Parlamentul European,

–  având în vedere cadrul legal stabilit de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10 și 21, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 6, 7, 8, 10, 11, 20, 21, 42, 47, 48 și 52 din aceasta, de Convenția europeană a drepturilor omului, în special articolele 6, 8, 9, 10 și 13, precum și de jurisprudența instanțelor europene privind securitatea, viața privată și libertatea de exprimare,

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne(1) (în continuare, rezoluția);

–  având în vedere documentul de lucru din 19 ianuarie 2015 privind cursul dat anchetei Comisiei LIBE privind supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE(2);

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 21 aprilie 2015 privind supravegherea în masă;

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la cursul dat rezoluției Parlamentului European din 12 martie 2014 privind supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE (O-000114/2015 - B8‑0769/2015 și O-000115/2015 - B8‑0770/2015),

–  având în vedere ¨propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în rezoluție, Parlamentul a invitat autoritățile SUA și statele membre ale UE să interzică activitățile de supraveghere generalizată în masă și prelucrarea în masă a datelor personale ale cetățenilor și a denunțat acțiunile semnalate ale serviciilor de informații care au afectat în mod grav încrederea cetățenilor UE și drepturile lor fundamentale; întrucât rezoluția a reliefat posibila existență a altor motive, cum ar fi spionajul politic și economic, având în vedere capacitatea programelor de supraveghere în masă semnalate;

B.  întrucât rezoluția a lansat un „habeas corpus digital european – protecția drepturilor fundamentale în era digitală”, care conține opt acțiuni specifice, și a încredințat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne sarcina de a se ocupa de acest aspect în termen de un an, pentru a evalua în ce măsură statele au urmat recomandările respective;

C.  întrucât documentul de lucru din 19 ianuarie 2015 informează cu privire la evoluția situației de la adoptarea rezoluției, în contextul în care continuă valul de dezvăluiri referitoare la presupusele activități de supraveghere electronică în masă, precum și cu privire la stadiul implementării propunerii privind „habeas corpusul digital european”, remarcând reacția limitată a instituțiilor, a statelor membre și a părților interesate invitate să acționeze;

D.  întrucât Parlamentul invitase în rezoluție Comisia și celelalte instituții, organisme, birouri și agenții ale UE să dea curs recomandărilor în conformitate cu articolul 265 din TFUE („abținerea de a acționa”);

E.  întrucât Wikileaks a dezvăluit recent supravegherea individualizată a comunicațiilor ultimilor trei președinți francezi, precum și a miniștrilor din guvernul francez și a ambasadorilor francezi în SUA; întrucât acest spionaj strategic și economic a fost desfășurat la scară largă pe parcursul ultimilor 10 ani de către NSA pentru toate structurile statului francez și cele mai mari societăți franceze;

F.  întrucât raportul elaborat de Raportorul special privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și la libertatea de exprimare afirmă că criptarea și anonimatul asigură confidențialitatea și securitatea necesare pentru exercitarea dreptului la libertatea de opinie și la libertatea de exprimare în era digitală; întrucât raportul afirmă, de asemenea, că toate restricțiile vizând criptarea și anonimatul trebuie strict limitate în conformitate cu principiile legalității, necesității, proporționalității și legitimității obiectivului,

1.  salută anchetele desfășurate de Bundestagul german, de Consiliul Europei, de Organizația Națiunilor Unite și de Senatul Braziliei, dezbaterile ce au avut loc în mai multe parlamente naționale și activitatea desfășurată de numeroși actori ai societății civile, care au contribuit la o mai bună cunoaștere generală de către public a elementelor de supraveghere electronică în masă;

2.  solicită statelor membre ale UE să renunțe la toate acuzațiile penale împotriva lui Edward Snowden și să îi acorde protecție și, în consecință, să prevină extrădarea sau predarea lui de către terțe părți, ca recunoaștere a statutului său de denunțător și de apărător internațional al drepturilor omului;

3.  este, totuși, profund dezamăgit de lipsa generală de conștientizare a caracterului urgent a situației și de lipsa de voință manifestate de majoritatea statelor membre și de instituțiile UE de a examina atent aspectele menționate în rezoluție și de a transpune în practică recomandările acesteia, precum și de lipsa de transparență și de dialog cu Parlamentul European;

