(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

[Amendamentul 1]

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0041/2015). (2) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Fondurile de piață monetară (FPM) oferă finanțare pe termen scurt instituțiilor financiare, întreprinderilor sau guvernelor. Prin finanțarea pusă la dispoziția acestor entități, fondurile de piață monetară contribuie la finanțarea economiei europene. Aceste entități își utilizează mai degrabă investițiile în FPM ca modalitate eficientă de răspândire a riscului lor de credit și expunere, decât să se bazeze doar pe depozite bancare.

(2)  Din punct de vedere al cererii, FPM reprezintă instrumente de gestionare pe termen scurt a trezoreriei care oferă un grad ridicat de lichiditate, de diversificare și de stabilitate a valorii capitalului investit combinat cu randament bazat pe piață. ▌FPM sunt folosite ▌de o gamă largă de entități, inclusiv organizații de binefacere, asociații de gestionare a locuințelor, autorități locale și investitori profesioniști mai mari, cum ar fi întreprinderile și fondurile de pensii care doresc să își investească excedentul de numerar pentru un interval scurt de timp. Prin urmare, FPM reprezintă o legătură esențială între cererea și oferta de finanțare pe termen scurt.

(3)  Evenimentele care au avut loc în timpul crizei financiare au evidențiat o serie de caracteristici ale FPM care le fac vulnerabile atunci când există dificultăți pe piețele financiare și pot astfel răspândi sau amplifica riscurile în întregul sistem financiar. Atunci când prețurile activelor în care sunt investite FPM încep să scadă, mai ales în timpul situațiilor de tensiuni pe piață, FPM nu își pot ține întotdeauna promisiunea de a răscumpăra imediat și de a conserva valoarea principală a unei unități sau a unei acțiuni emise de FPM investitorilor. Această situație, care, potrivit Consiliului pentru Stabilitate Financiară (FSB) și Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO), poate fi deosebit de gravă pentru FPM cu VAN constantă sau stabilă, poate declanșa cereri de răscumpărare substanțiale și bruște care ar putea avea consecințe macroeconomice mai ample.

(4)  Cererile de răscumpărare considerabile pot forța FPM să își vândă o parte din activele de investiții pe o piață în declin, alimentând astfel în principiu o criză de lichiditate. În aceste condiții, emitenții de pe piața monetară se pot confrunta cu dificultăți de finanțare grave dacă piețele efectelor de comerț și alte instrumente ale pieței monetare se confruntă cu o lipsă de lichidități. Acest lucru ar putea avea un efect de contagiune ▌pe piața finanțării pe termen scurt și ar putea conduce la dificultăți directe și majore în ceea ce privește finanțarea instituțiilor financiare, a întreprinderilor și a guvernelor și, așadar, a economiei.

(5)  Administratorii de active, susținuți de sponsori, pot decide să ofere sprijin discreționar pentru a menține lichiditatea și stabilitatea FPM. Sponsorii sunt adesea forțați să sprijine FPM pe care le sponsorizează și care își pierd din valoare din cauza riscului reputațional și a temerii că panica s-ar putea extinde asupra celorlalte afaceri ale sponsorilor. În funcție de mărimea fondului și de presiunea exercitată de răscumpărări, sprijinul din partea sponsorului poate atinge proporții care depășesc rezervele disponibile imediat. Prin urmare, este important să se prevadă un cadru de norme uniforme pentru a preveni insolvența sponsorului și riscul de contagiune a altor entități care sponsorizează FPM.

(6)  Pentru a menține integritatea și stabilitatea pieței interne ▌este necesar să se stabilească norme privind funcționarea FPM, în special cu privire la componența portofoliului FPM. Acest lucru va face FPM mai rezistente și va limita canalele de contagiune. Sunt necesare norme uniforme în întreaga Uniune pentru a garanta că FPM sunt în măsură să onoreze cererile de răscumpărare ale investitorilor, în special în situații de criză a pieței. De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind portofoliul FPM pentru a asigura că aceste fonduri sunt în măsură să facă față cererilor de răscumpărare substanțiale și bruște ale unui grup mare de investitori.

(7)  De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind FPM pentru a asigura buna funcționare a pieței de finanțare pe termen scurt pentru instituțiile financiare, pentru întreprinderile care emit instrumente de datorie pe termen scurt și pentru guverne. Acestea sunt necesare, de asemenea, pentru a asigura egalitatea de tratament aplicat investitorilor în FPM și pentru a evita ca investitorii care solicită răscumpărarea târziu să fie dezavantajați dacă răscumpărările sunt temporar suspendate sau dacă FPM este lichidat.

(8)  Este necesar să se prevadă armonizarea cerințelor prudențiale referitoare la FPM prin stabilirea unor reguli clare care impun obligații directe asupra FPM și a administratorilor acestora în întreaga Uniune. S-ar consolida astfel stabilitatea FPM ca sursă de finanțare pe termen scurt pentru guverne și pentru sectorul întreprinderilor din Uniune. Acest lucru ar asigura, de asemenea, că FPM rămân un instrument de încredere pentru satisfacerea nevoilor industriei din Uniune în materie de gestionare a trezoreriei.

(9)  După un an de la intrarea lor în vigoare, liniile directoare privind FPM adoptate de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR) pentru a crea un nivel minim de condiții de concurență echitabile pentru FPM din Uniune au fost puse în aplicare numai de 12 state membre, ceea ce demonstrează faptul că persistă norme naționale divergente. Diferitele abordări naționale împiedică eliminarea vulnerabilităților de pe piețele monetare ale Uniunii ▌ și reducerea riscurilor de contagiune, punând astfel în pericol funcționarea și stabilitatea pieței interne, așa cum s-a demonstrat în timpul crizei financiare. Prin urmare, normele comune privind FPM ar trebui să prevadă un nivel ridicat de protecție a investitorilor, precum și să prevină și să reducă orice riscuri potențiale de contagiune care rezultă din eventualele retrageri masive din FPM.

(10)  În absența unui regulament care stabilește normele aplicabile FPM, este posibil să se adopte măsuri divergente la nivel național, ceea ce ar putea provoca denaturări semnificative ale concurenței ca urmare a diferențelor semnificative între normele esențiale de protecție a investițiilor. Cerințele divergente privind componența portofoliului, activele eligibile și scadența, lichiditatea și diversificarea acestora, precum și calitatea creditului emitenților de instrumente de piață monetară conduc la niveluri diferite de protecție a investitorilor din cauza nivelurilor diferite de risc aferente propunerilor de investiții legate de un fond de piață monetară. Prin urmare, este esențial să se adopte un set uniform de norme, pentru a se evita contagiunea pieței de finanțare pe termen scurt și a sponsorilor FPM, care ar pune în pericol stabilitatea pieței financiare a Uniunii. În vederea reducerii riscului sistemic, FPM cu valoarea activului net constantă (FPM cu VAN constantă) ar trebui, de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, să funcționeze în Uniune doar sub formă de FPM cu VAN constantă pentru datorie publică, FPM mic cu VAN constantă sau FPM cu VAN cu volatilitate scăzută. În prezentul regulament, orice trimitere la FPM cu VAN constantă ar trebui să fie considerată trimitere la FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, FPM mici cu VAN constantă și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, cu excepția cazurilor în care se specifică altfel. FPM cu VAN constantă deja existente ar trebui să poată alege să funcționeze, în schimb, ca FPM cu valoarea activului net variabilă (FPM cu VAN variabilă).

(11)  Noile norme privind FPM sunt strâns legate de Directiva 2009/65/CE(2) și de Directiva 2011/61/UE(3), acestea formând cadrul juridic care reglementează instituirea, administrarea și comercializarea FPM în Uniune.

(12)  În cadrul Uniunii, organismele de plasament colectiv pot funcționa ca organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), gestionate de administratori de OPCVM, ca societăți de investiții autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE sau ca fonduri de investiții alternative (FIA), gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative (AFIA), autorizați sau înregistrați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE. Noile norme privind FPM completează dispozițiile directivelor menționate. Prin urmare, noile norme uniforme privind FPM ar trebui să se aplice în plus față de cele prevăzute de Directiva 2009/65/CE și de Directiva 2011/61/UE. În același timp, ar trebui să se prevadă în mod explicit neaplicarea mai multor norme privind politicile de investiții ale OPCVM stabilite în capitolul VII din Directiva 2009/65/CE și ar trebui prevăzute norme specifice privind produsele în noile dispoziții uniforme privind FPM.

(13)  Normele armonizate ar trebui să se aplice organismelor de plasament colectiv ale căror caracteristici corespund caracteristicilor FPM. Pentru OPCVM și FIA care investesc în active pe termen scurt, cum ar fi instrumente sau depozite de pe piața monetară, sau care semnează acorduri reverse repo sau anumite contracte derivate cu singurul scop de a acoperi riscurile inerente ale altor investiții ale fondului și care au obiectivul de a oferi randamente în conformitate cu ratele de pe piața monetară sau de a conserva valoarea investiției, respectarea noilor norme privind FPM ar trebui să fie obligatorie.

(14)  Specificitatea FPM rezultă dintr-o combinație a activelor în care investesc și a obiectivelor pe care le urmăresc. Obiectivul de a oferi un randament în conformitate cu ratele pieței monetare și obiectivul de a conserva valoarea unei investiții nu se exclud reciproc. Un FPM poate urmări oricare dintre aceste obiective sau ambele obiective în același timp.

(15)  Obiectivul de a oferi un randament în conformitate cu ratele pieței monetare ar trebui să fie înțeles în sens larg. Nu este necesar ca randamentul preconizat să fie perfect aliniat la EONIA, Libor, Euribor sau la orice altă rată relevantă a pieței monetare. Obiectivul de a depăși rata pieței monetare cu o mică marjă ar trebui să nu scoată un OPCVM sau un FIA în afara domeniului de aplicare al noilor norme uniforme.

(16)  Obiectivul de conservare a valorii investiției nu ar trebui înțeles ca o garanție de capital promisă de fond, ci ca un scop pe care OPCVM sau FIA își propune să îl atingă. O scădere a valorii investițiilor nu ar trebui să însemne că organismul de plasament colectiv și-a schimbat obiectivul de a conserva valoarea investiției.

(17)  Este important ca OPCVM și FIA care au caracteristici de FPM să fie identificate ca FPM și să se verifice în mod explicit capacitatea acestora de a respecta în permanență noile norme uniforme privind FPM. În acest scop, autoritățile competente ar trebui să autorizeze FPM. Pentru OPCVM, autorizarea ca FPM ar trebui să facă parte din autorizarea ca OPCVM, în conformitate cu procedurile armonizate prevăzute în Directiva 2009/65/CE. Pentru FIA, dat fiind că acestea nu sunt supuse autorizării armonizate și procedurilor de supraveghere în conformitate cu Directiva 2011/61/UE, este necesar să se prevadă norme de bază comune privind autorizarea care reflectă normele armonizate aplicabile OPCVM. Aceste proceduri ar trebui să asigure că administratorul unui FIA autorizat ca FPM este un administrator de fond de investiții alternative (AFIA) autorizat în temeiul Directivei 2011/61/UE.

(18)  Pentru a se asigura că toate organismele de plasament colectiv care prezintă caracteristicile proprii FPM fac obiectul noilor norme comune aplicabile FPM, este necesar să se interzică utilizarea denumirii de „FPM” sau a oricărui alt termen care sugerează că un organism de plasament colectiv are aceleași caracteristici ca un FPM dacă organismul respectiv nu respectă prezentul regulament. Pentru a evita eludarea normelor aplicabile FPM, autoritățile competente ar trebui să monitorizeze practicile de piață ale organismelor de plasament colectiv stabilite sau comercializate în jurisdicția acestora pentru a verifica dacă acestea nu folosesc în mod abuziv denumirea de FPM sau sugerează că sunt un FPM fără a respecta noul cadru de reglementare.

(19)  Noile norme aplicabile FPM ar trebui să se bazeze pe cadrul de reglementare existent instituit de Directiva 2009/65/CE și de Directiva 2011/61/UE, precum și de actele adoptate pentru punerea în aplicare a acestora. Prin urmare, normele privind produsele referitoare la FPM ar trebui să se aplice în plus față de normele privind produsele prevăzute în legislația în vigoare a Uniunii, cu excepția cazului în care se prevede explicit neaplicarea acestora. Mai mult, normele de gestionare și de comercializare stabilite în cadrul legislativ existent ar trebui să se aplice FPM, ținând seama de faptul că acestea sunt fie OPCVM, fie FIA. În egală măsură, normele privind furnizarea transfrontalieră de servicii și libertatea de stabilire prevăzute în Directiva 2009/65/CE și în Directiva 2011/61/UE ar trebui să se aplice în mod corespunzător activităților transfrontaliere ale FPM.

(20)  Având în vedere că OPCVM și FIA pot lua forme juridice diferite care nu le conferă neapărat personalitate juridică, dispozițiile care impun unui FPM să ia măsuri ar trebui interpretate ca aplicându-se administratorului FPM daca FPM respectiv este constituit ca un OPCVM sau ca un FIA care nu este în măsură să acționeze singur deoarece nu are personalitate juridică proprie.

(21)  Normele privind portofoliul FPM necesită o identificare clară a categoriilor de active în care FPM au dreptul să investească, precum și a condițiilor în care aceste active sunt eligibile. Pentru a asigura integritatea FPM este, de asemenea, de dorit să se interzică FPM să efectueze anumite tranzacții financiare care ar putea pune în pericol strategia și obiectivele lor de investiții.

