Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 3, 4, 6, 7 și 21,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 2, 3, 4, 18 și 19,

–  având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele adiționale la Convenție,

–  având în vedere instrumentele relevante ale ONU în domeniul drepturilor omului, în special Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984 și protocoalele relevante la aceasta, precum și Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate din 20 decembrie 2006,

–  având în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele al-Nashiri/Polonia, Abu Zubaydah/Lituania, Husayn (Abu Zubaydah)/Polonia, El-Masri/fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Nasr și Ghali/Italia și al-Nashiri/România,

–  având în vedere hotărârea pronunțată de tribunalul italian, care a pus sub acuzare și a condamnat la închisoare în lipsă 22 de agenți CIA, un pilot al Forțelor Aeriene și doi agenți italieni pentru rolul acestora în răpirea, în 2003, a imamului din Milano, Abu Omar,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri, adoptată la jumătatea perioadei de activitate a Comisiei temporare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2007 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri: monitorizarea raportului Comisiei TDIP a Parlamentului European(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri(4),

–  având în vedere studiul Comisiei Speciale pentru Informații a Senatului SUA (Senate Select Committee on Intelligence - SSCI) privind programul de detenție și de interogare al Agenției Centrale de Informații (Central Intelligence Agency - CIA) și utilizarea de către aceasta a diferite forme de tortură asupra deținuților în perioada 2001-2006,

–  având în vedere rezoluțiile sale cu privire la Guantánamo, cea mai recentă fiind cea din 23 mai 2013 referitoare la Guantánamo: deținuții aflați în greva foamei(5),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind drepturile fundamentale și statul de drept și privind raportul pe 2013 al Comisiei referitor la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Luxemburg, 5-6 iunie 2014),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)(6),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” din 11 martie 2014 (COM(2014)0158),

–  având în vedere Raportul anticorupție al UE din 3 februarie 2014 (COM(2014)0038),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne(7),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept reprezintă un element esențial pentru niște politici de succes în domeniul combaterii terorismului;

B.  întrucât Parlamentul a condamnat în mod repetat programul CIA de detenție secretă și de predări extraordinare, care a implicat multiple încălcări ale drepturilor omului, printre care utilizarea torturii și a altor tratamente inumane și degradante, răpiri, detenții secrete, detenții fără proces, și încălcări ale principiului nereturnării;

C.  întrucât, în ciuda caracterului lor special, politicile de securitate națională și de combatere a terorismului nu fac excepție de la principiul responsabilității și întrucât nu poate exista impunitate pentru încălcările legislației internaționale și ale drepturilor omului;

D.  întrucât responsabilitatea pentru predările extraordinare, răpiri, detențiile secrete ilegale și actele de tortură este esențială pentru protejarea și promovarea în mod eficient a drepturilor omului în cadrul politicilor interne și externe ale UE și pentru a asigura politici de securitate legitime și eficiente bazate pe statul de drept;

E.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat să se realizeze investigații complete privind colaborarea statelor membre ale UE la programul CIA de detenție secretă și de predări extraordinare;

F.  întrucât, în rezoluția sa din 10 octombrie 2013 menționată mai sus, fostul Parlament a invitat membrii actualei legislaturi a Parlamentului să continue să realizeze și să pună în aplicare mandatul acordat de Comisia temporară privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și, prin urmare, să asigure adoptarea de măsuri ca răspuns la recomandările sale, să examineze noile elemente care ar putea apărea și să utilizeze pe deplin drepturile sale de anchetă, dezvoltându-le totodată;

G.  întrucât raportul Comisiei Speciale pentru Informații a Senatului SUA dezvăluie fapte noi care confirmă acuzațiile conform cărora mai multe state membre ale UE, autoritățile acestora și funcționari și agenți ai serviciilor lor de securitate și de informații au fost complici la programul CIA de detenție secretă și de predări extraordinare, uneori prin mijloace corupte bazate pe sume substanțiale de bani oferite de CIA în schimbul cooperării lor;

H.  întrucât raportul Comisiei Speciale pentru Informații a Senatului SUA combate afirmațiile CIA potrivit cărora tortura a condus la dezvăluirea unor informații care nu ar fi putut fi obținute prin intermediul unor tehnici de interogare tradiționale, lipsite de violență;

I.  întrucât o procedură penală deschisă [nr. 150/09, în fața instanței centrale nr. 5 (Juzgado Central No 5)] privind actele de tortură comise în cadrul bazei navale de la Guantánamo Bay se află în curs de desfășurare în fața Curții Naționale a Regatului Spaniei (Audiencia Nacional);

J.  întrucât președintele SUA, Barack Obama, s-a angajat ca, până în ianuarie 2010, să închidă centrul de detenție de la Guantánamo Bay, în care se află 122 de deținuți împotriva cărora nu au fost inițiate acuzații penale oficiale în fața unei instanțe penale, printre care 54 care au primit în mod oficial avizul pentru a fi eliberați;

K.  întrucât asistența oferită de statele membre ale UE în relocarea unora dintre deținuții de la Guantánamo Bay a fost lentă și limitată;

1.  salută decizia Comisiei Speciale pentru Informații a Senatului SUA de a publica rezumatul raportului său privind programul de detenție și de interogare al Agenției Centrale de Informații (CIA); încurajează publicarea raportului complet, fără modificări excesive și inutile;

2.  condamnă profund practicile de interogare înfiorătoare care au caracterizat aceste operațiuni ilegale de combatere a terorismului; subliniază concluzia fundamentală a Senatului SUA potrivit căreia metodele violente aplicate de CIA nu au condus la obținerea unor informații care să împiedice alte atacuri teroriste; condamnă din nou cu fermitate actele de tortură;

3.  consideră că climatul de impunitate de care beneficiază programul CIA a permis continuarea încălcărilor drepturilor fundamentale, după cum au dovedit programele de spionaj în masă întreprinse de Agenția Națională de Securitate a Statelor Unite și serviciile secrete din diverse state membre;

4.  invită SUA să ancheteze și să urmărească penal multiplele încălcări ale drepturilor omului din cadrul programului CIA de predare și de detenție secretă și să coopereze în ceea ce privește toate cererile din partea statelor membre ale UE referitoare la informare, extrădare sau căile de atac eficiente pentru victimele programului CIA;

5.  reiterează solicitările adresate statelor membre de a investiga acuzațiile potrivit cărora, pe teritoriul lor, au existat închisori secrete în care erau deținute persoane în cadrul programului CIA, precum și să îi urmărească penal pe cei implicați în aceste operațiuni, ținând seama de toate dovezile noi care au fost dezvăluite;

6.  invită statele membre să investigheze pe deplin acuzațiile recente potrivit cărora pe teritoriul lor au fost comise acte de predare, de detenție și de tortură și să îi urmărească penal pe cei responsabili;

7.  își exprimă preocuparea privind obstacolele întâmpinate de anchetele parlamentare și judiciare naționale referitoare la implicarea anumitor state membre în programul CIA, abuzul privind secretul de stat și clasificarea nejustificată a documentelor care au condus la încetarea urmăririi penale și la acordarea impunității de facto autorilor încălcărilor drepturilor omului;

8.  solicită ca rezultatele anchetelor existente cu privire la implicarea statelor membre în cadrul programului CIA, îndeosebi ancheta Chilcot, să fie publicate fără întârziere;

9.  solicită adoptarea de către UE a unei strategii interne privind drepturile fundamentale și invită Comisia să propună adoptarea unei astfel de strategii și a unui plan de acțiune conex;

10.  îi încredințează Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, cu asocierea Comisiei pentru afaceri externe și, în special, a Subcomisiei pentru drepturile omului, sarcina de a continua ancheta sa privind „presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri” și de a informa plenul cu privire la această chestiune, în termen de un an, prin adoptarea următoarelor măsuri:

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 833. (2) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 309. (3) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 1. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0418. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0231. (6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0173. (7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0230.