(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0129),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0086/2015),

–  având în vedere articolul 59 și articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0299/2015),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Directiva 2014/107/UE are, în general, un domeniu de aplicare mai larg decât Directiva 2003/48/CE și prevede că, în cazurile în care domeniile lor de aplicare se suprapun, Directiva 2014/107/UE prevalează. Există încă cazuri reziduale în care numai Directiva 2003/48/CE s-ar aplica în mod normal. Aceste cazuri reziduale sunt o consecință a micilor diferențe de abordare dintre cele două directive și a scutirilor specifice diferite. Atunci când, în acest număr limitat de cazuri, domeniul de aplicare al Directivei 2003/48/CE este în afara domeniului de aplicare al Directivei 2014/107/UE, dispozițiile relevante din Directiva 2003/48/CE ar continua să se aplice, ceea ce ar avea ca rezultat existența, în paralel, a două standarde de raportare în cadrul Uniunii. Beneficiile minore ale menținerii acestei duble raportări ar fi depășite de costuri. (5)  Directiva 2014/107/UE are, în general, un domeniu de aplicare mai larg decât Directiva 2003/48/CE și prevede că, în cazurile în care domeniile lor de aplicare se suprapun, Directiva 2014/107/UE prevalează. Există încă unele cazuri reziduale în care numai Directiva 2003/48/CE s-ar aplica în mod normal. Aceste cazuri reziduale sunt o consecință a micilor diferențe de abordare dintre cele două directive și a scutirilor specifice diferite. Atunci când, în acest număr limitat de cazuri, domeniul de aplicare al Directivei 2003/48/CE este în afara domeniului de aplicare al Directivei 2014/107/UE, dispozițiile relevante din Directiva 2003/48/CE ar continua să se aplice, ceea ce ar avea ca rezultat existența, în paralel, a două standarde de raportare în cadrul Uniunii. Cu toate că nu s-a făcut nicio analiză specifică a costurilor și beneficiilor sistemului de dublă raportare, nici măcar pentru perioada de tranziție dintre cele două standarde, este rezonabil să presupunem că beneficiile minore ale menținerii acestei duble raportări ar fi depășite de costuri. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 11 a (nou) (11a)  Dispoziții echivalente cu cele din Directiva 2003/48/CE sunt aplicate în prezent prin acorduri bilaterale separate între Uniune și cinci țări europene care nu fac parte din Uniune (Confederația Elvețiană, Principatul Liechtenstein, Republica San Marino, Principatul Monaco și Principatul Andorra), precum și între fiecare dintre statele membre și 12 teritorii dependente sau asociate (Insulele Canalului, Insula Man și teritoriile dependente sau asociate din Marea Caraibilor). Este important ca toate aceste acorduri bilaterale să fie adaptate la noul standard internațional al OCDE și la Directiva 2014/107/UE. Este, de asemenea, crucial să nu se creeze portițe pentru fraudă sau alte inadvertențe în procesul de tranziție de la standardul existent la cel nou. Pe lângă mandatul clar de negociere a modificărilor acordurilor cu cele cinci țări europene care nu sunt state membre ale Uniunii, Comisia ar trebui, în cadrul competențelor sale, să își asume un rol activ în facilitarea și promovarea revizuirii acordurilor statelor membre cu cele 12 teritorii dependente sau asociate. Pentru o desfășurare lină și eficientă a negocierilor, Comisia ar trebui, dacă este cazul și numai cu consimțământul explicit al statelor membre în cauză, să preia sarcina acestor negocieri. Amendamentul 3 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Până la 1 iulie 2016 Comisia transmite un raport Consiliului și Parlamentului European referitor la tranziția de la standardul de raportare aplicat în temeiul Directivei 2003/48/CE la noul standard de raportare stabilit prin Directiva 2014/107/UE. Raportul se referă la , orice riscuri de a crea portițe sau alte inexactități în raportare care ar putea fi exploatate pentru frauda și evaziunea fiscală transfrontalieră, fără a se limita la aceste riscuri . Raportul se referă, de asemenea, la procesul aferent de revizuire a acordurilor bilaterale separate între Uniune și cinci țări europene care nu fac parte din Uniune (Confederația Elvețiană, Principatul Liechtenstein, Republica San Marino, Principatul Monaco și Principatul Andorra), precum și între fiecare dintre statele membre și 12 teritorii dependente sau asociate (Insulele Canalului, Insula Man și teritoriile dependente sau asociate din zona Caraibilor). Până la 1 octombrie 2017 Comisia transmite un raport de monitorizare pentru a ține situația sub o observație atentă. Dacă este cazul, rapoartele sunt însoțite de propuneri legislative.