(22)  Instrumentele de piață monetară sunt instrumente transferabile tranzacționate în mod normal pe piața monetară, cum ar fi bonurile de trezorerie și certificatele emise de autoritățile locale, certificatele de depozit, efectele de comerț, titlurile garantate cu active de o bună calitate și lichiditate, acceptele bancare sau titlurile pe termen scurt sau mediu. Instrumentele respective ar trebui să fie eligibile pentru investiții efectuate de FPM numai dacă respectă limitele de scadență sau, în cazul titlurilor garantate, dacă sunt eligibile ca active de înaltă calitate în conformitate cu normele privind lichiditățile din partea VI a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(4) și dacă FPM consideră că acestea prezintă o calitate ridicată a creditului.

(23)  Efectele de comerț garantate cu active ar trebui să fie considerate instrumente de piață monetară eligibile în măsura în care respectă cerințele suplimentare. Dat fiind că, în timpul crizei, anumite securitizări erau deosebit de instabile, este necesar să se impună limite ale scadențelor și criterii de calitate pentru activele-suport, precum și să se asigure faptul că ansamblul de expuneri este suficient de diversificat. Însă nu toate activele-suport s-au dovedit a fi instabile, inclusiv, în special, securitizările în cazul cărora activele-suport au fost asociate cu sprijinirea capitalului de lucru al producătorilor și vânzarea de bunuri și servicii din economia reală. Aceste securitizări au avut rezultate bune și ar trebui considerate instrumente de piață monetară eligibile în măsura în care sunt eligibile ca active lichide de înaltă calitate în conformitate cu normele privind lichiditatea din partea VI a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, specificate în Regulamentul delegat (UE) al Comisiei nr. …/...(5). Aceasta ar trebui să se aplice titlurilor garantate cu active lichide calificate de înaltă calitate care cuprind una dintre următoarele subcategorii de active-suport securitizate menționate la articolul 13 alineatul (2) litera (g) punctele (iii) și (iv) din Regulamentul delegat (UE) al Comisiei nr. .../..., și anume împrumuturile auto și contractele de leasing auto pentru debitori sau utilizatori stabiliți sau rezidenți într-un stat membru și împrumuturi comerciale, contracte de leasing sau facilități de creditare către întreprinderile înființate într-un stat membru pentru a finanța cheltuielile de capital sau operațiunile comerciale, altele decât achiziționarea sau dezvoltarea de proprietăți imobiliare comerciale. Trimiterea la anumite subcategorii de active-suport securitizate menționate în Regulamentul delegat (UE) al Comisiei nr. …/... este importantă pentru a asigura o definiție uniformă a activelor-suport securitizate eligibile în sensul reglementărilor privind lichiditățile pentru instituțiile de credit și al prezentului regulament, care este, la rândul său, important pentru lichiditatea acestor instrumente în vederea evitării impedimentelor din calea securitizării economiei reale.

(23a)  Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește indicarea criteriilor de identificare a securitizării simple, transparente și standardizate. Astfel, Comisia ar trebui să asigure consecvența cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și al articolului 135 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) și să ia în considerare caracteristicile specifice ale securitizărilor cu scadență la emitere de mai puțin de 397 de zile. Comisiei ar trebui delegată și competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește indicarea criteriilor de identificare a datoriilor cu o calitate bună a creditului și a efectelor de comerț garantate cu active lichide. Comisia ar trebui să asigure consecvența cu activitățile Autorității Bancare Europene (ABE) și să sprijine aceste activități.

(24)   Un FPM ar trebui să aibă dreptul să investească în depozite în măsura în care poate să retragă banii în orice moment. Posibilitatea efectivă de retragere ar fi afectată dacă sancțiunile pentru retragerea anticipată ar fi atât de mari încât să depășească dobânzile acumulate înainte de retragere. Din acest motiv, FPM ar trebui să aibă în vedere să nu facă depozite pe lângă o instituție de credit care impune sancțiuni mai mari decât media și nici depozite cu termene prea lungi care presupun sancțiuni prea mari.

(25)  Instrumentele financiare derivate eligibile în care pot investi FPM ar trebui să îndeplinească numai rolul de a acoperi riscul ratei dobânzii și riscul valutar și să aibă ca instrument-suport doar rate ale dobânzilor, valută sau indici care reprezintă aceste categorii. Orice utilizare a instrumentelor derivate în alt scop sau cu alte active-suport ar trebui să fie interzisă. Instrumentele financiare derivate ar trebui să fie utilizate doar ca o completare a strategiei fondurilor, nu ca instrument principal pentru atingerea obiectivelor acestora. Dacă un FPM investește în active denominate în altă monedă decât moneda fondului, se așteaptă de la administratorul FPM să acopere integral expunerea la riscul valutar, inclusiv prin intermediul instrumentelor derivate. FPM ar trebui să aibă dreptul de a investi în instrumente financiare derivate dacă acestea sunt tranzacționate pe o piață reglementată astfel cum se menționează la articolul 50 alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din Directiva 2009/65/CE sau extrabursier (OTC) sau într-un cadru organizat astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele de instrumente financiare.

(26)  Acordurile reverse repo ar putea fi utilizate de către FPM ca mijloc de a investi excedentul de numerar pe termen foarte scurt, cu condiția ca poziția să fie pe deplin garantată. Pentru a proteja interesele investitorilor, este necesar să se asigure că garanțiile oferite în cadrul acordurilor reverse repo sunt de bună calitate. FPM ar trebui să nu utilizeze alte tehnici de optimizare a administrării portofoliului, inclusiv operațiuni de dare sau luare cu împrumut a unor titluri de valoare, deoarece acestea pot afecta realizarea obiectivelor de investiții ale FPM.

(27)  Pentru a limita asumarea de riscuri de către FPM, este esențial să se reducă riscul de contrapartidă prin impunerea unor cerințe clare de diversificare a portofoliului FPM. În acest sens, este necesar, de asemenea, ca acordurile reverse repo să fie pe deplin acoperite de garanții și, pentru a limita riscul operațional, ca orice contrapartidă din cadrul unui acord reverse repo să nu reprezinte mai mult de 20 % din activele FPM. Toate instrumentele financiare derivate extrabursiere ar trebui să fie reglementate de Regulamentul (UE) nr. 648/2012(6).

(28)  Din motive prudențiale și pentru a evita exercitarea unei influențe semnificative de către FPM asupra gestionării unui organism emitent, este necesar să se evite concentrarea excesivă a unui FPM pe investiții emise de același organism emitent.

(29)  FPM ar trebui să aibă responsabilitatea de a investi în active eligibile de înaltă calitate. Prin urmare, un FPM ar trebui să dispună de o procedură prudentă ▌de evaluare a creditelor pentru determinarea calității de credit a instrumentelor pieței monetare în care intenționează să investească. În conformitate cu legislația Uniunii privind limitarea dependenței excesive de ratingurile de credit, este important ca FPM să evite, atunci când evaluează calitatea activelor eligibile, orice dependență excesivă de ratingurile publicate de agenții de rating. ▌

(29a)  Având în vedere eforturile depuse de organismele internaționale, cum ar fi IOSCO și FSB, dar și în legislația europeană, de exemplu Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(7) și Directiva 2013/14/UE a Parlamentului European și a Consiliului(8), de a reduce încrederea excesivă acordată de investitori ratingurilor de credit, nu este adecvat ca un produs, inclusiv FPM, să facă obiectul unei interdicții explicite de a solicita sau a finanța un rating de credit extern.

(30)  Pentru a evita ca administratorii FPM să folosească criterii de evaluare diferite pentru evaluarea calității creditului unui instrument al pieței monetare și să atribuie, astfel, caracteristici de risc diferite aceluiași instrument, este esențial ca administratorii să instituie o procedură internă de evaluare bazată pe metodologii de atribuire prudente, sistematice și continue. Printre exemplele de criterii de evaluare internă se numără măsuri cantitative privind emitentul instrumentului, cum ar fi indicatorii financiari, dinamica bilanțului, orientările de profitabilitate, care sunt evaluate și comparate cu cele ale altor întreprinderi și grupuri din sector, precum și măsuri calitative cu privire la emitentul instrumentului, cum ar fi eficiența administrării, strategia corporativă, care sunt analizate pentru a stabili că strategia globală a emitentului nu afectează calitatea creditului în viitor. Evaluările interne cele mai înalte ar trebui să reflecte faptul că bonitatea emitentului instrumentelor este menținută în permanență la cele mai înalte niveluri posibile.

(31)  Pentru a dezvolta o procedură transparentă și coerentă de evaluare a creditelor, administratorul ar trebui să documenteze procedurile utilizate pentru evaluarea internă. Acest lucru ar trebui să asigure faptul că procedura urmează un set clar de reguli care pot fi monitorizate și că metodologiile utilizate sunt comunicate, la cerere, părților interesate, precum și autorității naționale competente.

(32)  Pentru a reduce riscul de portofoliu al FPM, este important să se stabilească limite de scadență, oferind o limită maximă admisibilă pentru scadența medie ponderată (WAM) și pentru durata de viață medie ponderată (WAL).

(33)  Scadența medie ponderată este utilizată pentru a măsura sensibilitatea unui FPM la modificarea ratelor dobânzilor pe piața monetară. În stabilirea scadenței medii ponderate, administratorii ar trebui să ia în considerare impactul instrumentelor financiare derivate, al depozitelor și al acordurilor reverse repo și să reflecte efectul acestora asupra riscului de rată a dobânzii suportat de FPM. Efectuarea de către FPM a unei tranzacții swap pentru a obține expunere la un instrument cu rată fixă în loc de o rată fluctuantă ar trebui să fie luată în considerare pentru stabilirea scadenței medii ponderate.

(34)  Durata de viață medie ponderată este utilizată pentru măsurarea riscului de credit deoarece cu cât rambursarea principalului este amânată mai mult, cu atât mai mare este riscul de credit. Aceasta este utilizată, de asemenea, pentru a limita riscul de lichiditate. Contrar calculului scadenței medii ponderate, calculul duratei de viață medii ponderate pentru titlurile de valoare cu rată variabilă și instrumentele financiare structurate nu permite utilizarea datei de revizuire a ratei dobânzii, folosind în schimb doar scadența finală declarată a unui instrument financiar. Scadența utilizată pentru calcularea duratei de viață medii ponderate este scadența reziduală până la data de răscumpărare legală, deoarece aceasta este singura dată la care societatea de administrare poate fi sigură că instrumentul va fi rambursat. Caracteristicile unui instrument, cum ar fi posibilitatea de răscumpărare la anumite date, așa-numitele opțiuni de vânzare, nu pot fi luate în considerare pentru calcularea duratei de viață medii ponderate.

(35)  Pentru a consolida capacitatea FPM de a face față răscumpărărilor și pentru a preveni lichidarea activelor FPM la prețuri foarte reduse, FPM ar trebui să dețină în permanență o cantitate minimă de active lichide cu scadență zilnică sau săptămânală. Pentru a calcula procentul de active cu scadență zilnică și săptămânală, ar trebui să se utilizeze data de răscumpărare legală a activului. Se poate lua în considerare posibilitatea ca administratorul să rezilieze un contract pe termen scurt. De exemplu, dacă un acord reverse repo poate fi reziliat cu un preaviz de o zi, acesta ar trebui luat în calcul ca activ cu scadență zilnică. Dacă administratorul are posibilitatea să retragă bani dintr-un cont de depozit cu preaviz de o zi, depozitul respectiv poate fi luat în calcul ca activ cu scadență zilnică. Titlurile guvernamentale pot fi incluse ca active cu scadență zilnică atunci când un administrator al FPM stabilește că titlurile guvernamentale au o calitate bună a creditului.

(36)  Având în vedere că FPM pot investi în active cu scadențe diferite, investitorii ar trebui să poate face distincția între diferitele categorii de FPM. Prin urmare, FPM ar trebui clasificate fie în categoria FPM pe termen scurt, fie în cea a FPM standard. Obiectivul FPM pe termen scurt este de a oferi randamente la ratele pieței monetare, asigurând în același timp cel mai înalt nivel de siguranță posibil pentru investitori. Având în vedere scadența medie ponderată și durata de viață medie ponderată scurte, riscul de durată și riscul de credit al FPM pe termen scurt sunt menținute la niveluri scăzute.

(37)  Obiectivul FPM standard este de a oferi randamente puțin mai mari decât cele ale pieței monetare, FPM standard investind astfel în active care au scadențe mai îndepărtate. Mai mult decât atât, pentru a realiza această performanță mai bună, ar trebui să se permită FPM din această categorie să utilizeze limite extinse pentru riscul de portofoliu, cum ar fi scadența medie ponderată și durata de viață medie ponderată.

(38)  În conformitate cu normele prevăzute la articolul 84 din Directiva 2009/65/CE, administratorii de FPM care sunt OPCVM au posibilitatea de a suspenda temporar răscumpărările în cazuri excepționale, atunci când circumstanțele impun acest lucru. Conform normelor prevăzute la articolul 16 din Directiva 2011/61/UE și la articolul 47 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei(9), administratorii de FPM care sunt FIA pot utiliza măsuri speciale pentru a face față unei eventuale nelichidități a activelor fondurilor.

