Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Pakistan: legile privind blasfemia (2014/2969(RSP))

P8_TA(2014)0064 RC-B8-0289/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Pakistan,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și articolul 18 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie sau credință,

–  având în vedere rapoartele Raportorului Special al ONU pentru libertatea de religie sau convingeri,

–  având în vedere raportul din 4 aprilie 2013 al raportorului special al ONU privind independența judecătorilor și a avocaților, Gabriela Knaul, elaborat ca urmare a misiunii acesteia în Pakistan, în perioada 19-29 mai 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual pe 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(1), care condamnă persecutarea creștinilor și a altor minorități religioase,

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății de religie sau convingeri(2),

–  având în vedere Planul de angajament pe cinci ani UE-Pakistan din martie 2012, care cuprinde o serie de priorități, cum ar fi buna guvernare și dialogul privind drepturile omului, și cel de Al doilea dialog strategic UE-Pakistan din 25 martie 2014, strâns legat de acesta,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 11 martie 2013 referitoare la Pakistan(3), în care acesta reafirmă așteptările UE referitoare la promovarea și la respectarea drepturilor omului și condamnă toate actele de violență, inclusiv cele săvârșite împotriva minorităților religioase,

–  având în vedere declarația din 18 octombrie 2014 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la decizia Înaltei Curți din Lahore prin care se confirmă condamnarea dnei Asia Bibi în Pakistan,

–  având în vedere comunicatul de presă din 29 octombrie 2014 publicat de Delegația Uniunii Europene în Pakistan cu ocazia vizitei efectuate de Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului în Pakistan, în perioada 26-29 octombrie 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la rolul regional al Pakistanului și relațiile sale politice cu UE(4),

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Asia Bibi, o femeie creștină din Punjab, a fost arestată în 2009 și condamnată la moarte pentru blasfemie în 2010 în temeiul secțiunii 295-C din Codul penal pakistanez; întrucât, la 16 octombrie 2014, Înalta Curte din Lahore Asia Bibi a respins recursul și a confirmat verdictul; întrucât, la 24 noiembrie 2014, pârâta a depus un recurs la Curtea Supremă, în cadrul unei proceduri care poate dura mai mulți ani; întrucât Președintele Pakistanului poate încă anula hotărârea Înaltei Curți din Lahore prin grațiere prezidențială, amnistiind-o pe Asia Bibi;

B.  întrucât, la 7 noiembrie 2014, un cuplu creștin, Shama Bibi și Shahbaz Masih, au fost bătuți de o mulțime, care i-a acuzat că ar fi ars pagini din Coran în estul Pakistanului; întrucât corpurile au fost incinerate într-un cuptor din cărămidă, unele rapoarte arătând acestea erau încă vii în momentul când au fost aruncate în cuptor;

C.  întrucât, recent, au fost pronunțate o serie de sentințe de condamnare la moarte împotriva unor cetățeni pakistanezi pe motive de încălcarea legilor privind blasfemia, inclusiv Dl Sawan Masih, creștin, pentru o presupusă insultă la adresa profetului Mohammad în cadrul unei conversații, și cuplul creștin Shafqat Emmanuel și Shagufta Kausar, pentru o presupusă insultă adusă profetului într-un mesaj text;

D.  întrucât activistul pentru drepturile omului și avocat Rashid Rehman a fost ucis la 7 mai 2014; întrucât, cu niște săptămâni înainte, Rehman fusese amenințat pentru apărarea unui lector care era urmărit penal în temeiul legislației pakistaneze privind blasfemia;

E.  întrucât, în octombrie 2014, Mohammad Asgar, un cetățean britanic de origine pakistaneză care fusese închis pentru blasfemie în Pakistan, în pofida faptului că fusese diagnosticat ca fiind bolnav mental în Regatul Unit, a fost împușcat și rănit de către un gardian al închisorii; întrucât atacatorul a fost arestat și acuzat de tentativă de omor de către autoritățile provinciale, și întrucât alți opt gardieni ai închisorii au fost suspendați din serviciu;

F.  întrucât, la 5 noiembrie 2014, Tufail Haider, un șiit în vârstă de 45 ani, a fost ucis de un polițist care îl interoga și care, mai târziu, a pretins că dl Haider făcuse observații insultătoare împotriva „persoanelor care l-au întâlnit sau l-au văzut pe profetul Mohamed”;

G.  întrucât s-a raportat că un număr total de 1 438 de persoane au fost acuzate de blasfemie în Pakistan între 1987 și octombrie 2014, inclusiv 633 de musulmani, 494 de membri ai mișcării Ahmadiyya, 187 de creștini și 21 de hinduși; întrucât, din 1990, cel puțin 60 de persoane au fost ucise în acte de violență legate de blasfemie, săvârșite de mulțimi;

H.  întrucât mai multe zeci de persoane, printre care musulmani, hinduși, creștini și alții, sunt în prezent în închisoare în urma unor acuzații de blasfemie; întrucât, până în prezent, nu a fost executată nicio pedeapsă cu moartea pe baza unor acuzații de blasfemie, însă mai mulți acuzați au fost uciși în acte de violență săvârșite de mulțimi; întrucât există o presiune extraordinară asupra sistemului judiciar din Pakistan din partea anumitor lideri religioși pentru ca acesta să confirme și să efectueze sentințele de condamnare la moarte, care în mod normal sunt pronunțate de instanțe inferioare; întrucât procedurile judiciare deseori durează mulți ani și au un efect devastator asupra cetățenilor pakistanezi nevinovați și asupra familiilor și comunităților lor;

I.  întrucât legile referitoare la blasfemie din Pakistan fac ca, pentru minoritățile religioase, exprimarea liberă sau angajarea deschisă în activități religioase să constituie un pericol; întrucât încălcarea pe scară largă a acestor legi este bine cunoscută; întrucât, în loc să protejeze comunitățile religioase, acestea au instituit un mecanism generalizat al temii în societatea pakistaneză; întrucât orice încercare de reformare a legislației sau a aplicării acestora a fost înăbușită de amenințări și asasinate; întrucât tentativele de a discuta aceste chestiuni în mass-media, online sau offline, sunt adesea întâmpinate cu amenințări și acte de hărțuire, inclusiv din partea guvernului;

J.  întrucât Pakistanul joacă un rol important în promovarea stabilității în Asia de Sud și există așteptarea ca acesta să dea un exemplu, întărind statul de drept și drepturile omului;

K.  întrucât Pakistanul a ratificat, recent, șapte din cele mai importante nouă acorduri internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, care cuprind o serie de dispoziții privind administrarea justiției, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fața legii și nediscriminarea;

L.  întrucât, în cadrul mecanismelor ONU din domeniul drepturilor omului, Pakistanului i s-a solicitat să abroge legile privind blasfemia, sau cel puțin să instituie imediat garanții care să prevină încălcarea legilor în vederea persecutării cetățenilor, proveniți adeseori din rândul comunităților minoritare;

M.  întrucât UE și Pakistan și-au aprofundat și extins relațiile bilaterale, fapt demonstrat de planul de angajament pe cinci ani, lansat în februarie 2012, și de al doilea dialog strategic UE-Pakistan, desfășurat în martie 2014; întrucât obiectivul Planului cincinal de angajament UE-Pakistan este de a crea o relație strategică și de a încheia un parteneriat pentru pace și dezvoltare bazat pe valori și principii comune;

N.  întrucât Pakistanul a aderat la mecanismul SGP+ pentru prima oară la 1 ianuarie 2014; întrucât acest sistem „ar trebui să ofere un stimulent puternic pentru respectarea principalelor drepturi ale omului și ale muncii, mediul și principiile unei bune guvernări”;

1.  este profund îngrijorat și întristat de decizia Înaltei Curți din Lahore din 16 octombrie 2014 de a confirma sentința capitală aplicată în cazul Asia Bibi pentru blasfemie; solicită Curții Supreme să își înceapă deliberările pe marginea cazului rapid și fără întârziere și să acționeze în spiritul statului de drept, cu respectarea deplină a drepturilor omului, cu prilejul pronunțării hotărârii;

2.  solicită instanțelor pakistaneze să purceadă de urgență la revizuirea sentințelor capitale pronunțate împotriva lui Sawan Masih și Mohammad Asgar, precum și a lui Shafqat Emmanuel și a soției sale Shagufta Kausar, și a tuturor celorlalți cetățeni condamnați la moarte pentru presupusa încălcare a legilor privind blasfemia;

3.  condamnă cu tărie uciderea lui Shama Bibi și Shahbaz Masih și transmite condoleanțe familiilor acestora, precum și familiilor tuturor victimelor nevinovate ucise ca urmare a legilor referitoare la blasfemie în Pakistan; solicită aducerea în fața justiției a celor care comit aceste fapte; ia act de decizia guvernului din Punjab de a înființa o comisie pentru a accelera anchetarea uciderii lui Shama Bibi și Shahbaz Masih și de a dispune măsuri suplimentare de protecție din partea poliției a cartierelor creștine din această provincie; subliniază totuși necesitatea de a pune capăt climatului de impunitate și de a adopta reforme mai substanțiale pentru a trata problema violențelor împotriva minorităților religioase care rămâne larg răspândită în Pakistan;

4.  își exprimă profunda îngrijorare pentru faptul că legile controversate privind blasfemia lasă loc unor abuzuri care pot afecta persoanele de toate religiile din Pakistan; se arată profund preocupat de faptul că legile privind blasfemia, cărora li s-au opus în mod public fostul ministru Shahbaz Bhatti, fostul guvernator Salman Taseer și Rashid Rehman, care au fost uciși din cauza poziției lor în favoarea toleranței religioase, sunt folosite tot mai mult în Pakistan împotriva grupurilor minoritare vulnerabile, inclusiv musulmanii Ahmadyia și creștinii;

5.  invită Guvernul Pakistanului să realizeze o revizuire aprofundată a legilor privind blasfemia și a aplicării lor actuale, în special a secțiunilor 295 B și C din Codul penal, care prevede sentințe pe viață obligatorii (295 B și C) sau chiar pedeapsa capitală (295 C) pentru acuzații de acte de blasfemie, cu scopul de a abroga aceste legi; îndeamnă guvernul Pakistanului să abolească pedeapsa cu moartea, inclusiv pentru blasfemie sau apostazie, și să instaureze garanții legale pentru a preveni utilizarea abuzivă a prevederilor legale referitoare la blasfemie sau apostazie;

6.  solicită autorităților pakistaneze să garanteze independența instanțelor, statul de drept și dreptul la un proces echitabil în conformitate cu standardele internaționale privind procedurile judiciare, inclusiv prin luarea în considerare a recentelor recomandări din partea Raportorului special al ONU privind independența judecătorilor și a avocaților; solicită, de asemenea, autorităților pakistaneze să asigure protecție suficientă tuturor celor implicați în procesele de blasfemie, inclusiv prin protejarea judecătorilor de presiunea publică, protejarea acuzaților și a familiilor și comunităților acestora de furia mulțimii și oferind soluții persoanelor achitate dar care nu se pot întoarce în locul de origine;

7.  reamintește că libertatea religioasă și drepturile minorităților sunt garantate prin Constituția Pakistanului; salută măsurile în favoarea minorităților religioase adoptate de guvernul pakistanez începând din noiembrie 2008, ca de pildă fixarea unei cote de 5 % pentru minorități în sectorul posturilor federale, recunoașterea unor sărbători legale nemusulmane și stabilirea unei Zile naționale a minorităților;

8.  îndeamnă, cu toate acestea, Guvernul pakistanez să își intensifice eforturile în vederea îmbunătățirii înțelegerii interreligioase, să combată în mod activ ostilitatea religioasă din partea actorilor societali, intoleranța religioasă, actele de violență și intimidare, precum și impunitatea, reală sau percepută ca atare;

9.  condamnă cu fermitate toate actele de violență săvârșite împotriva comunităților religioase, precum și toate tipurile de discriminare și intoleranță pe motiv de religie și credință; subliniază că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului; subliniază, în plus, că toți pakistanezii, indiferent de credința și religia lor, merită în egală măsură să fie respectați, precum și să le fie promovate și protejate drepturile omului;

10.  face un apel la SEAE și la Comisie să folosească toate instrumentele de care dispun, inclusiv cele stipulate în orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și de convingeri, pentru a ajuta comunitățile religioase și a pune presiune pe guvernul pakistanez să facă mai mult pentru protejarea minorităților religioase; apreciază, în această privință, vizita recentă a Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului în Pakistan și discuțiile purtate de acesta;

11.  subliniază faptul că acordarea statutului SGP+ este supusă unor condiții, fiind condiționată, printre altele, de ratificarea și implementarea a 27 de convenții internaționale, după cum se indică în anexa VIII la noul Regulament SGP de bază, cele mai multe dintre ele referitoare la drepturile omului, subliniind, totodată, că UE poate decide să retragă acordarea SGP+ dacă o țară nu își respectă angajamentele;

12.  îndeamnă SEAE și Comisia să monitorizeze strict conformitatea Pakistanului cu angajamentele pe care le-a făcut în contextul SGP+ și să promoveze și să apere drepturile omului în Pakistan;

13.  îndeamnă SEAE și Comisia să coopereze cu autoritățile pakistaneze pentru a reforma modul în care sunt folosite legile privind blasfemia, inclusiv prin implementarea măsurilor sugerate la punctul 6 de mai sus;

14.  încurajează guvernul pakistanez să coopereze cu organismele ONU, inclusiv cu Raportorul Special al ONU pentru libertatea de religie și convingeri, pentru a aborda preocupările legitime legate de problemele privind drepturile omului;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și Guvernului și Parlamentului Pakistanului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0575. (2) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/137585.pdf (3) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/135946.pdf (4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0208.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Serbia: cazul lui Vojislav Šešelj, acuzat de crime de război (2014/2970(RSP))

P8_TA(2014)0065 RC-B8-0292/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Serbia,

–  având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2013,

–  având în vedere Raportul Comisiei pe 2014 privind progresele realizate de Serbia (SWD(2014)0302) din 8 octombrie 2014,

–  având în vedere Statutul Tribunalului Internațional pentru urmărirea în justiție a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar internațional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din anul 1991 (TPII),

–  având în vedere articolul 65 din Regulamentul de procedură și de probațiune al TPII,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Vojislav Šešelj, președintele Partidului Radical Sârb, este judecat de TPII pentru persecuții din motive politice, rasiale sau religioase, deportări, tratamente inumane (transfer forțat) (crime împotriva umanității), precum și pentru crimă, tortură, rele tratamente, distrugeri arbitrare ale unor sate sau distrugeri nejustificate de necesități de ordin militar, distrugeri sau pagube provocate intenționat unor instituții religioase sau de învățământ, jefuirea unor proprietăți publice sau private (încălcarea legilor sau a cutumelor de război) în Croația, Bosnia și Herțegovina și părți din Voivodina (Serbia), săvârșite în perioada 1991-1993;