4.  este preocupat de o serie de legi recente adoptate în unele state membre care extind capacitățile de supraveghere ale structurilor de informații, inclusiv, în Franța, de noua lege privind informațiile secrete adoptată de Adunarea Națională la 24 iunie 2015, lege ce conține mai multe dispoziții care, în opinia Comisiei, pune importante probleme juridice, în Marea Britanie, de adoptarea Legii privind păstrarea datelor și puterile de investigare din 2014 (Data Retention and Investigatory Powers Act) și de decizia ulterioară a instanței de judecată că anumite articole sunt ilegale și trebuie să nu se mai aplice, precum și de propunerile, în Țările de Jos, vizând o nouă legislație care să actualizeze Legea privind informațiile și securitatea din 2002; își reiterează apelul către toate statele membre de a se asigura că actualele și viitoarele lor cadre legislative și mecanisme de control al activităților agențiilor de informații respectă standardele Convenției europene a drepturilor omului și toată legislația în materie a Uniunii;

5.  salută ancheta desfășurată de Bundestagul german privind supravegherea în masă; este foarte preocupat de dezvăluirile privind supravegherea în masă a telecomunicațiilor și a traficului de internet în interiorul Uniunii de către Agenția de informații externe germană BND în cooperare cu NSA; consideră că această supraveghere reprezintă o încălcare a principiului cooperării loiale în temeiul articolului 4 alineatul (3) din TUE;

6.  cere Președintelui Parlamentului European să invite Secretarul General al Consiliului Europei să demareze procedura bazată pe articolul 52 conform căreia orice înaltă parte contractantă furnizează, la cererea Secretarului General al Consiliului Europei, explicațiile cerute privind modul în care propriul drept intern asigură aplicarea efectivă a tuturor dispozițiilor acestei convenții;

7.  consideră că reacția Comisiei la rezoluție este până în prezent foarte nesatisfăcătoare, având în vedere magnitudinea dezvăluirilor; invită Comisia să răspundă solicitărilor formulate în rezoluție până în decembrie 2015, cel târziu; își rezervă dreptul de a introduce o acțiune în constatarea abținerii de a acționa sau de a plasa în rezervă anumite resurse bugetare destinate Comisiei până când se va ține cont în mod corespunzător de toate recomandările;

8.  subliniază importanța hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 8 aprilie 2014 care declară invalidă Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor; reamintește că CJUE a stipulat că interferența acestui instrument cu dreptul fundamental la viață privată trebuie să se limiteze la strictul necesar; subliniază faptul că această hotărâre prezintă un aspect nou, în măsura în care Curtea de Justiție face trimitere în mod specific la o parte anume a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la chestiunea „programelor generale de supraveghere” și a integrat acum efectiv aceleași principii, care derivă din această jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, în legislația UE din acest domeniu; subliniază faptul că este probabil ca, în viitor, Curtea de Justiție să aplice același raționament atunci când evaluează, în temeiul Cartei, validitatea altor acte legislative ale UE și ale statelor membre din acest domeniu al „programelor generale de supraveghere”;

Pachetul privind protecția datelor

9.  salută deschiderea negocierilor interinstituționale informale privind proiectul de regulament privind protecția datelor generale, precum și adoptarea de către Consiliu a unei concepții generale cu privire la proiectul de directivă privind protecția datelor; își reiterează intenția de a încheia negocierile pentru pachetul privind protecția datelor în 2015;

10.  reamintește Consiliului de angajamentul acestuia de a respecta Carta drepturilor fundamentale a UE în amendamentele pe care le face la propunerile Comisiei; reamintește, în special, că nivelul de protecție oferit trebuie să nu fie mai scăzut decât cel deja stabilit prin Directiva 95/46/CE;

11.  subliniază că atât Regulamentul, cât și Directiva privind protecția datelor sunt necesare pentru protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor și, prin urmare, ambele trebuie abordate ca un pachet ce va fi adoptat în același timp, pentru a asigura că toate activitățile de prelucrare a datelor din UE oferă un nivel ridicat de protecție în orice împrejurare; subliniază că obiectivul vizând consolidarea drepturilor și a protecției persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie îndeplinit când se adoptă pachetul;

