Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual pe 2013 al Băncii Centrale Europene,

–   având în vedere statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 15,

–  având în vedere articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 126 și 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0011/2015),

A.  întrucât, potrivit estimărilor realizate în primăvara anului 2014 de către serviciile Comisiei, PIB-ul din zona euro a scăzut cu 0,4 % în 2013 după o scădere cu 0,7 % în 2012 și întrucât serviciile Comisiei se așteaptă la o redresare, în sensul creșterii PIB-ului cu 1,2 % în 2014 și cu 1,7 % în 2015; întrucât serviciile Comisiei, în previziunile publicate în toamna anului 2014, au revizuit în sens descendent proiecțiile de creștere, preconizându-se o creștere a PIB-ului cu doar 0,8 % în 2014 și cu 1,1 % în 2015, însoțită de riscuri semnificative de evoluție negativă;

B.  întrucât, potrivit estimărilor susmenționate, rata șomajului în zona euro a crescut de la 11,3 % la sfârșitul anului 2012 la 11,9 % la sfârșitul anului 2013 și se menține la un nivel ridicat în 2014;

C.  întrucât între diferitele state membre există discrepanțe majore în ceea ce privește ratele șomajului, cifrele variind între 5 % și 26 %; întrucât ratele șomajului în rândul tinerilor sunt chiar mai ridicate, ajungând la aproximativ 50 % în unele state membre; întrucât diferențele în ceea ce privește ratele șomajului provoacă divergențe și mai accentuate la nivel economic între statele membre;

D.  întrucât statele membre nu ar trebui să folosească succesul anunțării programului de tranzacții monetare definitive în reducerea ratelor dobânzilor la împrumuturi ca pe o ocazie de a evita reformele structurale destinate accentuării potențialului de creștere și realizării sustenabilității fiscale pe termen mediu; întrucât tendințele în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și reducerea sărăciei se confruntă cu riscul de a nu atinge obiectivele naționale din Strategia Europa 2020;

E.  întrucât în 2013 Banca Centrală Europeană (BCE) și-a redus rata dobânzii de referință în luna mai și, din nou, în luna noiembrie, reducând rata dobânzii la principalele operațiuni de refinanțare la 0,25 %; întrucât, în urma unor măsuri suplimentare de politică monetară anunțate de la începutul anului 2014, rata dobânzii la operațiunile principale de refinanțare este în prezent de 0,05 %, iar rata dobânzii la facilitatea de depozit este de -0,20 %;

F.  întrucât reducerea ratelor reale ale dobânzilor nu s-a tradus nici în majorarea creditelor pentru gospodării și societăți comerciale, nici în creșterea PIB-ului și crearea de locuri de muncă;

G.  întrucât situația financiară consolidată a Eurosistemului a ajuns la 2 285 miliarde EUR la finalul anului 2013, reprezentând o scădere de aproximativ 25 % în decursul anului 2013;

H.  întrucât activele netranzacționabile au reprezentat componenta cu ponderea cea mai mare din activele propuse ca garanție pentru Eurosistem în decursul anului 2013, ajungând la aproximativ 25% din valoarea totală; întrucât activele netranzacționabile, împreună cu titlurile garantate cu active, reprezintă aproximativ 40 % din activele totale propuse ca garanție;

I.  întrucât, potrivit estimărilor realizate în toamna anului 2014 de către serviciile Comisiei, rata medie a inflației în zona euro a fost de 1,4 % în 2013, în scădere de la 2,5 % în 2012; întrucât rata inflației în zona euro a continuat să urmeze o tendință descendentă de la începutul anului 2014, cu un nivel estimat de 0,5 % în 2014 și ajungând la un nivel minim de 0,3 % în luna septembrie; întrucât indicele global armonizat al prețurilor de consum (IAPC) în anumite state membre a scăzut la 0% și sub în septembrie 2014 și va rămâne sub nivelul preconizat în 2015;

J.  întrucât prețul redus al energiei, în special al petrolului, a constituit unul dintre principalii factori determinanți ai reducerii ratelor inflației în zona euro;

