Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2977(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-1240/2015

Texte depuse :

B8-1240/2015

Dezbateri :

PV 25/11/2015 - 21
CRE 25/11/2015 - 21

Voturi :

PV 26/11/2015 - 11.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0418

Texte adoptate
PDF 283kWORD 111k
Joi, 26 noiembrie 2015 - Strasbourg
Educația pentru copii în situații de urgență și de criză prelungită
P8_TA(2015)0418B8-1240/2015

Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2015 referitoare la educația pentru copii în situații de urgență și de criză prelungită (2015/2977(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și protocoalele opționale la aceasta referitoare la implicarea copiilor în conflicte armate din mai 2000, la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă din ianuarie 2002 și respectiv la o procedură de comunicare din decembrie 2011,

–  având în vedere Principiile și orientările ONU privind copiii asociați cu forțele sau grupările armate (Principiile de la Paris) din februarie 2007,

–  având în vedere Comentariul general nr. 14 (2013) al Comitetului ONU pentru drepturile copilului cu privire la dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,

–  având în vedere planul de acțiune al ONU intitulat „O lume demnă pentru copii”,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul de la Lisabona care stabilește principiul coerenței politicii pentru dezvoltare și care prevede luarea în considerare a obiectivelor cooperării pentru dezvoltare în punerea în aplicare a politicilor susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei Europene: „Consensul european privind ajutorul umanitar” de la 30 ianuarie 2008,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2008 intitulată „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale UE” (COM(2008)0055),

–  având în vedere Orientările UE privind copiii și conflictele armate (actualizate în 2008),

–  având în vedere Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare),

–  având în vedere premiul Nobel pentru pace, decernat Uniunii Europene la 10 decembrie 2012 și primirea ulterioară a premiului în bani, utilizat în cadrul inițiativei UE „Copiii pentru pace”,

–  având în vedere Rezoluția 64/290 din 9 iulie 2010 a Adunării Generale a ONU privind dreptul la educație în situații de urgență și orientările relevante din acest domeniu, inclusiv cele elaborate de UNICEF și de UNESCO,

–  având în vedere „Cadrul de acțiune Dakar” adoptat de Forumul mondial privind educația din 26-28 aprilie 2000 și Declarația Mileniului a ONU de la 8 septembrie 2000,

–  având în vedere Declarația de la Incheon intitulată „Educația 2030” adoptată de Forumul mondial privind educația din 19-22 mai 2015,

–  având în vedere „Declarația de la Oslo”, adoptată în cadrul Summitului de la Oslo privind educația pentru dezvoltare din 6-7 iulie 2015,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la educația pentru copii în situații de urgență și de criză prelungită (O-000147/2015 – B8‑1108/2015),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit estimărilor ONU, aproximativ un miliard de copii trăiesc în zone afectate de conflicte, dintre care 250 de milioane cu vârste mai mici de cinci ani și care sunt privați de dreptul fundamental la educație; întrucât aproximativ 65 de milioane de copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 15 ani sunt afectați cel mai mult de urgențele și crizele prelungite, fiind expuși riscului de întrerupere a studiilor, și aproximativ 37 de milioane de copii aflați la vârsta corespunzătoare ciclului primar și primilor ani din ciclul gimnazial sunt neșcolarizați în țările afectate de criză; întrucât în jur de jumătate din copiii neșcolarizați din lume locuiesc în zone afectate de conflict; întrucât 87 % dintre copiii neșcolarizați din statele arabe sunt afectați de conflicte și este probabil ca aproximativ 175 de milioane de copii să fie afectați de dezastre naturale în fiecare an; întrucât anumite grupuri, cum sunt copiii săraci, fetele și copiii cu dizabilități, își văd perspectivele, care oricum sunt scăzute, reduse și mai mult în zonele afectate de conflicte sau în contexte fragile;

B.  întrucât aproape 10 milioane de copii sunt refugiați și se estimează că 19 milioane de copii din întreaga lume au fost strămutați în țara lor din cauza conflictelor;

C.  întrucât fiecare copil este, mai întâi de toate, un copil ale cărui drepturi ar trebui respectate fără discriminare, indiferent de originea etnică, naționalitate, statut social, statutul de migrant sau de reședința minorului respectiv sau a părinților săi;

D.  întrucât educația reprezintă un drept fundamental al omului și dreptul fiecărui copil; întrucât educația este esențială pentru a putea beneficia pe deplin de toate celelalte drepturi sociale, economice, culturale și politice;

E.  întrucât educația constituie baza unei cetățenii responsabile, poate transforma o societate și poate contribui la egalitatea socială, economică, politică și la egalitatea între genuri, reprezentând un element esențial pentru emanciparea fetelor și femeilor la nivel social, cultural și profesional, precum și pentru prevenirea violenței împotriva femeilor și fetelor;

F.  întrucât educația reprezintă un element esențial pentru integrarea și îmbunătățirea condițiilor de viață ale minorilor cu dizabilități și/sau cu nevoi educative speciale;

G.  întrucât învățământul primar gratuit pentru toți copiii este un drept fundamental pe care guvernele s-au angajat să îl respecte prin Convenția ONU privind drepturile copilului adoptată în 1989; întrucât obiectivul pentru 2015 este acela de a garanta că toți băieții și fetițele absolvă un ciclu complet de învățământ primar; întrucât, în ciuda realizării anumitor progrese în țările în curs de dezvoltare, acest obiectiv este încă departe de a fi îndeplinit;

H.  întrucât Cadrul Dakar și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) au mobilizat comunitatea internațională în favoarea accesului universal la învățământul primar, desfășurat în spiritul egalității de gen și de calitate, dar niciunul din aceste obiective nu vor fi îndeplinite până în 2015, termenul limită stabilit;

I.  întrucât, în cel puțin 30 de țări din lume, se înregistrează atacuri îndreptate asupra instituțiilor de educație comise de forțele de securitate ale statului și de grupări armate nestatale; întrucât protejarea școlilor împotriva atacurilor și a utilizării lor în scop militar de către grupările armate statale și nestatale este în acord cu Declarația privind școlile sigure și Orientările privind protejarea școlilor și a universităților de utilizarea în scopuri militare pe durata conflictelor armate;

J.  întrucât copiii, adolescenții și tinerii se confruntă cu amenințări din ce în ce mai mari și sunt afectați în mod disproporționat, în special în statele instabile; întrucât copiii și adolescenții neșcolarizați sunt expuși unui risc mai mare de căsătorie și sarcină timpurie, de recrutare în cadrul unor forțe sau grupări armate, de a fi victime ale traficului sau ale exploatării prin muncă; întrucât în zonele de conflict ajutoarele umanitare constituie adesea unica soluție care le permite copiilor să-și continue studiile și să-și îmbunătățească perspectivele viitoare, contribuind, în plus, la protejarea lor de abuzuri și exploatare;

K.  întrucât furnizarea unei educații de calitate în situații de urgență nu face parte întotdeauna din acțiunile umanitare, se concentrează în mod esențial pe învățământul primar și este considerată în continuare secundară în raport cu furnizarea de hrană, apă, asistență medicale și adăpost și întrucât, ca rezultat, copiii afectați de conflicte sau de dezastre naturale sunt privați de educație;

L.  întrucât ajutorul umanitar consacrat educației este redus, iar ajutorul pentru dezvoltare, mai generos, ajunge târziu sau deloc; întrucât sistemele de punere în aplicare sunt slab coordonate și generează costuri de tranzacție mari și întrucât nu există parteneri care dețin capacități de reacție adecvate;

M.  întrucât calitatea programelor educaționale pentru refugiați tinde să fie scăzută, cu un raport copil - cadru didactic în medie de 70:1 și o proporție ridicată de cadre didactice necalificate;

N.  întrucât noile Obiective de dezvoltare durabilă (ODD) și obiectivele aferente stabilesc o nouă agendă pentru educație, cuprinzătoare și ambițioasă, care urmează a fi îndeplinită până în 2030;

O.  întrucât accesul universal la educația publică de înaltă calitate, nu numai la învățământul de bază, ci și, cu aceeași importanță, la învățământul secundar și superior, este esențial pentru depășirea inegalităților și atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă;

