Parlamentul European,

–  având în vedere Constituția Rusiei, în special articolul 118, care prevede că, în Federația Rusă, justiția poate fi administrată doar de către instanțe, și articolul 120, care prevede că judecătorii sunt independenți și subordonați doar Constituției Rusiei și legislației federale;

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, îndeosebi Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 referitoare la restricțiile comune de acordare a vizelor pentru funcționari ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(1), din 13 iunie 2013 referitoare la statul de drept în Rusia(2), din 13 martie 2014 referitoare la Rusia: condamnarea demonstranților care au participat la evenimentele din Piața Bolotnaia(3), și din 23 octombrie 2014 referitoare la dizolvarea ONG-ului „Memorial” (laureat al Premiului Saharov în 2009) din Rusia(4) și recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului referitoare la stabilirea unor restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționarii ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(5),

−  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(6),

−  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 30 decembrie 2014 referitoare la condamnarea lui Alexei Navalny și a fratelui său, Oleg Navalny, de către instanța din Zamoskvoretsky,

−  având în vedere consultările dintre UE și Rusia privind drepturile omului, din 28 noiembrie 2013,

−  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, precum și negocierile suspendate privind un nou acord UE-Rusia,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Federația Rusă, în calitate de membru cu drepturi depline al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și de semnatar al declarației ONU, s-a angajat să respecte principiile democrației, ale statului de drept și ale respectării libertăților fundamentale și drepturilor omului; întrucât, care urmare a numeroaselor încălcări ale principiilor statului de drept și a adoptării unor legi cu caracter restrictiv în ultimele luni, există temeri grave cu privire la respectarea de către Rusia a obligațiilor sale naționale și internaționale; și întrucât UE a oferit în mod repetat asistență și expertiză suplimentară, prin intermediul Parteneriatului pentru modernizare, pentru a ajuta Rusia să se modernizeze și să respecte cerințele constituționale și legale, în conformitate cu standardele Consiliului Europei; întrucât există numeroase cazuri în instanță prin care argumente construite la nivel politic sunt utilizate pentru a se elimina concurența politică, pentru a amenința societatea civilă și pentru a descuraja cetățenii de la a participa la mitinguri și proteste publice împotriva actualei conduceri a țării;

B.  întrucât Alexei Navalny a făcut importante dezvăluiri privind corupția la cele mai înalte niveluri din administrația rusă de stat; întrucât s-a considerat că primul verdict ce i-a fost impus în iulie 2013, cu o sentință de cinci ani, a avut caracter politic; întrucât a fost supus arestului la domiciliu timp de două luni în februarie 2014 și echipat în martie 2014 cu o brățară electronică pentru a i se monitoriza activitățile;

C.  întrucât Alexei Navalny a câștigat 27% din voturi la alegerile locale din septembrie 2013 pentru primăria Moscovei, ceea ce-l confirmă drept una dintre figurile proeminente ale opoziției rusești față de Kremlin;

D.  întrucât cel de-al doilea verdict în cazul lui Alexei Navalny era prevăzut pentru 15 ianuarie 2015, însă, în mod inexplicabil, instanța a devansat termenul pentru 30 decembrie 2014, când cei mai mulți cetățeni se pregăteau pentru vacanța de Anul Nou; întrucât aceeași tehnică a devansării a fost folosită și în cazul lui Mihail Hodorkovski;

E.  întrucât situația drepturilor omului din Rusia s-a deteriorat foarte mult în ultimii ani, iar autoritățile ruse au adoptat o serie de legi care conțin dispoziții ambigue, acestea fiind utilizate pentru a impune restricții suplimentare opoziției și societății civile și pentru a limita libertatea de exprimare și de întrunire;

F.  întrucât, în ultimul an, legislația privind ONG-urile și libertatea de întrunire a fost utilizată pentru a suprima reacția societății civile, a înăbuși opiniile politice divergente și a hărțui ONG-urile, opoziția democratică și mass-media; întrucât, în temeiul legii privind „agenții străini”, organizația independentă pentru drepturi „Memorial” a fost forțată de facto să își înceteze activitatea; întrucât aplicarea acestei legi a impus măsuri severe menite să îngrădească și să îngreuneze activitatea organizațiilor societății civile, inclusiv a organizației Mamele soldaților;

G.  întrucât, la sfârșitul lui decembrie 2014, Ministerul justiției Federației Ruse a modificat în mod substanțial lista „agenților străini”, adăugând mai multe organizații implicate în protejarea drepturilor omului, printre care Centrul Saharov, îngreunându-le astfel activitățile și protejarea drepturilor omului în Rusia;

H.  întrucât, de-a lungul ultimilor ani, mai multe acțiuni intentate în justiție și proceduri judiciare, ca, de exemplu, cauzele Magnitsky, Hodorkovski și Politkovskaya, au ridicat semne de întrebare cu privire la independența și imparțialitatea instituțiilor judiciare ale Federației Ruse; întrucât cazurile cu vizibilitate mare precum cel al lui Alexei Navalny nu sunt decât cele mai bine cunoscute cazuri în afara Rusiei care reliefează eșecul sistematic al statului rus de a impune respectarea statului de drept și de a face dreptate cetățenilor săi; întrucât hotărârea judecătorească actuală reprezintă o tentativă, motivată politic, de a-l pedepsi pe Alexei Navalny, care este unul dintre cei mai importanți oponenți ai guvernului;