(39)  Pentru ca gestionarea riscurilor FPM să nu fie afectată de decizii pe termen scurt influențate de eventualul rating atribuit FPM, în cazul în care un administrator al unui FPM solicită un rating extern, acesta ar trebui să facă obiectul Regulamentului (UE) nr. 462/2013. ▌Pentru asigurarea unei gestionări adecvate a lichidităților, este necesar ca FPM să stabilească politici și proceduri solide pentru a-și cunoaște investitorii. Politicile pe care administratorul trebuie să le pună în aplicare ar trebui să contribuie la înțelegerea bazei de investitori ai FPM, în măsura în care pot fi anticipate răscumpărările importante. Pentru a evita situația în care FPM se confruntă cu răscumpărări masive bruște, ar trebui acordată o atenție deosebită investitorilor mari care reprezintă o parte substanțială din activele FPM, cum ar fi un investitor care reprezintă o pondere mai mare decât cea a activelor cu scadență zilnică. În acest caz, FPM ar trebui să își majoreze ponderea activelor cu scadență zilnică până la procentul reprezentat de investitorul respectiv. Ori de câte ori este posibil, administratorul ar trebui să ia în considerare identitatea investitorilor, chiar dacă aceștia sunt reprezentați de conturi ale mandatarilor, portaluri sau orice alt cumpărător indirect.

(40)  În cadrul unei gestionări prudente a riscului, FPM ar trebui să efectueze cel puțin trimestrial o simulare a situațiilor de criză. Administratorii FPM ar trebui să ia măsuri pentru a consolida robustețea FPM ori de câte ori rezultatele simulării situațiilor de criză indică vulnerabilități.

(41)  Pentru a reflecta valoarea reală a activelor, utilizarea evaluării prin marcarea la piață ar trebui să fie metoda preferată de evaluare a activelor FPM. Atunci când evaluarea prin marcarea la piață oferă o valoare fiabilă a activului, nu ar trebui să i se permită administratorului să folosească metoda de evaluare bazată pe marcarea la model deoarece aceasta are tendința de a oferi o evaluare mai puțin precisă. În cazul activelor precum bonuri de trezorerie și certificate emise de autoritățile locale și certificatele pe termen scurt sau mediu se așteaptă ca marcarea la piață să fie fiabilă. Pentru evaluarea efectelor de comerț sau a certificatelor de depozit, administratorul ar trebui să verifice dacă o piață secundară oferă o evaluare precisă a prețurilor. Prețul de răscumpărare oferit de emitent ar trebui să fie, de asemenea, considerat ca reprezentând o bună estimare a valorii efectelor de comerț. Administratorul ar trebui să estimeze valoarea, de exemplu, cu ajutorul datelor de piață, cum ar fi randamentele oferite de emisiuni comparabile și de emitenți comparabili sau utilizând metoda de contabilitate a costului amortizat considerată la nivel internațional ca fiind stabilită în temeiul standardelor de contabilitate internaționale recunoscute.

(42)  FPM cu VAN constantă au ca obiectiv conservarea capitalului investit, asigurând în același timp un grad ridicat de lichiditate. Majoritatea FPM cu VAN constantă au o valoare a activului net (VAN) pe set de unități sau de acțiuni stabilită, de exemplu, la 1 EUR, 1 USD sau 1 GBP atunci când distribuie venitul investitorilor. Celelalte acumulează venituri în valoarea activului net al fondului, menținând în același timp valoarea intrinsecă a activului la o valoare constantă.

(43)  Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale FPM cu VAN constantă, este necesar să se permită ca FPM cu VAN constantă să utilizeze, de asemenea, metoda de contabilitate a costului amortizat pentru a determina valoarea activului net (VAN) constantă pe unitate sau pe acțiune. Cu toate acestea, pentru a asigura în orice moment monitorizarea diferenței dintre VAN constantă pe unitate sau pe acțiune și VAN pe unitate sau pe acțiune, un FPM cu VAN constantă ar trebui să calculeze, de asemenea, valoarea activelor sale pe baza metodelor de marcare la piață sau marcare la model.

(44)  Dat fiind că un FPM ar trebui să publice o VAN care reflectă evoluția valorii activelor sale, VAN publicată ar trebui să fie rotunjită cel mult la cel mai apropiat punct de bază sau echivalentul acestuia. Prin urmare, atunci când VAN este publicată într-o anumită monedă, de exemplu 1 EUR, modificarea progresivă a valorii ar trebui indicată la fiecare palier de 0,0001 EUR. În cazul unei VAN de 100 EUR, modificarea progresivă a valorii ar trebui indicată la fiecare palier de 0,01 EUR. Numai FPM cu VAN constantă au dreptul de a publica un preț care nu reflectă integral evoluția valorii activelor lor. În acest caz, VAN poate fi rotunjită la cel mai apropiat cent pentru o VAN de 1 EUR (paliere de 0,01 EUR).

(44a)  Investitorii ar trebui să fie clar informați, înainte de a investi într-un FPM, dacă FPM respectiv este un FPM pe termen scurt sau standard. Pentru a evita așteptările greșite ale investitorilor ar trebui, de asemenea, ca în orice document de comercializare să fie specificat în mod clar că FPM nu reprezintă vehicule de investiții garantate.

(45)  Pentru a putea tempera posibilele răscumpărări ale clienților în perioade de tensiuni majore pe piață, toate FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, toate FPM mici cu VAN constantă și toate FPM cu VAN cu volatilitate scăzută ar trebui să dispună de norme privind comisioanele de lichiditate și limitele de răscumpărare, pentru a împiedica răscumpărările semnificative în perioade cu condiții de piață extreme și pentru a împiedica alți investitori să fie în mod incorect expuși tensiunilor de pe piață predominante. Comisionul de lichiditate ar trebui să fie echivalent cu costul real al lichidării activelor pentru a opera răscumpărarea clienților în timpul perioadelor de criză ale pieței și nu o sancțiune care să depășească ceea ce ar compensa pierderile suferite de alți investitori ca urmare a răscumpărării.

(46)   FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și FPM mici cu VAN constantă ar trebui să nu mai aibă statutul de FPM cu VAN constantă în cazul în care nu pot îndeplini cerințele privind volumul minim de lichidități săptămânale într-un termen de 30 de zile de la folosirea comisioanelor de lichiditate sau a limitelor de răscumpărare. În acest caz, FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau FPM mici cu VAN constantă în cauză ar trebui transformate automat în FPM cu VAN variabilă sau lichidate.

(46a)   FPM cu VAN cu volatilitate scăzută ar trebui autorizate numai pentru perioade de cinci ani. La patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să reexamineze dacă FPM cu VAN cu volatilitate scăzută sunt adecvate. Reexaminarea ar trebui să țină seama de impactul și de punerea în aplicare ale dispozițiilor privind FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, inclusiv de frecvența mecanismelor de protecție menționate în prezentul regulament. Reexaminarea ar trebui să ia, de asemenea, în considerare riscul la adresa stabilității financiare a sistemului financiar al Uniunii și costurile economice, inclusiv pentru corporații, sectorul FPM și sectorul financiar într-un sens mai larg. În cadrul reexaminării ar trebui să se analizeze și posibilitatea ca FPM cu VAN cu volatilitate scăzută să fie autorizate pentru perioade mai lungi de cinci ani sau pe perioadă nedeterminată și, dacă da, măsura în care regimul privind FPM cu VAN cu volatilitate scăzută trebuie modificat.

(47)  Sprijinul extern oferit unui ▌FPM în vederea menținerii fie a lichidității, fie a stabilității ▌sau care are acest efect de facto crește riscul de contagiune între sectorul FPM și restul sectorului financiar. Terții care oferă un astfel de sprijin au un interes în acest sens fie pentru că au un interes economic în societatea de administrare care gestionează FPM, fie pentru că vor să evite orice prejudiciu reputațional care ar putea apărea dacă numele lor ar fi asociat cu eșecul unui FPM. Pentru că terții nu se angajează în mod explicit să ofere sau să garanteze sprijinul, există incertitudini cu privire la acordarea unui astfel de sprijin atunci când FPM are nevoie. În aceste condiții, caracterul discreționar al sprijinului oferit de sponsor contribuie la nesiguranță în rândul participanților la piață cu privire la cine va suporta pierderile FPM atunci când apar acestea. Incertitudinea ar putea spori vulnerabilitatea FPM la retrageri masive în perioadele de instabilitate financiară, când riscurile financiare globale sunt cel mai pronunțate și când apar îndoieli cu privire la soliditatea financiară a sponsorilor și la capacitatea acestora de a oferi sprijin FPM afiliate. Din aceste motive, sprijinul extern acordat FPM ar trebui să fie interzis.

(48)  Investitorii ar trebui să fie clar informați, înainte de a investi într-un FPM, dacă FPM respectiv este un FPM pe termen scurt sau standard ▌. Pentru a evita așteptările greșite ale investitorilor este necesar, de asemenea, ca în orice document de comercializare să fie specificat în mod clar că FPM nu sunt un vehicul de investiții garantat. ▌

(48a)  De asemenea, investitorii ar trebui să fie informați cu privire la sursele de acces la informații legate de portofoliul de investiții și de nivelurile de lichiditate ale FPM.

▌

(50)  Autoritatea competentă a FPM ar trebui să verifice în mod regulat dacă un FPM este în măsură să respecte prezentul regulament. Având în vedere că autoritățile competente sunt deja învestite cu competențe extinse în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/UE, este necesar ca respectivele competențe să fie extinse pentru a fi exercitate cu trimitere la noile norme comune privind FPM. Autoritățile competente pentru OPCVM sau pentru FIA ar trebui să verifice, de asemenea, conformitatea tuturor organismelor de plasament colectiv care prezintă caracteristici de FPM existente la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

(50a)  În cei trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să analizeze experiența acumulată cu ocazia aplicării prezentului regulament și impactul asupra diferitelor aspecte economice legate de FPM. Instrumentele de datorie emise sau garantate de statele membre reprezintă o categorie distinctă de investiții, care prezintă caracteristici specifice în materie de credit și lichiditate. În plus, datoria suverană joacă un rol vital în finanțarea statelor membre. Comisia ar trebui să analizeze evoluția pieței datoriei suverane emise sau garantate de statele membre și posibilitatea de a crea un cadru special pentru FPM care își concentrează politica de investiții pe acest tip de datorii.

(51)  Comisia ar trebui să adopte acte delegate privind procedura de evaluare internă în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este deosebit de important ca, în cadrul activităților pregătitoare, Comisia să organizeze consultările adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(52)  Comisia ar trebui să aibă, de asemenea, competența de a adopta standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(10). ESMA ar trebui să fie responsabilă de elaborarea standardelor tehnice de punere în aplicare care să fie transmise Comisiei cu privire la un model de raportare care să conțină informații privind FPM destinate autorităților competente.

(53)  ESMA ar trebui să își poată exercita toate atribuțiile conferite în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/UE cu privire la prezentul regulament. De asemenea, aceasta are sarcina de a elabora proiectul de reglementare și de punere în aplicare a standardelor tehnice.

(54)  ▌În cei trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, este esențial ca Comisia ▌să analizeze experiența acumulată în cursul aplicării prezentului regulament, precum și impactul asupra diferitelor aspecte economice legate de FPM. Această revizuire ar trebui să se axeze pe efectul modificărilor impuse de prezentul regulament asupra economiei reale și a stabilității financiare.

(55)  Noile norme uniforme privind FPM ar trebui să fie conforme cu dispozițiile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11) și ale Regulamentului (CE) nr. 45/2001al Parlamentului European și al Consiliului(12).

(56)  Dat fiind că obiectivele prezentului regulament, și anume de a asigura cerințe prudențiale uniforme aplicabile FPM din întreaga Uniune, ținând seama pe deplin de necesitatea de a asigura un echilibru între siguranța și fiabilitatea FPM, pe de o parte, și funcționarea eficientă a piețelor monetare și costul pentru diferitele părți interesate, pe de altă parte, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, având în vedere amploarea și efectele acestora, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor sale.

(57)  Noile norme uniforme privind FPM respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales protecția consumatorilor, libertatea de a desfășura o activitate comercială și protecția datelor cu caracter personal. Noile norme uniforme privind FPM ar trebui să fie aplicate în conformitate cu aceste drepturi și principii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament stabilește norme privind instrumentele financiare eligibile în care pot investi fondurile de piață monetară (FPM), portofoliul și evaluarea acestora, precum și cerințele în materie de raportare aplicabile FPM stabilite, gestionate sau comercializate în Uniune.

Prezentul regulament se aplică organismelor de plasament colectiv care:

(i)   necesită autorizare în calitate de OPCVM în temeiul Directivei 2009/65/CE sau care sunt FIA în temeiul Directivei 2011/61/UE;

(ii)   investesc în active pe termen scurt;

(iii)  au ca obiective distincte sau cumulate oferirea unor randamente la ratele pieței monetare sau conservarea valorii investiției.

(2)  Statele membre nu impun cerințe suplimentare în domeniul reglementat de prezentul regulament.

Articolul 1a

Tipuri de FPM cu VAN constantă

De la data intrării în vigoare a prezentului regulament, FPM cu VAN constantă funcționează în Uniune numai ca:

(a)  FPM cu VAN constantă pentru datoria publică;

(b)  FPM mici cu VAN constantă; sau

(c)  FPM cu VAN cu volatilitate scăzută.