K.  întrucât nivelul investițiilor publice și private din zona euro stagnează la niveluri semnificativ mai reduse decât cele înregistrate înainte de începutul crizei; întrucât, pentru marile companii, exploatarea unui mediu cu costuri financiare reduse pentru a realiza răscumpărări în beneficiul propriu, în loc de noi investiții, a fost o practică frecventă; întrucât ponderea investițiilor în PIB a scăzut constant chiar și în perioada premergătoare crizei și are urgent nevoie de un impuls nou;

L.  întrucât rata anuală de creștere a M3 a continuat să se reducă, de la 3,5 % în decembrie 2012 la 1 % în decembrie 2013;

M.  întrucât creditarea sectorului privat a continuat să înregistreze scăderi, cu o rată anuală de creștere de -2,3 % în decembrie 2013, față de -0,7 % în decembrie 2012; întrucât lipsa creditării care afectează IMM-urile din unele state membre reprezintă una dintre principalele probleme care întârzie redresarea economică; întrucât împrumuturile acordate IMM-urilor au scăzut cu aproximativ 35 % între 2008 și 2013; întrucât este esențial să se faciliteze acordarea de credite pentru IMM-uri, acestea angajând 72 % din forța de muncă din zona euro și înregistrând rate brute de locuri de muncă noi superioare celor înregistrate de marile companii;

N.  întrucât fragmentarea financiară reprezintă în continuare o problemă majoră, unele IMM-uri suportând costuri de creditare mult mai mari, în special în acele țări ale zonei euro care au fost deja afectate de condiții economice grave, ceea ce creează distorsiuni pe piața unică, încetinește redresarea și amplifică divergențele dintre țări; întrucât rezultatele evaluării detaliate a băncilor europene ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra politicilor monetare actuale și asupra disponibilității băncilor de a-și intensifica activitatea de creditare, în special pentru economia reală;

O.  întrucât valoarea bilanțului contabil la nivelul Eurosistemului a scăzut constant în cursul anului 2013, ceea ce reflectă o rambursare de către bănci a fondurilor prin operațiunile de refinanțare pe termen lung;

P.  întrucât, în iulie 2013, Consiliul guvernatorilor BCE a decis să dea semnale privind orientarea viitoare a politicii monetare, declarând că se așteaptă ca rata dobânzii de referință să rămână la același nivel sau la un nivel mai redus pe o perioadă extinsă de timp;

Q.  întrucât efectele unei posibile relaxări cantitative în zona euro ar fi, probabil, contracarate de intermedierea excesivă a creditelor în sectorul bancar;

R.  întrucât, potrivit articolului 282 din TFUE, obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) îl reprezintă menținerea stabilității prețurilor; întrucât articolul 127 din TFUE prevede că, fără a aduce atingere acestui obiectiv principal, SEBC sprijină politicile economice generale ale Uniunii; întrucât articolul 123 din TFUE și articolul 21 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al BCE interzic achiziționarea directă de către băncile naționale centrale sau de către BCE a unor instrumente de îndatorare, emise de UE sau de autoritățile sau organismele naționale publice, întrucât aceasta a fost o condiție sine qua non pentru aderarea la Uniunea monetară europeană a anumitor state membre, întrucât astfel de achiziții sunt permise pe piețele secundare,

Politica monetară

1.  salută reacția rapidă a BCE în fața unui mediu plin de provocări, precum și faptul că politica monetară și-a propus să reducă nivelul de tensiune pe de piețele financiare din zona euro și să recâștige încrederea investitorilor în moneda unică; salută disponibilitatea BCE de a depune toate eforturile pentru a salva moneda euro; ia act de reducerea generală pozitivă a randamentelor interne pe termen lung, în special în țările cele mai îndatorate din zona euro, la niveluri fără precedent de la începutul crizei; constată că randamentele scăzute nu au condus la crearea de noi locuri de muncă și nici la creștere economică, ceea ce reprezintă un pericol pentru stabilitatea financiară;

2.  constată că recurgerea la operațiuni principale de refinanțare, la operațiuni de refinanțare pe termen mediu și lung cu alocare integrală la rate fixe, la facilitatea de creditare marginală, la injecții de capital și la facilitatea de depozit rămase toate la niveluri semnificativ de mari în decursul anului 2013 indică o depreciere constantă a mecanismului de transmitere a politicii monetare și a pieței împrumuturilor interbancare din zona euro, deși situația s-a îmbunătățit semnificativ față de anii precedenți, astfel cum o arată stabilizarea diferențialelor, normalizarea treptată a piețelor interbancare și reducerea dezechilibrelor în cadrul sistemului TARGET 2;

3.  se declară încurajat de stabilizarea nivelurilor înregistrate de dezechilibrele din cadrul sistemului TARGET 2 pe parcursul întregului an 2013; subliniază că sistemul de decontare TARGET 2 a avut un rol esențial în protejarea integrității sistemului financiar din zona euro;

4.  este în continuare profund preocupat de faptul că activitatea economică rămâne scăzută, zona euro înregistrând în 2013 o rată negativă de creștere a PIB-ului, pentru al doilea an consecutiv, creșterea PIB-ului fiind extrem de slabă în trimestrele I, II și III ale anului 2014, iar ratele ridicate ale șomajului din multe state membre din zona euro atingând niveluri care amenință stabilitatea zonei euro și subminează sprijinul popular și politic pentru proiectul european;

5.  subliniază preocuparea sa referitoare la scăderea continuă a ratei inflației în zona euro încă din 2011, însoțită de diferențialele ratelor dobânzilor în statele membre; subliniază decalajul important, observat în prezent, între obiectivul clar al BCE de a menține ratele inflației pe termen mediu sub 2 %, dar aproape de acest procentaj, și ratele actuale ale inflației, care se apropie de zero și chiar scad sub zero în mai multe state membre din zona euro; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, după cum a fost recunoscut de președintele BCE, tendințele deflaționiste actuale ar putea conduce la o destabilizare a previziunilor privind inflația pe termen mediu și lung,

6.  recunoaște că actualul proces de ajustare bilanțieră din sectorul financiar și din cel nefinanciar, combinat cu rate ridicate ale șomajului, a continuat să afecteze activitatea economică din zona euro în 2013;

7.  urmărește îndeaproape posibilul risc de deflație; reamintește că o rată a inflației în jur de zero în zona euro periclitează eficacitatea politicii monetare; înțelege că BCE atribuie motivul unei rate foarte scăzute a inflației efectelor pe termen scurt și speră că obiectivul pe termen mediu va fi atins fără a se trece printr-o fază de deflație; constată, cu toate acestea, că previziunile privind inflația pentru anii 2015 și 2016 au fost din nou revizuite de BCE în sens descendent, (cu procente cuprinse între 0,1 și 0,2 %);

8.  subliniază că nivelul inflației prevăzut pentru anii următori, aflat sub obiectivul propus, va influența programele de reducere a datoriilor din mai multe state membre;

9.  subliniază că, dată fiind perspectiva unor noi politici flexibile, precum relaxarea cantitativă și luarea în considerare a provocărilor juridice actuale privind programul TMD, este extrem de important să se asigure claritate și certitudine juridică pentru a permite implementarea eficientă a acestor instrumente, ținându-se seama de concluziile avocatului general Pedro Cruz Villalón al Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate la 14 ianuarie 2015 în cauza C-62/14;

10.  subliniază faptul că costurile reduse de creditare pentru statele membre reflectă o creștere a datoriei publice, în multe cazuri aceasta având un nivel apropiat sau peste 100 % din PIB, și avertizează că o nouă criză ar putea conduce la declanșarea unei reevaluări a riscurilor de către piețele financiare;

11.  subliniază că previziunile BCE publicate în 2013 nu au anticipat conjunctura actuală, în care există o creștere redusă și o rată foarte scăzută a inflației și chiar semnale deflaționiste; în acest context, solicită ca previziunile actuale referitoare la o creștere economică mai accentuată și la o inflație mai ridicată în 2015 și 2016 să fie interpretate cu precauție;

