Index 
Texte adoptate
Joi, 12 februarie 2015 - Strasbourg
Burundi: cazul lui Bob Rugurika
 Arabia Saudită: cazul lui Raif Badawi
 Gropi comune ale persoanelor din Ashia date dispărute, situate în localitatea Ornithi din partea ocupată a Ciprului
 Consituirea unei comisii speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare
 Criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul SI

Burundi: cazul lui Bob Rugurika
PDF 231kWORD 75k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 februarie 2015 referitoare la Burundi: cazul Bob Rugurika (2015/2561(RSP))
P8_TA(2015)0036RC-B8-0144/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Burundi, în special pe aceea din 18 septembrie 2014 referitoare la Burundi, în particular cazul Pierre Claver Mbonimpa(1),

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 10 aprilie 2014 cu privire la situația din Burundi,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere de la Arusha,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 iulie 2014 privind Regiunea Marilor Lacuri,

–  având în vedere rapoartele Oficiului ONU din Burundi (BNUB),

–  având în vedere orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului (HRD) și la libertatea de exprimare, precum și concluziile Consiliului din iunie 2014 privind angajamentul de a intensifica activitățile legate de apărătorii drepturilor omului (HRD);

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța (ACDEG),

–  având în vedere avizul din 25 aprilie 2013 al Comisiei naționale consultative privind drepturile omului (CNCDH),

–  având în vedere declarația din 10 septembrie 2014 a delegației UE în Burundi,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 20 ianuarie 2015, autoritățile din Burundi l-au arestat și reținut pe apărătorul drepturilor omului Bob Rugurika, directorul postului Radio Publique Africaine (RPA), ¨n urma refuzului acestuia de a-și dezvălui sursele la câteva zile după ce postul său de radio a transmis o serie de relatări investigative referitoare la uciderea, în septembrie 2014, la Kamenge, un oraș situat la nord de Bujumbura, a trei călugărițe italience în etate, Lucia Pulici, Olga Raschietti și Bernadetta Boggian;

B.  întrucât în cadrul emisiunilor s-au exprimat alegații cu privire la implicarea în omoruri a unor ofițeri superiori din cadrul serviciilor de informații, cărora li s-a oferit dreptul de a face comentarii înainte de punerea în undă;

C.  întrucât autoritățile burundeze nu au prezentat dovezi care să justifice detenția dlui Rugurika pe motive de „distrugere a solidarității publice, încălcare a caracterului confidențial al cercetării, adăpostirea unui infractor și complicitate la omor”; întrucât această arestare face parte dintr-un model urmat de guvern pentru atacurile sale la adresa libertății de exprimare, având ca țintă jurnaliști, activiști și membrii ai unor partide politice; întrucât aceste atacuri au fost intensificate în perioada premergătoare alegerilor care urmează să aibă loc în Burundi mai și iunie 2015;

D.  întrucât legislația internațională privind drepturile omului, care include Carta Africană a drepturilor omului și popoarelor și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ambele ratificate de Burundi, statuează clar că arestarea preventivă ar trebui să se bazeze pe acuzații credibile și întemeiate din punct de vedere juridic; întrucât autoritățile burundeze nu au prezentat nicio dovadă în legătură cu necesitatea reținerii dlui Rugurika;

E.  întrucât aceasta nu este prima încercare a guvernului burundez de a împiedica media și grupurile de apărători ai drepturilor omului de a da publicității informații sensibile și de a relata despre abuzurile guvernului; întrucât, în pofida acestei hărțuiri persistente, jurnaliștii nu au ezitat să de-a publicității documente și să relateze despre unele subiecte controversate, printre care cazul Pierre Claver Mbonimpa, un apărător de frunte al drepturilor omului, care a fost arestat în mai 2014 pentru comentariile făcute la Radio Publique Africaine și eliberat abia mai târziu, însă fără ca acuzele formulate împotriva sa să fi fost retrase;

F.  întrucât, în iunie 2013, Burundi a adoptat o lege a presei restrictivă, diminuând libertățile media și limitând subiectele despre care jurnaliștilor li se permite să relateze, precum și incriminând în mod potențial relatările referitoare la subiecte ca ordinea publică și securitatea; întrucât sindicatul jurnaliștilor din Burundi au adus chestiunea în atenția Curții de Justiție Est-Africane;

G.  întrucât adoptarea unei serii de legi restrictive înainte de alegerile din 2015, printre care legea privind media din aprilie 2013, s-a adăugat hărțuirii și amenințărilor suferite după 2010 de jurnaliști și alte persoane ale căror voci critice care au denunță asasinatele politice, corupția și proasta administrare a țării;

H.  întrucât, potrivit clasamentului privind libertatea presei în 2014 întocmit de organizația Reporteri fără frontiere, Burundi se plasează pe locul 142 din 180 de țări;

I.  întrucât Raportorul special privind apărătorii drepturilor omului din Africa, Reine Alapini-Gansou, a condamnat această arestare și a solicitat eliberarea neîntârziată a lui Bob Rugurika, reamintind responsabilități care le incumbă autorităților burundeze în baza Declarației de principii privind libertatea de exprimare în Africa și a Declarațiilor de la Kigaly și Grand-Bay;

J.  întrucât dreptul la libertatea de exprimare este garantat de constituția burundeză și de tratatele internaționale și regionale ratificate de Burundi și face, de asemenea, parte din Strategia națională pentru bună guvernanță și lupta împotriva corupției, fiind o condiție esențială pentru ținerea unor alegeri libere și echitabile în 2015 și pentru a ca rezultatul acestora să fie acceptat de toți participanții;

K.  întrucât un proces electoral liber, echitabil, transparent și pașnic în 2015 îi va permite țării, care se află încă în situație post-conflictuală, să iasă din impasul politic creat de procesul electoral din 2010;

L.  întrucât, în urma Rezoluției Parlamentului European din 18 septembrie 2014 și, în special, a referirii din cuprinsul acesteia la articolul 96 din Acordul de la Cotonou, reprezentanții UE au insistat asupra necesității unei participări integratoare la procesul electoral a tuturor forțelor politice din țară, în conformitate cu direcțiile trasate de foia de parcurs și codul de conduită;

M.  întrucât guvernul burundez și-a confirmat angajamentul de a acționa astfel încât să asigure că negocierile cu toate forțele politice din țară respectă cele două documente de mai sus și și-a reiterat solicitarea ca UE și statele sale membre să furnizeze sprijin material și financiar pentru actualul proces electoral și să trimită misiuni de observare în Burundi înainte, în cursul și după alegeri;

N.  întrucât UE a alocat recent statului Burundi suma de 432 milioane de euro din Fondul european de dezvoltare pe 2014-2020, pentru a contribui, inter alia, la îmbunătățirea guvernanței și la consolidarea societății civile;

O.  întrucât Burundi continuă să se confrunte cu cea mai gravă criză politică din 2005 încoace, an când a încetat un război civil de 12 ani, și întrucât această criză amenință nu numai stabilitatea internă a țării, ci și pe cea a țărilor vecine, într-o regiune deja instabilă a continentului african;

1.  condamnă detenția nejustificată a lui Bob Rugurika și cere eliberarea sa neîntârziată și necondiționată; cere, în același timp, autorităților să-și continue investigațiile cu privire la uciderea tragică a celor trei călugărițe italience și să-i aducă pe cei răspunzători în fața justiției; cere, de asemenea, inițierea unei anchete independente în legătură cu uciderea celor trei călugărițe;

2.  denunță toate încălcările drepturilor omului din Burundi și introducerea unor legi restrictive înainte de alegerile prezidențiale și parlamentare ce vor avea loc în țară în 2015, în particular a acelora care afectează opoziția, media și societatea civilă prin restrângerea libertății de exprimare și asociere, precum și a libertății de a organiza întruniri;

3.  solicită autorităților burundeze să asigure un echilibru corespunzător și echitabil între libertatea media, incluzând libertatea jurnaliștilor de a investiga și relata despre crime, și nevoia de a asigura integritatea anchetelor penale;

4.  solicită guvernului burundez să permită o dezbatere politică genuină și deschisă înaintea alegerilor din 2015 și să respecte foaia de parcurs și codul de conduită negociate sub auspiciile ONU și semnate de toți liderii politici burindezi; reamintește faptul că constituția burundeză stipulează: „Președintele republicii este ales pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit o dată. Nimeni nu poate îndeplini funcția de președinte mai mult de două mandate”;

5.  cere guvernului burundez să respecte calendarul electoral și să includă partidele de opoziție în acțiunea de monitorizare a alegerilor, inclusiv în faza de înregistrare parțială a noilor alegători, conform celor convenite de Comisia electorală națională independentă (CENI) și partidele politice în cadrul reuniunii de evaluare a înregistrării alegătorilor din 29-30 ianuarie 2015;

6.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu interferarea guvernului în managementul intern al partidelor de opoziție, lipsa de libertate impusă acestor partide în legătură cu campania și agravarea tendinței magistraților de a exclude liderii partidelor de opoziție din procesul electoral;

7.  îndeamnă guvernul din Burundi să ia măsuri pentru a controla aripa tânără a partidului CNDD-FDD, pentru a-i împiedica pe membrii acesteia să intimideze și să atace persoanele care sunt percepute ca opozanți și să se asigure că cei responsabili de abuzuri sunt aduși în fața justiției; solicită efectuarea unei anchete internaționale independente cu privire la alegațiile conform cărora CNDD-FDD furnizează arme și își instruiește aripa tânără; îndeamnă liderii partidelor de opoziție să împiedice violențele îndreptate împotriva opozanților lor;

8.  subliniază importanța respectării codului de conduită în materie electorală ( Code de bonne conduite en matière électorale ) și foaia de parcurs electorală intermediată de ONU, care a fost semnată de actorii politici în 2013 și sprijină pe deplin activitățile ONU și ale comunității internaționale, care au scopul de a preveni escaladarea violenței politice în perspectiva alegerilor din 2015 și de a contribui la reinstaurarea securității și păcii pe termen lung;

9.  îi încurajează pe toți cei implicați în procesul electoral, inclusiv organismele răspunzătoare cu organizarea alegerilor și serviciile de securitate, să-și respecte angajamentele asumate în cuprinsul Acordului de la Arusha, reamintind că acest acord a pus capăt războiului civil și constituie baza constituției burundeze;

10.  subliniază rolul conducător pe care UE ar trebui să-l joace în perioada pre-electorală, astfel încât să se evite orice retractare în ceea ce privește angajamentele, ceea ce ar putea avea efecte grave nu numai asupra procesului de democratizare, ci și asupra păcii și securității din Burundi și din întreaga Regiune a Marilor Lacuri;

11.  reiterează faptul că, pentru Burundi, clauza privind drepturile omului din Acordul de la Cotonou, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Carta africană a drepturilor omului și popoarelor au un caracter imperativ și, prin urmare, țara are obligația de a respecta drepturile universale ale omului, inclusiv libertatea de exprimare; solicită guvernului din Burundi să permită desfășurarea unei dezbateri politice genuine și deschise înaintea alegerilor din 2015, fără teama intimidării, să se abțină de la amestecul în managementul intern al partidelor de opoziție, neimpunând restricții de campanie care să afecteze toate partidele, în special în zonele rurale și abținându-se de la abuzuri asupra magistraților pentru a-i determina să excludă rivalii politici;

12.  cere Comisiei, Vicepreședintelui / Înaltului Reprezentant al UE și statelor membre să-și continue activitățile urmărind o politică fără echivoc și principială a UE față de Burundi, care să abordeze încălcările grave ale drepturilor omului care au loc în prezent, în acord cu cadrul strategic al UE privind drepturile omului; solicită Comisiei Europene să aibă în vedere lansarea unor consultări cu Burundi, în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, în vederea unei posibile suspendări din acest acord și să ia toate măsurile necesare pe perioada desfășurării acestor consultări;

13.  solicită Vicepreședintelui / Înaltului Reprezentant să utilizeze dialogul politic intensificat cu guvernul burundez, prevăzut la articolul 8 din Acordul de parteneriat de la Cotonou, pentru a aborda în mod concret închiderea spațiului politic din Burundi și stabilirea unor repere clare și concrete pentru a măsura evoluțiile și a unei strategii de răspuns la acestea;

14.  solicită guvernului burundez, liderilor partidului de opoziție și activiștilor din societatea civilă să depună toate eforturile pentru a sprijini Comisia pentru pace și reconciliere (PRC) în mod democratic și transparent, cu scopul ca aceasta să soluționeze problemele legate de crimele comise în trecut și să treacă mai departe, la pregătirea viitorului;

15.  solicită Uniunii Europene și statelor membre să disponibilizeze fondurile necesare abordării situației umanitare din această parte a lumii și să acționeze în colaborare cu organismele ONU, în special în legătură cu malnutriția cronică;

16.  solicită Comisiei să-și aloce fondurile pentru perioada 2014-2020 în mod prioritar ONG-urilor și organizațiilor internaționale care lucrează direct cu oamenii și de a exercita presiuni asupra guvernului burundez pentru a-l determina să implementeze reformele necesare pentru consolidarea statului;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, guvernului statului Burundi și guvernelor țărilor din Regiunea Marilor Lacuri, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, copreședinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0023.


Arabia Saudită: cazul lui Raif Badawi
PDF 228kWORD 71k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 februarie 2015 referitoare la cazul dlui Raif Badawi, Arabia Saudită (2015/2550(RSP))
P8_TA(2015)0037RC-B8-0143/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Arabia Saudită, cu deosebire cele privind drepturile omului și, în special, Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, la relațiile sale cu UE și la rolul său în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord(1),

–  având în vedere declarația din 9 ianuarie 2015 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini,

–  având în vedere declarația Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, în care a făcut apel autorităților din Arabia Saudită să sisteze pedepsirea lui Raif Badawi,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și articolul 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Carta arabă a drepturilor omului, ratificată de Arabia Saudită în 2009, care la articolul 32 alineatul (1) garantează dreptul la informații și libertatea de opinie și de exprimare, iar la articolul 8 interzice tortura fizică sau psihologică sau tratamentele crude, degradante, umilitoare sau inumane,

–  având în vedere Orientările UE în ceea ce privește tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, precum și Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Raif Badawi, blogger și activist în domeniul drepturilor omului, a fost acuzat de apostazie și condamnat în mai 2014 de Tribunalul penal din Jeddah la 10 ani de închisoare, 1 000 de lovituri de bici și o amendă de 1 milion SAR (229 000 EUR) după crearea site-ului internet „Rețeaua saudiților liberali liberi”, destinat dezbaterilor sociale, politice și religioase, care a fost considerat drept o insultă la adresa islamului; întrucât sentința cuprinde, de asemenea, interdicția ca dl Badawi să folosească orice mijloace media și să călătorească în străinătate timp de 10 ani după ieșirea sa din închisoare;

B.  întrucât, la 9 ianuarie 2015, dl Badawi a primit prima serie de 50 de lovituri de bici în fața moscheii al-Jafali din Jeddah, lucru care a cauzat răni atât de profunde încât, atunci când a fost dus la o clinică penitenciară pentru o verificare medicală, doctorii au descoperit că nu va putea rezista la o nouă serie de lovituri;

C.  întrucât hotărârile judecătorești care impun pedepse corporale, inclusiv biciuirea, sunt strict interzise în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului, inclusiv în temeiul Convenției ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, care a fost ratificată de Arabia Saudită;

D.  întrucât, la 6 iulie 2014, avocatul lui Raif Badawi, cunoscutul apărător al drepturilor omului Waleed Abu al-Khair, a fost condamnat de instanța penală specializată la 15 ani de închisoare, urmați de o interdicție de călătorie de 15 ani, după ce a înființat organizația din domeniul drepturilor omului „Monitorul drepturilor omului în Arabia Saudită”;

E.  întrucât cazul dlui Badawi este unul dintre multele cazuri în care s-au folosit sentințe aspre și acte de hărțuire împotriva activiștilor din domeniul drepturilor omului și a altor susținători ai reformelor din Arabia Saudită care au fost persecutați pentru exprimarea opiniilor lor, mulți dintre ei fiind condamnați, în temeiul unor proceduri ce nu respectă normele internaționale privind procesele echitabile, lucru confirmat în iulie 2014 de fostul Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;

F.  întrucât în Arabia Saudită există o comunitate vie de activiști online și numărul cel mai ridicat de utilizatori ai aplicației Twitter în Orientul Mijlociu; întrucât, cu toate acestea, internetul este foarte cenzurat, mii de site-uri fiind blocate, iar noile bloguri și site-uri internet au nevoie de o licență din partea Ministerului Informațiilor; întrucât Arabia Saudită este pe lista „Inamicilor internetului” a organizației Reporteri fără frontiere din cauza cenzurării mass-media din țară și a internetului și din cauza pedepsirii celor care critică guvernul sau religia;

G.  întrucât libertatea de expresie și libertatea presei și a mass-media, atât online, cât și offline, sunt condiții prealabile esențiale și catalizatori pentru democratizare și reformă și reprezintă controale esențiale asupra puterii;

H.  întrucât, în ciuda introducerii unor reforme precaute în timpul domniei răposatului rege Abdullah, sistemul politic și social al Arabiei Saudite rămâne profund nedemocratic, consideră femeile și musulmanii șiiți cetățeni de clasa a doua, discriminează în mod grav numeroasa forță de muncă străină a țării și reprimă cu severitate orice opinie contrară;

I.  întrucât numărul și frecvența execuțiilor continuă să fie un motiv de profundă îngrijorare; întrucât peste 87 de persoane au fost executate în 2014, majoritatea prin decapitare publică; întrucât cel puțin 21 de persoane au fost executate de la începutul anului 2015; întrucât între 2007 și 2012 s-au raportat 423 de execuții; întrucât pedeapsa cu moartea poate fi impusă în cazul unei game largi de încălcări ale legii;

J.  întrucât Regatul Arabiei Saudite este un actor politic, economic, cultural și religios influent în Orientul Mijlociu și în lumea islamică, precum și membru fondator și de frunte al Consiliului de cooperare al Golfului și al G-20;

K.  întrucât în noiembrie 2013 Arabia Saudită a fost aleasă membră a Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU pentru o perioadă de trei ani;

L.  întrucât așa-numitul Stat Islamic și Arabia Saudită prescrie pedepse aproape identice pentru o serie de infracțiuni, inclusiv pedeapsa cu moartea pentru blasfemie, omor, acte homosexuale, furt sau trădare, pedeapsa cu moartea prin lapidare pentru adulter și amputarea mâinilor și picioarelor pentru banditism;

M.  întrucât Arabia Saudită joacă un rol important în finanțarea, difuzarea și promovarea la nivel mondial a unei interpretări deosebit de extremiste a islamului; întrucât versiunea cea mai sectară a islamului a inspirat organizații teroriste cum ar fi așa-numitul Stat Islamic și al-Qaeda;

N.  întrucât autoritățile din Arabia Saudită pretind că sunt partenere ale statelor membre ale UE, în special în lupta globală împotriva terorismului; întrucât o nouă lege împotriva terorismului, adoptată în ianuarie 2014, include dispoziții care permit considerarea tuturor formelor de exprimare sau a asociațiilor independente ce exprimă opinii contrare drept crime teroriste,

1.  condamnă cu fermitate biciuirea lui Raif Badawi, considerând-o un act crud și șocant comis de autoritățile din Arabia Saudită; invită autoritățile saudite să înceteze să-l mai biciuiască pe Raif Badawi și să îl elibereze neîntârziat și necondiționat, întrucât acesta este considerat a fi un prizonier de conștiință, deținut și condamnat doar pentru că și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare; invită autoritățile saudite să garanteze anularea condamnării sale și a sentinței exprimate împotriva lui și să ridice interdicția sa de călătorie;

2.  solicită autorităților saudite să se asigure că Raif Badawi este protejat împotriva torturii sau al altor tratamente rele, că primește toate îngrijirile medicale de care ar avea nevoie și că are acces imediat și în mod regulat atât la familia sa, cât și la avocații pe care și i-a ales;

3.  solicită autorităților saudite să îi elibereze necondiționat atât pe avocatul lui Raif Badawi, cât și pe toți apărătorii drepturilor omului și pe ceilalți prizonieri de conștiință deținuți și condamnați pentru simpla exercitare a dreptului ce le revine la libertatea de exprimare;

4.  condamnă cu fermitate toate formele de pedeapsă corporală, pe care le consideră ca fiind tratamente inacceptabile și degradante, care nu respectă demnitatea umană, și își exprimă îngrijorarea privind utilizarea pedepsei cu biciuirea de către anumite state, solicitând cu fermitate abolirea sa definitivă; solicită autorităților saudite să respecte interzicerea torturii, astfel cum este consacrată în special în Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, pe care Arabia Saudită a semnat-o și a ratificat-o; invită Arabia Saudită să semneze Convenția internațională privind drepturile civile și politice;

5.  evidențiază procesul de reformă judiciară demarat de Arabia Saudită cu scopul de a consolida posibilitățile de îmbunătățire a protecției drepturilor individuale, dar este în continuare extrem de îngrijorat de situația drepturilor omului din Arabia Saudită, care rămâne printre cele mai represive țări din lume; consideră cazul lui Raif Badawi drept un simbol al atacului la adresa libertății de exprimare și a opoziției pașnice din țară și, în general, un simbol al politicilor de intoleranță și al interpretării extremiste a legii islamice ce caracterizează regatul;

6.  îndeamnă autoritățile saudite să desființeze instanța penală specializată înființată în 2008 pentru a judeca cazurile de terorism și utilizată din ce în mai des pentru a aduce în fața justiției dizidenți pașnici ca urmare a unor acuzații care par a fi motivate politic și pentru a desfășura proceduri care încalcă dreptul fundamental la un proces echitabil;

7.  invită autoritățile din Arabia Saudită să permită o presă și o mass-media independente și să asigure libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică pentru toți locuitorii Arabiei Saudite; condamnă reprimarea activiștilor și protestatarilor atunci când aceștia manifestă pașnic; subliniază că susținerea pașnică a drepturilor juridice de bază sau formularea unor remarci critice prin folosirea mijloacelor de comunicare socială reprezintă mijloace de exprimare a unui drept indispensabil;

8.  reamintește conducerea Arabiei Saudite cu privire la angajamentul pe care și l-a luat de a „respecta cele mai înalte standarde de promovare și apărare a drepturilor omului” atunci când a solicitat și obținut calitatea de membru a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU în 2013;

9.  consideră că Arabia Saudită va fi un partener mai credibil și mai eficient în lupta împotriva organizațiilor teroriste, cum ar fi așa-numitul Stat Islamic și al-Qaeda, dacă nu aderă la practici anacronice și extremiste, cum ar fi decapitările publice, lapidarea și alte forme de tortură, similare cu cele comise de SI;

10.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă și Comisiei să sprijine, de o manieră activă și creativă, grupurile societății civile și persoanele care apără drepturile omului în Arabia Saudită, inclusiv prin organizarea unor vizite la închisoare, prin monitorizarea proceselor și prin declarații publice;

11.  însărcinează Delegația sa pentru relațiile cu Peninsula Arabică să ridice cazul lui Raif Badawi și al celorlalți prizonieri de conștiință în cursul viitoarei sale vizite în Arabia Saudită și să prezinte la întoarcere un raport Subcomisiei pentru drepturile omului;

12.  solicită UE și statelor sale membre să regândească relațiile lor cu Arabia Saudită, de o manieră care să permită acesteia urmărirea intereselor sale de natură economică, energetică și în materie de securitate, fără însă a-și submina credibilitatea angajamentelor sale de bază în domeniul drepturilor omului;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Maiestății Sale Regele Salman bin Abdulaziz, guvernului Regatului Arabiei Saudite, precum și secretarului general al Centrului pentru dialog național al Regatului Arabiei Saudite.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0207.


Gropi comune ale persoanelor din Ashia date dispărute, situate în localitatea Ornithi din partea ocupată a Ciprului
PDF 224kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 februarie 2015 referitoare la gropile comune ale persoanelor dispărute din Ashia, satul Ornithi, în partea ocupată a Ciprului (2015/2551(RSP))
P8_TA(2015)0038RC-B8-0150/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 privind situația persoanelor dispărute în Cipru(1),

–  având în vedere rapoartele pertinente ale Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite(2), rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite(3), precum și inițiativele internaționale de cercetare a situației persoanelor dispărute în Cipru(4),

–  având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 10 mai 2001(5) și 10 ianuarie 2008(6) cu privire la situația persoanelor dispărute în Cipru și hotărârea Marii Camere din 12 mai 2014 în cauza Cipru/Turcia,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 iunie 2008 privind situația persoanelor dispărute în Cipru(7),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0139/2008),

–  având în vedere declarația sa din 9 iunie 2011 privind lucrările Comisiei pentru persoane dispărute din Cipru,

–  având în vedere dreptul internațional umanitar, atât convențional, cât și uzual, cu privire la persoanele dispărute,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 14 august 1974, satul Ashia a fost bombardat de către forțele aeriene turce; întrucât, la 21 august 1974, armata turcă a efectuat evacuări forțate în masă; întrucât expulzarea finală a tuturor locuitorilor din sat a avut loc la 28 august 1974;

B.  întrucât, în total, 106 persoane din satul Ashia, cu vârste cuprinse între 11 și 84 de ani, au dispărut în 1974;

C.  întrucât, în primăvara anului 2009, Comisia pentru persoane dispărute din Cipru (CPD) a efectuat o cercetare în regiunea Ornithi, un sat situat la patru km în vestul satului Ashia; întrucât au fost dezgropate patru locuri de înmormântare, dintre care două erau fântâni de apă și locurile gropilor comune; întrucât s-a confirmat că rămășițele, identificate prin teste ADN, fac parte din lista celor 71 de civili care au dispărut în Ashia în 21 august 1974, astfel cum s-a menționat anterior;

D.  întrucât există dovezi care indică faptul că cele două gropi comune au fost exhumate în prealabil; întrucât rămășițele au fost deplasate în mod intenționat și transferate în locuri necunoscute;

E.  întrucât durerea nespusă și suferința familiilor persoanelor dispărute, care nu au cunoscut situația rudelor lor timp de decenii, continuă încă și întrucât trebuie depuse, așadar, toate eforturile pentru a urgenta investigațiile CPD;

F.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că a existat, în privința persoanele cipriote greci dispărute și rudele acestora, o încălcare continuă a articolului 2 (dreptul la viață) din Convenție prin faptul că autoritățile turce nu au efectuat o cercetare eficace cu privire la locul și soarta persoanelor cipriote greci care au dispărut în situații care pun viața în pericol; o încălcare continuă a articolului 5 (dreptul la libertate și securitate) prin faptul că autoritățile turce nu au efectuat o cercetare eficace cu privire la locul și soarta persoanelor cipriote greci dispărute, cu privire la care s-a susținut în mod discutabil că erau deținute de autoritățile turce în momentul dispariției lor; precum și o încălcare continuă a articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) prin faptul că tăcerea autorităților turce în fața adevăratelor motive de îngrijorare ale rudelor a atins un nivel de gravitate care nu poate decât să fie considerat drept tratament inuman;

G.  întrucât cazurile în care doar o parte a rămășițelor scheletice ale persoanei pot fi transmise pentru înmormântare nu pot fi considerate închise decât în momentul în care se vor descoperi toate rămășițele identificabile ale tuturor persoanelor dispărute;

H.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat cu privire la responsabilitatea Turciei, în calitate de forță de ocupație de facto în partea de nord a Ciprului, de a cerceta cu privire la locul și soarta persoanelor dispărute și de a facilita activitatea CPD;

I.  întrucât problema persoanelor dispărute este o problemă de natură umanitară care rezultă din dreptul rudelor persoanelor dispărute de a cunoaște soarta acestora;

J.  întrucât chinul persoanelor dispărute în Cipru a început în 1964, cu un număr limitat de persoane dispărute din ambele comunități, și a ajuns la apogeu cu aproape 2 000 de persoane dispărute în urma invaziei militare efectuate de Turcia în 1974, fapt ce menține încă insula divizată;

K.  întrucât, în total, 2 001 ciprioți sunt dați dispăruți de mai multe decenii, dintre care 1 508 sunt greci ciprioți și 493 turci ciprioți;

1.  condamnă deplasarea care a avut loc la Ornithi, precum și acțiunile similare, acestea fiind o lipsă considerabilă de respect pentru persoanele dispărute și o încălcare flagrantă a drepturilor familiilor acestora de a cunoaște în sfârșit condițiile reale de deces a celor dragi; își exprimă compasiunea față de familiile tuturor persoanelor dispărute care trăiesc în continuare într-o situație de incertitudine;

2.  subliniază că deplasarea rămășițelor pământești și actele similare ar putea reprezenta o perturbare majoră și o dificultate pentru procesul dificil de cercetare a situației tuturor persoanelor dispărute în Cipru;

3.  accentuează caracterul urgent al problemei privind familiile persoanelor dispărute, la 41 ani după dispariția lor, și subliniază că rămâne puțin timp pentru a le găsi ca martori, iar rudele încetează din viață; solicită o verificare imediată și completă a situației persoanelor dispărute;

4.  salută activitatea desfășurată de CPD și subliniază importanța intensificării activităților sale, dat fiind faptul că jumătate din totalitatea persoanelor dispărute trebuie să fie încă localizată și mai mult de două treimi nu au fost încă identificate;

5.  subliniază că activitatea CPD depinde de sprijinul și cooperarea deplină a tuturor părților implicate și salută, în această privință, fondurile alocate de UE și solicită continuarea acestora;

6.  observă că CPD a făcut un apel urgent la persoanele care dețin informații cu privire la posibile locuri de în mormântare de a contacta investigatorii CPD; invită Turcia și guvernul său să înceteze imediat deplasarea rămășițelor din gropile comune și să respecte dreptul internațional, dreptul internațional umanitar și hotărârile CEDO, precum și să faciliteze în acest sens eforturile Comisiei pentru persoane dispărute, formată din trei părți participante, prin acordarea unui acces deplin la arhivele militare și la zonele militare pentru exhumare; invită Turcia să pună pe deplin în aplicare obligația care îi revine în urma hotărârii CEDO de a compensa familiile persoanelor dispărute;

7.  invită Turcia să permită, fără a întârzia în mod intenționat, accesul în zonele care au fost definite ca militare și referitoare la care există informații privind faptul că unele locuri de înmormântare a persoanelor dispărute sunt situate în cadrul acestora; subliniază că armata turcă ar trebui să furnizeze hărți vechi militare și să acorde acces deplin la arhivele sale pentru a facilita cercetarea locurilor de înmormântare încă nedescoperite;

8.  îndeamnă toate statele membre ale UE să ratifice Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, ca o chestiune prioritară, și solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și statelor membre să sprijine activitatea Comitetului ONU pentru disparițiile forțate, stabilit în temeiul acestei Convenții;

9.  solicită tuturor părților implicate și tuturor celor care dețin sau ar putea deține orice informații sau dovezi provenite din surse sau arhive personale, rapoarte de pe front sau registre din locuri de detenție să le pună imediat la dispoziția CPD;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și parlamentului Turciei și reamintește obligația necondiționată a fiecărui stat, în temeiul Convenției europene a drepturilor omului, de a respecta hotărârile finale în cauzele în care sunt părți.

(1) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 243.
(2) În special ultimul raport privind Operațiunea Organizației Națiunilor Unite în Cipru (S/2008/353), Capitolul IV.
(3) În special rezoluția 1818 (2008) din 13 iunie 2008.
(4) Comisia pentru persoane dispărute din Cipru: http://www.cmp-cyprus.org
(5) Comisia pentru persoane dispărute din Cipru: http://www.cmp-cyprus.org
(6) Varnava și alții/Turcia, nr. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90; recurs pendinte.
(7) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 13.


Consituirea unei comisii speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare
PDF 210kWORD 56k
Decizia Parlamentului European din 12 februarie 2015 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (2015/2566(RSO))
P8_TA(2015)0039B8-0169/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere decizia Comisiei de a ancheta în toate statele membre practicile referitoare la deciziile fiscale în temeiul normelor UE privind ajutorul de stat,

–  având în vedere obligația tuturor statelor membre, în temeiul normelor fiscale ale UE, de a comunica altor state membre, prin schimb spontan, informații privind deciziile fiscale, în special dacă acestea pot duce la o pierdere fiscală într-un stat membru sau dacă transferurile artificiale ale profitului în cadrul grupurilor de întreprinderi ar putea conduce la o scădere a impozitului,

–  având în vedere articolul 197 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să constituie o comisie specială pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, care să examineze practicile referitoare la aplicarea legislației UE privind ajutoarele de stat și impozitarea în raport cu deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare luate de statele membre, dacă aceste practici par să fie o acțiune a unui stat membru sau a Comisiei;

2.  decide că această comisie specială este învestită cu următoarele atribuții:

   (a) analizarea și examinarea practicilor legate de aplicarea articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare luate de statele membre începând cu 1 ianuarie 1991;
   (b) analizarea și evaluarea practicii Comisiei de a ține în mod constant sub supraveghere, în temeiul articolului 108 din TFUE, toate sistemele de ajutor existente în statele membre, de a propune statelor membre măsurile corespunzătoare impuse de dezvoltarea progresivă sau de funcționarea pieței interne, de a verifica dacă ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat este compatibil cu piața internă și nu este utilizat în mod abuziv, de a decide ca statul în cauză să desființeze sau să modifice ajutorul respectiv într-o anumită perioadă de timp și de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care statul în cauză nu se conformează, practică care se pare că a condus la apariția unui număr ridicat de decizii fiscale incompatibile cu normele UE privind ajutorul de stat;
   (c) analizarea și examinarea respectării de către statele membre, cu începere de la 1 ianuarie 1991, a obligațiilor instituite prin Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea uniunii Europene(1), în ceea ce privește obligația de a coopera și de a furniza toate documentele necesare;
   (d) analizarea și examinarea respectării obligațiilor instituite prin Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare(2) și prin Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE(3), în ceea ce privește comunicarea de către statele membre către alte state membre, cu începere de la 1 ianuarie 1991, prin schimb spontan, a informațiilor referitoare la deciziile fiscale;
   (e) analizarea și evaluarea practicilor Comisiei în ceea ce privește aplicarea corectă a Directivei 77/799/CEE și a Directivei 2011/16/UE, în ceea ce privește comunicarea de către statele membre către alte state membre, prin schimb spontan, a informațiilor referitoare la deciziile fiscale;
   (f) analizarea și evaluarea respectării de către statele membre a principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum obligația de a facilita îndeplinirea misiunii Uniunii și de a se abține de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii, având în vedere presupusa mare amploare a planificării fiscale agresive facilitate de statele membre și probabilele consecințe semnificative pe care această situație le-a avut asupra finanțelor publice ale Uniunii și în interiorul acesteia;
   (g) analizarea și evaluarea rolului țărilor terțe în contextul planificării fiscale agresive desfășurate de societățile stabilite sau înregistrate în statele membre, precum și schimbul de informații cu țările terțe în acest domeniu;
   (h) transmiterea recomandărilor pe care le consideră necesare în această privință;

3.  decide că comisia specială va avea 45 de membri;

4.  decide că mandatul comisiei speciale este de 6 luni, începând cu data adoptării prezentei decizii;

5.  consideră că ar fi oportun ca această comisie specială să prezinte un raport redactat de doi coraportori.

(1) JO L 83, 27.3.1999, p. 1.
(2) JO L 336, 27.12.1977, p. 15.
(3) JO L 64, 11.3.2011, p. 1.


Criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul SI
PDF 257kWORD 104k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic (2015/2559(RSP))
P8_TA(2015)0040RC-B8-0136/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak și Siria,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Irak și Siria, în special cele din 15 decembrie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 30 august 2014 referitoare la Irak și Siria,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak și Siria,

–  având în vedere Comunicarea comună din 6 februarie 2015 a VP/ÎR și a Comisiei intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Da’esh”,

–  având în vedere rezoluțiile 2139 (2014), 2165 (2014) și 2170 (2014) ale Consiliului de Securitate al ONU și Rezoluția S-22/1 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Raportul ONU al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, intitulat „Domnia terorii: Viața sub ISIS în Siria”, din 14 noiembrie 2014,

–  având în vedere Observațiile finale cu privire la al doilea, al treilea și al patrulea raport periodic, considerate în ansamblu, privind Irakul, prezentate de Comitetul ONU pentru drepturile copilului la 4 februarie 2015,

–  având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU privind Irakul și Siria,

–  având în vedere declarațiile recente ale Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, Antonio Guterres, referitoare la situația refugiaților sirieni și irakieni,

–  având în vedere declarația de la summitul NATO din 5 septembrie 2014,

–  având în vedere orientările UE privind dreptul internațional umanitar, apărătorii drepturilor omului și promovarea și protejarea libertății religioase sau a convingerilor,

–  având în vedere concluziile Conferinței internaționale privind pacea și securitatea în Irak, care a avut loc la Paris la 15 septembrie 2014,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și poziția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la acest acord(1),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât actuala criză violentă din Siria, provocată de violența regimului Assad și a teroriștilor, a condus la o catastrofă umanitară de o amploare fără precedent în istorie, cu uciderea a peste 200 000 de persoane, majoritatea civili, și strămutarea internă a peste 7,6 milioane de persoane, peste 12,2 milioane de sirieni având nevoie disperată de asistență în interiorul Siriei; întrucât 211 500 de persoane sunt încă asediate – 185 000 de către forțele guvernamentale și 26 500 de către forțele din opoziție; întrucât peste 3,8 milioane de sirieni și-au părăsit țara, îndreptându-se în special spre Liban (1 160 468 de refugiați), Turcia (1 623 839), Iordania (621 773) și Egipt/Africa de Nord (160 772);

B.  întrucât situația umanitară din Irak, cauzată de conflictul în curs și de violențele și represiunile din partea organizației ISIL/Daesh, continuă să se deterioreze și întrucât peste de 5,2 milioane de persoane au nevoie urgentă de asistență umanitară și peste 2,1 milioane de irakieni sunt strămutați intern; întrucât 3,6 milioane de persoane locuiesc în zone controlate de ISIL/Daesh, 2,2 milioane dintre acestea având nevoie urgentă de ajutor, iar accesul către ele este deosebit de dificil; întrucât Irakul adăpostește, de asemenea, peste 233 000 de refugiați sirieni;

C.  întrucât mulți refugiați și persoane strămutate intern nu sunt înregistrate, ceea ce privează populația neînregistrată de ajutoarele umanitare și măsurile de protecție de bază atât de necesare;

D.  întrucât organizația teroristă ISIL/Daesh a cucerit părți din nord-vestul Irakului cu o violență brutală și generalizată, inclusiv cel de-al doilea oraș ca mărime din Irak, Mosul, și întrucât după aceasta au urmat execuții sumare ale cetățenilor irakieni, impunerea unei interpretări brutale a legii șaria, distrugerea lăcașurilor de cult și a altarelor șiite, sufite, sunnite, yazidi, kurde și creștine, precum și alte atrocități barbare împotriva populației civile, care afectează în mod deosebit femeile și copiii;

E.  întrucât foști membri ai personalului militar ba’athist al armatei irakiene s-au alăturat ISIL/Daesh și întrucât armata este grav afectată de corupție endemică și interferențe politice, ceea ce face dificilă o reacție eficace a acesteia împotriva ISIL/Daesh;

F.  întrucât ISIL/Daesh a creat așa-numitele „tribunale șaria” pe teritoriul aflat sub controlul său, care au aplicat pedepse barbare, crude și inumane împotriva bărbaților, femeilor și copiilor; întrucât ISIL/Daesh a publicat un cod penal care enumeră infracțiunile pasibile de pedeapsa cu amputarea, lapidarea și crucificarea; întrucât cei care sunt pedepsiți sunt acuzați de încălcarea interpretărilor extremiste ale legii islamice șaria de către grupul terorist sau sunt suspectați de lipsă de loialitate;

G.  întrucât ISIL/Daesh a lansat campanii sistematice de purificare etnică în nordul Irakului și în Siria, săvârșind crime de război și încălcări grave ale dreptului internațional umanitar, printre care execuții sumare în masă și răpiri, ale căror țintă sunt minoritățile etnice și religioase; întrucât ONU a raportat deja faptul că au avut loc asasinate selective, convertiri forțate, răpiri, violuri, trafic și răpiri de femei, folosirea femeilor și a copiilor ca sclavi, recrutarea copiilor pentru atentate sinucigașe cu bombă, abuzuri sexuale și fizice și acte de tortură; întrucât minoritățile etnice și religioase, inclusiv comunitățile creștină, kurdă, yazidi, turkmenă, shabak, kaka’e, sabiană și șiită, precum și mulți musulmani arabi și sunniți sunt ținte ale ISIL/Daesh;

H.  întrucât un raport al Comitetului ONU pentru drepturile copilului din 4 februarie 2015 susține faptul că militanți ISIL/Daesh vând copii răpiți ca sclavi sexuali sau îi ucid, inclusiv crucificându-i sau îngropându-i de vii; întrucât majoritatea copiilor refugiați și strămutați nu au acces la educație;

I.  întrucât un mare număr de femei au fost ucise sau răpite de către ISIL/Daesh în Siria și Irak; întrucât există informații conform cărora femeile și fetele răpite au fost supuse violurilor sau abuzurilor sexuale, obligate să se căsătorească cu luptători sau vândute ca sclave sexuale; întrucât unele femei au fost vândute ca sclave pentru numai 25 USD; întrucât în special femeile yazidi din Irak sunt vizate de aceste acțiuni; întrucât lipsesc în mod clar servicii integrate pentru sănătate sexuală și reproductivă și pentru cazuri de violență sexuală și de gen (VSG);

J.  întrucât femeile educate, active profesional și, în special, femeile care au candidat la alegeri pentru funcții publice, par a fi în pericol; întrucât din unele rapoarte reiese că cel puțin trei femei avocate au fost executate și patru medici au fost uciși recent în centrul orașului Mosul; întrucât se așteaptă ca Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) să prezinte în fața Consiliului pentru Drepturile Omului din martie 2015 un raport în care să fie documentate încălcările drepturilor omului comise de ISIL/Daesh în Irak; întrucât au constituit ține minoritatea apostaților, care au fost supuși unor violențe inumane;

K.  întrucât persoanele LGBT sunt victimele violențelor și asasinatelor comise de ISIL/Daesh, care au loc într-un climat de totală impunitate; întrucât situația persoanelor LGBT din regiune este deosebit de vulnerabilă, având în vedere sprijinul din partea comunității și a familiei și protecția guvernamentală limitate și întrucât riscurile pentru siguranța lor continuă în comunitățile de refugiați sau în anumite societăți-gazdă;

L.  întrucât nu există o asistență psihologică specializată, atât de necesară, pentru victimele conflictului, inclusiv pentru victimele violurilor;

M.  întrucât Agenția pentru refugiați a ONU (ICNUR) a declarat că aproape 50 % dintre toți sirienii și-au pierdut locuințele și 40 % dintre refugiați sunt obligați să îndure condiții extrem de precare de viață; întrucât potrivit ONU, trei din patru sirieni trăiesc în sărăcie, iar rata șomajului a depășit 50 %; întrucât, în ciuda eforturilor susținute ale guvernelor în cauză, două treimi din refugiații sirieni din Iordania trăiesc sub pragul sărăciei și 55 % din refugiații din Liban locuiesc în adăposturi precare; întrucât actele de violență și discriminare împotriva refugiaților s-au intensificat în țările-gazdă;

N.  întrucât în Orientul Mijlociu este în prezent o iarnă grea, iar ICNUR și-a intensificat asistența pe timp de iarnă, lansând un plan pentru iarnă în valoare de 206 milioane USD, pentru a ajuta milioanele de persoane vulnerabile din regiune; întrucât, în pofida eforturilor depuse, mulți refugiați sunt obligați să trăiască în clădiri neterminate și în adăposturi inadecvate, care îi expun la temperaturi de sub zero grade, la ninsori abundente și la vânturi puternice; întrucât aproximativ 740 000 de irakieni strămutați în interiorul țării se adăpostesc în locuințe precare, iar ICNUR ia măsuri pentru ca 600 000 dintre persoanele strămutate din Irak să poată beneficia de asistența pentru iarnă;

O.  întrucât, odată cu creșterea temperaturilor, crește și riscul unor epidemii cauzate de condițiile sanitare precare și de accesul limitat la apă potabilă corespunzătoare, în special în așezările colective și în cele nestandard;

P.  întrucât UNICEF acordă asistență pentru iarnă în Siria, Irak, Liban, Iordania și Turcia unui număr de 916 000 de copii, dintre cei 1,3 milioane de copii vizați; întrucât UNICEF și Programul alimentar mondial (PAM) au lansat în ianuarie 2015 o campanie de asistență în numerar pentru iarnă, pentru a oferi unui număr de 41 000 de copii refugiați vulnerabili din taberele de la Za'atari și Azraq 14 dinari iordanieni care să le permită familiilor lor să le cumpere haine de iarnă;

Q.  întrucât, la 1 decembrie 2014, Programul alimentar mondial a fost obligat temporar să suspende un program esențial de ajutor alimentar pentru mai mult de 1,7 milioane de refugiați sirieni din cauza unei crize a finanțării internaționale; întrucât PAM a colectat 88 de milioane USD în urma unui apel urgent și a putut oferi ajutor alimentar refugiaților din Liban, Iordania, Egipt și Turcia; întrucât PAM estimează că, în Irak, 2,8 de milioane de persoane au nevoie în prezent de asistență alimentară; întrucât doar PAM a cerut 214,5 milioane USD, de urgență, pentru operațiunile sale din Siria și din regiune, dintre care 112,6 milioane USD sunt necesare pentru a răspunde nevoilor de asistență alimentară pentru următoarele patru luni;

R.  întrucât părțile aflate în conflict folosesc pedeapsa colectivă ca armă de război, furând și comercializând în mod ilegal produsele aduse ca ajutoare și încălcând astfel Convențiile de la Geneva;

S.  întrucât, conform Comisiei, aproximativ 276 000 de refugiați au încercat să intre ilegal în UE, dintre care majoritatea s-au angajat în călătorii periculoase pe Marea Mediterană; întrucât, conform organizațiilor internaționale, aproape 2 % dintre refugiați s-au înecat în timpul călătoriei; întrucât organizații criminale transportă refugiați în „bărci-fantomă”, care navighează în viteză pe pilot automat către UE; întrucât la 9 decembrie 2014 a avut loc la Geneva o Conferință privind restabilirea, la care guvernele s-au angajat să preia 100 000 de refugiați sirieni; întrucât, potrivit ICNUR, contribuțiile vor fi tot insuficiente în privința reinstalărilor necesare pentru populația din regiune;

T.  întrucât peste 3,3 miliarde EUR au fost mobilizate de către UE și statele sale membre pentru ajutor și asistență în materie de redresare destinate sirienilor în țara lor, precum și refugiaților și țărilor-gazdă ale acestora; întrucât, doar în anul 2014, UE și statele sale membre au fost cel de-al doilea mare donator umanitar pentru Irak, furnizând 163 milioane EUR; întrucât, la cererea guvernului irakian, a fost activat Mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene; întrucât UE a cheltuit mai mult decât preconizase pentru a răspunde nevoilor umanitare și întrucât fondurile promise de mai multe țări din afara UE nu au fost întotdeauna efectiv transferate;

U.  întrucât, în ciuda diferitelor apeluri lansate, comunitatea internațională nu reușește să satisfacă necesitățile sirienilor și irakienilor și nici pe cele ale țărilor care primesc refugiați; întrucât, potrivit lui Kyung‑wha Kang, Secretar general adjunct pentru afaceri umanitare în cadrul ONU, operațiunile ONU se confruntă cu lipsa fondurilor, primindu-se doar 39 % din cei 2,3 miliarde USD necesari; întrucât ICNUR a afirmat că furnizarea de ajutor umanitar rămâne o prioritate esențială, însă în continuare este foarte dificilă desfășurarea de operațiuni în aceste zone pentru a le oferi civililor și refugiaților ajutorul adecvat de care au nevoie, întrucât agențiile ONU care operează programe umanitare ar trebui să răspundă nevoilor tuturor populațiilor în dificultate într-un mod integrat și mai eficient din punctul de vedere al costurilor;

V.  întrucât comunitatea internațională ar trebui să aibă o reacție proporțională cu acțiunile militare, pentru a atenua suferințele civililor care se regăsesc prizonieri ai conflictului; întrucât justiția și reconcilierea vor fi necesare ca element al măsurilor post-conflict și ca un pas în direcția edificării unei guvernări incluzive, reprezentative și democratice;

W.  întrucât unele state membre oferă echipamente și instruire forțelor legitime ale Irakului și trupelor Peshmerga kurde; întrucât unele state membre participă direct la acțiunile militare ale coaliției împotriva ISIL/Daesh;

1.  condamnă în mod ferm încălcările atroce, sistematice și larg răspândite ale drepturilor omului și abuzurile și încălcările săvârșite de regimul Assad, de teroriștii ISIL/Daesh și de alte grupuri jihadiste, printre care uciderea ostaticilor, precum și toate actele de violență împotriva persoanelor pe baza apartenenței lor religioase sau etnice și actele de violență împotriva femeilor, copiilor și persoanelor LGBTI; subliniază încă o dată faptul că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religioasă este un drept fundamental al omului; regretă că pe teritoriul aflat sub controlul ISIL/Daesh au fost instituite așa-numitele „tribunale Sharia”, care sunt ilegale; condamnă din nou cu fermitate actele de tortură; își exprimă profunda compasiune față de victimele atrocităților comise de regimul Assad, de teroriștii ISIL/Daesh și de alte grupuri jihadiste și solicită eliberarea imediată a tuturor ostaticilor; condamnă ferm abuzurile comise de ISIL/Daesh împotriva copiilor;

2.  este tot mai îngrijorat de situația umanitară și a drepturilor omului din ce în ce mai gravă din Siria și Irak și de încălcările dreptului umanitar internațional, în special în contextul insurgenței ISIL/Daesh;

3.  subliniază că războiul actual din Siria și recentele amenințări generate de ISIL/Daesh constituie un pericol major pentru populația din Irak și Siria, precum și pentru Orientul Mijlociu în general; solicită UE să adopte și să implementeze o strategie regională cuprinzătoare pentru înfrângerea ISIL/Daesh și să contribuie la eforturile comune pentru atenuarea crizei umanitare și încheierea conflictului din Siria și Irak; reamintește că este necesar un răspuns coerent pentru a coordona toate aspectele angajamentului și pentru a veni în sprijinul țărilor gazdă, inclusiv cu asistență securitară, umanitară, pentru dezvoltare și macroeconomică; apreciază rolul țărilor vecine în acceptarea refugiaților; subliniază faptul că UE are nevoie de o strategie care să completeze activitățile ONU și ale coaliției împotriva ISIL/Daesh și care să aibă drept scop colaborarea cu parteneri regionali pentru a soluționa problema finanțării terorismului, a furnizării de arme și a fluxului de luptători străini din diferite țări;

4.  subliniază faptul că diferite grupuri minoritate etnice și religioase trăiesc în pace de decenii în Orientul Mijlociu;

5.  susține campania mondială împotriva ISIL/Daesh și salută angajamentul partenerilor de coaliție de a acționa împreună, cu o strategie comună pe termen lung, cuprinzând aspecte multiple, pentru a înfrânge ISIL/Daesh; susține determinarea dârză a regelui Iordaniei de a combate ISIL/Daesh; salută înfrângerea ISIL/Daeshîn orașul sirian Kobani; subliniază că această strategie ar trebui să includă și o asistență care să permită țărilor din regiune să combată terorismul violent, precum și instrumente de contracarare a finanțării terorismului; subliniază, în acest sens, faptul că orice campanie militară de eliberare a teritoriilor aflate sub controlul ISIL/Daesh ar trebui să adere în mod strict la dreptul internațional umanitar și la dreptul internațional al drepturilor omului, pentru a evita o și mai mare pierdere de vieți omenești și contribuțiile la agenda extremistă și pentru a preveni noi valuri de refugiați și de persoane strămutate în interiorul țării;

6.  condamnă utilizarea și exploatarea câmpurilor petrolifere și a infrastructurii aferente de către ISIL/Daesh și grupările asociate, care le permit ISIL/Daesh să realizeze venituri substanțiale și îndeamnă toate statele să susțină Rezoluțiile nr. 2161 (2014) și nr. 2170 (2014) ale Consiliului de Securitate al ONU, care condamnă toate schimburile comerciale, directe sau indirecte, cu ISIL/Daesh și grupările asociate;

7.  subliniază că protecția civililor are o poziție centrală în strategia sa regională mai amplă și evidențiază necesitatea de a separa acțiunile umanitare de cele militare și de combatere a terorismului; subliniază corelația dintre conflict, suferința umană și radicalizare;

8.  consideră că eliminarea amenințării teroriste extremiste care câștigă teren în regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord și dincolo de aceasta este esențială pentru combaterea terorismului în interiorul UE, întrucât progresele sale alimentează de fapt radicalizarea în UE;

9.  își exprimă din nou îngrijorarea cu privire la faptul că mii de luptători străini din diferite țări, inclusiv cetățeni ai statelor membre ale UE, s-au alăturat insurgenților ISIL/Daesh; invită statele membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a împiedica luptătorii să călătorească de pe teritoriul lor, în conformitate cu Rezoluția nr. 2170 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU, și să dezvolte o strategie comună pentru serviciile de securitate și agențiile UE cu scopul de a monitoriza și controla jihadiștii; invită la cooperare în cadrul UE și la nivel internațional, pentru a se iniția acțiuni judiciare adecvate împotriva persoanelor bănuite de implicare în acte de terorism; invită statele membre să intensifice cooperarea și schimbul de informații între ele, precum și cu organismele UE;

10.  salută noua strategie a UE intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Daesh”, în special pachetul său de 1 miliard EUR care, potrivit VP/ÎR, vizează „reinstaurarea păcii și securității într-o regiune care au fost devastată de terorism și violență de prea mult timp”;

11.  solicită comunității internaționale să ofere mai multe ajutoare umanitare și mai multă asistență oamenilor afectați de criza din Irak și Siria; solicită UE să aibă în vedere convocarea unei conferințe a donatorilor; salută angajamentele făcute de statele membre ale UE, cel mai important donator de ajutoare financiare, precum și angajamentele lor pentru viitor; invită UE să exercite presiune asupra tuturor donatorilor pentru ca aceștia să-și respecte promisiunile și angajamentele cu promptitudine; solicită mărirea contribuțiilor UE la programele umanitare ale ONU și consolidarea cooperării UE cu organizațiile internaționale;

12.  subliniază că, dată fiind amploarea fără precedent a crizei, alinarea suferinței a milioane de sirieni și irakieni care au nevoie de bunuri și servicii de bază trebuie să constituie o prioritate pentru UE și pentru întreaga comunitate internațională; condamnă descurajarea constantă a încercărilor de a oferi ajutor umanitar și face apel la toți cei implicați în conflict să respecte drepturile universale ale omului, să faciliteze furnizarea ajutoarelor și asistenței umanitare prin toate canalele posibile, inclusiv peste frontiere și liniile de conflict și să asigure siguranța întregului personal medical și a lucrătorilor umanitari, în conformitate cu mai multe rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU pe această temă;

13.  invită toate părțile implicate în conflict să respecte dreptul internațional umanitar, să se asigure că civilii beneficiază de protecție, că au acces neîngrădit la servicii medicale și la asistență umanitară și că pot părăsi zonele afectate de violențe în siguranță și cu demnitate;

14.  își exprimă convingerea că asistența umanitară și protecția imediată trebuie să fie parte integrantă a strategiilor pe termen lung vizând alinarea suferințelor provocate de conflict și susținerea drepturilor socioeconomice și a mijloacelor de subzistență ale persoanelor care se întorc, ale persoanelor strămutate intern și ale refugiaților, inclusiv în privința femeilor, pentru a asigura o coordonare și o participare mai bună, pentru ca aceștia să poată alege soluții durabile, care răspund nevoilor lor; consideră că este necesar să se țină seama de riscurile specifice și nevoile caracteristice ale diferitelor grupuri de femei și copii care sunt supuși unor forme multiple și încrucișate de discriminare;

15.  solicită Comisiei și statelor membre să adopte imediat măsuri specifice pentru a rezolva problema femeilor și fetelor din Irak și Siria și pentru a le garanta libertatea și respectarea drepturilor lor fundamentale esențiale, precum și măsuri pentru a preveni exploatarea, abuzurile și violența împotriva femeilor și copiilor, îndeosebi căsătoriile forțate ale fetelor; este deosebit de preocupat de intensificarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, care sunt încarcerate, violate, abuzate sexual și vândute de membrii ISIL/Daesh;

16.  solicită insistent să se pună din nou accentul asupra accesului la educație, adaptat nevoilor specifice determinate de conflictul în curs;

17.  solicită Comisiei și statelor membre să se folosească din plin de Orientările UE pentru a promova și proteja toate drepturile omului în cazul persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transsexuale și intersexuale (LGBTI) din Irak și Siria;

18.  solicită agențiilor umanitare internaționale care activează în Irak și Siria, inclusiv agențiile ONU, să-și intensifice serviciile medicale și consiliere, inclusiv tratamentele și asistența psihologică pentru persoanele strămutate intern care au fugit din fața ISIL/Daesh, acordând o atenție specială nevoilor persoanelor celor mai vulnerabile, precum copii și persoanele care au supraviețuit violenței sexuale; solicită furnizarea de asistență financiară și crearea de programe pentru a trata în mod temeinic nevoile medicale/psihologice și sociale ale supraviețuitorilor cazurilor de violență sexuală și de gen în urma conflictului în curs;

19.  invită toate statele membre să urgenteze prelucrarea solicitărilor de azil din partea numărului din ce în ce mai mare de refugiați care fug din zonele de conflict; invită UE să abordeze problema traversării de multe ori fatale a Mării Mediterane și să pună în aplicare o strategie coordonată care să vizeze salvarea de vieți omenești și, de asemenea, să ofere sprijin statelor membre afectate în cea mai mare măsură de afluxul în masă al migranților ilegali și al solicitanților de azil pe litoralul lor;

20.  reiterează, în termenii cei mai severi, condamnarea crimelor comise de guvernul sirian împotriva propriei populații, inclusiv folosirea de arme chimice și incendiare împotriva civililor, încarcerarea arbitrară în masă și strategia de ținere sub asediu a populației pentru a o convinge prin înfometare să se supună autorității sale;

21.  subliniază faptul că răspunsul inadecvat la instabilitatea din Siria a permis ISIL/Daesh să prospere; își exprimă îngrijorarea cu privire la implicarea din ce în ce mai mare a grupărilor extremiste islamiste și a luptătorilor străini din diferite țări în conflictul din Siria; consideră că o soluție de durată necesită o tranziție politică, printr-un proces politic integrator, condus de Siria pe baza comunicatului de la Geneva din iunie 2012, cu sprijinul comunității internaționale; solicită UE să preia inițiativa eforturilor diplomatice în acest scop; salută și sprijină activitatea trimisului special al ONU pentru Siria, Staffan de Mistura, și eforturile sale de a realiza o înghețare a luptelor înverșunate din centrele urbane, inclusiv Alep;

22.  solicită tuturor actorilor regionali să contribuie la eforturile de dezamorsare a situației în Irak și Siria;

23.  invită noua conducere irakiană să acționeze în conformitate cu angajamentul său pentru un guvern incluziv, care să reprezinte interesele legitime și să răspundă nevoilor umanitare presante ale tuturor irakienilor; invită autoritățile irakiene și comunitatea internațională să evite actele de răzbunare împotriva populației sunnite civile din zonele controlate în prezent de ISIL/Daesh după ce aceste teritorii vor fi eliberate de sub controlul ISIL/Daesh; subliniază faptul că unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Irakului sunt esențiale pentru stabilitatea și dezvoltarea economică în țară și în regiune;

24.  salută eforturile oficiului Direcției Generale Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (ECHO) al Comisiei din Erbil, capitala regiunii Kurdistan din Irak, de a căuta soluții pentru situația umanitară din regiune; subliniază faptul că este necesară o coordonare mai bună și mai accentuată între ECHO și Direcția Generală Cooperare Internațională și Dezvoltare (DEVCO), pentru a ajuta populația aflată în dificultate în cel mai bun și mai eficient mod posibil;

25.  salută anunțul făcut de VP/ÎR Federica Mogherini în legătură cu deschiderea oficiului UE din Erbil și solicită deschiderea lui, în scopul creșterii eficienței și vizibilității acțiunilor UE la fața locului, inclusiv al unei mai bune coordonări a asistenței umanitare și a celei pentru dezvoltare; solicită creșterea capacității oficiului UE din Gaziantep, Turcia;

26.  sprijină solicitarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului adresată Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului privind trimiterea de urgență a unei misiuni în Irak pentru a investiga încălcările și abuzurile contrare dreptului internațional privind drepturile omului, comise de ISIL/Daesh și de grupările teroriste asociate, precum și pentru a stabili faptele și circumstanțele acestor abuzuri și încălcări, cu scopul de a evita impunitatea și de a asigura asumarea totală a răspunderii;

27.  își păstrează convingerea că în Siria și Irak nu poate exista o pace durabilă decât dacă părțile la conflict își asumă responsabilitatea pentru crimele comise, în special pentru cele bazate pe motive religioase sau etnice; își reiterează apelul de a trimite persoanele suspectate de săvârșirea de crime împotriva umanității în Siria și Irak în fața Curții Penale Internaționale și sprijină toate inițiativele luate în acest sens, de exemplu, prin intermediul Consiliului de Securitate al ONU;

28.  solicită măsuri egale de tragere la răspundere pentru toate părțile în conflict, precum și un acces la asistență juridică pentru toate victimele acestor infracțiuni generalizate; consideră că este extrem de important să se asigure protecția civililor care sunt victime ale violențelor și nu au acces la un loc în care să fie în siguranță sau la o asistență umanitară care le-ar salva viața;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului reprezentanților din Irak, guvernului regional al Kurdistanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0023.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate