(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0260),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2), articolul 114 alineatul (3), articolul 168 alineatul (4) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0124/2013),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Consiliul Federal al Austriei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru pescuit (A7-0129/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 114 alineatul (3) și articolul 168 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(2),

întrucât:

(1)  Impactul bolilor transmisibile ale animalelor și al măsurilor necesare pentru păstrarea sub control a acestor boli poate fi devastator pentru animalele individuale, pentru populațiile de animale, pentru deținătorii de animale și pentru întreaga economie și poate avea o influență majoră asupra sănătății publice și a siguranței alimentare. [AM 2]

(2)  După cum au arătat experiențele recente, bolile transmisibile ale animalelor pot avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra sănătății publice și a siguranței alimentelor, ca de exemplu în cazul gripei aviare și al salmonelei. [AM 3]

(3)  În plus, se observă și efecte adverse interactive în ceea ce privește biodiversitatea, schimbările climatice și alte aspecte legate de mediu. Schimbările climatice pot influența apariția unor boli noi, prevalența unor boli existente și distribuția geografică a agenților patogeni și vectorilor de transmitere a bolilor, inclusiv a acelora care afectează fauna și flora sălbatică.

(3a)  Controlul adecvat al bolilor infecțioase ale animalelor, inclusiv al zoonozelor, este una dintre condițiile prealabile ale unei piețe unice funcționale pentru comerțul cu animale vii, produse de origine animală și produse alimentare. [AM 4]

(4)  Pentru a asigura standarde înalte de sănătate animală și de sănătate publică în Uniune, o dezvoltare rațională a sectoarelor agriculturii și acvaculturii și pentru a crește productivitatea, este necesară stabilirea unor norme privind sănătatea animală la nivelul Uniunii. Aceste norme sunt necesare, printre altele, pentru a contribui la realizarea pieței interne și pentru a evita răspândirea bolilor infecțioase.

(4a)  Articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) recunoaște că animalele sunt ființe sensibile. Legislația Uniunii referitoare la bunăstarea animalelor prevede obligația proprietarilor de animale, a crescătorilor de animale și a autorităților competente de a respecta cerințele privind bunăstarea animalelor, care garantează un tratament uman și evitarea durerii sau a suferinței inutile a animalelor. Aceste norme se bazează pe dovezi științifice și pot îmbunătăți sănătatea animalelor. [AM 5]

(5)  Legislația actuală a Uniunii în materie de sănătate animală constă dintr-o serie de acte de bază legate între ele care stabilesc norme privind sănătatea animală aplicabile comerțului în interiorul Uniunii, intrării în Uniune a animalelor și produselor din animale, eradicării bolilor, controalelor sanitar-veterinare, notificării bolilor și ajutorului financiar pentru diferite specii de animale; lipsește însă un cadru legal cuprinzător, care să prevadă principii armonizate pentru întregul sector.

(5a)  Este necesar, pentru a garanta că dispozițiile legislației Uniunii privind sănătatea animalelor este cât mai clară și, prin urmare, că este aplicată corect și pe deplin, să se identifice un criteriu și un principiu de organizare a actelor delegate și de punere în aplicare care vor fi adoptate în temeiul prezentului regulament. [AM 6]

(6)  Strategia în materie de sănătate animală pentru Uniune (2007-2013) are ca deviză „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” și a fost adoptată de Comisie prin Comunicarea sa din 19 septembrie 2007 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Obiectivul său a fost este de a se concentra mai mult promova sănătatea animală prin concentrarea mai mare asupra măsurilor de prevenire, monitorizării bolilor, controlului bolilor și cercetării, pentru reducerea incidenței bolilor animalelor și minimizarea răspândirii bolilor atunci când acestea totuși apar. Strategia propune adoptarea unui „cadru de reglementare unic și simplificat în materie de sănătate animală”, care să asigure convergența cu standardele internaționale și, în același timp, un angajament ferm în favoarea unor norme ridicate în materie de sănătate animală. [AM 7]

(7)  Scopul prezentului regulament este punerea în aplicare a angajamentelor și viziunilor prevăzute în cadrul Strategiei în materie de sănătate animală menționate, inclusiv a principiului „O singură sănătate”, precum și consolidarea cadrului juridic pentru o politică comună a Uniunii în materie de sănătate animală printr-un cadru de reglementare unic, simplificat și flexibil în acest domeniu.

(7a)  Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană” subliniază că, în fața unei dezvoltări a unor agenți patogeni contagioși care se pot propaga ușor de la o exploatație agricolă la alta, un demers colectiv trebuie adoptat pentru măsurile de prevenire și de biosecuritate. [AM 8]

(8)  Animalele pot să sufere de o gamă vastă de boli infecțioase și neinfecțioase. Multe boli pot fi tratate, afectează numai animalul în cauză și se transmit la alte animale sau la oameni. Pe de altă parte, bolile transmisibile pot avea un impact vast asupra sănătății animale sau asupra sănătății publice, cu efecte resimțite la nivel de populație. Normele în materie de sănătate animală stabilite în cadrul prezentului regulament ar trebui să se limiteze la aceste din urmă boli.

(9)  La stabilirea normelor menționate în materie de sănătate animală, este esențial să se ia în considerare legătura dintre sănătatea animală și sănătatea publică, mediu, siguranța alimentelor și a furajelor, bunăstarea animalelor, securitatea alimentară, precum și aspecte economice, sociale, și culturale și, în special, bunăstarea animalelor, având în vedere interdependența bunăstării și sănătății animalelor. [AM 9]

(10)  Decizia 94/800/CE a Consiliului (3) a aprobat, în numele Comunității Europene, referitor la partea din domeniile care țin de competența sa, Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), precum și acordurile incluse în anexele 1, 2 și 3 la acesta, printre care Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (Acordul SPS). Acordul SPS reglementează utilizarea măsurilor necesare pentru protejarea vieții și sănătății oamenilor, animalelor și plantelor, astfel încât acestea să nu creeze discriminări arbitrare sau nejustificate între membrii OMC. Dacă există standarde internaționale, ele trebuie folosite ca bază pentru măsurile menționate. Cu toate acestea, membrii au dreptul de a-și stabili propriile standarde, cu condiția ca acestea să se bazeze pe dovezi științifice.

(11)  În ceea ce privește sănătatea animală, Acordul SPS face referire la standardele Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) în ceea ce privește condițiile de sănătate animală aplicabile în comerțul internațional. Pentru a reduce riscul de perturbare a comerțului, măsurile UE în materie de sănătate animală ar trebui să urmărească un nivel adecvat de convergență cu standardele OIE.

(12)  În situații specifice, în care există un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau animală, dar în care persistă incertitudini științifice, articolul 5 alineatul (7) din Acordul SPS, care a fost interpretat pentru Uniune în Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2000 privind principiul precauției, îi permite unei părți la acord să adopte măsuri provizorii pe baza informațiilor pertinente disponibile. În astfel de situații, membrul OMC în cauză are obligația de a obține informațiile suplimentare necesare pentru o evaluare mai obiectivă a riscului și de a revizui măsurile în consecință, într-un interval de timp rezonabil.

(13)  Evaluarea riscului, pe baza căreia se adoptă măsurile în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se întemeieze pe dovezile științifice disponibile și să fie efectuată într-o manieră independentă, obiectivă și transparentă. De asemenea, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de avizele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară înființate prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5) stabilește normele de sănătate publică și de sănătate animală pentru anumite subproduse și produse derivate de origine animală, norme menite să prevină și să minimizeze riscurile pe care le pot reprezenta aceste produse pentru sănătatea publică și pentru sănătatea animală și, mai ales, să protejeze siguranța lanțului alimentar și furajer. Pentru a se evita suprapunerea legislației Uniunii, prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să se aplice numai subproduselor și produselor derivate de origine animală pentru care nu sunt prevăzute norme specifice în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 și care implică un risc pentru sănătatea animală. De exemplu, Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 nu reglementează manipularea subproduselor și a produselor derivate de origine animală în contextul măsurilor de combatere a bolilor, astfel că aceste chestiuni sunt tratate de prezentul regulament.

(15)  În plus, sunt prevăzute deja norme specifice privind bolile animale transmisibile, inclusiv cele transmisibile la om („zoonozele”), în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (6), în Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) și în Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (8), precum și privind norme specifice referitoare la bolile transmisibile ale oamenilor, în Decizia 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), norme care ar trebui să rămână în vigoare și după adoptarea prezentului regulament. Actele de mai sus ar trebui să rămână în vigoare și după adoptarea prezentului regulament. În consecință, pentru a evita suprapunerea legislației Uniunii, prezentul regulament ar trebui să se aplice zoonozelor numai în măsura în care nu există deja norme specifice prevăzute de actele legislative menționate mai sus ale Uniunii.

(16)  Bolile care afectează populațiile de animale sălbatice pot avea un efect negativ asupra sectoarelor agricol și al acvaculturii, asupra sănătății publice, mediului și biodiversității. Prin urmare, ar trebui ca domeniul de aplicare al prezentului regulament să cuprindă, în astfel de cazuri, și animalele sălbatice, atât în calitate de victime potențiale ale acestor boli, cât și ca vectori ai lor.

(17)  Bolile animalelor se transmit nu doar prin contact direct între animale sau între animale și oameni. Ele se propagă și prin sistemele de circulație a apei și a aerului, prin vectori precum insectele, precum și prin materialul seminal, ovulele și embrionii utilizați la inseminarea artificială, în cadrul donațiilor de ovule sau în cel al transferului de embrioni. Agenții patogeni se pot găsi, de asemenea, în produse alimentare sau în alte produse de origine animală, cum ar fi pielea, blana, penele, coarnele sau alte materiale obținute din corpul unui animal. Mai mult, agenții patogeni pot fi răspândiți și de diferite alte obiecte, precum vehiculele de transport, echipamentele în contact cu animalele, furajele, fânul și paiele. Ca urmare, niște norme eficiente privind sănătatea animală trebuie să acopere toate materialele și toate căile posibile de infectare.

(18)  Bolile animalelor pot să aibă efecte adverse și asupra răspândirii speciilor de animale în sălbăticie, afectând astfel biodiversitatea. Astfel, microorganismele care cauzează aceste boli pot să se încadreze în definiția speciilor alogene invazive din Convenția privind diversitatea biologică a Organizației Națiunilor Unite. Măsurile prevăzute de prezentul regulament iau în considerare și biodiversitatea și, prin urmare, regulamentul ar trebui să se aplice și speciilor de animale și agenților patogeni, inclusiv celor definite drept specii de animale invazive, care au un rol în transmiterea bolilor care fac obiectul prezentului regulament sau sunt afectate de acestea.

(19)  În legislația Uniunii adoptată până la prezentul regulament, sunt instituite norme de sănătate animală separate pentru animalele terestre și pentru cele acvatice. Directiva 2006/88/CE a Consiliului(10) stabilește norme specifice pentru animalele acvatice. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, principiile de bază privind buna guvernanță în domeniul sănătății animale și al creșterii corecte a animalelor sunt aplicabile ambelor grupuri de specii de animale. Ca urmare, domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să cuprindă atât animalele terestre, cât și cele acvatice, iar normele privind sănătatea animală ar trebui aliniate acolo unde este cazul. Totuși, în privința anumitor aspecte, în special a celor care țin de înregistrarea și autorizarea unităților și de trasabilitatea și circulația animalelor în interiorul Uniunii, regulamentul de față respectă abordarea adoptată în trecut, de stabilire a unor seturi de norme de sănătate animală diferite pentru animalele terestre și pentru cele acvatice, pentru a ține seama de mediile lor diferite de viață și, prin urmare, de cerințele diferite pentru protejarea sănătății. [AM 10]

(20)  Legislația Uniunii adoptată înainte de prezentul regulament, în special Directiva 92/65/CEE a Consiliului (11), stabilește de asemenea norme de bază privind sănătatea animală pentru alte specii de animale, care nu sunt reglementate de alte acte ale Uniunii, cum ar fi reptilele, amfibienii, mamiferele marine și altele, care nu sunt nici animale terestre, nici animale marine, conform definițiilor din prezentul regulament. De obicei, aceste specii nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru sănătatea altor animale și, prin urmare, există prea puține norme de sănătate animală aplicabile. Pentru evitarea unor sarcini și costuri administrative inutile, prezentul regulament ar trebui să respecte abordarea adoptată în trecut, respectiv de a institui un cadru juridic pentru eventuala stabilire a unor norme detaliate de sănătate animală pentru circulația acestor animale și a produselor obținute din ele, în cazul în care riscurile implicate impun acest lucru.

(21)  Păstrarea unor animale de companie, inclusiv a unor animale acvatice ornamentale în gospodării sau în acvarii ornamentale necomerciale, atât de interior, cât și de exterior, reprezintă în general un risc mai mic pentru sănătate decât alte moduri de păstrare sau de circulare a animalelor la scară mai largă, comune în agricultură. Prin urmare, nu ar fi potrivit ca cerințele generale privind înregistrarea, păstrarea evidențelor și circulația în interiorul Uniunii să se aplice și acestor animale, întrucât aceasta ar reprezenta o sarcină și costuri administrative nejustificate. În consecință, cerințele privind înregistrarea și păstrarea evidențelor nu ar trebui să li se aplice și deținătorilor de animale de companie. În plus, ar trebui instituite norme specifice pentru circulația necomercială a animalelor de companie în interiorul Uniunii.

(22)  Unele grupuri definite de animale, pentru care există norme de sănătate animală în cadrul prezentului regulament, trebuie să fie listate ca specii într-o anexă, având în vedere sensul larg al grupului. Așa stau lucrurile pentru grupul mamiferelor biongulate clasificate drept ungulate. Această listă ar putea necesita modificări în viitor, din motive de taxonomie modificată, evoluții științifice sau actualizări tehnice, justificate științific. În mod similar, lista speciilor de animale de companie poate necesita ajustări, pentru a ține seama de schimbările societale sau de modificarea obiceiurilor legate de păstrarea de animale de companie, în special atunci când acestea transmit boli. Prin urmare, pentru a lua în considerare astfel de schimbări, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu dispozițiile articolului 290 dinTFUE în ceea ce privește listele de animale de companie și de ungulate menționate în anexele I și II la prezentul regulament.

(23)  Nu toate bolile transmisibile ale animalelor pot și trebuie să fie prevenite și controlate prin măsuri de reglementare, de exemplu dacă boala este prea răspândită, dacă nu sunt disponibile instrumente de diagnosticare sau dacă sectorul privat poate lua măsuri proprii pentru ținerea sub control a bolii. Măsurile de reglementare pentru prevenirea și controlul bolilor transmisibile ale animalelor pot avea consecințe economice importante pentru sectoarele relevante și pot perturba comerțul. Prin urmare, este esențial ca astfel de măsuri să fie aplicate numai atunci când aplicarea lor este necesară și proporțională, de pildă atunci când boala prezintă sau este suspectată că ar prezenta un risc semnificativ pentru sănătatea animală sau pentru sănătatea publică.

(24)  În plus, măsurile de prevenire și control pentru fiecare boală transmisibilă a animalelor ar trebui să fie special concepute pentru a se potrivi profilului epidemiologic unic al bolii respective și consecințelor ei. Așadar, normele preventive și de control aplicabile în cazul fiecărei boli ar trebui să fie specifice acelei boli și o atenție strictă ar trebui acordată diferitelor condiții regionale. [AM 11]

(25)  În ceea ce privește bolile transmisibile ale animalelor, starea de boală este de obicei asociată cu manifestarea clinică și patologică a infecției. Cu toate acestea, în sensul prezentului regulament, care vizează controlarea răspândirii și eradicarea anumitor boli transmisibile ale animalelor, definiția bolii ar trebui să fie mai cuprinzătoare și să includă alți purtători ai agentului patogen.

(26)  Unele boli transmisibile ale animalelor nu se răspândesc cu ușurință la alte animale sau la oameni și, de aceea, nu provoacă pagube economice și nu dăunează biodiversității pe scară largă. Prin urmare, acestea nu reprezintă o amenințare gravă la adresa sănătății publice sau a sănătății animale în Uniune și, ca atare, pot fi gestionate prin norme naționale.

(27)  În cazul bolilor transmisibile ale animalelor care nu fac obiectul măsurilor stabilite la nivelul Uniunii, dar care au o anumită importanță economică pentru sectorul privat la nivel local, acest sector, cu sprijinul autorităților competente din statele membre, ar trebui să adopte măsuri de prevenire sau de control al bolilor menționate, de pildă prin măsuri de auto-reglementare sau prin elaborarea unor coduri de bune practici.

(28)  Spre deosebire de bolile transmisibile ale animalelor la care se face referire în considerentele 26 și 27, bolile foarte contagioase ale animalelor se pot răspândi cu ușurință peste granițe și, dacă sunt și zoonoze, pot afecta și sănătatea publică și siguranța alimentară. Prin urmare, bolile foarte contagioase ale animalelor și zoonozele ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(29)  Acțiunea nr. 5 menționată în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu, „Plan de acțiune pentru combaterea amenințării tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene”, subliniază rolul preventiv al prezentului regulament și, în consecință, reducerea așteptată a utilizării de antibiotice la animale. Rezistența microorganismelor la antimicrobienele care înainte erau eficiente împotriva lor este în creștere. Această rezistență complică tratamentul bolilor infecțioase, atât la oameni, cât și la animale. Ca urmare, microorganismele care au dezvoltat rezistență la antimicrobiene ar trebui tratate ca și cum ar fi boli transmisibile și, astfel, ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(30)  Pot apărea noi riscuri asociate cu anumite boli sau cu anumite specii, din cauza schimbării mediului, a climatului, a practicilor zootehnice și a tradițiilor agricole, dar și din cauza schimbărilor sociale. De asemenea și a schimbărilor în raporturile economice și de schimb comercial în interiorul și în afara Uniunii. Anumite boli răspândite în prezent în zone limitate din punct de vedere teritorial ar putea să se extindă și să provoace daune economiei din zone mai mari. În plus, progresele științifice pot duce, de asemenea, la noi cunoștințe și la o mai bună cunoaștere a bolilor existente. Apoi Pe de altă parte, bolile și speciile importante astăzi ar putea să capete o importanță marginală în viitor. În consecință, domeniul de aplicare ar al prezentului regulament ar trebui să fie larg, iar normele stabilite ar trebui să se concentreze asupra bolilor cu mare relevanță publică. OIE a elaborat, cu sprijinul Comisiei Europene, un sistem de grupare a bolilor pe priorități și pe categorii, în cadrul unui studiu privind „Înregistrarea și gruparea pe categorii a bolilor prioritare ale animalelor, inclusiv a celor transmisibile la om”(Listing and categorisation of priority animal diseases, including those transmissible to humans), și un instrument pentru aceste operațiuni. Regulamentul de față ar trebui să introducă o abordare similară în legislația Uniunii. [AM 12 ]

(31)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, la nivelul Uniunii, în ceea ce privește bolile transmisibile ale animalelor, Este necesară întocmirea unei liste armonizate necesar să se întocmească o listă armonizată de boli transmisibile ale animalelor („boli listate”), care ar trebui inclusă într-un tabel într-o anexă la prezentul regulament. Competența de a adopta acte de modificare sau completare a Competențele de punere în aplicare pentru întocmirea unei astfel de liste ar trebui conferite delegată Comisiei în conformitate cu articolul 290 din TFUE. [AM 13]

(32)  În viitor, ar putea să apară boli emergente, cu potențialul de a genera riscuri grave pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animală și de a afecta sănătatea, economia și mediul. După evaluarea unor astfel de boli și după adoptarea măsurilor temporare de urgență care se impun, după caz, ar putea fi necesară o reacție rapidă și includerea bolilor în cauză pe lista bolilor listate. Ca urmare, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu procedura de urgență, în cazurile justificate corespunzător de riscuri la adresa sănătății publice sau a sănătății animale.

(33)  Bolile listate vor necesita diferite tipuri de gestionare. Unele boli foarte contagioase, care nu sunt prezente în Uniune la ora actuală, necesită măsuri urgente în vederea eradicării imediate după apariție. În cazul altor boli, care sunt deja prezente în diferite părți ale Uniunii, este necesară eradicarea obligatorie sau voluntară. În ambele cazuri, este necesar să se instituie restricții privind circulația animalelor și a produselor, cum ar fi o interzicere a circulației înspre și dinspre zonele afectate sau testarea produselor înainte de expediere. În alte cazuri, s-ar putea să fie suficientă supravegherea răspândirii bolii, fără să se adopte alte măsuri. Așa s-ar întâmpla în special în cazul unei boli emergente, despre care există prea puține informații.

(34)  Ar trebui stabilite criterii pentru a se putea garanta că toate aspectele relevante sunt luate în considerare pentru a decide care dintre bolile transmisibile ale animalelor trebuie listate în sensul prezentului regulament și pentru a se determina aplicabilitatea normelor de prevenire și de control al bolilor prevăzute de regulament în cazul diferitelor boli listate, pentru a se asigura coerența și consecvența. Pentru a se putea ține seama de progresele științifice și tehnice și de evoluția standardelor internaționale relevante, ar trebui acordată Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, privind posibila modificare a criteriilor menționate.

(35)  Normele specifice de prevenire și control cuprinse în prezentul regulament pentru o anumită boală transmisibilă a animalelor ar trebui să se aplice speciilor de animale care pot transmite boala respectivă, fie pentru că sunt susceptibile la ea, fie pentru că acționează ca vectori ai bolii. Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament Astfel, este necesară întocmirea unei liste armonizate de specii cărora ar trebui să li se aplice la nivelul Uniunii măsurile corespunzătoare bolilor specifice listate („specii listate”), iar Comisiei care ar trebui să i se confere competențe de executare în vederea întocmirii acestei liste inclusă într-un tabel din anexa la prezentul regulament. Competența de a adopta acte de modificare sau completare a unei astfel de liste ar trebui delegată Comisiei în conformitate cu articolul 290 din TFUE. [AM 14]

(36)  În funcție de importanța și de nivelul impactului bolii listate, de răspândirea, prevalența și incidența sa în interiorul Uniunii, de riscul său de propagare, precum și de disponibilitatea măsurilor de prevenire și control al bolii respective, ar trebui să se aplice, în mod coerent și consecvent, o categorie diferită de norme specifice de prevenire și control, prevăzute în cadrul prezentului regulament, pentru fiecare boală listată. [AM 15]

(37)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește măsurile de prevenire și control al bolilor aplicabile în cazul bolilor listate, Este necesar să se definească și să prevadă în cadrul unei liste aplicarea la nivelul Uniunii a normelor stabilite prin prezentul regulament în cazul bolilor listate. O astfel de listă ar putea fi menținută și actualizată într-un tabel cuprins într-o anexă la prezentul regulament. Competența de a adopta acte de modificare sau completare a unei astfel de liste ar trebui, de asemenea, să i se confere delegată Comisiei competențe de executare, pentru a stabili ce norme se aplică diferitelor boli listate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. [AM 16]

(38)  Operatorii, persoanele care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie sunt cei mai în măsură să observe și să asigure sănătatea animalelor și a produselor de care sunt responsabili. Prin urmare, aceste persoane ar trebui să fie principalele responsabile cu punerea în practică a măsurilor de prevenire și control al răspândirii bolilor la și de la animalele și produsele de care sunt responsabili responsabile și să sprijine individual și colectiv dezvoltarea celor mai bune practici în materie de sănătate animală. [AM 17]

(39)  Biosecuritatea este unul dintre principalele instrumente de prevenție aflate la dispoziția operatorilor și a altor părți care lucrează cu animale menit să împiedice introducerea, dezvoltarea și răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor de la, către și în cadrul unei populații de animale. Rolul biosecurității este recunoscut și în cadrul evaluării de impact pentru adoptarea legislației UE în materie de sănătate animală, iar impactul potențial asupra biosecurității este evaluat în mod specific. Pentru a garanta faptul că măsurile de biosecuritate aplicate de operatori, de persoanele care lucrează cu animale și de deținătorii de animale de companie sunt suficient de flexibile, că sunt adaptate la tipul de producție și la speciile sau categoriile de animale implicate și că țin seama de circumstanțele locale și de evoluțiile tehnice, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, cu privire la eventuale cerințe suplimentare și mai detaliate în domeniul biosecurității.

(40)  Produsele biocide, precum dezinfectanții utilizați pentru igiena veterinară sau a zonelor în contact cu produsele alimentare sau cu furajele, insecticidele, repelenții sau rodenticidele, joacă un rol important în cadrul strategiilor de biosecuritate, atât la nivelul exploatațiilor agricole, cât și în timpul transportului animalelor. Prin urmare, aceste produse ar trebui considerate a face parte din biosecuritate.

(41)  Cunoștințele privind sănătatea animală, inclusiv cele privind simptomele bolilor, consecințele lor și mijloacele posibile de prevenire, inclusiv biosecuritatea, tratamentul și controlul, reprezintă o condiție prealabilă pentru gestionarea eficientă a sănătății animalelor și o condiție esențială pentru asigurarea depistării timpurii a bolilor animalelor. Operatorii și alte persoane care lucrează cu animale ar trebui, prin urmare, să dobândească astfel de cunoștințe, după caz. Aceste cunoștințe pot fi dobândite prin diferite metode, cum ar fi prin educația formală, dar și prin sistemul de consiliere agricolă existent în cadrul sectorului agricol sau prin sesiuni de formare informale, la care își pot aduce contribuții valoroase organizațiile naționale și europene ale agricultorilor, precum și alte organizații. Astfel de metode alternative de dobândire a cunoștințelor necesare ar trebui să fie recunoscute de prezentul regulament. Același lucru poate fi valabil, însă ținând cont de pozițiile diverse și de diversele niveluri de responsabilitate, și pentru deținătorii de animale de companie. [AM 18]

(42)  Medicii veterinari și profesioniștii din domeniul sănătății animalelor acvatice joacă un rol esențial în toate aspectele gestionării sănătății animalelor, iar regulile generale privind rolul și responsabilitățile care le revin ar trebui stabilite prin prezentul regulament.

(43)  Medicii veterinari au educația și calificările profesionale care să garanteze că au dobândit cunoștințele, deprinderile și competențele necesare, printre altele, diagnosticării bolilor și tratării animalelor. În plus, în unele state membre, din motive istorice sau din cauza lipsei medicilor veterinari care să se ocupe de bolile animalelor acvatice, există o profesie specializată ai cărei membri sunt denumiți „profesioniști din domeniul sănătății animalelor acvatice”. Tradițional, acești profesioniști nu sunt medici veterinari, dar practică medicina aplicată animalelor acvatice. În consecință, prezentul regulament ar trebui să respecte decizia acelor state membre care recunosc această profesie. În cazurile respective, profesioniști din domeniul sănătății animalelor acvatice ar trebui să aibă aceleași responsabilități și obligații ca și medicii veterinari în domeniul lor specific de activitate. Această abordare este conform principiilor Codului sanitar pentru animale acvatice al OIE.

(44)  Pentru a asigura faptul că medicii veterinari și profesioniștii din domeniul sănătății animalelor acvatice care desfășoară activități ce intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament au calificările cuvenite și formarea adecvată, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește calificările și formarea profesională a acestor categorii.

(45)  Statele membre și, mai ales, autoritățile competente responsabile cu sănătatea animală din cadrul acestora fac parte dintre actorii principali în prevenirea și controlul bolilor transmisibile ale animalelor. Autoritatea competentă în domeniul sănătății animale joacă un rol important în supravegherea, eradicarea, măsurile de control al bolii, planificarea pentru situații de urgență, creșterea gradului de informare cu privire la boli și facilitarea circulației animalelor și a comerțului internațional, prin emiterea de certificate de sănătate animală. Pentru a-și putea îndeplini sarcinile conform prezentului regulament, statele membre depind de accesul la resursele financiare, de infrastructură și de personal necesare pe întreg teritoriul lor, inclusiv de capacitatea laboratoarelor și de know-how-ul științific și de altă natură relevant.

(46)  Autoritatea competentă nu poate desfășura întotdeauna toate activitățile care îi revin conform prezentului regulament, din cauza resurselor limitate. Din acest motiv, este necesar să existe un temei juridic pentru delegarea realizării activităților respective către medicii veterinari și alte cadre calificate. Din același motiv, este de maximă importanță ca respectivii veterinari și profesioniști să nu aibă niciun conflict de interese. În vederea asigurării condițiilor Pentru a asigura faptul că există condițiile necesare pentru aplicarea generală a măsurilor de prevenire și de control al bolilor în întreaga Uniune, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene TFUE ar trebui delegată Comisiei, în ceea ce privește delegarea realizării activităților respective către medicii veterinari și în ceea ce privește formarea adecvată a acestora. [AM 19]

(47)  Gestionarea optimă a sănătății animale poate fi realizată numai prin cooperare între deținătorii de animale, operatori, medicii veterinari, profesioniștii care lucrează în domeniul sănătății animalelor, alte părți interesate și partenerii comerciali. Pentru asigurarea sprijinului acestora, este necesar ca organizarea procedurilor privind luarea de decizii și aplicarea măsurilor prevăzute de prezentul regulament să se facă în mod clar și transparent. Prin urmare, autoritatea competentă ar trebui să ia măsurile necesare pentru informarea publicului, în special atunci când există motive rezonabile de suspiciune că anumite animale sau produse pot să prezinte un risc pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animală, pentru siguranța alimentară sau pentru mediu și atunci când cazul este de interes public. [AM 20]

(48)  Pentru a evita difuzarea agenților patogeni din laboratoare, institute sau alte instalații care manipulează agenți patogeni, este esențial să se ia măsurile de biosecuritate, biosiguranță și bioizolare necesare. Prin urmare, prezentul regulament prevede măsurile de siguranță care trebuie respectate la manipularea sau la transportul agenților patogeni, a vaccinurilor și a altor produse biologice. Această obligație ar trebui să se aplice și persoanelor fizice sau juridice implicate în astfel de activități. Pentru asigurarea respectării standardelor de siguranță la manipularea agenților biologici, a vaccinurilor sau a altor produse biologice foarte contagioase, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește măsurile de siguranță pentru laboratoare, institute și instalații și pentru circulația agenților patogeni.

(49)  Depistarea timpurie și un lanț de notificare și raportare clar sunt cruciale pentru un control eficient al bolilor. Pentru o reacție rapidă și eficace, orice suspiciune sau confirmare a unui focar de boală listată ar trebui notificată imediat autorității competente medicilor veterinari sau profesioniștilor din domeniul sănătății animalelor acvatice. În același timp este necesar să se garanteze că o abordare profesională a notificării și a raportării evită crearea unor alerte sanitare nefondate. Obligațiile legate de notificare ar trebui totuși să se aplice tuturor operatorilor, persoanelor care lucrează cu animale și persoanelor fizice și juridice, pentru a se garanta faptul că toate focarele de boală sunt notificate deținătorilor de animale de companie. [AM 21]

(50)  Medicii veterinari sunt actori-cheie în investigarea bolilor și principala legătură dintre operatori și autoritatea competentă. În consecință, ei sunt cei care ar trebui informați de operatori în cazuri de mortalitate anormală în rândul animalelor, alte probleme legate de boli grave sau rate de producție semnificativ scăzute fără o cauză determinată.

(51)  Pentru a asigura notificarea eficace și eficientă și pentru a clarifica diferitele circumstanțe legate de rate anormale ale mortalității sau de alte semne de boală gravă, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește criteriile utilizate pentru a determina circumstanțele relevante care declanșează o notificare și regulile privind investigarea acestora, acolo unde este cazul.

(52)  În legătură cu anumite boli listate, este vitală notificarea imediată a Comisiei și a statelor membre. O astfel de notificare la nivelul Uniunii ar permite statelor membre vecine sau afectate să ia măsuri de precauție, acolo unde este cazul. Pentru a garanta condiții uniforme pentru punerea în aplicare a unei astfel de notificări la nivelul Uniunii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei.

(53)  Pe de altă parte, pentru anumite boli, nu sunt necesare notificarea și acțiuni imediate. În cazurile respective, este esențială colectarea de informații și raportarea în legătură cu apariția bolilor în cauză pentru ținerea sub control a situației și, dacă este cazul, pentru adoptarea de măsuri de prevenire și control al bolii. Cerința de raportare se poate aplica și bolilor care fac obiectul obligației de notificare la nivelul Uniunii, dar în cazul cărora sunt necesare informații suplimentare pentru punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire și control eficace al bolii. Pentru a asigura colectarea în timp util a datelor și informațiilor corecte, necesare prevenirii răspândirii și controlului fiecărei boli în parte, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește chestiunile care trebuie raportate.

(54)  Unul dintre scopurile principale pentru notificarea unei boli și raportarea în legătură cu ea este generarea de date epidemiologice fiabile, transparente și accesibile. Ar trebui instituit, la nivelul Uniunii, un sistem de informare computerizat pentru colectarea și gestionarea eficientă a datelor de supraveghere a bolilor listate și, dacă este cazul, a bolilor emergente sau a agenților patogeni rezistenți la antimicrobiene. Sistemul ar trebui să promoveze disponibilitatea optimă a datelor, să faciliteze schimburile de date și să reducă sarcina administrativă pentru autoritățile competente ale statelor membre prin regruparea notificării și a raportării bolilor în interiorul Uniunii și la nivel internațional într-un singur proces (așa cum se întâmplă în cazul bazei de date WAHIS/WAHID a OIE). Ar trebui asigurată coerența cu schimburile de informații conform Directivei 2003/99/CE.

(55)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a normelor Uniunii privind notificarea și raportarea bolilor, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a institui o listă a bolilor care vor face obiectul unei notificări la nivelul Uniunii și reguli de raportare la nivelul Uniunii, conform dispozițiilor prezentului regulament, și pentru a stabili procedurile, formatele, datele și schimburile de informații privind notificarea și raportarea bolilor.

(56)  Supravegherea este un element de bază al politicii de control al bolilor. Ea ar trebui să asigure depistarea timpurie a bolilor transmisibile ale animalelor și notificarea eficientă, permițând astfel sectorului și autorității competente să pună în practică, acolo unde este fezabil, măsuri precoce de prevenire și control al bolilor și să eradicheze boala. Mai mult, supravegherea ar trebui să furnizeze informații privind starea de sănătate a animalelor din fiecare stat membru și din Uniune, ceea ce ar confirma statutul de indemn de boală și ar facilita comerțul cu țări terțe.

(57)  Operatorii își urmăresc în mod regulat animalele și, astfel, sunt cei mai în măsură să detecteze rate anormale ale mortalității sau alte simptome de boli grave. Prin urmare, operatorii sunt actori de bază ai oricărei forme de supraveghere și joacă un rol esențial în supravegherea realizată de către autoritatea competentă. În contextul prezentului regulament și cu privire la animalele sălbatice, rolul vânătorilor ar trebui recunoscut, de asemenea, ca folositor în monitorizarea bolilor ca urmare a experienței și cunoștințelor acestora privind bolile care afectează animalele sălbatice. De asemenea, asociațiile vânătorilor și deținătorii de autorizații de vânătoare ar putea completa activitatea de monitorizare a animalelor sălbatice a operatorilor. [AM 22]

(58)  În vederea asigurării strânsei colaborări și schimbului de informații între operatori și medicii veterinari sau profesioniștii din domeniul sănătății animalelor acvatice și pentru suplimentarea supravegherii realizate de operatori, unitățile ar trebui să facă obiectul unor vizite de verificare a sănătății animalelor, în funcție de tipul de producție al unității și de alți factori relevanți. Pentru a asigura un nivel proporțional de supraveghere a riscurilor cu care se confruntă diferitele tipuri de unități, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește criteriile și conținutul vizitelor de verificare a sănătății animalelor la diferitele tipuri de unități.

(59)  Este esențial ca autoritățile competente să aibă un sistem de supraveghere a bolilor listate care fac obiectul supravegherii. Aceeași dispoziție ar trebui să se aplice și în cazul bolilor emergente, în vederea evaluării riscurilor potențiale pentru sănătate ale acestora și colectării de date epidemiologice pentru evaluarea menționată. În vederea utilizării optime a resurselor, informațiile ar trebui colectate, partajate și utilizate în modul cel mai eficient și eficace posibil.

(60)  Metodologia, frecvența și intensitatea supravegherii ar trebui adaptate în funcție de specificul bolii, ținând seama de obiectivul precis al supravegherii, de starea de sănătate a animalelor din regiunea în cauză și de eventualele supravegheri suplimentare efectuate de operatori.

(61)  În unele cazuri, în funcție de profilul epidemiologic al unei boli și de factorii de risc corespunzători, poate fi necesară instituirea unui program structurat de supraveghere. În aceste cazuri, este necesar ca statele membre să elaboreze programe de supraveghere pe bază epidemiologică. Ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește conceperea supravegherii, criteriile de confirmare oficială a focarelor de boală și definițiile de caz ale bolilor respective, precum și cerințele privind conținutul, informațiile care trebuie incluse și perioada de aplicare pentru programele de supraveghere.

(62)  Pentru promovarea coordonării între statele membre și pentru asigurarea coerenței programelor de supraveghere cu obiectivele Uniunii, programele ar trebui transmise spre informare Comisiei și celorlalte state membre. În plus, statul membru care aplică programul de supraveghere ar trebui să transmită Comisiei rapoarte periodice cu privire la rezultatele monitorizării. Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a programelor de supraveghere, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a institui o listă a bolilor care fac obiectul programelor de supraveghere și pentru a stabili proceduri, formate, date și modalități de schimb de informații armonizate.

(63)  Statele membre care nu sunt indemne sau nu sunt cunoscute ca indemne de bolile listate care fac obiectul măsurilor de eradicare prevăzute de prezentul regulament ar trebui să aibă obligația de a institui programe de eradicare obligatorie, pentru a elimina bolile a căror eradicare este obligatorie în Uniune, sau să aibă posibilitatea de a institui programe de eradicare voluntară, pentru a elimina bolile a căror eradicare este prevăzută la nivelul Uniunii, dar nu este obligatorie. Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare generală în întreaga Uniune, este necesară stabilirea unor cerințe armonizate cu privire la programele de eradicare voluntară sau obligatorie menționate. Pentru a asigura eradicarea eficientă a bolilor, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește obiectivele strategiilor de control al bolilor, măsurile de control al bolilor din cadrul programelor de eradicare voluntară sau obligatorie și cerințele acestor programe. [AM 23]

(63a)  Pe de altă parte, există unele boli care privesc Uniunea, dar pentru care nu trebuie impusă obligația statelor membre de a eradica boala. Statele membre au posibilitatea de a stabili programe de eradicare voluntară a acestor boli, dacă decid că eradicarea este importantă pentru ele. Astfel de programe de eradicare voluntară ar fi recunoscute la nivelul Uniunii. Acest program ar implica implementarea anumitor măsuri relevante de control al bolilor. De asemenea, poate permite statelor membre, cu condiția aprobării de către Comisie, să solicite anumite garanții atunci când primesc animale din alte state membre sau din țări terțe, cum ar fi teste suplimentare de boală și asigurări cu privire la aceste teste într-un certificat de circulație. Programul acestora poate fi, de asemenea, eligibil pentru contribuția financiară a Uniunii, dacă boala este enumerată în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(12) și statele membre depun o cerere de finanțare. [AM 24]

(63b)  Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare generală în întreaga Uniune, este necesară stabilirea unor cerințe armonizate cu privire la programele de eradicare voluntară sau obligatorie menționate. În vederea asigurării eradicării eficiente a bolilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește obiectivele strategiilor de control al bolilor, măsurile de control al bolilor din cadrul programelor de eradicare voluntară sau obligatorie și cerințele acestor programe. [AM 25]

(64)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a programelor de eradicare a bolilor, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili proceduri de transmitere a acestor programe, indicatori de performanță și modalități de raportare.

(65)  În continuare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a-și declara întregul teritoriu, zone sau compartimente din acesta indemn de una sau mai multe dintre bolile listate care fac obiectul normelor privind programele de eradicare voluntară sau obligatorie, pentru a fi protejate împotriva introducerii bolilor listate respective din alte părți ale Uniunii sau din țări ori teritorii terțe. În acest scop, ar trebui instituită o procedură clară și armonizată, inclusiv criteriile necesare pentru obținerea statutului de zonă indemnă de o anumită boală. Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a recunoașterii statutului de indemn de boală în interiorul Uniunii, este necesar ca acest statut să fie aprobat în mod oficial și, astfel, ar trebui să i se acorde Comisiei competențe de executare pentru aprobarea acestui statut.

(66)  OIE a introdus conceptul de compartimentare în cadrul Codurilor sanitare pentru animale terestre și acvatice (Codurile OIE). În legislația Uniunii adoptată înaintea prezentului regulament, acest concept este recunoscut numai pentru anumite specii de animale și pentru anumite boli, specificate în legislația corespunzătoare a Uniunii, respectiv pentru gripa aviară și pentru bolile animalelor acvatice. Prezentul regulament ar trebui să introducă posibilitatea utilizării sistemului de compartimente și pentru alte specii de animale și pentru alte boli. În vederea stabilirii condițiilor detaliate de recunoaștere a compartimentelor, a regulilor de aprobare a acestora și a cerințelor corespunzătoare, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE.

(67)  Statele membre ar trebui să facă publică informația privind statutul de indemn de boală al teritoriului lor sau al unor zone ori compartimente din acesta, în vederea informării partenerilor comerciali și a facilitării comerțului.

(68)  Pentru a stabili condițiile detaliate de recunoaștere a statutului de indemn de boală, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește criteriile de obținere a unui astfel de statut, dovezile necesare pentru justificarea statutului de indemn de boală, măsurile speciale de prevenire și control al bolii, restricțiile, informațiile care trebui furnizate, derogările, precum și condițiile de menținere, suspendare, retragere sau restabilire a statutului de indemn de boală.

(69)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a procedurilor în vederea obținerii statutului de indemn de boală, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili bolile listate care pot face obiectul compartimentării și pentru a stabili detaliile privind formatele necesare pentru depunerea cererilor și schimbul de informații.

(70)  Prezența unei populații de animale total neimunizate, susceptibile la anumite boli listate, necesită vigilență și o pregătire permanentă pentru a face față bolii. Planurile de urgență s-au dovedit un instrument esențial pentru controlul cu succes al urgențelor legate de boli în trecut. Pentru a oferi un instrument eficace și eficient pentru controlul urgențelor legate de o boală, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește cerințele și condițiile detaliate privind planurile de urgență.

(71)  Crizele legate de sănătatea animalelor din trecut au dovedit importanța procedurilor specifice, detaliate și rapide de gestionare a situațiilor de urgență legate de boli. Procedurile organizaționale ar trebui să asigure o reacție rapidă și eficace și să îmbunătățească coordonarea eforturilor tuturor părților implicate, în special ale autorităților competente și ale părților interesate.

(72)  Pentru a asigura aplicabilitatea planurilor de urgență în situații de urgență reale, este esențial să se practice punerea lor în aplicare și să se verifice dacă sistemele funcționează. În acest scop, autoritățile competente din statele membre ar trebui să desfășoare exerciții de simulare, în cooperare cu autoritățile competente din statele membre și din țările și teritoriile terțe învecinate, acolo unde acest lucru este fezabil și relevant.

(73)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a planurilor de urgență și a exercițiilor de simulare, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili reguli privind punerea în practică a planurilor și exercițiilor în discuție.

(74)  Produsele medicale veterinare, precum vaccinurile, serurile hiperimune și antimicrobienele, joacă un rol important în prevenirea și controlul bolilor transmisibile ale animalelor. Evaluarea de impact pentru adoptarea legislației UE în materie de sănătate animală evidențiază în special importanța vaccinurilor ca instrumente de prevenire, control și eradicare a bolilor animalelor.

(75)  Cu toate acestea, strategiile de control pentru anumite boli transmisibile ale animalelor impun interzicerea sau restrângerea utilizării anumitor medicamente de uz veterinar, întrucât utilizarea lor ar afecta eficiența strategiilor respective. De exemplu, serurile hiperimune sau agenții antimicrobieni pot masca manifestările clinice ale unei boli, pot face imposibilă detectarea unui agent patogen sau pot îngreuna realizarea unui diagnostic diferențial rapid și pot periclita astfel detectarea corectă a bolii, provocând, astfel, riscuri importante la adresa sănătății publice și a sănătății animalelor. [AM 26]

(76)  Totuși, strategiile de control pot fi foarte diferite de la o boală listată la alta. De aceea, prezentul regulament ar trebui să prevadă reguli privind folosirea medicamentelor de uz veterinar pentru prevenirea și controlul bolilor listate anumitor boli, precum și criterii armonizate de luat în considerare înainte de a decide dacă și cum să se utilizeze vaccinurile, serurile hiperimune și antimicrobienele. Pentru a asigura o abordare flexibilă și pentru a ține seama de specificul diferitelor boli listate și de disponibilitatea unor tratamente eficiente, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene TFUE ar trebui delegată Comisiei, în ceea ce privește restricțiile, interdicțiile sau obligațiile de utilizare a anumitor medicamente de uz veterinar în contextul controlului anumitor boli listate. În cazuri de urgență și pentru gestionarea riscurilor emergente, cu implicații potențial devastatoare pentru sănătatea publică și sănătatea animalelor, precum și pentru economie, societate și mediu, ar trebui să fie posibilă adoptarea acestor măsuri prin procedura de urgență. [AM 27]

(77)  În urma concluziilor din Avizul specializat privind băncile de vaccinuri și/sau de teste de diagnosticare pentru principalele boli ale animalelor(13), ar trebui, de asemenea, ca Uniunea și statele membre să aibă posibilitatea de a face rezerve de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare pentru bolile listate care reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea publică sau pentru cea animală. Crearea unei bănci de antigeni, vaccinuri și teste de diagnosticare ar susține obiectivele Uniunii în domeniul sănătății animalelor, permițând o reacție rapidă și eficace atunci când este nevoie de resursele sale, și reprezintă o utilizare eficientă a unor resurse limitate.

(78)  Pentru a asigura o reacție rapidă și eficace, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește crearea și gestionarea unor astfel de bănci, precum și pentru stabilirea standardelor și cerințelor de siguranță pentru administrarea acestora. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să prevadă reguli privind finanțarea măsurilor de prevenire și control al bolilor, printre care și vaccinurile.

(79)  Ar trebui stabilite criterii de acces prioritar la resursele băncilor de antigeni, vaccinuri și teste de diagnosticare ale Uniunii, pentru a se asigura distribuirea lor eficace în situații de urgență. De asemenea, pentru acele state membre care nu au instituit bănci naționale de antigeni, de vaccinuri și de reactivi de diagnosticare sau care consideră că stocurile din băncile Uniunii sunt limitate, ar trebuie stabilite criterii privind accesul la resursele celorlalte state membre. [AM 28]

(80)  Din motive de securitate în contextul bioterorismului și al agroterorismului, anumite informații detaliate referitoare la băncile de antigeni, vaccinuri și teste de diagnosticare ale Uniunii ar trebui tratate drept informații clasificate, iar publicarea lor ar trebui interzisă.

(81)  Pentru a asigura condiții uniforme de gestionare a băncilor de antigeni, vaccinuri și teste de diagnosticare ale Uniunii, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili norme detaliate privind produsele biologice care trebuie incluse în acest bănci și pentru ce boli, norme detaliate privind furnizarea, cantitățile, depozitarea, livrarea, cerințele tehnice pentru vaccinuri, antigeni și reactivi de diagnostice, precum și conținutul transmiterii de informații către Comisie.

(82)  În cazul apariției unui focar al unei boli listate considerate a reprezenta un risc ridicat pentru sănătatea publică sau pentru cea animală din Uniune, este necesar să se ia imediat măsuri de control al bolii, în vederea eradicării bolii listate respective, pentru protecția sănătății publice și a celei animale, precum și a sectoarelor relevante.

(83)  Operatorii, persoanele care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie ar trebui să fie primii responsabili pentru controlul și prevenirea răspândirii bolilor transmisibile ale animalelor. Ei ar trebui să ia măsuri imediate în caz de suspiciune sau de confirmare a apariției unei boli foarte contagioase.

(84)  Autoritățile competente ar trebui să poarte răspunderea pentru inițierea primelor investigații în vederea confirmării sau infirmării apariției unui focar al unei boli listate foarte contagioase, considerate a prezenta un risc înalt pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animală din Uniune.

(85)  Autoritățile competente ar trebui să instituie măsuri preliminare de control al bolii, pentru a preîntâmpina posibila răspândire a bolii listate, și ar trebui să efectueze o anchetă epidemiologică.

(85a)  Potrivit Directivei 2003/99/CE statele membre transmit anual Comisiei un raport privind tendințele și cauzele zoonozelor, ale agenților zoonotici și ale rezistenței la antimicrobiene. În mod similar, în cadrul planurilor de control și al programului de control prevăzute în Regulamentul (UE) nr. xxxx/xxxx (Regulamentul privind controalele oficiale)(14)*(15) și în Regulamentul (CE) nr. 2160/2003, statele membre ar trebui să ia măsuri strategice de monitorizare, prevenire și control al altor boli infecțioase ale animalelor, inclusiv al celor care nu sunt menționate în anexa la prezentul regulament. Aceste măsuri ar trebui să includă o strategie pentru creșterea corectă a animalelor și pentru utilizarea responsabilă a medicamentelor de uz veterinar. [AM 29]

(86)  De îndată ce se confirmă apariția unei boli listate, autoritatea competentă ar trebui să ia măsurile necesare de control al bolii, dacă este cazul inclusiv instituirea unor zone cu acces reglementat , pentru eradicarea și împiedicarea răspândirii bolii în cauză.

(86a)  Măsurile de control al bolilor care devin necesare în cazul apariției unui focar pot afecta în mod negativ biodiversitatea și conservarea resurselor genetice ale animalelor de fermă. Pentru a respecta Convenția privind diversitatea biologică și Strategia UE privind biodiversitatea, autoritatea competentă ar trebui să ia în considerare impactul asupra biodiversității și a conservării resurselor genetice ale animalelor de fermă, atunci când stabilește aplicarea de măsuri de control al bolilor. [AM 30]

(87)  Apariția unei boli listate în rândul animalelor sălbatice poate reprezenta un risc pentru sănătatea publică și pentru cea a animalelor domestice sau de companie sau viceversa. Prin urmare, ar trebui stabilite măsuri de control și de eradicare a bolii în rândul animalelor sălbatice sau, dacă este cazul, în rândul animalelor domestice sau de companie. [AM 31]

(88)  În ceea ce privește bolile listate care nu sunt foarte contagioase și care fac obiectul eradicării obligatorii, ar trebui aplicate măsuri de control al bolii pentru a împiedica răspândirea bolilor listate respective, în special înspre zonele neinfectate. Cu toate acestea, măsurile menționate pot fi mai limitate sau pot fi diferite de cele aplicabile în cazul celor mai periculoase dintre bolile listate. În consecință, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme speciale pentru astfel de boli. Și statele membre care au instituit deja programe de eradicare voluntară ar trebui să pună în aplicare astfel de măsuri de control al bolilor. Totuși, nivelul și intensitatea măsurilor de control al bolii ar trebui să fie proporționale și ar trebui să țină seama de caracteristicile bolii listate în cauză, de distribuția acesteia și de semnificația sa pentru statul membru afectat sau regiunea afectată și pentru Uniune în ansamblu. [AM 32]

(89)  Pentru a asigura aplicarea eficace a măsurilor de control al bolilor prevăzute de prezentul regulament de către operatori, deținătorii de animale de companie și autoritățile competente și ținând seama de specificul măsurilor de control al bolilor pentru bolile listate respective și de factorii de risc implicați, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește măsurile detaliate de control al bolilor în caz de suspiciune sau de confirmare a apariției unei boli listate în unități, alte locuri sau în zone cu acces reglementat.

(90)  Pentru a prevedea posibilitatea adoptării temporare de către Comisie a unor măsuri speciale de control al bolilor în cazul în care măsurile respective prevăzute de prezentul regulament sunt insuficiente sau inadecvate pentru a contracara riscul efectiv, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru instituirea unor măsuri speciale de control al bolilor pentru o perioadă de timp limitată.

(91)  Înregistrarea anumitor transportatori și unități care au în grijă animale terestre sau care manipulează material germinativ ori care le transportă este necesară pentru a le permite autorităților competente să desfășoare o supraveghere adecvată și să prevină, să controleze și să eradicheze bolile transmisibile ale animalelor.

(92)  Dacă un anumit tip de unitate care are în grijă animale terestre sau care manipulează ori depozitează material germinativ prezintă un risc special pentru sănătatea animală, tipul respectiv ar trebui să facă obiectul autorizării de către autoritatea competentă.

(93)  Pentru a evita sarcinile și costurile administrative nejustificate, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), ar trebui acordată statelor membre flexibilitatea de a adapta sistemul de înregistrare și de autorizare la condițiile și la modelele de producție locale și regionale.

(94)  Pentru reducerea sarcinilor administrative, înregistrarea și autorizările ar trebui, dacă este posibil, integrate într-un sistem de înregistrare sau de autorizare pe care statul membru să-l fi instituit deja în alte scopuri.

(95)  Operatorii au cunoștințe directe despre animalele aflate în grija lor. Prin urmare, ei sunt cei care ar trebui să păstreze registre actualizate cu informațiile relevante pentru evaluarea stării de sănătate a animalelor, pentru trasabilitate și pentru o eventuală anchetă epidemiologică în cazul apariției unui focar al unei boli listate. Aceste registre ar trebui să fie ușor accesibile de către autoritatea competentă.

(96)  Pentru a asigura disponibilitatea publică a informațiilor actualizate privind unitățile și transportatorii înregistrați și unitățile autorizate, autoritățile competente ar trebui să instituie și să mențină un registru al unităților și transportatorilor menționați. Ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește informațiile care trebuie să apară în registrul unităților și transportatorilor și cerințele privind păstrarea registrelor, în ce privește informațiile care trebuie înregistrate, derogările de la cerințele privind păstrarea registrelor și cerințele suplimentare specifice pentru materialul germinativ.