Acordul-cadru UE-SUA

12.  observă că, de la adoptarea rezoluției, au fost finalizate negocierile cu SUA vizând acordul-cadru UE-SUA privind protecția datelor cu caracter personal atunci când sunt transferate și prelucrate în scopul asigurării respectării legii (în continuare ,,acordul-cadru”), iar proiectul de acord a fost parafat;

13.  salută eforturile depuse de administrația SUA de a reconstrui încrederea prin acordul cadru și în special faptul că Legea privind căile de atac judiciare din 2015 a fost adoptată cu succes de Camera Reprezentanților la 20 octombrie 2015, fapt ce evidențiază măsurile pozitive și de anvergură considerabilă adoptate de SUA pentru a răspunde preocupărilor exprimate de UE; consideră că este de o importanță crucială garantarea acelorași drepturi, în aceleași circumstanțe, la căi de atac eficiente pentru cetățenii UE sau pentru persoanele ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate în UE și transferate în SUA, fără nicio discriminare între cetățenii UE și cei ai SUA; invită Senatul SUA să adopte o lege care garantează acest aspect; subliniază că adoptarea de către Congresul SUA a legii privind căile de atac judiciare este o condiție esențială pentru semnarea și încheierea acordului-cadru;

Sfera de siguranță (Safe Harbour)

14.  reamintește că rezoluția cere suspendarea imediată a deciziei privind sfera de siguranță, deoarece nu oferă un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal pentru cetățenii UE;

15.  reamintește că orice acord internațional încheiat de UE prevalează asupra legislației secundare a UE și, prin urmare, subliniază necesitatea de a asigura faptul că acordul-cadru nu limitează drepturile și garanțiile persoanei vizate, care se aplică transferului de date în conformitate cu legislația UE; îndeamnă, prin urmare, Comisia să evalueze în detaliu modul exact în care acordul-cadru ar interacționa cu cadrul legislativ al UE pentru protecția datelor și ar afecta acest cadru, inclusiv actuala decizie-cadru a Consiliului, Directiva privind protecția datelor (95/46/CE) și viitoarea directivă și regulament privind protecția datelor; invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport de evaluare juridică cu privire la această chestiune înainte de a iniția procedura de ratificare;

16.  reamintește că, în comunicările sale din 27 noiembrie 2013, Comisia a transmis SUA 13 recomandări privind funcționarea sferei de siguranță, pentru a asigura un nivel adecvat de protecție;

17.  salută faptul că, în hotărârea sa din 6 octombrie 2015, CJUE a declarat invalidă Decizia 2000/520/CE a Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție al sferei de siguranță a SUA; subliniază că această hotărâre a confirmat poziția susținută de Parlament de mult timp, și anume că acest instrument nu oferă un nivel adecvat de protecție; invită Comisia să ia imediat măsurile necesare pentru a se asigura că toate datele cu caracter personal transferate în SUA beneficiază de un nivel eficient de protecție, care este, în esență, echivalent cu cel garantat în UE;

18.  exprimă obiecții cu privire la faptul că Parlamentul nu a primit nicio comunicare oficială din partea Comisiei cu privire la stadiul transpunerii în practică a celor 13 recomandări, în pofida anunțului Comisiei că va face acest lucru până în vara lui 2014; subliniază că, în urma deciziei CJUE de a invalida Decizia 2000/520/CE, Comisia trebuie să ofere urgent informații actualizate detaliate despre negocierile conduse până acum, precum și despre consecințele hotărârii asupra viitoarelor negocieri care au fost anunțate; invită Comisia să analizeze imediat alternativele posibile la sfera de securitate și consecințele hotărârii CJUE asupra oricăror alte instrumente pentru transferul de date cu caracter personal în Statele Unite și să raporteze cu privire la această chestiune până la sfârșitul lui 2015;

19.  îndeamnă Comisia să evalueze impactul și implicațiile juridice ale hotărârii Curții de Justiție din 6 octombrie 2015 în cauza Schrems (C-362/14) în ceea ce privește orice acord cu țările terțe care permite transferul datelor cu caracter personal, cum ar fi Acordul UE-SUA privind Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP), acordurile privind registrul cu numele pasagerilor (PNR), Acordul-cadru UE-SUA și alte instrumente în temeiul legislației UE care implică culegerea și prelucrarea datelor cu caracter personal;

