Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 privind situația persoanelor dispărute în Cipru(1),

–  având în vedere rapoartele pertinente ale Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite(2), rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite(3), precum și inițiativele internaționale de cercetare a situației persoanelor dispărute în Cipru(4),

–  având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 10 mai 2001(5) și 10 ianuarie 2008(6) cu privire la situația persoanelor dispărute în Cipru și hotărârea Marii Camere din 12 mai 2014 în cauza Cipru/Turcia,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 iunie 2008 privind situația persoanelor dispărute în Cipru(7),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0139/2008),

–  având în vedere declarația sa din 9 iunie 2011 privind lucrările Comisiei pentru persoane dispărute din Cipru,

–  având în vedere dreptul internațional umanitar, atât convențional, cât și uzual, cu privire la persoanele dispărute,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 14 august 1974, satul Ashia a fost bombardat de către forțele aeriene turce; întrucât, la 21 august 1974, armata turcă a efectuat evacuări forțate în masă; întrucât expulzarea finală a tuturor locuitorilor din sat a avut loc la 28 august 1974;

B.  întrucât, în total, 106 persoane din satul Ashia, cu vârste cuprinse între 11 și 84 de ani, au dispărut în 1974;

C.  întrucât, în primăvara anului 2009, Comisia pentru persoane dispărute din Cipru (CPD) a efectuat o cercetare în regiunea Ornithi, un sat situat la patru km în vestul satului Ashia; întrucât au fost dezgropate patru locuri de înmormântare, dintre care două erau fântâni de apă și locurile gropilor comune; întrucât s-a confirmat că rămășițele, identificate prin teste ADN, fac parte din lista celor 71 de civili care au dispărut în Ashia în 21 august 1974, astfel cum s-a menționat anterior;

D.  întrucât există dovezi care indică faptul că cele două gropi comune au fost exhumate în prealabil; întrucât rămășițele au fost deplasate în mod intenționat și transferate în locuri necunoscute;

E.  întrucât durerea nespusă și suferința familiilor persoanelor dispărute, care nu au cunoscut situația rudelor lor timp de decenii, continuă încă și întrucât trebuie depuse, așadar, toate eforturile pentru a urgenta investigațiile CPD;

F.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că a existat, în privința persoanele cipriote greci dispărute și rudele acestora, o încălcare continuă a articolului 2 (dreptul la viață) din Convenție prin faptul că autoritățile turce nu au efectuat o cercetare eficace cu privire la locul și soarta persoanelor cipriote greci care au dispărut în situații care pun viața în pericol; o încălcare continuă a articolului 5 (dreptul la libertate și securitate) prin faptul că autoritățile turce nu au efectuat o cercetare eficace cu privire la locul și soarta persoanelor cipriote greci dispărute, cu privire la care s-a susținut în mod discutabil că erau deținute de autoritățile turce în momentul dispariției lor; precum și o încălcare continuă a articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) prin faptul că tăcerea autorităților turce în fața adevăratelor motive de îngrijorare ale rudelor a atins un nivel de gravitate care nu poate decât să fie considerat drept tratament inuman;

G.  întrucât cazurile în care doar o parte a rămășițelor scheletice ale persoanei pot fi transmise pentru înmormântare nu pot fi considerate închise decât în momentul în care se vor descoperi toate rămășițele identificabile ale tuturor persoanelor dispărute;

H.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat cu privire la responsabilitatea Turciei, în calitate de forță de ocupație de facto în partea de nord a Ciprului, de a cerceta cu privire la locul și soarta persoanelor dispărute și de a facilita activitatea CPD;

I.  întrucât problema persoanelor dispărute este o problemă de natură umanitară care rezultă din dreptul rudelor persoanelor dispărute de a cunoaște soarta acestora;

J.  întrucât chinul persoanelor dispărute în Cipru a început în 1964, cu un număr limitat de persoane dispărute din ambele comunități, și a ajuns la apogeu cu aproape 2 000 de persoane dispărute în urma invaziei militare efectuate de Turcia în 1974, fapt ce menține încă insula divizată;

K.  întrucât, în total, 2 001 ciprioți sunt dați dispăruți de mai multe decenii, dintre care 1 508 sunt greci ciprioți și 493 turci ciprioți;

1.  condamnă deplasarea care a avut loc la Ornithi, precum și acțiunile similare, acestea fiind o lipsă considerabilă de respect pentru persoanele dispărute și o încălcare flagrantă a drepturilor familiilor acestora de a cunoaște în sfârșit condițiile reale de deces a celor dragi; își exprimă compasiunea față de familiile tuturor persoanelor dispărute care trăiesc în continuare într-o situație de incertitudine;

2.  subliniază că deplasarea rămășițelor pământești și actele similare ar putea reprezenta o perturbare majoră și o dificultate pentru procesul dificil de cercetare a situației tuturor persoanelor dispărute în Cipru;

3.  accentuează caracterul urgent al problemei privind familiile persoanelor dispărute, la 41 ani după dispariția lor, și subliniază că rămâne puțin timp pentru a le găsi ca martori, iar rudele încetează din viață; solicită o verificare imediată și completă a situației persoanelor dispărute;

4.  salută activitatea desfășurată de CPD și subliniază importanța intensificării activităților sale, dat fiind faptul că jumătate din totalitatea persoanelor dispărute trebuie să fie încă localizată și mai mult de două treimi nu au fost încă identificate;

5.  subliniază că activitatea CPD depinde de sprijinul și cooperarea deplină a tuturor părților implicate și salută, în această privință, fondurile alocate de UE și solicită continuarea acestora;

6.  observă că CPD a făcut un apel urgent la persoanele care dețin informații cu privire la posibile locuri de în mormântare de a contacta investigatorii CPD; invită Turcia și guvernul său să înceteze imediat deplasarea rămășițelor din gropile comune și să respecte dreptul internațional, dreptul internațional umanitar și hotărârile CEDO, precum și să faciliteze în acest sens eforturile Comisiei pentru persoane dispărute, formată din trei părți participante, prin acordarea unui acces deplin la arhivele militare și la zonele militare pentru exhumare; invită Turcia să pună pe deplin în aplicare obligația care îi revine în urma hotărârii CEDO de a compensa familiile persoanelor dispărute;

7.  invită Turcia să permită, fără a întârzia în mod intenționat, accesul în zonele care au fost definite ca militare și referitoare la care există informații privind faptul că unele locuri de înmormântare a persoanelor dispărute sunt situate în cadrul acestora; subliniază că armata turcă ar trebui să furnizeze hărți vechi militare și să acorde acces deplin la arhivele sale pentru a facilita cercetarea locurilor de înmormântare încă nedescoperite;

8.  îndeamnă toate statele membre ale UE să ratifice Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, ca o chestiune prioritară, și solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și statelor membre să sprijine activitatea Comitetului ONU pentru disparițiile forțate, stabilit în temeiul acestei Convenții;

9.  solicită tuturor părților implicate și tuturor celor care dețin sau ar putea deține orice informații sau dovezi provenite din surse sau arhive personale, rapoarte de pe front sau registre din locuri de detenție să le pună imediat la dispoziția CPD;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și parlamentului Turciei și reamintește obligația necondiționată a fiecărui stat, în temeiul Convenției europene a drepturilor omului, de a respecta hotărârile finale în cauzele în care sunt părți.

(1) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 243. (2) În special ultimul raport privind Operațiunea Organizației Națiunilor Unite în Cipru (S/2008/353), Capitolul IV. (3) În special rezoluția 1818 (2008) din 13 iunie 2008. (4) Comisia pentru persoane dispărute din Cipru: http://www.cmp-cyprus.org (5) Comisia pentru persoane dispărute din Cipru: http://www.cmp-cyprus.org (6) Varnava și alții/Turcia, nr. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90; recurs pendinte. (7) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 13.