Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei(1) (Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare), în special articolul 26 alineatele (6) și (7),

–  având în vedere raportul Comisiei din 17 decembrie 2013 privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a cărnii utilizate ca ingredient (COM(2013)0755) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei din 17 decembrie 2013 intitulat „Indicarea pe etichetă a originii cărnii utilizate ca ingredient: atitudinea consumatorilor, fezabilitatea unor posibile scenarii și impactul” (SWD(2013)0437);

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1337/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește indicarea țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2014 referitoare la regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 13 decembrie 2013 menționat mai sus(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la criza alimentară, fraudele din lanțul alimentar și controlul acestora(4),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind indicarea pe etichetă a țării de origine a cărnii din alimentele prelucrate (O-000091/2014 – B8-0101/2015);

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la articolul 26 alineatul (6) din Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare i se solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului până la 13 decembrie 2013 un raport privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea folosită ca ingredient;

B.  întrucât la articolul 26 alineatul (7) din regulamentul menționat mai sus se prevede că raportul trebuie, printre altele, să ia în considerare nevoia de informare a consumatorului, fezabilitatea măsurii privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență, precum și analiza costurilor și beneficiilor rezultate din introducerea unor astfel de măsuri; întrucât acesta mai prevede că raportul poate fi însoțit de propuneri de modificare a dispozițiilor relevante ale Uniunii;

C.  întrucât la 17 decembrie 2013, Comisia a publicat raportul său privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a cărnii utilizate ca ingredient și un document de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei intitulat „Indicarea pe etichetă a originii cărnii utilizate ca ingredient: atitudinea consumatorilor, fezabilitatea unor posibile scenarii și impactul”;

D.  întrucât se estimează că, în funcție de statul membru în cauză, o pondere de aproximativ 30-50 % din volumul total de carne sacrificată, este prelucrată în ingrediente din carne pentru produse alimentare, în special în carne tocată, preparate din carne și produse din carne;

E.  întrucât Comisia nu a prezentat încă propuneri legislative subsecvente și încheie prin a preciza faptul că se vor lua măsuri suplimentare adecvate în urma discuțiilor din cadrul Parlamentului și al Consiliului,

F.  întrucât, în conformitate cu raportul Comisiei menționat mai sus cu privire la indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a cărnii utilizate ca ingredient, sistemele de trasabilitate existente din UE nu sunt adecvate pentru transmiterea informațiilor privind originea de-a lungul lanțului alimentar;

G.  întrucât la articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul privind informarea consumatorilor se prevede că indicarea țării de origine sau a locului de proveniență este obligatorie în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de proveniență;

H.  întrucât evaluarea impactului pe care s-a bazat Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare a indicat că originea cărnii pare să fie principala îngrijorare a consumatorilor din Uniunea Europeană(5);

I.  întrucât, conform anchetei desfășurate în 2013 în rândul consumatorilor de către Consorțiul de evaluare a lanțului alimentar, printre diferitele grupe de alimente incluse în anchetă, cel mai mare punctaj l-a înregistrat interesul față de indicarea pe etichetă a originii produselor pe bază de carne; întrucât, pe baza unei analize mai atente a diferitelor tipuri de produse pe bază de carne prelucrate, rezultatele anchetei indică faptul că peste 90 % dintre consumatorii care au răspuns consideră că este important să se indice originea pe etichetă;

1.  ia act de faptul că indicarea originii este obligatorie în cazul cărnii de vită și mânzat neprelucrate și a produselor din carne de vită și mânzat din UE ca urmare a crizei generate de encefalopatia spongiformă bovină (ESB)(6), normele UE privind etichetarea cărnii de vită și mânzat fiind în vigoare de la 1 ianuarie 2002; ia act de faptul că printre aceste cerințe de etichetare se numără deja locul nașterii, locul unde a fost crescut și locul unde a fost sacrificat animalul;

2.  consideră că cerințele menționate mai sus care se aplică în cazul cărnii de vită și mânzat neprelucrate și al produselor din carne de vită și mânzat au crescut așteptările consumatorilor cu privire la informațiile referitoare la originea altor tipuri de carne proaspătă consumată pe scară largă în UE și a cărnii utilizate ca ingredient în alimentele prelucrate;

3.  ia act de faptul că la considerentul 31 din Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare se subliniază faptul că originea cărnii reprezintă principala preocupare a consumatorilor și, prin urmare, consumatorii se așteaptă să fie informați în mod corespunzător cu privire la țara de origine a cărnii; subliniază că la considerentul 31 se menționează și faptul că cerințele obligatorii de etichetare ar trebui să țină seama de principiul proporționalității și de obligațiile administrative care le revin operatorilor din sectorul alimentar și autorităților de aplicare;

4.  subliniază că 90 % din companiile din sectorul prelucrării cărnii sunt IMM-uri; subliniază rolul special pe care îl joacă IMM-urile în crearea de creștere economică și de locuri de muncă, precum și contribuția lor la o economie europeană competitivă și angajamentul în ceea ce privește furnizarea unor alimente sigure și de înaltă calitate; consideră că este esențial să se creeze condiții de concurență echitabile pentru actorii din acest sector;

5.  își reiterează preocuparea cu privire la impactul potențial al fraudelor din sectorul alimentar asupra siguranței alimentelor, sănătății consumatorilor, încrederii acestora, funcționării lanțului alimentar și stabilității prețurilor agricole și subliniază importanța combaterii cu prioritate a fraudelor din sectorul alimentar și în acest fel a restabilirii rapide a încrederii consumatorilor europeni;

6.  consideră că simpla indicare pe etichetă a țării sau a locului de origine a cărnii și a produselor din carne nu previne frauda, însă un sistem riguros de trasabilitate contribuie la identificarea posibilelor încălcări și la adoptarea unor măsuri împotriva acestora; constată că recentele scandaluri alimentare, printre care înlocuirea în mod fraudulos a cărnii de vită cu carne de cal, au demonstrat dorința consumatorilor de a beneficia de norme mai stricte cu privire la trasabilitate și la informarea consumatorilor; subliniază faptul că aplicarea unor norme mai stricte privind trasabilitatea le-ar permite autorităților să investigheze în mod mai eficace cazurile de fraudă din sectorul alimentar;

7.  subliniază importanța luării în considerare a cărnii de cal în contextul cărnii utilizate ca ingredient în alimentele prelucrate, în plus față de carnea de vită și de carnea de porc, oaie, capră și pasăre, deoarece aceasta reprezintă o pondere de carne importantă folosită în alimentele prelucrate;

8.  subliniază, în plus, că Comisia a recunoscut în raportul său că peste 90 % dintre consumatorii care au răspuns consideră că este important să se indice originea cărnii pe eticheta alimentelor prelucrate(7); ia act de faptul că este vorba de unul dintre mai mulți factori care pot influența comportamentul consumatorilor;

9.  consideră că indicarea pe etichetă a originii cărnii utilizate ca ingredient în alimente va contribui la asigurarea unei trasabilități mai bune de-a lungul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, a unor relații mai stabile între furnizorii de carne și unitățile de prelucrare și a unei diligențe sporite în momentul în care operatorii din sectorul alimentar își aleg furnizorii și produsele;

10.  consideră că etichetarea produselor alimentare ar trebui să ia considerare transparența informațiilor și lizibilitatea acestora de către consumatori, asigurând viabilitatea economică a întreprinderilor europene în condiții acceptabile pentru puterea de cumpărare a consumatorilor;

11.  subliniază că, în privința impactului asupra prețurilor, rezultatele cercetărilor efectuate de o organizație a consumatorilor din Franța diferă foarte mult de constatările din raportul Comisiei în ceea ce privește costurile aferente introducerii obligativității de indicare pe etichetă a țării de origine; recomandă examinarea acestui aspect în vederea obținerii unei imagini mai clare a eventualelor efecte asupra prețurilor, cu condiția ca această examinare să fie realizată împreună cu organizațiile de consumatori și să nu amâne propunerile legislative;

12.  ia act de faptul că indicarea pe etichetă a țării de origine va deveni obligatorie pentru carnea neprelucrată de porc, oaie, capră și pasăre începând cu aprilie 2015; consideră că acest element trebuie luat în considerare în evaluarea costurilor aferente furnizării de informații privind originea pentru aceste tipuri de carne atunci când sunt utilizate ca ingredient;

13.  ia act de faptul că informațiile actuale, prezentate voluntar, privind originea le pot oferi consumatorilor informații care îi pot induce în eroare;

14.  solicită Comisiei să revizuiască aceste scheme voluntare privind indicarea pe etichetă a originii și să propună norme clare, consecvente, armonizate și aplicabile în cazul în care producătorii decid să implementeze indicarea voluntară pe etichetă a originii;

15.  ia act, de asemenea, de faptul că deși, așa s-a indicat în raportul Comisiei, includerea pe etichetă a mențiunii produs UE/non-UE ar fi o alternativă mai puțin costisitoare, cercetările realizate de Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC), care includ mai multe state membre, au scos în evidență faptul că această soluție nu ar fi acceptabilă pentru consumatori(8);

16.  este de opinie că Comisia ar trebui să efectueze cercetări suplimentare în legătură cu practica (destul de răspândită deja) adoptată de unii vânzători cu amănuntul și producători europeni în privința indicării pe etichetă a originii cărnii din alimentele prelucrate și să își publice constatările;

17.  reiterează apelul său adresat Comisiei pentru ca aceasta să ia toate măsurile necesare astfel încât prevenirea și combaterea fraudelor în domeniul alimentar să devină o parte integrantă a politicilor UE și să remedieze deficiențele structurale din lanțul alimentar în ansamblu, în special prin intensificarea și consolidarea monitorizării;

18.  solicită Comisiei să adopte un act de punere în aplicare cu privire la aplicarea articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește indicarea țării de origine a ingredientelor primare în cazul în care aceasta nu este aceeași cu țara de origine a produsului;

19.  îndeamnă Comisia ca, pornind de la raportul său, să prezinte propuneri legislative care fac obligatorie indicarea originii cărnii în cazul produselor alimentare prelucrate pentru a se asigura o mai bună transparență de-a lungul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare și pentru a-i informa mai bine pe consumatorii europeni, ținând seama, în același timp, de evaluările de impact pe care le realizează și evitând costurile și sarcinile administrative excesive;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 304, 22.11.2011, p. 18. (2) JO L 335, 14.12.2013, p. 19. (3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0096. (4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0011. (5) A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 ianuarie 2008 care însoțește Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind furnizarea de informații consumatorilor referitoare la produsele alimentare – Raportul de evaluare a impactului privind aspectele de etichetare generală a produselor alimentare, SEC(2008)0092). (6) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și a produselor din carne de vită și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11. 8.2000, p. 1). (7) COM(2013)0755, p. 7. (8) http://www.beuc.org/publications/2013-00043-01-e.pdf