Controlul democratic

20.  respectând în totalitate faptul că parlamentele naționale au o competență deplină în controlul serviciilor de informații naționale, invită toate parlamentele naționale care nu au făcut încă acest lucru, să analizeze profund și să instituie un control adecvat al activităților de informații și să se asigure că aceste comisii/structuri de control dispun de resurse, expertiză tehnică și mijloace legale suficiente și au acces la toate documentele relevante, pentru a fi în măsură să exercite un control efectiv și independent al serviciilor de informații și schimburilor de informații cu alte servicii de informații străine; își exprimă din nou angajamentul de a coopera strâns cu parlamentele naționale pentru a se asigura că există mecanisme de control eficiente, inclusiv prin comunicarea reciprocă de bune practici și de standarde comune;

21.  intenționează să urmărească Conferința privind controlul democratic al serviciilor de informații în Uniunea Europeană, desfășurată în perioada 28-29 mai 2015, și să își continue eforturile pentru a asigura comunicarea reciprocă de bune practici privind controlul serviciilor de informații, în strânsă coordonare cu parlamentele naționale; salută concluziile comune ale copreședinților acestei conferințe care și-au declarat intenția de a convoca o conferință de pe această temă peste doi ani;

22.  consideră că ar trebui susținute actualele instrumente de cooperare dintre organismele de control, de exemplu Rețeaua europeană a organismelor naționale de control al serviciilor de informații (ENNIR), a căror folosire ar trebui amplificată, eventual prin utilizarea potențialului IPEX pentru schimbul de informații dintre parlamentele naționale, în conformitate cu domeniul său de aplicare și capacitatea sa tehnică;

23.  reiterează solicitarea de suspendare a Acordului privind programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP);

24.  subliniază că este necesară o definiție comună a „securității naționale” pentru UE și pentru statele sale membre în vederea asigurării certitudinii juridice; remarcă faptul că lipsa unei definiții clare lasă loc hotărârilor arbitrare și abuzurilor în ceea ce privește drepturile fundamentale și statul de drept de către guvernele și comunitățile de informații din UE;

25.  încurajează Comisia și statele membre să introducă în legislație la nivelul legislației clauze de caducitate și de extindere care să permită colectarea de date cu caracter personal sau supravegherea cetățenilor UE; subliniază că astfel de clauze reprezintă garanții necesare pentru a asigura controlarea periodică a instrumentelor care afectează viața privată, din perspectiva necesității și proporționalității lor într-o societate democratică;

Refacerea încrederii

26.  subliniază că o relație sănătoasă între UE și SUA are în continuare o importanță vitală pentru ambii parteneri; remarcă faptul că dezvăluirile privind supravegherea au subminat sprijinul public pentru această relație și subliniază că trebuie luate măsuri pentru a garanta refacerea încrederii, în special având în vedere nevoia actuală stringentă de cooperare pentru o gamă largă de chestiuni geopolitice de interes comun; subliniază, în acest context, faptul că trebuie găsită o soluție negociată între SUA și UE în ansamblu, cu respectarea drepturilor fundamentale;

27.  salută măsurile legislative și judiciare adoptate recent de SUA pentru a limita supravegherea în masă de către NSA, precum adoptarea de către Congres a Legii SUA privind libertatea, fără nicio modificare ca urmare a unui compromis între cele două camere ale Congresului și între cele două partide, precum și decizia Curții de Apel din a Doua Circumscripție privind programul NSA de colectare de înregistrări ale convorbirilor telefonice; regretă însă că aceste decizii se axează în principal pe persoanele din SUA, iar situația cetățenilor UE rămâne neschimbată;

28.  consideră că orice decizie de utilizare a tehnologiilor de supraveghere ar trebui să se bazeze pe o evaluare aprofundată din perspectiva necesității și proporționalității; salută rezultatele proiectului de cercetare SURVEILLE, care pune la dispoziție o metodologie de evaluare a tehnologiilor de supraveghere, luând în considerare aspectele legale, etice și tehnologice;