(97)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a cerințelor cuprinse în prezentul regulament privind înregistrarea și autorizarea unităților, păstrarea evidenței și a registrelor, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru stabilirea regulilor privind obligațiile referitoare la informații, a excepțiilor și a altor reguli, precum și cu privire la formatele specificațiilor operaționale ale registrelor și evidențelor.

(98)  Trasabilitatea eficientă este un element de bază al politicii de control al bolilor. Ar trebui instituite cerințe specifice de identificare și înregistrare pentru diferitele specii de animale terestre captive și pentru materialul germinativ, în vederea facilitării aplicării efective a normelor de prevenire și control al bolilor prevăzute de prezentul regulament. În plus, este important să se prevadă posibilitatea instituirii unui sistem de identificare și înregistrare pentru speciile pentru care nu există în prezent astfel de cerințe sau pentru momentul în care schimbarea circumstanțelor și riscurile ar impune acest lucru.

(99)  Pentru a asigura administrarea fără dificultăți a sistemului de identificare și înregistrare, precum și trasabilitatea, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește obligațiile legate de bazele de date, desemnarea autorității competente, cerințele detaliate de identificare și înregistrare pentru diferitele specii de animale și documentele.

(100)  Este necesar să se reducă sarcinile și costurile administrative și să se prevadă flexibilitatea sistemului în situații în care cerințele de trasabilitate pot fi îndeplinite prin alte mijloace decât cele prevăzute de prezentul regulament. Prin urmare, ar trebui să i se acorde Comisiei competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește derogările de la cerințele de identificare și înregistrare.

(101)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a sistemului de identificare și înregistrare și a trasabilității, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili norme referitoare la specificațiile tehnice pentru bazele de date, mijloacele de identificare, documentele și formatele, termenele, precum și criteriile de derogare de la introducerea unor astfel de sisteme.

(102)  Un instrument important pentru prevenirea introducerii și răspândirii unei boli transmisibile a animalelor este constituit de restricțiile de circulație a animalelor și produselor de origine animală care pot transmite boala în cauză. Totuși, restrângerea circulației animalelor și produselor de origine animală poate avea un impact economic grav și poate afecta funcționarea pieței interne. Prin urmare, astfel de restricții ar trebui aplicate numai atunci când sunt necesare și numai proporțional cu riscurile implicate. Această abordare respectă principiile stabilite în Acordul SPA și în standardele internaționale ale OIE.

(103)  Cerințele generale cuprinse în prezentul regulament ar trebui să se aplice în toate cazurile de circulație a animalelor, cum ar fi cerința de interzicere a circulației animalelor provenind dintr-o unitate în care s-au înregistrat rate anormale ale mortalității ori alte simptome de boală fără o cauză determinată sau cerințele referitoare la prevenirea bolilor în timpul transportului.

(104)  Cadrul juridic, stabilit în prezent prin legislația Uniunii privind circulația animalelor terestre, instituie norme armonizate în special în ceea ce privește circulația animalelor terestre și a produselor de origine animală între statele membre, lăsând la latitudinea statelor membre decizia cu privire la cerințele necesare privind circulația pe teritoriul lor. În evaluarea de impact pentru adoptarea legislației UE în materie de sănătate animală, se face o comparație cuprinzătoare între situația curentă și cea în care normele privind circulația în interiorul statelor membre ar fi, de asemenea, armonizate la nivelul UE. S-a conchis că ar trebui menținută abordarea actuală, întrucât armonizarea completă a tuturor deplasărilor ar fi foarte complexă, iar beneficiile în ceea ce privește facilitarea circulației între statele membre nu compensează impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra capacității de a controla bolile.

(105)  Pentru animalele care se deplasează între state membre diferite, se aplică un set de cerințe de bază privind sănătatea animală. În special, nu pot fi deplasate animale provenind din unități în care s-au înregistrat rate anormale ale mortalității ori alte simptome de boală din cauze necunoscute. Cu toate acestea, ratele mortalității, chiar dacă sunt anormale, care sunt legate de proceduri științifice autorizate conform Directivei 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (16) și care nu sunt de origine infecțioasă legată de boli listate nu ar trebui să împiedice circulația animalelor utilizate în scopuri științifice. Totuși, autoritatea competentă ar trebui să înregistreze aceste cazuri de mortalitate. [AM 33]

(106)  Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă suficientă flexibilitate pentru a permite facilitarea circulației speciilor și categoriilor de animale terestre care prezintă un risc redus de răspândire a unor boli listate între statele membre. În plus, ar trebui prevăzute posibilități ulterioare de derogare pentru cazurile în care statele membre sau operatorii instituie cu succes măsuri alternative de reducere a riscurilor, cum ar fi niveluri înalte de biosecuritate și sisteme eficiente de supraveghere.

(107)  Ungulatele și păsările de curte sunt grupuri de specii animale de o mare importanță economică și fac obiectul unor cerințe specifice în privința deplasărilor conform legislației Uniunii adoptate înaintea prezentului regulament, respectiv Directiva 64/432/CEE a Consiliului (17), Directiva 91/68/CEE a Consiliului (18), Directiva 2009/156/CE a Consiliului (19), Directiva 2009/158/CE a Consiliului (20) și, parțial, Directiva 92/65/CEE . Prezentul regulament ar trebui să stabilească principalele norme privind circulația animalelor din speciile menționate. Cerințele detaliate, care depind în mare măsură de bolile care pot fi transmise de diferitele specii sau categorii de animale, ar trebui definite în cadrul unor acte ulterioare emise de Comisie, ținându-se seama de specificul bolilor, al speciilor și al categoriilor de animale în cauză.

(108)  Întrucât deplasările și operațiunile de colectare a ungulatelor și a păsărilor de curte prezintă un risc sanitar major, este necesară stabilirea unor norme specifice în cadrul prezentului regulament, în vederea protejării sănătății animalelor implicate și prevenirii răspândirii bolilor transmisibile ale animalelor. [AM 34]

(109)  În funcție de bolile sau de speciile listate, este necesară definirea unor cerințe specifice de sănătate animală pentru anumite specii de animale, altele decât ungulatele și decât păsările de curte captive. Pentru aceste specii, au fost definite norme în cadrul legal aplicabil înainte de prezentul regulament, în special în Directiva 92/65/CEE. Directiva citată definește norme specifice privind circulația pentru diferite specii de animale, inclusiv albinele, bondarii, maimuțele, câinii și pisicile etc. și, prin urmare, prezentul regulament ar trebui să furnizeze temeiul juridic pentru adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare de stabilire a normelor specifice privind circulația speciilor de animale menționate. .

(110)  Unitățile izolate, folosite în general pentru păstrarea animalelor de laborator sau a animalelor pentru grădini zoologice, implică în mod normal un grad înalt de biosecuritate, un statut sanitar favorabil și bine controlat și mai puține deplasări ale animalelor sau deplasări numai în circuitul închis al unităților similare. Statutul de unitate izolată, pe care operatorii îl pot solicita în mod voluntar, a fost introdus pentru prima oară de Directiva 92/65/CEE, care a definit și normele și cerințele pentru autorizare și cerințele privind deplasările pentru organismele, institutele și centrele autorizate. Sistemul respectiv le permite acestor unități să facă schimb de animale între ele cu respectarea unui număr mai mic de cerințe privind deplasările, furnizând, în același timp, garanții de sănătate în cadrul circuitului unităților izolate. Prin urmare, a fost larg acceptat de către operatori și a fost utilizat ca opțiune voluntară. De aceea, în cadrul prezentului regulament, este necesară păstrarea conceptului de unitate izolată și stabilirea de norme privind deplasările între unități de acest tip.

(111)  În scopuri științifice, cum ar fi cercetarea sau diagnosticarea, în special în cele autorizate conform Directivei 2010/63/UE, poate fi necesară deplasarea unor animale care nu îndeplinesc cerințele generale privind sănătatea animală stabilite de prezentul regulament și care prezintă un risc ridicat pentru aceasta. Acest tip de deplasări nu ar trebui interzise sau restricționate în mod nejustificat de dispozițiile prezentului regulament, căci acest lucru ar putea împiedica activități de cercetare autorizate sau ar putea întârzia progresul științific. Cu toate acestea, este esențial ca prezentul regulament să instituie norme prin care să se asigure că deplasarea animalelor în cauză se face în condiții de siguranță și este înregistrată de autoritatea competentă. [AM 35]

(112)  Tiparele de deplasare ale animalelor din circuri, din grădini zoologice, destinate expozițiilor sau ale anumitor alte animale sunt adesea diferite de tiparele de deplasare ale altor specii captive. La adaptarea normelor Uniunii privind deplasările la aceste animale, ar trebui să se țină seama de considerații speciale, respectiv de riscurile specifice și de măsurile alternative de compensare a riscurilor.

(113)  Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor menționate în considerentele de la 102 la 112 din prezentul regulament, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește măsurile de prevenire a bolilor în timpul transportului, normele specifice privind deplasarea anumitor specii de animale și situațiile speciale, cum ar fi operațiunile de colectare sau respingerea transporturilor, și cerințele sau derogările speciale pentru alte tipuri de deplasări, cum ar fi cele în scopuri științifice.

(114)  Pentru a asigura posibilitatea adoptării unor norme speciale privind circulația animalelor, în cazurile în care normele privind circulația nu sunt suficiente sau nu sunt adecvate pentru limitarea răspândirii unei anumite boli, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a putea stabili norme de deplasare speciale pentru perioade limitate de timp.

(115)  Animalele terestre captive care circulă între statele membre ar trebui să respecte cerințele referitoare la deplasările respective. În cazul speciilor care prezintă un risc ridicat pentru sănătate și care au o mare importanță economică, ele ar trebui însoțite de un certificat de sănătate animală emis de o autoritate competentă.

(116)  În măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, practic și financiar, ar trebui să se profite de evoluțiile tehnologice pentru a se reduce sarcinile administrative ale operatorilor și ale autorității competente în legătură cu certificarea și notificarea, utilizându-se tehnologia informației pentru înlocuirea documentației pe hârtie și facilitarea procedurilor de notificare și folosindu-se aceste evoluții, în măsura posibilului, pentru mai multe scopuri.

(117)  În cazurile în care nu este necesar un certificat de sănătate animală emis de autoritatea competentă, un operator care deplasează animale înspre un alt stat membru ar trebui să emită o declarație pe proprie răspundere care să confirme că animalele respective îndeplinesc cerințele privind circulația stabilite în cadrul prezentului regulament.

(118)  Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor menționate în considerentele 115, 116 și 117 din prezentul regulament, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește conținutul, obligațiile de informare și derogările de la cerințele privind certificarea sănătății animale, normele specifice de certificare și obligațiile medicilor veterinari oficiali de a realiza verificările cuvenite înainte de a semna certificatul de sănătate animală.

(119)  Notificarea circulației animalelor și a materialului germinativ între statele membre și, în unele cazuri, în interiorul teritoriilor naționale ale statelor membre este esențială pentru asigurarea trasabilității animalelor și a materialului germinativ, atunci când acele deplasări pot fi legate de un risc de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor. Prin urmare, deplasările în cauză ar trebui notificate și înregistrate. În acest scop, ar trebui utilizat sistemul IMSOC prevăzut la articolul 130 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. xxxx/xxxx(21) (Regulamentul privind controalele oficiale).

(120)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a normelor stabilite de prezentul regulament privind certificarea sănătății animale și notificarea circulației animalelor, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili norme privind modelele de certificat de sănătate animală și de declarație pe proprie răspundere, formatele și termenele pentru notificarea deplasării atât a animalelor terestre și acvatice, cât și a materialul germinativ și, dacă este cazul, a produselor de origine animală.

(121)  Natura specifică a deplasărilor animalelor de companie reprezintă un risc pentru sănătatea animală care se abate semnificativ de la cele obișnuite pentru alte animale captive. Ca urmare, prezentul regulament aceste deplasări ar trebui să prevadă norme specifice pentru aceste deplasări. Pentru a garanta fie în continuare reglementate de normele deja adoptate. Astfel se garantează că animalele de companie nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor, ar trebui să i se delege Comisiei. Competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește normele detaliate privind circulația acestor animale. Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a cerințelor de sănătate animală stabilite în prezentul regulament cu privire la circulația animalelor de companie, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru stabilirea de norme privind măsurile de prevenire și de control al bolilor care trebuie luate pentru deplasarea acestora astfel de deplasări ar trebui delegată Comisiei în conformitate cu articolul 290 din TFUE, fără a aduce atingere dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(22). [AM 36]

(122)  Din mai multe motive, animalele sălbatice reprezintă un risc pentru sănătatea publică și pentru cea animală, de exemplu dacă sunt mutate într-o unitate sau dintr-un mediu în altul. Poate fi necesară adoptarea unor măsuri preventive adecvate pentru circulația acestor animale, pentru a se evita răspândirea de boli transmisibile ale animalelor. Pentru a garanta că animalele sălbatice nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește cerințele suplimentare privind circulația animalelor sălbatice terestre.

(123)  Materialul germinativ poate prezenta un risc similar de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor la animale vii. În plus, există caracteristici specifice ale producției acestuia, care sunt legate de cerințele înalte de sănătate pentru animalele de reproducție și care impun cerințe de sănătate animală mai stricte sau speciale pentru animalele donatoare. Pentru a asigura circulația sigură a materialului germinativ, pentru a respecta standardul înalt de sănătate așteptat al acestuia și pentru a ține seama de unele utilizări specifice, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește cerințele detaliate privind circulația materialului germinativ provenind de la anumite specii de animale, cerințele speciale, cum ar fi deplasarea acestora în scopuri științifice, și derogările de la obligația de a prezenta un certificat de sănătate animală.

(124)  Produsele de origine animală pot prezenta un risc de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor. Cerințele de siguranță alimentară pentru produsele de origine animală stabilite de legislația Uniunii prevăd bune practici de igienă și reduc riscurile pentru sănătatea animală ale acestor produse. Cu toate acestea, în anumite cazuri, ar trebui instituite prin prezentul regulament măsuri specifice de sănătate animală, de exemplu măsuri de urgență sau de control al bolilor, pentru a garanta că produsele de origine animală nu duc la răspândirea unor boli ale animalelor. Pentru a asigura circulația în condiții de siguranță a produselor de origine animală în aceste cazuri particulare, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește normele detaliate privind circulația produselor de origine animală în legătură cu măsurile adoptate de control al bolilor, obligațiile privind certificarea sănătății animale și derogările de la normele menționate, atunci când riscurile implicate de astfel de deplasări și măsurile luate de limitare a riscurilor permite acest lucru.

(125)  Atunci când statele membre adoptă măsuri naționale privind circulația animalelor și a materialului germinativ sau decid să ia măsuri naționale pentru a limita impactul unor boli transmisibile ale animalelor, altele decât bolile listate, pe teritoriul propriu, măsurile naționale respective nu ar trebui pot să interfereze cu normele de pe piața internă prevăzute de legislația Uniunii, atunci când acest lucru este justificat din motive de control al bolii infecțioase și este proporțional în raport cu riscul. Prin urmare, este necesar să existe un cadru pentru măsurile naționale, care să asigure faptul că acestea rămân în limitele permise conform legislației Uniunii. [AM 37]

(126)  Înregistrarea și autorizarea unităților de acvacultură sunt necesare pentru a permite autorităților competente să desfășoare o supraveghere adecvată și să prevină, să controleze și să eradicheze bolile transmisibile ale animalelor. Directiva 2006/88/CE impune tuturor unităților care deplasează animale acvatice să fie autorizate. Sistemul de autorizare respectiv ar trebui menținut și în cadrul prezentului regulament, chiar dacă, în unele limbi oficiale ale Uniunii, se utilizează termeni diferiți pentru acest sistem de autorizare în cadrul prezentului regulament față de Directiva 2006/88/CE.

(127)  Abatorizarea și prelucrarea animalelor de acvacultură cărora li se aplică măsurile de combatere a bolilor pot contribui la răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor, de exemplu din cauza reziduurilor care conțin agenți patogeni evacuate de unitățile de prelucrare. Prin urmare, este necesară autorizarea unităților de prelucrare care au adoptat măsurile de combatere a riscurilor pentru operațiunile de abatorizare și prelucrare. În consecință, prezentul regulament ar trebui să prevadă autorizarea unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile de controlul bolilor.

(128)  Pentru a asigura disponibilitatea publică a informațiilor actualizate privind unitățile înregistrate și autorizate, autoritatea competentă ar trebui să instituie și să mențină un registru al acestora. Ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește informațiile care trebuie incluse în registrul unităților de acvacultură și cerințele privind păstrarea evidențelor de către unitățile de acvacultură și transportatori.

(129)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a normelor stabilite prin prezentul regulament cu privire la înregistrarea și autorizarea unităților de acvacultură și a unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor, a păstrării evidenței și a registrelor unităților, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru stabilirea normelor privind obligațiile referitoare la informații, a derogărilor și a altor norme de punere în aplicare, precum și cu privire la formatele și la specificațiile operaționale ale registrelor și evidențelor.

(130)  Întrucât, în majoritatea cazurilor, identificarea individuală a animalelor acvatice nu este fezabilă, ținerea evidențelor de către unitățile de acvacultură, de către unitățile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor și de către transportatori este un instrument esențial pentru asigurarea trasabilității animalelor acvatice. Evidențele sunt importante și pentru supravegherea stării de sănătate în unități.

(131)  La fel ca și pentru animalele terestre, este necesară stabilirea unor norme armonizate privind circulația animalelor acvatice, inclusiv a unor norme privind certificatele de sănătate animală și notificarea circulației.

(132)  Directiva 2006/88/CE stabilește norme pentru circulația animalelor acvatice, care sunt aplicabile circulației acestora atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea. Factorul-cheie care determină normele privind circulația animalelor acvatice este statutul sanitar în ceea ce privește bolile listate al statelor membre, al zonelor și al compartimentelor de destinație.

(133)  Prezentul regulament ar trebui să prevadă un sistem asemănător. Cu toate acestea, pentru a încuraja statele membre să îmbunătățească starea de sănătate a populațiilor lor acvatice, ar trebui introduse unele modificări și mai multă flexibilitate.

(134)  Pentru a asigura controlul circulației animalelor acvatice, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește măsurile de prevenire a bolilor aplicabile transporturilor, normele specifice pentru circulația anumitor categorii de animale acvatice în diverse scopuri, cerințele specifice sau derogările pentru anumite tipuri de deplasări, precum cele în scopuri științifice, precum și cerințele suplimentare pentru circulația animalelor acvatice sălbatice.

(135)  Pentru a asigura posibilitatea adoptării unor derogări temporare și a unor cerințe specifice privind circulația animalelor, în cazurile în care normele privind circulația din prezentul regulament nu sunt suficiente sau nu sunt adecvate pentru limitarea răspândirii unei anumite boli listate, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili norme de deplasare sau derogări speciale pentru perioade limitate de timp.

(136)  Producția în sectorul acvaculturii din Uniune este extrem de diversă în ceea ce privește speciile și sistemele de producție, iar diversificarea crește rapid. Acest lucru poate justifica adoptarea de măsuri privind alte boli decât cele considerate boli listate conform prezentului regulament la nivelul statelor membre. Totuși, astfel de măsuri naționale ar trebui să fie justificate, necesare și proporționale cu obiectivele urmărite. În plus, ele ar trebui să nu afecteze circulația între statele membre, cu excepția cazului în care acest lucru ar fi necesar pentru prevenirea introducerii unei boli sau pentru împiedicarea răspândirii ei. Măsurile naționale care afectează comerțul între statele membre ar trebui aprobate și revizuite cu regularitate la nivelul Uniunii.

(137)  În prezent, bolile listate nu privesc alte specii de animale decât cele definite drept terestre sau acvatice de către prezentul regulament, cum ar fi reptilele, amfibienii, insectele și altele, decât într-o măsură foarte limitată. Prin urmare, nu este cazul ca dispozițiile prezentului regulament să li se aplice și acelor animale. Cu toate acestea, dacă o boală care privește alte specii decât cele terestre sau acvatice ar deveni boală listată, cerințele corespunzătore de sănătate animală din prezentul regulament ar trebui să li se aplice și speciilor respective, pentru a se putea lua măsuri adecvate și proporționale de prevenire și control al bolilor.

(138)  Pentru a garanta posibilitatea stabilirii de norme privind circulația acelor animale care nu sunt definite drept animale terestre și acvatice de către prezentul regulament, a materialului germinativ și a produselor de origine animală provenite de la animalele respective, în cazul în care existența unui risc justifică acest lucru, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește înregistrarea și autorizarea unităților, registrele și păstrarea evidențelor, identificarea și înregistrarea, cerințele privind trasabilitatea deplasărilor, certificarea sănătății animale, declarațiile pe proprie răspundere și obligațiile privind notificarea deplasărilor pentru animalele, materialul germinativ și produsele de origine animală provenite de la animale aparținând speciilor în cauză.

(139)  Dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea unor condiții uniforme de punere în aplicare a cerințelor de sănătate animală pentru speciile de animale respective și pentru materialul germinativ și produsele de origine animală provenite de la acestea, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru stabilirea normelor detaliate referitoare la cerințele respective.

(140)  Pentru a preveni introducerea unor boli listate sau a unor boli emergente în Uniune, este necesar să existe norme eficace privind intrarea în Uniune a animalelor, a materialului germinativ sau a produselor de origine animală care pot transmite astfel de boli.

(141)  Cerințele privind intrarea în Uniune a animalelor și a produselor de origine animală ar trebui să reflecte cerințele privind circulația animalelor și a produselor din aceeași categorie, specie și cu aceeași utilizare în interiorul Uniunii.

(142)  Pentru a asigura faptul că animalele, materialul germinativ și produsele de origine animală din țări sau teritorii terțe respectă cerințele de sănătate animală care oferă garanții echivalente cu cele oferite în temeiul legislației Uniunii, este esențial ca respectivele animale, materiale sau produse să facă obiectul unor controale corespunzătoare de către autoritatea competentă din țările sau teritoriile terțe care exportă în Uniune. Dacă este cazul, ar trebui verificat statutul sanitar al țării sau al teritoriului terț de origine înainte de a accepta intrarea animalelor, a materialului germinativ sau a produselor de origine animală provenite din țara sau teritoriul respectiv. În consecință, numai țările sau teritoriile terțe care pot demonstra că îndeplinesc standardele de sănătate animală pentru intrarea animalelor și a produselor de origine animală în Uniune ar trebui să fie eligibile pentru a exporta animale și produse către Uniune și ar trebui incluse într-o listă creată în acest scop.

(143)  Pentru unele specii și categorii de animale, de material germinativ și de produse de origine animală, nu a fost instituită o listă a Uniunii cu țările și teritoriile terțe din care este permisă intrarea în Uniune în cadrul actelor adoptate înainte de data de adoptare a prezentului regulament. În aceste cazuri și până la adoptarea normelor în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a determina țările și teritoriile de origine ale animalelor, materialului germinativ și produselor de origine animală din care să fie permisă intrarea pe teritoriul lor. La determinarea acestora, statele membre ar trebui să țină seama de criteriile stabilite în cadrul prezentului regulament în ceea ce privește lista Uniunii cu țări și teritorii terțe.

(144)  Pentru a asigura faptul că cerințele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune prevăzute de prezentul regulament sunt respectate și sunt conforme principiilor cuprinse în Codurile sanitare pentru animale ale OIE, toate animalele, materialul germinativ și produsele de origine animală care intră în Uniune ar trebui să fie însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a țării sau teritoriului terț de origine, care să confirme că sunt respectate toate cerințele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune. Totuși, ar trebui permisă abaterea de la această normă pentru mărfurile care prezintă un risc redus pentru sănătatea animală.

(145)  Certificatele de sănătate animală pot fi de sine stătătoare, dar legislația Uniunii impune adesea certificarea pentru alte scopuri, de exemplu pentru a certifica conformitatea cu cerințele de sănătate publică sau de bunăstare a animalelor a animalelor sau a produselor. Trebuie să se țină seama de acest lucru. Pentru a minimiza sarcinile și costurile administrative, certificatele de sănătate animală menționate ar trebui să poată include și alte informații, necesare conform altor acte legislative ale Uniunii privind siguranța alimentelor și a furajelor.

(146)  Bolile se pot răspândi și prin alte mijloace decât prin animale, material germinativ, produse de origine animală și subproduse sau produse derivate de origine animală. De exemplu, și vehiculele, containerele de transport, fânul, paiele, produsele vegetale și materialele sau echipamentele care au venit în contact cu animale bolnave pot răspândi o boală. Dacă este cazul, ar trebui luate măsuri pentru a preveni transmiterea bolilor pe aceste căi.

(147)  Pentru a asigura nivelul adecvat de detaliere a cerințelor pentru intrarea în Uniune, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din TFUE, în ceea ce privește completarea și modificarea criteriilor pentru includerea pe listă a țărilor și teritoriilor terțe, criteriile de suspendare sau retragere de pe listă, completarea normelor privind autorizarea unităților din țări și teritoriile terțe și derogările, cerințele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a transporturilor din țări și teritorii terțe, conținutul certificatelor de sănătate animală și cerințele de sănătate animală referitoare la agenții patogeni, alte materiale, mijloace de transport și echipamente care pot transmite boli ale animalelor.

(148)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a cerințelor de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, material germinativ și produse de origine animală, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru stabili, printre altele, lista țărilor și teritoriilor terțe din care este permisă intrarea în Uniune a animalelor, a materialului germinativ și a produselor de origine animală și modelul de certificat de sănătate animală.

(149)  Experiența a arătat că, la izbucnirea unui focar de boală gravă în statele membre sau în țările ori teritoriile terțe din care intră în Uniune animale sau produse de origine animală, trebuie luate imediat măsuri de prevenire și control al bolii pentru limitarea introducerii și răspândirii acesteia. O astfel de situație de urgență poate implica boli listate, boli emergente sau alte pericole pentru sănătatea animalelor. În acest context, ar trebui să se clarifice care dintre seturile de măsuri de prevenire și control al bolilor stabilite în cadrul prezentului regulament poate fi utilizat în cazul apariției unei boli listate sau a unei boli emergente ori în caz de pericol de apariție a acestora. În toate aceste cazuri, este esențial ca măsurile să fie instituie în termen foarte scurt și fără nicio întârziere. Întrucât astfel de măsuri ar restrânge circulația în interiorul Uniunii sau înspre Uniune, ele ar trebui puse în aplicare, ori de câte ori este posibil, la nivelul Uniunii.

(150)  Pentru a asigura o reacție eficace și rapidă în fața riscurilor emergente, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili măsuri de urgență.

(151)  Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile în cazurile justificate corespunzător legate, printre altele, de includerea pe listă a unor boli sau specii, de bolile listate care trebuie să facă obiectul unor norme de prevenire și control al bolilor, de stocarea, aprovizionarea, depozitarea, livrarea și alte proceduri necesare pentru băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii, de stabilirea de măsuri speciale de control al bolilor și de derogări pentru perioade limitate de timp, de norme speciale privind circulația animalelor terestre și acvatice pentru perioade limitate de timp și de măsuri de urgență, precum și de includerea pe listă a unor țări și teritorii terțe în ceea ce privește intrarea în Uniune.

(152)  Prezentul regulament stabilește normele generale și specifice pentru prevenirea și controlul bolilor transmisibile ale animalelor și asigură o abordare armonizată a sănătății animale în întreaga Uniune. În unele domenii, precum responsabilitățile generale în ceea ce privește sănătatea animală, notificarea, supravegherea, înregistrarea și autorizarea sau trasabilitatea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea sau ar trebui încurajate să aplice măsuri naționale suplimentare sau mai stricte. Cu toate acestea, măsurile naționale ar trebui permise numai cu condiția de a nu compromite obiectivele de sănătate animală ale prezentului regulament, de a nu veni în contradicție cu normele de bază cuprinse în acesta și de a nu afecta circulația animalelor și produselor între statele membre, în afara cazului în care acest lucru ar fi necesar pentru prevenirea introducerii sau pentru păstrarea sub control a bolilor.

(153)  Măsurile naționale menționate în considerentul 152 ar trebui să facă obiectul unei proceduri de notificare simplificate, pentru a reduce sarcina administrativă. Experiența a demonstrat că procedura generală de notificare prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23) a constituit un instrument important pentru orientarea și îmbunătățirea calității reglementărilor tehnice naționale, în ceea ce privește transparența crescută, lizibilitatea și eficacitatea, în domeniile nearmonizate sau doar parțial armonizate. Prin urmare, este adecvat să se aplice procedura generală de notificarea stabilită prin Directiva 98/34/CE.

(154)  În prezent, normele Uniunii în materie de sănătate animală sunt cuprinse în următoarele acte ale Parlamentului European și ale Consiliului și în actele ulterioare ale Comisiei, adoptate în temeiul primelor:

(155)  Normele stabilite prin actele legislative menționate în considerentul 154 vor fi înlocuite de prezentul regulament și de actele subsecvente ale Comisiei, care vor fi adoptate în temeiul prezentului regulament. În consecință, actele legislative de mai sus ar trebui abrogate. Cu toate acestea, pentru a asigura claritatea juridică și a evita un vid legislativ, abrogarea ar trebui să producă efecte numai după adoptarea actelor delegate și de punere în aplicare relevante în temeiul prezentului regulament. Prin urmare, este necesar să i se acorde Comisiei competența de a stabili datele de la care ar trebui să producă efecte abrogarea actelor legislative respective.

(156)  Următoarele acte ale Consiliului din domeniul sănătății animale sunt caduce și ar trebui abrogate în mod expres, în interesul clarității legislației Uniunii: Decizia 78/642/CEE a Consiliului(49); Directiva 79/110/CEE a Consiliului(50); Directiva 81/6/CEE a Consiliului(51); Decizia 89/455/CEE a Consiliului(52); Directiva 90/423/CE a Consiliului(53); Decizia 90/678/CEE a Consiliului(54).

(157)  Cerințele cuprinse în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice până când devin aplicabile toate actele delegate și de punere în aplicare care urmează să fie adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. Este necesar să se prevadă un interval de cel puțin 36 de luni între data intrării în vigoare a prezentului regulament și data aplicării noilor norme, pentru a oferi operatorilor afectați timp suficient să se adapteze.

(158)  Pentru a asigura securitatea juridică în privința aplicării normelor privind identificarea și înregistrarea animalelor, măsurile de control al bolilor pentru anumite zoonoze, și circulația necomercială a animalelor de companie, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu dispozițiile articolului articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește data la care încetează să se mai aplice regulamentele (CE) nr. 1760/2000, (UE) nr. XXX/XXX [Ex-998/2003] și (CE) nr. 21/2004 și Directivele 92/66/CEE, 2000/75/CE, 2001/89/CE, 2002/60/CE, 2003/85/CE, și 2005/94/CE și 2008/71/CE. [AM 40]

(159)  Competențele de executare prevăzute de prezentul regulament ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(55).

(160)  Este deosebit de important ca, în cursul timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate cu părțile interesate, inclusiv la nivel de experți. La pregătirea și elaborarea actelor Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea o transmitere simultană, la în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu. [AM 41]

(161)  Prezentul regulament nu ar trebui să genereze o povară administrativă sau un impact economic disproporționat pentru întreprinderile mici și mijlocii. În prezentul regulament, care se bazează pe consultarea cu părțile interesate, s-a ținut seama de situația specială a întreprinderilor mici și mijlocii. Nu a fost luată în considerare o potențială derogare universală de la cerințele prezentului regulament pentru aceste întreprinderi, având în vedere obiectivele de ordine publică privind protejarea sănătății animale și a sănătății publice. Cu toate acestea, ar trebui prevăzute mai multe derogări pentru acest tip de întreprinderi în legătură cu diferite cerințe ale prezentului regulament, ținându-se seama și de riscurile implicate.

(162)  Obiectivele prezentului regulament, respectiv stabilirea de norme de sănătate animală pentru animale, materialul germinativ, produse de origine animală, subproduse și produse derivate de origine animală care nu intră sub incidența unor norme specifice prevăzute de alte acte legislative ale Uniunii și alte materiale care pot fi implicate în răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor, nu pot fi atinse în măsură suficientă de către statele membre dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, printr-un cadru juridic comun și coordonat în materie de sănătate animală. Prin urmare, prezentul regulament este în concordanță cu principiul subsidiarității, în conformitate cu articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, dispozițiile prezentului regulament nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

NORME GENERALE

Capitolul 1

Obiectul, domeniul de aplicare și definițiile

Articolul 1

Obiectul

(1)  Prezentul regulament stabilește:

(a)  norme de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni.;

(b)  instrumente și mecanisme pentru facilitarea progresului către declararea zonelor și a teritoriilor indemne de boli;

(c)  prioritizarea acțiunilor; precum și

(d)  împărțirea responsabilităților în ceea ce privește sănătatea animalelor. [AM 42]

Aceste norme prevăd:

(a)  prioritizarea și clasificarea bolilor de interes pentru Uniune și stabilirea responsabilităților în materie de sănătate animală în partea I;

(b)  depistarea timpurie, notificarea și raportarea bolilor, supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală în partea II;

(c)  creșterea gradului de conștientizare cu privire la boli, pregătirea și controlul bolilor în partea III;

(d)  înregistrarea și autorizarea unităților și transportatorilor, circulația și trasabilitatea transporturilor de animale, de material germinativ și de produse de origine animală în interiorul Uniunii în partea IV;

(e)  intrarea transporturilor de animale, de material germinativ și de produse de origine animală în Uniune și exportul de astfel de transporturi din Uniune în partea V;

(f)  măsurile de urgență care trebuie adoptate în eventualitatea unei situații de urgență cauzate de o boală în partea VI.

(2)  Normele menționate la alineatul (1):

(a)  asigură

(i)  o producție agricolă și de acvacultură durabilă în Uniune;

(ii)  funcționarea eficace a pieței interne și siguranța alimentelor și a furajelor; [AM 43]

(iii)  reducerea efectelor negative asupra sănătății animalelor, a sănătății publice și a mediului: [AM 44]

–  a ale anumitor boli și factori de risc care provoacă boli; [AM 45]

–  a măsurilor adoptate pentru prevenirea și controlul bolilor;

(b)  țin seama de

(i)  legătura dintre sănătatea animală și:

–  sănătatea publică;

–  mediu, precum și efectele schimbărilor climatice;

—  biodiversitate; [AM 46]

–  siguranța alimentelor și a furajelor;

–  bunăstarea animalelor;

—  rezistența la antimicrobiene; [AM 47]

–  securitatea alimentară;

—  nevoia de a proteja și a conserva rasele rare de animale și de a menține diversitatea genetică; [AM 48]

(ii)  consecințele economice, sociale, culturale și de mediu ale aplicării măsurilor de prevenire și control al bolilor.

Articolul 2

Domeniul de aplicare al regulamentului

(1)  Prezentul regulament se aplică:

(a)  animalelor captive, animalelor necaptive și animalelor sălbatice; [AM 49]

(b)  materialului germinativ;

(c)  produselor de origine animală;

(d)  subproduselor și produselor derivate de origine animală, fără a aduce atingere normelor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(e)  instalațiilor, mijloacelor de transport, echipamentelor și tuturor celorlalte materiale și căi de infectare implicate sau potențial implicate în răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor.

(2)  Prezentul regulament se aplică bolilor transmisibile, inclusiv zoonozelor, fără a aduce atingere normelor prevăzute în:

(a)  Decizia nr. 2119/98/CE;

(b)  Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

(c)  Directiva 2003/99/EC;

(d)  Regulamentul (CE) nr. 2160/2003.

Articolul 3

Domeniul de aplicare al părții IV privind înregistrarea, autorizarea, trasabilitatea și circulația

(1)  Titlul I din partea IV se aplică:

(a)  animalelor terestre și animalelor care nu sunt terestre, dar care pot transmite boli ce afectează animalele terestre;

(b)  materialului germinativ provenit de la animale terestre;

(c)  produselor de origine animală provenite de la animale terestre.

(2)  Titlul II din partea IV se aplică:

(a)  animalelor acvatice și animalelor care nu sunt acvatice, dar care pot transmite boli ce afectează animalele acvatice;

(b)  produselor de origine animală provenite de la animale acvatice.

(3)  Titlul III din partea IV se aplică:

(a)  animalelor altele decât cele definite drept animale terestre și animale acvatice la articolul 4 alineatul (1) punctul (4);

(b)  materialului germinativ și produselor de origine animală provenite de la celelalte animale menționate la litera (a).

(4)  Capitolele 1 și 3 din titlul I și capitolele 1 și 2 din titlul II, partea IV nu se aplică animalelor de companie.

Articolul 4

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „animale” înseamnă animale vertebrate și nevertebrate;

2.  „animale terestre” înseamnă păsări, mamifere terestre, albine și bondari;

3.  „animale acvatice” înseamnă animale din următoarele specii, în toate etapele de dezvoltare, inclusiv ouăle, spermatozoizii sau gameții:

(i)  orice pește din supraclasa Agnatha și din clasele Chondrichthyes, Sarcopterygii și Actinopterygii;

(ii)  orice moluscă acvatică din încrengătura Mollusca;

(iii)  orice crustaceu acvatic din subîncrengătura Crustacea;

4.  „alte animale” înseamnă animale din alte specii decât cele definite ca animale terestre sau acvatice;

5.  „animale captive” înseamnă animale vii care sunt ținute de oameni; în cazul animalelor acvatice, animalele de acvacultură; [AM 50]

5a.  „animale din specii domesticite care nu sunt ținute în captivitate” înseamnă animale care nu sunt sau nu mai sunt în îngrijirea oamenilor; [AM 51]

6.  „acvacultură” înseamnă creșterea de animale acvatice prin tehnici care vizează mărirea producției de astfel de animale peste capacitățile naturale ale mediului și într-un cadru în care animalele respective rămân proprietatea uneia sau a mai multor persoane fizice sau juridice pe întreaga perioadă a creșterii sau cultivării lor, până la data încheierii recoltării, cu excluderea recoltării sau capturii, în scopul consumului uman, de animale acvatice sălbatice care sunt apoi ținute captive până la sacrificare fără a fi hrănite;

7.  „animale de acvacultură” înseamnă animale acvatice care fac obiectul acvaculturii unor tehnici destinate creșterii producției sale peste capacitatea naturală a mediului în cauză; [AM 52]

8.  „animale sălbatice” înseamnă alte animale decât animalele captive și animalele din specii domesticite care nu sunt ținute în captivitate; [AM 53]

9.  „păsări de curte” înseamnă păsări care sunt crescute sau ținute în captivitate pentru:

(a)  producția de:

(i)  carne;

(ii)  ouă pentru consum;

(iii)  alte produse;

(b)  refacerea efectivelor de vânat cu pene;

(c)  reproducția păsărilor utilizate pentru tipurile de producție menționate la litera (a);

10.  „păsări captive” înseamnă orice păsări, altele decât păsările de curte ținute în captivitate în orice alt scop decât cele menționate la punctul (9), inclusiv cele ținute pentru spectacole, curse, expoziții, concursuri, reproducție sau vânzare;

11.  „animal de companie” înseamnă un animal din speciile menționate în anexa I, care:

(a)  este ținut pe lângă casă sau, în cazul animalelor acvatice, în acvarii ornamentale necomerciale;

(b)  atunci când se deplasează, își însoțește în scopuri necomerciale deținătorul sau o altă persoană fizică care acționează în numele și în acord cu respectivul deținător și rămâne, pe toată durata deplasării respective, în responsabilitatea deținătorului său sau al persoanei care acționează în numele acestuia;

12.  „deținător de animal de companie” înseamnă o persoană fizică ce deține un animal de companie;

13.  „circulație necomercială” înseamnă orice deplasare a animalelor de companie care nu implică sau nu vizează, direct sau indirect, un câștig financiar sau un transfer de proprietate deplasarea în alte scopuri decât cele comerciale, astfel cum este definită la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013; [AM 54]

14.  „boală” înseamnă apariția infecțiilor sau infestărilor la animale, cu sau fără manifestări clinice sau patologice, cauzate de unul sau mai mulți agenți patogeni transmisibili la animale sau la oameni;

15.  „boli listate” înseamnă boli incluse pe lista menționată la articolul 5 aliniatul (2);

16.  „boală emergentă” înseamnă o boală alta decât cele listate, care are potențialul de a întruni criteriile pentru boli listate specificate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din cauză că este:

(a)  o boală nouă, rezultată în urma evoluției sau modificări unui agent patogen existent;

(b)  o boală cunoscută care se răspândește într-o nouă arie geografică sau într-o populație nouă sau

(c)  o boală sau un agent patogen necunoscut până în acel moment, diagnosticat pentru prima oară;

17.  „profilul bolii” înseamnă criteriile unei boli, astfel cum sunt menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

18.  „specii listate” înseamnă specii de animale sau grupuri de specii de animale listate conform dispozițiilor articolului 7 alineatul (2) sau, în cazul bolilor emergente, specii de animale sau grupuri de specii de animale care întrunesc criteriile pentru specii listate menționate la articolul 7 alineatul (2);

19.  „pericol” înseamnă un agent patogen sau o stare a unui animal sau produs cu potențialul de a avea efecte negative asupra sănătății oamenilor sau animalelor;

20.  „risc” înseamnă probabilitatea apariției demonstrate sau demonstrabile din punct de vedere științific și magnitudinea probabilă a consecințelor biologice și economice ale unui efect negativ demonstrat sau demonstrabil din punct de vedere științific asupra sănătății publice sau asupra sănătății animale; [AM 56]

21.  „biosecuritate” înseamnă ansamblul măsurilor fizice și administrative menite să reducă riscul de introducere, dezvoltare și răspândire a bolilor sau a microorganismelor care au dezvoltat rezistență la antimicrobiene către, de la sau în cadrul: [AM 57]

(a)  unei populații de animale sau

(b)  unei unități, zone, compartiment, mijloc de transport sau al oricăror altor instalații, incinte sau amplasamente;

22.  „operator” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce are în responsabilitate animale și produse de origine animală, inclusiv deținătorii și transportatorii de animale, dar cu excluderea deținătorilor de animale de companie și a medicilor veterinari;

23.  „persoană care lucrează cu animale” înseamnă o persoană fizică sau juridică care are o legătură profesională cu animale sau cu produse de origine animală, cu excluderea operatorilor și a medicilor veterinari;

24.  „unitate” înseamnă orice incintă, structură sau mediu în care sunt ținute animale sau material germinativ, cu excepția:

(a)  gospodăriilor în care se găsesc animale de companie;

(b)  acvariilor necomerciale în care sunt ținute animale acvatice;

(c)  cabinetelor sau clinicilor veterinare;

25.  „material germinativ” înseamnă:

(a)  spermatozoizi, material seminal, ovocite și embrioni destinați reproducerii artificiale;

(b)  ouă pentru incubație;

26.  „produse de origine animală” înseamnă:

(a)  produsele alimentare de origine animală, inclusiv mierea și sângele;

(b)  moluștele bivalve, echinodermele, tunicatele și gasteropodele marine vii destinate consumului uman și

(c)  alte animale decât cele menționate la litera (b) destinate preparării pentru a fi furnizate vii consumatorului final;

27.  „subproduse de origine animală” înseamnă corpuri întregi sau părți de animale, produse de origine animală sau alte produse obținute din animale care nu sunt destinate consumului uman, cu excluderea materialului germinativ;

28.  „produse derivate” înseamnă produse obținute în urma unuia sau mai multor tratamente, transformări sau etape de prelucrare a subproduselor de origine animală;

29.  „produse” înseamnă:

(a)  material germinativ;

(b)  produse de origine animală;

(c)  subproduse de origine animală și produse derivate;

30.  „control oficial” înseamnă un control oficial astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX(56) [ Regulamentul privind controalele oficiale ];

31.  „stare de sănătate” înseamnă starea în raport cu toate bolile listate pentru o anumită specie listată în ceea ce privește:

(a)  un animal;

(b)  animalele din cadrul:

(i)  unei unități;

(ii)  unui compartiment;

(iii)  unei zone;

(iv)  unui stat membru;

(v)  unei țări sau unui teritoriu terț;

32.  „zonă” înseamnă:

(a)  pentru animalele terestre, o parte clar definită dintr-un stat membru, dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț care conține o subpopulație de animale cu o stare de sănătate distinctă în raport cu o anumită boală sau cu anumite boli, supusă unor măsuri adecvate de supraveghere, de control al bolilor și de biosecuritate;

(b)  pentru animalele acvatice, un sistem hidrologic contiguu, cu un statut sanitar distinct în raport cu o anumită boală sau cu anumite boli, care formează o arie menționată drept una dintre următoarele:

(i)  un întreg bazin hidrografic, de la izvorul unui curs de apă până la estuar sau lac;

(ii)  mai multe bazine hidrografice;

(iii)  o parte a unui bazin hidrografic, de la izvorul unui curs de apă până la o barieră care împiedică introducerea unei anumite boli sau a anumitor boli;

(iv)  o parte a unei zone de coastă cu o delimitare geografică precisă;

(v)  un estuar cu o delimitare geografică precisă;

33.  „bazin hidrografic” înseamnă o arie sau un bazin delimitat de elemente naturale, cum ar fi dealurile sau munții, care canalizează toate scurgerile de apă;

34.  „compartiment” înseamnă o subpopulație de animale din cadrul uneia sau mai multor unități sau, în cazul animalelor acvatice, din cadrul uneia sau mai multor unități de acvacultură, inclusă într-un sistem comun de gestionare a biosecurității, cu o stare de sănătate distinctă în raport cu o anumită boală sau cu anumite boli, supusă unor măsuri adecvate de supraveghere, de control al bolilor și de biosecuritate;

35.  „carantină” înseamnă ținerea animalelor în izolare, sub controlul autorității competente, fără contract direct sau indirect cu alte animale, pentru a evita răspândirea bolilor, în vreme ce animalele sunt ținute sub observație pe o perioadă specifică de timp și, dacă este cazul, sunt supuse unor teste și tratamente;

36.  „unitate epidemiologică” înseamnă un grup de animale cu aceeași probabilitate de expunere la un agent patogen;

37.  „focar” înseamnă unul sau mai multe cazuri într-o unitate, gospodărie sau alt loc în care sunt ținute sau plasate animale; [AM 59]

38.  „caz” înseamnă confirmarea oficială a prezenței unei boli listate sau a unei boli emergente la un animal viu sau mort;

39.  „zonă de restricție” înseamnă o zonă în care se aplică restricții privind circulația anumitor animale sau produse și alte măsuri de control al bolilor, pentru evitarea răspândirii unei anumite boli înspre zone în care nu se aplică restricții; dacă este cazul, o zonă de restricție poate include zone de protecție sau zone de supraveghere;

40.  „zonă de protecție” înseamnă o zonă instituită după confirmarea oficială a unui focar, în care s-au înregistrat unul sau mai multe cazuri de boală și în care se aplică măsuri de control al bolilor pentru evitarea răspândirii bolii în afara zonei respective;

41.  „zonă de supraveghere” înseamnă o zonă instituită după confirmarea oficială a unui focar, care este situată în jurul unei zone de protecție și în care se aplică măsuri de control al bolilor pentru evitarea răspândirii bolii în afara zonei respective și a zonei de protecție;

42.  „ouă pentru incubație” înseamnă ouăle destinate incubației depuse de păsări de curte;

43.  „ungulate” înseamnă animalele specificate în anexa II;

44.  „unitate de material germinativ” înseamnă:

(a)  o unitate în care se colectează, se produce, se prelucrează și se depozitează material germinativ;

(b)  un incubator;

45.  „incubator” înseamnă o unitate care colectează, depozitează, incubează și în care eclozează ouă pentru furnizarea de:

(a)  ouă pentru incubare;

(b)  pui de o zi de găină sau de alte specii de păsări;

46.  „transportator” înseamnă un operator care transportă animale în nume propriu sau pentru o terță parte;

47.  „unitate izolată” înseamnă orice unitate permanentă limitată geografic, creată pe bază voluntară și autorizată în scopul circulației animalelor, în care animalele:

(a)  sunt ținute sau crescute pentru expoziții, în scopuri educaționale, pentru conservarea speciei sau pentru cercetare;

(b)  sunt izolate sau separate de mediul înconjurător;

(c)  fac obiectul unor măsuri stricte de supraveghere a sănătății animale și de biosecuritate;

48.  „operațiune de colectare” înseamnă gruparea animalelor terestre captive din mai multe unități, pentru o perioadă mai scurtă decât perioada de reședință prevăzută pentru specia de animale respectivă;

49.  „perioadă de reședință” înseamnă perioada minimă pe care un animal trebuie să o petreacă într-o unitate înainte de a fi mutat din unitatea respectivă;

50.  „IMSOC” înseamnă sistemul informatizat de gestionare a informațiilor prevăzut la articolul 130 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind controalele ];

50a.  „unitate de prelucrare” înseamnă o întreprindere alimentară aprobată în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (57); [AM 60]

50b.  „unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor” înseamnă o întreprindere alimentară aprobată în conformitate cu articolul 177 și cu Titlul II din partea IV; [AM 61]

51.  „unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor” înseamnă o întreprindere din sectorul alimentar autorizată conform următoarelor dispoziții:

(a)  articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, în ceea ce privește prelucrarea animalelor de acvacultură în scopuri alimentare;

(b)  articolului 177 din prezentul regulament, în ceea ce privește sacrificarea animalelor acvatice în scopul controlului bolilor, conform dispozițiilor din partea III titlul II. [AM 62]

51a.  „medic veterinar” înseamnă un profesionist cu educație științifică completă, autorizat de către autoritatea juridică să desfășoare în mod independent, etic și cu răspundere personală toate aspectele de medicină veterinară, în interesul animalelor, al clientului și al societății; [AM 63]

51b.  „medic veterinar oficial” înseamnă un medic veterinar desemnat de autoritățile competente și calificat în mod corespunzător să efectueze controale oficiale și alte activități oficiale în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. xxxx/xxxx(58) (Regulamentul privind controalele oficiale). [AM 64]

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 în vederea modificării listei de:

(a)  animale de companie din anexa I;

(b)  ungulate din anexa II.

Capitolul 2

Bolile listate, bolile emergente și speciile listate

Articolul 5

Listarea bolilor

(1)  Normele specifice privind bolile prevăzute de prezentul regulament pentru prevenirea și controlul bolilor se aplică:

(a)  bolilor listate în anexa -I; [AM 65]

(b)  bolilor emergente.

(2)  Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, lista Un tabel al bolilor listate menționate menționat la alineatul (1) litera (a) este prevăzut în anexa -I. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, ținând seama în mod corespunzător de avizele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și după consultarea corespunzătoare a părților interesate și a experților, în conformitate cu articolul 253 în ceea ce privește modificările aduse tabelului bolilor listate prevăzut în prezenta anexă, pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice, de evoluția standardelor internaționale relevante și de modificarea circumstanțelor din domeniile sănătății publice și sănătății animalelor. [AM 66]

Lista Tabelul cuprinde bolile care întrunesc condițiile menționate la litere (a) și (b) din prezentul alineat, ținând seama de criteriile evaluarea criteriilor pentru boli listate listarea bolilor prevăzute la articolul 6: [AM 67]

(a)  boli care au potențialul de a afecta în mod semnificativ cel puțin una dintre următoarele:

(i)  sănătatea publică;

(ii)  producția agricolă sau de acvacultură sau sectoarele economice conexe;

(iii)  societatea din statele membre regiunile și, acolo unde este cazul, din țările sau teritoriile terțe; [AM 68]

(iv)  mediul;

(iva)  bunăstarea animalelor și sănătatea lor; [AM 69]

(b)  boli pentru care există măsuri de limitare a riscurilor sau pentru care astfel de măsuri pot fi elaborate și sunt proporționale cu riscul reprezentat de bolile respective.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2). [AM 70]

În cazuri imperioase de urgență justificate în mod corespunzător legate de o boală cazul apariției unei boli care prezintă riscul emergent de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura menționată prevăzută la articolul 255 alineatul (3) 254 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol. [AM 71]

Articolul 6

Criterii pentru listarea bolilor

(1)  La modificarea listei bolilor în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), Comisia ține seama de următoarele criterii pentru a determina dacă o boală întrunește condițiile necesare pentru a fi inclusă pe listă, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (2): [AM 72]

(a)  profilul bolii, care include următoarele:

(i)  speciile de animale pe care le afectează boala în cauză;

(ii)  ratele de morbiditate și de mortalitate în rândul populațiilor de animale afectate de boală;

(iii)  caracterul zoonotic al bolii;

(iv)  capacitatea patogenilor de a dezvolta rezistență la tratamente, cu un accent asupra rezistența la antimicrobiene; [AM 73]

(v)  persistența bolii în rândul populației de animale sau în mediu;

(vi)  căile și viteza de transmitere a bolii de la un animal la altul și, dacă este cazul, de la animal la om;

(vii)  absența sau prezența și distribuția bolii în interiorul Uniunii și, dacă boala nu este prezentă în Uniune, riscul introducerii ei în Uniune;

(viii)  existența unor instrumente de diagnosticare și control al bolii;

(b)  impactul bolii asupra:

(i)  producției agricole sau de acvacultură și asupra altor sectoare ale economiei;

–  nivelul de prezență al bolii în Uniune;

–  pierderea de producție din cauza bolii;

–  alte pierderi;

(ii)  sănătății umane:

–  transmisibilitatea de la animale la om;

–  transmisibilitatea de la om la om;

–  gravitatea formelor bolii la om;

–  disponibilitatea unor metode eficace de prevenție sau a tratamentului medical la om;

(iii)  bunăstării animalelor;

(iv)  biodiversității și poluării mediului;

(c)  potențialul bolii de a genera situații de criză și utilizarea sa potențială în bioterorism;

(d)  fezabilitatea, disponibilitatea și eficacitatea următoarelor măsuri de prevenire și control al bolilor:

(i)  instrumentele și capacitățile de diagnosticare;

(ii)  vaccinarea;

(iii)  tratamentele medicale;

(iv)  măsurile de biosecuritate;

(v)  restricțiile privind circulația animalelor și a produselor;

(vi)  sacrificarea și eliminarea animalelor;

(e)  impactul măsurilor de prevenire și control al bolilor asupra:

(i)  costurilor directe și indirecte pentru sectoarele afectate și pentru economie în ansamblu;

(ii)  acceptării lor sociale;

(iii)  bunăstării subpopulațiilor de animale captive sau , animale din specii domesticite care nu sunt ținute în captivitate și sănătatea animalelor sălbatice afectate; [AM 74]

(iv)  mediului și biodiversității.

