Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Valorificarea la maximum a know-how-ului tradițional al Europei: posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole” (COM(2014)0469),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012(1) privind produsele agricole și alimentare, așa-numitul Regulament „Calitate”,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013(2) privind produsele vitivinicole, așa-numitul „Regulament privind OCP unică”,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 110/2008(3) privind băuturile spirtoase,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 251/2014(4) privind produsele vitivinicole aromatizate,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2015,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 februarie 2015,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește indicațiile geografice;

–  având în vedere Actul de la Geneva din cadrul Acordului de la Lisabona privind protecția denumirilor de origine din 31 octombrie 1958, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 și 28 septembrie 1979, referitor la domeniul proprietății intelectuale care garantează protecția produselor comercializate la nivel internațional și care sunt renumite pentru calitățile pe care le au, specifice zonei geografice din care provin,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0259/2015),

A.  întrucât produsele agricole care au o origine geografică specifică, ce posedă anumite calități sau sunt fabricate prin metode tradiționale, pot beneficia de o protecție unitară a indicației geografice la nivelul UE;

B.  întrucât, potrivit OMC, indicațiile geografice sunt indicații care identifică un produs ca fiind originar din teritoriul unui stat membru [OMC] sau dintr-o regiune ori o localitate a acestui teritoriu, atunci când o anumită calitate, reputația sau o altă caracteristică a produsului poate fi atribuită în mod esențial acestei origini geografice;

C.  întrucât produsele tradiționale europene de înaltă calitate, care se bazează pe un know-how și tehnici tradiționale, fac parte din patrimoniu cultural al Uniunii Europene și reprezintă un element esențial, care trebuie păstrat ca parte a vieții economice și sociale din numeroase regiuni europene, având în vedere că ele generează activități legate direct de realitățile locale, în special în zonele rurale, și contribuie la creșterea atractivității globale a unui teritoriu, mențin identitățile locale și promovează caracterul lor distinct, acest lucru având beneficii pentru turism, cultură, ocuparea forței de muncă și comerț;

D.  întrucât aceste produse ar putea contribui la dezvoltarea unor noi strategii pentru a susține antreprenoriatul la nivel local și regional și a promova menținerea infrastructurilor și crearea de noi locuri de muncă calificate, legate de regiunile locale - în special cele rurale, subdezvoltate sau foarte marginale, în multe dintre acestea locurile de muncă depinzând de produsele tipice locale - oferind astfel un nou impuls pentru formarea profesională și cea artizanală, strâns legate de dezvoltarea zonei respective și a ariilor de producție și conservând și promovând totodată patrimoniul unic și divers al fiecărei regiuni;

E.  reamintește că produsele neagricole sunt o parte integrantă a identității noastre și sunt un element important al patrimoniului cultural al statelor membre; subliniază faptul că una dintre principalele provocări cu care se confruntă acest sector este dispariția treptată a competențelor și meșteșugurilor tradiționale și că protecția indicațiilor geografice pentru produsele neagricole ar putea funcționa ca un stimulent pentru conservarea acestui patrimoniu cultural și a know-how-ului tradițional, dar și pentru a garanta o remunerare corectă a producătorilor și originalitatea și disponibilitatea la o scară cât mai largă a produselor respective;

F.  întrucât reputația unei indicații geografice este un bun comun intangibil care, dacă nu este protejat, poate fi utilizat liber și fără restricții, determinând o scădere a valorii sale și ducând chiar la dispariția produsului în sine;

G.  întrucât indicațiile geografice pot avea un potențial economic imens și o protecție adecvată a acestora poate aduce beneficii importante, în special IMM-urilor și regiunilor europene;

H.  întrucât regiunile europene sunt deosebit de bogate în produse neagricole bazate pe competențe și meșteșuguri tradiționale de nivel foarte înalt, care au contribuit la crearea notorietății acestora și reprezintă o parte integrantă din cultura regională și locală;

I.  întrucât autoritățile publice ar trebui să protejeze, să stimuleze,l a cererea sectorului privat, și să promoveze produsele tradiționale europene de calitate și indicațiile geografice ale acestora;

J.  întrucât calitatea, reputația și alte caracteristici ale unui produs pot fi determinate de originea sa; întrucât anumite practici care implică utilizarea necorespunzătoare a denumirilor pot dăuna grav reputației unui produs, date de originea sa;

K.  întrucât produsele tradiționale europene, deoarece sunt de calitate și sunt căutate ca atare, pot face obiectul falsificărilor, generând astfel un prejudiciu atât consumatorilor cât și producătorilor;

L.  întrucât un mecanism european adecvat de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole, care să supravegheze și să monitorizeze utilizarea lor și să combată frauda, ar putea contribui la prevenirea contrafacerii și la evitarea concurenței neloiale și a inducerii în eroare a consumatorilor;

M.  întrucât consumatorii sunt tot mai interesați nu doar de siguranța produselor, dar și de originea produselor, de autenticitatea lor și de metodele de producție a acestora;

N.  întrucât consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a face alegeri în cunoștință de cauză atunci când achiziționează bunuri, acordându-li-se posibilitatea de a identifica originea și calitatea produselor;

O.  întrucât legislațiile naționale în vigoare care protejează produsele neagricole stabilesc niveluri diferite de protecție în statele membre, ceea ce nu corespunde obiectivelor pieței interne și constituie o problemă pentru protecția lor eficientă în Europa și în statele membre în care acestea nu sunt acoperite de legislația națională, evidențiind astfel necesitatea creării unui sistem unic de protecție a indicațiilor geografice la nivelul întregii Uniuni;

P.  întrucât o legislație europeană armonizată în acest domeniu nu ar putea fi decât benefică pentru Uniunea Europeană în cadrul negocierilor comerciale internaționale;

Q.  întrucât absența unui sistem european unitar de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole creează o situație inadecvată și un grad ridicat de fragmentare în Europa, din cauza faptului că unele state membre nu acordă nicio protecție specifică, în timp ce altele dispun de definiții, proceduri și niveluri de protecție diferite la nivel național și local și de norme sectoriale sau orizontale, cu efecte distorsionante asupra dezvoltării armonioase a pieței comune, a unei protecții omogene și a unei concurențe reale în condiții de egalitate, ceea ce împiedică consumatorii să dispună de informații exacte, corecte și comparabile, care să le permită să ia decizii în cunoștință de cauză, și constituie un obstacol pentru protecția consumatorilor,

Introducere

1.  salută inițiativa Comisiei de a lansa o consultare a părților interesate privind posibila extindere a protecției indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole, precum și rezultatul consultării încheiate în octombrie 2014 și care favorizează în mod clar un sistem european de protecție a produselor neagricole, bazat pe indicații geografice;

2.  consideră că ar trebui creat un instrument de protecție la nivel european, ca parte dintr-o strategie mai largă de promovare a unor produse europene de înaltă calitate, bazat pe un angajament mai ferm din partea instituțiilor europene de a considera industria manufacturieră și cea artizanală ca forțe motrice ale creșterii și ale finalizării pieței unice, crescând astfel prestigiul producției manufacturiere și artizanale locale, sprijinind dezvoltarea economiei locale și ocuparea forței de muncă în domeniile în cauză, încurajând turismul și sporind încrederea consumatorilor;

3.  invită Comisia să prezinte fără întârziere, pe baza rezultatelor consultării deja realizate a părților interesate și a altor analize, o propunere legislativă în vederea instituirii unui sistem european unic de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole și a garantării faptului că efectele noului sistem asupra producătorilor, a competitorilor lor, a consumatorilor și a statelor membre sunt luate în considerare pe deplin;

4.  subliniază că introducerea unui astfel de instrument trebuie să fie însoțită de campanii de informare și de comunicare pentru a familiariza producătorii și consumatorii cu acest nou tip de indicații geografice;

5.  este ferm convins că extinderea protecției indicațiilor geografice la produsele neagricole ar putea avea numeroase efecte pozitive pentru cetățeni, consumatori, producători și pentru întreaga structură economică și socială europeană;

6.  consideră că acest sistem ar putea, în special, proteja mai eficace consumatorii, ar putea crește încrederea acestora în produsele etichetate și i-ar putea ajuta să facă alegeri în cunoștință de cauză la achiziționarea produselor, crescând transparența și eliminând confuziile create de denumirile sau descrierile înșelătoare, în special în cazul în care existența acestui sistem este comunicată în mod eficient; consideră că el ar putea, de asemenea, contribui la îmbunătățirea trasabilității și ar putea oferi mai multe informații cu privire la calitatea, originea și metodele și condițiile de producție, având în vedere interesul tot mai mare al consumatorilor cu privire la astfel de chestiuni;

Beneficiile unei protecții uniforme la nivelul UE

7.  reamintește că ar fi foarte recomandabil ca UE să adopte o legislație privind indicațiile geografice ale produselor neagricole, pentru a exploata la maximum efectele economice pozitive ale protejării caracterului distinct și a calității acestora, pentru a furniza consumatorilor informații fiabile privind locul și modul de producție a acestora și pentru a menține know-how-ul și locurile de muncă asociate acestora;

8.   consideră că această legislație poate stimula inovarea în procesele tradiționale de producție și crearea unor noi întreprinderi pentru produsele tradiționale și poate contribui la crearea de locuri de muncă în zonele subdezvoltate, în special oferind întreprinderilor mici și microîntreprinderilor - care produc aproximativ 80 % din produsele tradiționale locale care ar putea fi protejate prin sistemul indicațiilor geografice - posibilitatea de a-și crește vânzările prin operațiuni de marketing mai eficace și încurajându-le să coopereze mai strâns, având în vedere caracterul colectiv al sistemului;

9.  evidențiază faptul că ea poate contribui în mod eficace la combaterea contrafacerii, a utilizării frauduloase a denumirii originii geografice și a altor practici neloiale care induc în eroare consumatorul final și provoacă prejudicii în special microîntreprinderilor și IMM-urilor care produc în mod legitim vasta majoritate a produselor care ar putea beneficia de protecție și care încă nu dispun de mijloacele juridice și financiare necesare pentru a-și apăra interesele, având astfel un efect negativ și asupra exporturilor lor;

10.  consideră că această protecție promovează și facilitează accesul la piața comună și la piețele din afara UE al produselor artizanale europene, care sunt fructul unor cunoștințe și competențe tradiționale, care contribuie la păstrarea unui know-how valoros, caracteristic unor întregi comunități sociale și locale, și care reprezintă, de asemenea, o componentă semnificativă a patrimoniului istoric, cultural, economic și social european;

11.  consideră că o protecție uniformă a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole ar stimula dezvoltarea tehnologică și economică la nivel regional și local prin creșterea numărului de persoane angajate în domeniul fabricării produselor tradiționale;

12.  subliniază faptul că o protecție uniformă a indicațiilor geografice ar contribui nu doar la promovarea produselor tradiționale, ci și la recunoașterea calității materiilor prime folosite în aceste produse și a excelenței necesare în toate etapele procesului de producție;

13.  subliniază faptul că indicațiile geografice reprezintă o garanție a calității produsului pentru consumatori, fiind, în același timp, o recunoaștere a know-how-ului și un mijloc de protecție pentru producători;

14.  subliniază că recunoașterea protecției indicațiilor geografice pentru produsele neagricole și a know-how-ului tradițional, de înaltă calitate, prezintă atât un interes defensiv, cât și unul ofensiv în cadrul politicii comerciale comune și poate fi un instrument eficace pentru sprijinirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor și producătorilor mici și mijlocii cu scopul de a combate imitațiile și produsele contrafăcute și de a asigura aplicarea unei abordări mai sustenabile din punct de vedere social, economic și ecologic în ceea ce privește dezvoltarea economică în interiorul UE și în afara acesteia, precum și a unei concurențe loiale și a protecției consumatorilor, permițând astfel identificarea mai eficace a autenticității și calității produselor; consideră că recunoașterea protecției unitare a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole ar contribui, de asemenea, la consolidarea capitalului social în regiunile în care se desfășoară activitatea de producție;

15.  consideră că un sistem european uniform ar putea crește atractivitatea profesiilor legate de patrimoniu;

16.  subliniază faptul că păstrarea know-how-ului și a producției tradiționale poate contribui la stoparea depopulării și distrugerii zonelor rurale, precum și a fluxului de tineri care părăsesc aceste zone;

