Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 24 iulie 2013 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 2012” (COM(2013)0548) și documentele de însoțire (SWD(2013)0283, SWD(2013)0284, SWD(2013)0285, SWD(2013)0286 și SWD(2013)0287),

–  având în vedere raportul anual pe 2012 al OLAF,

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2012, însoțit de răspunsurile instituțiilor(1),

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iulie 2013 intitulată „Îmbunătățirea guvernanței OLAF și consolidarea garanțiilor procedurale în ceea ce privește investigațiile - O abordare etapizată, în paralel cu instituirea Parchetului Europeanˮ (COM(2013)0533),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iulie 2013 intitulată „O mai bună protecție a intereselor financiare ale Uniunii: instituirea Parchetului European și reformarea Eurojustˮ (COM(2013)0532),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 mai 2011intitulată „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin măsuri de drept penal și investigații administrative – O politică integrată pentru a proteja banii contribuabililorˮ (COM(2011)0293),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iunie 2011 privind strategia antifraudă a Comisiei (COM(2011)0376),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 intitulată „Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale” (COM(2012)0722),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 2013 intitulată „Protecția bugetului Uniunii Europene până la sfârșitul exercițiului 2012” (COM(2013)0682),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 decembrie 2013 intitulată „Aplicarea corecțiilor financiare nete impuse statelor membre în domeniile agriculturii și politicii de coeziune” (COM(2013)0934),

–  având în vedere raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, intitulat „Raport referitor la combaterea corupției în UE” (COM(2014)0038),

–  având în vedere Directiva 2013/43/UE a Consiliului din 22 iulie 2013 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește aplicarea facultativă și temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri și servicii care prezintă risc de fraudă(2),

–  având în vedere Directiva 2013/42/UE a Consiliului din 22 iulie 2013 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA(3),

–  având în vedere propunerea Comisiei de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule IIIˮ) și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE(4),

–  având în vedere Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune(5),

–  având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(7),

–  având în vedere Avizul nr. 1/2014 al Comitetului de supraveghere a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) privind prioritățile politicii de investigare a OLAF,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la Raportul anual pe 2011 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției(10),

–  având în vedere Declarația sa din 18 mai 2010 privind eforturile UE de combatere a corupției(11)și Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UEˮ (COM(2011)0308),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun,(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0195/2014),

A.  întrucât, potrivit estimărilor Comisiei, ca urmare a fraudei, a evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive, se pierd în fiecare an în Uniunea Europeană venituri potențiale din impozite estimate la 1 000 000 000 000 EUR, reprezentând un cost aproximativ de 2000EUR pentru fiecare cetățean european;

B.  întrucât protejarea intereselor financiare ale UE este un element-cheie al agendei politice a UE pentru consolidarea și creșterea încrederii cetățenilor și asigurarea faptului că banii lor sunt utilizați în mod corespunzător;

C.  întrucât Tratatul de la Lisabona a consolidat în mod substanțial instrumentele disponibile de protejare a intereselor financiare ale UE, obligând atât UE, cât și statele membre să combată toate formele de activitate ilegală care afectează interesele financiare ale UE;

D.  întrucât marea diversitate de sisteme și tradiții juridice din cadrul UE înseamnă că protejarea intereselor sale financiare împotriva fraudei și a oricărei alte activități ilegale constituie o provocare cu precădere solicitantă și inevitabilă;

E.  întrucât, pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și a combate frauda, este necesar să se adopte o abordare integrată, inclusiv strategii de luptă împotriva fraudei și a corupției prin intermediul unor măsuri legale, eficace, consecvente și echivalente pe întreg teritoriul Uniunii; întrucât aceasta este o responsabilitate comună a UE și a statelor membre, iar cooperarea strânsă dintre Comisie și statele membre este cu atât mai importantă în această perioadă de restricții bugetare;

F.  întrucât Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF) are responsabilitatea de a proteja interesele financiare ale Uniunii prin investigarea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale și întrucât Comitetul de supraveghere a OLAF a fost instituit pentru a consolida și garanta independența acestuia prin monitorizarea cu regularitate a exercitării funcției de investigare a OLAF;

G.  întrucât statele membre sunt primele responsabile pentru executarea a circa 80 % din bugetul Uniunii;

H.  întrucât statele membre sunt responsabile pentru baza de calcul armonizată a taxei pe valoare adăugată (TVA), pentru modificarea cotelor de TVA aplicate și pentru colectarea resurselor proprii ale Uniunii, iar aceste trei elemente influențează bugetul Uniunii;

I.  întrucât Comisia, la cererea Parlamentului European, a adoptat recent o serie de inițiative importante privind anumite măsuri strategice de combatere a fraudei;

J.  întrucât amploarea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale sub orice formă și amploarea corupției din Uniunea Europeană subminează încrederea cetățenilor în Uniune; întrucât sunt necesare garanții mai mari privind integritatea și transparența în cheltuielile publice,

Consolidarea mecanismelor de luptă împotriva fraudei ale Uniunii Europene

1.  subliniază faptul că este atât de responsabilitatea Comisiei, cât și a statelor membre de a face tot posibilul pentru a combate frauda, corupția și orice altă formă de activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii, în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene; reamintește importanța fundamentală a unei cooperări și coordonări strânse între Comisie și statele membre pentru asigurarea unei protecții eficace a intereselor financiare ale Uniunii și că, prin urmare, consolidarea și maximizarea eficacității acestora sunt prioritare; reamintește că protejarea intereselor financiare ale Uniunii, atât în ceea ce privește resursele, cât și cheltuielile, necesită același nivel de vigilență;

2.  subliniază faptul că frauda este un act de comportament ilegal voit care constituie, în anumite cazuri, infracțiune, în timp ce o neregulă reprezintă nerespectarea unei norme; regretă că raportul Comisiei Europene nu analizează frauda în mod amănunțit și tratează neregulile în linii foarte generale; reamintește că articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) se referă la fraudă, și nu la nereguli și solicită să se facă o distincție între fraude și erori sau nereguli;

3.  ia act de Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 2012ˮ (denumit în continuare „raportul anual PIF al Comisiei”); constată că, la cererea Parlamentului European, raportul evidențiază două elemente noi:

4.  invită Comisia, ca la momentul începerii procedurii de depunere a raportului anual PIF, să prezinte Parlamentului un raport privind monitorizarea și punerea în aplicare a recomandărilor adoptate de PE ca urmare a raportului PIF din anul anterior și să ofere o explicație motivată cu privire la cele pe care nu le-a luat în considerare sau nu a putut să le respecte; invită OLAF să facă același lucru în ceea ce privește măsurile solicitate de Parlament în prezentul raport;

5.  salută principalele inițiative adoptate de către Comisie, la cererea Parlamentului European, în vederea definirii unui nou cadru legislativ european în domeniul politicii de combatere a fraudei și, în special, propunerea de Directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363), menită se clarifice și să armonizeze dispozițiile de drept penal ale statelor membre referitoare la infracțiunile legate de bugetul UE, propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534) și propunerea de Regulament privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) (COM (2013)0535), precum și modificarea adusă Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și în vederea consolidării drepturilor procedurale ale persoanelor vizate de investigațiile OLAF; recunoaște că este important ca aceste diferite acte legislative să fie bine ajustate și temeinic evaluate; invită Consiliul ca, în scopul elaborării unui cadru juridic european solid și al consolidării instrumentelor instituționale existente de protejare a intereselor financiare ale Uniunii, să nu se grăbească și să nu finalizeze în pripă negocierile; subliniază că ar trebui evitată o trecere prematură la procedura de cooperare consolidată; salută, de asemenea, planul de acțiune pentru accelerarea combaterii fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, precum și reforma TVA în UE, ambele eforturi fiind inițiate în 2011;

6.  constată că, în 2012, numărul de nereguli de natură frauduloasă a rămas practic neschimbat comparativ cu 2011, cu 1 231 de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă, în timp ce impactul lor financiar a scăzut ușor la o sumă totală de 392 de milioane EUR; constată prezența cu preponderență a fraudelor în domeniile politicii de coeziune și politicii agricole – în principal în sectoarele dezvoltării rurale și pescuitului – care rămân cele două sectoare critice pentru care fraudele au un impact financiar estimat la 279 de milioane EUR și, respectiv, la 143 de milioane EUR; subliniază, cu toate acestea, că, în general, numărul de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă și sumele corespondente intră în definiția extinsă a fraudei și nu ar trebui considerate ca o măsură fiabilă a nivelului de fraudă; în acest sens, solicită să se facă o distincție clară între fraudă, erori sau nereguli în raportul anual pe 2013 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudeiˮ;

7.  constată că, în 2012, neregulile raportate Comisiei ca fiind de natură nefrauduloasă au crescut cu aproximativ 6 % comparativ cu 2011, cu un impact financiar asociat de aproximativ 2,9 miliarde EUR (mai mult decât dublul cifrei din 2011, în special în domeniul politicii de coeziune și al cheltuielilor directe); ia act cu îngrijorare de faptul că această creștere are drept principală cauză efectul neregulilor care implică sume mari de bani, dar și al neregulilor sistemice raportate la încheierea programelor;

8.  constată că, în 2012, valoarea acțiunilor corective adoptate de Comisie față de statele membre a crescut substanțial, în special în domeniul politicii de coeziune, la 3,7 miliarde EUR, aceasta și din cauza încheierii perioadei de programare 2000-2006;

9.  constată că recomandările adresate statelor membre de către Comisie în 2011 — îndeosebi în legătură cu neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă și nefrauduloasă, recuperarea unor sume plătite necuvenit, verificarea rezultatelor cercetărilor penale și ameliorarea statisticilor naționale privind fraudele — au fost, în general, corespunzătoare și regretă faptul că unele preocupări nu au fost luate pe deplin în considerare; invită statele membre să urmeze recomandările Comisiei formulate în 2011 și 2012, să se asigure că recomandările care le sunt adresate în raportul pe 2012 sunt urmate întru totul și să ofere o explicație motivată în cazul în care nu au putut da curs acestor recomandări;

10.  propune studierea posibilității creării unui corp de lucrători vamali europeni specializați în combaterea fraudei, pentru a-și desfășura activitatea alături de autoritățile vamale naționale;