B.  întrucât TPII a fost înființat de Organizația Națiunilor Unite în 1993 pentru a ancheta asupra crimelor de război comise în anii ’90, punându-se astfel bazele pentru soluționarea conflictului și dezvoltarea post-conflict din regiune;

C.  întrucât la 6 noiembrie 2014, după o încarcerare de peste 11 ani și în vreme ce procesul său este în continuare pe rol, Camera de primă instanță a Tribunalului a emis un ordin proprio motu de eliberare provizorie a lui Šešelj având în vedere înrăutățirea stării sale de sănătate, cu condiția ca acesta: (i) să nu influențeze martorii și victimele și (ii) să se prezinte în fața Camerei de primă instanță de îndată ce aceasta dispune astfel; întrucât Šešelj a arătat o atitudine ostilă față de TPII încă de la începutul procesului, întrerupând în mod repetat, perturbând și îngreunând procedurile în fața instanței, și a fost condamnat de trei ori pentru sfidarea instanței prin intimidarea martorilor;

D.  întrucât după întoarcerea în Serbia Šešelj a ținut mai multe discursuri publice la Belgrad, în care a subliniat că nu se va prezenta de bunăvoie în fața Tribunalului când i se va cere acest lucru, anunțându-și astfel intenția de a nu respecta una dintre cele două condiții ale eliberării sale;

E.  întrucât în declarațiile sale publice Šešelj a cerut în mod repetat crearea „Serbiei Mari”, emițând în mod public pretenții teritoriale asupra țărilor învecinate, inclusiv asupra Croației, stat membru al UE, și instigând la ură împotriva populației de altă etnie decât cea sârbă; întrucât a felicitat, într-un comunicat de presă, cetnicii sârbi pentru „eliberarea” Vukovarului, la cea de a 23-a aniversare a capturării, în 1991, a acestui oraș croat de către forțele paramilitare sârbe și armata iugoslavă, ocazie cu care au fost comise numeroase atrocități, încălcând astfel cerința de a nu influența victimele; întrucât „Femeile în negru”, o organizație sârbă care militează pentru pace, s-au adunat la Belgrad pentru a comemora victimele asediului într-un spectacol intitulat „Nu vom uita niciodată crimele din Vukovar”,

1.  condamnă cu fermitate retorica războinică a lui Šešelj, discursurile sale care instigă la ură și care încurajează pretențiile teritoriale, precum și încercările sale de a îndepărta Serbia de viitorul său european; deplânge acțiunile publice provocatoare și retorica războinică la care recurge acesta de la eliberarea sa provizorie, care au redeschis rănile psihologice ale victimelor războiului și au retrezit amintirea atrocităților comise la începutul anilor ’90; subliniază că declarațiile recente ale lui Šešelj ar putea submina progresele înregistrate în materie de cooperare regională și de reconciliere și ar putea periclita eforturile din ultimii ani;

2.  reamintește autorităților sârbe obligațiile care le revin în temeiul cadrului pentru cooperarea cu TPII și în calitate de țară candidată la aderarea la UE; observă cu preocupare că lipsa unei reacții politice și juridice adecvate din partea autorităților sârbe la comportamentul lui Šešelj subminează încrederea victimelor în procedurile judiciare; încurajează autoritățile sârbe și partidele democratice să condamne orice discurs public care instigă la ură și orice retorică de război și să promoveze protejarea drepturilor minorităților și a drepturilor culturale; solicită autorităților sârbe să investigheze dacă Šešelj a încălcat legislația sârbă, precum și să consolideze și să aplice pe deplin legislația care interzice instigarea la ură, discriminarea și instigarea la violență; sprijină toate partidele politice, ONG-urile și persoanele private din Serbia care combat actele de instigare la ură;

3.  solicită TPII și Parchetului său, date fiind aceste noi împrejurări, să ia măsurile necesare pentru a reexamina condițiile de eliberare provizorie; observă că existența în cadrul Tribunalului a unor practici divergente în ceea ce privește eliberarea provizorie nu contribuie la îndeplinirea obiectivelor TPII; încurajează TPII să ia măsuri concrete pentru a restaura încrederea în instituție, care a fost slăbită de declarațiile publice deplorabile și inadmisibile ale lui Vojislav Šešelj, inclusiv prin adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru accelerarea finalizării tuturor proceselor și apelurilor aflate pe rol; reamintește că aducerea criminalilor de război în fața instanței este o condiție indispensabilă pentru un proces de reconciliere veritabil și de durată;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Președintelui, Guvernului și Adunării Naționale a Serbiei, Consiliului de Securitate al ONU și Președintelui TPII.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Irak: răpirea și maltratarea femeilor (2014/2971(RSP))

P8_TA(2014)0066 RC-B8-0295/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak,

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe cu privire la criza ISIL/Da'esh din Siria și Irak din 20 octombrie 2014,

–  având în vedere Rezoluția S-22/1 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 1 septembrie 2014 privind situația drepturilor omului în Irak având în vedere abuzurile comise de așa-numitul „Stat islamic al Irakului și Levantului” și de grupări afiliate acestuia,

–  având în vedere Raportul ONU al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, intitulat „Domnia terorii: Viața sub ISIS în Siria”, din 14 noiembrie 2014,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak(1),

–  având în vedere Rezoluția 2106 (2013) a Consiliului de Securitate al ONU din 24 iunie 2013 privind actele de violență sexuală în situații de conflict armat și post-conflict,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Irakul este parte,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), la care Irakul este parte semnatară, și Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât așa-numitul „Stat islamic” (IS) a comis numeroase atrocități, care constituie crime împotriva umanității, implicând ucideri în masă, execuții ordonate de instanțe autoproclamate ale IS, impunerea unei interpretări brutale a legii Șaria, acte de violență sexuală împotriva femeilor și copiilor, sclavia, violuri, căsătorii forțate, traficul de ființe umane, strămutări și răpiri, care au provocat o criză umanitară catastrofală și strămutarea unui număr mare de persoane din zonele aflate sub controlul lor;

B.  întrucât în august 2014 combatanții SI au avansat în nordul Irakului, copleșind forțele Peshmerga kurde care se mutaseră în zonele abandonate de armata irakiană; întrucât orașul Sinjar a fost asediat, iar barajul Mosul, de importanță strategică, care aprovizionează cu apă și energie electrică părți mari din Irak, a fost și el cucerit, iar combatanții SI s-au apropiat până la 40 km de Irbil, capitala Kurdistanului irakian; întrucât numeroase femei kurde se luptă în Kobani, inclusiv femei care sunt membre sau lidere ale forțelor PKK;

C.  întrucât membrii minorităților etnice și religioase, în special membrii comunității creștine, yezide, turkmene, shabak, sabeane, kaka’e și șiite, precum și numeroși arabi și musulmani sunniți au fost atacați de IS în Mosul și zonele înconjurătoare, inclusiv Sinjar și Tal Afar;

D.  întrucât Human Rights Watch estimează că 3 133 de membri ai comunității yezide au fost răpiți și uciși de IS sau au dispărut după atacurile IS de la începutul lunii august; întrucât această listă include 2 305 de persoane despre care se presupune că au fost răpite, dintre care 412 sunt copii; întrucât IS îndoctrinează copiii yezidi capturați;

E.  întrucât, în octombrie 2014, cercetătorii ONU au declarat că se estimează că între 5 000 și 7 000 de femei erau, de asemenea, ținute în centre de detenție improvizate, din care erau luate fie pentru a fi vândute ca servitoare, fie date jihadiștilor pentru a le fi concubine; întrucât se presupune că numai în orașul Tal Afar se găsesc aproximativ 3 500 de femei și copii în cinci centre de detenție;

F.  întrucât IS și alți extremiști jihadiști din Irak și Siria au cauzat fluxuri de refugiați care au umplut taberele de refugiați din Turcia, Liban și Iordania, unde femeile și fetele în special se confruntă cu condiții umanitare dificile și sunt extrem de vulnerabile la hărțuire, acte de violență sexuală, căsătorii forțate și alte abuzuri;

G.  întrucât caracterul transnațional al IS și al grupărilor teroriste asociate reprezintă un subiect de îngrijorare la nivel mondial;

H.  întrucât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) este profund preocupat de capacitatea comunității internaționale de a răspunde nevoilor urgente provocate de iarnă în Irak, în special ale persoanelor recent strămutate;

I.  întrucât unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Irakului sunt esențiale pentru stabilitate și dezvoltare economică în țară și în regiune,

1.  condamnă în termenii cei mai fermi abuzurile și încălcările sistematice ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar care rezultă în urma actelor comise de IS și de grupările teroriste asociate, care constituie crime de război și crime împotriva umanității; condamnă cu fermitate în special toate actele de violență îndreptate împotriva persoanelor pe baza apartenenței lor religioase și etnice, precum și actele de violență îndreptate împotriva femeilor și a copiilor;

2.  condamnă cu fermitate numeroasele atrocitățile comise de către IS, care vizează în mod special femeile, constituind crime împotriva umanității, cum ar fi răpirile, violurile și alte forme de violență sexuală, sclavia, căsătoriile forțate și convertirile; subliniază nevoia ca persoanele vinovate de astfel de încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar să fie trase la răspundere;

3.  subliniază faptul că copiii ar trebui să fie reuniți imediat cu familiile lor, căsătoriilor forțate și abuzurilor sexuale ar trebui să li se pună capăt, iar toți deținuții civili, în special femeile, reținuți de IS ar trebui să fie eliberați imediat;

4.  solicită guvernului irakian să ratifice Statutul de la Roma privind crearea Curții Penale Internaționale (CPI) pentru a permite CPI să urmărească în justiție crimele de război și crimele împotriva umanității comise de IS;

5.  invită guvernul irakian să promoveze și să protejeze drepturile omului implicând toate componentele societății irakiene în spiritul unității și reconcilierii naționale și respectând drepturile omului și legislația umanitară internațională în eforturile sale de a combate IS; își oferă sprijinul pentru ca guvernul să construiască o societate mai echitabilă, cu o capacitate mai mare de integrare și care protejează și promovează drepturile femeilor;

6.  salută eforturile depuse de comunitatea internațională, și în special de SUA, pentru a sprijini autoritățile naționale și locale irakiene în lupta împotriva IS și pentru a pune capăt înaintării IS și a înlesni accesul sprijinului umanitar; sprijină coaliția globală împotriva IS și eforturile acesteia de a-l combate, inclusiv cu mijloace militare; îndeamnă comunitatea internațională să ofere asistența necesară salvării de vieți în timpul iernii populației din Irak, inclusiv familiilor yezide, care se află în continuare pe Muntele Sinjar și care își apără templele pentru a nu fi distruse de IS;

7.  cheamă toți actorii regionali să facă tot ce le stă în putere pentru a stopa toate activitățile desfășurate de organisme oficiale sau private în sensul propagării și răspândirii ideologiilor islamiste extremiste, prin vorbe și prin fapte; solicită comunității internaționale, în special UE, să faciliteze un dialog regional despre problemele cu care se confruntă Orientul Mijlociu și să includă toate părțile importante, în special Iranul și Arabia Saudită;

8.  îndeamnă ONU, în special pe raportorul special privind violența împotriva femeilor, Rashida Manjoo, să facă tot posibilul pentru a identifica victimele și pentru a investiga și stabili faptele și circumstanțele acestor abuzuri și încălcări împotriva fetelor și femeilor comise de IS și de grupările teroriste asociate din Irak și Siria, cu scopul de a evita impunitatea și de a asigura asumarea totală a răspunderii; sprijină activitatea reprezentantului special al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura;

9.  invită agențiile umanitare internaționale active în Irak, inclusiv agențiile ONU, să extindă serviciile medicale și de consiliere pentru persoanele strămutate care s-a refugiat din calea înaintării IS, acordând o atenție specială nevoilor supraviețuitorilor violențelor sexuale și copiilor;

10.  reiterează apelul adresat Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă și statelor membre să adopte acțiuni specifice pentru a rezolva problema femeilor din Irak și pentru a le garanta libertatea și respectarea drepturilor fundamentale, precum și pentru a adopta măsuri de prevenire a exploatării femeilor și copiilor și a abuzurilor și violenței împotriva lor; este deosebit de preocupat de creșterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor yezide, care sunt încarcerate, violate, abuzate sexual și vândute de membrii IS; invită în special statele membre să intensifice eforturile politice astfel încât să răspundă nevoilor supraviețuitorilor și să stabilească un mecanism care să permită femeilor traumatizate din Siria și Irak, și îndeosebi femeilor yezide, să primească consiliere specială post-traumatică adaptată nevoilor lor;

11.  este convins că asistența umanitară imediată și nevoile de protecție trebuie să fie completate de strategii pe termen lung în favoarea drepturilor socio-economice și a posibilităților pentru asigurarea subzistenței a persoanelor returnate, strămutate intern și a femeilor refugiate, a unui leadership consolidate și a participării, pentru a le oferi capacitatea de a alege soluții durabile potrivite nevoilor lor; consideră că este necesar să se abordeze riscurile specifice și nevoile speciale ale diferitelor grupuri de femei care sunt supuse unor forme multiple și convergente de discriminare;

12.  condamnă faptul că, odată cu înaintarea trupelor IS, persoane LGBT irakiene au fost victime ale unor acte de violență și asasinate care au avut loc într-o totală impunitate; ia act de faptul că, deși persoanele irakiene LGBT nu sunt singurul grup vulnerabil în criza și conflictul din acest moment, acestea se află într-o situație extrem de vulnerabilă, dat fiind sprijinul limitat din partea familiei și comunității și protecția guvernamentală de care dispun; constată că persoanele irakiene LGBT rămân marginalizate și vulnerabile în cadrul comunităților de refugiați sau în anumite societăți gazdă; invită guvernul irakian să ofere protecție persoanelor LGBT din Irak;

13.  regretă faptul că, din cauza anilor de dictatură și conflict, viețile femeilor irakiene au cunoscut o deteriorare semnificativă; solicită promovarea și aplicarea Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la femei, pace și securitate pentru a garanta participarea femeilor la soluționarea conflictelor și la construirea democrației; insistă asupra faptului că, fără participarea femeilor în procesul decizional, nu va exista o protecție reală sau o securitate reală pentru femeile irakiene;

14.  solicită eforturi internaționale concertate, în cooperare strânsă cu țările, organizațiile și comunitățile musulmane, pentru combaterea ideologiei salafiste/wahhabiste, care stă la baza acțiunilor IS și a organizațiilor teroriste asociate și le inspiră, și care devine o amenințare crescândă la adresa securității statelor membre; invită SEAE și statele membre, în dialogul lor cu țările din Golf, să exprime preocupările profunde cu privire la eforturile actuale de îndoctrinare salafistă/wahhabistă în numeroase țări cu majoritate musulmană și în comunități musulmane din lume de către actori provenind din aceste țări;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului reprezentanților din Irak, guvernului regional al Kurdistanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului ONU pentru drepturile omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0022.

Decizia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 de a nu formula obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei din 8 octombrie 2014 privind sistemul provizoriu de tranșe ale contribuțiilor pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale comitetului unic de rezoluție în cursul perioadei provizorii (C(2014)7164 – 2014/2882(DEA))

P8_TA(2014)0067 B8-0246/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei din 8 octombrie 2014 (C(2014)7164),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 23 octombrie 2014 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la Regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea din 4 noiembrie 2014 a Comisiei pentru afaceri economice și monetare adresată președintelui Conferinței președinților de comisie,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010(1), în special articolul 65 alineatul (5) literele (a)-(c),

–  având în vedere recomandarea de decizie prezentată de Comisia pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (Regulamentul MUR) prevede înființarea Comitetului unic de rezoluție (Comitetul) de la 19 august 2014 sub forma unei agenții a Uniunii Europene;

B.  întrucât articolul 98 din Regulamentul MUR prevede că Comitetul va fi deplin operațional începând de la 1 ianuarie 2015;

C.  întrucât Comitetul va avea propriul buget autonom, separat de bugetul Uniunii și finanțat prin contribuții ale sectorului bancar, contribuțiile pentru cheltuielile administrative ale Comitetului fiind asigurate de instituțiile de credit, de întreprinderile-mamă, de firme de investiții și de instituții financiare ce intră în domeniul de aplicare a Regulamentului MUR;

D.  întrucât articolul 65 alineatul (5) din Regulamentul MUR împuternicește Comisia să adopte acte delegate referitor la contribuții pentru a determina tipul acestora și modul lor de calculare, îndeosebi pentru contribuțiile anuale necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale Comitetului înainte ca acesta să devină pe deplin operațional;

E.  întrucât Comisia a adoptat la 8 octombrie 2014, conform împuternicirii primite, regulamentul delegat privind sistemul provizoriu de tranșe ale contribuțiilor pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale comitetului unic de rezoluție în cursul perioadei provizorii;

F.  întrucât regulamentul delegat ar putea intra în vigoare la sfârșitul perioadei de examinare rezervate Parlamentului și Consiliului numai în cazul în care nu a fost formulată nicio obiecțiune de către Parlament sau de către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea respectivei perioade, Parlamentul și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni; întrucât perioada de examinare a fost stabilită, conform articolului 93 alineatul (6) din Regulamentul MUR, la trei luni de la data notificării, respectiv până la 8 ianuarie 2015, putând fi prelungită pentru încă trei luni;

G.  întrucât, pentru a se asigura corecta funcționare a Comitetului până la 1 ianuarie 2015, este necesar ca dispozițiile privind finanțarea sa să fie cât mai repede puse în aplicare, până cel târziu la 1 ianuarie 2015, permițându-se astfel acoperirea primelor cheltuieli administrative (remunerarea personalului, infrastructura, cheltuielile administrative și operative) din propriul buget;

H.  întrucât regulamentul delegat susmenționat ar trebui, prin urmare, să intre în vigoare încă în 2014, anterior expirării perioadei de examinare menționate la considerentul F,

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la Regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 225, 30.7.2014, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la demararea cu întârziere a politicii de coeziune în perioada 2014-2020 (2014/2946(RSP))

P8_TA(2014)0068 RC-B8-0278/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 4, 162 și 174-178,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(3),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 3 la bugetul general 2014 (COM(2014)0329),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât politica de coeziune reprezintă principalul instrument de investiții în economia reală de la nivelul întregii Uniuni și un motor consacrat de creștere și de creare de locuri de muncă în UE, dispunând până în 2020 de un buget care depășește 350 de miliarde EUR; întrucât politica de coeziune constituie o componentă majoră a strategiei UE de corectare a dezechilibrelor și inegalităților regionale, de sprijinire a diversificării și a adaptării la mutațiile industriale și de realizare a coeziunii economice, sociale și teritoriale; întrucât, în unele state membre, această politică reprezintă sursa principală de investiții publice;

B.  întrucât, prin intermediul concentrării tematice, resursele sunt direcționate spre un număr limitat de obiective strategice cu potențial de stimulare a creșterii, cum sunt inovarea și cercetarea, agenda digitală, sprijinul acordat întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum și spre formare, educație și infrastructură;

C.  întrucât acordurile de parteneriat și programele operaționale sunt instrumente strategice de orientare a investițiilor în statele membre și în regiuni, în concordanță cu obiectivele generale ale Strategiei Europa 2020 care vizează o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

D.  întrucât articolele 14, 16 și 29 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 prevăd un calendar pentru transmiterea și adoptarea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale, potrivit căruia acordurile de parteneriat ar fi trebuit să fie adoptate până la sfârșitul lunii august 2014, iar programele operaționale până la sfârșitul lunii ianuarie 2015 cel târziu;

E.  întrucât ne confruntăm cu o întârziere evidentă în procesul de programare, deoarece se preconizează că doar un număr limitat de programe operaționale (puțin peste 100) vor fi adoptate până la sfârșitul anului 2014;

F.  întrucât, în urma solicitării statelor membre, Comisia a pregătit un document neoficial referitor la situația angajamentelor pe 2014 aferente programelor cofinanțate din Fondul european de dezvoltare regională, din Fondul social european și din Fondul de coeziune, care nu au fost adoptate de Comisie până la 31 decembrie 2014;

G.  întrucât se iau în considerare două scenarii pentru adoptarea programelor operaționale și ambele implică întârzieri suplimentare la demararea punerii în aplicare, mai precis: (i) procedura de reportare pentru programele considerate „pregătite pentru adoptare” până la 31 decembrie 2014 și (ii) procedura de reînscriere în buget a creditelor neutilizate în 2014 în favoarea fondurilor structurale și de investiții europene – ceea ce presupune o revizuire tehnică a cadrului financiar multianual (CFM) – pentru programele despre care se consideră că „nu sunt gata de adoptare” până la sfârșitul anului 2014;

H.  întrucât, conform calendarului prezentat de Comisie, programele operaționale ar putea fi adoptate în perioada 15 februarie-31 martie 2015, în cadrul procedurii de reportare, și, respectiv, după 1 mai 2015, în cadrul procedurii de reînscriere în buget;

I.  întrucât, pe lângă întârzierea la punerea în aplicare pentru perioada de programare 2014-2020, politica de coeziune se confruntă și cu plăți restante aferente perioadei de programare 2007-2013 în valoare de aproximativ 23 de miliarde EUR, ceea ce îi subminează și mai mult credibilitatea, eficiența și sustenabilitatea;

J.  întrucât Președintele Comisiei a anunțat că intenționează să lanseze un pachet de investiții în valoare de 315 miliarde EUR,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la întârzierea semnificativă înregistrată la punerea în aplicare a politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020, recunoscând, totodată, importanța adoptării unor programe operaționale de înaltă calitate la începutul perioadei de programare, pentru a se evita reprogramarea ulterioară;

2.  subliniază faptul că întârzierile actuale pun la grea încercare autoritățile naționale, regionale și locale în calitatea acestora de a planifica cu succes și de a implementa fondurile structurale și de investiții europene pentru perioada 2014-2020;

3.  reamintește că politica de coeziune, alături de cofinanțarea asigurată de statele membre, acoperă o mare parte a cheltuielilor publice legate de creștere din UE; subliniază că este, prin urmare, imperativ să se demareze punerea în aplicare a noilor programe cât mai curând posibil, pentru a maximiza rezultatele investițiilor, a stimula crearea de locuri de muncă și a îmbunătăți creșterea productivității;

4.  îndeamnă Comisia și statele membre să dea dovadă de responsabilitate și să depună toate eforturile pentru a accelera adoptarea încă din 2014 a unui număr maxim de programe operaționale și să se asigure totodată că, până la 31 decembrie 2014, cât mai multe programe cu putință sunt „pregătite pentru adoptareˮ, astfel încât să poată beneficia de procedura de reportare, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul financiar și cu articolul 4 din normele sale de aplicare;

5.  solicită Comisiei – păstrând totodată accentul pe un nivel ridicat de calitate și pe necesitatea de a lupta în continuare împotriva fraudei – să analizeze toate posibilitățile de raționalizare a procedurilor sale interne pentru a se asigura că programele operaționale prezentate din nou după data-limită de 24 noiembrie 2014 sunt și ele luate în considerare în vederea încheierii consultării inter-servicii până la sfârșitul anului și sunt considerate ca fiind gata de adoptare dacă îndeplinesc cerințele de calitate;

6.  este conștient de faptul că al doilea dintre scenariile menționate anterior, aplicabil programelor operaționale care nu sunt pregătite pentru adoptare până la sfârșitul anului 2014, constând în reînscrierea în bugetul 2015 a sumelor neutilizate în 2014, în conformitate cu articolul 19 din CFM, implică o revizuire a CFM până la 1 mai 2015, care, chiar dacă este de natură tehnică, trebuie să respecte procedura bugetară multianuală; prin urmare, invită Comisia să se angajeze cât mai curând posibil în discuții cu Parlamentul și cu Consiliul pentru a elabora o foaie de parcurs credibilă care să asigure adoptarea revizuirii CFM cât mai curând posibil în 2015;

7.  în plus, subliniază că, pentru ca programele operaționale să fie adoptate, trebuie, de asemenea, aprobat un proiect de buget rectificativ care să includă respectivele credite de angajament pentru 2015, fapt care presupune, în cel mai bun caz, o întârziere în demararea efectivă a punerii în aplicare a programelor respective până la jumătatea anului 2015;

8.  având în vedere cele de mai sus, invită Comisia să prezinte Parlamentului măsurile pe care preconizează să le adopte pentru a facilita cât mai curând posibil punerea în aplicare a programelor operaționale, precum și calendarul avut în vedere;

9.  este alarmat de situația plăților restante aferente politicii de coeziune pentru programele operaționale din perioada 2007-2013; subliniază că este important și urgent să se ajungă la un acord privind acest subiect, pe baza noilor propuneri ale Comisiei Europene, până la sfârșitul anului 2014;

10.  invită Comisia să explice impactul acestei întârzieri înregistrate în efectuarea plăților asupra demarării implementării noilor programe operaționale și să propună soluții pentru a limita cât mai mult daunele; solicită Comisiei, în plus, în contextul raportului referitor la rezultatul negocierilor prevăzut la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul privind dispozițiile comune, să analizeze posibilul impact al demarării cu întârziere a politicii de coeziune în perioada 2014-2020 asupra creșterii economice și locurilor de muncă, precum și să prezinte recomandări pe baza lecțiilor învățate;

11.  solicită să se garanteze faptul că există o complementaritate reală între pachetul de investiții în valoare de 315 miliarde EUR care urmează a fi anunțat de către Comisie și politica de coeziune pentru perioada 2014-2020;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European și celorlalte instituții relevante.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile (2014/2967(RSP))

P8_TA(2014)0069 RC-B8-0311/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere consultarea publică recentă referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și proiectul corespunzător de orientări revizuite privind evaluările de impact,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente(1),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât evaluările de impact, ca instrument al fazei inițiale de elaborare a legislației, joacă un rol esențial în agenda Comisiei pentru o reglementare inteligentă, având ca scop oferirea unor dovezi transparente, cuprinzătoare și echilibrate privind efectele economice, sociale și asupra mediului, valoarea adăugată a acțiunii UE, povara administrativă și de reglementare preconizată și costurile și beneficiile unor acțiuni alternative pentru toate părțile interesate;

B.  întrucât orientările existente privind evaluările de impact prevăd atribuirea unui rol central Secretariatului General al Comisiei Europene și Comitetului de evaluare a impactului (IAB) în ceea ce privește stabilirea nevoii de a realiza o evaluare de impact pentru o anumită inițiativă;

C.  întrucât IAB joacă un rol important în calitate de punct central de control al calității evaluărilor de impact;

D.  întrucât tratatele cuprind clauze orizontale referitoare la aspecte sociale și de mediu, împreună cu obligația de a respecta principiile subsidiarității și proporționalității, de care trebuie să se țină seama la definirea și aplicarea politicilor și activităților Uniunii și care necesită o analiză aprofundată a impactului relevant al oricărui act legislativ propus;

E.  întrucât potrivit grupului de experți al Comisiei, costul respectării unui regulament pentru un IMM poate fi de 10 ori mai mare decât pentru întreprinderile mai mari; întrucât o evaluare de impact corectă și independentă este deosebit de relevantă pentru IMM-uri, care se confruntă deseori cu dificultăți mai mari decât marile întreprinderi în adaptarea la noi cerințe juridice și administrative și care, din motive legate de dimensiunea lor, au o capacitate mai redusă de a anticipa într-un stadiu incipient modificările în materie de reglementare;

F.  întrucât principiul „a gândi mai întâi la scară mică” este baza inițiativei în favoarea întreprinderilor mici pentru Europa (Small Business Act for Europe) din 2008; întrucât acesta a făcut parte din orientările privind evaluările de impact din 2009 și din alte texte ale Comisiei începând cu 2005; întrucât acest principiu vizează luarea în considerare a intereselor IMM-urilor în stadiile incipiente ale procesului de elaborare a politicilor pentru a crea o legislație mai favorabilă IMM-urilor; întrucât există o serie de instrumente pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a acestui principiu, inclusiv prin realizarea unui test privind IMM-urile în cazul viitoarelor proiecte legislative;

G.  întrucât orientările existente privind evaluările de impact cuprind orientări specifice sub forma unui test privind IMM-urile, inclusiv pentru posibile măsuri de atenuare; întrucât proiectul de orientări revizuite nu include prevederi referitoare la testul privind IMM-urile;

H.  întrucât o evaluare adecvată a amendamentelor de fond ale Parlamentului la propunerea inițială a Comisei arată o valoare adăugată considerabilă pentru a susține poziția Parlamentului în negocierile din trilog;

Domeniul de aplicare

1.  salută angajamentul Comisiei de a revizui cu regularitate orientările privind evaluările de impact, în vederea îmbunătățirii procedurilor de evaluare a impactului;

2.  subliniază faptul că Comisia ar trebui să se asigure că aspectele economice, sociale, administrative și de mediu sunt evaluate cu aceeași profunzime;

3.  își exprimă totuși îngrijorarea că orientările revizuite propuse sunt cu mult mai puțin specifice decât cele existente în ceea ce privește domeniul de aplicare și lasă cu mult mai mult loc de interpretare direcțiilor generale responsabile în ceea ce privește stabilirea necesității de a realiza o evaluare de impact; consideră că practicile existente care prevăd implicarea IAB în procesul decizional ar trebui menținute;

4.  consideră că Comisia ar trebui să își păstreze actuala abordare de a prezenta o evaluare de impact pentru toate inițiativele care îndeplinesc cel puțin unul dintre următoarele criterii:

5.  remarcă faptul că evaluarea impactului trebuie să fie riguroasă, cuprinzătoare și bazată pe cele mai exacte, obiective și complete informații disponibile, cu o analiză echilibrată și concentrată pe scopul și obiectivul propunerii pentru a face posibilă o decizie politică bine informată;

6.  este convins că evaluările de impact constituie un mijloc important de sprijinire a procesului decizional din cadrul tuturor instituțiilor UE, precum și o parte esențială a procesului de îmbunătățire a legiferării; recunoaște, cu toate acestea, că evaluările de impact nu se pot substitui evaluărilor și deciziilor politice;

7.  subliniază importanța consultării tuturor părților interesate relevante în faza inițială a procesului de evaluare a impactului pentru a se putea ține seama de contribuția acestora la pregătirea evaluărilor de impact, înainte ca acestea să fie publicate;

8.  remarcă faptul că e posibil ca domeniul de aplicare al evaluărilor de impact să nu corespundă propunerilor adoptate, acestea fiind modificate după ce sunt prezentate spre aprobare colegiului comisarilor; solicită ca orientările revizuite propuse să includă obligația de a actualiza evaluarea de impact astfel încât să se asigure consecvența dintre chestiunile abordate în evaluare și versiunea finală a propunerii adoptate de Comisie;

Comitetul de evaluare a impactului (IAB)

9.  își exprimă profunda preocupare cu privire la faptul că rolul IAB în procesul de evaluare a impactului nu este definit mai clar în orientările revizuite propuse; insistă cu fermitate asupra faptului că Comisia trebuie să rectifice această omisiune și să stabilească proceduri mai clare privind IAB în cadrul noilor orientări revizuite propuse, în răspunsul său la prezenta rezoluție adoptată de Parlament;

10.  consideră că aceste noi proceduri ar trebui să prevadă, într-un mod clar, ușor de înțeles și transparent, procedurile pentru depunerea, revizuirea și aprobarea finală a evaluărilor de impact prezentate IAB;

11.  reiterează opinia că propunerile nu ar trebui să fie adoptate de Comisie dacă nu sunt însoțite de un aviz din partea IAB;

12.  reamintește Comisiei, de asemenea, solicitarea Parlamentului de a consolida independența IAB și, în special, de a lua măsuri pentru ca membrii IAB să nu fie controlați politic; consideră că în componența IAB ar trebui să intre exclusiv persoane cu calificări înalte, care dispun de competențele necesare pentru a evalua analizele prezentate cu privire la impactul economic, social și asupra mediului;

13.  așteaptă din partea noii Comisii o clarificare privind modul în care intenționează să procedeze cu privire la chestiunile ridicate în prezenta rezoluție, astfel încât să țină seama într-o mai mare măsură de această abordare atunci când își elaborează poziția privind recenta Comunicare a Comisiei privind REFIT, fără a aduce atingere poziției Parlamentului în acest context;

Testul IMM

14.  reamintește faptul că, în cadrul revizuirii sale din 2011 a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici (Small Business Act), Comisia a considerat regretabil faptul că numai opt state membre integraseră testul IMM în procesul lor decizional național; solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a difuza mai bine principiile testului IMM în cadrul procedurilor naționale, în sprijinul politicii pentru IMM-uri;

15.  salută angajamentul clar al Comisiei, exprimat în cadrul revizuirii, de a consolida în continuare testul IMM; cu toate acestea, deploră faptul că, contrar acestor anunțuri, testul IMM nu este nici măcar menționat în proiectul de orientări revizuite pentru evaluările de impact;

16.  reamintește faptul că, în inițiativa în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”), Comisia s-a angajat să implementeze principiul de „a gândi mai întâi la scară mică” în procesul de elaborare a politicilor și faptul că acest angajament include și testul IMM, pentru a evalua impactul viitoarelor acte legislative și inițiative administrative asupra IMM-urilor; subliniază faptul că este esențial să se garanteze că acest test este realizat în mod adecvat, și consideră că mai sunt încă de realizat progrese semnificative;

17.  insistă ca testul IMM, așa cum este prevăzut în anexa 8 la orientări, să fie menținut, pentru a evita ca IMM-urile să fie afectate în mod disproporționat de inițiativele Comisiei sau să fie dezavantajate în comparație cu întreprinderile mari;

18.  subliniază că, în astfel de cazuri, evaluările de impact ar trebui să includă opțiuni care să acopere mecanisme alternative și/sau flexibilități, pentru a ajuta IMM-urile să se conformeze inițiativei (după cum se prevede la anexa 8.4); salută, în acest sens, excluderea a priori a microîntreprinderilor din sfera de aplicare a unei propuneri legislative, ca opțiune de politică declarată în orientările revizuite propuse; consideră, cu toate acestea, că exceptarea automată a micro-întreprinderilor nu este întotdeauna cea mai bună abordare, și că aceasta trebuie, prin urmare, evaluată de la caz la caz pentru fiecare propunere, pentru a reflecta politica inversării sarcinii probei: micro-întreprinderile ar trebui să rămână în afara sferei de aplicare a propunerilor cu excepția cazurilor în care se demonstrează că ar trebui incluse; susține luarea în considerare a unor soluții adaptate și a unor regimuri de facilitare pentru IMM-uri în evaluările de impact, atunci când aceasta nu limitează în mod inadvertent eficacitatea legislației;

Aplicare și monitorizare

19.  constată că forma finală a unui act legislativ poate fi mult diferită de propunerea adoptată de Comisie; consideră că ar fi util să se elaboreze o sinteză a beneficiilor și costurilor pentru actele legislative adoptate, sinteză care să fie actualizată pentru a reflecta modificările analizei conținute în evaluarea de impact, determinate de amendamentele aduse în cursul procesului legislativ; consideră că monitorizarea și evaluarea impactului unei propuneri ar fi simplificate de acest demers;

Înființarea unui organism consultativ pentru o mai bună legiferare

20.  salută activitatea și raportul final înaintat de Grupul la nivel înalt pentru sarcinile administrative, conform mandatului primit din partea Comisiei; reamintește intenția Comisiei, menționată în ultima sa comunicare privind REFIT (iunie 2014), de a institui un nou grup la nivel înalt privind o mai bună legiferare, compus din reprezentanți ai părților interesate și din experți naționali;

21.  solicită insistent Comisiei să creeze cât mai curând această entitate, ca Grup consultativ la nivel înalt pentru o mai bună legiferare, la care să participe atât experți din rândul părților interesate, cât și experți naționali; propune un mandat puternic și independent pentru acest grup, care ar trebui să completeze activitatea Comisiei în privința EI; consideră că expertiza unui astfel de organism, inclusiv în ceea ce privește subsidiaritatea și proporționalitatea, ar putea oferi o valoare adăugată procedurii EI și altor inițiative legate de o mai bună reglementare; solicită Parlamentului și Consiliului să se implice în procedura de numire a experților; sugerează că ar trebui să fie luate în considerare cele mai bune practici și experiențele optime ale organismelor existente care se ocupă de îmbunătățirea legiferării (cum ar fi cele din Suedia, Republica Cehă, Țările de Jos, Regatul Unit sau Germania);

22.  invită Comisia să prezinte un nou proiect pentru orientări revizuite privind evaluările de impact, care să țină seama de aspectele menționate în această rezoluție și de noua structură a Comisiei, îndeosebi de rolul noului vicepreședinte responsabil de o mai bună legiferare;

Evaluările de impact în Parlament

23.  solicită ca evaluările de impact ale Comisiei să fie analizate sistematic și cât mai repede de către Parlament, în special la nivelul comisiilor;

24.  reamintește Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente, în care solicita o utilizare mai coerentă a evaluărilor de impact parlamentare, un instrument deja disponibil; reamintește că există o linie bugetară specifică și servicii responsabile pentru realizarea evaluărilor de impact; consideră că recurgerea la o evaluare de impact parlamentară este deosebit de necesară atunci când în propunerea inițială a Comisiei au fost introduse modificări substanțiale;

Evaluările de impact în cadrul Consiliului European

25.  se așteaptă de la Consiliu să-și onoreze angajamentul de a evalua sistematic impactul propriilor amendamente de fond;

o
o   o

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

(1) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 31.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (2014/2919(RSP))

P8_TA(2014)0070 B8-0285/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York la 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York la 13 decembrie 2006,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 24 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Programul de la Stockholm adoptat în 2009 și planul de acțiune pentru 2010-2014 aferent,

–  având în vedere Comentariul general nr. 14 (2013) al Comitetului ONU pentru drepturile copilului cu privire la dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,

–  având în vedere Agenda UE pentru drepturile copilului, adoptată în februarie 2011,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea,

–  având în vedere declarația și planul de acțiune adoptate la Forumul la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, care a avut loc la Busan, în perioada 29 noiembrie - 1 decembrie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2008 intitulată „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” (COM(2008)0055),

–  având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului,

–  având în vedere Orientările UE privind copiii și conflictele armate,

–  având în vedere planul de acțiune al ONU intitulat „O lume potrivită pentru copii”,

–  având în vedere Cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația,

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(1),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(2),

–  având în vedere Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane pentru perioada 2012-2016, în special dispozițiile privind finanțarea acordată pentru dezvoltarea unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de bune practici,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2013/112/UE din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE(4),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Platforma de acțiune de la Beijing,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor(5) și Rezoluția sa din 6 februarie 2014 referitoare la comunicarea Comisiei intitulată „Eliminarea mutilării genitale a femeilor”(6),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv mutilarea genitală feminină,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 mai 2014 privind o abordare bazată pe drepturi față de cooperarea pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului,

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care reafirmă faptul că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor” sale,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2014 intitulată „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă” (COM(2014)0335),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 intitulată „Coerența politicilor pentru dezvoltare” (COM(2005)0134), precum și concluziile reuniunii celui de-al 3166‑lea Consiliu Afaceri Externe din 14 mai 2012 intitulate „Creșterea impactului politicii de dezvoltare a UE: o agendă pentru schimbare”,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Convenția ONU privind drepturile copilului și protocoalele opționale aferente reprezintă standardul aplicabil în ceea ce privește promovarea și protejarea drepturilor copilului, conținând un set cuprinzător de standarde juridice internaționale pentru protejarea și bunăstarea copiilor;

B.  întrucât toate statele membre au ratificat Convenția ONU privind drepturile copilului și au obligații clare de a promova, proteja și respecta drepturile fiecărui copil din jurisdicția lor;

C.  întrucât promovarea drepturilor copilului reprezintă un obiectiv explicit al politicilor UE și întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede ca interesul superior al copilului să fie considerat primordial în toate acțiunile UE;

D.  întrucât Convenția ONU privind drepturile copilului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene respectă drepturile copilului de a fi ascultat și de a se ține seama de opinia sa privind chestiuni care îl privesc în funcție de vârsta și de gradul său de maturitate;

E.  întrucât drepturile copilului - și anume principiul interesului superior al copilului, dreptul copilului la viață, supraviețuire și dezvoltare, nediscriminare și respectarea dreptului copilului de a exprima o opinie - privesc toate politicile UE;

F.  întrucât s-au realizat progrese de la adoptarea Convenției ONU privind drepturile copilului în urmă cu 25 de ani, dar drepturile copilului sunt în continuare încălcate în multe părți din lume, inclusiv în state membre ale UE, ca urmare a actelor de violență, a abuzurilor, exploatării, sărăciei, excluziunii sociale și discriminării pe motive de religie, handicap, sex, identitate sexuală, vârstă, etnie, migrație sau statut sub aspectul reședinței;

G.  întrucât, pentru ca drepturile să aibă o însemnătate, toți copiii și familiile lor trebuie să aibă un acces integrator la justiție și la căi de atac echitabile, oportune și eficiente;

H.  întrucât, în 2012, au decedat aproximativ 6,6 milioane de copii cu vârsta sub 5 ani, de cele mai multe ori din cauze care puteau fi prevenite, și întrucât aceștia au fost astfel privați de dreptul lor fundamental la supraviețuire și dezvoltare; întrucât 168 de milioane de copii cu vârsta între 5 și 17 ani muncesc, ceea ce le afectează dreptul la protecție împotriva exploatării economice și le încalcă dreptul de a învăța și a se juca; întrucât 11% din fete se căsătoresc înainte de a împlini vârsta de 15 ani, ceea ce le periclitează drepturile la sănătate, educație și protecție; întrucât, în continuare, în Africa Subsahariană, 1 din 10 copii născuți moare înainte de cea de-a 5-a sa aniversare;

I.  întrucât educația - și anume ciclul școlar primar gratuit pentru toți copiii - reprezintă un drept fundamental pe care guvernele s-au angajat să îl respecte în temeiul Convenției ONU privind drepturile copilului adoptată în 1989; întrucât obiectivul pentru 2015 este de a asigura faptul că toți băieții și toate fetele finalizează cursurile ciclului școlar primar; întrucât, în ciuda realizării anumitor progrese în țările în curs de dezvoltare, acest obiectiv nu este nici pe departe îndeplinit;

J.  întrucât educația sexuală cuprinzătoare reprezintă o parte integrantă și importantă a consolidării drepturilor băieților și fetelor la bunăstare și sănătate, a promovării egalității și a combaterii stereotipurilor;

K.  întrucât crizele umanitare au în continuare un impact devastator asupra copiilor și întrucât, în 2014, viețile a peste 59 de milioane de copii au fost afectate în mod direct de crize, în majoritatea cazurilor de crize legate de conflicte; întrucât, conform estimărilor, există, în prezent, în lume 250 000 de copii-soldați, 40% dintre aceștia fiind fete;