(2)  Comisia este împuternicită, după consultarea publică a părților implicate și a experților, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 cu privire la modificarea criteriilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice și de evoluțiile standardelor internaționale în domeniu. [AM 75]

Articolul 7

Listarea speciilor

(1)  Speciilor listate în anexa -I li se aplică normele specifice bolilor pentru bolile listate prevăzute de prezentul regulament și normele adoptate în temeiul prezentului regulament. [AM 76]

(2)  Comisia stabilește, prin este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare, lista delegate în conformitate cu articolul 253 în ceea ce privește modificările listei speciilor listate menționate menționate la alineatul (1) și prevăzute în anexa -I, pentru a ține seama de progresele tehnice, evoluțiile științifice și de modificarea circumstanțelor din domeniile sănătății publice și sănătății animalelor, după consultarea corespunzătoare a părților interesate și a experților și ținând seama în mod corespunzător de avizele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară. [AM 77]

Lista cuprinde acoperă speciile de animale sau grupurile de specii de animale care prezintă un risc considerabil de răspândire a unor boli listate specifice, ținând seama de următoarele criterii: [AM 78]

(a)  susceptibilitatea populației de animale expusă riscului;

(b)  durata incubației și perioada infecțioasă a animalelor;

(c)  capacitatea animalelor respective de a fi purtătoare ale bolilor specifice în cauză.

(ca)  utilizarea animalelor respective pentru reproducere, producție sau sacrificare. [AM 79]

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2). [AM 80]

În cazuri imperioase de urgență justificate în mod corespunzător legate de o boală cazul apariției unei boli care prezintă riscul emergent de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura menționată prevăzută la articolul 255 alineatul (3) 254 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol. [AM 81]

Articolul 8

Aplicarea normelor de prevenire și control al bolilor în cazul bolilor listate

(1)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253, ținând seama în mod corespunzător de avizele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și după consultarea publică a părților implicate și a experților, de modificare a anexei -I și în ceea ce privește aplicarea normelor de prevenire și control al bolilor menționate la punctele de mai jos la: [AM 82]

(a)  bolile listate pentru care trebuie luate măsuri de eradicare de îndată ce sunt depistate și care fac obiectul normelor privind: [AM 83]

(i)  informarea și pregătirea cu privire la boală prevăzute în partea III titlul I și măsurile de control al bolii prevăzute în partea III titlul II capitolul 1;

(ii)  compartimentarea prevăzută la articolul 37 alineatul (1);

(b)  bolile listate care ar trebui controlate în toate statele membre cu scopul pe termen lung de a le eradica în întreaga Uniune și care fac obiectul normelor de prevenire și control al bolilor privind: [AM 84]

(i)  programele de eradicare obligatorie prevăzute la articolul 30 alineatul (1);

(ii)  statele membre și zonele cu statut de indemn de boală prevăzute la articolul 36;

(iii)  compartimentarea prevăzută la articolul 37 alineatul (2);

(iv)  măsurile de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 2;

(c)  bolile listate care prezintă relevanță pentru anumite state membre și în cazul cărora sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea lor la părți ale Uniunii în care boala nu mai există în mod oficial sau în care există programe de eradicare și care fac obiectul normelor de prevenire și control al bolilor privind: [AM 85]

(i)  eradicarea voluntară prevăzută la articolul 30 alineatul (2);

(ii)  statele membre și zonele cu statut de indemn de boală prevăzute la articolul 36;

(iii)  compartimentarea prevăzută la articolul 37 alineatul (2);

(iv)  măsurile de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 2;

(d)  bolile listate care fac obiectul dispozițiilor de la literele (a), (b) și (c) de mai sus și alte boli în cazul cărora este nevoie să se ia măsuri pentru a preveni răspândirea lor din motivul introducerii lor în Uniune sau al circulației între state membre și care fac obiectul normelor de prevenire și control al bolilor privind: [AM 86]

(i)  circulația în interiorul Uniunii prevăzută în partea IV titlul I capitolele 3 – 7 și titlul II capitolele 2, 3 și 4;

(ii)  intrarea în Uniune și exportul din Uniune prevăzute în partea IV;

(e)  bolile listate care fac obiectul dispozițiilor de la literele (a) și (b) de mai sus și alte boli în cazul cărora este nevoie să se dispună monitorizarea în cadrul Uniunii și care fac obiectul normelor de prevenire și control al bolilor privind: [AM 87]

(i)  notificarea și raportarea prevăzute în partea II capitolul 1;

(ii)  supravegherea prevăzută în partea II capitolul 2;

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2). [AM 88]

În cazuri imperioase de urgență justificate în mod corespunzător legate de o boală cazul apariției unei boli care prezintă riscul emergent de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura menționată prevăzută la articolul 255 alineatul (3) 254 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol. [AM 89]

(2)  Comisia ține seama de următoarele criterii la adoptarea actelor de punere în aplicare delegate prevăzute la alineatul (1): [AM 90]

(a)  gradul de impact al bolii asupra sănătății publice și sănătății animale, asupra bunăstării animalelor și asupra economiei;

(b)  prevalența, incidența și distribuția bolii în Uniune;

(c)  disponibilitatea, fezabilitatea și eficacitatea diferitelor seturi de măsuri de prevenire și control al bolilor prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește boala, acordându-se o atenție strictă condițiilor regionale prevalente. [AM 91]

Capitolul 3

Responsabilitățile în ceea ce privește sănătatea animală

Secțiunea 1

Operatorii, persoanele care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie

Articolul 9

Responsabilitățile în ceea ce privește sănătatea animală și măsurile de biosecuritate

(1)  Operatorii, persoanele care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie:

(a)  sunt responsabili de starea de sănătate a animalelor captive și a produselor aflate în răspunderea lor;

(b)  iau măsurile de biosecuritate adecvate, cu ajutorul unor ghiduri profesionale de bune practici, în special aplicând bunele practici microbiologice, și ținând seama de riscurile implicate, pentru a asigura starea de sănătate a animalelor captive și a produselor respective și pentru a preveni introducerea, dezvoltarea, multiplicarea și răspândirea de boli între și de la animalele captive și produsele aflate în răspunderea lor, cu excepția cazului în care acest lucru este anume autorizat în scopuri științifice, pentru: [AM 92]

(i)  categoriile și speciile de animale captive și de produse;

(ii)  tipul de producție.

(ba)  respectă principiile de creștere corectă a animalelor; [AM 93]

(bb)  asigură folosirea controlată a medicamentelor de uz veterinar. [AM 94]

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 253, în ceea ce privește măsurile de biosecuritate care completează normele stabilite la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol.

Articolul 10

Cunoștințe de bază cu privire la sănătatea animală

(1)  Operatorii, și persoanele care lucrează cu animale trebuie să dobândească și deținătorii de animale de companie dobândesc cunoștințe despre: [AM 95]

(a)  bolile animalelor, inclusiv cele care sunt transmisibile la om;

(b)  principiile de biosecuritate, de creștere corectă a animalelor și de utilizare responsabilă a medicamentelor de uz veterinar; [AM 96]

(c)  interacțiunea dintre sănătatea animală, bunăstarea animalelor și sănătatea umană.

(2)  Cunoștințele necesare și nivelul acestora conform dispozițiilor de la alineatul (1) depind de:

(a)  categoriile și speciile de animale captive sau de produse aflate în responsabilitatea lor;

(b)  tipul de producție;

(c)  activitățile desfășurate.

(3)  Cunoștințele prevăzute la alineatul (1) se dobândesc într-unul dintre următoarele moduri: prin

(a)  experiență sau formare profesională; conform cerințelor stabilite în statul membru respectiv. Astfel de formare poate fi oferită și de organizațiile profesionale.

(b)  programe existente în sectoarele agricol sau al acvaculturii relevante pentru sănătatea animală;

(c)  educație formală. [AM 97]

Secțiunea 2

Medicii veterinari și profesioniștii din domeniul sănătății animalelor acvatice

Articolul 11

Responsabilitățile medicilor veterinari și ale profesioniștilor din domeniul sănătății animalelor acvatice

(1)  În cursul activităților lor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, medicii veterinari:

(a)  iau toate măsurile necesare pentru a preveni introducerea, dezvoltarea și răspândirea bolilor;

(aa)  oferă consiliere operatorilor cu privire la minimizarea riscurilor prezentate de zoonoze, de patogenii prezenți în alimente, de reziduuri și de contaminanți pentru a se garanta siguranța alimentelor; [AM 98]

(b)  asigură depistarea timpurie a bolilor prin efectuarea de diagnosticări simple și diferențiale în vederea eliminării sau confirmării unei boli înaintea începerii tratamentului simptomatic;

(c)  joacă un rol activ în:

(i)  creșterea nivelului de informare cu privire la sănătatea animală și bunăstarea animalelor; [AM 99]

(ii)  prevenirea bolilor;

(iii)  depistarea timpurie și reacția rapidă la apariția bolilor;

(iiia)  formarea continuă în ceea ce privește prevenirea, depistarea timpurie și controlul bolilor; [AM 100]

(iiib)  creșterea nivelului de informare cu privire la rezistența la antimicrobiene și la urmările acesteia; [AM 101]

(d)  colaborează cu autoritatea competentă, operatorii, persoanele care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie pentru aplicarea măsurilor de prevenire și control al bolilor prevăzute de prezentul regulament;

(da)  acordă consiliere operatorilor și persoanelor care lucrează cu animale pe baza celor mai recente cunoștințe disponibile în ceea ce privește protecția împotriva riscurilor biologice și alte aspecte din domeniul sănătăți animale, importante pentru tipul de unitate și pentru categoriile și speciile de animale din unitatea respectivă. [AM 102]

(2)  Profesioniștii din domeniul sănătății animalelor acvatice pot desfășura activități atribuite, conform prezentului regulament, medicilor veterinari în legătură cu animalele acvatice, cu condiția să fie autorizați în acest sens conform legislației naționale. În acest caz, profesioniștilor din domeniul sănătății animalelor acvatice li se aplică dispozițiile de la alineatul (1).

(2a)  Profesioniștii din domeniul sănătății albinelor pot desfășura activități atribuite, în temeiul prezentului regulament, medicilor veterinari în legătură cu albinele și bondarii, cu condiția să fie autorizați în acest sens conform legislației naționale. În acest caz, profesioniștilor din domeniul sănătății albinelor li se aplică dispozițiile de la alineatul (1). [AM 103]

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 253, în ceea ce privește calificările medicilor veterinari, în conformitate cu Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului(59) și ale profesioniștilor din domeniul sănătății animalelor acvatice care desfășoară activități ce intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. [AM 104]

Secțiunea 3

Statele membre

Articolul 12

Responsabilitățile statelor membre

(1)  Pentru ca autoritatea competentă pentru sănătatea animală să aibă capacitatea de a lua măsurile necesare și adecvate și de a-și desfășura activitatea în temeiul prezentului regulament, statele membre se asigură că aceasta dispune de:

(a)  personal calificat, instalații, echipamente, resurse financiare și o organizare eficace care acoperă întreg teritoriul statului membru în cauză;

(b)  acces la laboratoare care au personal calificat, instalații, echipamente și resurse financiare pentru a asigura o diagnosticare rapidă și precisă, precum și diagnosticarea diferențială pentru bolile listate și pentru bolile emergente;

(c)  medici veterinari suficient formați care să desfășoare activitățile menționate la articolul 11 și care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(2)  Statele membre sprijină operatorii și persoanele care lucrează cu animale în dobândirea, menținerea și extinderea cunoștințelor lor de bază în domeniul sănătății animale, astfel cum prevede articolul 10, prin programe corespunzătoare în sectoarele agricol și al acvaculturii sau prin educație formală și garantează obținerea nivelului necesar de cunoștințe. [AM 105]

(2a)  Statele membre stabilesc condițiile în care pot fi asigurate dobândirea, menținerea și dezvoltarea cunoștințelor de bază în materie de sănătate animală menționate la articolul 10 de către operatori, persoanele care lucrează cu animalele și deținătorii de animale de companie. [AM 106]

Articolul 12a

Măsuri strategice pentru bolile nelistate

Statele membre iau măsuri strategice pentru monitorizarea, prevenirea și controlarea bolilor infecțioase ale animalelor, inclusiv a celor care nu sunt incluse în anexa la prezentul regulament, de asemenea, în vederea reducerii riscului dezvoltării rezistenței la antimicrobiene. Aceste măsuri sunt adoptate ca parte din planurile de control naționale și din programul de control prevăzute la articolul X din Regulamentul (UE) nr. xxxx/xxxx(60) (Regulamentul privind controalele oficiale) sau la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 . [AM 107]

Articolul 12b

Controalele la frontiere

Statele membre, beneficiind de asistență tehnică la nivelul Uniunii cu privire la bolile animalelor enumerate în anexa -I la prezentul regulament, garantează că măsurile de biosecuritate bazate pe risc sunt aplicate de-a lungul frontierelor externe, în cooperare cu autoritățile competente ale țărilor terțe în cauză. [AM 108]

Articolul 13

Delegarea altor activități oficiale de către autoritatea competentă

(1)  Autoritatea competentă poate delega medicilor veterinari sau organizațiilor profesionale calificate una sau mai multe dintre următoarele activități: [AM 109]

(a)  activități privind notificarea și raportarea prevăzute în partea II capitolul 1 și privind supravegherea prevăzută în partea II capitolul 2;

(b)  activități referitoare la:

(i)  informarea și pregătirea cu privire la boală și controlul acesteia prevăzute în partea III;

(ii)  înregistrarea, autorizarea, trasabilitatea și circulația prevăzute în partea IV;

(iii)  măsurile de urgență prevăzute în partea VI.

(1a)  Autoritatea competentă poate delega profesioniștilor din domeniul sănătății albinelor una sau mai multe dintre activitățile menționate la alineatul (1). [AM 110]

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 cu privire la:

(a)  circumstanțele și condițiile în care se pot delega activitățile menționate la alineatul (1) și la alineatul (1a); [AM 111]

(b)  alte activități care pot fi delegate medicilor veterinari pe lângă cele menționate în alineatul (1), în ce situații și cu ce condiții;

(c)  cerințele minime privind formarea medicilor veterinari menționate la articolul 12 alineatul (1) litera (c), în conformitate cu Directiva 2005/36/CE. [AM 112]

La adoptarea actelor delegate, Comisia ține seama de natura sarcinilor în cauză și de obligațiile internaționale ale Uniunii și ale statelor membre.

Articolul 14

Informarea publicului

Atunci când există motive întemeiate de suspiciune că anumite animale sau produse ar putea prezenta un risc sunt necesare măsuri ca urmare a apariției probabile a unei boli, autoritatea competentă face demersurile necesare pentru a informa publicul larg cu privire la natura riscului și la măsurile care se iau sau care urmează să fie luate pentru a preveni sau pentru a ține sub control riscul respectiv, având în vedere natura, gravitatea nevoia de evita răspândirea inutilă a panicii și amploarea riscului și a interesului interesul publicului în a fi informat. [AM 113]

Autoritatea competentă adoptă toate măsurile necesare pentru a informa cetățenii cu privire la principiile de bază în materie de prevenire și răspândire bolilor animalelor și, în mod special, cu privire la riscurile de a aduce în Uniune agenți patogeni din teritoriile din afara Uniunii din călătoriile în afara Uniunii. [AM 114]

Secțiunea 4

Laboratoarele, instalațiile și alte persoane fizice și juridice care manipulează agenți patogeni, vaccinuri și alte produse biologice

Articolul 15

Obligațiile laboratoarelor, a instalațiilor și a altor părți care manipulează agenți patogeni, vaccinuri și alte produse biologice

(1)  Laboratoarele, instalațiile și alte persoane fizice sau juridice care manipulează agenți patogeni în scopuri legate de cercetare, educație, diagnostic sau producerea de vaccinuri și alte produse biologice au obligația, ținând seama de standardele internaționale, atunci când există:

(a)  să ia măsurile de biosecuritate, biosiguranță și bioizolare adecvate pentru a preveni dispersarea agenților patogeni și contactul acestora cu animale din afara laboratorului sau altei instalații care manipulează agenți patogeni în scopuri legate de cercetare;

(b)  să se asigure că circulația agenților patogeni, a vaccinurilor și a altor produse biologice între laboratoare sau alte instalații nu generează un risc de răspândire a bolilor listate și emergente.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 253, în ceea ce privește măsurile de siguranță pentru laboratoare, instalații și alte persoane fizice sau juridice care manipulează agenți patogeni, vaccinuri și alte produse biologice privind:

(a)  măsurile de biosecuritate, de biosiguranță și de bioizolare;

(b)  cerințele privind circulația agenților patogeni, a vaccinurilor și a altor produse biologice.

PARTEA II

NOTIFICAREA ȘI RAPORTAREA BOLILOR, SUPRAVEGHEREA, PROGRAMELE DE ERADICARE, STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ

Capitolul 1

Notificarea și raportarea bolilor

Articolul 16

Notificarea în interiorul statelor membre

(1)  Operatorii, persoanele fizice și juridice care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie notifică imediat: [AM 115]

(a)  autoritatea competentă în cazul apariției unui focar sau în caz de suspiciune privind apariția unui focar al uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e); [AM 116]

(b)  un medic veterinar sau profesionist din domeniul sănătății animalelor acvatice cu privire la o rată anormală a mortalității sau la alte semne de boală transmisibilă gravă sau cu privire la o scădere semnificativă a ratelor de producție la animale fără o cauză determinată, în vederea unei investigări aprofundate, inclusiv cu trimiterea unor probe pentru analize de laborator, dacă situația o impune. [AM 117]

(1a)  Medicii veterinari sau profesioniștii din domeniul sănătății animalelor acvatice notifică imediat autoritatea competentă în cazul apariției unui focar sau în caz de suspiciune privind apariția unui focar al uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e). [AM 118]

(1b)  Medicii informează imediat autoritatea competentă cu privire la orice semn de zoonoză. [AM 119]

(2)  Statele membre pot decide ca notificările menționate la alineatul (1) litera (b) să fie transmise autorității competente.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  criteriile utilizate pentru a se determina dacă s-au întrunit circumstanțele în care se impune notificarea descrisă la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol;

(b)  normele detaliate referitoare la investigarea aprofundată prevăzută la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol.

Articolul 17

Notificarea Uniunii

(1)  Statele membre notifică imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la orice apariție a unui focar al unei boli listate dintre cele menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e), pentru care se impune o notificare imediată în vederea aplicării la timp a măsurilor necesare de gestionare a riscurilor, ținând seama de profilul bolii.

(2)  Notificarea menționată la alineatul (1) cuprinde următoarele informații referitoare la focar:

(a)  agentul patogen și, dacă este cazul, subtipul acestuia;

(b)  data la care a apărut suspiciunea și cea la care a fost confirmat focarul;

(c)  localizarea focarului;

(d)  orice alte focare înrudite;

(e)  animalele afectate de focarul respectiv;

(f)  orice măsuri de control al bolii adoptate în legătură cu focarul apărut;

(g)  originea posibilă sau cunoscută a bolii listate;

(h)  metoda de diagnosticare utilizată.

(3)  Comisia stabilește, prin este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare, care dintre delegate în conformitate cu articolul 253 pentru a stabili bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e) face care fac obiectul unei notificări imediate de către statele din partea statelor membre, conform dispozițiilor de la alineatul (1) din prezentul articol. [AM 120]

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2). [AM 121]

Articolul 18

Raportarea către Uniune

(1)  Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre rapoarte cuprinzând informații privind bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) pentru care:

(a)  nu este necesară o notificare imediată a apariției unui focar în temeiul articolului 17 alineatul (1);

(b)  este necesară notificarea imediată a apariției unui focar în temeiul articolului 17 alineatul (1), dar trebuie transmise Comisiei și statelor membre informații suplimentare privind:

(i)  supravegherea conform normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 29;

(ii)  un program de eradicare conform normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 35;

(2)  Rapoartele prevăzute la alineatul (1) cuprind informații privind:

(a)  depistarea bolilor listate menționate la alineatul (1);

(b)  rezultatele supravegherii, atunci când aceasta este necesară conform normelor adoptate potrivit dispozițiilor articolului 29 litera (b) punctul (ii);

(c)  rezultatele programelor de supraveghere, atunci când acestea sunt necesare conform dispozițiilor articolului 27 alineatul (3) și normelor adoptate potrivit dispozițiilor articolului 29 litera (b) punctul (ii);

(d)  programele de eradicare, atunci când acestea sunt necesare conform articolului 33 și normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 35.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 253, în ceea ce privește modificarea și completarea cerințelor de la alineatul (2) din prezentul articol, precum și raportarea cu privire la alte chestiuni, atunci când aceasta este necesară pentru asigurarea aplicării eficiente a normelor de prevenire și control al bolilor cuprinse în prezentul regulament. [AM 122]

Articolul 19

Norme comune privind notificarea și raportarea către Uniune

(1)  Notificarea și raportarea către Uniune prevăzute la articolul 17 alineatul (1) și la articolul 18 alineatul (1) se efectuează în momentele și cu frecvența care să asigure transparența și aplicarea la timp a măsurilor necesare de gestionare a riscurilor, ținând seama de:

(a)  profilul bolii;

(b)  tipul de focar.

(2)  Statele membre stabilesc regiuni de notificare și de raportare în scopul notificării și raportării către Uniune prevăzute la articolul 17 alineatul (1) și la articolul 18 alineatul (1).

Articolul 20

Sistemul computerizat de informare pentru notificarea și raportarea bolilor către Uniune

Comisia creează și administrează un sistem computerizat de informare pentru gestionarea mecanismelor și instrumentelor pentru respectarea cerințelor de notificare și raportare către Uniune, astfel cum prevăd articolele 17, 18 și 19.

Articolul 21

Competențele de punere în aplicare în ceea ce privește notificarea și raportarea către Uniune și sistemul computerizat de informare

Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, norme cu privire la cerințele de notificare și de raportare către Uniune și la sistemul computerizat de informare prevăzut la articolele 17-20, în ceea ce privește:

(a)  informațiile pe care trebuie să le furnizeze statele membre în cadrul notificărilor și raportării către Uniune prevăzute la articolul 17 alineatul (1) și la articolul 18 alineatul (1);

(b)  procedurile pentru crearea și utilizarea sistemului computerizat de informare prevăzut la articolul 20 și măsurile tranzitorii privind migrarea datelor și a informațiilor din sistemele existente înspre noul sistem și privind operabilitatea sa deplină;

(c)  formatul și structura datelor care urmează să fie introduse în sistemul computerizat de informare prevăzut la articolul 20;

(d)  termenele și frecvența notificării și raportării către Uniune prevăzute la articolul 17 alineatul (1) și la articolul 18 alineatul (1);

(e)  regiunile de notificare și raportare către Uniune prevăzute la articolul 19 alineatul (2).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 2

Supravegherea

Articolul 22

Obligația operatorilor privind supravegherea

În scopul depistării prezenței bolilor listate și a bolilor emergente, operatorii au obligația:

(a)  de a observa sănătatea și comportamentul bunăstarea animalelor aflate în responsabilitatea lor; [AM 123]

(aa)  de a observa apariția oricărei modificări a produselor de origine animală aflate în responsabilitatea lor, care poate da naștere la suspiciunea că ar fi cauzată de o boală listată sau de o boală emergentă; [AM 124]

(b)  de a observa orice schimbare a parametrilor normali de producție apărută la unitățile, animalele sau materialul germinativ aflat în responsabilitatea lor, care poate da naștere la suspiciunea că ar fi cauzată de o boală listată sau de o boală emergentă;

(c)  de a urmări eventuale rate anormale ale mortalității sau alte semne de boală transmisibilă gravă la animalele aflate în responsabilitatea lor. [AM 125]

(ca)  de a se supune vizitelor de verificare a sănătății animalelor de către un medic veterinar cu scopul de a preveni apariția unei boli listate și a bolilor emergente, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 23; aceste vizite sunt folosite și pentru consilierea operatorului în materie de biosecuritate. [AM 126]

Dacă acestea există, operatorii pot participa la demersuri colective voluntare de supraveghere a bolilor animalelor. [AM 127]

Articolul 23

Vizite de verificare a sănătății animalelor

(1)  Operatorii se asigură că unitățile aflate în responsabilitatea lor primesc vizite de verificare a sănătății animalelor din partea unui medic veterinar sau a altui profesionist calificat, atunci când astfel cum este cazul având în vedere riscurile pe care le prezintă unitatea, ținând seama de: [AM 128]

(a)  tipul de unitate;

(b)  categoriile și speciile de animale captive din cadrul unității;

(ba)  situația epidemiologică existentă în zonă sau în regiune; [AM 129]

(c)  orice alte modalități de supraveghere, programe de asigurare a calității sau controale oficiale la care se supun animalele captive și tipul de unitate în cauză.

Vizitele de verificare a sănătăți sănătății animalelor se efectuează cu o frecvență care asigură o prevenire satisfăcătoare a bolilor animalelor și este proporțională cu riscurile pe care le prezintă unitatea în cauză. Autoritatea competentă stabilește norme detaliate privind conținutul și frecvența vizitelor de verificare a sănătății animalelor pentru diferitele tipuri de risc pe care le prezintă diferitele tipuri de unități. [AM 130]

Ele pot fi combinate și cu vizite în alte scopuri.

(2)  Vizitele de verificare a sănătăți animalelor menționate la alineatul (1) se fac cu scopul:

(a)  depistării oricăror semne identificării unor informații privind semnele care indică apariția unei boli listate sau a unei boli emergente; [AM 131]

(b)  furnizării de consiliere operatorului în ceea ce privește biosecuritatea și alte chestiuni din domeniul sănătăți animale, relevante pentru tipul de unitate și pentru categoriile și speciile de animale din unitatea respectivă.

(ba)  furnizării de informații autorității competente pentru completarea supravegherii prevăzute la articolul 25. [AM 132]

Articolul 24

Delegarea competenței în ceea ce privește vizitele de verificare a sănătății animalelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  completarea:

(i)  criteriilor stabilite la articolul 23 alineatul (1), de care trebuie să se țină seama la determinarea:

–  tipului de unitate care trebuie să facă obiectul vizitelor de verificare a sănătății animalelor;

–  frecvenței vizitelor de verificare a sănătăți animalelor;

(ii)  cerințelor stabilite la articolul 23 alineatul (2) privind conținutul și frecvența vizitelor de verificare a sănătății animalelor pentru diferitele tipuri de unități, pentru a se asigura faptul că aceste vizite își ating scopul;

(b)  determinarea tipului de unitate care trebuie să facă obiectul vizitelor de verificare a sănătății animalelor. [AM 133]

Articolul 25

Obligația de supraveghere a autorității competente

(1)  Autoritatea competentă efectuează supravegheri pentru depistarea prezenței bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e) și a bolilor emergente.

(2)  Supravegherea este concepută astfel încât să asigure depistarea timpurie a prezenței bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e) și a bolilor emergente prin colectarea, reunirea și analizarea informațiilor relevante referitoare la situația epidemiologică. Această supraveghere completează și se bazează pe supravegherea asigurată de operatori, atât individual, cât și în cadrul unor programe voluntare colective. [AM 134]

(3)  Autoritatea competentă se asigură că informațiile obținute prin supraveghere prevăzute la alineatul (1) sunt colectate și utilizate într-un mod eficace și eficient.

Articolul 26

Metodologia, frecvența și intensitatea supravegherii

Concepția, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvența, intensitatea, populația de animale vizate și tiparele de eșantionare pentru supravegherea prevăzută la articolul 25 alineatul (1) sunt adecvate și proporționale cu obiectivele supravegherii, ținând seama de:

(a)  profilul bolii;

(b)  factorii de risc implicați;

(c)  statutul sanitar al:

(i)  statului membru, zonei sau compartimentului care face obiectul monitorizării;

(ii)  statelor membre și al țărilor sau teritoriilor terțe care fie au graniță comună, fie reprezintă locul de proveniență al unor animale sau produse care intră în statul membru, zona sau compartimentul vizat;

(d)  supravegherea desfășurată de operatori sau de alte autorități publice în conformitate cu dispozițiile articolului 22.

Articolul 27

Programele de supraveghere

(1)  Autoritatea competentă desfășoară supravegherile prevăzute la articolul 25 alineatul (1) în cadrul unui program de supraveghere, atunci când este necesară o supraveghere structurată din motive care țin de:

(a)  profilul bolii;

(b)  factorii de risc implicați;

(ba)  experiențele anterioare legate de boli din statul membru, zona sau compartimentul în cauză; [AM 135]

(2)  Statul membru care instituie un program de supraveghere conform dispozițiilor de la alineatul (1) informează în acest sens Comisia și celelalte state membre.

(3)  Statele membre care desfășoară un program de supraveghere conform dispozițiilor de la alineatul (1) transmit Comisiei cu regularitate rapoarte privind rezultatele programului de supraveghere respectiv.

Articolul 28

Delegarea competențelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  concepția, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvența, intensitatea, populația de animale vizate și tiparele de eșantionare pentru supraveghere, conform dispozițiilor articolului 26;

(b)  criteriile pentru confirmarea oficială și definițiile de caz ale bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e) și, dacă este cazul, ale bolilor emergente;

(ba)  stabilirea bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e) care urmează să facă obiectul programelor de supraveghere; [AM 136]

(c)  cerințele privind programele de supraveghere prevăzute la articolul 27 alineatul (1) în ceea ce privește:

(i)  conținutul programelor de supraveghere;

(ii)  informațiile care trebuie incluse la transmiterea programelor de supraveghere conform dispozițiilor articolului 27 alineatul (2) și a rapoartelor periodice conform dispozițiilor articolului 27 alineatul (3);

(iii)  perioada de aplicare a programelor de supraveghere.

Articolul 29

Competențele de executare

Comisia stabilește, prin intermediul actelor de punere în aplicare, cerințele privind supravegherea și programele de supraveghere prevăzute la articolele 26 și 27, precum și normele adoptate conform articolului 28 cu privire la:

(a)  stabilirea bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (e) care urmează să facă obiectul programelor de supraveghere; [AM 137]

(b)  formatul și procedura pentru:

(i)  transmiterea spre informare a programelor de supraveghere către Comisie și către celelalte state membre; [AM 138]

(ii)  raportarea către Comisie a rezultatelor supravegherii;

(iia)  instrumentele de evaluare a programelor utilizate de Comisie și de statele membre. [AM 139]

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 3

Programele de eradicare

Articolul 30

Programele de eradicare obligatorie și voluntară

(1)  Statele membre care nu sunt indemne sau nu se știe dacă sunt indemne de una sau mai multe dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b), pentru întregul teritoriu sau pentru zone ori compartimente din acesta, au obligația:

(a)  de a institui un program de eradicare sau de a demonstra statutul de indemn de boala listată în cauză, care trebuie desfășurat în cadrul populațiilor de animale afectate de boala respectivă și care trebuie să acopere părțile relevante din teritoriul statului membru sau zonele ori compartimentele relevante ale acestuia („program de eradicare obligatorie”);

(b)  de a supune Comisiei, spre aprobare, proiectul de program de eradicare obligatorie.

(2)  Statele membre care nu sunt indemne sau nu se știe dacă sunt indemne de una sau mai multe dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (c) și care decid să instituie un program de eradicare a bolii listate în cauză în cadrul populațiilor de animale afectate de boala respectivă, program care să acopere părțile relevante din teritoriul statului membru sau din zone ori compartimente ale acestuia („program de eradicare voluntară”) supun programul menționat spre aprobare Comisiei prin care:

(a)  statul membru solicită recunoașterea garanțiilor privind sănătatea animală în Uniune în ceea ce privește circulația animalelor sau produselor pentru respectiva boală; sau

(b)  programul de eradicare voluntară solicită o contribuție financiară a Uniunii. [AM 140]

(3)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, aprobă:

(a)  proiectele de program de eradicare obligatorie supuse ei spre aprobare conform dispozițiilor alineatului (1);

(b)  proiectele de program de eradicare voluntară supuse ei spre aprobare conform dispozițiilor alineatului (2);

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

În cazuri imperioase de urgență justificate în mod corespunzător legate de o boală listată care prezintă riscul de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă actele de punere în aplicare imediat aplicabile menționate la prezentul alineat litera (a), în conformitate cu procedura menționată la articolul 255 alineatul (3).

Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate modifica sau încheia solicita statelor membre să modifice sau să sisteze, dacă este cazul, programele de eradicare aprobate în conformitate cu dispozițiile de la literele (a) și (b). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2). [AM 141]

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  scopurile, strategiile de control al bolii și obiectivele intermediare ale programelor de eradicare obligatorie sau voluntară;

(b)  derogările de la cerințele privind supunerea spre aprobare a programelor de eradicare obligatorie și a programelor de eradicare voluntară, astfel cum prevede prezentul articol la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2), atunci când aprobarea nu este necesară pentru că normele cu privire la aceste programe au fost adoptate conform dispozițiilor articolului 31 alineatul (2), articolului 34 alineatul (2) și articolului 35;

(c)  informațiile pe care statele membre trebuie să le furnizeze Comisiei și celorlalte state membre cu privire la derogările de la cerința de aprobare a programelor de eradicare obligatorie și a programelor de eradicare voluntară menționate la litera (b).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 de modificare sau de eliminare a normelor adoptate conform dispozițiilor de la litera (b) din prezentul alineat.

Articolul 31

Măsurile adoptate conform programelor de eradicare obligatorie și voluntară

(1)  Programele de eradicare obligatorie și programele de eradicare voluntară cuprind cel puțin următoarele măsuri:

(a)  măsuri de control al bolii pentru eradicarea agentului patogen din unitățile, compartimentele și zonele în care s-a răspândit boala și pentru prevenirea reinfectării;

(b)  măsuri de supraveghere desfășurată conform normelor stabilite la articolele 26-29, pentru a se demonstra:

(i)  eficacitatea măsurilor de control al bolii menționate la litera (a);

(ii)  statutul de indemn de boala listată în cauză;

(c)  măsuri de control al bolii care trebuie aplicate în cazul unor rezultate pozitive ale supravegherii.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  măsurile de control al bolii menționate la alineatul (1) litera (a);

(b)  măsurile de control al bolii care trebuie luate pentru a se evita reinfectarea populației de animale vizate cu boala în cauză în unități, zone și compartimente;

(c)  proiectarea, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvența, intensitatea, populația de animale vizate și tiparele de eșantionare pentru supraveghere, conform dispozițiilor articolului 26;

(d)  măsurile de control al bolii care trebuie luate în eventualitatea unor rezultate pozitive pentru boala listată, conform dispozițiilor de la alineatul (1) litera (c);

(e)  vaccinarea.

Articolul 32

Informațiile care trebuie transmise pentru programele de eradicare obligatorie și voluntară

Statele membre includ următoarele informații în cererile de aprobare a programelor de eradicare obligatorie și voluntară transmise Comisiei conform dispozițiilor de la articolul 30 alineatele (1) și (2):

(a)  o descriere a situației epidemiologice a bolii listate care face obiectul programului de eradicare obligatorie sau voluntară;

(b)  o descriere și demarcarea ariei geografice și administrative care face obiectul programului de eradicare obligatorie sau voluntară;

(c)  o descriere a măsurilor de control al bolii incluse în programul de eradicare obligatorie sau voluntară, conform articolului 31 alineatul (1) și conform normelor adoptate în temeiul articolului 31 alineatul (2);

(d)  durata estimată a programului de eradicare obligatorie sau voluntară;

(e)  obiectivele imediate și strategiile de control al bolii pentru desfășurarea programului de eradicare obligatorie sau voluntară;

(f)  o analiză a costurilor și beneficiilor estimate ale programului de eradicare obligatorie sau voluntară;

(fa)  o identificare precisă a autorităților publice și/sau a părților private implicate din diverse motive în programe, precum și o indicare clară a rolurilor lor respective și a responsabilității în implementarea programelor. [AM 142]

Articolul 33

Raportarea

Statele membre care desfășoară programe de eradicare obligatorie sau voluntară transmit Comisiei:

(a)  rapoarte intermediare periodice, în vederea monitorizării obiectivelor intermediare menționate la articolul 32 litera (e) din programele de eradicare obligatorie sau voluntară;

(b)  un raport final, după finalizarea programului.

Articolul 34

Perioada de aplicare a programelor de eradicare

(1)  Programele de eradicare obligatorie sau voluntară se aplică până când:

(a)  sunt îndeplinite condițiile pentru solicitarea statutului de indemn de boală pentru teritoriul statului membru sau pentru zona în cauză, conform articolului 36 alineatul (1), ori pentru compartimentul în cauză, conform articolului 37 alineatul (1) sau

(b)  în cazul programelor de eradicare voluntară, condițiile pentru solicitarea statutului de indemn de boală nu pot fi îndeplinite și programul nu mai corespunde obiectivului urmărit, caz în care autoritatea competentă sau Comisia îl retrage, în conformitate cu procedura în temeiul căreia a fost instituit.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind completarea și modificarea cerințelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în ceea ce privește perioada de aplicare a programelor de eradicare obligatorie sau voluntară.

Articolul 35

Competențele de executare și delegarea competențelor privind indicatorii de performanță [AM 143]

Comisia stabilește, prin intermediul actelor de punere în aplicare, informațiile, formatul și cerințele procedurale privind normele prevăzute la articolele 30-33 cu privire la:

(a)  transmiterea spre aprobare a proiectelor de programe de eradicare obligatorie sau voluntară;

(b)  indicatorii de performanță; [AM 144]

(c)  raportarea către Comisie și către celelalte state membre a rezultatelor punerii în aplicare a programelor de eradicare obligatorie sau voluntară.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 în ceea ce privește stabilirea indicatorilor care măsoară performanțele programelor de eradicare obligatorie sau voluntară menționate la articolele 30, 31 și 32. [AM 145]

Capitolul 4

Statutul de indemn de boală

Articolul 36

Statele membre și zonele indemne de boală

(1)  Un stat membru poate solicita Comisiei aprobarea statutului său de indemn de boală în legătură cu una sau mai multe dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c) pentru întregul său teritoriu sau pentru una sau mai multe zone ale acestuia, cu condiția să fie îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

(a)  toate speciile listate pentru boala la care se referă cererea de statut de indemn de boală sunt absente pe întreg teritoriul statului membru sau în zona ori zonele la care face referire cererea;

(b)  se știe că agentul patogen nu poate supraviețui pe întreg teritoriul statului membru sau în zona ori zonele la care face referire cererea;

(c)  în cazul în care bolile listate respective se transmit numai prin vectori, niciunul dintre vectori nu este prezent sau se știe că niciunul dintre vectori nu poate supraviețui pe întreg teritoriul statului membru sau în zona ori zonele la care face referire cererea;

(d)  absența bolii listate a fost demonstrată astfel:

(i)  printr-un program de eradicare care a respectat normele stabilite la articolul 31 alineatul (1) și normele adoptate în temeiul articolului 31 alineatul (2) sau

(ii)  prin date istorice și de supraveghere.

(2)  Cererile de statut de indemn de boală ale statelor membre includ dovezi că sunt îndeplinite condițiile privind statutul de indemn de boală prevăzute la alineatul (1).

(3)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, aprobă cererile statelor membre privind statutul de indemn de boală, cu modificări dacă este cazul, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 37

Compartimentele

(1)  Un stat membru poate solicita Comisiei recunoașterea statutului de indemn de boală al compartimentelor pentru boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) și protejarea statutului de indemn de boală al compartimentului respectiv în cazul apariției unui focar al uneia sau mai multor boli listate pe teritoriul său, cu condiția ca:

(a)  introducerea bolii sau bolilor listate menționate în cerere să poată fi prevenită în mod eficace la nivelul compartimentului, ținând seama de profilul bolii;

(b)  compartimentul la care se referă cererea să facă obiectul unui sistem unic comun de gestionare a biosecurității, pentru asigurarea statutului de indemn de boală al tuturor unităților care îi aparțin;

(c)  compartimentul la care se referă cererea să fi fost autorizat de autoritatea competentă pentru circulația animalelor și a produselor provenite din acestea conform:

(i)  articolelor 94 și 95, pentru compartimentele care adăpostesc animale terestre și produse provenite din acestea;

(ii)  articolelor 181 și 182, pentru compartimentele care adăpostesc animale de acvacultură și produse provenite din acestea.

(2)  Un stat membru poate solicita Comisiei recunoașterea statutului de indemn de boală al compartimentelor pentru una sau mai multe dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c), cu condiția ca:

(a)  introducerea bolii sau bolilor listate menționate în cerere să poată fi prevenită în mod eficace la nivelul compartimentului, ținând seama de profilul bolii;

(b)  să fie îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

(i)  condițiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) literele (a) – (d);

(ii)  unitățile din compartiment își încep sau își reiau activitățile și au instituit un sistem comun de gestionare a biosecurității pentru a asigura absența bolii în compartiment;

(c)  operatorii care controlează unitățile din compartiment să dispună de un sistem comun de gestionare a biosecurității care să garanteze statutul de indemn de boală al compartimentului;

(d)  compartimentul la care se referă cererea să fi fost autorizat de autoritatea competentă pentru circulația animalelor și a produselor provenite din acestea conform:

(i)  articolelor 94 și 95, pentru compartimentele care adăpostesc animale terestre și produse provenite din acestea;

(ii)  articolelor 181 și 182, pentru compartimentele care adăpostesc animale de acvacultură și produse provenite din acestea.

(3)  Cererile statelor membre de recunoaștere a statutului de indemn de boală al compartimentelor conform dispozițiilor de la alineatele (1) și (2) includ dovezi că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele menționate.

(4)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, recunoaște statutul de indemn de boală al compartimentelor, cu modificări dacă este cazul, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (1) sau (2) și (3).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  cerințele pentru recunoașterea statutului de indemn de boală al compartimentelor, astfel cum se prevede la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, ținând seama de profilul bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), cu privire cel puțin la:

(i)  supraveghere și alte dovezi necesare pentru demonstrarea absenței bolii;

(ii)  măsurile de biosecuritate;

(b)  normele detaliate pentru aprobarea de către autoritatea competentă a statutului de indemn de boală al compartimentelor, conform dispozițiilor alineatelor (1) și (2) din prezentul articol;

(c)  compartimentele care sunt situate pe teritoriul mai multor state membre.

Articolul 38

Listele zonelor sau compartimentelor indemne de boală

Fiecare stat membru instituie și actualizează cu regularitate o listă a:

(a)  teritoriilor și zonelor cu statut de indemn de boală, astfel cum se prevede la articolul 36 alineatul (1);

(b)  compartimentelor cu statut de indemn de boală, astfel cum se prevede la articolul 37 alineatele (1) și (2).

Statele membre fac publice aceste liste.

Articolul 39

Delegarea competențelor privind statutul de indemn de boală al statelor membre și al zonelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  normele detaliate privind statutul de indemn de boală al statelor membre și al zonelor acestora, ținând seama de diferitele profiluri ale bolilor, referitoare la:

(i)  criteriile care trebuie utilizate pentru a confirma afirmațiile statelor membre că nicio specie listată nu este prezentă sau nu poate supraviețui și dovezile care să susțină afirmațiile respective, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) litera (a);

(ii)  criteriile care trebuie utilizate pentru a confirma că niciun agent patogen sau vector nu poate supraviețui și dovezile care să susțină afirmațiile respective, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) literele (b) și (c);

(iii)  criteriile care trebuie utilizate pentru a determina absența bolii, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) litera (d);

(iv)  supraveghere și alte dovezi necesare pentru demonstrarea absenței bolii;

(v)  măsurile de biosecuritate;

(vi)  restricțiile și condițiile pentru vaccinare în statele membre și în zonele acestora indemne de boală;

(vii)  stabilirea de zone de separare între zonele indemne de boală sau zonele incluse în programe de eradicare de zonele de restricție („zone-tampon”);

(viii)  zonele care se întind pe teritoriul mai multor state membre;

(b)  derogările de la cerința de aprobare de către Comisie a statutului de indemn de boală pentru una sau mai multe dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c), astfel cum se prevede la articolul 36 alineatul (1), dacă o astfel de aprobare nu este necesară date fiind normele detaliate privind absența bolii care au fost stabilite prin normele adoptate în temeiul literei (a) de la prezentul articol;

(c)  informațiile care trebuie furnizate de statele membre Comisiei și celorlalte state membre pentru dovedirea statutului de indemn de boală, fără adoptarea unui act de punere în aplicare în temeiul articolului 36 alineatul (3), astfel cum se prevede la litera (b) de la prezentul articol.

Articolul 40

Competențele de executare

Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește cerințele pentru statutul de indemn de boală al teritoriilor, zonelor și compartimentelor privind normele prevăzute la articolele 36, 37 și 38 și normele stabilite prin actele delegate adoptate în temeiul articolului 39 în ceea ce privește:

(a)  stabilirea bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) pentru care se pot instituit compartimente indemne de boală în temeiul articolului 37;

(b)  cerințele referitoare la informațiile care trebuie transmise, precum și formatele și procedurile pentru:

(i)  cererile de statut de indemn de boală pentru întregul teritoriu al unui stat membru sau pentru zone ori compartimente din acesta;

(ii)  schimbul de informații între statele membre și Comisie cu privire la statele membre sau la zonele ori compartimentele din acestea care sunt indemne de boală.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 41

Menținerea statutului de indemn de boală

(1)  Statele membre își pot menține statutul de indemn de boală, pentru teritoriul propriu sau pentru zone ori compartimente din acesta, atâta vreme cât:

(a)  continuă să fie îndeplinite condițiile pentru dobândirea statutului de indemn de boală stabilite la articolul 36 alineatul (1) și la articolul 37 alineatul (1) și (2) și în normele stabilite în temeiul alineatului (3) din prezentul articol și al articolului 39;

(b)  se desfășoară o supraveghere, ținând seama de cerințele prevăzute la articolul 26, pentru a se verifica faptul că teritoriul, zona sau compartimentul continuă să fie indemne de boala pentru care s-a aprobat sau s-a recunoscut statutul de indemn de boală;

(c)  se aplică restricții privind circulația animalelor și, dacă este cazul, a produselor provenind de la animale din specii listate pentru boala listată pentru care a fost aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală în cadrul teritoriului, al zonei sau al compartimentului, conform normelor stabilite în părțile IV și V;

(d)  se aplică alte măsuri de biosecuritate pentru prevenirea introducerii bolii listate pentru care s-a aprobat sau s-a recunoscut statutul de indemn de boală;

(2)  Un stat membru informează imediat Comisia dacă nu mai sunt aplicabile condițiile menționate la alineatul (1) pentru menținerea statutului de indemn de boală.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind următoarele condiții pentru menținerea statutului de indemn de boală:

(a)  supravegherea prevăzută la alineatul (1) litera (b);

(b)  măsurile de biosecuritate prevăzute la alineatul (1) litera (c).

Articolul 42

Suspendarea, retragerea și restabilirea statutului de indemn de boală

(1)  Atunci când un stat membru are motive să suspecteze sau este avertizat printr-o notificare din partea Comisiei că oricare dintre condițiile pentru menținerea statutului de stat membru, zonă sau compartiment indemn de boală a fost încălcată, el întreprinde imediat următoarele: [AM 146]

(a)  suspendă ia măsuri adecvate în funcție de riscul pe care îl poate reprezenta circulația animalelor din specia listată pentru boala listată pentru care i s-a aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală către alte state membre, zone sau compartimente cu un statut sanitar superior pentru boala listată în cauză; [AM 147]

(b)  dacă este cazul, pentru prevenirea răspândirii unei boli listate pentru care s-a aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală, aplică măsurile de control al bolii prevăzute în partea III titlul II.

(2)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) se revocă în cazul în care investigația ulterioară conformă că:

(a)  presupusa încălcare nu a avut loc sau

(b)  presupusa încălcare nu a avut un impact semnificativ, iar statul membru poate da asigurări că sunt îndeplinite din nou condițiile pentru menținerea statutului său de indemn de boală.

(3)  Atunci când investigația ulterioară realizată de către statul membru confirmă o mare probabilitate să fi apărut boala listată pentru care obținuse statutul de indemn de boală sau alte încălcări semnificative ale condițiilor pentru menținerea statutului de indemn de boală, statul membru informează imediat Comisia.

(4)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, retrage imediat aprobarea statutului de indemn de boală al statului membru sau a zonei, statut acordat conform articolului 36 alineatul (3) sau recunoașterea statutului de indemn de boală al unui compartiment, statut acordat conform articolului 37 alineatul (4), după primirea informației, de la statul membru în cauză, menționate la alineatul (3) al prezentului articol conform căreia nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea statutului de indemn de boală. [AM 148]

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Din motive imperioase de extremă urgență justificate corespunzător, atunci când boala listată menționată la alineatul (3) din prezentul articol se răspândește cu rapiditate și există riscul unui impact foarte important asupra sănătății animale sau publice, asupra economiei sau asupra societății, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 255 alineatul (3).

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 cu privire la normele aplicabile pentru suspendarea, retragerea și restabilirea statutului de indemn de boală măsurile care trebuie adoptate de statul membru în cauză și la investigațiile care trebuie efectuate de acesta, astfel cum se prevede la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. [AM 149]

Capitolul 4a

Laboratoarele oficiale de sănătate animală [AM 150]

Articolul 42a

Rețeaua europeană de laboratoare

(1)  Rețeaua europeană de laboratoare este alcătuită din laboratoarele de referință ale Uniunii, laboratoarele naționale de referință și laboratoarele oficiale de sănătate animală.

(2)  Laboratoarele din rețeaua europeană, în exercitarea sarcinilor și a responsabilităților lor, cooperează cu scopul ca supravegherea bolilor animalelor și programele de control și eradicare prevăzute în prezentul regulament să fie bazate pe standardele științifice cele mai avansate și în diagnosticarea solidă și fiabilă. [AM 151]

Articolul 42b

Laboratoarele de referință ale Uniunii

(1)  Comisia desemnează laboratoarele de referință ale Uniunii, în cazul bolilor pentru care, din cauza impactului lor asupra sănătății sau a economiei, această desemnare este necesară pentru îndeplini obiectivele prezentului regulament.

(2)  Aceste desemnări sunt realizate prin intermediul unui proces public de selecție și revizuite periodic.

(3)  Laboratoarele de referință ale Uniunii:

(a)  funcționează în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 privind „Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de testare și calibrare” și sunt evaluate și acreditate în conformitate cu standardul respectiv de către un organism național de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului european și al Consiliului(61);

(b)  sunt imparțiale și nu au conflicte de interese în ceea ce privește exercitarea sarcinilor lor ca laboratoare de referință ale Uniunii;

(c)  dispun de personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în tehnicile de analiză, testare și diagnosticare aplicate în domeniul lor de competență, precum și de personal auxiliar, după caz;

(d)  dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii sarcinilor care li se încredințează;

(e)  se asigură că membrii personalului lor au o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor internaționale și iau în considerare ultimele evoluții ale cercetării la nivel național, internațional și al Uniunii în cursul activității lor;

(f)  dispun de echipamentele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în situații de urgență;

(g)  atunci când este cazul, sunt dotate pentru a îndeplini standardele de biosecuritate relevante în cursul activității lor, ținând seama de ultimele evoluții ale cercetării la nivel național, internațional și la nivelul Uniunii; dispun de echipamentele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în situații de urgență; dacă este cazul, dispun de echipamentele necesare pentru respectarea standardelor de biosecuritate relevante.

(4)  Comisia are responsabilitatea să stabilească, prin acte delegate, sarcinile și responsabilitățile specifice ale laboratoarelor de referință ale Uniunii și, după caz, cerințele minime privind instalațiile, echipamentele și personalul necesar. [AM 152]

Articolul 42c

Laboratoare naționale de referință

(1)  Statele membre desemnează unul sau mai multe laboratoare naționale de referință pentru fiecare laborator de referință al Uniunii desemnat în conformitate cu articolul 42b alineatul (1).

(2)  Laboratoarele naționale de referință trebuie să îndeplinească cerințele articolului 42b alineatul (2).

(3)  Comisia are responsabilitatea să stabilească, prin acte delegate, sarcinile și responsabilitățile specifice ale laboratoarelor de referință naționale și, după caz, cerințele minime privind instalațiile, echipamentele și personalul necesar. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2). [AM 153]

Articolul 42d

Coordonarea generală a laboratoarelor

(1)  Laboratoarele de referință ale Uniunii și laboratoarele naționale de referință, în limitele competențelor lor:

(i)  garantează că laboratoarele oficiale de sănătate animală prevăzute la articolul 42e primesc informații actualizate privind metodele disponibile;

(ii)  organizează teste comparative între laboratoare și solicită participarea activă a acestora;

(iii)  identifică și răspund la necesitățile de formare a personalului laboratoarelor;

(iv)  evaluează calitatea și adecvarea reactivilor și a kiturilor utilizate la diagnosticele laboratorului și produc și distribuie materiale de referință.

(2)  Laboratoarelor de referință ale Uniunii și laboratoarelor naționale de referință sunt responsabile pentru coordonarea generală a rețelei de laboratoare de sănătate animală care intră în jurisdicția lor teritorială. [AM 154]

Articolul 42e

Laboratoarele oficiale ale sănătății animale

(1)  Autoritățile competente desemnează laboratoare oficiale pentru a realiza analiza și diagnosticările laboratorului cu privire la bolile animalelor.

(2)  Autoritățile competente pot desemna ca laborator oficial numai un laborator care:

(a)  are expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a efectua analize, teste sau diagnosticări pe eșantioane;

(b)  are un număr suficient de angajați calificați și cu experiență în domeniu;

(c)  este imparțial și nu este afectat de niciun conflict de interese în privința exercitării sarcinilor pe care le are în calitate de laborator oficial;

(d)  poate oferi la timp rezultatele analizei, ale probei sau ale diagnosticului;

(e)  dispune de un sistem de asigurare a calității în vederea asigurării unor rezultate solide și fiabile prin metodele de analizare și diagnosticare de laborator.

(3)  Laboratoarele oficiale de sănătate animală cooperează cu laboratoarele naționale de referință ale statelor membre cu scopul de a garanta că sarcinile și responsabilitățile lor sunt îndeplinite în conformitate cu standardele științifice și standardele de calitate cele mai avansate. [AM 155]

PARTEA III

INFORMAREA ȘI PREGĂTIREA CU PRIVIRE LA BOLI ȘI CONTROLUL ACESTORA

TITLUL I

Informarea și pregătirea cu privire la boală

Capitolul 1

Planurile de urgență și exercițiile de simulare

Articolul 43

Planurile de urgență

(1)  Statele membre elaborează și țin la zi planuri de urgență și, dacă este cazul, manuale de instrucțiuni detaliate, care stabilesc măsurile care trebuie luate într-un stat membru în eventualitatea apariției unui caz sau a unui focar de boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a) sau de boală emergentă, pentru asigurarea unui nivel înalt de informare și de pregătire cu privire la boală, precum și a unei reacții rapide.

(2)  Planurile de urgență și, dacă este cazul, manualul de instrucțiuni detaliate acoperă cel puțin următoarele chestiuni:

(a)  stabilirea unui lanț de comandă în cadrul autorității competente și cu alte autorități publice, pentru asigurarea unui proces de luare de decizii rapid și eficace la nivelul statului membru, precum și la nivel regional și local;

(b)  cadrul de cooperare între autoritatea competentă și celelalte autorități publice implicate, pentru ca acțiunile să fie întreprinse în mod coerent și coordonat;

(c)  accesul la:

(i)  instalații;

(ii)  laboratoare;

(iii)  echipamente;

(iv)  personal;

(v)  resurse bugetare și, dacă este cazul, crearea de fonduri de urgență speciale; [AM 156]

(vi)  orice alte materiale și resurse corespunzătoare necesare pentru eradicarea rapidă și eficace a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) sau a bolilor emergente;

(d)  disponibilitatea următoarelor centre și grupuri care dispun de expertiza necesară pentru a ajuta autoritatea competentă:

(i)  un centru principal funcțional de control al bolilor;

(ii)  centre regionale și locale de control al bolilor, în funcție de situația administrativă și geografică a statelor membre;

(iii)  grupuri de experți operaționale;

(e)  aplicarea măsurilor de control al bolilor prevăzute la titlul II capitolul 1 pentru bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) și pentru bolile emergente;

(f)  dispozițiile privind vaccinarea de urgență, dacă este cazul;

(g)  principiile de demarcare geografică a zonelor de restricție stabilite de autoritatea competentă conform dispozițiilor articolului 64 alineatul (1);

(h)  coordonarea cu statele membre învecinate, precum și cu țările sau teritoriile terțe învecinate, dacă este cazul.

(2a)  Statele membre se consultă cu părțile interesate relevante la elaborarea și actualizarea planurilor de urgență. [AM 157]

Articolul 44

Delegarea competențelor și competențele de executare în ceea ce privește planurile de urgență

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 cu privire la cerințele și condițiile detaliate privind planurile de urgență prevăzute la articolul 43 alineatul (1) și să completeze cerințele stabilite la articolul 43 alineatul (2), ținând seama de:

(a)  obiectivele planurilor de urgență de asigurare a unui grad ridicat de informare cu privire la boli, de pregătire și de reacție rapidă în astfel de situații;

(b)  profilul bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a);

(c)  noile evoluții și cunoștințe referitoare la bolile listate și instrumentele de control al bolilor. [AM 158]

(2)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește cerințele privind punerea efectivă în aplicare în statele membre a planurilor de urgență prevăzute la articolul 43 alineatul (1) în ceea ce privește:

(a)  chestiunile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) litera (a) și la articolul 43 alineatul (2) literele (c) - (h);

(b)  alte aspecte operaționale ale planurilor de urgență în statele membre;

(c)  cerințele și condițiile detaliate pentru punerea efectivă în aplicare a actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (1) al prezentului articol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 45

Exercițiile de simulare

(1)  Autoritatea competentă se asigură că exercițiile de simulare pentru planurile de urgență prevăzute la articolul 43 alineatul (1) se desfășoară cu regularitate:

(a)  pentru asigurarea unui grad înalt de informare și de pregătire cu privire la boli și a unei reacții rapide în astfel de situații în statul membru;

(b)  pentru verificarea funcționalității planurilor de urgență.

(2)  Dacă este fezabil și adecvat, exercițiile de simulare se desfășoară în strânsă colaborare cu autoritățile competente ale statelor membre și ale țărilor și teritoriilor terțe învecinate.

(3)  La cerere, statele membre pun la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre un raport asupra principalelor rezultate ale exercițiilor de simulare.

(4)  Dacă acest lucru este necesar și adecvat, Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește normele pentru punerea efectivă în practică a exercițiilor de simulare în statele membre privind:

(a)  frecvența, conținutul și formatul exercițiilor de simulare;

(b)  exercițiile de simulare pentru mai mult de una dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a);

(c)  colaborarea între statele membre învecinate, precum și cu țările sau teritoriile terțe învecinate.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 2

Utilizarea medicamentelor de uz veterinar pentru prevenirea și controlul bolilor

Articolul 46

Utilizarea medicamentelor de uz veterinar pentru prevenirea și controlul bolilor

(1)  Statele membre pot adopta adoptă măsuri privind utilizarea responsabilă a medicamentelor de uz veterinar în cazul bolilor listate infecțioase pentru a asigura cât mai eficient cu putință prevenirea și controlul bolilor respective, cu condiția ca măsurile în cauză să respecte normele privind utilizarea medicamentelor de uz veterinar stabilite prin actele delegate adoptate în temeiul articolului 47. [AM 159]

Măsurile menționate se pot referi la următoarele:

(a)  interdicțiile și restricțiile de utilizare a medicamentelor de uz veterinar;

(b)  utilizarea obligatorie a medicamentelor de uz veterinar.

(2)  Pentru a determina dacă și cum anume să folosească medicamente de uz veterinar ca măsuri de prevenire și control al unei boli listate specifice, statele membre iau în considerare următoarele criterii: [AM 160]

(a)  profilul bolii;

(b)  distribuția bolii listate în:

(i)  statul membru;

(ii)  Uniune;

(iii)  dacă este cazul, țările și teritoriile terțe învecinate;

(iv)  țările și teritoriile terțe din care sunt aduse în Uniune animale și produse provenind de la acestea;

(c)  disponibilitatea, eficacitatea și riscurile pe care le prezintă medicamentele de uz veterinar, precum și efectele dăunătoare ale rezistenței la antimicrobiene; [AM 161]

(d)  disponibilitatea testelor de diagnosticare pentru depistarea infecțiilor la animalele tratate cu medicamente de uz veterinar;

(e)  impactul asupra economiei, societății, bunăstării animalelor și mediului al utilizării medicamentelor de uz veterinar comparativ cu cel al utilizării altor strategii de prevenire și control al bolilor.

(3)  Statele membre iau măsurile preventive adecvate în ceea ce privește utilizarea medicamentelor de uz veterinar pentru studii științifice sau în scopul dezvoltării și testării lor în condiții controlate, pentru protejarea sănătății animale și a sănătății publice.

(3a)  Pentru a reduce rezistența la antimicrobiene și în conformitate cu acțiunea nr. 5 din Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Planul de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene, statele membre, în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, raportează Comisiei cu privire la utilizarea pe teritoriul lor a medicamentelor de uz veterinar care conțin antibiotice. Uniunea stabilește ulterior obiective de reducere adecvate în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. [AM 162]

Articolul 47

Delegarea competențelor pentru utilizarea medicamentelor de uz veterinar

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  interdicțiile și restricțiile de utilizare a medicamentelor de uz veterinar;

(b)  condițiile specifice de utilizare a medicamentelor de uz veterinar pentru o anumită boală listată specifică; [AM 163]

(c)  utilizarea obligatorie a medicamentelor de uz veterinar;

(d)  măsurile de reducere a riscurilor pentru prevenirea răspândirii bolilor listate prin animalele tratate cu medicamente de uz veterinar sau prin produsele provenite de la astfel de animale; [AM 164]

(e)  supravegherea în urma utilizării vaccinurilor sau a altor medicamente de uz veterinar pentru boli listate specifice. [AM 165]

(ea)  dispoziții privind utilizarea care li se poate da animalelor vaccinate de urgență. [AM 166]

(2)  La stabilirea normelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia ține seama de criteriile menționate la articolul 46 alineatul (2).

(3)  În cazul unor riscuri emergente, dacă motive imperative de urgență impun acest lucru, se aplică procedura prevăzută la articolul 254 actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

Capitolul 3

Băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare

Articolul 48

Instituirea băncilor de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii

(1)  Pentru bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pentru care nu este interzisă vaccinarea printr-un act delegat adoptat în temeiul articolului 47 alineatul (1), Comisia poate institui și poate fi responsabilă pentru gestionarea băncilor de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii, utilizate pentru depozitarea și înlocuirea stocurilor de unul sau mai multe dintre produsele biologice următoare:

(a)  antigeni;

(b)  vaccinuri;

(c)  tulpini virale matcă;

(d)  reactivi de diagnosticare.

(1a)  Comisia asigură un proces accelerat de dezvoltare și înregistrare pentru agenții patogeni apăruți recent și/sau să importe produse pentru sănătatea animalelor înregistrate corespunzător. [AM 167]

(2)  Comisia se asigură că băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii prevăzute la alineatul (1):

(a)  depozitează stocuri suficiente din tipurile corespunzătoare de antigeni, vaccinuri, tulpini virale matcă și reactivi de diagnosticare pentru bolile listate, ținând seama de nevoile statelor membre estimate în contextul planurilor de urgență prevăzute la articolul 43 alineatul (1);

(b)  primesc stocuri periodice și înlocuitori la timp pentru antigeni, vaccinuri, tulpini virale matcă și reactivi de diagnosticare;

(c)  sunt păstrate și mutate conform standardelor adecvate de biosecuritate, biosiguranță și bioizolare, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (1) și în actele delegate adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (2).

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  gestionarea, depozitarea și înlocuirea stocurilor băncilor de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii, astfel cum se prevede la alineatele (1) și (2);

(b)  cerințele de biosecuritate, biosiguranță și bioizolare pentru operarea acestora, luând în considerare cerințele prevăzute la articolul 15 alineatul (1) și actele delegate adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (2).

Articolul 49

Accesul la băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii

(1)  Comisia prevede distribuirea produselor biologice menționate la articolul 48 alineatul (1) din băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii, la cerere, sub rezerva disponibilității stocurilor, către:

(a)  statele membre;

(b)  țări și teritorii terțe, cu condiția ca acestea să fie destinate în primul rând prevenirii răspândirii unei boli în Uniune.

(2)  Comisia prioritizează accesul menționat la alineatul (1), în cazul unei disponibilități limitate a stocurilor, ținând seama de:

(a)  circumstanțele bolii pentru care se face cererea;

(b)  existența unei bănci naționale de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare în statul membru sau țara ori teritoriul terț solicitant;

(c)  existența unor măsuri de vaccinare obligatorie la nivelul Uniunii, stabilite prin actele delegate adoptate în temeiul articolului 47 alineatul (1).

Articolul 50

Competențele de executare referitoare la băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii

Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește normele pentru băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii, specificând, pentru produsele biologice menționate la articolul 48 alineatul (1):

(a)  care dintre produsele biologice respective trebuie incluse în băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii și pentru care dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a);

(b)  tipurile produselor biologice care trebuie incluse în băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii și în ce cantități pentru fiecare dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pentru care există bancă;

(c)  cerințele privind aprovizionarea, depozitarea și înlocuirea produselor biologice respective;

(d)  distribuirea produselor biologice menționate de la băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii către statele membre și către țările ori teritoriile terțe;

(e)  cerințele procedurale și tehnice pentru includerea produselor biologice respective în băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii și pentru solicitarea accesului la acestea.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

În cazuri imperioase de urgență justificate în mod corespunzător legate de o boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a) care prezintă riscul de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 255 alineatul (3).

Articolul 51

Confidențialitatea informațiilor referitoare la băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii

Informațiile privind cantitățile și subtipurile de produse biologice menționate la articolul 48 alineatul (1) depozitate în băncile de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii sunt considerate informații clasificate și nu se publică.

Articolul 52

Băncile naționale de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare

(1)  Statele membre care au instituit bănci naționale de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare pentru bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pentru care există bănci de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare ale Uniunii se asigură că băncile naționale de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare respectă cerințele de biosecuritate, biosiguranță și bioizolare prevăzute la articolul 15 alineatul (1) litera (a) și în actele delegate adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (2) și al articolului 48 alineatul (3) litera (b).

(2)  Statele membre furnizează Comisiei și celorlalte state membre informații actualizate privind:

(a)  existența sau instituirea băncilor naționale de antigeni, vaccinuri și reactivi de diagnosticare menționate la alineatul (1);

(b)  tipurile de antigeni, vaccinuri, tulpini virale matcă și reactivi de diagnosticare și cantitățile din fiecare dintre acestea aflate în băncile respective;

(c)  orice modificare în modul lor de operare.

(3)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește norme pentru specificarea conținutului, frecvenței și formatului de transmitere a informațiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

TITLUL II

Măsuri de control al bolilor

Capitolul 1

Bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a)

Secțiunea 1

Măsurile de control al bolilor în cazul în care se suspectează prezența unei boli listate la animale captive

Articolul 53

Obligațiile operatorilor, ale persoanelor care lucrează cu animale și ale deținătorilor de animale de companie

(1)  În cazul în care se suspectează prezența uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) la animale captive, persoanele care lucrează cu animale, operatorii și deținătorii de animale de companie au obligația ca, pe lângă notificarea semnelor sau a suspiciunii către autoritatea competentă și către medicii veterinari, conform dispozițiilor articolului 16 alineatul (1) și până la adoptarea măsurilor de control al bolilor de către autoritatea competentă conform dispozițiilor articolului 54 alineatul (1) și articolului 55 alineatul (1), să ia măsurile de control al bolilor adecvate prevăzute la articolul 55 alineatul (1) literele (c), (d) și (e) pentru prevenirea răspândirii bolii listate respective de la animalele, unitățile și amplasamentele aflate în responsabilitatea lor la alte animale sau la oameni.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind normele detaliate pentru completarea măsurilor de control al bolilor care trebuie adoptate de operatori, persoanele care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 54

Investigația realizată de autoritatea competentă în cazul unei suspiciuni de apariție a unei boli listate

(1)  În cazul unei suspiciuni de apariție a unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) la animale captive, autoritatea competentă realizează fără întârziere o investigație pentru confirmarea sau infirmarea prezenței bolii listate respective.

(2)  În scopul investigației menționate la alineatul (1), autoritatea competentă se asigură, dacă este cazul, că medicii veterinari oficiali:

(a)  realizează o analiză clinică a eșantionului reprezentativ de animale captive din specia listată pentru boala listată în cauză;

(b)  iau eșantioane adecvate de la animalele captive respective din specia listată și alte eșantioane pentru analizarea în laboratoarele desemnate în acest scop de către autoritatea competentă;

(c)  realizează analize de laborator pentru confirmarea sau infirmarea prezenței bolii listate respective.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind normele detaliate pentru completarea normelor privind investigațiile de către autoritatea competentă prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 55

Măsurile preliminare de control al bolilor ale autorității competente

(1)  În cazul în care se suspectează apariția uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) la animale captive, autoritatea competentă ia următoarele măsuri preliminare de control al bolilor în așteptarea rezultatelor investigației prevăzute la articolul 54 alineatul (1) și până la desfășurarea măsurilor de control al bolilor conform articolului 61 alineatul (1):

(a)  pune sub supraveghere oficială unitatea, gospodăria, structura din sectorul alimentelor sau al furajelor, întreprinderea de transport, unitatea de comercializare a animalelor ori unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau orice alt loc în care există suspiciunea de apariție a bolii; [AM 168]

(b)  alcătuiește un inventar al:

(i)  animalelor captive din unitatea, gospodăria, unitate, din structura din sectorul alimentelor sau al furajelor, din structura din sectorul transporturilor, din structura din sectorul comercializării animalelor ori din unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau din orice alt loc implicat; [AM 169]

(ii)  produselor din unitatea, gospodăria, unitate, din structura din sectorul alimentelor sau al furajelor ori unitatea producătoare de subproduse de origine animală, din structura din sectorul transporturilor, din structura din sectorul comercializării animalelor sau din orice alt loc relevant pentru eventuala răspândire a bolii listate respective; [AM 170]

(c)  se asigură că se aplică măsurile de biosecuritate adecvate pentru prevenire prevenirea răspândirii agentului patogen al bolii listate în cauză la alte animale sau la oameni; [AM 171]

(d)  dacă este necesar pentru evitarea răspândirii agentului patogen, izolează animalele captive din specia listată pentru boala listată respectivă și previne contactul cu fauna sălbatică;

(e)  restricționează circulația animalelor captive, a produselor obținute din acestea și, dacă este cazul, a persoanelor, vehiculelor și a oricăror altor materiale și echipamente prin care agentul patogen s-a s-ar fi putut răspândi la sau de la unitatea, gospodăriile unitate, structurile din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structurile din sectorul transporturilor, structurile din sectorul comercializării animalelor ori unitățile producătoare de subproduse de origine animală sau orice alt loc în care există suspiciunea de apariție a bolii, atât cât este necesar pentru prevenirea răspândirii bolii listate în cauză; [AM 172]

(f)  ia orice alte măsuri necesare de control al bolilor, ținând seama de măsurile de control al bolilor menționate în secțiunea 4, și se asigură că măsurile de control, oricare ar fi ele, scutesc animalele afectate de durerea și suferința care pot fi evitate, privind: [AM 173]

(i)  aplicarea de către autoritatea competentă a măsurilor de investigare prevăzute la articolul 54 alineatul (1) și a măsurilor de control al bolilor prevăzute la literele (a) – (d) din prezentul alineat la alte unități, unități epidemiologice din cadrul acestora, gospodării, structuri din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structuri din sectorul transporturilor, structuri din sectorul comercializării animalelor sau unități producătoare de subproduse de origine animală; [AM 174]

(ii)  instituirea de zone de restricție temporare adecvate în funcție de profilul bolii;

(g)  inițiază ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 57 alineatul (1).

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind norme detaliate de completare a celor stabilite la alineatul (1) din prezentul articol cu privire la măsurile specifice și detaliate de control al bolilor care trebui adoptate în funcție de boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a), ținând seama de riscurile implicate pentru:

(a)  specia sau categoria de animale;

(b)  tipul de producție.

Articolul 56

Revizuirea și extinderea măsurilor preliminare de control al bolilor

Măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1):

(a)  se revizuiesc de către autoritatea competentă, după caz, în funcție de rezultatele:

(i)  investigației prevăzute la articolul 54 alineatul (1);

(ii)  anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 57 alineatul (1);

(b)  dacă este cazul, se extind și la alte locuri decât cele menționate la articolul 55 alineatul (1) litera (e).

Secțiunea 2

Ancheta epidemiologică

Articolul 57

Ancheta epidemiologică

(1)  În cazul în care se suspectează sau se confirmă apariția uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) la animale, autoritatea competentă desfășoară o anchetă epidemiologică.

(2)  Ancheta epidemiologică prevăzută la alineatul (1) are drept scop:

(a)  să identifice originea probabilă a bolii listate și mijloacele sale de răspândire;

(b)  să calculeze perioada probabilă de timp scursă de la apariția bolii listate;

(c)  să identifice unitățile și unitățile epidemiologice din cadrul acestora, gospodăriile, structurile din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structurile din sectorul transporturilor, structurile din sectorul comercializării animalelor, unitățile producătoare de subproduse de origine animală ori orice alte locuri de contact în care animalele din specia listată pentru boala listată suspectată ar fi putut fi infectate, infestate sau contaminate; [AM 175]

(d)  să obțină informații privind circulația animalelor captive, a persoanelor, produselor, vehiculelor și oricăror altor materiale sau mijloace prin care agentul patogen s-ar fi putut răspândi pe durata perioadei relevante de dinaintea notificării suspiciunii sau confirmării bolii listate;

(e)  să obțină informații privind răspândirea probabilă a bolii listate în mediul înconjurător, inclusiv privind prezența și distribuția vectorilor bolii.

Secțiunea 3

Confirmarea bolii la animale captive

Articolul 58

Confirmarea oficială de către autoritatea competentă a unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a)

(1)  Autoritatea competentă își bazează confirmarea oficială a unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pe următoarele informații:

(a)  rezultatele analizelor clinice și de laborator prevăzute la articolul 54 alineatul (2);

(b)  ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 57 alineatul (1);

(c)  alte date epidemiologice disponibile.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind cerințele care trebuie îndeplinite pentru confirmarea oficială menționată la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 59

Revocarea măsurilor preliminare de control al bolilor atunci când a fost infirmată prezența bolii listate sau a unei boli emergente [AM 176]

Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1) și la articolul 56 până la infirmarea prezenței bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) sau a unei boli emergente, pe baza informațiilor menționate la articolul 58 alineatul (1) sau a normelor adoptate în temeiul articolului 58 alineatul (2). [AM 177]

Secțiunea 4

Măsurile de control al bolilor în cazul confirmării unei boli la animale captive

Articolul 60

Măsurile de control al bolilor care trebuie luate imediat de autoritatea competentă

În cazul confirmării oficiale conform dispozițiilor articolului 58 alineatul (1) a unui focar al uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) la animale captive, autoritatea competentă adoptă imediat următoarele măsuri:

(a)  declară unitatea, gospodăria, structura din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structura din sectorul transporturilor, structura din sectorul comercializării animalelor, unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau orice alt loc afectat ca fiind infectat oficial cu boala listată respectivă; [AM 178]

(b)  instituie o zonă de restricție adecvată pentru boala listată respectivă;

(c)  pune în aplicare planul de urgență menționat la articolul 43 alineatul (1) pentru a asigura coordonarea deplină a măsurilor de control al bolilor.

Articolul 61

Unitățile și alte locuri afectate

(1)  În cazul apariției unui focar al uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) la animalele captive dintr-o unitate, gospodărie, structură din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structură din sectorul transporturilor, structură din sectorul comercializării animalelor, unitate producătoare de subproduse de origine animală sau orice alt loc, autoritatea competentă ia imediat una sau mai multe dintre următoarele măsuri de control al bolilor, pentru a preveni răspândirea bolii listate respective: [AM 179]

(a)  restricții privind circulația persoanelor, animalelor, produselor, vehiculelor sau oricăror altor materiale sau substanțe care pot fi contaminate și pot contribui la răspândirea bolii listate;

(b)  uciderea și eliminarea sau sacrificarea prin metode umane a animalelor care pot fi contaminate și pot contribui la răspândirea bolii listate, cu condiția ca aceasta să fie efectuată astfel încât animalele să fie scutite de orice durere, angoasă sau suferință care poate fi evitată; [AM 180]

(c)  distrugerea, prelucrarea, transformarea sau tratarea produselor, furajelor sau a altor substanțe ori tratarea echipamentelor, mijloacelor de transport, plantelor sau produselor vegetale ori a apei care ar putea fi contaminată, după caz, pentru a asigura distrugerea oricărui agent patogen sau a oricărui vector al agentului patogen;

(d)  vaccinarea sau tratarea cu alte medicamente de uz veterinar a animalelor captive conform articolului 46 alineatul (1) și a oricăror acte delegate adoptate în temeiul articolului 47 alineatul (1), de preferință vaccinarea care permite animalelor să supraviețuiască și nu are nicio consecință negativă asupra comerțului în cadrul Uniunii și cu țări terțe; [AM 181]

(e)  izolarea, carantina sau tratamentul animalelor sau produselor care este probabil să fie contaminate și să contribuie la răspândirea bolii listate;

(f)  curățarea, dezinfectarea, dezinfestarea sau orice alte măsuri de biosecuritate necesare care pot fi aplicate în unitatea unitate, gospodăria, structura din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structura din sectorul transporturilor, structura din sectorul comercializării animalelor, unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau orice alt loc afectat pentru a minimiza riscul de răspândire a bolii listate; [AM 182]

(g)  recoltarea unui număr suficient de eșantioane adecvate necesare pentru efectuarea anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 57 alineatul (1);

(h)  analizarea în laborator a eșantioanelor.

(2)  La determinarea măsurii adecvate de control al bolilor prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă ține seama de următoarele:

(a)  profilul bolii;

(b)  tipul de producție și unitățile epidemiologice din cadrul unității, gospodăriei, structurii din sectorul alimentelor sau al furajelor, structurii din sectorul transporturilor, structurii din sectorul comercializării animalelor, unității producătoare de subproduse de origine animală sau oricărui alt loc afectat; [AM 183]

(ba)  efectul măsurilor asupra diversității genetice a animalelor de fermă și necesitatea de a conserva resursele genetice ale animalelor de fermă. [AM 184]

(3)  Autoritatea competentă autorizează repopularea unității, gospodăriei sau a oricărui alt loc numai atunci când: [AM 185]

(a)  s-au încheiat cu succes toate măsurile de control al bolilor și toate analizele de laborator adecvate prevăzute la alineatul (1);

(b)  a trecut o perioadă de timp suficientă pentru evitarea recontaminării unității, gospodăriei, structurii din sectorul alimentelor sau al furajelor, structurii din sectorul transporturilor, structurii din sectorul comercializării animalelor, unității producătoare de subproduse de origine animală sau oricărui alt loc afectat de boala listată care a produs focarul menționat la alineatul (1). [AM 186]

Articolul 62

Unitățile și locurile legate din punct de vedere epidemiologic

(1)  Autoritatea competentă extinde măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 61 alineatul (1) la alte unități sau unități epidemiologice din cadrul acestora, gospodării, structuri din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structuri din sectorul transporturilor, structuri din sectorul comercializării animalelor, unități producătoare de subproduse de origine animală sau orice alte locuri sau mijloace de transport la, de la sau prin care ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 57 alineatul (1), rezultatele investigațiilor clinice sau de laborator sau alte date epidemiologice oferă motive să se suspecteze că s-ar răspândi boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pentru care au fost adoptate măsurile respective. [AM 187]

(2)  În cazul în care ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 57 alineatul (1) indică faptul că originea probabilă a bolii listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) este un alt stat membru sau că boala listată este posibil să se fi răspândit într-un alt stat membru, autoritatea competentă informează în acest sens statul membru respectiv și Comisia. [AM 188]

(3)  În cazul menționat la alineatul (2), autoritățile competente ale diferitelor state membre colaborează în cadrul unei anchete epidemiologice subsecvente și la aplicarea măsurilor de control al bolilor.

Articolul 63

Delegarea competențelor pentru măsurile de control al bolilor în unitățile și locurile afectate și legate din punct de vedere epidemiologic

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 în ceea ce privește normele detaliate privind măsurile de control al bolilor care trebuie adoptate de autoritatea competentă în temeiul articolelor 61 și 62 în unitățile, structurile din sectorul alimentelor sau al furajelor, unitățile producătoare de subproduse de origine animală sau alte locuri afectate sau legate din punct de vedere epidemiologic, în legătură cu oricare dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a).

Normele detaliate menționate se referă la următoarele chestiuni:

(a)  condițiile și cerințele privind măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 61 alineatul (1) literele (a) – (e);

(b)  procedurile de curățare, dezinfectare și dezinfestare prevăzute la articolul 61 alineatul (1) litera (f), precizându-se, dacă este cazul, dacă se utilizează în acest scop produse biocide;

(c)  condițiile și cerințele privind prelevarea de eșantioane și analizele de laborator prevăzute la articolul 61 alineatul (1) literele (g) și (h);

(d)  condițiile și cerințele detaliate privind repopularea prevăzută la articolul 61 alineatul (3);

(e)  măsurile necesare de control al bolilor prevăzute la articolul 62, care trebuie puse în practică pentru unitățile, locurile și mijloacele de transport legate din punct de vedere epidemiologic.

Articolul 64

Stabilirea unor zone de restricție de către autoritatea competentă

(1)  Autoritatea competentă stabilește o zonă de restricție în jurul unității, gospodăriei, structurii din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structurii din sectorul transporturilor, structurii din sectorul comercializării animalelor, unității producătoare de subproduse de origine animală sau altor locuri afectate de apariția unui focar de boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a) în rândul animalelor captive, după caz, ținând seama de: [AM 189]

(a)  profilul bolii;

(b)  situarea geografică a zonelor de restricție;

(c)  factorii ecologici și hidrologici specifici zonelor de restricție;

(d)  condițiile meteorologice;

(e)  prezența, distribuția și tipul vectorilor din zonele de restricție;

(f)  rezultatele anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 57 alineatul (1) și al altor studii realizate, precum și de datele epidemiologice;

(g)  rezultatele testelor de laborator;

(h)  măsurile de control al bolilor aplicate;

(ha)  costurilor directe și indirecte impuse sectoarelor afectate și a economiei în ansamblu; [AM 190]

Atunci când stabilește zona de restricție, autoritatea competentă respectă principiul proporționalității. [AM 191]

Zona de restricție include, dacă este cazul, și o zonă de protecție și supraveghere, cu o dimensiune și o configurație definite.

(2)  Autoritatea competentă evaluează și revizuiește în permanență situația și, dacă este cazul, pentru prevenirea răspândirii bolii listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a):

(a)  adaptează limitele zonei de restricție;

(b)  stabilește zone de restricție suplimentare.

(3)  În cazul în care zonele de restricție se situează pe teritoriul mai multor state membre, autoritățile competente ale statelor membre în cauză cooperează la stabilirea zonelor de restricție prevăzute la alineatul (1).

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 în ceea ce privește normele detaliate privind stabilirea și modificarea zonelor de restricție, inclusiv a zonelor de protecție și supraveghere.

Articolul 65

Măsurile de control al bolilor în cadrul unei zone de restricție

(1)  Autoritatea competentă adoptă una sau mai multe dintre următoarele măsuri de control al bolilor în cadrul zonei de restricție, pentru prevenirea răspândirii ulterioare a bolii listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a):

(a)  identificarea unităților, gospodăriilor, structurilor din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structurilor din sectorul transporturilor, structurilor din sectorul comercializării animalelor, unităților producătoare de subproduse de origine animală sau a altor locuri în care sunt ținute animale captive din speciile listate pentru boala listată respectivă; [AM 192]

(b)  vizite la unitățile, gospodăriile, structurile din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structurile din sectorul transporturilor, structurile din sectorul comercializării animalelor, unitățile producătoare de subproduse de origine animală sau alte locuri în care sunt ținute animale captive din speciile listate pentru boala listată respectivă și, dacă este necesar, examinări, prelevarea de eșantioane și analizarea în laborator a eșantioanelor; [AM 193]

(c)  condiții de circulație pentru deplasările persoanelor, animalelor, produselor, furajelor, vehiculelor și ale oricăror alte materiale sau substanțe susceptibile să fie contaminate sau să contribuie la răspândirea bolii listate în cadrul sau în afara zonelor de restricție sau prin transportul prin zonele de restricție;

(d)  cerințe de biosecuritate pentru:

(i)  producția, prelucrarea și distribuția produselor de origine animală;

(ii)  colectarea și eliminarea subproduselor de origine animală;

(iii)  inseminarea artificială.

(e)  vaccinarea și tratarea cu alte medicamente de uz veterinar a animalelor captive conform dispozițiilor articolului 46 alineatul (1) și ale actelor delegate adoptate în temeiul articolului 47 alineatul (1);

(f)  curățare, dezinfectare și dezinfestare;

(g)  desemnarea sau, dacă este cazul, autorizarea unei unități producătoare de alimente în scopul sacrificării animalelor, prin asomare prealabilă, sau tratării produselor de origine animală provenite din zonele de restricție; [AM 194]

(h)  cerințe de identificare și de trasabilitate pentru circulația animalelor, a materialului germinativ și a produselor de origine animală;

(i)  alte măsuri de biosecuritate sau de limitare a riscurilor necesare pentru minimizarea riscurilor de răspândire a bolii listate în cauză.

(2)  Autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru informarea pe deplin a persoanelor din zonele de restricție cu privire la restricțiile în vigoare și la natura măsurilor de control al bolilor.

(3)  La determinarea măsurilor de control al bolilor menționate la alineatul (1) care trebuie adoptate, autoritatea competentă ține seama de următoarele:

(a)  profilul bolii;

(b)  tipurile de producție;

(c)  fezabilitatea, disponibilitatea și eficacitatea măsurilor respective de control al bolilor.

Articolul 66

Obligațiile operatorilor din zonele de restricție

(1)  Operatorii care dețin animale sau produse în zonele de restricție menționate la articolul 64 alineatul (1) notifică autorității competente orice deplasare planificată a animalelor captive sau a produselor obținute din acestea în interiorul sau în afara zonei de restricție.

(2)  Operatorii deplasează animalele captive sau produsele provenite din acestea numai conform instrucțiunilor primite de la autoritatea competentă.

Articolul 67

Delegarea competențelor privind măsurile de control al bolilor în cadrul zonelor de restricție

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 în ceea ce privește normele detaliate privind măsurile de control al bolilor care trebuie adoptate în cadrul unei zone de restricție prevăzute la articolul 65 alineatul (1) pentru fiecare boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a).

Normele detaliate menționate se referă la următoarele chestiuni:

(a)  condițiile și cerințele privind măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 65 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (e), (g), (h) și (i);

(b)  principiile privind procedurile de curățare, dezinfectare și dezinfestare prevăzute la articolul 65 alineatul (1) litera (f), precizându-se, dacă este cazul, dacă se utilizează în acest scop produse biocide; [AM 195]

(c)  supravegherea necesară care urmează a de desfășura în urma aplicării măsurilor de control al bolilor și a analizelor de laborator prevăzute la articolul 65 alineatul (1) litera (b);

(d)  alte măsuri specifice de control al bolilor menite să limiteze răspândirea bolilor listate specifice menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a).

Articolul 68

Menținerea măsurilor de control al bolilor în zonele de restricție și acte delegate

(1)  Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile de control al bolilor prevăzute în cadrul prezentei secțiuni până când:

(a)  măsurile de control al bolilor corespunzătoare pentru boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pentru care s-au aplicat restricțiile au fost puse în practică;

(b)  s-a realizat curățarea, dezinfectarea sau dezinfestarea finală, după caz, pentru:

(i)  boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pentru care s-au aplicat măsurile de control al bolilor;

(ii)  speciile de animale captive afectate;

(iii)  tipul de producție;

(c)  s-a realizat supravegherea adecvată pentru boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pentru care s-au aplicat măsurile de control al bolilor și pentru tipul de unitate sau de loc afectat în zona de restricție și aceasta a indicat că boala listată respectivă a fost eradicată.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind normele detaliate pentru măsurile de control al bolilor care trebuie luate de autoritatea competentă, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, în ceea ce privește:

(a)  procedurile pentru curățarea, dezinfectarea sau dezinfestarea finală și, dacă este cazul, utilizarea în acest scop a produselor biocide;

(b)  concepția, mijloacele, metodele, frecvența, intensitatea, populația de animale vizată și tiparele de eșantionare pentru supraveghere pentru redobândirea statutului de indemn de boală în urma apariției unui focar;

(c)  repopularea zonelor de restricție după încheierea măsurilor de control al bolilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, ținând seama de condițiile de repopulare prevăzute la articolul 61 alineatul (3);

(d)  alte măsuri de control al bolilor necesare pentru redobândirea statutului de indemn de boală.

Articolul 69

Vaccinarea de urgență

(1)  Dacă este necesar pentru controlul eficient al bolii listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pentru care se aplică măsurile de control al bolilor în cazul apariției unui focar, autoritatea competentă poate:

(a)  să elaboreze un plan de vaccinare;

(b)  să instituie zone de vaccinare.

(2)  În vederea deciziei legate de planul de vaccinare și de instituirea de zone de vaccinare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, autoritatea competentă ține seama de următoarele:

(a)  cerințele privind vaccinarea de urgență prevăzută în cadrul planurilor de urgență menționate la articolul 43 alineatul (1);

(b)  cerințele privind utilizarea vaccinurilor prevăzute la articolul 46 alineatul (1) și orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 47 alineatul (1).

(3)  Zonele de vaccinare menționate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol respectă cerințele privind măsurile de limitare a riscurilor menite să prevină răspândirea bolilor listate și pe cele privind supravegherea, astfel cum se prevede în orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 47 alineatul (1) literele (d) și (e).

(3a)  Animalele vaccinate de urgență pot fi valorificate în scopuri specifice în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) litera (f). [AM 196]

(3b)  În cazul în care vaccinul utilizat este certificat ca fiind sigur pentru consumul uman, sacrificarea ulterioară a animalelor neinfectate vaccinate ar trebui evitată. [AM 197]

Secțiunea 5

Animalele sălbatice ȘI ANIMALELE DOMESTICITE CARE NU SUNT ȚINUTE ÎN CAPTIVITATE [AM 198]

Articolul 70

Animalele sălbatice și animalele domesticite care nu sunt ținute în captivitate [AM 199]

(1)  În caz de suspiciune sau de confirmare oficială a apariției unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) la animale sălbatice sau la animale domesticite care nu sunt ținute în captivitate, statul membru afectat: [AM 200]

(a)  supraveghează populația de animale sălbatice, dacă acest lucru este relevant pentru boala listată în cauză;

(aa)  monitorizează populația de animale domesticite care nu sunt ținute în captivitate, dacă această monitorizare este relevantă pentru boala listată în cauză; [AM 201]

(b)  ia măsurile necesare de prevenire și control al bolilor pentru a evita răspândirea în continuare a bolii listate respective respective sau pentru a permite eradicarea acesteia și se asigură că orice măsură de control scutește animalele afectate de durerea și suferința care pot fi evitate. [AM 202]

(2)  Măsurile de prevenire și control al bolilor prevăzute la alineatul (1) litera (b) țin seama de următoarele aspecte:

(a)  profilul bolii;

(b)  animalele sălbatice afectate și animalele domesticite afectate care nu sunt ținute în captivitate; [AM 203]

(ba)  contactul animalelor sălbatice cu animalele captive și riscul aferent de contaminare reciprocă; [AM 204]

(bb)  contactul direct al animalelor afectate cu omul și apropierea spațială de oameni; [AM 205]

(c)  măsurile de control al bolilor care trebuie luate în caz de suspiciune sau de confirmare oficială a apariției unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) la animale captive din zone de restricție, conform normelor stabilite în secțiunile de la 1 la 4.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  supravegherea în temeiul alineatului (1) litera (a);

(b)  măsurile de prevenire și control al bolilor prevăzute la alineatul (1) litera (b).

La adoptarea actelor delegate respective, Comisia ține seama de profilul bolii și de speciile listate pentru boala listată menționată la alineatul (1).

Secțiunea 6

Măsuri suplimentare de control al bolilor adoptate de statele membre, coordonarea de către Comisie și norme speciale temporare de control al bolilor

Articolul 71

Măsurile suplimentare de control al bolilor adoptate de statele membre, măsurile de coordonare ale Comisiei și normele speciale temporare de control al bolilor în temeiul secțiunilor de la 1 la 5

(1)  Statele membre pot adopta măsuri de control al bolilor suplimentare față de cele prevăzute la articolul 61 alineatul (1), articolul 62, articolul 65 alineatele (1) și (2) și articolul 68 alineatul (1) și în actele delegate adoptate în temeiul articolului 67 și al articolului 68 alineatul (2), cu condiția ca măsurile în cauză să respecte normele stabilite prin prezentul regulament și să fie necesare și proporționale în vederea controlului răspândirii bolii listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a), luând în considerare:

(a)  circumstanțele epidemiologice particulare;

(b)  tipul de unitate, celelalte locuri și producția;

(c)  categoriile și speciile de animale implicate;

(d)  condițiile economice sau sociale.

(2)  Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la:

(a)  măsurile de control al bolilor adoptate de autoritatea competentă conform dispozițiilor articolelor 58, 59, 61, 62, 64 și 65, articolului 68 alineatul (1), articolului 69 și articolului 70 alineatele (1) și (2) și actelor delegate adoptate în temeiul articolelor 63 și 67, al articolului 68 alineatul (2) și al articolului 70 alineatul (3);

(b)  orice măsuri suplimentare de control al bolilor, adoptate conform alineatului (1).

(3)  Comisia revizuiește situația epidemiologică și măsurile de control al bolilor luate de autoritatea competentă, precum și orice măsuri suplimentare de control al bolilor luate de statele membre în temeiul prezentului capitol și, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește măsuri speciale de control al bolilor pentru o perioadă limitată de timp, în condiții adaptate ținând seama de situația epidemiologică în care:

(a)  măsurile respective de control al bolilor nu sunt corespunzătoare în situația epidemiologică dată;

(b)  boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (a) pare să se răspândească în pofida măsurilor de control al bolilor luate în temeiul prezentului capitol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(4)  În cazuri imperioase de urgență justificate în mod corespunzător legate de o boală care prezintă riscul emergent de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 255 alineatul (3).

Capitolul 2

Bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c)

Articolul 71a

Domeniul de aplicare al capitolului 2

Următoarele dispoziții ale capitolului 2 se aplică în ceea ce privește bolile listate la articolul 8 alineatul (1) litera (c) doar în cazul statelor membre care au elaborat un program național. [AM 206]

Secțiunea 1

Măsuri de control al bolilor în caz de suspiciune de boală la animale captive

Articolul 72

Obligațiile operatorilor, ale persoanelor care lucrează cu animale și ale deținătorilor de animale de companie

(1)  În cazul în care se suspectează apariția uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litere (b) și (c) la animale captive, operatorii, persoanele care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie, în plus față de notificarea semnelor și a suspiciunii autorității competente și medicilor veterinari, în temeiul articolului 16 alineatul (1), și până la adoptarea măsurilor de control al bolilor de către autoritatea competentă conform articolului 74 alineatul (1), iau măsurile adecvate de control al bolilor menționate la articolul 74 alineatul (1) litera (a) și în orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 74 alineatul (3) pentru prevenirea răspândirii bolii listate de la animalele, unitățile și locurile afectate aflate în responsabilitatea lor la alte animale sau la oameni.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind normele detaliate pentru completarea măsurilor de control al bolilor care trebuie luate de către operatori, persoane care lucrează cu animale și deținătorii de animale de companie, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 73

Investigația autorității competente în caz de suspiciune privind o boală listată

(1)  În cazul în care se suspectează apariția unui focar al unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litere (b) și (c) la animale captive, autoritatea competentă desfășoară fără întârziere o investigație pentru a confirma sau infirma prezența bolii listate respective.

(2)  În scopurile investigației prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă se asigură, dacă este cazul, că medicii veterinari oficiali:

(a)  realizează o analiză clinică a unui eșantion reprezentativ de animale captive din specia listată pentru boala listată respectivă;

(b)  prelevează eșantioane adecvate de la animalele captive din specia listată și alte eșantionare pentru analize de laborator în laboratoarele desemnate în acest scop de către autoritatea competentă;

(c)  realizează o analiză de laborator pentru confirmarea sau infirmarea prezenței bolii listate în cauză.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispozițiile articolului 253, în ceea ce privește normele detaliate privind completarea investigației prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 74

Măsurile preliminare de control al bolilor ale autorității competente

(1)  În cazul în care se suspectează apariția uneia dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c) la animale captive, autoritatea competentă introduce următoarele măsuri preliminare de control al bolilor, până la aflarea rezultatelor investigației prevăzute la articolul 73 alineatul (1) și la adoptarea măsurilor de control al bolilor în temeiul articolului 78 alineatele (1) și (2):

(a)  aplică măsuri de control al bolilor pentru limitarea răspândirii bolii listate în cauză din teritoriul, unitatea, gospodăria, structura din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structura din sectorul transporturilor, structura din sectorul comercializării animalelor, unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau alt loc afectat; [AM 207]

(b)  inițiază, dacă este cazul, o anchetă epidemiologică, ținând seama de normele prevăzute pentru o astfel de investigație la articolul 57 alineatul (1) și de orice norme adoptate în temeiul articolului 57 alineatul (2).

(2)  Măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la alineatul (1) trebuie să fie adecvate și proporționale cu riscul prezentat de boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c), ținând seama de următoarele:

(a)  profilul bolii;

(b)  animalele captive afectate;

(c)  statutul sanitar al statului membru, zonei, compartimentului sau unității în care se suspectează apariția bolii listate;

(d)  măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1) și la articolul 56 și în orice act delegat adoptat în temeiul articolului 55 alineatul (2).

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind normele detaliate de completare a celor stabilite la alineatul (1) din prezentul articol, luând în considerare chestiunile menționate la alineatul (2) din prezentul articol în ceea ce privește:

(a)  măsurile preliminare de control al bolilor care trebuie luate pentru prevenirea răspândirii bolii listate, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (a);

(b)  aplicarea măsurilor preliminare de control al bolilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) la alte unități sau unități epidemiologice din cadrul acestora, gospodării, structuri din sectorul alimentelor sau și al furajelor, structuri din sectorul transporturilor, structuri din sectorul comercializării animalelor, unități producătoare de subproduse de origine animală sau alte locuri; [AM 208]

(c)  stabilirea de zone de restricție temporară, adaptate în funcție de profilul bolii.

Articolul 75

Revizuirea și extinderea măsurilor preliminare de control al bolilor

Măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 74 alineatul (1) sunt:

(a)  revizuite de autoritatea competentă, după caz, în urma rezultatelor investigației prevăzute la articolul 73 alineatul (1) și, dacă este relevant, ale anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 74 alineatul (1) litera (b);

(b)  extinse la alte locuri, după cum se prevede la articolul 74 alineatul (3) litera (b), dacă este necesar.

Secțiunea 2

Confirmarea bolii la animale captive

Articolul 76

Confirmarea oficială a bolii de către autoritatea competentă

(1)  Autoritatea competentă își bazează confirmarea oficială a unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c) pe următoarele informații:

(a)  rezultatele analizelor clinice și de laborator prevăzute la articolul 73 alineatul (2);

(b)  ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 74 alineatul (1) litera (b), dacă este cazul;

(c)  alte date epidemiologice disponibile.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind cerințele care trebuie îndeplinite pentru confirmarea oficială menționată la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 77

Revocarea măsurilor preliminare de control al bolilor când se infirmă prezența bolii

Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la articolul 74 alineatul (1) și la articolul 75 până la infirmarea prezenței bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c) conform dispozițiilor articolului 76 alineatul (1) sau normelor adoptate în temeiul articolului 76 alineatul (2).

Secțiunea 3

Măsuri de control al bolilor în caz de confirmare a bolii la animale captive

Articolul 78

Măsurile de control al bolilor ale autorității competente

(1)  În cazul confirmării oficiale, conform articolului 76 alineatul (1), a apariției unui focar al unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) la animale captive, autoritatea competentă:

(a)  aplică măsurile de control al bolilor cuprinse în programul de eradicare obligatorie în statul membru, zona sau compartimentul care face obiectul unui program de eradicare obligatorie prevăzut la articolul 30 alineatul (1) pentru boala listată în cauză;

(b)  inițiază programul de eradicare obligatorie și aplică măsurile de control al bolilor cuprinse în acesta în statul membru, aria, zona sau compartimentul care nu face încă obiectul unui program de eradicare obligatorie prevăzut la articolul 30 alineatul (1) pentru boala listată în cauză;

(2)  În cazul confirmării oficiale, conform articolului 76 alineatul (1), a apariției unui focar al unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (c) la animale captive, autoritatea competentă:

(a)  aplică măsurile de control al bolilor cuprinse în programul de eradicare voluntară în statul membru, zona sau compartimentul care face obiectul unui program de eradicare voluntară prevăzut la articolul 30 alineatul (2) pentru boala listată în cauză;

(b)  aplică, dacă este cazul, măsuri de control și de prevenire a răspândirii bolii în statul membru, aria, zona sau compartimentul care nu face obiectul unui program de eradicare voluntară prevăzut la articolul 30 alineatul (2) pentru boala listată în cauză. [AM 209]

(3)  Măsurile prevăzute la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol trebuie să fie proporționale cu riscul prezentat de boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (c) în cauză, ținând seama de:

(a)  profilul bolii;

(b)  animalele captive afectate, considerând în special apartenența lor la o rasă sau la o varietate pe cale de dispariție; [AM 210]

(c)  statutul sanitar al statului membru, ariei, zonei, compartimentului sau unității în care s-a confirmat oficial apariția bolii listate;

(d)  măsurile de control al bolilor care trebuie luate în unitățile, alte locuri și zone de restricție prevăzute în secțiunea 4 capitolul 1 din prezentul titlu.

Articolul 79

Delegarea competențelor pentru măsurile de control al bolilor care trebui luate de autoritatea competentă

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 de stabilire a normelor detaliate privind măsurile de control al bolilor care trebuie adoptate în cazul apariției unui focar al unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c) la animale captive, astfel cum se prevede la articolul 78 alineatul (2) litera (b), ținând seama de criteriile menționate la articolul 78 alineatul (3).

Secțiunea 4

Animalele sălbatice ȘI ANIMALELE DOMESTICITE CARE NU SUNT ȚINUTE ÎN CAPTIVITATE [AM 211]

Articolul 80

Animalele sălbatice și animalele domesticite care nu sunt ținute în captivitate [AM 212]

(1)  În caz de suspiciune sau de confirmare oficială a apariției unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) la animale sălbatice și la animale domesticite care nu sunt ținute în captivitate, autoritatea competentă din statul membru afectat: [AM 213]

(a)  aplică măsurile de control al bolilor cuprinse în programul de eradicare obligatorie pe întreg teritoriul statului membru, în aria sau în zona care face obiectul unui program de eradicare obligatorie prevăzut la articolul 30 alineatul (1) pentru boala listată în cauză;

(b)  inițiază programul de eradicare obligatorie și aplică măsurile de control al bolilor cuprinse în acesta, dacă este cazul, pentru controlul și prevenirea răspândirii bolii, pe întreg teritoriul statului membru, în aria sau în zona care nu face obiectul unui program de eradicare obligatorie prevăzut la articolul 30 alineatul (1) pentru boala listată în cauză.

(2)  În cazul apariției unui focar al unei boli listate care nu intră sub incidența dispozițiilor menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (c) (b) la animale sălbatice și la animale domesticite care nu sunt ținute în captivitate, autoritatea competentă din statul membru afectat: [AM 214]

(a)  aplică măsurile de control al bolilor cuprinse în programul de eradicare voluntară pe întreg teritoriul statului membru, în aria, zona sau compartimentul care face obiectul unui program de eradicare voluntară prevăzut la articolul 30 alineatul (2) pentru boala listată în cauză;

(b)  aplică, dacă este cazul, măsuri de control și de prevenire a răspândirii bolii pe întreg teritoriul statului membru, în aria, zona sau compartimentul care nu face obiectul unui program de eradicare voluntară prevăzut la articolul 30 alineatul (2) pentru boala listată în cauză.

(3)  Măsurile de control al bolilor menționate alineatul (2) litera (b) țin seama de următoarele aspecte:

(a)  profilul bolii;

(b)  animalele sălbatice afectate și animalele domesticite afectate care nu sunt ținute în captivitate; [AM 215]

(ba)  contactul animalelor sălbatice cu animalele captive și riscul aferent de contaminare reciprocă; [AM 216]

(bb)  contactul direct al animalelor afectate cu omul și apropierea spațială de oameni; [AM 217]

(c)  măsurile de control al bolilor care trebuie luate în caz de suspiciune sau de confirmare oficială a apariției unei boli listate la animale captive din zone de restricție, conform normelor stabilite în capitolul 1 secțiunile de la 1 la 4 din prezentul titlu.

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 în ceea ce privește normele detaliate de completare a măsurilor de control al bolilor care trebuie adoptate în cazul apariției unui focar al unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c) la animale sălbatice și la animale domesticite care nu sunt ținute în captivitate, astfel cum se prevede la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol. [AM 218]

Secțiunea 5

Coordonarea de către Comisie și normele speciale temporare privind controlul bolilor

Articolul 81

Coordonarea măsurilor de către Comisie și normele speciale temporare privind secțiunile de la 1 la 4

(1)  Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile de control al bolilor luate de autoritatea competentă în legătură cu o boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c), conform articolului 76 alineatul (1), articolelor 77 și 78 și articolului 80 alineatele (1) și (2) și actelor delegate adoptate în temeiul articolului 76 alineatul (2), articolului 79 și articolului 80 alineatul (4).

(2)  Comisia revizuiește situația epidemiologică și măsurile de control al bolilor adoptate de autoritatea competentă în temeiul prezentului capitol și poate, prin intermediul actelor de punere în aplicare, să stabilească norme speciale privind măsurile de control al bolilor pentru o perioadă limitată de timp în legătură cu o boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c), în condiții adaptate ținând seama de situația epidemiologică în care:

(a)  măsurile respective de control al bolilor adoptate de autoritatea competentă nu sunt corespunzătoare în situația epidemiologică dată;

(b)  boala listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c) pare să se răspândească în pofida măsurilor de control al bolilor stabilite în temeiul prezentului capitol, dacă este cazul.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(3)  În cazuri imperioase de urgență justificate în mod corespunzător legate de o boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c) care prezintă riscul de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 255 alineatul (3).

PARTEA IV

ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, TRASABILITATEA ȘI CIRCULAȚIA

TITLUL I

Animalele terestre, materialul germinativ și produsele de origine animală provenite de la animale terestre

Capitolul 1

Înregistrarea, aprobarea, ținerea evidenței și registrele

Secțiunea 1

Înregistrarea unităților și a transportatorilor

Articolul 82

Obligația operatorilor de a înregistra unitățile

(1)  Operatorii de unități care au în grijă animale terestre sau care colectează, produc, prelucrează sau depozitează material germinativ, pentru a fi înregistrate în conformitate cu articolul 88, înainte de a începe astfel de activități:

(a)  informează autoritatea competentă cu privire la orice unitate de acest tip de care sunt responsabili;

(b)  furnizează autorității competente informații privind:

(i)  denumirea și adresa operatorului;

(ii)  amplasarea și o descriere a instalațiilor;

(iii)  categoriile, speciile și numărul de animale terestre captive sau de material germinativ din unitate și capacitatea acesteia;

(iv)  tipul de unitate;

(v)  alte aspecte ale unității care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.

(2)  Operatorii unităților menționate la alineatul (1) informează autoritatea competentă cu privire la orice:

(a)  schimbări semnificative în unitate în privința aspectelor menționate la alineatul (1) litera (b);

(b)  încetarea activității în unitate.

(3)  Unitățile care fac obiectul autorizării în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) nu au obligația să furnizeze informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 83

Derogări de la obligația operatorilor de a înregistra unitățile

Prin derogare de la articolul 82 alineatul (1), statele membre pot exonera anumite categorii de unități de la cerința de înregistrare, ținând seama de următoarele criterii:

(a)  categoriile, speciile și numărul de animale terestre captive și de material germinativ din unitate și capacitatea acesteia;

(b)  tipul de unitate;

(c)  deplasările animalelor terestre captive sau a materialului germinativ înspre și dinspre unitate.

Articolul 84

Competențe de executare privind obligația operatorilor de a înregistra unitățile

Prin actele de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind:

(a)  informațiile care urmează să fie furnizate de către operatori în scopul înregistrării unităților prevăzute la articolul 82 alineatul (1);

(b)  tipurile de unități care pot fi exonerate de statele membre de la cerința de înregistrare în temeiul articolului 83, cu condiția ca unitățile respective să prezinte un risc nesemnificativ și ținând seama de criteriile prevăzute la articolul menționat.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 85

Obligațiile de înregistrare a transportatorilor de ungulate captive și acte delegate

(1)  Transportatorii de ungulate captive care transportă astfel de animale între statele membre, pentru a fi înregistrați în conformitate cu articolul 88, înainte de a începe astfel de activități:

(a)  informează autoritatea competentă cu privire la activitatea lor;

(b)  furnizează autorității competente informații privind:

(i)  denumirea și adresa transportatorului;

(ii)  categoriile, speciile și numărul de animale terestre captive transportate;

(iii)  tipul de transport;

(iv)  mijlocul de transport.

(2)  Transportatorii informează autoritatea competentă cu privire la orice:

(a)  schimbări semnificative în privința problemelor menționate la alineatul (1) litera (b);

(b)  încetarea activității de transport.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 în ceea ce privește completarea și modificarea normelor prevăzute la alineatul (1) privind obligația altor tipuri de transportatori de a furniza informații în scopul înregistrării activității lor, ținând seama de riscurile implicate de tipurile respective de transport.

Articolul 86

Derogările de la obligația de înregistrare a transportatorilor de ungulate captive

Prin derogare de la articolul 85 alineatul (1), statele membre pot exonera anumite categorii de transportatori de la cerința de înregistrare, ținând seama de următoarele criterii:

(a)  distanțele pe care aceștia transportă animalele terestre captive în cauză;

(b)  categoriile, speciile și numărul de animale terestre captive pe care le transportă. [AM 219]

Articolul 87

Actele de punere în aplicare privind obligația de a înregistra transportatorii

Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare cu privire la:

(a)  informațiile care urmează să fie furnizate de către transportator în scopul înregistrării activității sale, conform dispozițiilor articolului 85 alineatul (1);

(b)  tipurile de transportatori care pot fi exonerați de statele membre de la cerința de înregistrare în temeiul articolului 86, cu condiția ca tipul de transport respectiv să prezinte un risc nesemnificativ și ținând seama de criteriile prevăzute la articolul menționat. [AM 220]

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 88

Obligația autorității competente privind înregistrarea unităților și a transportatorilor

Autoritatea competentă înregistrează:

(a)  unitățile în registrul unităților și al transportatorilor prevăzut la articolul 96 alineatul (1), în cazul în care operatorul a furnizat informațiile solicitate în conformitate cu articolul 82 alineatul (1);

(b)  transportatorii în registrul unităților și al transportatorilor prevăzut la articolul 96 alineatul (1), în cazul în care transportatorul a furnizat informațiile solicitate în conformitate cu articolul 85 alineatul (1).

Secțiunea 2

Autorizarea anumitor tipuri de unități

Articolul 89

Autorizarea anumitor unități și acte delegate

(1)  Operatorii următoarelor tipuri de unități solicită autorității competente autorizarea în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) și nu își încep activitățile până când unitatea nu este autorizată în conformitate cu articolul 92 alineatul (1):

(a)  unitățile pentru operațiuni de colectare a ungulatelor și a păsărilor de curte, din care animalele menționate sunt deplasate într-un alt stat membru;

(b)  unități de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee, din care materialul germinativ respectiv este deplasat într-un alt stat membru;

(c)  incubatoare, din care ouăle pentru incubație sau păsările de curte sunt deplasate într-un alt stat membru;

(d)  unități pentru păsări de curte, din care păsările de curte destinate altor scopuri decât sacrificarea sau depunerea de ouă sunt deplasate într-un alt stat membru;

(e)  orice alt tip de unitate pentru animale terestre captive care prezintă un risc semnificativ și are obligația de a obține o autorizație conform normelor stabilite într-un act delegat adoptat în temeiul alineatului (3) litera (b) din prezentul articol.

(2)  Operatorii încetează activitatea la o unitate menționată la alineatul (1) în cazul în care:

(a)  autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizația acesteia, în conformitate cu articolul 95 alineatul (2) sau

(b)  în cazul unei autorizații condiționate, acordate în conformitate cu articolul 94 alineatul (3), unitatea nu respectă cerințele rămase menționate la articolul 94 alineatul (3) și nu obține o autorizație definitivă în conformitate cu articolul 92 alineatul (1).

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind completarea și modificarea normelor pentru autorizarea unităților prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol referitor la:

(a)  derogările de la cerința ca operatorii tipurilor de unități menționate la alineatul (1) literele de la (a) la (d) să solicite autorizarea de către autoritatea competentă, în cazul în care unitățile respective prezintă un risc nesemnificativ;

(b)  tipurile de unități care trebuie să fie autorizate în conformitate cu alineatul (1) litera (e);

(c)  normele speciale privind încetarea activităților de către unitățile de material germinativ menționate la alineatul (1) litera (b).

(4)  Comisia ține seama de următoarele criterii la adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (3):

(a)  categoriile și speciile sau rasele de animale terestre captive sau de material germinativ dintr-o unitate; [AM 221]

(b)  numărul de specii și numărul de animale terestre captive sau de material germinativ păstrate dintr-o unitate;

(c)  tipul de unitate și tipul de producție;

(d)  deplasările animalelor terestre captive sau a materialului germinativ înspre și dinspre tipurile respective de unități.

Articolul 90

Aprobarea statutului de unități izolate

Operatorii de unități care doresc să obțină statutul de unitate izolată:

(a)  solicită aprobarea autorității competente în conformitate cu articolul 91 alineatul (1);

(b)  nu deplasează animale captive către o unitate izolată în conformitate cu cerințele de la articolul 134 alineatul (1) și cu orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 134 alineatul (2) până când unitatea lor nu obține aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu articolele 92 și 94.

Articolul 91

Obligația operatorilor de a furniza informații în vederea obținerii autorizării și actele de punere în aplicare

(1)  Pentru a solicita autorizarea unității lor, astfel cum se prevede la articolul 89 alineatul (1) și la articolul 90 litera (a), operatorii furnizează autorității competente informații privind:

(a)  denumirea și adresa operatorului;

(b)  amplasarea unității și o descriere a instalațiilor;

(c)  categoriile, speciile și numărul de animale terestre captive sau de material germinativ dintr-o unitate;

(d)  tipul de unitate;

(e)  alte aspecte specifice ale unității care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.

(2)  Operatorii unităților menționate la alineatul (1) informează autoritatea competentă cu privire la orice:

(a)  schimbări semnificative în unități în privința problemelor menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)  încetarea activității în unitate.

(3)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate stabili norme privind informațiile care trebuie furnizate de către operatori în cererea pentru autorizarea unității lor, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 92

Acordarea autorizației și condițiile de autorizare și acte delegate

(1)  Autoritatea competentă autorizează, conform dispozițiilor articolului 89 alineatul (1) și ale articolului 90 litera (a), numai unitățile care: [AM 222]

(a)  respectă următoarele cerințe, după caz, privind:

(i)  carantina, izolarea și alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerințele prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și normele adoptate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2);

(ii)  cerințele în materie de supraveghere prevăzute la articolul 22 și, în cazul în care este pertinent pentru tipul de unitate și riscul implicat, la articolul 23 și normele adoptate în temeiul articolului 24;

(iii)  ținerea evidențelor prevăzute la articolele 97 și 98 și în normele adoptate în temeiul articolelor 100 și 101;

(b)  dispun de instalații și echipamente care:

(i)  sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii și răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, luând în considerare tipul de unitate;

(ii)  au o capacitatea adecvată pentru numărul de animale terestre sau pentru volumul materialului germinativ păstrat;

(c)  nu prezintă un risc inacceptabil de răspândire a bolilor, luând în considerare măsurile existente de reducere a riscului;

(d)  dispun de un număr suficient de angajați cu formarea adecvată pentru activitatea unității;

(e)  dispun de un sistem care să-i permită operatorului să demonstreze autorității competente că respectă cerințele de la literele (a) – (d).

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în ceea ce privește:

(a)  carantina, izolarea și alte măsuri de biosecuritate menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (i);

(b)  supravegherea menționată la alineatul (1) litera (a) punctul (ii);

(c)  instalațiile și echipamentele menționate la alineatul (1) litera (b);

(d)  responsabilitățile, competența și formarea personalului și a medicilor veterinari prevăzute la alineatul (1) litera (d);

(e)  monitorizarea și controlul necesar de către autoritatea competentă.

(3)  Comisia ia în considerare următoarele aspecte la stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate, care vor fi adoptate conform alineatului (2):

(a)  riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;

(b)  categoriile și speciile de animale terestre captive;

(c)  tipul de producție;

(d)  tiparele de deplasare specifice tipului de unitate și speciilor și categoriilor de animale deținute în respectivele unități.

Articolul 93

Domeniul de aplicare al autorizării unităților

Autoritatea competentă specifică în mod explicit în autorizația acordată unei unități în temeiul articolului 92 alineatul (1), în urma unei solicitări formulate conform articolului 89 alineatul (1) și articolului 90 litera (a):

(a)  pentru ce tipuri de unități menționate la articolul 89 alineatul (1), la articolul 90 și în normele adoptate în temeiul articolului 89 alineatul (3) litera (b) se aplică autorizația;

(b)  pentru ce categorii și specii de animale terestre captive sau de material germinativ provenit de la speciile respective se aplică autorizația.

Articolul 94

Proceduri pentru acordarea autorizației de către autoritatea competentă

(1)  Autoritatea competentă stabilește procedurile pe care operatorii să le urmeze pentru a solicita autorizarea unităților lor în conformitate cu articolul 89 alineatul (1), articolul 90 și articolul 91 alineatul (1), precum și termenele până la care va efectua inspecțiile la fața locului menționate la alineatul următor. [AM 223]

(2)  La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator, în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 90 litera (a), autoritatea competentă face o vizită la fața locului.

(2a)  Autoritatea competentă autorizează o unitate în cazul în care, pe baza cererii operatorului și în urma vizitei ulterioare efectuate de autoritatea competentă la fața locului, astfel cum se prevede la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, reiese că unitatea îndeplinește toate cerințele referitoare la autorizare menționate la articolul 92 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolului 92 alineatul (2). [AM 224]

(3)  Autoritatea competentă poate acorda o autorizație condiționată pentru o unitate în cazul în care, din cererea operatorului și din vizita ulterioară la fața locului în unitate întreprinsă de către autoritatea competentă, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol, reiese că îndeplinește toate cerințele principale pentru a oferi garanții suficiente că o astfel de unitate nu prezintă un risc semnificativ, cu scopul de a asigura conformitatea cu toate cerințele pentru autorizare prevăzute la articolul 92 alineatul (1) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 92 alineatul (2).

(4)  În cazul în care autoritatea competentă a acordat o autorizație condiționată în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, aceasta acordă o autorizație completă numai în cazul în care reiese dintr-o altă vizită la fața locului a unității, efectuată în termen de trei luni de la data acordării autorizației condiționate, că unitatea respectă toate condițiile de autorizare prevăzute la articolul 92 alineatul (1) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 92 alineatul (2).

În cazul în care vizita la fața locului arată că a avut loc un progres evident, dar unitatea nu respectă încă toate cerințele respective, autoritatea competentă poate prelungi autorizația condiționată și furnizează orientările necesare și eficace pentru a contribui la soluționarea acestei deficiențe. Cu toate acestea, durata unei autorizații condiționate nu poate depăși o perioadă totală de șase luni. [AM 225]

Articolul 95

Reexaminarea, suspendarea și retragerea autorizațiilor de către autoritatea competentă

(1)  Autoritatea competentă reexaminează în mod constant autorizațiile acordate unităților în conformitate cu articolele 92 și 94. În funcție de factorul risc, autoritatea competentă stabilește frecvența reexaminării sau termene minime și maxime în care trebuie efectuată această reexaminare, precum și cazurile în care aceste termene pot să nu fie respectate. [AM 226]

(2)  În cazul în care autoritatea competentă identifică deficiențe grave în unitate în ceea ce privește respectarea cerințelor prevăzute la articolul 92 alineatul (1) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 92 alineatul (2), iar operatorul nu este în măsură să furnizeze garanții adecvate că aceste deficiențe vor fi rezolvate, autoritatea competentă inițiază procedurile de retragere a autorizației unității.

Cu toate acestea, autoritatea competentă poate suspenda autorizația unei unități în cazul în care operatorul poate garanta că va soluționa deficiențele într-un interval rezonabil de timp.

(3)  Autorizația se reatribuie după retragerea sau suspendarea în conformitate cu alineatul (2) numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea respectă pe deplin toate cerințele prezentului regulament, pertinente pentru acel tip de unitate.

Secțiunea 3

Registrul unităților și al transportatorilor ținut de autoritatea competentă

Articolul 96

Registrul unităților și al transportatorilor

(1)  Autoritatea competentă instituie și menține la zi un registru cu:

(a)  toate unitățile și toți transportatorii înregistrați conform articolului 88;

(b)  toate unitățile autorizate în conformitate cu articolele 92 și 94.

Registrul respectiv este pus la dispoziția Comisiei, a celorlalte state membre și a publicului larg. [AM 227]

(2)  Dacă este cazul și este relevant, autoritatea competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alineatul (1) litera (a) și autorizarea prevăzută la alineatul (1) litera (b) cu înregistrarea în alte scopuri.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  informațiile care trebuie incluse în registrul prevăzut la alineatul (1);

(b)  cerințele suplimentare pentru registrele unităților de material germinativ, după ce acestea își încetează activitățile;

(c)  disponibilitatea publică a registrului prevăzut la alineatul (1).

(4)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate stabili norme privind formatul registrului și procedurile de înregistrare a unităților și a transportatorilor, precum și a unităților autorizate prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Secțiunea 4

Ținerea evidențelor

Articolul 97

Obligațiile de ținere a evidențelor ale operatorilor de unități altele decât unitățile de material germinativ

(1)  Operatorii de unități care fac obiectul înregistrării în conformitate cu articolul 88 sau al autorizării în conformitate cu articolul 92 alineatul (1) instituie și mențin actualizate registre care conțin cel puțin următoarele informații:

(a)  speciile, categoriile, numărul și identificarea animalelor terestre captive din unitatea lor, atunci când este cazul; [AM 228]

(b)  deplasările animalelor terestre captive înspre și dinspre unitatea lor, precizându-se după caz:

(i)  locul lor de origine sau de destinație;

(ii)  data deplasărilor;

(c)  documentele pe hârtie sau în format electronic care trebuie să însoțească animalele terestre captive care sosesc în unitate sau părăsesc unitatea conform articolului 106 litera (b), articolului 107 litera (b), articolului 109 litera (c), articolului 110 litera (b), articolului 113 litera (b), articolului 140 alineatele (1) și (2), articolului 162 alineatul (2) și normelor adoptate în temeiul articolelor 114 și 117 și articolului 141 alineatul (1) literele (b) și (c);

(d)  orice problemă tratarea problemelor de sănătate a animalelor captive din unitatea lor; [AM 229]

(e)  măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor și alte informații relevante, după caz, pentru:

(i)  categoria și speciile de animale terestre captive din cadrul unității;

(ii)  tipul de producție;

(iii)  tipul și dimensiunile unității;

(f)  rezultatele oricăror vizite de sănătate animală necesare în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) și cu normele adoptate în temeiul articolului 24.

(2)  Unitățile exonerate de cerința de înregistrare în temeiul articolului 83 pot fi exonerate de statul membru și de la cerința de păstrare a registrelor cu informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Statele membre aduc la cunoștința Comisiei toate derogările acordate și țin evidența tuturor unităților de pe teritoriul lor cărora li s-a acordat o derogare. [AM 230]

(3)  Operatorii unităților țin evidențele menționate la alineatul (1) în cadrul unității și:

(a)  le pun la dispoziția autorității competente, la cererea acesteia;

(b)  le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.

Articolul 98

Ținerea evidențelor de către unitățile de material germinativ

(1)  Operatorii unităților de material germinativ instituie și mențin actualizate registre care conțin cel puțin următoarele informații:

(a)  rasa, vârsta și identificarea animalelor donatoare utilizate pentru producerea materialului germinativ;

(b)  ora și locul colectării, tratării și depozitării materialului germinativ colectat, produs sau tratat;

(c)  identificarea materialului germinativ și informații privind locul de destinație, dacă aceasta este cunoscut.

(d)  documentele pe hârtie sau în format electronic care trebuie să însoțească materialul germinativ care sosește în unitate sau părăsește unitatea conform articolului 159 și articolului 162 alineatul (2) și normelor adoptate în temeiul articolului 160 alineatele (3) și (4);

(da)  rezultatele investigațiilor clinice și ale testelor de laborator; [AM 231]

(e)  tehnicile de laborator utilizate.

(2)  Unitățile exonerate de la cerința de înregistrare în temeiul articolului 84 pot fi exonerate de statul membru și de la cerința de păstrare a registrelor cu informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Statele membre aduc la cunoștința Comisiei toate derogările acordate și țin evidența tuturor unităților de pe teritoriul lor cărora li s-a acordat o derogare. [AM 232]

(3)  Operatorii unităților de material germinativ țin evidențele menționate la alineatul (1) în cadrul unității și:

(a)  le pun la dispoziția autorității competente, la cererea acesteia;

(b)  le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.

Articolul 99

Ținerea evidențelor de către transportatori

(1)  Transportatorii de material germinativ instituie și mențin actualizate registre care conțin cel puțin următoarele informații:

(a)  unitățile pe care le-au vizitat;

(b)  categoriile, speciile și numărul de materiale germinative pe care le-au transportat;

(c)  curățarea, dezinfectarea și dezinfestarea mijloacelor de transport.

(2)  Transportatorii exonerați de la cerința de înregistrare în temeiul articolului 86 pot fi exonerați de statul membru și de la cerința de păstrare a registrelor cu informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Statele membre aduc la cunoștința Comisiei toate derogările acordate și țin evidența tuturor unităților de pe teritoriul lor cărora li s-a acordat o derogare. [AM 233]

(3)  Transportatorii țin evidențele menționate la alineatul (1):

(a)  în așa fel încât să poată fi puse imediat la dispoziția autorității competente, la cererea acesteia;

(b)  pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.

Articolul 100

Delegarea competențelor privind ținerea evidențelor

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind normele de completare a cerințelor privind ținerea evidențelor prevăzute la articolele 97, 98 și 99 referitoare la:

(a)  derogările de la cerințele de ținerea a evidențelor pentru:

(i)  operatorii anumitor tipuri de unități și anumite tipuri de transportatori;

(ii)  unitățile care dețin și transportatorii care manipulează un număr mic de animale terestre captive sau volume mici de material germinativ;

(iii)  anumite categorii sau specii de animale terestre captive sau de material germinativ; [AM 234]

(b)  informațiile care trebuie înregistrate în plus față de cele prevăzute la articolul 97 alineatul (1), articolul 98 alineatul (1) și articolul 99 alineatul (1);

(c)  cerințele suplimentare privind păstrarea evidențelor pentru materialul germinativ colectat, produs sau tratat într-o unitate de material germinativ, după ce aceasta și-a încheiat activitățile.

(2)  Comisia ia în considerare următoarele aspecte la stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (1):

(a)  riscurile prezentate de fiecare tip de unitate sau de transportator;

(b)  categoriile și speciile de animale terestre captive sau de material germinativ dintr-o unitate sau de la un transportator;

(c)  tipul de producție de la unitate sau tipul de transport;

(d)  tiparele de deplasare caracteristice pentru tipul de unitate și pentru categoria de animale vizate;

(e)  numărul de animale terestre captive sau volumul de material germinativ păstrat în unitate sau transportat de transportator.

Articolul 101

Competențe de executare privind ținerea evidențelor

Prin acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme referitoare la:

(a)  formatul registrelor prevăzute la articolul 97 alineatul (1), articolul 98 alineatul (1) și articolul 99 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolului 100;

(b)  ținerea în format electronic a evidențelor prevăzute la articolul 97 alineatul (1), articolul 98 alineatul (1) și articolul 99 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolului 100;

(c)  procedurile privind ținerea evidențelor prevăzute la articolul 97 alineatul (1), articolul 98 alineatul (1) și articolul 99 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolului 100.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 2

Cerințe privind trasabilitatea pentru animalele terestre captive și materialul germinativ

Secțiunea 1

Animale terestre captive

Articolul 102

Responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește înființarea unui sistem pentru identificarea și înregistrarea animalelor terestre captive

(1)  Statele membre înființează un sistem pentru identificarea și înregistrarea animalelor terestre captive și, dacă este cazul, pentru înregistrarea circulației acestora, ținând seama de:

(a)  specia sau categoria de animale terestre captive;

(b)  riscul prezentat de respectiva specie sau categorie.

(2)  Sistemul prevăzut la alineatul (1) cuprinde elementele următoare:

(a)  mijloacele de identificare individuală sau în grup a animalelor terestre captive;

(b)  documente de identificare, documente de circulație și alte documente pentru identificarea și urmărirea animalelor terestre captive, astfel cum se menționează la articolul 104;

(c)  registre menținute la zi în unități, după cum se prevede la articolul 97 alineatul (1) literele (a) și (b);

(d)  o bază de date electronică a animalelor terestre captive, după cum se prevede la articolul 103 alineatul (1).

(3)  Sistemul prevăzut la alineatul (1) este elaborat astfel încât:

(a)  să asigure o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire și control a bolilor prevăzute în prezentul regulament;

(b)  să faciliteze trasabilitatea animalelor terestre captive și a circulației acestora în interiorul și între statele membre, precum și intrarea lor în Uniune;

(c)  să asigure interoperabilitatea, integrarea și compatibilitatea eficiente ale elementelor sistemului respectiv;

(d)  în măsura în care este adecvat, să garanteze că sistemul este adaptat la:

(i)  sistemul computerizat de informații pentru notificările și rapoartele din Uniune prevăzut la articolul 20;

(ii)  IMSOC;

(e)  să garanteze o abordare coerentă pentru diferitele specii de animale care fac obiectul prezentului sistem.

(4)  Statele membre pot, dacă este cazul:

(a)  utiliza parțial sau în întregime sistemul prevăzut la alineatul (1) în alte scopuri decât cele menționate la alineatul (3) literele (a) și (b);

(b)  integra documentele de identificare, documentele de circulație și alte documente menționate la articolul 104 în certificatul de sănătate animală sau declarația pe proprie răspundere prevăzută la articolul 140 alineatele (1) și (2) și la articolul 148 alineatul (1), precum și în normele adoptate în conformitate cu articolul 141 literele (b) și (c) și articolul 148 alineatele (3) și (4);

(c)  desemna o altă autoritate sau autoriza un alt organism sau o altă persoană fizică în ceea ce privește aplicarea practică a sistemului de identificare și de înregistrare prevăzut la alineatul (1).

Articolul 103

Obligația statelor membre de a stabili o bază de date electronică a animalelor terestre captive

(1)  Statele membre stabilesc și mențin o bază de date electronică pentru înregistrarea:

(a)  următoarelor informații privitoare la animalele captive din speciile bovine, ovine și caprine:

(i)  identificarea lor individuală, astfel cum se prevede la articolele 106 litera (a) și 107 litera (a);

(ii)  unitățile în care acestea sunt ținute;

(iii)  circulația acestora în și din unități;

(b)  informațiilor următoarelor informații referitoare la animalele animale captive din specia porcină și a unităților de creștere a acestora;:

(i)  unitățile de creștere a acestora;

(ii)  circulația acestora în și din unități; [AM 235]

(c)  următoarelor informații referitoare la animale captive din specia ecvidee:

(i)  numărul lor unic de identificare pe viață, astfel cum se prevede la articolul 109 alineatul (1) litera (a);

(ii)  mijloacele de identificare care fac legătura între animalul respectiv și documentul de identificare menționat la punctul (iii), în cazul în care este relevant;

(iii)  documentul de identificare prevăzut la articolul 109 alineatul (1) litera (c);

(iv)  unitățile în care respectivele animale sunt ținute de obicei;

(d)  informațiilor referitoare la animalele terestre captive din alte specii decât cele menționate la literele (a), (b) și (c), în cazul în care acest lucru este prevăzut de normele adoptate în temeiul alineatului (2).

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 în ceea ce privește înregistrarea de informații referitoare la speciile de animale altele decât cele prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) de la prezentul articol în baza de date electronică prevăzută în respectivul alineat, în cazul în care este necesar, având în vedere riscurile prezentate de aceste specii, pentru a:

(a)  asigura o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire și control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;

(b)  facilita trasabilitatea animalelor terestre captive, a circulației acestora în interiorul și între statele membre și a intrării lor în Uniune.

(2a)  Până la 1 ianuarie 2018, statele membre introduc obligația de înregistrare a câinilor. Până la 31 iulie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind experiența dobândită de statele membre în ceea ce privește înregistrarea și identificarea câinilor, în special în ceea ce privește animalele fără stăpân. Dacă este cazul, acest raport este însoțit de o propunere privind cerințele minime aplicabile bazelor de date în temeiul alineatului (1) [AM 236].

Articolul 104

Obligația autorității competente în ceea ce privește documentele de identificare, documentele de circulație și alte documente pentru identificarea și urmărirea animalelor terestre captive

Autoritatea competentă emite:

(a)  documente de identificare pentru animalele terestre captive în cazurile prevăzute la articolele 106 litera (b) și 109 litera (c), la articolul 112 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (b) și la articolul 113 litera (b) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117;

(b)  documente de circulație și alte documente de identificare și urmărire pentru animalele terestre captive în cazurile prevăzute la articolul 107 litera (b), articolul 110 litera (b), articolul 113 litera (b) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117.

Articolul 105

Punerea la dispoziția publicului a informațiilor privind mijloacele de identificare

Autoritatea competentă informează Comisia și pune la dispoziția publicului informații privind:

(a)  punctele de contact pentru bazele de date electronice create de statele membre în conformitate cu articolul 103 alineatul (1);

(b)  autoritățile sau organismele abilitate să elibereze documente de identificare, documente de circulație și alte documente în conformitate cu articolul 104, ținând seama de articolul 102 alineatul (4) litera (c);

(c)  mijloacele de identificare, care urmează să fie folosite pentru fiecare categorie și specie de animale terestre captive, în conformitate cu articolele 106 litera (a) și 107 litera (a), articolul 109 alineatul (1), articolul 110 litera (a), articolul 112 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a) și articolul 113 litera (a) și cu normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117;

(d)  formatul prevăzut pentru eliberarea documentelor de identitate și a altor documente menționate la articolul 104.

Articolul 106

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește identificarea animalelor captive din specia bovină

Operatorii care dețin animale din specia bovină:

(a)  garantează că respectivele animale captive sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare;

(b)  garantează că, pentru respectivele animale captive, se emite un document de identificare de către autoritatea competentă sau autoritatea desemnată sau organismul autorizat, care este un document unic pe durata vieții și că acest document:

(i)  este păstrat, completat și actualizat corect de către operator;

(ii)  însoțește respectivele animale terestre captive în momentul circulației;

(c)  transmit informațiile privind circulația acestor animale captive din și către unitate în baza de date electronică prevăzută la articolul 103 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117.

Articolul 107

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește identificarea animalelor captive din speciile ovină și caprină

Operatorii de animale captive din speciile ovină și caprină:

(a)  garantează că respectivele animale captive sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare;

(b)  garantează că respectivele animale captive sunt însoțite de un document de circulație completat corect, emis de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 104 atunci când sunt deplasate de la unitatea care le deține;

(c)  transmite informațiile privind circulația acestor animale captive din și către unitate în baza de date electronică prevăzută la articolul 103 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117.

Articolul 108

Derogări privind documentele de identificare și documentele de circulație pentru animalele captive din speciile bovină, ovină și caprină

Prin derogare de la articolul 104, articolul 106 litera (b) și articolul 107 litera (b), statele membre pot să scutească operatorii de la obligația de a se asigura că animalele captive din speciile bovină, ovină și caprină sunt însoțite de documente de identificare sau de documente de circulație în timpul circulației pe teritoriul statului membru în cauză, cu condiția ca:

(a)  informațiile conținute în documentul de circulație sau în documentul de identificare să fie incluse în baza de date electronică prevăzută la articolul 103 alineatul (1);

(b)  sistemul de identificare și de înregistrare a animalelor captive din speciile bovină, ovină și caprină să prevadă un nivel echivalent de trasabilitate ca cel prevăzut în documentele de identificare și documentele de circulație.

Articolul 109

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește identificarea și înregistrarea animalelor captive din specia ecvidee

(1)  Operatorii care dețin animale captive din specia ecvidee se asigură că aceste animale sunt identificate individual prin:

(a)  un număr unic de identificare pe viață, care se înregistrează în baza de date electronică prevăzută la articolul 103 alineatul (1);

(b)  o metodă care face legătura între animalul captiv și documentul de identificare menționat la litera (c) din prezentul alineat și emis de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 104;

(c)  un document unic de identificare pe viață completat corect.

(2)  Operatorii de animale captive din specia ecvidee transmit informațiile privind aceste animale în baza de date electronică prevăzută la articolul 103 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117.

Articolul 110

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește identificarea și înregistrarea animalelor captive din specia porcină

Operatorii care dețin animale captive din specia porcină:

(a)  garantează că respectivele animale captive sunt identificate printr-un mijloc fizic de identificare;

(b)  garantează că respectivele animale captive sunt însoțite de un document de circulație completat corect, emis de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 104 litera (b) atunci când sunt deplasate de la unitatea care le deține;

(c)  transmit informațiile privind unitatea care deține respectivele animale către baza de date electronică prevăzută la articolul 103 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117.

Articolul 111

Derogări privind circulația animalelor captive din specia porcină

Prin derogare de la articolul 110 litera (b), statele membre pot să scutească operatorii de la obligația de a se asigura că animalele captive din specia porcină sunt însoțite de documente de circulație completate corect emise de autoritatea competentă pentru deplasările în interiorul stat membru, cu condiția ca:

(a)  informațiile privind astfel de documente de circulație să fie incluse în baza de date electronică creată de statul membru în conformitate cu articolul 103 alineatul (1);

(b)  sistemul de identificare și înregistrare a animalelor terestre captive din specia porcină să ofere un nivel echivalent de trasabilitate cu cel oferit de documentele de circulație.

Articolul 112

Obligația deținătorilor de animale de companie de identificare și înregistrare a animalelor de companie terestre

(1)  Deținătorii de animale de companie se asigură că animalele de companie terestre din speciile enumerate în partea A din anexa I, care sunt deplasate dintr-un stat membru către alt stat membru: respectă cerințele Regulamentului (UE) nr. 576/2013. [AM 239]

(a)  sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare; [AM 240]

(b)  sunt însoțite de un document de identificare completat în mod corect și actualizat emis de către autoritatea competentă în conformitate cu dispozițiile articolului 104. [AM 241]

(2)  Deținătorii de animale de companie se asigură că animalele de companie terestre din speciile enumerate în partea B din anexa I, atunci când circulă care sunt deplasate dintr-un stat membru în către alt stat membru, și în cazul în care este impus de normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117, sunt: respectă cerințele Regulamentului (UE) nr. 576/2013. [AM 242]

(a)  identificate, fie individual, fie pe grupuri; [AM 243]

(b)  însoțite de documente de identificare completate în mod corect și actualizate, de documente de circulație sau alte documente de identificare și trasabilitate a animalelor, în funcție de speciile de animale în cauză. [AM 244]

Articolul 113

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește identificarea animalelor terestre captive din alte specii decât bovine, ovine, caprine, porcine și ecvidee și animale de companie

Operatorii se asigură că animalele terestre captive din alte specii decât bovine, ovine, caprine, porcine și ecvidee și altele decât animalele de companie respectă următoarele cerințe, atunci când se prevede astfel în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117:

(a)  sunt identificate, fie individual, fie pe grupuri;

(b)  sunt însoțite de documente de identificare completate în mod corect și actualizate, de documente de circulație sau alte documente de identificare și trasabilitate a animalelor, în funcție de speciile de animale în cauză.

Articolul 114

Delegarea competențelor privind identificarea și înregistrarea

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind:

(a)  desemnarea altor autorități sau autorizarea organismelor sau persoanelor fizice, conform articolului 102 alineatul (4) litera (c); [AM 245]

(b)  cerințele detaliate pentru:

(i)  mijloacele de identificare a animalelor terestre captive prevăzute la articolele 106 litera (a) și 107 litera (a), articolul 109 alineatul (1), articolul 110 litera (a), articolul 112 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a) și articolul 113 litera (a);

(ii)  aplicarea și utilizarea respectivului mijloc de identificare;

(c)  informațiile care trebuie incluse în:

(i)  baza de date electronică prevăzută la articolul 103 alineatul (1);

(ii)  documentul de identificare pentru animalele captive din specia bovină prevăzut la articolul 105 litera (b);

(iii)  documentul de circulație pentru animalele captive din speciile caprină și ovină prevăzut la articolul 107 litera (b);

(iv)  documentul de identificare pentru animalele captive din specia ecvidee prevăzut la articolul 109 alineatul (1) litera (c);

(v)  documentul de circulație pentru animalele captive din specia porcină prevăzut la articolul 110 litera (b);

(vi)  documentele de identificare pentru animalele de companie terestre prevăzute la articolul 112 alineatul (1) litera (b) sau documentele de identificare, documentele de circulație sau alte documente pentru animalele de companie terestre captive prevăzute la articolul 112 alineatul (2) litera (b); [AM 246]

(vii)  documentele de identificare sau documentele de circulație pentru animalele terestre captive, altele decât cele din speciile bovină, ovină, caprină, porcină, ecvidee și animalele de companie prevăzute la articolul 113 litera (b);

(d)  cerințele detaliate pentru diferite specii și categorii de animale terestre captive pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemului de identificare și de înregistrare prevăzut la articolul 102 alineatul (1);

(e)  cerințele detaliate pentru animalele terestre captive introduse în Uniune din țări și teritorii terțe;

(f)  cerințele de identificare și înregistrare pentru animalele de companie terestre captive din speciile enumerate în anexa I partea B și pentru animalele terestre captive din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee în cazul în care este necesar, având în vedere riscurile pe care le prezintă respectiva specie, pentru a:

(i)  asigura o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire și control a bolilor prevăzute în prezentul regulament;

(ii)  facilita trasabilitatea animalelor terestre captive și a circulației acestora în interiorul și între statele membre, precum și intrarea lor în Uniune. [AM 247]

Articolul 115

Delegarea competențelor în ceea ce privește derogările de la cerințele de trasabilitate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind derogările pentru operatori de la cerințele de identificare și înregistrare prevăzute la articolele 106, 107, 109 și 110, cu condiția de a se asigura trasabilitatea completă: [AM 248]

(a)  în cazurile în care unul sau mai multe dintre aceste elemente nu sunt necesare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 102 alineatul (3) literele (a) și (b);

(b)  atunci când alte măsuri de trasabilitate existente în statele membre garantează că nivelul de trasabilitate a animalelor în cauză nu este compromis.

Articolul 116

Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea actelor delegate prevăzute la articolele 114 și 115

Comisia ia în considerare următoarele aspecte la stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate menționate la articolele 114 și 115:

(a)  categoriile și speciile de animale terestre captive;

(b)  riscurile implicate pentru respectivele animale terestre captive;

(c)  numărul de animale din cadrul unității;

(d)  tipul de producție în unitățile în care sunt ținute aceste animale terestre;

(e)  tiparele de deplasare pentru speciile și categoriile de animale terestre captive;

(f)  considerații privind protecția și conservarea speciilor de animale terestre captive;

(g)  eficacitatea celorlalte elemente de trasabilitate ale sistemului de identificare și înregistrare a animalelor terestre captive, menționate la articolul 102 alineatul (2) .

Articolul 117

Competențe de punere în aplicare privind trasabilitatea animalelor terestre captive

Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește normele de aplicare a cerințelor prevăzute la articolele 106, 107, 109, 110, 112 și 113 și a celor stabilite în normele adoptate în temeiul articolului 103 alineatul (2) și articolelor 114 și 115 privind:

(a)  specificațiile tehnice, formatele și normele de funcționare ale:

(i)  mijloacelor și metodelor de identificare și utilizarea acesteia;

(ii)  documentului de identificare sau documentului de circulație pentru animale captive din speciile bovină, ovină, caprină;

(iii)  documentului de identificare pentru animale captive din specia ecvidee;

(iv)  documentelor de identificare, de circulație și a altor documente pentru animalele captive din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină și ecvidee

(v)  bazelor de date electronice.

(b)  termenele pentru:

(i)  transmiterea de informații de către operatori în baza de date electronică;

(ii)  înregistrarea animalelor terestre captive;

(iii)  identificarea animalelor terestre captive și înlocuirea mărcilor de identificare;

(c)  punerea în practică a scutirilor de la identificare și înregistrare prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 115.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Secțiunea 2

Material germinativ

Articolul 118

Cerințe de trasabilitate pentru materialul germinativ de origine animală de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, ecvidee și porcină și de la păsări de curte

(1)  Operatorii care produc, prelucrează sau depozitează material germinativ, marchează acest material germinativ de origine animală de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, ecvidee și porcină în așa fel încât să poată fi asociat în mod clar cu:

(a)  animalele donatoare;

(b)  data colectării;

(ba)  rasele; [AM 249]

(c)  unitățile în care a fost colectat, produs, prelucrat și depozitat materialul germinativ.

(2)  Marcajul prevăzut la alineatul (1) este conceput astfel încât să asigure:

(a)  o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire și control a bolilor prevăzute în prezentul regulament;

(b)  trasabilitatea materialului germinativ și circulația acestuia în interiorul și între statele membre și intrarea sa în Uniune.

Articolul 119

Delegarea competențelor în ceea ce privește cerințele de trasabilitate pentru materialul germinativ

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind:

(a)  cerințele de trasabilitate pentru materialul germinativ de la animalele terestre captive din speciile bovină, caprină, ovină, porcină și ecvidee de modificare și de completare a normelor prevăzute la articolul 118;

(b)  cerințele de trasabilitate pentru materialul germinativ de la animalele terestre captive din alte specii decât bovină, caprină, ovină, ecvidee și porcină, în cazul în care este necesar pentru:

(i)  o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire și control a bolilor prevăzute în prezentul regulament;

(ii)  trasabilitatea respectivului material germinativ, a circulației acestuia în interiorul și între statele membre și a intrării sale în Uniune.

(2)  Comisia are în vedere următoarele aspecte la adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (1):

(a)  specia de animale terestre captive de la care provine materialul germinativ;

(b)  starea de sănătate a animalelor donatoare;

(c)  riscul implicat de respectivul material germinativ;

(d)  tipul de material germinativ;

(e)  tipul de colectare, prelucrare sau depozitare;

(f)  tiparele de deplasare pentru speciile și categoriile de animale terestre captive și materialul germinativ de la acestea;

(g)  considerații privind protecția și conservarea speciilor de animale terestre captive;

(h)  alte elemente care ar putea contribui la trasabilitatea materialului germinativ.

Articolul 120

Competențe de punere în aplicare în ceea ce privește cerințele de trasabilitate pentru materialul germinativ

Prin acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme referitoare la:

(a)  cerințele și specificațiile tehnice pentru marcarea prevăzută la articolul 118 alineatul (1);

(b)  cerințe operaționale aplicabile cerințelor de trasabilitate prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 119 alineatul (1).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 3

Circulația în interiorul Uniunii a animalelor terestre captive altele decât animalele terestre de companie

Secțiunea 1

Cerințe generale pentru circulație

Articolul 121

Cerințe generale pentru circulația animalelor terestre captive

(1)  Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a garanta că circulația animalelor terestre captive nu pune în pericol starea de sănătate de la locul de destinație în ceea ce privește:

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d);

(b)  bolile emergente.

(2)  Operatorii deplasează animale terestre captive din unități și primesc astfel de animale, numai în cazul în care respectă următoarele condiții:

(a)  provin din unități care au fost:

(i)  înscrise în registrul unităților de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 88 litera (a) și nu a fost acordată nicio derogare de către statul membru de origine în temeiul articolului 83;

(ii)  autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 92 alineatul (1), în cazul în care acest lucru este prevăzut la articolul 89 alineatul (1) sau la articolul 90;

(b)  respectă cerințele de identificare și înregistrare prevăzute la articolele 106, 107, 109, 110 și 113 și în normele adoptate în temeiul articolului 114 literele (a) - (d) și articolului 117.

(ba)  circulația respectă Regulamentul (CE) nr. 1/2005(62) al Consiliului. [AM 250]

Articolul 122

Măsuri preventive care se aplică transportului

(1)  Operatorii iau măsurile preventive și de promovare a sănătății corespunzătoare și necesare pentru a se asigura că: [AM 251]

(a)  starea de sănătate a animalelor terestre captive nu este pusă în pericol în cursul transportului;

(b)  operațiunile de transport al animalelor terestre captive nu cauzează o posibilă răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la oameni și animale în locurile de colectare, încărcare, descărcare, reîncărcare, odihnă și destinație; [AM 252]

(c)  curățarea, dezinfectarea, dezinfestarea echipamentelor și a mijloacelor de transport și alte măsuri de biosecuritate adecvate sunt efectuate în funcție de riscurile implicate de transport.

(ca)  se ține seama de cerințele aplicabile din Regulamentul (CE) nr. 1/2005. [AM 253]

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate potrivit articolului 253 privind:

(a)  curățarea, dezinfectarea și dezinfestarea echipamentelor și a mijloacelor de transport și utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;

(b)  alte măsuri de biosecuritate adecvate, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c).

Secțiunea 2

Circulația între statele membre

Articolul 123

Cerințe generale pentru circulația animalelor terestre captive între statele membre

(1)  Operatorii deplasează animale terestre captive în alt stat membru numai în cazul în care respectă următoarele condiții:

(a)  acestea provin dintr-o unitate:

(i)  în care nu există mortalități anormale sau alte simptome de boală cu cauze nedeterminate;

(ii)  care nu este supusă restricțiilor de circulație care afectează speciile care sunt deplasate în conformitate cu normele prevăzute la articolul 55 alineatul (1) litera (d), articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62, articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 74 alineatul (1) și articolul 78 alineatul (1) și alineatul (2) și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolele 63 și 67, articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79 și articolul 81 alineatul (2) sau cu măsurile de urgență prevăzute la articolele 246 și 247 și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 248, cu excepția cazului în care s-au acordat derogări pentru restricțiile de circulație în conformitate cu normele respective;

(iii)  care nu este situată într-o zonă de restricție în conformitate cu normele prevăzute la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolele 64 și 65, articolul 74 alineatul (1), articolul 78 și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 67, articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79 și articolul 81 alineatul (2) sau cu măsurile de urgență prevăzute la articolele 246 și 247 și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 248, cu excepția cazului în care s-au acordat derogări în conformitate cu normele respective;

(b)  nu au intrat în contact cu animale terestre captive care au făcut obiectul unor restricții de circulație menționate la litera (a) punctele (ii) și (iii) sau cu animale terestre captive dintr-o specie listată cu o stare de sănătate inferioară, pentru o perioadă adecvată de timp, înainte de data estimată pentru deplasarea către un alt stat membru, reducând astfel la minimum posibilitatea de răspândire a bolilor, luând în considerare următoarele aspecte:

(i)  perioada de incubație și căile de transmitere ale bolilor listate și ale bolilor emergente;

(ii)  tipul de unitate;

(iii)  specia și categoria de animale terestre captive deplasate;

(iv)  alți factori epidemiologici;

(c)  respectă cerințele aplicabile prevăzute în secțiunile 3-8.

(2)  Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele terestre captive deplasate către alt stat membru sunt expediate direct la locul lor de destinație în alt stat membru, cu excepția cazului în care trebuie să se oprească la un loc de odihnă din motive de bunăstare a animalelor.

Articolul 124

Obligațiile operatorilor la locul de destinație

(1)  Operatorii unităților și abatoarelor care primesc animale terestre captive provenind dintr-un alt stat membru:

(a)  verifică dacă:

(i)  mijloacele de identificare prevăzute la articolul 106 litera (a), articolul 107 litera (a), articolul 109 alineatul (1), articolul 110 litera (a) și la articol 113 litera (a) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117 sunt prezente;

(ii)  documentele de identificare prevăzute la articolele 106 litera (b) și 107 litera (b), articolul 109 alineatul (1) litera (c), articolul 113 litera (b) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117 sunt prezente și corect completate;

(b)  verifică dacă sunt prezente certificatele de sănătate animală prevăzute la articolul 140 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 141 literele (b) și (c) sau declarația pe proprie răspundere prevăzută la articolul 148 și în normele adoptate în temeiul articolului 148 alineatul (2);

(c)  informează autoritatea competentă cu privire la orice neregulă cu privire la:

(i)  animalele terestre captive recepționate;

(ii)  prezența mijloacelor de identificare menționate la litera (a) punctul (i);

(iii)  documentele menționate la litera (a) punctul (ii) și la litera (b).

(2)  În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (c), operatorul izolează animalele vizate de neregula respectivă până când autoritatea competentă ia o decizie cu privire la acestea.

Articolul 125

Interdicții privind circulația animalelor terestre captive între statele membre

Operatorii nu trebuie să deplaseze animalele terestre captive către alt stat membru, cu excepția cazului în care statul membru de destinație destinație și statele membre de tranzit își dă dau autorizarea expresă înainte de circulație în cazul animalelor care urmează să fie sacrificate în vederea eradicării bolilor ca parte a unui program de eradicare prevăzut la articolul 30 alineatele (1), (2) și (3). [AM 254]

Articolul 126

Cerințe generale pentru operatori în ceea ce privește circulația animalelor terestre captive care tranzitează state membre, dar sunt destinate exportului din Uniune către țări sau teritorii terțe

Operatorii se asigură că animalele terestre captive destinate exportului către o țară terță sau un teritoriu terț, care tranzitează teritoriul unui alt stat membru, respectă cerințele stabilite la articolele 121, 122, 123 și 125.

Secțiunea 3

Cerințe specifice privind deplasarea ungulatelor și a păsărilor de curte către alte state membre

Articolul 127

Deplasarea ungulatelor captive și a păsărilor de curte către alte state membre

Operatorii deplasează ungulatele captive și păsările de curte dintr-o unitate aflată într-un stat membru către alt stat membru numai în cazul în care satisfac următoarele condiții în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d):

(a)  acestea nu prezintă simptome clinice sau semne de boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la data deplasării;

(b)  au fost supuse unei perioade de reședință corespunzătoare acestor boli listate luând în considerare speciile și categoria de ungulate captive și păsări de curte care urmează să fie deplasate;

(c)  pentru o perioadă de timp adecvată pentru respectivele boli listate și pentru specia și categoria de ungulate sau păsări de curte care urmează să fie deplasate, nu au fost introduse în unitatea de origine ungulate captive sau păsări de curte, cu excepția cazurilor în care s-au luat măsuri de biosecuritate adecvate; [AM 255]

(d)  acestea nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate respective la locul de destinație.

Articolul 128

Delegarea competențelor în ceea ce privește deplasarea ungulatelor captive și a păsărilor de curte către alte state membre

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate potrivit articolului 253 privind:

(a)  perioadele de reședință reședință și măsurile de biosecuritate prevăzute la articolul 127 litera (b); [AM 256]

(b)  perioada de timp necesară pentru a limita introducerea ungulatelor captive sau a păsărilor de curte în unități înainte de deplasare prevăzută la articolul 127 litera (c);

(c)  cerințe suplimentare pentru garanta că ungulatele captive sau păsările de curte nu prezintă un risc important în răspândirea bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), în conformitate cu articolul 127 litera (d);

(d)  alte măsuri suplimentare de limitare a riscului, de modificare și completare a cerințelor stabilite la articolul 127.

(2)  Comisia ia în considerare următoarele aspecte la stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (1):

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) relevante pentru specia listată sau categoria de ungulate captive sau păsări de curte care urmează să fie transportate;

(b)  starea de sănătate în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) în unitățile, compartimentele, zonele și statele membre de origine și de destinație;

(c)  tipul de unitate și tipul de producție în locurile de origine și de destinație;

(d)  tipul de deplasare;

(e)  categoriile și speciile de ungulate captive sau păsări de curte care urmează să fie deplasate;

(f)  vârsta ungulatelor captive sau a păsărilor de curte care urmează să fie deplasate;

(g)  alți factori epidemiologici.

Articolul 129

Ungulate captive sau păsări de curte transportate către un alt stat membru și destinate sacrificării

(1)  Operatorii abatoarelor care primesc ungulate captive sau păsări de curte din alt stat membru sacrifică, prin asomare prealabilă, aceste animale în cel mai scurt timp posibil după sosirea lor și cel mai târziu într-un interval de timp care va fi stabilit prin acte delegate adoptate în temeiul alineatului (2). [AM 257]

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind momentul sacrificării prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol.

Secțiunea 4

Operațiuni de colectare pentru ungulate captive și păsări de curte

Articolul 130

Derogări în ceea ce privește operațiunile de colectare

(1)  Prin derogare de la articolul 123 alineatul (2), operatorii pot supune ungulatele captive și păsările de curte la cel mult: trei operațiuni de colectare.

(a)  o operațiune de colectare în statul membru de origine;

(b)  o operațiune de colectare în statul membru de tranzit;

(c)  o operațiune de colectare în statul membru de destinație. [AM 258]

(2)  Operațiunile de colectare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol au loc numai într-o unitate autorizată în acest sens în conformitate cu articolul 92 alineatul (1) și articolul 94 alineatele (3) și (4).

Cu toate acestea, statul membru de origine poate permite ca operațiunile de colectare de pe teritoriul său să se desfășoare în mijloacele de transport, colectând ungulatele captive și păsările de curte direct din unitățile lor de origine, cu condiția ca acestea să nu fie descărcate din nou după aceste operațiuni înainte de:

(a)  sosirea la unitatea lor sau la locul de destinație finală; sau

(b)  o operațiune de colectare prevăzută la alineatul (1) literele (b) și (c).

Articolul 131

Cerințe de prevenire a bolilor pentru operațiuni de colectare

Operatorii care efectuează operațiuni de colectare se asigură că:

(a)  ungulatele captive și păsările de curte colectate au aceeași stare de sănătate sau, în cazul în care nu au aceeași stare de sănătate, starea de sănătate inferioară se aplică tuturor animalelor colectate în cauză;

(b)  ungulatele captive și păsările de curte sunt colectate și deplasate la locul de destinație finală în alt stat membru cât mai curând posibil după părăsirea unității de origine și cel târziu într-un interval de timp care urmează a fi stabilit prin acte delegate adoptate în temeiul articolului 132 litera (c); [AM 259]

(c)  se iau măsurile de biosecuritate necesare pentru a se asigura că ungulatele captive și păsările de curte colectate:

(i)  nu intră în contact cu ungulatele captive sau păsările de curte având o stare de sănătate inferioară;

(ii)  nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la ungulatele captive sau păsările de curte la locul de desfășurare a operațiunii de colectare;

(d)  ungulatele captive sau păsările de curte sunt identificate și, în cazul în care este necesar, sunt însoțite de următoarele documente:

(i)  documentele de identificare și înregistrare în cazurile prevăzute la articolul 106 litera (b), articolul 107 litera (b), articolul 109 litera (c), articolul 110 litera (b) și articolul 113 litera (b) și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117, cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări în conformitate cu articolul 115;

(ii)  certificatele de sănătate animală în cazul în care se prevede astfel la articolul 140 și articolul 141 litera (c), cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări în normele adoptate în temeiul articolului 141 (a);

(iii)  declarația pe proprie răspundere în cazul în care se prevede astfel la articolul 148.

Articolul 132

Delegarea competențelor privind operațiunile de colectare

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253, cu condiția ca aceste acte să se bazeze pe date științifice și să țină seama în mod corespunzător de avizele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, privind: [AM 260]

(a)  normele specifice pentru operațiunile de colectare, în cazul în care sunt în vigoare alte măsuri de reducere a riscurilor, pe lângă cele prevăzute la articolul 131 literele (b) și (c);

(b)  criteriile conform cărora statele membre de origine pot permite ca operațiunile de colectare să aibă loc în mijloacele de transport, astfel cum este prevăzut la articolul 130 alineatul (2) al doilea paragraf;

(c)  intervalul de timp dintre momentul plecării ungulatelor captive sau păsărilor de curte din unitatea de origine și plecarea acestora de la operațiunea de colectare către destinația lor finală într-un alt stat membru, în conformitate cu articolul 131 (b); [AM 261]

(d)  măsurile de biosecuritate prevăzute la articolul 131 litera (c).

Secțiunea 5

Deplasări către alte state membre ale animalelor terestre captive, altele decât ungulatele captive și păsările de curte

Articolul 133

Deplasarea către alte state membre ale animalelor terestre captive, altele decât ungulatele captive și păsările de curte și actele delegate

(1)  Operatorii deplasează animalele terestre captive, altele decât ungulatele captive și păsările de curte dintr-o unitate aflată într-un stat membru către alt stat membru numai în cazul în care acestea nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la locul de destinație.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind normele detaliate pentru a garanta că animalele terestre captive altele decât ungulatele captive sau păsările de curte nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)  Comisia ia în considerare următoarele aspecte la stabilirea normelor detaliate care urmează să fie prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (2):

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) relevante pentru specia sau categoria de animale terestre captive care urmează să fie deplasate;

(b)  starea de sănătate în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) în unitățile, compartimentele, zonele și statele membre de origine și la locul de destinație;

(c)  tipurile de unitate și tipurile de producție la locul de origine și la locul de destinație;

(d)  tipurile de circulație în ceea ce privește utilizarea finală a animalelor la destinație;

(e)  categoriile și speciile de animale terestre captive care urmează să fie deplasate;

(f)  vârsta animalelor terestre captive care urmează să fie deplasate;

(g)  alți factori epidemiologici.

Secțiunea 6

Derogarea de la măsurile de limitare a riscurilor și suplimentarea acestora

Articolul 134

Animale destinate unităților izolate și acte delegate

(1)  Operatorii deplasează animale terestre captive către o unitate izolată numai în cazul în care respectă următoarele condiții:

(a)  provin dintr-o altă unitate izolată;

(b)  nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la speciile sau categoriile de animale listate din cadrul unității izolate de destinație, cu excepția cazului în care această deplasare este autorizată în scopuri științifice.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate potrivit articolului 253 privind:

(a)  norme detaliate privind circulația animalelor terestre captive către unități izolate, în plus față de cele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol;

(b)  norme specifice pentru circulația animalelor terestre captive către unitățile izolate în care măsurile existente de limitare a riscurilor garantează că respectivele deplasări nu prezintă riscuri importante pentru sănătatea animalelor terestre captive din acea unitate izolată și din unitățile învecinate.

Articolul 135

Derogări privind circulația animalelor terestre captive în scopuri științifice și actele delegate

(1)  Autoritatea competentă de la locul de destinație poate, sub rezerva acordului autorității competente de la locul de origine, să autorizeze circulația în scopuri științifice pe teritoriul statului membru a animalelor terestre captive, care nu sunt în conformitate cu cerințele de la secțiunile 1 - 5, cu excepția articolelor 121 și 122, a articolului 123 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și a articolului 124.

(2)  Autoritățile competente acordă derogările prevăzute la alineatul (1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  autoritățile competente de la locul de destinație și de origine:

(i)  au convenit asupra condițiilor pentru astfel de deplasări;

(ii)  au luat măsurile necesare de limitare a riscurilor pentru a garanta că deplasările animalelor respective nu pun în pericol starea de sănătate pe drum și la locurile de destinație cu privire la bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d);

(iii)  au notificat, atunci când este cazul, autoritatea competentă din statele membre de tranzit cu privire la derogarea acordată și la condițiile în care a fost acordată;

(b)  aceste deplasări ale respectivelor animale au loc sub supravegherea autorităților competente din locurile de origine și de destinație și, dacă este cazul, a autorității competente a statului membru de tranzit.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind modificarea și completarea normelor pentru derogările acordate de autoritățile competente prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol.

Articolul 136

Derogări privind utilizarea de agrement, manifestări sportive și culturale, pășunat și lucrul în apropierea frontierelor

(1)  Autoritatea competentă de la locul de destinație poate acorda derogări de la cerințele prevăzute în secțiunile 2-5, cu excepția articolului 123 literele (a) și (b) și a articolelor 124 și 125, în ceea ce privește circulația în interiorul UE a animalelor terestre captive între statele membre în cazul în care astfel de deplasări se efectuează în scop de:

(a)  utilizare de agrement în apropierea frontierelor;

(b)  expoziții, și pentru manifestări sportive, culturale și evenimente similare organizate în apropierea frontierelor;

(c)  pășunatul animalelor terestre captive în zonele de pășunat comune ale statelor membre;

(d)  activități ale animalelor terestre captive în apropierea frontierelor statelor membre.

(2)  Derogările acordate de autoritatea competentă de la locul de destinație pentru deplasările animalelor terestre captive în scopurile prevăzute la alineatul (1) vor fi stabilite de comun acord între statele membre de origine și de destinație și se vor lua măsuri corespunzătoare de limitare a riscurilor pentru a se asigura că aceste deplasări nu prezintă riscuri importante.

(3)  Statele membre menționate la alineatul (2) informează Comisia cu privire la acordarea derogărilor prevăzute la alineatul (1).

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind modificarea și completarea normelor pentru derogările acordate de autoritatea competentă de la locul de destinație prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 137

Delegarea competențelor privind derogările pentru circuri, expoziții, evenimente sportive și utilizare de agrement, grădini zoologice, magazine de animale de companie și angrosiști

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate potrivit articolului 253 privind:

(a)  cerințele specifice de completare a normelor prevăzute în secțiunile 2-5 în ceea ce privește circulația animalelor terestre captive în următoarele scopuri:

(i)  circuri, grădini zoologice, magazine de animale de companie, adăposturi de animale și angrosiști;

(ii)  expoziții și evenimente sportive, culturale și evenimente similare;

(b)  derogările de la secțiunile 2-5 cu excepția articolului 123 literele (a) și (b), articolului 124 și articolului 125 în ceea ce privește deplasările animalelor terestre captive menționate la litera (a).

Articolul 138

Competențe de punere în aplicare pentru derogări temporare privind circulația anumitor specii sau categorii de animale terestre captive

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili normele privind derogările temporare de la normele stabilite în prezentul capitol privind circulația anumitor specii sau categorii de animale terestre captive în cazul în care:

(a)  cerințele privind circulația prevăzute la articolul 127, articolul 129 alineatul (1), articolele 130 și 131, articolul 133 alineatul (1), articolul 134 alineatul (1),articolul 135 alineatele (1) și (2) și articolul 136 și normele adoptate în temeiul articolelor 128 alineatul (1), articolului 129 alineatul (2), articolului 132, articolului 133 alineatul (2), articolului 134 alineatul (2), articolului 135 alineatul (3), articolului 136 alineatul (4) și articolului 137 nu sunt eficiente în limitarea riscurilor generate de circulația acestor animale; sau

(b)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) par să se răspândească în pofida cerințelor privind circulația stabilite în conformitate cu secțiunile 1-6.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător referitoare la bolile care reprezintă un risc de impact foarte important și ținând seama de aspectele menționate la articolul 139, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 255 alineatul (3).

Articolul 139

Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea actelor delegate și actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secțiune

Comisia ia în considerare următoarele aspecte la stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate și în actele de punere în aplicare menționate la articolul 134 alineatul (2), articolul 135 alineatul (3), articolul 136 alineatul (4), articolul 137 și articolul 138:

(a)  riscurile pe care le implică deplasările menționate în dispozițiile respective;

(b)  starea de sănătate în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) în locurile de origine și de destinație;

(c)  speciile de animale listate pentru bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d);

(d)  măsurile de biosecuritate în vigoare în locul de origine, de destinație și pe traseu;

(e)  orice condiții specifice din unitățile în care animalele terestre captive sunt ținute;

(f)  tiparele de deplasare specifice tipului de unitate și specia și categoria de animale terestre captive în cauză;

(g)  alți factori epidemiologici.

Secțiunea 7

Certificarea sănătății animale

Articolul 140

Obligația operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoțite de un certificat de sănătate animală

(1)  Operatorii deplasează următoarele specii și categorii de animale terestre captive în alt stat membru numai în cazul în care sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 146 alineatul (1):

(a)  ungulate;

(b)  păsări de curte;

(c)  animale terestre captive, altele decât ungulatele și păsările de curte destinate unei unități izolate;

(d)  animale terestre captive, altele decât cele menționate la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat, în cazurile în care este necesar în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 141 alineatul (1) litera (c).

(2)  Operatorii deplasează animalele terestre captive pe teritoriul unui stat membru sau dintr-un stat membru într-altul numai dacă acestea sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 146 alineatul (1), în cazul în care condițiile menționate la literele (a) și (b) de mai jos sunt întrunite: [AM 262]

(a)  animalele terestre captive sunt autorizate să părăsească o zonă de restricție prevăzută la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56 și articolul 64 alineatul (1) și fac obiectul măsurilor de combatere a bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1) sau articolul 78 alineatele (1) și (2) sau al normelor adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 67, articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79, articolul 81 alineatul (3) sau articolul 248;

(b)  animalele terestre captive sunt din specii cărora li se aplică aceste măsuri de control al bolii.

(3)  Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală menționat în alineatul (1) de la prezentul articol însoțește animalele terestre captive de la locul de origine la locul de destinație finală, cu excepția cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele adoptate în temeiul articolului 144.

Articolul 141

Delegarea de competențe privind obligația operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoțite de un certificat de sănătate animală

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate potrivit articolului 253 privind:

(a)  derogări de la cerințele de certificare a sănătății animale prevăzute la articolul 140 alineatul (1), pentru deplasările de animale terestre captive care nu prezintă un risc important de răspândire a unei boli din cauza:

(i)  speciilor sau categoriilor de animale terestre captive care sunt deplasate și bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) cu privire la care sunt specii listate;

(ii)  metodelor de ținere și tipul de producție pentru aceste specii și categorii de animalele terestre captive;

(iii)  utilizării prevăzute pentru animalele terestre captive;

(iv)  locului de destinație pentru animalele terestre captive; sau

(b)  norme speciale pentru cerințele de certificare a sănătății animale prevăzute la articolul 140 alineatul (1), în cazul în care autoritatea competentă ia măsuri specifice de limitare a riscurilor privind supravegherea sau biosecuritatea, ținând seama de aspectele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, care asigură:

(i)  trasabilitatea animalelor terestre captive care sunt deplasate;

(ii)  că animalele terestre captive deplasate respectă cerințele de sănătate animală necesare în sensul deplasării prevăzute în secțiunile 1-6.

(c)  cerința de certificare a sănătății animale în cazul circulației unor specii și categorii de animale terestre captive, altele decât cele menționate la articolul 140 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) în cazurile în care certificatele de sănătate animală sunt obligatorii pentru a se asigura că deplasarea în cauză respectă cerințele de sănătate necesare în vederea deplasării prevăzute la secțiunile 1-6.

(2)  Atunci când stabilește normele speciale prevăzute la alineatul (1) litera (b), Comisia ia în considerare următoarele aspecte:

(a)  încrederea autorității competente cu privire la biosecuritatea instituită de către operatori, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și în normele adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (2);

(b)  capacitatea autorității competente de a lua măsurile necesare și adecvate, precum și de a întreprinde acțiunile prevăzute în prezentul regulament, astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (1);

(c)  nivelul de cunoștințe de bază obținute referitor la sănătatea animală, astfel cum se prevede la articolul 10 și sprijinul prevăzut la articolul 12 alineatul (2);

(d)  efectuarea vizitelor de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 23 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 24, în cazul în care alte sisteme relevante de supraveghere, de asigurare a calității sau controalele oficiale, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (1) litera (c), nu sunt instituite;

(e)  funcționarea notificării și raportării către Uniune, astfel cum se prevede la articolele 17-20 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 17 alineatul (3), articolul 18 alineatul (3) și articolul 21, aplicate de către autoritatea competentă;

(f)  aplicarea măsurilor de supraveghere prevăzute la articolul 25 și a programelor de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 27 și în normele adoptate în temeiul articolelor 28 și 29.

(3)  Comisia are în vedere aspectele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv) atunci când stabilește cerințele de certificare a sănătății animale prevăzute la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol.

Articolul 142

Conținutul certificatului de sănătate animală

(1)  Certificatul de sănătate animală conține următoarele informații:

(a)  unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinație și, după caz, unitățile pentru operațiunile de colectare sau de odihnă ale animalelor terestre captive;

(b)  o descriere a animalelor terestre captive;

(c)  numărul de animale terestre captive;

(d)  identificarea și înregistrarea animalelor terestre captive în cazurile prevăzute la articolele 106, 107, 109, 110 și 113 și în normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117, cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări în conformitate cu articolul 115; și

(e)  informațiile necesare pentru a demonstra că animalele terestre captive sunt în conformitate cu cerințele de sănătate animală pentru circulație prevăzute în secțiunile 1-6.

(2)  Certificatul de sănătate animală ar putea include și alte informații necesare în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.

Articolul 143

Delegarea de competențe și acte de punere în aplicare cu privire la conținutul certificatelor de sănătate animală

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate potrivit articolului 253 privind:

(a)  norme detaliate privind conținutul certificatelor de sănătate animală prevăzute la articolul 142 alineatul (1) pentru categorii și specii diferite de animale terestre captive și pentru tipuri specifice de circulație prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 144;

(b)  informații suplimentare care urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 142 alineatul (1).

(2)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 144

Delegarea de competențe privind anumite tipuri de deplasări ale animalelor terestre captive

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 referitor la măsurile specifice de completare privind obligația operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoțite de un certificat de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 140 și în normele adoptate în temeiul articolului 141 pentru următoarele tipuri de circulație a animalelor terestre captive:

(a)  circulația ungulatelor captive și a păsărilor de curte care fac obiectul unor operațiuni de colectare prevăzute la articolul 130 înainte de a ajunge la locul de destinație finală;

(b)  circulația animalelor terestre captive, care nu își pot continua ruta către locul de destinație finală și care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine sau să fie deplasate către o destinație diferită, pentru unul sau mai multe dintre următoarele motive:

(i)  traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neașteptat din motive de bunăstare a animalelor;

(ii)  accidente sau evenimente neprevăzute pe rută;

(iii)  animalele terestre captive au fost respinse la locul de destinație într-un stat membru sau la frontiera externă a Uniunii;

(iv)  animalele terestre captive au fost respinse la un centru de colectare sau de odihnă;

(v)  animalele terestre captive au fost respinse într-o țară terță;

(c)  circulația animalelor terestre captive în vederea expozițiilor și a evenimentelor sportive, culturale și similare, și întoarcerea ulterioară a acestora în țara de origine.

Articolul 145

Obligațiile operatorilor de a coopera cu autoritatea competentă pentru certificarea sănătății animale

Operatorii:

(a)  furnizează autorității competente toate informațiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 140 alineatele (1) și (2) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) sau articolul 144;

(b)  în cazul în care este necesar, supun animalele terestre captive unor controale de documente, de identitate și fizice după cum se prevede la articolul 146 alineatul (3).

Articolul 146

Responsabilitatea autorității competente în ceea ce privește certificarea sănătății animale

(1)  Autoritatea competentă, la cererea operatorului, emite un certificat de sănătate animală pentru circulația animalelor terestre captive către un alt stat membru, în cazurile prevăzute la articolul 140 sau în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 141 alineatul (1) și cu articolul 143 alineatul (2), cu condiția respectării următoarelor cerințe de circulație:

(a)  cele prevăzute la articolul 121, articolul 122 alineatul (1), articolul 123, articolul 125, articolul 126, articolul 127, articolul 129, articolul 130, articolul 131, articolul 133 alineatul (1), articolul 134 alineatul (1), articolul 135 și articolul 136;

(b)  cele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 122 alineatul (2), articolului 128 alineatul (1), articolului 132, articolului 133 alineatul (2), articolului 134 alineatul (2), articolului 135 alineatul (4), articolului 136 alineatul (4) și articolului 137;

(c)  cele prevăzute în acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 138.

(2)  Certificatele de sănătate animală:

(a)  se verifică și se semnează de către medicul veterinar oficial;

(b)  rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (c), pe parcursul căreia animale terestre captive care fac obiectul certificatelor continuă să respecte garanțiile privind sănătatea animală cuprinse în acesta.

(3)  Medicul veterinar oficial, înainte de a semna un certificat de sănătate animală, verifică dacă animalele terestre captive care fac obiectul certificatului respectă cerințele prevăzute în prezentul capitol prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identității și controale fizice, astfel cum se prevede în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4).

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 care stabilesc norme privind:

(a)  tipurile de controale ale documentelor, ale identității și fizice pentru diferite specii și categorii de animale terestre captive care trebuie efectuate de către medicul veterinar oficial în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, pentru a verifica respectarea cerințelor din prezentul capitol;

(b)  termenele pentru realizarea unor astfel de controale documentare, de identitate și fizice și pentru eliberarea certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial, înainte de deplasarea transporturilor de animale terestre captive;

(c)  durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală.

Articolul 147

Certificate electronice de sănătate animală

Certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate și transmise prin intermediul sistemului IMSOC, pot înlocui certificatele de sănătate animală de însoțire prevăzute la articolul 146 alineatul (1) în cazul în care:

(a)  astfel de certificate de sănătate animală electronice conțin toate informațiile pe care formularele tip de certificat de sănătate animală trebuie să le conțină, în conformitate cu articolul 142 și normele adoptate în conformitate cu articolul 143;

(b)  sunt asigurate trasabilitatea animalelor terestre captive și legătura dintre respectivele animale și certificatul electronic de sănătate animală.

Articolul 148

Declarația pe proprie răspundere a operatorilor pentru deplasările către alte state membre

(1)  Operatorii de la locul de origine emit un document de declarație pe proprie răspundere pentru deplasările animalelor terestre captive de la locul lor de origine dintr-un stat membru la locul lor de destinație în alt stat membru și se asigură că aceasta însoțește animalele respective, în cazul în care nu există obligația ca acestea să fie însoțite de un certificat de sănătate animală prevăzut la articolul 140 alineatele (1) și (2).

(2)  Documentul de declarație pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (1) trebuie să conțină următoarele informații privind animalele terestre captive:

(a)  locul lor de origine, locul lor de destinație și, în măsura în care sunt relevante, orice locuri de colectare sau de odihnă;

(b)  o descriere a animalelor terestre captive, a speciei, categoriei și numărului acestora;

(c)  identificarea și înregistrarea, dacă este necesar, în conformitate cu articolele 106, 107, 109, 110 și 113 litera (a) și cu normele adoptate în temeiul articolelor 114 și 117;

(d)  informațiile necesare pentru a demonstra că animalele terestre captive sunt în conformitate cu cerințele de sănătate animală pentru circulație aplicabile prevăzute la secțiunile 1-6.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind:

(a)  normele detaliate privind conținutul documentului de declarație pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol pentru diferite categorii și specii de animale;

(b)  informații care trebuie să figureze în documentul de declarație pe proprie răspundere în plus față de cele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(4)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate să stabilească norme pentru formularele tip de documente de declarație pe proprie răspundere prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Secțiunea 8

Notificarea circulației animalelor terestre captive către alte state membre

Articolul 149

Obligația operatorilor privind notificarea circulației animalelor terestre captive către alte state membre

Operatorii notifică autoritatea competentă din statul membru de origine în prealabil referitor la intenția de deplasare a animalelor terestre captive din statul membru în cauză către un alt stat membru, în cazul în care:

(a)  animalele trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolele 146 și 147 și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 146 alineatul (4);

(b)  animalele trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală pentru animale terestre captive atunci când sunt deplasate dintr-o zonă de restricție și fac obiectul măsurilor de control al bolilor, astfel cum se menționează la articolul 140 alineatul (2);

(c)  este necesară o notificare în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 151 alineatul (1).

În sensul primului paragraf din prezentul articol, operatorii trebuie să furnizeze autorităților competente din statul lor membru de origine toate informațiile necesare pentru a le permite să notifice autoritatea competentă din statul membru de destinație cu privire la circulația animalelor terestre captive, în conformitate cu articolul 150 alineatul (1).

Articolul 150

Responsabilitatea autorității competente de a notifica deplasările către alte state membre

(1)  Autoritatea competentă din statul membru de origine notifică autoritatea competentă din statul membru de destinație referitor la deplasările de animale terestre captive, în conformitate cu articolul 149.

(2)  Notificarea menționată la alineatul (1) se efectuează, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului IMSOC.

(3)  Statele membre desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulație, astfel cum se prevede la alineatul (1).

(4)  Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza operatorul să notifice parțial sau complet circulația animalelor terestre captive prin intermediul sistemului IMSOC la autoritatea competentă din statul membru de destinație.

Articolul 151

Delegarea competențelor și actele de punere în aplicare pentru notificarea deplasărilor de către operatori și autoritatea competentă

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind:

(a)  cerința privind notificarea în prealabil de către operatori a circulației animalelor terestre captive între statele membre în conformitate cu articolul 149 din categorii sau specii de animale, altele decât cele menționate la literele (a) și (b) din articolul respectiv, în cazul în care trasabilitatea deplasărilor acestor specii sau categorii este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerințele de sănătate animală pentru circulație prevăzute în secțiunile 1-6.

(b)  informațiile necesare pentru notificarea deplasărilor animalelor terestre captive, astfel cum se prevede la articolele 149 și 150;

(c)  procedurile de urgență pentru notificarea deplasărilor animalelor terestre captive în cazul întreruperilor de curent electric și a altor probleme ale sistemului IMSOC;

(d)  cerințele pentru desemnarea regiunilor de către statele membre pentru gestionarea notificărilor referitoare la deplasările prevăzute la articolul 150 alineatul (3).

(2)  Prin acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind:

(a)  formatul notificărilor privind deplasările animalelor terestre captive de către:

(i)  operatori către autoritatea competentă din statul lor membru de origine în conformitate cu articolul 149;

(ii)  autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinație în conformitate cu articolul 150;

(b)  termenele pentru:

(i)  informațiile necesare menționate la articolul 149 care trebuie furnizate de operator autorității competente din statul membru de origine;

(ii)  notificarea privind deplasările animalelor terestre captive de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 150 alineatul (1).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 4

Circulația animalelor de companie terestre în interiorul Uniunii

Articolul 152

Circulația necomercială a animalelor de companie terestre, acte delegate și de punere în aplicare

(1)  Deținătorii de animale de companie efectuează deplasări necomerciale cu animalele de companie din speciile enumerate în anexa I dintr-un stat membru în altul numai în cazul în care: în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 576/2013. [AM 263]

(a)  respectivele animale de companie terestre sunt identificate și însoțite de un document de identificare, în cazurile prevăzute la articolul 112 sau în normele adoptate în temeiul articolului 114 litera (e) și articolului 117; [AM 264]

(b)  cu ocazia deplasării respective, s-au luat măsuri corespunzătoare de prevenire și control a bolilor, pentru a asigura că animalele de companie terestre nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), precum și a bolilor emergente la animalele terestre captive de la locul de destinație și în timpul transportului. [AM 265]

(2)  Fără a aduce atingere dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 576/2013, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind măsurile de prevenire și control a al bolilor menționate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol, pentru a garanta că animalele de companie terestre nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), precum și a bolilor emergente la animale în timpul transportului și la locul de destinație și, dacă este cazul, luând în considerare starea de sănătate de la locul de destinație. [AM 266]

(3)  Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 576/2013 Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, poate stabili norme privind măsurile de prevenire și control a bolilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, precum și în normele adoptate în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol. [AM 267]

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 254 alineatul (2).

Capitolul 5

Circulația animalelor terestre sălbatice

Articolul 153

Animale terestre sălbatice

(1)  Operatorii deplasează animale terestre sălbatice dintr-un habitat dintr-un stat membru către un habitat sau o unitate dintr-un alt stat membru numai în cazul în care:

(a)  deplasările animalelor sălbatice din habitatul lor se desfășoară în așa fel încât să nu prezinte un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) sau a bolilor emergente pe parcurs sau la locul de destinație;

(b)  animalele sălbatice nu provin dintr-un habitat dintr-o zonă de restricție, care face obiectul unor restricții de deplasare, din cauza apariției unei boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) sau a unei boli emergente pentru speciile listate prevăzute la articolul 70 alineatul (2) litera (c), articolul 80 alineatele (1) și (2) și în normele adoptate în temeiul articolului 70 alineatul (3) litera (b), articolului 71 (3), articolului 80 alineatul (4) și articolului 81 alineatul (3) sau a măsurilor de urgență prevăzute la articolele 245 și 246 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 248, cu excepția cazului în care s-au acordat derogări în conformitate cu normele respective;

(c)  animalele sălbatice sunt însoțite de un certificat de sănătate animală sau de alte documente în cazul în care certificarea sănătății animale este necesară pentru a garanta faptul că sunt respectate cerințele de sănătate animală pentru circulație prevăzute la literele (a) și (b) de la prezentul alineat și în normele adoptate în conformitate cu articolul 154 alineatul (1) literele (c) și (d);

(d)  deplasarea este notificată de către autoritatea competentă din statul membru de origine către autoritatea competentă a statului membru de destinație, în cazul în care certificatul de sănătate animală este impus prin normele adoptate în conformitate cu articolul 154 alineatul (1) litera (c).

(2)  În cazul în care se impune o certificare a sănătății animale prin normele adoptate în conformitate cu articolul 154 alineatul (1) litera (c), cerințele prevăzute la articolul 142, articolul 145, articolul 146 alineatele (1), (2) și (3), articolul 147 și în normele adoptate în temeiul articolului 143, articolului 144 și articolului 146 alineatul (4) se aplică circulației animalelor terestre sălbatice.

(3)  În cazul în care este necesară notificarea deplasărilor în conformitate cu alineatul (1) litera (d) din prezentul articol, cerințele prevăzute la articolele 149, 150 și în normele adoptate în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 151 se aplică deplasărilor animalelor terestre sălbatice.

Articolul 154

Împuterniciri privind circulația animalelor terestre sălbatice

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind:

(a)  cerințele de sănătate animală pentru circulația animalelor terestre sălbatice prevăzute la articolul 153 alineatul (1) literele (a) și (b);

(b)  cerințele de sănătate animală pentru introducerea animalelor terestre sălbatice atunci când sunt deplasate din sălbăticie:

(i)  în unități;

(ii)  pentru a fi ținute ca animale de companie;

(c)  tipurile de deplasări ale animalelor terestre sălbatice sau situațiile pentru care un certificat de sănătate animală sau alt document este prevăzut să însoțească aceste deplasări, precum și cerințele referitoare la conținutul unor astfel de certificate sau al altor documente;

(d)  notificarea de către autoritatea competentă din statul membru de origine către autoritatea competentă din statul membru de destinație în cazul circulației animalelor terestre sălbatice între statele membre și informațiile care trebuie incluse în astfel de notificări.

(2)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme care detaliază cerințele prevăzute la articolul 153 și normele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) cu privire la:

(a)  formularele tip de certificate de sănătate animală și de alte documente care sunt necesare pentru a însoți circulația animalelor terestre sălbatice, în cazurile prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) litera (c);

(b)  modelul notificării de către autoritatea competentă a statului membru de origine și termenele pentru astfel de notificări, în cazurile prevăzute în normele adoptate în temeiul alineatului (1) litera (d).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 6

Circulația materialului germinativ în interiorul Uniunii

Secțiunea 1

Cerințe generale

Articolul 155

Cerințe generale pentru circulația materialului germinativ

(1)  Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a garanta că circulația materialului germinativ nu pune în pericol starea de sănătate a animalelor terestre captive de la locul de destinație în ceea ce privește:

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d);

(b)  bolile emergente.

(2)  Operatorii deplasează materialul germinativ din unitățile lor și primesc astfel de material germinativ numai dacă respectă următoarele condiții:

(a)  provin din unități care au fost:

(i)  înscrise în registrul unităților de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 88 litera (a) și nu a fost acordată nicio derogare de către statul membru de origine în temeiul articolului 83;

(ii)  autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 92 alineatul (1), în cazul în care este prevăzut la articolul 89 alineatul (1) sau la articolul 90;

(b)  respectă cerințele de trasabilitate prevăzute la articolul 118 alineatul (1) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 119 alineatul (1).

(3)  Operatorii respectă cerințele prevăzute la articolul 122 pentru transportul de material germinativ provenind de la animale terestre captive.

(4)  Operatorii nu deplasează materialul germinativ de la o unitate dintr-un stat membru către o unitate dintr-un alt stat membru, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a statului membru de destinație își dă autorizarea explicită pentru deplasarea în cauză, în cazul în care se impune distrugerea respectivului material germinativ pe motiv de eradicare a bolilor, ca parte dintr-un program de eradicare prevăzut la articolul 30 alineatul (1) sau (2).

Articolul 156

Obligațiile operatorilor la locul de destinație

(1)  Operatorii unităților de la locul de destinație care primesc material germinativ de la o unitate dintr-un alt stat membru:

(a)  verifică prezența:

(i)  mărcilor de identificare în conformitate cu articolul 118 și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 119;

(ii)  certificatelor de sănătate animală prevăzute la articolul 159;

(b)  informează autoritatea competentă cu privire la orice neregulă cu privire la:

(i)  materialul germinativ primit;

(ii)  prezența mijloacelor de identificare menționate la litera (a) punctul (i);

(iii)  prezența certificatelor de sănătate animală menționate la litera (a) punctul (ii).

(2)  În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b), operatorul ține materialul germinativ sub supraveghere până când autoritatea competentă ia o decizie cu privire la acesta.

Secțiunea 2

circulația către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte

Articolul 157

Obligațiile operatorilor privind circulația către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte

(1)  Operatorii pot deplasa către alt stat membru material germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte, numai în cazul în care materialul germinativ în cauză îndeplinește următoarele condiții:

(a)  este colectat, produs, prelucrat și depozitat în unități de material germinativ autorizate în acest sens în conformitate cu articolul 92 alineatul (1) și articolul 94 ;

(b)  îndeplinește cerințele de trasabilitate pentru tipul de material germinativ în conformitate cu articolul 118 și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 119;

(c)  a fost colectat de la animale donatoare care sunt în conformitate cu cerințele în materie de sănătate animală necesare pentru a se asigura că materialul germinativ nu răspândește bolile listate;

(d)  a fost colectat, produs, prelucrat, depozitat și transportat în așa fel încât să se asigure că nu răspândește bolile listate.

(2)  Operatorii nu deplasează materialul germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte dintr-o unitate de material germinativ care este supusă unor restricții de circulație care afectează speciile listate, astfel cum se prevede la:

(a)  la articolul 55 alineatul (1) literele (a), (c) și (e), articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 74 alineatul (1) și articolul 78 alineatele (1) și (2);

(b)  în normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 63, articolul 67, articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79 și articolul 81 alineatul (2); și

(c)  în măsurile de urgență prevăzute la articolele 246 și 247 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 248, cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări în normele adoptate în conformitate cu articolul 247.

Articolul 158

Delegarea competențelor privind circulația către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind cerințele de sănătate animală pentru circulația către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte, astfel cum se prevede la articolul 157, prin care se precizează următoarele:

(a)  normele de colectare, producere, prelucrare și depozitare a materialului germinativ provenind de la animale captive din unitățile autorizate, după cum se prevede la articolul 157 alineatul (1) litera (a);

(b)  cerințele de sănătate animală prevăzute la articolul 157 alineatul (1) litera (c):

(i)  pentru animalele captive de la care a fost colectat materialul germinativ;

(ii)  izolarea sau carantina pentru animalele captive donatoare menționate la punctul (i);

(c)  testele de laborator și alte teste pe animalele captive donatoare și pe materialul germinativ;

(d)  cerințele de sănătate animală pentru colectare, producere, prelucrare, depozitare sau alte proceduri și pentru transport, astfel cum se prevede la articolul 157 alineatul (1) litera (d);

(e)  derogările pentru operatori de la normele prevăzute la articolul 157, luând în considerare riscurile prezentate de materialul germinativ în cauză și orice măsuri suplimentare de limitare a riscului în vigoare.

Secțiunea 3

Certificarea sănătății animale și notificarea deplasărilor

Articolul 159

Obligațiile operatorilor privind certificarea sănătății animale în ceea ce privește circulația materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte și acte delegate

(1)  Operatorii pot deplasa materialul germinativ provenind de la animale terestre captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte numai în cazul în care este însoțit de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3) în cazul în care acestea sunt transportate:

(a)  către un alt stat membru;

(b)  în interiorul unui stat membru sau către un alt stat membru, în cazul în care:

(i)  materialul germinativ provenind de la animale captive este autorizat să părăsească o zonă de restricție, care face obiectul măsurilor de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 64, articolul 65, articolul 74 alineatul (1) și articolul 78 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 67, articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79 și articolul 81 alineatul (2) sau în măsurile de urgență prevăzute la articolele 246 și 247 și în normele adoptate în temeiul articolului 248, cu excepția cazului în care s-au acordat derogări de la cerința de certificare a sănătății animale în conformitate cu normele menționate în prezentul punct; și

(ii)  materialul germinativ provenind de la animale captive din speciile care fac obiectul măsurilor de control al bolilor sau al măsurilor de urgență prevăzute la punctul (i).

(2)  Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoțește materialul germinativ de la locul de origine la locul de destinație.

(3)  La cererea operatorului, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulația materialului germinativ menționat la alineatul (1).

(4)  Articolele 142, 145, 146 și 147 și normele adoptate în temeiul articolului 143, articolului 144 și articolului 146 alineatul (4) se aplică certificării de sănătate animală pentru materialul germinativ menționat la alineatul (1) din prezentul articol, iar articolul 148 alineatul (1) și normele adoptate în temeiul articolului 148 alineatul (2) se aplică pentru declarația pe proprie răspundere privind circulația materialului germinativ.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind derogări de la cerințele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol pentru circulația materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte, care nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate datorită:

(a)  naturii materialului germinativ sau a speciei de animal de la care provin aceste produse;

(b)  metodelor de producție și de prelucrare în cadrul unității de la care provine materialul germinativ;

(c)  utilizării prevăzute pentru materialul germinativ;

(d)  măsurilor alternative de reducere a riscului existente pentru tipul și categoria de material germinativ și unitatea de la care provine materialul germinativ.

Articolul 160

Conținutul certificatelor de sănătate animală

(1)  Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ prevăzut la articolul 159 conține cel puțin următoarele informații:

(a)  unitatea de la care provine materialul germinativ și unitatea sau locul de destinație;

(b)  tipul de material germinativ și specia de animale captive donatoare;

(c)  volumul materialului germinativ;

(d)  marcarea materialului germinativ, atunci când acest lucru este prevăzut la articolul 118 alineatul (1) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 119 alineatul (1);

(e)  informațiile necesare pentru a demonstra că materialul germinativ transportat respectă cerințele de circulație pentru speciile relevante prevăzute la articolele 155 și 157 și în normele adoptate în temeiul articolul 158.

(2)  Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ prevăzut la articolul 159 poate include alte informații cerute în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind:

(a)  informațiile care urmează a fi incluse în certificatul de sănătate animală, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol;

(b)  certificarea sănătății animale pentru diferite tipuri de material germinativ provenind de la diferite specii de animale.

(4)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală pentru materialul germinativ. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 161

Notificarea circulației către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte

(1)  Operatorii:

(a)  informează autoritatea competentă din statul membru de origine în prealabil cu privire la intențiile de deplasare a materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte către alt stat membru atunci când:

(i)  materialul germinativ trebuie să fie însoțit de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 159 alineatul (1);

(ii)  este necesară o notificare a circulației în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 151 alineatul (1) în ceea ce privește materialul germinativ, ținând seama de alineatul (3) de la prezentul articol;

(b)  furnizează toate informațiile necesare pentru a-i permite autorității competente din statul membru de origine să notifice autoritatea competentă din statul membru de destinație cu privire la circulația materialului germinativ, în conformitate cu alineatul (2).

(2)  Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru de destinație cu privire la circulația materialului germinativ provenind de la animale captive din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte, în conformitate cu normele adoptate în conformitate cu articolul 151.

(3)  Articolele 149 și 150 și normele adoptate în temeiul articolului 151 se aplică notificării privind materialul germinativ.

Secțiunea 4

Circulația către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale terestre captive din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte

Articolul 162

Materialul germinativ provenind de la animale terestre captive din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte

(1)  Operatorii pot deplasa materialul germinativ provenind de la animale terestre captive din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte către un alt stat membru numai dacă materialul germinativ în cauză nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la speciile listate de la locul de destinație, ținând seama de starea de sănătate de la locul de destinație.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, certificarea sănătății animale și cerințele de notificare pentru transporturile de material germinativ provenind de la animale terestre captive din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și de la păsări de curte, luând în considerare următoarele aspecte:

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) pentru speciile de animale listate;

(b)  specia de animale de la care a fost colectat materialul germinativ și tipul de material germinativ;

(c)  starea de sănătate în locurile de origine și de destinație;

(d)  tipul de colectare, producție, prelucrare și depozitare;

(e)  alți factori epidemiologici.

(3)  În cazurile în care există cerințe privind certificarea sănătății animale și notificarea circulației materialului germinativ în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol:

(a)  normele prevăzute la articolul 159, articolul 160 și articolul 161 și normele adoptate în conformitate cu articolul 159 alineatul (5) și articolul 160 alineatul (3) se aplică acestei certificări;

(b)  măsurile prevăzute la articolul 161 alineatele (1) și (2) se aplică pentru notificarea circulației.

Secțiunea 5

Derogări

Articolul 163

Materialul germinativ utilizat în scopuri științifice și acte delegate

(1)  Prin derogare de la secțiunile 1-4, autoritatea competentă de la locul de destinație poate autoriza circulația materialului germinativ în scopuri științifice, care nu este în conformitate cu cerințele din secțiunile respective, cu excepția articolului 155 alineatul (1), articolului 155 alineatul (2) litera (c), articolului 155 alineatul (3) și articolului 156, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a)  înainte de a acorda această autorizare, autoritatea competentă de la locul de destinație trebuie să ia măsurile necesare de limitare a riscurilor pentru a garanta că deplasările materialului germinativ respectiv nu pun în pericol starea de sănătate pe drum și a locurilor de destinație cu privire la bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d);

(b)  circulația materialului germinativ respectiv are loc sub supravegherea autorității competente de la locul de destinație.

(2)  Atunci când acordă o derogare în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă de la locul de destinație informează statele membre de origine și statele membre de tranzit cu privire la derogarea acordată și condițiile în care a fost acordată.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind condițiile pentru derogările acordate de autoritatea competentă de la locul de destinație prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Capitolul 7

Producția, prelucrarea și distribuția în Uniune de produse de origine animală

Articolul 164

Obligații generale în materie de sănătate animală pentru operatori și acte delegate

(1)  Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție a produselor de origine animală în Uniune, aceste produse nu provoacă răspândirea:

(a)  bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), ținând seama de starea de sănătate de la locul de producție, prelucrare sau de destinație;

(b)  bolilor emergente.

(2)  Operatorii se asigură că produsele de origine animală nu provin din unități sau unități din sectorul alimentar sau sunt obținute de la animale care provin din unități care fac obiectul:

(a)  măsurilor de urgență prevăzute la articolele 246 și 247 și al normelor adoptate în conformitate cu articolul 248, cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări de la cerința din alineatul (1) în normele adoptate în conformitate cu articolul 248.

(b)  unor restricții de circulație aplicabile animalelor terestre captive și produselor de origine animală, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (e), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a), articolul 78 alineatele (1) și (2) și în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 66, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (3), articolului 79 și articolului 81 alineatul (2), cu excepția cazului în care sunt prevăzute în respectivele norme derogări de la acele restricții de circulație.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind cerințe detaliate de modificare și de completare a cerințelor de la alineatul (2) din prezentul articol pentru circulația produselor de origine animală, luând în considerare:

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) și speciile pe care le afectează boala în cauză, precum și

(b)  riscurile implicate.

Articolul 165

Obligații în materie de certificate de sănătate animală pentru operatori și acte delegate

(1)  Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală în interiorul unui stat membru sau către un alt stat membru, numai în cazul în care sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3):

(a)  produse de origine animală care:

(i)  sunt autorizate să fie deplasate dintr-o zonă de restricție, sub rezerva măsurilor de urgență prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 248;

(ii)  provin de la animale din speciile care fac obiectul acestor măsuri de urgență;

(b)  produse de origine animală care:

(i)  sunt autorizate să fie deplasate dintr-o zonă de restricție sub rezerva măsurilor de control al bolilor prevăzute la articolul 31 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 64, articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a) și articolul 78 alineatele (1) și (2) și a normelor adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (3), articolului 79 și articolului 81 alineatul (2),

(ii)  provin de la animale din speciile care fac obiectul acestor măsuri de combatere a bolilor.

(2)  Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoțește produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul de destinație.

(3)  La cererea operatorului, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulația produselor de origine animală menționate la alineatul (1)

(4)  Articolele 145, 146 și 147 și normele adoptate în conformitate cu articolul 143, articolul 144 și articolul 146 alineatul (4) se aplică certificării sănătății animale pentru deplasările de produse de origine animală menționate în alineatul (1) din prezentul articol.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind derogările de la cerințele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și cu condițiile pentru aceste derogări în ceea ce privește circulația produselor de origine animală, care nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor datorită:

(a)  tipurilor de produse de origine animală;

(b)  măsurilor de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală, reducând astfel riscurile de răspândire a bolilor;

(c)  utilizării prevăzute pentru produsele de origine animală;

(d)  locului de destinație a produselor de origine animală.

Articolul 166

Conținutul certificatelor de sănătate animală și acte delegate și de punere în aplicare

(1)  Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală prevăzut la articolul 165 alineatul (1) conține cel puțin următoarele informații:

(a)  unitatea sau locul de origine și unitatea sau locul de destinație;

(b)  o descriere a produselor de origine animală;

(c)  cantitatea produselor de origine animală;

(d)  identificarea produselor de origine animală, după cum se prevede la articolul 65 alineatul (1) litera (h) sau în normele adoptate în conformitate cu articolul 67 (a);

(e)  informații necesare pentru a demonstra că produsele de origine animală respectă cerințele privind restricțiile de circulație prevăzute la articolul 164 alineatul (2) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 164 alineatul (3).

(2)  Certificatul de sănătate animală pentru produsele de origine animală prevăzut la alineatul (1) poate include alte informații cerute în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind informațiile care trebuie cuprinse în certificatul de sănătate animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.

(4)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală pentru produsele de origine animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 167

Notificarea circulației produselor de origine animală către alte state membre

(1)  Operatorii:

(a)  informează în prealabil autoritatea competentă din statul lor membru de origine cu privire la intențiile privind circulația produselor de origine animală în cazul în care transporturile trebuie însoțite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 165 alineatul (1);

(b)  furnizează toate informațiile necesare pentru a-i permite autorității competente din statul membru de origine să notifice statul membru de destinație cu privire la circulația produselor de origine animală, în conformitate cu alineatul (2).

(2)  Autoritatea competentă din statul membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru de destinație cu privire la circulația produselor de origine animală în conformitate cu articolul 150 și cu normele adoptate în temeiul articolului 151.

(3)  Articolele 149 și 150 și normele adoptate în temeiul articolului 151 se aplică notificării privind produsele de origine animală.

Capitolul 8

Domeniul de aplicare al măsurilor naționale

Articolul 168

Măsurile naționale privind circulația animalelor și a materialului germinativ

(1)  Statele membre sunt libere să adopte măsuri la nivel național privind circulația animalelor terestre captive și a materialului germinativ provenind de la acestea pe teritoriul lor.

(2)  Respectivele măsuri la nivel național:

(a)  țin seama de normele privind circulația animalelor și a materialului germinativ prevăzute în capitolele 3, 4, 5 și 6 și nu sunt în contradicție cu normele respective;

(b)  nu îngreunează circulația animalelor și a produselor între statele membre;

(c)  nu depășesc limitele a ceea ce este corespunzător și necesar pentru a preveni introducerea și răspândirea bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d).

Articolul 169

Măsuri naționale pentru limitarea impactului bolilor, altele decât bolile listate

În cazul în care o boală, alta decât bolile listate, constituie un risc important pentru starea de sănătate a animalelor terestre captive dintr-un stat membru, statul membru în cauză poate lua măsuri naționale pentru a controla această boală preveni introducerea sau răspândirea acestei boli, cu condiția ca aceste măsuri să nu:

(a)  să îngreuneze circulația animalelor și a produselor între statele membre numai dacă această măsură este justificată din punct de vedere științific din rațiuni legate de controlul bolilor infecțioase;

(b)  să fie proporționale cu riscul și să nu depășească limitele a ceea ce este corespunzător și necesar pentru a controla respectiva boală.

Comisia este notificată în avans de către statele membre în legătură cu orice măsuri naționale propuse menționate la primul paragraf care ar putea afecta circulația între statele membre.

În cazul în care nu se îndeplinesc cerințele prevăzute la primul paragraf, Comisia poate prezenta obiecții cu privire la măsurile menționate la al doilea paragraf sau le poate modifica prin intermediul unor acte de punere în aplicare.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2) și intră în vigoare cu efect imediat. [AM 268]

TITLUL II

Animale acvatice și produse de origine animală provenite de la animale acvatice

Capitolul 1

Înregistrarea, autorizarea, ținerea evidenței și registrele

Secțiunea 1

Înregistrarea unităților de acvacultură

Articolul 170

Obligația operatorilor de a înregistra unitățile de acvacultură

(1)  Operatorii de unități de acvacultură, pentru a înregistra aceste unități în conformitate cu articolul 171 înainte de a începe astfel de activități:

(a)  informează autoritatea competentă cu privire la orice unitate de acvacultură de care sunt responsabili;

(b)  furnizează autorității competente informații privind:

(i)  denumirea și adresa operatorului;

(ii)  amplasarea și o descriere a instalațiilor;

(iii)  categoriile, speciile și numărul de animale de acvacultură din unitatea de acvacultură și capacitatea acesteia din urmă;

(iv)  tipul de unitate de acvacultură;

(v)  alte aspecte ale unității care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.

(2)  Operatorii de unități de acvacultură menționate la alineatul (1) informează autoritatea competentă cu privire la orice:

(a)  schimbări semnificative în unitățile de acvacultură în privința informațiilor menționate la alineatul (1) litera (b);

(b)  încetarea activității în unitatea de acvacultură.

(3)  Unitățile de acvacultură care sunt supuse autorizării în conformitate cu articolul 174 alineatul (1) nu au obligația să furnizeze informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

(4)  Operatorul poate solicita înregistrarea prevăzută la alineatul (1) pentru a acoperi un grup de unități de acvacultură cu condiția ca acestea să fie în conformitate cu condițiile prevăzute la litera (a) sau la litera (b):

(a)  să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic și toți operatorii din zona respectivă să funcționeze pe baza unui sistem comun de biosecuritate;

(b)  să țină de responsabilitatea aceluiași operator și

(i)  de un sistem comun de biosecuritate și

(ii)  să fie localizate în proximitate geografică.

În cazul în care o cerere de înregistrare cuprinde un grup de unități, normele prevăzute în alineatele (1)-(3) de la prezentul articol și la articolul 171 alineatul (2) și normele adoptate în conformitate cu articolul 173, care se aplică unei singure unități de acvacultură, sunt aplicabile întregului grup de unități de acvacultură.

Articolul 171

Obligațiile autorității competente privind înregistrarea unităților de acvacultură

Autoritatea competentă înregistrează:

(a)  unități de acvacultură în registrul unităților de acvacultură prevăzut la articolul 183 alineatul (1), în cazul în care operatorul a furnizat informațiile solicitate în conformitate cu articolul 170 alineatul (1);

(b)  grupuri de unități de acvacultură în respectivul registru al unităților de acvacultură cu condiția ca criteriile prevăzute la articolul 170 alineatul (4) să fie respectate.

Articolul 172

Derogări de la obligația operatorilor de a înregistra unitățile de acvacultură

Prin derogare de la articolul 170 alineatul (1), statele membre pot exonera anumite categorii de unități de acvacultură de la cerința de înregistrare, ținând seama de următoarele criterii:

(a)  categoriile, speciile și numărul sau volumul de animale de acvacultură din unitatea de acvacultură și capacitatea acesteia din urmă;

(b)  tipul de unitate de acvacultură;

(c)  circulația animalelor de acvacultură către și din unitatea de acvacultură.

Articolul 173

Competențele de executare referitoare la derogările de la obligația de a înregistra unități de acvacultură

Prin actele de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind:

(a)  informațiile care urmează să fie furnizate de către operatori în scopul înregistrării unității de acvacultură prevăzute la articolul 170 alineatul (1);

(b)  tipurile de unități de acvacultură pentru care statele membre pot acorda derogări de la cerința de înregistrare, în conformitate cu articolul 172, cu condiția ca acestea să nu prezinte un risc semnificativ și ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 172.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Secțiunea 2

Autorizarea anumitor tipuri de unități de acvacultură

Articolul 174

Autorizarea anumitor unități de acvacultură și acte delegate

(1)  Operatorii următoarelor tipuri de unități de acvacultură solicită autorității competente autorizarea în conformitate cu articolul 178 alineatul (1) și nu își încep activitățile până când unitatea lor de acvacultură nu este autorizată în conformitate cu articolul 179 alineatul (1):

(a)  unitățile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în scopul de a fi mutate din respectiva unitate de acvacultură fie vii, fie ca produse provenind de la animale de acvacultură; cu toate acestea, o astfel de solicitare nu este necesară în cazul în care acestea sunt deplasate exclusiv:. [AM 269]

(i)  fie direct pentru distribuția în vederea consumului uman a unor cantități mici către consumatorul final; [AM 270]

(ii)  fie către unitățile locale de vânzare cu amănuntul care aprovizionează direct consumatorul final. [AM 271]

(b)  alte instalații de acvacultură care prezintă un risc ridicat din cauza:

(i)  categoriilor, speciei și numărului de animale de acvacultură din cadrul unității de acvacultură;

(ii)  tipul de unitate de acvacultură;

(iii)  circulația animalelor de acvacultură către și din unitatea de acvacultură.

(1a)  Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate scuti operatorii unităților de acvacultură de obligația de a solicita autorizarea atunci când animalele de acvacultură sunt deplasate exclusiv:

(i)  pentru aprovizionarea directă a consumatorului final cu cantități mici destinate consumului uman; sau

(ii)  către unitățile locale de vânzare cu amănuntul care aprovizionează direct consumatorul final,

cu condiția ca aceste deplasări să nu prezinte un risc semnificativ. [AM 272]

(2)  Operatorii încetează activitatea la o unitate de acvacultură menționată la alineatul (1) în cazul în care:

(a)  autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizarea acesteia, în conformitate cu articolul 182 alineatul (2); sau

(b)  în cazul unei autorizații condiționate, acordate în conformitate cu articolul 181 alineatul (3), unitatea de acvacultură nu respectă celelalte cerințe menționate la articolul 181 alineatul (3) și nu obține o autorizație definitivă în conformitate cu articolul 182 alineatul (4).

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind completarea și modificarea normelor pentru autorizarea unităților de acvacultură prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol referitor la:

(a)  derogările de la cerința ca operatorii să solicite autorității competente autorizarea tipurilor de unități de acvacultură menționate la alineatul (1) litera (a);

(b)  tipurile de unități de acvacultură care trebuie să fie autorizate în conformitate cu alineatul (1) litera (b).

(4)  Comisia ține seama de următoarele criterii la adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (3):

(a)  speciile și categoriile de animale de acvacultură deținute într-o unitate de acvacultură;

(b)  tipul de unitate de acvacultură și tipul de producție;

(c)  tiparele de deplasare specifice tipului de unitate de acvacultură și specia și categoria de animale de acvacultură în cauză.

(5)  Un operator poate solicita autorizarea pentru un grup de unități de acvacultură cu condiția ca cerințele prevăzute la articolul 175 literele (a) și (b) să fie respectate.

Articolul 175

Autorizarea unui grup de unități de acvacultură de către autoritatea competentă

Autoritatea competentă poate acorda autorizarea în conformitate cu articolul 179 alineatul (1) pentru a acoperi un grup de unități de acvacultură cu condiția ca acestea să fie în conformitate cu condițiile prevăzute la litera (a) sau la litera (b):

(a)  să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic și toți operatorii să funcționeze pe baza unui sistem comun de biosecuritate; cu toate acestea, centrele de expediere, centrele de purificare și unitățile similare situate într‑o astfel de zonă legată din punct de vedere epidemiologic trebuie să fie autorizate în mod individual;

(b)  să țină de responsabilitatea aceluiași operator și

(i)  de un sistem comun de biosecuritate și

(ii)  să fie localizate în proximitate geografică.

Atunci când o singură autorizare este acordată pentru un grup de unități de acvacultură, normele prevăzute la articolele 176, 178, 179, 180, 181 și 182 și normele adoptate în temeiul articolului 178 alineatul (2) și articolului 179 alineatul (2), care se aplică unei singure unități de acvacultură, sunt aplicabile grupului de unități de acvacultură.

Articolul 176

Autorizarea statutului de unități de acvacultură izolate

Operatorii de unități de acvacultură, care doresc să obțină statutul de unitate izolată:

(a)  solicită autorizarea autorității competente în conformitate cu articolul 178 alineatul (1);

(b)  nu deplasează animalele către o unitate de acvacultură izolată în conformitate cu cerințele de la articolul 203 alineatul (1) și cu orice acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 203 alineatul (2) până când unitatea lor nu obține autorizarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu articolele 179 și 181.

Articolul 177

Autorizarea unităților de prelucrare și a unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor [AM 273]

Operatorii unităților Persoanele fizice și juridice care intenționează să devină operatori de unități de prelucrare și de unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor se asigură că unitățile lor sunt autorizate de autoritatea competentă în ceea ce privește sacrificarea animalelor acvatice în scop de control al bolilor în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (b), articolul 62, articolul 68 alineatul (1) și articolul 78 alineatele (1) și (2) și cu normele adoptate în temeiul articolului 63, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3) și articolului 78 alineatul (3). [AM 274 și 275]

Articolul 178

Obligația de informare a operatorilor pentru a obține autorizarea și acte de punere în aplicare

(1)  Pentru a solicita autorizarea unității lor, astfel cum se prevede la articolul 174 alineatul (1), articolul 175, articolul 176 litera (a) și articolul 177 operatorii , persoanele care intenționează să devină operatori furnizează autorității competente informații privind: [AM 276]

(a)  denumirea și adresa operatorului;

(b)  amplasarea unității și o descriere a instalațiilor;

(c)  categoriile, speciile și numărul de animale de acvacultură din destinate a fi menținute în cadrul unității; [AM 277]

(d)  tipul de unitate;

(e)  dacă este cazul, detaliile privind autorizarea unui grup de unități de acvacultură în conformitate cu articolul 175;

(f)  alte aspecte ale unității de acvacultură care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.

(fa)  aprovizionarea cu apă și evacuarea apei din unitate. [AM 278]

(2)  Operatorii unităților menționate la alineatul (1) informează autoritatea competentă cu privire la orice:

(a)  schimbări semnificative în unități în privința problemelor menționate la alineatul (1) litera (c);

(b)  încetarea activității în unitate.

(3)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate stabili norme privind informațiile care trebuie furnizate de către operatori în cererea pentru autorizarea unității lor, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 179

Acordarea autorizației și condițiile de autorizare și acte delegate

(1)  Autoritatea competentă acordă autorizația unităților de acvacultură menționate la articolul 174 alineatul (1) și la articolul 176 litera (a), grupurilor de unități de acvacultură menționate la articolul 175 și unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor menționate la articolul 177 numai în cazul în care aceste unități:

(a)  respectă următoarele dispoziții, după caz, privind:

(i)  carantina, izolarea și alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerințele prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și normele adoptate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2);

(ii)  cerințele în materie de supraveghere prevăzute la articolul 22 și în cazul în care este pertinent pentru tipul de unitate și riscul implicat, la articolul 23 și normele adoptate în temeiul articolului 24;

(iii)  ținerea evidențelor prevăzute la articolele 185-187 și în normele adoptate în temeiul articolelor 188 și 189;

(b)  dispun de instalații și echipamente care:

(i)  sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii și răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, luând în considerare tipul de unitate de acvacultură;

(ii)  dispun de o capacitate corespunzătoare pentru cantitatea de animale de acvacultură;

(c)  nu conduc la un risc inacceptabil de răspândire a bolilor, luând în considerare măsurile existente de reducere a riscului;

(d)  dispun de un sistem care permite operatorului să demonstreze autorității competente că cerințele prevăzute la literele (a), (b) și (c) sunt îndeplinite.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în ceea ce privește:

(a)  carantina, izolarea și alte măsuri de biosecuritate menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (i);

(b)  supravegherea menționată la alineatul (1) litera (a) punctul (ii);

(c)  instalațiile și echipamentele menționate la alineatul (1) litera (b).

(3)  Comisia ia în considerare următoarele aspecte la stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate, care vor fi adoptate conform alineatului (2):

(a)  riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;

(b)  speciile și categoriile de animale de acvacultură sau acvatice;

(c)  tipul de producție;

(d)  tiparele de deplasare specifice tipului de unitate de acvacultură și speciilor și categoriilor de animale deținute în respectivele unități.

Articolul 180

Domeniul de aplicare al autorizării unităților

Autoritatea competentă precizează în mod explicit în autorizațiile unităților de acvacultură sau ale unității producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor acordate în conformitate cu articolul 179 alineatul (1):

(a)  pentru ce tipuri de unități de acvacultură menționate la articolul 174 alineatul (1) și la articolul 176 litera (a), grupuri de unități de acvacultură menționate la articolul 175 și unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor menționate la articolul 177 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 174 alineatul (3) litera (b) se aplică autorizarea;

(b)  pentru ce tipuri de categorii și specii de animale de acvacultură se aplică autorizarea.

Articolul 181

Proceduri pentru acordarea autorizării de către autoritatea competentă

(1)  Autoritatea competentă stabilește procedurile pe care operatorii să le urmeze pentru a solicita autorizarea unităților lor în conformitate cu articolul 174 alineatul (1) și articolele 176 și 177.

(2)  La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator în conformitate cu articolul 174 alineatul (1), articolul 176 și articolul 177, autoritatea competentă face o vizită la fața locului.

(3)  Autoritatea competentă poate acorda o autorizare condiționată pentru o unitate în cazul în care, din cererea operatorului și din vizita ulterioară la fața locului în unitate întreprinsă de către autoritatea competentă, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, reiese că unitatea îndeplinește toate cerințele principale pentru a oferi garanții suficiente că o astfel de unitate nu prezintă un risc semnificativ, cu scopul de a asigura conformitatea cu cerințele restante pentru autorizare prevăzute la articolul 179 alineatul (1) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 179 alineatul (2).

(4)  În cazul în care autorizația condiționată a fost acordată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, aceasta acordă o autorizație completă numai decât în cazul în care reiese din o altă vizită la fața locului a unității, efectuată în termen de trei luni de la data acordării autorizației condiționate, că unitatea respectă toate condițiile de autorizare prevăzute la articolul 179 alineatul (1) și normele adoptate în conformitate cu articolul 179 alineatul (2).

În cazul în care vizita la fața locului arată că a avut loc un progres evident, dar unitatea nu respectă încă toate cerințele respective, autoritatea competentă poate prelungi autorizația condiționată. Cu toate acestea, durata unei autorizări condiționate nu poate depăși o perioadă totală de șase luni.

Articolul 182

Reexaminarea, suspendarea și retragerea autorizațiilor de către autoritatea competentă

(1)  Autoritatea competentă examinează în mod constant autorizațiile acordate unităților în conformitate cu articolul 179 alineatul (1). În funcție de factorul risc, autoritatea competentă stabilește frecvența reexaminării sau termene minime și maxime în care trebuie efectuată această reexaminare, precum și cazurile în care aceste termene pot să nu fie respectate. [AM 279]

(2)  În cazul în care autoritatea competentă identifică deficiențe grave în unitate în ceea ce privește respectarea cerințelor prevăzute la articolul 179 alineatul (1) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 179 alineatul (2), iar operatorul nu este în măsură să furnizeze garanții adecvate că aceste deficiențe vor fi rezolvate, autoritatea competentă inițiază procedurile de retragere a autorizației unității.

Cu toate acestea, autoritatea competentă poate suspenda autorizația unei unități în cazul în care operatorul poate garanta că va soluționa deficiențele într-un interval rezonabil de timp.

(3)  Autorizarea se reatribuie după retragerea sau suspendarea în conformitate cu alineatul (2) numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea respectă pe deplin toate cerințele prezentului regulament, pertinente pentru acest tip de unitate.

Secțiunea 3

registrul autorității competente pentru unități de acvacultură, UNITĂȚI DE PRELUCRARE și unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor [AM 280]

Articolul 183

Registrul pentru unități de acvacultură, unități de prelucrare și unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor [AM 281]

(1)  Autoritatea competentă întocmește și menține la zi un registru cu:

(a)  toate unitățile de acvacultură înregistrate în conformitate cu articolul 171;

(b)  toate unitățile de acvacultură autorizate în conformitate cu articolul 179 alineatul (1);

(c)  toate unitățile de prelucrare și unitățile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor aprobate în conformitate cu articolul 179 alineatul (1). [AM 282]

(2)  Registrul de unități de acvacultură prevăzut la alineatul (1) conține informații privind:

(a)  numele și adresa operatorului și numărul său de înregistrare;

(b)  poziția geografică a unității de acvacultură sau, după caz, a grupului de unități de acvacultură;

(c)  tipul de producție în unitate;

(d)  aprovizionarea cu apă și evacuarea apei din unitate, atunci când este cazul;

(e)  speciile de animale de acvacultură deținute în unitate;

(f)  informații actualizate privind statutul sanitar al unității de acvacultură înregistrate sau, dacă este cazul, al grupului de unități, în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d).

(3)  În cazul unităților autorizate în conformitate cu articolul 179 alineatul (1), autoritatea competentă pune la dispoziția publicului, prin mijloace electronice, cel puțin informațiile menționate la alineatul (2) literele (a), (c), (e) și (f) din prezentul articol.

(4)  Dacă este cazul și este relevant, autoritatea competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alineatul (1) cu înregistrarea în alte scopuri.

Articolul 184

Delegarea de competențe și acte de punere în aplicare cu privire la registrul unităților de acvacultură

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 254 privind:

(a)  informațiile care trebuie incluse în registrul unităților de acvacultură prevăzut la articolul 183 alineatul (1);

(b)  disponibilitatea publică a respectivului registru de unități.

(2)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate stabili norme privind formatul și procedurile de înregistrare a unităților prevăzute la articolul 183 alineatele (1) și (3).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Secțiunea 4

Ținerea de evidențe și trasabilitate

Articolul 185

Obligațiile operatorilor de unități de acvacultură de a ține evidențe

(1)  Operatorii de unități de acvacultură care fac obiectul înregistrării în conformitate cu articolul 171 sau al autorizării, în conformitate cu articolul 179 alineatul (1) păstrează registre actualizate care conțin cel puțin următoarele informații:

(a)  toate deplasările animalelor de acvacultură și ale produselor de origine animală obținute din aceste animale către și din unitățile de acvacultură, indicând, după caz:

(i)  locul lor de origine sau de destinație;

(ii)  data deplasărilor;

(b)  certificatele de sănătate animală pe hârtie sau în format electronic care trebuie să însoțească deplasările animalelor de acvacultură care sosesc la unitatea de acvacultură în conformitate cu articolul 208 și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 211 literele (b) și (c) și cu articolul 213 alineatul (2);

(c)  mortalitatea la fiecare unitate epidemiologică și alte probleme legate de boli în cadrul unității de acvacultură în raport cu tipul de producție;

(d)  măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor și alte informații relevante, după caz, pentru:

(i)  categoria și specia de animale de acvacultură din cadrul unității;

(ii)  tipul de producție în unitatea de acvacultură;

(iii)  tipul de unitate de acvacultură;

(e)  rezultatele vizitelor de sănătate animală, atunci când este necesar, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) și cu normele adoptate în temeiul articolului 24.

(2)  Operatorii de unități de acvacultură trebuie:

(a)  să înregistreze informațiile prevăzute în alineatul (1) litera (a), astfel încât trasabilitatea locurilor de origine și de destinație ale animalelor acvatice să poată fi garantată;

(b)  să păstreze informațiile prevăzute la alineatul (1) privind unitatea de acvacultură și să le pună la dispoziția autorității competente, la cererea acesteia;

(c)  să păstreze informațiile prevăzute la alineatul (1) pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.

Articolul 186

Obligația de a ține evidențe în cadrul unităților de prelucrare și al unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor [AM 283]

(1)  Operatorii unităților de prelucrare și ai unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor supuse autorizării în conformitate cu articolul 177 țin evidențe actualizate ale tuturor deplasărilor animalelor de acvacultură și ale produselor de origine animală obținute de la aceste animale către și din astfel de unități. [AM 284]

(2)  Operatorii unităților de prelucrare și ai unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor: [AM 285]

(a)  păstrează informațiile prevăzute la alineatul (1) privind unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor și le pune la dispoziția autorității competente, la cerere;

(b)  păstrează registrele prevăzute la alineatul (1) pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.

Articolul 187

Obligația de a ține evidențe pentru transportatori

(1)  Transportatorii de animale de acvacultură și de animale acvatice sălbatice destinate acvaculturii sau eliberării în medii naturale în vederea repopulării resurselor sălbatice păstrează registre actualizate cu privire la: [AM 286]

(a)  ratele de mortalitate ale animalelor de acvacultură și ale animalelor acvatice sălbatice în timpul transportului, în funcție de tipul de transport și de speciile de animale de acvacultură și animale acvatice sălbatice transportate;

(b)  unitățile de acvacultură și unitățile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabile cu controlul bolilor vizitate de mijloacele de transport;

(c)  orice schimb de apă care a avut loc în timpul transportului, precizând sursa apei noi și locurile de eliberare a apei.

(2)  Transportatorii:

(a)  țin evidențe astfel cum se prevede la alineatul (1) și le pun la dispoziția autorității competente, la cerere;

(b)  păstrează evidențele prevăzute la alineatul (1) pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.

Articolul 188

Delegarea competențelor privind ținerea evidențelor

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind normele de completare a cerințelor privind ținerea evidențelor prevăzute la articolele 185, 186 și 187 de stabilire a normelor referitoare la:

(a)  derogările de la cerințele de ținere a evidențelor pentru:

(i)  operatorii anumitor categorii de instalații de acvacultură și transportatorii;

(ii)  unitățile de acvacultură care dețin un număr redus de animale sau transportatorii care transportă un număr mic de animale;

(iii)  anumite categorii sau specii de animale;

(b)  informațiile care trebuie înregistrate de operatori în plus față de cele prevăzute la articolul 185 alineatul (1), articolul 186 alineatul (1) și articolul 187 alineatul (1);

(c)  perioada minimă de timp în care evidențele prevăzute la articolele 185, 186 și 187 trebuie să fie păstrate.

(2)  Comisia are în vedere următoarele aspecte la adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (1):

(a)  riscurile prezentate de fiecare tip de unitate de acvacultură;

(b)  categoriile sau speciile de animale de acvacultură din cadrul unității;

(c)  tipul de producție în unitate;

(d)  tiparele de deplasare specifice tipului de unitate de acvacultură sau de unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor;

(e)  numărul sau volumul de animale de acvacultură în cadrul unității sau care sunt transportate.

Articolul 189

Competențe de executare privind ținerea evidențelor

Prin actele de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind:

(a)  formatul evidențelor care trebuie ținute în conformitate cu articolele 185, 186 și 187;

(b)  ținerea acestor evidențe în format electronic;

(c)  specificațiile tehnice de ținere a evidențelor.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 2

Circulația în interiorul Uniunii a animalelor acvatice altele decât animalele acvatice de companie

Secțiunea 1

Cerințe generale

Articolul 190

Cerințe generale pentru circulația animalelor acvatice

(1)  Operatorii iau măsuri adecvate pentru a garanta că circulația animalelor acvatice nu pune în pericol starea de sănătate de la locul de destinație în ceea ce privește:

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d);

(b)  bolile emergente.

(2)  Operatorii nu deplasează animalele acvatice în unități de acvacultură sau pentru consumul uman sau nu le eliberează în natură în cazul în care respectivele animale acvatice fac obiectul:

(a)  restricțiilor de circulație care afectează categoria și specia în cauză după cum se prevede în normele stabilite la articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1), articolul 62, articolul 64, articolul 65, articolul 70 alineatele (1) și (2), articolul 74 alineatul (1), articolul 78 alineatele (1) și (2), articolul 80 alineatele (1) și (2) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 63, articolul 67, articolul 70 alineatul (3), articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79, articolul 80 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (2); sau

(b)  măsurilor de urgență prevăzute la articolele 244 și 247 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 248.

Cu toate acestea, operatorii pot deplasa respectivele animale acvatice în cazul în care sunt prevăzute derogări de la restricțiile de circulație pentru astfel de deplasări sau eliberări în Titlul II din partea III sau sunt prevăzute derogări de la măsurile de urgență adoptate în conformitate cu articolul 248.

(3)  Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele de acvacultură, după părăsirea locului lor de origine, sunt transportate fără întârziere la locul final de destinație.

Articolul 191

Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului și acte delegate

(1)  Operatorii iau măsurile de prevenire a bolilor corespunzătoare și necesare pentru a se asigura că:

(a)  starea de sănătate a animalelor acvatice nu este pusă în pericol în cursul transportului;

(b)  operațiunile de transport al animalelor acvatice nu cauzează o posibilă răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la oameni și animale pe drum și în locurile de destinație;

(c)  curățarea, dezinfectarea și dezinfestarea echipamentelor și a mijloacelor de transport și alte măsuri de biosecuritate adecvate sunt efectuate în funcție de riscurile implicate de transport.

(d)  orice schimb de apă în timpul transportului animalelor acvatice destinate acvaculturii se efectuează în locuri și în condiții care nu pun în pericol starea de sănătate în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) a:

(i)  animalelor acvatice transportate;

(ii)  animalelor acvatice de pe drum și până la locul de destinație;

(iii)  a animalelor acvatice prezente la locul de destinație.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate potrivit articolului 253 privind:

(a)  curățarea, dezinfectarea și dezinfestarea echipamentelor și a mijloacelor de transport în conformitate cu alineatul (1) litera (c) și utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;

(b)  alte măsuri de biosecuritate adecvate pe timpul transportului, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c);

(c)  schimbul de apă în timpul transportului, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (d).

Articolul 192

Schimbarea utilizării prevăzute

(1)  Animalele acvatice care sunt deplasate pentru a fi distruse sau sacrificate în conformitate cu măsurile prevăzute la litera (a) sau (b) nu trebuie folosite în nici un alt scop:

(a)  măsurile de prevenire a bolilor prevăzute la articolul 31 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61, articolul 62, articolul 64, articolul 65, articolul 67, articolul 70, articolul 74 alineatul (1), articolul 78 și articolul 80 și normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 63, articolul 66, articolul 70 alineatul (3), articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79, articolul 80 alineatul (3) și articolul 81 alineatul (2);

(b)  măsurile de urgență prevăzute la articolele 246 și 247 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 248.

(2)  Animalele acvatice deplasate în vederea consumului uman, acvaculturii, eliberării în natură sau a oricărui alt scop specific, nu trebuie folosite în nici un alt scop decât cel preconizat.

Articolul 193

Obligațiile operatorilor la locul de destinație

(1)  Operatorii unităților și ai unităților din sectorul alimentar care primesc animale de acvacultură acvatice, înainte ca animalele acvatice să fie descărcate: [AM 287]

(a)  verifică prezența unuia dintre următoarele documente:

(i)  certificatele de sănătate animală prevăzute la articolul 208 alineatul (1), articolul 209 și articolul 224 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolelor 188, 211 și 213;

(ii)  documentele de declarație pe proprie răspundere prevăzute la articolul 218 alineatul (1) și în normele adoptate în temeiul articolului 218 alineatele (3) și (4);

(aa)  inspectează transportul pentru a depista orice neregulă; [AM 288]

(b)  informează autoritatea competentă cu privire la orice neregulă cu privire la:

(i)  animalele de acvacultură acvatice primite; [AM 289]

(ii)  prezența documentelor menționate la litera (a) punctele (i) și (ii).

(2)  În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b), operatorul izolează nu permite ca animalele de acvacultură vizate de neregula respectivă să fie descărcate până când autoritatea competentă nu ia o decizie cu privire la acestea. [AM 290]

Articolul 194

Cerințe generale în ceea ce privește circulația animalelor de acvacultură care tranzitează state membre, dar sunt destinate exportului din Uniune către țări sau teritorii terțe

Operatorii se asigură că animalele de acvacultură destinate exportului către o țară terță sau un teritoriu terț, care tranzitează teritoriul altor state membre, respectă cerințele stabilite la articolele 190, 191 și la articolul 192.

Secțiunea 2

Animale acvatice destinate unităților de acvacultură sau care urmează a fi eliberate în natură

Articolul 195

Mortalitate anormală sau alte simptome de boală gravă

(1)  Operatorii nu deplasează animale acvatice dintr-o unitate de acvacultură sau din natură într-o altă unitate de acvacultură sau nu le eliberează în natură în cazul în care acestea provin dintr-o unitate de acvacultură sau dintr-un mediu unde există:

(a)  mortalitate anormală; sau

(b)  alte simptome de boală gravă fără o cauză determinată.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate să autorizeze respectiva deplasare sau eliberare a animalelor acvatice, pe baza unei evaluări a riscurilor, cu condiția ca animalele de acvacultură să provină dintr-o parte a unității de acvacultură sau din natură care este independentă de unitatea epidemiologică în care mortalitatea anormală sau alte simptome de boală au fost înregistrate.

Articolul 196

Circulația animalelor de acvacultură acvatice captive destinate statelor membre, zonelor sau compartimentelor care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare și acte delegate [AM 291]

(1)  Operatorii deplasează animale acvatice captive de acvacultură de la o unitate de acvacultură numai în scopurile menționate la litera literele (a) sau și (b) din prezentul articol, în cazul în care aceste animale de acvacultură provin dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care a fost declarat indemn de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) sau articolul 37 alineatul (4) pentru bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c) atunci când sunt specii listate pentru respectivele boli listate, iar animalele de acvacultură acvatice captive: [AM 292]

(a)  vor fi introduse într-un stat membru, o zonă sau un compartiment din acesta care:

(i)  a fost declarat indemn de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) sau articolul 37 alineatul (4); sau

(ii)  a făcut obiectul unui program de eradicare, astfel cum se prevede la articolul 30 alineatele (1) și (2) în ceea ce privește una sau mai multe dintre bolile listate menționate la articolul 8 alienatul (1) literele (b) și (c);

(b)  sunt destinate:

(i)  unei unități de acvacultură care face obiectul:

–  înregistrării în conformitate cu articolul 171: sau

–  autorizării în conformitate cu articolele 174, 175, 176 și 177; sau

(ii)  eliberării în natură. [AM 293]

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind derogările de la cerințele de circulație sau de eliberare de la alineatul (1) din prezentul articol, care nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), datorită:

(a)  speciilor, categoriilor și etapei de viață ale animalelor de acvacultură acvatice captive; [AM 294]

(b)  tipului de unitate de origine și de destinație;

(c)  utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură acvatice captive; [AM 295]

(d)  locului de destinație pentru animalele de acvacultură acvatice captive; [AM 296]

(e)  tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare și altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locurile de origine sau de destinație.

Articolul 197

Derogări acordate de statele membre în ceea ce privește obligația operatorilor privind circulația animalelor de acvacultură între statele membre, zonele sau compartimentele care fac obiectul unui program de eradicare

Prin derogare de la articolul 196 alineatul (1), statele membre pot să autorizeze operatorii să deplaseze animale de acvacultură într-o zonă sau un compartiment din alt stat membru de pe teritoriul lor pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 30 alineatele (1) și (2) în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c), dintr-o altă zonă sau un compartiment dintr-un alt compartiment stat membru pentru care un astfel de program a fost, de asemenea, instituit pentru aceleași boli listate, cu condiția ca această deplasare să nu pună în pericol statutul sanitar al statului membru, zonei sau compartimentului de destinație. [AM 297]

Articolul 198

Măsurile statelor membre privind eliberarea în natură a animalelor de acvacultură

Statele membre pot solicita ca animalele de acvacultură acvatice să fie eliberate în natură numai în cazul în care provin dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment declarate indemne de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) sau articolul 37 alineatul (1), în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c) pentru care specia de animale de acvacultură acvatice care urmează să fie deplasate este o specie listată, indiferent de statutul sanitar al zonei în care urmează să fie eliberate animalele acvatice. [AM 298]

Articolul 199

Circulația animalelor acvatice sălbatice destinate statelor membre, zonelor sau compartimentelor care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare și acte delegate

(1)  Articolele 196 și 197 se aplică, de asemenea, circulației animalelor acvatice sălbatice destinate unei unități de acvacultură, unei unități de prelucrare sau unei unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor care face obiectul: [AM 299]

(a)  înregistrării în conformitate cu articolul 171; sau

(b)  autorizării în conformitate cu articolele 174 și 177.

(2)  Operatorii iau toate măsurile de prevenire a bolilor cu ocazia circulației între habitate a animalelor acvatice sălbatice, astfel încât aceste deplasări să nu prezinte un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice din locul de destinație.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind măsurile de prevenire a bolilor care trebuie luate de operatori, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol.

Secțiunea 3

Animale acvatice destinate consumului uman

Articolul 200

Circulația animalelor de acvacultură acvatice captive destinate statelor consumului uman în state membre, zonelor sau compartimentelor zone sau compartimente care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare și acte delegate [AM 300]

(1)  Operatorii deplasează animale de acvacultură acvatice captive destinate consumului uman de la o unitate de acvacultură numai în scopurile menționate la litera (a) sau (b) din prezentul alineat, în cazul în care aceste animale de acvacultură provin dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care a fost declarat indemn de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) sau articolul 37 alineatul (4) pentru bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) sau (c) atunci când sunt specii listate pentru respectivele boli listate, iar acestea: [AM 301]

(a)  vor fi introduse într-un stat membru sau zonă sau compartiment din acesta care a fost declarat indemn de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) sau articolul 37 alineatul (4) sau în care este stabilit un program de eradicare în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) sau (2), în ceea ce privește una sau mai multe boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c);

(b)  sunt destinate consumului uman.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot să autorizeze operatorii să introducă animale de acvacultură acvatice captive într-o zonă sau un compartiment pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) sau (2) în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c), dintr-o altă zonă sau alt compartiment pentru care un astfel de program a fost, de asemenea, instituit pentru aceleași boli în respectivul stat membru, cu condiția ca această deplasare să nu pună în pericol statutul sanitar al statului membru sau al zonei sau al compartimentului din acesta. [AM 302]

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 referitoare la derogările de la cerințele de circulație prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol pentru deplasările de animale de acvacultură acvatice captive care nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor datorită: [AM 303]

(a)  speciilor, categoriilor și etapei de viață ale animalelor de acvacultură acvatice captive; [AM 304]

(b)  metodelor de deținere a animalelor de acvacultură acvatice și tipului de producție în unitățile de acvacultură de origine și de destinație; [AM 305]

(c)  utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură acvatice captive; [AM 306]

(d)  locului de destinație pentru animalele de acvacultură acvatice captive; [AM 307]

(e)  tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare și altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locul de origine sau locul de destinație.

Articolul 201

Circulația animalelor acvatice sălbatice destinate statelor membre, zonelor sau compartimentelor care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare și acte delegate

(1)  Articolul 200 alineatele (1) și (2) și normele adoptate în temeiul articolului 200 alineatul (3) se aplică, de asemenea, circulației animalelor acvatice sălbatice destinate consumului uman și care sunt destinate statelor membre, zonelor sau compartimentelor care au fost declarate indemne de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) sau articolul 37 alineatul (4) sau care fac obiectul unui program de eradicare în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) sau (2), în cazul în care aceste măsuri sunt necesare pentru a se asigura că aceste animale acvatice sălbatice nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice de la locul de destinație.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 în ceea ce privește cerințele de circulație pentru animalele acvatice sălbatice destinate consumului uman, de completare a alineatului (1) din prezentul articol.

Secțiunea 4

Animalele acvatice care nu sunt destinate unităților, eliberării în natură sau consumului uman

Articolul 202

Circulația animalelor acvatice care nu sunt destinate unităților, eliberării în natură sau consumului uman și acte delegate

(1)  Operatorii iau măsurile preventive necesare pentru a garanta că circulația animalelor acvatice care nu sunt destinate unităților, eliberării în natură sau consumului uman nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice de la locul de destinație.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind măsurile preventive prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol pentru a garanta că animalele de acvacultură nu răspândesc bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), ținând cont, în același timp, de aspectele menționate la alineatul (3) din prezentul articol.

(3)  Comisia are în vedere următoarele aspecte la adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (2):

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) relevante pentru specia sau categoria de animale acvatice care urmează să fie transportate;

(b)  statutul sanitar în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) în compartimentele, zonele sau statele membre de origine și de destinație;

(c)  locurile de origine și de destinație;

(d)  tipul deplasărilor animalelor acvatice;

(e)  speciile și categoriile de animale acvatice;

(f)  vârsta animalelor acvatice;

(g)  alți factori epidemiologici.

Secțiunea 5

Derogări de la secțiunile 1-4 și măsuri suplimentare de limitare a riscurilor

Articolul 203

Animale acvatice destinate unităților de acvacultură izolate și acte delegate

(1)  Operatorii deplasează animale acvatice către o unitate de acvacultură izolată numai în cazul în care respectă următoarele condiții:

(a)  provin dintr-o altă unitate de acvacultură izolată;

(b)  nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) la speciile de animale listate din cadrul unității de acvacultură izolate de destinație, cu excepția cazului în care această deplasare este autorizată în scopuri științifice.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate potrivit articolului 253 privind:

(a)  cerințele detaliate privind circulația animalelor de acvacultură către unități de acvacultură izolate, în plus față de cele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol;

(b)  normele specifice pentru circulația animalelor de acvacultură către unitățile de acvacultură izolate în care măsurile existente de limitare a riscurilor garantează că respectivele deplasări nu prezintă riscuri importante pentru sănătatea animalelor de acvacultură din acea unitate de acvacultură izolată și din unitățile învecinate.

Articolul 204

Derogări privind circulația animalelor acvatice în scopuri științifice și actele delegate

(1)  Autoritatea competentă de la locul de destinație poate, sub rezerva acordului autorității competente de la locul de origine, să autorizeze circulația în scopuri științifice pe teritoriul său a animalelor acvatice, care nu se conformează cerințelor de la secțiunile 1 - 4, cu excepția articolului 190 alineatele (1) și (3), articolului 191, articolului 192 și a articolului 193.

(2)  Autoritățile competente acordă derogări pentru circulația animalelor acvatice în scopuri științifice, astfel cum se prevede la alineatul (1) numai în cazul în care:

(a)  autoritățile competente de la locul de destinație și de la locul de origine:

(i)  au convenit asupra condițiilor pentru astfel de deplasări;

(ii)  au luat măsurile necesare de limitare a riscurilor pentru a garanta că deplasările animalelor acvatice respective nu pun în pericol statutul sanitar al locurilor de tranzit și de destinație cu privire la bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d);

(iii)  au notificat, atunci când este cazul, autoritatea competentă din statele membre de tranzit cu privire la derogarea acordată și la condițiile în care această autorizație a fost acordată;

(b)  deplasările respectivelor animale acvatice au loc sub supravegherea autorităților competente din locul de origine, de destinație și, dacă este cazul, a autorității competente a statului membru de tranzit.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind modificarea și completarea normelor pentru derogările acordate de autoritățile competente prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol.

Articolul 205

Delegarea competențelor privind cerințele specifice și derogările în ceea ce privește expozițiile, grădinile zoologice, magazinele de animale de companie, iazurile de grădină, acvariile comerciale și angrosiștii

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  cerințele specifice de completare a normelor prevăzute în secțiunile 1-4 și în ceea ce privește circulația animalelor acvatice în următoarele scopuri:

(i)  grădini zoologice, magazine de animale de companie și angrosiști;

(ii)  expoziții și evenimente sportive, culturale și evenimente similare; sau

(iii)  destinate acvariilor comerciale.

(b)  derogările de la secțiunile 1-4 cu excepția articolului 190 alineatele (1) și (3), articolului 191, articolului 192 și articolului 193 în ceea ce privește circulația animalelor acvatice menționate la litera (a), cu condiția să se pună în aplicare dispoziții adecvate privind biosecuritatea, astfel încât deplasările respective să nu prezinte un risc semnificativ la adresa stării de sănătate de la locul de destinație. [AM 308]

Articolul 206

Competența de executare pentru derogări temporare privind circulația anumitor specii sau categorii de animale acvatice

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește normele privind derogările temporare de la normele stabilite în prezentul capitol privind circulația anumitor specii sau categorii de animale acvatice în cazul în care:

(a)  cerințele de circulație prevăzute la articolul 195, articolul 196 alineatul (1), articolul 197, articolul 198, articolul 199 alineatele (1) și (2), articolul 200, articolul 201 alineatul (1), articolul 202 alineatul (1), articolul 203 alineatul (1), articolul 204 alineatele (1) și (2) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 196 alineatul (2), articolul 199 alineatul (3), articolul 201 alineatul (2), articolul 202 alineatul (2), articolul 203 alineatul (2), articolul 204 alineatul (3) și articolul 205 nu sunt eficiente pentru limitarea riscurilor generate de anumite deplasări de animale acvatice; sau

(b)  mai multe boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) par să se răspândească în pofida cerințelor de circulație stabilite în conformitate cu secțiunile 1-5.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător referitoare la o boală listată care reprezintă un risc de impact foarte important și ținând seama de aspectele menționate la articolul 205, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 255 alineatul (3).

Articolul 207

Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea actelor delegate și actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secțiune

Comisia ia în considerare următoarele aspecte la stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate și în actele de punere în aplicare menționate la articolul 203 alineatul (2), articolul 204 alineatul (3), articolul 205 și articolul 206:

(a)  riscurile implicate de circulație;

(b)  statutul sanitar în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) în locurile de origine și de destinație;

(c)  speciile de animale acvatice listate pentru bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d);

(d)  măsurile de biosecuritate în vigoare;

(e)  orice condiții specifice în care animalele acvatice sunt ținute;

(f)  tiparele de deplasare specifice tipului de unitate de acvacultură și specia și categoria de animale de acvacultură acvatice în cauză; [AM 310]

(g)  alți factori epidemiologici.

Secțiunea 6

Certificarea sănătății animalelor

Articolul 208

Obligația operatorilor de a se asigura că animalele de acvacultură sunt însoțite de un certificat de sănătate animală

(1)  Operatorii deplasează animale de acvacultură în cazul în care sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), numai în cazul în care sunt din speciile listate pentru bolile listate menționate la litera (a) și sunt deplasate în unul dintre următoarele scopuri:

(a)  sunt destinate introducerii într-un stat membru sau zonă sau compartiment din acesta care a fost declarat indemn de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) și articolul 37 alineatul (4) sau în care este stabilit un program de eradicare în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) sau (2), în ceea ce privește una sau mai multe boli listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c); și

(b)  sunt destinate unuia dintre următoarele scopuri:

(i)  o unitate de acvacultură;

(ii)  eliberării în natură;

(iii)  consumului uman.

(2)  Operatorii deplasează animale de acvacultură în cazul în care sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), numai în cazul în care sunt din speciile listate pentru boala/bolile listată/listate relevantă/relevante menționată/menționate la litera (a) și sunt deplasate în unul dintre următoarele scopuri:

(a)  sunt autorizate să părăsească o zonă de restricție care face obiectul măsurilor de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 64, articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1), articolul 78 alineatele (1) și (2) sau în normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 67, articolul 68, articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79, articolul 81 alineatul (2) și articolul 248 pentru una sau mai multe dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b);

(b)  sunt destinate uneia dintre următoarele utilizări:

(i)  o unitate de acvacultură;

(ii)  eliberării în natură;

(iii)  consumului uman.

(3)  Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală însoțește animalele de acvacultură de la locul de origine la locul de destinație, cu excepția cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele adoptate în temeiul articolului 214.

Articolul 209

Obligația operatorilor de a se asigura că alte animale acvatice sunt însoțite de un certificat de sănătate animală și competențe de executare

(1)  Operatorii deplasează animalele acvatice, altele decât animalele de acvacultură menționate la articolul 208 alineatele (1) și (2) numai în cazul în care sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din locul de origine în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), în cazul în care, din cauza riscului implicat de circulația acestor animale acvatice, certificarea sănătății animale este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerințele de circulație pentru speciile listate de animale:

(a)  cerințele prevăzute la secțiunile 1-5 și normele adoptate în conformitate cu secțiunile respective;

(b)  măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1), articolul 62, articolul 64, articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1) și articolul 78 alineatele (1) și (2) sau normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 63, articolul 67, articolul 68, articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 79 și articolul 81 alineatul (2).

(c)  măsurile de urgență prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 248.

(2)  Articolul 208 se aplică, de asemenea, animalelor acvatice sălbatice destinate unei unități de acvacultură, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de origine concluzionează că certificarea nu este fezabilă din cauza naturii locului de origine al animalelor acvatice sălbatice respective.

(3)  Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme privind obligația operatorilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, pentru a garanta că animalele acvatice sălbatice destinate unei unități de acvacultură sunt însoțite de un certificat de sănătate animală.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 210

Derogarea de către statele membre a certificării sănătății animale

Prin derogare de la cerințele de certificare a sănătății animale prevăzute la articolele 208 și 209 statele membre pot acorda derogări privind circulația pe teritoriul lor a anumitor transporturi de animale acvatice fără un certificat de sănătate animală, cu condiția ca acestea să aibă un sistem alternativ funcțional care să garanteze că astfel de transporturi pot fi urmărite și că respectă cerințele privind sănătatea animală pentru astfel de deplasări prevăzute la secțiunile 1 - 5.

Articolul 211

Delegarea competenței în ceea ce privește certificarea sănătății animale pentru animalele acvatice

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  derogări de la cerințele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la articolele 208 și 209 și condițiile pentru astfel de derogări, pentru circulația animalelor acvatice care nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor datorită:

(i)  categoriilor, etapei de viață sau speciei animalelor acvatice;

(ii)  metodelor de ținere și tipului de producție pentru aceste specii și categorii de animale de acvacultură;

(iii)  utilizării preconizate pentru animalele acvatice;

(iv)  locului de destinație pentru animalele acvatice;

(b)  normele speciale pentru certificatele de sănătate animală prevăzute la articolele 208 și 209 în cazul în care măsurile alternative de limitare a riscului luate de către autoritatea competentă garantează:

(i)  trasabilitatea animalelor acvatice;

(ii)  că animalele acvatice deplasate respectă condițiile de sănătate animală necesare prevăzute în secțiunile 1-5.

(c)  normele detaliate privind certificatele de sănătate animală necesare pentru a însoți circulația animalelor acvatice în scopuri științifice menționate la articolul 204 alineatul (1).

Articolul 212

Conținutul certificatului de sănătate animală

(1)  Certificatul de sănătate animală conține cel puțin următoarele informații:

(a)  unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinație și, în cazul în care este relevant pentru răspândirea bolilor, orice unitate sau loc vizitat pe rută;

(b)  o descriere a animalelor acvatice;

(c)  numărul, volumul sau greutatea animalelor acvatice;

(d)  informațiile necesare pentru a demonstra că animalele acvatice sunt în conformitate cu cerințele de circulație prevăzute la secțiunile 1-5.

(2)  Certificatul de sănătate animală ar putea include și alte informații necesare în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.

Articolul 213

Delegarea de competențe și acte de punere în aplicare cu privire la conținutul certificatelor de sănătate animală

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind conținutul certificatelor de sănătate animală prevăzut la articolul 212 alineatul (1):

(a)  normele detaliate privind conținutul respectivelor certificate de sănătate animală prevăzute la articolul 212 alineatul (1) pentru diferite categorii și specii de animale acvatice;

(b)  informații suplimentare care urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 212 alineatul (1).

(2)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 214

Obligația operatorilor de a garanta că certificatele de sănătate animală însoțesc animalele acvatice la locul de destinație și acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind măsurile specifice de completare a cerințelor de certificare a sănătății animale prevăzute la articolul 208 pentru următoarele tipuri de circulație a animalelor acvatice:

(a)  circulația animalelor acvatice, care nu își pot continua ruta către locul de destinație finală și care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine sau să fie deplasate către o destinație diferită, pentru unul sau mai multe dintre următoarele motive:

(i)  traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neașteptat din motive de bunăstare a animalelor;

(ii)  accidente sau evenimente neprevăzute pe rută;

(iii)  animalele acvatice au fost respinse la locul de destinație într-un alt stat membru sau la frontiera externă a Uniunii;

(iv)  animalele acvatice au fost respinse într-o țară terță;

(b)  circulația animalelor acvatice în vederea expozițiilor și a evenimentelor sportive, culturale și similare, și întoarcerea ulterioară a acestora în țara de origine.

Articolul 215

Obligația operatorilor de a coopera cu autoritățile competente în vederea certificării sănătății animale

Operatorii:

(a)  furnizează autorității competente toate informațiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la articolele 208 și 209 și în normele adoptate în conformitate cu articolele 211, 213 și 214;

(b)  dacă este necesar, supun animalele acvatice la controale ale identității, fizice și ale documentelor, astfel cum se prevede în articolul 216 alineatul (3), precum și în normele adoptate în conformitate cu articolul 216 alineatul (4).

Articolul 216

Responsabilitatea autorității competente în ceea ce privește certificarea sănătății animale și acte delegate

(1)  Autoritatea competentă, la cererea operatorului, emite un certificat de sănătate animală pentru circulația animalelor acvatice, în cazurile prevăzute la articolele 208 și 209 sau în normele adoptate în temeiul articolelor 211 și 214, cu condiția ca următoarele cerințe de sănătate animală să fi fost respectate, după caz:

(a)  cele prevăzute la articolul 190, articolul 191 alineatul (1), articolul 192, articolul 194, articolul 195, articolul 196 alineatul (1), articolul 197, articolul 198, articolul 199 alineatele (1) și (2), articolul 200, articolul 202 alineatul (1), articolul 203 alineatul (1) și articolul 204 alineatele (1) și (2);

(b)  cele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 191 alineatul (2), articolului 196 alineatul (2), articolului 199 alineatul (3), articolului 200 (3), articolului 201 alineatul (2), articolului 202 alineatul (2), articolului 203 alineatul (2), articolului 204 alineatul (3) și articolului 205;

(c)  cele prevăzute în acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 206.

(2)  Certificatele de sănătate animală:

(a)  se verifică și se semnează de către medicul veterinar oficial;

(b)  rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (b), pe parcursul căreia animale acvatice care intră sub incidența sa trebuie să continue să respecte garanțiile privind sănătatea animală cuprinse în acesta.

(3)  Medicul veterinar oficial, înainte de semnarea unui certificat de sănătate animală, verifică dacă animalele acvatice cuprinse în acesta respectă cerințele prezentului capitol prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identității și fizice prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4), dacă este cazul, luând în considerare speciile și categoriile de animale acvatice în cauză și cerințele de sănătate animală.

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 prin care stabilește normele privind:

(a)  tipurile de controale și examinări ale documentelor, ale identității și fizice pentru diferitele specii și categorii de animale acvatice care trebuie efectuate de către medicul veterinar oficial în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, pentru a verifica respectarea cerințelor din prezentul capitol;

(b)  termenele-limită pentru realizarea unor astfel de controale și examinări ale documentelor, ale identității și fizice și pentru eliberarea certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial, înainte de deplasarea loturilor de animale acvatice.

Articolul 217

Certificate electronice de sănătate

Certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate și transmise prin intermediul sistemului IMSOC pot înlocui certificatele de sănătate animală de însoțire prevăzute la articolul 208 în cazul în care aceste certificate electronice de sănătate animală:

(a)  conțin toate informațiile pe care trebuie să le conțină certificatul tip de sănătate animală, în conformitate cu articolul 212 alineatul (1) și cu normele adoptate în temeiul articolul 213;

(b)  asigură trasabilitatea animalelor acvatice și legătura dintre respectivele animale și certificatul electronic de sănătate animală.

Articolul 218

Declarația pe proprie răspundere de către operatori pentru deplasările de animale de acvacultură acvatice către alte state membre și acte delegate [AM 311]

(1)  Operatorii de la locul de origine emit un document de declarație pe proprie răspundere pentru deplasările animalelor de acvacultură acvatice de la locul lor de origine dintr-un stat membru la locul de destinație în alt stat membru și se asigură că aceasta însoțește animalele acvatice respective, în cazul în care nu există obligația ca acestea să fie însoțite de un certificat de sănătate animală prevăzut la articolele 208 și 209 sau în normele adoptate pe baza articolelor 211 și 214. [AM 312]

(2)  Documentul de declarație pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (1) conține cel puțin următoarele informații privind animalele de acvacultură acvatice: [AM 313]

(a)  locurile lor de origine și de destinație, iar, atunci când este cazul, orice loc de pe rută;

(b)  o descriere a animalelor de acvacultură acvatice, speciilor, cantității acestora, greutății sau volumului lor, relevante pentru animalele în cauză; [AM 314]

(c)  informațiile necesare pentru a demonstra că animalele de acvacultură acvatice sunt în conformitate cu cerințele de circulație prevăzute la secțiunile 1-5. [AM 315]

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  normele detaliate privind conținutul pe bază al declarației pe proprie răspundere prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol pentru diferite specii și categorii de animale de acvacultură acvatice; [AM 316]

(b)  informații suplimentare care trebuie să figureze în (documentul de) declarație/a pe proprie răspundere pe lângă cele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(4)  Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, poate să stabilească norme pentru formularele tip de declarație pe proprie răspundere prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Secțiunea 7

Notificarea circulației animalelor acvatice către alte state membre

Articolul 219

Obligația operatorilor privind notificarea circulației animalelor acvatice între state membre

Operatorii notifică autoritatea competentă din statul membru de origine în prealabil referitor la intenția de deplasare a animalelor acvatice dintr-un statul membru către altul, în cazul în care:

(a)  animalele acvatice trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală emis de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolele 208 și 209 și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 211 și articolul 214 alineatul (2);

(b)  animalele acvatice trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală pentru animale acvatice în cazul în care sunt mutate dintr-o zonă de restricție, astfel cum se menționează la articolul 208 alineatul (2) litera (a);

(c)  animalele de acvacultură și animalele acvatice sălbatice care sunt transportate sunt destinate:

(i)  unei unități care face subiectul unei înregistrări în conformitate cu articolul 171 sau al autorizării în conformitate cu articolele 174-177;

(ii)  eliberării în natură;

(d)  este necesară notificarea în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 221.

În sensul notificării prevăzute la primul paragraf din prezentul articol, operatorii furnizează autorităților competente din statul membru de origine toate informațiile necesare pentru a le permite să notifice autoritatea competentă din statul membru de destinație cu privire la deplasare, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1).

Articolul 220

Responsabilitatea autorității competente referitor la notificarea circulației animalelor acvatice în alte state membre

(1)  Autoritatea competentă din statul membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru de destinație cu privire la circulația animalelor acvatice, după cum se prevede la articolul 219 alineatul (1), cu excepția cazului în care a fost acordată o derogare de la această notificare în conformitate cu articolul 221 alineatul (1) litera (c).

(2)  Notificarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol se efectuează, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului IMSOC.

(3)  Statele membre desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulație de către autoritatea competentă, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.

(4)  Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza operatorul să notifice parțial sau complet circulația animalelor acvatice prin intermediul sistemului IMSOC autorității competente din statul membru de destinație.

Articolul 221

Delegarea competențelor și actele de punere în aplicare pentru notificarea deplasărilor de animale acvatice către autoritatea competentă

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  cerința privind notificarea de către operatori în conformitate cu articolul 219 alineatul (1) a circulației între statele membre a animalelor acvatice din categorii sau specii altele decât cele menționate la articolul 219 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), în cazul în care trasabilitatea acestor deplasări este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerințele de sănătate animală prevăzute în prezentul capitol;

(b)  informațiile necesare pentru notificarea deplasărilor de animale acvatice de către operatori și autoritatea competentă, astfel cum se prevede la articolul 219 alineatul (1) și articolul 220 alineatul (1);

(c)  derogările de la cerințele de notificare prevăzute la articolul 219 alineatul (1) litera (c) pentru categorii sau specii de animale acvatice sau tipuri de deplasări care prezintă un risc nesemnificativ;

(d)  procedurile de urgență pentru notificarea deplasărilor animalelor acvatice în cazul întreruperilor de curent electric și a altor probleme ale sistemului IMSOC;

(e)  cerințele pentru desemnarea de către statele membre a regiunilor prevăzute la articolul 220 alineatul (3).

(2)  Prin actele de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind:

(a)  formatul notificărilor de către:

(i)  operatori către autoritatea competentă din statul membru de origine privind circulația animalelor acvatice în conformitate cu articolul 219 alineatul (1);

(ii)  autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinație privind circulația animalelor acvatice în conformitate cu articolul 220 alineatul (1);

(b)  termenele limită pentru:

(i)  informațiile necesare, care trebuie furnizate de operator autorității competente din statul membru de origine, menționate la articolul 219 alineatul (1);

(ii)  notificarea circulației de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 220 alineatul (1).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 3

Circulația animalelor acvatice de companie în interiorul Uniunii

Articolul 222

Circulația necomercială a animalelor acvatice de companie, acte delegate și de punere în aplicare

(1)  Deținătorii de animale de companie pot efectua deplasări necomerciale de animale acvatice de companie din speciile enumerate în anexa I numai în cazul în care au fost luate măsuri de prevenire și control al bolilor pentru a se asigura că acestea nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), precum și a bolilor emergente în rândul animalelor de la locul de destinație și în timpul transportului.

(2)  Pentru identificarea, înregistrarea și trasabilitatea animalelor acvatice de companie, se aplică articolul 112 și normele stabilite în actele delegate adoptate în temeiul articolului 114 litera (f) și în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 117.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind măsurile de prevenire și control al bolilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, pentru a garanta că animalele acvatice de companie nu prezintă un risc important de răspândire a bolilor menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), precum și a bolilor emergente pentru animale în timpul transportului și la locul de destinație și, dacă este cazul, luând în considerare statutul sanitar al locului de destinație.

(4)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, poate stabili norme privind măsurile de prevenire și de control al bolilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, precum și în normele adoptate în conformitate cu alineatul (2).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 4

Producția, prelucrarea și distribuția în Uniune de produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii

Articolul 223

Obligații generale în materie de sănătate animală pentru operatori și acte delegate

(1)  Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție în Uniune a produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, aceste produse nu provoacă răspândirea:

(a)  bolilor listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), ținând seama de starea de sănătate de la locul de producție, prelucrare și de destinație;

(b)  bolilor emergente.

(2)  Operatorii se asigură că produsele de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, fie nu provin din unități sau din structuri din sectorul alimentelor, fie nu sunt obținute de la animale care provin din unități sau din structuri din sectorul alimentelor care fac obiectul:

(a)  măsurilor de urgență prevăzute la articolele 246 și 247 și în normele adoptate în conformitate cu articolul 248, cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări de la normele respective în partea IV;

(b)  unor restricții de circulație aplicabile animalelor acvatice și produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a), articolul 78 alineatele (1) și (2) și articolul 80 alineatele (1) și (2) și în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (3), articolului 79, articolului 80 alineatul (3) și articolului 81 alineatul (2), cu excepția cazului în care sunt prevăzute derogări de la aceste norme.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind cerințele detaliate de completare a celor de la alineatul (2) din prezentul articol pentru circulația produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, luând în considerare:

(a)  bolile și speciile de animale acvatice relevante pentru boală, pentru care se aplică măsurile de urgență sau restricțiile de circulație la care se face referire la alineatul (2);

(b)  tipurile de produse de origine animală provenind de la animale acvatice;

(c)  măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală provenind de la animale acvatice la locurile de origine și de destinație;

(d)  utilizarea prevăzută pentru produsele de origine animală provenind de la animale acvatice;

(e)  locul de destinație a produselor de origine animală provenind de la animale acvatice.

Articolul 224

Certificate de sănătate animală și acte delegate

(1)  Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, numai în cazul în care sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă de la locul de origine în conformitate cu alineatul (3):

(a)  produsele de origine animală de la animale acvatice care sunt autorizate să părăsească o zonă de restricție care face obiectul măsurilor de urgență prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 248, iar produsele de origine animală în cauză provin de la animale acvatice din speciile care fac obiectul acestor măsuri de urgență;

(b)  produsele de origine animală de la animale acvatice care sunt autorizate să părăsească o zonă de restricție care face obiectul măsurilor de control al bolilor în conformitate cu articolul 31 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (c), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 63 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a), articolul 78 alineatele (1) și (2), articolul 80 alineatele (1) și (2) și cu normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (3), articolului 79, articolului 80 alineatul (3) și articolului 81 alineatul (2), iar produsele de origine animală în cauză provin de la animale acvatice din speciile supuse respectivelor măsuri de control al bolii.

(2)  Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoțește produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul de destinație.

(3)  La cererea operatorului, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulația produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii, conform dispozițiilor de la alineatul (1).

(4)  Articolul 212 și articolele 214-217 și normele adoptate în conformitate cu articolul 213 și cu articolul 216 alineatul (4) se aplică certificării pentru circulația produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii menționate în alineatul (1) din prezentul articol.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind cerințele și normele detaliate cu privire la certificatul de sănătate animală care trebuie să însoțească produsele de origine animală altele decât animale acvatice vii, menționate la alineatul (1) din prezentul articol, luând în considerare:

(a)  tipurile de produse de origine animală;

(b)  măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală, care reduc riscurile de răspândire a bolilor;

(c)  utilizarea prevăzută pentru produsele de origine animală;

(d)  locul de destinație a produselor de origine animală.