12.  consideră că bilanțurile slabe nu afectează numai băncile, ci au, de asemenea, un efect de domino asupra întreprinderilor și a altor actori din sectorul privat, deoarece lipsa capitalului și a finanțării scade capacitatea unei întreprinderi de a rămâne competitivă, de a înregistra creștere economică și, în cele din urmă, de a menține și de a crea locuri de muncă;

13.  consideră că este extrem de important să se creeze condiții pentru o relansare a investițiilor în zona euro, atât publice, cât și private, ținând seama de faptul că, deși BCE și-a continuat acțiunile pentru a menține condiții favorabile de finanțare, investițiile încă nu s-au redresat; în acest context, solicită statelor membre să se concentreze asupra cauzelor fundamentale ale fragmentării financiare, precum structurile de risc divergente, care fac ca împrumuturile să fie mai costisitoare în țările respective; în plus, solicită statelor membre să implementeze reformele structurale necesare în vederea restaurării unui mediu favorabil întreprinderilor și, în special, să pună în aplicare recomandările specifice fiecărei țări;

14.  încurajează BCE ca, în politica sa de expansiune a bilanțului, să ia în considerare achiziționarea de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor emise de BEI, care asigură fondurile pentru unele dintre cele mai productive investiții din zona euro, în special în ceea ce privește proiectele pe care Comisia le consideră a avea valoare adăugată europeană în urma unei analize costuri-beneficii, cu precădere proiectele TEN-T în domeniile energiei și transporturilor și proiectele legate de piața digitală unică;

15.  constată că, în discursul său de la simpozionul anual al băncilor centrale de la Jackson Hole din 22 august 2014, președintele Draghi a declarat că este nevoie de măsuri pe ambele planuri ale economiei, remarcând că: politicile referitoare la cererea agregată trebuie să fie însoțite de reforme și politici structurale naționale; în ceea ce privește cererea, politica monetară poate și trebuie să joace un rol central, ceea ce în prezent înseamnă o politică monetară flexibilă pe o perioadă extinsă de timp; există posibilitatea ca politica fiscală să joace un rol mai important alături de politica monetară, în special dat fiind că sustenabilitatea datoriei publice trebuie luată în considerare; și, deși este nevoie de o restructurare a investițiilor publice pentru a atrage mai multe investiții private și a facilita reforme structurale, trebuie să se pună accentul pe măsuri adecvate de politică fiscală;

16.  este de acord cu președintele Draghi asupra faptului că flexibilitatea actuală a prevederilor Pactului de stabilitate și de creștere ar putea fi valorificată în vederea unei mai bune abordări a redresării slabe și a integrării costurilor reformelor structurale necesare;

17.  este de acord cu președintele Draghi asupra faptului că există o marjă de manevră pentru a obține o structură a politicilor fiscale favorabilă creșterii și pentru a reduce sarcinile fiscale astfel încât să nu fie afectat bugetul;

18.  este de acord cu președintele Draghi asupra faptului că măsuri complementare la nivelul UE par a fi necesare pentru a asigura atât o poziție agregată adecvată, cât și un program public de investiții de mare amploare;

19.  ia act de faptul că, în plus față de reducerea ratei dobânzii de referință și de intensificarea operațiunilor sale de refinanțare, BCE a adoptat instrumente inovatoare, precum operațiunile punctuale de refinanțare pe termen mai lung (targeted longer-term refinancing operations - TLTRO) și noile strategii de comunicare, precum orientările prospective;

20.  consideră că mecanismul de transmisie nu funcționează corespunzător și că instrumentele de politică monetară folosite de BCE de la începutul crizei, deși au asigurat o detensionare salutară a situației de pe piețele financiare aflate în dificultate, nu au fost eficace în combaterea fragmentării financiare, în stimularea creșterii sau în ameliorarea situației de pe piața muncii; încurajează BCE să se asigure că politicile sale sunt mai bine adaptate la economia reală, în special în ceea ce privește IMM-urile;

21.  consideră că, întrucât mecanismul de transmisie a politicii monetare este grav afectat, beneficiile deciziilor de reducere a ratei dobânzii de referință a BCE sunt limitate; arată că rate foarte reduse ale dobânzii conduc, pe termen lung, la distorsiuni în sectorul economic și s-ar putea dovedi nocive pentru planurile private de pensii și economii;

22.  salută măsurile anunțate de BCE în iunie 2014, care vizează consolidarea funcționării mecanismului de transmisie a politicii monetare; observă că TLTRO introduc, pentru prima dată, o legătură între împrumuturile acordate de bănci sectorului nefinanciar privat și valoarea refinanțării pe care băncile o pot solicita; speră ca rezultatele analizei calității activelor vor spori utilizarea TLTRO de către băncile europene, promovând astfel transferul de lichidități către economia reală;

23.  ia act de faptul că BCE a anunțat că va cumpăra titluri garantate cu active și obligațiuni garantate pentru a spori impactul TLTRO în ceea ce privește facilitarea creditării; subliniază că astfel de intervenții pe piața ABS ar trebui să fie suficient de relevante, astfel încât să aibă un efect asupra ratelor de creditare pentru IMM-uri și să reducă fragmentarea, și trebuie să se desfășoare în condiții de transparență care să nu creeze riscuri excesive pentru bilanțul BCE;

24.  își subliniază îngrijorarea cu privire la fragmentarea considerabilă a condițiilor de creditare pentru IMM-uri țările din zona euro și cu privire la decalajul existent dintre ratele de finanțare acordate IMM-urilor și celor acordate întreprinderilor mai mari; insistă asupra faptului că aceste probleme mai vechi nu sunt abordate în mod corespunzător prin recentele măsuri anunțate de BCE pentru a impulsiona creditarea bancară și că BCE ar trebui să studieze factorii fundamentali care împiedică accesul IMM-urilor la creditare; solicită BCE să cerceteze dacă acest decalaj are vreo legătură cu concentrarea în sectorul bancar;

25.  subliniază că, odată cu măsurile anunțate în iunie și septembrie 2014, se așteaptă ca bilanțul BCE să revină la valoarea pe care o avea la începutul anului 2012; ia act de faptul că această creștere preconizată impune o mare vigilență din partea BCE în ceea ce privește riscul de credit la care este în ultimă instanță expusă;

26.  consideră că valoarea totală a subvențiilor implicite acordate până în prezent ar trebui să fie recuperată treptat, în beneficiul contribuabililor, odată cu revenirea condițiilor economice normale;

27.  ia act de faptul că BCE a afirmat în mod repetat că este pregătită să utilizeze în cadrul mandatului său instrumente neconvenționale suplimentare și să modifice dimensiunea sau componența intervențiilor sale în cazul unei perioade excesiv de lungi cu o inflație scăzută; este în continuare deschis în ceea ce privește utilizarea unor măsuri neconvenționale suplimentare, dar subliniază că aceste măsuri nu vor fi suficiente în lipsa unei combinații optime de politici fiscale, investiții și reforme structurale;

28.  subliniază că nu ar trebui supraestimat impactul măsurilor de politică monetară neconvențională folosite în prezent asupra economiei reale; subliniază că aceste măsuri au o natură tranzitorie și că sunt menite să ofere statelor membre timpul necesar pentru a-și consolida situația fiscală și implementa reformele structurale necesare pentru a stimula creșterea economică și îmbunătățirea situației pe piața muncii;

29.  constată că aplicarea de politici monetare neconvenționale pe o perioadă de timp extinsă ar putea accentua distorsiunile de pe piața de capital; solicită BCE să găsească echilibrul potrivit între riscul de a-și abandona prematur politicile monetare flexibile și riscurile și costurile ce rezultă din distorsiunile pe care le-ar putea provoca aceste politici; prin urmare, solicită BCE să evalueze politicile non-standard astfel încât să limiteze aceste distorsiuni;

30.  reamintește că politica monetară nu poate stimula singură cererea agregată, dacă nu este completată de reforme și politici fiscale și structurale adecvate la nivel național;

31.  subliniază că, pe baza experienței din anii anteriori crizei, rate stabile ale inflației, conform obiectivului pe termen mediu definit de BCE, ar putea fi asociate cu o dinamică nesustenabilă a datoriei private, evidențiind importanța gestionării bulelor activelor și a expansiunii creditului, chiar și atunci când este garantată stabilitatea prețurilor;

32.  reamintește că independența BCE în realizarea politicii sale monetare, așa cum este consacrată în tratate, este indispensabilă pentru atingerea obiectivului de menținere a stabilității prețurilor, mai precis de menținere a inflației la un inferior, dar apropiat de 2 %; reamintește că toate guvernele și autoritățile publice naționale ar trebui să se abțină de la a solicita măsuri din partea BCE;

33.  reamintește că toți membrii Consiliului general al BCE își asumă angajamentul față de deciziile adoptate, care rămân confidențiale, cu excepția cazului în care se hotărăște comunicarea publică a acestora;

34.  solicită BCE să facă un pas înapoi în rolul său din cadrul troicii, pentru a-și consolida independența față de deciziile politice;

35.  reamintește că articolul 127 din TFUE prevede că BCE, fără a aduce atingere obiectivului său principal, susține politicile economice generale din Uniune, astfel cum se prevede și la articolul 282 din TFUE; subliniază, în acest sens, importanța dialogului monetar;

36.  subliniază faptul că o separare clară între politica monetară și cea fiscală înseamnă că autoritatea monetară nu ar trebui să acorde subvenții instituțiilor ce beneficiază de furnizarea de lichiditate, întrucât aceste subvenții ar constitui o politică fiscală;

37.  regretă faptul că BCE și-a depășit mandatul consacrat în tratat, așa cum s-a întâmplat în cazul scrisorilor trimise de fostul președinte al BCE către guvernele Spaniei, Italiei și Irlandei;

38.  salută măsura progresistă adoptată de BCE de a publica rezumatul proceselor-verbale ale reuniunilor sale și așteaptă cu nerăbdare utilizarea acestei practici începând din ianuarie 2015; salută faptul că Consiliul guvernatorilor BCE a dat curs acestei cereri incluse de Parlament în toate rapoartele sale anuale referitoare la BCE;

39.  consideră că băncile centrale din întreaga lume ar trebui să depună eforturi în mod activ pentru a evita orice politică care ar genera efecte negative asupra altora; constată că unele bănci centrale solicită altor bănci centrale să preia potențialele efecte negative ale politicilor monetare mult timp după ce ele și-au pus în aplicare în mod unilateral propriile politici;

40.  consideră că recentele informații care au devenit publice subliniază importanța unei utilizări prudente a injecțiilor de capital pe viitor; subliniază că nu mai este acceptabil ca sectorul bancar al unui stat membru să se îndatoreze astfel pentru un procent semnificativ din PIB-ul său;

41.  încurajează BCE să își îmbunătățească în continuare politica privind egalitatea de gen în ceea ce privește numirile de personal pentru a elimina decalajul actual; salută numirea lui Danièle Nouy la conducerea supravegherii sectorului bancar european, în special pentru meritele sale deosebite și pentru un CV de excepție;

42.  consideră că un accent sporit pe creșterea economică și investițiile publice (cum ar fi pachetul de investiții de 300 de miliarde EUR propus de Președintele Comisiei, Jean Claude Juncker) ar ajuta la completarea eforturilor depuse de BCE în materie de politici în vederea creșterii ocupării forței de muncă și a stimulării creșterii economice în Europa;

Stabilitatea financiară

43.  salută faptul că mecanismul unic de supraveghere (MUS), primul pilon al uniunii bancare, devine pe deplin operațional la 4 noiembrie 2014; ia act de faptul că acest pas major spre integrarea financiară europeană a fost făcut grație finalizării cu succes a activităților pregătitoare, inclusiv a evaluării calității activelor; mulțumește BCE pentru că și-a folosit credibilitatea pentru a sprijini sistemul bancar european; subliniază că nu trebuie permisă combinarea rolurilor pe care le deține BCE în domeniul monetar și în cel de supraveghere;

44.  constată că evaluarea calității activelor și testul de rezistență efectuate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în colaborare cu MUS au arătat că o serie de vulnerabilități se mențin la nivelul sistemului bancar european; speră că rezultatele evaluării calității activelor au luat în considerare toate riscurile în mod corespunzător, pentru a evita „japonizarea” sectorului bancar european și înnoirea repetată a împrumuturilor imposibil de rambursat;

45.  consideră că BCE are o responsabilitate majoră în a se asigura că viitoarele recapitalizări ale băncilor se vor efectua prin sistemul de recapitalizare internă, atunci când accesul la piață este dificil sau imposibil;

46.  solicită BCE să asigure în practicile sale cotidiene că există o separare completă între politica monetară și rolul său de supraveghere bancară;

47.  subliniază faptul că MUS are drept scop asigurarea încrederii în sectorul bancar din zona euro și, astfel, stabilitatea financiară; reamintește că răspunderea democratică a noului MUS în fața Parlamentului European este crucială pentru a asigura credibilitatea noului regim de supraveghere; prin urmare, subliniază importanța acordului interinstituțional dintre Parlament și BCE privind modalitățile practice de exercitare a controlului democratic asupra MUS din noiembrie 2013, precum și a punerii în aplicare pe deplin a acestui acord;

48.  sprijină ideea potrivit căreia, pentru ca sistemul de recapitalizare internă să fie mai credibil și mai eficient, legislația europeană ar trebui să asigure separarea între activitățile de investiții mai riscante și activitățile bancare tradiționale;

49.  consideră că cele mai recente teste de rezistență ilustrează în mod clar limitele cadrului interinstituțional actual, întrucât un scenariu de deflație nu a fost prevăzut în respectivele teste, chiar dacă aceste riscuri de deflație sunt o realitate;

50.  ia act de faptul că, în pofida unei profitabilități relativ scăzute, băncile din zona euro au continuat să își consolideze pozițiile de capital, combinând majorarea capitalului cu reducerea activelor ponderate în funcție de risc și grație sprijinului public; recunoaște faptul că, în anumite cazuri, s-au realizat majorări de capital în contextul programelor de asistență financiară din partea statelor membre;

51.  este preocupat de faptul că multe dintre băncile din zona euro sunt în continuare dependente de finanțarea de către banca centrală; consideră esențială înființarea unei uniuni a piețelor de capital, reglementate corespunzător, pentru a reduce dependența excesivă a economiilor din zona euro de sistemul bancar;

52.  subliniază că o consolidare a bunei guvernanțe în cadrul băncilor sporește încrederea în sectorul bancar, contribuind astfel și la stabilitatea financiară;

53.  subliniază că activitatea referitoare la titlurile de stat continuă să reprezinte o sursă majoră de profit pentru băncile din zona euro, deși creditarea acordată sectorului nefinanciar privat este în continuare lentă; consideră că ar trebui accelerate lucrările tehnice și legislative asupra riscurilor asociate datoriilor suverane; solicită BCE să lanseze un avertisment acelor bănci care își măresc constant deținerile de obligațiuni guvernamentale, dar reduc volumul creditelor acordate sectorului privat;

54.  salută propunerea legislativă a Comisiei privind reforma structurală în domeniul bancar; ia act de faptul că în mai multe state membre s-au introdus deja reforme similare; invită BCE să colaboreze cu alte instituții relevante în vederea asigurării unei reforme structurale durabile la nivel european care să pună capăt subvențiilor acordate pentru activitățile comerciale ale marilor instituții financiare și să asigure condiții echitabile pentru serviciile financiare;

55.  reamintește că mecanismul unic de rezoluție (MUR), cel de-al doilea pilon al uniunii bancare, va intra în vigoare la începutul anului 2015; subliniază că este nevoie să se continue dezvoltarea celui de-al treilea pilon al uniunii bancare;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Băncii Centrale Europene.