Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Algeria(1), în special cele din 9 iunie 2005 referitoare la libertatea presei în Algeria şi cea din 10 octombrie 2002 referitoare la încheierea unui acord de asociere cu Algeria(2),

–  având în vedere Rezoluţia sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului şi democraţia în lume şi politica în materie a Uniunii Europene(3), precum şi Rezoluţia sa din 23 octombrie 2013 referitoare la Politica europeană de vecinătate, către un parteneriat mai puternic: poziţia PE referitoare la rapoartele intermediare 2012(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 20 aprilie 2015 referitoare la revizuirea Politicii europene de vecinătate,

–  având în vedere declarația Uniunii Europene în urma celei de-a opta reuniuni a Consiliului de asociere UE-Algeria din 13 mai 2014,

–  având în vedere Comunicatul Comun din 15 mai 2012 al Comisiei și al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate adresat Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor intitulat „Rezultatele noii politici europene de vecinătate” (JOIN(2012)0014),

–  având în vedere memoriul 2013 al Comisiei privind Politica europeană de vecinătate (PEV) din martie 2014, referitor la Algeria,

–  având în vedere declaraţia Consiliului European din iunie 2011 referitoare la vecinătatea sudică,

–  având în vedere declaraţia Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navy Pillay, făcută în septembrie 2012, în cursul vizitei sale în Algeria,

–  având în vedere Acordul de asociere UE-Algeria, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2005,

–  având în vedere articolul 2 din acordul de asociere menţionat mai sus, care stipulează că respectarea principiilor democratice şi a drepturilor fundamentale ale omului trebuie să inspire politicile naţionale şi internaţionale ale părţilor care au aderat la el şi constituie un element esenţial al respectivului acord,

–  având în vedere Constituția Egiptului, adoptată prin referendum la 28 noiembrie 1996, îndeosebi articolele 34-36, 39, 41 și 43 din aceasta,

–  având în vedere raportul final din 5 august 2012, întocmit de Misiunea UE de observare a alegerilor parlamentare din Algeria,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, la care Algeria este parte,

–  având în vedere Convenţia nr. 87 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical din 1948 şi Convenţia nr. 98 a OIM privind dreptul la organizare și negociere colectivă din 1949,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în Algeria au avut recent loc proteste împotriva şomajului; întrucât autorităţile algeriene admit faptul că cererile manifestanţilor sunt legitime; întrucât, cu toate acestea, în ultimii patru ani şi, de la începutul lui 2015, cu o şi mai mare intensitate, apărătorii drepturilor omului, inclusiv activiştii pentru drepturile muncii, în special în regiunile din sudul Algeriei, au proferat ameninţări, au abuzat verbal şi supus la rele tratamente şi au recurs la hărţuieli judiciare pe fundalul escaladării protestelor economice, sociale şi ambientale;

B.  întrucât Mohamed Rag, un activist pentru drepturile muncii făcând parte din Comitetul Naţional pentru Apărarea Drepturilor Şomerilor (Comité National pour la Défense des Droits des Chômeurs, CNDDC) din oraşul Laghouat a fost arestat la 22 ianuarie 2015 şi a fost condamnat la 18 luni de închisoare şi la o amendă de DZD 20 000, pentru ultraj contra unui agent din forţele de securitate aflat în exerciţiul funcţiunii, sentinţa fiind confirmată în apel la 18 martie 2015;

C.  întrucât, la 28 ianuarie 2015, în oraşul Laghouat au fost arestaţi opt activişti pentru drepturile muncii, membri ai CNDDC – Khencha Belkacem, Brahimi Belelmi, Mazouzi Benallal, Azzouzi Boubakeur, Korini Belkacem, Bekouider Faouzi, Bensarkha Tahar şi Djaballah Abdelkader – pe când erau adunaţi în faţa tribunalului municipal, cerând eliberarea lui Modamed Rag; întrucât aceşti opt activişti au fost ulterior, în martie trecut, condamnaţi la un an de închisoare, cu o sentinţă de suspendare de 6 luni, şi la o amendă de DZD 5 000 fiecare, pentru faptul de a se fi adunat în mod neautorizat/ilegal şi pentru exercitarea de presiuni în privinţa hotărârilor magistraţilor;

D.  întrucât în Laghouat, în cursul audierii activiştilor menţionaţi mai sus ai CNDDC, care a avut loc la 11 martie 2015, au fost desfăşuraţi un număr mare de agenţi de poliţie, împiedicând astfel intrarea în tribunal a publicului şi a martorilor, iar în afara tribunalului poliţia a arestat şi ulterior a eliberat aproape 50 de manifestanţi paşnici care îşi exprimau solidaritatea cu cei nouă deţinuţi;

E.  întrucât, deşi starea de urgenţă a fost ridicată în februarie 2011, ca răspuns la valul de proteste în masă în favoarea democraţiei, restricţiile, în drept şi în practică, impuse în ceea ce priveşte adunările paşnice nu au fost abrogate, în special decretul din 18 iunie 2001, care continuă să interzică manifestaţiile publice în oraşul Alger şi legea 91-19 din 2 decembrie 1991privind manifestaţiile şi adunările publice, în temeiul căreia orice eveniment public este condiţionat de o autorizare prealabilă; întrucât Ministerul de Interne autorizează rar adunările publice;

F.  întrucât orice participant la o manifestaţie neautorizată poate fi urmărit în justiţie şi riscă, în temeiul articolelor 99 şi 100 din Codul penal algerian, o pedeapsă cu închisoarea de două luni până la cinci ani; întrucât în ianuarie 2014, termenul limită pentru înregistrarea asociaţiilor noi, toate asociaţiile care nu au fost acceptate au fost scoase în afara legii; întrucât proteste paşnice au fost dispersate cu forţa de poliţie, uneori în mod violent, iar protestarii paşnici pot fi arestaţi înaintea manifestaţiilor, pentru a se preveni desfăşurarea acestora;

G.  întrucât în 2014, guvernul algerian a procedat la revizuiri pro-democratice şi a promis şi alte reforme în scopul protejării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; întrucât implementarea acestor reforme a fost, până în prezent, nesatisfăcătoare;

H.  întrucât, în martie 2015, alţi patru activişti pentru drepturile muncii, Rachid Aouine, Youssef Sultani, Abdelhamid Brahimi şi Ferhat Missa, membri ai CNDDC din oraşul El Oued, au fost arestaţi şi acuzaţi de instigare la reunire; întrucât doi dintre aceştia au fost achitaţi, însă Rachid Aouine a fost condamnat, iar Youssef Sultani urmează să fie judecat;

I.  întrucât, în ianuarie 2012, a intrat în vigoare o nouă lege privind asociaţiile (12-06), care impune organizaţiilor neguvernamentale şi grupurilor aparţinând societăţii civile restricţii în ceea ce priveşte crearea, funcţionarea şi accesul la finanţare străină; întrucât legea incriminează membrii asociaţiilor neînregistrate, suspendate şi dizolvate, care sunt pasibili la şase luni de închisoare şi o amendă însemnată, ceea ce afectează libertatea de asociere;

J.  întrucât, cu toate că legea 90-14 din 2 iunie 1990 privind condiţiile de exercitare a drepturilor sindicatelor le permite lucrătorilor să înfiinţeze sindicate fără a solicita vreo permisiune, ci prin notificarea în scris a autorităţilor, acestea au refuzat, în mai multe cazuri, eliberarea unei confirmări de primire, fără de care sindicatele nu-i pot reprezenta legal pe lucrători;

K.  întrucât Algeria, care este în curs de a fi evaluată în ceea ce priveşte aplicarea Convenţiei 87 a OIM în iunie 2014, a făcut obiectul analizelor experţilor OIM în mai multe dintre rapoartele întocmite de aceştia sub aspectul încălcării drepturilor lucrătorilor la grevă şi la înfiinţarea unor sindicate la propria alegere;

L.  întrucât negocierile cu privire la Planul de acţiune dintre UE şi Algeria din cadrul Politicvii europene de vecinătate au fost iniţiate în 2012; întrucât, deşi recunoaşte că ambele părţi au interesul să-şi consolideze dialogul şi cooperarea în chestiunile regionale şi legate de securitate, în martie 2014 Comisia şi-a exprimat, totuşi, îngrijorarea cu privire la lipsa de independenţă a sistemului judiciar şi la deteriorarea situaţiei sub aspectul libertăţii de asociere, adunare şi exprimare în Algeria;

M.  întrucât Algeria este membră a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din ianuarie 2014;

1.  își exprimă îngrijorarea cu privire la arestarea şi detenţia activiştilor Rachid Aouine, Mohamed Rag, Khencha Belkacem, Brahimi Belelmi, Mazouzi Benallal, Azzouzi Boubakeur, Korini Belkacem, Bekouider Faouzi, Bensarkha Tahar și Djaballah Abdelkader, deoarece aceştia sunt reţinuţi în pofida faptului că activitatea lor este pe deplin permisă de legislaţia algeriană şi concordă cu instrumentele internaţionale din domeniul drepturilor omului pe care le-a ratificat Algeria;

2.  reaminteşte că Algeria este obligată să respecte articolul 2 din Acordul de asociere, care stipulează că un aspect esenţial al acestuia este respectarea principiilor democratice şi a drepturilor fundamentale ale omului, a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, a Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale şi a Cartei africane a drepturilor omului şi popoarelor şi că, prin urmare, Algeria are obligaţia să respecte drepturile universale ale omului, inclusiv libertatea de adunare şi de asociere;

3.  consideră că hărțuirea și intimidarea activiştilor pentru drepturile muncii şi a apărătorilor drepturilor omului, inclusiv la nivel judiciar, nu sunt în conformitate cu prevederile Declarației Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului;

4.  consideră că dreptul la un proces echitabil şi asigurarea unor garanţii minimale în ceea ce priveşte drepturile la apărare ale tuturor deţinuţilor, printre care apărătorii drepturilor omului şi activiştii pentru drepturile muncii, sunt în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

5.  invită, de asemenea, autorităţile algeriene să asigure și să garanteze dreptul la libertatea de exprimare, asociere şi adunare paşnică şi să adopte măsuri adecvate pentru a garanta siguranţa şi securitatea activiştilor societăţii civile şi ale apărătorilor drepturilor omului, precum şi libertatea acestora de a-şi desfăşura activităţile legitime şi paşnice;

6.  reaminteşte recomandarea făcută guvernului algerian de către Raportorul special al ONU privind promovarea şi protejarea dreptului la libertatea de opinie şi de exprimare, de a abroga decretul din 18 iunie 2001 prin care sunt interzise protestele paşnice şi toate formele de manifestaţii publice în Alger şi de a institui un sistem de simplă notificare, în locul autorizării prealabile a manifestaţiilor publice;

7.  invită autorităţile algeriene să abroge legea 12-06 privind asociaţiile şi să se angajeze într-un dialog veritabil cu organizaţiile societăţii civil, în vederea elaborării unei legi noi, în conformitate cu standardele internaţionale în materia drepturilor omului şi cu Constituţia algeriană;

8.  salută faptul că, din 2012, au fost acordate autorizaţii pentru un număr de douăsprezece organizaţii sindicale; reaminteşte că nu trebuie concepute manevre administrative în scopul neacordării statutului juridic pentru sindicatele independente care încearcă să-şi desfăşoare activitatea în afara organizaţiilor sindicale existente; invită autorităţile algeriene să permită înregistrarea legală a sindicatelor noi şi să se conformeze convenţiilor implementate de OIM care au fost ratificate de Algeria, îndeosebi Convenţia nr. 87 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical şi Convenţia nr. 98 privind dreptul la organizare și negociere colectivă;

9.  apreciază faptul că Algeria a ratificat majoritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului; încurajează angajamentul din ce în ce mai mare şi mai buna cooperare a autorităţilor algeriene cu Organizaţia Naţiunilor Unite, îndeosebi cu Organizaţia Internaţională a Muncii şi Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului; invită autorităţile algeriene să coopereze în cadrul procedurilor speciale ale ONU, inclusiv prin invitarea în vizită a raportorilor speciali, şi să ţină seama de recomandările acestora; invită, de asemenea, Algeria să coopereze activ cu Uniunea Africană în cadrul mecanismelor pentru drepturile omului, în special cu Raportorul special privind apărătorii drepturilor omului;

10.  cere Vicepreşedintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate (VP/ÎR), precum şi statelor membre ale UE să asigure existența unei politici clare și principiale față de Algeria, care să includă un dialog pe tema drepturilor omului, în acord cu cadrul strategic al UE privind drepturile omului şi democraţia; le solicită VP/ÎR şi statelor membre să asigure un dialog politic, privind securitatea şi drepturile omului substanţial pe toate cele trei dimensiuni şi solicită, prin urmare, Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE) să stabilească repere şi indicatori clari pentru monitorizarea obiectivelor UE şi evaluarea progreselor înregistrate în domeniul drepturilor omului, impunităţii, libertăţii de asociere, adunare şi exprimare, al statului de drept şi al situaţiei apărătorilor drepturilor omului din Algeria;

11.  îndeamnă autorităţile algeriene, VP/ÎR şi SEAE să includă un capitol consistent privind drepturile omului în viitorul Plan de acţiune UE-Algeria, care să exprime o voinţă politică fermă de a progresa de jure şi de facto în ceea ce priveşte promovarea şi protejarea drepturilor omului în acord cu Constituţia algeriană şi tratatele internaţionale în materia drepturilor omului, precum şi instrumentele regionale africane în materia drepturilor omului la care a aderat Algeria; opinează că în Planul de acţiune UE-Algeria ar trebui adoptate obiective specifice în materia drepturilor omului, asociate cu un plan de reforme pe care trebuie să le opereze Algeria cu implicarea semnificativă a societăţii civile independente; solicită definirea unor indicatori pentru evaluarea obiectivă şi regulată a situaţiei drepturilor omului din Algeria;

12.  invită SEAE şi statele membre să monitorizeze îndeaproape toate procesele şi procedurile judiciare îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului şi a activiştilor pentru drepturile muncii, prin prezenţa reprezentanţilor delegaţiei UE şi ai ambasadelor statelor membre la Alger şi să transmită Parlamentului rapoarte pe această temă;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Delegaţiei UE la Alger, Guvernului Algeriei, Secretarului General al ONU, precum și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 567. (2) JO C 279 E, 20.11.2003, p. 115. (3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0076. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0446.