29.  subliniază că UE ar trebui să contribuie la elaborarea de standarde sau principii internaționale la nivelul ONU, în conformitate cu Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile civile și politice, în vederea creării unui cadru global pentru protecția datelor, care să prevadă inclusiv restricții specifice în ceea ce privește colectarea de date în scopuri legate de securitatea națională;

30.  este convins că „o cursă a înarmării cu arme de supraveghere” poate fi evitată numai dacă sunt stabilite norme credibile la nivel mondial;

Societățile private

31.  salută inițiativele societăților private din sectorul TIC vizând dezvoltarea unor soluții de securitate criptografice și a unor servicii de internet care să îmbunătățească protecția vieții private; încurajează dezvoltarea în continuare de aplicații cu configurații ușor de utilizat care să-i ajute pe clienți să decidă ce informații să partajeze, cu cine să le partajeze și în ce mod; observă că numeroase societăți au anunțat, de asemenea, planuri vizând criptarea integrală („end-to-end encryption”) ca reacție la dezvăluirile privind programele de supraveghere în masă;

32.  reamintește că, în temeiul articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE, statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii de transmitere, stocare și găzduire o obligație generală de monitorizare a informațiilor pe care le transmit sau le stochează sau o obligație generală de a căuta activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilicite; reamintește, în special, că CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-360/10 și C-70/10, a respins măsurile de „supraveghere activă” a cvasitotalității utilizatorilor serviciilor vizate (furnizorii de acces la internet, în una dintre cauze, și o rețea socială, în cealaltă cauză) și a precizat că este interzisă orice injoncțiune care obligă un furnizor de servicii de găzduire să întreprindă o monitorizare generală;

33.  salută publicarea de rapoarte de transparență de către societățile din domeniul IT și telecomunicațiilor cu privire la cererile guvernelor de a obține date ale utilizatorilor; invită statele membre să publice date statistice referitoare la cererile adresate de acestea societăților private pentru a obține informații ale utilizatorilor cu caracter privat;

Acordul TFTP

34.  își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că Comisia nu a ținut seama de solicitarea clară a Parlamentului de suspendare a Acordului TFTP, întrucât nu s-au oferit informații clare pentru a preciza dacă datele SWIFT urmau să fie accesate în afara Acordului TFTP de către orice alt organism guvernamental din SUA; intenționează să ia în considerare acest lucru atunci când va dezbate aprobarea unor viitoare acorduri internaționale;

Alte schimburi de date cu caracter personal cu țări terțe

35.  subliniază poziția sa potrivit căreia toate acordurile, mecanismele și deciziile privind caracterul adecvat al nivelului de protecție pentru schimburile cu țări terțe care implică date cu caracter personal necesită o monitorizare riguroasă și acțiuni ulterioare imediate din partea Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor;

36.  salută Declarația UE-SUA de la Riga din 3 iunie 2015 privind consolidarea cooperării transatlantice în domeniul libertății, securității și justiției, prin care părțile semnatare s-au angajat să consolideze punerea în aplicare a Acordului SUA-UE privind asistența judiciară reciprocă (MLAT), să finalizeze analiza acordului prevăzută în acesta și să organizeze ateliere pentru a dezbate aspectele în cauză cu autoritățile naționale competente; subliniază că acordurile privind asistența judiciară reciprocă reprezintă instrumentul pe baza căruia autoritățile responsabile de aplicarea legii din statele membre ar trebui să coopereze cu autoritățile din țări terțe; în acest sens, invită statele membre și guvernul SUA să respecte angajamentele menționate anterior pentru a finaliza rapid analiza Acordului SUA-UE privind asistența judiciară reciprocă;

37.  invită Comisia să prezinte un raport Parlamentului până la sfârșitul anului 2015 cu privire la lacunele identificate în diferitele instrumente utilizate pentru transferurile internaționale de date în ceea ce privește accesul autorităților de asigurare a respectării legii și al serviciilor de informații din țările terțe, precum și cu privire la mijloacele de soluționare a acestor lacune, pentru a asigura în continuare protecția adecvată și necesară a datelor cu caracter personal din UE transferate în țări terțe;

Protejarea statului de drept și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE/o protecție sporită pentru avertizorii de integritate și ziariști

