Index 
Texte adoptate
Joi, 17 iulie 2014 - StrasbourgEdiţie definitivă
Sudan - cazul lui Meriam Yahia Ibrahim
 Libertatea de exprimare și de întrunire în Egipt
 Nigeria - atacuri recente ale Boko Haram
 Situația din Ucraina
 Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor
 Situația din Irak
 Escaladarea violenței între Israel și Palestina
 Crima de agresiune

Sudan - cazul lui Meriam Yahia Ibrahim
PDF 210kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la Sudan - cazul lui Meriam Yahia Ibrahim (2014/2727(RSP))
P8_TA(2014)0006RC-B8-0010/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația comună din 10 iunie 2014 a Președintelui Comisiei Europene, a Președintelui Consiliului European și a Președintelui Parlamentului European, împreună cu participanții la reuniunea la nivel înalt a liderilor religioși de la data respectivă,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 15 mai 2014 privind pronunțarea sentinței de pedeapsă cu moartea pentru apostazie în Sudan;

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Declarația ONU asupra eliminării tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau convingere,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere cea de-a doua revizuire a Acordului de la Cotonou din 2010,

–  având în vedere Orientările UE privind libertatea de religie sau de convingere din 2013,

–  având în vedere Primul Protocol privind drepturile femeilor din Africa la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta arabă a drepturilor omului,

–  având în vedere drepturile copiilor,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât spre sfârșitul anului 2013 Meriam Yahia Ibrahim (fiica unei femei creștine de naționalitate etiopiană și a unui bărbat musulman de naționalitate sudaneză), care a fost crescută potrivit credinței creștine, a fost acuzată de adulter de familia din partea tatălui după ce aceasta a denunțat-o autorităților pentru căsătoria cu un bărbat creștin; întrucât în decembrie 2013 a fost adăugată acuzația de apostazie;

B.  întrucât sentința curții în primă instanță a fost pronunțată la 12 mai 2014, condamnând-o pe Meriam Ibrahim, care la momentul respectiv era gravidă în luna a opta, la 100 de lovituri de bici pentru acuzația de adulter și la pedeapsa cu moartea prin spânzurare pentru acuzația de apostazie, dar acordându-i trei zile pentru a renunța la confesiunea creștină; întrucât Meriam Ibrahim a fost condamnată potrivit legii islamice șaria, aflată în vigoare în Sudan din 1983, care interzice convertirea sub amenințarea pedepsei cu moartea; întrucât la 15 mai 2014 verdictul a fost reconfirmat, deoarece Meriam Ibrahim a hotărât să nu se convertească la islam;

C.  întrucât la 27 mai 2014 Meriam Ibrahim a dat naștere unei fetițe, pe nume Maya, în închisoare; întrucât potrivit informațiilor picioarele lui Meriam Ibrahim au fost ținute în cătușe și în lanțuri în timpul travaliului, punând în grav pericol atât sănătatea mamei, cât și sănătatea copilului; întrucât aceasta reprezintă o încălcare gravă atât a drepturilor femeilor, cât si a drepturilor copiilor;

D.  întrucât la 5 mai 2014 s-a reușit transferarea cazului său la Curtea de Apel;

E.  întrucât Meriam Ibrahim a fost eliberată din închisoarea pentru femei din Omdurman la 23 iunie 2014 după ce Curtea de Apel a achitat-o în cazul ambelor acuzații, dar întrucât ea a fost arestată din nou pe aeroportul din Khartum, când familia se pregătea să plece către SUA, pentru o presupusă încercare de părăsire a țării cu documente falsificate emise de ambasada Sudanului de Sud de la Khartoum;

F.  întrucât Meriam Ibrahim a fost eliberată din nou la 26 iunie 2014 și s-a refugiat împreună cu familia sa în ambasada Statelor Unite; întrucât există negocieri în curs pentru a-i permite să părăsească Sudanul și întrucât ea se confruntă cu amenințări cu moartea din partea extremiștilor musulmani;

G.  întrucât libertatea de gândire și de credință și libertatea confesională sunt un drept universal al omului, care trebuie protejat oriunde și pentru fiecare persoană; întrucât Sudanul a ratificat convențiile relevante ale ONU și ale Uniunii Africane și astfel are o obligație internațională de a apăra și a promova libertatea confesională și de gândire, care include dreptul de a adopta, a schimba sau a renunța la o religie sau o credință în temeiul liberului arbitru;

H.  întrucât Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de Republica Sudan, include prevederi privind dreptul la viață și interzicerea torturii și a tratamentelor și pedepselor crude, inumane și degradante, dar întrucât pedeapsa cu moartea, flagelarea, amputarea și alte forme ale pedepselor corporale încă se mai practică în această țară pentru mai multe infracțiuni penale,

I.  întrucât autoritățile sudaneze condamnă în mod disproporționat femei și fete pentru infracțiuni definite necorespunzător, implicând decizii private și personale care nu ar fi trebuit să constituie infracțiuni; întrucât femeile se confruntă cu pedepse disproporționate, cum ar fi flagelarea, cu încălcarea drepturilor lor fundamentale la demnitate, viață privată și egalitate;

J.  întrucât Sudanul a aderat la Carta arabă a drepturilor omului, iar articolul 27 din această convenție prevede că persoanele de orice religie au dreptul să își practice credința;

K.  întrucât Republica Sudan este obligat să respecte clauza privind drepturile omului din Acordul de la Cotonou(1) și Pactul internațional privind drepturile civile și politice(2);

L.  întrucât, fără a aduce atingere declarației de dialog național a președintelui Omar al-Bashir din ianuarie 2014, detenția și tratamentele inumane la care a fost supusă Meriam Ibrahim sunt emblematice pentru modul îngrijorător în care autoritățile sudaneze reprimă minoritățile, activiștii în domeniul drepturilor omului, studenții protestatari, jurnaliștii, opozanții politici și organizațiile pentru apărarea drepturilor, în special cele care promovează drepturile femei și responsabilizarea tinerilor,

1.  condamnă detenția nejustificată a lui Meriam Ibrahim; invită guvernul Sudanului să abroge toate actele legislative care discriminează în temeiul genului sau al religiei și să protejeze identitatea religioasă a grupurilor minoritare;

2.  subliniază faptul că este degradant și inuman ca o femeie gravidă să dea naștere înlănțuită și imobilizată din punct de vedere fizic; solicită autorităților sudaneze să se asigure că toate femeile gravide și cele aflate în travaliu în detenție primesc o îngrijire medicală corespunzătoare și sigură atât pentru ele, cât și pentru nou născut;

3.  reafirmă faptul că libertatea confesională și libertatea de conștiință sau de credință sunt un drept universal al omului, care trebuie protejat oriunde și pentru fiecare persoană; condamnă ferm toate formele de violență și de intimidare care împiedică dreptul de a avea sau de a nu avea o religie sau de a adopta o religie potrivit propriei alegeri, inclusiv folosirea amenințărilor, a forței fizice sau a sancțiunilor penale pentru a obliga credincioșii sau necredincioșii să renunțe la religia lor sau să se convertească; subliniază faptul că adulterul sau apostazia sunt acte care nu ar trebui în niciun caz să fie considerate infracțiuni;

4.  reamintește că Sudanul a ratificat convențiile relevante ale ONU și ale Uniunii Africane și astfel are o obligație internațională de a apăra și a promova libertatea confesională sau de gândire, care include dreptul de a adopta, a schimba sau a renunța la o religie sau o credință în temeiul liberului arbitru;

5.  solicită guvernului sudanez - în conformitate cu drepturile universale ale omului - să abroge dispozițiile juridice care sancționează sau discriminează persoanele pentru convingerile lor religioase sau pentru schimbarea religiei sau a credinței sau pentru că îi conving pe alții să își schimbe religia sau convingerile, în special în cazurile de apostazie, heterodoxie sau convertire care pot fi sancționate cu pedeapsa cu moartea;

6.  subliniază că astfel de legi nu sunt în conformitate cu Constituția provizorie a Sudanului din 2005, cu Declarația universală a drepturilor omului și cu Pactul internațional privind drepturile civile și politice și îndeamnă Sudanul să ratifice cel de-al doilea Protocol opțional la Pactul internațional privind drepturile civile și politice care vizează abolirea pedepsei cu moartea(3);

7.  solicită Sudanului să emită de îndată un moratoriu asupra tuturor execuțiilor cu scopul de aboli pedeapsa cu moartea și toate formele de pedepse corporale;

8.  ia act cu îngrijorare de încălcarea repetată și frecventă a drepturilor femeilor în Sudan, în special a articolului 152 din Codul penal al Sudanului; îndeamnă autoritățile sudaneze să semneze și să ratifice rapid Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei;

9.  constată cu îngrijorare că impunitatea pentru încălcări grave ale drepturilor omului este încă larg răspândită și constituie o problemă gravă în Sudan, ca în cazul conflictului din Darfur, în care autoritățile nu au anchetat vasta majoritate a infracțiunilor grave comise, inclusiv infracțiuni de violență sexuală; solicită guvernului sudanez să îi ancheteze și să îi urmărească în justiție pe cei care au încălcat drepturile omului, comițând inclusiv crime, acte de tortură și rele tratamente aplicate deținuților, violuri și alte acte de violență sexuală;

10.  își reiterează sprijinul ferm pentru stricta separare dintre religie sau convingeri, pe de o parte, și stat, pe de altă parte, ceea ce implică respingerea oricărei ingerințe religioase în funcționarea guvernului, precum și nediscriminarea pe motive de religie sau convingeri;

11.  solicită guvernului sudanez să adere la Protocolul I privind drepturile femeilor din Africa, anexat la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, și la Protocolul Curții de Justiție a Uniunii Africane, ambele adoptate la Maputo, în Mozambic, la 11 iulie 2003;

12.  solicită guvernului sudanez să facă, cu ajutorul comunității internaționale, o reformă juridică urgentă cu scopul de a proteja drepturile și libertățile fundamentale ale omului, de a asigura, pentru fiecare persoană în parte, protecția drepturilor omului și de a soluționa îndeosebi problema discriminării împotriva femeilor, a minorităților și a grupurilor dezavantajate;

13.  își exprimă sprijinul pentru eforturile de a găsi o soluție cuprinzătoare negociată pentru situația din Sudan și sprijină eforturile societății civile și ale partidelor de opoziție de a promova procesul de pace;

14.  solicită UE să își asume un rol de lider și să facă presiuni ca, la următoarea sesiune a Consiliului pentru drepturile omului din septembrie 2014, să se adopte o rezoluție mai fermă privind Sudanul care să ridice problema cazurilor numeroase și grave de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar din această țară;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisei, statelor membre, guvernului Sudanului, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și ai Parlamentului Panafrican.

(1) Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000.
(2) Rezoluția 2200A (XXI) a Adunării Generale a ONU din 16 decembrie 1966.
(3) Rezoluția 44/128 a Adunării Generale a ONU din 15 decembrie 1989.


Libertatea de exprimare și de întrunire în Egipt
PDF 229kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la libertatea de exprimare și de întrunire din Egipt (2014/2728(RSP))
P8_TA(2014)0007RC-B8-0007/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 6 februarie 2014 referitoare la situația din Egipt(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la Politica Europeană de Vecinătate: către o consolidare a parteneriatului. Poziția Parlamentului European privind rapoartele din 2012(4),

–  având în vedere Orientările UE privind libertatea de exprimare online și offline din 12 mai 2014,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/IR), Catherine Ashton, privind Egiptul și, în special, observațiile sale în urma reuniunii Consiliului Afaceri Externe din 23 iunie 2014 referitoare la sentințele împotriva jurnaliștilor de la Al Jazeera și la pedepsele cu moartea impuse unui număr de peste 180 de persoane din Minya,

–  având în vedere declarația preliminară din 29 mai 2014 a misiunii UE de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale din Egipt,

–  având în vedere declarația din 29 mai 2014 a șefului delegației Parlamentului European la misiunea UE de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale din Egipt,

–  având în vedere declarațiile din 23 iunie 2014 ale Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, și Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, privind pedepsele cu închisoarea împotriva mai multor jurnaliști și confirmarea pedepselor cu moartea impuse mai multor membri și susținători ai Frăției Musulmane,

–  având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2001 între UE și Egipt, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost consolidat prin Planul de acțiune din 2007, precum și raportul Comisiei din 20 martie 2013 privind progresele înregistrate în punerea sa în aplicare,

–  având în vedere Constituția Egiptului adoptată prin referendum la 14-15 ianuarie 2014, îndeosebi articolele 65, 70, 73, 75 și 155,

–  având în vedere Legea egipteană 107 din 24 noiembrie 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât libertatea de exprimare și libertatea de întrunire reprezintă piloni indispensabili ai unei societăți democratice și pluraliste; întrucât libertatea presei și a mass-mediei sunt elemente fundamentale pentru democrație și o societate deschisă; întrucât Constituția Egiptului adoptată în 2014 consacră libertățile fundamentale, printre care libertatea de exprimare și de întrunire;

B.  întrucât încălcările libertăților fundamentale și ale drepturilor omului - printre care actele de violență, instigare, discurs de incitare la ură, hărțuire, intimidare și cenzură îndreptate împotriva oponenților politici, a protestatarilor pașnici, a jurnaliștilor, a bloggerilor, a sindicaliștilor, a activiștilor din societatea civilă și a minorităților și executate de autoritățile statului, de forțele și serviciile de securitate și de alte grupări - continuă să fie larg răspândite în Egipt; întrucât libertatea de asociere, de întrunire și de exprimare au rămas domenii de interes deosebit din iulie 2013; întrucât organizația Freedom House a calificat Egiptul ca „țară care nu este liberă” în raportul său din 2014 privind libertatea în lume;

C.  întrucât libertatea presei și a mijloacelor media și libertățile digitale au făcut obiectul atacurilor repetate tot mai intense din partea Guvernului Egiptului; întrucât jurnaliștii și posturile de știri, platformele sociale și internetul au fost atacate sau cenzurate; întrucât există o polarizare extremă a mass-mediei egiptene între partizani și oponenți ai lui Morsi, care consolidează polarizarea societății egiptene; întrucât, potrivit organizației Reporteri fără frontiere, cel puțin 65 de jurnaliști au fost arestați, iar 17 se află încă în detenție; întrucât, din iulie 2013, cel puțin șase jurnaliști au fost uciși în Egipt;