11.  recunoaște faptul că, în domeniul resurselor proprii tradiționale, suma care trebuie recuperată ca urmare a fraudei și a altor cazuri de nereguli pentru anul 2012 se ridică la 444 de milioane EUR, dintre care 208 milioane EUR au fost deja recuperate de către statele membre; ia act de faptul că, ulterior, 83 de milioane EUR au fost recuperate în 2012;în legătură cu cazurile depistate între anii 1989 și 2011

Venituri – Resurse proprii

12.  regretă că resursele proprii nu mai constituie sursa principală de venit a bugetului UE, având o pondere de 20% , ceea ce înseamnă că colectarea corectă a TVA și a taxelor vamale are consecințe directe nu numai asupra economiilor statelor membre și asupra bugetului Uniunii Europene, ci și asupra contribuabililor europeni; reamintește că, potrivit estimărilor Comisiei, evaziunea fiscală și frauda fiscală costă UE aproximativ 1 000 000 000 000 EUR anual, adică aproximativ 2 000 de euro pentru fiecare cetățean al Uniunii;

13.  salută planul de acțiune al Comisiei de a accelera lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale; subliniază că, atât Comisia, cât și statele membre ar trebui să acorde în continuare prioritate absolută combaterii fraudei și evaziunii fiscale, în acest scop fiind necesară elaborarea unei strategii pentru o cooperare și coordonare consolidate și multidimensionale între statele membre și cu Comisia, pentru a permite o utilizare mai adecvată a instrumentelor existente, consolidarea legislației existente, adoptarea propunerilor pendinte și cooperarea administrativă; remarcă faptul că o cooperare consolidată între autoritățile fiscale, polițienești și judiciare în cadrul unei singure țări este, de asemenea, esențială; solicită acordarea unei atenții deosebite creării unor mecanisme de prevenție și depistare timpurie, evaluării rezultatelor, colectării îmbunătățite de venituri și unei monitorizări mai eficace a tranzitului vamal, acesta fiind unul dintre domeniile afectate încă de cele mai mari rate de corupție sistemică din Europa; invită Comisia și statele membre să fie mai active la nivel internațional, astfel încât să stabilească standarde de cooperare bazate preponderent pe principiile transparenței, bunei guvernanțe și schimbului de informații;

14.  invită Comisia să efectueze periodic o analiză comparativă a diferențelor de performanță dintre sistemele naționale de colectare a resurselor proprii tradiționale, identificând și diseminând bunele practici în ceea ce privește eficacitatea procesului de recuperare din toate statele membre și să propună măsuri adecvate acolo unde este necesar;

15.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, deși numărul de nereguli raportate în 2012 ca fiind de natură nefrauduloasă care afectează venitul rezultat din resurse proprii tradiționale a rămas neschimbat, numărul total este cu 20 % mai mare decât media pentru perioada 2008-2012;

16.  solicită o analiză mai aprofundată a diferenței dintre nivelul încasărilor teoretice și cel al încasărilor reale de TVA și integrarea acesteia în raportul Comisiei pentru a oferi o mai bună imagine de ansamblu asupra pierderii înregistrate de finanțele Uniunii; reamintește că lupta împotriva evaziunii fiscale și a economiei subterane trebuie să devină un obiectiv constant pentru Comisie și statele membre;

Sistemul pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor (EMCS)

17.  își exprimă satisfacția cu privire la faptul că 98 % din sumele totale identificate ca provenind din resurse proprii tradiționale sunt colectate în conformitate cu normele, dar invită Comisia să continue să depună eforturi pentru restul de 2 % care face obiectul fraudei și al neregulilor;

18.  constată că autoritățile de aplicare a legii au observat o înmulțire a abuzurilor legate de sistemul pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor (EMCS) de către grupurile infracționale; consideră că în cadrul EMCS nu există controale fizice ale mărfurilor transportate; subliniază că investiția suplimentară în controale poate avea drept rezultat o creștere a volumului impozitelor colectate și prevenirea într-o mai mare măsură a evaziunii fiscale; în plus, constată că, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) și cu articolul 24 alineatul (3) Directiva 2008/118/CE a Consiliului, autoritățile competente din statul membru de expediție și cele din statul membru de destinație realizează o verificare electronică a datelor din proiectul de document administrativ electronic și a datelor din raportul de primire; își exprimă convingerea fermă cu privire la faptul că ar trebui stabilite criterii potrivit cărora bunurile pregătite pentru expediere și/sau primite să fie controlate fizic în mod obligatoriu de instituția competentă a statului membru;

19.  înțelege că sporirea controalelor ar putea prezenta, de asemenea, avantajul suplimentar al scoaterii de pe piață a întreprinderilor respective sau a întreprinderilor-paravan înființate de infractori cu scopul unic de a comite mai ușor fraude; constată că, până în prezent, datele privind expedierea și primirea produselor accizabile sunt confirmate în EMCS de către înseși întreprinderile interesate; solicită Comisiei să ia inițiativa în ceea ce privește restricționarea drepturilor de acces la EMCS, pentru a include istoricul conformității înainte de comercializare, astfel încât să fie posibil să se acorde întreprinderilor interesate statutul de „operator economic împuternicit” („întreprindere de încredere”), astfel încât doar aceste persoane să poată opera EMCS în mod direct; solicită Comisiei să prezinte rezultatele analizei în desfășurare privind necesitatea modificării Directivei 2008/118/CE;

20.  solicită ca acele controale de verificare realizate de statele membre asupra persoanelor și întreprinderilor care solicită să fie înregistrate trebuie să fie mai temeinice și mai detaliate; înțelege că bunurile pot fi lesne declarate în mod necorespunzător pentru a evita accizele; prin urmare, solicită un grad mai ridicat de cooperare cu autoritățile fiscale;

21.  consideră că termenele permise pentru deplasarea produselor accizabile între antrepozitele autorizate sunt nerealist de lungi; înțelege că acest lucru permite efectuarea de deplasări multiple în temeiul aceleiași declarații și schimbarea destinației înainte de introducerea în sistem a dății de livrare ; solicită ca autoritățile competente din statul membru declarat ca destinație și din noua destinație să fie informate imediat de expeditor cu privire la schimbări; în plus, solicită ca termenul maxim permis pentru prezentarea raportului privind primirea produselor accizabile să fie de o zi lucrătoare și, mai mult, ca durata călătoriei să fie calculată și stabilită pentru fiecare transport în funcție de mijlocul de transport utilizat și de distanța dintre locurile de expediție și de destinație;

22.  constată că garanțiile necesare pentru înființarea unor antrepozite vamale sunt prea mici comparativ cu valoarea produselor accizabile; consideră că ar trebui stabilită o variabilă în funcție de tipul de bunuri și de nivelul real al schimburilor comerciale;

23.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că statele membre și-au pus în aplicare propriile sisteme pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor pe baza unor cerințe prea generale formulate de Comisia Europeană; solicită în acest sens Comisiei să ia inițiativa în ceea ce privește crearea unui sistem mai uniform pe întreg teritoriul UE;

TVA

24.  ia act de faptul că, în conformitate cu noul studiu publicat în 2013 cu privire la diferența dintre încasările teoretice de TVA și încasările efective de TVA, finanțat de Comisie în cadrul activităților sale care urmăresc reformarea sistemului TVA în Europa și încetarea evaziunii fiscale, 193 000 000 000 EUR din încasările de TVA (1,5 % din PIB) au fost pierdute din cauza neconformității sau nerecuperării în 2011; subliniază, cu toate acestea, că diferența dintre încasările teoretice de TVA și încasările efective de TVA nu este numai consecința fraudei, ci și a altor factori, inclusiv a falimentului și insolvabilității, a erorilor statistice, a întârzierilor de plată și a evaziunii fiscale; adaugă, în această privință, că lupta eficace pentru eliminarea deficitului de încasări de TVA necesită în mod evident o abordare multidisciplinară și concertată; subliniază importanța punerii în aplicare a unor noi strategii și a utilizării mai eficace a structurilor existente ale UE pentru a consolida lupta împotriva fraudei în materie de TVA;

25.  salută faptul că reforma TVA inițiată în decembrie 2011 a pus deja la dispoziție instrumente importante pentru a asigura o mai bună protecție împotriva fraudelor în materie de TVA; salută, în acest sens, faptul că Directiva privind mecanismul de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA și Directiva privind aplicarea facultativă și temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri și servicii care prezintă risc de fraudă au fost în sfârșit adoptate în iulie 2013 și invită statele membre să le pună rapid în aplicare;

26.  consideră totodată că trebuie să se pună accentul pe necesitatea de a simplifica sistemul de TVA pentru întreprinderi în întreaga Europă; salută, așadar, noile măsuri menite să faciliteze facturarea electronică și dispozițiile speciale privind întreprinderile mici, care au intrat în vigoare în 2013, și așteaptă cu interes introducerea formularului standardizat de declarare a TVA valabil în întreaga Uniune; speră ca ghișeul unic pentru serviciile electronice și operatorii de telecomunicații, care își va intra în atribuții în 2015, va încuraja efectiv conformitatea prin simplificarea procedurilor privind TVA pentru aceste întreprinderi;

27.  solicită statelor membre să își reformeze sistemele fiscale naționale pentru a le face mai simple, mai echitabile și mai eficace, pentru a facilita conformitatea, a preveni, a descuraja și a sancționa frauda și evaziunea fiscală și a îmbunătăți eficiența colectării impozitelor; invită, de asemenea, statele membre să ia în considerare recomandările specifice fiecărei țări, formulate de Comisie în 2013; salută apelul lansat de Comisie în repetate rânduri către statele membre de a-și extinde bazele naționale de impozitare și de a limita numărul de scutiri fiscale și cel de impozite reținute la sursă, ceea ce le va permite nu doar să își simplifice fiscalitatea, ci și să evite creșterea cotei-standard de TVA;

Neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă care prejudiciază bugetul Uniunii Europene

28.  subliniază că numărul neregulilor raportate în 2012 ca fiind de natură frauduloasă și impactul acestora au rămas practic la același nivel ca în anul anterior;

29.  constată că sunt necesari în medie doi ani și șapte luni de la inițierea practicii frauduloase până în momentul în care aceasta este depistată; mai mult, constată că mai trebuie să treacă șapte sau opt luni înainte ca neregula să fie raportată Comisiei; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că orientările privind momentele în care statele membre raportează către OLAF nereguli de natură frauduloasă și/sau alte nereguli, în cazul în care astfel de orientări există într-un stat membru, diferă nu doar de la un stat membru la altul, ci și de la un domeniu de politică la altul; așteaptă elaborarea de către Comisie a unor orientări europene pentru raportarea către OLAF a neregulilor de natură frauduloasă și/sau a altor nereguli; reamintește că personalul instituțiilor europene are obligația să notifice OLAF, fără întârziere și fără niciun risc de a-i fi adusă în discuție responsabilitatea în urma acestei notificări, orice fraudă care a ajuns în atenția sa în cursul îndeplinirii sarcinilor care îi revin;

30.  ia act de faptul că, în ceea ce privește veniturile, numărul de cazuri de fraudă raportate în 2012 a fost cu 20 % mai scăzut decât media anilor 2008-2012; salută faptul că analizele realizate de Comisie evidențiază o tendință descendentă netă a numărului de cazuri de fraudă pentru această perioadă;

31.  constată că, în ceea ce privește cheltuielile, neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă sunt reduse atât ca număr, cât și ca valoare, tipurile de nereguli sunt deja identificate, iar pentru perioada 2008-2012, 5 % din cazurile raportate sunt de natură frauduloasă; constată că, la fel ca și în anii anteriori, majoritatea neregulilor de natură frauduloasă au fost depistate în domeniul politicii de coeziune: 50 % din numărul total al cazurilor și 63 % din sumele implicate; subliniază că, din 1 194 de cazuri de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă, nouă vizează cazuri de corupție și că toate cazurile au fost depistate în domeniul politicii de coeziune; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că numărul acestor cazuri este în creștere; subliniază cu îngrijorare evoluția spre forme mai simple de fraudă, ceea ce reflectă probabil fenomenul generat de criza economică al tentativelor de fraudă comise de unii beneficiari care, în condiții normale, nu ar fi încălcat legea; consideră că aceste tendințe merită să fie monitorizate și analizate în anii următori;

32.  solicită ca actele de corupție care afectează interesele financiare ale UE să fie considerate fraude în sensul articolului 325 alineatul (5) din TFUE și să fie incluse în raportul anual al Comisiei Europene privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei;

33.  constată că, în ceea ce privește resursele naturale (agricultură, dezvoltare rurală și pescuit), numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă în 2012 a crescut cu aproape 50 % față de 2011, ca urmare a comunicării de către o singură țară a 56 de cazuri care prezentau același mod de operare, legate de aceeași investigație și privind exclusiv Fondul european de garantare agricolă; constată că rata fraudelor depistate este ușor superioară în domeniul agriculturii: circa 6% din toate cazurile raportate în perioada 2008-2012.

34.  recunoaște că, în domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale, statele membre au recuperat 169,4 milioane EUR de la beneficiari pe durata exercițiului financiar 2012, în timp ce 1 216,8 milioane EUR urmează a fi recuperate de la beneficiari la finalul exercițiului financiar respectiv; constată că rata de recuperare de 43 % este afectată semnificativ de ratele reduse de recuperare (sub 30 %) afișate de șase state membre(13); invită statele membre respective să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura un nivel semnificativ mai mare al ratei de recuperare;

35.  recunoaște că politica de coeziune s-a dovedit a fi sectorul cel mai dificil pe parcursul a mai multor exerciții financiare, politica de dezvoltare regională fiind deosebit de afectată, dar că, cel puțin, numărul de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă a rămas stabil în cursul ultimilor trei ani; ia act de faptul că ponderea cazurilor de fraudă constatate –4 % pentru perioada 2008-2012– este mai mică decât media; salută faptul că eforturile depuse de Comisie în ultimii ani pe lângă autoritățile naționale pentru a le sensibiliza cu privire la cazurile de fraudă par să fi avut succes și că legislația Uniunii a contribuit la depistarea neregulilor de natură frauduloasă în 59 % din cazuri; invită Comisia să intensifice și să consolideze strategia comună antifraudă, inițiată în 2008; salută, de asemenea, reducerea termenelor de raportare a fraudelor după depistarea lor;

36.  regretă totuși lipsa de informare cu privire la sumele de recuperat și la ratele de recuperare asociate cu politica de coeziune pentru exercițiul financiar 2012; invită Comisia să furnizeze informații detaliate în această privință în următorul său raport anual;

37.  salută scăderea constantă, pe parcursul ultimilor trei ani, a numărului de nereguli raportate în cadrul asistenței pentru preaderare și constată că cele 12 noi state membre au abandonat treptat programele de asistență pentru preaderare, care sunt practic încheiate; observă totuși o creștere semnificativă a sumelor, din cauza a două cazuri raportate de un stat membru; remarcă, de asemenea, că, în ceea ce privește perioada de programare actuală, neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă legate de Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) au înregistrat o ușoară scădere, cel mai probabil din cauza întârzierii în punerea în aplicare a acestuia;

38.  evidențiază faptul că modurile de abordare a fraudei de către statele membre rămân foarte diversificate, în principal din cauza diferențelor de ordin juridic și organizatoric existente atât între statele membre, cât și între administrațiile din cadrul aceluiași stat, dar și din cauza unor abordări diferite a depistării fraudelor; își exprimă îngrijorarea deosebită legată de faptul că, în cazurile de nereguli de natură frauduloasă, unele state membre se limitează la aplicarea unor corecții financiare, în loc să investigheze posibila infracțiune; subliniază că această neinvestigare a infracțiunilor ar putea încuraja comportamente frauduloase, subminând astfel lupta împotriva fraudei și a fraudatorilor; invită statele membre respective să investească mai multe resurse pentru a combate frauda, inclusiv prin inițierea unor proceduri de urmărire penală; solicită Comisiei să continue să monitorizeze îndeaproape funcționarea și eficacitatea sistemelor de supraveghere și de control din statele membre și subliniază importanța stabilirii de către Comisie a unor principii uniforme de raportare în toate statele membre; invită statele membre să pună în aplicare recomandările Comisiei, în special în ceea ce privește depistarea timpurie, simplificarea normelor și raportarea rapidă;

39.  în plus, subliniază că statele membre încă nu trimit datele la timp sau furnizează date inexacte; mai mult, reamintește că statele membre folosesc definiții diferite pentru tipuri similare de infracțiuni și că nu toate colectează date statistice similare și detaliate care să respecte criterii comune, ceea ce îngreunează colectarea unor date statistice fiabile și comparabile la nivelul UE, împiedicând astfel o evaluare comparativă și obiectivă de la țară la țară a amplorii fraudei; își exprimă din nou regretul cu privire la faptul că, în consecință, Parlamentul, Comisia și OLAF nu își pot îndeplini în mod corespunzător sarcina de evaluare a amplorii generale reale a neregulilor și a fraudei în fiecare stat membru și de formulare a unor recomandări; își exprimă regretul cu privire la faptul că această stare de fapt împiedică identificarea și disciplinarea acelor state membre care prezintă cel mai ridicat nivel al neregulilor și al fraudei, astfel cum a solicitat în mod repetat Parlamentul; constată că Comisia a invitat statele membre să își îmbunătățească statisticile privind frauda și s-a angajat să acorde mai multă atenție acestei chestiuni; subliniază importanța stabilirii de către Comisie a unor principii uniforme de raportare în toate statele membre, pentru a garanta că datele colectate sunt comparabile, fiabile și suficiente; prin urmare, invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la măsurile inițiate în ce privește introducerea unui grad sporit de uniformitate și comparabilitate între datele statistice colectate la nivel național; îndeamnă statele membre să prezinte la timp informații cât mai complete care să reflecte în mod adecvat nivelul real al fraudei; solicită Curții de Conturi să adopte măsuri pentru a da curs rapoartelor sale speciale anterioare privind performanța OLAF în vederea determinării efectelor reorganizării;

40.  subliniază că în depistarea schemelor de fraudare este esențială o mai mare transparență care să permită un control adecvat; reamintește că, în anii anteriori, Parlamentul a îndemnat Comisia să ia măsuri pentru a asigura, prin intermediul unui punct unic de contact, transparența în ce privește toți beneficiarii fondurilor UE din toate statele membre prin publicarea pe site-ul său a listei tuturor beneficiarilor fondurilor UE, indiferent de administratorul fondurilor și pe baza unor categorii-standard de informații care trebuie furnizate de către toate statele membre în cel puțin o limbă de lucru a Uniunii; solicită statelor membre să coopereze și să furnizeze Comisiei informații complete și sigure cu privire la beneficiarii fondurilor europene gestionate de statele membre; regretă că această măsură nu a fost pusă în aplicare și invită Comisia să o pună în aplicare de urgență;

41.  constată că, în 2012, OLAF a formulat 54 de recomandări privind inițierea unor acțiuni în justiție care au fost trimise autorităților naționale și s-a recomandat recuperarea a circa 284 000 000 EUR; își exprimă regretul față de lipsa de informații cu privire la numărul de proceduri judiciare inițiate și la nivelul sumelor recuperate efectiv pe baza recomandărilor OLAF, precum și față de rata de condamnare în cazurile care implică infracțiuni care prejudiciază bugetul Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a asigura punerea în aplicare eficace și la timp a recomandărilor formulate după anchetarea cazurilor de către OLAF;

42.  își exprimă totuși îngrijorarea profundă cu privire la faptul că în unele situații, OLAF a respins cazuri și le-a transferat înapoi la direcțiile generale pentru a lua măsuri corespunzătoare, deși acestea nu dețin competențe de investigare;

OLAF

43.  salută faptul că reforma dispozițiilor care reglementează funcționarea OLAF a fost în cele din urmă adoptată și salută totodată Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea guvernanței OLAF și consolidarea garanțiilor procedurale în ceea ce privește investigațiile – O abordare etapizată, în paralel cu instituirea Parchetului European”; ia act de efectele inițiale ale reorganizării și restructurării procedurilor de investigație ale OLAF, menite să ducă la o clarificare a drepturilor procedurale ale persoanelor vizate de o investigație, la îmbunătățirea cooperării și dialogului cu partenerii OLAF, la proceduri de investigație mai eficiente și la o scurtare a duratei medii necesare pentru a efectua o investigație, în special în etapa de selectare a cazurilor; constată totuși că, la 1 februarie 2012, un număr total de 421 de cazuri au fost deschise concomitent și au fost închise ulterior în cursul anului 2012, pentru majoritatea dintre acestea neformulându-se nicio recomandare; observă că, în plus, numeroase cazuri mai vechi de 24 de luni au fost închise în 2012, existând riscul potențial al neformulării unor recomandări în momentul închiderii; mai mult, constată că acest efect unic este responsabil pentru o durată medie mai scurtă a investigațiilor;