38.  consideră că drepturile fundamentale ale cetățenilor UE continuă să fie în pericol și că nu au fost luate suficiente măsuri pentru a asigura protecția deplină a acestora în cazul supravegherii electronice în masă; regretă realizarea unor progrese limitate în asigurarea protecției persoanelor care fac denunțuri și a ziariștilor;

39.  regretă că multe programe de colectare de informații la scară largă și foarte largă par a fi conduse de interesele economice ale societăților care dezvoltă și administrează aceste programe, astfel cum a fost situația în cazul terminării programului special al NSA „Thinthread” și înlocuirii lui cu programul de supraveghere la scară largă „Trailblazer”, care a fost externalizat către SAIC în 2001;

40.  își exprimă din nou profunda îngrijorare în legătură cu lucrările Comisiei pentru Convenția privind criminalitatea informatică din cadrul Consiliului Europei în ceea ce privește interpretarea articolului 32 din Convenția privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001 (Convenția de la Budapesta), care se referă la accesul transfrontalier la date informatice stocate, fie cu consimțământ, fie pentru că acestea sunt disponibile publicului, și se opune încheierii unui protocol adițional sau unor orientări menite să extindă domeniul de aplicare al prevederii respective dincolo de regimul actual instituit prin convenția în cauză, care reprezintă deja o excepție majoră de la principiul teritorialității, deoarece ar putea avea drept urmare accesul liber la distanță al autorităților de asigurare a respectării legii la servere și computere situate în alte jurisdicții, fără ca acestea să recurgă la acordurile de asistență judiciară reciprocă și la alte instrumente de cooperare judiciară introduse pentru a garanta drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv protecția datelor și respectarea procedurilor; subliniază că Uniunea Europeană și-a exercitat competența în domeniul criminalității informatice și, prin urmare, atât prerogativele Comisiei, cât și cele ale Parlamentului ar trebui respectate;

41.  regretă faptul că Comisia nu a răspuns solicitării Parlamentului de a analiza posibilitatea instituirii unui program european cuprinzător de protecție a persoanelor care fac denunțuri și invită Comisia să prezinte, cel târziu până la sfârșitul anului 2016, o comunicare pe această temă;

42.  salută rezoluția adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 23 iunie 2015 intitulată „Îmbunătățirea protecției persoanelor care fac denunțuri”, în special punctul 9 privind importanța acestor persoane, care asigură respectarea limitelor juridice impuse activității de supraveghere, și punctul 10 prin care se solicită UE să adopte legi de protecție a persoanelor care fac denunțuri care să vizeze, de asemenea, angajații serviciilor naționale de securitate sau de informații și ai firmelor private care desfășoară activități în acest domeniu și să acorde azil, pe cât posibil în conformitate cu legislația națională, persoanelor care fac denunțuri care sunt amenințate cu represalii în țările lor de origine, cu condiția ca informațiile divulgate de acestea să îndeplinească condițiile necesare pentru protecție în conformitate cu principiile susținute de Adunare;

43.  subliniază că supravegherea în masă subminează în mod grav confidențialitatea datelor în anumite profesii reglementate, cum ar fi doctorii, ziariștii și avocații; subliniază în special dreptul cetățenilor UE de a fi protejați de orice supraveghere care vizează comunicarea confidențială a acestora cu avocații lor și care ar încălca Carta drepturilor fundamentale a UE, în special articolele 6, 47 și 48, precum și Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat; invită Comisia să prezinte, până cel târziu la sfârșitul lui 2016, o comunicare privind protecția comunicațiilor confidențiale în exercitarea anumitor profesii care se bucură de privilegii profesionale prevăzute de lege;

44.  solicită Comisiei să pregătească orientări pentru statele membre privind modul de aliniere a instrumentelor de colectare de date cu caracter personal în scopul prevenirii, depistării, anchetării și urmăririi infracțiunilor, inclusiv din domeniul terorismului, la hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 8 aprilie 2014 privind păstrarea datelor (cauzele C-293/12 și C-594/12) și din 6 octombrie 2015 privind sfera de siguranță (cauza C 362/14); atrage atenția în special asupra punctelor (58) și (59) din hotărârea privind păstrarea datelor și asupra punctelor (93) și (94) din hotărârea privind sfera de siguranță, prin care se solicită în mod clar ca datele colectate să fie individualizate și nu colectate în bloc;

45.  subliniază faptul că jurisprudența cea mai recentă, în special hotărârea CJUE din 8 aprilie 2014 privind păstrarea datelor, stabilește clar ca cerință legală demonstrarea caracterului necesar și proporțional al oricărei măsuri care implică culegerea și utilizarea datelor cu caracter personal care ar putea aduce atingere dreptului la respectarea vieții private și de familie și dreptului la protecția datelor; consideră regretabil faptul că aspectele politice subminează deseori respectarea acestor principii juridice în cadrul procesului decizional; invită Comisia să se asigure, în cadrul Agendei sale privind o mai bună legiferare, că întreaga legislație a UE este de foarte bună calitate, respectă toate standardele juridice și jurisprudența și este în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE; recomandă ca evaluarea de impact privind orice măsuri de asigurare a respectării legii și de securitate care implică utilizarea și culegerea datelor cu caracter personal să includă întotdeauna un test privind caracterul necesar și proporțional;

O strategie europeană pentru sporirea independenței informatice

46.  își exprimă nemulțumirea cu privire la lipsa de măsuri din partea Comisiei pentru a da curs recomandărilor detaliate formulate în rezoluția privind creșterea nivelului de securitate informatică și protecția sferei private în mediul online în UE;

47.  salută măsurile adoptate până în prezent în vederea consolidării securității informatice a Parlamentului, astfel cum au fost prezentate în planul de acțiune privind Securitatea TIC a PE elaborat de către DG ITEC; solicită continuarea acestor eforturi și aplicarea integrală și rapidă a recomandărilor formulate în rezoluție; solicită o noua abordare și, dacă este necesar, modificări legislative în domeniul achizițiilor publice pentru a întări securitatea informatică a instituțiilor UE; solicită înlocuirea sistematică în toate instituțiile UE a softurilor brevetate cu softuri cu sursă deschisă, care pot fi auditate și verificate, introducerea unui criteriu de selecție obligatoriu privind softurile cu sursă deschisă în toate procedurile de achiziții publice viitoare în domeniul TIC, precum și punerea la dispoziție de instrumente de criptare;

48.  își reiterează cu insistență invitația de a elabora, în cadrul noilor inițiative, cum ar fi piața unică digitală, o strategie europeană pentru o mai mare independență informatică și o protecție mai solidă a sferei private în mediul online, care va impulsiona sectorul IT din UE;

49.  intenționează să prezinte recomandări suplimentare în acest domeniu în urma conferinței sale cu tema „Protejarea sferei private în mediul online prin întărirea securității informatice și a autonomiei informatice a UE”, programată să aibă loc la sfârșitul anului 2015, recomandări care se vor baza pe concluziile recentului studiu STOA privind supravegherea în masă a utilizatorilor de servicii informatice;

Guvernanța democratică și neutră a internetului

50.  salută obiectivul Comisiei de a face din UE un actor de referință în guvernanța internetului, precum și viziunea acesteia privind un model multipartit pentru guvernanța internetului, care a fost reiterată în timpul reuniunii mondiale multilaterale pentru viitorul guvernanței internetului (NETMundial), organizată în Brazilia în aprilie 2014; așteaptă cu interes rezultatele lucrărilor internaționale în curs de desfășurare în acest domeniu, inclusiv în cadrul Forumului privind guvernanța internetului;

51.  avertizează cu privire la pericolul evident al degradării dreptului fundamental la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, atunci când fiecare informație referitoare la comportamentul uman este considerată potențial utilă în combaterea actelor criminale viitoare, ceea ce are inevitabil ca rezultat crearea unei culturi a supravegherii în masă, în care fiecare cetățean este tratat ca un potențial suspect, și erodarea coerenței societății și a încrederii;

52.  intenționează să aibă în vedere concluziile cercetării aprofundate desfășurate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale privind protecția drepturilor fundamentale în contextul supravegherii, în special privind situația juridică actuală a persoanelor în ceea ce privește căile de atac de care dispun în legătură cu practicile în cauză;

Activități ulterioare

53.  însărcinează Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să continue să monitorizeze evoluțiile din acest domeniu și cursul dat recomandărilor incluse în rezoluție;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0230. (2) PE546.737v01-00.