Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Uzbekistan,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la stadiul punerii în aplicare a Strategiei Uniunii Europene pentru Asia Centrală(1),

–  având în vedere strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată de Consiliul European din 21-22 iunie 2007, și rapoartele comune privind progresele înregistrate elaborate de Comisiei și Consiliu, din 24 iunie 2008 și 28 iunie 2010,

–  având în vedere concluziile Consiliului pentru afaceri externe din octombrie 2009 și 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE(2),

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014,

–  având în vedere anunțul făcut cu ocazia reuniunii la nivel ministerial dintre UE și țările din Asia Centrală din 20 noiembrie 2013 privind acordarea unei finanțări în valoare de un miliard de euro țărilor din Asia Centrală, pentru perioada 2014-2020, în cadrul Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare al UE (ICD),

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, cu toate că Uzbekistanul și-a luat angajamente referitoare la protecția drepturilor omului, inclusiv a libertăților de exprimare, de întrunire, de asociere și a libertății religioase garantate în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și referitoare la interzicerea torturii consacrate în Convenția împotriva torturii, aceste angajamente au oferit puține rezultate pozitive;

B.  întrucât autoritățile uzbece au închis mii de persoane pe baza unor acuzații motivate politic pentru a impune legislația sa represivă, vizând militanți pentru drepturile omului și activiști din opoziție, jurnaliști, credincioși, artiști, și alte persoane considerate a fi critice față de regim și întrucât Uzbekistanul se situează pe locul 166 din 180 de țări în Indicele mondial de libertate a presei din 2014 realizat de organizația „Reporteri fără frontiereˮ, iar „Freedom Houseˮ califică țara, presa și internetul său ca fiind „lipsite de libertate”; întrucât libertățile digitale sunt reprimate și încălcate în mod sistematic în Uzbekistan;

C.  întrucât printre persoanele închise fără nici un alt motiv decât exercitarea pașnică a dreptului lor la libertatea de exprimare există 15 de militanți pentru drepturile omului bine cunoscuți(3), cinci jurnaliști(4), patru activiști pașnici din opoziția politică(5) și trei personalități religioase independente(6); întrucât alte șapte persoane sunt considerate a fi critice față de guvern sau martore la masacrul care a avut loc la Andijan la 13 mai 2005, atunci când forțele guvernului uzbec au împușcat și ucis sute de protestatari, în cea mai mare parte pașnici(7); întrucât multe dintre persoanele închise suferă de grave probleme de sănătate, au fost torturate, iar sentințele lor au fost prelungite în mod arbitrar în timp ce se aflau în închisoare;

D.  întrucât, după ce guvernul uzbec s-a confruntat cu o presiune externă susținută, inclusiv sancțiuni, restricții privind asistența militară și alte critici specifice, aspre, exprimate public de partenerii săi internaționali, acesta a răspuns prin luarea unor măsuri suplimentare de îmbunătățire a situației drepturilor omului, inclusiv prin eliberarea unor persoane închise pe baza unor acuzații motivate politic în perioada premergătoare unor summituri bilaterale-cheie sau a unor vizite la nivel înalt;

E.  întrucât guvernul uzbec continuă să refuze o anchetă independentă privind masacrul a sute de persoane care a avut loc la Andijan în 2005; întrucât peste 200 de persoane execută încă pedepse legate de evenimentele din Andijan în urma unor procese desfășurate cu ușile închise, care au fost marcate de grave încălcări ale dreptului la un proces echitabil și de indicii că s-a folosit tortura pentru a obține recunoașterea acuzațiilor; întrucât unele dintre crimele legate de masacrul de la Andijan și infracțiunea de tortură fac obiectul jurisdicției universale;

F.  întrucât, în 2009 și 2010, Consiliul a eliminat sancțiunile UE „pentru a încuraja autoritățile uzbece să ia și alte măsuri importante în vederea îmbunătățirii statului de drept și a situației drepturilor omului la fața locului”, precizând, de asemenea, că „Consiliul va observa continuu și îndeaproape situația drepturilor omului din Uzbekistan” și că „profunzimea și calitatea dialogului și cooperării vor depinde de reformele uzbece”;

