Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Theodoros Zagorakis, înaintată la 10 martie 2015 de către procurorul adjunct din cadrul Curții Supreme a Greciei în legătură cu cauza nr. ΑΒΜ Δ2011/5382, Β2012/564, aflată pe rolul Tribunalul de primă instanță Salonic și anunțată în ședința plenară din 25 martie 2015,

–  având în vedere faptul că dl Zagorakis a renunțat la dreptul său de a fi audiat în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Elene,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0151/2015),

A.  întrucât procurorul adjunct din cadrul Curții Supreme a Greciei a solicitat ridicarea imunității lui Theodoros Zagorakis, deputat în Parlamentul European, în legătură cu o posibilă acționare în justiție sub aspectul săvârșirii unei presupuse infracțiuni;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât articolul 62 din Constituția Republicii Elene stipulează că, pe durata mandatului lor, membrii parlamentului nu pot fi urmăriți, arestați reținuți sau supuși unei alte măsuri restrictive fără acordul prealabil al parlamentului;

D.  întrucât dl Zagorakis este învinuit de a fi răspunzător de unele nereguli financiare survenite între 2007 și 2012 la clubul de fotbal PAOK, al cărui președinte era în acea perioadă;

E.  întrucât presupusa infracțiune nu are nicio legătură cu calitatea dlui Zagorakis de deputat în Parlamentul European, ci este mai curând legată de funcția sa de președinte al clubului de fotbal PAOK;

F.  întrucât acuzarea nu are în vedere opinii sau voturi exprimate în exercițiul funcțiunilor de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

G.  întrucât nu există motive pentru a suspecta că urmărirea penală ar avea la bază intenția de aduce daune activității politice a deputatului (fumus persecutionis), dat fiind că învinuirile au fost formulate cu mai mulți ani înainte ca deputatul să-și preia mandatul;

1.  hotărăște să-i ridice imunitatea lui Theodoros Zagorakis;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite fără întârziere prezenta decizie Parchetului de pe lângă Curtea Supremă a Greciei.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.