Articolul 225

Conținutul certificatelor de sănătate animală și acte delegate și de punere în aplicare

(1)  Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală altele decât animale acvatice vii conține cel puțin următoarele informații:

(a)  unitatea sau locul de origine și unitatea sau locul de destinație;

(b)  o descriere a produselor de origine animală;

(c)  cantitatea sau volumul produselor de origine animală;

(d)  identificarea produselor de origine animală, după cum se prevede la articolul 65 alineatul (1) litera (h) sau în normele adoptate în conformitate cu articolul 66;

(e)  informațiile necesare pentru a demonstra că produsele de origine animală din transport respectă cerințele privind restricțiile de circulație prevăzute la articolul 223 alineatul (2) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 223 alineatul (3).

(2)  Certificatul de sănătate animală pentru produsele de origine animală altele decât animale acvatice vii poate include alte informații cerute în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind modificarea și completarea informațiilor care trebuie cuprinse în certificatul de sănătate animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.

(4)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru formularele tip de certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 226

Notificarea circulației produselor de origine animală către alte state membre

(1)  Operatorii:

(a)  informează în prealabil autoritatea competentă din statul lor membru de origine cu privire la intențiile privind circulația produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii în cazul în care transporturile trebuie însoțite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 224 alineatul (1);

(b)  furnizează toate informațiile necesare pentru a-i permite autorității competente din statul membru de origine să notifice statul membru de destinație cu privire la circulația produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii, în conformitate cu alineatul (2).

(2)  Autoritatea competentă din statul membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru de destinație referitor la circulația produselor de origine animală, altele decât animalele acvatice vii, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1).

(3)  Articolele 219 și 220 și normele adoptate în temeiul articolului 221 se aplică notificării privind produsele de origine animală altele decât animale acvatice vii.

Capitolul 5

Măsurile la nivel național

Articolul 227

Măsuri naționale pentru limitarea impactului bolilor, altele decât bolile listate

(1)  În cazul în care o boală diferită de bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) reprezintă un risc semnificativ pentru animalele acvatice sălbatice dintr-un stat membru, statul membru în cauză poate lua măsuri naționale pentru a împiedica introducerea bolii respective sau în vederea combaterii propagării acesteia.

Statele membre se asigură că respectivele măsuri la nivel național nu depășesc limitele acțiunilor necesare și corespunzătoare pentru a preveni introducerea bolii sau pentru combate răspândirea acesteia pe teritoriul statului membru.

(2)  Comisia este notificată în avans de către statele membre referitor la orice măsuri naționale propuse menționate la alineatul (1) care ar putea să afecteze circulația între statele membre.

(3)  Comisia aprobă și, dacă este necesar, modifică măsurile naționale menționate la alineatul (2) din prezentul articol, prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(4)  Autorizația prevăzută la alineatul (3) este acordată numai în cazul în care este necesară instituirea unor restricții la circulația între statele membre pentru a preveni introducerea bolii sau pentru a controla răspândirea acesteia, după cum se menționează la alineatul (1) și având în vedere impactul de ordin general al bolii și măsurile luate la nivel de Uniune.

TITLUL III

Animale din alte specii decât cele definite ca animale terestre și acvatice și materialul germinativ și produsele de origine animală provenind de la aceste alte animale

Articolul 228

Cerințele de sănătate animală privind alte animale și materialul germinativ și produsele de origine animală provenind de la aceste alte animale

În cazul în care alte animale reprezintă specii listate pentru o boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (d), iar respectivele alte animale sau materialul germinativ sau produsele de origine animală provenind de la acestea reprezintă un risc pentru sănătatea publică sau cea animală, se aplică următoarele cerințe de sănătate animală:

(a)  cerințele privind înregistrarea, autorizarea, ținerea de evidențe și registre pentru unitățile și transportatorii prevăzuți în capitolul 1 din titlurile I și II;

(b)  cerințele privind trasabilitatea prevăzute la articolele 102-105 și articolele 112 și 113 pentru alte animale și la articolul 119 pentru materialul germinativ;

(c)  cerințele de circulație:

(i)  pentru alte animale care trăiesc în principal în mediul terestru sau care sunt în mod normal afectate de boli ale animalelor terestre, ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 229 alineatul 3 literele (d) și (e), prevăzute în partea IV titlul I capitolul 3 secțiunea 1 și secțiunea 6 și în partea IV titlul I capitolele 4 și 5;

(ii)  pentru alte animale care trăiesc în principal în mediul acvatic sau care sunt în mod normal afectate de boli ale animalelor acvatice, ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 229 alineatul (3) literele (d) și (e) și de cerințele prevăzute în partea IV titlul II capitolul 2 secțiunile 1-5 și titlul II capitolul 2;

(iii)  pentru alte animale de companie, cerințele prevăzute la articolele 112 și 152;

(iv)  pentru materialul germinativ, cerințele generale de circulație prevăzute la articolele 155 și 156 și cerințele speciale de circulație către alte state membre prevăzute la articolele 162 și 163;

(v)  pentru produsele de origine animală, obligațiile generale de sănătate animală ale operatorilor referitor la producția, prelucrarea și distribuția în Uniune a produselor de origine animală prevăzute în articolele 164 și 223;

(d)  următoarea obligație de certificare a sănătății animale pentru operatori și autoritatea competentă și declarația pe proprie răspundere pentru operatori:

(i)  pentru alte animale, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 140-148 sau la articolele 208-218;

(ii)  pentru materialul germinativ, conform normelor prevăzute la articolele 159 și 160;

(iii)  pentru produsele de origine animală, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 165 și 166 sau la articolele 224 și 225;

(e)  notificarea deplasărilor de către operatori și autoritatea competentă, luând în considerare cerințele prevăzute la articolele 149, 150, 151, 161, 167 și la articolele 219-221 și 226.

Articolul 229

Delegarea competențelor și actele de punere în aplicare privind cerințele de sănătate animală pentru alte animale și materialul germinativ și produsele de origine animală provenind de la alte animale

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind completarea și modificarea cerințelor pentru alte animale și materialul germinativ sau produsele de origine animală provenind de la acestea, astfel cum se prevede la articolul 228, care sunt necesare pentru a limita riscul implicat de bolile menționate la respectivul articol, cu privire la:

(a)  cerințele privind înregistrarea, autorizarea, la ținerea evidențelor și registrelor pentru unitățile care dețin sau transportă alte animale și material germinativ sau produse de origine animală provenind de la acestea, astfel cum se prevede la articolul 228 alineatul (a);

(b)  cerințele de trasabilitate pentru alte animale și materialul germinativ provenind de la acestea, astfel cum se prevede la articolul 228 litera (b);

(c)  cerințele de circulație pentru alte animale și produsele de origine animală provenind de la acestea, astfel cum se prevede la articolul 228 litera (c);

(d)  cerințele privind obligația de certificare a sănătății animale de către operatori și autoritatea competentă și obligațiile operatorilor privind declarația pe proprie răspundere pentru alte animale și materialul germinativ și produsele de origine animală provenind de la acestea, astfel cum se prevede la articolul 228 litera (d);

(e)  cerințele de notificare a circulației de către operatori și autoritatea competentă pentru alte animale și materialul germinativ și produsele de origine animală provenind de la acestea, astfel cum se prevede la articolul 228 litera (e).

(2)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme detaliate pentru punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și control al bolilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(3)  Comisia are în vedere unul sau mai multe dintre următoarele criterii la adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare prevăzute la alineatele (1) și (2):

(a)  speciile sau categoriile de alte animale sunt listate în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) ca specii listate pentru una sau mai multe boli listate, pentru care se aplică una sau mai multe măsuri de prevenire și de control prevăzute în prezentul regulament;

(b)  profilul bolii listate, care privește speciile și categoriile de alte animale menționate la litera (a);

(c)  fezabilitatea, disponibilitatea și eficacitatea măsurilor de prevenire și de control al bolilor pentru speciile listate care fac obiectul acestor măsuri;

(d)  mediul de viață terestru sau acvatic prevalent pentru respectivele alte animale;

(e)  tipul de boli care afectează aceste alte animale, care pot fi fie boli care afectează în mod normal animalele terestre, fie care afectează în mod normal animalele acvatice, indiferent de mediul de viață prevalent menționat la litera (b).

PARTEA V

INTRAREA ÎN UNIUNE ȘI EXPORTUL

Capitolul 1

Intrarea în Uniune a animalelor, materialului germinativ și produselor de origine animală din țări și teritorii terțe

Secțiunea 1

Cerințele petru intrarea în Uniune

Articolul 230

Cerințele pentru intrare în Uniune a animalelor, materialului germinativ și produselor de origine animală

(1)  Statele membre permit intrarea în Uniune a transporturilor de animale, material germinativ și produse de origine animală provenind din țări sau teritorii terțe, numai dacă îndeplinesc cerințele următoare:

(a)  provin dintr-o țară terță sau teritoriu terț listate în conformitate cu articolul 231 pentru respectivele specii și categorii de animale sau material germinativ sau produse de origine animală ori dintr-o zonă sau un compartiment din acestea, cu excepția cazului în care fac obiectul unei derogări sau norme suplimentare adoptate în temeiul articolului 241 alineatul (1);

(b)  provin de la unități care sunt autorizate și listate, în cazul în care autorizarea și listarea respective se prevăd la articolul 234 și în normele adoptate în temeiul articolului 235;

(c)  respectă cerințele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 236 alineatul (1), în cazul în care sunt prevăzute astfel de cerințe pentru animalele, materialul germinativ sau produsele de origine animală transportate;

(d)  sunt însoțite de un certificat de sănătate animală, de declarații și de alte documente cerute la articolul 239 alineatul (1) sau în normele adoptate în conformitate cu articolul 239 alineatul (4).

(2)  Operatorii prezintă transporturile de animale, material germinativ și produse de origine animală provenind în țări sau teritorii terțe în vederea controlului oficial prevăzut la articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. xxxx/xxxx(63) [Regulamentul privind controalele oficiale], cu excepția cazului în care se prevăd derogări în temeiul respectivului regulament la punctul de intrare în Uniune.

Secțiunea 2

Listarea țărilor și teritoriilor terțe

Articolul 231

Listele țărilor și teritoriilor terțe din care este permisă introducerea în Uniune de animale, material germinativ și produse de origine animală și actele de punere în aplicare și actele delegate

(1)  Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, lista țărilor și a teritoriilor terțe din care se permite introducerea în Uniune a anumitor specii și categorii de animale, material germinativ și produse de origine animală, ținând seama de următoarele criterii:

(a)  legislația privind sănătatea animală a țării terțe sau a teritoriului terț și normele privind intrarea în respectiva țară sau teritoriu al animalelor, materialului germinativ și produselor de origine animală din alte țări și teritorii terțe;

(b)  garanțiile oferite de către autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț în ceea ce privește punerea în aplicare eficientă și controlul legislației privind sănătatea animală menționate la litera (a);

(c)  organizarea, structura, resursele și competențele juridice ale autorității competente din țara terță sau din teritoriul terț;

(d)  procedurile de certificare a sănătății animale în țara terță sau în teritoriul terț;

(e)  statutul veterinar al țării terțe sau al teritoriului terț ori a zonelor și compartimentelor acestora, cu privire la:

(i)  bolile listate și bolile emergente;

(ii)  orice aspecte de sănătate animală și publică sau situația de mediu în țara terță sau în teritoriul terț sau în zonele sau compartimentele acestora care pot prezenta un risc pentru sănătatea animală sau publică sau pentru statutul ecologic al Uniunii;

(f)  garanțiile pe care le poate oferi autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț în ceea ce privește respectarea condițiilor de sănătate animală corespunzătoare în vigoare în Uniune sau aplicarea unor condiții echivalente;

(g)  regularitatea și rapiditatea cu care țara terță sau teritoriul terț furnizează informații cu privire la bolile animale infecțioase sau contagioase de pe teritoriul său Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală (OIE), în special informații privind bolile enumerate în Codurile privind sănătatea animalelor acvatice sau terestre ale OIE;

(h)  rezultatele controalelor efectuate de Comisie în țara terță sau în teritoriul terț;

(i)  orice experiență dobândită în urma intrărilor anterioare de animale, material germinativ și produse de origine animală din țara terță sau teritoriu terț și rezultatele controalelor oficiale efectuate la punctul de intrare în Uniune asupra acestor animale, material germinativ și produse de origine animală.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(2)  Până la adoptarea listelor țărilor și a teritoriilor terțe prevăzute la alineatul (1) și cu condiția ca astfel de liste să nu fi fost întocmite în conformitate cu legislația Uniunii menționată la articolul 258 alineatul (2), statele membre stabilesc țările și teritoriile terțe din care anumite specii sau categorii de animale, material germinativ sau produsele de origine animală pot intra în Uniune.

În sensul primului paragraf, statele membre iau în considerare criteriile de includere în liste a țărilor și teritoriilor terțe prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(i) din prezentul articol.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind derogări de la alineatul (2) din prezentul articol, care limitează posibilitatea statelor membre de a decide din care dintre țările și teritoriile terțe poate proveni o anumită specie sau categorie de animale, material germinativ sau produse de origine animală care intră în Uniune, atunci când este necesar, ținând seama de riscul pe care îl presupune respectiva specie sau categorie de animale, material germinativ sau produs de origine animală.

Articolul 232

Informațiile care trebuie incluse în listele de țări și teritorii terțe

Comisia precizează următoarele informații pentru fiecare țară terță sau teritoriu terț din listele prevăzute la articolul 231 alineatul (1):

(a)  categoriile sau speciile de animale, material germinativ sau produse de origine animală care pot intra în Uniune provenind din respectiva țară terță sau respectivul teritoriu terț;

(b)  dacă animalele, materialul germinativ sau produsele de origine animală menționate în conformitate cu litera (a) pot intra în Uniune în cazul în care provin de pe întreg teritoriul acestei țări terțe sau din teritoriul terț sau numai dintr-una sau mai multe zone sau compartimente ale acesteia/acestuia.

Articolul 233

Suspendarea și retragerea din lista țărilor și a teritoriilor terțe și acte de punere în aplicare

(1)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, suspendă sau retrage de pe lista prevăzută la articolul 231 alineatul (1) o țară terță sau un teritoriu terț sau o zonă sau un compartiment din acestea, pentru oricare din următoarele motive:

(a)  țara terță sau teritoriul terț ori una sau mai multe zone sau compartiment ale acestora nu mai îndeplinește criteriile stabilite la articolul 231 alineatul (1), în cazul în care sunt relevante pentru intrarea în Uniune a unei anumite specii sau categorii de animale, material germinativ sau produs de origine animală;

(b)  situația veterinară în țara terță sau teritoriul terț sau dintr-o zonă sau compartiment din acestea este de așa natură încât este necesar să fie suspendat(ă) sau retras(ă) de pe acea listă pentru a proteja statutul sanitar al animalelor din Uniune;

(c)  în pofida unei cereri a Comisiei adresată țării terțe sau teritoriului terț pentru a primi informații actualizate cu privire la situația veterinară și alte aspecte menționate la articolul 231 alineatul (1), țara terță sau teritoriul terț nu a furnizat aceste informații;

(d)  țara terță sau teritoriul terț a refuzat să consimtă la efectuarea unui control al Comisiei în numele Uniunii pe teritoriul său.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

În cazuri imperioase de urgență justificate în mod corespunzător legate de un risc important de a introduce în Uniune o boală listată menționată la articolul 8 alineatul (1) litera (d), Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 255 alineatul (3).

(2)  Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, poate reintroduce o țară terță sau un teritoriu terț ori o zonă sau compartiment din acestea care a fost suspendat(ă) sau retras(ă) de pe lista prevăzută la articolul 231 alineatul (1), pentru oricare din următoarele motive:

(a)  pentru motivele menționate la alineatul (1) litera (a) sau (c) din prezentul articol, cu condiția ca țara terță sau teritoriul terț să demonstreze că respectă criteriile pentru a fi listate stabilite la articolul 231 alineatul (1);

(b)  pentru motivele menționate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol, cu condiția ca țara terță sau teritoriul terț să furnizeze garanțiile adecvate că situația veterinară sau situația sănătății publice care a dus la suspendarea sau retragerea de pe respectiva listă a fost rezolvată sau nu mai reprezintă o amenințare pentru sănătatea animală sau publică a Uniunii; [AM 317]

(c)  pentru motivele menționate la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol, cu condiția ca:

(i)  țara terță sau teritoriul terț să fi consimțit la efectuarea unui control de către Comisie în numele Uniunii pe teritoriul său și

(ii)  rezultatele respectivului control al Comisiei să arate că țara terță sau teritoriul terț sau din zonele și compartimentele din acestea respectă criteriile pentru a fi listate stabilite la articolul 231 alineatul (1).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 253 privind norme de modificare și completare a criteriilor pentru suspendarea unei țări terțe sau unui teritoriu terț ori a unor zone sau compartimente din acestea de pe lista prevăzută la articolul 231 alineatul (1) din prezentul articol, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.

Secțiunea 3

Autorizarea și listarea unităților din țări și teritorii terțe

Articolul 234

Autorizarea și listarea unităților

(1)  Statele membre permit intrarea în Uniune a animalelor terestre și materialului germinativ de la acestea care provin de la un tip de unitate pentru care se cere autorizarea în Uniune în conformitate cu articolul 89 alineatul (2) și cu normele adoptate în temeiul articolului 89 alineatul (3) și articolului 90, în cazul în care respectiva unitate din țara terță sau din teritoriul terț:

(a)  respectă cerințele privind sănătatea animală din respectiva țară terță sau teritoriu terț, care sunt echivalente cu normele pentru respectivul tip de unități aplicabile în Uniune;

(b)  este autorizată și inclusă pe o listă de către autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț de origine.

(2)  Comisia colectează listele de unități autorizate menționate la alineatul (1) litera (b) primite de la autoritățile competente din țările sau teritoriile terțe.

(3)  Comisia furnizează statelor membre toate listele noi sau actualizate de unități autorizate primite de la țările sau teritoriile terțe și le pune la dispoziția publicului.

Articolul 235

Delegarea competențelor privind autorizarea și listarea unităților

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind normele care derogă de la cerințele prevăzute la articolul 234 alineatul (1) litera (b) în cazul în care măsurile alternative de limitare a riscurilor existente în țara terță sau teritoriul terț oferă garanții echivalente pentru sănătatea animală în Uniune.

Secțiunea 4

Intrarea în Uniune a speciilor și categoriilor de animale, material germinativ și produse de origine animală

Articolul 236

Delegarea competențelor privind cerințele de sănătate animală la intrarea în Uniune a speciilor și categoriilor de animale, material germinativ și produse de origine animală

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind cerințele de sănătate animală pentru:

(a)  intrarea în Uniune a speciilor și categoriilor de animale, material germinativ și produse de origine animală din țări sau teritorii terțe;

(b)  circulația în Uniune și manipularea acestor animale, material germinativ și produse de origine animală după intrarea lor în Uniune.

(2)  Cerințele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) litera (a):

(a)  sunt la fel de stricte ca cerințele de sănătate animală prevăzute în prezentul regulament și ca normele adoptate în temeiul acestora care se aplică circulației de specii sau categorii de animale, material germinativ sau produse de origine animală în cauză în cadrul Uniunii sau

(b)  sunt echivalente cu cerințele de sănătate animală aplicabile speciilor și categoriilor de animale, material germinativ sau produse de origine animală prevăzute în partea IV din prezentul regulament.

(3)  Până la adoptarea de acte delegate de stabilire a cerințelor de sănătate animală în ceea ce privește o anumită specie sau categorie de animale, material germinativ sau produs de origine animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și cu condiția ca aceste cerințe să nu fi fost deja stabilite în temeiul legislației Uniunii menționate la articolul 258 alineatul (2), statele membre pot aplica norme naționale, cu condiția ca normele respective:

(a)  să respecte cerințele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol și să țină seama de aspectele menționate la articolele 237 și 238;

(b)  să nu fie mai puțin stricte decât cele care sunt prevăzute în titlurile I și II din partea IV.

Articolul 237

Aspectele care trebuie luate în considerare pentru actele delegate prevăzute la articolul 236 cu privire la intrarea în Uniune a animalelor

Comisia ia în considerare următoarele aspecte atunci când stabilește cerințele de sănătate animală în actele delegate prevăzute la articolul 236 alineatul (1), în vederea introducerii în Uniune a anumitor specii și categorii de animale:

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) și bolile emergente;

(b)  statutul veterinar al Uniunii privind bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) și bolile emergente;

(c)  speciile listate în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) și bolile emergente;

(d)  vârsta și sexul animalelor;

(e)  originea animalelor;

(f)  tipul de unitate și tipul de producție în locurile de origine și de destinație;

(g)  locul de destinație prevăzut;

(h)  utilizarea preconizată pentru animale;

(i)  orice măsuri de limitare a riscurilor existente în țările sau teritoriile terțe de origine sau de tranzit sau după sosirea pe teritoriul Uniunii;

(j)  cerințele de sănătate animală aplicabile circulației respectivelor animale pe teritoriul Uniunii;

(k)  alți factori epidemiologici;

(l)  standardele de sănătate animală aplicabile comerțului internațional, relevante pentru speciile și categoriile animalelor respective.

Articolul 238

Aspectele care trebuie luate în considerare pentru actele delegate prevăzute la articolul 236 cu privire la intrarea în Uniune a materialului germinativ și a produselor de origine animală

Comisia ia în considerare următoarele aspecte atunci când stabilește cerințele de sănătate animală în actele delegate prevăzute la articolul 236 alineatul (1), în vederea introducerii în Uniune a materialului germinativ și a produselor de origine animală:

(a)  bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) și bolile emergente;

(b)  starea de sănătate a animalelor de la care provin materialul germinativ și produsele de origine animală și a Uniunii privind bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), precum și bolile emergente;

(c)  tipul și natura materialului germinativ și a produselor de origine animală în cauză, tratamentele, metodele de prelucrare și alte măsuri de limitare a riscurilor care au fost aplicate la locul de origine, de expediere sau de destinație;

(d)  tipul de unitate și tipul de producție în locurile de origine și de destinație;

(e)  locul de destinație prevăzut;

(f)  utilizarea prevăzută pentru materialul germinativ și produsele de origine animală;

(g)  cerințele de sănătate animală aplicabile circulației materialului germinativ și a produselor de origine animală pe teritoriul Uniunii;

(h)  alți factori epidemiologici;

(i)  standardele de sănătate animală aplicabile comerțului internațional, relevante pentru materialul germinativ și produsele de origine animală respective.

Secțiunea 5

modele de certificate de sănătate animală, declarații și alte documente

Articolul 239

Certificate de sănătate animală, declarații și alte documente pentru intrarea în Uniune

(1)  Statele membre permit intrarea în Uniune a transporturilor de animale, material germinativ și produse de origine animală provenind din țări sau teritorii terțe, numai sunt însoțite de:

(a)  un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț de origine;

(b)  declarații sau alte documente, atunci când sunt cerute în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (a).

(2)  Statele membre nu permit intrarea în Uniune a transporturilor de animale, material germinativ și produse de origine animală cu excepția cazului în care certificatul de sănătate animală menționat la alineatul (1) litera (a) a fost verificat și semnat de un medic veterinar oficial dintr-o țară terță sau un teritoriu terț în conformitate cu cerințele de certificare echivalente celor stabilite la articolul 146 alineatul (3) sau articolul 216 alineatul (3) și în normele adoptate în conformitate cu articolul 146 alineatul (4) sau articolul 216 alineatul (4).

(3)  Statele membre permit ca certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate și transmise prin intermediul sistemului IMSOC să înlocuiască certificatele de sănătate animală de însoțire prevăzute la alineatul (1) în cazul în care aceste certificate electronice de sănătate animală:

(a)  conțin toate informațiile pe care trebuie să le conțină certificatul de sănătate animală la care se face referire în alineatul (1) litera (a) din prezentul articol în conformitate cu articolul 240 alineatul (1) și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 240 alineatul (3);

(b)  garantează trasabilitatea transporturilor de animale, materialului germinativ și produselor de origine animală și fac legătura dintre respectivele transporturi și certificatul electronic de sănătate animală.

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  derogările de la cerințele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) litera (a) pentru transporturile de animale, material germinativ și produse de origine animală și în normele specifice privind certificarea sănătății animale pentru respectivele transporturi care prezintă un risc nesemnificativ pentru sănătatea animală sau publică din Uniune, datorită unui sau mai multor dintre următorii factori:

(i)  categoria sau specia de animale, material germinativ sau produse de origine animală;

(ii)  metodele de păstrare și tipurile de producție ale animalelor, materialului germinativ și produselor de origine animală;

(iii)  utilizarea prevăzută pentru acestea;

(iv)  măsurile alternative de limitare a riscurilor existente în țările terțe sau teritoriile terțe de origine sau de tranzit sau, după sosirea pe teritoriul Uniunii, care asigură o protecție echivalentă sănătății animale și publice din Uniune, după cum se prevede în prezentul regulament;

(v)  furnizarea de către țara terță sau teritoriul terț a unor garanții că respectarea cerințelor pentru intrarea în Uniune este demonstrată prin alte mijloace decât un certificat de sănătate animală;

(b)  cerințele pentru transporturile de animale, material germinativ și produse de origine animală care intră în Uniune de a fi însoțite de declarații sau alte documente necesare pentru a demonstra că animalele, materialul germinativ și produsele de origine animală care intră în Uniune îndeplinesc condițiile de sănătate animală privind intrarea în Uniune prevăzute în normele adoptate în temeiul articolului 236 alineatul (1).

Articolul 240

Conținutul certificatelor de sănătate animală

(1)  Certificatul de sănătate animală la care se face referire la articolul 239 alineatul (1) litera (a) conține cel puțin următoarele informații:

(a)  denumirea și adresa:

(i)  unității sau locului de origine;

(ii)  unității sau locului de destinație;

(iii)  după caz, unităților pentru operațiunile de colectare sau de odihnă a animalelor captive;

(b)  o descriere a animalelor, materialului germinativ sau produselor de origine animală;

(c)  numărul sau volumul de animale, material germinativ sau produse de origine animală;

(d)  dacă este cazul, identificarea și înregistrarea animalelor sau materialului germinativ;

(e)  informațiile necesare pentru a demonstra că animalele, materialul germinativ și produse de origine animală din transport respectă cerințele de sănătate animală prevăzute pentru intrarea în Uniune, în conformitate cu articolul 230 și articolul 236 alineatul (3) și cu normele adoptate în conformitate cu articolul 236 alineatul (1) și articolul 241.

(2)  Certificatul de sănătate animală menționat la articolul 239 alineatul (1) litera (a) poate include și alte informații necesare în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  informațiile care urmează a fi incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 239 alineatul (1) litera (a), în plus față de cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol;

(b)  informațiile care trebuie incluse în declarațiile sau alte documente prevăzute la articolul 239 alineatul (1) litera (b).

(4)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală, declarații și alte documente prevăzute la articolul 239 alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(5)  Până la instituirea normelor privind actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatelor (3) și (4) din prezentul articol, în ceea ce privește o anumită specie sau categorie de animale, material germinativ sau produs de origine animală, și în măsura în care aceste norme nu au fost stabilite în temeiul legislației Uniunii menționate la articolul 258 alineatul (2), statele membre pot aplica norme naționale, cu condiția ca acestea să fie conforme cu condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol.

Secțiunea 6

Derogări și cerințe suplimentare pentru anumite categorii de animale, material germinativ și produse de origine animală

Articolul 241

Derogări și cerințe suplimentare pentru anumite categorii de animale, material germinativ și produse de origine animală

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind derogările de la cerințele prevăzute la articolul 230 alineatul (1), articolul 234 și articolul 239 și cerințele suplimentare pentru intrarea în Uniune a următoarelor:

(a)  animale:

(i)  destinate pentru circuri, evenimente, expoziții, prezentări, spectacole și unități izolate;

(ii)  care sunt animale de companie;

(iii)  destinate unei utilizări în scopuri științifice;

(iv)  pentru care Uniunea nu este destinația finală;

(v)  care provin din Uniune și circulă către o țară terță sau teritoriu terț și apoi sunt deplasate înapoi în Uniune din acea țară terță sau teritoriu terț;

(vi)  care provin din Uniune și sunt transportate printr-o țară terță sau teritoriu terț în drum către o altă parte a Uniunii;

(vii)  care sunt destinate pășunatului temporar în apropiere de frontierele Uniunii;

(viii)  care prezintă un risc nesemnificativ pentru statutul veterinar din Uniune;

(b)  produse de origine animală:

(i)  destinate utilizării personale;

(ii)  pentru consum pe mijloacele de transport care sosesc din țări sau teritorii terțe;

(c)  material germinativ și produse de origine animală:

(i)  destinate a fi utilizate ca mostre comerciale;

(ii)  destinate a fi utilizate ca mostre pentru cercetare și diagnostic;

(iii)  pentru care Uniunea nu este destinația finală;

(iv)  care provin din Uniune și circulă către o țară terță sau teritoriu terț și apoi sunt deplasate înapoi în Uniune din acea țară terță sau teritoriu terț;

(v)  care provin din Uniune și sunt transportate printr-o țară terță sau teritoriu terț în drum către o altă parte a Uniunii;

(vi)  care prezintă un risc nesemnificativ pentru statutul veterinar al Uniunii.

Aceste acte delegate țin seama de aspectele menționate la articolele 237 și 238.

(2)  Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme privind:

(a)  formularele tip de certificate de sănătate animală, declarații și alte documente corespunzătoare categoriilor de animale, materialului germinativ și produselor de origine animală menționate la alineatul (1);

(b)  indicarea, pentru produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, codurilor din Nomenclatura Combinată, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. xxxx/xxxx(64) [Regulamentul privind controalele oficiale].

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 2

Intrarea în Uniune a anumitor mărfuri, altele decât animalele, materialul germinativ și produsele de origine animală din țări și teritorii terțe

Articolul 242

Agenții patogeni și actele delegate

(1)  Orice persoană fizică sau juridică care aduce agenți patogeni în Uniune:

(a)  se asigură că introducerea acestora în Uniune nu prezintă riscuri pentru sănătatea animală sau sănătatea publică din Uniune cu privire la bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), precum și la bolile emergente;

(b)  ia măsuri de control al bolilor și măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că intrarea în Uniune a acestor agenții patogeni nu prezintă niciun risc de bioterorism.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 care stabilește cerințele pentru introducerea în Uniune a agenților patogeni privind:

(a)  ambalajul agenților patogeni;

(b)  alte măsuri suplimentare de limitare a riscurilor necesare pentru a împiedica eliberarea și răspândirea agenților patogeni.

Articolul 243

Materialul vegetal și actele de punere în aplicare

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  cerințele specifice de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a materialului vegetal care acționează ca o cale de transmitere a bolilor listate sau emergente;

(b)  cerințele privind:

(i)  certificarea sănătății animale, luând în considerare normele prevăzute la articolul 239 alineatul (1) litera (a) și articolul 239 alineatele (2) și (3) sau

(ii)  declarațiile sau alte documente, luând în considerare normele prevăzute la articolul 239 alineatul (1) litera (b).

(2)  Comisia stabilește cerințele în materie de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în cazul unei situații epidemiologice nefavorabile în țările sau teritoriile terțe privind bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) sau bolile emergente și ținând seama de următoarele criterii:

(a)  dacă o boală listată sau emergentă care poate fi transmisă prin materialul vegetal reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animală sau umană din Uniune;

(b)  probabilitatea ca animalele din speciile listate pentru o anumită boală listată sau emergentă să fie în contract direct sau indirect cu materialul vegetal menționat la alineatul (1);

(c)  disponibilitatea și eficacitatea măsurilor alternative de limitare a riscurilor în ceea ce privește materialul vegetal în cauză, care pot elimina sau minimiza riscul de transmitere menționat la alineatul (2) litera (a).

(3)  Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme care să indice, pentru produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, codurile din Nomenclatura Combinată, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. . xxxx/xxxx(65) [Regulamentul privind controalele oficiale].

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Articolul 244

Mijloacele de transport, echipamentele, materialele de ambalare, apa și furajele și nutrețul pentru transport și actele delegate și de punere în aplicare

(1)  Operatorii care aduc animale și produse în Uniune iau măsurile adecvate și necesare de prevenire a bolilor în timpul transportului, astfel cum se prevede la articolul 122 alineatul (1) și articolul 191 alineatul (1).

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 253 privind:

(a)  cerințele specifice de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a:

(i)  mijloacelor de transport pentru animale, material germinativ, produse de origine animală, subproduse de origine animală și produse derivate;

(ii)  echipamentelor, materialelor de ambalaj sau apei de transport pentru animale, materialului germinativ, produselor de origine animală, subproduselor de origine animală și produselor derivate sau furajelor și nutrețului care pot transmite boli ale animalelor;

(b)  cerințele privind:

(i)  certificarea sănătății animale, luând în considerare normele prevăzute la articolul 239 alineatul (1) litera (a) și articolul 239 alineatele (2) și (3) sau

(ii)  declarațiile sau alte documente, luând în considerare normele prevăzute la articolul 239 alineatul (1) litera (b).

(3)  Comisia stabilește cerințele în materie de sănătate animală prevăzute la alineatul (2) în cazul unei situații epidemiologice nefavorabile privind una sau mai multe dintre bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d) sau bolile emergente, care prezintă un risc important pentru sănătatea animală sau umană din Uniune,:

(a)  într-o țară terță învecinată;

(b)  în țara terță de origine;

(c)  în țara terță de tranzit.

(4)  Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme care să indice, pentru mărfurile menționate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol, codurile din Nomenclatura Combinată, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. xxxx/xxxx(66) [Regulamentul privind controalele oficiale].

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

Capitolul 3

Exportul

Articolul 245

Exportul din Uniune

(1)  Statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că exportul și reexportul de animale și produse din Uniune către o țară terță sau un teritoriu terț are loc în conformitate cu normele privind circulația animalelor și a produselor între statele membre prevăzute în partea IV, luând în același timp în considerare statutul veterinar din țara terță sau teritoriul terț de destinație ori din zona sau compartimentul din acestea, cu privire la bolile listate menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (d), precum și la bolilor emergente.

Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru se solicită de către autoritatea competentă a țării terțe importatoare sau a teritoriului terț importator sau este stabilite în actele cu putere de lege, regulamentele, standardele, codurile de practică și alte proceduri juridice și administrative în vigoare în respectiva țară sau respectivul teritoriu, exportul și reexportul din Uniune poate avea loc în conformitate cu dispozițiile respective.

(2)  În cazul în care sunt aplicabile dispozițiile unui acord bilateral încheiat între Uniune și o țară terță sau un teritoriu terț, animalele și produsele exportate din Uniune către această țară terță sau teritoriu terț respectă dispozițiile respective.

PARTEA VI

MĂSURI DE URGENȚĂ

Secțiunea 1

Măsuri de urgență privind circulația animalelor și a produselor în cadrul Uniunii și mijloacele de transport și alte materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de animale și produse

Articolul 246

Măsurile de urgență care trebuie luate de către autoritatea competentă din statul membru afectat în cazul apariției unui focar de boală listată sau de boală emergentă sau al apariției unui pericol pe teritoriul său

(1)  În cazul apariției unui focar de boală listată sau de boală emergentă sau al apariției unui pericol care este susceptibil să constituie un risc grav, autoritatea competentă din statul membru respectiv, în funcție de gravitatea situației și a bolii sau a pericolului în cauză, ia de îndată una sau mai multe dintre următoarele măsuri de urgență pentru a preveni răspândirea bolii sau a pericolului:

(a)  pentru bolile listate:

(i)  menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a), măsurile de combatere a bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 1;

(ii)  menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c), măsurile de combatere a bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 2;

(b)  pentru bolile emergente și pericole:

(i)  restricții privind circulația animalelor și produselor provenind de la unitățile sau, în cazul în care este relevant, din zonele sau compartimentele de restricție în care a apărut focarul sau pericolul, precum și privind mijloacele de transport și alte materiale care ar fi putut intra în contact cu animalele sau produsele respective;

(ii)  carantina animalelor și izolarea produselor;

(iii)  măsuri de supraveghere și trasabilitate;

(iv)  orice măsuri de urgență de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 1 care sunt adecvate;

(c)  orice altă măsură de urgență pe care o consideră corespunzătoare pentru a controla și preveni în mod eficace și eficient răspândirea bolii sau a riscului.

(2)  Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) informează Comisia și celelalte state membre:

(a)  de îndată cu privire la apariția unui focar sau a unui pericol menționate la alineatul (1);

(b)  fără întârziere referitor la măsurile de urgență luate în temeiul alineatului (1).

Articolul 247

Măsurile de urgență care urmează să fie adoptate de către alte statele membre decât statul membru în care a apărut focarul sau pericolul

(1)  Autoritatea competentă din celelalte statele membre decât statul membru în care a apărut focarul sau pericolul menționat la articolul 246 alineatul (1) adoptă una sau mai multe din măsurile de urgență menționate la articolul 246 alineatul (1), în cazul în care se detectează pe teritoriul său animale sau produse din statul membru menționat la articolul 246 alineatul (1) sau mijloacele de transport sau orice alt material care ar fi putut intra în contact cu respectivele animale și produse.

(2)  Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) din prezentul articol poate, în cazul în care există un risc grav, până la adoptarea măsurilor de urgență de către Comisie în conformitate cu articolul 248, să ia măsurile de urgență menționate la articolul 246 alineatul (1) în mod provizoriu, în funcție de gravitatea situației, în ceea ce privește animalele sau produsele provenind de la unitățile sau din orice alte locuri sau, dacă este relevant, din zonele de restricție din statul membru în care a apărut boala sau pericolul menționat la articolul 246 alineatul (1) sau mijloacele de transport sau alte materiale care ar fi putut intra în contact cu animalele respective.

(3)  Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) informează Comisia și celelalte state membre:

(a)  de îndată cu privire la apariția unui focar sau a unui pericol menționate la alineatul (1);

(b)  fără întârziere referitor la măsurile de urgență luate în temeiul alineatele (1) și (2).

Articolul 248

Măsurile de urgență ale Comisiei

(1)  În cazul apariției unui focar sau a unui pericol, astfel cum se menționează la articolul 246 alineatul (1), și al măsurilor de urgență adoptate de autoritățile competente ale statelor membre în conformitate cu articolele 246 alineatul (1) și 247 alineatele (1) și (2), Comisia examinează situația și măsurile de urgență luate și adoptă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, una sau mai multe dintre măsurile de urgență prevăzute la articolul 246 alineatul (1) în ceea ce privește animalele și produsele și mijloacele de transport ale acestora și alte materiale care ar fi putut intra în contact cu animalele sau produsele respective, în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)  Comisia nu a fost informată cu privire la orice măsuri adoptate în temeiul articolului 246 alineatul (1) și articolului 247 alineatele (1) și (2);

(b)  Comisia consideră că măsurile adoptate în temeiul articolului 246 alineatul (1) și articolului 247 alineatele (1) și (2) sunt inadecvate;

(c)  Comisia consideră că este necesar să aprobe sau să înlocuiască măsurile adoptate de autoritățile competente ale statelor membre în conformitate cu articolul 246 alineatul (1) și articolul 247 alineatele (1) și (2) pentru a evita perturbări nejustificate în circulația animalelor și a produselor.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(2)  Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător referitoare la riscuri grave de răspândire a unei boli sau a unui pericol, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu articolul 255 alineatul (3).

Secțiunea 2

Măsuri de urgență privind transportul animalelor și a produselor provenind din țări și teritorii terțe și mijloacele de transport și alte materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de transporturi

Articolul 249

Măsurile de urgență care trebuie luate de autoritatea competentă din statul membru

În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru ia cunoștință de un transport de animale sau produse originare dintr-o țară terță sau teritoriu terț sau cu privire la mijloace de transport sau materiale care ar fi putut intra în contact cu un astfel de transport care ar putea constitui un risc grav în Uniune din cauza unor eventuale infecții sau contaminări cu boli listate sau boli emergente sau din cauza pericolelor, de îndată, aceasta:

(a)  ia una sau mai multe dintre următoarele măsuri de urgență necesare în vederea atenuării riscului respectiv, în funcție de gravitatea situației:

(i)  distrugerea lotului;

(ii)  carantina animalelor și izolarea produselor;

(iii)  măsuri de supraveghere și trasabilitate;

(iv)  orice măsuri de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 1 care sunt adecvate;

(v)  orice altă măsură de urgență pe care o consideră adecvată pentru a preveni răspândirea bolii sau unui pericol în Uniune;

(b)  informează Comisia și celelalte state membre cu privire la riscurile asociate cu transportul în cauză și originea transportului, prin intermediul sistemului IMSOC.

Articolul 250

Măsurile de urgență ale Comisiei

(1)  În cazul în care o boală listată, o boală emergentă sau un pericol care ar putea constitui un risc grav apare sau se răspândește într-o țară terță sau teritoriu terț sau în cazul în care orice alt motiv grav legat de sănătatea animală sau publică motiv justifică acest lucru, Comisia poate, prin intermediul unui act de punere în aplicare și acționând din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, să adopte una sau mai multe dintre următoarele măsuri de urgență și, în funcție de gravitatea situației, poate:

(a)  suspenda intrarea în Uniune a transporturilor de animale și produse și a mijloacelor de transport sau a altor materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de transporturi care pot răspândi această boală sau pericol în Uniune;

(b)  stabili cerințe speciale pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale și produse și a mijloacelor de transport și a altor materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de transporturi care pot răspândi această boală sau pericol în Uniune;

(c)  lua orice alte măsuri de control al bolii de urgență pentru a preveni răspândirea bolii sau pericolului în Uniune.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(2)  Din motive imperioase temeinic justificate și legate de riscuri importante, Comisia, după consultarea cu statul membru în cauză, adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menționată la articolul 255 alineatul (3).

Articolul 251

Măsurile de urgență luate de către statele membre atunci când Comisia nu acționează

(1)  În cazul în care un stat membru solicită Comisiei să ia măsuri de urgență în conformitate cu articolul 250, iar Comisia nu face acest lucru, statul membru respectiv:

(a)  poate, în așteptarea adoptării de măsuri de urgență de către Comisie în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, să ia una sau mai multe măsuri de urgență prevăzute la litera (a) din articolul 249 cu titlu provizoriu în ceea ce privește transporturile de animale și de produse și mijloacele de transport și alte materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de transporturi, originare din țara terță sau teritoriul terț menționat la articolul 250 alineatul (1), în funcție de gravitatea situației de pe teritoriul său;

(b)  informează fără întârziere Comisia și autoritățile competente din celelalte state membre cu privire la astfel de măsuri de urgență, precizând motivul adoptării lor.

(2)  Comisia examinează situația și măsurile de urgență adoptate de către statul membru în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol și, în cazul în care este necesar, adoptă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, una sau mai multe măsuri de urgență prevăzute la articolul 250.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 255 alineatul (2).

(3)  Din motive imperioase temeinic justificate legate de riscuri importante, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menționată la articolul 255 alineatul (3).

PARTEA VII

DISPOZIȚII COMUNE

TITLUL I

Dispoziții procedurale

Articolul 252

Modificări ale anexelor I și II

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind modificări modificările la anexele I și II anexe pentru a ține seama de progresele tehnice, evoluțiile științifice și circumstanțele diferite în ceea ce privește sănătatea publică și animală. [AM 318]

Articolul 253

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în la prezentul articol și sub rezerva respectării cerinței de a propune o legislație coerentă, ușor de înțeles și de aplicat. Pentru a asigura accesibilitatea deplină și interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor actelor delegate menționate la alineatul (2) din prezentul articol, Comisia trebuie să specifice un criteriu de organizare care să simplifice structura și să reducă numărul actelor delegate pe care le va adopta. [AM 319]

(2)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (2), articolul 7 alineatul (2), articolul 8 alineatul (1), articolul 9 alineatul (2), articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatul (2), articolul 15 alineatul (2), articolul 16 alineatul (3), articolul 17 alineatul (3), articolul 18 alineatul (3), articolul 24, articolul 28, articolul 30 alineatul (4), articolul 31 alineatul (2), articolul 34 alineatul (2), articolul 35 alineatul (2a), articolul 37 alineatul (5), articolul 39, articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (5), articolul 44 alineatul (1), articolul 47, articolul 48 alineatul (3), articolul 53 alineatul (2), articolul 54 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (2), articolul 63, articolul 64 alineatul (4), articolul 67, articolul 68 alineatul (2), articolul 70 alineatul (3), articolul 72 alineatul (2), articolul 73 alineatul (3), articolul 74 alineatul (3), articolul 76 alineatul (2), articolul 79, articolul 80 alineatul (4), articolul 85 alineatul (3), articolul 89 alineatul (3), articolul 92 alineatul (2), articolul 96 alineatul (3), articolul 100 alineatul (1), articolul 103 alineatul (2), articolul 114, articolul 115, articolul 119 alineatul (1), articolul 122 alineatul (2), articolul 128 alineatul (1), articolul 129 alineatul (2), articolul 132, articolul 133 alineatul (2), articolul 134 alineatul (2), articolul 135 alineatul (3), articolul 136 alineatul (4), articolul 137, articolul 141 alineatul (1), articolul 143 alineatul (1), articolul 144, articolul 146 alineatul (4), articolul 148 alineatul (3), articolul 151 alineatul (1), articolul 152 alineatul (2), articolul 154 alineatul (1), articolul 158, articolul 159 alineatul (5), articolul 160 alineatul (3), articolul 162 alineatul (2), articolul 163 alineatul (3), articolul 164 alineatul (3), articolul 165 alineatul (5), articolul 166 alineatul (3), articolul 174 alineatul (3), articolul 179 alineatul (2), articolul 184 alineatul (1), articolul 188 alineatul (1), articolul 191 alineatul (2), articolul 196 alineatul (2), articolul 199 alineatul (3), articolul 200 alineatul (3), articolul 201 alineatul (2), articolul 202 alineatul (2), articolul 203 alineatul (2), articolul 204 alineatul (3), articolul 205, articolul 211, articolul 213 alineatul (1), articolul 214, articolul 216 alineatul (4), articolul 218 alineatul (3), articolul 221 alineatul (1), articolul 222 alineatul (3), articolul 223 alineatul (3), articolul 224 alineatul (5), articolul 225 alineatul (3), articolul 229 alineatul (1), articolul 231 alineatul (3), articolul 233 alineatul (3), articolul 235, articolul 236 alineatul (1), articolul 239 alineatul (4), articolul 240 alineatul (3), articolul 241 alineatul (1), articolul 242 alineatul (2), articolul 243 alineatul (1), articolul 244 alineatul (2), articolul 252, articolul 259 alineatul (2), articolul 260 alineatul (2) și articolul 261 alineatul (2) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată cinci ani începând cu(67). Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 320]

(3)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 229 alineatul (1) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la (*).

(*) Data intrării în vigoare a actului legislativ de bază sau orice altă dată stabilită de organul legislativ. [AM 321]

(3a)  Actele delegate se bazează pe dovezile științifice disponibile și se adoptă după consultarea părților interesate și a experților și ținând seama în mod corespunzător de avizele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară. [AM 322]

(4)  Delegarea competențelor enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol și menționată la articolul 229 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)  După ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul dispozițiilor enumerate la alineatul (2) de la prezentul articol și în conformitate cu articolul 229 alineatul (1) intră în vigoare numai dacă nu a fost exprimată nicio obiecție fie de către Parlamentul European, fie de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea respectivului act către Parlamentul European și Consiliu sau, dacă înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor avea obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 254

Procedura de urgență

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecțiuni la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 253 alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere în urma notificării deciziei de opoziție de către Parlamentul European sau de către Consiliu.

Articolul 255

Procedura comitetelor

(1)  Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, instituit în temeiul articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.

TITLUL II

Sancțiuni

Articolul 256

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a respectivelor norme. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

Statele membre notifică dispozițiile în cauză Comisiei până la ...(68) cel târziu și notifică fără întârziere Comisiei orice modificare ulterioară a acestora.

TITLUL III

Măsuri ale statelor membre

Articolul 257

Măsuri ale statelor membre

(1)  Statele membre pot aplica măsuri suplimentare sau mai stricte pe teritoriul lor decât cele prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește numai:

(a)  responsabilitățile pentru sănătatea animală prevăzute în capitolul 3 din partea I;

(b)  notificarea în interiorul statelor membre prevăzută la articolul 16;

(c)  supravegherea prevăzută în partea II capitolul 2;

(d)  înregistrarea, autorizarea, ținerea de evidențe și registre prevăzute în capitolul 1 din titlul I și capitolul 1 din titlul II, partea IV;

(e)  cerințele de trasabilitate pentru animalele terestre captive și materialul germinativ prevăzute în capitolul 2 din titlul I, partea IV.

(2)  Măsurile naționale menționate la alineatul (1) sunt conforme cu normele stabilite prin prezentul regulament și nu:

(a)  îngreunează circulația animalelor și a produselor între statele membre numai dacă această măsură este justificată din punct de vedere științific din rațiuni legate de controlul bolilor infecțioase;

(b)  nu sunt în contradicție cu normele menționate la alineatul (1). [AM 323]

PARTEA VIII

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 258

Abrogări

(1)  Decizia 78/642/CEE, Directiva 79/110/CEE, Directiva 81/6/CEE, Decizia 89/455/CEE, Directiva 90/423/CEE, Decizia 90/678/CEE se abrogă.

(2)  Se abrogă următoarele acte începând cu ...(69):

–  Directiva 64/432/CEE,

–  Directiva 77/391/CEE,

–  Directiva 78/52/CEE,

–  Directiva 80/1095/CEE,

–  Directiva 82/894/CEE,

–  Directiva 88/407/CEE,

–  Directiva 89/556/CEE,

–  Directiva 90/429/CEE,

–  Directiva 91/68/CEE,

–  Decizia 91/666/CEE,

–  Directiva 92/35/CEE,

–  Directiva 92/65/CEE,

–  Directiva 92/66/CEE,

–  Directiva 92/118/CEE,

–  Directiva 92/119/CEE,

–  Decizia 95/410/CE,

–  Directiva 2000/75/CE,

–  Decizia 2000/258/CE,

–  Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, [AM 324]

–  Directiva 2001/89/CE,

–  Directiva 2002/60/CE,

–  Directiva 2002/99/CE,

–  Directiva 2003/85/CE,

–  Regulamentul (UE) nr. [XXX/XXX [numărul … circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003], [AM 325]

–  Regulamentul (CE) nr. 21/2004, [AM 326]

–  Directiva 2004/68/CE,

–  Directiva 2005/94/CE,

–  Directiva 2006/88/CE,

–  Directiva 2008/71/CE, [AM 327]

–  Directiva 2009/156/CE,

–  Directiva 2009/158/CE.

Trimiterile la actele abrogate respective se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III la prezentul regulament.

(3)  Actele adoptate de către Comisie în temeiul actelor Consiliului și Parlamentului European la care se face trimitere la alineatul (2) rămân în vigoare în măsura în care nu sunt în contradicție cu normele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 259

Măsuri tranzitorii legate de abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1760/2000, Regulamentului (CE) nr. 21/2004 și Directivei 2008/71/CE

(1)  Fără a aduce atingere articolului 258 alineatul (2) din prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, Regulamentul (CE) nr. 21/2004 și Directiva 2008/71/CE continuă să se aplice până la data care urmează a fi stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 252 privind data la care actele menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu se mai aplică.

Data respectivă va fi data aplicării normelor corespunzătoare care urmează să fie adoptate în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 103 alineatul (2) și la articolele 114 și 115 din prezentul regulament. [AM 328]

Articolul 260

Măsuri tranzitorii legate de abrogări ale directivelor 92/66/CEE, 2000/75/CE, 2001/89/CE, 2002/60/CE, 2003/85/CE și 2005/94/CE

(1)  Fără a aduce atingere articolului 258 alineatul (2) din prezentul regulament, directivele 92/66/CEE, 2000/75/CE, 2001/89/CE, 2002/60/CE, 2003/85/CE și 2005/94/CE continuă să se aplice până la data care urmează a fi stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind data la care directivele menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu se mai aplică.

Data respectivă va fi data aplicării normelor corespunzătoare care urmează să fie adoptate în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 44 alineatul (1), articolul 47 alineatul (1), articolul 48 alineatul (3), articolul 53 alineatul (1), articolul 54 alineatul (3), articolul 58 alineatul (2), articolul 63, articolul 64 alineatul (4), articolul 67, articolul 68 alineatul (2) și articolul 70 alineatul (3) din prezentul regulament.

Articolul 261

Măsuri tranzitorii legate de abrogarea Regulamentului (UE) nr. [XXX/XXX privind circulația necomercială a animalelor de companie]

(1)  Fără a aduce atingere articolului 258 alineatul (2) din prezentul regulament, Regulamentul (UE) nr. [XXX/XXX] continuă să se aplice până la data care urmează a fi stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 253 privind data la care Regulamentul (UE) nr. [XXX/XXX] nu se mai aplică.

Data respectivă va fi data aplicării normelor corespunzătoare care urmează să fie adoptate în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 114 litera (f), articolul 152 alineatul (2) și articolul 222 alineatul (3) din prezentul regulament. [AM 329]

Articolul 261 a

Raportul către Parlamentul European și Consiliu

Până la 31 decembrie 2019, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul Comisiei cuprinde o reexaminare a impactului prezentului regulament, inclusiv a experienței dobândite datorită competențelor delegate în conformitate cu articolul 253 și, dacă este cazul, este însoțit de propuneri relevante. [AM 330]

Articolul 262

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu ... [36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament est obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

Anexa -I

Partea 1

Boli ale animalelor terestre