D.  întrucât, la 23 iunie 2014, 20 de jurnaliști egipteni și străini, printre care trei jurnaliști de la Al Jazeera - australianul Peter Greste, egipteanul canadian Mohamed Fahmy și egipteanul Baher Mohamed - și, în lipsă, cetățeanul neerlandez Rena Netjes, au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru perioade de la 7 la 10 ani; întrucât aceștia au fost acuzați de „falsificarea știrilor” și de apartenența la o celulă teroristă sau de susținerea unei astfel de celule; întrucât jurnaliștii sunt ținuți captivi și sunt etichetați drept infractori sau teroriști doar pentru vina de a-și fi îndeplinit datoria; întrucât Rena Netjes a fost acuzată pe nedrept de colaborarea cu Al Jazeera;

E.  întrucât, potrivit multor martori, în timpul procedurilor judiciare s-au observat diferite nereguli și exemple de lipsă de competență; întrucât observatorii internaționali, printre care ambasadele anumitor state membre ale UE, au luat parte la acest proces; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, a denunțat aceste proceduri judiciare menționând că „sunt pline de nereguli procedurale și încalcă dreptul internațional al drepturilor omului”; întrucât președintele egiptean, Abdul Fattah al-Sisi, a recunoscut recent că aceste verdicte au consecințe negative și a menționat că ar fi vrut ca persoanele acuzate să fi fost deportate imediat după arestarea lor, în loc să fie trimise în judecată; întrucât aceste sentințe pot fi contestate în cadrul unui proces care ar putea dura luni de zile;

F.  întrucât, de la preluarea puterii de către armata egipteană în iulie 2013, mii de protestatari și de prizonieri de conștiință au fost deținuți în Egipt; întrucât arestările și cazurile de detenție arbitrară au continuat de la alegerea președintelui al-Sisi în mai 2014; întrucât, la 11 iunie 2014, o instanță i-a condamnat pe Alaa Abdul Fattah, un militant proeminent care a jucat un rol central în revoluția din 2011, și pe alții la 15 ani de închisoare în baza acuzației de încălcare a Legii 107 din 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice (Legea privind protestele); întrucât alți militanți proeminenți, printre care Mohamed Adel, Ahmed Douma, Mahienour El-Massry și Ahmed Maher, precum și apărători principali ai drepturilor femeilor, precum Yara Sallam și Sana Seif, continuă să fie deținuți; întrucât, la 28 aprilie 2014, Tribunalul pentru chestiuni urgente din Cairo s-a pronunțat în favoarea interzicerii Mișcării Tineretului „6 aprilie”;

G.  întrucât oficiali guvernamentali au recunoscut că, din ianuarie 2014, autoritățile au deținut cel puțin 16 000 de persoane, printre care 1 000 de protestatari, și că mulți dintre deținuți au fost arestați pentru exercitarea drepturilor lor la liberă întrunire, asociere și exprimare, sau pentru presupusa afiliere la Frăția Musulmană; întrucât, de asemenea, sute de studenți au fost arestați în timpul protestelor și al confruntărilor;

H.  întrucât, din iulie 2013, aproximativ 1 400 de protestatari au fost uciși în urma folosirii excesive și arbitrare a forței de către forțele de securitate; întrucât, în ultimul an, niciun responsabil cu securitatea nu a fost făcut răspunzător pentru astfel de acte sau pentru alte abuzuri împotriva protestatarilor; întrucât se consideră, în general, că comisia de anchetă înființată în decembrie 2013 nu a reușit până în prezent să desfășoare o anchetă temeinică, imparțială și credibilă cu privire la incidentele violente petrecute din iulie 2013;

I.  întrucât articolul 65 din Constituția Egiptului prevede faptul că libertatea de gândire și de opinie este garantată și că orice cetățean are dreptul de a-și exprima opinia oral, în scris, prin intermediul imaginilor sau prin orice alte mijloace de exprimare sau publicare; întrucât, în cadrul declarației sale preliminare, misiunea UE de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale din Egipt din mai 2014 a indicat că, deși noua constituție prevede un catalog amplu de drepturi fundamentale, respectarea drepturilor nu îndeplinește principiile constituționale și că, la nivel național, s-a putut observa un climat general de libertate de exprimare limitată;

J.  întrucât articolul 73 din Constituția Egiptului prevede că cetățenii au dreptul să organizeze reuniuni publice, marșuri, manifestații și orice alte forme de proteste pașnice, fără a purta niciun fel de arme, cu condiția prezentării unei notificări în conformitate cu legea, și că dreptul la întrunire pașnică și privată este garantat fără nevoia unei notificări prealabile, forțele de securitate neavând dreptul să asiste, să monitorizeze sau să spioneze astfel de reuniuni; întrucât adoptarea, în noiembrie 2013, a Legii 107 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice (Legea privind protestele), care introduce restricții privind întrunirile publice și manifestațiile și acordă forțelor de securitate dreptul de a aplica o forță excesivă asupra protestatarilor, reprezintă o amenințare gravă la adresa libertății de întrunire;

K.  întrucât, în ultimele luni, o serie de proteste pașnice au fost dispersate și numeroși manifestanți au fost arestați și deținuți în temeiul Legii privind protestele; întrucât, la 21 iunie 2014, forțele de poliție au dispersat un marș pașnic din Heliopolis organizat pentru solicitarea abrogării Legii privind protestele și a eliberării persoanelor deținute în temeiul acestei legi și, în aceeași zi, au arestat peste 50 de cetățeni de la evenimentul respectiv; întrucât peste 20 dintre cetățenii arestați sunt în continuare deținuți și trimiși în judecată;

L.  întrucât articolul 75 din Constituția Egiptului prevede că toți cetățenii au dreptul de a înființa asociații neguvernamentale și fundații pe baze democratice; întrucât organizațiile societății civile și-au exprimat recent preocuparea profundă cu privire la cel mai recent proiect de lege referitor la ONG-uri, care ar impune un control complet asupra grupurilor civice și le-ar plasa în subordinea organismelor administrative și de securitate, permițând totodată condamnarea apărătorilor drepturilor omului;

M.  întrucât, în septembrie 2013, autoritățile interimare egiptene au interzis Frăția Musulmană, i‑au trimis la închisoare pe liderii acesteia, i-au confiscat bunurile, au redus la tăcere mijloacele de informare în masă care o susțineau și au transformat apartenența la aceasta în infracțiune; întrucât, la 21 iunie 2014, o instanță egipteană a confirmat condamnarea la moarte a 183 de membri și susținători ai Frăției Musulmane, condamnați într-un proces în masă anterior; întrucât aceste condamnări sunt cele mai recente în șirul urmăririlor penale și al acțiunilor în justiție pline de nereguli procedurale și care încalcă dreptul internațional;

N.  întrucât practicile judiciare recente ridică semne serioase de întrebare cu privire la independența sistemului judiciar și a capacității acestuia de a asigura tragerea la răspundere a celor vinovați; întrucât în special aceste condamnări care au ca rezultat pedeapsa capitală riscă să submineze perspectivele unei stabilități pe termen lung în Egipt;

O.  întrucât la articolul 155 din Constituția Egiptului se declară faptul că, după consultarea cabinetului, președintele republicii poate să grațieze o persoană sau să reducă o sentință;

P.  întrucât statul de drept, libertățile fundamentale și drepturile omului, precum și dreptatea socială și un standard mai ridicat de viață pentru cetățeni sunt dimensiuni esențiale ale tranziției spre o societate egipteană deschisă, liberă, democratică și prosperă; întrucât sindicatele independente și organizațiile societății civile joacă un rol hotărâtor în acest proces, în timp ce mass-media liberă reprezintă în orice democrație un element fundamental al societății; întrucât femeile egiptene se află în continuare într-o situație deosebit de vulnerabilă în această perioadă de tranziție politică și socială pe care o traversează țara;

Q.  întrucât, în conformitate cu politica europeană de vecinătate revizuită și, în special, conform principiului „ mai mult pentru mai mult”, nivelul și anvergura implicării UE în relațiile cu Egiptul ar trebui să se bazeze pe stimulente și, prin urmare, ar trebui să depindă de progresul pe care îl înregistrează țara în ceea ce privește democrația, statul de drept, drepturile omului și egalitatea de gen,

1.  condamnă cu tărie toate actele de violență, instigare, discurs de incitare la ură, hărțuire, intimidare sau cenzură îndreptate împotriva oponenților politici, a protestatarilor, jurnaliștilor, bloggerilor, sindicaliștilor, activiștilor din domeniul apărării drepturilor femeii, actorilor societății civile și minorităților și executate de autoritățile statului, de forțele și serviciile de securitate și de alte grupări din Egipt și solicită încetarea imediată a acestor acte; amintește guvernului egiptean de responsabilitatea sa de a asigura securitatea și siguranța tuturor cetățenilor, indiferent de opiniile și de afilierea politică a acestora, precum și de confesiunea lor, și să garanteze exercitarea libertăților de adunare, asociere și exprimare, precum și a libertății presei, fără limitări și cenzură arbitrare în această țară; invită autoritățile egiptene să își ia un angajament față de dialog și lipsa violenței, precum și față de o guvernare favorabilă incluziunii;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la o serie de decizii recente ale instanțelor din Egipt, care includ pedeapsa cu închisoarea pe perioade lungi pronunțată la 23 iunie 2014 în cazul a trei jurnaliști Al Jazeera și a 11 acuzați judecați in absentia, precum și la confirmarea condamnării la moarte a 183 de persoane;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la represiunea și la atacurile fizice din ce în ce mai puternice îndreptate atât împotriva mass-mediei, cât și a societății civile din Egipt, ceea ce afectează capacitatea acestora de a-și desfășura activitatea în mod liber; condamnă hărțuirea, trimiterea la închisoare și urmărirea penală a jurnaliștilor naționali și internaționali și a actorilor societății civile, inclusiv a bloggerilor, pentru simplul fapt că își fac meseria; solicită din nou efectuarea unor anchete prompte, independente, serioase și imparțiale în cazurile de uz abuziv de forță împotriva acestora sau de rețineri arbitrare ale acestora de către forțele de securitate și autoritățile statului și tragerea la răspundere a celor ce se fac responsabili;

4.  regretă cenzurarea mass-mediei și a internetului, precum și faptul că accesul la unele bloguri și rețele sociale este limitat; condamnă hărțuirea căreia i-au căzut victime mai multe publicații și centre media audiovizuale;

5.  invită autoritățile egiptene să elibereze imediat și necondiționat toate persoanele aflate în închisoare și/sau condamnate pentru exercitarea pașnică a libertății lor de exprimare și de asociere, precum și a tuturor apărătorilor drepturilor omului; invită sistemul judiciar egiptean să se asigure că toate acțiunile în justiție din această țară respectă condițiile unui proces liber și echitabil și să asigure respectarea drepturilor acuzaților; invită autoritățile egiptene să dea ordin să se efectueze anchete independente și imparțiale în legătură cu toate sesizările privind aplicarea de rele tratamente și să se asigure că toți deținuții au parte de atenția medicală de care au nevoie;

6.  subliniază că și legea antiterorism din Egipt a fost folosită pentru a pronunța condamnări într‑o serie de procese; îndeamnă președintele să acționeze imediat, inclusiv prin exercitarea dreptului său constituțional de a acorda grațieri, pentru a se asigura că nu se execută nicio pedeapsă capitală și că nimeni nu poate fi trimis la închisoare în Egipt în urma unei sentințe pronunțate într-o acțiune în justiție care nu respectă cerințele menționate anterior; invită autoritățile să introducă imediat un moratoriu oficial asupra execuțiilor ca un prim pas înspre abolirea acestora;

7.  invită autoritățile egiptene competente să abroge sau să modifice legea privind protestele și să revizuiască noua lege privind ONG-urile prezentată de Ministerul Solidarității Sociale, în conformitate cu articolele 65, 73 și 75 din Constituția Egiptului, cu normele internaționale și cu obligațiile internaționale ale țării, și să se asigure că întreaga legislație în vigoare și viitoare din această țară respectă constituția și standardele și obligațiile respective;

8.  amintește că Constituția Egiptului adoptată recent a deschis drumul spre construirea unei țări care respectă libertatea și democrația și face din respectarea drepturilor și a justiției un mod de viață; amintește guvernului egiptean că libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea digitală, precum și dreptul de a participa la demonstrații pașnice, reprezintă drepturi fundamentale într-o democrație, așa cum recunoaște noua Constituție a Egiptului;

9.  amintește autorităților egiptene competente de obligațiile lor legale naționale și internaționale și îl invită pe Președintele al-Sisi și guvernul egiptean să facă din protejarea și promovarea drepturilor omului o prioritate și să asigure tragerea la răspundere a celor care încalcă drepturile omului;

10.  îndeamnă autoritățile egiptene competente să-și schimbe atitudinea și să ia măsuri concrete pentru a se asigura că se aplică pe deplin prevederile din noua constituție privind drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare și adunare, demonstrând astfel că respectă drepturile omului și statul de drept și începând cu eliberarea imediată și necondiționată a deținuților politici;

11.  subliniază importanța separării puterilor ca principiu democratic fundamental și faptul că sistemul judiciar nu poate fi folosit ca instrument de persecutare și represiune politică și propune reformarea legii privind autoritatea judiciară, pentru a asigura o separare reală a puterilor, care să ducă la o administrare independentă și imparțială a justiției;

12.  încurajează reprezentanții Delegației UE și ai ambasadelor statelor membre UE la Cairo să fie prezenți la procesele sensibile din punct de vedere politic în care sunt acuzați jurnaliști, bloggeri, sindicaliști și activiști ai societății civile egipteni și străini;

13.  regretă faptul că, în ciuda unei legi noi privind hărțuirea sexuală, violența împotriva femeilor s-a accentuat, în special în domeniul public, în timpul protestelor având loc zeci de cazuri de viol și de violență sexuală; îndeamnă autoritățile egiptene să nu mai considere persoanele LGBT infractori pentru că-și exprimă orientarea sexuală și libertatea de adunare, pe baza „legii împotriva exuberanței”, și să elibereze toate persoanele LGBT arestate și trimise în închisoare în temeiul acestei legi; îndeamnă guvernul egiptean să adopte strategii naționale de combatere a violenței împotriva femeilor și a persoanelor LGBT și de eliminare a tuturor formelor de discriminare, asigurând consultarea și implicarea efective a grupurilor de apărare a drepturilor femeilor și ale persoanelor LGBT și ale altor organizații ale societății civile în întregul proces;

14.  afirmă din nou că libertatea presei și a mass-mediei reprezintă elemente esențiale pentru o democrație și o societate deschisă și că acestea ar trebui să se numere de la sine printre prioritățile măsurilor UE privind Egiptul, ca parte dintr-o strategie a UE mai largă și coerentă, care ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea drepturilor, a libertăților și a oportunităților egiptenilor pe măsură ce UE își dezvoltă relațiile cu această țară;

15.  își exprimă din nou solidaritatea cu poporul egiptean în această perioadă de tranziție dificilă din țara sa; solicită adoptarea unei strategii comune în rândul statelor membre cu privire la Egipt; îndeamnă Consiliul, VP/ÎR și Comisia să acționeze în mod activ pe baza principiului condiționalității („ mai mult pentru mai mult”) și să țină seama de provocările economice grave cu care se confruntă Egiptul în ceea ce privește relațiile bilaterale ale Uniunii cu această țară și sprijinul financiar acordat acesteia; își reiterează solicitarea de a se fixa criterii clare de referință, convenite de comun acord în această privință; își reafirmă angajamentul de a sprijini poporul egiptean în procesul de reformă democratică și economică;

16.  invită VP/ÎR să clarifice măsurile specifice adoptate ca urmare a deciziei Consiliului Afaceri Externe de a revizui asistența acordată de UE Egiptului; solicită, mai ales, clarificarea situației: (i) programului de reformă judiciară planificat; (ii) programelor UE de sprijin bugetar; (iii) programului de consolidare comercială și națională; și (iv) participării Egiptului la programele regionale ale UE precum Euromed Poliție și Euromed Justiție;

17.  solicită aplicarea unei interdicții la nivelul UE privind exportul către Egipt de tehnologii de intruziune și supraveghere care ar putea fi folosite pentru a spiona și a reprima cetățenii și o interdicție, conform Acordului de la Wassenaar, privind exportul de echipament de securitate sau de ajutor militar care ar putea fi folosit pentru a înăbuși proteste pașnice;

18.  încurajează VP/ÎR să susțină sprijinul UE în favoarea unei rezoluții privind situația din Egipt la următoarea reuniune a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, ceea ce, între altele, ar lansa o anchetă internațională cu privire la uciderea unor protestatari și la acuzațiile de tortură și de rele tratamente din partea forțelor de securitate din ultimul an;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Președintelui Republicii Arabe Egipt și guvernului interimar al acesteia.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0100.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0446.


Nigeria - atacuri recente ale Boko Haram
PDF 219kWORD 60k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la Nigeria - recentele atacuri comise de Boko Haram (2014/2729(RSP))
P8_TA(2014)0008RC-B8-0016/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nigeria, inclusiv rezoluția din 4 iulie 2013(1) și rezoluția din 15 martie 2012(2),

–  având în vedere declarațiile făcute de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate Catherine Ashton referitor la Nigeria, printre care cele din 26 iunie 2014 și 15 aprilie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2014 referitoare la răpirile din Nigeria,

–  având în vedere declarația din 26 iunie 2014 a purtătorului de cuvânt al SEAE referitoare la Nigeria,

–  având în vedere decizia Consiliului de a adăuga Boko Haram pe lista UE a organizațiilor teroriste, ce a intrat în vigoare la 29 mai 2014,

–  având în vedere declarația din 30 iunie 2014 a purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU,

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU referitor la copii și conflicte armate, publicat la 1 iulie 2014,

–  având în vedere mesajul din 17 iunie 2014 al Secretarului General al ONU adresat unei mese rotunde dedicate Zilei copilului african,

–  având în vedere Raportul privind activitățile preliminare de investigație din 2013 al Curții Penale Internaționale,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, ratificat de Nigeria la 29 octombrie 1993,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 1979,

–  având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare în funcție de religie și credință, din 1981,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981, ratificată de Nigeria la 22 iunie 1983,

–  având în vedere cea de a doua revizuire a Acordului de la Cotonou 2007 - 2013, ratificată de Nigeria la 27 septembrie 2010,

–  având în vedere Constituția Republicii Federale Nigeria, în special prevederile acesteia privind protecția libertății religioase din capitolul IV – „Dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie”,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Boko Haram reprezintă o amenințare în creștere pentru stabilitatea Nigeriei, a Africii Occidentale și a regiunii Sahel; întrucât violențele instigate de această organizație islamistă extremistă a cauzat mai multe mii de morți în ultimii zece ani; întrucât organizația se îndreaptă fără discernământ împotriva tuturor celor care nu aderă la convingerile sale dogmatice și extremiste, fie ei creștini, musulmani moderați, funcționari sau instituții;

B.  întrucât în noaptea de 14 spre 15 aprilie 2014, 276 de eleve au fost răpite de Boko Haram de la Școala gimnazială de stat din orașul Chibok, provincia Borno; întrucât, până în prezent, peste 200 dintre acestea sunt date dispărute; întrucât există indicații că forțele nigeriene de securitate nu au dat curs unor avertismente prealabile; întrucât și după atacul de la Chibok au urmat alte răpiri de elevi;

C.  întrucât fetele răpite se confruntă cu riscul foarte real al agresiunilor sexuale, al sclaviei și al căsătoriilor forțate,

D.  întrucât aceste răpiri au declanșat o reacție foarte vie a societății civile din Nigeria, precum și la nivel mondial, solicitându-se guvernului nigerian să ia măsuri energice pentru a regăsi fetele răpite, pentru a asigura protecția școlarilor și pentru a împiedica răspândirea mișcării Boko Haram;

E.  întrucât se înregistrează rapoarte alarmante, inclusiv din partea SEAE și a unor surse guvernamentale, referitor la violențe generalizate ca parte a reacției guvernului, comise și de grupul operativ comun nigerian format din unități militare și de poliție, în luna mai 2013 pentru a lupta împotriva mișcării Boko Haram;

F.  întrucât în ultimele luni a crescut foarte mult incidența atacurilor comise de Boko Haram, inclusiv gradul de violență al acestora, făcând peste 4 000 de victime în ultimul an în atacurile îndreptate împotriva bisericilor, a școlilor, a piețelor și satelor și împotriva unităților forțelor armate; întrucât Boko Haram își extinde în prezent aria de operațiuni pentru a cuprinde întreaga jumătate de nord a Nigeriei și zone adiacente aparținând țărilor învecinate;

G.  întrucât mișcarea Boko Haram este considerată responsabilă pentru cel puțin 18 atacuri împotriva populației civile din nordul Nigeriei în ultimele două săptămâni, în contextul creșterii tensiunii politice în preajma alegerilor generale prevăzute pentru 2015;

H.  întrucât atacurile comise de Boko Haram, precum și reacțiile forțelor guvernamentale, au declanșat o criză a refugiaților de peste 10 000 de persoane căutând adăpost în afara țării, îndeosebi în Niger și Camerun, dar și mult mai mule persoane strămutate intern, conform rapoartelor ICNUR; întrucât acest lucru pune o presiune suplimentară asupra slabelor resurse de hrană și apă de la nivel local, mai ales din Niger, care, la rândul său se confruntă cu insecuritate alimentară, după ani de secetă;

I.  întrucât situația umanitară a unei mari părți a populației rămâne gravă, 70% din aceasta trăind cu mai puțin de 1,25 USD pe zi;

J.  întrucât libera exprimare și libertatea presei au fost periclitate de amenințări cu arestarea, intimidări, violențe și chiar de uciderea celor care relatează aspecte într-o manieră care critică autoritățile nigeriene; întrucât mișcarea Boko Haram a amenințat în mod repetat că va ataca organele de presă care vor prezenta grupul într-o lumină negativă;

K.  întrucât, după declararea stării de urgență la 14 mai 2013 în provinciile Borno, Yobe și Adamawa, importante părți ale acestora au devenit inaccesibile agențiilor umanitare, jurnaliștilor și reporterilor; întrucât guvernul a blocat serviciile de telefonie mobilă în mai multe zone pentru a întrerupe comunicarea între militanți;

L.  întrucât UE și statele sale membre și-au oferit în repetate rânduri sprijinul Nigeriei în eforturile sale continue de a-și proteja cetățenii și de a învinge terorismul sub toate manifestările sale, precum și de a pune capăt unei culturi a impunității în materie de agresiuni sexuale;

M.  întrucât, la 28 mai 2014, în urma hotărârii ONU de a desemna organizația Boko Haram ca organizație teroristă și a exemplului altor parteneri internaționali, UE a trecut organizația Boko Haram și pe liderul acesteia pe lista organizațiilor teroriste desemnate;

N.  întrucât Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile omului, Navi Pillay, a avertizat asupra faptului că atacurile săvârșite de Boko Haram pot constitui crime împotriva umanității; întrucât, într-o anchetă preliminară, CPI a confirmat această avertizare, concluzionând că există motive suficiente de a considera că Boko Haram comite crime împotriva umanității și crime de război,

1.  condamnă cu fermitate valul permanent de atacuri cu arme și bombe, atentatele sinucigașe cu bombe, răpirile și alte acte de violență comise de secta teroristă Boko Haram împotriva civililor, a guvernului și a țintelor militare din Nigeria, în zona de nord, precum și în Abuja și Lagos; solicită eliberarea imediată și necondiționată a elevelor din Chibok;

2.  își exprimă compasiunea profundă față de familiile victimelor și sprijină eforturile guvernului nigerian de a pune capăt violenței și de a aduce persoanele răspunzătoare în fața justiției;

3.  solicită guvernului și autorităților nigeriene să conlucreze pentru a se asigura că elevele sunt aduse acasă în siguranță, să îmbunătățească transparența privind eforturile de salvare și să ofere informații adecvate, precum și sprijin medical și psihologic familiilor elevelor răpite pentru a pune capăt climatului de teamă;

4.  este deosebit de îngrijorat de faptul că mișcarea Boko Haram vizează în mod activ femeile și copiii ca parte a campaniei sale de gherilă sângeroasă și condamnă încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale prin interzicerea (de către Boko Haram) a accesului la educație pentru fete și băieți;

5.  consideră că mecanismul de monitorizare și de raportare privind încălcarea gravă a drepturilor copiilor în situațiile de conflict armat ar trebui să fie activat în Nigeria și că UNICEF ar trebui să-și consolideze prezența în regiune, în conformitate cu mandatul său;

6.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la informațiile privind convertirile cu forța la religia islamică și impunerea legii Șaria ca parte a obiectivului declarat al mișcării de a crea un califat islamic în zona de nord a Nigeriei;

7.  îndeamnă guvernul nigerian și forțele sale să dea dovadă de reținere în soluționarea violenței rebelilor și să se asigure că toate eforturile de soluționare a acestei violențe se desfășoară în conformitate cu obligațiile care revin guvernului nigerian în temeiul dreptului internațional; solicită autorităților nigeriene să cerceteze informațiile referitoare la violența generalizată și disproporționată a forțelor guvernamentale, inclusiv incendierea caselor și executarea persoanelor suspectate de a face parte din mișcarea Boko Haram, sau chiar a cetățenilor care nu au o legătură clară cu organizația și să aducă în fața justiției persoanele care au comis aceste fapte grave;

8.  îndeamnă guvernul nigerian să combată nu doar insurgența condusă de mișcarea Boko Haram, ci și unele din cauzele sale profunde, inclusiv subdezvoltarea, corupția generalizată, delapidarea banilor proveniți din resursele de petrol, radicalizarea și absența perspectivelor, și solicită statelor membre să sprijine Nigeria în soluționarea acestor probleme;

9.  în plus, îndeamnă autoritățile nigeriene să reducă decalajul economic între nordul și sudul țării, prin îmbunătățirea educației și serviciilor de sănătate din nord, și să asigure o distribuție echitabilă a beneficiilor rezultate din resursele de petrol prin intermediul bugetului de stat pentru a asigura dezvoltarea corespunzătoare a regiunii;

10.  subliniază, în special, importanța unui sistem judiciar independent, imparțial și accesibil pentru a pune capăt impunității și a consolida respectul pentru statul de drept și pentru drepturile fundamentale ale populației; în consecință, solicită adoptarea unor măsuri pentru a îmbunătăți eficiența și independența sistemului judiciar din Nigeria, în scopul de a utiliza în mod eficient justiția penală în combaterea terorismului;

11.  îndeamnă guvernul nigerian să recunoască și să respecte libertatea presei și a mass-mediei și să permită accesul jurnaliștilor și reporterilor pe linia frontului, deoarece presa și mass-media pot juca un rol important în ceea ce privește creșterea răspunderii pentru încălcările drepturilor omului și documentarea acestora;

12.  își reiterează solicitarea de abrogare a legii de interzicere a căsătoriilor între persoanele de același sex, precum și a secțiunilor 214, 215 și 217 din Codul penal nigerian, care ar putea pune persoanele LGBT, cetățeni nigerieni sau străini, în situația de a fi arestate sau de a fi supuse agresiunilor;

13.  își exprimă îngrijorarea cu privire la intensificarea traficului de ființe umane și a contrabandei cu droguri și arme în regiune, precum și legăturile acestora cu terorismul islamist; constată, de asemenea, legăturile dintre mișcările Boko Haram, AQIM și Al Shabab în această activitate ilegală; invită guvernul nigerian, în colaborare cu guvernele din ECOWAS, cu alte guverne și agenții internaționale, să eradicheze acest tip de comerț în cadrul eforturilor lor de a combate extinderea terorismului internațional și sursele de finanțare ale acestuia;

14.  solicită SEAE, Consiliului și Comisiei să colaboreze cu ONU și cu alți parteneri internaționali pentru a elimina sursele de finanțare a grupului Boko Haram, a-i limita deplasările și, în special, rolul de lider;

15.  invită SEAE, Comisia, statele membre și partenerii internaționali să continue să coopereze cu Nigeria, inclusiv privind cazul elevelor din Chibok, atât la nivel bilateral, cât și prin structurile regionale și ale ONU, în eforturile de salvare, formarea profesională a forțelor de securitate și a schimbului de informații;

16.  invită SEAE și Comisia să încheie rapid documentul de strategie de țară 2014‑2020 pentru Nigeria și să includă ajutorul și asistența necesare pentru a elimina cauzele profunde ale dezvoltării grupului Boko Haram;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului federal al Nigeriei, instituțiilor Uniunii Africane, Secretarului General al ONU, Adunării Generale a ONU, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0335.
(2) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 97.


Situația din Ucraina
PDF 225kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la Ucraina (2014/2717(RSP))
P8_TA(2014)0009RC-B8-0025/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la politica europeană de vecinătate, Parteneriatul estic și Ucraina, în special Rezoluția din 17 aprilie 2014 referitoare la presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic și, în special, destabilizarea estului Ucrainei(1),

–  având în vedere declarația comună a liderilor țărilor membre ale G7 de la Haga, din 24 martie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 17 martie, 14 aprilie, 12 mai și 23 iunie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 martie și 27 iunie 2014,

–  având în vedere raportul final privind alegerile prezidențiale anticipate din Ucraina, întocmit de misiunea internațională a OSCE/ODIHR de observare a alegerilor;

–  având în vedere semnarea părților finale ale Acordului de asociere UE-Ucraina și ale Acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător la 27 iunie 2014,

–  având în vedere rapoartele din 15 mai și 15 iunie 2014 ale Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului în Ucraina,

–  având în vedere declarația Comisiei NATO-Ucraina din 1 aprilie 2014,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Ucraina se confruntă în continuare cu probleme grave de securitate, politice și socioeconomice; întrucât conflictul din estul Ucrainei reprezintă un impediment puternic în calea dezvoltării și prosperității țării;

B.  întrucât ocuparea și anexarea Crimeii de către Rusia încalcă legislația internațională și obligațiile internaționale ale Rusiei care decurg din Carta ONU, Actul final de la Helsinki, Statutul Consiliului Europei și Memorandumul din 1994 de la Budapesta privind garanțiile în materie de securitate, precum și obligațiile bilaterale care decurg din Tratatul bilateral de prietenie, cooperare și parteneriat din 1997;

C.  întrucât la 25 mai 2014 Petro Poroșenko a fost ales noul președinte al Ucrainei; întrucât alegerile au fost monitorizate de o misiune internațională de observare a alegerilor condusă de OSCE/ODIHR și au fost considerate în general conforme cu angajamentele internaționale și cu libertățile fundamentale în cea mai mare parte a țării, în ciuda ambianței ostile în ceea ce privește securitatea în partea de est a Ucrainei și a anexării ilegale a Crimeii de către Rusia;

D.  întrucât noul președinte a propus un plan de soluționare pașnică a situației din Ucraina ce conținea 15 puncte, potrivit căruia urma să se păstreze suveranitatea, integritatea teritorială și unitatea națională a Ucrainei în baza unei amnistii acordate celor care se vor preda și care nu au comis crime grave, a creării de coridoare controlate pentru retragerea mercenarilor ruși și a lansării unui dialog integrator;

E.  întrucât, ca prim pas, Președintele Poroșenko a anunțat o încetare a focului unilaterală pentru perioada 20-30 iunie 2014, pentru a permite desfășurarea de consultări între Ucraina, Rusia și forțele separatiste; întrucât încetarea focului declarată unilateral de guvernul ucrainean a fost încălcată în repetate rânduri, în principal de separatiști, și a dus la pierderea de vieți de ambele părți;

F.  întrucât la 25 iunie 2014 Consiliul Federației Ruse a aprobat o decizie a Președintelui Putin de a renunța la dreptul de a trimite forțe armate rusești pe teritoriul Ucrainei;

G.  întrucât la 27 iunie 2014 Consiliul Afaceri Externe a confirmat rezultatele analizei efectuate de Comisie potrivit cărora Ucraina a îndeplinit toate cerințele din cadrul primei faze a Planului de acțiune pentru liberalizarea regimului de vize și a trecut la a doua fază a procesului de liberalizare a regimului de vize;

H.  întrucât la 27 iunie 2014 UE și Ucraina au semnat dispozițiile rămase din Acordul de asociere, cu zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (AA/DCFTA); întrucât prin acest acord sunt recunoscute aspirațiile poporului ucrainean, care își dorește să trăiască într-o țară condusă conform valorilor europene, și anume democrația și statul de drept;

I.  întrucât, după eșecul suferit de încetarea unilaterală a focului, Președintele Poroșenko a decis să reia operațiunea antiteroristă pentru a înăbuși răscoala separatistă din estul țării; întrucât armata ucraineană a redobândit controlul asupra mai multor orașe din estul Ucrainei, forțându-i pe rebeli și pe mercenari să se retragă către Donețk; întrucât, cu toate acestea, violențele continuă;

J.  întrucât miniștrii de externe ai Germaniei, Franței, Rusiei și Ucrainei s-au întrunit la Berlin la 2 iulie 2014 și au convenit asupra unei serii de măsuri menite să ducă la un armistițiu durabil în estul Ucrainei, care să fie respectat de toate părțile;

K.  întrucât Președintele Poroșenko și-a exprimat disponibilitatea de a anunța a doua oară o încetare a focului, cu trei condiții, și anume ca încetarea focului să fie respectată de ambele părți, să fie eliberați toți ostaticii și ca OSCE să monitorizeze controlul efectiv al frontierei;

L.  întrucât președintele Poroșenko a declarat la 14 iulie 2014 că ofițerii din armata rusă au luptat împotriva forțelor ucrainene alături de rebelii separatiști și că a fost instalat un nou sistem de rachete rusești, întrucât, potrivit surselor NATO, Rusia ar fi trimis tancuri de luptă, artilerie și alte arme rebelilor și ar fi permis unor mercenari din Rusia să treacă granița, pentru a se alătura separatiștilor;

M.  întrucât la 11 iulie 2014 a avut loc la Bruxelles o reuniune tripartită de consultare între UE, Ucraina și Rusia cu privire la punerea în aplicare a AA/DCFTA dintre UE și Ucraina; întrucât acest proces este util și ar putea duce la depășirea interpretărilor diferite și de lungă durată, explicând avantajele AA/DCFTA și luând în considerare toate preocupările legitime ale tuturor părților,

1.  salută semnarea dispozițiilor rămase din Acordul de asociere, inclusiv a DCFTA, și este convins că acest lucru va fi o forță motrice pentru reforma politică și economică, aducând cu sine modernizarea și consolidarea statului de drept și stimulând creșterea economică; își exprimă sprijinul pentru Ucraina în aplicarea provizorie a acordului; declară că Parlamentul European își va finaliza procedura de ratificare a acordului cât mai curând posibil; invită statele membre și Ucraina să îl ratifice rapid în vederea punerii sale complete în aplicare cât mai curând posibil; subliniază faptul că AA/DCFTA nu sunt în niciun fel legate de integrarea în NATO;

2.  salută călduros și semnarea acordurilor de asociere cu Georgia și Moldova, acorduri care semnalează începutul unei noi ere în relațiile politice și economice dintre aceste țări și UE; solicită ratificarea rapidă a acestora și salută faptul că Parlamentul Moldovei a acționat deja în acest sens; condamnă adoptarea de către Rusia a unor măsuri comerciale „punitive” împotriva țărilor care au semnat acorduri de asociere cu UE, deoarece acordurile respective nu reprezintă o amenințare la adresa Rusiei; subliniază faptul că aceste demersuri sunt în contradicție cu normele Organizației Mondiale a Comerțului, sunt motivate politic, fiind, prin urmare, inacceptabile;

3.  salută alegerea lui Petro Poroșenko în primul tur de scrutin în funcția de președinte al Ucrainei, în cadrul unor alegeri corecte și democratice; observă că rezultatul alegerilor indică un sprijin puternic în rândul populației pentru o perspectivă europeană și democratică pentru Ucraina;

4.  sprijină planul de pace ca o mare oportunitate pentru pace și detensionarea situației; sprijină măsurile hotărâte ale președintelui Poroșenko pentru a garanta unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei; salută angajamentul acestuia de a rezolva problema corupției sistemice și a utilizării abuzive a fondurilor publice; reiterează faptul că Rusia este implicată într-o acțiune militară și în aprovizionarea cu echipament militar; îndeamnă Rusia să își îndeplinească obligațiile internaționale, să se angajeze cu adevărat în negocieri de soluționare pașnică și să folosească influența sa reală pentru a pune capăt tuturor actelor de violență;

5.  solicită să se organizeze o nouă reuniune a grupului trilateral de contact pentru soluționarea situației din partea de sud-est a Ucrainei și sprijină noi forme de comunicare între părți;

6.  subliniază dreptul fundamental al poporului ucrainean de a determina liber viitorul economic și politic al țării și reafirmă dreptul Ucrainei la autoapărare, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU; reiterează faptul că comunitatea internațională sprijină unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei; îndeamnă forțele de securitate ale Ucrainei să respecte pe deplin dreptul internațional umanitar (DIU) și dreptul internațional al drepturilor omului (DIDO) atunci când desfășoară așa-numite operațiuni antiteroriste și subliniază necesitatea de a proteja populația civilă și solicită rebelilor și mercenarilor să facă același lucru și să nu folosească civilii drept scuturi umane; subliniază necesitatea unei soluții politice pentru această criză și îndeamnă toate părțile să dea dovadă de reținere și să respecte încetarea focului, care trebuie declarată și aplicată cât mai curând posibil;

7.  condamnă agresiunea Rusiei în Crimeea ca o încălcare gravă, conform dreptului internațional, a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și respinge politica de fapt împlinit pe care o practică Rusia în relațiile internaționale; consideră că anexarea Crimeii este ilegală și refuză să recunoască stăpânirea de facto a peninsulei de către Rusia; salută decizia de a interzice importurile de mărfuri din Crimeea și Sevastopol care nu au un certificat ucrainean și încurajează și alte țări să introducă măsuri similare, în conformitate cu Rezoluția nr. 68/262 a Adunării Generale a ONU;

8.  condamnă violențele continue și pierderea cotidiană de vieți omenești în estul Ucrainei, distrugerea de locuințe și de proprietate și evadarea din zonele de conflict către zone de siguranță a mii de civili; salută bunăvoința demonstrată de partea ucraineană prin adoptarea unei încetări unilaterale a focului și regretă faptul că rebelii și mercenarii au refuzat să urmeze acest exemplu; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la siguranța civililor care au rămas blocați în zonele din Donețk și Luhansk; regretă pierderile de vieți omenești și faptul că printre victime s-au numărat și copii; prezintă sincere condoleanțe familiilor lor; condamnă orice atacuri la adresa populației civile și solicită respectarea cu strictețe a dreptului umanitar internațional;

9.  invită Rusia să sprijine în mod sincer și cu hotărâre planul de pace, să adopte măsuri în vederea instaurării unui control efectiv asupra frontierei sale cu Ucraina și să pună capăt incursiunilor constante de către persoane înarmate ilegal și de armament și echipament, acțiunilor ostile și infiltrărilor, să-și reducă și să-și retragă imediat trupele de la frontiera cu Ucraina și să uzeze de influența sa asupra rebelilor și mercenarilor pentru a-i obliga să respecte încetarea focului, să depună armele și să se retragă înapoi în Rusia printr-un coridor de retragere, astfel cum se prevede în planul de pace al Președintelui Poroșenko, ca primi pași concreți, așteptați de mult timp, prin care să demonstreze că intenția Rusiei în ceea ce privește detensionarea crizei este adevărată;

10.  regretă detenția ilegală în Rusia a pilotului în forțele aeriene ucrainene, Nadia Savcenko, și solicită eliberarea sa imediată, precum și eliberarea tuturor ostaticilor deținuți în Ucraina sau Rusia;

11.  invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să aibă o prezență mai puternică și o vizibilitate mai mare în mecanismele de dialog instituite în vederea soluționării crizei, inclusiv în Grupul de contact;

12.  salută extinderea sancțiunilor actuale pentru un număr suplimentar de 11 de persoane, dintre care cei mai mulți sunt funcționari în așa-numitele autoritățile separatiste; salută lucrările pregătitoare efectuate de Consiliu, SEAE și statele membre în vederea aplicării de sancțiuni suplimentare Rusiei, care ar trebui să includă sectorul economic, cel financiar și cel al energiei, și un embargo asupra armelor și a tehnologiilor cu dublă utilizare; solicită să se instituie o interdicție colectivă asupra vânzării de arme către Rusia și solicită ca aceasta să fie aplicată până la normalizarea situației din estul Ucrainei; avertizează că orice noi măsuri întreprinse de Rusia pentru a destabiliza Ucraina vor duce la noi consecințe, cu efect considerabil, pentru relațiile dintre UE și Rusia;

13.  invită Consiliul să solicite Rusiei să-și îndeplinească obligațiile conform dreptului internațional și să aplice cea de-a treia fază a sancțiunilor în cazul în care situația va impune acest lucru;

14.  îndeamnă Consiliul European să adopte o strategie mai coerentă și mai fermă, dând dovadă de unitate, în ceea ce privește criza din Ucraina și comportamentul guvernului rus, inclusiv cu privire la chestiuni legate de sectorul energetic al UE; regretă faptul că unele state membre înregistrează o lipsă de unitate în acest sens și o lipsă de solidaritate la nivelul UE;

15.  sprijină o nouă încetare a focului convenită de comun acord, cu scopul de a stabiliza situația în materie de securitate, de a realiza o veritabilă detensionare și de a genera impulsul necesar pentru punerea în aplicare a planului de pace al Președintelui Poroșenko, care este condiționat de respectarea bilaterală a încetării focului, de eliberarea ostaticilor și de monitorizarea de către OSCE a controlului efectiv la frontieră; salută cele mai recente succese ale forțelor ucrainene în estul Ucrainei și faptul că acestea au redobândit controlul asupra mai multor orașe mari;

16.  este ferm convins că ar trebui întărit rolul Misiunii speciale de monitorizare a OSCE, cu mijloace materiale și financiare sporite, pentru a sprijini Ucraina în securizarea și monitorizarea regiunilor de la frontieră;

17.  reamintește guvernului ucrainean că sunt necesare de urgență reforme economice și politice interne; atrage atenția asupra faptului că reformele interne nu ar trebui inițiate exclusiv din cauza presiunii externe, ci ar trebui să se bazeze pe sprijinul solid al populației, pentru a se crea oportunități economice și sociale durabile prin modernizarea țării;

18.  solicită desfășurarea unei anchete independente și imparțiale cu privire la toate evenimentele fatale și crimele împotriva umanității care au avut loc în toate regiunile Ucrainei după noiembrie 2013; această anchetă ar trebui să includă o puternică componentă internațională și să fie sub supravegherea Consiliului Europei; solicită, de asemenea, aducerea persoanelor responsabile în fața justiției; este convins că doar anchetarea efectivă a acestor crime va ajuta societatea ucraineană și familiile și prietenii victimelor să-și redobândească încrederea față de instituții;

19.  reamintește necesitatea de a se pune capăt limitării sistematice și structurale a drepturilor omului, guvernanței defectuoase, corupției răspândite pe larg și colosalei economii subterane din Ucraina; subliniază importanța procesului de reformă constituțională aflat în desfășurare și importanța acordării unui sprijin dezvoltării societății civile pentru a se realiza o autentică democrație participativă care să promoveze și să protejeze drepturile omului, să asigure justiția și buna guvernanță pentru toate persoanele din toate regiunile țării, contribuind astfel la securitatea și la stabilitatea în țară; solicită să fie adoptată o lege privind combaterea discriminării, conformă cu standardele europene;

20.  subliniază necesitatea de consolidare a încrederii între diversele comunități din societate și solicită un proces de reconciliere sustenabil; în acest context, subliniază importanța stabilirii unui dialog participativ la nivel național și a evitării propagandei, discursului și retoricii de instigare la ură, inclusiv din partea Rusiei, care au potențialul să agraveze conflictul;

21.  consideră că este de importanță capitală să se înceapă un proces treptat de descentralizare a competențelor centrale spre administrațiile regionale și municipale, fără a submina echilibrul intern al puterilor sau funcționarea eficace a statului;

22.  salută adoptarea legii privind achizițiile publice și solicită punerea în aplicare diligentă a acesteia; solicită crearea rapidă a unei agenții independente din punct de vedere politic de combatere a corupției, care să aibă competența de a investiga acte de corupție;

23.  subliniază necesitatea întăririi statului de drept, inclusiv prin inițierea unei reforme a sistemului judecătoresc care să contribuie la restabilirea încrederii cetățenilor în justiție, precum și necesitatea depolitizării și demilitarizării structurii forțelor de aplicare a legii;

24.  salută decizia de a stabili o misiune civilă solidă în Ucraina, în cadrul politicii de securitate și apărare comune; invită VP/ÎR și statele membre să accelereze procesul de stabilire a acesteia; este convins că această misiune trebuie să aibă un mandat ambițios cu scopul de a sprijini cetățenii ucraineni în mod eficace în eforturile susținute, necesare pentru a stabiliza situația din țară;

25.  își reafirmă sprijinul pentru intenția Președintelui Poroșenko de a organiza alegeri parlamentare anticipate; subliniază faptul că aceste alegeri trebuie desfășurate în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția;

26.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea situației drepturilor omului și a situației umanitare din estul Ucrainei și din Crimeea, cauzată de rebeli și mercenari la îndemnul Rusiei, în special în ceea ce privește tortura, uciderile, disparițiile unor jurnaliști și activiști, luarea de ostatici, inclusiv cazurile de răpiri de copii; solicită o mai bună protecție a civililor și ca autoritățile ucrainene să acorde ajutor umanitar în regiunile în cauză;

27.  în acest sens, atrage atenția asupra recentului raport al organizației Amnesty International și condamnă în mod ferm răpirile, bătăile administrate cu sălbăticie, actele de tortură, asasinatele, execuțiile extrajudiciare și celelalte abuzuri grave ale drepturilor omului și încălcări ale dreptului umanitar comise împotriva activiștilor, protestatarilor, ziariștilor și a multor altor cetățeni care nu participă activ la conflictul din estul Ucrainei, fapte comise îndeosebi de separatiștii înarmați și, în unele cazuri, și de forțele guvernamentale; sprijină invitația adresată guvernului ucrainean de a crea un registru unic, care să fie actualizat periodic, privind cazurile de răpire raportate și de a desfășura o anchetă amănunțită și imparțială a tuturor acuzațiilor de folosire abuzivă a forței, de maltratări sau de tortură;

28.  subliniază necesitatea găsirii unei soluții clare, corecte și stabile prin care să se asigure securitatea aprovizionării Ucrainei cu gaz din Rusia, întrucât acest lucru reprezintă o condiție necesară pentru dezvoltarea economică și stabilitatea Ucrainei; consideră că UE trebuie să-și continue rolul ce îi revine în medierea unui acord prin care Ucraina să poată beneficia de un preț competitiv, nemotivat politic, pentru achizițiile de gaz; subliniază că utilizarea resurselor de energie ca instrument de politică externă subminează credibilitatea pe termen lung a Rusiei ca partener comercial de încredere al UE și că măsurile suplimentare de reducere a dependenței UE față de gazele rusești trebuie să fie o prioritate;

29.  solicită statelor membre să asigure un nivel suficient de aprovizionare cu gaze prin inversarea fluxului de gaze din statele învecinate din UE; salută, în acest sens, memorandumul de înțelegere privind fluxurile inversate dintre Republica Slovacă și Ucraina, care ar trebui să încurajeze Ucraina să stabilească un sistem transparent și fiabil de transport de gaze; reamintește rolul strategic al Comunității Energiei, a cărei președinție este asigurată în 2014 de Ucraina; salută faptul că cooperarea cu Ucraina face parte integrantă din Strategia europeană pentru securitate energetică elaborată de Comisie și prezentată în iunie 2014;

30.  salută faptul că Ucraina a trecut recent la ce-a de-a doua fază a Planului de acțiune privind liberalizarea vizelor, reafirmându-și astfel hotărârea de a pune în aplicare cadrul legislativ, politic și instituțional necesar; își exprimă convingerea fermă că obiectivul final ar trebui să fie introducerea rapidă a unui regim fără vize; solicită, între timp, introducerea imediată a unor proceduri temporare, foarte simple și cu costuri reduse de acordare a vizelor la nivelul UE și al statelor membre;

31.  salută crearea de către Comisie a Grupului de sprijin pentru Ucraina, care va furniza autorităților ucrainene tot sprijinul necesar pentru a întreprinde reforme politice și economice și va depune eforturi în vederea punerii în aplicare a „Agendei europene de reformă”;

32.  subliniază necesitatea de a fi apărate interesele și valorile europene și de a fi promovate stabilitatea, prosperitatea și democrația în țările de pe continentul european;

33.  își reafirmă opinia potrivit căreia Acordurile de asociere cu Ucraina și celelalte țări din cadrul Parteneriatului estic nu constituie obiectivul final în relațiile lor cu UE; reamintește, în acest sens, că în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Georgia, Moldova și Ucraina - la fel ca orice alt stat european - au o perspectivă europeană și pot solicita să devină membre ale Uniunii, cu condiția să adere la principiile democrației, să respecte libertățile fundamentale, drepturile omului și drepturile minorităților și să asigure existența unui stat de drept;

34.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Președintelui, Guvernului și Parlamentului Ucrainei, Consiliului Europei, precum și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0457.


Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor
PDF 307kWORD 92k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la Locurile de muncă pentru tineri (2014/2713(RSP))
P8_TA(2014)0010RC-B8-0027/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția sa din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193 – C7-0111/2010 – 2010/0115(NLE))(1)

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2011 intitulată „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri” (COM(2011)0933),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind promovarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor în vederea realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020, adoptate la Luxemburg la 17 iunie 2011,

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind implementarea Inițiativei privind oportunitățile pentru tineri (COM(2012)0727),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 5 decembrie 2012 referitoare la propunerea de recomandare a Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret (COM(2012)0729),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 7 februarie 2013 privind inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la Combaterea șomajului în rândul tinerilor: posibile soluții(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la respectarea dreptului fundamental la liberă circulație în UE(3),

–  având în vedere poziția sa din 16 aprilie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind cooperarea consolidată între serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) (COM(2013)0430 – C7-0177/2013 – 2013/0202(COD))(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor(5),

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind implementarea Inițiativei privind oportunitățile pentru tineri (COM(2012)0727),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2013 referitoare la înființarea unei garanții pentru tineret(6),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât șomajul este o cauză majoră a inegalității, iar rata șomajului în rândul tinerilor a atins niveluri fără precedent, cu o medie de 23 % pentru UE în ansamblu, și întrucât șomajul în rândul tinerilor este distribuit inegal în UE, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta de 16-25 depășind 50 % în unele state membre;

B.  întrucât, în martie 2014, 5,34 milioane de tineri sub 25 de ani nu aveau un loc de muncă în UE-28, dintre care 3,642 milioane din zona euro.

C.  întrucât cauzele șomajului în rândul tinerilor pot fi diferite de la un stat membru la altul și pot reflecta anumite probleme structurale subiacente care afectează piețele forței de muncă; întrucât situațiile și problemele cu care se confruntă tinerii nu sunt identice, anumite grupuri fiind afectate în mod disproporționat și necesitând soluții adaptate nevoilor lor;

D.  întrucât situația pieței forței de muncă este deosebit de critică pentru tineri, indiferent de nivelul lor de educație, aceștia ajungând adesea șomeri sau cu contracte limitate de muncă, cu salarii mai mici și un nivel mai scăzut de protecție socială, sau sunt obligați să accepte contracte de muncă precare sau stagii neplătite;

E.  întrucât o garanție pentru tineret ar contribui la realizarea a trei obiective ale Strategiei Europa 2020, și anume ca 75 % din persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani să fie angajate, ca ratele de abandon școlar timpuriu să fie sub 10 % și ca cel puțin 20 de milioane de persoane să fie scoase din sărăcie și excluziune socială;

F.  întrucât 7,5 milioane de tineri europeni cu vârsta între 15 și 24 nu sunt angajați, nu sunt în sistemul de educație și nici în cel de formare profesională (categoria NEET) și întrucât, în EU28, în 2012, 29,7 % dintre tinerii cu vârsta între 15 și 29 de ani erau expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială(7);

G.  întrucât accentuarea importanței competențelor practice, a sistemului dual de formare profesională și a studiilor universitare cu dublă specializare – academică și profesională – existente în anumite state membre s-a dovedit a fi utilă, îndeosebi în timpul crizei, contribuind la menținerea unor rate mai scăzute ale șomajului în rândul tinerilor prin creșterea șanselor de angajare ale acestora;

H.  întrucât limitarea actuală a Garanției pentru tineret la 25 de ani este inadecvată, pentru că nu ia în considerare 6,8 milioane de tineri din categoria NEET (tineri neîncadrați profesional și care nu urmează niciun program educațional sau de formare), cu vârsta între 25 și 30 de ani;

I.  întrucât IMM-urile au un potențial important de creare de locuri de muncă și joacă un rol decisiv în tranziția către o nouă economie sustenabilă;

J.  întrucât, în ciuda faptului că numărul de lucrători care se deplasează dintr-un stat membru în altul a crescut de la 4,7 milioane în 2005 la 8 milioane în 2008, acest lucru reprezintă o creștere procentuală de la 2,1% la 3,3% din forța de muncă totală;

K.  întrucât statele membre au un rol esențial de jucat în combaterea șomajului în rândul tinerilor, inclusiv prin sprijinul financiar acordat prin instrumentele finanțate de UE, cum ar fi Fondul social european, Fondul European de ajustare la globalizare, Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și garanția pentru tineret aferentă perioadei de programare 2014-2020;

L.  întrucât Uniunea Europeană a alocat 6 miliarde EUR pentru a sprijini încadrarea în muncă a persoanelor sub 25 de ani;

M.  întrucât cauzele șomajului în rândul tinerilor nu pot fi reduse la nepotrivirea competențelor, pentru că sunt legate de probleme cum ar fi lipsa de noi locuri de muncă ca urmare a dezindustrializării Europei, a externalizării și a speculațiilor, iar această situație a fost agravată de politicile de criză și de austeritate; întrucât problema șomajului în rândul tinerilor nu se poate rezolva doar prin educație și formare profesională;

N.  întrucât toate măsurile și programele introduse pentru a crește ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ar trebui să includă consultarea și/sau cooperarea tuturor actorilor relevanți, la nivelurile lor respective, în special a partenerilor sociali și a organizațiilor de tineret;

O.  întrucât 20,7 milioane de IMM-uri asigură peste 67 % din locurile de muncă din sectorul privat din UE, locurile de muncă în cadrul microîntreprinderilor reprezentând 30 %;

P.  întrucât IMM-urile și microîntreprinderile au un potențial uriaș de creare de locuri de muncă, acestea generând 85 % din totalul noilor locuri de muncă de pe piață,

Garanția pentru tineret - Locuri de muncă pentru tineri

1.  avertizează că nu va exista o creștere economică sustenabilă semnificativă în UE dacă nu se reduc inegalitățile, și reamintește că acest lucru începe cu reducerea șomajului, în special șomajul în rândul tinerilor, și reducerea sărăciei;

2.  solicită o monitorizare eficientă a implementării Garanției pentru tineri; invită Comisia să monitorizeze atent problemele identificate în Recomandările specifice pe țară din 2014 (RST) în ceea ce privește calitatea ofertelor și absența unei informări active a tinerilor din categoria NEET, precum și capacitatea administrativă a serviciilor publice de ocupare și a lipsei unei angajări eficiente alături de toți partenerii relevanți, identificând, în același timp, cele mai bune practici care ar putea constitui o referință pentru îmbunătățirea programelor; solicită mai multă transparență în procesul de monitorizare a implementării și o mai mare ambiție în ceea ce privește soluționarea situației statelor membre care nu fac progrese în acest sens;

3.  invită Comisia să propună un cadru juridic european, introducând standarde minime obligatorii pentru implementarea garanțiilor pentru tineri, inclusiv privind calitatea uceniciilor, salarii decente pentru tineri și accesul la serviciile de ocupare a forței de muncă, precum și incluzând tinerii cu vârsta între 25 și 30 de ani, în cazul în care recomandările existente privind garanțiile pentru tineret nu sunt respectate de către statele membre;

4.  solicită adoptarea reducerii șomajului în rândul tinerilor ca obiectiv propriu în cadrul Semestrului european; solicită, de asemenea, includerea unor măsuri de combatere a șomajului în rândul tinerilor în RST și în programele naționale de reformă (PNR); solicită Comisiei să monitorizeze și să verifice îndeaproape introducerea acestor măsuri; solicită implicarea extinsă a Parlamentului în această privință, în cadrul procesului Semestrului european;

5.  invită Comisia Europeană să accelereze punerea în aplicare a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și să publice, înainte de sfârșitul anului 2014, o comunicare referitoare la modul în care s-a realizat acest lucru;

6.  încurajează statele membre să examineze posibilitatea de a extinde garanția pentru tineret astfel încât să cuprindă tinerii sub 30 de ani;

7.  subliniază necesitatea unei politici active, cuprinzătoare și integrate privind piața muncii, care să includă măsuri speciale pentru tineri;

8.  îndeamnă statele membre să ia măsuri ferme pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, în special prin acțiuni de prevenire a abandonului școlar timpuriu sau prin promovarea unor sisteme de formare și ucenicie (de exemplu, prin introducerea unui educațional dual sau a altor tipuri de cadre la fel de eficiente), să elaboreze strategii globale pentru tinerii care nu sunt nici încadrați profesional, nici nu urmează un program de educație sau formare (NEET) și să pună pe deplin în aplicare sistemele naționale de garanții pentru tineret;

9.  subliniază faptul că inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” nu ar trebui să împiedice statele membre să utilizeze Fondul Social European pentru a finanța proiecte mai largi legate de tineri, în special privind sărăcia și incluziunea socială; solicită Comisiei să monitorizeze utilizarea FSE pentru proiectele vizând tinerii;

10.  își exprimă convingerea fermă că finanțarea acordată de UE, în special în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, nu ar trebui folosită pentru a înlocui strategiile naționale, ci ar trebui valorificată pentru a oferi asistență suplimentară tinerilor, completând programele naționale și sporind eficacitatea acestora, în conformitate cu deciziile statelor membre;

11.  consideră că programele UE trebuie să ofere un nivel adecvat de flexibilitate, pentru a permite statelor membre să pună în aplicare măsuri de sprijin individualizate, în conformitate cu nevoile locale, astfel încât să se poată asigura faptul că finanțarea este direcționată către zonele care prezintă cele mai ridicate rate ale șomajului în rândul tinerilor și pentru care finanțarea este imperios necesară, fără a neglija, însă, măsurile de audit și de control;

12.  subliniază faptul că inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” nu ar trebui să împiedice statele membre să utilizeze alte programe ale UE, cum ar fi cele finanțate din Fondul social european sau ERASMUS +, pentru a finanța proiecte mai extinse de tineret, în special legate de antreprenoriatul în rândul tinerilor, combaterea sărăciei și incluziunea socială; subliniază că este important ca statele membre să aloce cofinanțările necesare în această privință; solicită Comisiei să monitorizeze utilizarea FSE pentru proiectele vizând tinerii;

Educație și formare profesională

13.  reamintește că cele 6 miliarde de EUR alocate ILMT nu sunt suficiente pentru a combate șomajul în rândul tinerilor de o manieră durabilă; solicită, așadar, Comisiei și statelor membre să acorde prioritate Garanției pentru tineret și să crească alocarea bugetară pentru perioada globală 2014-2020 dacă se ia o decizie legată de revizuirea post-electorală obligatorie a CFM 2014-2020, care urmează să aibă loc la sfârșitul anului 2016 cel târziu;

14.  invită statele membre să creeze sau să-și îmbunătățească sistemele de educație și formare profesională; subliniază faptul că, pentru a îmbunătăți tranziția de la școală la locul de muncă, ar trebui creat un cadru european pentru educație duală, pe baza celor mai bune practici europene în acest domeniu; sugerează, de asemenea, utilizarea la nivelul UE a sistemelor „spărgătoarelor de gheață”, oferind o experiență profesională practică tinerilor absolvenți și celor care au urmat deja o formare profesională, în cadrul unor companii care să îi angajeze pentru șase până la douăsprezece luni, pentru a soluționa o problemă specifică centrată pe inovare și dezvoltare;

15.  îndeamnă statele membre să adopte măsuri ferme pentru a combate șomajul în rândul tinerilor și excluderea la vârste fragede de pe piața muncii, în special prin acțiuni de prevenire care să vizeze abandonul școlar timpuriu sau părăsirea timpurie a sistemelor de formare ori de ucenicie (de exemplu, prin introducerea unui sistem educațional dual sau a altor cadre la fel de eficiente);

16.  îndeamnă statele membre să reformeze mai ales standardele din educație și formarea tinerilor, pentru a le mări semnificativ posibilitățile de angajare și oportunitățile în viață;

17.  invită Comisia și statele membre să continue să îmbunătățească transparența și recunoașterea calificărilor în interiorul Uniunii, în special prin intermediul Sistemului european de credite pentru educație și formare profesională, al Europass și al Cadrului european al calificărilor;

18.  subliniază că este important ca tinerii să dobândească competențe transversale, cum ar fi competențele în TIC, de conducere, de gândire critică și competențele lingvistice și prin efectuarea de studii în străinătate, pentru a-și îmbunătăți perspectivele lor pe piața forței de muncă, adaptabilitatea la viitoarele evoluții ale acesteia, precum și participarea activă în societate;

19.  invită statele membre să se concentreze asupra sectoarelor care au un potențial ridicat de creștere și de creare de locuri de muncă și să adopte măsuri prin care, în cadrul programelor de învățământ, să se acorde prioritate domeniilor științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii, pentru a corespunde evoluțiilor viitoare preconizate ale pieței forței de muncă, în conformitate cu necesitatea de a trece la o economie eficientă a resurselor;

20.  invită Comisia și statele membre să sprijine noi tipuri de economie, mai ales antreprenoriatul social, împărțirea unui spațiu de lucru comun, externalizarea spre public și asigurarea măsurilor de sprijin pentru cooperativele pentru tineret și întreprinderile sociale recent înființate;

21.  invită statele membre să încurajeze politicile de promovare a creșterii economice și solicită acțiuni la nivelul UE în ceea ce privește o strategie europeană de creștere economică în cadrul căreia dezvoltarea unor sectoare-cheie, cum ar fi piața digitală, piața telecomunicațiilor și o comunitate a energiei vor conduce la crearea unor locuri de muncă sustenabile;

22.  regretă faptul că prioritățile Consiliului, publicate de Consiliul European din 27 iunie 2014 ca agendă strategică a UE și a noii Comisii Europene, nu includ măsuri specifice și de investiții care să contribuie la crearea de locuri de muncă de calitate pentru tineri;

23.  subliniază că pentru îndeplinirea obiectivelor unei garanții pentru tineret sunt necesare reforme strategice, pentru ca tranzițiile de la școală la piața forței de muncă să fie mai reușite;

24.  îndeamnă statele membre să își consolideze și, respectiv, să își reformeze agențiile de pe piața forței de muncă;

25.  subliniază că, având în vedere schimbările rapide care se prevăd pe piața muncii, sunt necesare, astăzi mai mult decât oricând, investiții puternice în educație și formare; subliniază că politicile legate de competențe ar trebui considerate nu numai un mijloc de a satisface cererile de pe piața forței de muncă, ci ar trebui și să recunoască competențele dobândite prin educația non-formală, să susțină implementarea politicilor de învățare pe tot parcursul vieții și, în cele din urmă, să se integreze într-o abordare holistică a educației;

26.  invită Comisia și agențiile descentralizate, cum ar fi Eurofound și Cedefob, să analizeze sistemele existente de învățământ profesional dual, pentru a oferi aceste informații altor state membre care își manifestă interesul pentru astfel de sisteme pe bază voluntară, fără a diminua standardele deja existente ale sistemului educațional;

27.  recunoaște rolul important al familiei, care reprezintă un mecanism eficient de sprijin pentru tinerii care se confruntă cu șomajul, sărăcia și excluziunea socială;

28.  îndeamnă statele membre să consolideze formarea și orientarea profesională și stagiile transfrontaliere de ucenicie, de formare și de pregătire, și să elimine barierele transfrontaliere din calea acestora, pentru a stabili o legătură mai bună între cererea și oferta de oportunități de formare la locul de muncă pentru tineri, îmbunătățind astfel mobilitatea și șansele de angajare, în special în regiunile de frontieră;

29.  salută Recomandarea Consiliului privind un cadru de calitate pentru stagii, adoptată la 10 martie 2014, și solicită statelor membre să o pună în aplicare fără întârziere în beneficiul celor cărora le este destinată; subliniază faptul că programele care promovează și oferă stagii ale statelor membre pot fi sprijinite financiar din fonduri europene;

Un mediu nou pentru locurile de muncă

30.  subliniază necesitatea creării în Europa a unui mediu favorabil IMM-urilor, care să presupună asigurarea unor condiții financiare și juridice optime pentru întreprinderile recent înființate, având în vedere că, în 2012 locurile de muncă din IMM-uri reprezentau 66,5% din totalitatea locurilor de muncă în Europa(8);

31.  reiterează necesitatea de a asigura o instruire amplă și accesibilă în ceea ce privește internetul informațiile online și de competențele digitale, precum și un acces larg și simplificat la acestea; în conformitate cu obiectivele Agendei digitale, invită statele membre să încurajeze și să faciliteze digitalizarea serviciilor și oportunitățile educaționale pentru tineri care să le permită acestora să obțină locuri de muncă în sectorul digital;

32.  evidențiază tendința recentă a întreprinderilor de a-și readuce producția și serviciile în Europa și oportunitățile create de acest fapt pentru înființarea de locuri de muncă, în special pentru tineri; consideră că economiile din UE au o oportunitate unică de a accelera această tendință de relocalizare;

33.  insistă asupra necesității de reindustrializare a Europei pe baza unei strategii coerente și a punerii în aplicare a acesteia, ceea ce va promova și va facilita politicile de favorizare a creșterii economice și crearea de noi locuri de muncă;

34.  îndeamnă statele membre să combine politicile de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor cu contracte de muncă sustenabile și de calitate, pentru a rezolva problemele din ce în ce mai acute ale precarității structurale și subocupării forței de muncă;

35.  invită statele membre să se asigure că tinerii au acces la locuri de muncă de calitate, în care li se respectă drepturile, inclusiv dreptul la stabilitate și securitate, oferind un salariu suficient și protecție socială și permițând o viață sigură, în demnitate și autonomie, în vederea protecției tinerilor lucrători împotriva discriminării și a exploatării;

36.  consideră că tinerii antreprenori și IMM-urile orientate spre creștere economică sunt factorii necesari de inovare și de creare de locuri de muncă;

37.  consideră că întreprinderile se vor crea mai multe locuri de muncă și vor recruta mai multe persoane numai dacă mediul economic încurajează creșterea economică și dacă se pot baza pe o forță de muncă calificată;

38.  îndeamnă Comisia și statele membre să adopte o abordare a ocupării forței de muncă de către tineri bazată pe drepturi; subliniază că, în special în perioade de criză, calitatea muncii pentru tineri nu trebuie compromisă, iar standardele de muncă de bază și alte standarde legate de calitatea locului de muncă, cum ar fi timpul de lucru, securitatea socială și sănătatea și siguranța la locul de muncă, trebuie să constituie considerente fundamentale în acțiunile întreprinse; subliniază că trebuie eliminată discriminarea pe motive de vârstă;

39.  subliniază faptul că este important să fie recunoscute și respectate diferitele sisteme economice și sociale specifice statelor membre individuale;

40.  invită statele membre și Comisia să sprijine și să promoveze mecanisme de mobilitate, în special EURES, care facilitează căutarea de locuri de muncă în alte state membre;

41.  invită statele membre să utilizeze integral serviciile publice de ocupare a forței de muncă, pentru a se realiza un echilibru între statele membre în ceea ce privește cererea și oferta de locuri de muncă și cererea și oferta de calificări cerute;

42.  invită Comisia Europeană sprijine inițiative, precum și alte forme de cooperare cu sectorul privat în combaterea șomajului în rândul tinerilor;

43.  invită Comisia Europeană să își asume un rol de lider, prin adoptarea unei inițiative privind reindustrializarea Europei, care să maximizeze competitivitatea industriei fără a crea reglementări excesive pentru întreprinderi și care să înlesnească crearea de locuri de muncă, să rezolve problema șomajului și să lărgească gama de posibilități de înființare a propriilor întreprinderi sau de găsire a unui loc de muncă oferite tinerilor;

44.  recomandă ca orice viitoare evaluare realizată de Comisia Europeană privind programele relevante ale FSE în domeniul ocupării forței de muncă în rândul tinerilor să aibă în vedere nu doar costurile și numărul participanților, ci și impactul concret asupra locurilor de muncă ocupate de tineri pe o perioadă mai lungă de timp, punând accentul pe înțelegerea modului în care se poate asigura succesul acțiunilor și asupra factorilor care determină acest succes;

45.  invită statele membre ca, în combaterea șomajului, să elimine poverile administrative și birocrația pentru lucrătorii care desfășoară activități independente și pentru IMM-uri, să introducă politici fiscale favorabile, să creeze un climat mai favorabil pentru investițiile private și să se ocupe de problema reprezentată de legile falimentului care sunt disproporționat de punitive; IMM-urile reprezintă o parte importantă a economiei europene, iar rolul lor poate fi un factor determinant în asigurarea unei redresări rapide și sustenabile în urma crizei economice și în crearea de noi locuri de muncă, inclusiv pentru tineri;

46.  invită statele membre să îmbunătățească cooperarea de dintre întreprinderi și sectorul educației la toate nivelurile, pentru a corela mai bine programele de învățământ la cerințele de pe piața forței de muncă;

47.  subliniază faptul că economia europeană necesită eforturi în direcția consolidării, și nu a limitării liberei circulații și a mobilității forței de muncă în UE și solicită statelor membre să garanteze libera circulație a tuturor cetățenilor și a lucrătorilor pentru a permite dezvoltarea unei veritabile piețe a forței de muncă în Uniune, pentru a elimina blocajele și pentru a permite lucrătorilor din UE să se mute în zonele în care există cerere pentru competențele lor; subliniază faptul că libertatea de circulație este un drept fundamental; subliniază faptul că tinerii ar trebui să aibă oportunitatea de a găsi locuri de muncă în propria comunitate;