În prezentul regulament, orice trimitere la FPM cu VAN constantă se referă la FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, FPM mici cu VAN constantă și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, cu excepția cazurilor în care se specifică altfel.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „active pe termen scurt” înseamnă active financiare cu o scadență reziduală care nu depășește doi ani;

2.  „instrumente ale pieței monetare” înseamnă instrumentele transferabile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (o) din Directiva 2009/65/CE tranzacționate în mod normal pe piața monetară, inclusiv bonurile de trezorerie și certificatele emise de autoritățile locale, certificatele de depozit, efectele de comerț, acceptele bancare sau titlurile pe termen scurt sau mediu și, de asemenea, instrumentele menționate la articolul 3 din Directiva 2007/16/CE;

3.  „valori mobiliare” înseamnă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (n) din Directiva 2009/65/CE;

4.  „acord repo” înseamnă orice acord în care una dintre părți transferă unei contrapartide titluri de valoare sau orice drepturi legate de astfel de titluri, angajându-se să le răscumpere la un preț specificat și la o dată ulterioară specificată sau care urmează să fie specificată;

5.  „acord reverse repo” înseamnă orice acord în care una dintre părți primește de la o contrapartidă titluri de valoare sau orice drepturi legate de un titlu sau de o valoare mobiliară, angajându-se să le revândă acesteia la un preț specificat și la o dată ulterioară specificată sau care urmează să fie specificată;

6.  „dare cu împrumut de titluri de valoare” și „luare cu împrumut de titluri de valoare” înseamnă orice tranzacție prin care o instituție sau contrapartida acesteia transferă titluri de valoare, debitorul angajându-se să restituie titluri de valoare echivalente la o dată ulterioară sau la cererea entității care transferă; tranzacția respectivă este o tranzacție de dare cu împrumut de titluri de valoare pentru instituția care transferă valorile mobiliare și de luare cu împrumut de titluri de valoare pentru instituția căreia îi sunt transferate acestea;

7.  „securitizare” înseamnă securitizare astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

7a.  „titlu garantat cu active lichide cu un înalt nivel de calitate” înseamnă un titlu de valoare eligibil, garantat cu active, care respectă cerințele prevăzute la articolul 13 din Regulamentul delegat (UE) nr. …/... al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit, având la bază articolul 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și definite în scopul uniformizării ca fiind active transferabile eligibile, cu un grad ridicat de lichiditate și cu un înalt nivel de calitate a creditului, potrivit articolului 416 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

8.  „instrumente de datorie emise de societăți comerciale” înseamnă instrumente de datorie emise de o întreprindere care desfășoară efectiv activități de producție sau de comercializare a unor bunuri sau servicii nefinanciare;

9.  „marcare la piață” înseamnă evaluarea pozițiilor la prețuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente, inclusiv cotații bursiere, cotații electronice sau cotații provenite de la mai mulți brokeri independenți de renume;

10.  „marcare la model” înseamnă orice evaluare care trebuie să fie analizată comparativ cu date de referință, extrapolată sau calculată în alt mod pe baza uneia sau a mai multor date de piață;

11.  „metoda costului amortizat” înseamnă o metodă de evaluare care ia în calcul costul de achiziție al unui activ și ajustează valoarea respectivă pentru amortizarea primelor (sau a sconturilor) până la scadență;

12.  „fond de piață monetară cu valoare constantă a activului net” (FPM cu VAN constantă) înseamnă un fond de piață monetară care menține o VAN constantă pe unitate sau pe acțiune, cu un venit din fond care este acumulat zilnic sau poate fi plătit investitorului și cu active care sunt, în general, evaluate conform metodei costului amortizat sau VAN este rotunjită la cel mai apropiat punct procentual sau echivalentul acestuia într-o anumită monedă;

12a.  „fond de piață monetară mic cu valoare constantă a activului net” (FPM mic cu VAN constantă) înseamnă un FPM cu VAN constantă care este deschis spre subscriere doar organizațiilor caritabile, organizațiilor nonprofit, autorităților publice și fundațiilor publice;

12b.  „fond de piață monetară cu valoarea activului net cu volatilitate scăzută” (FPM cu VAN cu volatilitate scăzută) înseamnă un FPM care respectă cerințele stabilite la articolul 27 alineatele (1)-(4);

13.  „FPM pe termen scurt” înseamnă un fond de piață monetară care investește în instrumentele pieței monetare eligibile menționate la articolul 9 alineatul (1);

14.  „FPM standard” înseamnă un fond de piață monetară care investește în instrumentele pieței monetare eligibile menționate la articolul 9 alineatele (1) și (2);

15.  „instituție de credit” înseamnă instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

16.  „autoritate competentă a FPM” înseamnă:

(a)  pentru un OPCVM, autoritatea competentă a statului membru de origine al OPCVM, desemnată în conformitate cu articolul 97 din Directiva 2009/65/CE;

(b)  pentru un FIA din UE, autoritatea competentă a statului membru de origine a FIA astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (p) din Directiva 2011/61/UE;

(c)  pentru un FIA din afara UE, oricare din următoarele:

(i)  autoritatea competentă a statului membru în care FIA din afara UE este comercializat în Uniune fără un pașaport;

(ii)  autoritatea competentă a AFIA din UE care administrează FIA din afara UE, în cazul în care FIA din afara UE este comercializat în Uniune pe baza unui pașaport sau nu este comercializat în Uniune;

(iii)  autoritatea competentă a statului membru de referință în cazul în care FIA din afara UE nu este administrat de un AFIA din UE și este comercializat în Uniune pe baza unui pașaport;

17.  „stat membru de origine al FPM” înseamnă statul membru în care FPM este autorizat;

18.  „scadența medie ponderată” înseamnă durata medie de timp până la scadența legală sau, dacă este mai scurtă, durata până la următoarea revizuire a ratei dobânzii la o rată a pieței monetare aplicată tuturor activelor-suport ale fondului, ținând seama de ponderea relativă a fiecărui activ deținut;

19.  „durata de viață medie ponderată” înseamnă durata medie de timp până la scadența legală a tuturor activelor-suport ale fondului, ținând seama de ponderea relativă a fiecărui activ deținut;

20.  „scadență legală” înseamnă data la care principalul unui titlu de valoare este rambursat integral, fără ca această rambursare să fie condiționată de nicio opțiune;

21.  „scadența reziduală” înseamnă durata de timp până la scadența legală;

22.  „vânzare în lipsă” înseamnă vânzarea neacoperită de instrumente ale pieței monetare;

22a.  „FPM cu VAN constantă pentru datoria publică” înseamnă un FPM cu VAN constantă care investește 99,5% din activele sale în instrumente de datorie publică și, până în 2020, cel puțin 80% din activele sale în instrumente de datorie publică a UE;FPM cu VAN constantă pentru datoria publică ar trebui să crească treptat această investiție în datoria publică;

22b.  „sprijin extern” înseamnă un sprijin direct sau indirect oferit de un terț, inclusiv de sponsorul FPM, care are scopul, sau efectul, de a garanta lichiditatea FPM sau de a stabiliza valoarea activului net pe unitate sau pe acțiune a FPM și include:

(a)  numerar de la o terță parte;

(b)  achiziționarea de către un terț a activelor FPM la un preț majorat;

(c)  achiziționarea de către un terț de unități sau acțiuni ale FPM pentru a furniza lichidități fondului;

(d)  emiterea de către un terț a oricărui tip de garanție explicită sau implicită, cauțiune sau scrisoare de sprijin în favoarea FPM;

(e)  orice acțiune efectuată de un terț în scopul direct sau indirect de a menține profilul de lichiditate și valoarea activului net pe unitate sau pe acțiune a FPM;

22c.  „instrumente de datorie publică a UE” înseamnă instrumente de datorie publică reprezentând numerar sau active publice ale statelor membre sau acorduri reverse repo garantate cu datoria publică a instituțiilor Uniunii sau a organelor, birourilor sau agențiilor acesteia, inclusiv, între altele, Banca Centrală Europeană, Mecanismul european de stabilitate, Banca Europeană de Investiții, Fondul european de investiții și Fondul european pentru investiții strategice;

22d.  „instrumente de datorie publică” înseamnă numerar, active publice sau acorduri reverse repo garantate cu datorie publică de către orice emitent suveran eligibil, după cum stabilește administratorul FPM.

Articolul 3

Autorizarea FPM

(1)  Niciun organism de plasament colectiv nu poate fi stabilit, comercializat sau gestionat în Uniune ca FPM dacă nu a fost autorizat în conformitate cu prezentul regulament.

O astfel de autorizație este valabilă în toate statele membre.

(2)  Un organism de plasament colectiv care necesită o autorizare ca OPCVM în temeiul Directivei 2009/65/CE este autorizat ca FPM în cadrul procedurii de autorizare în temeiul Directivei 2009/65/CE.

(3)  Un organism de plasament colectiv care este un FIA este autorizat ca FPM în conformitate cu procedura de autorizare prevăzută la articolul 4.

(4)  Niciun organism de plasament colectiv nu este autorizat ca FPM dacă autoritatea competentă a FPM nu este convinsă că FPM este în măsură să îndeplinească integral cerințele din prezentul regulament.

(5)  În scopul autorizării, FPM prezintă autorității sale competente următoarele documente:

(a)  regulile sau actele constitutive ale fondului;

(b)  identificarea administratorului;

(c)  identificarea depozitarului;

(d)  o descriere a FPM sau orice informații cu privire la acesta puse la dispoziția investitorilor;

(e)  o descriere a măsurilor și a procedurilor necesare pentru conformarea cu cerințele menționate în capitolele II-VII sau orice informații cu privire la acestea;

(f)  orice alte informații sau documente solicitate de autoritatea competentă a FPM pentru a verifica dacă acesta respectă cerințele din prezentul regulament.

(6)  Autoritățile competente informează trimestrial ESMA cu privire la autorizațiile acordate sau retrase în temeiul prezentului regulament.

(7)  ESMA ține o evidență publică centralizată identificând fiecare FPM autorizat în temeiul prezentului regulament și precizând tipul acestuia, administratorul și autoritatea competentă a FPM. Registrul este pus la dispoziție în format electronic.

Articolul 4

Procedura de autorizare a FIA ca FPM

(1)  Un FIA este autorizat ca FPM numai în cazul în care autoritatea competentă a aprobat cererea unui AFIA autorizat în conformitate cu Directiva 2011/61/UE să gestioneze FIA respectiv, precum și regulile fondului și depozitarul ales.

(2)  La depunerea cererii pentru administrarea FIA, AFIA autorizat pune la dispoziția autorității competente a FPM:

(a)  acordul scris încheiat cu depozitarul;

(b)  informații privind modalitățile de delegare cu privire la gestionarea și administrarea portofoliului și a riscurilor legate de FIA;

(c)  informații privind strategiile de investiții, profilul de risc și alte caracteristici ale FIA pe care AFIA este autorizat să le gestioneze.

Autoritatea competentă a FPM poate solicita autorității competente a AFIA clarificări și informații în ceea ce privește documentația menționată la alineatul anterior sau o atestare care să certifice dacă FPM se încadrează în domeniul de aplicare a autorizației de administrare de care dispune AFIA. Autoritatea competentă a AFIA trebuie să răspundă în termen de 10 zile lucrătoare de la cererea depusă de autoritatea competentă a FPM.

(3)  Orice modificare ulterioară a documentelor menționate la alineatul (2) este comunicată imediat de către AFIA autorității competente a FPM.

(4)  Autoritatea competentă a FPM poate refuza cererea AFIA numai în cazul în care:

(a)  AFIA nu respectă prezentul regulament;

(b)  AFIA nu respectă Directiva 2011/61/UE;

(c)  AFIA nu este autorizat de autoritatea competentă pentru a gestiona FPM;

(d)  AFIA nu a transmis documentația menționată la alineatul (2).

Înainte de a respinge o cerere, autoritatea competentă a FPM consultă autoritatea competentă a AFIA.

(5)  Autorizarea FIA ca FPM nu este condiționată de cerința ca FIA să fie administrat de un AFIA autorizat în statul membru de origine sau ca AFIA să desfășoare sau să delege vreo activitate în statul membru de origine al FIA.

(6)  AFIA este informat în termen de două luni de la depunerea unei cereri complete dacă autorizarea FIA ca FPM a fost acordată sau nu.

(7)  Autoritatea competentă a FPM nu acordă autorizația dacă FIA nu are dreptul legal să își comercializeze unitățile sau acțiunile în statul membru de origine.

Articolul 5

Utilizarea denumirii de FPM

(1)  Un OPCVM sau un FIA utilizează denumirea de „fond de piață monetară” sau „FPM” în nume propriu sau pentru unitățile sau acțiunile pe care le emite numai în cazul în care acestea au fost autorizate în conformitate cu prezentul regulament.

Un OPCVM sau un FIA poate utiliza o denumire care sugerează un fond de piață monetară sau termeni cum ar fi „numerar”, „lichidități”, „bani”, „active disponibile imediat”, „tip depozit” sau alte formule similare numai în cazul în care acestea au fost autorizate în conformitate cu prezentul regulament.

(2)  Utilizarea denumirii de „fond de piață monetară”, „FPM” sau a unei denumiri care sugerează un FPM sau utilizarea termenilor menționați la alineatul (1) include utilizarea acestora în orice documente externe sau interne, rapoarte, declarații, reclame, comunicări, scrisori sau orice alte materiale adresate sau destinate distribuirii către potențiali investitori, deținători de unități, acționari sau autorități competente în scris, oral, electronic sau în orice altă formă.

Articolul 6

Norme aplicabile

(1)  Un FPM trebuie să respecte în orice moment dispozițiile prezentului regulament.

(2)  Un FPM care este un OPCVM și administratorul acestuia trebuie să respecte în orice moment dispozițiile Directivei 2009/65/CE, dacă nu se precizează contrariul în prezentul regulament.

(3)  Un FPM care este un FIA și administratorul acestuia trebuie să respecte în orice moment dispozițiile Directivei 2011/61/UE, dacă nu se precizează contrariul în prezentul regulament.

(4)  Administratorul FPM este responsabil să asigurare conformitatea cu prezentul regulament. Administratorul este răspunzător pentru orice pierderi sau prejudicii rezultate din nerespectarea prezentului regulament.

(5)  Prezentul regulament nu împiedică FPM să aplice limite de investiții care sunt mai stricte decât cele prevăzute în regulament.

Capitolul II

Obligații referitoare la politicile de investiții ale FPM

Secțiunea I

NORME GENERALE ȘI ACTIVE ELIGIBILE

Articolul 7

Principiile generale

(1)  În cazul în care un FPM este format din mai multe compartimente de investiții, fiecare compartiment este considerat un FPM separat în sensul capitolelor II-VII.

(2)  FPM autorizate ca OPCVM nu se supun obligațiilor privind politicile de investiții ale OPCVM prevăzute la articolul 49, articolul 50, articolul 50a, articolul 51 alineatul (2) și articolele 52-57 din Directiva 2009/65/CE, dacă nu se precizează în mod explicit contrariul în prezentul regulament.

Articolul 8

Active eligibile

(1)  Un FPM investește numai în una sau mai multe dintre următoarele categorii de active financiare și numai în condițiile specificate în prezentul regulament:

(a)  instrumente ale pieței monetare;

(aa)  instrumente financiare emise sau garantate individual sau în mod colectiv de către autoritățile naționale, regionale sau locale sau de către băncile centrale ale statelor membre, de către instituții, organe sau agenții ale Uniunii, inclusiv, între altele, Banca Centrală Europeană, sau de Banca Europeană de Investiții, Fondul european de investiții, noul Fond european pentru investiții strategice sau Mecanismul european de stabilitate, Fondul Monetar Internațional, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare;

(b)  depozite pe lângă instituții de credit;

(c)  instrumente financiare derivate eligibile folosite exclusiv în scopul acoperirii riscurilor;

(d)  acorduri reverse repo sau acorduri repo, cu condiția ca toate condițiile următoare să fie îndeplinite:

(i)  activele utilizate ca garanții nu sunt vândute, reinvestite sau gajate;

(ii)  acordul repo este utilizat temporar și nu în scopuri de investiții;

(iii)  FPM are dreptul de a rezilia acordul în orice moment, cu o notificare de maximum două zile lucrătoare;

(iv)  numerarul primit de FPM ca parte a acordului repo nu depășește 10% din activele sale și nu este transferat, reinvestit sau reutilizat în alt mod;

(2)  Un FPM nu desfășoară niciuna dintre următoarele activități:

(a)  investiții în alte active decât cele menționate la alineatul (1);

(b)  vânzarea în lipsă a unor instrumente ale pieței monetare;

(c)  expunerea directă sau indirectă la fonduri tranzacționate la bursă, valori mobiliare sau mărfuri, inclusiv prin instrumente financiare derivate, certificate care le reprezintă, indici bazați pe acestea sau orice alte mijloace sau instrumente care ar putea oferi o expunere la acestea;

(d)  încheierea unor contracte de dare sau de luare cu împrumut de valori mobiliare ▌sau orice alt contract care ar greva activele FPM;

(e)  luarea și darea cu împrumut de lichidități;

(ea)  investiții în alte FPM.

Articolul 9

Instrumente eligibile ale pieței monetare

(1)  Un instrument al pieței monetare este eligibil pentru investiții efectuate de un FPM cu condiția ca acesta să îndeplinească următoarele cerințe cumulative:

(a)  să se încadreze într-una din categoriile de instrumente ale pieței monetare prevăzute la articolul 50 alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (h) din Directiva 2009/65/CE;

(b)  să prezinte una dintre următoarele caracteristici alternative:

(i)  o scadență legală la emitere de 397 de zile sau mai puțin;

(ii)  o scadență reziduală de 397 de zile sau mai puțin; sau

(iii)  este eligibil ca titlu garantat cu active lichide cu un înalt nivel de calitate, astfel cum se prevede la articolul 2 punctul 7a.

(c)  emitentul instrumentului pieței monetare să fi obținut una dintre cele mai înalte două categorii de rating intern în conformitate cu regulile prevăzute la articolul 18 din prezentul regulament;

(d)  în cazul expunerii la o securitizare, să respecte cerințele suplimentare stabilite la articolul 10.

(2)  FPM standard sunt autorizate, de asemenea, să investească într-un instrument al pieței monetare care face obiectul unor ajustări periodice ale randamentului în conformitate cu condițiile pieței monetare la fiecare 397 de zile sau mai frecvent, fără a avea o scadență reziduală mai mare de 2 ani.

(3)  Alineatul (1) litera (c) nu se aplică instrumentelor pieței monetare emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Uniune, de Mecanismul european de stabilitate sau de Banca Europeană de Investiții.

Articolul 10

Securitizări eligibile

(1)  O securitizare este ▌eligibilă în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  expunerea sau ansamblul de expuneri-suport sunt reprezentate exclusiv de instrumente de datorie eligibile și sunt suficient de diversificate;

(b)  instrumentul de datorie eligibil are o calitate a creditului bună și este lichid;

(c)  instrumentul de datorie eligibil are o scadență legală la emitere de 397 de zile sau mai puțin; sau o scadență reziduală de 397 de zile sau mai puțin;

(1a)  Titlurile garantate cu active lichide cu un înalt nivel de calitate menționate la articolul 2 punctul 7a sunt considerate securitizări eligibile.

(1b)  Efectele de comerț garantate cu active sunt considerate securitizări eligibile dacă sunt lichide astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și dacă expunerile-suport au un înalt nivel de calitate a creditului.

(2)   În termen de [6 luni de la publicarea prezentului regulament], Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 44, în ceea ce privește indicarea criteriilor de identificare a securitizărilor simple, transparente și standardizate cu privire la fiecare dintre următoarele aspecte:

(a)  condițiile și circumstanțele în care se consideră că expunerea sau ansamblul de expuneri-suport este reprezentat exclusiv de instrumente de datorie eligibile și dacă este considerat a fi suficient de diversificat;

(b)  condițiile și pragurile numerice care determină dacă instrumentele de datorie suport au o calitate a creditului bună și sunt lichide.

(ba)  condițiile de transparență ale securitizării și ale activelor-suport ale acesteia.

Astfel, Comisia asigură consecvența cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și al articolului 135 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) și ia în considerare caracteristicile specifice ale securitizărilor cu scadență la emitere de mai puțin de 397 de zile.

De asemenea, în termen de [6 luni de la publicarea prezentului regulament], Comisia adoptă acte delegate în care sunt precizate criteriile de identificare a datoriilor cu o calitate bună a creditului și a efectelor de comerț garantate cu active lichide în sensul alineatului (1a). Astfel, Comisia asigură consecvența cu activitățile aferente ale ABE și sprijină aceste activități.

Articolul 11

Depozite eligibile pe lângă instituții de credit

Un depozit pe lângă o instituție de credit este eligibil pentru investiții efectuate de un FPM cu condiția ca acesta să îndeplinească următoarele condiții cumulative:

(a)  depozitul este rambursabil la cerere sau poate fi retras în orice moment;

(b)  depozitul este scadent în cel mult 12 luni;

(c)  instituția de credit își are sediul social într-un stat membru sau, în cazul în care aceasta își are sediul social într-o țară terță, face obiectul unor norme prudențiale considerate echivalente cu cele prevăzute de dreptul Uniunii, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 12

Instrumente financiare derivate eligibile

Un instrument financiar derivat este eligibil pentru investiții efectuate de un FPM dacă este tranzacționat pe o piață reglementată menționată la articolul 50 alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din Directiva 2009/65/CE sau dacă face obiectul obligației de compensare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 648/2012, dacă îndeplinește ▌următoarele condiții cumulative:

(a)  activul-suport al instrumentului derivat constă în rate ale dobânzilor, cursuri de schimb valutar, valute sau indici care reprezintă una dintre aceste categorii;

(b)  instrumentul derivat îndeplinește numai rolul de a acoperi riscurile de durată și de schimb valutar inerente altor investiții ale FPM;

(c)  contrapartidele pentru instrumente derivate ▌sunt instituții care fac obiectul reglementării și al supravegherii prudențiale și aparțin categoriilor autorizate de autoritățile competente din statul membru de origine al FPM;

(d)  instrumentele financiare derivate ▌sunt supuse unei evaluări de încredere care poate fi verificată zilnic și pot fi vândute, lichidate sau închise printr-o tranzacție simetrică, în orice moment, la justa lor valoare, la inițiativa FPM.

Articolul 13

Acorduri reverse repo eligibile

(1)  Un acord reverse repo este eligibil să fie încheiat de un FPM dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(a)  FPM are dreptul de a rezilia acordul în orice moment, transmițând o notificare de maximum două zile lucrătoare;

(b)  valoarea de piață a activelor primite ca parte a acordului reverse repo este în orice moment cel puțin egală cu valoarea numerarului distribuit.

(2)  Activele primite de FPM ca parte a acordului reverse repo sunt instrumente ale pieței monetare astfel cum se prevede la articolul 9.

(3)  Securitizările, astfel cum sunt definite la articolul 10, nu sunt primite de FPM ca parte a unui acord reverse repo. ▌

(4)  Activele primite de FPM ca parte a unui acord reverse repo sunt incluse în scopul calculării limitelor de diversificare și de concentrare prevăzute în prezentul regulament. Activele respective nu sunt vândute, reinvestite, gajate sau transferate în alt mod.

(5)  Prin derogare de la alineatul (2), un FPM poate primi, ca parte a unui acord reverse repo, valori mobiliare lichide sau instrumente ale pieței monetare, altele decât cele prevăzute la articolul 9, cu condiția ca aceste active să îndeplinească una din condițiile următoare:

(a)  să aibă o calitate bună a creditului și să fie emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Uniune, de Mecanismul european de stabilitate, de Banca Europeană de Investiții;

(b)  să fie emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-o țară terță, cu condiția ca emitentul activului din țara terță să fi trecut de evaluarea internă ▌, în conformitate cu regulile prevăzute la articolele 16-19.

Activele primite în cadrul unui contract reverse repo în conformitate cu primul paragraf sunt aduse la cunoștința investitorilor FPM.

Activele primite ca parte a unui acord reverse repo în conformitate cu primul paragraf trebuie să respecte normele prevăzute la articolul 14 alineatul (6).

(5a)  Un FPM poate împrumuta sau încheia acorduri repo dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

(a)  acordul repo este utilizat temporar, timp de maximum 7 zile lucrătoare și nu în scopul realizării unor investiții;

(b)  suma prevăzută în acordul repo nu depășește 10% din activele FPM în cauză și nu este investită în active eligibile;

(c)  FPM are dreptul de a rezilia acordul în orice moment, transmițând o notificare de maximum două zile lucrătoare;

(d)  garanțiile în numerar primite sunt:

—  depuse numai la entități prevăzute la articolul 50 litera (f) din Directiva privind OPCVM;

—  investite numai în obligațiuni de stat cu un înalt nivel de calitate;

—  utilizate numai în scopul realizării de operațiuni reverse repo, cu condiția ca tranzacțiile respective să se efectueze cu instituții de credit care fac obiectul supravegherii prudențiale și ca OPCVM să poată retrage în orice moment, integral, numerarul acumulat;

—  investite numai în fonduri de piață monetară pe termen scurt, astfel cum sunt definite în Orientările privind o definiție comună a fondurilor de piață monetară europene.

Garanțiile de numerar reinvestite sunt diversificate conform cerințelor de diversificare aplicabile garanțiilor nemonetare. Prospectul informează în mod clar investitorii cu privire la politica dusă de OPCVM în materie de garanții, inclusiv, în cazul garanțiilor în numerar, în ceea ce privește politica de reinvestire a OPCVM și riscurile aferente.

▌

Secțiunea II

dispoziții privind politicile de investiții

Articolul 14

Diversificare

(1)  Un FPM nu investește mai mult de 5 % din activele sale în oricare dintre următoarele:

(a)  instrumente ale pieței monetare emise de aceeași entitate;

(b)  depozite constituite pe lângă aceeași instituție de credit.

(2)  Valoarea agregată a tuturor expunerilor la securitizări nu depășește 10 % din activele unui FPM.

(3)  Riscul total la care se expune un FPM față de aceeași contrapartidă în cadrul unei tranzacții cu instrumente derivate ▌nu depășește 5 % din activele sale.

(4)  Valoarea totală a lichidităților furnizate aceleiași contrapartide a unui FPM în cadrul acordurilor reverse repo nu depășește 10 % din activele acestuia.

(5)  Fără a aduce atingere limitelor individuale prevăzute la alineatele (1) și (3), nici FPM pentru datoria publică, nici FPM standard nu combină, în cazul în care acest lucru ar conduce la investiții de peste 8% din activele sale într-o singură entitate, oricare dintre următoarele:

(a)  investiții în instrumente ale pieței monetare emise de entitatea respectivă;

(b)  depozite pe lângă entitatea respectivă;

(c)  instrumente financiare derivate ▌care expun entitatea respectivă la un risc de contrapartidă.

(6)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), o autoritate competentă poate autoriza un FPM să investească în conformitate cu principiul repartiției riscului până la 100 % din activele sale în instrumente diferite ale pieței monetare emise sau garantate de o autoritate centrală, regională sau locală sau de o bancă centrală a unui stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Uniunea Europeană, de Mecanismul european de stabilitate sau de Banca Europeană de Investiții, precum și de o autoritate centrală sau o bancă centrală dintr-o țară terță sau de un organism public internațional din care fac parte unul sau mai multe state membre.

Primul paragraf se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(a)  FPM deține instrumente ale pieței monetare din cel puțin șase emisiuni diferite ale emitentului respectiv;

(b)  FPM își limitează investițiile în instrumente ale pieței monetare din aceeași emisiune la maximum 30 % din activele sale;

(c)  FPM menționează în mod expres în regulile sau documentele constitutive ale fondului, autoritățile centrale, regionale sau locale sau băncile centrale ale statelor membre, Banca Centrală Europeană, Uniunea Europeană, Mecanismul european de stabilitate sau Banca Europeană de Investiții, Fondul european de investiții și Fondul european pentru investiții strategice, o autoritate centrală sau o bancă centrală dintr-o țară terță, instrumente de datorie publică, Fondul Monetar Internațional, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Reglementelor Internaționale, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare sau oricare altă organizație publică internațională din care fac parte unul sau mai multe state membre care emit sau garantează instrumente ale pieței monetare în care intenționează să investească peste 5% din activele sale;

(d)  FPM include în prospectul său și în comunicările sale de comercializare o mențiune foarte vizibilă care atrage atenția asupra utilizării acestei derogări și care indică autoritățile centrale, regionale sau locale sau băncile centrale ale statelor membre, Banca Centrală Europeană, Uniunea Europeană, Mecanismul european de stabilitate, Banca Europeană de Investiții, Fondul european de investiții și Fondul european pentru investiții strategice, o autoritate centrală sau o bancă centrală dintr-o țară terță, Fondul Monetar Internațional, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Reglementelor Internaționale sau oricare altă organizație publică internațională din care fac parte unul sau mai multe state membre care emit sau garantează instrumente ale pieței monetare în care intenționează să investească peste 5% din activele sale.

(7)  Întreprinderile care sunt incluse în același grup în scopul consolidării conturilor, în conformitate cu Directiva 83/349/CEE(13) a Consiliului sau cu normele contabile internaționale recunoscute, sunt considerate un singur organism în scopul calculării limitelor prevăzute la alineatele (1)-(5).

Articolul 15

Concentrare

(1)  Un FPM nu deține peste 5 % din instrumentele pieței monetare emise de un singur organism.

(2)  Limita prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul deținerilor de instrumente ale pieței monetare emise sau garantate de către o autoritate centrală, regională sau locală sau o bancă centrală a unui stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Uniunea Europeană, de Mecanismul european de stabilitate sau de Banca Europeană de Investiții, de o autoritate centrală sau o bancă centrală dintr-o țară terță sau de un organism public internațional din care fac parte unul sau mai multe state membre.

Secțiunea III

CALITATEA CREDITULUI INSTRUMENTELOR PIEȚEI MONETARE

Articolul 16

Procedura de evaluare internă

(1)  Administratorul unui FPM stabilește, implementează și aplică ▌o procedură prudentă ▌de evaluare internă pentru determinarea calității creditului instrumentelor pieței monetare, ținând cont de emitentul instrumentului și de caracteristicile instrumentului în sine.

(1a)  Administratorul unui FPM se asigură că informațiile utilizate pentru aplicarea procedurii de evaluare internă au o calitate suficientă, sunt actualizate și provin din surse de încredere.

(2)  Procedura de evaluare internă se bazează pe ▌metodologii de atribuire prudente, ▌sistematice și continue. Metodologiile utilizate sunt supuse validării de către administratorul FPM pe baza experienței trecute și a dovezilor empirice, inclusiv pe testare ex-post.

(3)  Procedura de evaluare internă respectă următoarele principii generale:

(a)  instituie un proces eficient de obținere și de actualizare a informațiilor relevante cu privire la caracteristicile emitentului;

(b)  administratorul unui FPM adoptă și pune în aplicare măsuri adecvate pentru a asigura că evaluarea de credit se bazează pe o analiză detaliată a ▌informațiilor care sunt disponibile și pertinente și include toți factorii determinanți relevanți care influențează bonitatea emitentului;

(c)  administratorul unui FPM monitorizează procedura de evaluare internă în mod continuu și revizuiește toate evaluările de credit cel puțin o dată la șase luni. Administratorul ▌revizuiește evaluarea internă de fiecare dată când apare o schimbare semnificativă care ar putea avea un impact asupra evaluării de credit a emitentului;

(d)  în ceea ce privește aplicarea procedurii de evaluare internă, administratorul unui FPM respectă Regulamentul (UE) nr. 462/2013;

(e)  metodologiile de evaluare a creditului sunt reexaminate de administratorul unui FPM cel puțin o dată la șase luni pentru a stabili dacă acestea rămân adecvate din perspectiva portofoliului curent și a condițiilor externe, iar reexaminarea este transmisă autorităților competente;

(f)  atunci când sunt modificate metodologiile, modelele sau ipotezele principale de rating utilizate în procedurile interne de evaluare, administratorul unui FPM reexaminează toate evaluările interne de credit afectate cât mai curând posibil ▌;

(g)  evaluările interne de credit și revizuirile periodice ale acestora de către administratorul unui FPM nu se realizează de către persoane care efectuează sau sunt responsabile de gestionarea portofoliului FPM.

Articolul 17

Procedura de evaluare de credit internă

(1)  Pentru fiecare emitent al unui instrument de pe piața monetară în care un FPM intenționează să investească ▌se realizează o evaluare de credit pe baza procedurii de evaluare de credit stabilite în conformitate cu procedura de evaluare internă.

(2)  Structura procedurii de evaluare de credit respectă următoarele principii generale:

(a)  procedura ia în considerare cuantificarea riscului de credit al emitentului, având în vedere riscul relativ de nerambursare;

(b)  procedura ia în considerare riscul de credit al emitentului ▌și documentează criteriile ▌utilizate pentru a determina nivelul riscului de credit respectiv;

(c)  procedura ia în considerare natura pe termen scurt a instrumentelor pieței monetare.

(3)  Evaluarea de credit menționată la alineatul (1) are la bază criteriile care îndeplinesc următoarele cerințe ▌:

(a)  cuprind cel puțin indicatori cantitativi și calitativi privind emitentul instrumentului și situația macroeconomică și cea a pieței financiare;

(b)  se referă la valorile de referință obișnuite numerice și calitative utilizate pentru evaluarea indicatorilor cantitativi și calitativi;

(c)  sunt adecvate pentru un anumit tip de emitent. Se disting cel puțin următoarele tipuri de emitenți: emitenți suverani, autorități publice regionale sau locale, societăți financiare și nefinanciare;

(d)  în cazul expunerii la securitizări, se iau în considerare riscul de credit al emitentului, structura securitizării și riscul de credit al activelor-suport.

Articolul 18

Documentație

(1)  Administratorul unui FPM documentează procedura internă de evaluare și sistemul de rating intern. Documentația cuprinde:

(a)  detalii privind elaborarea și funcționarea procedurilor interne de evaluare și ale sistemelor de rating intern într-un mod care să permită autorităților competente să înțeleagă atribuirea unor ratinguri specifice și să evalueze dacă încadrarea într-o anumită categorie de rating este adecvată;

(b)  justificare și analiza modului în care administratorul a ales criteriile de rating și frecvența revizuirii acestora. Analiza trebuie să includă parametrii, modelul și limitele modelului utilizat pentru alegerea criteriilor de rating;

(c)  toate schimbările majore în procedura internă de evaluare, inclusiv identificarea factorilor care declanșează schimbări;

(d)  organizarea procedurii de evaluare internă, inclusiv procesul de atribuire a ratingurilor și structura controlului intern;

(e)  istoricul complet al ratingurilor interne ale emitenților și ale garanților recunoscuți;

(f)  datele de atribuire a ratingurilor interne;

(g)  metodologia și datele principale utilizate pentru stabilirea ratingului intern, inclusiv ipotezele principale de rating;

(h)  persoana sau persoanele responsabile cu atribuirea ratingului intern.

(2)  Procedura de evaluare internă este detaliată în regulile fondului sau în actele de constituire ale FPM și toate documentele prevăzute la alineatul (1) sunt puse la dispoziție la cererea autorităților competente ale FPM și a autorităților competente ale administratorului FPM.

Articolul 19

Actele delegate

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în conformitate cu articolul 44, la care se specifică următoarele aspecte:

(a)  condițiile în care metodologiile de atribuire sunt considerate a fi prudente, ▌sistematice și continue și condițiile de validare prevăzute la articolul 16 alineatul (2);

(b)  definițiile fiecărei categorii de rating în ceea ce privește cuantificarea riscului de credit al unui emitent prevăzută la articolul 17 alineatul (2) litera (a) și criteriile pentru stabilirea nivelului de risc de credit prevăzute la articolul 17 alineatul (2) litera (b);

(c)  valorile de referință exacte pentru fiecare indicator calitativ și valorile numerice de referință pentru fiecare indicator cantitativ. Aceste valori de referință ale indicatorilor se indică pentru fiecare categorie de rating, luând în considerare criteriile prevăzute la articolul 17 alineatul (3);

(d)  înțelesul conceptului „schimbare semnificativă” menționat la articolul 16 alineatul (3) litera (c).

Articolul 20

Guvernanța evaluării calității creditului

(1)  Procedurile interne de evaluare sunt aprobate de personalul de conducere, de organismul de conducere și, dacă există, de funcția de supraveghere a administratorului FPM.

Părțile respective trebuie să înțeleagă bine procedurile interne de evaluare, sistemele de rating intern și metodologiile de atribuire a ratingului utilizate de administrator și să înțeleagă în detaliu rapoartele aferente acestora.

(2)  Analiza bazată pe ratingul intern a profilului de risc de credit al FPM constituie o parte esențială a rapoartelor care trebuie prezentate părților menționate la alineatul (1). Aceste rapoarte includ cel puțin profilul de risc pe categorii de rating, migrația între categoriile de rating, estimarea parametrilor relevanți pentru fiecare categorie și compararea ratelor efective de incapacitate de plată. Frecvența rapoartelor depinde de tipul de informații și de importanța acestora, dar este cel puțin anuală.

(3)  Personalul de conducere asigură în mod continuu că procedura internă de evaluare funcționează în mod corespunzător.

Personalul de conducere este informat în mod regulat în ceea ce privește performanța procesului intern de evaluare, domeniile în care au fost identificate deficiențe, precum și evoluția eforturilor și a acțiunilor întreprinse pentru combaterea deficiențelor identificate anterior.

Capitolul III

Obligații privind gestionarea riscurilor FPM

Articolul 21

Reguli de portofoliu pentru FPM pe termen scurt

Un FPM pe termen scurt îndeplinește în orice moment toate cerințele de portofoliu următoare:

(a)  portofoliul său are o scadență medie ponderată de cel mult 60 de zile;

(b)  portofoliul său are o durată de viață medie ponderată de cel mult 120 de zile;

(c)  cel puțin 10 % din activele sale sunt alcătuite din active cu scadență zilnică. Un FPM pe termen scurt nu achiziționează niciun alt tip de active în afară de active cu scadență zilnică dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor FPM pe termen scurt în active cu scadență zilnică să fie sub 10 % din portofoliul său;

(d)  cel puțin 20 % din activele sale sunt alcătuite din active cu scadență săptămânală. Un FPM pe termen scurt nu achiziționează niciun alt tip de active în afară de active cu scadență săptămânală dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor FPM pe termen scurt în active cu scadență săptămânală să fie sub 20 % din portofoliul său. Pentru realizarea acestui calcul, instrumentele de piață monetară pot fi incluse în activele cu scadență săptămânală până la 5%, în măsura în care pot fi vândute în vederea decontării în termen de 5 zile lucrătoare.

(da)  Cerințele privind lichiditățile zilnice și săptămânale menționate la literele (c) și (d) cresc cu:

—  5% din activele FPM evaluate prin calcularea costurilor amortizate, respectiv

—  10% din activele FPM evaluate prin calcularea costurilor amortizate.

Articolul 22

Reguli de portofoliu pentru FPM standard

(1)  Un FPM standard îndeplinește toate cerințele de portofoliu următoare:

(a)  portofoliul său are în orice moment o scadență medie ponderată de cel mult 6 luni;

(b)  portofoliul său are în orice moment o durată de viață medie ponderată de cel mult 12 luni;

(c)  cel puțin 10 % din activele sale sunt alcătuite din active cu scadență zilnică. Un FPM standard nu achiziționează niciun alt tip de active în afară de active cu scadență zilnică dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor FPM standard în active cu scadență zilnică să fie sub 10 % din portofoliul său;

(d)  cel puțin 20 % din activele sale sunt alcătuite din active cu scadență săptămânală. Un FPM standard nu achiziționează niciun alt tip de active în afară de active cu scadență săptămânală dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor FPM standard în active cu scadență săptămânală să fie sub 20 % din portofoliul său. Pentru realizarea acestui calcul, instrumentele de piață monetară pot fi incluse în activele cu scadență săptămânală până la 5%, în măsura în care pot fi vândute în vederea decontării în termen de 5 zile lucrătoare.

(da)  Cerințele privind lichiditățile zilnice și săptămânale menționate la literele (c) și (d) cresc cu:

—  5% din activele FPM evaluate prin calcularea costurilor amortizate, respectiv

—  10% din activele FPM evaluate prin calcularea costurilor amortizate.

(2)  Un FPM standard poate investi până la 10 % din activele sale în instrumente ale pieței monetare emise de o singură entitate.

(3)  Fără a aduce atingere limitei individuale prevăzute la alineatul (2) și prin derogare, un FPM standard poate combina, dacă acest lucru ar duce la investiții de peste 15 % din activele sale într-o singură entitate, oricare dintre următoarele:

(a)  investiții în instrumente ale pieței monetare emise de entitatea respectivă;

(b)  depozite pe lângă entitatea respectivă;

(c)  instrumente financiare derivate ▌care expun entitatea respectivă la un risc de contrapartidă.

(4)  Toate activele din portofoliu pe care un FPM standard le investește în conformitate cu alineatele (2) și (5) sunt aduse la cunoștința investitorilor respectivului FPM.

(5)  Un FPM standard nu este constituit sub forma unui FPM cu VAN constantă.

Articolul 23

Ratinguri de credit ale FPM

În cazul în care un FPM recurge la un rating extern, acesta face obiectul Regulamentului (UE) nr. 462/2013.

Articolul 24

Politica „cunoaște-ți clientul”

(1)  Administratorul FPM stabilește, implementează și aplică procedurile și întreprinde procesele de diligență pentru a identifica numărul de investitori într-un FPM, nevoile și comportamentul acestora, precum și valoarea participațiilor lor cu scopul de a anticipa corect efectul unor răscumpărări concomitente solicitate de mai mulți investitori, luând în considerare cel puțin tipul de investitori, numărul de acțiuni deținute în fond de un singur investitor și evoluția intrărilor și ieșirilor. În acest sens, administratorul FPM ia în considerare cel puțin următorii factori:

(a)  tendințele identificabile în ceea ce privește necesarul de numerar al investitorilor;

(b)  tipul de investitor;

(c)  aversiunea față de risc a diferiților investitori;

(d)  gradul de corelare sau legăturile strânse între diferiții investitori ai FPM;

(da)  evoluția ciclică a numărului de acțiuni deținute în FPM.

(1a)  În cazul în care investitorii FPM își direcționează investițiile printr-un intermediar, administratorul FPM solicită date care să îi permită administratorului FPM să gestioneze în mod corespunzător lichiditățile și concentrarea investitorilor FPM, iar intermediarul furnizează aceste date.

(2)  Administratorul FPM se asigură că:

(a)  valoarea unităților sau a acțiunilor deținute de un singur investitor nu depășește în niciun moment valoarea activelor cu scadență zilnică;

(b)  răscumpărarea de către un investitor nu are un impact semnificativ asupra profilului de lichiditate al FPM.

Articolul 25

Simularea situațiilor de criză

(1)  Pentru fiecare FPM se elaborează procese solide de simulare a situațiilor de criză care să permită identificarea evenimentelor posibile sau a schimbărilor viitoare ale condițiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra FPM. Administratorul unui FPM efectuează în mod regulat simulări ale situațiilor de criză și elaborează planuri de acțiune pentru diferitele scenarii posibile. În plus, în cazul FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, simulările situațiilor de criză estimează pentru diferite scenarii diferența dintre VAN constantă pe unitate sau pe acțiune și VAN reală pe unitate sau pe acțiune.

Simulările situațiilor de criză se bazează pe criterii obiective și iau în considerare efectele unor scenarii plauzibile de crize grave. Scenariile simulărilor situațiilor de criză iau în considerare parametrii de referință, care includ următorii factori:

(a)  modificări ipotetice ale nivelului de lichiditate al activelor deținute în portofoliul FPM;

(b)  modificări ipotetice ale nivelului de risc de credit al activelor deținute în portofoliul FPM, inclusiv evenimente de credit și evenimente de rating;

(c)  evoluții ipotetice ale ratelor dobânzii;

(d)  niveluri ipotetice de răscumpărare;

(da)  extinderea sau limitarea ipotetică a marjelor în rândul indicilor la care ratele dobânzii garanțiilor portofoliului sunt legate;

(db)  șocuri macrosistemice ipotetice care afectează economia în ansamblu.

(2)  În plus, în cazul FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și al FPM mici cu VAN constantă, simulările situațiilor de criză estimează pentru diferite scenarii diferența dintre VAN constantă pe unitate sau pe acțiune și VAN pe unitate sau pe acțiune. Pe baza rezultatelor simulărilor situațiilor de criză, administratorul FPM elaborează planuri de redresare pentru diferitele posibile scenarii. Planurile de redresare sunt aprobate de autoritățile competente.

▌

(4)  Simulările situațiilor de criză sunt efectuate cu o frecvență stabilită de consiliul de administrație al ▌FPM, după ce se stabilește ce înseamnă un interval adecvat și rezonabil în funcție de condițiile de piață și de orice modificări preconizate în portofoliul FPM. Această frecvență este cel puțin trimestrială.

(4a)  În cazul în care, în urma simulărilor situațiilor de criză, se constată o vulnerabilitate a FPM, administratorul FPM ia măsuri pentru a consolida robustețea FPM, inclusiv acțiuni menite să consolideze lichiditatea sau calitatea activelor FPM, și informează imediat autoritatea competentă cu privire la măsurile luate.

(5)  Un raport detaliat privind rezultatele simulărilor situațiilor de criză și o propunere de plan de acțiune sunt prezentate spre examinare consiliului de administrație al ▌FPM. Consiliul de administrație modifică planul de acțiune propus, dacă este necesar, și aprobă planul de acțiune final. Raportul este păstrat pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.

▌

(6)  Raportul menționat la alineatul (5) este înaintat autorității competente a FPM. Autoritățile competente transmit raportul către ESMA.

▌

Capitolul IV

Reguli de evaluare și tratamentul contabil

Articolul 26

Evaluarea activelor FPM

(1)  Activele unui FPM sunt evaluate cel puțin zilnic. Rezultatele acestei evaluări sunt publicate zilnic pe site-ul FPM. Fără a aduce atingere articolului 27 alineatul (4) literele (a) și (b), evaluarea este realizată de un terț independent cu ajutorul metodei marcării la piață sau a metodei marcării la model. Aceasta nu este realizată de FPM, de administratorul activelor acestuia sau de sponsorul acestuia.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 27 alineatul (4) litera (b), activele unui FPM sunt evaluate prin utilizarea marcării la piață ori de câte ori este posibil.

(3)  Atunci când se utilizează metoda de evaluare bazată pe marcarea la piață, activele sunt evaluate la cotația de cumpărare/vânzare mai prudentă, cu excepția cazului în care instituția își poate închide poziția la prețul mediu al pieței. Atunci când se utilizează metoda de evaluare bazată pe marcarea la piață, trebuie să fie utilizate numai date de piață de calitate furnizate de furnizori independenți și recunoscuți de prețuri, cu condiția să nu afecteze în mod necorespunzător decontarea în aceeași zi. Calitatea datelor de piață se evaluează pe baza tuturor factorilor de mai jos:

(a)  numărul și calitatea contrapartidelor;

(b)  volumul și cifra de afaceri pe piață al activului respectiv;

(c)  valoarea emisiunii și proporția emisiunii pe care FPM intenționează să o cumpere sau să o vândă.

(4)  Atunci când metoda de evaluare bazată pe marcarea la piață nu este posibilă sau când datele de piață nu au o calitate suficient de bună, un activ al unui FPM trebuie să fie evaluat prudent prin utilizarea metodei de evaluare bazate pe marcarea la model. Modelul estimează cu exactitate valoarea intrinsecă a activului pe baza următorilor factori-cheie actualizați:

(a)  volumul și cifra de afaceri pe piață al activului respectiv;

(b)  valoarea emisiunii și proporția emisiunii pe care FPM intenționează să o cumpere sau să o vândă;

(c)  riscul de piață, riscul de rată a dobânzii și riscul de credit legate de activul respectiv.

Atunci când se utilizează metoda de evaluare bazată pe marcarea la model, nu se folosește metoda de evaluare bazată pe costul amortizat.

Atunci când se utilizează metoda de evaluare bazată pe marcarea la model, se pot utiliza numai date de stabilire a prețurilor furnizate de furnizori independenți și recunoscuți de prețuri, iar metodologia de stabilire a prețurilor modelului trebuie să facă obiectul aprobării din partea autorității competente a FPM.

(5)  Prin derogare de la alineatele (1) - (4), activele unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și ale unui FPM mic cu VAN constantă pot fi evaluate ▌folosind metoda costului amortizat pentru evaluarea activelor.

Articolul 27

Calcularea VAN pe unitate sau pe acțiune

(1)  Fără a aduce atingere articolului 2 punctul (13b), VAN reală pe unitate sau pe acțiune se calculează ca diferența dintre suma tuturor activelor unui FPM și suma tuturor datoriilor acestuia și este evaluată în conformitate cu metoda marcării la piață sau cu metoda marcării la model, împărțită la numărul de unități sau de acțiuni restante ale FPM.

Primul paragraf se aplică tuturor FPM, inclusiv FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și FPM mici cu VAN constantă.

(2)  VAN reală pe unitate sau pe acțiune se rotunjește la cel mai apropiat punct de bază sau echivalentul acestuia atunci când VAN se publică într-o unitate monetară.

(3)  VAN reală pe unitate sau pe acțiune a unui FPM se calculează cel puțin zilnic.

(4)   În afară de calcularea VAN reale pe unitate sau pe acțiune în conformitate cu alineatele (1) - (3), un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută poate avea o VAN constantă pe unitate sau pe acțiune, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  să se utilizeze metoda de evaluare bazată pe costul amortizat pentru activele cu o scadență reziduală de mai puțin de 90 de zile; prețurile pentru toate activele cu o scadență reziduală de peste 90 de zile sunt stabilite prin marcarea la piață sau marcarea la model;

(b)  în scopul evaluării, prețul activelor se rotunjește la a doua zecimală superioară, cu condiția ca VAN constantă pe unitate sau pe acțiune să nu difere de VAN reală aferentă cu mai mult de 20 de puncte de bază și, ulterior, la a patra zecimală superioară;

(c)  să se răscumpere sau să se subscrie la VAN constantă pe unitate sau pe acțiune, cu condiția ca VAN constantă pe unitate sau pe acțiune să nu difere de VAN reală aferentă cu mai mult de 20 de puncte de bază;

(d)  să se răscumpere sau să se subscrie la VAN reală pe unitate sau pe acțiune care este rotunjită la 4 zecimale, sau mai puțin în cazul în care VAN constantă diferă de VAN reală cu mai mult de 20 de puncte de bază;

(e)  potențialii investitori sunt avertizați în mod clar, în scris, înainte de încheierea contractului cu privire la situația în care fondul nu va mai răscumpăra sau subscrie la o VAN constantă;

(f)  diferența dintre VAN constantă pe unitate sau pe acțiune și VAN reală pe unitate sau pe acțiune se monitorizează în permanență și se publică zilnic pe site-ul FPM.

(5)  La patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia revizuiește impactul și punerea în aplicare ale prezentului regulament, inclusiv frecvența mecanismelor de protecție folosite conform articolului 27 alineatul (4) litera (d), și transmite această revizuire Parlamentului European și Consiliului.

Autorizațiile acordate FPM cu VAN cu volatilitate scăzută în temeiul prezentului regulament expiră la cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Comisia analizează dacă FPM cu VAN cu volatilitate scăzută au abordat în mod adecvat riscul sistemic și orice alt pericol pentru stabilitatea financiară a unei părți a sistemului financiar al Uniunii sau a întregului sistem financiar al acesteia. În funcție de concluziile acestei revizuiri și de impactul asupra stabilității financiare, Comisia face propuneri legislative în conformitate cu primul paragraf, care includ analizarea posibilității de a elimina al doilea paragraf.

▌

Articolul 28

Prețul de emisiune și prețul de răscumpărare

(1)  Unitățile sau acțiunile unui FPM, cu excepția FPM cu VAN cu volatilitate scăzută care fac obiectul articolului 27 alineatul (4), se emit sau se răscumpără la un preț egal cu valoarea activului net al FPM pe unitate sau pe acțiune.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), unitățile sau acțiunile unui FPM mic cu VAN constantă și ale unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică se emit sau se răscumpără la un preț egal cu VAN constantă a FPM pe unitate sau pe acțiune.

▌

Capitolul Va

Cerințe specifice pentru FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, FPM mici cu VAN constantă și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută

Articolul 34a

Cerințe suplimentare pentru FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și FPM mici cu VAN constantă

Un FPM nu utilizează metoda costului amortizat pentru evaluare, nu publică o VAN constantă pe unitate sau pe acțiune și nu rotunjește VAN constantă pe unitate sau pe acțiune la cel mai apropiat punct procentual sau echivalentul acestuia atunci când VAN se publică într-o unitate monetară, cu excepția cazului în care acesta a fost autorizat în mod explicit ca FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau ca FPM mic cu VAN constantă sau a cazului în care este un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută care face obiectul articolului 27 alineatul (4).

Articolul 34b

Comisioanele de lichiditate și limitele de răscumpărare pentru FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, FPM mici cu VAN constantă și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută

(1)  Administratorul unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau al unui FPM mic cu VAN constantă sau al unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută elaborează, implementează și aplică în mod consecvent o procedură de evaluare internă prudentă, riguroasă, sistematică și continuă pentru a stabili pragurile săptămânale de lichiditate aplicabile respectivului FPM. Pentru gestionarea pragurilor săptămânale de lichiditate se aplică următoarele proceduri:

(a)  Ori de câte ori ponderea activelor cu scadență săptămânală scade sub 30% din totalul activelor FPM, administratorul și consiliului FPM respectă următoarele:

(i)  Administratorul informează imediat consiliul FPM. Consiliul FPM efectuează o evaluare bine documentată a situației pentru a stabili măsurile adecvate, luând în considerare interesele investitorilor în FPM și decide dacă să se aplice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

—  comisioane de lichiditate pentru răscumpărări, care reflectă în mod corespunzător costurile suportate de FPM pentru a atinge nivelul de lichiditate și pentru a garanta că investitorii care rămân în fond nu sunt dezavantajați în cazul în care alți investitori își răscumpără unitățile sau acțiunile în perioada respectivă;

—  limite de răscumpărare care să limiteze valoarea acțiunilor sau a unităților de răscumpărat în orice zi lucrătoare la 10% din acțiunile sau unitățile din FPM pentru orice perioadă de până la 15 zile lucrătoare;

—  suspendarea răscumpărărilor pentru orice perioadă de până la 15 zile lucrătoare; sau

—  neluarea niciunei măsuri imediate.

(b)  Ori de câte ori ponderea activelor cu scadență săptămânală scade sub 10% din totalul activelor FPM, administratorul și consiliului FPM respectă următoarele:

(i)  Administratorul informează imediat consiliul FPM. Consiliul FPM efectuează o evaluare bine documentată a situației pentru a stabili măsurile adecvate, luând în considerare interesele investitorilor în FPM și decide dacă să se aplice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

—  comisioane de lichiditate pentru răscumpărări, care reflectă în mod corespunzător costurile suportate de FPM pentru a atinge nivelul de lichiditate și pentru a garanta că investitorii care rămân în fond nu sunt dezavantajați în cazul în care alți investitori își răscumpără unitățile sau acțiunile în perioada respectivă;

—  o suspendare a răscumpărărilor pentru o perioadă de până la 15 zile.

(c)  După ce consiliul FPM a stabilit măsurile pe care le va lua în fiecare dintre cazurile (a) și (b) de mai sus, acesta furnizează imediat detalii cu privire la decizia sa autorității competente a FPM.

Capitolul VI

Sprijin extern

Articolul 35

Sprijin extern

(1)  Un FPM ▌nu poate primi sprijin extern ▌.

▌

(3)  Sprijin extern înseamnă un sprijin direct sau indirect oferit de un terț, inclusiv de sponsorul FPM, care are scopul, sau efectul, de a garanta lichiditatea FPM sau de a stabiliza valoarea activului net pe unitate sau pe acțiune a FPM.

Sprijinul extern include:

(a)  injecții de numerar efectuate de un terț;

(b)  achiziționarea de către un terț a activelor FPM la un preț majorat;

(c)  achiziționarea de către un terț de unități sau acțiuni ale FPM pentru a furniza lichidități fondului;

(d)  emiterea de către un terț a oricărui tip de garanție explicită sau implicită, cauțiune sau scrisoare de sprijin în favoarea FPM;

(e)  orice acțiune efectuată de un terț în scopul direct sau indirect de a menține profilul de lichiditate și valoarea activului net pe unitate sau pe acțiune a FPM.

▌

Capitolul VII

Cerințe în materie de transparență

Articolul 37

Transparență

(1)   Investitorii într-un FPM primesc, cel puțin săptămânal, următoarele informații:

(a)  profilul de lichiditate al FPM, inclusiv procentajul cumulat al investițiilor cu scadență în ziua următoare și în termen de o săptămână și modul în care lichiditatea respectivă este obținută;

(b)  profilul creditului și structura portofoliului;

(c)  scadența medie ponderată și durată de viață medie ponderată ale FPM;

(d)  concentrarea cumulativă a primilor cinci investitori în FPM.

(2)   În afară de respectarea cerințelor de la alineatul (1), FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, FPM mici cu VAN constantă și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută pun, de asemenea, la dispoziția investitorilor lor următoarele informații:

(a)  valoarea totală a activelor;

(b)  scadența medie ponderată și durată de viață medie ponderată;

(c)  clasificarea pe scadențe;

(d)  proporția activelor în portofoliul care ajunge la scadență într-o zi;

(e)  proporția activelor în portofoliul care ajunge la scadență într-o săptămână;

(f)  randamentul net;

(g)  valoarea orientativă zilnică la prețul pieței cu 4 zecimale;

(h)  informații privind activele deținute în portofoliul FPM, precum numele, țara, maturitatea și tipul de active (inclusiv detaliile contrapartidei în cazul unor convenții de revânzare);

(i)  VAN publicată pe paginile lor de internet.

(3)   Un FPM pune în mod regulat la dispoziție informații de bază privind procentul din portofoliul său general constând în:

(a)  instrumentele de piață monetară emise de sponsorul FPM;

(b)  după caz, securitizările emise de sponsorul FPM;

(c)  dacă sponsorul este o instituție de credit, depozitele în numerar la sponsorul FPM și

(d)  expunerea la sponsorul FPM drept contrapartidă la tranzacțiile extrabursiere derivate.

(4)   Atunci când sponsorul FPM investește în acțiuni sau unități ale FPM, fondul dezvăluie celorlalți investitori în FPM valoarea totală pe care sponsorul a investit‑o în FPM și notifică ulterior ceilalți investitori cu privire la modificarea acțiunilor sau a unităților totale deținute.

▌

Articolul 38

Raportare către autoritățile competente

(1)  Pentru fiecare FPM gestionat, administratorul FPM prezintă autorității competente a FPM rapoarte de informare cel puțin o dată pe trimestru. De asemenea, administratorul furnizează informații, la cerere, autorității competente a administratorului, dacă aceasta este diferită de autoritatea competentă a FPM.

(2)  Printre informațiile cuprinse în raport în conformitate cu alineatul (1) se numără următoarele elemente:

(a)  tipul și caracteristicile FPM;

(b)  indicatorii de portofoliu, cum ar fi valoarea totală a activelor, VAN, scadența medie ponderată, durata de viață medie ponderată, defalcarea scadenței, lichiditate și randament;

▌

(d)  rezultatele simulărilor situațiilor de criză;

(e)  informații privind activele deținute în portofoliul FPM:

(i)  caracteristicile fiecărui activ, cum ar fi nume, țară, categoria emitentului, risc sau scadență și ratinguri interne atribuite;

(ii)  tipul activului, inclusiv detalii ale contrapartidelor în cazul instrumentelor financiare derivate sau al acordurilor reverse repo;

(f)  informații privind pasivele FPM, inclusiv următoarele elemente:

(i)  țara în care este stabilit investitorul;

(ii)  categoria investitorului;

(iii)  activitatea de subscriere și de răscumpărare.

Dacă este necesar și justificat în mod corespunzător, autoritățile competente pot solicita informații suplimentare.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru stabilirea unui model de raportare care să conțină toate informațiile prevăzute la alineatul (2).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(4)  Autoritățile competente transmit ESMA toate informațiile primite în temeiul prezentului articol, precum și orice alte notificări sau schimburi de informații cu FPM sau cu administratorul acestuia în temeiul prezentului regulament. Informațiile se transmit ESMA cel târziu la 30 de zile după sfârșitul trimestrului de raportare.

ESMA colectează informațiile pentru a crea o bază de date centrală a tuturor FPM stabilite, gestionate sau comercializate în Uniune. Banca Centrală Europeană are dreptul să acceseze baza de date numai în scopuri statistice.

Capitolul VIII

Supravegherea

Articolul 39

Supravegherea exercitată de autoritățile competente

(1)  Autoritățile competente supraveghează în mod continuu respectarea prezentului regulament. Autorizația pentru un FPM este retrasă în cazul în care se încalcă interdicția de primire a unui sprijin din partea sponsorilor.

(2)  Autoritatea competentă a FPM este responsabilă cu asigurarea conformității normelor prevăzute în capitolele II-VII.

(3)  Autoritatea competentă a FPM este responsabilă cu supravegherea conformității cu obligațiile prevăzute în regulile sau în actele constitutive ale fondului, precum și cu obligațiile prevăzute în prospect, care trebuie să fie conforme cu prezentul regulament.

(4)  Autoritatea competentă a administratorului este responsabilă cu monitorizarea gradului de adecvare a mecanismelor și a organizării administratorului, astfel încât administratorul FPM să fie în măsură să respecte obligațiile și normele referitoare la constituirea și funcționarea tuturor FPM pe care le gestionează.

(5)  Autoritățile competente monitorizează OPCVM sau FIA stabilite sau comercializate pe teritoriul acestora pentru a se asigura că acestea nu folosesc denumirea de FPM sau nu sugerează că sunt un FPM decât în cazul în care respectă prezentul regulament.

Articolul 40

Prerogativele autorităților competente

(1)  Autoritățile competente dispun de toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor în temeiul prezentului regulament.

(2)  Prerogativele conferite autorităților competente în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și Directiva 2011/61/UE sunt exercitate, de asemenea, cu privire la prezentul regulament.

Articolul 41

Prerogativele și competențele ESMA

(1)  ESMA deține competențele necesare pentru a îndeplini sarcinile care îi sunt conferite de prezentul regulament.

(2)  Competențele ESMA în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și Directiva 2011/61/UE sunt exercitate, de asemenea, cu privire la prezentul regulament și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(3)  În sensul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, prezentul regulament este inclus în orice alt act ulterior al Uniunii cu caracter juridic obligatoriu, care conferă sarcini autorității menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 1095/2010.

Articolul 42

Cooperarea dintre autorități

(1)  Autoritatea competentă a FPM și autoritatea competentă a administratorului, în cazul în care sunt diferite, cooperează și fac schimb de informații în scopul îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(2)  Autoritățile competente, inclusiv autoritățile desemnate de un stat membru în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(14) cu privire la instituțiile de credit din statul membru gazdă al FPM, precum și MUS, BCE și ESMA cooperează în scopul îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3)  Autoritățile competente, inclusiv autoritățile desemnate de un stat membru în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu Directiva 2013/36/UE cu privire la instituțiile de credit din statul membru gazdă al FPM, precum și MUS, BCE și ESMA își comunică toate informațiile și documentele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în special pentru a constata și remedia nerespectarea prezentului regulament.

Capitolul IX

Dispoziții finale

Articolul 43

Tratamentul aplicat OPCVM și FIA existente

(1)  În termen de nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, un OPCVM sau FIA existent, care investește în active pe termen scurt și are ca obiective distincte sau cumulative oferirea unui randament la ratele pieței monetare sau conservarea valorii investiției, înaintează o cerere către autoritatea competentă, însoțită de toate documentele și dovezile necesare pentru a demonstra conformitatea cu prezentul regulament.

▌

Articolul 44

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolele 13 și 19 este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3)  Delegarea competențelor menționată la articolele 13 și 19 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Actele delegate adoptate în temeiul articolelor 13 și 19 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu și-au exprimat vreo obiecție în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 45

Reexaminare

În termen de [trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia reexaminează în ce măsură dispozițiile prezentului regulament sunt adecvate dintr-o perspectivă prudențială și economică. În special, se reexaminează dacă ar trebui aduse modificări regimului pentru FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, FPM mici cu VAN constantă și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută. De asemenea, în cadrul reexaminării, Comisia:

(a)  analizează experiența acumulată cu ocazia aplicării prezentului regulament, impactul asupra investitorilor, asupra FPM și asupra administratorilor FPM din Uniune;

(b)  evaluează rolul FPM în achiziționarea instrumentelor de datorie emise sau garantate de statele membre;

(c)  ține seama de caracteristicile specifice ale instrumentelor de datorie emise sau garantate de statele membre și de rolul pe care aceste instrumente îl joacă în finanțarea statelor membre;

(d)  ține seama de raportul menționat la articolul 509 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(e)  ține seama de evoluțiile internaționale în materie de reglementare.

Rezultatele reexaminării sunt comunicate Parlamentului European și Consiliului, însoțite, dacă este cazul, de propuneri adecvate de modificări.

Articolul 46

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 170, 5.6.2014, p. 50 (2) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32). (3) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010, (JO L 174, 1.7.2011, p.1.). (4) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). (5) Regulamentul delegat (UE) nr. …/… al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit. (6) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1). (7) Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit (JO L 146, 31.5.2013, p. 1). (8) Directiva 2013/14/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 de modificare a Directivei 2003/41/CE privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și a Directivei 2011/61/UE privind administratorii fondurilor de investiții alternative în ceea ce privește încrederea excesivă acordată ratingurilor de credit (JO L 145, 31.5.2013, p. 1). (9) Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește derogările, condițiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparența și supravegherea (JO L 83, 22.3.2013, p. 1). (10) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84). (11) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31). (12) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1). (13) A șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (JO L 193, 18.7.1983, p. 1). (14) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).