L.  întrucât numai în 2012 aproximativ 95 000 de copii și adolescenți cu vârsta sub 20 de ani au căzut victime omuciderilor, aproape 1 miliard de copii cu vârsta între 2 și 14 ani au fost expuși unei pedepse fizice, unul din trei adolescenți cu vârsta între 13 și 15 ani s-a confruntat cu hărțuiri și circa 70 de milioane de fete cu vârsta între 15 și 19 ani au fost victime ale unei forme de violență fizică și întrucât 120 de milioane de fete din toată lumea au fost forțate să întrețină relații sexuale sau alte acte sexuale într-un anumit moment în viața lor;

M.  întrucât copiii reprezintă jumătate din populația din țările în curs de dezvoltare și întrucât în UE trăiesc aproximativ 100 de milioane de copii;

N.  întrucât, conform celui mai recent raport al Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) privind sărăcia infantilă în țările bogate, din 2008, 2,6 milioane de copii au ajuns sub limita sărăciei în țările cele mai prospere din lume, astfel încât se estimează că, în lumea dezvoltată, trăiesc, în total, în sărăcie 76,5 milioane de copii; întrucât, conform aceluiași studiu, în 2013, 7,5 milioane de tineri din UE au fost clasificați drept NEET (tineri care nu urmează studii, stagii sau nu sunt angajați);

O.  întrucât violența împotriva copiilor are loc sub multe forme, inclusiv psihologică, fizică, sexuală, emoțională și sub formă de abuz verbal, neglijență și lipsuri, și apare în multe locuri, inclusiv acasă, la școală, în sistemele de sănătate și de justiție, la locul de muncă, în cadrul comunităților și în mediul online;

P.  întrucât Agenda UE pentru drepturile copilului subliniază un cadru clar pentru acțiunile UE și întrucât punerea în aplicare a acesteia a dus la progrese importante într-o serie de domenii-cheie de acțiune și legislație, inclusiv înființarea unor linii telefonice de urgență pentru copii dispăruți, promovarea justiției în interesul copilului, îmbunătățirea colectării de date și integrarea drepturilor copilului în acțiunile externe;

Q.  întrucât fiecare copil este, mai întâi de toate, un copil ale cărui drepturi ar trebui respectate fără discriminare, indiferent de originea etnică, naționalitatea, statutul social, statutul sub aspectul migrației sau al reședinței al copilului respectiv sau al părinților săi;

R.  întrucât fetele și băieții se confruntă cu așteptări și forme de socializare atât similare, cât și diferite și întrucât discriminarea față de fete și băieți este diferită la diverse vârste;

S.  întrucât, în ciuda unor progrese majore, în special în domeniul traficului, al exploatării sexuale și al drepturilor victimelor, și cu privire la copiii care solicită azil și neînsoțiți, este nevoie de mai multe demersuri pentru a asigura respectarea deplină a drepturilor copiilor migranți în întreaga UE; întrucât mulți copii neînsoțiți dispar și se sustrag după ce ajung în UE și sunt deosebit de vulnerabili în fața abuzurilor;

T.  întrucât, având în vedere caracterul său internațional, exploatarea copiilor și exploatarea sexuală a copiilor în mediul online - inclusiv proliferarea materialelor de exploatare sexuală a copiilor pe internet și atacurile cibernetice - reprezintă în continuare o problemă majoră pentru autoritățile de punere în aplicare a legii, infracțiunile variind de la extorcare și ademenire sexuală la materiale produse pe cont propriu ce conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și difuzări în direct pe internet, care reprezintă provocări deosebite pentru efectuarea anchetelor din cauza inovațiilor tehnologice care oferă infractorilor, inclusiv celor care practică atacuri cibernetice, un acces mai facil și mai rapid la materiale;

U.  întrucât copiii sunt afectați în mod deosebit de sărăcie și de reducerile din sistemele de asigurări sociale și de reducerile prestațiilor sociale de bază precum alocațiile familiale și întrucât aceste reduceri s-au intensificat în UE începând cu 2007; întrucât, în UE, rata riscului de sărăcie infantilă este în continuare foarte ridicată (20,3% în 2013) chiar și după transferurile sociale;

V.  întrucât cadrul pentru dezvoltare globală pentru perioada de după 2015 va constitui o ocazie de a investi în drepturile tuturor copiilor, peste tot în lume - indiferent de sexul, etnia, rasa sau statutul economic, cel legat de dizabilități sau de alt fel de statut al acestora,

1.  consideră că drepturile copiilor se află în centrul politicilor UE și că cea de-a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului reprezintă o ocazie de a asigura punerea în aplicare deplină a acesteia la nivel de politici și de practică și de a lua măsuri suplimentare pentru a asigura respectarea drepturilor tuturor copiilor de pretutindeni, în special ale celor mai vulnerabili dintre aceștia;

2.  salută angajamentul asumat de UE prin Programul de la Stockholm privind dezvoltarea unei strategii integrate a UE de promovare și protecție eficientă a drepturilor copilului în politicile interne și externe ale UE și de susținere a eforturilor statelor membre în acest domeniu; invită Comisia să propună o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind drepturile copilului și un plan de acțiune pentru următorii cinci ani pe baza Agendei UE privind drepturile copilului și prin actualizarea acestei agende;

3.  salută angajamentul asumat de UE de a continua dezvoltarea unor orientări integrate ale UE privind protecția copilului pentru a reduce fragmentarea datorată răspunsurilor de la caz la caz în legătură cu chestiuni specifice legate de protecția copilului, pentru a asigura protecția efectivă a tuturor copiilor din întreaga UE împotriva tuturor formelor de violență;

4.  invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a recomandării intitulate „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” în statele membre și să prezinte rapoarte în acest sens, precum și să asigure accesul la servicii de calitate și participarea copiilor; invită statele membre cu rate de sărăcie infantilă peste medie să stabilească obiective naționale și să prioritizeze investițiile menite să reducă sărăcia și excluziunea socială în rândul copiilor și al tinerilor;

5.  solicită UE și statelor sale membre să acorde prioritate absolută Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în cadrul politicilor lor interne și al relațiilor cu țările terțe; subliniază faptul că aceste obiective, în special eradicarea sărăciei, accesul tuturor la educație și egalitatea de gen, nu vor fi îndeplinite decât prin dezvoltarea unor servicii publice accesibile pentru toți;

6.  solicită Comisiei și statelor membre să plaseze în mod explicit copiii și tineretul în centrul semestrului european, al analizei anuale a creșterii și al unei Strategii Europa 2020 revizuite, pentru a pune mai bine în aplicare recomandarea Comisiei intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”;

7.  solicită Comisiei să garanteze o coordonare sporită cu diferitele sale servicii, în vederea integrării efective a drepturilor copilului în toate propunerile legislative, politicile și deciziile financiare ale UE și a monitorizării respectării depline de către acestea a acquis-ului UE în ceea ce privește copiii și a obligațiilor asumate în cadrul Convenției ONU privind drepturile copilului; solicită Comisiei să garanteze că mandatul coordonatorului pentru drepturile copilului și resursele de care dispune acesta reflectă în mod adecvat angajamentul UE privind integrarea sistematică și efectivă a drepturilor copilului;

8.  solicită Comisiei să profite de oportunitatea oferită de revizuirea intermediară a cadrului financiar multianual pentru a garanta că cei mai dezavantajați și vulnerabili copii beneficiază de pe urma fondurilor UE;

9.  solicită statelor membre și Comisiei să considere în mod explicit copiii drept o prioritate atunci când programează și implementează politici regionale și de coeziune, cum ar fi Strategia europeană pentru persoanele cu handicap, cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și politica UE de egalitate și nediscriminare; reiterează importanța protejării și promovării accesului egal la toate drepturile pentru copiii romi;

10.  insistă asupra faptului că toate politicile din domeniul drepturilor copilului trebuie să integreze o perspectivă a egalității de gen și solicită adoptarea unor măsuri specifice în vederea consolidării drepturilor fetelor, inclusiv dreptul la educație și la sănătate;

11.  solicită statelor membre să garanteze că principiul interesului superior al copilului este respectat de întreaga legislație și în deciziile adoptate de reprezentanții guvernamentali la toate nivelurile și în toate hotărârile instanțelor și încurajează statele membre să facă schimb de bune practici, pentru a îmbunătăți aplicarea corectă a principiului interesului superior al copilului în cadrul UE;

12.  solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsurile necesare pentru a garanta că toți copiii beneficiază de un acces efectiv la sisteme de justiție adaptate nevoilor și drepturilor lor specifice, indiferent dacă aceștia au calitatea de persoane suspectate, infractori, victime sau părți la procedură;

13.  solicită Comisiei să evalueze impactul politicilor de detenție și al sistemelor de justiție penală asupra copiilor; subliniază că, în cadrul UE, drepturile copilului sunt afectate în mod direct în cazul copiilor care trăiesc în centre de detenție împreună cu părinții lor; subliniază faptul că, potrivit estimărilor, 800 000 de copii din UE sunt separați în fiecare an de un părinte încarcerat, fapt ce are impacturi multiple asupra dreptului copilului;

14.  consideră că copiii sunt vulnerabili în ceea ce privește accesul lor la bunuri și servicii; solicită comunității de afaceri și părților interesate să se abțină de la o publicitate pentru copii agresivă și care induce în eroare, atât online, cât și offline, inclusiv prin implementarea actualelor coduri de conduită și a unor inițiative asemănătoare; consideră că publicitatea destinată copiilor în care apar alimente cu un conținut ridicat de grăsime, sare sau zahăr ar trebui să fie realizată în mod responsabil, ținând cont de înmulțirea cazurilor de obezitate și diabet în rândul copiilor;

15.  consideră că datele cu caracter personal online ale copiilor trebuie protejate în mod corespunzător, iar copiii trebuie informați într-un mod accesibil și adaptat copiilor cu privire la riscurile și consecințele aferente utilizării datelor lor cu caracter personal în mediul online; subliniază că stabilirea profilului online al copiilor ar trebui interzisă; consideră că toți copiii ar trebui să beneficieze de dreptul de a se bucura de un mediu sănătos și sigur și de acces la structuri de joacă;

16.  solicită statelor membre să pună în aplicare Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, deoarece majoritatea victimelor traficului o constituie fetele și băieții tineri, care sunt victime-copii ale exploatării prin muncă și ale exploatării sexuale, precum și ale altor abuzuri; solicită, de asemenea, statelor membre și UE să consolideze cooperarea polițienească și judiciară, pentru a preveni și urmări penal astfel de infracțiuni; solicită statelor membre să adopte măsuri pentru a combate transferul ilegal de copii, să coopereze cu țările terțe pentru a rezolva problema tot mai mare a contrabandei și traficului cu copii și să îi urmărească penal pe traficanți, aplicând sancțiuni adecvate;

17.  consideră că trebuie adoptate măsuri pentru a combate comportamentul agresiv pe internet și că copiii, profesorii și organizațiile de tineret și de copii trebuie să aibă un rol activ în sensibilizarea publicului cu privire la această chestiune;

18.  solicită UE și statelor sale membre să investească în servicii publice destinate copiilor, inclusiv în îngrijirea copiilor, educație și sănătate și, în special, în extinderea rețelei publice de grădinițe, creșe și servicii de utilități publice care oferă activități de recreere pentru copii;

19.  dat fiind faptul că primele niveluri de educație nu garantează întotdeauna standardul de învățare necesar de bază, solicită statelor membre să ofere învățământ secundar obligatoriu gratuit pentru toți, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru exercitarea dreptului la șanse egale;

20.  solicită statelor membre să adopte legi care să salvgardeze și să consolideze drepturile maternale și paternale, pentru a oferi copiilor un mediu sănătos și stabil în primele lor luni de viață;

21.  solicită statelor membre să pună în aplicare Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și să consolideze capacitatea juridică, capacitățile tehnice și resursele financiare ale autorităților de aplicare a legii, pentru a intensifica cooperarea, inclusiv cu Europol, în vederea anchetării și a eliminării mai eficace a rețelelor de persoane vinovate de infracțiuni sexuale împotriva copiilor, acordând, în același timp, prioritate drepturilor și siguranței copiilor implicați;

22.  solicită o abordare bazată pe un parteneriat efectiv și pe schimb de informații între agențiile de aplicare a legii, autoritățile judiciare, industria TIC, furnizorii de servicii de internet (ISP), sectorul bancar și organizațiile neguvernamentale, inclusiv organizațiile de tineret și de copii, în vederea garantării drepturilor și protecției copiilor în mediul online și pentru a-i considera pe aceștia drept persoane vulnerabile potrivit legii; solicită Comisiei să adopte inițiativa de a îndemna toate statele membre să ia măsuri de combatere a tuturor formelor de comportament hărțuitor și agresiv pe internet;

23.  consideră că copiii neînsoțiți sunt în mod deosebit vulnerabili; solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare Rezoluția Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE; solicită statelor membre să implementeze pe deplin pachetul privind sistemul european comun de azil, pentru a îmbunătăți situația minorilor neînsoțiți în UE; solicită statelor membre să adopte măsuri pentru a opri detenția copiilor imigranți în UE; salută hotărârea Curții de Justiție în cauza C-648/11 MA, BT, DA/Secretary of State for the Home Department, în care se afirmă că statul membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în mai mult de un stat membru de către un minor neînsoțit este statul membru în care acesta este prezent după depunerea unei cereri acolo; reamintește faptul că un minor neînsoțit este, în primul rând, un copil care se poate afla în pericol și că protecția copiilor, și nu politicile vizând imigrația, trebuie să fie principiul de bază al acțiunilor statelor membre și UE în ce privește copiii neînsoțiți, respectându-se, astfel, principiul fundamental al interesului superior al copilului;

24.  solicită tuturor statelor membre să implementeze standardele stabilite în Convenția ONU privind drepturile copilului pentru copiii lipsiți de îngrijire părintească și în Orientările ONU pentru îngrijirea alternativă a copiilor; solicită Comisiei să utilizeze fondurile structurale ale UE pentru a sprijini trecerea de la serviciile instituționale la serviciile prestate de comunități; solicită Comisiei ca, dat fiind numărul considerabil de cazuri în care se afirmă că autoritățile publice din unele state membre au procedat la adopție forțată fără consimțământul părinților, să prezinte măsuri specifice pentru a garanta că practicile de adopție din statele membre respectă interesul superior al copilului;

25.  solicită tuturor statelor membre să faciliteze reîntregirea familiei într-un mod pozitiv, uman și rapid, în conformitate cu articolul 10 din Convenția ONU privind drepturile copilului;

26.  subliniază necesitatea unei abordări mai coordonate în ce privește găsirea copiilor dispăruți în UE; solicită statelor membre să intensifice cooperarea polițienească și judiciară în cazurile transfrontaliere care implică copii dispăruți și să creeze linii telefonice de urgență pentru a-i căuta pe copiii dispăruți și a sprijini victimele abuzurilor împotriva copiilor; solicită statelor membre să faciliteze aderarea lipsită de probleme a Marocului, Singapore, Federației Ruse, Albaniei, Andorei, Seychelles, Gabonului și Armeniei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

27.  solicită Comisiei ca, la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, să ia serios în considerare interesul superior al copilului, date fiind lacunele din implementarea și aplicarea acestui regulament în statele membre în ce privește drepturile părintești și de încredințare;

28.  condamnă orice formă de violență împotriva copiilor, de abuz fizic, sexual și verbal, căsătoriile forțate, munca, prostituția și torturarea copiilor, crimele de onoare, mutilarea genitală a femeilor, folosirea copiilor-soldați și a copiilor drept scuturi umane, privațiunile, neglijarea și malnutriția; consideră că tradiția, cultura și religia nu ar trebui utilizate niciodată pentru a justifica violența împotriva copiilor; solicită statelor membre să își respecte obligațiile și să combată orice formă de violență împotriva copiilor, inclusiv prin interzicerea și sancționarea oficială a pedepsei corporale împotriva copiilor; solicită statelor membre să-și intensifice cooperarea și dialogul cu țările terțe pentru a sensibiliza publicul și a promova respectarea drepturilor copilului peste tot în lume;

29.  condamnă folosirea copiilor în activități sau scopuri militare și teroriste; reamintește importanța furnizării de sprijin și asistență psihologică tuturor copiilor care au fost expuși unor evenimente violente sau care sunt victime ale războiului; salută inițiativa UE „Copiii păcii” și subliniază importanța garantării accesului la educație pentru copiii afectați de conflicte; solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să sprijine campania ONU „Copii, nu soldați”, care are drept scop încetarea, până în 2016, a recrutării și a folosirii copiilor-soldați de către forțele naționale de securitate;

30.  solicită VP/ÎR să acorde prioritate drepturilor copilului în toate acțiunile externe ale UE, pentru a garanta integrarea efectivă a drepturilor copilului, inclusiv în contextul dialogurilor privind drepturile omului, al acordurilor comerciale, al procesului de aderare și al politicii europene de vecinătate, precum și în relațiile cu grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), în special cu țările aflate în conflict; solicită VP/ÎR să prezinte anual un raport Parlamentului privind rezultatele obținute în ce privește acțiunea externă a UE având în centrul său copilul;

31.  solicită Comisiei să integreze drepturile copilului în cooperarea pentru dezvoltare și în ajutorul umanitar, pentru a garanta o finanțare adecvată și a crește nivelul protecției copiilor afectați de stări de urgență sau de catastrofe naturale sau provocate de om, a copiilor strămutați în interiorul țării și a refugiaților-copii; subliniază importanța creării unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare, în special în cazul crizelor prelungite, precum și a integrării inovării și a noilor tehnologii în politicile și programele UE, pentru a promova mai eficient drepturile copilului în contexte legate de dezvoltare și de stări de urgență;

32.  salută faptul că Premiul Nobel pentru Pace din 2014 a fost decernat în comun lui Kailash Satyarthi și lui Malala Yousafzai pentru angajamentul acestora în apărarea drepturilor copilului, în special a dreptului tuturor copiilor la educație; salută sprijinul public acordat de către Rețeaua Premiului Saharov inițiativelor de sensibilizare a publicului cu privire la violența îndreptată împotriva copiilor; consideră că acestea constituie dovezi clare ale rolului important pe care îl au societatea civilă și organizațiile internaționale în susținerea, promovarea și protejarea drepturilor consacrate în Convenția ONU privind drepturile copilului;

33.  subliniază rolul important pe care îl au partenerii sociali și autoritățile locale în promovarea drepturilor copilului și solicită Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European să adopte măsuri și proiecte de aviz, astfel încât să se angajeze pe deplin în promovarea drepturilor copilului în cadrul politicilor UE;

34.  solicită instituțiilor UE, statelor membre, autorităților locale, partenerilor sociali și societății civile să-și unească forțele și să coopereze la toate nivelurile pentru a îmbunătăți situația copiilor din UE și din restul lumii; salută și sprijină Manifestul privind drepturile copilului, ai cărui autori sunt UNICEF și 14 organizații de promovare a drepturilor copilului, și încurajează deputații în Parlamentul European și membrii parlamentelor naționale să semneze în număr mai mare Manifestul, devenind, astfel, „campioni ai drepturilor copilului”;

35.  își exprimă dorința de a institui un intergrup în cadrul Parlamentului European privind drepturile și bunăstarea copilului, având la bază Manifestul privind drepturile copilului, ca un organ permanent responsabil cu promovarea drepturilor copilului în cadrul tuturor politicilor și activităților Parlamentului European, atât în contextul afacerilor interne, cât și al afacerilor externe; sprijină, prin urmare, inițiativa vizând instituirea unor „puncte focale” pentru drepturile copilului în cadrul fiecărei comisii parlamentare, pentru a garanta integrarea drepturilor copilului în fiecare politică și text legislativ adoptat;

36.  consideră că este important să crească participarea copiilor la activitățile sale parlamentare, în conformitate cu practicile instituite de Uniunea Interparlamentară și de UNICEF; solicită Comisiei, statelor membre și autorităților locale să analizeze modalitățile și mijloacele de creștere a implicării copiilor și a adolescenților în procesul decizional; încurajează utilizarea noilor tehnologii și a inovării pentru a-i consulta pe copii și pe tineri și pentru a crește participarea copiilor;

37.  invită statele membre să ratifice fără întârziere toate protocoalele opționale la Convenția ONU privind drepturile copilului;

38.  solicită Comisiei și VP/ÎR să analizeze modalitățile și mijloacele prin care UE poate adera în mod unilateral la Convenția ONU privind drepturile copilului;

39.  încurajează SUA, Somalia și Sudanul de Sud să ratifice Convenția privind drepturile copilului pentru a obține o ratificare universală;

40.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, Secretarului General al ONU, președintelui Comitetului ONU pentru drepturile copilului și Directorului executiv al UNICEF.

(1) JO L 101, 15.4.2011, p. 1. (2) JO L 335, 17.12.2011, p. 1. (3) JO L 59, 2.3.2013, p. 5. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0387. (5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0126. (6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0105.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la susținerea drepturilor consumatorilor pe piața unică digitală (2014/2973(RSP))

P8_TA(2014)0071 B8-0286/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) și articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 9, 10, 12, 14, 16, 26 și 36, articolul 114 alineatul (3) și articolul 169 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 7, 8, 11, 21, 38 și 52,

–  având în vedere procedura de codecizie 2013/0309 privind propunerea de regulament de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat (COM(2013)0627),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 aprilie 2013 intitulat „Comerțul electronic – Plan de acțiune 2012-2015 – Situația în 2013” (SWD(2013)0153),

–  având în vedere Tabloul de bord al pieței interne 26 emis de Comisie la 18 februarie 2013,

–  având în vedere rapoartele Comisiei privind Tabloul de bord al Agendei digitale 2014,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la o nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la valorificarea potențialului cloud computingului în Europa(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la finalizarea pieței unice digitale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la finalizarea pieței unice digitale(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la „O piață unică digitală competitivă – guvernarea electronică, un vârf de lance”(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la o nouă strategie pentru politica de protecție a consumatorilor(8),

–  având în vedere studiul din 2013 elaborat de Departamentul său tematic A cu privire la construirea unei societăți digitale omniprezente în UE,

–  având în vedere studiul din 2013 elaborat de Departamentul său tematic A intitulat „Entertainment x.0 pentru promovarea dezvoltării rețelelor în bandă largă”,

–  având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 26 martie 2009 privind consolidarea securității și a libertăților fundamentale pe internet(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne(10),

–  având în vedere studiul din 2013, realizat de Departamentul său tematic A, cu privire la discriminarea consumatorilor pe piața unică digitală,

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție din 8 aprilie 2014 pronunțată în cauzele conexate C-293/12 și C-594/12, prin care Directiva privind păstrarea datelor era declarată nevalidă,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât piața unică digitală este unul din domeniile în care s-au înregistrat progrese, în ciuda dificultăților întâmpinate, care oferă un potențial pentru importante beneficii de eficiență de până la 260 de miliarde EUR anual, contribuind astfel la redresarea Europei după criză;

B.  întrucât finalizarea pieței unice digitale europene ar crea milioane de locuri de muncă și ar permite eventual Europei să-și majoreze PIB-ul cu 4% până în 2020;

C.  întrucât se preconizează că numai în cazul economiei aplicațiilor veniturile se vor tripla în perioada 2013-2018, creându-se 3 milioane de locuri de muncă în această perioadă;

D.  întrucât Parlamentul a comandat un studiu pentru analizarea costului non-Europei pe piața unică digitală, care întărește importanța considerării soluțiilor digitale ca o oportunitate pentru consumatori, cetățeni și întreprinderi, și nu o amenințare;

E.  întrucât Uniunea trebuie să încurajeze adoptarea în masă a cloud computingului în Europa, având în vedere că acesta constituie un vector important pentru creșterea economică europeană; întrucât studiul aduce dovezi în favoarea unor câștiguri preconizate semnificative legate de dezvoltarea sa rapidă;

F.  întrucât obstacolele care împiedică participarea consumatorilor la piața unică digitală sunt legate de practici discriminatorii precum restricționarea prestatorilor de servicii în anumite țări și teritorii, refuzul simplu de comercializare, redirijarea automată și diversificarea nejustificată a condițiilor de comercializare;

G.  întrucât existența unor plăți pe dispozitive mobile și plăți electronice sigure, eficiente, competitive și inovatoare sunt esențiale în cazul în care se dorește ca consumatorii să se bucure de toate avantajele pieței unice;

H.  întrucât protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, precum și securitatea cibernetică, a comunicațiilor și a rețelelor electronice sunt o prioritate pe piața unică digitală pentru că reprezintă condiții fundamentale pentru funcționarea sa și pentru consolidarea încrederii consumatorilor și a cetățenilor în aceasta;

I.  întrucât disponibilitatea la nivel transeuropean a accesului generalizat, de mare viteză, sigur și rapid la internet și la servicii digitale de interes public este esențială pentru creșterea economică și socială, pentru competitivitate, pentru incluziunea socială, precum și pentru piața unică;

J.  întrucât cercetarea, dezvoltarea și inovarea în domeniul economiei digitale vor contribui la garantarea faptului că Europa rămâne competitivă pe termen mediu și lung;

K.  întrucât implementarea rapidă a rețelelor în bandă largă de mare viteză este esențială pentru dezvoltarea productivității europene și pentru apariția de mici întreprinderi, care pot deveni lideri în diferite sectoare, de exemplu în sectorul sănătății, al producției și al serviciilor;

L.  întrucât sectorul privat ar trebui să dețină rolul principal în extinderea și modernizarea rețelelor în bandă largă, fiind susținut de un cadru de reglementare favorabil investițiilor și competitiv;

M.  întrucât piața unică digitală este unul dintre sectoarele cele mai inovatoare ale economiei și, astfel, joacă un rol important pentru competitivitatea economiei europene și contribuie la creșterea economică prin dezvoltarea comerțului electronic, ușurând, totodată, respectarea de către întreprinderi a obligațiilor lor administrative și financiare și oferind consumatorilor o gamă mai largă de bunuri și servicii;

N.  întrucât piața unică digitală nu numai că oferă beneficii economice, dar are și un impact profund asupra vieții politice, sociale și culturale de zi cu zi a cetățenilor și consumatorilor din UE;

O.  întrucât o piață unică digitală competitivă nu poate exista fără internet rapid în bandă largă și de mare capacitate și rețele de telecomunicații în toate regiunile UE, chiar și în zonele izolate;

P.  întrucât decalajul digital existent și în continuă creștere are un impact negativ direct asupra dezvoltării pieței unice digitale, atât în ceea ce privește accesul la internet, cât și competențele în domeniul electronic;

Q.  întrucât protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, precum și securitatea comunicațiilor și a rețelelor electronice sunt o prioritate în piața unică digitală, întrucât acestea reprezintă condiții fundamentale pentru funcționarea sa și pentru consolidarea încrederii consumatorilor și a cetățenilor în ea;

R.  întrucât, pentru a putea crește și pentru a se extinde, piețele online trebuie să demonstreze flexibilitate și accesibilitate pentru consumatori;

S.  întrucât comerțul electronic completează în mod substanțial comerțul tradițional și este un factor important în gama de opțiuni a consumatorilor, un factor de competitivitate și de inovare tehnologică, contribuind astfel la tranziția Uniunii Europene către o economie a cunoașterii;

T.  întrucât o concurență liberă și echitabilă în rândul întreprinderilor, care să sprijine investițiile, este esențială pentru acest sector al economiei, deoarece va asigura dezvoltarea sa durabilă pe termen lung, în folosul utilizatorilor finali; întrucât concurența adevărată este un vector potrivit pentru investiții eficiente și poate asigura beneficii pentru consumatori în ceea ce privește gama de opțiuni, prețurile și calitatea;

U.  întrucât în anumite domenii ale pieței unice digitale există vulnerabilități cauzate de concentrarea excesivă a pieței și operatorii dominanți;

V.  întrucât problema fragmentării pieței și lipsa interoperabilității în Uniunea Europeană este un obstacol pentru dezvoltarea oportună a pieței unice digitale;

W.  întrucât locurile de muncă create de piața unică digitală sunt, în general, bine remunerate și exigente din punct de vedere al competențelor și, prin urmare, reprezintă o contribuție importantă la crearea unei piețe a muncii calitative și durabile;

X.  întrucât Comisia ar trebui ia măsuri de protecție contra comportamentului antitrust care afectează pluralitatea media, atât în ceea ce privește furnizarea de conținuturi și proprietatea, deoarece accesul la informații constituie cheia către o democrație viguroasă;

1.  invită statele membre și Comisia ca, prin eforturi susținute legate de aplicarea și asigurarea respectării normelor în vigoare, ca parte a unei strategii mai largi, să elimine toate actualele obstacole în calea dezvoltării pieței unice digitale, asigurând totodată evaluarea măsurilor și adaptabilitatea acestora în viitor la cerințele epocii digitale; subliniază că aceste eforturi trebuie să se regăsească printre cele mai de seamă eforturi ale UE de a genera creștere economică și locuri de muncă și pentru a consolida competitivitatea și rezistența economiei globale;