G.  întrucât, în conformitate cu cele mai recente rapoarte, munca forțată și munca copiilor la recoltarea bumbacului sunt încă larg răspândite, în pofida angajamentului autorităților uzbece de a lua măsuri pentru combaterea acestei practici și întrucât, conform raportului OIM din 19 noiembrie 2013, un milion de cetățeni uzbeci, atât copii cât și adulți, sunt forțați de către guvernul uzbec să recolteze bumbacul în condiții inacceptabile, fiind amenințați cu sancțiuni în cazul în care refuză;

H.  întrucât negocierile privind aderarea Uzbekistanului la OMC sunt încă în curs de desfășurare și întrucât Acordul de parteneriat și cooperare UE-Uzbekistan cuprinde o clauză clară privind respectarea democrației și a drepturilor omului, pe care părțile s-au angajat să o respecte,

1.  subliniază importanța relațiilor între UE și Uzbekistan și a consolidării cooperării politice și economice, dar subliniază, de asemenea, că aceste relații trebuie să se bazeze pe respectarea reciprocă a principiilor democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, așa cum este prevăzut în mod explicit în Acordul de parteneriat și cooperare UE-Uzbekistan;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor închise pe baza unor acuzații motivate politic și deținute din cauza exprimării în mod pașnic a opiniilor lor politice, a activismului lor în cadrul societății civile, a activității jurnalistice sau a opiniilor religioase;

3.  subliniază că toate persoanele presupuse a fi implicate în acte de violență ar trebui să beneficieze de un proces nou și echitabil, în conformitate cu standardele internaționale și, în cazul în care sunt găsite vinovate, să facă obiectul unor sancțiuni penale și/sau administrative, de asemenea în conformitate cu standardele internaționale;

4.  solicită autorităților uzbece să nu permită tortura, să oprească imediat și necondiționat toate formele de tortură și de abuz ce au loc din închisori și toate relele tratamente ce se petrec în faza de arest preventiv și în penitenciare, inclusiv prin asigurarea accesului nemijlocit la consiliere juridică în toate etapele anchetelor, asigurând accesul prompt la asistență medicală și reinstituind monitorizarea independentă a închisorilor; le solicită, de asemenea, să furnizeze familiilor tuturor deținuților informații complete cu privire la starea curentă de sănătate a rudelor lor și la locul unde se află acestea;

5.  îndeamnă autoritățile uzbece să ancheteze și să tragă la răspundere toți demnitarii, întreg personalul serviciului de securitate și întreg personalul sistemului penal care au fost acuzați de torturarea prizonierilor și deținuților sau de rele tratamente împotriva acestora sau de refuzarea cererilor de asistență medicală;

6.  solicită Uzbekistanului să respecte toate recomandările internaționale împotriva torturii, să comande închiderea imediată a închisorii Jaslyk 64/71, să-și dea acceptul în cazul cererilor pendinte transmise prin 11 proceduri speciale ale ONU de vizitare a Uzbekistanului, inclusiv de Raportorul special al ONU pentru tortură, și să permită monitorizarea independentă și fără restricții a închisorilor de către Comitetul Internațional al Crucii Roșii și alte organisme de monitorizare independente;

7.  îndeamnă guvernul uzbec să înceteze practica de a nu include în mod arbitrar deținuții reținuți pe motive politice care se califică pentru amnistie în declarațiile anuale de amnistie și de a prelungi în mod arbitrar sentințele de închisoare pentru infracțiuni minore sau „încălcări ale regulamentului închisorii” în temeiul articolului 221 din Codul Penal privind „nerespectarea condițiilor de condamnare”;

8.  invită autoritățile uzbece să asigure respectarea drepturilor femeii, în special prin punerea în aplicare a recomandărilor Comitetului ONU contra torturii;

9.  solicită Înaltului Reprezentant al UE, SEAE și statelor membre să pună imediat în aplicare o strategie cu scopul de a exercita presiuni asupra Uzbekistanului pentru ca acesta să introducă îmbunătățiri concrete și măsurabile în domeniul drepturilor omului în următoarele luni, folosind ca termen-limită pentru înregistrarea progresului a zecea aniversare a masacrului de la Andijan, ce va avea loc anul viitor; solicită SEAE să informeze Parlamentul cu privire la reprezentanții autorităților uzbece considerați drept responsabili pentru crimele de la Andijan, inclusiv la cei doisprezece împotriva cărora UE a impus sancțiuni în urma masacrului, care mai apoi au fost ridicate;

10.  subliniază faptul că aceste îmbunătățiri concrete ar trebui să includă condițiile stabilite de miniștrii de externe ai UE în 2010, și anume: 1) eliberarea tuturor apărătorilor drepturilor omului și a prizonierilor de conștiință aflați în detenție; 2) funcționarea neobstrucționată a organizațiilor neguvernamentale în țară; 3) cooperarea deplină cu toți raportorii speciali corespunzători ai ONU; 4) garantarea libertății de exprimare și a mass-mediei; 5) punerea în aplicare în practică a convențiilor privind combaterea muncii copiilor; și (6) alinierea deplină a proceselor sale electorale la standardele internaționale;

11.  consideră că, dacă nu se vor înregistra progrese semnificative în aceste domenii, UE ar trebui să ia inițiativa și să propună o rezoluție a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în temeiul punctului 4, instituind un mecanism dedicat specific țării pentru Uzbekistan, asigurând implicarea susținută și pro-activă a CDO prin monitorizare, rapoarte publice și dezbateri pe tema situației drepturilor omului din Uzbekistan;

12.  solicită UE, de asemenea, dat fiind că nu este nevoie să se transmită Consiliului de Cooperare informații relevante cu privire la situație, fiind vorba de un caz de urgență specială, în conformitate cu articolele 2 și 95 din acordul de parteneriat și cooperare, să anunțe Uzbekistanul că, dacă în următoarele șase luni nu se înregistrează progrese cu privire la preocupările menționate mai sus din domeniul drepturilor omului, UE va impune măsuri de penalizare cu obiective specifice;

13.  solicită statelor membre să respecte codul de conduită privind exportul de arme și să respecte regulamentele privind exportul de produse cu dublă utilizare;

14.  solicită autorităților uzbece să pună în aplicare în întregime Rezoluția PE din 15 decembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile(8);

15.  solicită ca Consiliul, Comisia și SEAE să prezinte Parlamentului o evaluare publică a măsurilor luate de UE pentru a exercita presiune asupra Uzbekistanului pentru ca acesta să respecte criteriile în materie de drepturile omului stabilite de miniștrii de externe ai UE în 2010; invită Consiliul ONU pentru Drepturile Omului să instituie un mecanism de monitorizare pentru Uzbekistan; încurajează Consiliul și Comisia să-și amelioreze dialogul privind drepturile omului pe care-l poartă cu guvernul Uzbekistanului și se așteaptă ca SEAE să abordeze ferm toate cauzele principale ale încălcărilor drepturilor omului în cadrul reuniunii planificate pentru noiembrie în cadrul dialogului UE-Uzbekistan privind drepturile omului, precum și să orienteze mai mult reuniunile respective spre obținerea de rezultate, depășind situația curentă, caracterizată printr-un impas extrem de dezamăgitor;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui, guvernului și Parlamentului Republicii Uzbekistan, SEAE, Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, OSCE și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 91. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470. (3) Azam Farmonov, Mehriniso Hamdamova, Zulhumor Hamdamova, Isroiljon Kholdorov, Nosim Isakov, Gaybullo Jalilov, Nuriddin Jumaniyazov, Matluba Kamilova, Ganikhon Mamatkhanov, Chuyan Mamatkulov, Zafarjon Rahimov, Yuldash Rasulov, Bobomurod Razzokov, Fahriddin Tillaev și Akzam Turgunov (4) Solijon Abdurakhmanov, Muhammad Bekjanov, Gayrat Mikhliboev, Yusuf Ruzimuradov și Dilmurod Saidov (5) Murod Juraev, Samandar Kukanov, Kudratbek Rasulov și Rustam Usmanov (6) Ruhiddin Fahriddinov, Hayrullo Hamidov și Akram Yuldashev (7) Dilorom Abdukodirova, Botirbek Eshkuziev, Bahrom Ibragimov, Davron Kabilov, Erkin Musaev, Davron Tojiev și Ravshanbek Vafoev (8) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 195.