17.  subliniază importanța componentelor culturale, educaționale, sociale și sustenabile ale produselor neagricole care vor fi incluse în acest proces și subliniază nevoia conservării, transmiterii și dezvoltării know-how-ului și competențelor tradiționale care țin de acesta și a promovării unei cooperări mai strânse cu sectorul creativ, nu în ultimul rând pentru a pune în valoare calitatea materialelor folosite și a produselor finale; solicită ca denumirea sau logo-ul să fie accesibil tuturor producătorilor din zona respectivă care fabrică produsul conform metodelor prevăzute;

18.  subliniază că protecția indicațiilor geografice ale produselor neagricole va contribui la conservarea tradițiilor locale și regionale ale Europei, care fac parte din patrimoniul cultural și artistic european;

19.  recunoaște rolul esențial al IMM-urilor care investesc în know-how-ul tradițional de înaltă calitate și oferă locuri de muncă și ucenicii pe plan local pentru formarea unor profesioniști calificați care joacă un rol important în transmiterea metodelor de producție tradiționale; recunoaște importanța investițiilor în educație și formare în acest domeniu și încurajează statele membre să folosească în mod optim fondurile și programele disponibile ale UE pentru sprijinirea formării profesionale a specialiștilor care participă la producerea și promovarea produselor artizanale și industriale ecologice locale și regionale;

20.  încurajează statele membre să facă schimb de bune practici în crearea și susținerea inițiativelor de stimulare a sectorului artizanal tradițional, care ar putea, la rândul lor, sensibiliza în mai mare măsură cu privire la patrimoniul cultural local și ar putea stimula dezvoltarea zonelor rurale;

21.  subliniază faptul că o indicație geografică binecunoscută ar putea contribui la o mai bună promovare a itinerariilor culturale europene;

22.  invită Comisia și statele membre să promoveze cooperarea la nivel transregional și transnațional și punerea în comun a bunelor practici între clusterele de produse neagricole și sectoarele conexe;

23.  subliniază importanța indicațiilor geografice în contextul mai larg al drepturilor de proprietate intelectuală, ca modalitate de protejare a valorii create la nivel local, inclusiv a infrastructurii și a ocupării forței de muncă, de favorizare a dezvoltării regionale și de îmbunătățire a trasabilității, transparenței și informării consumatorilor;

24.  ia act de faptul că produsele industriale și artizanale care au legătură cu locurile lor de origine sau sunt ancorate în teritoriile lor constituie un element esențial al vieții economice și sociale din numeroase regiuni europene, deoarece susțin activități nerelocabile direct legate de realitățile locale, în special în zonele rurale; subliniază că adoptarea, la nivel european, a unui sistem de protecție a produselor industriale și artizanale care au legătură cu locul lor de origine sau sunt ancorate în teritoriile lor ar permite conservarea originalității acestora și ar evita standardizarea produselor;

Relațiile cu țările terțe

25.  consideră că listele deschise ale tuturor produselor, atât agricole, cât și neagricole, care sunt protejate prin indicații geografice ar trebui să fie integrate în viitoarele acorduri comerciale ale UE cu țările nemembre;

26.  consideră că ar exista efecte pozitive și asupra relațiilor comerciale pe care UE le are sau le negociază cu țări terțe, permițând astfel UE să dispună de o protecție egală pentru acest tip de produse europene, inclusiv în cadrul negocierilor comerciale internaționale;

27.  consideră că extinderea protecției indicațiilor geografice ale UE la produsele neagricole ar putea contribui la stimularea exporturilor europene și la creșterea cotei de piață a Europei, asigurând, totodată, recunoașterea produselor în cauză la nivel internațional și crearea, prin intermediul schimburilor comerciale și al negocierilor în domeniul comerțului, a unei imagini și a unei reputații pentru aceste produse, bazate pe nivelul lor ridicat de calitate;

28.  consideră că protecția indicațiilor geografice pentru produsele neagricole la nivelul UE ar consolida poziția Uniunii în cadrul OMC, permițându-i să argumenteze în mod convingător în favoarea creșterii nivelului standard de protecție, și ar reprezenta un semnal pozitiv pentru reînnoirea discuțiilor privind crearea unui registru multilateral al indicațiilor geografice în cadrul Agendei de dezvoltare de la Doha, în deplină conformitate cu Acordul TRIPS;

29.  consideră că protecția indicațiilor geografice pentru produsele neagricole trebuie să fie însoțită de o strategie mai eficace pentru protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în țările terțe, pentru a accelera aplicarea măsurilor de combatere a imitațiilor și a produselor contrafăcute;

30.  consideră că protecția uniformă a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole în UE ar putea fi un avantaj în contextul negocierilor privind acordurile comerciale cu țările terțe și, pe de altă parte, subliniază că unii dintre principalii noștri parteneri, cum ar fi India și China, au introdus deja sisteme de protecție a acestor indicații geografice;

31.  solicită Comisiei să includă în viitoarea sa comunicare privind strategia UE în materie de comerț și investiții o strategie coerentă și bine pregătită referitoare la toate indicațiile geografice, care să garanteze că acestea sunt respectate și recunoscute;

32.  consideră că extinderea protecției indicațiilor geografice la produsele neagricole ar putea face mai puternică și mai coerentă poziția UE în acest domeniu, atât în cadrul negocierilor comerciale bilaterale, cât și în cadrul forurilor multilaterale, cu obiectivul ultim de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru toate produsele europene de înaltă calitate în afara UE; consideră, în special, că atât produsele agricole, cât și cele neagricole protejate prin indicații geografice ar trebui luate pe deplin în considerare în cadrul negocierilor privind viitoarele acorduri comerciale ale UE; consideră că un sistem cuprinzător al UE privind indicațiile geografice ar stimula expansiunea comercială și ar facilita campaniile comune de promovare a produselor respective în afara UE;

Principii generale

33.  subliniază importanța indicațiilor geografice, care pot constitui un instrument important pentru îmbunătățirea trasabilității, a transparenței și a comunicării de informații consumatorilor, precum și pentru încurajarea regiunilor și a localităților din UE pentru a participa mai activ la definirea unei abordări mai sustenabile din punct de vedere social și ecologic a procesului de dezvoltare economică, precum și importanța consolidării rolului esențial jucat de indicațiile geografice în politica comercială a UE;

34.  este convins că sistemul trebuie să se bazele pe cele mai bune practici și pe principii transparente și nediscriminatorii și că acesta poate fi un instrument eficace pentru combaterea imitațiilor și a produselor contrafăcute și pentru asigurarea aplicării unei abordări mai sustenabile din punct de vedere social, economic și ecologic în ceea ce privește dezvoltarea economică în interiorul UE și în afara acesteia, precum și pentru consolidarea protecției consumatorilor;

35.  invită Comisia să aplice concluziile care s-au impus din experiența anterioară dobândită în domeniul agricol și al alimentației, pentru a crea un sistem bazat pe cele mai bune practici și pe principii nediscriminatorii, care să fie transparent, eficace, flexibil și fără obligații administrative inutile sau costuri descurajante pentru producătorii care decid din proprie inițiativă să înregistreze un produs într-un sistem de indicații geografice; consideră, de asemenea, că acest sistem ar trebui să asigure controale stricte și o maximă transparență și ar trebui să cuprindă mijloace adecvate pentru combaterea fraudelor; solicită Comisiei, în acest sens, să aplice o abordare nesectorială în privința tuturor sistemelor de protecție;

36.  consideră că noul sistem, la fel cum a fost cazul în trecut și pentru produsele agroalimentare, trebuie să reprezinte o garanție, perceptibilă intuitiv de consumatorii ce caută produse care sunt de înaltă calitate din punctul de vedere al autenticității și al originii acestora și care au o legătură strânsă cu zona geografică respectivă și sunt însoțite de informații fiabile și clare; consideră că eficacitatea unui sistem european unic de protecție a indicațiilor geografice va depinde de măsura în care vor fi comunicate toate informațiile necesare producătorilor și consumatorilor; subliniază să sistemul trebuie să fie transparent și să ofere o protecție accesibilă, acest lucru având o importanță majoră pentru încrederea consumatorului și a producătorului;

37.  consideră că, în cadrul noului cadru de reglementare european privind achizițiile publice, un sistem de certificare a calității și originii produselor ar putea fi util autorităților contractante în ceea ce privește specificațiile tehnice, certificările și criteriile de atribuire, în special la nivel local și regional.

38.  își exprimă dorința ca aceste produse să fie un element central al proiectelor de dezvoltare regională, de cercetare și de inovare, precum și al finanțării prin programul Orizont 2020 și fondurile de coeziune;

39.  consideră că un sistem de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole la nivelul UE care să fie coerent, simplu, transparent și să nu creeze complicații financiare și birocratice, astfel încât IMM-urile, în special, să îl poată accesa, ar permite Uniunii Europene să asigure o protecție egală pentru acest tip de produse europene în afara UE în cadrul negocierilor comerciale internaționale și ar constitui un avantaj semnificativ în negocierea acordurilor de liber schimb la nivel bilateral, cu partenerii comerciali ai Uniunii, și la nivel multilateral, în cadrul OMC;

40.  consideră că crearea unei protecții unice, la nivelul UE, a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole, care să includă definiții, proceduri de înregistrare și costuri comune, un cadru de protecție și mijloace de punere în aplicare, precum și instituirea unei autorități fiabile și recunoscute la nivelul UE, responsabilă de adoptarea deciziilor referitoare la acordarea statutului de indicație geografică pentru produse neagricole, fără a scădea standardele de protecție deja existente în 15 state membre, ar fi cea mai bună modalitate de creștere a eficacității atât în interiorul UE, cât și în negocierile cu țările terțe;

Domeniul de aplicare

41.  reiterează faptul că legătura cu teritoriul de proveniență este esențială pentru a identifica know-how-ul specific și pentru a indica calitatea, autenticitatea și caracteristicile produsului;

42.  este în favoarea unei definiții cuprinzătoare, care să permită recunoașterea legăturii dintre produs și zona geografică acoperită de indicația geografică; consideră că un sistem de protecție la nivelul UE ar trebui să aibă un domeniu de aplicare mai larg, astfel încât să fie posibilă asocierea în mod neechivoc a denumirilor, chiar dacă nu sunt geografice, cu un anumit loc;

43.  în acest sens, se declară în favoarea includerii în sistemul de protecție a semnelor și simbolurilor non-textuale care sunt asociate fără echivoc unei regiuni;

44.  subliniază că eticheta/semnul de recunoaștere/marca/logoul indicațiilor geografice pentru produsele neagricole ar trebui să fie ușor de recunoscut, ar trebui să reflecte identitatea regională/locală a produselor și ar trebui să fie redactate cel puțin în limba locului de origine al produsului și în limba țării în care este importat;

45.  subliniază că anumite indicații trebuie să fie excluse din protecția indicațiilor geografice, de exemplu termenii generici sau indicațiile geografice omonime; adaugă că, în acest sens, exceptările de la articolul 6 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 privind indicațiile geografice pentru produsele agricole ar putea servi drept exemplu;

Procesul de înregistrare

46.  este în favoarea unui proces de înregistrare obligatoriu, care ar oferi mai multă certitudine, îndeosebi în ceea ce privește exercitarea drepturilor în caz de litigiu; invită Comisia să propună cel mai eficient, simplu, util și accesibil mecanism de înregistrare a produselor și să asigure că sistemul prevede proceduri accesibile, clare și transparente de înregistrare, modificare și anulare, oferind astfel garanții juridice părților interesate; invită Comisia să realizeze o evaluare aprofundată pentru a reduce la minimum sarcina financiară și administrativă pentru părțile interesate;

47.  subliniază că sistemul ar trebui însoțit de crearea unui registru european unic standardizat pentru produsele neagricole care beneficiază de o indicație geografică protejată, pentru a promova produsele artizanale și a informa și proteja atât consumatorii, cât și producătorii, evitând însă sarcinile administrative excesive;

48.  subliniază, de asemenea, că un astfel de sistem ar trebui să se bazeze pe o abordare transversală, pentru a maximiza impactul economic și social, și ar trebui să consolideze în mod semnificativ legătura dintre produse și zona de proveniență a acestora, precum și să îmbunătățească transparența, pentru a crește credibilitatea și autenticitatea produselor, a le garanta originea și a contribui la o mai bună trasabilitate a acestora; subliniază necesitatea realizării unor controale regulate după acordarea statutului de indicație geografică pentru a verifica că criteriile pe care se bazează acest statut sunt în continuare respectate;

49.  consideră că procesul de înregistrare ar trebui să se desfășoare în două faze: în primul rând, autoritățile naționale sau regionale ar trebui să realizeze controale la fața locului pentru a se asigura că sunt respectate caracteristicile specifice; în al doilea rând, ar trebui să existe un sistem de înregistrare european unic pentru a garanta respectarea criteriilor comune în toate părțile UE;

50.  propune examinarea de către Comisie a posibilității de transferare, în acest context, inclusiv a înregistrării indicațiilor geografice agricole la OAPI; propune ca gestionarea acestui sistem la nivelul UE să fie realizată de către OAPI;

51.  subliniază că acest sistem ar trebui să limiteze costurile și obligațiile administrative ale întreprinderilor, oferind totodată garanții suficiente consumatorilor și ajutându-i să facă alegeri în cunoștință de cauză în momentul achiziționării produselor;

52.  consideră că un astfel de sistem ar trebui să lase inițiativa creării indicațiilor geografice întreprinderilor în cauză, în special în ceea ce privește definirea specificațiilor de produs pe care trebuie să le respecte indicațiile geografice;

53.  sprijină o abordare suplă a criteriilor incluse în specificațiile de produs, astfel încât nu numai să se permită, ci și să se încurajeze evoluția proceselor de producție și viitoarele inovații, cu condiția ca autenticitatea și calitatea produsului final să nu fie afectate;

54.  consideră că cel puțin următoarele criterii ar trebui incluse în specificațiile de produs: materiile prime utilizate, o descriere a procesului de producție, demonstrarea legăturii cu teritoriul, elemente de responsabilitate socială a întreprinderilor;

55.  propune ca producătorii, asociațiile acestora și organizațiile asociative să fie principalii actori autorizați să solicite înregistrarea unei indicații geografice pentru produse neagricole;

56.  consideră că s-ar putea solicita producătorilor plata unei contribuții pentru obținerea unei indicații geografice, cu condiția ca această contribuție să fie unică, echitabilă în raport cu costurile suportate și aplicată în mod uniform la nivelul Uniunii;

Măsuri de control

57.  consideră că ar trebui să se prevadă resursele necesare pentru a pune în practică în mod eficace protecția oferită de un astfel de instrument, indiferent de mijloacele de distribuție folosite în cazurile de utilizare abuzivă; subliniază necesitatea garantării unui nivel echivalent de protecție a indicațiilor geografice pe piața digitală;

58.  subliniază importanța controalelor de calitate, având în vedere diferențele semnificative existente între produsele agricole și neagricole (de exemplu, numărul de producători);

59.  pledează, de asemenea, pentru instituirea unui sistem de inspecție, infracțiuni și sancțiuni pentru monitorizarea indicațiilor geografice în cazul produselor comercializate în Europa;

60.  consideră că, pentru a proteja mai bine indicațiile geografice ale produselor neagricole, interdicția de utilizare incorectă a unei indicații geografice nu trebuie să se limiteze doar la riscul de inducere în eroare a consumatorilor sau la actele de concurență neloială, chiar și în cazurile în care adevărata origine a produsului este clar indicată; propune, prin urmare, extinderea protecției suplimentare prevăzute la articolul 23 din Acordul TRIPS, aplicabilă inițial vinurilor și băuturilor spirtoase, pentru a include indicațiile geografice ale produselor neagricole;

61.  propune introducerea unei proceduri, deschise părților interesate, prin care să se poată contesta înregistrarea unei indicații geografice;

62.  consideră că acest lucru ar facilita stabilirea unor proceduri de control eficiente, oferind astfel consumatorilor și producătorilor posibilitatea de a se proteja de contrafaceri, imitații și alte practici ilegale;

Coexistența cu drepturile anterioare

63.  consideră că orice indicație geografică viitoare trebuie să poată coexista cu drepturile deja asociate produsului și ar trebui să țină seama de bunele practici actuale existente la nivel național și local în cadrul UE;

64.  subliniază că relația dintre mărci și indicațiile geografice va trebui stabilită în mod clar, pentru a evita conflictele;

65.  propune ca normele privind relația dintre mărci și indicațiile geografice ale produselor agricole să se aplice protecției indicațiilor geografice ale produselor neagricole;

66.  propune ca statelor membre care oferă deja o protecție să li se acorde o perioadă de transpunere adecvată, permițându-se, totodată, aplicarea unor măsuri tranzitorii, astfel încât cele două sisteme să poată coexista până la trecerea la un mecanism al UE;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 671. (3) JO L 39, 13.2.2008, p. 16. (4) JO L 84, 20.3.2014, p. 14.