2.  subliniază că orice propunere legislativă referitoare la piața unică digitală trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale a UE, pentru a se asigura astfel respectarea deplină a drepturilor astfel consacrate în domeniul digital;

3.  subliniază, mai ales, potențialul comerțului electronic despre care se crede că ar putea aduce consumatorilor economii anuale de 11,7 miliarde EUR dacă aceștia ar avea recurs la întreaga gamă de bunuri și servicii din UE când fac achiziții online;

4.  deși salută creșterea comerțului electronic, atrage atenția asupra poziției dominante pe care o dețin în anumite state membre un număr restrâns de actori în domeniul vânzărilor directe de bunuri materiale sau care oferă o platformă bazată pe piață destinată persoanelor care doresc să vândă bunuri materiale; subliniază necesitatea monitorizării și prevenirii la nivel european a abuzurilor legate de astfel de poziții dominante în ceea ce privește disponibilitatea bunurilor pentru consumatori și taxele impuse IMM-urilor pentru utilizarea acestui tip de platforme bazate pe piață;

5.  subliniază necesitatea de abordare și diminuare a decalajului digital pentru fructificarea deplină a potențialului pieței unice digitale și pentru a permite includerea tuturor cetățenilor, indiferent de veniturile acestora, de situația socială, de localizarea geografică, sănătate sau vârstă, în societatea erei digitale;

6.  constată, îndeosebi, necesitatea de a elimina obstacolele cu care se confruntă încă consumatorii și întreprinderile în materie de comerț electronic, printre care serviciile online, accesul la conținut digital, prevenirea fraudelor, înregistrări ale site-urilor, promoții de vânzări și etichetare;

7.  invită Comisia să asigure o rapidă punere în aplicare a pieței unice pentru servicii și să asigure punerea în aplicare și respectarea legislației precum directiva privind drepturile consumatorilor, soluționarea alternativă a litigiilor și soluționarea online a litigiilor, asigurând totodată reducerea poverii administrative;

8.  solicită adoptarea rapidă a noului pachet modernizat privind protecția datelor pentru a oferi un echilibru corespunzător între un nivel înalt de protecție a datelor cu caracter personal, siguranța utilizatorilor și controlul asupra propriilor date cu caracter personal și un cadru legislativ stabil și previzibil, în care întreprinderile să poată înflori într-o piață unică consolidată în beneficiul utilizatorilor finali, în condiții de concurență echitabile, care favorizează investițiile și un mediu care contribuie la atractivitatea Uniunii ca destinație pentru întreprinderi; invită Comisia și statele membre să aloce resursele necesare pentru a combate criminalitatea informatică prin intermediul măsurilor legislative și al cooperării în materie de aplicare a legii, atât la nivel național, cât și european;

9.  subliniază necesitatea de a garanta condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața unică digitală, pentru a le permite să facă față concurenței; invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare în mod corespunzător normele europene privind concurența pentru a preveni concentrarea excesivă a pieței și abuzul de poziție dominantă și să monitorizeze concurența în ceea ce privește conținutul și serviciile grupate;

10.  ia act de faptul că este necesară asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piața unică digitală pentru a garanta vitalitatea economiei digitale în cadrul Uniunii; subliniază că o punere în aplicare strictă a normelor europene în materie de concurență pe piața unică digitală vor fi determinante pentru creșterea pieței, accesul consumatorilor și opțiunile pe care le au aceștia la dispoziție, precum și pentru competitivitatea pe termen lung; subliniază că este important să li se ofere consumatorilor aceeași protecție online ca cea de care beneficiază pe piețele lor tradiționale;

11.  îndeamnă Consiliul să realizeze progrese rapide și să deschidă negocierile cu Parlamentul cu privire la propunerea de regulament de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și să realizeze un continent conectat, deoarece acest lucru ar elimina în mod concret taxele de roaming în cadrul UE, ar asigura o mai mare securitate juridică în ceea ce privește neutralitatea rețelei și ar îmbunătăți protecția consumatorilor în cadrul pieței unice digitale; consideră că acest regulament ar putea constitui un pas esențial către înfăptuirea unei piețe unice europene a comunicațiilor mobile;

12.  consideră că Comisia ar trebui să acționeze pentru a crea și a garanta un mediu legislativ și juridic sigur, de natură să încurajeze creativitatea și inovarea în cazul întreprinderilor nou înființate, al microîntreprinderilor și al IMM-urilor;

13.  solicită Comisiei să prezinte o inițiativă privind spiritului antreprenorial în domeniul digital, având în vedere că este esențial pentru crearea de noi locuri de muncă și promovarea unor idei inovatoare, inclusiv a unor măsuri de îmbunătățire a accesului la finanțare pentru noii antreprenori digitali (de exemplu, cu ajutorul externalizării spre public) și de încurajare a celei de-a doua șanse pentru antreprenorii care nu au avut succes;

14.  subliniază că toate tipurile de trafic pe internet ar trebui să fie tratate pe picior de egalitate, fără discriminări, restricții sau interferențe, indiferent de expeditor, destinatar, tip, conținut, dispozitiv, serviciu sau aplicație;

15.  observă că piața căutărilor online este deosebit de importantă pentru asigurarea unor condiții competitive pe piața unică digitală, având în vedere posibilitatea ca motoarele de căutare să devină adevărate „filtre” și să comercializeze servicii secundare bazate pe informațiile pe care le obțin; invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare cu fermitate normele europene în materie de concurență, pe baza contribuțiilor tuturor actorilor relevanți și ținând seama de întreaga structură a pieței unice digitale pentru a prevedea soluții care să fie cu adevărat benefice pentru consumatori, utilizatorii de internet și întreprinderile online; invită, de asemenea, Comisia să aibă în vedere prezentarea de propuneri pentru separarea motoarelor de căutare de alte servicii comerciale, ca o eventuală măsură pe termen lung pentru atingerea obiectivelor menționate anterior;

16.  solicită, de asemenea, Comisiei să analizeze rapid posibile soluții care să asigure o structură echilibrată, echitabilă și deschisă pentru căutările pe internet;

17.  subliniază că, atunci când sunt utilizate motoare de căutare pentru consumatori, procesul de căutare și rezultatele ar trebui să fie nepărtinitoare, pentru a evita discriminarea în procesul de căutare pe internet, pentru a intensifica concurența, a extinde posibilitatea utilizatorilor și consumatorilor de a alege și pentru a se menține diversitatea surselor de informare; observă, așadar, că indexarea, evaluarea, prezentarea și clasamentul realizat de motoarele de căutare trebuie să fie nepărtinitoare și transparente; invită Comisia să prevină orice abuz în comercializarea serviciilor interconectate de către operatorii motoarelor de căutare;

18.  salută anunțul privind desfășurarea de către Comisie a unor anchete suplimentare care vizează practicile motoarelor de căutare și piața digitală, în general;

19.  subliniază importanța garantării unui cadru eficient și echilibrat pentru protecția drepturilor de autor și a proprietății intelectuale, care să fie adaptat la realitatea economiei digitale;

20.  încurajează adoptarea și punerea în aplicare rapidă a dispozițiilor internaționale care vizează facilitarea accesului utilizatorilor cu handicap la conținutul digital și la lucrările imprimate prin digitalizarea lor;

21.  salută încheierea Tratatului de la Marrakesh, care vizează facilitarea accesului persoanelor cu deficiențe de vedere la cărți, și încurajează toate părțile semnatare să ratifice tratatul; consideră că Tratatul de la Marrakesh reprezintă un pas înainte, dar că mai rămân încă multe de făcut pentru a le permite persoanelor cu handicap, precum și celor cu deficiențe de vedere, să aibă acces la conținuturi; subliniază importanța consolidării în continuare a accesibilității într-o gamă largă de domenii, de la drepturile de autor și motoarele de căutare la operatorii de telecomunicații;

22.  invită Comisia și statele membre să continue dezvoltarea și punerea în aplicare a cadrelor de reglementare la nivelul UE și la nivel național pentru a permite funcționarea unei piețe integrate și sigure a plăților mobile și electronice, asigurând totodată protecția consumatorilor și a datelor clienților; subliniază, în acest sens, necesitatea unor norme clare și previzibile, definite în legislație;

23.  reamintește că tehnologia de tip cloud computing poate deveni un instrument puternic pentru dezvoltarea pieței unice digitale și poate oferi avantaje economice, în special IMM-urilor, prin reducerea costului infrastructurilor informatice și a altor costuri; subliniază, în acest context, că în cazul în care serviciile de tip cloud computing sunt furnizate doar de un număr restrâns de mari furnizori, tot mai multe informații vor fi concentrate în mâinile furnizorilor respectivi; reamintește, de asemenea, că serviciile de tip cloud computing prezintă riscuri și pentru utilizatori, mai ales în ceea ce privește datele cu caracter sensibil; solicită punerea în aplicare corespunzătoare a strategiei europene pentru a garanta servicii de cloud computing competitive și sigure;

24.  invită Comisia să preia inițiativa promovării unor standarde și specificații internaționale pentru serviciile de tip cloud computing, astfel încât să fie posibilă furnizarea de servicii de tip cloud computing care să respecte viața privată, să fie fiabile, accesibile, să aibă un grad ridicat de interoperabilitate, să fie sigure și eficiente din punct de vedere energetic, ca parte integrală a unei viitoare politici industriale a Uniunii; subliniază că fiabilitatea, securitatea și protecția datelor sunt necesare pentru încrederea consumatorilor și pentru competitivitate;

25.  subliniază necesitatea de a garanta securitatea online, în special a copiilor, și de a preveni exploatarea copiilor asigurând existența mijloacelor necesare pentru a detecta și eradica publicarea de imagini cu caracter pedopornografic pe internet și pentru a preveni accesul copiilor și al adolescenților la conținuturi rezervate adulților;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0239. (2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0063. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0535. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0327. (5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0468. (6) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 11. (7) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 64. (8) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 25. (9) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 206. (10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0230.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la malnutriția și subnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare (2014/2853(RSP))

P8_TA(2014)0072 B8-0253/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, în special articolul 25, care recunoaște dreptul la hrană ca parte a dreptului la un nivel de trai decent,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în special articolul 11, care recunoaște dreptul la un nivel de trai decent, inclusiv la hrană adecvată, precum și dreptul fundamental de a nu suferi de foame,

–  având în vedere Protocolul opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptat în 2008, care face din dreptul la hrană un drept ce poate fi invocat în fața instanțelor la nivel internațional,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, în special articolul 24 alineatul (2) litera (c) și articolul 27 alineatul (3),

–  având în vedere Declarația privind securitatea alimentară mondială adoptată în cadrul Summitului mondial al FAO privind alimentația, organizat la Roma în 1996,

–  având în vedere Orientările privind dreptul la hrană, adoptate de FAO în 2004, care oferă statelor îndrumări cu privire la modalitățile de implementare a obligațiilor acestora legate de dreptul la hrană,

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, în special ODM 1 (reducerea sărăciei severe și a foametei până în 2015) și ODM 4 (reducerea mortalității infantile),

–  având în vedere Convenția privind asistența alimentară, adoptată în 2012,

–  având în vedere rapoartele globale și de sinteză ale ONU din cadrul procesului de Evaluare Internațională a Științelor Agricole și Tehnologiei de Dezvoltare, publicate în 2009(1),

–  având în vedere raportul UNICEF din 2009 privind penuria de alimente la nivel mondial care afectează copiii,

–  având în vedere raportul intitulat „Agroecology and Right to Food” (Agroecologia și dreptul la hrană), elaborat de Raportorul special al ONU pentru dreptul la alimentație, care a fost prezentat la cea de a 16-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, la 8 martie 2011,

–  având în vedere tema expoziției universale Expo 2015 de la Milano, a cărei temă va fi „Hrănirea planetei, energie pentru viață”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Asistența alimentară umanitară” (COM(2010)0126),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Un cadru de politică al UE pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară” (COM(2010)0127),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată ,,Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 martie 2013 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consolidarea nutriției mamei și a copilului în cadrul asistenței externe: un cadru de politică al UE (COM(2013)0141),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la abordarea UE în materie de reziliență și reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare”(3)

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind malnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare (O-000083/2014 – B8‑0041/2014),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât aproape un miliard de persoane suferă în continuare de foame și cel puțin 225 de milioane de copii cu vârste de până la cinci ani, din întreaga lume, suferă de subnutriție acută și cronică, de retard de creștere ca urmare a subnutriției cronice infantile și materne, estimându-se că de 2,6 milioane dintre aceștia mor anual în țările în curs de dezvoltare;

B.  întrucât, potrivit indicilor și hărților globale vizând foametea ascunsă(4), se estimează că la nivel mondial două miliarde de oameni, sau o persoană din trei în țările în curs de dezvoltare, suferă de o carență cronică de vitamine și minerale esențiale (micronutrienți), o situație cunoscută sub numele de „foamete ascunsă” care le mărește dramatic probabilitatea de a avea defecte la naștere, infecții și o dezvoltare compromisă;

C.  întrucât, conform OMS, subnutriția este de departe principala cauză de mortalitate infantilă și provoacă 35 % din bolile de care suferă copiii cu vârste de până la cinci ani;

D.  întrucât circa 20 de milioane de copii încă suferă de malnutriție severă acută atât în situații de urgență, cât și în afara unor asemenea situații, și întrucât doar 10 % dintre ei au acces la tratament;

E.  întrucât alimentația copiilor cu vârste până la cinci ani depinde în mare măsură de alimentația mamelor în perioada sarcinii și a alăptării;

F.  întrucât subnutriția este și o cauză a morbidității și a scăderii productivității și împiedică dezvoltarea economică și socială a țărilor în curs de dezvoltare;

G.  întrucât cei care supraviețuiesc subnutriției prezintă deseori în cursul vieții deficiențe fizice și cognitive, care le limitează capacitățile de învățare și de integrare în viața profesională și rămân blocați într-un ciclu intergenerațional de boală și sărăcie;

H.  întrucât, din cauza efectelor produse de schimbările climatice asupra producției agricole și, prin urmare, asupra alimentației, se preconizează că numărul copiilor subnutriți va crește;

I.  întrucât una dintre cauzele importante ale foametei în țările în curs de dezvoltare este sărăcia rurală și urbană masivă, exacerbată de migrația rurală, care e declanșată de faptul că pentru mulți agricultura la scară mică nu este o opțiune viabilă;

J.  întrucât, la 25 de ani de la adoptarea Convenției cu privire la drepturile copilului, unele state semnatare nu au fost încă în măsură să creeze un mediu propice care să garanteze accesul copiilor la o alimentație adecvată;

K.  întrucât la Summitul mondial privind alimentația din 1996 guvernele au reafirmat dreptul la hrană și s-au angajat să reducă la jumătate, până în 2015, numărul persoanelor care suferă de foame și de malnutriție, de la 840 la 420 de milioane; întrucât, cu toate acestea, numărul persoanelor care suferă de foame și de malnutriție, în special al copiilor aflați în această situație, a crescut în ultimii ani, mai ales datorită crizelor alimentare din 2008 și 2011;

L.  întrucât diferite instrumente juridice internaționale fac legătura între dreptul la hrană și alte drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la viață, la condiții de viață, dreptul la proprietate, dreptul la educație și dreptul la apă;

M.  întrucât dreptul tuturor la hrană și alimentație adecvată este esențial pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM); întrucât alimentația are legătură cu majoritatea, dacă nu chiar cu toate ODM-urile, care sunt, la rândul lor, strâns legate între ele;

N.  întrucât organizațiile internaționale confirmă că producția de hrană este suficientă pentru a hrăni întreaga populație de pe glob și că subnutriția infantilă este legată de insecuritatea alimentară și de sărăcia gospodăriilor, excluziune, de practicile de îngrijire și de hrănire necorespunzătoare, de un mediu de locuit insalubru și de servicii de sănătate inadecvate;

O.  întrucât dreptul la hrană și la o alimentație sănătoasă este esențial pentru dezvoltarea unor familii și comunități rezistente și a capacității acestora de a reduce perioadele lungi de însănătoșire în urma unei situații de criză, pe fondul creșterii numărului și amplorii dezastrelor;

P.  întrucât alimentația optimă a copiilor se face atunci când aceștia au acces la alimente diverse și bogate în nutrienți, la un preț accesibil, precum și atunci când beneficiază de practici adecvate de îngrijire a mamei și a copilului, de servicii de sănătate decente și de un mediu sănătos, inclusiv apă potabilă, rețele de salubrizare și practici de igienă corecte,

1.  subliniază că subnutriția infantilă are numeroase cauze și că majoritatea sunt de origine umană, putând fi așadar, evitate, iar printre acestea se numără: structuri economice ineficiente, distribuirea inechitabilă a resurselor și/sau utilizarea nesustenabilă a acestora, recurgerea excesivă la culturi individuale și monoculturi, discriminarea femeilor și copiilor, starea de sănătate deficitară ca urmare a sistemelor de sănătate necorespunzătoare, alături de lipsa educației, mai ales în cazul mamelor;

2.  insistă asupra faptului că autoritățile publice trebuie să garanteze cele trei dimensiuni ale dreptului la hrană și la o alimentație adecvată: disponibilitatea, adică posibilitatea fie de a-și procura hrana direct din terenuri agricole sau din alte resurse naturale, fie de a avea acces la sisteme de distribuție, de prelucrare și de comercializare care funcționează în mod corespunzător; accesibilitatea, adică garantarea atât a accesului economic, cât și a accesului fizic la hrană; și adecvarea, adică hrana trebuie să fie sigură și să satisfacă nevoile nutritive ale fiecărei persoane, ținând cont de vârstă, condiții de viață, stare de sănătate, ocupație, sex, cultură și religie;

3.  subliniază că, din perspectiva ciclului de viață, perioada cea mai importantă în care trebuie satisfăcute nevoile nutriționale ale copilului este în primele 1 000 de zile de viață, incluzând sarcina, deoarece în acest interval copilul are nevoi nutriționale mai mari pentru a putea crește și se dezvolta rapid, este mai predispus la infecții și este total dependent de alții în ceea ce privește hrana, îngrijirea și interacțiunile sociale;

4.  își reafirmă convingerea că pentru soluționarea subnutriției mamelor și copiilor este nevoie o abordare integrată și o acțiune coordonată în mai multe sectoare care o influențează, și anume sănătatea, educația, agricultura, apa și rețelele de salubrizare, precum și implicarea responsabilă a tuturor părților interesate; invită Comisia și statele membre să adopte strategii coerente de dezvoltare pe termen lung și să facă eforturi pentru a reduce subnutriția și în cazul situațiilor de urgență și al intervențiilor umanitare;

5.  solicită UE să sprijine mai mult, prin intermediul programelor sale de ajutor pentru dezvoltare, producția agricolă sustenabilă pentru micii producători, țărani și la scară mijlocie, în primul rând pentru consumul local și să investească în planuri participative, coordonate la nivel național, care să fie implementate la nivel local în colaborare cu agricultorii și reprezentanții acestora, cu autoritățile locale și regionale și cu organizațiile societății civile;

6.  salută progresele înregistrate în ultimii ani în combaterea subnutriției infantile, fapt demonstrat de indicatorii privind evoluțiile înregistrate în îndeplinirea ODM 1; consideră, însă, că numărul copiilor care mor din cauza subnutriției sau care suferă de subnutriție rămâne inacceptabil de ridicat și contribuie la menținerea cercului vicios al sărăciei și foametei;

7.  subliniază, prin urmare, că combaterea subnutriției infantile și asigurarea accesului universal la o hrană adecvată din punct de vedere nutritiv trebuie să rămână unul dintre cele mai importante țeluri subsumate obiectivului de eradicare a foametei din cadrul agendei pentru perioada de după 2015, făcând apel explicit la eradicarea, până în 2030, a tuturor formelor de malnutriție și la îndeplinirea, până în 2025, a obiectivelor convenite la nivel internațional referitoare la retardul de creștere și emacierea copiilor cu vârste până la cinci ani;

8.  consideră că reducerea fondurilor destinate agriculturii în cadrul celui de al zecelea Fond European de Dezvoltare, comparativ cu cel de al nouălea FED, a fost o greșeală; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să reflecteze la această chestiune și să adopte măsuri corective în perspectiva celui de al unsprezecelea FED;

9.  subliniază importanța voinței politice în abordarea problemei malnutriției; salută Foaia de parcurs pentru Inițiativa vizând îmbunătățirea alimentației – Scaling-Up Nutrition (SUN) – elaborată de Comitetul permanent pentru alimentație al ONU (UNSCN) pentru a accelera îmbunătățirea alimentației, în special în țările cel mai afectate, inițiativă la care participă diverse părți interesate, inclusiv agențiile ONU care se ocupă de această problematică; invită Comisia și statele membre să implementeze principiile enunțate în inițiativa SUN; invită Comisia să încurajeze și să organizeze participarea la platforma SUN a societății civile și a organizațiilor de la nivel local care au contact direct cu micii producători și familiile acestora;

10.  salută angajamentul Comisiei Europene de a investi 3,5 miliarde EUR în perioada 2014-2020 pentru îmbunătățirea alimentației în unele dintre cele mai sărace țări ale lumii și invită Comisia să își mărească angajamentele pentru intervențiile vizând alimentația, pentru a-și îndeplini obiectivul vizând reducerea cu șapte milioane, până în 2025, a numărului copiilor cu vârste de până la cinci ani care suferă de retard în creștere;

11.  subliniază că femeile au un rol esențial în alimentația copiilor și în securitatea alimentară, deoarece alăptează, produc, cumpără, pregătesc și distribuie hrana familiei, îngrijesc copiii și bolnavii și asigură o igienă adecvată; subliniază că deși femeile și fetele reprezintă 60 % din totalul celor care suferă de foamete cronică, ele produc 60-80 % din alimente în țările în curs de dezvoltare;

12.  subliniază faptul că femeile, deși se ocupă de 80 % din activitățile agricole din Africa, dețin oficial nu mai mult de 2 % din terenuri; mai subliniază că programele recente desfășurate în India, Kenya, Honduras, Ghana, Nicaragua și Nepal au constatat că gospodăriile conduse de femei dispun de mai multă securitate alimentară, de o mai bună asistență medicală și acordă o mai mare atenție educației comparativ cu gospodăriile conduse de bărbați;

13.  subliniază faptul că există o corelație strânsă între nivelul de educație al unei femei și situația nutrițională a familiei sale; îndeamnă așadar, la eliminarea barierelor de gen în educație și alfabetizare pentru a oferi femeilor un acces mai larg la educație;

14.  solicită, prin urmare, includerea dimensiunii de gen și promovarea autonomizării femeilor în toate politicile care vizează combaterea subnutriției infantile;

15.  subliniază că subnutriția în rândul femeilor însărcinate are efecte devastatoare asupra nou-născuților, riscând să afecteze în mod ireversibil dezvoltarea ulterioară a copilului; solicită, prin urmare, să se acorde o atenție specială protejării drepturilor și sănătății femeilor și să se introducă cursuri de pregătire în domeniul alimentației ca parte integrantă a programelor educative și programei școlare destinate fetelor;

16.  reafirmă importanța alfabetizării ca instrument puternic de combatere a sărăciei și creștere a dezvoltării economice; subliniază, așadar, că trebuie sprijinită educația în rândul fetelor, întrucât banii investiți în fete sporesc șansele acestora și ale copiilor lor de a avea o viață mai sănătoasă și mai fructuoasă;

17.  subliniază faptul că subnutriția infantilă este un fenomen preponderent în țările în curs de dezvoltare, dar nu doar în rândul populației rurale, ci și în mediul urban; consideră, prin urmare, că unul dintre vectorii principali în vederea eliminării foametei în rândul copiilor îl reprezintă politicile și reformele agricole menite să le permită micilor producătorilor agricoli să producă într-un mod mai eficient și mai sustenabil, astfel încât să își asigure hrană suficientă pentru ei și familiile lor;

18.  subliniază că nerezolvarea la timp a problemei subnutriției infantile, atât în cadrul cooperării pentru dezvoltare, cât și în cel al intervențiilor umanitare, poate compromite toate dimensiunile dezvoltării umane, poate submina programele naționale de educație, împovăra cheltuielile de sănătate naționale și poate împiedica dezvoltarea socioeconomică a țărilor în curs de dezvoltare, cauzându-le acestora pierderi economice estimate a fi între 2 și 8 % din PIB;

19.  reamintește că deficitul de micronutrienți, cauza a circa 7 % din boli la nivel mondial, are consecințe grave asupra dezvoltării fizice și cognitive a sugarilor și copiilor mici; subliniază faptul că în 20 dintre țările cu cel mai mare scor în Indicele foametei ascunse (18 dintre acestea aflându-se în Africa Subsahariană iar două, India și Afganistan, în Asia), retardul de creștere, anemia cauzată de lipsa de fier și carențele de vitamina A sunt frecvent întâlnite în rândul copiilor de vârstă preșcolară;

20.  atrage atenția asupra faptului că subnutriția infantilă nu este cauzată exclusiv de lipsa hranei și a infrastructurilor, ci și de probleme legate de distribuția alimentelor și de accesul inadecvat la hrană, precum și de puterea de cumpărare insuficientă, în special comparativ cu prețurile ridicate ale alimentelor, exacerbate de specula cu materiile de bază; observă că puterea de cumpărare slabă afectează mai ales persoanele sărace din mediul urban, care nu sunt capabile să își producă singure hrana; consideră importantă, în acest scop, ocrotirea micilor fermieri și a metodelor de cultivare tradiționale;

21.  solicită Comisiei să implice statele care au aderat la Expo 2015 în lansarea unei inițiative comune care, plecând de la tema „Hrănirea planetei, energie pentru viață” să prezinte angajamente și obiective obligatorii pentru combaterea foametei și a subnutriției, cu strategii diversificate, mergând de la agricultură până la cooperare;

22.  recunoaște faptul că îmbunătățirea alimentației mamei și a copilului, precum și securitatea alimentară în general, vor depinde de acțiuni coordonate și eficiente vizând o serie de politici și sectoare, printre care: dezvoltarea rurală eficientă și sustenabilă, politici de folosire a solurilor și a apelor, sănătate adecvată, apă potabilă sigură și servicii de salubrizare, practici de îngrijire maternă corespunzătoare, protecția vieții marine și a altor ecosisteme, precum și a biodiversității, defrișările și atenuarea efectelor schimbărilor climatice, adaptarea și reducerea riscului de dezastre, producția și consumul sustenabil, accesul sustenabil și sigur la energie, comerțul, pescuitul, incluziunea socială și crearea de locuri de muncă decente;

23.  invită Comisia și statele membre să integreze alimentația, siguranța alimentară și agricultura sustenabilă în toate politicile lor de dezvoltare, pentru a proteja și promova alimentația, asigurând o abordare cuprinzătoare, plecând de la nivelul local până la cel global; invită Consiliul și Comisia, dacă este cazul, să transforme alimentația într-un obiectiv prioritar de dezvoltare în cadrul instrumentelor de cooperare pentru dezvoltare, în principal cel de al unsprezecelea FED și noul Instrument de cooperare pentru dezvoltare (ICD);

24.  subliniază că, pentru a fi mai eficiente, programele de dezvoltare și programele de urgență trebuie să fie strâns legate, astfel încât să anticipeze și să prevină crizele alimentare, să contribuie la reducerea pagubelor cauzate de acestea și să înlesnească procesul de redresare;

25.  invită guvernele țărilor în curs de dezvoltare să creeze un mediu favorabil unei alimentații mai sănătoase a copiilor prin intermediul unor politici îmbunătățite, a coordonării dintre planurile naționale și strategiile privind alimentația și programele donatorilor, guvernare și răspundere în fața propriilor cetățeni; încurajează o mai mare transparență a bugetelor din țările în curs de dezvoltare, de exemplu prin intermediul monitorizării bugetare, pentru a putea estima mai bine numărul și calitatea proiectelor care vizează malnutriția;

26.  subliniază necesitatea unor date mai fiabile și coordonate privind malnutriția și deficitul de micronutrienți, pentru a susține mai bine programele de intervenție și a oferi țărilor în cauză sprijin specific și fundamentat;

27.  invită Comisia și statele membre să mobilizeze investiții și resurse financiare pe termen lung destinate alimentației, în cooperare cu agenții ale Organizației Națiunilor Unite, țările membre G8/G20, țările emergente, organizațiile internaționale și neguvernamentale, instituțiile academice, organizațiile societății civile și sectorul privat, precum și să înscrie alimentația în rândul priorităților pentru mecanismele inovatoare de finanțare;

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Comitetului permanent pentru nutriție al Organizației Națiunilor Unite.

(1) http://www.unep.org/dewa/Assessments/Ecosystems/IAASTD/tabid/105853/Default.aspx (2) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 75. (3) Texte adoptate P7_TA(2013)0578. (4) Global Hidden Hunger Indices and Maps: An Advocacy Tool for Action