamnă entități și organisme instituite în temeiul dreptului unui stat membru sau al unei țări terțe, în special societăți și întreprinderi, asociații de întreprinderi, organizații fără scop lucrativ și alte persoane juridice care nu fac obiectul dispozițiilor de la litera (f) a prezentului articol;

(h)  „persoane private” înseamnă toate persoanele fizice;

(i)  „date cu caracter personal” înseamnă orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, denumită în continuare „persoană vizată” („persoană vizată”); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator unic, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale sau de gen; [AM 54]

(j)  „prelucrarea datelor cu caracter personal”, denumită în continuare „prelucrare”, înseamnă orice operațiune sau serie de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau alterarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau punere la dispoziție în orice alt mod, alăturarea sau combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea;

(k)  „destinatar” înseamnă o persoana fizică sau juridică, o autoritate publică, o agenție sau orice alt organism căruia îi sunt divulgate datele, indiferent dacă este sau nu un terț; cu toate acestea, autoritățile care pot primi date în cadrul unei anumite anchete nu sunt considerate destinatari; [AM 55]

(l)  „transfer de date cu caracter personal” înseamnă comunicarea de date cu caracter personal, puse la dispoziție în mod activ, între un număr limitat de părți identificate, expeditorul permițând în deplină cunoștință de cauză sau în mod intenționat ca destinatarul să aibă acces la datele cu caracter personal;

(m)  „sistem de evidență a datelor cu caracter personal”, denumit în continuare „sistem de evidență”, înseamnă orice serie structurată de date cu caracter personal care sunt accesibile conform unor criterii specifice, fie ele centralizate, descentralizate sau repartizate pe baza unor criterii funcționale sau geografice;

(n)  „consimțământul persoanei vizate” înseamnă orice manifestare de voință, explicită, liberă, specifică și în cunoștință de cauză prin care persoana vizată acceptă în mod clar și explicit să fie prelucrate datele cu caracter personal care o privesc; [AM 56]

(o)  „date cu caracter personal administrative” înseamnă toate datele cu caracter personal prelucrate de Europol, cu excepția datelor care sunt prelucrate în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2).

Articolul 3

Obiective

(1)  Europol sprijină și consolidează activitatea autorităților competente ale statelor membre și cooperarea reciprocă a acestora în ceea ce privește prevenirea și combaterea criminalității grave crimei organizate, a terorismului și a altor forme de criminalitate gravă, astfel cum se specifică în anexa 1 și care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului și a formelor de criminalitate care aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii, astfel cum se specifică în anexa 1, implicând o abordare comună a statelor membre, date fiind amploarea, importanța și consecințele infracțiunilor. [AM 57]

(2)  De asemenea, Europol sprijină și consolidează activitatea autorităților competente ale statelor membre și cooperarea reciprocă a acestora în ceea ce privește prevenirea și combaterea infracțiunilor conexe infracțiunilor menționate la alineatul (1). Următoarele infracțiuni sunt considerate infracțiuni conexe:

(a)  infracțiunile săvârșite pentru procurarea mijloacelor necesare săvârșirii unor acte aflate în sfera de competență a Europol;

(b)  infracțiunile săvârșite în vederea înlesnirii sau a săvârșirii unor acte aflate în sfera de competență a Europol;

(c)  infracțiunile săvârșite pentru a asigura impunitatea actelor aflate în sfera de competență a Europol.

(3)  Europol sprijină, dezvoltă, desfășoară și coordonează activități de formare pentru personalul responsabil cu aplicarea legii. [AM 58]

Capitolul II

SARCINI REFERITOARE LA COOPERAREA ÎN DOMENIUL APLICĂRII LEGII

Articolul 4

Sarcini

(1)  Europol este agenția Uniunii Europene care îndeplinește următoarele sarcini, în conformitate cu prezentul regulament:

(a)  colectarea, stocarea, prelucrarea, analizarea și schimbul de informații;

(b)  notificarea fără întârziere a statelor membre, prin intermediul unităților naționale ale Europol, prevăzute la articolul 7, cu privire la informațiile care le vizează și cu privire la orice conexiune între infracțiuni; [AM 59]

(c)  coordonarea, organizarea și punerea în aplicare de anchete și acțiuni operaționale

(i)  efectuate în comun cu autoritățile competente ale statelor membre fie în cadrul anchetelor demarate deja de statele membre, fie ca urmare a unei solicitări adresate de Europol unui stat membru de a iniția o anchetă penală; sau [AM 60]

(ii)  în cadrul unor echipe comune de anchetă, în conformitate cu articolul 5, dacă este cazul, în colaborare cu Eurojust;

(d)  participarea la echipe comune de anchetă, precum și propunerea înființarea lor în conformitate cu articolul 5;

(e)  furnizarea către statele membre de informații și sprijin analitic în legătură cu evenimente internaționale majore;

(f)  elaborarea de evaluări privind amenințările, analize strategice și operaționale, precum și de rapoarte generale asupra situației;

(g)  dezvoltarea, transmiterea și promovarea cunoștințelor de specialitate în ceea ce privește metode de prevenire a criminalității, proceduri de anchetare, metode tehnice și criminalistice, precum și consilierea statelor membre;

(h)  furnizarea de sprijin tehnic și financiar pentru operațiunile și anchetele transfrontaliere ale statelor membre, inclusiv prin echipe comune de anchetă, în conformitate cu articolul 5; [AM 61]

(i)  sprijinirea, dezvoltarea, desfășurarea, coordonarea și punerea în aplicare de activități de formare pentru personalul responsabil cu aplicarea legii în cooperare cu rețeaua de institute de formare în statele membre, astfel cum se prevede în capitolul III; [AM 62]

(j)  furnizarea către organismele Uniunii instituite în baza titlului V din tratat și către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) de date operative în materie penală și de sprijin analitic în domeniile care sunt de competența acestora; [AM 63]

(k)  furnizarea de informații și sprijin pentru structurile UE de gestionare a crizelor și misiunile UE de gestionare a crizelor instituite în baza TUE;

(l)  dezvoltarea de centre ale Uniunii specializate în combaterea anumitor tipuri de criminalitate care se încadrează în obiectivele Europol, în special Centrul European de Combatere a Criminalității Informatice.

(la)   sprijinirea anchetelor desfășurate în statele membre, în special prin transmiterea tuturor informațiilor relevante către unitățile naționale; [AM 64]

(2)  Europol furnizează analize strategice și evaluări privind amenințările pentru a acorda asistență Consiliului și Comisiei în stabilirea priorităților strategice și operaționale ale Uniunii în materie de combatere a criminalității. De asemenea, Europol acordă asistență în ceea ce privește punerea în aplicare operațională a priorităților respective.

(3)  Europol furnizează date operative strategice în scopul de a acorda asistență în ceea ce privește utilizarea eficientă și eficace a resurselor disponibile la nivel național și la nivelul Uniunii pentru activități operaționale și pentru susținerea acestor activități.

(4)  Europol îndeplinește rolul de birou central pentru combaterea falsificării monedei euro, în conformitate cu Decizia 2005/511/JAI a Consiliului(16). Europol încurajează, de asemenea, coordonarea măsurilor puse în aplicare în vederea combaterii falsificării monedei euro de către autoritățile competente ale statelor membre sau în cadrul echipelor comune de anchetă, dacă este cazul, în colaborare cu organismele Uniunii și cu autoritățile țărilor terțe.

(4a)   Europol nu aplică măsuri coercitive. [AM 65]

Articolul 5

Participarea la echipele comune de anchetă

(1)  Europol poate participa la activitățile echipelor comune de anchetă care se ocupă de criminalitatea care se încadrează în obiectivele Europol.

(2)  Europol poate, în limitele prevăzute de legislația statelor membre în care echipa comună de anchetă își desfășoară activitatea, să acorde asistență pentru toate activitățile și să facă schimb de informații cu toți membrii echipei comune de anchetă. Agenții Europol nu participă la aplicarea măsurilor coercitive. [AM 66]

(3)  În cazul în care are motive să considere că înființarea unei echipe comune de anchetă ar oferi valoare adăugată unei anchete, Europol poate să propună acest lucru statelor membre în cauză și să ia măsuri pentru a le acorda asistență în ceea ce privește constituirea de echipe comune de anchetă.

(3a)   Participarea Europol la o echipă comună de anchetă trebuie aprobată de autoritățile competente ale statelor membre reprezentate în echipă și este consemnată într-un document semnat de către directorul Europol, care se anexează la acordul corespunzător de creare a echipei comune de anchetă. [AM 67]

(3b)   Anexa menționată la alineatul (3a) stabilește condițiile de participare a agenților Europol la echipa comună de anchetă, inclusiv normele privind privilegiile și imunitățile acestor agenți și responsabilitățile care pot rezulta în urma unor activități nereglementare ale acestora. [AM 68]

(3c)   Agenții Europol care participă la echipa comună de anchetă sunt supuși, în ceea ce privește infracțiunile care pot fi comise împotriva lor sau cele pe care le pot ei comite, legislației naționale a statului membru în care acționează echipa comună de anchetă aplicabilă membrilor echipei comune de anchetă care îndeplinesc funcții analoage în statul membru respectiv. [AM 69]

(3d)   Agenții Europol care participă la o echipă comună de anchetă pot face schimb de informații obținute din sistemele Europol de stocare a datelor cu membrii echipei lor. Deoarece acest aspect presupune contactul direct, după cum prevede articolul 7, Europol informează simultan în această privință unitățile naționale ale statelor membre reprezentate în echipele comune de anchetă, precum și unitățile naționale Europol din statele membre care au furnizat informațiile. [AM 70]

(3e)   Informațiile obținute de către un ofițer de Europol în timp participa la o echipă comună de anchetă pot fi incorporate in orice sisteme de stocare a datelor Europol, prin intermediul unităților naționale Europol, cu acordul și sub responsabilitatea autorității competente care a furnizat aceste informații. [AM 71]

(4)  Europol nu aplică măsuri coercitive.

Articolul 6

Solicitări formulate de Europol cu privire la inițierea de anchete penale

(1)  În cazurile specifice în care Europol consideră că ar trebui să fie inițiată o anchetă penală cu privire la o infracțiune care se încadrează în obiectivele sale, acesta informează Eurojust. [AM 72]

(2)  În același timp, Europol solicită poate solicita unităților naționale ale statelor membre vizate, instituite în baza articolului 7 alineatul (2), să inițieze, să efectueze sau să coordoneze o anchetă penală. [AM 73]

(2a)   Dacă există suspiciuni cu privire la un atac rău intenționat asupra rețelei și a sistemului informatic a două sau mai multe state membre sau organisme ale Uniunii, comis de un actor guvernamental sau neguvernamental dintr-o țară terță, Europol inițiază o anchetă din proprie inițiativă. [AM 74]

(3)  Unitățile naționale Statele membre acordă atenția cuvenită acestor solicitări motivate și, prin intermediul unităților naționale, informează fără întârziere Europol cu privire la inițierea anchetei dacă se va decide inițierea unei anchete. [AM 75]

(4)  Dacă autoritățile competente ale statelor membre în cauză decid să nu dea curs solicitării formulate de Europol, acestea îi comunică, în termen de o lună de la prezentarea solicitării, motivele care au stat la baza hotărârii respective. Motivele pot să nu fie divulgate în cazul în care comunicarea acestora:

(a)  ar leza interese naționale fundamentale în materie de securitate; sau

(b)  ar pune în pericol reușita anchetelor în curs sau siguranța unor persoane.

(5)  Europol informează Eurojust cu privire la decizia autorității competente a statului membru de a iniția sau de a refuza inițierea unei anchete.

Articolul 7

Cooperarea statelor membre cu Europol

(1)  Statele membre cooperează cu și Europol în ceea ce privește cooperează pentru îndeplinirea sarcinilor sale Europolului. [AM 76]

(2)  Fiecare stat membru instituie sau desemnează o unitate națională care este organismul de legătură între Europol și autoritățile competente desemnate în de statele membre, precum și cu institutele de formare pentru personalul responsabil cu aplicarea legii. Fiecare stat membru numește un funcționar în calitate de desemnează un șef al unității naționale. [AM 77]

(3)  Statele membre asigură că unitățile lor naționale sunt în măsură să își îndeplinească sarcinile stabilite în prezentul regulament, în special că au acces la bazele naționale de date în materie de aplicare a legii.

(4)  Unitatea națională constituie singurul organism de legătură dintre Europol și autoritățile competente ale statelor membre. Cu toate acestea, Europol poate să coopereze în mod direct cu autoritățile competente ale statelor membre în ceea ce privește anchetele contextul anchetelor individuale pe care aceste autorități le desfășoară cu condiția ca acest contact direct să reprezinte o valoare adăugată pentru încheierea cu succes a anchetei și în conformitate cu legislația națională. În acest caz, Europol informează fără întârziere în prealabil unitatea națională cu privire la necesitatea acestui contact. Europol și furnizează în cel mai scurt timp, o copie a oricăror informații informațiilor care au făcut obiectul unui schimb în cursul contactelor directe dintre Europol și autoritățile competente respective în cadrul acestor contacte directe. [AM 78]

(5)  În special, statele membre, prin intermediul unității lor naționale sau al unei autorități competente a statului membru: [AM 79]

(a)  furnizează Europol din inițiativă proprie, informațiile informațiile secrete necesare pentru îndeplinirea obiectivelor sale. Aceasta include punerea la dispoziția Europol, fără întârziere, de informații referitoare la domeniile criminalității pe care Uniunea le consideră prioritare. Aceasta include, de asemenea, furnizarea unei copii a schimburilor bilaterale sau multilaterale de informații cu un alt stat membru sau cu alte state membre, în măsura în care schimbul se referă la o infracțiune care se încadrează în obiectivele Europol funcțiilor sale și răspund la cererile de informare, de transmitere de date și de consiliere formulate de Europol;

Fără a aduce atingere exercitării atribuțiilor care le revin statelor membre cu privire la menținerea ordinii publice și apărarea securității interne, o unitate națională nu este obligată, într-un anumit caz, să furnizeze date și informații dacă acest lucru ar însemna:

(i)  lezarea intereselor naționale fundamentale în materie de securitate;

(ii)  punerea în pericol a reușitei unei anchete în curs de desfășurare sau a siguranței unor persoane; sau

(iii)  divulgarea unor informații referitoare la organizații sau la anumite activități ale serviciilor de informații în domeniul securității statului; [AM 80]

(b)  asigură comunicarea și cooperarea eficace cu Europol a tuturor autorităților competente relevante ale statelor membre și institutele de formare pentru personalul responsabil cu aplicarea legii din statele membre; [AM 81]

(c)  cresc gradul de informare cu privire la activitățile Europol. [AM 82]

(ca)   solicită Europol informații pertinente care ar putea facilita anchetele desfășurate de autoritățile competente desemnate; [AM 83]

(cb)   garantează comunicarea și cooperarea eficiente cu autoritățile competente; [AM 84]

(cc)   asigură respectarea legii în cadrul fiecărui schimb de informații cu Europol. [AM 85]

(6)  Șefii unităților naționale se reunesc periodic, în special pentru a discuta și a soluționa problemele care apar în contextul cooperării lor operaționale cu Europol.

(7)  Fiecare stat membru definește modul de organizare și organigrama unității naționale în conformitate cu legislația sa națională.

(8)  Costurile suportate de unitățile naționale și de autoritățile competente în statele membre în cadrul procesului de comunicare cu Europol sunt suportate de statele membre și, cu excepția costurilor de conectare, nu sunt imputate Europol.

(9)  Statele membre asigură un nivel minim cât mai ridicat de securitate al tuturor sistemelor utilizate pentru conectarea la Europol. [AM 86]

(10)  În fiecare an Europol redactează un raport privind cantitatea și calitatea informațiilor informațiile furnizate de fiecare stat membru în temeiul alineatului (5) litera (a) și privind activitatea unității naționale respective. Raportul este analizat de Consiliul de administrație cu scopul de a îmbunătăți permanent cooperarea reciprocă dintre Europol și statele membre. Raportul anual este transmis Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale. [AM 229]

Articolul 8

Ofițerii de legătură

(1)  Fiecare unitate națională desemnează cel puțin un ofițer de legătură la Europol. Sub rezerva unor dispoziții contrare prevăzute de prezentul regulament, ofițerii de legătură se supun dreptului național al statului membru care i-a desemnat.

(2)  Ofițerii de legătură constituie birourile naționale de legătură la Europol și sunt instruiți de unitățile lor naționale în cadrul Europol în conformitate cu dreptul național al statului membru care i-a desemnat și cu dispozițiile aplicabile administrării Europol.

(3)  Ofițerii de legătură acordă asistență în ceea ce privește schimbul de transmit informații între de la unitățile lor naționale la Europol și de la acesta la unitățile naționale statele membre ale acestora. [AM 87]

(4)  Ofițerii de legătură acordă asistență în ceea ce privește schimbul de informații între statele lor membre și ofițerii de legătură ai altor state membre, în conformitate cu dreptul național. Infrastructura Europol poate fi utilizată, în conformitate cu dreptul național, pentru astfel de schimburi bilaterale referitoare și în ceea ce privește infracțiuni care nu se încadrează în obiectivele Europol. Consiliul de administrație stabilește drepturile și obligațiile ofițerilor de legătură în relația cu Europol. Toate aceste schimburi de informații respectă dreptul Uniunii și dreptul național, în special Decizia 2008/977/JAI sau Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(17), după caz. Europol prelucrează datele primite în temeiul acestei dispoziții doar atunci când poate fi considerat destinatar legal în conformitate cu dreptul național sau dreptul Uniunii. [AM 88]

(5)  Ofițerii de legătură se bucură de privilegiile și imunitățile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin, în conformitate cu articolul 65.

(6)  Europol se asigură că ofițerii de legătură sunt pe deplin informați și implicați în toate activitățile sale, în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

(7)  Europol suportă costurile pentru punerea la dispoziția statelor membre a spațiilor necesare în sediul său și acordă ofițerilor de legătură sprijinul adecvat în scopul îndeplinirii sarcinilor care le revin. Toate celelalte costuri aferente desemnării ofițerilor de legătură sunt suportate de statul membru care i-a desemnat, inclusiv costurile cu echipamentele ofițerilor de legătură, cu excepția cazului în care autoritatea bugetară decide altfel la recomandarea Consiliului de administrație.

Capitolul III

SARCINI REFERITOARE LA FORMAREA PERSONALULUI RESPONSABIL CU APLICAREA LEGII

Articolul 9

Academia Europol

(1)  Un departament din cadrul Europol, denumit Academia Europol, astfel cum este instituit prin prezentul regulament, sprijină, dezvoltă, desfășoară și coordonează activități de formare pentru personalul responsabil cu aplicarea legii, în special în domeniile privind lupta împotriva criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre și a terorismului, gestionarea evenimentelor care prezintă un risc ridicat pentru ordinea publică și a evenimentelor sportive, planificarea strategică și comanda misiunilor nemilitare ale Uniunii, precum și în ceea ce privește competențele de conducere în materie de aplicare a legii și competențele lingvistice, în special, pentru:

(a)  creșterea gradului de informare și de cunoaștere referitor la:

(i)  instrumente internaționale și ale Uniunii privind cooperarea în domeniul aplicării legii;

(ii)  organismele Uniunii, în special Europol, Eurojust și Frontex, funcționarea și rolul acestora;

(iii)  aspecte judiciare ale cooperării în domeniul aplicării legii și cunoștințe practice cu privire la accesul la canalele de informare;

(b)  încurajarea dezvoltării cooperării regionale și bilaterale între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe;

(c)  abordarea unor domenii tematice specifice în materie penală sau polițienească în care formarea la nivelul Uniunii poate contribui cu valoare adăugată;

(d)  elaborarea de programe comune specifice pentru personalul responsabil cu aplicarea legii în scopul formării acestuia în vederea participării la misiuni civile ale Uniunii;

(e)  sprijinirea statelor membre în ceea ce privește activitățile bilaterale de consolidare a capacităților în materie de aplicare a legii în țările terțe;

(f)  formarea formatorilor și acordarea de asistență în ceea ce privește îmbunătățirea bunelor practici în domeniul învățării și schimburile de astfel de practici.

(2)  Academia Europol dezvoltă și actualizează periodic instrumentele și metodologiile de învățare și le aplică în cadrul unei perspective de învățare pe tot parcursul vieții în vederea îmbunătățirii competențelor personalului responsabil cu aplicarea legii. Academia Europol evaluează rezultatele acestor acțiuni în vederea consolidării calității, coerenței și eficacității acțiunilor viitoare.

Articolul 10

Sarcinile Academiei Europol

(1)  Academia Europol elaborează analize multianuale privind nevoile strategice în materie de formare și programe de învățare multianuale.

(2)  Academia Europol elaborează și pune în aplicare activități de formare și produse pentru învățare, printre care se pot număra:

(a)  cursuri, seminare, conferințe, activități bazate pe internet și activități de învățare online;

(b)  programe comune pentru a crește gradul de informare, a remedia lacunele și/sau a facilita o abordare comună în ceea ce privește fenomenele infracționale transfrontaliere;

(c)  module de formare structurate în funcție de etapele progresive sau nivelurile de complexitate ale competențelor necesare grupului-țintă relevant și axate fie pe o anumită regiune geografică, fie pe un domeniu tematic specific al activității infracționale sau pe un set specific de competențe profesionale;

(d)  programe de schimb și de detașare a personalului responsabil cu aplicarea legii în contextul unei abordări a formării bazate pe aspecte operaționale.

(3)  În vederea asigurării unei politici europene coerente în domeniul formării pentru a sprijini misiunile civile și consolidarea capacităților în țările terțe, Academia Europol:

(a)  evaluează impactul politicilor și al inițiativelor de formare existente la nivelul Uniunii în materie de aplicare a legii;

(b)  dezvoltă și desfășoară activități de formare pentru a pregăti personalul responsabil cu aplicarea legii din statele membre în vederea participării la misiuni civile, inclusiv pentru a-i oferi posibilitatea de a dobândi competențe lingvistice corespunzătoare;

(c)  dezvoltă și desfășoară activități de formare pentru personalul responsabil cu aplicarea legii din țările terțe, în special din țările candidate la aderarea la Uniune;

(d)  gestionează fondurile de asistență externă ale Uniunii alocate pentru a acorda asistență țărilor terțe în ceea ce privește consolidarea capacităților lor în domeniile de politică relevante, în conformitate cu prioritățile stabilite ale Uniunii.

(4)  Academia Europol promovează recunoașterea reciprocă a formării în materie de aplicare a legii în statele membre și a standardelor de calitate europene existente în domeniu.

Articolul 11

Cercetare relevantă pentru formare

(1)  Academia Europol contribuie la dezvoltarea cercetării relevante pentru activitățile de formare reglementate de prezentul capitol.

(2)  Academia Europol promovează și instituie un parteneriat cu organisme ale Uniunii, precum și cu instituții academice publice și private și încurajează crearea unor parteneriate mai strânse între universități și institute de formare în materie de aplicare a legii în statele membre. [AM 89]

Capitolul IV

Organizarea Europol

Articolul 12

Structura administrativă și de gestionare a Europol

Structura administrativă și de gestionare a Europol cuprinde:

(a)  un consiliu de administrație, care exercită funcțiile prevăzute la articolul 14;

(b)  un director executiv, care exercită responsabilitățile prevăzute la articolul 19;

(c)  un comitet științific pentru formare, în conformitate cu articolul 20; [AM 90]

(d)  dacă este cazul, orice alt organism consultativ instituit de Consiliul de administrație, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) litera (p);

(e)  dacă este cazul, un comitet executiv, în conformitate cu articolele 21 și 22. [AM 91]

SECȚIUNEA 1

Consiliul de administrație

Articolul 13

Componența Consiliului de administrație

(1)  Consiliul de administrație este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru și din doi reprezentanți ai un reprezentant al Comisiei Europene, având cu toții drept de vot. [AM 92]

(1a)   Un reprezentant al Grupului mixt de control parlamentar este autorizat să participe, în calitate de observator, la reuniunile Consiliului de administrație. Reprezentantul nu are drept de vot. [AM 93]

(2)  Membrii Consiliului de administrație sunt numiți pe baza experienței lor în gestionarea organizațiilor din sectorul public sau privat și a cunoștințelor privind cooperarea în domeniul aplicării legii.

(3)  Fiecare membru al Consiliului de administrație este reprezentat de un membru supleant, care este numit pe baza experienței sale în gestionarea organizațiilor din sectorul public și privat și a cunoștințelor referitoare la politica națională privind formarea personalului responsabil cu aplicarea legii. Membrul supleant acționează în calitate de membru titular în oricare dintre aspectele referitoare la formarea personalului responsabil cu aplicarea legii de către membrul titular pe baza criteriilor stabilite la articolul 13 alineatul (2). Membrul supleant îl reprezintă pe membrul titular în absența acestuia. Membrul titular îl reprezintă pe membrul supleant, în cazul absenței acestuia, în oricare dintre aspectele referitoare la formarea personalului responsabil cu aplicarea legii. [AM 94]

(4)  Toate părțile reprezentate în cadrul Consiliului de administrație depun eforturi pentru a limita rotația reprezentanților lor, în scopul de a asigura continuitatea activității acestuia. Toate părțile au drept obiectiv realizarea unei reprezentări echilibrate a bărbaților și a femeilor în cadrul Consiliului de administrație. [AM 95]

(5)  Mandatul membrilor titulari și cel al membrilor supleanți este de patru ani. Mandatul respectiv poate fi reînnoit. La expirarea mandatului sau în caz de demisie, membrii rămân în funcție până la reînnoirea mandatului sau până la înlocuirea lor depinde de durata fixată de statele membre care i-au desemnat. [AM 96]

(5a)   Președintele este asistat de secretariatul Consiliului de administrație. Secretariatul are drept sarcină, în special:

(a)  să se implice, îndeaproape și permanent, în organizarea, coordonarea și asigurarea coerenței activităților Consiliului de administrație. Sub responsabilitatea și îndrumarea președintelui,

(b)  să ofere Consiliului de administrație sprijinul administrativ necesar pentru a-și îndeplini sarcinile. [AM 97]

(5b)   La începutul mandatului, fiecare membru al Consiliului de administrație depune o declarație de interese. [AM 98]

Articolul 14

Funcțiile Consiliului de administrație

(1)  Consiliul de administrație:

(a)  adoptă în fiecare an programul de lucru al Europol pentru anul următor, cu o majoritate de două treimi din membrii săi și în conformitate cu articolul 15;

(b)  adoptă un program multianual de lucru, cu o majoritate de două treimi din membrii săi, în conformitate cu articolul 15;

(c)  adoptă, cu o majoritate de două treimi din membrii săi, bugetul anual al Europol și exercită alte funcții în ceea ce privește bugetul Europol, în temeiul capitolului XI;

(d)  adoptă un raport anual de activitate consolidat privind activitățile Europol pe care îl prezintă Grupului mixt de control parlamentar și îl transmite, până la data de 1 iulie a anului următor, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și, parlamentelor naționale și Autorității Europene pentru Protecția Datelor până la data de 1 iulie a anului următor. Raportul anual de activitate consolidat este făcut public; [AM 99]

(e)  adoptă regulile financiare aplicabile Europol în conformitate cu articolul 63;

(f)  adoptă, până la data de 31 ianuarie, ținând seama de avizul Comisiei, planul multianual privind politica de personal;

(g)  adoptă o strategie antifraudă proporțională cu riscurile de fraudă, ținând seama de raportul dintre costurile și beneficiile măsurilor care urmează să fie puse în aplicare; [AM 100]

(h)  adoptă norme pentru prevenirea și gestionarea conflictelor de interese în ceea ce privește membrii săi, precum și membrii Comitetului științific pentru formare; [AM 101]

(i)  în conformitate cu alineatul (2), exercită, în ceea ce privește personalul Europol, competențele de autoritate împuternicită să facă numiri, conferite prin Statutul funcționarilor, și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, conferite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți („competențe de autoritate împuternicită să facă numiri”); [AM 102]

(j)  la propunerea directorului, adoptă norme corespunzătoare de aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor; [AM 103]

(k)  numește directorul executiv și directorii executivi adjuncți și, dacă este cazul, poate prelungi mandatul acestora sau îi poate elibera din funcție, în conformitate cu articolele 56 și 57;

(l)  stabilește indicatori de performanță și supraveghează activitatea directorului executiv, inclusiv punerea în aplicare a deciziilor Consiliului de administrație;

(m)  numește un contabil care face obiectul Statutului funcționarilor și al Regimului aplicabil celorlalți agenți și care acționează independent din punct de vedere funcțional în îndeplinirea îndatoririlor sale;

(n)  numește membrii Comitetului științific pentru formare; [AM 104]

(o)  asigură luarea măsurilor adecvate în urma concluziilor și a recomandărilor rezultate din rapoarte și evaluări de audit interne sau externe, precum și din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor; [AM 105]

(p)  adoptă toate deciziile privind instituirea structurilor interne ale Europol și, în cazul în care este necesar, privind modificarea acestora; [AM 106]

(q)  adoptă propriul regulament de procedură.

(qa)   numește un responsabil cu protecția datelor care acționează independent în funcțiile sale de Consiliul de administrație și este responsabil pentru crearea și gestionarea sistemelor de prelucrare a datelor; [AM 107]

Consiliul de administrație, la propunerea Autorității Europene pentru Protecția Datelor, prezentată în conformitate cu articolul 46 alineatul 3 litera (f), poate interzice temporar sau definitiv prelucrarea datelor, cu o majoritate de două treimi din voturile membrilor. [AM 108]

(2)  Consiliul de administrație adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți prin care deleagă directorului executiv competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri și stabilește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe.

În cazul în care circumstanțe excepționale impun acest lucru, Consiliul de administrație poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri către directorul executiv și subdelegarea competențelor de către directorul executiv pentru a le exercita el însuși sau a le delega unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât directorul executiv. [AM 109]

Articolul 15

Programul anual de lucru și programul multianual de lucru

(1)  Consiliul de administrație adoptă programul anual de lucru până cel târziu la data de 30 noiembrie a fiecărui an, pe baza unui proiect înaintat de directorul executiv și prezentat Grupului mixt de control parlamentar, ținând seama de avizul Comisiei. Consiliul de administrație transmite programul anual de lucru Parlamentului European Grupului mixt de control parlamentar, Consiliului, Comisiei, și parlamentelor naționale și Autorității Europene pentru Protecția Datelor. [AM 110]

(2)  Programul anual de lucru cuprinde obiective detaliate și rezultatele preconizate care includ indicatori de performanță. Acesta conține, de asemenea, o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate și informații care indică resursele financiare și umane alocate fiecărei acțiuni, în conformitate cu principiile întocmirii și gestionării bugetului pe activități. Programul anual de lucru este în concordanță cu se stabilește în funcție de programul multianual de lucru menționat la alineatul (4). Acesta indică în mod clar sarcinile care au fost adăugate, modificate sau eliminate în comparație cu exercițiul financiar precedent. [AM 111]

(3)  Consiliul de administrație modifică programul anual de lucru adoptat în cazul în care o nouă sarcină este atribuită Europol.

Orice modificare substanțială a Modificările programului anual de lucru se adoptă prin aceeași procedură ca cea utilizată în cazul programului anual de lucru inițial. Consiliul de administrație poate delega directorului executiv competența de a aduce modificări nesubstanțiale programului anual de lucru. [AM 112]

(4)  De asemenea, Consiliul de administrație adoptă programul multianual de lucru și îl actualizează până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, ținând seama de avizul Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a parlamentelor naționale, precum și a Autorității Europene pentru Protecția Datelor. [AM 114]

Programul multianual de lucru adoptat este înaintat Parlamentului European, și prezentat Grupului mixt de control parlamentar și se transmite Consiliului, Comisiei, și parlamentelor naționale și Autorității Europene pentru Protecția Datelor. [AM 113]

Programul multianual de lucru stabilește obiectivele strategice și rezultatele preconizate, care includ indicatori de performanță. Acesta cuprinde, de asemenea, informații care indică valoarea sumelor și efectivele de personal alocate pentru fiecare obiectiv, conform cadrului financiar multianual și planului de politică multianual în materie de personal. Acesta include strategia privind relațiile cu țările terțe sau organizațiile internaționale menționate la articolul 29.

Programul multianual este pus în aplicare prin intermediul programelor anuale de lucru și, după caz, este actualizat pe baza rezultatelor evaluărilor externe și interne. Concluziile acestora evaluări se reflectă, dacă este cazul, și în programul anual de lucru pentru anul următor.

Articolul 16

Președintele Consiliului de administrație

(1)  Consiliul de administrație alege din rândul membrilor săi un președinte și un vicepreședinte. Președintele și vicepreședintele sunt aleși cu o majoritate de două treimi din membrii Consiliului de administrație.

Vicepreședintele îl înlocuiește automat pe președinte dacă acesta nu își poate îndeplini îndatoririle.

(2)  Durata mandatului președintelui și al vicepreședintelui este de patru cinci ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit o singură dată. Cu toate acestea, mandatul președintelui și al vicepreședintelui expiră automat în momentul încetării calității acestora de membri ai Consiliului de administrație. [AM 115]

Articolul 17

Reuniunile Consiliului de administrație

(1)  Președintele convoacă reuniunile Consiliului de administrație.

(2)  Directorul executiv al Europol participă la deliberări.

(3)  Consiliul de administrație se reunește în cel puțin două ședințe ordinare pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puțin o treime din membrii săi.

(4)  Consiliul de administrație poate invita orice persoană a cărei opinie poate fi relevantă pentru discuții să participe la reuniunile sale în calitate de observator fără drept de vot.

(4a)   Un reprezentant al Grupului mixt de control parlamentar este autorizat să participe, în calitate de observator, la reuniunile Consiliului de administrație. [AM 116]

(5)  Membrii Consiliului de administrație pot fi asistați de consilieri sau experți, sub rezerva dispozițiilor regulamentului de procedură.

(6)  Europol asigură secretariatul Consiliului de administrație.

Articolul 18

Reguli de vot

(1)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 14 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și alineatul (1a), de la articolul 16 alineatul (1) și de la articolul 56 alineatul (8), Consiliul de administrație adoptă deciziile cu majoritatea membrilor săi. [AM 117]

(2)  Fiecare membru are dreptul la un singur vot. În absența unui membru titular, dreptul de vot al acestuia poate fi exercitat de către supleantul său.

(3)  Președintele participă la vot.

(4)  Directorul executiv nu participă la vot.

(4a)   Reprezentantul Grupului mixt de control parlamentar nu participă la vot. [AM 118]

(5)  Regulamentul de procedură al Consiliului de administrație stabilește mai detaliat modalitățile de vot, în special condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru, și cerințele de cvorum, în cazul în care este necesar.

SECȚIUNEA 2

Directorul executiv

Articolul 19

Responsabilitățile directorului executiv

(1)  Directorul executiv gestionează Europol. Acesta răspunde în fața Consiliului de administrație.

(2)  Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, Consiliului de administrație sau Comitetului executiv, directorul executiv este independent în îndeplinirea îndatoririlor sale și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern sau alt organism.

(3)  Directorul executiv prezintă Parlamentului European un raport privind se prezintă în fața Grupului mixt de control parlamentar și îl informează cu privire la modul în care și-a îndeplinit îndatoririle, atunci când este invitat să facă acest lucru. Consiliul îl poate invita pe directorul executiv să prezinte un raport privind modul în care și-a îndeplinit îndatoririle. [AM 119]

(4)  Directorul executiv este reprezentantul legal al Europol.

(5)  Directorul executiv răspunde de punerea în aplicare a sarcinilor atribuite Europol prin prezentul regulament. În special, directorul executiv răspunde de:

(a)  administrarea curentă a Europol;

(b)  punerea în aplicare a deciziilor adoptate de Consiliul de administrație;

(c)  elaborarea programului anual de lucru și a programului multianual de lucru și înaintarea acestora Consiliului de administrație, după consultarea ținând seama de avizul Comisiei; [AM 120]

(d)  punerea în aplicare a programului anual de lucru și a programului multianual de lucru și prezentarea către Consiliul de administrație a unui raport cu privire la punerea în aplicare a acestora;

(e)  elaborarea raportului anual consolidat privind activitățile Europol și înaintarea acestuia, spre aprobare, Consiliului de administrație;

(f)  elaborarea unui plan de acțiune în urma concluziilor rapoartelor și evaluărilor de audit interne sau externe, precum și a rapoartelor de investigație și a recomandărilor în urma investigațiilor desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și prezentarea unui raport privind progresele înregistrate către Comisie, de două ori pe an, precum și în mod periodic către Consiliul de administrație;

(g)  protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin efectuarea de verificări eficace, fără a aduce atingere competenței de investigare a OLAF, și, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit și, după caz, prin sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive;

(h)  elaborarea unei strategii analize strategice antifraudă și a unei strategii de prevenire și tratare a conflictelor de interese antifraudă a Europol și înaintarea acesteia, spre aprobare, Consiliului de administrație; [AM 121]

(i)  elaborarea proiectului de norme financiare aplicabile Europol;

(j)  elaborarea proiectului de situație a estimărilor de venituri și cheltuieli ale Europol și execuția bugetului acestuia;

(k)  elaborarea proiectului de plan multianual de politică în materie de personal și înaintarea acestuia Consiliului de administrație, după consultarea ținând seama de avizul Comisiei; [AM 122]

(ka)   exercitarea, respectând personalul Europol, a competențelor conferite autorității de numire de către Statutul funcționarilor, precum și de către Regimul aplicabil celorlalți agenți autorității abilitate să încheie contracte de muncă („competențelor autorității împuternicite să facă numiri”), fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 14 alineatul (1) litera (j); [AM 123]

(kb)   adoptă toate deciziile privind instituirea structurilor interne ale Europol și, dacă este necesar, privind modificarea acestora; [AM 124]

(l)  sprijinirea președintelui Consiliului de administrație în pregătirea reuniunilor Consiliului de administrație;

(m)  informarea periodică a Consiliului de administrație cu privire la punerea în aplicare a priorităților strategice și operaționale ale Uniunii în materie de combatere a criminalității.

SECȚIUNEA 3

COMITETUL ȘTIINȚIFIC PENTRU FORMARE

Articolul 20

Comitetul științific pentru formare

(1)  Comitetul științific pentru formare este un organism consultativ independent care garantează și orientează calitatea științifică a activității desfășurate de Europol în domeniul formării. În acest scop, directorul executiv implică din timp Comitetul științific pentru formare în elaborarea tuturor documentelor menționate la articolul 14, în măsura în care acestea se referă la formare.

(2)  Comitetul științific pentru formare este format din 11 persoane având cel mai ridicat nivel de calificare academică sau profesională în domeniile care fac obiectul capitolului III din prezentul regulament. Membrii acestuia sunt numiți de Consiliul de administrație în urma unei cereri de candidaturi și a unei proceduri de selecție transparente care urmează să fie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Membrii Consiliului de administrație nu pot fi membri ai Comitetului științific pentru formare. Membrii Comitetului științific pentru formare sunt independenți. Aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea vreunui guvern sau alt organism.

(3)  Lista membrilor Comitetului științific pentru formare este făcută publică și este actualizată de Europol pe site-ul său internet.

(4)  Mandatul membrilor Comitetului științific pentru formare este de cinci ani. Mandatul nu poate fi reînnoit și poate fi revocat în cazul în care membrii nu îndeplinesc criteriile de independență.

(5)  Comitetul științific pentru formare își alege președintele și vicepreședintele pentru un mandat de cinci ani. Comitetul științific hotărăște cu majoritate simplă. Comitetul științific este convocat de președinte de până la patru ori pe an. Dacă este necesar, președintele convoacă reuniuni extraordinare din proprie inițiativă sau la solicitarea a cel puțin patru membri ai Comitetului științific.

(6)  Directorul executiv, directorul executiv adjunct pentru formare sau reprezentanții acestora sunt invitați la reuniuni în calitate de observatori fără drept de vot.

(7)  Comitetul științific este asistat de un secretar care este membru al personalului Europol desemnat de Comitetul științific și numit de directorul executiv.

(8)  În special, Comitetul științific pentru formare:

(a)  oferă consiliere directorului executiv și directorului executiv adjunct pentru formare în elaborarea programului anual de lucru și a altor documente strategice, în scopul de a asigura calitatea științifică și coerența acestora cu politicile și prioritățile sectoriale relevante ale Uniunii;

(b)  emite avize independente pentru Consiliul de administrație și îi consiliază pe membrii acestuia cu privire la aspectele care se încadrează în domeniul său de competență;

(c)  emite avize independente și oferă consiliere cu privire la calitatea programelor, metodele de învățare aplicate, opțiunile de învățare și evoluțiile științifice;

(d)  îndeplinește orice altă sarcină consultativă având legătură cu aspectele științifice ale activității Europol referitoare la formare care este solicitată de Consiliul de administrație sau de directorul executiv sau de directorul executiv adjunct pentru formare.

(9)  Bugetul anual al Comitetului științific pentru formare este alocat unei linii bugetare individuale a Europol. [AM 125]

SECȚIUNEA 4

COMITETUL EXECUTIV

Articolul 21

Înființare

Consiliul de administrație poate institui un comitet executiv.

Articolul 22

Funcții și organizare

(1)  Comitetul executiv oferă asistență Consiliului de administrație.

(2)  Comitetul executiv îndeplinește următoarele funcții:

(a)  elaborează deciziile care urmează să fie adoptate de Consiliul de administrație;

(b)  asigură, împreună cu Consiliul de administrație, punerea în aplicare în mod adecvat a constatărilor și recomandărilor rezultate în urma rapoartelor și evaluărilor de audit interne și externe, precum și a rapoartelor de investigație și a recomandărilor în urma investigațiilor desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

(c)  fără a aduce atingere funcțiilor directorului executiv, astfel cum sunt prevăzute la articolul 19, oferă asistență și consiliere directorului executiv pentru punerea în aplicare a deciziilor Consiliului de administrație, în scopul de a consolida supravegherea gestionării administrative.

(3)  Atunci când este necesar, din motive de urgență, Comitetul executiv poate lua anumite decizii provizorii în numele Consiliului de administrație, în special în ceea ce privește aspecte legate gestionarea administrativă, inclusiv suspendarea delegării competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri.

(4)  Comitetul executiv este alcătuit din președintele Consiliului de administrație, un reprezentant al Comisiei în Consiliul de administrație și trei alți membri desemnați de Consiliul de administrație din rândul membrilor săi. Președintele Consiliului de administrație este și președintele Comitetului executiv. Directorul executiv participă la reuniunile Comitetului executiv, fără a avea însă drept de vot.

(5)  Mandatul membrilor Comitetului executiv este de patru ani. Mandatul membrilor Comitetului executiv încetează o dată cu încetarea calității de membru în Consiliul de administrație.

(6)  Comitetul executiv se întrunește în cel puțin o reuniune ordinară la fiecare trei luni. De asemenea, acesta se reunește la inițiativa președintelui său sau la cererea membrilor săi.

(7)  Comitetul executiv se supune regulamentului de procedură stabilit de Consiliul de administrație. [AM 126]

Capitolul V

PRELUCRAREA INFORMAȚIILOR

Articolul 23

Surse de informații

(1)  Europol poate prelucra doar informațiile care i-au fost furnizate:

(a)  de către statele membre, în conformitate cu legislația națională a acestora;

(b)  de către organisme ale Uniunii, țări terțe și organizații internaționale, în conformitate cu capitolul VI;

(c)  de către părți private, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2).

(2)  Europol poate extrage și prelucra în mod direct informații, inclusiv date cu caracter personal, din surse aflate la dispoziția publicului, cum ar fi mijloacele de informare în masă, inclusiv internetul și datele publice.

(3)  Europol poate extrage și prelucra informații, inclusiv date cu caracter personal, din sistemele de informații naționale, ale Uniunii sau internaționale, inclusiv prin mijloace informatizate de acces direct, în măsura în care acest lucru este autorizat de instrumente juridice ale Uniunii, internaționale sau naționale și dacă poate fi demonstrată necesitatea și proporționalitatea unui astfel de acces pentru îndeplinirea unei sarcini care se încadrează în mandatul Europol. Dispozițiile aplicabile ale respectivelor instrumente juridice ale Uniunii, internaționale sau naționale reglementează accesul la astfel de informații și utilizarea acestora de către Europol, în măsura în care prevăd reguli de acces și de utilizare mai stricte decât cele din prezentul regulament.

Acestea stabilesc obiectivele, categoriile de date personale, precum și scopurile, mijloacele și procedura de urmat pentru găsirea și procesarea informațiilor, respectând legislația aplicabilă și principiile protecției datelor. Accesul la astfel de sisteme de informații este acordat doar personalului autorizat în mod corespunzător al Europol, în măsura în care este strict necesar și proporțional pentru îndeplinirea sarcinilor acestora. [AM 127]

Articolul 24

Scopurile activităților de prelucrare a informațiilor

(1)  În măsura în care este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor sale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2), Europol prelucrează poate prelucra informații, inclusiv date cu caracter personal, .

Datele cu caracter personal pot fi prelucrate numai în următoarele scopuri:

(a)  verificare încrucișată pentru identificarea conexiunilor sau a altor legături relevante dintre informații, limitată la

(i)  persoanele care sunt suspectate de a fi comis sau de a fi participat la săvârșirea unei infracțiuni care intră în competența Europol, sau care au fost condamnate pentru comiterea unei astfel de infracțiuni;

(ii)  persoanele în privința cărora există dovezi clare sau motive întemeiate care să indice că vor săvârși infracțiuni penale;

(b)  efectuarea de analize strategice sau tematice;

(c)  efectuarea de analize operaționale în cazuri specifice.

Aceste sarcini se îndeplinesc cu respectarea următoarelor criterii:

—  verificările menționate la litera (a) se realizează cu respectarea garanțiilor necesare pentru protecția datelor și, în special, se prezintă justificări suficiente pentru solicitările de informații și scopul acestora; se iau, de asemenea, măsurile necesare pentru a garanta faptul că doar autoritățile responsabile de la început de colectarea informațiilor le pot modifica ulterior;

—  pentru fiecare caz de analiză operațională menționat la litera (c) se aplică următoarele garanții specifice:

(i)  se definește un scop specific; datele cu caracter personal pot fi prelucrate doar dacă sunt relevante pentru acest scop specific;

(ii)  toate operațiunile de verificări încrucișate efectuate de personalul Europol sunt motivate explicit; extragerea datelor în urma unei consultări este limitată strict la minimul necesar și este motivată cu precizie;

(iii)  datele pot fi modificate doar de personalul autorizat responsabil pentru scopul în care datele au fost colectate inițial.

Europol documentează în mod corespunzător aceste operațiuni. Documentația este pusă, la cerere, la dispoziția responsabilului cu protecția datelor și a Autorității Europene pentru Protecția Datelor în scopul verificării legalității operațiunilor de prelucrare.

(2)  Categoriile de date cu caracter personal și categoriile de persoane vizate ale căror date pot fi colectate pentru fiecare scop specific menționat la alineatul (1) sunt enumerate în anexa 2.

(2a)   Europol poate prelucra date, în mod excepțional și pentru o perioadă limitată, în scopul de a determina dacă aceste date sunt relevante pentru sarcinile și pentru scopurile menționate la alineatul (1). Consiliul de administrație, acționând la propunerea directorului și în urma consultării Autorității Europene pentru Protecția Datelor, stabilește condițiile referitoare la prelucrarea acestor date, în special în ceea ce privește accesul la date și utilizarea lor, precum și termenele de stocare și ștergere a datelor, care nu pot depăși șase luni, ținând seama de principiile menționate la articolul 34.

(2b)   Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor elaborează proiecte de orientări care specifică scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c). [AM 128]

Articolul 25

Stabilirea scopului activităților de prelucrare a informațiilor

(1)  Un stat membru, un organism al Uniunii, o țară terță sau o organizația internațională care furnizează informații Europol stabilește scopul specific și bine definit în care acestea sunt prelucrate, astfel cum se prevede la articolul 24. Dacă nu a făcut acest lucru, Europol stabilește relevanța informațiilor respective, precum și scopul activității de prelucrare a informațiilor. Europol poate prelucra informații în alt scop, specific și bine definit, decât cel pentru care au fost transmise doar dacă este autorizat explicit de furnizorul de date, în conformitate cu legea aplicabilă. [AM 129]

(2)  Statele membre, organismele Uniunii, țările terțe și organizațiile internaționale pot indica, la momentul transferării informațiilor, orice restricție privind accesul la informații sau privind utilizarea acestora, în termeni generali sau specifici, inclusiv în ceea ce privește ștergerea sau distrugerea. În cazul în care necesitatea unor astfel de restricții se constată după efectuarea transferului, acestea informează Europol în consecință. Europol respectă restricțiile respective.

(3)  Europol poate impune statelor membre, organismelor Uniunii, țărilor terțe și organizațiilor internaționale orice restricție privind accesul la informații extrase din surse aflate la dispoziția publicului sau privind utilizarea acestora.

Articolul 25a

Evaluarea impactului privind protecția datelor

(1)   Anterior oricărei prelucrări de date cu caracter personal, Europol efectuează o evaluare a impactului sistemelor de prelucrare și al procedurilor vizate asupra protecției datelor cu caracter personal și o notifică Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

(2)   Evaluarea cuprinde cel puțin o descriere generală a operațiunilor de prelucrare avute în vedere, o evaluare a riscurilor privind drepturile și libertățile persoanelor vizate, măsurile preconizate în vederea evitării riscurilor, garanțiile, măsurile de securitate și mecanismele menite să asigure protecția datelor cu caracter personal și să demonstreze respectarea dispozițiilor din prezentul regulament, luând în considerare drepturile și interesele legitime ale persoanelor vizate și ale celorlalte persoane interesate. [AM 130]

Articolul 26

Accesul personalului statelor membre și al personalului Europol la informațiile stocate de Europol

(1)  Dacă pot justifica necesitatea îndeplinirii legitime a sarcinilor lor, statele membre au acces la toate informațiile care au fost furnizate în scopurile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) literele (a) și (b) și pot efectua căutări în acestea, fără a aduce atingere dreptului statelor membre, organismelor Uniunii și țărilor terțe și organizațiilor internaționale de a indica restricții în ceea ce privește accesul la datele respective și utilizarea acestora. Statele membre desemnează autoritățile competente autorizate să efectueze astfel de căutări.

(2)  Statele membre au acces indirect, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/răspuns negativ („hit/no hit”), la informațiile care au fost furnizate în scopurile prevăzute la articolul într-un scop specific în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (c), fără a aduce atingere oricărei restricții indicate de statele membre, organismele Uniunii și țările terțe sau organizațiile internaționale care au furnizat informațiile respective, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2). În cazul unui răspuns pozitiv („hit”), Europol informează furnizorul informațiilor și inițiază procedura prin care informațiile care au generat rezultatul pozitiv pot face obiectul unui schimb, în conformitate cu decizia furnizorului informațiilor către Europol și în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea legitimă a sarcinilor statului membru care a furnizat informațiile Europol în cauză.

(3)  Personalul Europol împuternicit în mod corespunzător de către directorul executiv are acces la informațiile prelucrate de Europol în măsura necesară pentru îndeplinirea îndatoririlor sale.

(3a)   Europol ține o evidență detaliată a tuturor răspunsurilor pozitive și informațiilor accesate în conformitate cu articolul 43. [AM 131]

Articolul 27

Accesul Eurojust și OLAF la informațiile Europol

(1)  Europol ia toate măsurile corespunzătoare pentru a permite Eurojust și Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), în limitele mandatelor respective ale acestora mandatului său, să aibă acces la toate informațiile care au fost furnizate în scopurile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) literele (a) și (b) și să poată efectua căutări în acestea, fără a aduce atingere dreptului statelor membre, organismelor Uniunii și țărilor terțe și organizațiilor internaționale de a indica restricții în ceea ce privește accesul la datele respective și utilizarea acestora. Europol este informat în cazul în care o căutare efectuată de Eurojust sau OLAF indică existența unei concordanțe cu informațiile prelucrate de Europol.

(2)  Europol ia toate măsurile corespunzătoare pentru a permite Eurojust și OLAF, în limitele mandatelor respective ale acestora mandatului său, să aibă acces în mod indirect, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/răspuns negativ („hit/no hit”), la informațiile furnizate în scopurile prevăzute scopul precis prevăzut la articolul 24 alineatul (1) litera (c), fără a aduce atingere oricăror restricții indicate de statele membre, organismele Uniunii și țările terțe sau organizațiile internaționale care le-au furnizat, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2). În cazul unui răspuns pozitiv („hit”), Europol inițiază procedura prin care informațiile care au generat răspunsul pozitiv pot face obiectul unui schimb, în conformitate cu decizia statului membru, organismului Uniunii, țării terțe sau organizației internaționale care a furnizat informațiile Europol. În cazul unui răspuns pozitiv („hit”), Eurojust precizează datele de care are nevoie, iar Europol poate partaja datele doar în măsura în care datele care generează răspunsul pozitiv sunt necesare pentru îndeplinirea legitimă a sarcinilor sale. Europol înregistrează informațiile accesate.

(3)  Căutările de informații în conformitate cu alineatele (1) și (2) se efectuează doar în scopul de a identifica dacă informațiile aflate la dispoziția Eurojust sau, respectiv, OLAF prezintă concordanțe cu informațiile prelucrate de Europol.

(4)  Europol permite efectuarea de căutări în conformitate cu alineatele (1) și (2) doar după ce obține informații de la Eurojust cu privire la membrii naționali, adjuncții, asistenții și membrii personalului său , iar de la OLAF informații cu privire la membrii personalului săi care au fost desemnați ca fiind autorizați să efectueze astfel de căutări.

(5)  Dacă în timpul activităților de prelucrare efectuate de Europol în legătură cu o anchetă specifică, Europol sau un stat membru constată necesitatea coordonării, cooperării sau acordării de sprijin în conformitate cu mandatul Eurojust sau OLAF, Europol le notifică cu privire la aceasta și inițiază procedura de schimb de informații, în conformitate cu decizia statului membru care furnizează informațiile. Într-un astfel de caz, Eurojust și OLAF se consultă cu Europol.

(6)  Eurojust, inclusiv Colegiul, membrii naționali, adjuncții, asistenții și membrii personalului său , și OLAF respectă orice restricție privind accesul sau utilizarea, indicată în termeni generali sau specifici, de statele membre, organismele Uniunii, țările terțe și organizațiile internaționale în conformitate cu articolul 25 alineatul (2).

(6a)   Europol și Eurojust se informează reciproc dacă, după consultarea datelor celorlalte instituții, există semne care sugerează că datele pot fi incorecte sau pot fi contradictorii cu alte date. [AM 132]

Articolul 28

Obligația de notificare a statelor membre

(1)  În cazul în care Europol, în conformitate cu sarcinile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (b), trebuie să comunice unui stat membru informații care îl vizează și informațiile respective fac obiectul unor restricții privind accesul, astfel cum se prevede la articolul 25 alineatul (2), care ar interzice ca acestea să facă obiectul unui schimb, Europol se consultă cu furnizorul de date care a stabilit limitarea accesului și solicită o autorizare din partea acestuia pentru a efectua schimbul de informații.

Fără o asemenea autorizare explicită, informațiile nu pot face obiectul unui schimb.

În cazul în care informațiile nu fac obiectul unor restricții de acces în conformitate cu articolul 25, Europol informează totuși statul membru care a furnizat informațiile că acestea au fost transmise. [AM 133]

(2)  Fără a ține seama de existența oricăror restricții privind accesul, Europol comunică unui stat membru informațiile care îl vizează dacă:

(a)  acest lucru este absolut necesar pentru a preveni un pericol iminent legat de criminalitatea gravă sau infracțiuni de terorism; sau

(b)  acest lucru este esențial pentru a preveni o amenințare iminentă și gravă la adresa securității publice a statului membru respectiv.

Într-un astfel de caz, Europol informează cât de repede posibil furnizorul de date cu privire la acest schimb de informații și își justifică analiza situației.

Capitolul VI

RELAȚIA CU PARTENERII

SECȚIUNEA 1

DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 29

Dispoziții comune

(1)  În măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Europol poate stabili și întreține relații de cooperare cu organismele Uniunii în conformitate cu obiectivele organismelor respective, cu autorități de aplicare a legii din țări terțe, cu institute de formare în materie de aplicare a legii din țări terțe, cu organizații internaționale și părți private.

(2)  În măsura în care acest lucru este relevant pentru îndeplinirea sarcinilor sale și sub rezerva oricărei restricții prevăzute în temeiul articolului 25 alineatul (2), Europol poate face în mod direct schimb de informații de orice tip, cu excepția datelor cu caracter personal, cu entitățile menționate la alineatul (1).

(3)  Europol poate primi și prelucra date cu caracter personal care provin de la deținute de entitățile menționate la alineatul (1), cu excepția părților private, în măsura în care este strict necesar și proporțional pentru îndeplinirea legitimă a sarcinilor sale și sub rezerva dispozițiilor din prezentul capitol.

(4)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 36 alineatul (4) (5), datele cu caracter personal sunt transferate de Europol către organisme ale Uniunii, țări terțe și organizații internaționale numai dacă acest lucru este necesar pentru prevenirea și combaterea criminalității care se încadrează în obiectivele sarcinile Europol și în conformitate cu dispozițiile din prezentul capitol și dacă beneficiarul garantează explicit că datele vor fi utilizate doar în scopul pentru care au fost transmise. Dacă datele care urmează să fie transferate au fost furnizate de un stat membru, Europol solicită acordul prealabil explicit al statului membru respectiv, cu excepția cazului în care:

(a)  se poate presupune acordarea autorizării, deoarece statul membru nu a limitat în mod expres posibilitatea efectuării de transferuri ulterioare; sau

(b)  statul membru a autorizat în prealabil efectuarea unui astfel de transfer ulterior, fie în termeni generali, fie sub rezerva unor condiții specifice. Un astfel de acord poate fi retras oricând.

(5)  Transferurile ulterioare ale datelor cu caracter personal de către state membre, organisme ale Uniunii, țări terțe și organizații internaționale sunt interzise, cu excepția cazului în care Europol și-a dat acordul explicit prealabil, iar beneficiarul garantează explicit că datele vor fi utilizate doar în scopul pentru care au fost transmise.

(5a)   Europol se asigură că sunt înregistrate în detaliu toate transferurile datelor cu caracter personal și motivele acestora, în conformitate cu prezentul regulament.

(5b)   Nu se prelucrează nicio informație care a fost obținută de către o țară terță, o organizație internațională sau o parte privată, cu încălcarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. [AM 134]

SECȚIUNEA 2

SCHIMBURI/TRANSFERURI DE DATE CU CARACTER PERSONAL

Articolul 30

Transferul de date cu caracter personal către organisme ale Uniunii

Sub rezerva oricăror posibilele restricții prevăzute în temeiul articolului 25 alineatele (2) sau (3) și fără a aduce atingere articolului 27, Europol poate transfera în mod direct date cu caracter personal către organisme ale Uniunii, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale sau a sarcinilor organismului Uniunii destinatar. Europol face publică lista de instituții și organisme ale UE cărora le comunică informații, prin afișarea unei astfel de liste pe pagina sa de internet. [AM 135]

Articolul 31

Transferul de date cu caracter personal către țări terțe și organizații internaționale

(1)  Europol poate transfera date cu caracter personal către o autoritate a unei țări terțe sau o organizație internațională, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, pe baza:

(a)  unei decizii a Comisiei, adoptată în conformitate cu [articolele 25 și 31 din Directiva 95/46/CE] care constată că țara sau organizația internațională respectivă sau un sector de prelucrare din țara terță sau organizația internațională respectivă asigură un nivel adecvat de protecție (decizie privind nivelul adecvat de protecție); sau

(b)  unui acord internațional încheiat între Uniune și țara terță sau organizația internațională respectivă în temeiul articolului 218 din TFUE care prevede garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor; sau

(c)  unui acord de cooperare încheiat între Europol și țara terță sau organizația internațională respectivă în conformitate cu articolul 23 din Decizia 2009/371/JAI înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Aceste acorduri de cooperare se modifică în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și se înlocuiesc cu un alt acord, în conformitate cu litera (b). [AM 136]

Astfel de transferuri nu necesită alte autorizări suplimentare. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este consultată în timp util înaintea și pe parcursul negocierii unui acord internațional menționat la litera (b) și în special înainte de adoptarea mandatului de negociere, precum și înainte de finalizarea acordului.