P.  întrucât, în perioada 2014-2020, UE va investi 4,7 miliarde EUR în educație în țările în curs de dezvoltare, ceea ce constituie o creștere față de cele 4,4 miliarde EUR investite în perioada 2007-2013;

Q.  întrucât părțile la Declarația de la Incheon constată cu îngrijorare că dezastrele naturale, conflictele și alte crize continuă să perturbe procesul de educație și dezvoltare și se angajează să creeze „sisteme de educație mai favorabile incluziunii, mai reactive și mai reziliente”, și că educația trebuie „asigurată în medii sigure și protejate, favorabile învățării și ferite de violență”;

R.  întrucât inițiativa UE „Copiii păcii” asigură pentru aproximativ 1,5 milioane de copii din situații de conflict și urgență din 26 de țări accesul la școli în care pot învăța într-un mediu sigur și pot primi asistență psihologică;

S.  întrucât au fost dezvoltate abordări în materie de educație inovatoare, favorabile incluziunii și cuprinzătoare pentru situații de urgență de către mai mulți parteneri ai UE, cum ar fi Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) în vederea garantării accesului la o educație de calitate a copiilor refugiați afectați de conflictele în desfășurare; întrucât această abordare combină necesitățile umanitare pe termen scurt și nevoile pe termen lung legate de dezvoltare ale copiilor și include elaborarea unor materiale autodidactice interactive, a unui suport psiho-social, crearea unor spații de învățare și de recreere sigure, precum și dezvoltarea unor activități privind sensibilizarea la aspectele privind siguranța și securitatea și consolidarea capacităților;

T.  întrucât se estimează că este necesară suma de 8 miliarde USD pe an pentru a oferi asistență pedagogică copiilor afectați de situații de urgență, iar deficitul finanțării globale a educației în situații de urgență din contribuțiile naționale ale guvernelor afectate se ridică la 4,8 miliarde USD;

U.  întrucât sunt necesare o mărire a finanțării pentru ajutor umanitar și dezvoltare pentru a acoperi acest deficit, precum și o mărire de către statele aflate în situații instabile a cheltuielilor publice destinate educației; întrucât procentul cheltuielilor publice pentru educație în statele aflate în situații instabile a scăzut în ultimii ani și reprezintă în continuare mai puțin de 20 % din valoarea de referință recomandată internațional;

V.  întrucât Declarația de la Oslo subliniază importanța examinării structurii ajutorului global pentru a putea elimina diferența dintre răspunsurile umanitare și intervențiile pentru dezvoltare pe termen mai lung din domeniul educației și propune stabilirea unei noi platforme în acest scop, precum și crearea unui fond special sau a unei noi modalități de asigurare a educației în situații de urgență până la Summitul mondial în domeniul umanitar din 2016,

1.  subliniază importanța educației universale și publice de înaltă calitate ca factor de catalizare a dezvoltării, care determină o ameliorare a perspectivelor de reușită a altor intervenții în domeniul sănătății, salubrizării, reducerii riscului de dezastre, creării de locuri de muncă, reducerii sărăciei și al dezvoltării economice; subliniază rolul educației ca instrument puternic necesar pentru a asigura o senzație de normalitate, a conștientiza cu privire la drepturi și a ajuta copiii, adolescenții și tinerii să depășească traumele, să se integreze în societate după încetarea conflictelor și să dobândească aptitudinile necesare pentru reconstrucția societăților lor și pentru promovarea construcției păcii și a reconcilierii;

2.  subliniază că, pe termen mai îndelungat, educația de calitate poate constitui un element esențial în reconstrucția societăților după încheierea conflictelor, deoarece ea poate mări potențialul copiilor în materie de câștigare de venituri, le permite să mențină sănătatea familiilor lor și le ameliorează capacitatea de a se extrage din cercul sărăciei;

3.  subliniază că fetele și alți copii dezavantajați, inclusiv copiii cu dizabilități, nu ar trebui să fie discriminați vreodată sub aspectul accesului la o bună educație în situații de urgență;

4.  evidențiază rolul pozitiv pe care îl joacă educația în ceea ce privește dezvoltarea și bunăstarea copiilor și subliniază cât de importantă este asigurarea învățării continue, pe toată durata vieții, pentru tinerii adolescenți; consideră că acest demers va limita și posibilitățile de implicare a acestora în cadrul grupărilor armate sau angajarea lor în acțiuni extremiste;

5.  recunoaște progresele înregistrate de la adoptarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, dar regretă faptul că obiectivele stabilite nu vor fi îndeplinite în 2015; invită Uniunea Europeană și statele sale membre să considere aceste obiective drept priorități primordiale în cadrul politicilor lor interne și al relațiilor cu țările terțe; subliniază faptul că aceste obiective, în special eradicarea sărăciei, accesul universal la educație și egalitatea între genuri, nu vor fi îndeplinite decât prin dezvoltarea unor servicii publice accesibile tuturor; salută noua agendă pentru educație stabilită în Obiectivele de dezvoltare durabilă și subliniază în continuare importanța accesului echitabil la educația de calitate pentru persoanele cele mai vulnerabile;

6.  constată cu îngrijorare că progresele înregistrate în domeniul educației au fost cele mai lente sau chiar absente în țările afectate de conflicte și în statele instabile și afectate de conflicte și subliniază importanța consolidării rezistenței sistemelor de educație în aceste țări și a asigurării unui proces de învățare neîntrerupt în situații de criză; subliniază, deci, că UE, statele membre și toți ceilalți actori implicați la diferite niveluri trebuie să depună eforturi mai mari, dedicate elaborării unor instrumente în măsură să garanteze dezvoltarea și răspândirea educației în țările afectate de criză;

7.  subliniază faptul că milioane de copii au fost obligați să devină refugiați și că accesul la educație pentru copiii refugiați este de o importanță deosebită; invită țările-gazdă să se asigure că copiii refugiați au acces deplin la educație și să promoveze cât mai mult posibil integrarea și includerea acestora în sistemele naționale de educație; solicită, de asemenea, actorilor din domeniul ajutorului umanitar și din domeniul dezvoltării să acorde o mai mare atenție educației și formării cadrelor didactice din comunitatea de origine, precum și din comunitatea-gazdă, iar donatorilor internaționali să acorde prioritate educației atunci când intervin în situații de criză, prin intermediul unor programe de participare și de sprijin psihologic acordat copiilor migranți, precum și promovării învățării limbii țării-gazdă, pentru a asigura o integrare mai bună a copiilor refugiați;

8.  subliniază că este necesar să se pună accentul pe învățământul secundar și pe formarea profesională, precum și pe învățământul primar de bază; evidențiază faptul că tinerii în vârstă de 12 până la 20 de ani dispun de perspective foarte limitate în cadrul comunităților de refugiați, reprezentând totodată principalul grup-țintă pentru serviciul militar și alte forme de angajare în conflicte armate; menționează exemplul Afganistanului unde, potrivit Băncii Mondiale, în ciuda proporției enorme de populație activă, doar 30% din persoanele cu vârsta peste 15 ani sunt alfabetizate și unde decenii de război au creat o penurie gravă de forță de muncă calificată;

9.  solicită statelor membre să conceapă măsuri specifice de primire pentru minorii neînsoțiți și pentru mamele singure cu copii;

10.  reamintește statelor membre că protecția minorilor și prevenirea abuzurilor și a traficului sunt legate de integrarea acestora în școli și în programele educative, prevăzând în acest scop standarde clare de primire, integrare și sprijin lingvistic, conform celor stabilite prin Directiva 2013/33/UE;

11.  îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să-i sprijine pe studenții refugiați aflați în tranzit, inclusiv prin cooperarea cu diverse organizații internaționale;

12.  invită Comisia Europeană și statele membre să creeze „coridoare educative” pentru primirea în universități a studenților proveniți din țări aflate în conflict, în special din Siria, Irak și Eritreea;

13.  solicită UE și agențiilor sale umanitare să includă sistematic educația și protecția copiilor în întregul ciclu de răspuns de urgență și să asigure fonduri multianuale flexibile pentru crizele care se prelungesc;

14.  salută înființarea Fondului fiduciar Bekou, a Fondului fiduciar Madad și a Fondului fiduciar de urgență pentru Africa, ca instrumente eficace de abordare a separării finanțării umanitare de finanțarea pentru dezvoltare în situațiile de urgență complexe și prelungite, în care aspectele politice, economice și umanitare sunt corelate; solicită UE și statelor membre să includă educația pentru copii ca o prioritate în contextul alocării resurselor provenind din fondurile fiduciare ale UE;

15.  recunoaște lacunele îngrijorătoare în ceea ce privește acțiunile din domeniul educației în situații de urgență, mai ales având în vedere că o implicare din timp ar fi nu numai în avantajul copiilor afectați, ci ar putea îmbunătăți și eficiența măsurilor umanitare globale; își reiterează sprijinul pentru menținerea școlilor ca spații sigure pentru copii și subliniază în acest context importanța protejării educației de diversele atacuri; solicită UE și statelor sale membre să se angajeze să sprijine pe deplin principiile Cadrului cuprinzător privind siguranța școlilor și să apere educația împotriva atacurilor și a utilizării sale în scopuri militare, în concordanță cu Declarația privind școlile sigure și Orientările privind protejarea școlilor și universităților împotriva utilizării în scopuri militare pe durata conflictelor armate;

16.  solicită UE să conlucreze cu țările partenere, cu alți donatori, cu sectorul privat și cu societatea civilă pentru îmbunătățirea perspectivelor tinerilor în materie de educație în situațiile de conflict și de urgență, dată fiind importanța crucială a rolului stabilizator pe care tinerii îl pot avea după încheierea conflictelor mulțumită competențelor lor eventual dobândite pentru refacerea infrastructurii, a serviciilor de bază, a sistemelor de îngrijire a sănătății și educaționale, precum și pentru a reduce riscurile ca o populație tânără fără ocupație să provoace tulburări sociale sau să alunece înapoi în cercul vicios al violenței;

17.  apreciază inițiativa UE „Copiii păcii”, care urmărește să finanțeze proiectele umanitare din domeniul educației în situații de urgență și solicită Comisiei Europene să extindă această inițiativă; salută inițiativa No Lost Generation (Nicio generație pierdută), lansată de mai mulți donatori, structuri umanitare și de dezvoltare, inclusiv UE, de a le oferi acces la educație milioanelor de copii în Siria și în țările învecinate;

18.  regretă faptul că, în ciuda rolului important al educației în situații de urgență, acest domeniu politic a primit mai puțin de 2 % din toate fondurile pentru asistență umanitară în 2014; solicită, deci ca, în cadrul noului program de revizuire a fondurilor europene, să fie completată și mărită finanțarea destinată programelor de educație pentru copii, inclusiv în țările terțe care sunt teatrul unor situații de război sau de urgență, în general;

19.  invită toți actorii din domeniul umanitar, având în vedere caracterul prelungit al crizelor contemporane, să includă educația ca parte integrantă a acțiunilor lor umanitare și să-și intensifice angajamentele în favoarea educației prin mobilizarea sectorului educativ într-o etapă timpurie a stării de urgență și prin garantarea unor fonduri speciale suficiente; invită acești actori să acorde o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, cum sunt fetele, persoanele cu dizabilități și cele sărace, să țină seama de copiii și tinerii strămutați care și-au găsit refugiul în comunități-gazdă și să aibă în vedere învățământul secundar, pentru a nu exclude adolescenții din procesul educațional;

20.  salută atenția internațională crescândă care este acordată aspectelor legate de educație în situații de urgență și în special anunțul comisarului UE pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor privind obiectivul său de a aloca 4 % din bugetul UE pentru ajutor umanitar educației pentru copii în situații de urgență până în 2019;

21.  invită statele membre ale UE să sprijine obiectivul Comisiei de a mări proporția de fonduri umanitare alocate educației în situații de urgență la 4% din bugetul UE pentru ajutor umanitar ca o investiție minimă pentru a asigura accesul la educație de calitate pentru copii în situații de urgență și crize prelungite; le solicită, de asemenea, să acorde mai multă atenție și mai multe fonduri educației prin intermediul acțiunilor lor umanitare, subliniind totodată că acest lucru nu ar trebui realizat în detrimentul altor nevoi fundamentale; solicită UE să promoveze în rândul țărilor interesate cele mai bune practici în termeni de pregătire și strategii de răspuns pentru sprijinirea educației în caz de criză și pentru a acorda asistență în vederea consolidării capacităților legate de aceasta, de exemplu prin programe de sprijin bugetar;

22.  subliniază că noile tehnologii din domeniul informației și comunicațiilor (TIC) au un rol din ce în ce mai important în sectorul educației în situații de urgență și pot ameliora activitatea operatorilor în astfel de contexte, inclusiv prin platforme de învățare și predare online;

23.  subliniază că, deși este necesară o mărire a finanțării asistenței umanitare, acest lucru nu va fi suficient pentru a aborda carența financiară; solicită UE și celorlalți donatori să acorde mai multă importanță educației în cadrul cooperării pentru dezvoltare în statele instabile în vederea creșterii rezistenței sistemelor naționale de educație; le solicită Comisiei și statelor membre, ca și altor actori umanitari, să contribuie la consolidarea învățământului public universal, inclusiv a învățământului secundar și superior, ca modalitate de a coordona programarea răspunsului în situații de urgență cu programarea pe termen lung a dezvoltării durabile;

24.  invită UE să sprijine angajamentele asumate de guvernele țărilor terțe de a dezvolta cadrele juridice naționale sub aspectul rezilienței, prevenirii, gestionării dezastrelor și a riscurilor pe baza legilor, normelor și principiilor aplicabile acțiunilor internaționale în caz de catastrofă și să garanteze existența capacității de gestionare a riscurilor în toate departamentele guvernamentale, sectoarele industriale și în societatea civilă, astfel încât să se asigure revenirea copiilor în școli;

25.  subliniază importanța sectorului privat ca sursă potențială de finanțare inovatoare pentru educație, cu scopul de a elimina discrepanța potențială dintre serviciile educaționale și de formare profesională oferite și cerințele de perspectivă ale pieței locurilor de muncă; solicită alianțe noi și noi modalități de parteneriat cu sectorul privat în cadrul proceselor educaționale, care să poată constitui surse viabile de inovare și flexibilitate tehnologică și să poată îmbrăca forme numeroase, de la prevederea unor facilități de acces în clădiri, a unor echipamente electronice, până la programele de învățare online și la transportul și cazarea cadrelor didactice;

26.  subliniază că educația în situații de urgență și contexte fragile este un domeniu concret, în care factorii implicați în asistența umanitară și pentru dezvoltare trebuie să colaboreze pentru a crea o legătură între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare; solicită Comisiei să dezvolte mecanisme pentru a răspunde eficient în acest sens prin activitățile sale și cele ale partenerilor săi și să se implice în platforma internațională care va crea instrumente speciale pentru educație în situații de urgență în cadrul Summitului mondial în domeniul umanitar din 2016; sprijină coordonarea fondurilor existente și înființarea unui mecanism de finanțare mondial pentru educație în situații de urgență;

27.  invită UE și statele sale membre să promoveze problema educației pentru copii în situații de urgență și de crize prelungite cu ocazia Summitului mondial în domeniul umanitar, asigurându-se că această temă ocupă locul corespunzător în documentul final; invită UE și statele membre să promoveze standarde comune pentru un cadru de învățare și de diseminare a celor mai bune practice privind modalitățile de învățare alternativă, cum ar fi materialele de studiu independent și la distanță; subliniază că ar trebui dezvoltate mecanisme, instrumente și capacități pentru a alinia planurile de educație și bugetele aferente în materie de răspuns umanitar, redresare/tranziție și dezvoltare;

28.  subliniază că, având în vedere numărul tot mai mare de crize umanitare și faptul că se înregistrează numărul cel mai ridicat de persoane strămutate de la al Doilea Război Mondial, comunitatea internațională ar trebui să considere educația ca fiind elementul central al acțiunilor sale umanitare, deoarece aceasta reprezintă un factor catalizator care poate face ca acțiunile generale să fie mai eficiente și poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea pe termen mediu și mai lung a populațiilor afectate;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate