Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(1),

–  având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru)(3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(4),

–  având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul)(5),

–  având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea)(6), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(7),

–  având în vedere Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora(8),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 11 iulie 2012 de directivă privind gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări online pe piața internă,

–  având în vedere Directiva 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (Directiva privind dreptul de autor)(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 privind contractele ODM(10),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0057/2014),

A.  întrucât convergența audiovizuală înseamnă integrarea serviciilor mass-media audiovizuale care au fost anterior furnizate în mare măsură separat, precum și interconectarea de-a lungul lanțului de valori sau gruparea diferitelor servicii audiovizuale;

B.  întrucât convergența înseamnă inovație și întrucât aceasta implică noi forme de colaborare între întreprinderi și industrii, pentru ca utilizatorul să poată beneficia de conținuturile audiovizuale și serviciile electronice peste tot, în orice moment și prin același dispozitiv;

C.  întrucât convergența are efecte asupra industriei audiovizuale la nivel orizontal (convergența sectorială), vertical (convergența lanțului de valori) și funcțional (convergența aplicațiilor/serviciilor);

D.  întrucât în ceea ce privește convergența tehnică există o intersectare a problemelor legate de legislația privind mass-media și politicile de rețea;

E.  întrucât accesul la conținuturile audiovizuale și detectabilitatea acestora constituie factori cheie într-o lume din ce în ce mai convergentă; întrucât politica nu ar trebui să stea în calea unui sistem autonom de definire a conținuturilor care îndeplinește standardele minime de calitate, și întrucât neutralitatea rețelei devine din ce în ce mai stringentă în ceea ce privește conexiunile prin cablu și cele mobile;

F.  întrucât convergența tehnică a mass-media a devenit realitate, în special în ceea ce privește sistemul de radiodifuziune, presa și internetul, și întrucât politica europeană din domeniul mass-media, al culturii și al rețelelor trebuie să adapteze cadrul de reglementare la noile realități, asigurându-se faptul că se poate elabora și aplica un nivel de reglementare uniform și în ceea ce privește noii participanți la piață din UE și din state terțe,

G.  întrucât, în ciuda progresului convergenței tehnice, experiența legată de utilizarea dispozitivelor conectate, precum și de așteptările și profilul utilizatorilor sunt încă limitate;

H.  întrucât doar digitalizarea și convergența tehnică au o valoare scăzută pentru cetățeni și întrucât sprijinirea investițiilor constante în conținut european original rămâne o prioritate esențială într-o lume a convergenței mass-media;

I.  întrucât creșterea convergenței impune o nouă înțelegere a interacțiunii dintre mass-media audiovizuală, serviciile electronice și aplicații;

J.  întrucât termenul „content gateway” („convertor de conținut”) descrie o entitate care acționează ca intermediar între furnizorii de conținut audiovizual și utilizatorii finali și care, în general, alătură, selectează și organizează o serie de furnizori de conținut și oferă o interfață prin care utilizatorii pot descoperi și accesa acel conținut; întrucât aceștia pot include platforme TV (cum ar fi satelit, cablu și IPTV) și dispozitive (televizoare conectate și console de jocuri) sau servicii OTT;

Piețe convergente

1.  constată că tendința sectorială tot mai accentuată de concentrare orizontală și integrarea verticală de-a lungul lanțului de valori pot furniza noi posibilități de afaceri, dar pot, de asemenea, conduce la poziții de control și influență;

2.  subliniază că reglementarea este necesară atunci când survine un control al „convertoarelor de conținut” („content gateways”) asupra accesului la mass-media și un impact direct sau indirect asupra formării opiniei; invită Comisia și statele membre, prin urmare, să monitorizeze evoluțiile în acest sens și să utilizeze la maximum posibilitățile oferite de dreptul european al concurenței și de legislația anti-trust și, dacă este necesar, să introducă măsuri de protejare a diversității, și să elaboreze un cadru de reglementare pentru convergență care să fie adaptat la aceste evoluții;

3.  constată că evoluția pieței indică faptul că, în viitor, întreprinderile vor lega tot mai mult serviciile de rețea de furnizarea de conținuturi audiovizuale și că, în consecință, internetul, în forma sa actuală și cu un acces optim, s-ar putea îndepărta de o ofertă bazată unilateral pe interesele întreprinderilor;

4.  consideră că, în cadrul comunicațiilor electronice, toate pachetele de date trebuie să beneficieze în principiu de un tratament egal, indiferent de conținut, aplicație, origine și obiectiv (principiul „best effort”) și solicită, prin urmare, menținerea și asigurarea unui internet liber și deschis, în special în ceea ce privește dezvoltarea de servicii specializate;

5.  subliniază necesitatea alinierii drepturilor și obligațiilor posturilor de radiodifuziune și televiziune cu cele ale celorlalți actori de pe piață, prin intermediul unui cadru juridic orizontal, transmediatic;

Acces și trasabilitate

6.  subliniază că neutralitatea rețelei, în sensul unui internet funcționând pe baza principiului best effort și al accesului și transmisiei nediscriminatorii la toate conținuturile audiovizuale, reprezintă un garant al unei oferte pluraliste de informații și al diversității de opinie și cultură și, prin aceasta, constituie un element analog principiului de difuzare („must-carry)” al lumii mass-media convergente; solicită, prin urmare, Comisiei să asigure, într-un mod obligatoriu din punct de vedere juridic, respectarea principiului neutralității internetului, întrucât acest lucru este indispensabil în contextul convergenței mass-media;

7.  solicită un acces la internet nediscriminatoriu, transparent și deschis pentru toți utilizatorii și furnizorii de servicii audiovizuale și se opune unei limitări a principiului best effort prin platforme sau servicii aparținând furnizorilor;

8.  reafirmă că normele privind neutralitatea internetului nu înlătură nevoia de a aplica reguli must-carry pentru rețelele gestionate sau serviciile specializate, cum ar fi televiziunea prin cablu sau prin internet;

9.  solicită elaborarea de standarde uniforme de către acest sector, care să asigure interoperabilitatea televizoarelor conectate, pentru a nu frâna inovația;

10.  solicită ca diversitatea creațiilor culturale și audiovizuale într-o lume convergentă să fie accesibile și trasabile pentru toți cetățenii europeni, în special atunci când utilizatorilor le este prezentată de către producătorii de echipamente, operatorii de rețele, furnizorii de conținuturi sau alți actori o sortare a conținuturilor oferite;

11.  consideră că, pentru a asigura diversitatea de produse și de opinii, căutarea și găsirea conținuturilor audiovizuale nu ar trebui să fie determinată de interese economice, o reglementare fiind necesară doar dacă un furnizor de platformă exploatează o poziție dominantă sau o funcție de control pentru a privilegia sau penaliza anumite conținuturi;

12.  solicită Comisiei să verifice măsura în care operatorii de „content gateways” au tendința de a abuza de poziția lor pentru a acorda prioritate propriilor conținuturi, și să elaboreze măsuri pentru a exclude orice abuz pe viitor;

13.  solicită Comisiei să definească conceptul de platformă și să stabilească reglementări care să acopere și transferul de conținut audiovizual din rețele tehnice;

14.  consideră că platformele pe rețele deschise ar trebui exceptate de la reglementarea privind platformele atât timp cât nu au o poziție dominantă pe piață și nu ridică obstacole în calea concurenței;

15.  consideră că ar trebui încurajată crearea de aplicații („apps”), întrucât acestea constituie o piață în creștere; subliniază, cu toate acestea, că „app-izarea” poate conduce la probleme de acces pe piață pentru producătorii de conținuturi audiovizuale; solicită Comisiei să analizeze dacă sunt necesare măsuri de garantarea a accesibilității și trasabilității mediei audiovizuale și modul în care acestea pot fi aplicate, și reamintește că măsurile de reglementare ar trebui luate numai dacă un furnizor de platforme, prin intermediul unor aplicații, exploatează o poziție dominantă pe piață sau funcție de control pentru a privilegia sau penaliza anumite conținuturi;

16.  consideră că statele membre ar trebui să poată lua măsuri specifice pentru a oferi un nivel rezonabil de trasabilitate și vizibilitate pentru conținuturile audiovizuale de interes general, pentru a garanta diversitatea de opinie, iar utilizatorii ar trebui să poată ei înșiși sorta ofertele într-un mod simplu;

Asigurarea diversității și modele de finanțare

17.  solicită Comisiei, în contextul convergenței mass-media, să stabilească cum pot fi asigurate refinanțarea, finanțarea și producerea de conținuturi audiovizuale europene de înaltă calitate care să reziste probei timpului;

18.  solicită Comisiei să examineze măsura în care au apărut denaturări ale pieței ca urmare a tratamentului inegal al serviciilor liniare și neliniare în cadrul Directivei 2010/13/UE în ceea ce privește interdicțiile cantitative și calitative ale publicității;

19.  subliniază că noile strategii publicitare care se sprijină pe noile tehnologii în vederea creșterii eficacității lor (captare de ecrane, stabilirea profilurilor consumatorilor, strategii cu mai multe ecrane) ridică problema protecției consumatorului, a vieții sale private și a datelor sale personale; insistă, prin urmare, că ar fi necesar să se găsească un ansamblu de norme coerente pentru încadrarea acestor strategii;

20.  solicită Comisiei ca prin eliminarea reglementării în ceea ce privește cerințele cantitative în materie de publicitate pentru conținuturile audiovizuale liniare să permită o mai bună promovare a obiectivelor Directivei 2010/13/UE prin creșterea flexibilității și consolidarea autoreglementării și coreglementării;

21.  consideră că noile modele de afaceri care constau în lansarea pe piață a unor conținuturi audiovizuale neautorizate reprezintă o amenințare la adresa unui jurnalism de înaltă calitate, a serviciului public mediatic și a radiodifuziunii finanțate prin publicitate;

22.   consideră că serviciile liniare și neliniare ale operatorilor de radiodifuziune sau ale altor furnizori de conținut nu pot fi modificate din punct de vedere tehnic sau al conținutului, iar conținuturile individuale sau părți ale acestora nu pot fi preluate în pachete de programe și nici nu pot fi utilizate alt mod contra cost sau în mod gratuit fără acordul operatorului sau al furnizorului;

23.  consideră că, în vederea convergenței, procedura de acreditare pentru serviciile electronice de informare și comunicare prin intermediul unei taxe de licență - în măsura în care este vorba de servicii audiovizuale publice - trebuie adaptată la realitatea digitală a concurenței media;

24.  subliniază că este esențial ca sectorul public să poată rămâne protejat de constrângerile privind finanțările pentru publicitate, în vederea păstrării independenței sale și invită statele membre să sprijine eforturile de finanțare a acestui sector;

Infrastructură și frecvențe

25.  constată că o disponibilitate pe scară largă a unor conexiuni la internet în bandă largă cât mai puternice cu putință constituie o cerință de bază pentru convergență și inovare în domeniul mass-media; subliniază că se impune o dezvoltare mai puternică a acestor rețele în bandă largă mai ales în zona rurală și solicită statelor membre să remedieze această situație prin mobilizarea de investiții pe termen scurt;

26.  regretă faptul că încă există în Europa zone vaste cu infrastructură limitată a internetului și reamintește Comisiei că, pentru a debloca potențialul unei lumi audiovizuale convergente, accesul consumatorilor la internetul de mare viteză este esențial;

27.  solicită insistent actorilor din sector ca, în perspectiva unui viitor mai convergent, să colaboreze în mod voluntar pentru a asigura faptul că există un cadru comun pentru standarde media care să permită o abordare mai coerentă a diferitelor tipuri de mass-media, precum și faptul că consumatorii pot înțelege ce conținut a fost reglementat și în ce măsură a fost reglementat;

28.  subliniază că standardele deschise și interoperabile oferă o garanție pentru un acces liber și fără restricții la conținuturi audiovizuale;

29.  constată că inițiativele de autoreglementare nou apărute joacă un rol central în stabilirea de standarde uniforme pentru tehnologiile destinate utilizatorilor, precum și dezvoltatorilor și producătorilor;

30.  subliniază că DVB-T/T2 oferă oportunități excelente pentru utilizarea comună a bandei de frecvență de 700 MHz prin radio și telefonie mobilă, în special atunci când sunt utilizate echipamente mobile hibride de viitor și prin integrarea chipseturilor pentru receptoare TV în echipamentele portabile;

31.  sprijină dezvoltarea unei combinații de tehnologii care utilizează eficient și în egală măsură tehnologiile de radiodifuzare și de bandă largă și care combină în mod inteligent radioul și telefonia mobilă („smart broadcasting”)

32.  consideră că este necesară o foaie de parcurs pentru radioul digital terestru, pentru a oferi investitorilor din domeniul radioului și telefoniei mobile securitatea de planificare de care au nevoie;

Valori

33.  regretă că în Cartea verde nu există o referire specifică la natura duală a mass-media audiovizuală în calitatea acesteia de bun cultural și economic;

34.  reamintește Comisiei că UE s-a angajat să respecte Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale;

35.  subliniază că protejarea libertății media, promovarea pluralismului media și a diversității culturale și protecția minorilor rămân valori relevante în era convergenței;

36.  invită Comisia, în contextul unei posibile revizuiri a Directivei 2010/13/UE, să își continue eforturile de a proteja libertatea presei;

37.  invită Comisia și statele membre să consolideze punerea în aplicare a articolului 13 din Directiva SMA cu privire la promovarea producției de opere europene și a accesului la aceste opere de serviciile de media audiovizuale la cerere;

38.  atrage atenția Comisiei că includerea domeniilor de cultură și mass-media audiovizuală în acordurile internaționale de liber schimb contrazice angajamentele Uniunii Europene în vederea promovării diversității și identității culturale și pentru a garanta că este respectată competența decizională a statelor membre în domeniul cultural;

39.  încurajează actorii europeni ai audiovizualului să dezvolte în continuare oferte coerente și atractive, în special online, în vederea îmbogățirii ofertei europene a conținuturilor audiovizuale; insistă că problema conținuturilor trebuie să rămână esențială; subliniază că o multitudine de platforme nu este obligatoriu sinonimă cu diversitatea conținutului;

40.  subliniază că protecția tinerilor, protecția consumatorilor și protecția datelor reprezintă obiective de reglementare absolute și trebuie să se aplice în mod uniform tuturor furnizorilor în domeniul mass-media și al comunicațiilor pe teritoriul Uniunii Europene;

41.  solicită Comisiei Europene să își intensifice eforturile vizând garantarea respectării dispozițiilor referitoare la protecția tinerilor și a consumatorilor; solicită să se aplice aceleași cerințe privind protecția datelor tuturor furnizorilor în domeniul mass-media și al comunicațiilor pe teritoriul UE; solicită ca consumatorii să aibă posibilitatea de a-și modifica fără dificultate și în orice moment setările de confidențialitate pentru schimbul de date;

42.  subliniază că, dată fiind concurența la nivel mondial în ceea ce privește piețele convergente, este esențială dezvoltarea unor standarde adecvate de coreglementare și autoreglementare în ceea ce privește protecția tinerilor și a consumatorilor;

43.  invită Comisia și statele membre să consolideze și să extindă gama actuală de activități vizând furnizarea de competențe mediatice în mediul digital și să elaboreze o metodologie de evaluare a furnizării de competențe mediatice;

Cadrul de reglementare

44.  consideră că scopul politicii europene în domeniul mediei și internetului ar trebui să fie eliminarea obstacolelor din calea inovării în acest sector și, în același timp, de a nu pierde din vedere aspectele normative ale unei politici în domeniul media care să fie democratică și bazată pe diversitatea culturală;

45.  subliniază că conținuturile similare aflate pe același dispozitiv necesită un cadru juridic uniform, flexibil, ușor de utilizat și accesibil, care să fie neutru din punct de vedere tehnologic, transparent și aplicabil;

46.  solicită Comisiei să se asigure că platformele sunt operate cu respectarea condițiilor de piață și a concurenței loiale;

47.  solicită Comisiei să întreprindă un studiu de impact pentru a evalua dacă sfera de aplicare a Directivei SMA rămâne pertinentă, având în vedere evoluțiile ansamblului de servicii de media audiovizuale accesibile cetățenilor europeni;

48.  solicită Comisiei să examineze în ce măsură criteriul liniarității conduce în multe domenii la neîndeplinirea în lumea convergentă a obiectivelor de reglementare ale Directivei 2010/13/UE;

49.  recomandă dereglementarea sectoarelor din Directiva 2010/13/UE în care obiectivele legislației nu au fost atinse; consideră că ar trebui, în schimb, stabilite cerința minime la nivel european pentru toate serviciile media audiovizuale;

50.  subliniază importanța sistemelor neutre din punct de vedere tehnologic de acordare a drepturilor pentru a facilita punerea la dispoziție a serviciilor oferite de furnizorii de servicii media pe platforme deținute de părți terțe;

51.  afirmă cu convingere că principiul țării de origine și principiul țării de difuzare din DSMAV continuă să fie o condiție prealabilă esențială pentru a putea furniza conținuturi audiovizuale și dincolo de granițele teritoriale și reprezintă o piatră de hotar în realizarea unei piețe comune a serviciilor subliniază, cu toate acestea, necesitatea adaptării dreptului UE la realitățile internetului și mediului digital și a acordării unei atenții speciale societăților care oferă conținuturi audiovizuale online și care încearcă să evite taxarea în anumite state membre, stabilindu-se în țări cu un nivel foarte scăzut al taxelor;

52.  invită Comisia să analizeze în ce măsură este nevoie de o adaptare a legislației privind drepturile de autor pentru a permite o utilizare adecvată a conținuturilor liniare și neliniare pe diferitele platforme, precum și accesibilitatea lor transfrontalieră;

53.  invită Comisia să aplice consecvent principiul neutralității tehnologice și, dacă este cazul, să revizuiască legislația europeană privind drepturile de autor în mod corespunzător;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (2) JO L 178, 17.7.2000, p. 1. (3) JO L 108, 24.4.2002, p. 33. (4) JO L 337, 18.12.2009, p. 37. (5) JO L 108, 24.4.2002, p. 7. (6) JO L 108, 24.4.2002, p. 21. (7) JO L 337, 18.12.2009, p. 37. (8) JO L 91, 7.4.1999, p. 10. (9) JO L 167, 22.6.2001, p. 10. (10) Texte aprobate, P7_TA(2013)0329.