Europol face publică o listă actualizată regulat a acordurilor sale internaționale și de cooperare încheiate cu țări terțe și cu organizații internaționale, prin afișarea acesteia pe pagina sa de internet. [AM 137]

Europol poate încheia acorduri de lucru pentru punerea în aplicare a unor astfel de acorduri sau decizii privind nivelul adecvat de protecție.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), cu respectarea obligațiilor de discreție, confidențialitate și proporționalitate, directorul executiv poate autoriza transferul de date cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale, de la caz la caz, dacă:

(a)  transferul datelor este absolut necesar pentru a proteja interesele esențiale ale unuia sau mai multor state membre care se încadrează în obiectivele Europol protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane; sau

(b)  transferul datelor este absolut necesar pentru a preveni un pericol iminent legat de criminalitate sau infracțiuni de terorism protejarea intereselor legitime ale persoanei vizate, în cazul în care legea statului membru care transferă datele cu caracter personal prevede acest lucru; sau

(c)  transferul datelor este necesar sau este solicitat în mod legal din motive importante de interes public sau pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță esențial pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa siguranței publice a unui stat membru sau a unei țări terțe; sau

(d)  transferul este necesar pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane, în cazuri individuale, în scopul prevenirii, investigării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor penale; sau

(da)   transferul este necesar, în cazuri individuale, pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță legat de prevenirea, investigarea, identificarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau de executarea unei anumite sancțiuni penale.

În toate circumstanțele, directorul executiv al Europol ia în considerare nivelul protecției datelor aplicabil în țara terță sau organizația internațională în cauză, ținând cont de natura și scopul datelor, de durata preconizată a prelucrării, de dispozițiile generale sau specifice privind protecția datelor aplicabile în țara respectivă și de acceptarea sau respingerea condițiilor specifice impuse de Europol cu privire la acele date.

Este posibil să nu se aplice derogări în cazul unor transferuri sistematice, masive sau structurale.

În plus, Consiliul de administrație, în acord cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, poate autoriza un transfer sau o serie de transferuri în conformitate cu literele (a) - (d) de mai sus, luând în considerare existența garanțiilor oferind garanții adecvate cu privire la protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, pentru o perioadă de maximum un an, cu posibilitate de reînnoire. [AM 138]

(3)  Directorul executiv informează fără întârziere Consiliul de administrație și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor cu privire la cazurile în care a aplicat dispozițiile de la alineatul (2). [AM 139]

(3a)   Europol înregistrează în detaliu toate transferurile efectuate în temeiul prezentului articol. [AM 140]

Articolul 32

Date cu caracter personal care provin de la părți private

(1)  În măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Europol poate prelucra date cu caracter personal care provin de la părți private, cu condiția ca acestea să nu fie primite direct de la părți private, ci doar prin intermediul: [AM 141]

(a)  unei unități naționale a unui stat membru, în conformitate cu dreptul național;

(b)  unui punct de contact al unei țări terțe cu care Europol a încheiat un acord de cooperare în conformitate cu articolul 23 din Decizia 2009/371/JAI înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament; sau

(c)  unei autorități a unei țări terțe sau unei organizații internaționale cu care Uniunea a încheiat un acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE.

(2)  În cazul în care datele primite aduc atingere intereselor unui stat membru, Europol informează imediat unitatea națională a statului membru în cauză.

(3)  Europol nu contactează în mod direct părți private pentru extragerea de date cu caracter personal. [AM 142]

(4)  Comisia evaluează necesitatea și posibilul impact al schimburilor directe de date cu caracter personal cu părți private în termen de trei ani după aplicarea prezentului regulament. Evaluarea respectivă specifică, printre altele, motivele pentru care schimburile de date cu caracter personal cu părți private sunt sau nu sunt necesare pentru Europol.

Articolul 33

Informații care provin de la persoane private

(1)  Informațiile, inclusiv datele cu caracter personal, care provin de la persoane private pot fi prelucrate de Europol, cu condiția ca acestea să fie primite prin intermediul:

(a)  unei unități naționale a unui stat membru, în conformitate cu dreptul național;

(b)  unui punct de contact al unei țări terțe cu care Europol a încheiat un acord de cooperare în conformitate cu articolul 23 din Decizia 2009/371/JAI înainte de data de la care se aplică prezentul regulament; sau

(c)  unei autorități a unei țări terțe sau unei organizații internaționale cu care Uniunea Europeană a încheiat un acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE.

(2)  În cazul în care Europol primește informații, inclusiv date cu caracter personal, de la o persoană privată cu reședința într-o țară terță cu care nu există un acord internațional încheiat fie în baza articolului 23 din Decizia 2009/371/JAI, fie în baza articolului 218 din TFUE, Europol poate doar să transmită mai departe informațiile respective către un stat membru sau o țară terță vizată cu care s-a încheiat un astfel de acord internațional.

(3)  Europol nu contactează în mod direct persoane private pentru extragerea de informații. [AM 143]

Capitolul VII

garanții privind protecția datelor

Articolul 34

Principii generale privind protecția datelor

(1)   Datele cu caracter personal sunt:

(a)  prelucrate în mod corect, transparent și verificabil față de persoana vizată și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)  colectate în scopuri specificate, explicite și legitime și nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu scopurile respective . Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri istorice, statistice sau științifice nu este considerată incompatibilă, cu condiția ca Europol să ofere garanții corespunzătoare, în special pentru a asigura că datele nu sunt prelucrate în oricare alte scopuri;

(c)  adecvate, relevante și neexcesive limitate la minimul necesar în raport cu scopurile în care sunt prelucrate; aceste date se prelucrează doar dacă și atât timp cât scopurile nu au putut fi atinse prin prelucrarea unor informații care nu implică date cu caracter personal;

(d)  exacte și, în cazul în care este necesar, actualizate; trebuie să se ia toate măsurile rezonabile pentru a asigura că datele cu caracter personal care sunt inexacte, având în vedere scopurile în care sunt prelucrate, sunt șterse sau rectificate fără întârziere;

(e)  păstrate într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate, fără a se depăși timpul necesar pe o perioadă ce nu depășește perioada necesară îndeplinirii scopurilor în pentru care datele cu caracter personal sunt prelucrate datele cu caracter personal;

(ea)   prelucrate într-o manieră care îi permite persoanei vizate să își exercite drepturile într-un mod eficace;

(eb)   prelucrate astfel încât să fie protejate împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale și împotriva pierderii, a distrugerii sau a deteriorării accidentale, cu ajutorul unor măsuri tehnice sau organizatorice adecvate;

(ec)   prelucrate exclusiv de către personalul autorizat în mod corespunzător, care are nevoie de ele pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

(1a)   Europol face public un document care să expună, într-o manieră inteligibilă, dispoziții referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal și la mijloacele disponibile pentru exercitarea drepturilor persoanelor vizate. [AM 144]

Articolul 35

Grade diferite de precizie și fiabilitate a datelor cu caracter personal

(1)  Sursa informațiilor care provin provenite de la un stat membru este evaluată în măsura posibilului de către statul membru care furnizează informațiile, utilizându-se utilizând următoarele coduri de evaluare a sursei: [AM 145]

(A): atunci când nu există îndoieli cu privire la autenticitatea, credibilitatea și competența sursei sau dacă informația este furnizată de o sursă care s-a dovedit fiabilă în toate cazurile;

(B): atunci când informația este furnizată de o sursă care s-a dovedit fiabilă în majoritatea cazurilor;

(C): atunci când informația este furnizată de o sursă care s-a dovedit nefiabilă în majoritatea cazurilor;

(X): atunci când fiabilitatea sursei nu poate fi evaluată.

(2)  Informațiile care provin de la un stat membru sunt evaluate în măsura posibilului de către statul membru care furnizează informațiile pe baza fiabilității acestora, utilizându-se următoarele coduri de evaluare a informațiilor: [AM 146]

(1): informație a cărei acuratețe nu este pusă la îndoială;

(2): informație cunoscută personal de sursă, dar care nu este cunoscută personal de funcționarul care o transmite;

(3): informație pe care sursa nu o cunoaște personal, dar care este coroborată cu alte informații deja înregistrate;

(4): informație care nu este cunoscută personal de sursă și care nu poate fi coroborată.

(3)  În cazul în care Europol, pe baza informațiilor pe care le deține deja, ajunge la concluzia că este necesar ca evaluarea să fie corectată, acesta informează statul membru în cauză și acționează pentru a se ajunge la un acord cu privire la modificarea evaluării. Europol nu modifică evaluarea fără un astfel de acord.

(4)  În cazul în care Europol primește din partea unui stat membru informații care nu au făcut obiectul unei evaluări, acesta încearcă, în măsura posibilului, să evalueze evaluează fiabilitatea sursei sau a informației pe baza informațiilor pe care le deține deja. Evaluarea datelor și a informațiilor specifice se efectuează în acord cu statul membru care le-a furnizat. De asemenea, un stat membru poate ajunge la un acord în termeni generali cu Europol referitor la evaluarea anumitor tipuri de date și a anumitor surse. Dacă nu s-a ajuns la un acord într-un caz specific sau dacă nu există un acord în termeni generali, Europol evaluează informațiile sau datele și le atribuie codurile de evaluare (X) și (4), menționate la alineatele (1) și (2). [AM 147]

(5)  În cazul în care Europol primește date sau informații din partea unei țări terțe sau a unei organizații internaționale sau a unui organism al Uniunii, prezentul articol se aplică în consecință.

(6)  Informațiile din surse aflate la dispoziția publicului sunt evaluate de Europol, utilizându-se codurile de evaluare menționate la alineatele (1) (X) și (2) (4). [AM 148]

Articolul 36

Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal și a diferitelor categorii de persoane vizate

(1)  Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal care vizează victimele unei infracțiuni penale, martorii sau alte persoane care pot furniza informații privind infracțiuni sau persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, cu excepția cazului în care acest lucru este strict necesar și justificat în mod corespunzător pentru prevenirea sau combaterea criminalității care se încadrează în obiectivele Europol. [AM 149]

(2)  Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal, efectuată prin mijloace automate sau de alt tip, care dezvăluie originea rasială, sau etnică sau socială, opiniile politice, religia sau convingerile religioase, apartenența sindicală și datele privind sănătatea sau viața sexuală, cu excepția cazului în care acest lucru este strict necesar și justificat în mod corespunzător pentru prevenirea sau combaterea criminalității care se încadrează în obiectivele Europol și dacă datele respective completează alte date cu caracter personal deja prelucrate de Europol. [AM 150]

(3)  Numai Europol are acces la datele cu caracter personal menționate la alineatele (1) și (2). Directorul executiv autorizează în mod corespunzător un număr limitat de funcționari care pot avea acces la datele respective, în cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

(4)  Nicio decizie care produce efecte juridice asupra unei persoane vizate nu se bazează exclusiv pe prelucrarea automată a datelor menționate la alineatul (2), cu excepția cazului în care decizia este autorizată în mod expres în temeiul legislației naționale sau a Uniunii sau, dacă este necesar, de către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor. [AM 151]

(5)  Datele cu caracter personal menționate la alineatele (1) și (2) nu se transmit statelor membre, organismelor Uniunii, țărilor terțe sau organizațiilor internaționale, cu excepția situației în care acest lucru este strict necesar și justificat în mod corespunzător în cazuri individuale referitoare la criminalitatea care se încadrează în obiectivele Europol. Această transmitere se efectuează în conformitate cu dispozițiile capitolului VI din prezentul regulament. [AM 152]

(6)  La fiecare șase luni, Europol înaintează Autorității Europene pentru Protecția Datelor o prezentare generală privind toate datele cu caracter personal menționate la alineatul (2) pe care le-a prelucrat.

Articolul 37

Termene pentru stocarea și ștergerea datelor cu caracter personal

(1)  Europol stochează datele cu caracter personal pe care le prelucrează numai atât timp cât este strict necesar pentru îndeplinirea obiectivelor sale scopurile în care sunt prelucrate datele. [AM 153]

(2)  Necesitatea de a stoca în continuare datele este analizată în orice situație de Europol în termen de cel mult trei ani după începerea prelucrării inițiale a datelor cu caracter personal. Europol poate decide stocarea în continuare a datelor cu caracter personal până la următoarea analiză, care va avea loc după o nouă perioadă de trei ani, dacă stocarea în continuare a datelor mai este necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Motivele stocării în continuare sunt justificate și înregistrate. Dacă nu se ia nicio decizie cu privire la stocarea în continuare a datelor cu caracter personal, acestea sunt șterse în mod automat după trei ani.

(3)  Dacă datele privind persoanele menționate la articolul 36 alineatele (1) și (2) sunt stocate pentru o perioadă mai mare de cinci ani, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este informată în consecință.

(4)  În cazul în care un stat membru, un organism al Uniunii, o țară terță sau o organizație internațională a indicat, la momentul transferului, orice restricție în ceea ce privește ștergerea sau distrugerea înainte de termen a datelor cu caracter personal, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2), Europol șterge datele cu caracter personal în conformitate cu restricțiile respective. Dacă stocarea în continuare a datelor este considerată necesară pentru îndeplinirea sarcinilor Europol, pe baza informațiilor care sunt mai exhaustive decât cele deținute de furnizorul de date, Europol solicită furnizorului de date autorizarea de a stoca în continuare datele și prezintă o motivare în acest sens.

(5)  În cazul în care un stat membru, un organism al Uniunii, o țară terță sau o organizație internațională șterge din fișierele sale naționale datele furnizate Europol, aceasta informează în consecință Europol. Europol șterge datele respective, cu excepția cazului în care stocarea lor în continuare este considerată necesară pentru îndeplinirea obiectivelor sale, pe baza informațiilor care sunt mai exhaustive decât cele deținute de furnizorul de date. Europol informează furnizorul de date cu privire la stocarea în continuare a datelor respective și prezintă o motivare în acest sens.

(6)  Datele cu caracter personal nu se șterg dacă:

(a)  acest lucru ar dăuna intereselor persoanei vizate care necesită protecție. În astfel de cazuri, datele sunt utilizate numai cu consimțământul explicit scris al persoanei vizate; [AM 154]

(b)  acuratețea acestora este contestată de persoana vizată, pentru o perioadă de timp care permite statelor membre sau Europol, după caz, să verifice acuratețea datelor;

(c)  datele cu caracter personal au fost păstrate ca mijloace de probă sau pentru constatarea, exercitarea ori apărarea unui drept în justiție; [AM 155]

(d)  persoana vizată se opune ștergerii și solicită în schimb restricționarea utilizării acestora.

Articolul 38

Securitatea prelucrării

(1)  Europol pune în aplicare măsuri tehnice și organizatorice corespunzătoare pentru a proteja datele cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale sau divulgării, alterării și accesării neautorizate sau oricărei alte forme neautorizate de prelucrare.

(2)  În ceea ce privește prelucrarea automată a datelor, Europol pune în aplicare măsuri menite:

(a)  să împiedice accesul persoanelor neautorizate la echipamentele de prelucrare a datelor utilizate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal (controlul accesului la echipamente);

(b)  să împiedice citirea, copierea, modificarea sau îndepărtarea neautorizată a suporturilor de date (controlul suporturilor de date);

(c)  să împiedice introducerea neautorizată de date și inspectarea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor cu caracter personal stocate (controlul stocării);

(d)  să împiedice utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate, utilizându-se echipamente de comunicare a datelor (controlul utilizării);

(e)  să asigure că persoanele autorizate să utilizeze un sistem de prelucrare automată a datelor au acces numai la datele care fac obiectul autorizației lor de acces (controlul accesului la date);

(f)  să asigure că este posibil să se verifice și să se stabilească organismele cărora le pot fi transmise sau le-au fost transmise date cu caracter personal, utilizându-se echipamente de comunicare a datelor (controlul comunicării);

(g)  să asigure că este posibil să se verifice și să se stabilească datele cu caracter personal care au fost introduse în sistemele automate de prelucrare a datelor, precum și când și de către cine au fost introduse datele respective (controlul introducerii datelor);

(ga)   să asigure că este posibil să se verifice și să se stabilească datele care au fost accesate de fiecare membru al personalului și la ce oră (evidența accesărilor); [AM 156]

(h)  să împiedice citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor cu caracter personal în timpul transferurilor de date cu caracter personal sau în timpul transportării suporturilor de date (controlul transportului);

(i)  să asigure că sistemele instalate pot fi imediat repuse în funcțiune în cazul producerii unei întreruperi (recuperare);

(j)  să asigure că sistemul funcționează fără defecțiuni, că defecțiunile de funcționare sunt raportate imediat (fiabilitate) și că datele stocate nu pot fi afectate de funcționarea defectuoasă a sistemului (integritate).

(3)  Europol și statele membre definesc mecanisme pentru a asigura că limitele sistemului de informații țin seama de necesitățile în materie de securitate.

Articolul 38a

Protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor

(1)   Europol pune în aplicare măsuri și proceduri tehnice și organizatorice corespunzătoare, astfel încât prelucrarea să îndeplinească cerințele dispozițiilor adoptate în conformitate cu prezentul regulament și să asigure protecția drepturilor persoanei vizate.

(2)   Europol pune în aplicare mecanisme care garantează că, în mod implicit, sunt prelucrate numai acele date cu caracter personal care sunt necesare pentru scopurile prelucrării. [AM 157]

Articolul 38b

Comunicarea unei încălcări a dispozițiilor privind protecția datelor către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

(1)  În cazul în care are loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal, Europol anunță această încălcare Autorității Europene pentru Protecția Datelor, fără întârzieri nejustificate și, în cazul în care este posibil, în termen de cel mult 24 de ore de la data la care a luat cunoștință de aceasta. În cazul în care anunțul este efectuat după 24 de ore, Europol va furniza, la cerere, o justificare în acest sens.

(2)  Notificarea menționată la alineatul (1) trebuie, cel puțin:

(a)  să descrie caracterul încălcării securității datelor cu caracter personal, inclusiv categoriile și numărul persoanelor vizate în cauză, precum și categoriile și numărul de înregistrări de date în cauză;

(b)  să recomande măsuri de atenuare a eventualelor efecte negative ale încălcării securității datelor cu caracter personal;

(c)  să descrie consecințele posibile ale încălcării securității datelor cu caracter personal;

(d)  să descrie măsurile propuse sau adoptate de operator pentru a remedia problema încălcării securității datelor cu caracter personal.

(3)  Europol justifică orice încălcare a securității datelor cu caracter personal, inclusiv circumstanțele acesteia, efectele și măsurile de remediere adoptate, astfel încât Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor să poată verifica respectarea dispozițiilor prezentului articol. [AM 158]

Articolul 38c

Informarea persoanei vizate cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal

(1)  Atunci când este probabil ca o încălcare a securității datelor cu caracter personal, astfel cum este menționat la articolul 38b, să afecteze în mod negativ protecția datelor cu caracter personal sau intimitatea persoanei vizate, Europol comunică fără întârziere persoanei vizate încălcarea securității datelor cu caracter personal.

(2)  Informarea persoanei vizate prevăzută la alineatul (1) descrie natura încălcării securității datelor cu caracter personal și conține identitatea și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor prevăzut la articolul 44.

(3)  Informarea persoanei vizate cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal ale acesteia nu este necesară în cazul în care Europol demonstrează într-un mod satisfăcător Autorității Europene pentru Protecția Datelor că a pus în aplicare măsuri tehnologice adecvate de protecție și că respectivele măsuri au fost aplicate în cazul datelor afectate de încălcarea securității datelor cu caracter personal. Astfel de măsuri tehnologice de protecție asigură faptul că datele devin neinteligibile persoanelor care nu sunt autorizate să le acceseze.

(4)  Informarea persoanei vizate poate fi amânată, restricționată sau omisă atunci când este necesar și proporțional, în funcție de interesele legitime ale persoanei vizate:

(a)  pentru a evita obstrucționarea cercetărilor, a anchetelor sau a procedurilor oficiale ori juridice;

(b)  pentru a nu prejudicia prevenirea, identificarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau executarea pedepselor;

(c)  pentru a proteja securitatea publică și națională;

(d)  pentru a proteja drepturile și libertățile părților terțe. [AM 159]

Articolul 39

Dreptul de acces al persoanei vizate

(1)  Orice persoană vizată are dreptul, la intervale rezonabile, de a obține informații prin care să i se aducă la cunoștință dacă Europol prelucrează sau nu prelucrează date cu caracter personal care o privesc. În cazul în care sunt prelucrate astfel de date cu caracter personal, Europol furnizează persoanei vizate cel puțin următoarele informații: [AM 160]

(a)  confirmarea faptului dacă se prelucrează sau nu prelucrează date care o privesc;

(b)  informații cel puțin cu privire la scopurile operațiunii de prelucrare, categoriile de date vizate, perioada de stocare a datelor și destinatarii cărora le sunt divulgate datele; [AM 161]

(c)  comunicarea într-o formă inteligibilă a datelor care fac obiectul prelucrării și a oricăror informații disponibile cu privire la sursele acestora.

(ca)  o notificare privind temeiul juridic pe baza căruia sunt prelucrate datele; [AM 162]

(cb)  existența dreptului de a solicita de la Europol rectificarea, ștergerea sau restricționarea prelucrării datelor cu caracter personal referitoare la persoana vizată; [AM 163]

(cc)  o copie a datelor care fac obiectul prelucrării; [AM 164]

(2)  Orice persoană vizată care dorește să își exercite dreptul de acces la datele cu caracter personal poate depune o cerere în acest sens, fără costuri excesive în mod gratuit, la autoritatea competentă din desemnată în acest scop în statul membru în care alege să efectueze acest demers. Autoritatea respectivă transmite cererea către Europol fără întârziere și, în orice situație, în termen de o lună de la primire. Europol confirmă primirea cererii. [AM 165 și 234]

(3)  Europol răspunde cererii respective fără întârziere nejustificată și, în orice situație, în termen de trei luni de la primirea acesteia solicitării din partea autorității naționale. [AM 166]

(4)  Europol consultă autoritățile competente ale statelor membre în cauză cu privire la decizia care urmează să fie adoptată. O decizie privind accesul la date este condiționată de strânsa cooperare între Europol și statele membre pe care accesul persoanei vizate la datele respective le privește în mod direct. În cazul în care un stat membru are obiecții cu privire la răspunsul propus de Europol, acesta notifică Europol motivele obiecțiilor sale.

(5)  Accesul la datele cu caracter personal Furnizarea de informații ca răspuns la o solicitare formulată în temeiul alineatului (1) este refuzat sau restricționat dacă aceasta refuzată sau restricționată în măsura în care acest refuz parțial sau complet constituie o măsură necesară pentru: [AM 167]

(a)  a permite Europol să își îndeplinească sarcinile în mod corespunzător;

(b)  a proteja securitatea și ordinea publică în statele membre sau a preveni criminalitatea;

(c)  a garanta că nicio anchetă națională nu va fi pusă în pericol;

(d)  a proteja drepturile și libertățile părților terțe.

Orice decizie privind restricționarea sau refuzul informațiilor solicitate ia în considerare drepturile fundamentale și interesele persoanei vizate. [AM 168]

(6)  Europol informează în scris persoana vizată cu privire la orice refuz sau limitare a accesului, cu privire la motivele unei astfel de decizii și cu privire la dreptul său de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor. Informațiile referitoare la motivele de fapt și de drept pe care se bazează decizia pot fi omise în cazul în care furnizarea acestora ar aduce atingere efectelor restricției impuse la alineatul (5).

Articolul 40

Dreptul la rectificare, ștergere și blocare

(1)  Orice persoană vizată are dreptul de a solicita Europol să rectifice datele cu caracter personal care o privesc, dacă acestea sunt incorecte și, în cazul în care acest lucru este posibil și necesar, să le completeze sau să le actualizeze. [AM 169]

(2)  Orice persoană vizată are dreptul de a solicita Europol să șteargă datele cu caracter personal care o privesc dacă acestea nu mai sunt necesare scopurilor în care sunt colectate în conformitate cu dispozițiile legale sau sunt prelucrate ulterior în conformitate cu dispozițiile legale.

(3)  În loc să fie șterse, datele cu caracter personal se blochează dacă există motive întemeiate să se considere că ștergerea lor ar putea afecta interesele legitime ale persoanei vizate. Datele blocate se prelucrează doar în scopul pentru care nu au fost șterse.

(4)  Dacă Europol deține date de tipul celor descrise la alineatele (1), (2) și (3) care i-au fost furnizate de țări terțe, organizații internaționale sau care sunt rezultatele analizelor sale proprii, datele respective sunt rectificate, șterse sau blocate de Europol, iar aceasta informează sursa de la care provin datele, în cazul în care acest lucru este relevant. [AM 170]

(5)  Dacă Europol deține date de tipul celor descrise la alineatele (1) și (2) care i-au fost furnizate în mod direct de statele membre, datele respective sunt rectificate, șterse sau blocate de statele membre în cauză, în colaborare cu Europol.

(6)  Dacă datele incorecte au fost transferate prin alte mijloace corespunzătoare sau dacă erorile conținute de datele furnizate de statele membre sunt cauzate de un transfer defectuos sau au fost transferate cu încălcarea dispozițiilor prezentului regulament sau dacă rezultă în urma introducerii, preluării sau stocării acestora în mod incorect sau cu încălcarea dispozițiilor prezentului regulament de către Europol, datele respective sunt rectificate sau șterse de Europol în colaborare cu statele membre în cauză.

(7)  În cazurile menționate la alineatele (4), (5) și (6), toți destinatarii datelor respective sunt notificați imediat. În conformitate cu normele care li se aplică, destinatarii rectifică, șterg sau blochează aceste date în sistemele lor.

(8)  Europol informează în scris persoana vizată, fără întârziere nejustificată și, în orice situație, în termen de trei luni, cu privire la faptul că datele care o privesc au fost rectificate, șterse sau blocate.

(9)  Europol informează în scris persoana vizată cu privire la orice refuz de rectificare, ștergere sau blocare și cu privire la posibilitatea de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și de a exercita o cale de atac.

Articolul 41

Responsabilitatea în domeniul protecției datelor

(1)  Europol stochează datele cu caracter personal astfel încât să se poată stabili sursa acestora în conformitate cu articolul 23.

(1a)  Europol stochează datele cu caracter personal astfel încât să poată fi rectificate și șterse. [AM 171]

(2)  Responsabilitatea pentru calitatea datelor cu caracter personal, astfel cum se prevede la articolul 34 litera (d), aparține statului membru care le-a furnizat către Europol, iar în cazul datelor cu caracter personal furnizate de organisme ale Uniunii, țări terțe sau organizații internaționale, precum și în cazul datelor extrase de Europol din surse aflate la dispoziția publicului, responsabilitatea aparține Europol. Organismele Uniunii sunt responsabile pentru calitatea datelor până la momentul transferului, inclusiv la momentul respectiv. [AM 172]

(3)  Responsabilitatea pentru respectarea principiilor prevăzute la articolul 34 literele (a), (b), (c) și (e) aparține Europol.

(4)  Responsabilitatea pentru legalitatea transferului principiile aplicabile în ceea ce privește protecția datelor aparține: [AM 173]

(a)  statului membru care a furnizat datele, în cazul datelor cu caracter personal furnizate Europol de statele membre; și

(b)  Europol, în cazul datelor cu caracter personal furnizate de Europol către statele membre și țări terțe sau organizații internaționale.

(5)  În cazul unui transfer între Europol și un organism al Uniunii, responsabilitatea pentru legalitatea transferului aparține Europol. Fără a aduce atingere tezei precedente, în cazul în care datele sunt transferate de Europol la cererea destinatarului, atât Europol, cât și destinatarul sunt responsabili pentru legalitatea acestui transfer. În plus, Europol este responsabil pentru toate operațiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal pe care le efectuează.

Europol verifică competența destinatarului și evaluează necesitatea transferului datelor. Dacă apar îndoieli în privința necesității acestui transfer, Europol solicită destinatarului mai multe informații. Destinatarul se asigură că necesitatea transferului datelor poate fi verificată. Destinatarul prelucrează datele cu caracter personal numai în scopurile care au determinat transferul. [AM 174]

Articolul 42

Verificare prealabilă

(1)  Prelucrarea datelor cu caracter personal în orice set de operațiuni de prelucrare care fac parte dintr-un nou sistem de evidență care urmează să fie instituit servesc unuia sau mai multor scopuri conexe în ceea ce privește activitățile de bază face obiectul verificării prealabile atunci când: [AM 175]

(a)  urmează să fie prelucrate categoriile speciale de date menționate la articolul 36 alineatul (2);

(b)  tipul de prelucrare, în special utilizarea noilor tehnologii, mecanisme sau proceduri, prezintă riscuri specifice în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale, în special protecția datelor cu caracter personal, ale persoanelor vizate.

(2)  Verificările prealabile sunt efectuate de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor în urma primirii unei notificări din partea responsabilului cu protecția datelor care, în caz de incertitudine în ceea ce privește necesitatea verificării prealabile, se consultă cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor.

(3)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor emite un aviz în termen de două luni de la primirea notificării. Termenul poate fi suspendat în orice moment până când Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor obține oricare eventuale informații suplimentare pe care l-a le-a solicitat. Atunci când complexitatea cazului impune acest lucru, termenul poate fi prelungit cu încă două luni, prin decizie a Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Sunt posibile cel mult două prelungiri. Această decizie este notificată Europol înainte de expirarea termenului inițial de două luni. [AM 176]

În cazul în care nu s-a emis un aviz până la sfârșitul termenului de două luni, sau a prelungirii acestuia, acesta se consideră a fi favorabil.

Dacă avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor stabilește că prelucrarea notificată poate implica o încălcare a oricărei dispoziții a prezentului regulament, aceasta face propuneri, după caz, pentru evitarea unei astfel de încălcări. În cazul în care Europol nu modifică operațiunea de prelucrare în consecință, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor poate exercita competențele care i-au fost conferite în temeiul articolului 46 alineatul (3).

(4)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ține un registru al tuturor operațiunilor de prelucrare care i-au fost notificate în temeiul alineatului (1). Registrul respectiv este integrat în registrul menționat la articolul 27 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 43

Înregistrare și documentare

(1)  În scopul verificării legalității prelucrării datelor, automonitorizării și asigurării integrității și securității corespunzătoare a datelor, Europol ține evidențe privind colectarea, alterarea, accesarea, extragerea, divulgarea, combinarea sau ștergerea datelor cu caracter personal. Registrele sau documentațiile respective se șterg după trei ani, cu excepția cazului în care datele sunt în continuare necesare pentru un control aflat în curs. Registrele respective nu pot fi modificate. [AM 177]

(2)  Registrele sau documentațiile elaborate în temeiul alineatului (1) sunt comunicate la cerere Autorității Europene pentru Protecția Datelor în scopul efectuării unui control privind protecția datelor. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor utilizează informațiile respective numai în scopul efectuării controlului privind protecția datelor și pentru asigurarea prelucrării corespunzătoare a datelor, precum și a integrității și a securității acestora.

Articolul 44

Responsabilul cu protecția datelor

(1)  Consiliul de administrație numește un responsabil cu protecția datelor care este membru al personalului. În îndeplinirea îndatoririlor sale, responsabilul cu protecția datelor acționează în mod independent.

(2)  Responsabilul cu protecția datelor este selectat pe baza calităților sale personale și profesionale și, în special, a cunoștințelor de specialitate privind protecția datelor.

(3)  Selecția responsabilului cu protecția datelor nu trebuie să genereze un conflict de interese între îndatoririle sale în calitate de responsabil cu protecția datelor și orice alte îndatoriri oficiale, în special în legătură cu aplicarea dispozițiilor prezentului regulament.

(4)  Responsabilul cu protecția datelor este numit pentru un mandat cu o durată cuprinsă între doi și cinci ani. Mandatul său poate fi reînnoit, durata totală a acestuia neputând să depășească zece ani. Responsabilul cu protecția datelor poate fi demis din funcție de către instituția sau organismul Uniunii care l-a desemnat doar cu aprobarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor, în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea îndatoririlor sale.

(5)  După desemnare, responsabilul cu protecția datelor este înregistrat la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor de către instituția sau organismul care l-a desemnat.

(6)  În ceea ce privește îndeplinirea îndatoririlor sale, responsabilul cu protecția datelor nu poate primi niciun fel de instrucțiuni.

(7)  Responsabilul cu protecția datelor are, în special, următoarele sarcini în ceea ce privește datele cu caracter personal, cu excepția datelor cu caracter personal ale membrilor personalului Europol, precum și a datelor cu caracter personal administrative:

(a)  asigurarea, în mod independent, a legalității și a respectării aplicării interne a dispozițiilor prezentului regulament în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal; [AM 178]

(b)  asigurarea faptului că se ține o evidență a operațiunilor de transfer și de primire de date cu caracter personal, în conformitate cu prezentul regulament;

(c)  asigurarea faptului că, la cerere, persoanele vizate sunt informate cu privire la drepturile pe care le au în temeiul prezentului regulament;

(d)  cooperarea cu personalul Europol care răspunde de procedurile, formarea și consilierea privind prelucrarea datelor;

(e)  cooperarea cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în special în ceea ce privește operațiunile de prelucrare prevăzute la articolul 42; [AM 179]

(f)  elaborarea unui raport anual și înaintarea acestuia către Consiliul de administrație și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor.

(fa)  îndeplinirea rolului de punct de contact pentru cererile de acces în temeiul articolului 39; [AM 180]

(fb)  ținerea unui registru cu toate operațiunile de prelucrare efectuate de Europol, inclusiv, dacă este cazul, informații cu privire la scop, categoriile de date, beneficiari, termenele-limită de blocare și ștergere, transferurile către țări terțe sau organizații internaționale și măsurile de securitate; [AM 181]

(fc)  ținerea unui registru cu incidentele și încălcările legate de securitate care afectează datele cu caracter personal operaționale sau administrative; [AM 182]

(8)  În plus, responsabilul cu protecția datelor exercită funcțiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 referitor la datele cu caracter personal ale membrilor personalului Europol, precum și a datelor cu caracter personal administrative. [AM 183]

(9)  În îndeplinirea sarcinilor sale, responsabilul cu protecția datelor are acces la toate datele prelucrate de Europol și la toate sediile Europol. Acest acces este posibil în orice moment și fără solicitare prealabilă. [AM 184]

(10)  În cazul în care responsabilul cu protecția datelor consideră că dispozițiile prezentului regulament privind prelucrarea datelor cu caracter personal nu au fost respectate, acesta îl informează pe directorul executiv, solicitându-i să soluționeze neconformitatea într-un anumit termen. Dacă directorul executiv nu soluționează neconformitatea prelucrării în termenul stabilit, responsabilul cu protecția datelor informează Consiliul de administrație și convine împreună cu acesta asupra unui termen pentru formularea unui răspuns. În cazul în care Consiliul de administrație nu soluționează neconformitatea prelucrării în termenul stabilit, responsabilul cu protecția datelor sesizează Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor.

(11)  Consiliul de administrație adoptă norme de aplicare cu privire la responsabilul pentru protecția datelor. Normele de aplicare respective se referă, în special, la procedura de selecție pentru funcția de responsabil cu protecția datelor și la demiterea, sarcinile, îndatoririle și competențele responsabilului cu protecția datelor și la garanțiile de independență a acestuia. Europol pune la dispoziția responsabilului cu protecția datelor personalul și resursele necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor sale. Acești membri ai personalului au acces la datele cu caracter personal prelucrate de Europol și la sediile Europol numai în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Acest acces este posibil în orice moment și fără solicitare prealabilă. [AM 185]

(11a)  Responsabilul cu protecția datelor trebuie dotat cu resursele necesare îndeplinirii sarcinilor sale. [AM 186]

Articolul 45

Controlul exercitat de autoritatea națională de supraveghere

(1)  Fiecare stat membru desemnează o autoritate națională de supraveghere care are sarcina de a monitoriza în mod independent, în conformitate cu dispozițiile dreptului său național, caracterul legal al transferului, extragerii și oricărei comunicări de date cu caracter personal efectuate de statul membru în cauză către Europol, precum și de a examina dacă un astfel de transfer, extragere sau comunicare încalcă drepturile persoanei vizate. În acest scop, autoritatea națională de supraveghere are acces, la sediul unității naționale sau la sediul ofițerilor de legătură, la datele transmise de statul său membru către Europol, în conformitate cu procedurile naționale relevante.

(2)  În scopul exercitării funcției lor de control, autoritățile naționale de supraveghere au acces la birourile și la documentele ofițerilor de legătură ai statului membru respectiv la Europol.

(3)  Autoritățile naționale de supraveghere controlează, în conformitate cu procedurile naționale relevante, activitățile unităților naționale și ale ofițerilor de legătură, în măsura în care activitățile respective sunt relevante pentru protecția datelor cu caracter personal. De asemenea, acestea informează Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor cu privire la orice măsură pe care o iau referitor la Europol.

(4)  Orice persoană are dreptul de a solicita autorității naționale de supraveghere să verifice dacă transferul sau comunicarea către Europol, sub orice formă, de date care o privesc și accesul statului membru în cauză la datele respective au un caracter legal. Acest drept se exercită în conformitate cu legislația națională a statului membru în care a fost depusă cererea.

Articolul 46

Controlul exercitat de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

(1)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor răspunde de monitorizarea și asigurarea aplicării dispozițiilor prezentului regulament referitoare la protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către Europol, precum și de consilierea Europol și a persoanelor vizate cu privire la toate aspectele care se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal. În acest scop, aceasta îndeplinește îndatoririle prevăzute la alineatul (2) și exercită competențele acordate la alineatul (3).

(2)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor are următoarele îndatoriri, în temeiul prezentului regulament:

(a)  de a primi plângeri, de a investiga cazul semnalat și de a informa persoana vizată cu privire la soluționarea plângerii într-un termen rezonabil;

(b)  de a efectua investigații fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei plângeri, și de a informa fără întârziere persoana vizată cu privire la soluționarea plângerii într-un termen rezonabil; [AM 187]

(c)  de a monitoriza și de a asigura aplicarea de către Europol a dispozițiilor prezentului regulament și ale oricărui alt act al Uniunii care se referă la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal;

(d)  de a consilia Europol, fie din proprie inițiativă, fie ca răspuns la o consultare, cu privire la toate aspectele care au legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal, în special înainte de elaborarea de norme interne referitoare la protecția drepturilor și libertăților fundamentale în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal;

(e)  de a stabili, de a motiva și de a face publice exceptările, garanțiile, autorizările și condițiile menționate la articolul 36 alineatul (4);

(f)  de a ține un registru al operațiunilor de prelucrare care i-au fost notificate în temeiul articolului 42 alineatul (1) și înregistrate în conformitate cu articolul 42 alineatul (4);

(g)  de a efectua o verificare prealabilă a prelucrării care i-a fost notificată.

(3)  În temeiul prezentului regulament, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor poate:

(a)  să consilieze persoanele vizate cu privire la exercitarea drepturilor lor;

(b)  să sesizeze Europol în cazul unei presupuse încălcări a dispozițiilor care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și, dacă este necesar, să facă propuneri pentru remedierea încălcării și pentru îmbunătățirea protecției persoanelor vizate;

(c)  să dispună să se dea curs cererilor de exercitare a anumitor drepturi în legătură cu datele, în cazul în care astfel de cereri au fost refuzate cu încălcarea articolelor 39 și 40;

(d)  să adreseze Europol avertismente sau mustrări;

(e)  să dispună rectificarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea tuturor datelor în cazul în care acestea au fost prelucrate cu încălcarea dispozițiilor care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și notificarea unor astfel de acțiuni părților terțe cărora le-au fost divulgate datele; [AM 188 - nu privește toate versiunile lingvistice]

(f)  să propună Consiliului de administrație să interzică temporar sau definitiv, parțial sau total, prelucrarea; [AM 189]

(g)  să sesizeze Europol și, dacă este necesar, Parlamentul European, Consiliul și Comisia;

(h)  să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene în condițiile prevăzute de tratat;

(i)  să intervină în acțiunile introduse în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(4)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor are competența:

(a)  de a obține de la Europol acces la toate datele cu caracter personal și la toate informațiile necesare pentru investigațiile sale;

(b)  de a obține acces la orice sediu în care Europol își desfășoară activitatea atunci când există motive întemeiate pentru a presupune că în sediul respectiv se efectuează o activitate care face obiectul prezentului regulament.

(5)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor elaborează un raport anual privind activitățile de supraveghere referitoare la Europol. Raportul face parte din raportul anual al Autorității Europene pentru Protecția Datelor menționat la articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Raportul include informații statistice referitoare la plângeri, anchete, investigații, prelucrarea informațiilor sensibile, transferuri de date cu caracter personal către țări terțe și organizații internaționale, verificări și notificări prealabile și utilizarea competențelor prevăzute la alineatul (3).

Acest raport se transmite și se prezintă Grupului mixt de control parlamentar și se transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale. Pe baza acestui raport, Parlamentul European și Consiliul pot solicita Autorității Europene pentru Protecția Datelor să întreprindă acțiuni suplimentare pentru a asigura punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament. [AM 190]

(6)  Membrii și personalul Autorității Europene pentru Protecția Datelor sunt supuși obligației de confidențialitate, în conformitate cu articolul 69.

Articolul 47

Cooperarea între Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile naționale de protecție a datelor

(1)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor acționează în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de supraveghere în ceea ce privește aspecte specifice care necesită implicare la nivel național, în special în cazul în care Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor sau o autoritate națională de supraveghere identifică discrepanțe majore între practicile statelor membre sau un transfer potențial ilegal în utilizarea canalelor Europol pentru schimbul de informații sau în contextul întrebărilor adresate de una sau mai multe autorități naționale de supraveghere cu privire la punerea în aplicare și interpretarea prezentului regulament.

(2)  În cazurile menționate la alineatul (1), Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor folosește, atunci când este cazul, expertiza și experiența autorităților naționale de protecție a datelor în îndeplinirea atribuțiilor sale stabilite la articolul 46 alineatul (2). În desfășurarea activităților în cooperare cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, membrii și personalul autorităților naționale de protecție a datelor au, ținând seama de principiile subsidiarității și proporționalității, competențe echivalente cu cele prevăzute la articolul 46 alineatul (4) și sunt supuși obligației echivalente cu cele prevăzute la articolul 46 alineatul (6). Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile naționale de supraveghere pot, fiecare acționând în sfera competențelor deținute, să facă schimb de informații relevante, să își ofere reciproc asistență în efectuarea de audituri și inspecții, să examineze dificultățile legate de interpretarea sau aplicarea prezentului regulament, să analizeze problemele care se referă la exercitarea supravegherii independente sau a drepturilor persoanei vizate, să elaboreze propuneri armonizate pentru soluții comune la orice problemă și să promoveze creșterea gradului de informare cu privire la drepturile în materie de protecție a datelor, dacă este necesar. [AM 191]

(2a)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor informează pe deplin autoritățile de control naționale cu privire la toate aspectele pertinente pentru acestea. [AM 192]

(2b)  În cazurile în care aspecte specifice privesc datele care provin din unul sau mai multe state membre, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor consultă autoritățile naționale de supraveghere vizate sau competente. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor nu decid cu privire la luarea altor măsuri înainte ca autoritățile naționale de supraveghere vizate sau competente să fi informat Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor cu privire la poziția lor, într-un termen specificat de AEPD care nu este mai scurt de două luni. AEPD ține seama în cea mai mare măsură de poziția autorităților naționale de supraveghere vizate și competente. În cazul în care AEPD intenționează să nu urmeze poziția lor, aceasta le informează și le oferă o justificare. În cazurile în care AEPD consideră că este vorba de o situație extrem de urgentă, poate decide să adopte măsuri imediate. În astfel de cazuri, AEPD informează imediat autoritățile naționale de supraveghere vizate și competente și justifică natura urgentă a situației, precum și măsura pe care a luat-o. [AM 193]

(2c)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor consultă autoritățile naționale de supraveghere vizate sau competente înaintea luării oricărei măsuri prevăzute la articolul 46 alineatul (3), literele (e)-(h). AEPD ține seama în cea mai mare măsură de poziția autorităților naționale de supraveghere vizate și competente comunicată într-un termen specificat de aceasta și care nu este mai scurt de două luni. Dacă AEPD intenționează să nu urmeze pozițiile autorităților de supraveghere naționale, aceasta le informează și le oferă o justificare. În cazurile în care AEPD consideră că este vorba de o situație extrem de urgentă, poate decide să adopte măsuri imediate. În astfel de cazuri, AEPD informează imediat autoritățile naționale de supraveghere vizate și competente și justifică natura urgentă a situației, precum și măsura pe care a luat-o. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor se abține de a lua măsuri dacă toate autoritățile de supraveghere naționale i-au comunicat poziția lor negativă. [AM 194]

(3)  Autoritățile Șefii autorităților naționale de supraveghere și Autoritatea Europeană Autorității Europene pentru Protecția Datelor se reunesc în funcție de nevoi cel puțin o dată pe an pentru a discuta aspecte de politică strategică și generală sau alte aspecte menționate la alineatele (1) și (2). Costurile și organizarea reuniunilor respective sunt în sarcina Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Regulamentul de procedură se adoptă cu ocazia primei reuniuni. Metodele de lucru suplimentare sunt adoptate de comun acord, dacă este necesar. [AM 195]

Articolul 48

Date cu caracter personal administrative și date ale membrilor personalului [AM 196]

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică tuturor datelor cu caracter personal ale membrilor personalului Europol, precum și datelor cu caracter personal administrative deținute de Europol. [AM 197]

Capitolul VIII

CĂI DE ATAC și răspundere

Articolul 49

Dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

(1)  Orice persoană vizată are dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în cazul în care consideră că prelucrarea datelor sale cu caracter personal nu este conformă cu dispozițiile prezentului regulament.

(2)  În cazul în care o plângere se referă la o decizie menționată la articolul 39 sau 40, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor consultă organismele naționale de supraveghere sau organismul judiciar competent din statul membru /statele membre de la care provin datele sau din statul membru /statele membre direct vizat(e). Decizia Autorității Europene pentru Protecția Datelor, care poate fi inclusiv aceea de a refuza comunicarea oricărei informații, este luată în strânsă cooperare cu organismul național de supraveghere sau cu organismul judiciar competent. [AM 198]

(3)  În cazul în care o plângere se referă la prelucrarea datelor furnizate Europol de un stat membru, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor se asigură că verificările necesare au fost efectuate în mod corect, în strânsă cooperare cu organismul național de supraveghere al statului membru care a furnizat datele, se asigură că prelucrarea datelor în statul membru în cauză a fost legală și că verificările necesare au fost efectuate în mod corect. [AM 199]

(4)  În cazul în care o plângere se referă la prelucrarea datelor furnizate Europol de entități ale UE, țări terțe sau organizații internaționale, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor se asigură că Europol a efectuat verificările necesare.

Articolul 50

Dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva Autorității Europene pentru Protecția Datelor

Acțiunile împotriva deciziilor Autorității Europene pentru Protecția Datelor sunt introduse în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Articolul 51

Dispoziții generale privind răspunderea și dreptul la despăgubiri

(1)  Răspunderea contractuală a Europol este guvernată de dreptul aplicabil contractului respectiv.

(2)  Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe în temeiul oricărei clauze compromisorii prevăzute într-un contract încheiat de Europol.

(3)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 52, în cazul răspunderii necontractuale, Europol, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, repară orice prejudiciu cauzat de departamentele sale sau de membrii personalului său în îndeplinirea îndatoririlor acestora.

(4)  Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în litigiile privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile menționate la alineatul (3).

(5)  Răspunderea personală a angajaților față de Europol este reglementată de Statutul personalului sau de regimul aplicabil acestora.

Articolul 52

Răspunderea pentru prelucrarea incorectă a datelor cu caracter personal și dreptul la despăgubiri

(1)  Orice persoană care a suferit un prejudiciu ca urmare a unei operațiuni ilegale de prelucrare a datelor are dreptul de a primi despăgubiri pentru prejudiciul suferit, fie de la Europol, în conformitate cu articolul 340 din TFUE, fie de la statul membru în care s-a produs evenimentul care a generat prejudiciul, în conformitate cu dreptul său național. Persoana în cauză introduce o acțiune împotriva Europol în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sau împotriva statului membru în fața instanței naționale competente din statul membru respectiv.

(2)  Orice litigiu între Europol și statele membre privind răspunderea finală pentru despăgubirile acordate unei persoane fizice în conformitate cu alineatul (1) este înaintat Consiliului de administrație, care îl soluționează cu o majoritate de două treimi din membrii săi, fără a aduce atingere dreptului de contestare a acestei decizii în conformitate cu articolul 263 din TFUE.

Capitolul IX

CONTROLUL PARLAMENTAR

Articolul 53

Controlul parlamentar mixt

(1)  Controlul activităților Europol de către Parlamentul European și parlamentele naționale este realizat prin intermediul unui Grup mixt de control parlamentar, care se stabilește în cadrul comisiei competente a Parlamentului European, din care vor face parte membri titulari ai comisiei competente a Parlamentului European și un reprezentant al comisiei competente din cadrul parlamentului național al fiecărui stat membru și un membru supleant. Statele membre cu sisteme parlamentare bicamerale pot fi reprezentate de un reprezentant din fiecare cameră.

(2)  Grupul mixt de control parlamentar se convoacă întotdeauna în sediile Parlamentului European de către președintele comisiei competente a Parlamentului European. Reuniunile sunt coprezidate de președintele comisiei competente a Parlamentului European și de reprezentantul parlamentului național al statului membru care deține președinția prin rotație a Consiliului.

(3)  Grupul mixt de control parlamentar monitorizează aplicarea dispozițiilor prezentului regulament, în special în ceea ce privește impactul lor asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice.

(4)  În acest scop, Grupul mixt de control parlamentar are următoarele atribuții:

(1)   (a) Președintele Consiliului de administrație, directorul executiv și un reprezentant al Comisiei se prezintă în fața Grupului mixt de control parlamentar, la cererea acestuia, pentru a discuta aspecte care se referă la Europol, ținând cont de obligațiile de discreție și confidențialitate. Dacă este cazul, Grupul poate decide să invite la reuniunile sale și alte persoane relevante.

(2)   Controlul parlamentar asupra activităților Europol, exercitat de Parlamentul European împreună cu parlamentele naționale, se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(b)   Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor se prezintă în fața Grupului mixt de control parlamentar, la cererea acestuia și cel puțin o dată pe an, pentru a discuta chestiuni legate de protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice,și în special protecția datelor cu caracter personal în ceea ce privește operațiile Europol, ținând cont, dacă este cazul, de obligațiile privind respectarea discreției și a confidențialității.

Următoarele documente se prezintă și se discută în reuniunile Grupului mixt de control parlamentar:

—  proiectele programelor de lucru anuale și multianuale menționate la articolul 15;

—  raportul anual de activitate consolidat privind acțiunile sale prevăzut la articolul 14;

—  raportul anual al Autorității Europene pentru Protecția Datelor privind supravegherea activităților referitoare la Europol menționate la articolul 46;

—  raportul de evaluare redactat de Comisie pentru analizarea eficacității și eficienței Europol menționat la articolul 70.

Următoarele persoane se prezintă în fața Grupului mixt de control parlamentar la cererea acestuia:

—  candidații selecționați pentru postul de director executiv, menționați la articolul 56 alineatul (2);

—  directorul executiv, al cărui mandat se prevede a fi prelungit, așa cum se prevede la articolul 56 alineatul (5);

—  directorul executiv, pentru a raporta în legătură cu îndeplinirea sarcinilor.

Președintele consiliului de administrație informează Grupul mixt de control parlamentar înainte de demiterea directorului executiv din funcție și indică motivele luării acestei decizii.

(3)(5) În plus, față de obligațiile de informare și consultare prevăzute în prezentul regulament, Europol transmite Parlamentului European și parlamentelor naționale, Grupului mixt de control parlamentar, ținând cont, dacă este cazul, de obligațiile de discreție și confidențialitate, cu titlu informativ:

(a)  evaluări privind amenințările, analize strategice și rapoarte generale asupra situației referitoare la obiectivul Europol, precum și rezultatele studiilor și ale evaluărilor comandate de Europol;

(b)  acordurile de lucru adoptate în temeiul articolului 31 alineatul (1).

(6)  Grupul mixt de control parlamentar poate solicita orice documente pertinente necesare îndeplinirii sarcinilor sale, sub rezerva dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(18), precum și a normelor care reglementează tratamentul informațiilor confidențiale de către Parlamentul European.

(7)  Grupul mixt de control parlamentar poate elabora concluzii de sinteză privind activitățile de supraveghere referitoare la Europol destinate Parlamentului European. [AM 200]

Articolul 54

Accesul Parlamentului European la informații clasificate prelucrate de Europol sau prin intermediul acestuia

(1)  În scopul exercitării controlului parlamentar asupra activităților Europol în conformitate cu articolul 53, accesul la informații clasificate ale Uniunii Europene și la informații sensibile neclasificate prelucrate de Europol sau prin intermediul acestuia poate fi este acordat, la cerere, Parlamentului European Grupului mixt de control parlamentar și reprezentanților acestuia și, după caz, în urma consimțământului furnizorului de date.

(2)  Având în vedere caracterul sensibil și confidențial al acestor informații, accesul la informații clasificate ale Uniunii Europene și la informații sensibile neclasificate face obiectul principiilor de bază și al standardelor minime prevăzute la articolul 69normelor care reglementează tratamentul informațiilor confidențiale de către Parlamentul European(19). Modalitățile de acces suplimentare sunt pot fi reglementate printr-un acord de lucru încheiat între Europol și Parlamentul European. [AM 201]

Capitolul X

PERSONALUL

Articolul 55

Dispoziții generale

(1)  Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți, precum și normele adoptate de comun acord de instituțiile Uniunii pentru punerea în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți se aplică personalului Europol, cu excepția membrilor personalului care, la data de la care se aplică prezentul regulament, își desfășoară activitatea în temeiul contractelor încheiate de Europol, astfel cum a fost instituit prin Convenția Europol.

(2)  Personalul Europol este format din agenți temporari și/sau agenți contractuali. Consiliul de administrație decide care dintre posturile temporare prevăzute în schema de personal pot fi ocupate doar de personalul angajat din cadrul autorităților competente ale statelor membre. Personalul recrutat pentru a ocupa astfel de posturi este format din agenți temporari și poate fi angajat doar prin contracte pe durată determinată, care pot fi reînnoite o singură dată pentru o perioadă fixă.

(2a)  Autoritatea de numire utilizează pe deplin posibilitățile furnizate de Statutul funcționarilor și asigură personal de specialitate, cum ar fi experți IT cu o grupă de funcții și cu un grad superior, în funcție de calificarea lor, pentru îndeplinirea sarcinilor Agenției într-un mod ideal în conformitate cu articolul 4. [AM 202]

Articolul 56

Directorul executiv

(1)  Directorul executiv este angajat ca agent temporar al Europol în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2)  Directorul executiv este numit de Consiliul de administrație dintr-o listă de candidați propusă de Comisie, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente. în conformitate cu o procedură de cooperare, după cum urmează:

(a)  dintr-o listă de cel puțin trei candidați propusă de un comitet alcătuit dintr-un reprezentant al Comisiei în scopul încheierii contractului cu directorul executiv, Europol este reprezentat de președintele Consiliul de administrație și alți doi membri ai Consiliului de administrație, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente, candidaților li se va cere, înainte de numire, să se adreseze Consiliului și Grupului mixt de control parlamentar și să răspundă la întrebări;.

(b)  Grupul mixt de control parlamentar și Consiliul își vor prezenta avizele și ordinea preferințelor;

(c)  Consiliul de administrație va numi directorul executiv ținând cont de aceste avize.

În scopul încheierii contractului cu directorul executiv, Europol este reprezentat de președintele Consiliului de administrație.

Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selecționat de Consiliul de administrație poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii acesteia. [AM 203]

(3)  Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. Până la sfârșitul acestei perioade, Comisia efectuează o analiză care ia în considerare evaluarea activității directorului executiv, precum și sarcinile viitoare ale Europol și provocările cu care se va confrunta acesta.

(4)  Consiliul de administrație, după avizul Grupului mixt de control parlamentar și la propunerea Comisiei, care ia în considerare analiza menționată la alineatul (3), poate prelungi o singură dată mandatul directorului executiv pentru o perioadă de cel mult cinci ani. [AM 204]

(5)  Consiliul de administrație informează Parlamentul European în legătură cu intenția sa de a prelungi mandatul directorului executiv. În luna care precede orice astfel de prelungire, directorul executiv poate fi este invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului Grupului mixt de control parlamentar și să răspundă întrebărilor adresate de membrii acesteia. [AM 205]

(6)  Directorul executiv al cărui mandat a fost prelungit nu mai poate să participe la o altă procedură de selecție pentru același post la sfârșitul duratei cumulate a mandatului.

(7)  Directorul executiv poate fi demis din funcție numai printr-o decizie a Consiliului de administrație, la propunerea Comisiei care se explică în fața Grupului mixt de control parlamentar și a Consiliului. [AM 206]

(8)  Consiliul de administrație adoptă deciziile privind numirea, prelungirea mandatului și demiterea din funcție a directorului executiv și/sau a directorului executiv adjunct (directorilor executivi adjuncți) în baza unei majorități de două treimi din membrii săi cu drept de vot.

Articolul 57

Directorii executivi adjuncți

(1)  Directorul executiv este asistat de patru trei directori executivi adjuncți, inclusiv unul care răspunde de formare. Directorul executiv adjunct pentru formare răspunde de gestionarea Academiei Europol și a activităților acesteia. Sarcinile celorlalți directori executivi adjuncți sunt definite de directorul executiv. [AM 207]

(2)  Articolul 56 se aplică directorilor executivi adjuncți. Directorul executiv este consultat înainte de numirea sau demiterea din funcție a acestora.

Articolul 58

Experții naționali detașați și alte categorii de personal

(1)  Europol poate utiliza experți naționali detașați sau alte categorii de personal neangajat de agenție.

(2)  Consiliul de administrație adoptă o decizie care prevede norme privind detașarea experților naționali la Europol.

Capitolul XI

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 59

Bugetul

(1)  Estimări ale tuturor veniturilor și cheltuielilor Europol se elaborează pentru fiecare exercițiu financiar, care corespunde anului calendaristic, și sunt înscrise în bugetul Europol.

(2)  Bugetul Europol este echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile.

(3)  Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile Europol cuprind o contribuție din partea Uniunii, înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene.

(4)  Europol poate beneficia de finanțare din partea Uniunii sub forma acordurilor de delegare sau a granturilor ad-hoc și excepționale în conformitate cu dispozițiile instrumentelor relevante care sprijină politicile Uniunii.

(5)  Cheltuielile Europol includ remunerarea personalului, cheltuielile administrative și de infrastructură, precum și cheltuieli de funcționare.

Articolul 60

Întocmirea bugetului

(1)  În fiecare an, directorul executiv elaborează un proiect de situație a estimărilor de venituri și cheltuieli ale Europol pentru exercițiul financiar următor, care conține schema de personal, și îl transmite Consiliului de administrație.

(2)  Pe baza proiectului, Consiliul de administrație elaborează un proiect de estimare previzională a veniturilor și cheltuielilor Europol pentru următorul exercițiu financiar. Proiectul de estimare previzională a veniturilor și cheltuielilor Europol este transmis Comisiei în fiecare an până la [data prevăzută în regulamentul financiar cadru]. Până la 31 martie, Consiliul de administrație transmite și prezintă Comisiei, Parlamentului European și Consiliului un proiect final de estimare, care include un proiect de schemă de personal, până la 31 martie Grupului mixt de control parlamentar, Comisiei, Consiliului și parlamentelor naționale. [AM 208]

(3)  Comisia transmite situația estimărilor Parlamentului European și Consiliului (autoritatea bugetară), împreună cu proiectul de buget general al Uniunii Europene.

(4)  Pe baza situației estimărilor, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii Europene estimările pe care le consideră necesare pentru schema de personal și suma aferentă contribuției care urmează să fie suportată de la bugetul general, pe care le prezintă autorității bugetare în conformitate cu articolele 313 și 314 din TFUE.

(5)  Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru finanțarea Europol.

(6)  Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a Europol.

(7)  Bugetul Europol este adoptat de Consiliul de administrație. Acesta devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general al Uniunii. În cazul în care este necesar, acesta se ajustează în consecință.

(8)  Pentru orice proiect care poate avea implicații financiare semnificative asupra bugetului, în special proiectele de natură imobiliară, se aplică dispozițiile [regulamentului financiar cadru].

Articolul 61

Execuția bugetului

(1)  Directorul executiv execută bugetul Europol.

(2)  În fiecare an, directorul executiv transmite autorității bugetare toate informațiile relevante pentru concluziile procedurilor de evaluare.

Articolul 62

Prezentarea conturilor și descărcarea de gestiune

(1)  Până la data de 1 martie după încheierea fiecărui exercițiu financiar, contabilul Europol transmite conturile provizorii contabilului Comisiei și Curții de Conturi.

(2)  Până la data de 31 martie a următorului exercițiu financiar, Europol transmite și prezintă raportul privind gestiunea bugetară și financiară Parlamentului European Grupului mixt de control parlamentar, Consiliului și Curții de Conturi. [AM 209]

(3)  Până la data de 31 martie după încheierea fiecărui exercițiu financiar, contabilul Comisiei transmite Curții de Conturi conturile provizorii ale Europol, consolidate cu conturile Comisiei.

(4)  După primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Europol, în temeiul articolului 148 din Regulamentul financiar, contabilul întocmește conturile finale ale Europol. Directorul executiv le înaintează Consiliului de administrație în vederea obținerii unui aviz.

(5)  Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la conturile finale ale Europol.

(6)  Până la data de 1 iulie după încheierea fiecărui exercițiu financiar, directorul executiv transmite și prezintă conturile finale Parlamentului European Grupului mixt de control parlamentar, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și parlamentelor naționale, împreună cu avizul Consiliului de administrație. [AM 210]

(7)  Conturile finale se publică.

(8)  Directorul executiv transmite Curții de Conturi un răspuns la observațiile formulate în raportul anual ale acesteia până la [data prevăzută în regulamentul financiar cadru]. Directorul executiv transmite răspunsul respectiv și Consiliului de administrație.

(9)  Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informație necesară pentru buna desfășurare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză, în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul financiar.

(10)  Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, acordă directorului executiv, înainte de data de 15 mai a anului N + 2, descărcarea de gestiune în ceea ce privește execuția bugetului pentru anul N.

Articolul 63

Norme financiare

(1)  Normele financiare aplicabile Europol sunt adoptate de Consiliul de administrație, după consultarea Comisiei. Acestea nu derogă de la dispozițiile [regulamentului financiar cadru], cu excepția cazului în care activitatea Europol impune în mod special acest lucru, iar Comisia și-a dat acordul prealabil. Parlamentul European este informat cu privire la orice astfel de derogare. [AM 211]

(2)  Având în vedere specificitatea membrilor rețelei institutelor naționale de formare, care sunt singurele organisme având caracteristicile specifice și competențele tehnice pentru a desfășura activități de formare relevante, membrii respectivi pot primi granturi fără o cerere de propuneri în conformitate cu articolul 190 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei(20). [AM 212]

Capitolul XII

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 64

Statut juridic

(1)  Europol este un organism al Uniunii. Acesta are personalitate juridică.

(2)  În fiecare stat membru, Europol se bucură de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice în temeiul legislației naționale. Europol poate, în special, să achiziționeze și să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să se constituie parte în proceduri judiciare.

(3)  Sediul Europol se află la Haga, Țările de Jos.

Articolul 65

Privilegii și imunități

(1)  Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene se aplică Europol și personalului acestuia.

(2)  Ofițerii de legătură și membrii de familie ai acestora beneficiază de privilegii și imunități care fac obiectul unui acord între Regatul Țărilor de Jos și celelalte state membre. Acordul respectiv prevede privilegiile și imunitățile necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor care le revin ofițerilor de legătură.

Articolul 66

Regim lingvistic

(1)  Dispozițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1(21) se aplică Europol.

(2)  Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea Europol sunt furnizate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Articolul 67

Transparență

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică tuturor documentelor administrative deținute de Europol. [AM 213]

(2)  Pe baza unei propuneri a directorului executiv și nu mai târziu de șase luni după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Consiliul de administrație adoptă normele detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în ceea ce privește documentele Europol.

(3)  Deciziile luate de Europol în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri înaintate Ombudsmanului sau al unei acțiuni introduse în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, în condițiile prevăzute la articolul 228 și, respectiv, la articolul 263 din TFUE.

(3a)  Europol publică pe site-ul său o listă cu membrii Consiliului său de administrație, cu experții externi și interni, precum și declarațiile lor de interese și CV-urile. Procesele verbale ale Consiliului de administrație sunt publicate sistematic. Europol poate limita temporar sau permanent publicarea documentelor în cazul în care acest lucru riscă să pericliteze îndeplinirea sarcinilor Europol, ținând seama de obligațiile sale de discreție și de confidențialitate. [AM 214]

Articolul 67a

Notificarea prealabilă și mecanismul semnalelor de alertă („red flags”)

Comisia activează un sistem de avertizare dacă are motive serioase de îngrijorare cu privire la faptul că consiliul de administrație este pe cale să adopte decizii care nu ar fi în conformitate cu mandatul Europol, ar încălca legislația UE sau s-ar afla în contradicție cu obiectivele de politică ale Uniunii. În astfel de cazuri, Comisia va semnala chestiunea în mod oficial Consiliului de administrație și va solicita acestuia să se abțină de la adoptarea deciziei respective. În cazul în care consiliul de administrație respinge solicitarea, Comisia informează în acest sens în mod oficial Parlamentul European și Consiliul, în vederea adoptării unor măsuri rapide. Comisia poate solicita Consiliului de administrație să se abțină de la punerea în aplicare a deciziei controversate pe parcursul perioadei în care instituțiile dezbat încă respectiva chestiune. [AM 215]

Articolul 68

Combaterea fraudei

(1)  Pentru a facilita combaterea fraudei, a corupției și a altor activități ilegale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1073/1999, în termen de șase luni de la data la care devine operațional, Europol aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)(22) și adoptă dispozițiile corespunzătoare care se aplică tuturor angajaților Europol, utilizând modelul prevăzut în anexa la acordul respectiv.

(2)  Curtea de Conturi Europeană are competența de audita, pe bază de documente și la fața locului, toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii din partea Europol.

(3)  OLAF poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă au existat acte de fraudă, fapte de corupție sau orice alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un grant sau un contract finanțat de Europol, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(23).

(4)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (1), (2) și (3), acordurile de cooperare ale Europol cu țări terțe și organizații internaționale, contractele Europol, acordurile de grant ale Europol și deciziile Europol privind granturile conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Curtea de Conturi Europeană și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, conform competențelor care le revin.

Articolul 69

Norme de securitate privind protecția informațiilor clasificate

Europol stabilește propriile sale norme privind obligațiile de discreție și confidențialitate, precum și privind protecția informațiilor clasificate ale Uniunii Europene și a informațiilor sensibile neclasificate, ținând seama de principiile de bază și de standardele minime prevăzute de Decizia 2011/292/UE. Acestea vizează, între altele, dispoziții privind schimbul de astfel de informații, precum și prelucrarea și stocarea acestora.

Articolul 70

Evaluare și revizuire

(1)  În termen de cel mult cinci ani după [data de la care se aplică prezentul regulament] și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia comandă o evaluare pentru a analiza, în special, impactul, eficacitatea și eficiența Europol și practicile de lucru ale acestuia, precum și funcționarea mecanismului de control al activităților Europol de către Parlamentul European, împreună cu parlamentele naționale. În particular, evaluarea abordează posibila necesitate de a modifica obiectivele Europol și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări. [AM 216]

(2)  Comisia transmite și prezintă Parlamentului European Grupului mixt de control parlamentar, Consiliului, parlamentelor naționale și Consiliului de administrație raportul de evaluare și concluziile sale asupra raportului, însoțite, dacă este cazul, de o propunere de modificare a acestui regulament. În plus, Comisia furnizează, la cerere, Parlamentului European, Consiliului și parlamentelor naționale orice alte informații legate de evaluare. [AM 217]

(3)  La fiecare a doua evaluare, Comisia analizează, de asemenea, rezultatele obținute de Europol, având în vedere obiectivele, mandatul și sarcinile acestuia. În cazul în care Comisia consideră că existența Europol nu mai este justificată în raport cu obiectivele și sarcinile care i-au fost atribuite, aceasta poate propune modificarea în consecință sau abrogarea prezentului regulament, în cadrul procedurii legislative ordinare. [AM 218]

Articolul 71

Controale administrative

Activitățile Europol fac obiectul controlului exercitat de Ombudsmanul European în conformitate cu dispozițiile articolului 228 din TFUE.

Articolul 72

Sediul

(1)  Dispozițiile necesare referitoare la găzduirea care urmează să fie oferită Europol în statul membru și facilitățile care trebuie puse la dispoziție de statul membru respectiv, împreună cu normele specifice aplicabile în statul membru gazdă cu privire la directorul executiv, membrii Consiliului de administrație, personalul Europol și membrii de familie ai acestora sunt prevăzute într-un acord privind sediul între Europol și statul membru în care este situat sediul, încheiat după obținerea aprobării Consiliului de administrație și în termen de cel mult [2 ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament].

(2)  Statul membru care găzduiește Europol furnizează cele mai bune condiții posibile pentru a asigura funcționarea Europol, inclusiv școlarizare multilingvistică de orientare europeană și conexiuni de transport corespunzătoare.

Capitolul XIII

DISPOZIȚII TRANZITORII

Articolul 73

Succesiunea legală generală

(1)  Europol, astfel cum a fost instituit prin prezentul regulament, este succesorul juridic general în ceea ce privește toate contractele încheiate, obligațiile asumate și proprietățile achiziționate de Europol, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2009/371/JAI, și CEPOL, astfel cum a fost instituit în temeiul Deciziei 2005/681/JAI. [AM 219]

(2)  Prezentul regulament nu aduce atingere forței juridice a acordurilor încheiate de Europol, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2009/371/JAI, înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3)  Prezentul regulament nu aduce atingere forței juridice a acordurilor încheiate de CEPOL, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2005/681/JAI, înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament. [AM 220]

(4)  Prin derogare de la alineatul (3), acordul privind sediul încheiat în baza Deciziei 2005/681/JAI încetează la data de la care se aplică prezentul regulament. [AM 221]

Articolul 74

Dispoziții tranzitorii privind Consiliul de administrație

(1)  Mandatul membrilor Consiliului de administrație al CEPOL, astfel cum a fost instituit în baza articolului 10 din Decizia 2005/681/JAI, încetează la [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 222]

(2)  Mandatul membrilor Consiliului de administrație al Europol, astfel cum a fost instituit în baza articolului 37 din Decizia 2009/371/JAI, încetează la [data de la care se aplică prezentul regulament].

(3)  Consiliul de administrație, astfel cum a fost instituit în baza articolului 37 din Decizia 2009/371/JAI, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentului regulament și data de la care se aplică acesta:

(a)  exercită funcțiile Consiliului de administrație, astfel cum sunt prevăzute la articolul 14 din prezentul regulament;

(b)  pregătește adoptarea normelor privind obligațiile de confidențialitate și discreție, precum și protecția informațiilor UE clasificate menționate la articolul 69 din prezentul regulament;

(c)  elaborează orice instrument necesar pentru aplicarea prezentului regulament; și

(d)  revizuiește măsurile de punere în aplicare fără caracter legislativ a Deciziei 2009/371/JAI, astfel încât să permită Consiliului de administrație instituit în baza articolului 13 din prezentul regulament să adopte o decizie în temeiul articolului 78 alineatul (2).

(4)  Comisia ia, fără întârziere, măsurile necesare după intrarea în vigoare a prezentului regulament pentru a asigura că activitatea Consiliului de administrație instituit în conformitate cu articolul 13 începe la [data de la care se aplică prezentul regulament].

(5)  În termen de cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, statele membre trimit o notificare Comisiei cu privire la numele persoanelor pe care le-au numit în calitate de membri titulari și membri supleanți ai Consiliului de administrație, în conformitate cu articolul 13.

(6)  Consiliul de administrație instituit în temeiul articolului 13 din prezentul regulament se reunește pentru prima dată la [data de la care se aplică prezentul regulament]. În cadrul reuniunii respective, acesta ia, dacă este cazul, o decizie menționată la articolul 78 alineatul (2).

(6a)  Consiliul de administrație elaborează dispoziții detaliate care reglementează procedura prevăzută la articolul 67a și le prezintă Comisiei spre aprobare. [AM 223]

Articolul 75

Dispoziții tranzitorii privind directorii executivi și directorii adjuncți

(1)  Directorul executiv numit în baza articolului 38 din Decizia 2009/371/JAI îndeplinește, pentru perioada rămasă din mandatul său, responsabilitățile directorului executiv, astfel cum se prevede la articolul 19 din prezentul regulament. Celelalte condiții ale contractului său rămân neschimbate. Dacă mandatul său se încheie după [data intrării în vigoare a prezentului regulament], dar înainte de [data de la care se aplică prezentul regulament], mandatul se prelungește automat până la un an după data de la care se aplică prezentul regulament.

(2)  În cazul în care directorul executiv refuză sau nu poate să acționeze în conformitate cu dispozițiile de la alineatul (1), Comisia desemnează pe unul dintre funcționarii săi în scopul de a îndeplini funcția de director executiv interimar și a exercita atribuțiile directorului executiv pentru o perioadă de maximum 18 luni, până la efectuarea numirilor prevăzute la articolul 56.

(3)  Dispozițiile de la alineatele (1) și (2) se aplică directorilor adjuncți numiți în baza articolului 38 din Decizia 2009/371/JAI.

(4)  Directorul executiv al CEPOL, numit în baza articolului 11 alineatul (1) din Decizia 2005/681/JAI, este numit, pentru perioada rămasă din mandatul său, în funcția de director executiv adjunct pentru formare al Europol. Celelalte condiții ale contractului său rămân neschimbate. Dacă mandatul său se încheie după [data intrării în vigoare a prezentului regulament], dar înainte de [data de la care se aplică prezentul regulament], acesta se prelungește automat până la un an după data de la care se aplică prezentul regulament. [AM 224]

Articolul 76

Dispoziții bugetare tranzitorii

(1)  Pentru fiecare dintre cele trei exerciții bugetare care urmează intrării în vigoare a prezentului regulament, cel puțin 8 milioane EUR din cheltuielile operaționale ale Europol sunt rezervate pentru formare, astfel cum se prevede în capitolul III. [AM 225]

(2)  Procedura de descărcare de gestiune în ceea ce privește bugetele aprobate în baza articolului 42 din Decizia 2009/371/JAI se desfășoară în conformitate cu normele stabilite la articolul 43 din Decizia 2009/371/JAI și cu normele financiare ale Europol.

Capitolul XIV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 77

Înlocuire

Prezentul regulament înlocuiește și abrogă Decizia 2009/371/JAI și Decizia 2005/681/JAI.

Trimiterile la deciziile înlocuite decizia înlocuită se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament. [AM 226]

Articolul 78

Abrogare

(1)  Toate măsurile legislative de punere în aplicare a Deciziei 2009/371/JAI și a Deciziei 2005/681/JAI se abrogă cu efect de la data aplicării prezentului regulament.

(2)  Toate măsurile fără caracter legislativ de punere în aplicare a Deciziei 2009/371/JAI, care instituie Oficiul European de Poliție (Europol), și a Deciziei 2005/681/JAI, care instituie CEPOL, rămân în vigoare după [data de la care se aplică prezentul regulament], cu excepția cazului în care se decide altfel de către Consiliul de administrație al Europol în punerea în aplicare a prezentului regulament. [AM 227]

Articolul 79

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi după data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Regulamentul se aplică de la [data aplicării].

Cu toate acestea, articolele 73, 74 și 75 se aplică de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Lista infracțiunilor în privința cărora Europol susține și consolidează acțiunea autorităților competente ale statelor membre și cooperarea reciprocă a acestora în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament

–  terorism;

–  crimă organizată;

–  trafic ilegal de droguri;

–  activități ilegale de spălare de bani;

–  criminalitate legată de substanțe nucleare și radioactive;

–  trafic ilegal de migranți;

–  trafic de persoane;

–  criminalitate legată de autovehicule;

–  omucidere voluntară, vătămare corporală gravă;

–  trafic ilicit de organe și țesuturi umane;

–  răpire; sechestrare și luare de ostatici;

–  rasism și xenofobie;

–  jaf;

–  trafic ilegal de bunuri de patrimoniu; inclusiv antichități și opere de artă;

–  înșelăciune și fraudă; inclusiv fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii;

–  activități mafiote („racketeering”) și extorcare;

–  contrafacere și piratare a produselor;

–  falsificare de documente administrative și traficul de documente administrative falsificate;

–  falsificarea banilor și a altor mijloace de plată;

–  criminalitatea informatică;

–  corupție;

–  trafic ilegal de arme; muniții și materiale explozibile;

–  trafic ilegal cu specii rare de animale;

–  trafic ilegal cu specii și varietăți rare de plante;

–  infracțiuni împotriva mediului; inclusiv poluarea cauzată de nave;

–  trafic ilegal cu substanțe hormonale și alți factori de creștere;

–  abuz sexual și exploatare sexuală a persoanelor, în special a femeilor și copiilor. [AM 228]

ANEXA II

Categoriile de date cu caracter personal și categoriile de persoane vizate ale căror date pot fi colectate și prelucrate în scopul verificării încrucișate prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (a)

1.  Datele cu caracter personal colectate și prelucrate în scopuri de verificare încrucișată se referă la:

(a)  persoane care, în conformitate cu dreptul național al statului membru respectiv, sunt suspectate de a fi săvârșit sau de a fi participat la săvârșirea unei infracțiuni de competența Europol sau care au fost condamnate pentru o astfel de infracțiune;

(b)  persoane cu privire la care există indicii concrete sau motive rezonabile, în temeiul dreptului național al statului membru respectiv, care justifică prezumția că vor săvârși infracțiuni de competența Europol.

2.  Datele care se referă la persoanele menționate la alineatul (1) pot include numai următoarele categorii de date cu caracter personal:

(a)  numele de familie, numele dinaintea căsătoriei, prenumele și orice nume de împrumut sau nume fals;

(b)  data și locul nașterii;

(c)  naționalitatea;

(d)  sexul;

(e)  locul de reședință, profesia și locul unde se află persoana respectivă;

(f)  codul personal de asigurări sociale, permisul de conducere, actele de identitate și datele care figurează în pașaport; și

(g)  dacă este necesar, alte caracteristici care pot fi utile pentru identificare, inclusiv orice caracteristici fizice obiective specifice care nu pot fi modificate, cum ar fi datele dactiloscopice și profilul ADN (stabilite din partea necodată a ADN-ului).

3.  Pe lângă datele menționate la alineatul (2), pot fi colectate și prelucrate următoarele categorii de date cu caracter personal referitoare la persoanele menționate la alineatul (1):

(a)  infracțiuni, infracțiuni presupuse, precum și locul, data săvârșirii (presupuse a) acestora și modul (presupus) în care au fost săvârșite;

(b)  mijloacele care au fost utilizate sau care pot fi utilizate în scopul săvârșirii infracțiunilor respective, inclusiv informații referitoare la persoane juridice;

(c)  departamentele care răspund de caz și numerele de referință ale dosarelor;

(d)  suspiciunea de apartenență la o organizație criminală;

(e)  condamnări, în cazul în care acestea privesc infracțiuni de competența Europol;

(f)  partea care introduce datele.

Aceste date pot fi furnizate Europol chiar dacă nu conțin încă elemente referitoare la persoane.

4.  Informațiile suplimentare deținute de Europol sau de unitățile naționale cu privire la persoanele menționate la alineatul (1) pot fi comunicate oricărei unități naționale sau Europol, la cererea acestora. Unitățile naționale comunică informațiile în conformitate cu dreptul lor național.

5.  În cazul în care se renunță în mod definitiv la procedurile împotriva persoanei în cauză sau dacă aceasta este achitată, datele referitoare la cazul cu privire la care a fost adoptată o astfel de decizie se șterg.

ANEXA III

Categoriile de date cu caracter personal și categoriile de persoane vizate ale căror date pot fi colectate și prelucrate în scopul efectuării de analize strategice sau de altă natură generală și în scopul efectuării de analize operaționale [astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul (1) literele (b) și (c)]

1.  Datele cu caracter personal colectate și prelucrate în scopul efectuării de analize strategice sau de altă natură generală și în scopul efectuării de analize operaționale se referă la:

(a)  persoane care, în conformitate cu dreptul național al statului membru respectiv, sunt suspectate de a fi săvârșit sau de a fi participat la săvârșirea unei infracțiuni de competența Europol sau care au fost condamnate pentru o astfel de infracțiune;

(b)  persoane cu privire la care există indicii concrete sau motive rezonabile, în temeiul dreptului național al statului membru respectiv, care justifică prezumția că vor săvârși infracțiuni de competența Europol;

(c)  persoane care pot fi chemate să depună mărturie în cadrul unor anchete desfășurate în legătură cu infracțiunile cercetate sau în cadrul unor proceduri penale ulterioare;

(d)  persoane care au fost victimele uneia dintre infracțiunile cercetate sau cu privire la care anumite fapte justifică prezumția că pot fi victimele unei astfel de infracțiuni;

(e)  contacte și asociați; și

(f)  persoane care pot furniza informații privind infracțiunile cercetate.

2.  Următoarele categorii de date cu caracter personal, inclusiv datele administrative asociate, pot fi prelucrate în cazul categoriilor de persoane menționate la alineatul (1) literele (a) și (b):

(a)  detalii personale:

(i)  numele de familie actuale și anterioare;

(ii)  prenumele actuale și anterioare;

(iii)  numele dinaintea căsătoriei;

(iv)  numele tatălui (după caz, în scopul identificării);

(v)  numele mamei (după caz, în scopul identificării);

(vi)  sexul;

(vii)  data nașterii;

(viii)  locul nașterii;

(ix)  naționalitatea;

(x)  starea civilă;

(xi)  nume de împrumut;

(xii)  porecle;

(xiii)  nume false;

(xiv)  loc de reședință și/sau domiciliu actuale și anterioare;

(b)  descriere fizică:

(i)  descriere fizică;

(ii)  trăsături distinctive (semne/cicatrici/tatuaje etc.);

(c)  mijloace de identificare:

(i)  documente de identitate/permis de conducere;

(ii)  numărul cărții naționale de identitate/pașaportului;

(iii)  numărul național de identificare/codul personal de asigurări sociale, dacă este cazul;

(iv)  imagini vizuale și alte informații privind aspectul;

(v)  informații de identificare criminalistică, cum ar fi amprentele, profilul ADN (stabilit din partea necodată a ADN-ului), amprenta vocală, grupa sanguină, informații dentare;

(d)  ocupație și competențe:

(i)  loc de muncă și ocupație actuale;

(ii)  loc de muncă și ocupație anterioare;

(iii)  studii (școlare/universitare/profesionale);

(iv)  calificări;

(v)  competențe și alte cunoștințe (limbi/altele);

(e)  informații economice și financiare:

(i)  date financiare (conturi și coduri bancare, carduri de credit etc.);

(ii)  active în numerar;

(iii)  participații în acțiuni/alte active;

(iv)  date referitoare la bunurile aflate în proprietate;

(v)  legături cu întreprinderi;

(vi)  contacte cu banci și instituții de credit;

(vii)  situație fiscală;

(viii)  alte informații privind modul în care o persoană își gestionează resursele financiare;

(f)  date comportamentale:

(i)  stil de viață (cum ar fi cheltuieli care depășesc veniturile) și obișnuințe;

(ii)  deplasări;

(iii)  locuri frecventate;

(iv)  arme și alte instrumente periculoase;

(v)  grad de periculozitate;

(vi)  riscuri specifice, cum ar fi probabilitatea evadării, utilizarea de agenți dubli, legături cu personalul responsabil cu aplicarea legii;

(vii)  trăsături de caracter care au legătură cu infracționalitatea;

(viii)  consum de droguri;

(g)  contacte și asociați, inclusiv tipul și natura contactului sau asocierii;

(h)  mijloace de comunicare utilizate, cum ar fi telefon (fix/mobil), fax, pager, poștă electronică, adrese poștale, conexiune (conexiuni) internet;

(i)  mijloace de transport utilizate, cum ar fi vehicule, bărci, aeronave, inclusiv informații de identificare a respectivelor mijloace de transport (numere de înregistrare);

(j)  informații privind comportamentul infracțional:

(i)  condamnări anterioare;

(ii)  suspiciuni de implicare în activități infracționale;

(iii)  moduri de operare;

(iv)  mijloace care au fost utilizate sau care pot fi utilizate pentru pregătirea și/sau săvârșirea de infracțiuni;

(v)  apartenența la grupuri infracționale/organizații criminale și poziția în cadrul grupului/organizației;

(vi)  rolul în organizația criminală;

(vii)  aria geografică a activităților infracționale;

(viii)  materiale adunate în timpul unei anchete, cum ar fi imagini video și fotografice;

(k)  trimiteri la alte sisteme de informații în care sunt stocate informații privind persoana vizată:

(i)  Europol;

(ii)  agenții de poliție/vamale;

(iii)  alte agenții de aplicare a legii;

(iv)  organizații internaționale;

(v)  entități publice;

(vi)  entități private;

(l)  informații privind persoanele juridice care au legătură cu datele menționate la literele (e) și (j):

(i)  denumirea persoanei juridice;

(ii)  localizare;

(iii)  data și locul înființării;

(iv)  număr de înregistrare administrativă;

(v)  formă juridică;

(vi)  capital;

(vii)  domeniu de activitate;

(viii)  filiale naționale și internaționale;

(ix)  directori;

(x)  legături cu bănci.

3.  „Contacte și asociați”, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (e), înseamnă persoane prin intermediul cărora există suficiente motive pentru a considera că se pot obține informații care se referă la persoanele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) din prezenta anexă și care sunt relevante pentru analiză, cu condiția ca acestea să nu se încadreze într-una din categoriile de persoane menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d) și (f). „Contacte” înseamnă persoane care au un contact sporadic cu persoanele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b). „Asociați” înseamnă persoane care au un contact periodic cu persoanele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b).

În ceea ce privește contactele și asociații, se pot stoca datele prevăzute la alineatul (2) dacă este necesar, cu condiția să existe motive pentru a presupune că datele respective trebuie utilizate în scopul analizării rolului persoanelor respective în calitate de contacte sau de asociați.

În acest context, se respectă următoarele:

(a)  relațiile dintre aceste persoane și persoanele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) sunt clarificate cât de repede posibil;

(b)  în cazul în care presupunerea că există o relație între aceste persoane și persoanele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) se dovedește a fi nefondată, datele se șterg fără întârziere;

(c)  în cazul în care persoanele respective sunt suspectate de săvârșirea unei infracțiuni care se încadrează în obiectivele Europol sau au fost condamnate pentru o astfel de infracțiune, ori în cazul în care există indicii concrete sau motive rezonabile, în temeiul dreptului național al statului membru respectiv, care justifică prezumția că vor săvârși o astfel de infracțiune, se pot stoca toate datele prevăzute la alineatul (2);

(d)  datele privind contactele și asociații contactelor, precum și datele privind contactele și asociații asociaților nu se stochează, cu excepția datelor privind tipul și natura contactelor sau ale asocierilor acestora cu persoanele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b);

(e)  în cazul în care nu este posibilă o clarificare în temeiul dispozițiilor prevăzute la literele de mai sus, acest aspect este luat în considerare atunci când se ia o decizie privind necesitatea și amploarea stocării pentru analiză suplimentară.

4.  În ceea ce privește persoanele care, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (d), au fost victimele uneia dintre infracțiunile cercetate sau cu privire la care anumite fapte justifică prezumția că pot fi victimele unei astfel de infracțiuni, se pot stoca datele menționate la alineatul (2) litera (a) punctul (i) - litera (c) punctul (iii) din prezenta anexă, precum și următoarele categorii de date:

(a)  date de identificare a victimei;

(b)  motivarea statutului de victimă;

(c)  prejudicii (fizice/financiare/psihologice/altele);

(d)  dacă trebuie să se garanteze anonimatul;

(e)  dacă este posibilă înfățișarea în instanță;

(f)  informații legate de infracțiune furnizate de către sau prin intermediul persoanelor menționate la alineatul (1) litera (d), inclusiv informații cu privire la relația acestora cu alte persoane, dacă este necesar, pentru identificarea persoanelor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b).

Alte date prevăzute la alineatul (2) se pot stoca dacă este necesar, cu condiția să existe motive pentru a presupune că acestea trebuie utilizate în scopul analizării rolului unei persoane în calitate de victimă sau potențială victimă.

Datele care nu sunt necesare pentru analiză suplimentară se șterg.

5.  În ceea ce privește persoanele care, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c), pot fi chemate să depună mărturie în cadrul unor anchete desfășurate în legătură cu infracțiunile cercetate sau în cadrul unor proceduri penale ulterioare, se pot stoca datele menționate la alineatul (2) litera (a) punctul (i) - litera (c) punctul (iii) din prezenta anexă, precum și categoriile de date care îndeplinesc următoarele criterii:

(a)  informații legate de criminalitate furnizate de persoanele respective, inclusiv informații privind relația acestora cu alte persoane care fac obiectul fișierului de lucru pentru analiză;

(b)  dacă trebuie să se garanteze anonimatul;

(c)  dacă trebuie să se acorde protecție și de către cine;

(d)  noua identitate;

(e)  dacă este posibilă înfățișarea în instanță.

Alte date prevăzute la alineatul (2) se pot stoca dacă este necesar, cu condiția să existe motive pentru a presupune că acestea trebuie utilizate în scopul analizării rolului persoanelor respective în calitate de martori.

Datele care nu sunt necesare pentru analiză suplimentară se șterg.

6.  În ceea ce privește persoanele care, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (f), pot furniza informații privind infracțiunile cercetate, se pot stoca datele menționate la alineatul (2) litera (a) punctul (i) - litera (c) punctul (iii) din prezenta anexă, precum și categoriile de date care îndeplinesc următoarele criterii:

(a)  detalii personale codate;

(b)  tipul de informații furnizate;

(c)  dacă trebuie să se garanteze anonimatul;

(d)  dacă trebuie să se acorde protecție și de către cine;

(e)  noua identitate;

(f)  dacă este posibilă înfățișarea în instanță;

(g)  experiențe negative;

(h)  recompense (financiare/avantaje).

Alte date prevăzute la alineatul (2) se pot stoca dacă este necesar, cu condiția să existe motive pentru a presupune că acestea trebuie utilizate în scopul analizării rolului persoanelor respective în calitate de informatori.

Datele care nu sunt necesare pentru analiză suplimentară se șterg.

7.  Dacă, în orice moment pe parcursul unei analize, devine clar, pe baza unor indicii fiabile și coroborate, că o persoană ar trebui încadrată într-o altă categorie de persoane, astfel cum este definită în prezenta anexă, decât în categoria în care a fost încadrată inițial, în cazul persoanei respective Europol poate prelucra numai datele autorizate în cadrul respectivei noi categorii.

Dacă, pe baza unor astfel de indicii, devine clar că o persoană ar trebui încadrată în două sau mai multe categorii, astfel cum sunt definite în prezenta anexă, Europol poate prelucra toate datele autorizate în cadrul categoriilor respective.

(1)JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(2) Poziția Parlamentului European din 25 februarie 2014.
(3)Decizia Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol) (JO L 121, 15.5.2009, p. 37).
(4)JO C 316, 27.11.1995, p. 1.
(5)JO L 256, 1.10.2005, p. 63
(6)JO C 115, 4.5.2010, p. 1.
(7) A se insera trimiterea la directiva adoptată [propunere: COM(2013)0048 final].
(8)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al ConsiliuluI din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(9)Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, Strasbourg, 28.1.1981.
(10)Recomandarea nr. R(87) 15 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre de reglementare a utilizării datelor cu caracter personal în sectorul polițienesc, 17.9.1987.
(11)Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (JO L 350, 30.12.2008, p. 60).
(12)Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de instituire a Statutului funcționarilor comunităților europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități, precum și a unor dispoziții speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).
(13)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (Regulamentul financiar) (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
(14)Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (JO L 136, 31.5.1999, p. 1).
(15)Decizia 2011/292/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 141, 27.5.2011, p. 17).
(16)Decizia 2005/511/JAI a Consiliului din 12 iulie 2005 privind protecția monedei euro împotriva falsificării, prin desemnarea Europol ca fiind biroul central pentru combaterea falsificării monedei euro (JO L 185, 16.7.2005, p. 35).
(17) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(18)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43). [AM 200]
(19)În conformitate cu decizia Biroului Parlamentului European din 15 aprilie 2013.
(20)JO L 362, 31.12.2012, p. 1.
(21)CEE Consiliu: Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385/58).
(22)JO L 136, 31.5.1999, p. 15.
(23)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


Condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, schimb de elevi, formare profesională remunerată și neremunerată, servicii de voluntariat și muncă au pair ***I
PDF 614kWORD 347k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, schimb de elevi, formare profesională remunerată și neremunerată, servicii de voluntariat și muncă au pair (COM(2013)0151 – C7-0080/2013 – 2013/0081(COD))
P7_TA(2014)0122A7-0377/2013

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0151),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 79 alineatul (2) literele (a) și (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0080/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Greciei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 noiembrie 2013(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 20 septembrie 2013 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0377/2013),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, schimb de elevi, formare profesională remunerată și neremunerată, servicii de voluntariat și muncă au pair (reformare)

P7_TC1-COD(2013)0081


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 79 alineatul (2) literele (a) și (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Trebuie aduse o serie de modificări Directivei 2004/114/CE a Consiliului(7) și Directivei 2005/71/CE a Consiliului(8). Din motive de claritate, directivele respective ar trebui reformate.

(2)  Prezenta directivă ar trebui să răspundă necesității, identificate în rapoartele privind aplicarea celor două directive(9), de a remedia deficiențele depistate, de a se asigura transparența și securitatea juridică și de a oferi un cadru juridic coerent pentru diferite categorii de persoane care sosesc în Uniune din țări terțe. Prin urmare, aceasta ar trebui să simplifice și să raționalizeze într-un singur instrument dispozițiile existente care se aplică acestor categorii diferite. Deși categoriile de persoane care intră sub incidența prezentei directive prezintă diferențe între ele, acestea au și o serie de caracteristici în comun, ceea ce permite reglementarea situațiilor lor prin intermediul unui cadru juridic comun la nivelul Uniunii. [AM 1]

(3)  Prezenta directivă ar trebui să contribuie la obiectivul programului de la Stockholm, acela de a apropia legislațiile naționale în ceea ce privește condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe. Imigrația din afara Uniunii este o sursă de persoane înalt calificate, studenții și cercetătorii în special fiind din ce în ce mai căutați. Aceștia joacă un rol important în crearea valorii-cheie a Uniunii, capitalul uman, prin asigurarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii și, prin urmare, contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

(4)  Deficiențele evidențiate în rapoartele privind aplicarea celor două directive se referă, în principal, la condițiile de admisie, drepturile, garanțiile procedurale, accesul studenților la piața forței de muncă în timpul studiilor, dispozițiile privind mobilitatea în interiorul Uniunii, precum și la lipsa unei armonizări, dat fiind că reglementarea anumitor categorii de persoane, cum ar fi voluntarii, elevii și stagiarii neremunerați a fost lăsată la latitudinea statelor membre. Consultările ulterioare mai largi au subliniat, de asemenea, necesitatea unor posibilități mai bune de căutare a unui loc de muncă pentru cercetători și studenți și a unei mai bune protecții a lucrătorilor au pair și a stagiarilor remunerați, care nu intră sub incidența instrumentelor actuale.

(5)  În vederea creării treptate a unui spațiu de libertate, securitate și justiție, tratatul prevede măsuri care trebuie luate în materie de azil, imigrație și protecția drepturilor resortisanților țărilor terțe.

(6)  Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să vizeze încurajarea contactelor interpersonale și a mobilității, ca elemente importante ale politicii externe a Uniunii, în special în relația cu țările partenere la politica europeană de vecinătate sau cu partenerii strategici ai Uniunii. Aceasta ar trebui să permită o mai bună contribuție la abordarea globală în materie de migrație și mobilitate și la parteneriatele pentru mobilitate din cadrul acesteia, care oferă un cadru concret pentru dialog și cooperare între statele membre și țările terțe, inclusiv în privința facilitării și a organizării migrației legale regulamentare. [AM 2 - nu privește toate versiunile lingvistice]

(7)  Migrarea în scopurile menționate de prezenta directivă ar trebui să promoveze generarea și dobândirea de cunoștințe și competențe. Aceasta reprezintă o formă de îmbogățire reciprocă pentru migranții vizați, țara lor de origine și statul membru gazdă și contribuie la promovarea unei mai bune cunoașteri între culturi, în același timp consolidând legăturile culturale și îmbogățind diversitatea culturală. [AM 3]

(8)  Prezenta directivă ar trebui să promoveze Uniunea ca spațiu atractiv pentru cercetare și inovare și să stimuleze evoluția Uniunii în cadrul concurenței globale pentru câștigarea talentelor și, prin realizarea acestui lucru, să conducă la o creștere a competitivității și a ratelor de creștere globale ale Uniunii, creând totodată locuri de muncă cu o contribuție mai mare la creșterea PIB-ului. Deschiderea Uniunii pentru resortisanții țărilor terțe care pot fi admiși în scopuri de cercetare face, de asemenea, parte din inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”. Crearea unei piețe de muncă deschise pentru cercetătorii Uniunii și pentru cercetătorii din țări terțe a fost, de asemenea, considerată ca fiind un obiectiv-cheie al Spațiului european de cercetare (SEC), un spațiu unificat în care cercetătorii, cunoștințele științifice și tehnologiile circulă liber. [AM 4]

(9)  Ar trebui să se faciliteze admisia cercetătorilor printr­o procedură de admisie care să nu depindă de relația lor juridică cu organismul de cercetare gazdă și prin renunțarea la solicitarea unui permis de muncă, pe lângă permisul de ședere sau viza de lungă ședere. Această procedură ar trebui să se bazeze pe colaborarea dintre organismele de cercetare și autoritățile competente în probleme de imigrare din statele membre: celor dintâi ar trebui să li se atribuie un rol cheie în procedura de admisie în scopul facilitării și accelerării intrării și șederii cercetătorilor din țări terțe în Uniune, menținându-se în același timp prerogativele statelor membre cu privire la politica de imigrare. Organismele de cercetare desemnate în prealabil de statele membre ar trebui să poată semna un acord de primire cu un resortisant al unei țări terțe în scopul realizării unui proiect de cercetare. Statele membre ar trebui să elibereze o autorizație pe baza acordului de primire dacă sunt îndeplinite condițiile de intrare și de ședere.

(10)  Deoarece efortul necesar pentru atingerea țintei care constă în a investi 3 % din PIB în cercetare privește în mare parte sectorul privat, care trebuie prin urmare să recruteze și mai mulți cercetători în anii următori, organismele de cercetare care pot fi desemnate în temeiul prezentei directive ar trebui să aparțină atât sectorului public, cât și celui privat.

(11)  Pentru a spori atractivitatea Uniunii pentru cercetătorii și studenții resortisanți ai țărilor terțe, membrii de familie ai cercetătorilor și ai studenților, astfel cum au fost definiți în Directiva 2003/86/CE a Consiliului(10), ar trebui să fie admiși împreună cu respectivii cercetători. Aceștia ar trebui să beneficieze de dispozițiile privind mobilitatea în interiorul Uniunii și ar trebui, de asemenea, să aibă acces la piața muncii. [AM 5]

(12)  Dacă este cazul, statele membre ar trebui să fie încurajate să considere candidații la doctorate drept cercetători.

(13)  Punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să încurajeze un „exod al creierelor” din țările emergente sau în curs de dezvoltare. În vederea instituirii unei politici globale în materie de migrație, ar trebui luate, în parteneriat cu țările de origine, măsuri pentru sprijinirea reintegrării cercetătorilor în țările lor de origine.

(14)  Pentru promovarea Europei în ansamblul său ca un centru mondial de excelență pentru studii și formare profesională, condițiile de intrare și de ședere a persoanelor care doresc să călătorească în Uniune în aceste scopuri ar trebui să fie îmbunătățite, simplificate și facilitate. Acest lucru este conform cu obiectivele proiectului pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa(11), în special în contextul internaționalizării învățământului superior european. Apropierea legislațiilor naționale relevante ale statelor membre către norme mai favorabile pentru resortisanți ai țărilor terțe face parte din acest efort. [AM 6]

(15)  Extinderea și aprofundarea procesului de la Bologna, lansat prin Declarația de la Bologna(12), au dus la o convergență progresivă a sistemelor de învățământ superior în țările participante, dar și dincolo de acestea. Acest lucru se datorează faptului că autoritățile naționale au sprijinit mobilitatea studenților și a cadrelor universitare și că instituțiile de învățământ superior au integrat-o în programa lor. Aceste practici trebuie să conducă la îmbunătățirea dispozițiilor privind mobilitatea studenților în interiorul Uniunii. Un învățământ superior european mai atractiv și mai competitiv este unul dintre obiectivele Declarației de la Bologna. Procesul de la Bologna a dus la crearea Spațiului european al învățământului superior. Prin raționalizarea sectorului învățământului superior european, studiile în Europa au devenit mai atractive pentru studenții care sunt resortisanți ai unor țări terțe. Participarea a numeroase state terțe la procesul de la Bologna, precum și la programele Uniunii pentru mobilitatea studenților implică reguli de mobilitate armonizate și simplificate pentru cetățenii acestor state. [AM 7]

(16)  Durata și alte condiții privind cursurile pregătitoare pentru studenți reglementate de prezenta directivă trebuie stabilite de statele membre în conformitate cu legislația lor internă.

(17)  Dovada acceptării unui student de către o unitate de învățământ superior poate include, printre alte posibilități, o scrisoare sau un certificat care să confirme înscrierea acestuia.

(18)  La evaluarea disponibilității unor resurse suficiente, ar trebui avute în vedere bursele acordate.

(19)  Deși statele membre puteau decide dacă să aplice sau nu Directiva 2004/114/CE în cazul elevilor, al voluntarilor și al stagiarilor neremunerați, aceste categorii de persoane ar trebui să intre în prezent în domeniul de aplicare al prezentei directive, pentru a se facilita intrarea și șederea acestora și a li se garanta drepturile. Prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, lucrătorilor au pair și stagiarilor remunerați, pentru a le garanta drepturile legale și protecția.

(20)  Stagiarii remunerați care călătoresc în Uniune pentru a desfășura o activitate în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive, deoarece se încadrează în domeniul de aplicare al [Directivei 2013/xx/UE privind transferurile în cadrul aceleiași companii].

(21)  Întrucât la nivelul Uniunii nu există în prezent niciun cadru legal privind lucrătorii au pair resortisanți ai țărilor terțe prin care să se garanteze tratamentul echitabil al acestora, este necesar să se introducă dispoziții pentru a aborda nevoile specifice ale acestora ca o categorie deosebit de vulnerabilă. Prezenta directivă ar trebui să prevadă condițiile care urmează să fie îndeplinite atât de către lucrătorul au pair, cât și de familia gazdă, în special în ceea ce privește acordul încheiat între aceștia, care ar trebui să includă elemente cum ar fi banii de buzunar destinați lucrătorului au pair(13).

(22)  După ce toate sunt îndeplinite condițiile generale și speciale de admisie, statele membre ar trebui să emită o autorizație, și anume o viză de lungă ședere și/sau un permis de ședere, în termenele stabilite, care nu ar trebui să fie limitată sau anulată de cerințe suplimentare. În cazul în care un stat membru eliberează un permis de ședere doar pentru teritoriul său și toate condițiile din prezenta directivă referitoare la admisie sunt îndeplinite, statul membru ar trebui să îi acorde resortisantului țării terțe interesat vizele necesare. [AM 8]

(23)  Autorizațiile ar trebui să menționeze situația resortisantului țării terțe în cauză, precum și programele corespunzătoare ale Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate. Statele membre pot adăuga informații suplimentare pe suport de hârtie sau în format electronic, cu condiția ca acest lucru să nu reprezinte condiții suplimentare.

(24)  Diferitele perioade de valabilitate în ceea ce privește autorizațiile acordate în temeiul prezentei directive ar trebui să reflecte natura specifică a șederii pentru fiecare categorie vizată.

(25)  Statele membre pot impune solicitanților o taxă pentru procesarea cererilor de eliberare a unei autorizații ar trebui să ia în considerare renunțarea la taxele de intrare și de ședere aplicate resortisanților țărilor terțe în scopul prezentei directive. Taxele Dacă statele membre solicită resortisanților țărilor terțe plata unor taxe, acestea ar trebui să fie proporționale cu scopul șederii și nu ar trebui să constituie un obstacol în calea obiectivelor directivei. [AM 9]

(26)  Drepturile acordate resortisanților țărilor terțe în temeiul prezentei directive nu ar trebui să fie diferite în funcție de tipul autorizației (viză de lungă ședere sau permis de ședere).

(27)  Termenul „admisie” se referă atât la intrarea, cât și la șederea resortisanților țărilor terțe într-un stat membru în scopurile menționate de prezenta directivă.

(28)  Admisia poate fi refuzată doar pe motive justificate temeinic. În special, admisia poate fi refuzată dacă un stat membru consideră, pe baza unei evaluări a faptelor, într-un anumit caz, că resortisantul țării terțe reprezintă o potențială amenințare pentru ordinea publică, sau siguranța publică sau sănătatea publică. [AM 10]

(29)  În caz de îndoieli privind motivele cererii de admisie, statele membre ar trebui să poată solicita toate dovezile necesare pentru evaluarea coerenței, în special pe baza studiilor sau a cursurilor de formare pe care intenționează să le urmeze solicitantul, pentru a lupta împotriva abuzului și a utilizării incorecte a procedurii stabilite de prezenta directivă.

(30)  Autoritățile naționale ar trebui să informeze resortisanții țărilor terțe care solicită admisia în statele membre în temeiul prezentei directive cu privire la o decizie legată de cerere. Acestea ar trebui să facă acest lucru în scris cât mai curând posibil și cel mai târziu în termen de 60 30 de zile începând de la data depunerii cererii sau cât mai curând posibil și cel mai târziu în termen de 30 de zile începând de la aceeași dată, în cazul cercetătorilor și al studenților care beneficiază de programele Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate. Statele membre ar trebui să informeze solicitantul cât mai curând posibil cu privire la orice informație suplimentară de care are nevoie pentru procesarea cererii. În cazul în care legislația națională prevede introducerea unei căi de atac împotriva unei decizii negative, autoritățile naționale ar trebui să informeze solicitantul cu privire la decizia lor în termen de 30 de zile de la data la care a fost introdusă calea de atac. [AM 11]

(31)  Mobilitatea în interiorul Uniunii a cercetătorilor, studenților și stagiarilor remunerați resortisanți ai țărilor terțe ar trebui facilitată. În cazul cercetătorilor, prezenta directivă ar trebui să îmbunătățească normele privind perioada în care autorizația acordată de către primul stat membru ar trebui să acopere șederea într-un al doilea stat membru, fără a fi necesar un nou acord de primire. Ar trebui aduse îmbunătățiri în ceea ce privește situația studenților și a noii categorii de stagiari remunerați, pentru ca aceștia să poată avea drept de ședere într-un al doilea stat membru pentru o perioadă cuprinsă între trei și șase luni, dacă îndeplinesc condițiile generale prevăzute de prezenta directivă. În cazul stagiarilor resortisanți ai unei țări terțe care călătoresc în Uniune în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii, ar trebui să se aplice dispozițiile specifice privind mobilitatea în interiorul Uniunii, în conformitate cu [Directiva 2013/xx/UE privind transferurile în cadrul aceleiași companii].

(32)  Normele UE în materie de imigrație și programele Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate ar trebui să se completeze reciproc. Cercetătorii, și studenții, voluntarii și stagiarii resortisanți ai țărilor terțe care beneficiază de aceste programe ale Uniunii ar trebui să aibă dreptul de a se deplasa în statele diferite state membre prevăzute în temeiul autorizației acordate de către primul stat membru, atâta timp cât lista completă cu respectivele state membre este cunoscută înainte de intrarea în Uniune. O astfel de autorizație ar trebui să le permită să își exercite dreptul la mobilitate fără a fi nevoiți să furnizeze informații suplimentare sau să efectueze alte proceduri de depunere a cererilor. Statele membre sunt încurajate să faciliteze mobilitatea în interiorul Uniunii pentru voluntarii resortisanți ai țărilor terțe în cadrul programelor de voluntariat care vizează mai mult de un stat membru. [AM 12]

(33)  Pentru a permite studenților resortisanți ai țărilor terțe să suporte mai ușor o parte din costurile studiilor lor, acestora trebuie să li se acorde un acces sporit deplin la piața forței de muncă în conformitate cu condițiile stabilite de prezenta directivă, și anume cel puțin 20 ore pe săptămână. Principiul accesului studenților la piața forței de muncă ar trebui să funcționeze se aplice ca o regulă generală; cu toate acestea, în situații excepționale, statele membre ar trebui să ia în considerare situația piețelor lor de forță de muncă naționale , deși acest aspect nu trebuie să riște eliminarea pe deplin a dreptului la muncă.

(34)  Ca parte a intenției de a asigura o forță de muncă bine pregătită pentru viitor, statele membre ar trebui să permită și de a respecta și a aprecia munca și contribuția globală a studenților care își obțin diploma în Uniune, statele membre ar trebui să permită studenților respectivi să rămână pe teritoriul lor, cu intenția de a căuta un loc de muncă sau de a deschide o afacere, pentru o perioadă de 12 luni după expirarea autorizației inițiale. De asemenea, statele membre ar trebui să permită cercetătorilor să facă același lucru la finalizarea proiectului lor de cercetare, astfel cum se prevede în acordul de primire. Acest lucru nu ar trebui să dea naștere unui drept automat de a avea acces la piața forței de muncă sau de a deschide o afacere. Studenților și cercetătorilor li s-ar putea cere să prezinte dovezi în conformitate cu articolul 24. [AM 14]

(35)  Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere competenței statelor membre de a reglementa contingentele de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă.

(36)  Pentru ca Uniunea să devină mai atractivă pentru cercetătorii, studenții, elevii, stagiarii, voluntarii și lucrătorii au pair resortisanți țărilor terțe, este important să se asigure că aceștia beneficiază de un tratament echitabil, în conformitate cu articolul 79 din tratat. Aceste categorii de persoane au dreptul la un tratament egal cu cel aplicat resortisanților statului membru gazdă în temeiul Directivei 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului(14). Pentru cercetătorii resortisanți ai țărilor terțe, pe lângă drepturile acordate în temeiul Directivei 2011/98/UE, ar trebui să se mențină drepturi mai favorabile la un tratament egal cu cel aplicat resortisanților statului membru gazdă în ceea ce privește ramurile de securitate socială, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(15). În prezent, Directiva 2011/98/UE prevede posibilitatea ca statele membre să limiteze aplicarea egalității de tratament în ceea ce privește ramurile securității sociale, inclusiv prestațiile familiale, iar această posibilitate de limitare ar putea afecta cercetătorii. În plus, indiferent dacă dreptul Uniunii sau dreptul intern al statului membru gazdă oferă sau nu studenților, elevilor, voluntarilor, stagiarilor neremunerați și lucrătorilor au pair resortisanți ai țărilor terțe accesul la piața forței de muncă, aceștia ar trebui să beneficieze de dreptul la un tratament egal cu cel aplicat resortisanților statului membru gazdă în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și oferta de bunuri și servicii puse la dispoziția publicului. [AM 15]

(37)  Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere în niciun caz aplicării Regulamentului (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului(16).

(38)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene menționate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(39)  Statele membre ar trebui să aplice dispozițiile prezentei directive fără discriminare pe criterii de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau credință, convingeri politice sau de altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(40)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat să însoțească, în cazuri justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(41)  Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea condițiilor de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau remunerată servicii de voluntariat sau muncă au pair, nu poate fi realizat într-o manieră suficientă de către statele membre și, datorită dimensiunii sau efectelor, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se prevede la articolul respectiv din tratat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea respectivului obiectiv.

(42)  Fiecare stat membru ar trebui să se asigure că este pus la dispoziția publicului cel mai complet set posibil de informații actualizate periodic, în special în rețeaua internet, cu privire la organismele de cercetare desemnate în temeiul prezentei directive cu care cercetătorii ar putea încheia un acord de primire și cu privire la condițiile și procedurile de intrare și de ședere pe teritoriul său în scopul desfășurării de activități de cercetare, astfel cum au fost adoptate în conformitate cu prezenta directivă, precum și informații cu privire la unitățile definite de prezenta directivă, programele de studii la care resortisanții țărilor terțe pot fi admiși și condițiile și procedurile pentru intrarea și șederea pe teritoriul său în scopurile menționate anterior.

(42a)  Fiecare stat membru are obligația de a informa resortisanții țărilor terțe cu privire la normele aplicabile cazului lor specific pentru a se asigura transparența și securitatea juridică și, astfel, pentru a-i încuraja să vină în Uniune. Toate informațiile care sunt relevante pentru procedură, inclusiv documentația generală privind programe de studiu, de schimb sau de cercetare, dar și informații specifice cu privire la drepturile și obligațiile solicitanților ar trebui, prin urmare, să fie furnizate într-un mod ușor accesibil și inteligibil pentru resortisanții țărilor terțe. [AM 16]

(43)  [În conformitate cu articolele 1și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au nicio obligație în temeiul acesteia și nici nu fac obiectul aplicării sale.]

(44)  În conformitate cu articolele 1și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are nici o obligație în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale.

(45)  Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la acele dispoziții care reprezintă o modificare substanțială față de directivele anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile care rămân nemodificate decurge din directivele anterioare.

(46)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern și termenele de aplicare a directivelor prevăzute în anexa I partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

Scopul prezentei directive este stabilirea:

(a)  condițiilor de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care depășește 90 de zile, pentru cercetare studii, schimb de elevi, formare profesională remunerată și neremunerată, servicii de voluntariat sau muncă au pair ;

(b)  condițiilor de intrare și de ședere pentru studenții și stagiarii remunerați resortisanți ai țărilor terțe, pentru o perioadă care depășește 90 de zile, în alte state membre decât cel care acordă pentru prima dată unui resortisant al unei țări terțe o autorizație pe baza prezentei directive;

(c)  condițiilor de intrare și de ședere pentru cercetătorii resortisanți ai unor țări terțe în alte state membre decât cel care acordă pentru prima dată unui resortisant al unei țări terțe o autorizație pe baza prezentei directive.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică resortisanților țărilor terțe care solicită admisia pe teritoriul unui stat membru pentru cercetare, studii, schimb de elevi, formare profesională, remunerată sau neremunerată, servicii de voluntariat sau muncă au pair.

(2)  Prezenta directivă nu se aplică în cazul resortisanților țărilor terțe :

(a)  rezidenți într-un stat membru ca solicitanți de azil sau aflați sub protecție subsidiară ori sub incidența unor programe de protecție temporară;

(b)  a căror expulzare a fost suspendată din motive de fapt sau de drept;

(c)  care sunt membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii Europene care și-au exercitat dreptul la liberă circulație în Uniune ;

(d)  care se bucură de statutul de rezident pe termen lung într-un stat membru în conformitate cu Directiva 2003/109/CE a Consiliului(17) și care își exercită dreptul de ședere într-un alt stat membru pentru studii sau pentru a urma cursuri de formare profesională;

(e)  considerați, în conformitate cu legislația internă a statului membru vizat, ca persoane care desfășoară o activitate independentă.

(f)  care, împreună cu membrii familiilor lor și indiferent de cetățenia lor, beneficiază de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii în temeiul acordurilor încheiate fie între Uniune și statele sale membre, fie între Uniune și țări terțe;

(g)  stagiari care călătoresc în Uniune în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii în temeiul [Directivei 2013/xx/UE privind transferurile în cadrul aceleiași companii].

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)  „resortisant al unei țări terțe” înseamnă o persoană care nu este cetățean al Uniunii Europene în sensul articolului 20 alineatul (1) din tratat;

(b)  „cercetător” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care este titular al unei diplome corespunzătoare de absolvire a studiilor superioare, de natură să-i permită accesul la programe de doctorat și care este selecționat de un organism de cercetare pentru realizarea unui proiect de cercetare pentru care este necesară, de regulă, calificarea menționată anterior;

(c)  „student” înseamnă un resortisant al unei țări terțe acceptat de o unitate de învățământ superior și admis pe teritoriul unui stat membru pentru a urma ca activitate principală un ciclu de studii la cursuri de zi, care conduce la obținerea unui titlu de calificare în urma absolvirii unei unități de învățământ superior recunoscută de statul membru, inclusiv diplome, certificate sau titluri de doctor absolvite într-o unitate de învățământ superior, care pot cuprinde cursuri pregătitoare prealabile acestei forme de învățământ în conformitate cu legislația internă;

(d)  „elev” înseamnă un resortisant al unei țări terțe admis pe teritoriul unui stat membru pentru a urma un program recunoscut de învățământ secundar în cadrul unui program de schimburi gestionat de o organizație recunoscută în acest scop de statul membru în conformitate cu legislația și practicile sale administrative interne;

(e)  „stagiar neremunerat” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru pentru o perioadă de formare profesională fără remunerație în conformitate cu legislația internă a statului membru în cauză ;

(f)  „stagiar remunerat” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru pentru o perioadă de formare pentru care este remunerat în conformitate cu legislația națională a statului membru în cauză;

(g)  „voluntar” înseamnă un resortisant al unei țări terțe admis pe teritoriul unui stat membru pentru a participa la un program recunoscut de servicii de voluntariat;

(ga)  „furnizor de servicii de voluntariat” înseamnă o organizație responsabilă pentru programul de servicii de voluntariat la care este repartizat resortisantul țării terțe. Astfel de organizații și grupuri sunt independente și autonome ca și alte entități nonprofit, de exemplu, autoritățile publice. Ele sunt active în mediul public, iar activitatea lor are ca scop, cel puțin parțial, să contribuie la binele public(18)1. [AM 17]

(h)  „program de servicii de voluntariat” înseamnă un program de activități de solidaritate practică pe baza unui program recunoscut de statul membru sau de Uniune, care urmărește activități de interes general pentru o cauză nonprofit; [AM 18]

(i)  „lucrător au pair” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care este primit temporar de o familie pe teritoriul unui stat membru, în schimbul unor activități casnice ușoare și de îngrijire a copiilor, pentru a-și îmbunătăți competențele lingvistice și cunoștințele despre țara gazdă, în schimbul unor activități casnice ușoare și de îngrijire a copiilor; [AM 19 - nu privește toate versiunile lingvistice]

(j)  „cercetare” înseamnă o activitate creatoare întreprinsă sistematic în scopul creșterii volumului de cunoștințe, inclusiv cunoștințele despre om, cultură și societate, și a utilizării acestora pentru conceperea unor noi aplicații;

(k)  „organism de cercetare” înseamnă un organism public sau privat care desfășoară activități de cercetare și care a fost desemnat în sensul prezentei directive de către un stat membru în conformitate cu legislația sau practica administrativă a acestuia;

(l)  „unitate de învățământ ” înseamnă o unitate publică sau privată recunoscută de statul membru gazdă și/sau ale cărei cursuri de studii sunt recunoscute în conformitate cu legislația și practicile administrative interne, pe baza unor criterii transparente, în scopurile stabilite de prezenta directivă;

(la)  „entitate-gazdă” înseamnă instituția de învățământ, organizația de cercetare, întreprinderea sau instituția de formare profesională, organizația care efectuează schimb de elevi sau organizația responsabilă pentru programul de servicii de voluntariat la care este repartizat resortisantul țării terțe, indiferent de forma juridică a acesteia, stabilită în conformitate cu legislația națională pe teritoriul unui stat membru; [AM 20]

(lb)  „familie gazdă” înseamnă familia care primește temporar un lucrător au-pair și îi permite să participe la viața de familie zilnică pe teritoriul unui stat membru, pe baza unui acord încheiat între familia gazdă și lucrătorul au-pair; [AM 21]

(m)  „remunerare” înseamnă plata, sub orice formă, care se primește în schimbul serviciilor prestate și care este considerată, în conformitate cu legislația națională sau practicile curente drept element constitutiv al unui raport de muncă;

(n)  „angajare” înseamnă exercitarea unor activități care includ o formă de lucru sau de muncă reglementată de legislația națională sau de acordul colectiv aplicabil sau de practicile curente, efectuată pentru un angajator și desfășurată sub coordonarea și supravegherea acestuia; [AM 22]

(na)  „angajator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică pentru care sau sub a cărei conducere și/sau supraveghere are loc angajarea; [AM 23]

(nb)  „membri de familie“ înseamnă resortisanți ai unei țări terțe, conform definiției prevăzute la articolul 4 din Directiva 2003/86/CE; [AM 24]

(o)  „primul stat membru” înseamnă statul membru care acordă primul o autorizație unui resortisantul al unei țări terțe, în baza prezentei directive;

(p)  „al doilea stat membru” înseamnă orice stat membru, altul decât primul stat membru;

(q)  „programele Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate” înseamnă programele finanțate de Uniune care promovează mobilitatea resortisanților țărilor terțe către Uniune;

(r)  „autorizație” înseamnă un permis de ședere eliberat de autoritățile unui stat membru care conferă unui resortisant al unei țări terțe dreptul de ședere legală pe teritoriul său, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, sau o viză de lungă ședere;

(s)  „viză de lungă ședere” înseamnă o autorizație eliberată de către un stat membru, astfel cum se prevede la articolul 18 din Convenția Schengen, sau eliberată în conformitate cu legislația națională a statelor membre care nu aplică în întregime acquis-ul Schengen.

Articolul 4

Dispoziții mai favorabile

(1)  Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor mai favorabile ale:

(a)  acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între Uniune sau între Uniune și statele sale membre și una sau mai multe țări terțe sau

(b)  acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe.

(2)  Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta sau de a menține dispoziții mai favorabile pentru persoanele cărora li se aplică , în ceea ce privește articolele 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, și 29, 30, 31, 32, 33 și 34, în special în contextul parteneriatelor pentru mobilitate. [AM 25]

CAPITOLUL II

ADMISIE

Articolul 5

Principiu

(1)  Admisia unui resortisant al unei țări terțe în conformitate cu prezenta directivă se face sub rezerva verificării documentelor justificative care să indice faptul că acesta îndeplinește condițiile generale stabilite la articolul 6 și condițiile speciale stabilite la oricare dintre articolele 7- 14, care se aplică categoriei relevante.

(2)  După ce sunt îndeplinite toate condițiile generale și speciale de admisie, solicitanții au dreptul la o viză de lungă ședere și/sau la un permis de ședere. În cazul în care un stat membru eliberează permise de ședere numai pe teritoriul său și nu în altă parte și toate condițiile de admisie prevăzute în prezenta directivă sunt îndeplinite, statul membru în cauză eliberează resortisantului țării terțe viza necesară.

Articolul 6

Condiții generale

Un resortisant al unei țări terțe care solicită admisia în scopurile stabilite de prezenta directivă:

(a)  prezintă un document de călătorie valabil, în conformitate cu legislația internă. Statele membre pot solicita ca perioada de valabilitate a documentului de călătorie să acopere cel puțin durata planificată a șederii;

(b)  dacă este minor în conformitate cu legislația internă a statului membru gazdă, prezintă declarația de consimțământ a părinților sau o declarație echivalentă pentru șederea planificată;

(c)  deține asigurare de boală pentru toate riscurile împotriva cărora sunt în mod normal asigurați resortisanții statului membru vizat;

(d)  nu este considerat o amenințare pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică; [AM 26]

(e)  face dovada, în cazul în care statul membru o solicită, a achitării taxei de procesare a cererii în conformitate cu articolul 31.

(f)  prezintă dovezile solicitate de statul membru care să ateste faptul că pe durata șederii va dispune de suficiente resurse pentru a își acoperi cheltuielile de întreținere, de formare profesională și costurile călătoriei de întoarcere, fără a se aduce atingere unei eventuale examinări a fiecărui caz în parte. Nu este necesară furnizarea unei astfel de dovezi, dacă resortisantul unei țări terțe în cauză poate dovedi că primește un grant sau o bursă, că a primit un angajament de sponsorizare de la o familie-gazdă sau o ofertă fermă de loc de muncă sau dacă o organizație care efectuează schimb de elevi sau un program de servicii de voluntariat se declară responsabilă pentru cheltuielile de întreținere ale elevului sau ale voluntarului pe toată perioada șederii sale în statul membru în cauză. [AM 27]

Articolul 7

Condiții speciale pentru cercetători

(1)  Pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 6, un resortisant al unei țări terțe care solicită să fie admis în scopul desfășurării de activități de cercetare:

(a)  prezintă un acord de primire semnat cu un organism de cercetare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și articolul 9 alineatul (2);

(b)  dacă este cazul, prezintă o declarație de răspundere financiară emisă de organismul de cercetare în conformitate cu articolul 9 alineatul (3).

(2)  Statele membre pot să verifice condițiile pe care se bazează și în care a fost încheiat acordul de primire.

(3)  După încheierea cu un rezultat pozitiv a verificărilor menționate la alineatele (1) și (2), cercetătorii sunt admiși pe teritoriul statelor membre pentru executarea acordului de primire.

(4)  Cererile depuse de resortisanții țărilor terțe care doresc să desfășoare activități de cercetare în Uniune sunt luate în considerare și examinate atunci când resortisanții respectivi își au reședința în afara teritoriului statului membru în care doresc să fie admiși.

(5)  Statele membre pot accepta examinează, în conformitate cu legislația lor internă, o cerere depusă atunci când resortisantul respectiv al unei țări terțe se află deja pe teritoriul lor. [AM 28]

(6)  Statele membre stabilesc dacă cererile pentru obținerea autorizației trebuie să fie depuse de către cercetător sau de către organismul de cercetare relevant.

Articolul 8

Desemnarea organismelor de cercetare

(1)  Orice organism de cercetare care dorește să primească un cercetător în conformitate cu procedura de admisie prevăzută de prezenta directivă trebuie să fie desemnat în prealabil în acest scop de către statul membru respectiv.

(2)  Desemnarea organismelor de cercetare se face în conformitate cu procedurile prevăzute de legislația internă sau practica administrativă a statelor membre. Atât organismele publice, cât și cele private întocmesc cererile de desemnare în conformitate cu procedurile respective și pe baza îndatoririlor statutare sau a obiectivelor lor, după caz, precum și pe baza dovezii că desfășoară activități de cercetare.

Desemnarea unui organism de cercetare se face pentru o perioadă de cel puțin cinci ani. În cazuri excepționale, statele membre pot face desemnarea pentru o perioadă mai scurtă.

(3)  Statele membre pot solicita, în conformitate cu legislația internă, un angajament scris al organismului de cercetare în sensul că, în cazul în care un cercetător rămâne în mod ilegal pe teritoriul statului membru în cauză, organismul respectiv răspunde de rambursarea cheltuielilor suportate din fonduri publice pentru șederea și repatrierea cercetătorului respectiv. Răspunderea financiară a organismului de cercetare încetează cel târziu la șase luni după încetarea acordului de primire.

(4)  Statele membre pot adopta o dispoziție în sensul că, în termen de două luni de la data expirării acordului de primire respectiv, organismul desemnat trebuie să confirme autorităților competente, desemnate în acest scop de către statele membre, realizarea lucrărilor din cadrul fiecărui proiect de cercetare pentru care a fost încheiat un acord de primire în temeiul articolului 9.

(5)  Autoritățile competente din fiecare stat membru publică și actualizează listele organismelor de cercetare desemnate în sensul prezentei directive ori de câte ori se aduc modificări listelor respective.

(6)  Statele membre pot, printre alte măsuri, să refuze reînnoirea sau să decidă retragerea desemnării unui organism de cercetare care nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) sau în cazurile în care desemnarea a fost obținută în mod fraudulos sau un organism de cercetare a semnat în mod fraudulos ori neglijent un acord de primire cu un resortisant al unei țări terțe. În cazul în care desemnarea este refuzată sau retrasă, organismului în cauză îi poate fi interzis să solicite din nou desemnarea pe o perioadă de până la cinci ani de la data publicării deciziei de retragere sau de refuz a reînnoirii.

(7)  Statele membre pot stabili, prin legislația lor internă, consecințele retragerii desemnării sau ale refuzului de a reînnoi desemnarea în cazul acordurilor de primire existente, încheiate în conformitate cu articolul 9, precum și consecințele în ceea ce privește permisele de ședere ale cercetătorilor implicați.

Articolul 9

Acordul de primire

(1)  Un organism de cercetare care dorește să primească un cercetător semnează un acord de primire cu acesta dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 6 și 7.

Acordul de primire conține cel puțin următoarele elemente:

(a)  titlul și scopul proiectului de cercetare;

(b)  angajamentul cercetătorului de a finaliza proiectul de cercetare;

(c)  confirmarea organismului că se angajează să îl primească pe cercetător, astfel încât acesta să poată finaliza proiectul de cercetare;

(d)  data de început și data de sfârșit a proiectului de cercetare;

(e)  informații privind relația juridică dintre organismul de cercetare și cercetător;

(f)  informații privind condițiile de lucru ale cercetătorului.

(2)  Organismele de cercetare pot semna acorduri de primire numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  proiectul de cercetare a fost acceptat de autoritățile competente ale organismului după examinarea:

(i)  scopului și duratei cercetării, precum și a disponibilității resurselor financiare necesare pentru realizarea acesteia;

(ii)  calificării profesionale a cercetătorului în lumina obiectivelor cercetării, dovedită cu o copie certificată a calificării sale, în conformitate cu articolul 2 litera (b).

(3)  După semnarea acordului de primire, organismului de cercetare i se poate solicita, în conformitate cu legislația internă, să furnizeze cercetătorului o declarație individuală privind asumarea răspunderii financiare pentru cheltuieli în sensul articolului 8 alineatul (3).

(4)  Acordul de primire încetează în mod automat în cazul în care cercetătorul nu este admis sau în cazul în care relația juridică dintre cercetător și organismul de cercetare încetează.

(5)  Organismele de cercetare informează prompt autoritatea desemnată în acest scop de către statele membre despre orice eveniment care poate împiedica punerea în aplicare a acordului de primire.

Articolul 10

Condiții speciale pentru studenți

(1)  Pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 6, un resortisant al unei țări terțe care solicită admisia pentru studii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)  să dovedească faptul că a fost acceptat de o unitate de învățământ superior pentru a urma un curs de studii;

(b)  să facă dovada, la solicitarea statului membru, a achitării taxelor percepute de unitatea de învățământ;

(c)  să facă dovada, la solicitarea statului membru, a cunoașterii suficiente a limbii în care se va desfășura programul de studii pe care îl va urma.

(2)  Se consideră că studenții care se califică în mod automat pentru asigurare de boală pentru toate riscurile împotriva cărora sunt în mod normal asigurați resortisanții statului membru vizat, ca urmare a înscrierii la o unitate de învățământ, îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (c).

Articolul 11

Condiții speciale pentru elevi

(1)   Un resortisant al unei țări terțe care solicită admisia în cadrul unui program de schimb de elevi trebuie să îndeplinească, în afara condițiilor generale prevăzute la articolul 6, următoarele condiții:

(a)  să nu fie sub vârsta minimă și să nu aibă peste vârsta maximă stabilite de statul membru vizat;

(b)  să facă dovada acceptării sale de către o unitate de învățământ secundar;

(c)  să facă dovada participării la un program recunoscut de schimb de elevi gestionat de o organizație recunoscută în acest scop de statul membru vizat, în conformitate cu legislația și practicile administrative interne;

(d)  să facă dovada faptului că organizația care desfășoară programe de schimburi de elevi acceptă să preia responsabilitatea pentru respectivul elev pe durata prezenței acestuia pe teritoriul statului membru vizat, în special cu privire la cheltuielile de întreținere, școlarizare, de sănătate și de întoarcere în țara de origine;

(e)  să fie cazat pe întreaga durată a șederii la o familie care îndeplinește condițiile stabilite de statul membru vizat și este selecționată în conformitate cu normele privind programul de schimb de elevi la care participă elevul.

(2)  Statele membre pot limita admisia elevilor participanți într-un program de schimb la resortisanții țărilor terțe care oferă aceleași oportunități propriilor lor resortisanți. [AM 29]

Articolul 12

Condiții speciale privind stagiarii neremunerați sau remunerați [AM 30]

(1)  Un resortisant al unei țări terțe care solicită admisia sa ca stagiar neremunerat sau remunerat trebuie să îndeplinească, în afara condițiilor generale prevăzute la articolul 6, următoarele condiții:

(a)  să fi furnizeze dovezi că a semnat un acord de formare profesională, aprobat, dacă este necesar, de autoritatea relevantă din statul membru vizat în conformitate cu legislația și practicile administrative interne, pentru o poziție în cadrul întreprinderilor din sectorul public sau privat sau al unei unități de formare profesională recunoscută de statul membru în conformitate cu legislația și practicile administrative interne; [AM 31]

(b)  să dovedească, la solicitarea statului membru, că are studii, calificări sau experiență profesională anterioară relevantă pentru a beneficia de experiența stagiului. [AM 32]

(c)  să beneficieze, la solicitarea statului membru, de cursuri de bază de învățare a limbii pentru a acumula cunoștințele necesare în scopul îndeplinirii sarcinilor pe care le implică poziția.

Acordul menționat la litera (a) trebuie să descrie programul de formare, să precizeze durata acestuia, condițiile în care stagiarul este supravegheat în momentul derulării respectivului program, programul său de lucru, relația juridică cu entitatea gazdă și, în cazul în care stagiarul este remunerat, remunerația care i se acordă.

(2)  Statele membre pot solicita entității gazdă să declare că resortisantul țării terțe nu ocupă un loc de muncă vacant.

Articolul 13

Condiții speciale pentru voluntari

Un resortisant al unei țări terțe care solicită admisia în cadrul unui program de servicii de voluntariat trebuie să îndeplinească, în afara condițiilor generale prevăzute la articolul 6, următoarele condiții:

(a)  să prezinte un acord încheiat cu organizația responsabilă din statul membru vizat pentru programul/proiectul de servicii de voluntariat la care participă, oferind o descriere a sarcinilor care îi revin, a condițiilor care să specifice: titlul și scopul proiectului de voluntariat, data de început și data de sfârșit a proiectului de voluntariat, sarcinile voluntarilor, condițiile privind supravegherea îndeplinirii respectivelor sarcini, a programului programul de lucru, a resurselor resursele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare, de întreținere, de cazare și a banilor de buzunar pe întreaga durată a șederii și, după caz, a formării formarea la care participă, care este menită să îl ajute să își îndeplinească sarcinile profesionale; [AM 33]

(b)  să facă dovada faptului că organizația responsabilă cu programul de servicii de voluntariat la care participă a încheiat o poliță de asigurare civilă;

(c)  și, la solicitarea expresă a statului membru gazdă, să participe la cursuri de bază de învățare a limbii, a istoriei și a structurilor politice și sociale ale respectivului stat membru.

Articolul 14

Condiții speciale pentru lucrătorii au pair

Un resortisant al unei țări terțe care solicită să fie admis ca lucrător au pair trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 6, următoarele condiții:

(a)  să aibă cel puțin 17 ani, dar nu mai mult de 30 de ani sau, în cazuri justificate în mod individual, peste 30 de ani;

(b)  să facă dovada că familia gazdă își asumă răspunderea pentru acesta pe durata prezenței sale pe teritoriul statului membru în cauză, în special în ceea ce privește cheltuielile de întreținere, cazare, sănătate, maternitate sau riscurile de accidente; [AM 34]

(c)  să prezinte un acord încheiat între lucrătorul au pair și familia gazdă care să definească drepturile și obligațiile lucrătorului au pair, inclusiv detaliile cu privire la banii de buzunar pe care urmează să îi primească acesta, și măsurile adecvate care îi permit să participe la cursuri și privind orele dedicate participării la treburile casnice de zi cu zi , indicând numărul maxim de ore pe zi care pot fi dedicate participării la acestea, inclusiv acordarea a cel puțin unei zile libere pe săptămână, și care îi permit să participe la cursuri. [AM 35]

CAPITOLUL III

AUTORIZAȚIILE ȘI DURATA ȘEDERII

Articolul 15

Autorizațiile

Vizele de lungă ședere și permisele de ședere poartă titlul „cercetător”, „student”, „voluntar”, „elev”, „stagiar remunerat”, „stagiar neremunerat” sau „lucrător au pair”. Pentru cercetătorii și studenții resortisanți ai țărilor terțe care se deplasează în Uniune în cadrul unui anumit program al Uniunii care cuprinde măsuri de mobilitate, autorizația menționează programul respectiv.

După o autorizare reușită și acordarea unei vize, entitatea-gazdă este înregistrată într-un sistem de acreditare, pentru a facilita viitoarele proceduri de depunere a cererilor. [AM 36]

Articolul 16

Durata șederii

(1)  Statele membre eliberează o autorizație pentru cercetători pe o perioadă de cel puțin un an și o reînnoiesc dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la articolele 6, 7 și 9. În cazul în care proiectul de cercetare este prevăzut să dureze mai puțin de un an, autorizația este eliberată pentru durata proiectului.

(2)  Statele membre eliberează o autorizație pentru studenți pe o perioadă de cel puțin un an, sau, atunci când durata studiilor acestora depășește un an, pentru întreaga durată a studiilor lor și, dacă este cazul, o reînnoiesc dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la articolele 6 și 10. În cazul în care perioada de studii este prevăzută să dureze mai puțin de un an, autorizația este eliberată pentru durata studiilor. [AM 37]

(3)  Pentru elevi și lucrătorii au pair, statele membre eliberează o autorizație care acoperă întreaga durată a programului de schimb de elevi sau a acordului dintre familia-gazdă și lucrătorii au pair pentru o perioadă maximă de un an. [AM 38]

(4)  Perioada de valabilitate a unei autorizații eliberate stagiarilor corespunde duratei de ocupare a poziției sau este de maximum un an. În cazuri excepționale, aceasta poate fi reînnoit ă, o singură dată, sub forma unui permis și exclusiv pe durata necesară obținerii unei formări profesionale recunoscute de un stat membru în conformitate cu legislația și practicile administrative interne, cu condiția ca titularul să îndeplinească în continuare condițiile prevăzute la articolele 6 și 12.

(5)  Voluntarilor li se eliberează o autorizație pentru o perioadă de cel mult un an. În cazuri excepționale, dacă durata programului relevant depășește un an, durata valabilității autorizației necesare poate corespunde perioadei respective.

(6)  În cazurile în care statele membre permit intrarea și șederea pe baza unei vize de lungă ședere, odată cu prima prelungire a șederii inițiale se eliberează un permis de ședere. În cazul în care valabilitatea vizei de lungă ședere este mai scurtă decât durata autorizată de ședere, viza de lungă ședere este înlocuită cu un permis de ședere, fără formalități suplimentare, înainte de expirarea vizei.

Articolul 17

Informații suplimentare

Statele membre pot să adauge informații suplimentare referitoare la șederea resortisantului unei țări terțe, cum ar fi lista completă, pe suport de hârtie, a statelor membre în care cercetătorul sau studentul a declarat că intenționează să se deplaseze în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (a) sau să stocheze astfel de date în format electronic, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 și la punctul 16 litera (a) din anexa la regulamentul respectiv. [AM. 39]

CAPITOLUL IV

Motivele refuzului, retragerii sau refuzului reînnoirii autorizațiilor 

Articolul 18

Motivele respingerii refuzului acordării unei cereri autorizații

(1)  Statele membre o cerere resping refuză acordarea unei autorizații în următoarele cazuri:

(a)  în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la articolul 6, precum și sau condițiile speciale relevante stabilite la articolul 7 și la articolele 10-16;

(b)  în cazul în care documentele prezentate au fost dobândite în mod fraudulos, au fost falsificate sau modificate;

(c)  în cazul în care entitatea sau instituția de învățământ gazdă a fost înființată cu unicul scopul de a facilita intrarea pe teritoriul statului respectiv;

(d)  în cazul în care entitatea gazdă a fost sancționată în temeiul dreptului intern pentru muncă nedeclarată și/sau angajare ilegală ori nu îndeplinește obligațiile legale în ceea ce privește securitatea socială și/sau impozitarea prevăzute în dreptul intern ori a inițiat procedura de faliment ori este insolvabilă;

(e)  în cazul în care familia gazdă sau, dacă este cazul, orice organizație intermediară implicată în plasarea lucrătorului au pair a fost sancționată în conformitate cu dreptul intern pentru încălcarea condițiilor și/sau a obiectivelor plasamentului lucrătorilor au pair și/sau pentru angajare ilegală.

(2)  Statele membre pot respinge o cerere dacă se constată că entitatea gazdă a desființat în mod deliberat, în intervalul de 12 luni care precede imediat data depunerii cererii, locurile de muncă pe care încearcă să le completeze prin intermediul noii cereri refuza o autorizație în situațiile următoare:

(a)  în cazul în care entitatea gazdă a fost sancționată în conformitate cu dreptul intern pentru muncă nedeclarată și/sau angajare ilegală ori nu îndeplinește obligațiile legale în ceea ce privește securitatea socială și/sau impozitarea prevăzute în dreptul intern ori a inițiat procedura de faliment ori este insolvabilă;

(b)  în cazul în care familia gazdă sau, dacă este cazul, orice organizație intermediară implicată în plasarea lucrătorului au pair a fost sancționată în conformitate cu dreptul intern pentru încălcarea condițiilor și/sau a obiectivelor plasamentului lucrătorilor au pair și/sau pentru angajare ilegală;

(c)  în cazul în care entitatea sau instituția de învățământ gazdă a fost înființată cu unicul scop de a facilita intrarea pe teritoriul statului respectiv. [AM 40]

Articolul 19

 Motivele retragerii sau ale refuzului reînnoirii unei autorizații

(1)  Statele membre retrag sau refuză să reînnoiască o autorizație în situațiile următoare:

(a)   în cazul în care titularul nu mai îndeplinește condițiile generale prevăzute la articolul 6, sau condițiile speciale relevante stabilite la articolul 7 și la articolele 10-14 sau 16;

(ab)   în cazul în care autorizațiile și documentele prezentate au fost dobândite în mod fraudulos, au fost falsificate sau modificate;

(b)  în cazul în care resortisantul unei țări terțe își are reședința pe teritoriul statului membru din alte motive decât cele pentru care a primit drept de ședere;

(c)  în cazul în care entitatea gazdă a fost înființată cu unicul scop de a facilita intrarea pe teritoriul statului membru;

(2)  Statele membre pot retrage sau refuza să reînnoiască o autorizație în situațiile următoare:

(da)   în cazul în care entitatea gazdă nu a îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește securitatea socială și/sau impozitarea prevăzute în dreptul intern sau a inițiat procedura de faliment sau este insolvabilă; Atunci când o astfel de situație survine în cursul unui ciclu de studii, studentului ar trebui să i se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru a găsi un ciclu echivalent, care să-i permită finalizarea studiilor;

(eb)   în cazul în care familia entitatea gazdă sau, dacă este cazul, orice organizație intermediară implicată în plasarea lucrătorului au pair a fost sancționată în conformitate cu dreptul intern pentru încălcarea condițiilor și/sau obiectivelor plasamentului lucrătorilor au pair și/sau pentru angajare ilegală. muncă nedeclarată și/sau angajare ilegală ori nu îndeplinește obligațiile legale în ceea ce privește securitatea socială și/sau impozitarea prevăzute în dreptul intern ori a inițiat procedura de faliment ori este insolvabilă;

(c)  în cazul în care entitatea gazdă a fost înființată cu unicul scop de a facilita intrarea pe teritoriul statului membru;

(d)  în cazul în care familia gazdă sau, dacă este cazul, orice organizație intermediară implicată în plasarea lucrătorului au pair a fost sancționată în conformitate cu dreptul intern pentru încălcarea condițiilor și/sau obiectivelor plasamentului lucrătorilor au pair și/sau pentru angajare ilegală;

(e)  în cazul în care resortisantul unei țări terțe își are reședința pe teritoriul statului membru din alte motive decât cele pentru care a primit drept de ședere;

(f)  în cazul studenților, dacă termenele-limită impuse cu privire la accesul la activitățile economice prevăzute la articolul 23 nu sunt respectate; sau

(g)  în cazul studenților, dacă respectivul student nu înregistrează un progres acceptabil în studiile relevante, în conformitate cu legislația și practicile administrative interne;. Statul membru în cauză poate retrage sau refuza să reînnoiască o autorizare din acest motiv doar printr-o decizie bazată pe motive specifice, luând în considerare evaluarea instituției de învățământ, care este consultată cu privire la progresele studentului, cu excepția cazului în care instituția nu răspunde la solicitarea privind avizul într-un termen rezonabil de timp;

(2)  Statele membre pot retrage o autorizație pe motiv

(h)   din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Motivele legate de ordinea publică sau de siguranță publică trebuie să se bazeze exclusiv pe comportamentul personal al resortisantului în cauză al țării terțe. Motivele legate de sănătatea publică au la bază o analiză obiectivă a adevăratelor riscuri și nu sunt aplicate în mod discriminatoriu în comparație cu tratamentul aplicat resortisanților statului membru în cauză.

(2a)  Atunci când un stat membru retrage o autorizație pe unul dintre motivele prevăzute la alineatul 2 literele (a), (b) sau (c), resortisantul unei țări terțe are dreptul de a rămâne pe teritoriul statului membru în cazul în care găsește o altă entitate gazdă sau o familie gazdă, pentru a-și termina studiile sau cercetarea sau pentru un alt scop pentru care a fost acordată autorizația. [AM 41]

Articolul 20

Motivele refuzului reînnoirii unei autorizații

(1)  Statele membre pot refuza să reînnoiască o autorizație în următoarele cazuri:

(a)  în cazul în care autorizația și documentele prezentate au fost dobândite în mod fraudulos, au fost falsificate sau modificate;

(b)  în cazul în care se constată că titularul nu mai îndeplinește condițiile generale de intrare și de ședere stabilite la articolul 6, precum și condițiile speciale relevante prevăzute la articolele 7, 9 și 10;

(c)  în cazul studenților, dacă termenele-limită impuse cu privire la accesul la activitățile economice prevăzute la articolul 23 nu sunt respectate sau dacă respectivul student nu înregistrează un progres acceptabil în studiile relevante, în conformitate cu legislația și practicile administrative interne.

(2)  Statele membre pot refuza să reînnoiască o autorizație pe motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică. [AM 42]

CAPITOLUL V

DREPTURI

Articolul 21

Egalitatea de tratament

(1)  Prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) litera literele (a) și (b) din Directiva 2011/98/UE, cercetătorii și studenții resortisanți ai țărilor terțe au dreptul la un tratament egal cu cel aplicat resortisanților statului membru gazdă în ceea ce privește educația și formarea profesională și ramurile securității sociale, inclusiv prestațiile familiale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004. [AM 43]

(2)  Studenții, elevii, voluntarii, stagiarii neremunerați și lucrătorii au pair, indiferent dacă beneficiază sau nu de drept de muncă în temeiul legislației Uniunii sau al dreptului intern, au dreptul la un tratament egal în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și oferta de bunuri și servicii puse la dispoziția publicului, cu excepția procedurilor de obținere a unei locuințe, astfel cum se prevede în dreptul intern. [AM 44]

(2a)  Resortisanții țărilor terțe care se află sub incidența domeniului de aplicare al prezentei directive și au autorizație de intrare și ședere pe teritoriul unui stat membru, pe baza unei vize de lungă ședere, au dreptul la un tratament egal cu cel aplicat resortisanților statului membru gazdă în ceea ce privește drepturile menționate la alineatele (1) și (2) ale prezentului articol. [AM 45]

Articolul 22

Activitatea didactică a cercetătorilor

Cercetătorii admiși în temeiul prezentei directive pot desfășura activități didactice în conformitate cu legislația internă.. Statele membre pot stabili un număr maxim de ore sau zile de activitate didactică.

Articolul 23

Activități economice desfășurate de studenți

(1)  În afara timpului lor de studiu și sub rezerva respectării normelor și condițiilor aplicabile activității relevante în statul membru gazdă, studenții au dreptul de a fi angajați și pot avea dreptul să exercite o activitate economică independentă. Poate fi luată în considerare situația pieței forței de muncă din statul membru gazdă, dar nu într-un mod sistematic care ar putea duce la excluderea studenților de pe piața forței de muncă. [AM 46]

(2)  Atunci când este necesar, statele membre acordă studenților și/sau angajatorilor aprobarea prealabilă în conformitate cu legislația internă.

(3)  Fiecare stat membru stabilește numărul maxim de ore pe săptămână sau numărul zilelor ori lunilor dintr-un an permise pentru o asemenea activitate, care nu va fi sub 20 de ore pe săptămână, sau echivalentul în zile sau luni într-un an.

(4)  Statele membre pot solicita studenților să declare, în avans sau în alt mod, unei autorități desemnate de statul membru respectiv, implicarea într-o activitate economică. Angajatorii acestora pot, de asemenea, să se supună unei obligații de declarare, în avans sau în alt mod.

Articolul 24

Căutarea unui loc de muncă de către cercetători și studenți și activitățile antreprenoriale întreprinse de aceștia

(1)  După finalizarea proiectului de cercetare sau a studiilor în statul membru, resortisanții țărilor terțe au dreptul de ședere pe teritoriul statului membru pentru o perioadă de 12 18 luni, pentru a căuta un loc de muncă sau a deschide o afacere, în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 6 litera (a) și literele (c)–(f) sunt în continuare îndeplinite. Într-o perioadă cuprinsă între 3 șase și 6 nouă luni, resortisanților țărilor terțe li se poate cere să dovedească faptul că sunt în continuare în căutarea unui loc de muncă sau că sunt pe cale să deschidă o afacere. După o perioadă de 6 nouă luni, resortisanților țărilor terțe li se mai poate cere să dovedească faptul că au o șansă reală de a fi angajați sau de a deschide o afacere.

(2)  Statele membre eliberează o autorizație în sensul alineatului (1) din prezentul articol pentru resortisantul unei țări terțe în cauză și, atunci când este cazul, pentru membrii familiei acestuia în conformitate cu legislația națională, în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 6 litera (a) și literele (c)–(f) sunt îndeplinite. [AM 47]

Articolul 25

Membrii de familie ai cercetătorilor și ai studenților

(1)  Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) și de la articolul 8 din Directiva 2003/86/CE, reîntregirea familiei nu este condiționată de necesitatea ca titularul autorizației de ședere în scopul desfășurării unei activități de cercetare sau a studiilor să aibă perspective întemeiate de a obține dreptul de ședere permanentă și să aibă o perioadă minimă de ședere.

(2)  Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) ultimul paragraf și de la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/86/CE, condițiile și măsurile privind integrarea menționate în dispozițiile respective pot fi aplicate numai după ce persoanelor vizate li s-a acordat dreptul de reîntregire a familiei.

(3)  Prin derogare de la articolul 5 alineatul (4) primul paragraf din Directiva 2003/86/CE, autorizațiile pentru membrii de familie se acordă, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru reîntregirea familiei, în termen de 90 de zile de la data la care a fost depusă cererea și în termen de 60 de zile de la data cererii inițiale pentru membrii familiei cercetătorilor și ai studenților resortisanți ai țărilor terțe care intră sub incidența programelor relevante ale Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate.

(4)  Prin derogare de la articolul 13 alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/86/CE, durata de valabilitate a autorizației acordate membrilor de familie trebuie să fie aceeași cu cea a autorizației acordate cercetătorului sau studentului, în măsura în care perioada de valabilitate a documentelor lor de călătorie permite acest lucru.

(5)  Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2) a doua teză din Directiva 2003/86/CE, statele membre nu aplică nicio limită de timp în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă. [AM 48]

CAPITOLUL VI

MOBILITATEA ÎNTRE STATELE MEMBRE

Articolul 26

 Dreptul la mobilitate între statele membre pentru cercetători, studenți și stagiarii remunerați , voluntari și stagiari

(1)  Unui resortisant al unei țări terțe care a fost admis ca cercetător în temeiul prezentei directive i se permite să desfășoare o parte din activitatea sa de cercetare în alt stat membru în condițiile prevăzute de prezentul articol.

În cazul în care șederea cercetătorului în alt stat membru nu depășește o perioadă de șase luni, activitatea de cercetare poate fi desfășurată pe baza acordului de primire încheiat în primul stat membru, cu condiția ca cercetătorul să aibă suficiente resurse în celălalt stat membru și să nu fie considerat o amenințare pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică în cel de-al doilea stat membru.

În cazul în care șederea cercetătorului în alt stat membru depășește șase luni, statele membre pot solicita un nou acord de primire pentru desfășurarea activității de cercetare în acel stat membru. În cazul în care statele membre prevăd necesitatea unei autorizații în vederea exercitării mobilității, o astfel de autorizație se acordă în conformitate cu garanțiile procedurale precizate la articolul 30. Statele membre nu solicită cercetătorului să părăsească teritoriul lor pentru a depune cereri de eliberare a unei autorizații.

(2)  Pentru perioade cuprinse între trei și șase luni, unui resortisant al unei țări terțe care a fost admis ca student, voluntar sau ca stagiar remunerat în temeiul prezentei directive i se permite să își efectueze o parte din studii/stagiu/activitatea de voluntariat într-un alt stat membru, cu condiția ca, înainte de transferul său în respectivul stat membru, să fi prezentat următoarele informații autorității competente din cel de-al doilea stat membru:

(a)  un document de călătorie valabil;

(b)  dovada că deține o asigurare de sănătate contra tuturor riscurilor pentru care resortisanții statului membru în cauză sunt asigurați în mod normal;

(c)  dovada că a fost acceptat de o unitate de învățământ superior sau de o entitate gazdă de formare sau voluntariat;

(d)  dovezi care să ateste faptul că pe durata șederii va dispune de suficiente resurse pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere, de studii și costurile călătoriei de întoarcere.

(3)  Pentru mobilitatea studenților, a voluntarilor și a stagiarilor din primul stat membru către un al doilea stat membru, autoritățile celui de al doilea stat membru informează autoritățile primului stat membru cu privire la decizia lor. Se aplică procedurile de cooperare prevăzute la articolul 32.

(4)  Pentru un resortisant al unei țări terțe care a fost admis ca student, transferurile către un al doilea stat membru pentru o perioadă care depășește șase luni pot fi acordate în aceleași condiții ca și cele aplicate pentru mobilitate, pentru o perioadă cuprinsă între trei și șase luni. În cazul în care statele membre prevăd obligația prezentării unei noi cereri pentru obținerea autorizației de exercitare a mobilității pentru o perioadă mai mare de șase luni, o astfel de autorizație se acordă în conformitate cu articolul 29.

(5)  Statele membre nu solicită studenților, voluntarilor sau stagiarilor să părăsească teritoriul pentru a depune cereri pentru obținerea autorizației de exercitare a mobilității între statele membre. [AM 49]

Articolul 27

Drepturi pentru cercetătorii, voluntarii, stagiarii remunerați și neremunerați și studenții participanți la programele Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate

(1)  Statele membre acordă resortisanților țărilor terțe care au fost admiși în calitate de cercetători, voluntari, stagiari remunerați sau neremunerați sau studenți în temeiul prezentei directive și care participă la programele Uniunii ce includ măsuri de mobilitate o autorizație care să acopere întreaga durată a șederii lor în statele membre în cauză, în cazul în care::

(a)  lista completă cu statele membre în care cercetătorul, voluntarul, stagiarul remunerat sau neremunerat sau studentul a declarat că intenționează să se deplaseze este cunoscută înainte de intrarea acestuia pe teritoriul primului stat membru;

(b)  în cazul studenților, solicitantul poate prezenta dovada că a fost acceptat de unitatea relevantă de învățământ superior pentru a urma cursuri;

(ba)  în cazul voluntarilor, solicitantul poate prezenta dovada că a fost acceptat de organizația sau de programul relevant de furnizare de servicii de voluntariat, precum Serviciul european de voluntariat;

(bb)  în cazul stagiarilor, solicitantul poate prezenta dovada că a fost acceptat de entitatea gazdă relevantă.

(2)  Autorizația se acordă de către primul stat membru în care cercetătorul, voluntarul, stagiarul neremunerat sau remunerat sau studentul își va avea reședința.

(3)  Dacă lista completă a statelor membre nu este cunoscută înainte de intrarea pe teritoriul primului stat membru:

(a)  în cazul cercetătorilor se aplică condițiile prevăzute la articolul 26 pentru perioade de ședere într-un alt stat membru de până la șase luni;

(b)  în cazul studenților, al stagiarilor neremunerați sau remunerați și al voluntarilor se aplică condițiile prevăzute la articolul 26 pentru perioade de ședere într-un alt stat membru cuprinse între trei și șase luni. [AM 50]

Articolul 28

Dreptul de ședere al membrilor de familie în al doilea stat membru

(1)  Dacă un cercetător se deplasează către un al doilea stat membru în conformitate cu articolele 26 și 27 și dacă familia a fost deja reîntregită în primul stat membru, membrii de familie ai cercetătorului/cercetătoarei sunt autorizați să îl/o însoțească sau să i se alăture ulterior. [AM 51 - nu privește toate versiunile lingvistice]

(2)  În cel mult o lună de la intrarea pe teritoriul celui de al doilea stat membru, membrul de familie în cauză sau cercetătorul înaintează autorităților competente din statul membru respectiv, în conformitate cu dreptul național, o cerere de permis de ședere ca membru de familie.

În cazul în care permisul de ședere al membrilor de familie eliberat de primul stat membru expiră în cursul procedurii sau nu îi mai dă posesorului dreptul de ședere legală pe teritoriul celui de al doilea stat membru, statele membre permit șederea persoanei respective pe teritoriul lor, dacă este necesar prin eliberarea unor permise naționale de ședere temporară sau a unor autorizații echivalente, care să îi permită solicitantului să își continue șederea legală pe teritoriul statului membru respectiv alături de cercetătorul în cauză, până când autoritățile competente din al doilea stat membru vor lua o decizie în privința cererii.

(3)  Cel de al doilea stat membru poate prevedea obligația membrilor de familie în cauză să anexeze la cererea de permis de ședere:

(a)  permisul de ședere în primul stat membru și un document de călătorie valabil sau copii legalizate ale acestora, precum și o viză, dacă este necesară;

(b)  dovada că au avut reședința ca membri de familie ai cercetătorului în primul stat membru;

(c)  dovada că dețin o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile în cel de al doilea stat membru sau că cercetătorul are o asigurare pentru aceștia.

(4)  Cel de al doilea stat membru poate impune obligația cercetătorului de a furniza dovezi cu privire la faptul că titularul:

(a)  are o locuință considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile în aceeași regiune și care corespunde standardelor generale de sănătate și de siguranță în statul membru în cauză;

(b)  are resurse stabile, constante și suficiente pentru a se întreține pe sine și pe ceilalți membri ai familiei, fără a recurge la asistența socială a statului membru în cauză.

Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura și caracterul lor constant și pot ține seama de nivelul salariilor și al pensiilor minime naționale, precum și de numărul membrilor familiei.

CAPITOLUL VII

PROCEDURĂ ȘI TRANSPARENȚĂ

Articolul 29

Garanții procedurale și transparență

(1)  Autoritățile competente ale statelor membre decid asupra cererii complete de eliberare a unei autorizații și informează solicitantul, în scris, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de dreptul intern al statului membru în cauză, cât mai curând posibil și cel mai târziu în termen de 60 30 de zile de la data la care a fost depusă cererea sau în termen de 30 zile de la respectiva dată în cazul cercetătorilor și studenților resortisanți ai țărilor terțe care participă la programele Uniunii ce includ măsuri de mobilitate. În cazul în care legislația lor națională prevede posibilitatea introducerii unei căi de atac în fața unei autorități administrative, autoritățile competente ale statelor membre decid asupra căii de atac cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data la care a fost formulată calea de atac. [AM 53]

(2)  În cazul în care informațiile furnizate în sprijinul cererii sunt necorespunzătoare, autoritățile competente informează solicitantul cu privire la orice alte informații care mai sunt necesare și, la înregistrarea cererii, indică un termen rezonabil de completare a cererii. Termenul specificat la alineatul (1) se suspendă până la primirea de către autoritatea competentă desemnată a informațiilor suplimentare necesare. [AM 54]

(3)  Orice decizie de respingere refuzare a unei cereri autorizații de eliberare a unei autorizații se comunică resortisantului țării terțe vizat în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de legislația internă. Notificarea menționează posibilele căi de atac pe care le are la dispoziție, instanța sau autoritatea națională la care poate introduce o cale de atac și termenul în care poate acționa și furnizează toate informațiile practice relevante care facilitează exercitarea dreptului său. [AM 55]

(4)  În cazul în care o cerere autorizație este respinsă refuzată sau o autorizație eliberată în conformitate cu prezenta directivă este retrasă, persoana vizată are dreptul la o cale de atac judiciară în fața autorităților statului membru vizat. [AM 56]

Articolul 29a

Procedura accelerată de eliberare a permiselor de ședere sau a vizelor pentru studenți, elevi și cercetători

Un acord privind instituirea unei proceduri accelerate de admisie care să permită eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor pe numele resortisantului țării terțe vizat poate fi încheiat între autoritatea unui stat membru responsabilă pentru intrarea și șederea studenților, elevilor sau cercetătorilor care sunt resortisanți ai țărilor terțe și o unitate de învățământ superior sau o unitate care gestionează programele de schimb de elevi care a fost recunoscută în acest scop de statul membru vizat, sau o organizație de cercetare aprobată de statul membru respectiv, în conformitate cu legislația și practicile administrative interne. [AM 57]

Articolul 30

Transparența și accesul la informații

Statele membre pun la dispoziția publicului informațiile informații ușor accesibile și inteligibile privind condițiile de intrare și de ședere pentru resortisanții țărilor terțe care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, inclusiv valoarea minimă a resurselor lunare necesare, drepturile, toate documentele justificative necesare pentru o cerere, precum și taxele aplicabile. Statele membre pun la dispoziția publicului informațiile privind organismele de cercetare desemnate în conformitate cu articolul 8. [AM 58]

Articolul 31

Taxe

Statele membre pot pretinde solicitanților cere plata taxelor de procesare prelucrare a cererilor în conformitate cu prezenta directivă. Valoarea acestor taxe nu pune în pericol trebuie să fie excesivă sau disproporționată astfel încât să împiedice îndeplinirea obiectivelor directivei. Dacă aceste taxe sunt plătite de către resortisantul unei țări terțe, acesta are dreptul de a-i fi rambursate taxele de către entitatea gazdă sau, respectiv, familia gazdă. [AM 59]

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 32

Puncte de contact

(1)  Statele membre desemnează punctele de contact responsabile de primirea și transmiterea informațiilor necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 26 și 27.

(2)  Statele membre asigură un nivel corespunzător de cooperare în schimburile de informații menționate la alineatul (1).

(2a)  Statele membre facilitează procedura de depunere a cererilor, permițând resortisanților unor țări terțe să depună cereri și să poată finaliza procedura pentru orice stat membru în cadrul ambasadei sau al consulatului statului membru care este cel mai convenabil pentru solicitant. [AM 60]

Articolul 33

Statistici

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului(19), statele membre comunică Comisiei anual, iar pentru prima dată nu mai târziu de [ ], statisticile privind numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au primit autorizații. În plus și în măsura în care este posibil, Comisiei i se comunică statistici cu privire la numărul resortisanților țărilor terțe ale căror autorizații au fost reînnoite sau retrase în cursul anului calendaristic precedent, indicându-se cetățenia acestora. Statisticile privind membrii de familie ai cercetătorilor care au fost admiși pe teritoriul statelor membre sunt comunicate în același mod.

Statisticile menționate la primul paragraf se referă la perioade de referință de un an calendaristic și se furnizează Comisiei în termen de șase luni de la încheierea anului de referință. Primul an de referință este […].

Articolul 34

Raportarea

Periodic, iar pentru prima dată până la [cinci ani de la data transpunerii prezentei directive], Comisia evaluează aplicarea prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive în statele membre și propune modificări, după caz.

Articolul 35

Transpunerea

(1)  Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel mai târziu până la [doi ani de la intrarea în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 36

Abrogarea

Directivele 2005/71/CE și 2004/114/CE se abrogă cu efect de la [o zi după data prevăzută la articolul 35 alineatul (1) primul paragraf din prezenta directivă], fără a se aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor stabilite în anexa I partea B.

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 37

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 38

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Partea A

Directiva abrogată și lista modificărilor succesive ale acesteia

(menționate la articolul 37)

Directiva 2004/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 375, 23.12.2004, p. 12)

Directiva 2005/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 289, 3.11.2005, p. 15)

Partea B

Lista termenelor de transpunere în dreptul intern [și de aplicare]

(menționate la articolul 36)

Directiva

Termen de transpunere

Data aplicării

 2004/114/CE

2005/71/CE

12.1.2007

12.10.2007

_____________

ANEXA II

Tabel de corespondență

Directiva 2004/114/CE

Directiva 2005/71/CE

Prezenta directivă

Articolul 1 litera (a)

Articolul 1 litera (a)

Articolul 1 litera (b)

-

-

Articolul 1 literele (b) și (c)

Articolul 2 formula introductivă

Articolul 3 formula introductivă

Articolul 2 litera (a)

Articolul 3 litera (a)

Articolul 2 litera (b)

Articolul 3 litera (c)

Articolul 2 litera (c)

Articolul 3 litera (d)

Articolul 2 litera (d)

Articolul 3 litera (e)

-

Articolul 3 literele (f) și (g)

Articolul 2 litera (e)

Articolul 3 litera (l)

Articolul 2 litera (f)

Articolul 3 litera (h)

Articolul 2 litera (g)

-

-

Articolul 3 litera (i)

-

Articolul 3 literele (m)-(s)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (2) literele (a)-(e)

-

Articolul 2 alineatul (2) literele (f) și (g)

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5 alineatul (1)

-

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 literele (a)-(e)

-

Articolul 6 litera (f)

Articolul 6 alineatul (2)

-

-

Articolul 7

Articolul 7 alineatul (1) formula introductivă

Articolul 10 alineatul (1) formula introductivă

Articolul 7 alineatul (1) litera (a)

Articolul 10 alineatul (1) litera (a)

Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c)

-

Articolul 7 alineatul (1) litera (d)

Articolul 10 alineatul (1) litera (b)

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (2)

-

Articolul 10 alineatul (3)

Articolul 8

-

-

Articolul 11

Articolul 9 alineatele (1) și (2)

Articolul 12 alineatele (1) și (2)

Articolul 10 formula introductivă

Articolul 13 alineatul (1) formula introductivă

Articolul 10 litera (a)

Articolul 13 alineatul (1) litera (a)

Articolul 10 literele (b) și (c)

-

-

Articolul 12 alineatul (1) litera (b)

-

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 11 formula introductivă

Articolul 14 alineatul (1) formula introductivă

Articolul 11 litera (a)

-

Articolul 11 litera (b)

Articolul 13 alineatul (1) litera (a)

Articolul 11 litera (c)

Articolul 13 alineatul (1) litera (b)

Articolul 11 litera (d)

Articolul 13 alineatul (1) litera (c)

Articolele 12-15

-

-

Articolele 14, 15 și 16

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (1) formula introductivă

-

Articolul 20 alineatul (1) literele (a)-(c)

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 20 alineatul (2)

-

Articolul 21

Articolul 17 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 23 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 23 alineatul (3)

Articolul 17 alineatul (3)

-

Articolul 17 alineatul (4)

Articolul 23 alineatul (4)

-

Articolele 15, 24, 25 și 27

-

Articolul 17

Articolul 18 alineatul (1)

-

-

Articolul 29 alineatul (1)

Articolul 18 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 29 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 19

-

-

Articolul 30

Articolul 20

Articolul 31

-

Articolele 32 și 33

Articolul 21

Articolul 34

Articolele 22-25

-

-

Articolele 35, 36 și 37

Articolul 26

Articolul 38

-

Anexele I și II

Articolul 1

-

Articolul 2 formula introductivă

-

Articolul 2 litera (a)

Articolul 3 litera (a)

Articolul 2 litera (b)

Articolul 3 litera (i)

Articolul 2 litera (c)

Articolul 3 litera (k)

Articolul 2 litera (d)

Articolul 3 litera (b)

Articolul 2 litera (e)

-

Articolele 3 și 4

-

Articolul 5

Articolul 8

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1)

-

Articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(f)

Articolul 6 alineatul (2) litera (a)

Articolul 9 alineatul (2) litera (a)

Articolul 6 alineatul (2) literele (a), (b) și (c)

-

Articolul 6 alineatele (3), (4) și (5)

Articolul 9 alineatele (3), (4) și (5)

Articolul 7

-

Articolul 8

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 9

-

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (2) litera (a)

-

Articolul 19 alineatul (2) litera (b)

Articolul 10 alineatul (2)

-

Articolul 11 alineatele (1) și (2)

Articolul 22

Articolul 12 formula introductivă

-

Articolul 12 litera (a)

-

Articolul 12 litera (b)

-

Articolul 12 litera (c)

Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 12 litera (d)

-

Articolul 12 litera (e)

-

-

Articolul 21 alineatul (2)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 26 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 26 alineatul (1)

Articolul 13 alineatele (3) și (5)

Articolul 26 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (4)

-

-

Articolul 26 alineatele (2), (3) și (4)

Articolele 14-21

-

(1) JO C 341, 21.11.2013, p. 50.
(2) JO C 114, 15.4.2014, p. 42.
(3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(4) JO C 341, 21.11.2013, p. 50.
(5) JO C 114, 15.4.2014, p. 42.
(6) Poziția Parlamentului European din 25 februarie 2014.
(7)Directivei 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat (JO L 375, 23.12.2004, p. 12).
(8)Directivei 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică (JO L 289, 3.11.2005, p. 15).
(9)COM(2011) 587 final și COM(2011) 901 final.
(10)Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, 3.10.2003, p. 12).
(11)COM(2011) 567 final.
(12)Declarația comună a miniștrilor educației din Europa din 19 iunie 1999.
(13)Acordul european pentru plasamentul „au pair” al Consiliului Europei, articolul 8.
(14)Directivei 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru (JO L 343, 23.12.2011, p. 1).
(15) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1)
(16)Regulamentului (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1).
(17)Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44).
(18) Comunicarea Comisiei privind promovarea rolului organizațiilor de voluntariat și al fundațiilor din Europa, COM(1997)0241.
(19)Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (JO L 199, 31.7.2007, p. 23).


Corpul voluntar european de ajutor umanitar ***I
PDF 276kWORD 75k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Corpului voluntar european de ajutor umanitar EU Aid Volunteers (COM(2012)0514 – C7-0303/2012 – 2012/0245(COD))
P7_TA(2014)0123A7-0158/2013
RECTIFICĂRI

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0514),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 214 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0303/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 11 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0158/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  consideră că acestei inițiative ar trebui să i se garanteze o finanțare și credite bugetare distincte, care trebuie totuși să se completeze în continuare cu celelalte instrumente destinate politicilor externe ale Uniunii;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Corpului voluntar european de ajutor umanitar (inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”)

P7_TC1-COD(2012)0245


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 375/2014.)


Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane ***I
PDF 282kWORD 63k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (COM(2012)0617 – C7-0358/2012 – 2012/0295(COD))
P7_TA(2014)0124A7-0183/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0617),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 175 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0358/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul (Riksdag) Regatului Suediei, Camera Lorzilor și Camera Comunelor ale Regatului Unit și Bundestagul Germaniei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 februarie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 24 și 34,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 11 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0183/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane

P7_TC1-COD(2012)0295


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 223/2014.)

(1) JO C 133, 9.5.2013, p. 62.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 12 iunie 2013 (Texte adoptate P7_TA(2013)0257).


Produsele biocide ***I
PDF 276kWORD 41k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide în ceea ce privește anumite condiții de acces pe piață (COM(2013)0288 – C7-0141/2013 – 2013/0150(COD))
P7_TA(2014)0125A7-0354/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0288),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0141/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2013(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 11 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0354/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, în ceea ce privește anumite condiții de acces pe piață

P7_TC1-COD(2013)0150


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 334/2014.)

(1) JO C 341, 21.11.2013, p. 44.


Combaterea violenţei împotriva femeilor
PDF 327kWORD 100k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor (2013/2004(INL))
P7_TA(2014)0126A7-0075/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 23, 24 și 25,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la combaterea mutilării genitale a femeilor în UE(1) și Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la încetarea mutilării genitale a femeilor(2),

–  având în vedere declarația sa din 22 aprilie 2009 privind campania „Să spunem NU violenței împotriva femeilor”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 privind eliminarea violenței împotriva femeilor(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la cea de-a 57-a sesiune a CSF a ONU: eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 2007 privind asasinarea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen(7),

–  având în vedere Strategia Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015, prezentată la 21 septembrie 2010,

–  având în vedere Planul de acțiune al Comisiei pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

–  având în vedere Programul 2014-2020 pentru drepturi, egalitate și cetățenie,

–  având în vedere concluziile Consiliului EPSCO din 8 martie 2010 privind eradicarea violenței împotriva femeilor,

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual al copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/GAI a Consiliului(8),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2012 privind „Eradicarea violenței domestice împotriva femeilor”(9),

–  având în vedere orientările Uniunii Europene privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și, în special, cele referitoare la drepturile femeii, precum Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, convențiile internaționale privind drepturile civile și politice, precum și cele privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru combaterea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și protocolul său opțional, precum și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante și Convenția din 1851 privind statutul refugiaților și principiul nereturnării, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

–  având în vedere alte instrumente ale ONU referitoare la violența împotriva femeilor, cum ar fi Declarația de la Viena și Programul de acțiune din 25 iunie 1993, adoptate de Conferința mondială privind drepturile omului (A/CONF. 157/23) și Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993 (A/RES/48/104),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 12 decembrie 1997 intitulată „Prevenirea criminalității și măsuri de justiție penală pentru a elimina violența împotriva femeilor” (A/RES/52/86), Rezoluția din 18 decembrie 2002 intitulată „Conlucrarea în vederea eliminării crimelor comise împotriva femeilor în numele onoarei” (A/RES/57/179) și Rezoluția din 22 decembrie 2003 intitulată „Eliminarea violenței domestice împotriva femeilor” (A/RES/58/147) și Rezoluția Adunării Generale a ONU din 5 martie 2013 intitulată „Intensificarea eforturilor la nivel mondial pentru eliminarea tuturor formelor de mutilare genitală a femeilor” (A/RES/67/146),

–  având în vedere rapoartele întocmite de raportorii speciali pe probleme de violență împotriva femeilor ai Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului și Recomandarea generală nr. 19, adoptată de Comisia pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (a 11-a sesiune, 1992),

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată la a patra Conferință mondială privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și rezoluțiile Parlamentului din 18 mai 2000, referitoare la urmărirea Platformei de acțiune la Beijing(10), din 10 martie 2005, referitoare la urmările celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile - Platforma de acțiune (Beijing + 10)(11) și din 25 februarie 2010, referitoare la Beijing +15 - Platforma de acțiune a ONU pentru egalitatea de gen(12),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2006, „Intensificarea eforturilor de eliminare a tuturor formelor de violență împotriva femeilor” (A/RES/61/143), precum și Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU nr. 1325 și privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Concluziile celei de a 57-a sesiuni a Comisiei privind statutul femeilor referitoare la eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor,

–  având în vedere Raportul ONU al raportorului special pe probleme de violență împotriva femeilor, cauzele și consecințele sale, Rashida Manjoo, din 16 mai 2012,

–  având în vedere articolul 5 din Planul internațional de acțiune privind îmbătrânirea, adoptat la Madrid,

–  având în vedere Evaluarea valorii adăugate europene(13),

–  având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0075/2014),

A.  întrucât în Directiva 2012/29/EU(14) de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, violența de gen este definită ca violență direcționată împotriva unei persoane din cauza genului acesteia din urmă, a identității sale de gen sau a expresiei genului, ori care afectează persoanele de un anumit gen în mod disproporționat; întrucât poate provoca victimei traume fizice, sexuale, emoționale și psihologice, precum și daune economice și este înțeleasă ca o formă de discriminare și de încălcare a libertăților fundamentale ale victimei și include poate include violența în cadrul relațiilor apropiate, violența sexuală (inclusiv violul, agresiunea sexuală și hărțuirea), traficul de ființe umane, sclavia și diferite forme de practici dăunătoare, cum ar fi căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și așa-numitele „crime de onoare”.

B.  întrucât violența de gen cuprinde victime și agresori de toate vârstele, mediile educaționale, venituri și poziții sociale și are legătură cu distribuția inegală a puterii între femei și bărbați, precum și de idei și comportamente bazate pe stereotipurile din societatea noastră, care trebuie combătute din stadii incipiente, pentru a conduce la o schimbare a atitudinilor;

C.   întrucât sunt în continuă creștere forme de violență împotriva femeilor, practicate de soți, parteneri sau foști soți și foști parteneri, întrucât, în unele țări, numărul victimelor a înregistrat o creștere foarte mare iar urmările suferite au tendința de a deveni mult mai grave, ajungând chiar la moarte, după cum reflectă statisticile, numărul femeilor ucise reprezentând un procent în creșter