44.  constată că, din 2012, OLAF își stabilește anual prioritățile politicii de investigare în vederea îmbunătățirii procedurii sale de selectare a cazurilor care urmează a fi investigate; observă schimbări semnificative între prioritățile politicii de investigare selectate în 2012, cele selectate în 2013 și cele selectate 2014 și, prin urmare, este preocupat de lipsa de consecvență a procedurii generale de selecție a cazurilor care urmează a fi investigate; este de părere că viitoarele priorități ale politicii de investigare ar trebui să fie supuse întotdeauna unei evaluări temeinice pe baza unor necesități concrete, a unor indicatori măsurabili și a lecțiilor învățate din prioritățile anterioare ale politicii de investigare; invită OLAF să furnizeze informații detaliate cu privire la modul în care stabilește prioritățile politicii de investigare;

45.  ia act de raportul anual pe 2012 al OLAF și constată că, în această perioadă, OLAF a deschis 431 de investigații și 287 de cazuri de coordonare, a închis 465 de cazuri, a recomandat autorităților naționale inițierea unor acțiuni în justiție în 54 de cazuri și recuperarea a circa 284 de milioane EUR (165,8 milioane EUR în venituri și 118,2 milioane EUR în cheltuieli) și:

46.  ia act de Avizul nr. 1/2014 al Comitetului de supraveghere a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) privind prioritățile politicii de investigare a OLAF și aprobă recomandările formulate în acesta, în special pe cea referitoare la stabilirea unor orientări privind aplicarea indicatorilor financiari ca criteriu de proporționalitate, acest lucru oferind unității responsabile pentru selectarea cazurilor instrucțiuni mai clare în acest sens; mai mult, se așteaptă ca evoluția viitoare a priorităților politicii de investigare să implice un dialog periodic între directorul general al OLAF și directorii generali responsabili pentru domenii de politică care fac obiectul priorităților politicii de investigare și ai indicatorilor financiari prevăzuți de acestea;

47.  ia act de observațiile Comitetului de supraveghere privind politica de minimis practicată de OLAF; reamintește că politica de minimis nu este doar un criteriu de selectare a cazurilor și că obiectivul acesteia este de a garanta faptul că OLAF își concentrează eforturile și resursele asupra cazurilor mai grave și mai complexe și că resursele umane sunt alocate astfel încât să se maximizeze recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit din bugetul UE; îl invită pe directorul general să ia în considerare, în revizuirea politicii de minimis a OLAF, opiniile Comitetului de supraveghere; se așteaptă să fie informat în mod corespunzător cu privire la decizia directorului general în această privință;

48.  solicită îmbunătățirea administrării OLAF prin revizuirea și consolidarea constantă a principalelor sale procese de investigație; subliniază, în acest context, importanța deosebită acordată de Parlamentul European monitorizării respectării garanțiilor procedurale și drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate de o investigație;

Noile dimensiuni ale politicii și ale programelor europene de luptă împotriva fraudei

49.  salută toate inițiativele Comisiei de consolidare a luptei împotriva fraudei într-un mod mai eficace în ansamblu, în cadrul cărora anumite acțiuni inovatoare legate de sancțiuni vin în completarea aspectelor legate de prevenire și depistare; consideră că introducerea unor clauze privind lupta împotriva fraudei în acordurile internaționale, acordurile de cooperare administrativă și în sectorul achizițiilor publice reprezintă, de asemenea, un progres important în protejarea intereselor financiare ale UE și în lupta împotriva corupției;

50.  reamintește că, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006, statele membre furnizează informații cu privire la inițierea sau abandonarea oricărei proceduri de impunere a unor sancțiuni administrative sau penale în legătură cu neregulile notificate, precum și rezultatele principale ale acestor proceduri; reamintește, în plus, că aceste informații indică, de asemenea, caracterul sancțiunilor aplicate și/sau dacă sancțiunile în cauză au legătură cu aplicarea dreptului comunitar și/sau național și include o trimitere la normele comunitare și/sau naționale care prevăd sancțiunile respective; solicită să fie informat în detaliu, printr-o analiză cuprinzătoare, cu privire la rapoartele primite în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei; constată că statele membre trebuie să introducă proceduri de monitorizare antifraudă și că statisticile privind cazurile penale și rezultatele acestora sunt incomplete, îngreunând evaluarea investigării fraudei și a procedurilor de urmărire penală în statele membre și eficacitatea viitoarelor politici fundamentale;

51.  salută publicarea, în februarie 2014, de către Comisie a primului raport anticorupție în UE, care indică faptul că corupția afectează toate statele membre în moduri foarte diferite, costul suportat de economia UE fiind de circa 120 de miliarde EUR anual; salută, de asemenea, toate recomandările privind intensificarea schimburilor de bune practici existente și identificarea unor noi măsuri relevante care urmează a fi adoptate la nivelul UE; subliniază, în această privință, că cetățenii europeni solicită garanții de integritate și transparență totală în cheltuielile publice, având în vedere mai ales provocările actuale generate de profunda criză economică și financiară; este de acord cu Comisia cu privire la faptul că rezultatele inițiativelor sunt foarte inegale și că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a preveni și pedepsi actele de corupție; regretă totuși că rapoartele prezintă o perspectivă limitată asupra corupției în Uniunea Europeană; solicită depunerea de eforturi suplimentare, pe măsura chestiunilor sociale și economice majore aflate în joc, pentru a preveni și a pedepsi actele de corupție, care erodează economia UE și modelul social european, prejudiciază veniturile fiscale ale statelor membre și subminează încrederea cetățenilor în instituțiile care îi reprezintă;

52.  invită Curtea de Conturi să analizeze această chestiune și să formuleze recomandări bazate pe propria perspectivă și experiență, sub forma unuia sau a mai multor rapoarte referitoare la problemele principale identificate în raportul Comisiei privind corupția, ținând seama în mod special de constatările specifice fiecărei țări;

53.  salută propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European; subliniază necesitatea instituirii unui sistem coerent și complementar pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii; încurajează Comisia să definească în mod clar, la nivel european, rolurile viitoare ale Parchetului European, Eurojust și OLAF și să le delimiteze domeniile de activitate respective;

54.  salută publicarea , în urma solicitării Parlamentului, a studiului Comisiei intitulat „Identifying and Reducing Corruption in Public Procurement in the EUˮ („Identificarea și reducerea corupției în domeniul achizițiilor publice în UE”), în care se elaborează o metodologie de măsurare a costurilor generate de corupție în domeniul achizițiilor publice în ceea ce privește fondurile UE; constată că costurile generale directe generate de corupție în achizițiile publice din 2010 sunt estimate la 1,4-2,2 miliarde EUR pentru cinci sectoare studiate în opt state membre(14); subliniază că studiul a recomandat, printre altele, o transparență mai mare a proceselor de achiziții publice, mecanisme îmbunătățite de auditare și evaluare, dezvoltarea unui sistem de colectare centralizată a datelor privind achizițiile publice, actualizarea bazei de date „Tenders Electronic Dailyˮ, precum și o mai bună protejare a denunțătorilor; invită Comisia să furnizeze informații cu privire la politicile și măsurile puse în aplicare pentru a se da curs acestor recomandări;

55.  constată că, potrivit estimărilor oficiale, statele membre pierd anual peste 11 miliarde EUR în venituri fiscale ca urmare a contrabandei cu țigări în beneficiul rețelelor de crimă organizată și insistă asupra faptului că, ar trebui ca resursele și experiența OLAF în acest domeniu ar trebui readuse la aceleași niveluri ca în trecut; sprijină cu fermitate Comisia și OLAF în punerea în aplicare a planului de acțiune privind lupta împotriva contrabandei cu țigări; solicită în acest sens o mai bună cooperare între OLAF și Europol;

56.  consideră indispensabilă dezvoltarea rețelei de ofițeri de legătură a OLAF pentru principalele țări care prezintă riscuri de contrabandă;

57.  solicită să fie informat cu privire la orice evoluție a discuțiilor referitoare la o posibilă renegociere a acordurilor existente și solicită realizarea unui studiu independent privind acordurile cu industria tutunului pentru a cuantifica impactul comerțului ilicit cu tutun asupra resurselor proprii și să se ia în considerare posibila extindere a acordurilor existente la alți producători decât cei vizați în prezent, pentru a asigura o mai bună trasabilitate a produselor din tutun din faza de producție și până în faza de distribuție;

58.  salută adoptarea Regulamentului de instituire a programului Hercule III pentru perioada financiară 2014-2020; constată că, cu un buget de peste 104 milioane EUR, programul va cofinanța măsuri precum achiziționarea unor echipamente de scanare pentru a identifica bunurile care fac obiectul contrabandei, aflate în camioane, precum și a unor sisteme automatizate de recunoaștere a codurilor containerelor și a plăcuțelor de înmatriculare pentru a consolida combaterea contrabandei și a contrafacerii; regretă lipsa de transparență pe durata punerii în aplicare a programului Hercule II cu privire la achiziționarea și utilizarea de echipament tehnic de către beneficiari și reamintește că această situație a determinat Parlamentul să păstreze în rezervă credite de plată destinate OLAF din bugetul Uniunii pe 2013 și 2014 în așteptarea primirii unor informații în această privință; invită OLAF să furnizeze în continuare informațiile respective, inclusiv detalii cu privire la starea actuală și impactul echipamentului finanțat și să demonstreze o transparență mai mare în punerea în aplicare a programului Hercule III;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Comitetului de supraveghere a OLAF și OLAF.

(1) JO C 331, 14.11.2013, p. 1. (2) JO L 201, 26.7.2013, p. 4. (3) JO L 201, 26.7.2013, p. 1. (4) JO L 84, 20.3.2014, p. 6. (5) JO L 94, 28.3.2014, p. 1. (6) JO L 248, 18.9.2013, p. 1. (7) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (8) JO L 312, 23.12.1995, p. 1. (9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0318. (10) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 121. (11) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 62. (12) Texte adoptate la această dată, P7_TA(2013)0444. (13) Belgia (23 % ), Bulgaria (4 %), Grecia (18 %), Franța (22 %), Slovenia (25 %) și Slovacia (26 %). (14) Drumuri și căi ferate, apă și deșeuri, construcții urbane și lucrări publice, formare și cercetare și dezvoltare în Franța, Ungaria, Italia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, România și Spania.