48.  solicită statelor membre să acorde atenție deosebită ratei ridicate a șomajului în rândul categoriilor defavorizate, dând prioritate accesului și integrării pe piața muncii și includerii politicilor privind accesul și integrarea în celelalte politici, întrucât ocuparea unui loc de muncă este esențială pentru o integrare reușită;

49.  consideră că statele membre trebuie să răspundă nevoilor specifice ale tinerilor cu dizabilități, oferindu-le instrumentele și serviciile de asistență adecvate, pentru a crea un mediu echitabil și a crește în mod activ posibilitățile de acces ale tinerilor cu dizabilități pe piața forței de muncă, precum și în cadrul sistemelor educaționale și de formare profesională;

50.  subliniază importanța direcționării atenției către stimularea spiritului antreprenorial, în special în rândul tinerilor și al absolvenților, promovând accesul la stagii al absolvenților și stagiile în cadrul întreprinderilor mici și al microîntreprinderilor, pentru a îmbogăți experiența dobândită de tineri în mediul profesional și a asigura o mai bună informare a acestora privind oportunitățile existente, tinerii dobândind astfel, capacitatea de a-și crea propria afacere;

51.  subliniază că, având în vedere consecințele crizei pentru tineri, este nevoie de un angajament mai puternic și de o monitorizare mai bună din partea statelor membre pentru a îmbunătăți situația tinerilor; solicită, în acest context, statelor membre să se ocupe de problema șomajului în rândul tinerilor în timpul următorului Consiliul informal EPSCO din 17-18 iulie 2014, de la Milano și să ofere acțiuni și politici în loc de declarații;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

(1) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 116.
(2) Texte adoptate: P7_TA(2013)0365.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0037.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0435.
(5) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0016.
(7) Eurostat: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=yth_incl_010&lang=en
(8) http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis/performance-review/files/supporting-documents/2013/annual-report-smes-2013_en.pdf


Situația din Irak
PDF 219kWORD 63k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la situația din Irak (2014/2716(RSP))
P8_TA(2014)0011RC-B8-0059/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak, în special cea din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak(1),

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Irak, în special cele din 23 iunie 2014,

–  având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU privind Irakul,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, la care Irakul este parte,

–  având în vedere orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și de convingeri, adoptate la 24 iunie 2013,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak,

–  având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, la relațiile sale cu UE și la rolul său în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord(3), rezoluția sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului(4) și rezoluția sa din 3 aprilie 2014 referitoare la strategia UE privind Iranul(5),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Irakul se confruntă în continuare cu probleme politice, socio-economice și de securitate grave și întrucât scena politică din această țară este extrem de fragmentată și afectată de violență și de politici sectare, ceea ce aduce prejudicii grave aspirațiilor legitime ale poporului irakian la pace, prosperitate și la o tranziție autentică spre democrație; întrucât Irakul se confruntă cu cel mai puternic val de violențe din 2008 încoace;

B.  întrucât gruparea jihadistă Statul Islamic (IS), desprinsă din Al-Qaida și cunoscută anterior sub denumirea de Statul Islamic al Irakului și Levantului (ISIL), a cucerit unele părți din nord-vestul Irakului, inclusiv cel de al doilea oraș ca mărime al Irakului, Mosul, eveniment care a fost urmat de executarea sumară a unor cetățeni irakieni, impunerea unei interpretări brutale a legii Șaria, distrugerea lăcașurilor de cult și de adorație șiite, sufite, sunnite și creștine și de alte atrocități comise împotriva populației civile;

C.  întrucât dezintegrarea frontierei dintre Irak și Siria a dat grupării IS ocazia de a-și intensifica prezența în ambele țări; întrucât victoriile IS au fost tolerate sau chiar sprijinite de o parte a populației sunnite dezamăgite și a foștilor adepți Baath; întrucât la 29 iunie 2014 s-a relatat că IS a proclamat un „califat”, sau un „stat islamic”, în teritoriile pe care le controlează din Irak și Siria (ECR B), iar liderul grupării, Abdu Bakr al-Baghdadi, s-a auto-proclamat calif;

D.  întrucât IS și-a asigurat surse importante de venituri, jefuind băncile și întreprinderile din teritoriile pe care le stăpânește, preluând controlul asupra unui număr de până la șase câmpuri petrolifere din Siria, printre care și cele mai mari instalații petrolifere siriene de la al-Omar, câmp petrolifer situat în apropierea frontierei cu Irakul (ECR F) și primind fonduri din partea unor donatori bogați, în special din Arabia Saudită, Qatar, Kuwait și Emiratele Arabe Unite;

E.  întrucât creșterea rapidă a puterii grupării IS a evidențiat fragilitatea armatei irakiene și a instituțiilor măcinate de corupție, sectarism și politicile exclusiviste ale guvernului Prim-ministrului Nouri al-Maliki, care au condus la alienarea profundă a sunniților și a altor minorități din Irak;

F.  întrucât, la mijlocul lunii iunie 2014, unele unități militare ale Guvernului Regional kurd au preluat controlul asupra orașului multietnic Kirkuk, integrând astfel acest teritoriu bogat în petrol, disputat timp de decenii, în provincia kurdă, iar guvernul kurd a anunțat planuri privind un referendum în cadrul populației kurde pentru obținerea independenței față de Irak;

G.  întrucât UE a recunoscut povara care apasă asupra regiunii Kurdistan și a Guvernului Regional al Kurdistanului, unde se află un număr mare de PSI,

H.  întrucât, la 30 aprilie 2014, în Irak au avut loc alegeri parlamentare, în urma cărora blocul „Statul de drept” al Prim-ministrului Nouri al-Maliki a obținut majoritatea; întrucât actualul guvern sectar nu a reușit să construiască în Irak o societate cu o capacitate mai mare de integrare; întrucât există un număr din ce în ce mai mare de apeluri adresate lui al-Maliki în sensul de a nu mai candida pentru un al treilea mandat ca prim-ministru și de a se forma, în schimb, un guvern cu adevărat integrator; întrucât liderul religios șiit, ayatolahul Sistani, a chemat toate partidele irakiene să ajungă rapid la un consens cu privire la un astfel de guvern, fără însă ca parlamentul irakian nou ales să fi ajuns până în prezent la un acord în acest sens;

I.  întrucât Statele Unite ale Americii, Rusia și Republica Islamică Iran au acordat sprijin Guvernului Irakului; întrucât Președintele Iranului, Hassan Rouhani, s-a arătat gata să coopereze cu Statele Unite în ceea ce privește contracararea amenințării IS în Irak, în timp ce grupările armate sunnite extremiste din regiune, printre care și IS, au primit în ultimii ani sprijin ideologic din partea anumitor actori din Arabia Saudită și unele țări din Golf;

J.  întrucât sute de luptători străini, printre care mulți provenind din statele membre ale UE, luptă, potrivit relatărilor, alături de IS; întrucât cetățenii UE în cauză sunt considerați drept un pericol la adresa securității de către guvernele statelor membre;

K.  întrucât, potrivit estimărilor Oficiului Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA), există 1,2 milioane de persoane strămutate în interiorul țării (PSI) în centrul și nordul Irakului și aproximativ 1,5 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară; întrucât amplificarea puterii IS a generat o criză umanitară, în special o strămutare masivă a civililor; întrucât UE a decis să își sporească asistența umanitară în favoarea Irakului cu 5 milioane EUR, în scopul de a oferi asistență de bază persoanelor strămutate, finanțarea umanitară acordată Irakului în 2014 ridicându-se astfel la 12 milioane EUR până în prezent;

L.  întrucât constituția irakiană garantează prin lege egalitatea tuturor cetățenilor, precum și „drepturi administrative, politice, culturale și de educație pentru diferitele naționalități”; întrucât Guvernul irakian poartă răspunderea pentru garantarea acestor drepturi și pentru asigurarea bunăstării și securității întregii populații;

M.  întrucât există relatări despre faptul că militanții IS și ai altor grupări armate și-au stabilit ca țintă femei și fete din Irak, comițând răpiri, violuri și procedând la căsătorii forțate; întrucât, conform raportului din 12 iulie 2014 al organizației Human Rights Watch, în care aceasta susține că forțele de securitate și milițiile afiliate guvernului irakian par să fi executat în mod ilegal cel puțin 255 de prizonieri în ultima lună, după cum se pare ca răzbunare pentru crimele comise de luptătorii IS,

N.  întrucât aproape 10 000 de persoane aparținând comunităților predominant creștine din Qaraqosh (cunoscut și sub numele de Al-Hamdaniya), un oraș istoric asirian, și-au abandonat locuințele la 25 iunie 2014, după ce mai multe tiruri de mortiere s-au produs în apropierea orașului; întrucât se crede că cel puțin jumătate dintre creștinii din Irak au părăsit țara din 2003 încoace; întrucât, potrivit Open Doors International, numărul creștinilor din Irak a scăzut semnificativ, de la 1,2 milioane la începutul anilor 1990, la 330 000 - 350 000 în prezent;

1.  își exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea rapidă a situației de securitate din Irak; condamnă ferm atacurile comise de IS împotriva cetățenilor irakieni și a statului Irakian, care au condus la execuții sumare, impunerea unei interpretări brutale a legii Șaria, distrugerea lăcașurilor de cult și a patrimoniului istoric, cultural și artistic al regiunii, precum și la alte atrocități; avertizează că vederile extremiste anti-șiite și anti-creștine ale grupării IS măresc pericolul unor omoruri sectare pe scară mare, în cazul în care această grupare este lăsată să păstreze teritoriul acaparat și să se extindă în continuare;

2.  condamnă cu fermitate atacurile îndreptate împotriva țintelor civile, inclusiv spitale, școli și lăcașuri de cult, precum și recursul la execuții și violență sexuală în acest conflict; subliniază faptul că nu ar trebui să existe impunitate pentru autorii acestor acte; este profund îngrijorat cu privire la criza umanitară și la numărul mare al civililor strămutați;

3.  sprijină autoritățile irakiene în lupta împotriva terorismului practicat de IS și de alte grupări armate/teroriste, ar evidențiază faptul că răspunsul în termeni de securitate trebuie să fie combinat cu o soluție politică sustenabilă, care să implice toate componentele societății irakiene și să analizeze nemulțumirile legitime ale acestora; subliniază, de asemenea, că, în lupta împotriva terorismului, trebuie să fie respectate drepturile omului și legislația umanitară internațională; îndeamnă forțele de securitate irakiene să acționeze aliniindu-se la legislația națională și internațională și să respecte angajamentele asumate de Irak prin acordurile internaționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale; solicită guvernului irakian și tuturor liderilor politici să adopte măsurile necesare pentru a asigura securitatea și protecția întregii populații din Irak, în special a persoanelor din rândul grupurilor vulnerabile și al comunităților religioase;

4.  respinge fără rezerve și consideră ilegitim anunțul făcut de liderii ISIS, potrivit căruia au instituit un califat în zonele pe care le controlează în prezent și respinge conceptul de modificări unilaterale ale frontierelor recunoscute pe plan internațional efectuate prin forță, susținând, de asemenea, respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanelor aflate în teritoriile controlate de IS;

5.  subliniază faptul că IS este supus embargoului asupra armelor și înghețării activelor impuse prin rezoluțiile 1267 (1999) și 1989 (2011) ale Consiliului de Securitate al ONU și subliniază importanța aplicării rapide și efective a acestor măsuri;

6.  consideră că alegerile parlamentare desfășurate în Irak la 30 aprilie 2014 reprezintă o oportunitate pentru crearea unui guvern cu adevărat reprezentativ, cu o agendă integratoare; salută alegerea noului președinte al parlamentului irakian la 15 iulie 2014; îi îndeamnă pe toți liderii politici, în special pe Primul-ministru Nouri al-Maliki, să asigure formarea urgentă a unui guvern integrator; subliniază faptul că un astfel de guvern ar trebui să oglindească în mod corespunzător diversitatea politică, religioasă și etnică a societății irakiene, pentru a se pune capăt vărsărilor de sânge și fragmentării țării;

7.  cheamă toți actorii regionali să aducă contribuția la eforturile de promovare a securității și stabilității în Irak și, în particular, să încurajeze Guvernul irakian să se adreseze minorității sunnite și să reorganizeze armata în mod integrator, nesectar și nepartizan;

8.  cheamă toți actorii regionali să facă tot ce le stă în putere pentru a stopa toate activitățile desfășurate de organisme oficiale sau private în sensul propagării și răspândirii ideologiilor islamiste extremiste, prin vorbe și prin fapte; îi solicită comunității internaționale, în special UE, să faciliteze un dialog regional despre problemele cu care se confruntă Orientul Mijlociu și să includă toate părțile importante, în special Iranul și Arabia Saudită;

9.  subliniază că UE ar trebui să elaboreze o abordare politică cuprinzătoare pentru regiune și, în special, faptul că Iranul, Arabia Saudită și celelalte state din golf trebuie să fie incluse ca actori principali în orice efort de detensionare a situației din Siria și Irak;

10.  subliniază necesitatea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în aceste perioade de criză, în special a libertății de exprimare, a libertății presei și a libertăților digitale;

11.  ia act de anunțul Guvernului Regional al Kurdistanului cu privire la un referendum pentru independență; cu toate acestea, face apel la Parlamentul European și la Președintele Kurdistanului irakian, Massoud Barzani, să susțină un proces integrator în ceea ce privește drepturile minorităților care nu sunt kurde și care trăiesc în această provincie;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la relatările potrivit cărora sute de luptători străini, inclusiv cetățeni ai statelor membre ale UE, s-au alăturat insurgenților IS; cheamă, de asemenea, la cooperare internațională, pentru a se iniția acțiuni judiciare adecvate împotriva persoanelor bănuite de implicare în acte de terorism;

13.  salută decizia UE din 19 iunie 2014 de a-și spori asistența umanitară în favoarea Irakului cu 5 milioane EUR, în scopul de a oferi asistență de bază persoanelor strămutate, finanțarea umanitară acordată Irakului în 2014 ridicându-se astfel la 12 milioane EUR până în prezent;

14.  reafirmă angajamentul UE de a-și consolida relația cu Irakul, inclusiv prin implementarea Acordului de parteneriat și cooperare (APC) dintre UE și Irak; solicită Consiliului să continue să sprijine Irakul în promovarea democrației, a drepturilor omului, a bunei guvernanțe și a statului de drept, inclusiv prin valorificarea experiențelor și realizărilor misiunii EUJUST LEX-IRAK; sprijină, de asemenea, eforturile UNAMI și pe cele ale Reprezentantului special al Secretarului General al ONU pentru Irak de a asista Guvernul irakian în ceea ce privește consolidarea instituțiilor și proceselor sale democratice, promovarea statului de drept, facilitarea dialogului regional, îmbunătățirea furnizării serviciilor de bază și asigurarea protecției drepturilor omului;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak, Guvernului Regional al Kurdistanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului ONU pentru drepturile omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0171.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0023.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0207.
(4) JO C 247 E, 17.8.2012, p. 1.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0339.


Escaladarea violenței între Israel și Palestina
PDF 198kWORD 43k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la escaladarea violenței dintre Israel și Palestina (2014/2723(RSP))
P8_TA(2014)0012RC-B8-0071/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât conflictul în curs de desfășurare cauzează pierderi dramatice de vieți omenești și suferințe inacceptabile în rândul populației civile, care nu ocolesc niciuna dintre cele două părți implicate;

B.  întrucât, în declarația sa din 12 iulie 2014, Consiliul de Securitate al ONU și-a exprimat îngrijorarea profundă față de criza legată de Gaza, a solicitat detensionarea situației, reinstaurarea calmului și reactivarea acordului de încetare a focului din noiembrie 2012, precum și respectarea dreptului internațional umanitar, inclusiv protecția civililor, și și-a afirmat sprijinul pentru reluarea negocierilor directe dintre israelieni și palestinieni, cu scopul de a se ajunge la un acord de pace global întemeiat pe soluția bazată pe coexistența a două state;

C.  întrucât, la 14 iulie 2014, Egiptul a propus un plan de încetare a focului care a fost acceptat, până în prezent, doar de Statul Israel;

D.  întrucât UE consideră Hamas drept organizație teroristă;

E.  întrucât președintele palestinian, Mahmud Abbas, a solicitat Națiunilor Unite să pună Palestina sub protecție internațională din cauza agravării situației din Gaza;

F.  întrucât dreptul internațional și dreptul umanitar, inclusiv cea de-a patra Convenție de la Geneva, sunt pe deplin aplicabile pentru toate părțile implicate în conflict;

G.  întrucât convorbirile de pace directe dintre cele două părți au ajuns într-un punct de impas, iar toate eforturile recente de reluare a negocierilor au eșuat; întrucât UE a invitat părțile să întreprindă acțiuni care să ducă la crearea unui climat de încredere, necesar desfășurării unor negocieri veritabile, să se abțină de la acțiuni care subminează credibilitatea procesului și să împiedice instigările,

1.  solicită încetarea atacurilor cu rachete lansate din Fâșia Gaza împotriva Israelului, cărora Hamas și alte grupări înarmate trebuie să le pună capăt fără întârziere, precum și a acțiunii militare israeliene împotriva Fâșiei Gaza;

2.  își exprimă profunda îngrijorare față de situația critică din Fâșia Gaza și din Israel; își exprimă regretul față de pierderile de vieți omenești produse în rândul civililor, multe dintre victime fiind femei și copii; condamnă uciderea a trei tineri israelieni la 12 iunie și a unui adolescent palestinian la 2 iulie 2014, condamnate deja la nivel mondial; transmite condoleanțe familiilor tuturor victimelor nevinovate;

3.  subliniază că atât cetățenii israelieni, cât și cei palestinieni au dreptul să trăiască în pace și securitate; subliniază că este necesar ca toate părțile să respecte dreptul umanitar internațional și că nu poate exista nicio justificare pentru vizarea deliberată a civililor nevinovați, care constituie o crimă de război în temeiul dreptului internațional, și nici pentru distrugerea infrastructurilor civile;

4.  solicită detensionarea imediată a conflictului printr-un acord de încetare a focului între cele două părți și încetarea imediată a tuturor actelor de violență care amenință viața civililor; salută toate eforturile de negociere a unui armistițiu permanent între părți și solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei și statelor membre să intensifice presiunea diplomatică pentru a veni în sprijinul acestor acțiuni;

5.  îndeamnă comunitatea internațională, în special Consiliul de Securitate al ONU, să caute fără întârziere un răspuns și o soluție adecvate la actuala criză; încurajează actorii-cheie din regiune, în special Egiptul și Iordania, să depună în continuare eforturi pentru calmarea situației; salută decizia autorităților egiptene de a deschide punctul de trecere a frontierei de la Rafah pentru a facilita accesul organizațiilor umanitare în Fâșia Gaza și a permite tranzitul civililor palestinieni;

6.  își reafirmă sprijinul ferm în favoarea unei soluții care să presupună conviețuirea în pace și securitate a două state, ambele cu capitala la Ierusalim, și anume Statul Israel și un stat palestinian independent, democratic, limitrof și viabil, pe baza frontierelor din 1967, ceea ce ar presupune ridicarea blocadei asupra Fâșiei Gaza; subliniază încă o dată că soluțiile nonviolente reprezintă singura modalitate de a ajunge la o pace israeliano-palestiniană echitabilă și durabilă;

7.  solicită, în acest spirit, ca ambele părți și comunitatea internațională să depună eforturi semnificative și credibile pentru reluarea negocierilor de pace dintre israelieni și palestinieni și pentru obținerea unor rezultate concrete în aceste negocieri; îndeamnă încă o dată UE să joace un rol politic mai activ în încercarea de a încheia o pace justă și durabilă;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru procesul de pace în Orientul Mijlociu, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, trimisului Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, Knessetului și Guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian, Parlamentului și Guvernului Egiptului și Parlamentului și Guvernului Iordaniei.


Crima de agresiune
PDF 208kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la crima de agresiune (2014/2724(RSP))
P8_TA(2014)0013RC-B8-0066/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), în special articolul 5, conform căruia crima de agresiune se află printre crimele cele mai grave care intră în competența Curții Penale Internaționale,

–  având în vedere Amendamentele de la Kampala la Statutul de la Roma, care au fost adoptate la Conferința de revizuire care a avut loc la Kampala, Uganda, în 2010 și în special Rezoluția RC/Res. 6 referitoare la crima de agresiune,

–  având în vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului și trimiterea la Amendamentele de la Kampala,

–  având în vedere Planul de acțiune revizuit adoptat la 12 iulie 2011, în conformitate cu Decizia 2011/168/PESC a Consiliului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2010 privind Conferința de revizuire a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, de la Kampala, Uganda(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere cel de-al nouălea raport al Curții Penale Internaționale pentru 2012-2013, adresat Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere rezultatul celei de-a 25-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din aprilie 2014,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Parlamentului Latino-American din 19‑20 octombrie 2013 referitoare la promovarea Curții Penale Internaționale și ratificarea Amendamentelor de la Kampala (AO/2013/07XXIX),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Statelor Părți la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale din 27 noiembrie 2013 referitoare la consolidarea Curții Penale Internaționale și a Adunării Statelor Părți, care include un apel adresat viitoarelor state părți de a ratifica statutul modificat, un apel adresat tuturor statelor părți de a avea în vedere ratificarea amendamentelor și recunoașterea recentelor ratificări ale amendamentelor de către unele state părți (ICC-ASP/12/Res.8),

–  având în vedere Ghidul pentru ratificarea și punerea în aplicare a Amendamentelor de la Kampala la Statutul de la Roma al CPI, elaborat de misiunea permanentă a Principatului Liechtenstein pe lângă Organizația Națiunilor Unite, de Institutul Mondial pentru Prevenirea Agresiunilor și de Institutul din Liechtenstein pentru Autodeterminare de pe lângă Universitatea din Princeton,

–  având în vedere Ziua Internațională a Justiției, comemorată la 17 iulie, în care se sărbătorește progresul către o mai mare răspundere pentru crimele împotriva umanității, crimele de război și genocidul,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât statele membre ale UE au fost aliați de nădejde ai CPI încă de la înființarea sa, oferind sprijin financiar, politic, diplomatic și logistic, promovând totodată universalitatea Statutului de la Roma și apărându-i integritatea, cu scopul de a consolida independența Curții;

B.  întrucât la 17 noiembrie 2011(3), Parlamentul a salutat adoptarea amendamentelor de la Kampala la Statutul de la Roma, inclusiv a celor referitoare la crima de agresiune, și a invitat toate statele membre să le ratifice și să le introducă în legislația lor națională;

C.  întrucât, ulterior, la 18 aprilie 2012, Parlamentul a adoptat o rezoluție(4) și a invitat Consiliul și Comisia să folosească autoritatea pe care o au pe plan internațional în scopul asigurării și consolidării caracterului universal al Statutului de la Roma pentru a se ajunge la o definiție convenită pe plan internațional a actelor de agresiune care încalcă dreptul internațional;

D.  întrucât ratificarea Amendamentelor de la Kampala la Statutul de la Roma referitoare la crimele de agresiune de către cel puțin 30 dintre statele părți și luarea unei decizii după data de 1 ianuarie 2017 de către o majoritate de două treimi a statelor părți vor permite instituirea unui sistem permanent de răspundere penală internațională prin pedepsirea crimelor de agresiune;

E.  întrucât 122 de țări sunt state părți la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;

F.  întrucât, până în prezent, 14 state părți au ratificat Amendamentul de la Kampala privind crima de agresiune, dintre care opt state membre ale UE și anume Belgia, Croația, Cipru, Estonia, Germania, Luxemburg, Slovacia și Slovenia; întrucât, în prezent, cel puțin 35 de state părți sunt în curs de a ratifica amendamentele referitoare la crima de agresiune, iar alte state s-au angajat să le ratifice;

G.  întrucât, la 8 mai 2012, Liechtenstein a fost prima țară care a ratificat amendamentele referitoare la crima de agresiune, împreună cu amendamentele la articolul 8 (crimele de război), adoptate la Conferința de revizuire a Statutului de la Roma al CPI, care a avut loc la Kampala, Uganda, în 2010;

H.  întrucât statele care nu sunt parte la Statutul de la Roma pot ratifica Statutul de la Roma, inclusiv Amendamentele de la Kampala, contribuind astfel la activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune;

I.  întrucât Amendamentele de la Kampala sunt pe deplin compatibile cu Carta Națiunilor Unite, deoarece consideră drept fapte penale doar cele mai grave forme de folosire ilegală a forței, în special cele care încalcă în mod manifest Carta ONU prin „caracterul, gravitatea și amploarea lor”;

J.  întrucât jurisdicția CPI în ceea ce privește crima de agresiune va contribui la consolidarea statului de drept la nivel internațional și la asigurarea păcii și securității internaționale, descurajând folosirea ilegală a forței și contribuind astfel în mod proactiv la prevenirea acestor crime și la consolidarea unei păci durabile;

K.  întrucât ratificarea celor două Amendamente de la Kampala de către state și activarea jurisdicției Curții Penale Internaționale în ceea ce privește crima de agresiune vor permite să se pună capăt impunității persoanelor care comit aceste crime;

L.  întrucât ratificarea Amendamentelor de la Kampala și activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune vor contribui la protejarea drepturilor omului, deoarece crima de agresiune va fi considerată faptă penală, aceasta fiind deseori veriga inițială a lanțului de cauzalitate generat de încălcările grave ale drepturilor omului, ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului;

M.  întrucât incriminarea actelor de agresiune va proteja, totodată, dreptul la viață al combatanților trimiși ilegal la război și al celor din statul atacat, eliminând astfel o lacună din Statutul de la Roma și din dreptul internațional umanitar, în măsura în care, în prezent, acestea vizează doar protejarea civililor și a altor categorii de „persoane protejateˮ;

N.  întrucât activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune va contribui la garantarea universalității Statutului de la Roma, deoarece mai multe state ar putea fi interesate să ratifice Statutul de la Roma finalizat, inclusiv Amendamentele de la Kampala, acest lucru contribuind, de asemenea, la atingerea obiectivului de politică națională al acestor state de a descuraja utilizarea ilegală a forței împotriva lor,

1.  reiterează sprijinul său deplin pentru activitatea Curții Penale Internaționale de a pune capăt impunității pentru autorii celor mai grave crime care afectează comunitatea internațională;

2.  solicită UE să adopte o poziție comună referitoare la crima de agresiune și la Amendamentele de la Kampala;

3.  subliniază importanța principiului universalității Statutului de la Roma și îndeamnă UE să își asume rolul de lider pentru a promova intrarea în vigoare a Amendamentului de la Kampala referitor la crima de agresiune, să sprijine eforturile în curs pentru realizarea acestui obiectiv și să încurajeze statele sale membre să ratifice mai întâi amendamentul și, ulterior, să sprijine decizia unică a Adunării Statelor Părți la Statutul de la Roma, odată ce vor exista cele 30 de ratificări necesare, de activare a jurisdicției Curții Penale Internaționale în ceea ce privește crima de agresiune;

4.  sprijină nevoia de a promova activ sprijinul acordat CPI, ratificării Statutului de la Roma astfel cum a fost modificat și ratificării ambelor amendamente de la Kampala în toate acțiunile externe ale UE, inclusiv prin intermediul Raportorului special al UE pentru drepturile omului (RSUE) și al delegațiilor UE pe teren, de asemenea, prin acordarea de asistență tehnică statelor care doresc ratificarea și/sau punerea în aplicare a acestor acte; invită, în acest context, UE și statele sale membre să își reînnoiască angajamentele și sprijinul, inclusiv cel financiar, pentru CPI;

5.  invită UE să se angajeze în lupta împotriva genocidului, a crimelor împotriva umanității, a crimelor de război și a crimei de agresiune și, de asemenea, solicită ca lupta împotriva impunității pentru încălcări grave ale drepturilor omului să reprezinte o prioritate a acțiunilor externe ale UE și ale statelor membre; încurajează ÎR/VP să intensifice eforturile de promovare a punerii în aplicare și a respectării standardelor dreptului internațional umanitar în general, inclusiv de către grupurile armate nestatale;

6.  invită statele membre să își alinieze rapid legislația națională la definițiile din Amendamentele de la Kampala, precum și la celelalte obligații care decurg din Statutul de la Roma, pentru a le permite statelor membre, la nivel național, să investigheze și să urmărească penal infracțiunile și să coopereze cu Curtea;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și Președintelui Curții Penale Internaționale.

(1) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 78.
(2) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0507.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate