Rezoluţia Parlamentului European din 19 mai 2015 referitoare la asigurarea de îngrijiri medicale mai sigure în Europa: îmbunătățirea siguranței pacienților și combaterea rezistenței la antimicrobiene (2014/2207(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere poziția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de recomandare a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale(1),
– având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale(2),
– având în vedere Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2011, intitulată „Plan de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de Rezistența la antimicrobiene”, (COM(2011)0748),
– având în vedere Concluziile Consiliului din 22 iunie 2012 privind impactul rezistenței la antimicrobiene în sectorul sănătății umane și în sectorul veterinar – abordarea „One Health”,
– având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la provocarea microbiană – amenințările tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene(3),
– având în vedere rapoartele din 13 noiembrie 2012 și 19 iunie 2014 ale Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului referitoare la siguranța pacienților, inclusiv la prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (COM(2012)0658 și COM(2014)0371),
– având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la raportul Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale(4);
– având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate,
– având în vedere sondajul special Eurobarometru nr. 411 „Siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale”,
– având în vedere Raportul de evaluare a progreselor înregistrate de Planul de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene, SANTE/10251/2015,
– având în vedere propunerea din 10 septembrie 2014 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind medicamentele de uz veterinar (2014/0257(COD)),
– având în vedere „Cadrul conceptual pentru clasificarea internațională pentru siguranța pacienților”, elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS),
– având în vedere eforturile depuse de Președinția letonă în abordarea problemei privind rezistența la antimicrobiene, cu trimitere îndeosebi la tuberculoză și la tuberculoza multirezistentă;
– având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2014 privind siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale și rezistența la antimicrobiene,
– având în vedere primul raport comun al ECDC/EFSA/EMA privind analiza integrată a consumului de agenți antimicrobieni și apariția rezistenței la antimicrobiene la bacteriile regăsite la animalele de la care se obțin alimente (Analiza comună interagenții a consumului de antimicrobiene și a rezistenței la antimicrobiene – JIACRA),
– având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0142/2015),
A. întrucât, pentru o calitate globală a asistenței medicale, este esențială siguranța pacienților, ale cărei aspecte fundamentale sunt o cultură a asistenței medicale și gestionarea evenimentelor adverse;
B. întrucât volumul datelor disponibile cu privire la prevalența și incidența evenimentelor adverse în sistemele de sănătate ale statelor membre este deocamdată limitat, dar în continuă creștere și întrucât ultimele informații disponibile datează din 2008;
C. întrucât se estimează că 8-12 % dintre pacienții spitalizați în Uniunea Europeană sunt victime ale evenimentelor adverse asociate asistenței medicale pe care o primesc, și întrucât aproximativ jumătate din aceste evenimente ar putea fi evitate;
D. întrucât cele mai frecvente evenimente adverse asociate asistenței medicale se manifestă sub forma infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM), a evenimentelor legate de medicamente și a complicațiilor care survin în timpul unei intervenții chirurgicale sau după aceasta;
E. întrucât în vederea siguranței pacienților și a calității asistenței medicale este nevoie de asigurarea unor condiții de lucru decente și a securității în muncă pentru profesioniștii din domeniul sănătății și întrucât, în special, garantarea siguranței pacienților, prevenirea și controlul IAAM și prevenirea răspândirii bacteriilor multirezistente sunt foarte dificile în mediile de asistență medicală supraaglomerate și cu personal insuficient;
F. întrucât actuala criză economică exercită presiuni sporite asupra bugetelor dedicate asistenței medicale ale statelor membre, având astfel un impact asupra siguranței pacienților, întrucât numeroase state membre, în loc să soluționeze în mod corespunzător problemele de eficiență, au efectuat reduceri bugetare și de personal drastice în sistemele lor de sănătate;
G. întrucât criza economică a adâncit și mai mult inegalitățile existente în ceea ce privește accesul la serviciile medicale;
H. întrucât formarea profesională continuă a doctorilor și a altor membri ai personalului medical este esențială pentru evitarea efectelor negative, cum ar fi evenimentele medicamentoase adverse, ale căror costuri pentru sistemele de sănătate din UE sunt estimate la circa 2,7 miliarde EUR anual în termeni de cheltuieli medicale și reprezintă 1,1 % din numărul spitalizărilor din Uniune;
I. întrucât serviciile de e-sănătate centrate pe pacient și tratamentele de îngrijiri medicale la domiciliu au un potențial important pentru îmbunătățirea calității și eficienței tratamentelor medicale, contribuind totodată la rezultate mai bune ale îngrijirilor medicale;
J. întrucât o abordare pluridisciplinară sporește șansele obținerii unor rezultate pozitive în urma tratamentelor medicale;
K. întrucât pacienții, familiile și organizațiile pacienților joacă un rol-cheie în susținerea unei asistențe medicale mai sigure, iar rolul lor ar trebui promovat prin responsabilizarea pacientului și participarea la procesul de asistență medicală și la politica în domeniul sănătății la toate nivelurile;
L. întrucât tratamentele de îngrijiri medicale la domiciliu pot ajuta psihologic pacienții și pot duce la performanțe mai bune în domeniul asistenței medicale;
M. întrucât există o intensificare a utilizării antibioticelor în rândul persoanelor mai puțin informate și întrucât o cunoaștere aprofundată a antibioticelor ar putea determina cetățenii să recurgă la un consum mai responsabil al acestora;
N. întrucât 30-50 % dintre pacienți nu iau medicamentele prescrise de medici sau le iau fără să urmeze prescripția medicului;
O. întrucât, în spitale și în rândul medicilor de medicină generală și veterinară deopotrivă, există conflicte de interese legate de industria farmaceutică;
P. întrucât IAAM reprezintă o importantă problemă de sănătate publică în statele membre (conform datelor furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, 1 din 20 de pacienți internați suferă, în medie, de IAAM, adică 4,1 milioane de pacienți pe an, și 37 000 de persoane din UE decedează ca urmare a unei IAAM în fiecare an, deși se consideră că 20-30 % dintre aceste infecții ar putea fi prevenite prin igienă strictă și programe de control), ceea ce reprezintă o grea povară pentru bugetele limitate ale sistemelor de sănătate;
Q. întrucât experiențele și observațiile pacienților diferă adesea de impresiile cadrelor medicale, iar aceste percepții se pot dovedi foarte importante în identificarea de noi modalități de reducere și prevenire a IAAM;
R. întrucât se înregistrează o creștere a numărului de IAAM cauzate de bacteriile multirezistente;
S. întrucât rezistența la antimicrobiene a crescut la nivel mondial pentru agenți patogeni bacterieni, ducând la o creștere a numărului de IAAM și la tratarea ineficientă a bolilor infecțioase la oameni și animale la nivel național, european și internațional;
T. întrucât se estimează că, la nivel mondial, 10 milioane de persoane vor muri anual până în 2050 din cauza rezistenței la antimicrobiene;
U. întrucât rezistența la antibioticele utilizate în mod obișnuit pentru tratarea bacteriilor cauzatoare de boli atinge cote ce depășesc 25 % în mai multe state membre; întrucât există un decalaj din ce în ce mai mare între rezistența la antimicrobiene și dezvoltarea de noi antibiotice și introducerea lor în practicile de tratament și întrucât acest lucru este legat de dificultățile întâmpinate în domeniul științific și economic, precum și în materie de reglementare;
V. întrucât cele mai recente studii arată că, cu câteva excepții, în ultimii ani rezistența la antimicrobiene a crescut în general în spitalele din UE;
W. întrucât UE estimează că, în fiecare an, cel puțin 25 000 de persoane mor din cauza unor infecții cauzate de bacterii rezistente, ceea ce reprezintă costuri estimate la 1,5 miliarde de euro pentru sistemele de sănătate publică, potrivit datelor din 2011, strânse de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC);
X. întrucât costurile generate de infecțiile rezistente la medicamente se ridică la o valoare anuală estimată de 1,5 miliarde de euro din cauza creșterii cheltuielilor medicale și a pierderilor de productivitate; întrucât pacienții infectați cu bacterii rezistente trebuie să fie izolați dacă sunt tratați în cadrul unui spital, ceea ce presupune o finanțare extinsă de 900 de milioane EUR și 2,5 milioane de paturi suplimentare anual;
Y. întrucât una dintre principalele cauze care stau la baza răspândirii în spitale a rezistenței la antimicrobiene este lipsa de conformitate cu practicile general acceptate de prevenire și control al infecțiilor;
Z. întrucât eficacitatea medicamentelor de primă linie asupra agenților patogeni devine din ce în ce mai limitată de rezistență, iar medicamentele de a doua sau a treia linie nu sunt întotdeauna disponibile și, de multe ori, sunt mai toxice, mai scumpe și mai puțin eficiente decât medicamentele de primă linie;
AA. întrucât una dintre principalele cauze ale rezistenței la antimicrobiene este utilizarea greșită a acestora (printre care a antibioticelor) și, mai ales, utilizarea sistematică și abuzul de acestea;
AB. întrucât nivelul ridicat de mobilitate existent între sistemele de sănătate europene și caracterul din ce în ce mai transfrontalier al asistenței medicale în Europa pot contribui la răspândirea de la un stat membru la altul a microorganismelor rezistente;
AC. întrucât programele de vaccinare constituie un instrument eficient în eforturile de combatere a rezistenței la antibiotice deoarece aceste programe pot avea un rol în limitarea utilizării antibioticelor și astfel a apariției rezistenței la antimicrobiene;
AD. întrucât cercetarea și dezvoltarea antibacteriană se confruntă cu câteva provocări unice, ceea ce înseamnă că punerea la punct a unor cunoștințe de specialitate avansate și aplicarea lor în laboratoare necesită un timp îndelungat și întrucât este regretabil faptul că mulți cercetători care dețin cunoștințe și competențe de specialitate avansate s-au mutat în alte zone din cauza lipsei fondurilor private și publice deopotrivă;
AE. întrucât nerespectarea normelor de bază în materie de igienă personală, atât în cadrul, cât și în afara spitalului, poate conduce la răspândirea agenților patogeni, îndeosebi a celor rezistenți la agenți antimicrobieni;
AF. întrucât tot mai multe dovezi științifice demonstrează că o bună igienă a mâinilor în unitățile de asistență medicală necesită utilizarea unor metode de uscare a mâinilor care nu facilitează contaminarea încrucișată microbiană prin diseminare pe calea aerului și prin aerosolizare;
AG. întrucât se remarcă prezența bacteriilor rezistente pe dispozitivele medicale chiar și atunci când acestea au fost în prealabil sterilizate în conformitate cu specificațiile producătorului;
AH. întrucât utilizarea substanțelor antimicrobiene în medicina umană și veterinară contribuie la o dezvoltare a rezistomului în mediu, ceea ce poate servi drept sursă de apariție a rezistenței atât la oameni, cât și la animale; întrucât aceleași clase de antibiotice se utilizează și în medicina veterinară și în cea umană și întrucât, în ambele sectoare,au apărut mecanisme similare de rezistență;
AI. întrucât agricultura de mare densitate poate implica administrarea inadecvată și în mod curent de antibiotice animalelor, păsărilor și peștilor pentru ca acestea să crească mai rapid, precum și în scopuri profilactice, pentru a preveni răspândirea bolilor din cauza condițiilor de stres în care sunt ținute animalele, și anume în spații închise și înghesuite, care le blochează sistemul imunitar, și pentru a compensa condițiile insalubre în care sunt crescute;
AJ. întrucât conceptul „One Health”, aprobat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OJO), prevede că sănătatea umană, sănătatea animală și sănătatea ecosistemelor sunt interconectate; întrucât în special animalele și produsele alimentare de origine animală pot servi drept o sursă principală directă de agenți zoonotici rezistenți; întrucât, prin urmare, administrarea de antibiotice animalelor, îndeosebi celor destinate consumului și crescute în cadrul agriculturii de mare densitate, poate crea rezistență la antibiotice și la oameni;
AK. întrucât, având în vedere conceptul „One Health”, o abordare prin care personalul medical atât din domeniul medicinii umane, cât și din cel al medicinii veterinare adoptă inițiative pentru prevenirea infecțiilor rezistente și reducerea utilizării antibioticelor, poate preveni IAAM, atât în interiorul, cât și în afara spitalelor;
AL. întrucât, conform OMS, în mai multe state membre ale UE, utilizarea medicamentelor antimicrobiene în cazul animalelor depășește cu mult utilizarea lor în cazul oamenilor;(5)
AM. întrucât, potrivit mai multor asociații europene de consumatori, peste 70 % dintre produsele din carne testate în șase state membre ale UE s-au dovedit a fi contaminate cu bacterii rezistente la antibiotice, în timp ce în alte opt țări aceste bacterii erau prezente în 50 % dintre eșantioane;(6)
AN. întrucât au fost observate niveluri ridicate de rezistență a Campylobacter la fluorochinolone, iar cea mai mare parte a infecțiilor umane cu Campylobacter sunt cauzate de manipularea, de prepararea și de consumul de carne de pasăre; întrucât astfel de niveluri de rezistență ridicată limitează opțiunile eficiente de tratament pentru infecțiile umane cu Campylobacter;
AO. întrucât utilizarea antibioticelor în doze aflate sub nivelul terapeutic, care presupune administrarea unor doze reduse pentru stimularea creșterii animalelor, este interzisă în UE din 2006;
AP. întrucât marea majoritate a furajelor medicamentate pentru animalele de fermă conțin substanțe antimicrobiene;
AQ. întrucât utilizarea medicamentelor antimicrobiene în cazul animalelor de companie constituie un factor de risc suplimentar de dezvoltare și de transmitere a rezistenței la medicamente antimicrobiene la oameni și întrucât tendințele de creștere a rezistenței la antibiotice întâlnite la animalele de companie în cadrul clinicilor veterinare sunt similare cu tendințele întâlnite în spitale;
AR. întrucât riscul transmiterii rezistenței la medicamente antimicrobiene de la animalele de companie la oameni nu poate fi evaluat cu precizie și întrucât sunt necesare investigații aprofundate în această privință;
AS. întrucât este recunoscut faptul că legislația actuală privind medicamentele de uz veterinar nu oferă suficiente instrumente pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a riscurilor asupra sănătății umane care sunt generate de utilizarea de substanțe antimicrobiene la animale;
AT. întrucât chestiunea utilizării antibioticelor în afara indicațiilor terapeutice este o preocupare pentru medicina veterinară și pentru medicina umană;
AU. întrucât companiile farmaceutice au mai degrabă tendința de a adăuga noi antibiotice în clasele existente de antibiotice decât să descopere și să elaboreze un agent antibacterian cu adevărat nou și, prin urmare, rezistența la acești noi agenți va apărea mai repede decât în cazul medicamentelor cu un mecanism de acțiune cu adevărat nou;
AV. întrucât este necesar să se încurajeze laboratoarele farmaceutice să dezvolte noi antibiotice, luând în considerare crearea de stimulente și de modele economice alternative pentru a recompensa inovația;
AW. întrucât este esențială încurajarea companiilor farmaceutice să continue investițiile și să investească în dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni, mai ales pentru tratarea acelor boli pentru care rezistența la antimicrobiene reprezintă un motiv serios de îngrijorare, cum ar fi:
—
boli cauzate de bacteriile Gram negative multirezistente predominante (precum K. pneumoniae și Acinetobacter sau E.coli) sau de alte bacterii multirezistente, precum stafilococul auriu sau tuberculoza;
—
alte boli cauzate de viruși (precum HIV), sau de paraziți (precum malaria);
precum și să dezvolte alte metode de combatere a IAAM fără utilizarea antibioticelor;
AX. întrucât acest lucru se poate realiza prin abordarea unora dintre principalele provocări științifice, de reglementare și economice care împiedică dezvoltarea de antimicrobiene și, în special, prin stimularea investițiilor în cercetare și dezvoltare și prin concentrarea acestora asupra celor mai mari nevoi în materie de sănătate publică, menținând totodată sustenabilitatea sistemelor naționale de sănătate;
AY. întrucât articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE stabilește un termen-limită pentru utilizarea genelor care conferă plantelor transgenice rezistență la antibiotice;
AZ. întrucât experți în produse nu ar trebui să efectueze niciodată tratamente terapeutice, ci doar să susțină personalul medical atunci când și dacă li se cere acest lucru, de exemplu, pentru a efectua operațiuni de montare sau de demontare a unor instrumente specifice;
BA. întrucât dispozițiile Directivei 2011/24/UE privind mobilitatea pacienților sunt puse în aplicare pe întregul teritoriu al UE, ceea ce legitimează informarea pacienților europeni asupra condițiilor de siguranță a pacienților în diferitele state membre;
BB. întrucât este esențial să se asigure respectarea drepturilor pacienților și încrederea publică în serviciile de sănătate, prin asigurarea faptului că statele membre dispun de sisteme ce furnizează o compensare financiară echitabilă în caz de neglijență care decurge din aplicarea unor tratamente medicale greșite;
BC. întrucât internetul reprezintă cea mai mare piață farmaceutică nereglementată din lume; întrucât 62 % dintre medicamentele achiziționate online se dovedesc a fi contrafăcute sau a nu fi conforme standardelor; întrucât există un număr foarte mare de operatori din industria farmaceutică care își desfășoară în mod ilegal activitatea în mediul online și întrucât, la nivel mondial, cifra de afaceri anuală obținută din vânzarea ilegală online de medicamente eliberate pe bază de rețetă este estimată la circa 200 de miliarde de dolari americani;
BD. întrucât articolul 168 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că acțiunea Uniunii Europene trebuie să completeze politicile naționale și să aibă în vedere îmbunătățirea sănătății publice și prevenirea bolilor și a afecțiunilor umane, precum și a cauzelor de pericol pentru sănătatea fizică și mentală,
Implementarea recomandărilor Consiliului privind siguranța pacienților
Reacția la cel de-al doilea raport al Comisiei privind punerea în aplicare
1. reamintește că legislația farmaceutică a UE a fost pusă în aplicare pentru a proteja siguranța pacienților; reamintește Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 menționată mai sus, referitoare la raportul Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării (2009/C 151/01) a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale;
2. salută îmbunătățirea sistemului de supraveghere a IAAM în UE și celelalte măsuri recente implementate la nivelul anumitor state membre pentru îmbunătățirea siguranței generale a pacienților și reducerea incidenței IAAM, și, mai ales, progresul realizat de statele membre în elaborarea de strategii și programe privind siguranța pacienților, incluzând siguranța pacienților în legislația din domeniul sănătății, și în dezvoltarea de sisteme de raportare și de învățare;
3. constată însă că cel de-al doilea raport privind punerea în aplicare indică în continuare progrese inegale în rândul statelor membre cu privire la siguranța pacienților și regretă că anumite state membre au încetinit în mod clar punerea în aplicare a, printre altele, recomandărilor Consiliului, probabil ca urmare a constrângerilor financiare impuse de criza economică;
4. regretă faptul că măsurile de austeritate au condus la o reducere a personalului de curățenie din spitale și din alte unități de asistență medicală din Europa, având în vedere rolul critic pe care acesta îl are în asigurarea unui nivel ridicat de igienă;
5. solicită statelor membre să se asigure că, în această perioadă de criză economică, siguranța pacienților nu este afectată de măsurile de austeritate și că sistemele de sănătate beneficiază în continuare de o finanțare corespunzătoare și, în special, să evite cele mai dăunătoare măsuri, cum ar fi economiile pe termen scurt, care ar conduce la costuri ridicate pe termen mediu și lung, și să se concentreze în schimb pe dezvoltarea în continuare a unor sisteme de sănătate de înaltă calitate și eficiență; invită statele membre să se asigure că există un număr suficient de profesioniști în domeniul sănătății formați sau specializați în domeniul combaterii și al controlului infecțiilor, precum și un nivel adecvat de igienă în spitale, ca elemente ale unei abordări centrate pe pacient;
6. solicită statelor membre să stabilească obiective cantitative concrete și ambițioase de reducere a utilizării antibioticelor;
7. salută activitatea Grupului de lucru al UE privind siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale, care reunește reprezentanți ai tuturor celor 28 de state membre ale UE, ai țărilor AELS, ai organizațiilor internaționale și ai organismelor UE și sprijină elaborarea agendei UE privind siguranța pacienților și calitatea;
8. solicită Comisiei să continue monitorizarea modului în care sunt puse în aplicare în statele membre dispozițiile privind siguranța pacienților și, după caz, să dezvolte noi orientări în consecință;
Sugestii de îmbunătățire
9. salută activitatea cofinanțată de UE și realizată de OCDE cu privire la indicatorii comparabili pentru siguranța pacienților; solicită statelor membre să adopte astfel de indicatori în vederea evaluării siguranței pacienților;
10. constată importanța includerii temei legate de siguranța pacienților în învățământ, în formarea la locul de muncă și în dezvoltarea profesională continuă a lucrătorilor din domeniul sănătății și a personalului medical din toate statele membre;
11. subliniază posibilele beneficii ale serviciilor de e-sănătate în reducerea evenimentelor adverse prin urmărirea fluxurilor de informații și îmbunătățirea înțelegerii proceselor medicale, precum și prin eliberarea de prescripții electronice și alertarea cu privire la interacțiunile dintre medicamente; invită Comisia și statele membre să examineze în detaliu posibilitățile oferite de serviciile de e-sănătate în domeniul siguranței pacienților, printre care introducerea de înregistrări electronice ale pacienților, și să intensifice nivelul de cooperare prin schimburi de experiență, de cunoștințe și de bune practici în acest domeniu;
12. invită Comisia și statele membre să evalueze potențialul sănătății mobile (m-sănătate) în raport cu eficiența îngrijirilor, incidența spitalizării și reducerea costurilor anuale de asistență medicală pe cap de locuitor;
13. constată că există diferențe mari între statele membre în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și prevalența rezistenței la antimicrobiene și încurajează statele membre să aplice cele mai bune practici;
14. subliniază nevoia urgentă de promovare a cercetării și a inovării veterinare la nivel național și european;
15. îndeamnă statele membre să implementeze sau să dezvolte următoarele măsuri:
(a)
să își continue eforturile în direcția îmbunătățirii siguranței pacienților, prin adoptarea măsurilor necesare pentru aplicarea pe deplin a recomandărilor Consiliului;
(b)
să colecteze periodic date, în conformitate cu analizele standardizate, cu privire la prevalența și incidența evenimentelor adverse pe teritoriul lor, să își îmbunătățească sistemele de alertă timpurie și să coordoneze eficient schimburile de astfel de date;
(c)
să se asigure că directorii sanitari sunt numiți pe criterii de merit și nu în funcție de afilierea lor politică;
(d)
să asigure îmbunătățirea continuă și evaluarea în permanență a condițiilor de muncă ale personalului medical în vederea îmbunătățirii siguranței pacienților;
(e)
să asigure formarea de bază a întregului personal medical, chiar și a acelor membri care nu se află în contact direct cu pacienții, în domeniul prevenirii și al controlului infecțiilor înainte ca aceștia să își înceapă activitatea într-un spital sau într-o altă unitate de asistență medicală și periodic după aceea;
(f)
să asigure formarea corectă și actualizată a medicilor și a profesioniștilor din domeniul sănătății, precum și schimbul de bune practici, pentru a ține pasul cu ultimele tehnologii în domeniu și cu cele mai bune practici de igienă spitalicească, și să instituie sisteme de monitorizare care să verifice dacă competențele acestora sunt actualizate, îndeosebi în ceea ce privește punerea în aplicare a listei de verificare pentru siguranța chirurgicală, elaborată de OMS; acest lucru ar reduce incidența erorilor medicale (inclusiv a IAAM) cauzate de cunoașterea parțială și de incapacitatea de a ține pasul cu noile progrese tehnologice;
(g)
să asigure adoptarea unei abordări pluridisciplinare în tratamentele medicale;
(h)
să asigure acțiuni de consolidare a coerenței și a continuității parcursului sanitar al pacienților, în special în cazul trecerii de la un sector de asistență medicală la un altul și al transmiterii de informații, de exemplu, între spital și sectorul asistenței medicale primare;
(i)
să reducă sarcina impusă unităților sanitare încurajând asistența medicală și îngrijirile medicale la domiciliu;
(j)
să asigure că personalul medical informează pacienții cu privire la utilizare în afara indicațiilor terapeutice a medicamentelor și la eventualele riscuri pe care aceștia și le asumă, pentru a-i ajuta să își dea consimțământul în mod informat;
(k)
să facă schimb de informații cu privire la cea mai bună modalitate de a reduce rezistența la antibiotice, cu scopul de a pune în aplicare abordarea cea mai eficientă în Europa;
(l)
să asigure accesul egal al pacienților la serviciile și tratamentele medicale cu scopul de a elimina inegalitățile existente în domeniul sănătății;
(m)
să promoveze campanii de informare a pacienților cu privire la riscurile legate de evenimente adverse asociate asistenței medicale și cu privire la posibilele măsuri preventive, pornind de la măsurile de igienă de bază, și să lanseze campanii de sensibilizare și cursuri de educație sanitară în școli cu privire la utilizarea rațională nu doar a antibioticelor, ci a tuturor medicamentelor și la riscul creșterii rezistenței la antibiotice; consideră că aceste campanii ar trebui să se adreseze părinților și celor care se ocupă de îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă și ar trebui să fie întotdeauna urmate de o evaluare a rezultatelor obținute;
(n)
să sublinieze importanța prevenirii IAAM în unitățile de asistență medicală prin împiedicarea răspândirii acestora ca urmare a examinării prin contact a pacienților, precum și prin măsuri de control al infecțiilor și să continue promovarea bunelor practici în materie de igienă (cum ar fi spălarea mâinilor);
(o)
să sporească măsurile de protecție a igienei prin consolidarea rolului specialiștilor în asigurarea igienei, pentru ca aceștia să monitorizeze toate aspectele care țin de sănătate și de igienă în unitatea sanitară, pentru pacienți, precum și în ceea ce privește relațiile dintre pacienți și „vizitatorii” externi;
(p)
să implice în mod activ și oficial organizațiile și reprezentanții pacienților în toate etapele și la toate nivelurile elaborării politicilor și a programelor;
(q)
să elaboreze orientări europene privind implicarea pacienților în strategiile și acțiunile privind siguranța lor, în colaborare cu părțile interesate, în special cu organizațiile pacienților;
(r)
să le ofere acestora un sprijin adecvat pentru a desfășura activități privind siguranța pacienților;
16. solicită statelor membre să analizeze orice caz de posibilă greșeală profesională în recondiționarea și reutilizarea dispozitivelor medicale destinate și etichetate inițial ca fiind de unică folosință;
17. îndeamnă statele membre să îmbunătățească programele de informare pentru personalul medical și alți lucrători din domeniul asistenței medicale, pentru medicii veterinari și pentru publicul larg cu privire la utilizarea antibioticelor și la prevenirea infecțiilor;
18. solicită Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) să elaboreze orientări privind utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice/fără prescripție în funcție de necesitățile medicale și să pună la punct o listă a medicamentelor administrate în general în afara indicațiilor terapeutice, în ciuda existenței alternativelor reglementate;
19. invită Comisia și ECDC să elaboreze orientări generale adresate profesioniștilor din domeniul sănătății, pacienților și familiilor acestora cu privire la spălarea și uscarea corectă a mâinilor și la încurajarea utilizării unor metode de uscare care să nu faciliteze contaminarea microbiană încrucișată prin diseminarea pe calea aerului și aerosolizare;
20. subliniază nevoia îmbunătățirii semnificative a comunicării, a educației și a formării medicilor veterinari și a agricultorilor;
21. îndeamnă din nou Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere legislativă pentru adăugarea obligatorie în prospecte a unei sinteze a informațiilor despre medicament; informațiile furnizate în această sinteză ar trebui prezentate într-o formă ușor lizibilă, care să iasă în evidență și să se distingă cu ușurință de restul textului; această sinteză a informațiilor despre medicament ar trebui să conțină o scurtă descriere a datelor necesare privind medicamentul respectiv, pentru a permite pacientului să înțeleagă utilitatea și posibilele riscuri ale medicamentului și să utilizeze medicamentul în condiții de siguranță și în mod adecvat; descrierea include, printre altele, recomandări privind modul corect și adecvat de utilizare a antibioticelor;
22. invită Comisia și statele membre să promoveze introducerea logoului european prevăzut de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 699/2014 în scopul identificării facile a farmaciilor online care oferă medicamente spre vânzare la distanță către public, asigurând protecția consumatorilor împotriva achiziționării de medicamente falsificate, adesea periculoase pentru sănătate;
23. subliniază faptul că, în conformitate cu Decizia nr. 1082/2013/UE privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate, statele membre trebuie să furnizeze Comisiei informații actualizate privind planificarea pregătirii și a reacției la nivel național și îndeamnă statele membre să prezinte informațiile relevante în conformitate cu calendarul stabilit în decizie;
Aspecte privind raportarea și responsabilitatea/răspunderea
24. îndeamnă statele membre să încurajeze furnizarea periodică de informații de către profesioniștii din domeniul sănătății, prin care aceștia să facă recomandări pacienților cu privire la modul de minimizare a riscurilor pentru siguranța lor prin contact cu sistemul de asistență medicală;
25. încurajează statele membre să instituie organisme independente care să întrețină legătura cu personalul de specialitate pentru a asigura sensibilizarea și difuzarea alertelor cu privire la pericolele pentru siguranța pacienților;
26. invită statele membre să își îmbunătățească sistemele de raportare a evenimentelor adverse și a erorilor de natură medicală prin elaborarea de măsuri care încurajează raportarea corectă, anonimă și fără caracter acuzator de către personalul medical și pacienți și să ia în considerare crearea unui sistem electronic care ar putea facilita și îmbunătăți raportarea de către pacienți;
27. invită statele membre să adopte măsuri care ar îmbunătăți calitatea – și nu doar cantitatea – raportării privind evenimentele adverse, astfel încât raportarea să conțină informații solide, care chiar ar îmbunătăți siguranța pacienților, și să instituie un sistem în care datele ar putea fi ușor recuperate și care ar asigura o evaluare cuprinzătoare și sistematică;
28. invită Comisia să elaboreze studii standardizate pentru colectarea de date privind IAAM;
29. cere statelor membre să verifice mai strict și să interzică tratamentele medicale acordate de personal extern, nemedical;
30. invită statele membre să informeze pacienții cu privire la riscurile și la măsurile preventive în cazul unor evenimente adverse în domeniul asistenței medicale, precum și cu privire la procedurile de depunere a plângerilor și la opțiunile legale disponibile în cazul producerii un eveniment advers, de exemplu, prin intermediul unui reprezentant al drepturilor pacientului;
31. invită statele membre să ia măsurile necesare pentru a evita orice conflict de interese care afectează medicii de medicină umană și veterinarii în ceea ce privește prescripțiile medicale și comercializarea de medicamente;
32. invită statele membre să se asigure că sunt disponibile informații complete privind mecanismele existente de reclamații și compensații pentru pacienții care au suferit de pe urma unei IAAM sau a unei greșeli de natură medicală;
33. invită Comisia să raporteze cu privire la practicile naționale privind acțiunile colective în despăgubire în cazurile implicând IAAM;
34. recunoaște valoarea inițiativelor cetățenești, precum Carta europeană a drepturilor pacientului, care se bazează pe Carta drepturilor fundamentale Uniunii Europene, și Ziua europeană a drepturilor pacienților, care se organizează în fiecare an la 18 aprilie 2007; invită Comisia și statele membre să sprijine Ziua europeană a drepturilor pacienților la nivel local, național și european;
Combaterea rezistenței la antimicrobiene
Situația actuală și soluții de viitor
35. salută acțiunile Comisiei în materie de rezistență la antimicrobiene și în domeniul prevenirii și controlului IAAM, precum și activitatea de coordonare și de supraveghere a ECDC, îndeosebi în cadrul Rețelei europene de supraveghere a rezistenței la antibiotice (EARS-Net), al Rețelei europene de supraveghere a consumului de antibiotice (ESAC-Net) și al Rețelei de supraveghere a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM-Net);
36. salută activitatea de coordonare și monitorizare privind rezistența la antimicrobiene, desfășurată în comun de ECDC, EMA și EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară);
37. ia act cu îngrijorare de faptul că, în perioada 2010-2013, proporția bacteriilor K. pneumoniae rezistente la fluorochinolonă, cefalosporin și aminoglicozid de a treia generație, precum și rezistența combinată la toate cele trei grupe de antibiotice și rezistența la carbapeneme, un grup de antibiotice de ultimă linie, a crescut în mod semnificativ în numeroase state membre și la nivelul UE; constată totodată că, în aceeași perioadă, a crescut în mod semnificativ în numeroase state membre și la nivelul UE și rezistența bacteriei E.coli la cefalosporin de a treia generație; constată, de asemenea că, în anumite regiuni ale Europei tuberculoza multirezistentă reprezintă până la 20 % din toate cazurile noi de tuberculoză, iar rezultatele tratamentului pentru acest tip de tuberculoză sunt alarmant de scăzute;
38. constată cu îngrijorare că în țările cu un grad ridicat de rezistență la mai multe medicamente, inclusiv la carbapeneme, sunt disponibile doar câteva opțiuni terapeutice, printre care polimixinele; subliniază că, în țările respective, prezența bacteriilor rezistente la polimixine constituie un avertisment important asupra faptului că opțiunile de tratare a pacienților infectați devin chiar mai limitate;
39. constată că este foarte probabil ca infecțiile cauzate de bacteriile rezistente la antimicrobiene să conducă la spitalizări prelungite costisitoare, precum și la utilizarea de tratamente terapeutice alternative și mai scumpe, ceea ce va plasa o sarcină mai mare asupra sistemelor de sănătate ale statelor membre;
40. regretă că în ultimii 25 de ani s-a observat atât o lipsă de conștientizare a importanței utilizării raționale a agenților antimicrobieni și a antibioticelor în general, cât și o stagnare a cercetării în domeniul medicamentelor antimicrobiene, în special ca urmare a apariției unor bariere științifice, economice și de reglementare;
41. observă că atât programul Orizont 2020, cât și cel de Al treilea program în domeniul sănătății publice al UE pun accent pe IAAM și pe rezistența la antimicrobiene;
42. constată că anumite antibiotice existente și eficiente nu sunt disponibile în mai multe state membre, ceea ce conduce la o alegere necorespunzătoare a tratamentului medicamentos și, prin urmare, solicită statelor membre și Comisiei să analizeze modurile în care pot păstra pe piață antibioticele eficiente;
43. atrage atenția că rezistența la antibiotice întârzie adesea prescrierea unui tratament antibiotic adecvat și că administrarea unui tratament antibiotic necorespunzător sau tardiv cauzează complicații grave la pacienții care suferă de boli infecțioase grave și uneori poate duce la deces;
44. ia act cu deosebită îngrijorare de numărul mare de animale infectate cu bacterii care sunt rezistente la antibiotice, precum și de riscul de a transfera aceste bacterii din carnea infectată la consumatori;
45. ia act cu îngrijorare de legătura dintre uzul veterinar al substanțelor antimicrobiene și dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene a agricultorilor, precum și de riscul de răspândire a acestei rezistențe sub tratament spitalicesc;
46. salută inițiativele și acțiunile adoptate de statele membre, de profesioniștii din domeniul sănătății veterinare și de proprietarii de animale, care vizează asigurarea utilizării responsabile a substanțelor antimicrobiene la animale și reducerea consumului de substanțe antimicrobiene în zootehnie;
47. consideră că cercetarea în domeniul unor medicamente antimicrobiene noi este de maximă importanță și invită Comisia să utilizeze Fondul european de investiții strategice (FEIS) pentru stimularea cercetării, de exemplu prin sprijinirea structurilor existente, cum ar fi inițiativele privind medicamentele inovatoare;
48. solicită să se acorde o mai mare atenție dezvoltării de noi agenți antimicrobieni care vizează noi ținte;
49. salută și încurajează continuarea cercetărilor în domeniul medicamentelor antimicrobiene cu adevărat noi, mai ales în domeniul antibioticelor cu efect împotriva bacteriilor Gram negative multirezistente predominante și a bolilor deosebit de sensibile la rezistența la antimicrobiene, cum ar fi infecțiile cu K. pneumoniae, Acinetobacter, E.coli, HIV, stafilococul auriu, precum și tuberculoza și malaria; insistă totuși asupra faptului că este extrem de important ca mai întâi să se garanteze utilizarea responsabilă și rațională a substanțelor antimicrobiene; salută și încurajează continuarea cercetărilor în domeniul unor metode alternative de combatere a IAAM fără utilizarea antibioticelor și de combatere a tuberculozei multirezistente;
50. solicită Comisiei și statelor membre să accelereze activitățile de cercetare și dezvoltare pentru a furniza noi instrumente de combatere a infecțiilor bacteriene care sunt din ce în ce mai răspândite în Europa;
51. invită Comisia și statele membre să consolideze stimulentele pentru cooperarea între sectorul public și cel privat, cu scopul de a revigora activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul creării de antibiotice;
52. invită statele membre să intensifice cooperarea privind siguranța pacienților și combaterea rezistenței la medicamente antimicrobiene pentru a limita și a reduce răspândirea de la un stat membru la altul a microorganismelor rezistente;
53. invită Comisia și statele membre să utilizeze programe pentru „căi adaptive” și alte instrumente de reglementare pentru un acces mai timpuriu al pacientului la antibacterienele inovatoare pentru tratarea infecțiilor rezistente;
54. solicită Comisiei și statelor membre să facă uz de programul adaptive pathways (căi adaptive) al Agenției Europene pentru Medicamente și să utilizeze toate instrumentele de reglementare de care dispun pentru a facilita un acces mai rapid al pacienților la tratamente antibacteriene inovatoare;
55. subliniază necesitatea situării pacienților în centrul oricărei politici în materie de sănătate și încurajează îmbunătățirea cunoștințelor în materie de sănătate și implicarea pacienților în procesul de decizie asupra tratamentelor;
56. consideră că este extrem de important ca Comisia să asigure aplicarea în continuare a planului de acțiune al UE privind rezistența la antimicrobiene după 2016, punând accentul pe modalitatea de a depăși dificultățile în domeniul științific și economic și în materie de reglementare asociate cu rezistența la antimicrobiene, incluzând în același timp prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale;
Recomandări privind administrarea antibioticelor de uz uman
57. reamintește că automedicația cu antibiotice ar trebui să fie strict interzisă și subliniază necesitatea de a impune o politică „exclusiv pe bază de rețetă medicală” pentru agenții antibacterieni, formulată de autoritățile naționale competente ale statelor membre;
58. solicită statelor membre să adopte acțiuni adecvate pentru a asigura o utilizare responsabilă și rațională în medicina umană a tuturor agenților antimicrobieni și îndeosebi a antibioticelor care sunt considerate tratament de ultimă linie al infecțiilor bacteriene în spitale, ținând seama de faptul că utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor în scopuri preventive (inclusiv în spitale) reprezintă unul dintre principalii factori care contribuie la apariția rezistenței la antibiotice;
59. invită statele membre să promoveze accesul la medicamente de înaltă calitate, precum și aderarea tuturor pacienților la cercurile de tratament complet, cu sprijin specific pentru cei mai vulnerabili, ca o modalitate de a preveni apariția rezistenței;
60. îndeamnă statele membre să realizeze cercetări și cu privire la antibioticele „uitate”, pentru a spori opțiunile în ceea ce privește gama de produse farmaceutice care pot fi utilizate;
61. invită Comisia să se implice în activitatea OMS pentru dezvoltarea unui nou model economic, cu scopul de a lua în considerare preocupările și nevoile în materie de sănătate publică;
62. invită statele membre și Comisia să lanseze un proces de reflecție în vederea dezvoltării unui model economic nou care să elimine legătura dintre volumul vânzărilor și recompensa plătită pentru un nou antibiotic, care să reflecte valoarea socială a unui antibiotic nou și să permită un randament satisfăcător al capitalului investit pentru întreprinderea respectivă, în timp ce cumpărătorul ar obține dreptul de a utiliza produsul și de a avea un control deplin asupra cantităților;
63. îndeamnă statele membre să pună în aplicare sau să dezvolte următoarele măsuri:
(a)
să reamintească medicilor importanța fundamentală a asigurării că eliberarea prescripțiilor de antibiotice pentru tratament este corectă și responsabilă;
(b)
să se asigure că, ori de câte ori este posibil, se stabilește în mod sistematic un diagnostic microbiologic adecvat înainte de prescrierea antibioticelor, de exemplu, prin utilizarea unor noi instrumente de diagnosticare ce ar putea facilita o diagnosticare rapidă în proximitatea pacientului și/sau a antibiogramelor, îndeosebi în cazul bolilor care sunt în mod normal recidivante, precum și să elimine obstacolele care împiedică o bună diagnosticare microbiologică, în special în sectorul ambulatoriu;
(c)
să reglementeze eliberarea prescripțiilor de antibiotice pentru tratament și, în special, să pună în aplicare în mod strict legislații care interzic furnizarea de antibiotice pentru tratamente fără prescripție, pentru a asigura astfel o administrare corectă a medicamentelor, cu specificarea obiectivului terapeutic și selectând un tratament medicamentos adecvat;
(d)
să pună în aplicare practici responsabile de comercializare, care să evite conflictele de interese dintre producători și medicii care prescriu medicamente;
(e)
să încurajeze conceperea unor noi modele de venituri, în cadrul cărora să fie eliminată legătura dintre câștigurile economice ale întreprinderilor și cantitățile de antibiotice care fac obiectul prescripțiilor medicale, și să încurajeze, în același timp, inovarea în domeniul farmaceutic, pe care să o echilibreze cu durabilitatea sistemelor de sănătate;
(f)
să reglementeze vânzarea și distribuirea de antibiotice astfel încât pacienții să poată achiziționa doar cantitățile de antibiotice prescrise de medicii curanți, deoarece, în mai multe state membre, încă există norme care autorizează vânzarea antibioticelor în ambalaje care conțin cantități mai mari decât cele recomandate pentru un anumit tratament;
(g)
să asigure respectarea mai strictă de către pacienți a tratamentelor cu antibiotice și a altor tratamente adecvate prescrise de cadrele medicale și să dezvolte strategii în vederea unei mai bune înțelegeri de către pacienți a importanței utilizării responsabile a tratamentelor cu antibiotice și a riscurilor de creștere a rezistenței la antimicrobiene;
(h)
să se monitorizeze rezistența la antibiotice și utilizarea antibioticelor în spitale și să se asigure că, în spitale, antibioticele sunt utilizate numai potrivit indicațiilor corecte, în doze potrivite și pe durate cât mai scurte, astfel cum recomandă orientările bazate pe cercetări;
(i)
să intensifice controlul infecțiilor, mai ales din perspectivă transfrontalieră, îndeosebi prin monitorizarea atentă a potențialului transfer de bacterii multirezistente, prin controlul adecvat al pacienților transferați din diferite țări/regiuni/spitale cunoscute pentru gradul ridicat de răspândire a bacteriilor multirezistente și prin izolarea pacienților infectați în rezerve individuale sau în saloane;
(j)
să conceapă o strategie privind tuberculoza multirezistentă, care să fie adresată mai multor părți interesate și care să cuprindă aspecte-cheie, cum ar fi prevenirea, creșterea gradului de conștientizare, diagnosticarea, tratamentul adecvat și respectarea medicației prescrise;
(k)
să îmbunătățească standardele de securitate îndeosebi în cazul dispozitivelor medicale rezistente la sterilizare (precum endoscoapele) și să monitorizeze cu atenție respectarea cerinței ca dispozitivele medicale concepute inițial pentru o singură utilizare și care poartă marca de conformitate CE, dacă sunt recondiționate, să respecte toate standardele de siguranță pentru asigurarea sănătății consumatorilor;
(l)
să lanseze campanii de sensibilizare destinate unui public larg, inclusiv cursuri de educație sanitară în școli, privind utilizarea rațională a antibioticelor și riscurile prezentate de rezistența în creștere la acestea și privind importanța dezvoltării de bune practici în domeniul igienei personale; aceste campanii ar trebui să se adreseze tinerilor și bătrânilor, părinților și celor care se ocupă de îngrijirea altor persoane și ar trebui să fie întotdeauna urmate de o evaluare a rezultatelor obținute, ținând seama de oportunitățile oferite de sistemele e-sănătate în acest sens;
(m)
să sporească finanțarea publică și să creeze noi posturi universitare pentru acordarea unei atenții primordiale explorării și validării unor noi abordări de tratare a infecțiilor bacteriene;
(n)
să sporească în special stimulentele pentru cercetare și pentru conceperea de noi antimicrobiene;
(o)
să invite ECDC să desfășoare misiuni pe teren pentru a le oferi statelor membre asistență și formare științifică și tehnică privind rezistența la antimicrobiene, astfel cum este prevăzut la articolul 9 din Regulamentul ECDC [Regulamentul (CE) nr. 851/2004]; statele membre care nu au făcut încă acest lucru și, în special, cele unde rezistența la antimicrobiene este deja mare sau în creștere într-un ritm alarmant sunt îndemnate în mod special să invite ECDC să realizeze astfel de misiuni;
(p)
să pună la dispoziția publicului documentele spitalelor și ale altor unități de asistență medicală care conțin consemnări privind IAAM, astfel încât pacienții să poată face alegeri în cunoștință de cauză;
64. invită Comisia să reflecteze la consecințele mobilității sporite, prevăzute în Directiva 2011/24/UE, în ceea ce privește gradul ridicat de rezistență la antimicrobiene care ar putea rezulta din deplasarea pacienților în întreaga Europă pentru tratament;
Recomandări privind administrarea de antibiotice în medicina veterinară în general și în zootehnie în special
65. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că raportul comun elaborat de EFSA și ECDC privind rezistența la antimicrobiene arată că bacteriile care produc cel mai frecvent toxiinfecții alimentare, cum ar fi Salmonella și Campylobacter, au prezentat o rezistență semnificativă la antimicrobienele comune;
66. își reiterează apelul făcut în Rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la amenințarea pe care o reprezintă rezistența antimicrobiană pentru sănătatea publică(7), în favoarea unei eliminări treptate a utilizării profilactice a antibioticelor în creșterea animalelor, subliniind că sectorul zootehnic și sectorul pisciculturii intensive ar trebui să se concentreze asupra prevenirii bolilor, nu prin utilizarea profilactică a antibioticelor, ci prin respectarea unor bune practici în materie de igienă, adăpostire și îngrijire a animalelor, precum și prin aplicarea unor măsuri de biosecuritate stricte;
67. îndeamnă statele membre să introducă sau să dezvolte următoarele măsuri:
(a)
să promoveze și să stimuleze utilizarea responsabilă și rațională în medicina veterinară, inclusiv în furajele medicamentate, a tuturor agenților antimicrobieni, autorizând utilizarea lor numai pentru tratamentul stabilit în urma diagnosticării de către veterinar și acordând o atenție suplimentară specifică antibioticelor care se află pe lista OMS de antimicrobiene deosebit de importante pentru medicina umană;
(b)
să introducă dispoziții legale de restricționare a administrării antibioticelor la animale în cazul identificării unui risc important pentru sănătatea publică;
(c)
să aplice controale mai stricte pentru a limita utilizarea antibioticelor în medicina veterinară; una dintre căile prin care acest lucru ar putea fi realizat ar fi limitarea dreptului de a prescrie antibiotice al medicilor veterinari calificați și disocierea dreptului medicilor veterinari de a prescrie antibiotice de dreptul acestora de a le comercializa, astfel încât să se elimine toate stimulentele economice;
(d)
să lanseze campanii de sensibilizare cu privire la utilizarea responsabilă a substanțelor antimicrobiene pentru animale, inclusiv pentru animalele de companie;
(e)
să reducă nevoia de antibiotice prin îmbunătățirea sănătății animalelor pe baza unor măsuri de biosecuritate, a prevenirii bolilor și a aplicării unor bune practici de gestionare și să stabilească metodologii și priorități ferme și clare în lupta împotriva apariției rezistenței la antimicrobiene;
(f)
să se asigure că sectorul zootehnic și sectorul acvaculturii se concentrează asupra prevenirii bolilor prin respectarea unor bune practici în materie de igienă, adăpostire și îngrijire a animalelor, precum și prin aplicarea unor măsuri stricte de biosecuritate, mai degrabă decât prin utilizarea profilactică a antibioticelor; să știe că se pot aplica proceduri îmbunătățite în domeniul gestionării fermelor și al creșterii animalelor, printr-o revizuire a dispozițiilor referitoare la densitatea maximă a animalelor în crescătorii, întrucât dimensiunile actuale ale șeptelurilor împiedică deseori tratarea unui singur animal sau a unui grup mai mic de animale, stimulând astfel utilizarea profilactică a antimicrobienelor;
(g)
să limiteze utilizarea antibioticelor în unitățile de creștere intensivă a animalelor și să încurajeze modelele de creștere biologică sau extensivă;
(h)
să limiteze utilizarea antibioticelor la animale, eliminând treptat utilizarea lor în scopuri profilactice atunci când antibioticele sunt administrate animalelor pentru prevenirea bolilor și reducând la un nivel minim nevoia de metafilaxie, adică administrarea de medicamente întregului grup de animale în scopul tratării exemplarelor bolnave din crescătorii și al prevenirii infecțiilor la animalele sănătoase;
(i)
să elaboreze și să pună în aplicare strategii sau planuri de acțiune naționale pentru combaterea rezistenței la microbiene (RAM), care să includă printre altele:
(i)
punerea în aplicare a orientărilor naționale privind tratamentul cu antimicrobiene al animalelor pentru a asigura utilizarea responsabilă a substanțelor antimicrobiene, bazată pe dovezile și condițiile specifice din statele membre respective;
(ii)
punerea în aplicare a unor politici de prevenire în domeniul sănătății animale, menite să îmbunătățească starea de sănătate a animalelor și să reducă nevoia de utilizare a antimicrobienelor în zootehnie;
(iii)
stabilirea responsabilităților pe care le au medicii veterinari în ceea ce privește gestionarea sănătății animalelor și luarea deciziilor cu privire la utilizarea substanțelor antimicrobiene;
(iv)
instituirea unor cursuri de formare permanentă pentru personalul medical veterinar și pentru proprietarii de animale;
(j)
să confirme interzicerea utilizării antibioticelor în special ca stimulatori de creștere a animalelor;
68. îndeamnă statele membre să reglementeze orice conflicte de interese și orice stimulente financiare care privesc veterinari ce prescriu și deopotrivă vând antibiotice;
69. solicită Agenției Europene pentru Medicamente să întocmească o listă a antibioticelor utilizate la animale care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea publică;
70. solicită autorităților naționale și EMA să întreprindă sau să dezvolte următoarele măsuri:
(a)
să consolideze evaluarea riscurilor existente ale noilor substanțe antimicrobiene veterinare, prin identificarea într-un stadiu incipient al autorizării a principalelor riscuri posibile la adresa sănătății publice;
(b)
să monitorizeze apariția rezistenței la anumite bacterii specifice, în conformitate cu planurile convenite între autoritățile de reglementare și întreprinderi, la prima autorizare a unei substanțe antimicrobiene noi în medicina veterinară;
(c)
să monitorizeze modificările în utilizarea substanțelor antimicrobiene la animale în cadrul proiectului privind Organul european de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene în medicina veterinară (ESVAC) (administrat de EMA) pentru a evalua impactul acțiunilor puse în aplicare;
71. solicită colegiuitorului ca, în cadrul negocierii propunerii de regulament privind produsele medicinale veterinare (2014/0257(COD)), să adopte o modalitate de acțiune care să fie în conformitate cu principiul „One Health” și, mai ales:
–
să adopte dispoziții care interzic utilizarea la animale, în afara indicațiilor terapeutice, a unor agenți antimicrobieni autorizați numai pentru uz uman;
–
să susțină înregistrarea obligatorie a tuturor cantităților de agenți antimicrobieni utilizați în creșterea animalelor, care urmează să fie comunicate autorităților naționale competente și publicate de către acestea anual;
–
să se asigure că standardele de calitate, siguranță și eficiență a medicamentelor de uz veterinar nu sunt reduse prin noua legislație privind aceste produse și că aceste standarde ridicate sunt garantate pe parcursul întregului ciclu de viață a produselor medicamentoase veterinare;
–
să se creeze o bază de date a UE cu informații privind momentul, locul, modul și animalele pe care vor fi utilizați agenții antimicrobieni;
–
să interzică vânzarea online de agenți antimicrobieni;
72. solicită colegiuitorului, în negocierea propunerii de regulament privind fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea furajelor medicamentate și de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (2014/0255(COD)), să se asigure că include dispoziții prin care să se limiteze în mod semnificativ utilizarea furajelor medicamentate care conțin substanțe antimicrobiene la animalele destinate consumului uman și, în special, să interzică strict utilizarea preventivă a substanțelor antimicrobiene introduse în furajele medicamentate;
73. solicită Comisiei și ECDC să efectueze cercetări cu privire la potențialele efecte dăunătoare – directe sau indirecte – ale utilizării de medicamente antimicrobiene la animalele de companie și să elaboreze măsuri de atenuare în scopul reducerii riscurilor legate de potențiala transmitere a rezistenței la medicamente antimicrobiene de la animalele de companie la oameni;
74. subliniază că anumite state membre au reușit deja să elimine uzul profilactic la nivel de fermă; prin urmare, solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative pentru eliminarea treptată a utilizării profilactice a antibioticelor;
Abordări bazate pe colaborare în Uniunea Europeană
75. invită statele membre să coopereze la definirea standardelor minime de siguranță a pacienților și a indicatorilor pentru siguranța și calitatea asistenței medicale la nivelul UE, în consultare cu toate părțile interesate relevante, printre care organizațiile pacienților;
76. invită Comisia și statele membre să se angajeze în continuare în dialog cu toate părțile interesate și să elaboreze o strategie la nivelul UE pentru siguranța pacienților, care să fie coordonată, cuprinzătoare și durabilă, precum și să prezinte totodată soluții concrete care să fie puse în aplicare în cadrul unităților medicale de la nivel primar, local, regional, național și/sau al UE;
77. invită statele membre și Comisia să demareze un proces de reflecție împreună cu OMS pentru a concepe un nou model economic, care să elimine legătura dintre volumul vânzărilor de antibiotice și recompensa plătită pentru un antibiotic nou, asigurând un randament corect al investiției pentru întreprinderi și protejând, în același timp, durabilitatea sistemelor naționale de sănătate;
78. invită Comisia, statele membre și industria farmaceutică să optimizeze parteneriatele europene între mediul academic și industria farmaceutică, astfel cum se exemplifică prin inițiativa privind medicamentele inovatoare;
79. încurajează companiile farmaceutice, guvernele și comunitățile academice să contribuie cu bunurile lor cel mai de preț (infrastructură, compuși, idei și resurse financiare) la proiecte comune inovatoare fundamentale de cercetare preconcurențiale; consideră că inițiativa privind medicamentele inovatoare ar trebui să dispună de un grad suficient de flexibilitate pentru identificarea oricăror noi descoperiri ce s-ar putea face în cadrul acestor proiecte;
80. solicită Comisiei să ia în considerare un cadru legislativ care să încurajeze producerea de noi medicamente antibiotice, de exemplu sub forma unui instrument care să reglementeze antibioticele pentru uz uman, similar celui deja propus privind antibioticele pentru uz animal;
81. încurajează continuarea colaborărilor public-privat, cum ar fi programele din cadrul inițiativei tehnologice comune privind medicamentele inovatoare, și anume New Drugs for Bad Bugs, COMBACTE, TRANSLOCATION, Drive AB sau ENABLE, pentru a valorifica potențialul de colaborare;
82. salută inițiativa de programare în comun privind cercetarea în domeniul rezistenței la antimicrobiene, care permite statelor membre să convină asupra nevoilor de cercetare, evitând astfel paralelismele și solicită o creștere a fondurilor alocate dezvoltării unor noi medicamente și a unor alternative la antibiotice pentru a combate rezistența la medicamentele antimicrobiene;
83. încurajează Uniunea Europeană să adere la fondul mondial pentru inovare, care a fost propus de Antibiotic Resistance Review din Regatul Unit, cu scopul de a sprijini cercetarea fundamentală;
84. solicită Comisiei și statelor membre să sprijine utilizarea unor instrumente de diagnosticare ușor de aplicat pentru a se asigura o mai mare disponibilitate a diagnosticării adecvate înainte de prescrierea sau administrarea unui antibiotic, în special în sectorul ambulatoriu;
85. încurajează Uniunea Europeană să promoveze și să participe la orice inițiativă globală care vizează consolidarea modalităților de combatere a rezistenței la antibiotice și să sprijine cercetarea în acest domeniu;
86. invită Comisia să elaboreze, în colaborare cu statele membre, recomandări cu privire la standardele de siguranță alimentară, care să se aplice în cazul prezenței agenților patogeni (multi)rezistenți și/sau a determinanților de rezistență la antimicrobiene specificați;
87. subliniază faptul că rezistența la antimicrobiene a devenit o problemă gravă, care trebuie să fie soluționată de urgență; invită Comisia să aibă în vedere propuneri legislative privind utilizarea prudentă a antibioticelor, în cazul în care, pe parcursul a cinci ani de la publicarea acestor recomandări, în statele membre s-au înregistrat progrese mici sau nu s-a înregistrat niciun progres;
o o o
88. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și statelor membre.
Tackling antibiotic resistance from a food safety perspective in Europe (Abordarea rezistenței la antibiotice din perspectiva siguranței alimentare în Europa), OMS Europa, 2011.
Antibiotic use in livestock: Time to act (Utilizarea antibioticelor în cadrul creșterii animalelor: este momentul să acționăm!) (document de poziție), BEUC (Organizația Europeană a Consumatorilor).