I.  întrucât se face din ce în ce mai simțită necesitatea unei politici ferme, coerente și cuprinzătoare a UE față de Rusia, susținută de toate statele membre, cu sprijin și asistență dublate de o critică fără ezitări și justă,

1.  își exprimă profunda preocupare cu privire la faptul că, în Rusia, legea este folosită ca un instrument politic; subliniază faptul că condamnarea cunoscutului avocat, militant împotriva corupției și activist social Alexei Navalny, cu aplicarea unei pedepse cu suspendare de 3,5 ani în cazul acestuia și a unei pedepse cu închisoarea în cazul fratelui său, Oleg Navalny, a avut la bază acuzații nefondate; regretă profund faptul că urmărirea în justiție pare să fie motivată politic;

2.  constată cu îngrijorare că, deși Alexei Navalny nu a fost condamnat la închisoare, fratele acestuia, Oleg Navalny, a fost reținut, fapt care ridică preocupări cu privire la posibila utilizare în scopuri politice a unui membru al familiei pentru intimidarea și aducerea la tăcere a unui lider al opoziției din Rusia, Alexei Navalny; reamintește că fratele lui Alexei, Oleg, tatăl a doi copii mici și fost cadru de conducere al serviciului poștal de stat, nu a jucat vreodată un rol în mișcarea de opoziție a Rusiei;

3.  îndeamnă autoritățile judiciare și de aplicare a legii din Rusia să își îndeplinească sarcinile într-o manieră imparțială și independentă, fără interferențe politice, precum și să se asigure că procedurile judiciare în cauzele Navalny, dar și toate celelalte anchete și procese împotriva activiștilor din opoziție, corespund standardelor acceptate pe plan internațional; subliniază importanța asigurării faptului că hotărârile judecătorești nu sunt expuse unor interferențe politice, sunt independente și sunt luate cu deplina respectare a statului de drept;

4.  susține în totalitate campania împotriva corupției în Rusia inițiată de Alexei Navalny și sprijină eforturile poporului rus de a găsi o soluție prin care să se asigure democrația, pluralismul politic, unitatea și respectarea drepturilor omului;

5.  consideră că, în calitatea sa de membră a Consiliului Europei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Federația Rusă ar trebui să își îndeplinească obligațiile pe care și le-a asumat; subliniază că evenimentele recente s-au încadrat pe o traiectorie care este contrară statului de drept și independenței sistemului judiciar al țării;

6.  invită președinții Consiliului și Comisiei, precum și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), să urmărească în continuare îndeaproape aceste cazuri, să aducă în discuție aceste probleme sub diferite forme și în cadrul diferitelor reuniuni cu Rusia și să informeze Parlamentul cu privire la schimburile desfășurate cu autoritățile din Rusia;

7.  subliniază faptul că, în Federația Rusă, libertatea de întrunire este consacrată la articolul 31 din Constituția Rusiei și prin Convenția europeană a drepturilor omului, Rusia fiind semnatară a acestei convenții, astfel că autoritățile din Rusia sunt obligate să respecte aceasta;

8.  îndeamnă Consiliul să elaboreze o politică unificată față de Rusia, care să oblige cele 28 de state membre și instituțiile UE să conceapă un mesaj comun ferm cu privire la rolul drepturilor omului în relația UE-Rusia, precum și cu privire la necesitatea de a pune capăt reprimării libertății de exprimare, de întrunire și de asociere în Rusia;

9.  solicită VP/ÎR să elaboreze, de urgență, o strategie cuprinzătoare în privința Rusiei, care să vizeze menținerea integrității teritoriale și a suveranității statelor europene, precum și sprijinirea, în același timp, a consolidării principiilor democratice, a respectării drepturilor omului și a statului de drept în Rusia;

10.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la valul continuu de atacuri îndreptate împotriva organizațiilor independente din domeniul drepturilor omului și a grupurilor societății civile din Rusia, care este un alt semn al reprimării vocilor independente, tendință care dă naștere tot mai multor preocupări în Uniunea Europeană; îndeamnă Comisia și SEAE, referitor la etapa de programare în curs instrumentelor financiare ale UE, să își sporească asistența financiară pentru societatea civilă din Rusia, prin intermediul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului și al fondurilor organizațiilor societății civile și ale autorităților locale, și să includă Forumul societății civile UE-Rusia în Instrumentul de parteneriat, pentru a asigura un sprijin sustenabil și credibil pe termen lung; salută decizia consiliului de administrație al Fondului european pentru democrație (EED) de a permite fondului să își extindă activitățile și în Rusia;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse.

(1) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 13. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0284. (3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0253. (4) Texte adoptate, P8_TA(2014)0039. (5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0258. (6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0575.