Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2074(BUD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0217/2015

Texte depuse :

A8-0217/2015

Dezbateri :

PV 07/07/2015 - 13
CRE 07/07/2015 - 13

Voturi :

PV 08/07/2015 - 4.12
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0263

Texte adoptate
PDF 1544kWORD 15516k
Miercuri, 8 iulie 2015 - Strasbourg
Bugetul 2016 - Mandat pentru trilog
P8_TA(2015)0263A8-0217/2015
Rezoluţie
 Anexă
 Anexă
 Anexă

Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la mandatul pentru trilogul privind proiectul de buget 2016 (2015/2074(BUD))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 312 și 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar2016, adoptat de Comisie la 24 iunie 2015 (COM(2015)0300),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2016, secțiunea III – Comisia(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 februarie 2015 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2016,

–  având în vedere titlul II capitolul 8 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere scrisorile Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0217/2015),

Proiectul de buget pentru 2016: respectarea angajamentelor și a priorităților în materie de finanțare

1.  reamintește că, în rezoluția sa din 11 martie 2015, menționată mai sus, Parlamentul a plasat crearea de locuri de muncă decente și de calitate și dezvoltarea în toată Uniunea a întreprinderilor și a antreprenoriatului pentru o creștere economică inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii (cele trei obiective), împreună cu solidaritatea internă și externă în cadrul unei Europe sigure, în centrul priorităților sale pentru bugetul 2016; își reafirmă atașamentul față de respectarea angajamentelor juridice, precum și a celor politice și solicită din nou instituțiilor să-și respecte promisiunile;

2.  subliniază, în acest context, faptul că în cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 s-au stabilit plafoane pentru toate rubricile, însă s-a prevăzut și un nivel maxim de flexibilitate specifică pentru ca Uniunea să-și poată îndeplini obligațiile legale și s-au prevăzut instrumente speciale prin intermediul cărora Uniunea să poată reacționa la anumite circumstanțe neprevăzute sau să finanțeze cheltuieli identificate cu precizie care depășesc plafoanele;

3.  salută faptul că proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 elaborat de Comisie consolidează prioritățile menționate și propune creșterea sprijinului acordat de UE programelor orientate către investiții, cunoaștere, locuri de muncă și creștere și, în special, unui program de mobilitate emblematic, așa cum este Erasmus+; consideră că proiectul de buget pe 2016 reprezintă o evoluție binevenită în ceea ce privește sprijinirea statelor membre în depășirea dificultăților structurale, îndeosebi a pierderii competitivității; își exprimă satisfacția față de faptul că, în plus față de majorările așteptate în mod justificat la rubrica 3 (Securitate și cetățenie) și la rubrica 4 (Europa globală), Comisia acceptă provocarea de a reacționa la noi evoluții, cum ar fi crizele din Ucraina, Siria și bazinul Mării Mediterane, răspunzând nevoilor legate de securitate și migrație ale UE și ale statelor membre și făcând dovada unei voințe politice puternice în domeniul acțiunii externe și a unui angajament bugetar față de țările de origine și de tranzit;

4.  salută includerea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în proiectul de buget pentru 2016 și, în special, mobilizarea marjei globale pentru angajamente în scopul acoperirii unei părți din cheltuielile necesare pentru finanțarea Fondului de garantare al FEIS în valoare de 8 miliarde EUR, în loc de a se baza în exclusivitate pe reducerile bugetare de la programul Orizont 2020 și de la Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE); subliniază că Parlamentul a urmărit să reducă la maximum efectul asupra acestor două programe, iar acordul la care au ajuns colegiuitorii a dus la micșorarea cu încă 1 miliard EUR a reducerilor respective, cruțând în special cercetarea fundamentală; se așteaptă ca acordul final privind FEIS să se reflecte cât mai curând posibil în bugetul pe 2016, în baza unei scrisori rectificative;

5.  reamintește, cu toate acestea, că decizia privind autorizarea creditelor anuale pentru constituirea Fondului de garantare al FEIS va fi luată exclusiv de autoritatea bugetară, în cadrul procedurii bugetare anuale; se angajează, în acest context, să compenseze într-o măsură mai mare reducerile ce afectează programele Orizont 2020 și MIE, care sunt în continuare semnificative, pentru a permite acestor programe să-și realizeze în totalitate obiectivele, care au fost stabilite abia acum doi ani în urma negocierilor asupra temeiului juridic al fiecăruia; intenționează, de asemenea, că analizeze în detaliu dacă aceste reduceri ar trebui concentrate în perioada 2016-2018, astfel cum propune Comisia, sau dacă ar trebui repartizate și în anii 2019-2020 pentru a reduce cât mai mult impactul asupra acestor programe;

6.  regretă faptul că programul „Competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii” (COSME) suferă o reducere nominală a creditelor de angajament pentru perioada 2015-2016; evidențiază semnalul negativ pe care l-ar transmite o astfel de reducere într-un moment în care este mare nevoie de potențialul în materie de inovare și de creare de locuri de muncă al IMM-urilor pentru a stimula redresarea UE, a reduce deficitul de investiții și a contribui la prosperitatea Uniuni în viitor; reamintește că promovarea antreprenoriatului, îmbunătățirea competitivității și a accesului la piețe pentru întreprinderile din Uniune, inclusiv pentru întreprinderile sociale, precum și îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri, care contribuie semnificativ la economia și competitivitatea Europei, sunt priorități comune, în mod evident, tuturor instituțiilor, care au justificat finanțarea anticipată și consolidarea creditelor destinate COSME în ultimii doi ani, având în vedere ratele ridicate de implementare ale acestui program; intenționează, prin urmare, să se asigure că acest program evoluează pozitiv în 2016;

7.  își reafirmă îngrijorarea cu privire la finanțarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ca instrument de bază în lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor din Uniune, care reprezintă o prioritate de prim rang pentru toți factorii de decizie europeni; constată concentrarea în 2014 și 2015 a alocării complementare pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; regretă faptul că pentru 2016 nu sunt propuse noi angajamente; reamintește că în CFM s-a prevăzut o marjă globală pentru angajamente, care urmează să fie pusă la dispoziție peste nivelul plafoanelor începând cu 2016, fiind destinată obiectivelor de politică legate de creștere și de ocuparea forței de muncă, mai ales de ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; reamintește că, în consecință, în Regulamentul privind Fondul social european s-a prevăzut posibilitatea de a se revizui în sens crescător, în cadrul procedurii bugetare, resursele alocate Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru perioada 2016-2020; solicită, prin urmare, continuarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor prin recurgerea la oricare dintre dispozițiile privind flexibilitatea prevăzute în CFM și intenționează să asigure includerea în bugetul pe 2016 a sumelor necesare;

8.  constată că, datorită unui acord încheiat în timp util cu privire la reprogramarea, în cadrul gestiunii partajate, a angajamentelor din cadrul financiar multianual 2014-2020, la care s-a ajuns ca urmare a adoptării cu întârziere a normelor și programelor corespunzătoare, Comisia a inclus în proiectul său de buget pe 2016 (rubricile 2 și 3) 4,5 miliarde EUR în credite de angajament, care nu au putut fi utilizate în 2014; amintește că bugetul rectificativ nr. 1/2015 a permis deja realizarea unui transfer de 16,5 miliarde EUR din 2014 în 2015 la rubricile 1b, 2 și 3; subliniază faptul că este vorba totuși de simple transferuri ale creditelor convenite deja pentru 2014 și, prin urmare, ar trebui ca, din motive de comparabilitate, aceste sume să fie eliminate din orice evaluare a evoluției bugetului pe 2016 în raport cu bugetul pe 2015; indică, prin urmare, că programele în cauză beneficiază, de fapt, de credite de angajament consolidate în cadrul proiectului de buget pe 2016;

9.  este preocupat de demararea mai lentă decât s-a preconizat a unor noi programe aferente perioadei CFM 2014-2020, din cauza aprobării cu întârziere a temeiurilor juridice și a programelor operaționale, precum și a deficitelor de credite de plată în 2014; se angajează să analizeze dacă creditele de angajament și creditele de plată solicitate vor permite în realitate acestor noi programe să atingă viteza de croazieră; îndeamnă Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a recupera întârzierile în punerea în aplicare a acestora;

10.  ia notă de faptul că proiectul de buget al UE pentru 2016 se ridică la 153,5 miliarde EUR în credite de angajament (inclusiv 4,5 miliarde EUR reprogramate din 2014) și 143,5 miliarde EUR în credite de plată; subliniază că, dacă se face abstracție de efectul reprogramării în 2015 și 2016, acest lucru corespunde unei creșteri de 2,4 % în credite de angajament și de 1,6 % în credite de plată față de bugetul pe 2015; subliniază că acestea sunt creșteri globale moderate, care urmează traiectoria stabilită de CFM, iar dacă se ia în considerare și inflația, acestea nu reprezintă aproape nicio creștere în termeni reali, fapt care scoate în evidență importanța asigurării eficienței și eficacității în efectuarea cheltuielilor;

11.  subliniază faptul că Comisia prevede, sub plafoanele CFM, o marjă de 2,2 miliarde EUR în credite de angajament (din care 1,2 miliarde EUR sunt la rubrica 2) și de 1,6 miliarde EUR în credite de plată; reamintește faptul că marjele disponibile în credite de angajament și în credite de plată, precum și plățile neexecutate alimentează marjele globale care urmează să fie utilizate în anii următori, atunci când este necesar; ia act de faptul că este prima dată când se mobilizează marja globală pentru angajamente, iar o parte a acesteia va fi utilizată pentru FEIS; salută, în principiu, utilizarea propusă a Instrumentului de flexibilitate pentru cheltuieli identificate cu precizie ca aparținând noilor inițiative ale UE în domeniul azilului și migrației și care nu pot fi finanțate în limitele stabilite pentru rubrica 3; intenționează să recurgă la o parte din marjele rămase și la dispozițiile de flexibilitate corespunzătoare prevăzute de CFM pentru a consolida prioritățile esențiale;

Plăți: restabilirea încrederii

12.  reamintește că deficitul de credite de plată, cauzat în mare parte de plafoanele insuficient de ridicate ale creditelor de plată și de insuficiența fondurilor prevăzute în buget, a atins niveluri fără precedent în 2014 și rămâne critic în 2015; își exprimă temerea că acest lucru va pune în pericol și în continuare buna implementare a noilor programe din CFM 2014-2020 și va penaliza beneficiarii, mai ales autoritățile locale, regionale și naționale, care se confruntă cu dificultăți economice și sociale; deși sprijină gestionarea activă a plăților de către Comisie, este preocupat de amânarea cererilor de propuneri, de reducerea prefinanțării și de întârzierile în efectuarea plăților, ceea ce poate afecta realizarea obiectivelor ce țin de coeziunea economică, socială și teritorială; își reafirmă preocuparea cu privire la reducerile ad-hoc aplicate de Consiliu creditelor de plată în cadrul examinării sale a bugetelor anuale, inclusiv programelor de la rubrica 1a pentru competitivitate, creștere și creare de locuri de muncă; invită Comisia să elaboreze, cel târziu până la 31 martie 2016, un raport privind impactul asupra beneficiarilor ale căror plăți din partea Uniunii au fost amânate în 2013-2015, precum și impactul asupra implementării programelor;

13.  salută faptul că proiectul de buget al UE reflectă declarația comună privind un plan de plăți pentru perioada 2015-2016 convenit de Parlament, Consiliu și Comisie în urma diagnosticului stabilit de cele trei instituții și a angajamentului comun asumat de acestea de a reduce volumul restanțelor; reamintește că, în conformitate cu articolul 310 din TFUE, veniturile și cheltuielile din bugetul UE trebuie să fie în echilibru; observă că, potrivit estimărilor Comisiei, creditele de plată solicitate în proiectul de buget ar reduce volumul facturilor neplătite până la un nivel sustenabil de aproximativ 2 miliarde EUR; se angajează, așadar, să sprijine pe deplin propunerea Comisiei și solicită Consiliului să-și respecte angajamentele în această privință;

14.  subliniază că Parlamentul, Consiliul și Comisia s-au angajat să evite pe viitor acumularea la finele anului a unui volum nesustenabil de plăți restante, respectând totodată pe deplin și punând în aplicare acordurile convenite în cadrul financiar multianual și în cadrul procedurilor bugetare anuale; reafirmă, în această privință, necesitatea de a monitoriza îndeaproape și în mod activ evoluția plăților restante; își reafirmă îngrijorarea cu privire la faptul că particularitățile ciclurilor de plată exercită o presiune suplimentară asupra nivelului creditelor de plată, în special la sfârșitul CFM; reamintește Comisiei angajamentul asumat în cadrul unei declarații comune referitoare la un plan de plăți de a-și dezvolta instrumentele de previzionare pe termen mediu și lung și de a crea un sistem de avertizare timpurie, pentru a putea prezenta primele previziuni ale plăților în iulie, astfel încât în viitor autoritatea bugetară să poată lua decizii în cunoștință de cauză;

15.  salută faptul că centrul de greutate al creditelor de plată globale se schimbă, în sfârșit, trecând de la finalizarea programelor anterioare aferente perioadei 2007-2013 la executarea programelor noi aferente perioadei 2014-2020; subliniază, însă, că nivelul creditelor de plată din proiectul de buget 2016, îndeosebi la rubrica 1b, este scăzut față de nivelul creditelor de angajament, ceea ce prezintă riscul unor restanțe de plată similare la sfârșitul CFM în curs; pune la îndoială, așadar, conformitatea acestei situații cu perspectiva pe termen lung a planului de plăți;

Subrubrica 1a – Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă

16.  constată că, în comparație cu 2015, propunerea Comisiei pentru 2016 corespunde unei creșteri cu 6,1 %, până la 18,6 miliarde EUR, a angajamentelor de la subrubrica 1a; subliniază că creșterea nivelului creditelor de angajament se datorează, în mare parte, integrării FEIS, majorărilor destinate programului Erasmus+ și Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) și, în mai mică măsură, majorărilor destinate programului „Vamă, Fiscalis și combaterea fraudei”, precum și programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială; va acorda o atenție deosebită reducerii inegalităților dintre ucenicii și învățământul superior din Europa, în special prin asigurarea accesului egal la mobilitate;

17.  cu toate acestea, regretă reducerile creditelor destinate proiectelor mari de infrastructură, Orizont 2020 și COSME, precum și avansarea lentă a programelor de transporturi din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, din cauza redistribuirilor către FEIS; reamintește că propunerea inițială a Comisiei privind FEIS ar fi dus la o reducere de 170 de milioane EUR pentru Orizont 2020 în 2016 comparativ cu 2015, transmițând astfel un semnal contradictoriu în ceea ce privește acest program recunoscut ca o prioritate emblematică în actualul CFM; regretă efectul de domino asupra finanțării destinate cercetării, inclusiv în domeniile energiei, IMM-urilor, climei și mediului, științelor sociale și științei în societate; se angajează să depună eforturi pentru a compensa în măsură mai mare reducerile propuse pentru aceste programe prin măsuri de consolidare în cadrul procedurii bugetare, utilizând marja de 200 de milioane EUR care este încă disponibilă sub plafonul de la rubrica 1a; subliniază că finanțarea destinată investițiilor, cercetării, dezvoltării și inovării ar trebui să se axeze pe domeniile în care se poate realiza cea mai mare valoare adăugată, cum ar fi îmbunătățirea eficienței energetice, TIC, subvențiile pentru cercetarea de bază și tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon și ale energiei din surse regenerabile;

18.  își reafirmă sprijinul pentru programul ITER și este hotărât să asigure un nivel corespunzător de finanțare; este totuși preocupat de faptul că prezentarea unui calendar revizuit și a planificării financiare aferente ITER, prevăzute pentru noiembrie 2015, nu va permite autorității bugetare să țină seama de aceste noi informații în cadrul procedurii bugetare anuale pentru 2016; îndeamnă, de asemenea, ITER și întreprinderea comună europeană conexă pentru dezvoltarea energiei de fuziune să prezinte fără întârziere rapoartele solicitate privind descărcarea de gestiune a acestora pe 2013 și să dea curs recomandărilor corespunzătoare formulate de Parlament;

19.  subliniază că alocarea în bugetele trecute de credite de plată insuficiente a lărgit discrepanța dintre creditele de angajament și cele de plată în cazul mai multor programe de la rubrica 1a, contribuind astfel la creșterea bruscă a nivelului angajamentelor restante în raport cu celelalte rubrici; este preocupat de faptul că Comisia a trebuit să reducă volumul prefinanțării și, mai îngrijorător, să amâne lansarea unor noi cereri de propuneri și să întârzie semnarea unor contracte; remarcă, de pildă, că, în cadrul programului Orizont 2020, Comisia apreciază că, în condiții de punere în aplicare normale, fără limite pentru creditele de plată, până la sfârșitul lui 2014 s-ar fi cheltuit cu circa 1 miliard în plus; deși salută eforturile Comisiei de a menține situația plăților sub control, reafirmă că nu va tolera nicio întârziere a programelor aferente perioadei 2014-2020 ca o modalitate de a face față deficitelor de credite de plată;

20.  salută, prin urmare, majorarea creditelor de plată cu 11,4 %, până la 17,5 miliarde EUR, față de exercițiul 2015, precum și creșterea raportului dintre creditele de plată și creditele de angajament prevăzute pentru 2016; remarcă, în special, faptul că, pentru o serie de programe (Copernicus, Erasmus+, Orizont 2020, MIE-Transporturi, securitatea nucleară și dezafectarea), nivelul creditelor de plată îl depășește pe cel al creditelor de angajament;

Subrubrica 1b — Coeziune economică, socială și teritorială

21.  ia act de faptul că, la subrubrica 1b, se propune alocarea sumei de 50,8 miliarde EUR sub formă de credite de angajament (+3,2 % față de exercițiul 2015, impactul reprogramării fiind neutralizat) și a sumei de 49,1 miliarde EUR sub formă de credite de plată (-4 %), astfel încât o mică marjă de 15,3 milioane EUR va rămâne disponibilă sub plafonul aferent angajamentelor; reamintește că politica de coeziune reprezintă principala politică de investiții a UE, al cărei obiectiv este reducerea disparităților dintre regiunile europene prin întărirea coeziunii economice, sociale și teritoriale; subliniază că instrumente precum FSE, FEDR, Fondul de coeziune sau Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor sunt instrumente pentru stimularea convergenței, reducerea diferențelor de dezvoltare și sprijinirea creării de locuri de muncă de calitate și durabile; subliniază rolul esențial al politicii de coeziune a UE în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

22.  subliniază faptul că 44 % din totalul creditelor de plată propuse pentru exercițiul 2016 urmează să fie folosite pentru a acoperi cererile de plată restante din perioadele de programare anterioare, astfel încât creditele de plată care ar putea fi utilizate în vederea lansării de noi programe aferente politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 se ridică la numai 26,8 miliarde EUR; consideră că aceste credite de plată propuse reprezintă, prin urmare, minimul absolut care este necesar pentru finanțarea acestei subrubrici;

23.  reamintește că este necesar să se prevadă în cadrul bugetului 2016 o sumă de 21,6 miliarde EUR pentru a putea reduce nivelul cererilor de plată restante aferente programelor din cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 de la 24,7 miliarde EUR la sfârșitul exercițiului 2014, respectiv 20 de miliarde EUR la sfârșitul exercițiului 2015, până la aproximativ 2 miliarde EUR la sfârșitul exercițiului 2016, după cum se precizează în evaluarea Comisiei, anexată la declarația comună privind planul de plăți 2015-2016; recomandă ca, pe viitor, să se evite o astfel de acumulare „anormală” de plăți restante, pentru a nu pune în pericol credibilitatea UE;

24.  subliniază că, pe lângă solicitarea sa privind continuarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), se impune de urgență o accelerare eficientă și eficace a punerii în aplicare a acestei inițiative în statele membre; încurajează statele membre și Comisia să întreprindă toate măsurile necesare pentru a demara în mod prioritar sistemele naționale de Garanții pentru tineret, ținând seama, dacă este cazul, de recomandările incluse de Curtea de Conturi Europeană în Raportul său special nr. 3/2015; reiterează faptul că majorarea ratei de prefinanțare până la 30 %, recent aprobată, care a beneficiat de un sprijin puternic din partea Parlamentului, depinde de depunerea cât mai promptă a cererilor de plăți intermediare de către statele membre, într-un interval de un an, astfel încât toate aceste cereri să fie disponibile în 2016; insistă asupra faptului că o majorare a prefinanțării destinate YEI nu ar trebui să afecteze în mod negativ punerea în aplicare a altor componente ale FSE;

Rubrica 2 — Creștere durabilă: resurse naturale

25.  ia act de faptul că, la rubrica 2, se propune alocarea sumei de 63,1 miliarde EUR sub formă de credite de angajament (-0,1 % față de exercițiul 2015, impactul reprogramării fiind neutralizat) și a sumei de 55,9 miliarde EUR sub formă de credite de plată (-0,2 %), ceea ce înseamnă că sub plafonul aferent angajamentelor va rămâne o marjă de 1,2 miliarde EUR, iar sub subplafonul aferent Fondului european de garantare agricolă (FEGA) va rămâne disponibilă o marjă de 1,1 miliarde EUR; relevă faptul că mecanismul de disciplină financiară este pus în aplicare doar în scopul instituirii unei rezerve pentru situații de criză în sectorul agricol; așteaptă cu interes scrisoarea rectificativă a Comisiei, care urmează să fie finalizată în luna octombrie 2015 și care se va baza pe informații actualizate privind finanțarea FEGA; subliniază că transferurile realizate între cei doi piloni ai PAC vor avea drept rezultat o majorare globală a sumei disponibile pentru dezvoltarea rurală;

26.  evidențiază faptul că, în cadrul proiectului de buget pentru 2016, se constată o diminuare a nevoilor de intervenție pe piețele agricole, comparativ cu bugetul pentru 2015, în special datorită impactului măsurilor de urgență adoptate în 2015 ca răspuns la embargoul impus de Rusia importurilor de anumite produse agricole provenind din UE; ia act de faptul că, potrivit Comisiei, nu sunt necesare măsuri suplimentare în cadrul bugetului pentru 2016; subliniază obiectivele de creștere a competitivității și sustenabilității agriculturii europene și solicită să fie puse la dispoziție resurse pentru îndeplinirea acestor obiective;

27.  subliniază faptul că reformarea politicii comune în domeniul pescuitului a permis introducerea unui cadru juridic ambițios, astfel încât să poată fi îndeplinite condițiile necesare pentru un pescuit responsabil, inclusiv prin colectarea de date, și ia act cu satisfacție de faptul că Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime a beneficiat de un transfer al creditelor neutilizate din exercițiul 2014 către bugetul pentru 2015, în condițiile în care, neutralizând impactul acestei reprogramări, nivelul creditelor de angajament destinate acestui fond continuă să crească în 2016; remarcă, pe de altă parte, că, în ceea ce privește creditele de plată, închiderea treptată a programului anterior este doar parțial compensată prin lansarea noului program, astfel încât în 2016 nivelul creditelor de plată este mai scăzut;

28.  salută majorarea creditelor destinate obiectivelor referitoare la mediu și la schimbările climatice în cadrul Programului LIFE, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și în ceea ce privește plățile; salută primele măsuri de ecologizare a bugetului UE și subliniază necesitatea accelerării acestui proces;

Rubrica 3 – Securitate și cetățenie

29.  salută faptul că sprijinul acordat de proiectul de buget 2016 este majorat pentru toate programele de la rubrica 3, ridicându-se la 2,5 miliarde EUR în credite de angajament (+12.6 % față de exercițiul 2015, impactul reprogramării fiind neutralizat) și la 2,3 miliarde EUR în credite de plată (+9,7 %); subliniază că nu mai rămân marje disponibile pentru consolidare ulterioară sau pentru proiecte-pilot ori acțiuni pregătitoare în cadrul rubricii 3; consideră că, în contextul geopolitic actual, mai ales din cauza presiunii tot mai puternice a fluxurilor de migranți, nivelul plafoanelor stabilite pentru cea mai mică rubrică din CFM ar putea să nu mai fie actual și, prin urmare, ar trebui tratat în contextul revizuirii postelectorale a CFM;

30.  salută agenda europeană a Comisiei privind migrația și își reafirmă sprijinul pentru consolidarea mijloacelor UE și pentru dezvoltarea unei culturi a partajării echitabile a sarcinilor și a solidarității în domeniile azilului, migrației și gestionării frontierelor externe; salută, așadar, majorarea creditelor de angajament alocate Fondului pentru securitate internă și Fondului pentru azil, migrație și integrare, ceea ce include dezvoltarea sistemului european comun de azil (SECA); salută propunerea Comisiei de a mobiliza, cu ajutorul Instrumentului de flexibilitate, suma de 124 de milioane EUR pentru a putea răspunde tendințelor actuale în materie de migrație din zona mediteraneeană; se întreabă dacă fondurile propuse vor fi suficiente; subliniază necesitatea de a controla cu strictețe destinația acestor fonduri;

31.  subliniază că, dat fiind numărul mare al persoanelor care sosesc la granițele sudice ale Uniunii și rolul tot mai important care îi revine EASO în gestionarea azilului, propunerea de a spori efectivele EASO cu doar 6 angajați este în mod evident insuficientă; solicită, așadar, ca efectivele de personal al EASO să fie aduse la un nivel adecvat și să i se aloce un buget adecvat pe 2016, pentru a permite acestei agenții să-și îndeplinească sarcinile și funcțiile în mod eficace;

32.  consideră că impactul bugetar și sarcinile suplimentare aferente măsurilor prezentate în cadrul agendei UE privind migrația și al agendei UE privind securitatea, care vor afecta Europol, ar trebui evaluate în detaliu de Comisie, pentru a-i permite autorității bugetare să țină seama în mod adecvat de nevoile bugetare și de personal ale acestei agenții; subliniază rolul pe care îl joacă Europol în sprijinirea statelor membre la nivel transfrontalier și în schimbul de informații; subliniază nevoia asigurării unui buget adecvat și a unui nivel adecvat al efectivelor de personal pentru această agenție în 2016, pentru a-i permite să-și îndeplinească sarcinile și funcțiile în mod eficace;

33.  consideră că agențiile responsabile nu ar trebui să facă obiectul unor reduceri sau reafectări de personal și că acestea ar trebui să-și distribuie personalul în mod adecvat pentru a putea face față responsabilităților tot mai mari ce le revin;

34.  reamintește, de asemenea, că Parlamentul a sprijinit în mod constant și ferm finanțarea adecvată a programelor din domeniul culturii și al mass-mediei; salută, așadar, majorarea creditelor alocate Programului „Europa creativă”, inclusiv acțiunilor multimedia, comparativ cu bugetul 2015, dar exprimă rezerve cu privire la separarea administrativă a elementelor „cultură” și „mass-media”; sprijină, de asemenea, propunerea de majorare a creditelor alocate Programului „Europa pentru cetățeni”, întrucât acest program este vital pentru participarea civică la procesele democratice de la nivel european; consideră că inițiativa cetățenească europeană (ICE) reprezintă un instrument central de promovare a democrației participative la nivelul UE și solicită să se îmbunătățească vizibilitatea și accesibilitatea acesteia; evidențiază rolul pozitiv al rețelelor paneuropene formate din mijloace de comunicare în masă locale și naționale, precum EuranetPlus;

35.  subliniază că siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, protecția consumatorilor și sănătatea reprezintă domenii-cheie de interes pentru cetățenii UE; salută, prin urmare, majorarea creditelor de angajament alocate pentru programul privind produsele alimentare și hrana pentru animale, pentru programul din domeniul sănătății și pentru programul privind protecția consumatorilor, comparativ cu bugetul pentru 2015;

Rubrica 4 — Europa globală

36.  salută majorarea globală a finanțării acordate rubricii 4, care se ridică la 8,9 miliarde EUR sub formă de credite de angajament (+5,6 % comparativ cu bugetul pentru 2015), cu o marjă de 261,3 milioane EUR sub plafonul aferent; remarcă faptul că majorarea menționată denotă un nivel ridicat de solidaritate cu țările terțe; consideră că bugetul UE este un instrument util, care permite Uniunii să vină în întâmpinarea persoanelor care au nevoie de sprijin și să promoveze valorile europene fundamentale; constată cu satisfacție că dificultățile de natură economică și socială cu care s-a confruntat UE în ultimii ani nu au determinat o scădere a implicării sale în diferite regiuni ale globului; consideră, totuși, că va fi necesar să se consolideze anumite domenii prioritare, cum ar fi Instrumentul european de vecinătate, inclusiv asistența destinată procesului de pace din Orientul Mijlociu, Palestinei și UNRWA, dată fiind actuala criză umanitară și politică din zonele învecinate și dincolo de acestea;

37.  salută faptul că Comisia a solicitat majorarea creditelor de plată pentru toate programele de la rubrica 4 (+28,5 %, până la suma de 9,5 miliarde EUR), astfel încât nivelul plăților îl depășește pe cel al angajamentelor, în special în ceea ce privește programele din domeniul dezvoltării, ajutorului umanitar și în ceea ce privește asistența acordată de UE Palestinei și UNRWA; consideră că aceste majorări sunt pe deplin justificate de nevoia de a atenua impactul deficitului dramatic în materie de credite de plată, constatat la această rubrică în 2014 și 2015, care a determinat Comisia să reducă nivelul prefinanțărilor și să amâne angajamentele juridice; reamintește că, în 2015, la rubrica 4 a fost necesar să se plătească penalități de întârziere în valoare de 1,7 milioane EUR; se așteaptă ca decalajul dintre angajamente și plăți să fie redus treptat și ca volumul plăților restante să revină la un nivel normal; subliniază că aceste măsuri sunt indispensabile pentru a asigura sustenabilitatea financiară a beneficiarilor vulnerabili și pentru a permite UE să își mențină statutul de partener de încredere în relația cu organizațiile internaționale;

38.  consideră că instrumentele de finanțare externă oferă mecanismele necesare pentru a aborda, într-o manieră diversă și în conformitate cu obiectivele lor specifice, cauzele fundamentale ale problemelor legate de securitatea internă și de migrație, care reprezintă repere esențiale pentru bugetul aferent exercițiului următor, acordând o atenție deosebită frontierelor sudice și estice ale Uniunii și, la nivel mai general, regiunilor afectate de conflicte; în acest context, reamintește în special importanța Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, a Instrumentului european de vecinătate, dar și a domeniilor de politică care au beneficiat de majorări mai puțin importante ale bugetului disponibil, cum ar fi ajutorul umanitar, Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace, politica externă și de securitate comună și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului; invită Comisia să identifice cu claritate domeniile care ar putea contribui la soluționarea acestor probleme de actualitate și în care o eventuală suplimentare a creditelor alocate ar putea fi absorbită în mod eficient; în acest context, reamintește importanța acordării de asistență pentru reducerea și, eventual, eliminarea sărăciei, precum și necesitatea menținerii în centrul activităților externe ale UE a drepturilor omului, egalității între femei și bărbați, coeziunii sociale și a combaterii inegalităților;

39.  relevă majorarea semnificativă a provizioanelor care urmează a fi plătite din bugetul 2016 pentru alimentarea Fondului de garantare pentru acțiuni externe gestionat de Banca Europeană de Investiții și remarcă faptul că acest lucru se datorează, printre altele, demarării programului de împrumuturi pentru asistență macrofinanciară acordate Ucrainei;

40.  invită Comisia și SEAE să se asigure că, în ceea ce privește țările cu o importanță strategică, cum ar fi Ucraina și Tunisia, cărora UE le pune la dispoziție fonduri importante din surse multiple, se aplică o abordare comună; consideră că, pentru a asigura un impact mai puternic al măsurilor adoptate de UE pe plan politic și economic, ar trebui să se garanteze că principalii actori acționează într-un mod mai coerent și mai coordonat, atât la nivelul UE, cât și pe teren, iar în acest scop ar trebui să se simplifice și să se scurteze procedurile și să se sporească transparența acțiunilor UE în acest domeniu;

Rubrica 5 — Administrație

41.  constată că, la rubrica 5, cheltuielile prevăzute sunt majorate cu 2,9% față de bugetul pentru 2015, până la suma de 8 908,7 milioane EUR, care cuprinde, la nivel global, atât cheltuielile administrative ale instituțiilor (+2,2 %), cât și cheltuielile pentru pensii și școlile europene (+5,4 %); constată că sub plafonul acestei rubrici rămâne o marjă de 547,3 milioane EUR; constată că rubrica 5 își păstrează aceeași pondere în bugetul total al UE, și anume de 5,8 %; reamintește, totuși, că această cifră nu ține seama de asistența tehnică, înregistrată cu titlu de cheltuieli operaționale;

Instrumente speciale

42.  subliniază încă o dată că instrumentele speciale sunt cruciale pentru a asigura respectarea deplină și punerea în aplicare integrală a CFM și ar trebui, prin însăși natura lor, să fie stabilite peste plafoanele existente, atât în ceea ce privește creditele de angajament, cât și în ceea ce privește creditele de plată, cu scopul de a determina marja globală pentru plăți; salută faptul că, în cazul rezervei pentru ajutoare de urgență, s-a propus paritatea între creditele de angajament și creditele de plată; constată că, în ceea ce privește rezerva pentru ajutoare de urgență (RAU), Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) și Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE), finanțarea prevăzută în proiectul de buget 2016 este, în termeni generali, stabilă sau a suferit o ușoară creștere;

Proiecte-pilot – acțiuni pregătitoare

43.  salută importanța proiectelor-pilot (PP) și a acțiunilor pregătitoare (AP) ca instrumente utile pentru formularea priorităților politice și introducerea unor noi inițiative care s-ar putea materializa în activități și programe permanente ale UE, inclusiv inițiative menite să reflecte și să integreze schimbările economice, ecologice și sociale din UE; ia act cu preocupare de faptul că Comisia nu a prevăzut credite pentru continuarea proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare care au înregistrat un succes deosebit, în special a celor aferente rubricii 3; intenționează să ia măsuri pentru a identifica un mix echilibrat de PP-PA; constată că, în cadrul propunerii actuale, marjele aferente anumitor rubrici sunt destul de limitate, uneori chiar inexistente, și intenționează să exploreze noi modalități de a permite finanțarea unor eventuale PP-PA;

Agențiile descentralizate

44.  subliniază rolul-cheie pe care agențiile descentralizate îl joacă în procesul decizional al UE și este hotărât să evalueze, de la caz la caz, nevoile bugetare și de personal ale tuturor agențiilor, pentru a asigura personal și credite adecvate pentru toate agențiile și, în special, pentru cele cărora li s-au atribuit recent noi sarcini sau care se confruntă cu un volum de muncă mai mare, din motive ce țin de prioritățile de politică sau din alte motive; este foarte hotărât să ofere agențiilor din domeniul justiției și afacerilor interne resursele necesare pentru a face față provocărilor actuale în materie de migrație; subliniază încă o dată opoziția sa față de rezerva de redistribuire a personalului și se așteaptă să găsească o soluție în cursul procedurii bugetare care să pună capăt reducerilor suplimentare de personal din agențiile descentralizate; își reafirmă, de asemenea, intenția de a utiliza Grupul de lucru interinstituțional privind agențiile descentralizate pentru a se ajunge la un numitor comun între instituții cu privire la tratamentul agențiilor din punct de vedere bugetar, inclusiv în vederea procedurii de conciliere privind bugetul pe 2016;

o
o   o

45.  solicită să se depună eforturi susținute prin intermediul resurselor bugetare pentru a oferi servicii adecvate de formare și recalificare profesională în sectoarele care duc lipsă de lucrători și în sectoarele-cheie cu un potențial ridicat de creare de locuri de muncă, cum ar fi economia ecologică, economica circulară, serviciile din domeniul sănătății și sectorul TIC; subliniază că bugetul 2016 ar trebui să ofere sprijin adecvat pentru promovarea incluziunii sociale și pentru acțiuni cu scopul de a eradica sărăcia și de a capacita persoanele care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială; reamintește că problema egalității de gen ar trebui să fie integrată în politicile UE și abordată în cadrul procesului bugetar; solicită să se ofere sprijin financiar pentru toate programele care sprijină crearea de locuri de muncă și incluziunea socială pentru persoanele afectate de diferite dezavantaje, cum ar fi șomerii de lungă durată, persoanele cu dizabilități, persoanele aparținând unor minorități, precum și persoanele inactive și cele descurajate;

46.  reamintește că, odată cu intrarea preconizată a programelor într-o fază avansată de desfășurare, cu integrarea unor noi inițiative de importanță majoră în domeniile investițiilor și migrației, cu posibilitatea de a soluționa problemele din trecut, cum ar fi cele legate de plăți și de instrumentele speciale, și odată cu activarea pentru prima dată a unor dispoziții din noul CFM, cum ar fi marja globală pentru angajamente, procedura bugetară 2016 va fi un test pentru modul în care Consiliul abordează planul de plăți, precum și pentru evaluarea actualului cadru financiar multianual; reamintește Comisiei obligația sa legală de a prezenta o analiză a funcționării CFM înainte de sfârșitul lui 2016 și de a însoți această analiză bugetară cu o propunere legislativă în vederea revizuirii Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a CFM pentru perioada 2014-2020; reamintește că, în paralel cu acest proces, Comisia trebuie să evalueze și noile inițiative privind resursele proprii, pe baza rezultatelor activității Grupului de lucru la nivel înalt pentru resursele proprii, care urmează să fie prezentate în 2016;

47.  ia act de consensul general care s-a aflat în spatele examinării proiectelor de bugete rectificative pe 2015, precum și, până în prezent, în spatele procesului de negociere a planului de plăți, fapt care a demonstrat existența unei voințe comune de a respecta CFM, de a pune în aplicare temeiurile juridice minuțios negociate și de a asigura finanțarea noilor programe; solicită să fie menținut în continuare spiritul de cooperare dintre Comisie și cele două componente ale autorității bugetare a UE și speră că acest lucru va avea ca rezultat, în cele din urmă, soluționarea cauzelor care duc la creșterea volumului de plăți restante, cauze ce sunt inerente actualei proceduri bugetare; se așteaptă ca același spirit să predomine în cadrul negocierii bugetului pe 2016 și în încercarea de a găsi mijloacele necesare pentru soluționarea în viitor a provocărilor emergente și neprevăzute;

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0061.


ANEXA I: DECLARAȚIE COMUNĂ REEFRITOARE LA CALENDARUL PROCEDURII BUGETARE ȘI LA MODALITĂȚILE DE FUNCȚIONARE A COMITETULUI DE CONCILIERE ÎN 2015

A.  În conformitate cu partea A a anexei la Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin asupra următoarelor date principale ale procedurii bugetare aferente exercițiului financiar 2016:

1.  La 14 iulie va fi convocat un trilog înainte de adoptarea poziției Consiliului;

2.  Consiliul va depune eforturi pentru a-și adopta poziția și pentru a o transmite Parlamentului European până în săptămâna 38 (a treia săptămână a lunii septembrie), pentru a facilita un acord în timp util cu Parlamentul European;

3.  Comisia pentru bugete a Parlamentului European va depune eforturi pentru a vota amendamentele la poziția Consiliului cel târziu până la sfârșitul săptămânii 42 (jumătatea lunii octombrie);

4.  La 19 octombrie va fi convocat un trilog, înaintea lecturii Parlamentului European;

5.  Parlamentul European va vota în plen cu privire la poziția sa în săptămâna 44 (ședința plenară din 26-29 octombrie);

6.  Perioada de conciliere va începe la 29 octombrie. În conformitate cu dispozițiile articolului 314 alineatul (4) litera (c) din TFUE, perioada disponibilă pentru conciliere va expira la 18 noiembrie 2015;

7.  Reuniunea comitetului de conciliere din 9 noiembrie va fi găzduită de Parlamentul European, iar cea din 13 noiembrie, de Consiliu, și poate fi continuată dacă este cazul; reuniunile comitetului de conciliere vor fi pregătite prin trilog(uri). La 11 noiembrie este programat un trilog. Pe parcursul perioadei de conciliere de 21 de zile ar putea fi convocat(e) un trilog (triloguri) suplimentar(e).

B.  Modalitățile de funcționare a comitetului de conciliere figurează în partea E a anexei la Acordul interinstituțional menționat anterior.


ANEXA II: DECLARAȚIA COMUNĂ PRIVIND PLANUL DE PLĂȚI 2015-2016

În baza declarației comune cu privire la un plan de plăți convenit în decembrie 2014 în cadrul acordului atins cu privire la bugetele pe 2014 și 2015, cele trei instituții au evaluat în comun situația curentă a plăților și previziunile privind plățile din bugetul UE pe baza documentului transmis de Comisie la 23 martie 2015.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia au convenit cu privire la următoarele:

1.  Situația actuală

Parlamentul European și Consiliul iau act de evaluarea detaliată efectuată de Comisie și prezentată în documentul „Elemente ale unui plan de plăți care să permită readucerea pe o traiectorie sustenabilă a bugetului UE” (în anexă), aceasta reprezentând o bază analitică pentru identificarea cauzelor principale care au determinat creșterea nivelului plăților restante la sfârșit de an și pentru realizarea obiectivului de reducere a nivelului facturilor neplătite, acordându-se o atenție deosebită implementării programelor din perioada 2007-2013 aferente politicii de coeziune.

a)  Constrângerile ce au afectat creditele de plată autorizate în cadrul bugetelor anterioare, împreună cu ciclul de implementare a programelor de coeziune au dus la acumularea treptată a unui volum nesustenabil de restanțe de plată la sfârșit de an, care a atins la sfârșitul lui 2014 un nivel fără precedent de 24,7 miliarde EUR. Cu toate acestea, instituțiile recunosc faptul că deciziile dificile adoptate cu privire la bugetele 2014 și 2015 au dus la stabilizarea generală a restanțelor.

b)  De asemenea, deficitul de credite de plată a condus la încetinirea implementării programelor prevăzute la alte rubrici pentru perioada 2014-2020, în special pentru a se face față obligațiilor contractuale ce decurg din angajamente anterioare, evitându-se astfel riscul plății unor dobânzi pentru întârziere, într-o perioadă în care o serie de programe principale trebuie să contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în Europa și să mențină rolul Uniunii pe plan internațional.

2.  Perspective

c)  Parlamentul European și Consiliul iau act de perspectiva pentru 2015 și 2016 prezentată de Comisie: potrivit analizei prezentate, volumul plăților restante la sfârșit de an aferente programelor de coeziune din perioada 2007-2013 ar putea fi redus la un nivel de aproximativ 2 miliarde EUR până la sfârșitul lui 2016, ținând seama în special de faptul că programele de coeziune se apropie de stadiul de încheiere și cu condiția ca în bugetul 2016 să fie autorizate suficiente credite de plată. Acest lucru ar trebui să contribuie la evitarea unor consecințe negative și a unor întârzieri nejustificate în ceea ce privește implementarea programelor prevăzute pentru 2014-2020.

d)  Parlamentul European și Consiliul subliniază angajamentul lor de a elimina treptat volumul nesustenabil al restanțelor de plată aferente programelor de coeziune din perioada 2007-2013. Cele două instituții se angajează să coopereze pe deplin în vederea autorizării în bugetul 2016 a unui volum al creditelor de plată care să permită realizarea acestui obiectiv. În cadrul dezbaterilor se va ține seama de perspectivele actuale, care urmează să fie reflectate și precizate de către Comisie în estimările sale pentru proiectul de buget pe 2016.

e)  Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape evoluția restanțelor, iar dacă va fi necesar, va propune măsuri corespunzătoare pentru a asigura majorarea ordonată a creditelor de plată, coerentă cu volumul autorizat al creditelor de angajament.

f)  Cele trei instituții își reamintesc angajamentul de a monitoriza în mod activ pe parcursul lui 2015 situația execuției plăților. Acestea își confirmă disponibilitatea de a organiza la 26 mai, 14 iulie și 19 octombrie, în cadrul schimburilor periodice de opinii, reuniuni interinstituționale specifice, pentru a asigura elaborarea unui buget sustenabil. Astfel, aceste reuniuni interinstituționale ar trebui să trateze și previziunile pe termen lung privind evoluția preconizată a creditelor de plată până la sfârșitul CFM în curs, iar Comisia este rugată să prezinte, dacă este cazul, scenarii alternative în această privință.

g)  Pentru a facilita procesul de monitorizare a situației curente a programelor din perioada 2007-2013, Comisia va prezenta, în iulie și în octombrie, rapoarte privind execuția bugetului, atât în comparație cu previziunile lunare aferente exercițiului, cât și în comparație cu perioada corespunzătoare din exercițiul precedent, precum și privind evoluția volumului restanțelor de plăți aferente subrubricii 1b.

h)  Întrucât s-au angajat să evite în viitor o acumulare similară de restanțe de plată, Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să monitorizeze îndeaproape implementarea programelor în perioada 2014-2020 și să instituie un sistem de avertizare timpurie. Pentru aceasta, Comisia se angajează să elaboreze instrumente adecvate cu ajutorul cărora să prezinte în permanență pe parcursul procedurii bugetare previziuni privind plățile pe (sub)rubrici pentru (sub)rubricile 1b, 2 și 5 și pe programe pentru (sub)rubricile 1a, 3 și 4, axate pe anii N și N+1, inclusiv în ceea ce privește evoluția facturilor neplătite și a angajamentelor restante (RAL). Aceste previziuni vor fi actualizate cu regularitate pe baza deciziilor bugetare și a eventualelor evoluții pertinente care pot afecta capacitatea de plată a programelor. Previziunile referitoare la plăți vor fi prezentate în iulie, în cadrul reuniunilor interinstituționale privind plățile prevăzute la punctul 36 subpunctul 3 din anexa la AII.

i)  Acest lucru ar trebui să-i permită autorității bugetare să adopte în timp util deciziile necesare pentru a evita, pe viitor, acumularea la finele anului a unui volum nesustenabil de plăți restante, respectând totodată pe deplin și punând în aplicare acordurile convenite în cadrul financiar multianual și în cadrul procedurilor bugetare anuale.


ANEXĂ LA ANEXA II: ELEMENTE ALE UNUI PLAN DE PLĂȚI CARE SĂ PERMITĂ READUCEREA PE O TRAIECTORIE SUSTENABILĂ A BUGETULUI UE

Cuprins

Rezumat

1.   Context

2.   Situația la sfârșitul lui 2014

2.1.   Execuția la sfârșitul lui 2014

2.2.   Măsuri de atenuare luate în 2014

3.   terminologie

3.1.   Ciclul proiectului

3.2.   Angajamente restante (RAL-uri)

3.3.   Constrângerile în materie de lichidități vs. deficitul de credite de plată

3.4.   Acumularea de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului

4.   Rubrica 1b: evoluția acumulării de plăți restante și perspective

4.1.   Utilizarea fondurilor structurale în perioada 2007-2013:

4.2.   Profilul cererilor de plată pentru perioada de programare 2007-2013

4.3.   Componente și tipuri de acumulări de plăți restante

4.4.   Perspective pentru exercițiile 2015 și 2016 cu privire la plățile (cererile de plată) aferente perioadei 2007-2013

4.5.   Estimări privind cererile de plată care vor fi transmise în 2016

4.6.   Un rezumat al informațiilor utilizate pentru a calcula cererile de plată și acumularea de plăți restante

4.7.   Plățile efectuate la încheierea programelor

5.   Alte rubrici: situația programelor din perioada 2007-2013

5.1.   Context general

5.2.   Programe în gestiune partajată aferente rubricilor 2 și 3

5.2.1.  Rubrica 2

5.2.2.  Rubrica 3

5.3.   Programe în gestiune directă aferente rubricilor 1a și 4

5.3.1.  Rubrica 1a

5.3.2.  Rubrica 4

6.   Situația programelor din perioada 2014-2020

7.   Concluzii

Anexa 1: informații transmise de Comisie la 15 decembrie 2014

Anexa 2: Rubrica 1b: cele mai recente previziuni ale statelor membre

Rezumat

Decalajul tot mai mare dintre creditele de plată autorizate și angajamentele anterioare luate de către instituțiile europene a reprezentat una dintre principalele evoluții în ceea ce privește execuția bugetului UE, în special începând cu 2012. Acest decalaj a dus la o serie de consecințe negative în diferitele domenii de cheltuieli și, mai ales, la o acumulare a cererilor de plată restante pentru programele aferente politicii de coeziune din perioada 2007-2013 (rubrica 1b), care a atins un vârf fără precedent la sfârșitul lui 2014.

Această acumulare a cererilor de plată restante este cauzată de intersecția vârfului ciclului de programare 2007-2013 cu scăderea din 2014 a plafonului de plăți din cadrul financiar multianual (CFM), într-un context general de consolidare a finanțelor publice la nivel național. Doi factori diferiți sunt, prin urmare, esențiali pentru a înțelege această evoluție.

În primul rând, creșterea ciclică a cererilor de plată determinată de punerea în aplicare susținută a programelor aferente politicii de coeziune din perioada 2007-2013, care urmează să fie plătite în primele exerciții ale CFM 2014-2020. După un debut lent al programelor din perioada 2007-2009, care a fost urmarea (printre altele) a efectelor crizei financiare și a contramăsurilor luate, punerea în aplicare s-a accelerat începând cu anul 2012, cererile de plată crescând anual în domeniul politicii de coeziune până la recordul istoric de 61 de miliarde EUR în 2013, provocat de termenele pentru punerea în aplicare și de normele privind dezangajarea automată prevăzute în legislația din domeniul politicii de coeziune(1).

A fost dificil să se ajusteze bugetul UE pentru a reflecta o creștere atât de bruscă a cererilor de plată aferente politicii de coeziune din perioada 2007-2013, având în vedere că alte programe erau în ritmul normal de implementare, că plafonul pentru plăți s-a redus în 2014 și că este în curs un proces de consolidare fiscală în statele membre.

Într-adevăr, al doilea factor-cheie care explică această evoluție este reducerea semnificativă a plafoanelor de plăți în noul CFM, deosebit de accentuată în 2014 (o reducere cu peste 8 miliarde EUR). Insuficiența creditelor de plată care rezultă din acest fapt afectează nu numai domeniul Coeziune (rubrica 1b), ci și alte domenii de cheltuieli și, în special, domeniile de politică Creștere și locuri de muncă (rubrica 1a), Europa în lume (rubrica 4) și Securitate (rubrica 3).

Pentru a face față acestei provocări, Comisia a luat măsuri pentru a asigura o gestionare activă a creditelor de plată limitate, și anume: accelerarea acțiunilor de recuperare a sumelor plătite nejustificat; limitarea sumelor inactive din conturile fiduciare; reducerea procentajelor prefinanțărilor; utilizarea mai eficace a termenelor maxime de plată permise; amânarea cererilor de propuneri/procedurilor de ofertare și a contractelor aferente și acordarea de prioritate țărilor care beneficiază de asistență financiară.

În plus, autoritatea bugetară a fost informată în timp util în legătură cu diversele provocări și evoluții, fiind propuse diferite bugete rectificative pentru a majora nivelul creditelor de plată autorizate.

În pofida consolidărilor creditelor de plată prin intermediul bugetelor rectificative autorizate de Parlament și de Consiliu(2), precum și în ciuda gestionării active de către Comisie a creditelor de plată disponibile, cererile de plată restante au continuat să se acumuleze: numai în cazul politicii de coeziune din perioada 2007-2013, volumul acestora a ajuns la 24,7 miliarde EUR la sfârșitul lui 2014(3).

Datorită măsurilor de atenuare întreprinse de Comisie, acumularea cererilor respective a fost limitată în mare măsură în alte domenii de politică gestionate direct de către Comisie. Majoritatea creditelor de plată disponibile în 2014 au fost utilizate pentru a onora obligațiile contractuale rezultate din perioada de programare anterioară și, prin urmare, pentru a reduce la minimum penalizările pentru plățile întârziate, care totuși au înregistrat o creștere anuală de cinci ori (până la 3 milioane EUR)(4). Deși au evitat un impact financiar negativ mai mare asupra bugetului UE, aceste acțiuni au presupus amânarea unor date scadente ale plăților până în 2015, cu un impact asupra așteptărilor legitime ale părților interesate care, probabil, au trebuit să amâne începerea proiectului și/sau să îl cofinanțeze temporar într-o măsură mai ridicată.

Etapa finală a programelor de coeziune din perioada 2007-2013 se apropie. În 2014, nivelul total al cererilor de plată primite a scăzut la 53 de miliarde EUR (față de 61 de miliarde EUR în 2013). În ultimele lor previziuni (ianuarie 2015), statele membre se așteaptă să transmită cereri de plată în valoare de aproximativ 48 de miliarde EUR în 2015 și 18 miliarde EUR în 2016. Totuși, aceste cifre nu pot fi luate ca atare, deoarece în perioada 2015-2016 cererile exigibile vor fi plafonate la un nivel de 95 % din întregul pachet financiar destinat acestui program, astfel cum stabilește legislația relevantă(5). Creanțele exigibile rezultate pentru 2015 sunt estimate de către Comisie la aproximativ 35 de miliarde EUR și la un nivel de până la 3,5 miliarde EUR pentru 2016.

Bugetul pentru 2015 autorizează un nivel al creditelor de plată de aproape 40 de miliarde EUR pentru politica de coeziune din perioada 2007-2013. Acest buget va acoperi atât plățile restante (24,7 miliarde EUR, consumând 62 % din bugetul politicii de coeziune 2007-2013), cât și noile cereri sosite în timp util pentru a fi plătite (estimate la 35 de miliarde EUR). Prin urmare, cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015 se estimează că vor scădea la 20 de miliarde EUR.

În acest stadiu, Comisia estimează că va fi necesară o sumă de până la 23,5 miliarde EUR pentru a acoperi cererile de plată rămase înainte de încheierea programelor și pentru a plăti treptat sumele restante. În proiectul său de buget pentru 2016, Comisia va ajusta nivelul creditelor de plată de la rubrica 1b, pentru a asigura realizarea acestui lucru împreună cu o punere în aplicare adecvată a programelor din perioada 2014-2020.

Exercițiul bugetar 2015 pentru politica de coeziune (miliarde EUR)

Credite de plată disponibile în bugetul 2015

(1)

39,5

—  Din care cereri de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2014

(2)

24,7

—  Din care previziuni pentru 2015 plafonate la pragul de 95 %

(3)

~35

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

(4)=(1)-(2)-(3)

~20

Exercițiul bugetar 2016 pentru politica de coeziune (miliarde EUR)

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

(1)

~20

Nivelul maxim al cererilor de plată rămase care sunt preconizate a fi primite în 2016 înainte de încheierea programelor

(2)

~3,5

Nivelul maxim al cererilor de plată aferente bugetului 2016

(3)=(1)+(2)

~23,5

De asemenea, nivelul creditelor de plată care urmează să fie propus pentru alte domenii de politică în bugetul 2016 ar trebui să permită îndeplinirea obligațiilor ce decurg din angajamentele anterioare și reducerea la minimum a riscului penalităților de întârziere, dar și garantarea unui nivel adecvat de punere în aplicare și de contractare pentru programele din perioada 2014-2020.

Caracterul multianual al unei părți importante din bugetul UE explică existența unui decalaj între momentul înregistrării angajamentului și momentul plății efective corespunzătoare acestui angajament. Acumularea unui volum structural de angajamente restante (așa-numitele „RAL-uri”, acronimul în limba franceză al sintagmei „reste à liquider”) este așadar normală și prevăzută. Având în vedere termenul legal pentru plata cererilor de către Comisie(6), concentrarea cererilor la încheierea exercițiului legată de cerința de a se evita dezangajarea și eventualele întreruperi, existența unui anumit număr de cereri de plată restante la încheierea exercițiului este considerată „normală”. Cu toate acestea, acumularea tot mai însemnată a acestor cereri în ultimii ani a atins niveluri „anormale”(7), care impun utilizarea unei cote semnificative și crescânde a bugetului din exercițiul următor și nu sunt sustenabile din perspectiva bunei gestiuni financiare.

Comisia estimează că aproximativ jumătate din acumularea de cereri produsă în cadrul politicii de coeziune la sfârșitul lui 2013 și 2014 a fost „anormală”, adică legată de insuficiența creditelor de plată autorizate în buget, creând un „efect de bulgăre de zăpadă”. Întrucât se apropie etapa încheierii programelor, în 2015 și 2016 vor fi necesare niveluri mai scăzute de plăți, iar volumul cererilor de plată restante va scădea în mod automat. Nivelul întreruperilor și suspendărilor este, de asemenea, prevăzut să scadă pe măsură ce se încheie programele. În condițiile în care în 2016 se va înregistra un nivel al creditelor de plată de aproximativ 21,5 miliarde EUR pentru programele din perioada 2007-2013, volumul cererilor de plată restante se estimează a fi de aproximativ 2 miliarde EUR la sfârșitul lui 2016.

Programele din cadrul politicii de coeziune din perioada 2007-2013: evoluția cererilor de plată restante acumulate la sfârșitul exercițiului în perioada 2007-2016

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000002.png

Necesitatea reducerii treptate a acumulării „anormale” a fost recunoscută de către cele două componente ale autorității bugetare, Consiliul și Parlamentul European, care au convenit în timpul negocierilor privind bugetul pe 2015 să reducă nivelul „de facturi neplătite, cu un accent deosebit pe politica de coeziune, la sfârșitul anului, până la nivel structural, pe parcursul actualului CFM” și să se angajeze „să pună în aplicare, începând din 2015, un plan de reducere a nivelului de facturi neplătite, care să corespundă punerii în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013, până la nivelul convenit de comun acord și până la momentul revizuirii la jumătatea perioadei a actualului cadru financiar multianual”.

Prezentul document oferă o bază solidă pentru o înțelegere comună între cele două componente ale autorității bugetare, care se așteaptă să facă tot posibilul pentru a adopta decizii care să permită reducerea treptată a volumului „anormal ” de facturi neplătite pentru programele din perioada 2007-2013 până la sfârșitul lui 2016.

Acest plan de plăți oferă, de asemenea, posibilitatea de a trage învățăminte cu privire la gestiunea bugetară pentru viitor:

1.  Acordul privind bugetul rectificativ nr. 2/2014(8) la sfârșitul lui 2014 a fost foarte important pentru a stabiliza, în mare parte, volumul cererilor de plată restante la un nivel care poate fi redus treptat pe o perioadă de doi ani. Instituțiile și-au asumat responsabilitatea care le revine în contextul situației fiscale foarte dificile din numeroase state membre.

2.  Măsurile de gestiune activă a bugetului luate de către Comisie s-au dovedit indispensabile pentru a face față deficitului de credite de plată în numeroase domenii de politică. Aceste măsuri vor trebui să fie menținute atât timp cât este necesar pentru a evita perturbările disproporționate pentru beneficiari și/sau penalitățile de întârziere.

3.  Deși există un ciclu recurent în punerea în aplicare a programelor aferente politicii de coeziune, amploarea variațiilor poate fi redusă prin implementarea programelor cât mai rapid posibil la începutul perioadei de programare. Acest lucru este de dorit în special în condițiile economice actuale când investițiile sunt imperios necesare pentru a stimula redresarea economică și competitivitatea.

4.  Este necesară o transmitere periodică a cererilor. Statele membre ar trebui să evite întârzierile administrative inutile la trimiterea cererilor lor de plată pe parcursul întregului an. Transmiterea periodică a cererilor îmbunătățește gestiunea bugetară și contribuie la reducerea la minimum a volumului cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului.

5.  Pe de altă parte, includerea în buget a unor credite de plată suficiente este o condiție necesară pentru o execuție adecvată a bugetului și pentru a evita acumularea unui nivel nesustenabil de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului. În plus, va trebui să fie aplicată „flexibilitatea specifică și maximă”, menționată în concluziile Consiliului European și declarația Președintelui Barroso din februarie 2013, în vederea respectării obligațiilor juridice ale Uniunii. În plus, deciziile autorității bugetare ar trebui, pe cât posibil, să permită un profil de plată constant pe durata CFM.

6.  Capacitatea de previzionare trebuie să fie consolidată. Pe lângă diversele analize deja furnizate(9), Comisia va continua să își îmbunătățească previziunile pe termen mediu și lung cu scopul de a identifica problemele probabile, în măsura posibilului într-o etapă timpurie. În special, aceasta va informa cele două componente ale autorității bugetare de îndată ce identifică eventuale evoluții legate de punerea în aplicare a programelor din perioada 2014-2020 care prezintă un risc pentru un profil de plată constant.

1.  Context

Începând din 2011, Comisia s-a confruntat cu o creștere a nivelului de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului, în ciuda utilizării integrale a plafoanelor de plăți în 2013 și 2014 și a recurgerii la marja pentru situații neprevăzute pentru efectuarea de plăți în 2014. Deși au fost epuizate aproape toate creditele de plată autorizate în bugetele anuale, volumul cererilor de plată restante acumulate la sfârșitul exercițiului în cazul politicii de coeziune (rubrica 1b) și al programelor specifice de la alte rubrici (cum ar fi rubrica 4 „Europa în lume”) a crescut constant.

Comisia a dat curs invitației Parlamentului și Consiliului de a monitoriza situația pe tot parcursul anului și au avut loc reuniuni interinstituționale ad-hoc în ultimii ani pentru a furniza informații cu privire la evaluarea situației. Începând cu 2011, Comisia a trebuit să prezinte proiecte de bugete rectificative (PBR) care vizau o creștere semnificativă a nivelului creditelor de plată pentru a aborda problema insuficienței acestora. Niveluri inițiale mai scăzute ale creditelor de plată autorizate au condus la PBR repetate, făcând mai complex procesul decizional privind proiectul de buget, care ar trebui să fie principalul subiect al procedurii de conciliere. Bugetele rectificative au fost votate cu întârziere, îngreunând gestionarea procesului de plată.

Pe fundalul unor niveluri sistematic mai mari ale creditelor de angajament, graficul de mai jos ilustrează faptul că bugetele și plafoanele anuale de plată sunt tot mai strânse, precum și reducerea progresivă a decalajului dintre plafonul de plăți și creditele votate, culminând cu necesitatea de a utiliza marja pentru situații neprevăzute în 2014.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000003.png

În decembrie 2014, în cadrul acordului la care s-a ajuns cu privire la bugetele 2014 și 2015, Parlamentul European și Consiliul au convenit asupra următoarei declarații comune:

Instituțiile sunt de acord cu obiectivul de reducere a nivelului de facturi neplătite, cu un accent deosebit pe politica de coeziune, la sfârșitul anului, până la nivel structural, pe parcursul actualului CFM.

În vederea atingerii acestui obiectiv:

—  Comisia este de acord să prezinte, alături de concluziile comune referitoare la bugetul pentru 2015, cea mai recentă previziune privind nivelul facturilor neplătite până la sfârșitul lui 2014; Comisia va actualiza aceste cifre și va prezenta scenarii alternative în martie 2015, când va fi disponibilă o imagine globală a nivelului de facturi neplătite la sfârșitul anului 2014, pentru principalele domenii de politică;

—  pe această bază, cele trei instituții vor depune toate eforturile pentru a cădea de acord asupra unui nivel-țintă maxim de facturi neplătite la sfârșit de an, care poate fi considerat sustenabil;

—  pe această bază și respectând în același timp Regulamentul privind CFM, pachetele financiare convenite aferente programelor, precum și orice alt acord cu caracter obligatoriu, cele trei instituții se vor angaja să pună în aplicare, începând din 2015, un plan de reducere a nivelului de facturi neplătite, care să corespundă punerii în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013, până la nivelul convenit de comun acord și până la momentul revizuirii la jumătatea perioadei a actualului cadru financiar multianual. Un astfel de plan va fi convenit de cele trei instituții în timp util, înainte de prezentarea proiectului de buget pentru 2016. Dat fiind nivelul excepțional de mare al facturilor neplătite, cele trei instituții convin să examineze orice mijloc posibil de a reduce nivelul acestor facturi.

Comisia este de acord ca în fiecare an să alăture proiectului său de buget un document de evaluare a nivelului de facturi neplătite și de explicare a modului în care proiectul de buget va înlesni reducerea acestui nivel și cu cât. Acest document anual va realiza un bilanț al progreselor înregistrate până la momentul respectiv și va propune ajustări ale planului în conformitate cu cifrele actualizate.

Dând curs imediat declarației comune, Comisia a prezentat, la 15 decembrie 2014, o prognoză actualizată cu privire la nivelul cererilor de plată restante până la sfârșitul lui 2014, care figurează în anexa 1.

Prezentul document oferă o privire de ansamblu asupra stadiului punerii în aplicare la sfârșitul lui 2014, concentrându-se asupra plăților restante acumulate în legătură cu programele din perioada 2007-2013 aferente politicii de coeziune, în vederea reducerii acestora la un nivel convenit până în momentul evaluării la jumătatea perioadei a actualului cadru financiar multianual în 2016. Documentul abordează, de asemenea, evoluția volumului cererilor de plată restante de la celelalte rubrici, deși problema acumulării acestora este mult mai puțin gravă din perspectiva dimensiunii absolute decât la rubrica 1b: volumul cererilor de plată restante de la alte rubrici la sfârșitul lui 2014 se ridica la aproximativ 1,8 miliarde EUR.

2.  Situația la sfârșitul lui 2014

2.1.  Execuția la sfârșitul lui 2014

La sfârșitul lui 2014, execuția creditelor de plată (înainte de reportări) se ridica la 134,6 miliarde EUR (99 % din creditele finale autorizate în bugetul 2014). Nivelul plăților neexecutate (după reportări) este cel mai mic înregistrat vreodată și s-a ridicat la 32 de milioane EUR, față de 107 milioane EUR în 2013 și 66 de milioane EUR în 2012. Un nivel atât de ridicat de execuție, în ciuda adoptării târzii a proiectului de buget rectificativ nr. 3/2014, confirmă constrângerile semnificative impuse asupra creditelor de plată, în special pentru finalizarea programelor din perioada 2007-2013. În multe cazuri, liniile bugetare corespunzătoare au fost consolidate și cu credite prevăzute inițial pentru prefinanțarea unor programe nou-adoptate pentru perioada 2014-2020.

În 2014, creditele de plată pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 au fost consolidate cu 4,6 miliarde EUR, din care 2,5 miliarde EUR prin proiectul de buget rectificativ nr. 3/2014, 0,6 miliarde EUR din transferul de la sfârșitul exercițiului(10) și 1,5 miliarde EUR prin transferuri interne de la programele din perioada 2014-2020. Aceste sume suplimentare au contribuit la stabilizarea restanțelor pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 la sfârșitul lui 2014.

Un cuantum ridicat de credite de angajament neutilizate a fost reportat sau reprogramat în 2015, nu numai pentru politica de coeziune, ci și pentru programe de dezvoltare rurală (rubrica 2) și pentru fondurile destinate migrației și securității (rubrica 3). Drept urmare, valoarea angajamentelor restante (RAL-uri) a scăzut la 189 de miliarde EUR la sfârșitul lui 2014, înregistrând o reducere de 32 de miliarde EUR comparativ cu nivelul de la sfârșitul lui 2013. Cu toate acestea, reducerea este artificială oarecum, deoarece a fost generată în cea mai mare parte de subutilizarea creditelor de angajament pentru programele din perioada 2014-2020, reportate și reprogramate pentru 2015 și exercițiile ulterioare, când RAL-urile vor „reapărea”. Dacă în 2014 ar fi fost angajate toate creditele pentru noile programe, RAL-urile ar fi rămas la un nivel mai apropiat de cel din 2013 (224 de miliarde EUR).

Graficul de mai jos arată evoluția nivelului RAL-urilor în perioada 2007-2014 și o proiecție pentru nivelul de la sfârșitul lui 2015, pentru întreg bugetul, precum și pentru programele în gestiune partajată de la rubricile 1b, 2 și 3 și celelalte programe/rubrici. După cum se vede în grafic, se așteaptă ca nivelul general al RAL-urilor la sfârșitul lui 2015 să revină la un nivel comparabil cu cel de la sfârșitul lui 2013. Cu toate acestea, graficul arată, de asemenea, diferența dintre programele în gestiune partajată de la rubricile 1b, 2 și 3, pentru care la sfârșitul lui 2015 se așteaptă ca RAL-urile să scadă, comparativ cu 2013, și celelalte programe/rubrici, pentru care la sfârșitul lui 2015 se așteaptă ca RAL-urile să crească.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000004.png

2.2.  Măsuri de atenuare luate în 2014

La 28 mai 2014, Comisia a prezentat propunerea de buget rectificativ nr. 3/2014, solicitând credite de plată suplimentare pentru 2014. După un proces îndelungat de adoptare, PBR 3/2014 a fost aprobat în final la 17 decembrie 2014. Până la adoptarea bugetului rectificativ, în cursul exercițiului 2014 Comisia a instituit măsuri de atenuare, pentru a onora obligații legale generate de angajamente anterioare, lansând, în același timp, noua generație de programe, într-un cadru bugetar extrem de auster.

Pentru a pune în aplicare politicile convenite în limita creditelor autorizate din buget, Comisia a aplicat o abordare bazată pe gestionarea proactivă a bugetului, plecând de la trei principii esențiale:

—  minimizarea impactului financiar pe care penalizările de întârziere și potențialele daune le au asupra bugetului UE;

—  maximizarea implementării programelor;

—  minimizarea impactului negativ potențial pe care deciziile îl au asupra terților și economiei, în general.

Prin urmare, printre măsurile care au vizat asigurarea unei gestionări active a creditelor de plată în cuantum limitat s-au numărat: recuperarea activă a oricăror sume plătite nejustificat; limitarea sumelor inactive din conturile fiduciare; reducerea procentajelor prefinanțărilor; utilizarea mai eficace a termenelor maxime de plată permise; amânarea cererilor de propuneri și procedurilor de ofertare și a contractelor aferente.

Măsurile de atenuare au ajutat Comisia să își protejeze statutul de investitor de prim rang și reputația de partener de încredere și sigur. Comisia a reușit să reducă la minimum posibil efectele negative ale creditelor de plată insuficiente, de exemplu prin limitarea penalităților de întârziere. Deși au crescut de aproape cinci ori comparativ cu 2013, penalitățile de întârziere au fost totuși limitate la sfârșitul lui 2014 (3 milioane EUR). Creșterea ceva mai ridicată pentru rubrica 1a (Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă) și rubrica 4 (Europa în lume), prezentată în tabelul de mai jos, ilustrează presiunea asupra creditelor de plată.

Penalități de întârziere (în EUR)

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

Rubrica 1a

294 855

157 950

173 748

329 615

137 906

243 748

1 047 488

Rubrica 1b

1 440

5 324

6 220

11 255

31 726

71 620

103 960

Rubrica 2

27 819

1 807

9 576

15 713

61 879

30 991

61 985

Rubrica 3

13 417

59 852

48 673

50 397

29 375

13 060

7 252

Rubrica 4

250 204

178 468

257 818

1 266 425

335 820

247 786

1 797 825

Rubrica 5

43 915

442 678

237 367

60 825

142 254

46 187

8 614

Total

631 651

846 079

733 403

1 734 230

738 960

653 392

3 027 124

Penalitățile de întârziere în cadrul politicii de coeziune (rubrica 1b) nu sunt semnificative deoarece această rubrică intră în cea mai mare parte sub incidența gestiunii partajate, care nu conduce la dobânzi de întârziere. Cu toate acestea, nerespectarea termenelor regulamentare pentru politicile în gestiune partajată este extrem de dăunătoare din punctul de vedere al credibilității.

3.  Terminologie

Prezenta secțiune explică câteva definiții utilizate în prezentul document.

3.1.  Ciclul proiectului

Înainte de aprobarea unui program operațional sau a unui proiect, Comisia rezervă creditele prin crearea unui angajament la o linie bugetară pentru un anumit cuantum. Această tranzacție consumă o parte a creditelor de angajament autorizate.

Foarte des, semnarea contractului pentru proiect sau aprobarea programului operațional conduce la un anumit nivel de prefinanțare, care îi permite beneficiarului să demareze proiectul fără să contracteze împrumuturi. Atingerea unor puncte de referință prestabilite îi permite beneficiarului să prezinte cereri intermediare de plată și să beneficieze de rambursări pentru cheltuielile legate de program.

Cu toate acestea, în cazul unor programe majore, cum ar fi cercetarea (Orizont 2020), fondurile structurale, Fondul european pentru pescuit și dezvoltarea rurală, odată ce este atins un anumit stadiu de punere în aplicare, cererile intermediare de plată nu mai dau naștere unor plăți, deoarece sunt acoperite de prefinanțare. În plus, un anumit procentaj din totalul fondurilor angajate pentru proiect sau program se plătește doar la final, după ce Comisia a verificat că toate lucrările au fost executate în conformitate cu acordul inițial. Dacă nu este cazul, fondurile sunt parțial dezangajate. În anumite cazuri Comisia poate, de asemenea, să emită ordine de recuperare a sumelor plătite nejustificat.

3.2.  Angajamente restante (RAL-uri)

Angajamentele restante sunt denumite în general „RAL-uri”, de la acronimul din limba franceză pentru „reste à liquider”. Ele reprezintă partea unui angajament care nu a fost consumată prin intermediul unei plăți la un moment dat. În proiectele multianuale, angajamentele se contractează la începutul proiectului, cu o prefinanțare limitată, iar plățile intermediare se efectuează ulterior, atunci când proiectul este în curs de realizare. Plata finală se face la încheierea programului.

Investițiile reprezintă o mare parte din bugetul UE, iar realizarea lor se efectuează pe parcursul mai multor ani. Diferența dintre creditele de angajament și creditele de plată autorizate în bugetul anual determină modificarea nivelului global al RAL-urilor. Astfel, viteza cu care cresc angajamentele și ritmul de realizare a programelor determină evoluția normală a RAL-urilor. Cu toate acestea, angajamentele restante cresc și atunci când în buget sunt prevăzute credite de plată insuficiente, indiferent de ritmul de realizare. În acest din urmă caz, se înregistrează o creștere a nivelului cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului.

Raportul dintre RAL-uri și angajamentele exercițiului reprezintă un bun indicator pentru a compara cuantumul RAL-urilor pentru programe specifice cu pachetul lor financiar. De exemplu, pentru programele și acțiunile cu caracter anual, cum ar fi programul Erasmus sau ajutorul umanitar, raportul RAL-uri/angajamente este subunitar, ceea ce arată că majoritatea angajamentelor sunt plătite în cursul unui exercițiu. Pentru programele de coeziune, pe de altă parte, raportul RAL-uri/angajamente se situează, în general, între 2½ și 3, ceea ce reflectă impactul normelor privind dezangajarea automată prevăzute în legislație (așa-numitele reguli „n + 2”/„n + 3”, a se vedea secțiunea 4.1 de mai jos). Pentru anumite programe de la rubrica 4 raportul este mai mare, din cauza ciclului de negocieri complexe legate de punerea lor în aplicare. În solicitările sale de plată, Comisia are în vedere acești indicatori.

3.3.  Constrângerile în materie de lichidități vs. deficitul de credite de plată

Fluxul de lichidități al Comisiei este determinat în cea mai mare parte de sumele solicitate lunar de la statele membre conform normelor privind resursele proprii. Comisia nu are dreptul să împrumute bani pentru a acoperi deficitul de lichidități. Constrângerile în materie de lichidități pot duce la întârzieri temporare în efectuarea plăților către beneficiarii de fonduri europene, în ciuda faptului că în bugetul pentru exercițiul financiar respectiv sunt autorizate suficiente credite de plată. Acest lucru se poate întâmpla, de obicei în prima parte a anului, deoarece valoarea însumată a cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului precedent și a celor care trebuie plătite în primele luni ale exercițiului curent (de exemplu, în cazul Fondului european de garantare agricolă) este mai mare decât valoarea maximă lunară a resurselor proprii puse la dispoziția Comisiei. Pe măsură ce sunt plătite treptat sumele restante din exercițiul precedent, iar Comisia continuă să primească lunar noi resurse, constrângerile în materie de lichidități scad în următoarele luni ale exercițiului.

Constrângerile în materie de lichidități de la începutul exercițiului sunt amplificate de insuficiența creditelor de plată, deoarece cererea de fonduri lunare se bazează pe veniturile prevăzute în bugetul aprobat, înainte de adoptarea bugetelor rectificative care cresc nivelul plăților și care intervin, de obicei, spre sfârșitul exercițiului.

În funcție de data exactă de adoptare (adică înainte sau după data de 16 noiembrie a exercițiului respectiv), cererile suplimentare corespunzătoare de resurse proprii, destinate să acopere creditele de plată suplimentare autorizate în bugetele rectificative adoptate la sfârșitul exercițiului, pot conduce la disponibilitatea de lichidități numai la începutul următorului exercițiu financiar, ceea ce poate genera dificultăți în execuția bugetelor rectificative în cursul aceluiași exercițiu.

3.4.  Acumularea de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului

La sfârșitul fiecărui exercițiu se acumulează o serie de cereri de plată restante - cereri trimise de beneficiarii de fonduri europene care trebuie onorate într-un anumit termen (în general mai puțin de 2 luni), dar care nu au fost încă plătite(11), din una dintre următoarele trei cauze:

a)  întreruperi/suspendări în curs: plățile au fost întrerupte/suspendate pentru anumiți beneficiari/anumite programe. Întreruperea plăților reprezintă în mod normal acțiuni formale pe termen scurt prin care Comisia amână plata în așteptarea unor informații lipsă sau a unor controale ale sistemului de gestionare și control;

b)  momentul depunerii cererilor: cererile de plată nu au fost plătite deoarece au fost transmise în ultimele zile ale exercițiului, nelăsând suficient timp pentru prelucrare înainte de sfârșitul anului;

c)  lipsa de credite: cererile de plată nu fost onorate din cauză că au fost epuizate creditele de plată autorizate la linia bugetară relevantă.

O parte din acumularea de cereri de plată restante este considerată „normală” [a se vedea literele (a) și (b)]. Acumularea „anormală” tot mai mare de cereri de plată restante, în cea mai mare parte în cadrul politicii de coeziune, este asociată cu deficitul de credite de plată [litera (c)], dar au un impact și constrângerile în materie de lichidități de la începutul exercițiului (a se vedea punctul 3.3 mai sus). În secțiunea 4 este prezentat mai pe larg cazul politicii de coeziune.

4.  Rubrica 1b: evoluția acumulării de plăți restante și perspective

Prezentul capitol tratează cazul specific al politicii de coeziune (rubrica 1b). În primul rând, capitolul prezintă principalele caracteristici ale fondurilor structurale și explică modul în care anumite evenimente din trecut sau legate de cadrul legislativ au condus la situația dificilă din prezent. Mai apoi, explorează modul în care poate fi definită o acumulare „normală”de plăți restante și prezintă o analiză detaliată a situației la sfârșitul lui 2014.

4.1.  Utilizarea fondurilor structurale în perioada 2007-2013:

Fondurile structurale în perioada 2007-2013: principalele elemente

Proiectele finanțate din fondurile din cadrul rubricii 1b sunt organizate în programe operaționale. Aceste programe operaționale sunt propuse de statele membre și negociate și adoptate de Comisie la începutul perioadei, pentru întreaga perioadă. Fiecare program operațional este executat în cadrul gestionării partajate, prin intermediul unor proiecte individuale. Aceasta presupune că statele membre sunt cele care utilizează fondurile. Comisia participă la comitete de monitorizare, în cadrul cărora îndeplinește un rol consultativ și monitorizează executarea proiectelor prin intermediul rapoartelor anuale de punere în aplicare.

Programele sunt cofinanțate de la bugetul UE, aceasta însemnând că Comisia nu plătește costul integral al programelor. Statele membre trebuie să găsească surse de „cofinanțare” pentru a finanța parțial programele.

De îndată ce un program este adoptat, Uniunea Europeană contractează o obligație juridică pentru întreaga perioadă. Comisia a angajat creditele în mod automat și anual, înainte de sfârșitul lunii aprilie, în perioada 2007-2013, pe baza planului financiar al programului și nu în funcție de executarea efectivă a proiectelor care alcătuiesc programul. Plățile UE nu pot depăși în niciun caz angajamentele bugetare ale UE, iar cheltuielile sunt eligibile încă de la începutul perioadei (și anume, chiar înainte de adoptarea programului) până la sfârșitul perioadei de eligibilitate.

După aprobarea programului, Comisia plătește o prefinanțare. Aceste plăți se efectuează automat către statul membru și rămân la dispoziția sa până la lichidarea lor la încheierea programului.

În cursul executării diverselor proiecte, statele membre transmit cereri de plată intermediare cu ajutorul autorității lor de certificare. Cererile de plată intermediare sunt plătite de către Comisie pe baza ratei de cofinanțare în vigoare și cu condiția să nu se decidă nicio întrerupere sau suspendare.

Acest mecanism funcționează atât timp cât valoarea totală a prefinanțării plătite de Comisie și cererile de plată intermediare transmise de statele membre în cadrul programelor nu depășesc 95% din contribuția bugetară la aceste programe. Odată atins acest prag, statul membru mai poate încă transmite cereri de plată, dar ele sunt utilizate pentru a compensa prefinanțările restante. Restul va fi achitat la încheierea programului. Statele membre trebuie să justifice cheltuielile eligibile pentru a acoperi valoarea prefinanțării primite la începutul perioadei și suma reținută pentru încheierea programului (5% din suma totală alocată).

După încheierea perioadei de eligibilitate, este prevăzut un termen de 15 luni pentru pregătirea și prezentarea către Comisie a documentelor de încheiere a programelor, precum și pentru solicitarea efectuării plății finale. Înainte ca plata finală să poată fi efectuată, Comisia examinează pachetul de încheiere a programelor (și anume, declarația de încheiere, raportul final privind punerea în aplicare și cererea finală de plată). Având în vedere faptul că aceste documente sunt așteptate până la 31 martie 2017, decizia privind încheierea și plățile finale aferente se vor produce între 2017 și 2019.

În funcție de rezultatele acestui exercițiu, procentajul de 5% reținut la încheierea programelor este utilizat pentru a efectua plățile restante. În caz contrar, Comisia nu plătește suma integrală la încheierea programelor. Suma care nu este plătită va fi dezangajată. În cazul în care corecțiile sunt mai mari de 5%, Comisia va recupera suma plătită în mod necuvenit.

Regula N+2/N+3

Regula N+2/N+3 a fost stabilită inițial pentru perioada de programare 2000-2006. Regula prevede că angajamentul asumat în anul N trebuie să fie acoperit de aceeași sumă de prefinanțare și de cereri de plată intermediare până la data de 31 decembrie a anului N+2 (regula N+2). De exemplu, un angajament asumat în 2012 trebuie să fie pe deplin acoperit de cereri de plată înainte de 31 decembrie 2014. Suma care nu a fost acoperită se dezangajează, ceea ce înseamnă că statul membru pierde finanțarea. Cu toate acestea, în prezent, nu există un istoric privind dezangajări semnificative în urma aplicării regulii N+2/N+3 în întreaga istorie a fondurilor structurale.

Scopul acestei reguli este de a asigura disciplina financiară în gestionarea fondurilor UE. Întrucât angajamentele se fac în mod automat, odată ce un program a fost aprobat, regula obligă statele membre să execute proiectele în mod dinamic și astfel încât să evite problemele chiar la sfârșitul ciclului. Existența sa permite, de asemenea, asigurarea unui profil de plată constant, obligând statele membre să transmită cererile de plată la intervale regulate. Cu toate acestea, după cum se explică în capitolul următor, „relaxarea” regulii, în special în urma crizei financiare din 2008, i-a redus efectul de reglementare.

Această regulă este cauza concentrării cererilor de plată la sfârșitul exercițiului: Statele membre trebuie să își transmită cererile de plată înainte de data de 31 decembrie la miezul nopții, prin intermediul unui sistem informatic specific. Deși statele membre sunt obligate din punct de vedere juridic să își transmită cererile în mod regulat pe tot parcursul anului(12), experiența din trecut arată că multe dintre acestea așteaptă ultimele săptămâni pentru a transmite sume mari.

4.2.  Profilul cererilor de plată pentru perioada de programare 2007-2013

Principalii promotori ai ciclului de plăți

La începutul perioadei, sunt plătite sume importante ca prefinanțare, urmate, pe parcursul câtorva ani, de un nivel relativ scăzut de plăți intermediare, pe măsură ce programele își creează structurile și încep să execute proiectele. Întrucât regula N+2/N+3 începe să își producă efectele cel mai devreme doar la sfârșitul celui de-al treilea an al perioadei de programare, nu există nicio presiune la începutul cadrului pentru a depune cererile de plată. Mai mult, prefinanțarea acoperă încă o mare parte din angajamentele asumate la începutul perioadei de programare. Cu aproximativ 2-3 ani înainte de sfârșitul perioadei de programare, nivelul anual al plăților intermediare începe să crească întrucât programele ajung la maturitate, iar cererile de plată sunt regulate. Se poate observa un nivel maxim la sfârșitul perioadei/începutul următoarei perioade de programare, urmat de o scădere la aproape zero în anii următori, când programele ating pragul de 95%. După cum se menționează anterior, plățile de la încheierea programelor sunt realizate între 1 an și 3 ani de la sfârșitul perioadei de eligibilitate.

Derogări

Trei evoluții ale cadrului legislativ aplicabil în perioada de programare 2007-2013 au amplificat caracterul ciclic al nivelului de plăți intermediare:

1.  Trecerea de la regula N+3 la regula N+2. Ca parte a compromisului global privind instituirea CFM 2007-2013, noile state membre, precum și Grecia și Portugalia au fost supuse regulii N+3 pentru tranșele de angajamente din perioada 2007-2010 și apoi regulii N+2 până la sfârșitul perioadei. Aceasta a însemnat că, până la sfârșitul anului 2013, aceste state membre au trebuit să acopere două tranșe de angajamente: tranșa din 2010 și pe cea din 2011. Desigur, statele membre nu au așteptat neapărat până la termenul de dezangajare pentru executarea programelor și prezentarea cererilor de plată și, prin urmare, nu a existat o dublare a cererilor de plată în 2013. Cu toate acestea, această regulă a consolidat puternic nivelul maxim din 2013, cu un efect de propagare în anii următori, printr-o acumulare din ce în ce mai mare a plăților restante.

2.  Statele membre au fost obligate să efectueze o verificare a conformității cu privire la sistemele lor de control pentru fonduri. Comisia a trebuit să aprobe rezultatele verificării conformității. Cererile de plată intermediare au putut fi depuse, dar nu au putut fi rambursate de Comisie înainte de aprobarea evaluării conformității. Deși majoritatea programelor au fost adoptate în 2007, prezentarea cererilor de plată (sau cel puțin rambursările efectuate de către Comisie) a fost amânată, aproape nicio plată intermediară nefiind efectuată în 2008.

3.  Ca răspuns la criza financiară, au existat apeluri hotărâte din partea statelor membre pentru a neutraliza tranșa de angajamente din 2007 în ceea ce privește regula N+2/N+3. Această propunere a fost acceptată de către Comisie, însă, în loc de amânarea pragului de dezangajare pentru tranșa din 2007 cu un an, Consiliul, prin vot unanim, a relaxat regula N+2/N+3 în sensul repartizării obligației referitoare la această tranșă în șase șesimi pe parcursul întregii perioade de programare. Această măsură numită „regula elenă” a făcut posibilă transmiterea unui număr mai mic de cereri de plată la începutul perioadei, acesta urmând să fie echilibrat de mai multe cereri de plată la sfârșitul perioadei.

În plus, tot ca răspuns la criză, perioada de eligibilitate a cheltuielilor pentru programele din perioada 2000-2006 a fost extinsă de la sfârșitul anului 2008 până în 2009 (prin modificarea deciziei Comisiei de aprobare a programului) și, prin urmare, statele membre au continuat să se concentreze asupra executării programelor din perioada 2000-2006. În consecință, executarea programelor din perioada 2007-2013 și transmiterea aferentă de cereri de plată intermediare din perioada 2007-2013 au fost amânate.

Compararea programelor din perioada 2000-2006 cu programele din perioada 2007-2013

În timp ce în perioada de programare 2007-2013 s-a trecut de la regula N+3 la regula N+2 la sfârșitul celui de-al patrulea an, perioada de programare 2000-2006 a făcut exclusiv obiectului regulii N+2, deși cu anumite ajustări în 2004 ca urmare a aderării a 10 state membre.

Graficul de mai jos compară plățile intermediare cumulate pentru perioada 2000-2006 care au fost efectuate în perioada 2001-2007, ca procentaj din pachetul total, cu plățile intermediare cumulate pentru programele din perioada 2007-2013, care au fost efectuate în perioada 2008-2014, din nou ca procentaj din pachetul total.

Graficul 1: Tendința anuală a plăților intermediare cumulate (cu un decalaj de 1 an): perioada 2000-2006 (UE- 15) față de perioada 2007-2013 (% din pachetul total, exceptând prefinanțarea)

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000005.png

După cum se indică în grafic, plățile cumulate pentru programele din perioada 2007-2013 au rămas în mod constant sub nivelul înregistrat în perioada 2000-2006, deși au înregistrat o ușoară recuperare spre sfârșitul perioadei. Acest tendință a plăților întârziate pentru programele din perioada 2007-2013 a rezultat din combinația factorilor prezentați mai sus. Acest lucru explică subutilizarea creditelor de plată și plafonul de plăți de la începutul perioadei, deoarece profilul de plată pentru programele din perioada 2000-2006 a fost utilizat ca referință pentru stabilirea plafoanelor.

Cu toate acestea, în cazul în care cererile de plată au început să înregistreze o recuperare într-o etapă ulterioară, plățile au fost puternic limitate de nivelul creditelor de plată autorizate și/sau de plafonul pentru plăți, ceea ce a dus la acumularea de plăți restante.

Evoluția acumulării de plăți restante în perioada 2007-2014

Graficul de mai jos(13) prezintă evoluția acumulării de plăți restante pentru programele din perioada 2007-2013 în perioada 2007-2016.

Graficul 2: Programele din cadrul politicii de coeziune din perioada 2007-2013: evoluția cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului (în miliarde EUR)

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000006.png

După cum se indică în grafic, plățile restante pentru programele din perioada 2007-2013 au început să crească în 2011, când au atins un nivel de 11 miliarde EUR, ajungând la o valoare maximă de 24,7 miliarde EUR în 2014. Conform explicațiilor de mai jos, previziunile indică încă un nivel ridicat al plăților restante la sfârșitul anului 2015, înainte de a reveni la o acumulare „normală” și sustenabilă de plăți restante la sfârșitul lui 2016.

4.3.  Componente și tipuri de acumulări de plăți restante

Pe parcursul anului, Comisia primește următoarele cereri de plată pentru fondurile structurale:

a)  cereri de plată eligibile care sunt acoperite prin plăți în cursul anului;

b)  cereri de plată care au fost deja acoperite de prefinanțare la începutul perioadei de programare și care, în consecință, nu sunt urmate de plăți suplimentare;

c)  cereri de plată care pot fi onorate numai după încheierea programului și care vor trebui să aștepte până când Comisia și beneficiarul ajung la un acord cu privire la încheierea programului;

d)  cereri de plată care nu sunt onorate deoarece au fost transmise în ultimele zile ale anului, nelăsând suficient timp pentru prelucrare înainte de sfârșitul anului;

e)  cereri de plată care sunt întrerupte/suspendate pentru anumiți beneficiari; suspendarea sau întreruperea plăților reprezintă în mod normal acțiuni formale pe termen scurt prin care Comisia amână plata în așteptarea unor informații lipsă sau a unor controale ale sistemului de gestionare și control;

f)  cereri de plată care nu sunt onorate la sfârșitul anului din cauza epuizării creditelor de plată autorizate la linia bugetară relevantă.

Deși ultimele patru categorii [literele (c) - (f)] rămân cereri restante la sfârșitul anului, acumularea de plăți restante include cereri de plată restante din motivele de la literele (d), (e) și (f). Un anumit nivel al cererilor de plată restante la sfârșitul anului este considerat „normal” atunci când acestea din urmă corespund motivelor de la literele (d) și (e). O acumulare „anormală” de plăți restante include cererile de plată neonorate din cauza motivului de la litera (f).

Următorul grafic ilustrează fluxul de cereri de plată pentru rubrica 1b, de la transmiterea lor de către statele membre până la identificarea „cererilor exigibile” și la acumularea „normală” și „anormală” de plăți restante.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000007.png

Concentrarea cererilor de plată de la sfârșitul anului și termenul de plată

Există o concentrare foarte ridicată de cereri de plată transmise de statele membre în luna decembrie, aceasta variind între 27% și 35% din cuantumul anual total din perioada 2011-2014. Pentru fiecare cerere de plată primită, Comisia trebuie să efectueze controale înainte de a proceda la efectuarea plății. Cu cât este mai mare numărul cererilor primite în ultimele săptămâni ale anului, cu atât este mai ridicat riscul ca cererile de plată să nu fie onorate înainte de sfârșitul anului.

Din acest motiv, Comisia încurajează în permanență statele membre să transmită cererile într-un mod mai regulat pe tot parcursul anului.

Graficul de mai jos prezintă evoluția lunară a cererilor de plată depuse pentru programele din perioada 2007-2013 între 2011 și 2014.

Graficul 3a: Tendința lunară de depunere a cererilor de plată intermediare cumulate pentru perioada 2007-2013 (% din total)

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000008.png

Graficul de mai sus arată în mod clar o creștere recurentă foarte abruptă a cererilor de plată la sfârșitul anului.

Graficul 3b: Concentrația cererilor de plată depuse în cursul ultimelor două luni ale anului (procentaje primite în noiembrie și decembrie) între 2011 și 2014

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000009.png

Graficele ilustrează faptul că din ce în ce mai multe cereri au sosit târziu în cursul anului, din cauza presiunii tot mai mari exercitate de regula N+2. Eliminarea regulii N+3 în 2013 a însemnat că toate statele membre au făcut obiectului regulii N+2, cu excepția României, Slovaciei și Croației. Acest lucru a avut un impact major asupra volumului de cereri primite în acel an. Valoarea cererilor care sosesc prea târziu pentru a fi plătite în anul respectiv depinde de suma totală a cererilor primite în cursul anului și de profilul plăților din anul respectiv.

Impactul întreruperilor și suspendărilor

Comisia utilizează o serie de mecanisme preventive menite să protejeze bugetul UE înainte de efectuarea plăților către statele membre atunci când are cunoștință de eventuale deficiențe. Aceste mecanisme sunt deosebit de importante pentru îmbunătățirea sistemelor de control ale statelor membre, reducând astfel necesitatea efectuării de către Comisie a unor viitoare corecții financiare.

În consecință, unele cereri de plată nu sunt imediat exigibile pentru că au fost întrerupte sau suspendate de către Comisie, în așteptarea realizării unor îmbunătățiri la nivelul sistemelor de control. Deși majoritatea acestor cereri nu vor fi în cele din urmă respinse, ele nu pot fi onorate imediat.

În conformitate cu regulamentul menționat(14), Comisia poate:

—  întrerupe termenul de plată pentru o perioadă de maximum 6 luni pentru programele din perioada 2007-2013 în cazul în care există elemente doveditoare care sugerează o deficiență semnificativă în funcționarea sistemelor de gestionare și control ale statului membru în cauză; sau în cazul în care serviciile Comisiei trebuie să efectueze verificări suplimentare în urma unor informații primite conform cărora cheltuielile dintr-o declarație de cheltuieli certificată sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată;

—  suspenda în totalitate sau parțial o plată intermediară către un stat membru pentru programele din perioada 2007-2013 în cazul în care există elemente doveditoare privind o deficiență gravă în sistemul de gestionare și control al programului, iar statul membru nu a luat măsurile corective necesare; sau în cazul în care cheltuielile prezentate într-o declarație de cheltuieli certificată sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată; sau în caz de încălcare gravă de către un stat membru a obligațiilor sale de gestionare și control. În cazul în care statul membru nu ia măsurile care se impun, Comisia poate aplica o corecție financiară.

Estimarea acumulării „normale” de plăți restante

După cum s-a explicat anterior, acumularea „normală” de plăți restante este reprezentată de cuantumul total al cererilor întrerupte sau suspendate, precum și al cererilor care sosesc prea târziu pentru a fi plătite în cursul anului respectiv. Cererile care sosesc în cursul ultimelor zece zile calendaristice ale anului pot fi considerate drept cereri care sosesc prea târziu pentru a fi plătite, deoarece Comisia trebuie să dispună de suficiente asigurări că va fi în măsură să utilizeze pe deplin creditele disponibile în buget. Cu toate acestea, unele dintre cererile întrerupte sau suspendate fac, de asemenea, parte din cererile care sosesc prea târziu pentru a fi plătite și nu ar trebui să fie luate în considerare de două ori.

Prin urmare, acumularea „normală” de plăți restante va crește cu numărul total al cererilor primite în cursul anului și concentrarea relativă din ultimele zile ale anului.

Pentru perioada 2010-2014, graficul de mai jos oferă o imagine de ansamblu a cererilor de plată primite, acumularea de plăți restante la sfârșitul anului și cererile care sosesc prea târziu pentru a fi plătite sau cererile suspendate.

Graficul 4 rubrica 1b: Cereri de plată, acumularea de plăți restante, suspendări 2010-2014

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000010.png

În ultimii trei ani (2012-2014), acumularea „normală” de plăți restante (și anume, cererile de plată restante primite în ultimele zece zile ale anului sau cererile întrerupte sau suspendate, chiar dacă au fost primite înainte de ultimele zece zile ale anului) poate fi estimată la aproximativ jumătate din valoarea totală a acumulării de plăți restante la care s-a ajuns la sfârșitul fiecărui an. Cealaltă jumătate este legată de insuficiența creditelor de plată autorizate în buget, ceea ce a creat un „efect al bulgărelui de zăpadă”(15).

Având în vedere diminuarea nivelului cererilor preconizate în 2015 și 2016, reducerea preconizată a cazurilor întrerupte/suspendate și absența presiunii exercitate de regula N+2 la sfârșitul anului 2015(16), se preconizează, de asemenea, că acumularea „normală” de plăți restante va scădea brusc.

4.4.  Perspective pentru exercițiile 2015 și 2016 cu privire la plățile (cererile de plată) aferente perioadei 2007-2013

Estimări pentru exercițiile 2015 și 2016 pe baza previziunilor statelor membre

Regulamentul care reglementează intervențiile fondurilor în perioada 2007-2013(17) impune statelor membre obligația de a transmite Comisiei în fiecare an, până la 30 aprilie, o estimare provizorie a cererilor probabile de plată intermediare pentru exercițiul în curs (N) și pentru cel următor (N+1). În ultimii ani, statele membre au convenit să actualizeze aceste informații în luna septembrie a exercițiului N, pentru a putea evalua cu mai multă precizie nivelul în creștere al cererilor de plată restante (acumularea de plăți restante), precum și o posibilă concentrare semnificativă a cererilor de plată transmise în ultimele luni ale anului.

Cu toate acestea, regulamentul care reglementează intervențiile fondurilor în perioada 2014-2020(18) impune statelor membre obligația de a transmite Comisiei o estimare provizorie a cererilor probabile de plată intermediare pentru exercițiile N și N+1 până la data de 31 ianuarie a exercițiului N (actualizarea informațiilor realizându-se până la 31 iulie). Statele membre au pus în aplicare în mod voluntar acest nou termen-limită în 2015 pentru programele aferente perioadei 2007-2013, în urma unei cereri a Comisiei, confirmată în decembrie 2014. Potrivit informațiilor aflate la dispoziția Comisiei la 3 martie 2015, statele membre estimează, în prezent, că în 2015 vor transmite cereri de plată (exigibile și neexigibile) în valoare totală de aproximativ 48 de miliarde EUR, iar valoarea totală a acestor cereri de plată se va ridica la aproximativ 18 miliarde EUR în 2016(19).

După cum s-a menționat anterior, nu toate cererile de plată vor avea drept consecință directă efectuarea plăților, deoarece trebuie să se țină seama de principiul referitor la „plafonul de 95%” aplicabil plăților, prevăzut la articolul 79 din Regulamentul nr. 1083/2006(20). Întrucât tot mai multe programe se apropie de „plafonul de 95%”, această corecție va deveni mult mai semnificativă în 2015 și în exercițiile ulterioare. În consecință, valoarea efectivă a cererilor de plată exigibile incluse în previziuni este mai redusă decât cea preconizată de statele membre, deoarece cererile de plată care depășesc plafonul de 95% sunt luate în considerare doar în etapa de încheiere a programelor. Pe baza acestor previziuni ajustate, Comisia estimează că va primi cereri de plată exigibile în valoare totală de aproximativ 35 miliarde EUR în 2015. Cifra corespunzătoare pentru exercițiul 2016 este de aproximativ 3 miliarde EUR. Această valoare estimată a cererilor de plată pentru 2016 va fi determinată cu mai multă precizie (și ar putea fi ceva mai ridicată) după ce statele membre transmit informațiile lipsă sau revizuiesc informațiile transmise pentru anumite programe operaționale.

Anexa 2 oferă mai multe detalii cu privire la previziunile statelor membre referitoare la cererile de plată care urmează a fi transmise în 2015 și 2016 pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013.

Estimările Comisiei bazate pe cifrele de execuție a bugetului

La sfârșitul exercițiului 2014, valoarea totală a prefinanțării și a plăților intermediare efectuate era de 266,1 miliarde EUR. Pachetul financiar total destinat programelor aferente politicii de coeziune din perioada 2007-2013 este de 347,3 miliarde EUR. Ținând seama de dezangajările care au avut loc până în prezent și de riscul unor dezangajări suplimentare, care ar putea surveni ca urmare a aplicării regulii N+2/N+3 la sfârșitul exercițiului 2014 și sub rezerva confirmării valorii exacte a plăților restante (o valoare maximă totală de 0,9 miliarde EUR de la începutul perioadei), cuantumul maxim al plăților restante este de aproximativ 80,3 miliarde EUR. Cu toate acestea, un procent de 5% din pachetul aferent fiecărui program este reținut, urmând a fi plătit la încheierea programelor (17,3 miliarde EUR).

În consecință, nivelul estimat al cererilor de plată intermediare care sunt exigibile în 2015 sau în exercițiile următoare este de aproximativ 63 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 18% din pachetul financiar total, această sumă incluzând plățile restante acumulate la sfârșitul exercițiului 2014 (24,7 miliarde EUR). Nivelul maxim al noilor cereri de plată exigibile care vor fi transmise în 2015 sau în exercițiile următoare, înainte de încheierea programelor, este de 38,3 miliarde EUR. În cazul în care cererile de plată transmise în 2015 se ridică la o sumă de până la 35 de miliarde EUR, suma restantă de până la 3,5 miliarde EUR va fi plătită în 2016, pe baza cererilor de plată transmise pe parcursul acestui exercițiu.

Estimările privind acumularea de plăți restante la sfârșitul exercițiului 2015, pe baza previziunilor corectate ale statelor membre

Cuantumul creditelor de plată autorizate care au fost înscrise în bugetul pentru 2015 este de 39,5 miliarde EUR. Aceste credite vor fi utilizate atât pentru a efectua plățile restante acumulate înainte de exercițiul 2015 (24,7 miliarde EUR), cât și pentru noile cereri de plată (estimate la 35 de miliarde EUR). În consecință, se estimează că, la sfârșitul exercițiului 2015, plățile restante acumulate se vor ridica la 20 de miliarde EUR, din care cel puțin jumătate, respectiv 10 miliarde EUR, vor constitui o acumulare „anormală” de plăți restante.

În miliarde EUR

Acumularea de plăți restante (ajustate) la sfârșitul lui 2014

Previziunile statelor membre privind cererile de plată pentru 2015, corectate conform plafonului de 95%

Credite de plată autorizate înscrise în bugetul 2015

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

24,7

~35

39,5

~20

4.5.  Estimări privind cererile de plată care vor fi transmise în 2016

După cum s-a menționat anterior, se estimează că la sfârșitul exercițiului 2015 se vor acumula cereri de plată restante în valoare de aproximativ 20 de miliarde EUR, cu condiția ca previziunile statelor membre să fie corecte. În plus, înainte de încheierea programelor se preconizează că vor fi transmise cereri de plată suplimentare în valoare de 3,5 miliarde EUR. Având în vedere acest cuantum limitat de cereri de plată, precum și faptul că nu vor mai exista presiuni legate de punerea în aplicare a regulii N+2, nu există suficiente motive pentru a presupune că o mare parte a acestor cereri de plată vor fi transmise prea târziu pentru a fi onorate în 2016.

Comisia va prezenta o cerere de finanțare mai precis definită în cadrul proiectului de buget pentru 2016, ținând seama de acumularea „normală” de plăți restante de la sfârșitul exercițiului 2016. Această acumulare „normală” de plăți restante – determinată de prezentarea cu mare întârziere a cererilor de plată și de alte situații de întrerupere/suspendare a plăților – se va situa totuși la un nivel foarte scăzut comparativ cu exercițiile anterioare, întrucât cuantumul noilor cereri de plată care vor fi transmise în 2016 este, de asemenea, foarte scăzut, iar Comisia se așteaptă ca statele membre să corecteze anumite deficiențe și să prezinte cereri de plată „curate”. Acumularea „normală” de plăți restante s-ar putea situa în jurul valorii de 2 miliarde EUR. Prin urmare, în bugetul pentru 2017 va trebui să se prevadă creditele necesare pentru a acoperi aceste plăți restante acumulate la sfârșitul exercițiului 2016. Suma care trebuie înscrisă în bugetul pentru 2016 este, așadar, de aproximativ 21,5 miliarde EUR.

4.6.  Un rezumat al informațiilor utilizate pentru a calcula cererile de plată și acumularea de plăți restante

Următorul tabel rezumă informațiile referitoare la pachetul financiar total aferent programelor, la utilizarea preconizată a creditelor bugetare disponibile în bugetul pentru 2015 și la nivelul maxim estimat al cererilor de plată transmise în 2016.

Plăți interimare restante pentru perioada 2015-2017 (în miliarde EUR)

Pachetul financiar aferent programelor

(1)

347,3

—  Din care prefinanțări și plăți intermediare efectuate până la sfârșitul anului 2014

(2)

266,1

—  Din care sume reținute pentru încheierea programelor (5%) și dezangajări

(3)

18,2

Cuantumul maxim al plăților interimare exigibile (2015-2017)

(4)=(1)-(2)-(3)

~63,0

—  Din care cereri de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2014 (acumulare de plăți restante)

(5)

24,7

—  Din care cuantumul maxim al plăților intermediare exigibile în 2015-2017

(6)=(4)-(5)

38,3

Exercițiul bugetar 2015, în miliarde EUR

Credite disponibile în bugetul 2015

(1)

39,5

—  Din care cereri de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2014

(2)

24,7

—  Din care previziuni pentru 2015, corectate conform plafonului de 95%

(3)

~35

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

(4)=(1)-(2)-(3)

~20

Exercițiul bugetar 2016, în miliarde EUR

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

(1)

~20

Nivelul maxim cererilor de plată rămase care vor fi transmise în 2016 înainte de încheierea programelor

(2)

~3,5

Nivelul maxim al cererilor de plată aferente bugetului 2016

(3)=(1)+(2)

~23,5

4.7.  Plățile efectuate la încheierea programelor

Încheierea programelor aferente fondurilor structurale se caracterizează printr-o dinamică specifică a plăților. Până cel târziu la data de 31 martie 2017, toate statele membre trebuie să transmită documentele de încheiere aferente fiecărui program. Comisia le transmite statelor membre opinia sa cu privire la conținutul declarației de încheiere în termen de cinci luni de la data primirii acesteia, cu condiția ca documentul inițial de încheiere să conțină toate informațiile necesare(21). De regulă, plata sumelor reținute pentru încheierea programelor se face numai după exercițiul 2016. Cuantumul maxim al sumelor reținute pentru încheierea programelor (5% din totalul creditelor alocate) este de 17,3 miliarde EUR, însă volumul efectiv al plăților va fi influențat de calitatea execuției programelor pentru întreaga perioadă vizată. Este posibil ca, la încheierea programelor aferente politicii de coeziune, să aibă loc dezangajări, ceea ce va reduce necesitățile de plată.

Cu titlu de exemplu, în perioada 2000-2006, nivelul procentual al dezangajărilor care au avut loc la încheierea programelor a fost de 2,6% din pachetul financiar total aferent Fondului Social European (FSE) și de 0,9% din pachetul financiar total aferent Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR). Cu toate acestea, în ceea ce privește FSE, există și RAL-uri în valoare de 0,5 miliarde EUR care sunt asociate cu o serie de cazuri problematice în care s-au constatat nereguli și, prin urmare, Comisia estimează că nivelul final al dezangajărilor survenite la încheierea programului va fi de aproximativ 3% din pachetul financiar aferent acestui fond. Comisia nu exclude posibilitatea ca nivelul dezangajărilor la încheierea programului să fie mai ridicat decât în perioadele anterioare, deci estimările menționate anterior trebuie privite cu prudență.

Cererile de plată prezentate la încheierea programelor nu sunt luate în considerare pentru a analiza tendința de reducere a acumulării „normale” de plăți restante, întrucât majoritatea acestora vor fi onorate în perioada 2017-2019 sau în exercițiile următoare și, în orice caz, ele nu vor determina, în mod obligatoriu, execuția plăților, deoarece mai întâi vor fi recuperate sumele plătite în mod necuvenit, iar ulterior vor fi efectuate plățile finale.

5.  Alte rubrici: situația programelor din perioada 2007-2013

5.1.  Context general

După realizarea unei analize detaliate a situației specifice a politicii de coeziune (rubrica 1b), în cadrul secțiunii 4 de mai sus, prezenta secțiune se concentrează asupra situației celorlalte rubrici, care poate fi rezumată după cum urmează:

—  Creditele alocate Fondului european de garantare agricolă (rubrica 2) sunt nediferențiate, întrucât creditele de plată și creditele de angajament înscrise în buget se situează la același nivel. Prin urmare, nu există o acumulare de plăți restante la sfârșitul exercițiului;

—  Programele de dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit (rubrica 2) și fondurile pentru azil, migrație, gestionarea frontierelor și securitate internă (rubrica 3) sunt executate în cadrul gestiunii partajate împreună cu statele membre, la fel ca și în cazul politicii de coeziune. Cu toate că în cazul programelor de dezvoltare rurală nu a existat o acumulare de plăți restante, acest lucru nu este valabil și în cazul celorlalte fonduri;

—  Celelalte programe sunt, în majoritatea lor (rubricile 1a și 4), gestionate de Comisie. În contextul unui deficit de credite de plată, multe dintre aceste programe au făcut obiectul unor măsuri de atenuare, pe care Comisia le-a pus în aplicare pe parcursul exercițiului 2014 (și în unele cazuri chiar în 2013), cum ar fi, spre exemplu, reducerea prefinanțărilor (ținând seama în mod adecvat de tipul și de soliditatea financiară a partenerilor de implementare, a destinatarilor finali și a beneficiarilor), amânarea plăților finale sau a plăților pentru sprijin bugetar, suspendarea inițiativelor de lansare a unor noi angajamente și amânarea termenelor de încheiere a contractelor. Totuși, majoritatea acestor măsuri de atenuare au drept efect o simplă amânare a efectuării plăților, însă obligația de a onora angajamentele subzistă.

Tabelul de mai jos oferă o imagine de ansamblu a evoluției plăților restante acumulate la rubricile 1a și 4. În timp ce la rubrica 4 se constată o tendință clară de majorare a plăților restante acumulate, iar în 2014 s-a înregistrat cel mai ridicat nivel al plăților restante în raport cu exercițiile anterioare, evoluția rubricii 1a este mai puțin clară.

Cereri de plată restante acumulate la sfârșitul exercițiului (în milioane EUR)

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

Rubrica 1a

1 679

507

291

628

604

567

551

541

Rubrica 4

172

178

284

226

387

367

389

630

5.2.  Programe în gestiune partajată aferente rubricilor 2 și 3

5.2.1.  Rubrica 2

Fondul european de garantare agricolă (FEGA)

În cazul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) nu există o acumulare de plăți restante, deoarece creditele alocate acestui fond sunt nediferențiate.

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)

Până în prezent, nu s-au acumulat cereri de plată restante în cazul programelor de dezvoltare rurală: Comisia a fost întotdeauna în măsură să onoreze toate cererile de plată în timp util. Având în vedere amploarea programului de dezvoltare rurală, precum și plafonul aplicabil de 95%, nivelul maxim al plăților intermediare care ar putea fi efectuate înainte de încheierea programului este de aproximativ 8,7 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013. Creditele de plată autorizate în cadrul bugetului 2015 pentru programele aferente perioadei 2007-2013 se ridică la 5,9 miliarde EUR. Suma rămasă de 2,8 miliarde EUR urmează a fi plătită în 2016, după depunerea de către statele membre a declarației trimestriale finale, termenul-limită stabilit în acest scop fiind luna ianuarie 2016.

Suma totală reținută pentru încheierea programului este de aproximativ 4,8 miliarde EUR. Cuantumul exact al plății va depinde de eventualele dezangajări. Cu titlu de exemplu, dacă se ia în considerare o rată a dezangajării de 1,5%, constatată în etapa de încheiere a programelor aferente perioadei 2000-2006, ar urma să se dezangajeze o sumă de 1,5 miliarde EUR. Se preconizează că sumele reținute pentru încheierea programului vor fi plătite între 2016-2019.

Fondul european pentru pescuit (FEP)

Metoda de gestiune aplicată în cazul FEP este similară cu cea utilizată pentru politica de coeziune (rubrica 1b). Cu toate acestea, având în vedere că în cazul FEP nu se aplică regula N+3, în execuția acestui fond nu a existat problema specifică a transformării regulii N+3 pentru tranșa de angajamente aferentă exercițiului 2010 în regula N+2 pentru tranșa de angajamente aferentă exercițiului 2011. În plus, în cazul acestui fond nu s-a aplicat nici „regula elenă”, deși execuția programelor a debutat cu o ușoară întârziere, ca urmare a faptului că trebuiau îndeplinite obligațiile referitoare la sistemele de gestiune și control. Cu toate acestea, în ultimii ani, acumularea de plăți restante aferente FEP a fost foarte importantă. La începutul exercițiului 2014, nivelul plăților restante acumulate era egal cu nivelul creditelor de plată aprobate pentru programele 2007-2013.

În ceea ce privește programarea cererilor de plată transmise pe parcursul exercițiului bugetar, în perioada 2010-2014, două treimi din cererile de plată anuale au fost primite în perioada noiembrie-decembrie. Graficul de mai jos ilustrează nivelul plăților restante acumulate între 2011 și 2014 în cadrul programelor finanțate de FEP în perioada 2007-2013, împreună cu creditele de plată inițiale aferente exercițiului bugetar următor.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000011.png

Principalele cauze ale reducerii cuantumului plăților restante aferente FEP acumulate la sfârșitul exercițiului 2014 sunt decizia de realocare a tuturor creditelor de plată disponibile în cadrul capitolului bugetar în cauză (inclusiv a tuturor creditelor de plată necesare pentru gestiunea partajată a FEPAM – ca urmare a întârzierii înregistrate în adoptarea noului temei juridic) și alocarea de credite suplimentare prin intermediul proiectului de buget rectificativ nr. 3/2014 (adoptat ca buget rectificativ nr. 2/2014) și al transferului de la sfârșitul exercițiului.

Nivelul mai ridicat al creditelor de plată autorizate în cadrul bugetului 2015 ar trebui să permită reducerea acumulării de plăți restante până la nivelul considerat normal, de aproximativ 0,1 miliarde EUR.

5.2.2.  Rubrica 3

Politicile privind azilul, migrația, gestionarea frontierelor și securitatea internă

Punerea în aplicare a politicilor comune în domeniul azilului și imigrației în perioada 2007-2013 s-a realizat, în principal, prin intermediul Programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” (SOLID). Acest program general este alcătuit din patru instrumente: Fondul pentru frontierele externe (FFE), Fondul european de returnare, Fondul european pentru refugiați (FER) și Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe.

Graficul de mai jos ilustrează tendința de creștere a nivelului cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului bugetar pentru programele din domeniul azilului, migrației, gestionării frontierelor și securității.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000012.png

RAL-urile au crescut de la 150 de milioane EUR la începutul exercițiului 2007 până la 2,6 miliarde EUR în 2014, în ciuda faptului că în perioada 2007-2014 a fost dezangajată o sumă de 300 de milioane EUR. Pentru programele aferente perioadei 2007-2013, plățile restante care vor trebui efectuate se ridică la aproximativ 1,9 miliarde EUR. Creditele de plată autorizate pentru finanțarea programelor incluse în cadrul bugetului 2015 depășesc cu puțin suma de 600 de milioane EUR, această sumă incluzând creditele alocate în vederea prefinanțării inițiale și anuale a noilor programe pentru perioada 2014-2020.

Având în vedere suma care urmează a fi plătită la încheierea programelor (estimată la 1 miliard EUR), precum și faptul că tranșa a doua de prefinanțare nu a putut fi plătită în 2013 și în 2014, ca urmare a deficitului de credite de plată, creditele necesare pentru a reduce acumularea de plăți restante aferente programelor din perioada 2007-2013 până la un nivel normal la sfârșitul exercițiului 2016 sunt estimate la 235 de milioane EUR.

5.3.  Programe în gestiune directă aferente rubricilor 1a și 4

5.3.1.  Rubrica 1a

Această secțiune conține o prezentare generală a situației plăților pentru programele de la rubrica 1a la sfârșitul exercițiului 2014.

Cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului

Graficul de mai jos prezintă evoluția cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului pentru principalele programe de la rubrica 1a.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000013.png

Nivelul ridicat al cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului 2007 are drept cauză principală ciclul proiectelor celui de-al șaselea Program-cadru pentru cercetare (PC6), precum și numărul deosebit de mare de angajamente aflate în curs în acel moment. În plus, contractele de cercetare impuneau obligația realizării unor certificate de audit înainte ca declarațiile de cheltuieli să poată fi în cele din urmă plătite.

Măsurile de atenuare adoptate de Comisie în 2014 (a se vedea secțiunea 2.2 de mai sus) cu scopul de a găsi o soluție la insuficiența creditelor de plată au prevenit creșterea numărului cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului 2014. Printre aceste măsuri se numărau reducerea nivelului prefinanțărilor și amânarea semnării de noi contracte/acorduri de grant, transferând astfel o parte din plăți în exercițiul următor. Măsurile respective au limitat nivelul cererilor de plată restante, dar un efect secundar al acestora a fost încetinirea punerii în aplicare a programelor aferente perioadei 2014-2020. În unele cazuri, a fost nevoie să se adopte măsuri drastice pentru a se acorda prioritate plăților destinate beneficiarilor mai vulnerabili.

Evoluția angajamentelor restante (RAL-uri)

Nivelul în general stabil al cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului pentru programele de la rubrica 1a contrastează puternic cu tendința ascendentă evidentă a nivelului angajamentelor restante (RAL-uri), așa cum se arată în graficul de mai jos:

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000014.png

Creșterea RAL-urilor de la rubrica 1a este cauzată, în mare măsură, de decalajul tot mai mare dintre creditele de angajament și creditele de plată destinate cercetării, care este cel mai mare program de cheltuieli de la această rubrică. Acest lucru este ilustrat în graficul de mai jos, care indică o tendință descendentă a raportului dintre plăți și angajamente.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000015.png

Ciclul proiectelor aferente programelor de cercetare este descris mai jos, ca un exemplu al modului în care sunt puse în aplicare proiectele de la rubrica 1a.

Ciclul proiectelor în domeniul cercetării

Programele de cercetare sunt puse în aplicare prin intermediul unor programe de lucru multianuale, care înglobează cereri de propuneri, achiziții publice, studii, grupuri de experți, participarea la organizații internaționale, seminare și ateliere, evaluarea și monitorizarea. Circa 90 % din programele de cercetare se referă la cereri de propuneri, iar restul de 10 %, la alte activități.

Programul de lucru anual pentru anul N este adoptat de Comisie la mijlocul anului N-1. Cererile de propuneri se lansează începând din a doua jumătate a anului N-1. În majoritatea cazurilor, propunerile se depun, de obicei, în termen de trei luni de la data publicării cererii de propuneri. Angajamentele globale se stabilesc în cursul anului N, după adoptarea programului de lucru, și cel târziu înainte de negocierile contractuale (de obicei, în momentul termenului-limită prevăzut în cererea de propuneri). Evaluarea propunerilor (trei luni) și selecția (una-două luni) sunt urmate de negocierea contractelor (între o lună și șase luni) și semnarea acestora (până la câteva luni). De la termenul-limită pentru depunerea propunerilor până la semnarea acordului de grant, Comisia/agenția executivă are la dispoziție opt luni (așa-numita „perioadă de acordare a granturilor”), dintre care cinci luni pentru a informa solicitanții cu privire la rezultatul evaluării științifice și trei luni pentru pregătirea acordului de grant. Odată ce angajamentul individual este stabilit, iar contractul este semnat, prefinanțarea ar trebui să fie plătită în termen de 30 de zile de la data semnării acordului sau cu 10 zile înainte de data de începere a acțiunii, aplicându-se data cea mai recentă. În urma măsurilor structurale adoptate de direcțiile generale din domeniul cercetării în 2014, în multe cazuri, prefinanțarea angajamentelor aferente anului N este acum plătită în anul N + 1 în loc de anul N. Plățile intermediare se bazează pe situațiile financiare și sunt legate de rapoartele periodice efectuate, de obicei, o dată la 18 luni. Plata finală de 10% este efectuată la acceptarea raportului final.

Pentru toate celelalte acțiuni prevăzute în programul de lucru, angajamentele provizorii se stabilesc în anul N, plățile în avans fiind efectuate în același an. Restul se plătește în anul N+1.

Deficitele de credite de plată în domeniul cercetării: consecințe practice

Pentru a gestiona deficitul de credite de plată în cadrul programelor de cercetare, o sumă totală de 236,5 milioane EUR a fost transferată în 2014 de la liniile bugetare destinate „Orizont 2020” aferente perioadei 2014-2020 pentru a consolida liniile bugetare de finalizare a acelorași programe aferente perioadei 2007-2013, amânând până în 2015 prefinanțarea cererilor de propuneri pentru „Orizont 2020” lansate în 2015. Acest lucru nu s-a produs în anii anteriori și are drept rezultat o întârziere în punerea în aplicare a noilor programe.

Cercetarea necesită timp, iar întârzierile în ceea ce privește semnarea contractelor și finanțarea nu sunt coerente cu obiectivul de a intensifica eforturile de cercetare pentru a sprijini creșterea economică. Se preconizează că creșterea nivelului creditelor de plată autorizate pentru „Orizont 2020” în bugetul 2015 va permite recuperarea parțială a decalajului în cazul acestui important program.

Erasmus+

Erasmus+ oferă un bun exemplu de program anual pentru care nivelul plăților urmează îndeaproape nivelul angajamentelor, deoarece ciclul de viață al majorității acțiunilor este legat de calendarul academic.

Cu toate acestea, din cauza deficitului de credite de plată, majorarea creditelor de plată în 2014 nu a coincis cu majorarea creditelor de angajament, destinată să continue în perioada 2014-2020. Acest deficit al creditelor de plată în 2014 poate fi remarcat și în raportul dintre plăți și angajamente prezentat în graficul de mai jos.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000016.png

Prin urmare, în 2014 nu s-a putut efectua o parte din a doua plată aferentă prefinanțării către agențiile naționale, care au rolul de a finanța acțiunile de mobilitate. Deși situația ar trebui să se îmbunătățească ușor, se preconizează că Erasmus+ se va confrunta în continuare cu constrângeri similare în 2015.

Transporturile și energia

Graficul de mai jos arată diferența din ce în ce mai mare dintre nivelul angajamentelor și cel al plăților pentru domeniile de politică ale transporturilor și energiei.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000017.png

Creditele de plată autorizate în bugetul pe 2015 vor fi suficiente pentru a acoperi prima plată aferentă prefinanțării proiectelor din perioada 2014-2020 și pentru a onora parțial angajamentele restante din perioada 2007-2013, estimate la peste 2 miliarde EUR.

Planul european de redresare economică (PERE)

În comparație cu nivelul ridicat al angajamentelor din 2009 și 2010, execuția plăților pentru acest program a început într-un ritm lent, întrucât proiectele din cadrul PERE sunt, în cea mai mare parte, proiecte de infrastructură de mari dimensiuni.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000018.png

În special în 2014, creditele de plată nu au fost suficiente pentru a acoperi toate cererile de plată primite în cursul exercițiului, chiar și după adoptarea cu întârziere a proiectului de buget rectificativ nr. 3/2014, care prevedea credite de plată suplimentare. La sfârșitul exercițiului 2014, angajamentele restante (RAL-uri) însumau în continuare 2 miliarde EUR, adică jumătate din suma angajată inițial pentru PERE. Nivelul creditelor de plată autorizate în 2015 ajunge la 407 milioane EUR și se preconizează că acestea vor acoperi necesarul estimat pentru exercițiul respectiv.

5.3.2.  Rubrica 4

Graficul de mai jos prezintă nivelul angajamentelor restante (RAL-uri) pentru programele de la rubrica 4 începând cu 2007.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000019.png

Rubrica 4 cuprinde instrumente de răspuns în situații de criză pe termen scurt, instrumente pe termen mai lung bazate pe programarea multianuală, precum și instrumente ad-hoc, cum ar fi asistența macrofinanciară prin intermediul împrumuturilor și subvențiilor. Trei instrumente de mari dimensiuni – instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II), Instrumentul european de vecinătate (IEV) și Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) – bazate pe programarea multianuală reprezintă 73 % din cheltuielile efectuate în cadrul acestei rubrici. Sprijinul acordat țărilor terțe în cadrul acestor programe are , de regulă, un ciclu de viață de circa 6-8 ani. În schimb, instrumentele de răspuns în situații de criză (ajutorul umanitar, Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace, politica externă și de securitate comună) și asistența macrofinanciară au cicluri de plată mult mai scurte, de câte 12-18 luni.

Începând cu 2013, majoritatea instrumentelor de la rubrica 4 au înregistrat deficite grave ale creditelor de plată, care au afectat mai întâi instrumentele de ajutor umanitar și pe cele legate de situațiile de criză ale căror cicluri de punere în aplicare presupun plăți rapide și, ulterior, instrumente cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare și Instrumentul european de vecinătate, în cazul cărora plățile sunt legate în principal de contracte și angajamente existente. În 2014, din cauza reducerii generale a creditelor de plată disponibile în raport cu 2013, situația s-a înrăutățit. Pentru anumite programe, consolidarea prin intermediul proiectului de buget rectificativ nr. 3/2014 (și prin intermediul altor măsuri, cum ar fi transferurile)(22) a fost foarte tardivă și a fost insuficientă pentru a acoperi acumularea de plăți restante.

Măsurile puse în aplicare (a se vedea secțiunea 2.2 de mai sus) ar putea atenua doar parțial efectele deficitului de credite de plată prin amânarea momentului punerii la dispoziție a creditelor, însă angajamentele anterioare trebuie să fie în continuare onorate.

Cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului

În ansamblu, cererile de plată restante la sfârșitul exercițiului 2014 pentru rubrica 4 au crescut considerabil. La fel ca în cazul Instrumentului european de vecinătate și al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, acest lucru este cauzat în principal de creșterea accentuată a cererilor și de lipsa creditelor de plată aferente, așa cum se arată în graficul de mai jos.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000020.png

Pe de altă parte, majorările creditelor de plată autorizate în bugetele pe 2013 și 2014 au permis redresarea nivelului cererilor de plată restante ajutorul umanitar(23):

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000021.png

După cum s-a precizat mai sus, RAL-urile aferente rubricii 4 și, în special, celor trei instrumente de mari dimensiuni pe termen lung au crescut constant în ultimii cinci ani, în concordanță cu nivelurile de angajament din CFM precedent. De exemplu, probabil că formalitățile pentru programele angajate inițial în 2010 au fost stabilite cu țara terță beneficiară pe parcursul exercițiului 2011, iar contractele au fost încheiate până în 2014. În consecință, în prezent trebuie efectuate plățile pentru multe dintre aceste programe mai ample, care au fost angajate într-un moment de creștere accentuată a angajamentelor. Se preconizează că nivelul creditelor de plată autorizate în bugetul 2015 va reduce decalajul, ceea ce ar trebui să contribuie la stabilizarea situației, însă aceasta va continua să fie tensionată, precum și că atât decalajul, cât și RAL-urile vor continua să crească în cazul mai multor instrumente, cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare.

6.  Situația programelor din perioada 2014-2020

Bugetul pe 2016 va trebui să includă credite de plată suficiente, nu doar pentru a reduce treptat nivelul anormal al cererilor de plată restante care decurg din creditele de angajament aferente programelor din perioada 2007-2013, ci și pentru programele din perioada 2014-2020 de la rubricile 1a și 4, a căror punere în aplicare a fost îngreunată de deficitele de plăți. Bugetul pe 2016 trebuie să includă, de asemenea, creditele de plată necesare pentru alte fonduri, cum ar fi, de exemplu, cel destinat dezvoltării rurale (rubrica 2), pentru a se evita formarea unei noi acumulări, care nu exista în trecut.

În proiectul de buget pe 2016, Comisia va evalua nevoile de plată pentru 2016 ale programelor din perioada 2014-2020.

7.  Concluzii

În ultimii ani, în special în 2014, nivelul creditelor de plată nu a fost suficient de mare pentru a acoperi toate cererile de plată primite. Acest lucru a dus, la rândul său, la o creștere a acumulării de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului, în special pentru programele din perioada 2007-2013 aferente politicii de coeziune. Comisia a luat o serie de măsuri de atenuare pentru a reduce la minimum efectele negative ale deficitului de credite de plată, îndeplinind, în măsura posibilului, obligațiile care decurgeau din angajamente anterioare. Cu toate acestea, ca efect secundar, punerea în aplicare a programelor 2014-2020 a fost îngreunată.

Ca rezultat al creditelor de plată prevăzute în bugetul pe 2015, este de așteptat să se reducă acumularea cererilor de plată restante pentru programele din perioada 2007-2013. Comisia a stabilit nivelul creditelor de plată care este necesar pentru a reduce treptat, până la sfârșitul exercițiului 2016, nivelul anormal al cererilor de plată restante pentru programele din perioada 2007-2013. În proiectul său de buget pe 2016, Comisia va propune credite de plată în funcție de acest lucru.

Comisia consideră că, pe baza elementelor de mai sus, cele trei instituții se pot angaja să pună în aplicare un plan de reducere la un nivel sustenabil, până la sfârșitul exercițiului 2016, a nivelului de facturi neplătite aferente punerii în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013.

Anexa 1: informații transmise de Comisie la 15 decembrie 2014

La 15 decembrie 2014, Comisia a prezentat estimările privind cererile de plată restante acumulate pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 la sfârșitul exercițiului 2014 și al exercițiului 2015, după cum urmează:

2010

2011

2012

2013

2014 (*)

2015 (*)

Facturi neplătite acumulate la sfârșitul exercițiului

(în miliarde EUR)

6,1

10,8

16,2

23,4

până la 25 (1)

19 (2)

(*) Estimările Comisiei bazate pe previziunile ajustate ale statelor membre

(1)  Ținând seama de creditele de plată suplimentare din proiectul de buget rectificativ nr. 3/2014 în varianta finală aprobată.

(2) Ținând seama de creditele de plată suplimentare din proiectul de buget rectificativ nr. 3/2014 în varianta finală aprobată și de creditele de plată autorizate în bugetul pe 2015.

De asemenea Comisia a prezentat o defalcare a acumulării de cereri de plată restante preconizate pentru sfârșitul exercițiului 2014 în cazul programelor de coeziune din perioada 2007-2013. Potrivit tabelului de mai jos, nivelul total al cererilor de plată primite efectiv până la sfârșitul exercițiului 2014 a fost cu circa 1,5 miliarde EUR sub nivelul previziunilor elaborate de statele membre și cu circa 2,5 miliarde EUR peste limita superioară preconizată de Comisie.

ACUMULAREA DE CERERI DE PLATĂ RESTANTE PRECONIZATĂ PENTRU SFÂRȘITUL EXERCIȚIULUI 2014

miliarde EUR

(1)

Cereri de plată primite înainte de sfârșitul exercițiului 2013 și neplătite până la sfârșitul exercițiului 2013 (acumulare)

23,4

(2)

Cereri de plată primite înainte de sfârșitul lunii noiembrie 2014

31,4

(3)  = (1) + (2)

Cereri de plată solicitate până la sfârșitul lunii noiembrie și care urmează a fi plătite în 2014

54,8

(4)

Nivelul autorizat al creditelor de plată (inclusiv bugetul rectificativ nr. 3/2014).

49,4

(5)  = (3) – (4)

Cereri de plată restante înainte de sfârșitul lunii noiembrie 2014, pentru care s-a solicitat ca plata să fie efectuată până la sfârșitul exercițiului 2014

5,4

Previziune

Realizare concretă

Previziunile statelor membre privind cererile de plată care urmează a fi depuse în decembrie 2014

23

21,5

Previziunile Comisiei privind cererile de plată care urmează a fi depuse în decembrie 2014

18 - 19

21,5

Previziunile privind acumularea de facturi neplătite la sfârșitul exercițiului 2014 până la 25 miliarde EUR

În cele din urmă, Comisia a prezentat estimările statelor membre – defalcate în funcție de țară – privind cererile de plată care urmau să fie depuse în 2014 pentru politica de coeziune (54,33 miliarde EUR), cererile de plată transmise până la 31 octombrie 2014 (31,36 miliarde EUR) și, așadar, cererile de plată care urmau să fie depuse în lunile noiembrie și decembrie (22,97 miliarde EUR).

Comisia a adăugat că, ținând seama de ratele de eroare medii observate în previziunile „generale” din ultimii ani ale statelor membre și de plafonul de 95 % al plăților înainte de închidere impus prin articolul 79 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, Comisia estimează cererile care urmează a fi primite în decembrie la valoarea de 18-19 miliarde EUR. Acest lucru este în conformitate cu tabelele prezentate mai sus.

Anexa 2: Rubrica 1b: cele mai recente previziuni ale statelor membre

Prezenta anexă prezintă cele mai recente previziuni ale statelor membre privind depunerea în 2015 și 2016 a cererilor de plată pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013, făcând distincție între previziunile generale (prezentate de statele membre) și previziunile plafonate (a se vedea explicația din secțiunea 4.4).

Previziunile statelor membre (în miliarde EUR)

Perioada

2007-2013

2015*

2016

Previziuni generale

Previziuni generale

AT

Austria

0,09

0,00

BE

Belgia

0,24

0,06

BG

Bulgaria

1,35

0,00

CY

Cipru

0,06

0,00

CZ

Republica Cehă

4,01

3,75

DE

Germania

2,43

0,95

DK

Danemarca

0,04

0,03

EE

Estonia

0,09

0,00

ES

Spania

4,65

1,74

FI

Finlanda

0,21

0,02

FR

Franța

1,92

0,34

GR

Grecia

0,75

0,00

HR

Croația

0,22

0,31

HU

Ungaria

3,86

1,24

IE

Irlanda

0,03

0,01

IT

Italia

5,07

1,44

LT

Lituania

0,09

0,00

LU

Luxemburg

0,01

0,00

LV

Letonia

0,54

0,09

MT

Malta

0,14

0,04

NL

Țările de Jos

0,21

0,10

PL

Polonia

8,92

3,99

PT

Portugalia

0,52

0,06

RO

România

6,64

2,81

SE

Suedia

0,11

0,00

SI

Slovenia

0,38

0,18

SK

Slovacia

2,68

0,64

UK

Regatul Unit

1,52

0,25

CB

Cooperare teritorială

1,16

0,25

TOTAL

 

47,93

18,32

TOTAL PREVIZIUNI PLAFONATE***

34,74

2,95**

* * În cazul programelor operaționale pentru care statele membre nu au trimis previziuni în ianuarie 2015, cifrele din 2015 sunt calculate utilizând previziunile aferente transmise în septembrie 2014 .

** Valoarea maximă exigibilă în 2016 este de 3,5 miliarde EUR, din care statele membre au confirmat deja, în această etapă, 3 miliarde EUR.

*** Plafonarea se referă la aplicarea regulii procentajului de 95 %, care prevede că plățile intermediare pot fi efectuate înainte de închidere numai atât timp cât suma plăților este inferioară procentajului de 95 % din fondurile alocate programelor.

(1) Această situație este rezultatul așa-numitelor reguli „n+2”/„n+3”, potrivit cărora plățile trebuie efectuate în termen de două (N+2) sau trei exerciții (N+3) după realizarea angajamentelor corespunzătoare. La sfârșitul lui 2013, cele două reguli privind dezangajarea s-au aplicat în același timp.
(2) Volumul total al creditelor de plată suplimentare autorizate prin intermediul bugetelor rectificative s-a ridicat la 6,7 miliarde EUR în 2012, 11,6 miliarde EUR în 2013 și 3,5 miliarde EUR în 2014.
(3) Volumul cererilor de plată restante pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 înregistrat la sfârșitul exercițiului a crescut de la 11 miliarde EUR în 2011 la 16 miliarde EUR în 2012, 23,4 miliarde EUR în 2013 și 24,7 miliarde EUR în 2014.
(4) Trebuie menționat că, în cazul politicilor în gestiune partajată, cum ar fi politica de coeziune (în cazul cărora Comisia rambursează cheltuielile statelor membre), nu se aplică penalități de întârziere.
(5) Restul de 5 % urmează să fie plătit la încheierea programului, care va avea loc în perioada 2017-2019, după ce Comisia va fi stabilit, în urma unei evaluări, că programul a fost pus în aplicare cu succes și că nu trebuie să se efectueze nicio corecție.
(6) Legislația din domeniul politicii de coeziune prevede un termen regulamentar de 60 de zile.
(7) Pentru definiția acumulării normale și anormale de cereri de plată restante, consultați secțiunile 3.4 și 4.3.
(8) Bugetul rectificativ nr. 2/2014 a fost prezentat inițial ca proiectul de buget rectificativ nr. 3/2014.
(9) Rapoarte lunare privind plățile intermediare și cererile în așteptare, alerta pentru previziunile bugetare (de două ori pe an).
(10) DEC 54/2014.
(11) Sumele neplătite care rezultă din reducerea ratelor de prefinanțare la o rată sub pragul minim legal/normal nu sunt incluse în definiția actuală a „cererilor de plată restante”; cu toate acestea, pentru o serie de programe s-a aplicat o reducere a ratelor de prefinanțare în 2014 (în anumite cazuri deja din 2013) pentru a amâna plățile pentru o dată ulterioară.
(12) Articolul 87 din Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului: „[...] cererile de plată intermediare [...] sunt prezentate Comisiei în grup, în măsura posibilului de 3 ori pe an.”
(13) Identic cu cel inclus în sinteză.
(14) Articolele 91 și, respectiv, 92 din Regulamentul nr. 1083/2006 cu privire la perioada de programare 2007-2013.
(15) Din cauza constrângerile în materie de lichidități în primele luni ale anului (a se vedea secțiunea 3.3 de mai sus), o parte din această acumulare de plăți restante s-ar putea să nu fie plătită în termenele regulamentare la începutul anului.
(16) Cu excepția Croației, României și Slovaciei.
(17) Articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).
(18) Articolul 112 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).
(19) Previziunile transmise de statele membre în ianuarie 2015 nu acopereau toate programele operaționale. În aceste cazuri, Comisia a utilizat previziunile transmise în luna septembrie a exercițiului anterior. Această extrapolare a previziunilor statelor membre de la un exercițiu la altul nu este posibilă pentru exercițiul 2016, deoarece previziunile transmise în septembrie 2014 vizau doar programele care se vor desfășura în 2014 și 2015 (nu și pe cele din 2016). Prin urmare, previziunile pentru exercițiul 2016 includ doar programele operaționale pentru care statele membre au transmis informațiile relevante și ar putea fi necesară revizuirea acestora în sens ascendent în momentul în care vor fi transmise informațiile lipsă.
(20) Articolul 79 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului prevede că „Totalul cumulat al prefinanțării și al plăților intermediare efectuate de Comisie nu depășește 95 % din contribuția din fonduri la programul operațional aferentă perioadei de șapte ani; restul de 5% din această contribuție se achită la încheierea programului operațional.
(21) Articolul 89 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).
(22) + 406 milioane de euro (creștere netă a creditelor de plată) pentru Instrumentul de ajutor umanitar, + 30 de milioane EUR pentru ICD și + 250 de milioane EUR pentru IEV.
(23) Graficul nu reflectă totuși impactul reducerii nivelului prefinanțării.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate