Index 
Texte adoptate
Joi, 21 mai 2015 - Strasbourg
Zimbabwe, cazul apărătorului drepturilor omului Itai Dzamara
 Situația critică a refugiaților Rohingya, inclusiv gropile comune din Thailanda
 Swaziland, cazul apărătorilor drepturilor omului Thulani Maseko și Bheki Makhubu
 Punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune
 Finanţarea Politicii de securitate şi apărare comune
 Capabilitățile de securitate și apărare în Europa

Zimbabwe, cazul apărătorului drepturilor omului Itai Dzamara
PDF 259kWORD 83k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la Zimbabwe, cazul apărătorului drepturilor omului, Itai Dzamara (2015/2710(RSP))
P8_TA(2015)0210RC-B8-0465/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Zimbabwe, în special cea din 7 februarie 2013(1),

–  având în vedere declarațiile locale ale UE din 11 martie 2015 și 9 aprilie 2015 referitoare la răpirea lui Itai Dzamara,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 19 februarie 2014 în numele UE privind reanalizarea relațiilor UE-Zimbabwe,

–  având în vedere Deciziile Consiliului 2014/98/PESC din 17 februarie 2014(2) și 2015/277/PESC din 19 februarie 2015(3) de modificare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) din 18 ianuarie 2013 privind recentele atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului în preajma alegerilor,

–  având în vedere acordul politic global semnat în 2008 de către principalele trei partide politice, ZANU PF, MDC-T și MDC,

–  având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2012 privind Zimbabwe și Decizia de punere în aplicare 2012/124/PESC a Consiliului din 27 februarie 2012(4) privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe,

–  având în vedere Carta africană privind drepturile omului și drepturile popoarelor din 27 iunie 1981, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

–  având în vedere Constituția Republicii Zimbabwe,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 9 martie 2015, Itai Dzamara, un important activist pentru drepturile omului din Zimbabwe, lider al mișcării Occupy Africa Unity Square și dizident al regimului președintelui Mugabe, a fost, conform relatărilor, răpit de cinci persoane înarmate neidentificate în suburbiile orașului Harare; întrucât nu se știe încă unde se află și există preocupări serioase cu privire la siguranța sa și la protecția drepturilor sale;

B.  întrucât în lunile de dinaintea răpirii sale, dl Dzamara a condus mai multe proteste pașnice împotriva deteriorării situației politice și economice din Zimbabwe; întrucât cu două zile înainte, dl Dzamara s-a adresat participanților la o demonstrație politică organizată de partidul din opoziție, Mișcarea pentru schimbare democratică – Tsvangirai (MDC-T), îndemnând la proteste în masă împotriva represiunilor din ce în ce mai accentuate și a situației economice din ce în ce mai proaste din țară, solicitându-i președintelui Mugabe să demisioneze și cerând reformarea sistemului electoral;

C.  întrucât, până în prezent, guvernul a păstrat tăcerea cu privire la dispariția dlui Dzamara, fapt care a stârnit suspiciunea că statul ar putea fi responsabil în rândul opiniei publice; întrucât partidul aflat la putere, ZANU-PF, neagă dispariția sa forțată și o denunță ca fiind o înscenare organizată de partidele din opoziție;

D.  întrucât o hotărâre a Înalții Curți din 13 martie 2015 impunea autorităților din Zimbabwe să organizeze acțiuni de căutare a dlui Dzamara și să prezinte Curții din două în două săptămâni rapoarte privind progresele realizate până când se află unde se află acesta; întrucât acest ordin al Înaltei Curți a fost ignorat de autoritățile responsabile de punerea sa în aplicare, iar autoritățile statului nu au respectat încă această hotărâre;

E.  întrucât dl Dzamara a fost victima mai multor atacuri ale susținătorilor partidului aflat la putere, ZANU-PF, și ale unor polițiști în uniformă; întrucât în noiembrie 2014 aproximativ 20 de polițiști în uniformă i-au pus cătușe dlui Dzamara și l-au bătut până când acesta și-a pierdut cunoștința, atacându-l și pe avocatul său, Kennedy Masiye;

F.  întrucât la 27 aprilie 11 2015 persoane au fost reținute în Harare după ce au participat la o procesiune de susținere a lui Itai Dzamara în urma dispariției sale; întrucât activiștii au fost ținuți în arest timp de șase ore;

G.  întrucât, după răpirea dlui Dzamara, soția sa, Sheffra Dzamara, a solicitat Înaltei Curți din Harare să oblige poliția și Organizația centrală de informații (CIO) să îi caute soțul; întrucât în timpul audierilor poliția și CIO au negat că ar ști unde se află Dzamara; întrucât Sheffra Dzamara a declarat la începutul lunii aprilie că persoane neidentificate o supraveghează în permanență și că se teme pentru viața ei;

H.  întrucât situația actuală din Zimbabwe în ceea ce privește drepturile omului și democrația se înrăutățește și există relatări permanente privind hărțuirea și încălcarea drepturilor omului cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și membrii societății civile din Zimbabwe;

I.  întrucât poliția abuzează deseori de legi existente, cum ar fi legea privind ordinea publică și securitatea (POSA) și legea privind accesul la informații și protecția vieții private (AIPPA), pentru a interzice întruniri și adunări publice legale;

J.  întrucât libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt elemente esențiale ale oricărei democrații;

K.  întrucât în februarie 2015 UE a reluat acordarea de ajutoare Republicii Zimbabwe, sub forma unui program indicativ național în valoare de 234 milioane de euro, destinat să ajute Zimbabwe să devină o țară mai democratică și prosperă, iar Consiliul European a decis să mențină câteva din sancțiunile împotriva Republicii Zimbabwe; întrucât doar președintele Robert Mugabe, soția sa și o societate din domeniul apărării fac în continuare obiectul înghețării activelor și interdicției de călătorie; întrucât rămâne în vigoare și un embargou al UE asupra armelor;

L.  întrucât la 16 martie 2013 a fost adoptată prin referendum o nouă constituție, cu scopul declarat de curățare a politicii, dar în practică progresele sunt lente și situația drepturilor omului este în continuare vulnerabilă,

1.  condamnă ferm dispariția forțată a apărătorului drepturilor omului, Itai Dzamara și solicită eliberarea sa imediată și necondiționată;

2.  îndeamnă guvernul Republicii Zimbabwe să ia toate măsurile necesare pentru a îl găsi pe dl Dzamara și a aduce în fața justiției toate persoanele responsabile; invită guvernul să respecte pe deplin ordinul Înaltei Curți, care îi îndrumă să îl caute pe dl Dzamara;

3.  invită autoritățile din Zimbabwe să asigure siguranța și securitatea soției și familiei sale, precum și a colegilor și susținătorilor săi;

4.  este profund îngrijorat în legătură cu rapoartele organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului privind accentuarea violențelor politice și a hărțuirii opoziției politice, precum și cu restricțiile și intimidarea grave cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, care sunt deseori bătuți de poliție și arestați pe baza unor acuzații false; regretă faptul că de la ultimele alegeri și de la adoptarea noii constituții în 2013, s-au făcut puține progrese în ceea ce privește statul de drept și în special reformarea situației drepturilor omului;

5.  îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să investigheze acuzațiile privind utilizarea excesivă a forței și alte încălcări ale drepturilor omului săvârșite de poliție și funcționari publici și să îi tragă pe aceștia la răspundere;

6.  reamintește responsabilitatea generală a guvernului Republicii Zimbabwe de a asigura siguranța tuturor cetățenilor săi; invită autoritățile din Zimbabwe să pună în aplicare prevederile Declarației universale a drepturilor omului, ale Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor și ale instrumentelor regionale privind drepturile omului ratificate de Zimbabwe;

7.  reamintește faptul că în temeiul acordului politic global (APG), Zimbabwe s-a angajat să se asigure că atât legislația sa, cât și procedurile și practicile respectă principiile și legislația internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare;

8.  ia act de instituirea Comisiei pentru drepturile omului din Zimbabwe, însă se arată îngrijorat de faptul că acesteia nu i s-a asigurat o capacitate semnificativă pentru a acționa în mod independent și a-și îndeplini obiectivele cu privire la aspectele presante în materie de drepturile omului cu care se confruntă țara;

9.  solicită, prin urmare, acțiuni concertate ale comunității internaționale, în special ale Comunității de Dezvoltare a Africii Australe (SADC); consideră că această organizație regională are un rol important ca garant al APG, insistând, printre altele, asupra punerii în aplicare a acordului și mai ales a articolului 13 din acesta, pentru a se garanta intervenția obiectivă și echidistantă a forțelor de poliție și a altor forțe de securitate;

10.  îndeamnă guvernul Republicii Zimbabwe și pe președintele Mugabe să respecte obligațiile internaționale și prevederile tratatelor internaționale semnate de Zimbabwe și care garantează respectarea statului de drept și a drepturilor civile și politice;

11.  solicită UE să își intensifice dialogul politic privind drepturile omului pe baza articolului 8 din Acordul de la Cotonou și, în special, să încurajeze guvernul să abroge sau să modifice în mod corespunzător legea privind ordinea publică și securitatea și legea privind accesul la informații și protecția vieții private, pentru a opri utilizarea lor abuzivă;

12.  deplânge absența unei clauze ferme și obligatorii privind drepturile omului în cadrul acordului interimar de parteneriat economic (APE) încheiat cu patru state din Africa Orientală și Australă, printre care și Zimbabwe;

13.  ia act de ridicarea sancțiunilor stabilită de UE și sprijină măsurile specifice care rămân în prezent în vigoare împotriva președintelui și soției acestuia, precum și embargoul asupra armelor, care reprezintă un răspuns la situația politică și a drepturilor omului din Zimbabwe;

14.  consideră că promovarea democrației și protecția drepturilor omului și a statului de drept sunt esențiale dacă se dorește ca Zimbabwe să devină o țară liberă și prosperă;

15.  invită delegația UE la Harare să continue să ofere asistență Republicii Zimbabwe în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului; insistă asupra faptului că UE trebuie să se asigure că finanțarea pentru dezvoltare acordată Republicii Zimbabwe răspunde în mod eficient nevoilor populației, în special prin intermediul organizațiilor societății civile, și că reformele politice și economice finanțate de acest instrument sunt puse în aplicare;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, SEAE, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor statelor din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe, Comisiei Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Secretarului General al Commonwealth-ului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0059.
(2) JO L 50, 20.2.2014, p. 20.
(3) JO L 47, 20.2.2015, p. 20.
(4) JO L 54, 28.2.2012, p. 20.


Situația critică a refugiaților Rohingya, inclusiv gropile comune din Thailanda
PDF 260kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la situația critică a refugiaților Rohingya, inclusiv la gropile comune din Thailanda (2015/2711(RSP))
P8_TA(2015)0211RC-B8-0469/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar/Birmania și populația Rohingya, în special cele din 20 aprilie 2012(1), 13 septembrie 2012(2), 22 noiembrie 2012(3) și 13 iunie 2013(4), și rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la restabilirea accesului Myanmarului/Birmaniei la preferințele tarifare generalizate(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la situația refugiaților birmani din Thailanda(6),

–  având în vedere declarația Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) din 6 mai 2015 referitoare la gropile comune din Thailanda în care sunt îngropați etnici Rohingya,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR) din 1966,

–  având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta,

–  având în vedere declarația Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est privind drepturile omului, în special punctele 13, 15, 16 și 18,

–  având în vedere apelul adresat la 15 mai 2015 de ICNUR guvernelor regionale, în care le îndeamnă pe acestea să desfășoare operațiuni de căutare și salvare și avertizează cu privire la un „posibil dezastru umanitar”,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, într-o criză regională în curs de escaladare, se estimează că mii de etnici Rohingya și alți refugiați se află în continuare la bordul unor ambarcațiuni în Marea Andaman și în Strâmtoarea Malacca, unii dintre ei abandonați de către traficanți, cu cantități limitate de apă și mâncare, și sunt împinși înapoi în larg atunci când bărcile lor pătrund în apele teritoriale;

B.  întrucât, la 1 și 4 mai 2015, poliția militară a descoperit cadavrele a cel puțin 30 de etnici musulmani Rohingya într-o tabără suspectată a fi folosită pentru traficul de persoane din districtul Sadao, provincia Songkhla, în apropierea graniței dintre Thailanda și Malaysia; întrucât o altă tabără, cu cel puțin cinci alte gropi, a fost descoperită câteva zile mai târziu;

C.  întrucât etnicii Rohingya continuă să sufere din cauza persecuțiilor și a discriminării și sunt în continuare privați în mod arbitrar de cetățenie în Myanmar/Birmania, rămânând, prin urmare, apatrizi; întrucât, la 1 aprilie 2015, guvernul birmanez le-a retras cărțile de identitate temporare, privându-i de dreptul la vot; întrucât crimele și atrocitățile comise împotriva lor beneficiază în continuare, în majoritatea cazurilor, de imunitate;

D.  întrucât etnicii Rohingya au părăsit Myanmar/Birmania în număr mare, în urma izbucnirii violențelor din 2012, în timpul cărora cartiere întregi au fost rase de pe fața pământului și sute de persoane și-au pierdut viața; întrucât mulți dintre cei care au fugit au căzut victime bandelor de traficanți care operează în zona Golfului Bengal;

E.  întrucât, conform raportului periodic publicat de ICNUR la 8 mai 2015, în perioada cuprinsă între lunile ianuarie și martie 2015, circa 25 000 de etnici Rohingya și din Bangladesh au urcat la bordul ambarcațiunilor traficanților de persoane; întrucât numărul acestora este aproape dublu față de cel înregistrat în aceeași perioadă din 2014;

F.  întrucât câteva mii de etnici Rohingya au fugit pe mare pentru a scăpa de persecuții, sute dintre ei pierzându-și viața în naufragii sau pentru că au fost trimiși înapoi în larg;

G.  întrucât, în urma măsurilor represive, traficanții de persoane au început să folosească rute maritime; întrucât se înregistrează tot mai multe cazuri de migranți pe care traficanții îi abandonează pe mare;

H.  întrucât mii de etnici Rohingya și alți migranți fac în continuare obiectul traficului de persoane prin Thailanda și alte țări din regiune, în unele cazuri fiind implicate și autoritățile thailandeze locale corupte, și sunt ținuți prizonieri în condiții inumane în tabere din jungla din sudul Thailandei, unde sunt torturați, înfometați și omorâți în bătaie de către răpitorii lor, care încearcă să obțină răscumpărări din partea familiilor, sau sunt vânduți ca sclavi;

I.  întrucât ICNUR a solicitat o reacție comună în urma descoperirii gropilor comune din Thailanda în care sunt îngropați etnici Rohingya și a îndemnat țările din regiune să își consolideze cooperarea în ceea ce privește măsurile de combatere a introducerii ilegale și a traficului de persoane, asigurând totodată protecția victimelor;

J.  întrucât problema populației Rohingya nu a fost discutată în cadrul celui de-al 26-lea Summit al ASEAN, recent desfășurat, între 26 și 28 aprilie 2015, în Malaysia;

K.  întrucât în perioada 2010-2015, Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (ECHO) din cadrul Comisiei Europene a furnizat ajutor umanitar în valoare de circa 57,3 milioane EUR persoanelor vulnerabile din statul Rakhine; întrucât în 2015 ECHO finanțează proiecte în întreg statul Rakhine, în încercarea de a satisface unele dintre nevoile cele mai stringente ale membrilor populației Rohingya din localitățile din nordul statului, inclusiv nevoile în materie de hrană și alimentație, servicii medicale de bază și aprovizionare cu alte articole esențiale de uz casnic și în încercarea de a sprijini populația strămutată începând cu 2012;

L.  Întrucât, din 2013, ECHO a alocat 325°000 EUR Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), pentru a oferi hrană, obiecte esențiale de uz casnic, asistență medicală și protecție unui număr de circa 3°000 de bărbați, femei și copii aparținând populației Rohingya deținuți în Thailanda;

1.  își exprimă îngrijorarea profundă față de situația dificilă a refugiaților Rohingya și față de criza umanitară aflată în prezent în plină desfășurare în marea liberă și în apele teritoriale dintre Myanmar/Birmania, Bangladesh, Thailanda și Indonezia, și este șocat de descoperirile efectuate în urma recentelor exhumări a zeci de cadavre din gropi comune aflate în apropierea taberelor de traficanți de persoane din sudul Thailandei; transmite condoleanțe familiilor victimelor;

2.  invită autoritățile thailandeze să desfășoare fără întârziere anchete penale complete și credibile cu privire la gropile comune ale musulmanilor Rohingya și, dacă este cazul, cu ajutorul ONU, pentru a se asigura că persoanele răspunzătoare sunt aduse în fața justiției;

3.  salută recunoașterea de către guvernul Thailandei a problemei traficului de ființe umane în Thailanda și în regiune, precum și a complicității unor autorități corupte la introducerea ilegală de persoane; solicită guvernului Thailandei și funcționarilor acestuia să pună capăt tuturor actelor de complicitate cu grupurile infracționale care fac trafic cu persoane aparținând populației Rohingya și cu alți migranți în Thailanda;

4.  invită toate țările din regiune să își consolideze cooperarea în ceea ce privește la măsurile de combatere a introducerii ilegale a persoanelor și a traficului de persoane, asigurând totodată protecția victimelor; subliniază potențialul rol important al ASEAN în această privință; încurajează guvernele statelor din regiune să participe la viitoarea reuniune regională privind situația migranților, care va fi găzduită de Thailanda la Bangkok la 29 mai 2015; salută elaborarea Convenției ASEAN împotriva traficului de persoane, în special de femei și de copii, care ar trebui aprobată de liderii țărilor ASEAN în cursul anului 2015;

5.  invită toate țările din regiune să semneze și să ratifice Convenția ONU privind statutul refugiaților și să ofere solicitanților de azil Rohingya protecție cel puțin temporar, sprijinind în același timp guvernul din Myanmar/Birmania în găsirea unor soluții echitabile, pe termen lung pentru cauzele care stau la baza acestei situații;

6.  invită, de asemenea guvernul din Myanmar/Birmania să își modifice politica și să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt persecuțiilor și discriminării minorității Rohingya; cere, așa cum a făcut-o deja, modificarea sau abrogarea legii din 1982 privind cetățenia pentru a permite accesul egal la cetățenia statului Myanmar/Birmania pentru populația Rohingya;

7.  salută declarația îndelung așteptată a purtătorului de cuvânt al partidului de opoziție al lui Aung San Suu Kyi, Liga Națională pentru Democrație (LND), emisă la 18 mai 2015, potrivit căreia guvernul din Myanmar/Birmania ar trebui să acorde cetățenia minorității Rohingya;

8.  îndeamnă liderii din Indonezia, Malaysia și Thailanda să facă din salvarea vieților migranților și refugiaților abandonați în ambarcațiuni în Golful Bengal și în Marea Andaman o prioritate și salută declarațiile emise de Malaysia și Indonezia la 20 mai 2015, potrivit cărora acordă adăpost temporar migranților aflați pe mare;

9.  salută ajutorul acordat de Uniunea Europeană și organizațiile internaționale, cum ar fi ICNUR, populației Rohingya din Myanmar/Birmania și Thailanda și ajutorul umanitar din partea UE pentru persoanele strămutate în interiorul țării în statul Arakan/Rakhine, pentru membrii fără acte legale ai populației Rohingya și pentru populațiile gazdă vulnerabile din Bagladesh, precum și pentru migranții aparținând populației Rohingya sau din Bangladesh aflați în prezent în centre de detenție pentru imigranți (bărbații) și în centre de asistență socială (femeile si copiii) în Thailanda;

10.  solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să abordeze această chestiune la cel mai înalt nivel politic cu putință în cadrul contactelor sale cu Thailanda, cu Myanmar/Birmania și cu alte țări membre ale ASEAN;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului din Myanmar/Birmania, guvernului și parlamentului Thailandei, Secretarului general al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, Reprezentantului special al ONU pentru drepturile omului în Myanmar, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și guvernelor și parlamentelor celorlalte state din regiune.

(1) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 79.
(2) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 145.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0464.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0286.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0228.
(6) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 144.


Swaziland, cazul apărătorilor drepturilor omului Thulani Maseko și Bheki Makhubu
PDF 343kWORD 85k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la Swaziland, cazul apărătorilor pentru drepturile omului Thulani Maseko și Bheki Makhubu (2015/2712(RSP))
P8_TA(2015)0212RC-B8-0473/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Legea Regatului Swaziland privind relațiile de muncă din anul 2000 (modificată),

–  având în vedere programul de țară privind munca decentă al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) pentru Swaziland,

–  având în vedere evaluarea periodică universală (UPR) a Regatului Swaziland efectuată înainte de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, care a avut loc la 4 octombrie 2011,

–  având în vedere sistemul generalizat de preferințe al UE (SGP), astfel cum a fost aprobat de Parlament la 31 octombrie 2012,

–  având în vedere declarația UE enunțată la 6 iunie 2014 în cadrul celei de a 103-a sesiuni a Conferinței Internaționale a Muncii de la Geneva,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 30 iulie 2014 privind condamnarea redactorului-șef al revistei The Nation, Bheki Makhubu, și al avocatului pentru drepturile omului, Thulani Maseko,

–  având în vedere Rezoluția nr. 286 a Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor (ACHPR) referitoare la libertatea de exprimare în Regatul Swaziland,

–  având în vedere declarația UE de la fața locului de la 1 aprilie 2014 privind arestarea recentă și prelungirea detenției redactorului-șef revistei The Nation, Bheki Makhubu, și respectiv a avocatului pentru drepturile omului, Thulani Maseko,

–  având în vedere comunicatul de presă prezentat la 28 martie 2014 de raportorul special al ACHPR referitor la libertatea de exprimare și accesul la informații în Africa și la arestarea dlui Thulani Rudolf Maseko și a dlui Bheki Makhubu,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Swaziland este o monarhie absolutistă condusă de Regele Mswati al III-lea, care a declarat starea de urgență în 1973, încă în vigoare după 41 de ani, care exercită autoritate absolută asupra cabinetului, a parlamentului și a sistemului judiciar și sub conducerea căruia situația drepturilor omului și standardele de trai s-au deteriorat în mod considerabil, iar sărăcia cronică a crescut, în timp ce statul de drept este respectat din ce în ce mai puțin, astfel cum o demonstrează în special interzicerea prin lege a partidelor politice; întrucât cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor s-au multiplicat și întrucât, în ultimul deceniu, guvernul Regatului Swaziland a încălcat drepturile sindicatelor și ale omului, nerespectând intervențiile OIM legate de aplicarea Convenției nr. 87 a OIM;

B.  întrucât Thulani Maseko, un avocat care lucrează pentru Congresul sindicatelor din Swaziland, a fost arestat la 17 martie 2014, după ce a scris un articol în care critica lipsa de independență a sistemului judiciar din Swaziland; întrucât, la 19 martie 2015, după publicarea unei scrisori elaborate în închisoare, în care denunța condițiile în care este ținut sub arest, Thulani Maseko a fost judecat de o comisie disciplinară a închisorii, în absența unui avocat, și ulterior a fost mutat cu forța la carceră; întrucât, deși a contestat această hotărâre, până în prezent nu a fost fixată o dată pentru audierea sa în fața Înaltei Curți;

C.  întrucât, după publicarea unui articol în care critică sistemul judiciar, Bheki Makhubu, editorialist și redactor-șef al The Nation, considerat a fi unicul ziar independent al țării, a fost arestat sub acuzațiile de „crearea unui scandal legat de sistemul judiciar” și „sfidarea curții”;

D.  întrucât, la 17 iulie 2014, Înalta Curte a Regatului Swaziland i-a condamnat pe Thulani Maseko și Bheki Makhubu pentru sfidarea curții, sentința fiind de doi ani de închisoare, o hotărâre ce pare disproporționată în comparație cu sentința obișnuită pronunțată în cauze similare- 30 de zile de închisoare, cu posibilitatea de a plăti o amendă; întrucât președintele completului de judecată, Mpendulo Simelane, a făcut obiectul unuia dintre articolele publicate de ziarul dlui Maseko și întrucât acest caz reprezintă în mod clar un conflict de interese și un obstacol în calea unui proces echitabil;

E.  întrucât, în Swaziland, hărțuirea de către sistemul judiciar a persoanelor care îl critică nu se oprește la cazul dlui Maseko și al dlui Makhubu, ci se numără printre tendințele îngrijorătoare de limitare a libertății de exprimare în țară, unde există 32 de legi care îngrădesc libertatea de exprimare și accesul la informații, iar partidele politice sunt interzise din 1973;

F.  întrucât autoritățile din Swaziland nu doar sesizează justiția cu privire la sfidarea curții de către criticii lor, ci recurg în mod activ la Legea privind reprimarea terorismului (STA) din 2008 și la Legea privind instigarea la rebeliune și activitățile subversive (Legea privind SSA) din 1938 pentru a intimida activiștii și pentru a limita exercitarea dreptului la libertatea de expresie, de asociere și de întrunire pașnică și întrucât, în septembrie 2014, autoritățile au demarat de asemenea proceduri judiciare în temeiul Legii privind SSA împotriva dlui Maseko, sub acuzația de instigarea la rebeliune, care i-a fost adusă pentru prima dată în 2009; întrucât organizațiile internaționale au condamnat dispozițiile STA, declarându-le incompatibile cu obligațiile în materie de drepturi ale omului ale Regatului Swaziland, invocând mai multe motive;

G.  întrucât, în aprilie 2014, șapte persoane au fost arestate și acuzate de acte de terorism pentru simplul fapt de a purta tricouri politice; întrucât, când a luat cuvântul în fața Parlamentului, la 7 august 2014, prim-ministrul Regatului Swaziland, Barnabas Sibusiso Dlamini, a declarat că doi lideri sindicali care au participat la summitul de la Washington DC ar trebui să fie sugrumați pentru criticile la adresa guvernului și că doar sindicatelor recunoscute ar trebui să li se permită să sărbătorească Ziua Muncii;

H.  întrucât, la 8 octombrie 2014, Winnie Magagula, ministrul muncii și securității sociale din Swaziland, a suspendat cu efect imediat toate federațiile, dizolvând Congresul sindicatelor din Swaziland (TUCOSWA), Sindicatele reunite din Swaziland (ATUSWA), Federația angajatorilor și Camera de comerț a Swazilandului (FSE&CC), precum și o serie de alte organe de reglementare, și întrucât articolul 5 din Convenția nr. 87 a OIM privind libertatea de asociere, ratificat de guvernul Regatului Swaziland, recunoaște dreptul organizațiilor de lucrători să devină membre ale federațiilor și confederațiilor, la alegerea lor;

I.  întrucât guvernul din Swaziland a ignorat complet recomandările și apelurile repetate ale mișcării sindicale internaționale de a respecta drepturile garantate de convențiile internaționale ratificate de Swaziland, în special de Convenția OIM nr. 87, suspendând, dimpotrivă, dreptul lucrătorilor de a se asocia liber și de a desfășura activități sindicale;

J.  întrucât, în urma unei misiuni de informare în Swaziland organizate în perioada 14-16 mai 2015 de Confederația Internațională a Sindicatelor pentru a evalua progresele realizate în ceea ce privește libertatea de asociere și a vizita activiști politici și din domeniul drepturilor omului, TUCOSWA a fost înregistrat din nou; întrucât, în pofida acestui fapt, autoritățile nu au dat asigurări că nu vor interveni în funcționarea și organizarea sindicatelor, iar la reuniuni ale sindicatelor au fost prezenți polițiști;

K.  întrucât, la 15 iulie 2014, UE a încheiat negocierile cu grupul APE SADC (din care face parte și Swaziland) cu privire la Acordul de parteneriat economic (APE), care urmează să fie examinat în Parlamentul European în a doua jumătate a lui 2015 și, eventual, aprobat;

L.  întrucât, în noiembrie 2014, Swaziland a pierdut acordul de comerț preferențial cu SUA încheiat în baza Legii privind creșterea și oportunitățile în Africa (African Growth and Opportunity Act, respectiv AGOA), întrucât guvernul nu a întreprins măsurile de reformă pe care și le-a asumat de bună voie în 2013, inclusiv tratarea restricțiilor aplicate libertății de asociere, întrunire și exprimare, cum ar fi detenția dlui Maseko și a dlui Makhubu, și modificarea Legii privind suprimarea terorismului, a Legii privind ordinea publică și a Legii privind relațiile de muncă;

M.  întrucât, în cadrul celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED), UE a alocat 62 de milioane EUR pentru programul indicativ național pentru perioada 2014-2020, în rândul priorităților aflându-se promovarea bunei guvernanțe, transparenței, răspunderii, independenței justiției, statului de drept și consolidarea securității;

1.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a dlui Maseko și a dlui Makhubu, întrucât detenția acestora este direct legată de exercitarea legitimă a dreptului lor la libertatea de exprimare și la opinie; solicită de asemenea eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor de conștiință și politici, inclusiv a lui Mario Masuku, președintele Mișcării Populare a Democrației Unite (People’s United Democratic Movement), și a lui Maxwell Dlamini, secretarul general al Congresului Tinerilor din Swaziland; condamnă condițiile aspre de detenție a ambilor prizonieri și invită autoritățile din Swaziland să le garanteze integritatea fizică și psihologică în toate circumstanțele;

2.  reamintește angajamentele asumate de Swaziland în cadrul Acordului de la Cotonou de a respecta principiile democrației, statului de drept și drepturilor omului, care includ libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la erodarea democrației și a drepturilor de bază în Swaziland și la modul tot mai brutal în care guvernul reacționează la critici;

3.  constată că sentința pronunțată în cazul dlui Maseko și al dlui Makhubu este cu mult mai aspră decât alte sentințe pronunțate în cazuri similare și consideră că acest lucru reprezintă o încercare vădită de a reduce activiștii la tăcere și de a-i descuraja pe alții, astfel cum a declarat judecătorul responsabil; solicită guvernului din Swaziland să pună capăt imediat intimidării de către autorități a jurnaliștilor, juriștilor, judecătorilor care adoptă o poziție independentă, oficialilor sindicali și parlamentarilor, care au fost amenințați cu acte de violență, arestare, urmărire penală sau cu alte forme de presiune pentru că promovau drepturile omului, respectarea statului de drept sau reforme politice;

4.  invită guvernul din Swaziland să inițieze un dialog autentic cu sindicatele cu privire la reforme legislative care să asigure respectarea drepturilor lucrătorilor, în conformitate cu obligațiile internaționale;

5.  invită autoritățile din Swaziland să adopte măsuri concrete în vederea respectării și promovării libertății de exprimare și în vederea garantării democrației și a pluralității și să stabilească un cadru legislativ care să permită înregistrarea, funcționarea și participarea deplină a partidelor politice, în conformitate cu obligațiile internaționale și regionale în materie de drepturi ale omului și cu Constituția din Swaziland, în special cu articolul 24;

6.  subliniază că independența justiției reprezintă un principiu democratic fundamental care trebuie respectat;

7.  consideră că detenția activiștilor politici și interzicerea sindicatelor contravin în mod clar angajamentelor asumate de Swaziland în cadrul Acordului de la Cotonou de a respecta democrația, statul de drept și drepturile omului, precum și în cadrul capitolului privind dezvoltarea durabilă din Acordul de parteneriat economic SADC, a cărui sprijinire de către Parlamentul European va depinde de respectarea angajamentelor asumate, inclusiv a angajamentului de a respecta convențiile internaționale, îndeosebi standardele de bază ale OIM, cum ar fi convențiile nr. 87 și nr. 98;

8.  reamintește că UE acordă Swaziland preferințe comerciale în cadrul sistemului SGP pentru a-i oferi stimulente comerciale în vederea asigurării respectării drepturilor de bază ale omului și ale lucrătorilor și a bunei guvernanțe; consideră că interzicerea sindicatelor și detenția oponenților politici contravin acestor obiective;

9.  invită, prin urmare, Comisia să-și onoreze obligația de a monitoriza respectarea de către Swaziland a drepturilor omului și a convențiilor din domeniul muncii și al mediului incluse în SGP și să inițieze o anchetă pentru a determina dacă drepturile muncitorilor protejate în cadrul SGP au fost sau nu încălcate în mod grav și sistematic;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului din Swaziland, guvernelor statelor membre ale Comunității de Dezvoltare a Africii Australe, Organizației Internaționale a Muncii, Uniunii Africane și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.


Punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune
PDF 385kWORD 155k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună) (2014/2220(INI))
P8_TA(2015)0213A8-0054/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (PSAC) (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună),

–  având în vedere raportul anual adresat Parlamentului European de către Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la politica externă și de securitate comună (12094/14), în special părțile referitoare la politica europeană de securitate și apărare (PESA),

–  având în vedere articolele 2 și 3 și Titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special, articolele 21, 24 și 36,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19-20 decembrie 2013,

–  având în vedere concluziile Conferinței interparlamentare pentru politica externă și de securitate comună și politica de securitate și apărare comună din 4 aprilie 2014 și 7 noiembrie 2014,

–  având în vedere strategia europeană de securitate intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și raportul privind punerea în aplicare a acesteia, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, aprobat de Consiliul European la 11-12 decembrie 2008,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la politica de securitate și apărare comună din 25 noiembrie 2013 și din 18 noiembrie 2014,

–  având în vedere raportul din 7 iulie 2014 privind progresele înregistrate, elaborat de VP/ÎR și de șeful Agenției Europene de Apărare (AEA), privind punerea în aplicare a concluziilor Consiliului European din decembrie 2013,

–  având în vedere comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei intitulată „Abordarea cuprinzătoare a UE în materie de conflicte și crize externe” și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

–  având în vedere comunicarea comună referitoare la ,,Strategia în materie de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat” și concluziile aferente ale Consiliului din 25 iunie 2013, precum și cadrul de politici pentru apărarea cibernetică a UE, adoptat la 18 noiembrie 2014,

–  având în vedere Strategia de securitate maritimă a UE, adoptată la 24 iunie 2014 și Planul de acțiune al Strategiei de securitate maritimă a UE, din decembrie 2014,

–  având în vedere decizia Consiliului din 24 iunie 2014 privind modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidaritate,

–  având în vedere cadrul de politici pentru o cooperare sistematică și pe termen lung în domeniul apărării, adoptat la 18 noiembrie 2014,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542) și foaia de parcurs a punerii sale în aplicare, din 24 iunie 2014 (COM(2014)0387),

–  având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității(1),

–  având în vedere Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale privind politica de securitate și apărare comună, în special cea din 21 noiembrie 2013 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comună(3) și cea referitoare la baza industrială și tehnologică de apărare europeană(4), precum și cea din 12 septembrie 2013 referitoare la Dimensiunea maritimă a politicii de securitate și apărare comune(5) și la structurile militare ale UE: situația actuală și opțiuni viitoare(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la securitatea și apărarea cibernetică(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 3 aprilie 2014 referitoare la Abordarea globală a UE și consecințele acesteia asupra coerenței acțiunii sale externe(8),

–  având în vedere recomandarea sa, din 13 iunie 2013, adresată Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate comună/Vicepreședintele Comisiei Europene, Consiliului și Comisiei privind reexaminarea din 2013 a organizării și funcționării SEAE(9) și concluziile Consiliului din 2013 privind reexaminarea SEAE, adoptate la 17 decembrie 2013(10),

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0054/2015),

Contextul general de securitate

1.  consideră că mediul de securitate din Uniunea Europeană și din vecinătatea sa estică și sudică este din ce în ce mai instabil și volatil, din cauza numărului mare de provocări de securitate, mai vechi, dar și noi; consideră că conflictul din estul Ucrainei, conflictele din Siria și Irak, împreună cu ascensiunea organizației teroriste ISIS, criza din Libia și amenințarea teroristă din Africa (mai ales în regiunea Sahel, Libia și Cornul Africii) reprezintă amenințări directe la adresa securității Uniunii; consideră, de asemenea, că reorientarea SUA către spațiul Asia-Pacific și consecințele crizei financiare asupra bugetelor și a capacităților de apărare ale statelor membre reliefează necesitatea ca Uniunea și statele membre să își asume responsabilități mai mari în ceea ce privește propria lor securitate și apărare; insistă că Uniunea Europeană va fi capabilă să răspundă eficient la aceste provocări de securitate numai dacă structurile sale și statele sale membre vor conlucra într-un efort comun și realmente coordonat în contextul PESC/PSAC;

2.  consideră că nivelul de instabilitate la frontierele UE și în imediata sa vecinătate este fără precedent de la instituirea PESA/PSAC, la sfârșitul anilor’90; este îngrijorat că Uniunea Europeană nu ar putea avea capacitatea de a acționa în comun și de a fi un actor decisiv în fața fiecărei astfel de amenințări și că ar putea să ajungă să se bazeze pe inițiativele unuia sau mai multor state membre, sau pe alianțe ad-hoc, unde ar avea un rol periferic sau de rezervă;

3.  consideră că UE și statele membre trebuie să se adapteze urgent la aceste provocări noi de securitate, îndeosebi prin utilizarea eficientă a instrumentelor PSAC existente, corelându-le mai bine cu instrumentele UE în materie de afaceri externe, cu asistența umanitară și cu politica de dezvoltare, printr-o mai bună coordonare a acțiunilor naționale și, după caz, prin introducerea, în mod pragmatic și flexibil, a noilor mecanisme de exprimare a solidarității europene; subliniază că distincția între securitatea externă și cea internă este din ce în ce mai greu de făcut; solicită, prin urmare, o mai mare coerență între instrumentele externe și interne, precum și o cooperare și coordonare mai bună între statele membre sub îndrumarea VP/ÎR, în special în combaterea terorismului, crima organizată, apărarea cibernetică și migrația, ;

4.  subliniază că forța și relevanța Uniunii rezidă în capacitatea sa de a mobiliza resurse și de a pune în mișcare simultan o gamă largă de instrumente diplomatice, de securitate, de apărare, economice, comerciale, de dezvoltare și umanitare, cu respectarea deplină a prevederilor Cartei ONU; insistă asupra faptului că instrumentele militare și civile ale PSAC sunt parte integrantă din această abordare cuprinzătoare;

De la Consiliul din decembrie 2013 la cel din iunie 2015: este PSAC într-adevăr o prioritate?

5.  salută concluziile Consiliului din decembrie 2013, care recunosc necesitatea creșterii eficacității PSAC, a vizibilității și impactului său, a intensificării dezvoltării de capacități și a întăririi industriei europene de apărare;

6.  consideră regretabil, în special în contextul unei instabilități externe din ce în ce mai accentuate, că impulsul politic din 2013 nu a condus la o mai mare cooperare și la implementarea rapidă și substanțială a unor măsuri concrete, proporționale cu nivelul de ambiție declarat; consideră că, în prezent, Uniunea Europeană nu dispune încă de mijloacele operaționale, industriale sau de capabilități care să îi permită să contribuie într-o manieră decisivă la prevenirea și gestionarea crizelor internaționale și la afirmarea propriei autonomii și a propriilor interese strategice, conform valorilor și a normelor consacrate în articolul 21 din Tratatul de la Lisabona; îndeamnă statele membre să acționeze în acest sens prin măsuri concrete și urgente;

7.  salută numirea noii Vicepreședinte a Comisiei Europene/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini; salută primele sale declarații și decizia sa de a prezida reuniunile Consiliului Afaceri Externe și ale Consiliului Afaceri Externe în configurația miniștrilor apărării, ceea ce demonstrează interesul său pentru PSAC; speră că pozițiile sale pe care le-a adoptat vor impulsiona dezvoltarea PSAC; invită VP/ÎR să joace un rol de prim plan în acțiunile vizând o implementare mai susținută a PSAC și punerea și utilizarea în comun a capacităților de apărare europene; invită Comisia să continue activitatea grupului operativ la nivel de comisar, sub îndrumarea VP/ÎR, pentru a garanta orientarea politică și supervizarea;

8.  se așteaptă ca, până la reuniunea Consiliului European din iunie 2015, ce se va axa, din nou, pe probleme de apărare, statele membre și instituțiile UE să fie în măsură să adopte măsuri concrete, în concordanță cu angajamentele luate în decembrie 2013; își exprimă satisfacția că șefii de state au decis reuniunea Consiliului European pe tema apărării în perioada 25-26 iunie 2015 și îi invită să evalueze critic nivelul scăzut de implementare și să facă presiuni mai mari asupra birocrațiilor din domeniul apărării, pentru a aplica deciziile adoptate la cel mai înalt nivel în decembrie 2013; subliniază că reuniunea Consiliului European din iunie 2015 trebuie să descurajeze statele membre recalcitrante să investească mai multe resurse pentru apărare și trebuie, totodată, să-și concentreze eforturile în zonele din domeniul gestionării crizelor în care UE poate realmente să aducă o valoare adăugată;

9.  consideră că reuniunea următorului Consiliu European pentru apărare ar trebui să adopte decizii care să conducă la îmbunătățirea capacității de apărare teritorială a Uniunii și a statelor membre, în complementaritate totală cu NATO, precum și a capacității de reacție la provocările interne de securitate, și să dezvolte capabilități dislocabile mobile necesare pentru a asigura o contribuție semnificativă a UE al gestionarea crizelor; de asemenea, deciziile ar trebui să conducă la consolidarea Agenției Europene de Apărare și a bazei industriale și tehnologice de apărare, inițiind elaborarea unui concept global de securitate care va integra dimensiunile interne și externe ale securității;

Misiuni și operațiuni din cadrul PSAC

10.  este preocupat de faptul că cele mai recente operațiuni civile și militare din cadrul PSAC au continuat să fie afectate de defecte structurale, evidente de câțiva ani, respectiv de ineficiența în reacțiile imediate la acțiunile civile și militare, procese decizionale lungi și rigide, necesitatea unei solidarități mai mari între statele membre pentru finanțarea misiunilor, mandate ale misiunilor nepotrivite cu mediul operațional, constrângeri bugetare, probleme în ceea ce privește ,,generarea forței” și inerție logistică și financiară;

11.  consideră că problema finanțării misiunilor și operațiunilor PSAC este esențială dacă se dorește să se asigure viitorul acestei politici; consideră regretabil că dezbaterea pe această temă, lansată la reuniunea Consiliului din decembrie 2013, nu a condus încă la nicio propunere concretă; cere ca mecanismul Athena să fie folosit sistematic pentru finanțarea costurilor operaționale și de dislocare a operațiunilor și misiunilor PSAC – în special la folosirea grupurilor tactice de luptă, infrastructuri pentru cazarea forțelor militare, cheltuieli legate de stabilirea punctelor de intrare a trupelor în teatrele de operațiuni și stocuri de urgență sub formă de alimente sau carburanți, dacă sunt necesare; solicită ca același mecanism să fie folosit pentru gestionarea fondurilor provenite de la statele membre la nivel bilateral și de la state terțe sau de la alte organizații internaționale, astfel încât să le permită să contribuie financiar la operațiunea respectivă și, în cazuri justificate, să sprijine participarea statelor terțe la operațiunile și misiunile UE în situații de criză;

12.  încurajează eforturi mai susținute pentru a accelera acordarea de fonduri pentru misiunile civile și pentru a simplifica procedurile decizionale și implementarea; este de părere, în acest context, că Comisia ar trebui să introducă, prin acte delegate în conformitate cu articolul 210 din Regulamentul financiar, norme specifice în materie de achiziții pentru măsurile adoptate în gestionarea crizelor în cadrul PSAC, pentru a facilita derularea rapidă și flexibilă a operațiunilor;

13.  solicită crearea unui mecanism de prefinanțare care să permită sprijinirea statelor membre ce doresc să participe la o misiune PSAC, să suporte costurile acesteia, facilitându-le astfel decizia de lansare a misiunii;

14.  subliniază că contribuția UE la securitatea internațională, gestionarea crizelor și menținerea păcii prin misiunile și operațiunile civile și militare ale UE, este o componentă importantă a abordării cuprinzătoare a Uniunii; remarcă faptul că misiunile civile și militare lansate de UE începând din 2009 au fost frecvent concepute mai degrabă să confere Uniunii mai multă vizibilitate în situațiile de criză, decât să adopte măsuri strategice pe baza unei analize și planificări minuțioase; crede că aceste misiuni (în care trebuie subliniat și salutat profesionalismul și devotamentul personalului implicat pe teren) ar trebui să fie veritabile instrumente politice eficiente, utilizate responsabil, care fac parte dintr-o strategie globală de acțiune, mai ales în vecinătatea UE; sprijină analiza în curs de desfășurare a structurilor de gestionare a crizelor din cadrul SEAE; invită VP/ÎR să facă structurile actuale mult mai eficiente, pentru a putea reacționa mai rapid și mai adecvat la noile crize, între altele și prin reducerea numărului de structuri paralele;

15.  consideră că un aspect important al succesului unei misiuni îl reprezintă personalul adecvat și calificat în ceea ce privește pregătirea, competențele și capacitatea de conducere;

16.  ridică semne de întrebare, de exemplu, cu privire la necesitatea desfășurării și menținerii unei misiuni de asistență la frontierele Libiei (EUBAM Libia), într-un context instituțional și de securitate care nu i-a permis niciodată să realizeze obiectivele de bază identificate; solicită o reevaluare a necesităților Libiei în contextul recentelor evoluții îngrijorătoare, pentru a oferi un răspuns adecvat la preocupărilor de securitate, inclusiv în legătură cu eforturile de combatere a terorismului făcute în prezent în Mali și în regiunea Sahel;

17.  consideră că ar trebui efectuată o evaluare a eficienței celor 17 misiuni derulate de UE în lume;

18.  regretă, de asemenea, că, datorită situației din Fâșia Gaza, discuțiile din cadrul Consiliului referitoare la Misiunea de asistență la frontieră pentru punctul de trecere Rafah (EUBAM Rafah) nu au produs niciun rezultat; cere reactivarea acestei misiuni, precum și evaluarea mandatului, a personalului și a resurselor sale, astfel încât aceasta să poată juca un rol în monitorizarea frontierelor Fâșiei Gaza cu Egiptul și Israelul;

19.  salută ampla implicare a UE în Cornul Africii, inclusiv prin misiunile PSAC și operațiunile EUTM Somalia, EUNAVFOR Atalanta și EUCAP NESTOR; remarcă, în acest context, că activitatea operațiunii EUCAP Nestor are loc într-un mediu instituțional și operațional complex, în prezența unei multitudini de actori internaționali, inclusiv UE; invită, în acest sens, Consiliul și SEAE să raționalizeze obiectivele misiunii;

20.  își exprimă speranța că cele două misiuni civile lansate anul acesta, misiunea Consiliului pentru reforma sectorului securității civile în Ucraina (EUAM Ucraina) și misiunea de sprijin pentru forțele de securitate internă din Mali (EUCAP Sahel Mali) își vor îndeplini în mod eficient mandatele și se vor concentra pe obiective clar identificate, măsurabile și pe termen lung;

21.  observă că, din iunie 2013 există un depozit care permite dislocarea rapidă a resurselor necesare pentru misiunile civile ale PSAC; consideră că, pentru a fi folosit eficient, acest depozit ar trebui să fie la dispoziția șefului misiunii respective, pentru necesitățile identificate de acesta, și nu să funcționeze pe baza deciziilor Comisiei; solicită pregătirea unui raport anual de activitate al acestui depozit pentru a putea evalua în mod concret valoarea sa adăugată în ceea ce privește rapiditatea desfășurării misiunilor civile;

22.  salută studiile în curs privind crearea unui centru de servicii comune, care să pună în comun resursele destinate misiunilor civile desfășurate în cadrul PSAC și să contribuie la eficientizarea dislocării misiunilor; solicită înființarea unui centru de servicii comune; consideră că soluția cea mai eficientă ar fi existența unei structuri instituționale unice în cadrul SEAE care să centralizeze și să raționalizeze serviciile misiunilor civile (resurse umane, tehnologia informației, logistică etc.) care sunt, în prezent, dispersate în cadrul fiecărei misiuni;

23.  remarcă faptul că operațiunile militare din cadrul PSAC au din ce în ce mai mult tendința de a fi misiuni de instruire a forțelor armate (EUTM Mali și EUTM Somalia); salută decizia derulării acestor operațiuni, insista ca mandatul lor să fie adaptat la circumstanțele fiecărei situații particulare; consideră că unitățile formate trebuie să fie complet operaționale, adică să aibă capacitate ofensivă; regretă faptul că misiunile cu mandat executiv sunt acum rareori avute în vedere; consideră că, în contextul amenințărilor persistente din vecinătatea UE, Uniunea nu își poate permite să se concentreze exclusiv pe instrumente pentru scenarii post-criză sau pe instrumente pentru ieșirea din criză și că trebuie să poată interveni în întregul spectru al gestionării crizelor, respectând Carta Organizației Națiunilor Unite;

24.  este dezamăgit de problemele persistente legate de generarea forței, care au fost identificate la lansarea misiunilor militare; observă că, cu excepția EUTM Mali la care contribuie efectiv 23 de state membre, în operațiunile militare în curs ale UE sunt implicate maxim șase state membre; încurajează statele membre să contribuie cu mai multe forțe la operațiuni, atunci când sunt disponibile capacitățile naționale necesare; subliniază necesitatea unei abordări comune, bazate pe cooperare în soluționarea problemelor întâmpinate în generarea de forțe; salută contribuțiile statelor terțe, fapt care atestă vitalitatea parteneriatelor încheiate în cadrul PSAC; invită statele membre să manifeste o mai mare disponibilitate față de operațiunile militare ale UE și, în consecință, să contribuie cu resursele și capacitățile pe care le posedă pentru o astfel de implicare;

25.  consideră că, având în vedere că atât misiunile civile (EUCAP), cât și cele militare (EUTM) ale Uniunii se orientează pe instruire, ar trebui introdusă o politică structurală care să confere acestor misiuni un caracter de lungă durată, cu mandate și obiective eficiente, adecvate situației cu care se confruntă, prin furnizarea de asistență bugetară și materială; consideră că această politică nouă, care s-ar înscrie în cadrul eforturilor Uniunii pentru cooperare și dezvoltare, ar permite accelerarea activităților din cadrul inițiativelor „Formare și echipare” și „E2I”, care urmăresc să consolideze capacitățile statelor terțe (echipamente, arme, infrastructuri și salarii), astfel încât acestea să dispună de forțe armate operaționale; încurajează, în acest sens, Comisia să exploreze surse de finanțare inovatoare;

26.  remarcă intenția exprimată de Consiliul din noiembrie 2013 de a întări modularitatea și flexibilitatea grupurilor tactice de luptă ale UE pentru a putea fi desfășurate în toate tipurile de acțiuni legate de gestionarea crizelor; remarcă, totuși, că până în prezent, singurul progres, foarte limitat, înregistrat a fost propunerea ca mecanismul ATHENA să acopere transportul strategic al grupurilor tactice de luptă ale UE către teatrele de operațiuni; recunoaște că lipsa unei atitudini constructive în rândul statelor membre a reprezentat un obstacol politic și operațional pentru desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE;

27.  salută mesajul pozitiv transmis de ultima reuniune a Consiliului informal al miniștrilor apărării în legătură cu analizarea posibilităților oferite de articolul 44 din TUE; regretă, cu toate acestea, că diferențele legate de această problemă n-au permis, până în prezent, realizarea vreunui progres în ceea ce privește modalitățile de aplicare a articolului 44; crede că implementarea articolului 44 ar ameliora în mod considerabil flexibilitatea și rapiditatea acțiunii Uniunii și, prin urmare, i-ar consolida capacitatea de a face față amenințărilor din jurul ei; îndeamnă acele state membre care nu sunt interesate, sau nu dispun de mijloacele necesare pentru a participa la operațiunile PSAC, să adopte o poziție constructivă, permițând altora să acționeze în acest sens, dacă doresc;

28.  solicită, totodată, ÎR/VP să examineze posibilitățile oferite de alte articole relevante din Tratatul de la Lisabona, în special cele referitoare la fondul de lansare (articolul 41 TUE), cooperarea structurată permanentă (articolul 46 TUE), clauza de solidaritate (articolul 222 TFUE) și clauza de apărare reciprocă (articolul 42 TUE);

29.  cere analizarea atentă a posibilității de a recurge - în formate ce respectă modularitatea necesară - la structurile existente de cartiere generale multilaterale care și-au demonstrat eficiența pe teren, precum Eurocorps de la Strasbourg;

30.  își exprimă surprinderea în legătură cu faptul că deocamdată, nu există o strategie comună la nivelul UE pentru a face față noilor provocări la adresa securității Uniunii; salută intenția Consiliului și angajamentul VP/ÎR de a iniția un proces de reflecție strategică privind provocările și oportunitățile politicii externe și de securitate; reamintește că acest proces urmărește dezvoltarea unei noi strategii comune europene de securitate pentru a determina noile scenarii geostrategice, amenințările și provocările globale care au apărut, precum și definirea acțiunilor pe care le poate întreprinde UE ca reacție la acestea, în special în cadrul PESC și al PSAC; invită, de asemenea, VP/ÎR să inițieze un amplu proces de elaborare a unei și mai ambițioase Cărți albe privind securitatea și apărarea în Europa, pentru a raționaliza ambițiile strategice ale UE și procesele de dezvoltare a capabilităților; așteaptă viitoarea comunicare din partea VP/ÎR destinată evaluării impactului schimbărilor asupra mediului global și identificării provocărilor și oportunităților pe care le prezintă pentru UE;

31.  salută adoptarea la 18 noiembrie 2014, a unui cadru de politică a UE în domeniul apărării cibernetice, care stabilește cinci priorități pentru apărarea cibernetică în contextul PSAC și clarifică rolul diferiților actori; salută obiectivul acestui cadru de promovare a dezvoltării capabilităților naționale de apărare cibernetică și de consolidare a protecției rețelelor de comunicare utilizate pentru instrumentele PSAC; subliniază importanța realizării unui nivel comun de securitate cibernetică în rândul statelor membre, pentru a realiza progrese efective în ceea ce privește cooperarea în domeniul apărării cibernetice și pentru a consolida capacitățile de reacție a UE în fața atacurilor cibernetice și a terorismului cibernetic; speră că acest plan de acțiune va marca punctul de pornire al unei integrări mai sistematice a apărării cibernetice în strategiile de securitate națională ale statelor membre, dar și o conștientizare la nivelul instituțiilor UE a mizei apărării cibernetice; solicită, de asemenea, o strategie europeană coerentă care să asigure infrastructura (digitală) critică împotriva atacurilor cibernetice, protejând și promovând totodată drepturile și libertățile cetățenilor în mediul digital; reamintește că este nevoie de o mai mare claritate și de un cadru juridic adecvat, având în vedere dificultățile legate de identificarea autorilor atacurilor cibernetice și necesitatea unei reacții proporționale și necesare în toate situațiile;

32.  atrage atenția asupra amenințării iminente asupra spațiului cibernetic și subliniază că UE trebuie să fie rezistentă și pregătită să răspundă la crizele cibernetice și în contextul PSAC și încurajează, astfel, toate statele membre să își intensifice substanțial și cât mai repede dezvoltarea capacităților de apărare cibernetică; subliniază este nevoie de investiții în capitalul uman de înaltă specializare și în cercetare și dezvoltare; insistă asupra nevoii de sinergii și de complementarități între domeniile civile și militare ale securității și apărării cibernetice în UE; subliniază importanța intensificării cooperării cu NATO în domeniul apărării cibernetice;

33.  subliniază importanța cooperării dintre Uniunea Europeană și instituțiile internaționale din domeniul securității și apărării, în special cu ONU, NATO, Uniunea Africană și OSCE; salută Declarația summit-ului NATO din Țara Galilor din septembrie 2014, în care s-a reiterat sprijinul pentru dezvoltarea PSAC; solicită adoptarea unor măsuri adecvate de consolidare a celor două organizații;

Capabilitățile

34.  consideră că reducerea bugetelor naționale destinate apărării s-a datorat efectelor crizei economice și financiare din 2008 și că aceste reduceri s-au făcut fără nicio coordonare între statele membre, amenințând astfel, autonomia strategică a Uniunii și capacitatea statelor membre de a îndeplini cerințele forțelor lor armate în materie de capacități, cu consecințe negative pentru responsabilitățile și potențialul Uniunii ca furnizor mondial de securitate; subliniază importanța stabilirii unei planificări prealabile pentru investiția strategică în achizițiile și recondiționările de echipamente;

35.  este ferm convins că UE are un interes vital într-un mediu maritim sigur, deschis și curat, care să permită comerțul liber și trecerea liberă a persoanelor, precum și utilizarea pașnică, legală, corectă și sustenabilă a bogățiilor oceanelor; consideră că ar trebui dezvoltat și mai mult cadrul instituțional civil dar și militar al UE, pentru a implementa Strategia europeană de securitate maritimă; remarcă faptul că majoritatea activelor strategice, a infrastructurilor și capacităților critice sunt sub controlul statelor membre și că disponibilitatea acestora de a întări cooperarea este crucială pentru securitatea europeană;

36.  salută adoptarea, la reuniunea Consiliului din 18 noiembrie 2014, a unui cadru de politici pentru cooperarea sistematică și pe termen lung în sectorul apărării, pe baza convergenței proceselor de planificare a capabilităților și pe schimbul de informații; subliniază că, în acest scop, este necesar ca statele membre să continue implementarea Codului de conduită al AEA în ceea ce privește punerea și utilizarea în comun a echipamentelor, pentru a anticipa mult mai eficient viitoarele diferențe în materie de capabilități și pentru a sistematiza cooperarea pentru dezvoltarea acestora; cere VP/ÎR să ofere dovezi privind măsurile specifice ce vor fi adoptate pentru a consolida cooperarea în domeniul apărării; invită statele membre, referitor la intensificarea necoordonată a cooperării bilaterale sau multilaterale în sectorul apărării, să se angajeze în mecanismul de Cooperare structurată permanentă (PESCO), ca mijloc de cooperare îmbunătățită, și să utilizeze fondurile UE în pentru cooperarea pe timp de pace; invită VP/ÎR să prezinte planuri realiste pentru lansarea reușită a PESCO;

37.  salută adoptarea de către Consiliu, în noiembrie 2014, a planului de dezvoltare a capacităților (PDC) a AEA, care stabilește cele 16 priorități pentru

dezvoltarea de capacități; salută, de asemenea, activitatea AEA prin intermediul bazei de date în colaborare (Codaba), care identifică posibilitățile de cooperare între statele membre, deschizând, astfel, calea pentru inițierea unor diferite forme de cooperare; îndeamnă statele membre să ia serios în considerare aceste instrumente în dezvoltarea capacităților lor militare; cere evitarea categorică a dublării inițiativelor aflate deja în derulare în alte părți, precum și acordarea unei mai mari atenții pentru identificarea modalităților de asigurare a unei veritabile valori adăugate;

38.  este surprins că la nivel european nu există încă stimulente fiscale pentru a încuraja cooperarea și punerea în comun; ia act de invitația Consiliului din decembrie 2013 de a studia astfel de mecanisme și regretă faptul că, deși a trecut un an, discuțiile nu au condus încă la nicio măsură concretă în acest domeniu; remarcă faptul că guvernul belgian acordă deja, pe o bază ad-hoc, exonerări de TVA în fazele pregătitoare ale anumitor proiecte ale AEA (cum ar fi comunicațiile prin satelit); consideră că aceste exonerări ar trebui acordate sistematic și extinse la infrastructură și la programele concrete în materie de capabilități, după modelul mecanismului existent în cadrul NATO sau al celui existent la nivelul UE pentru infrastructurile de cercetare civilă; solicită crearea de orice alt tip de stimulente care să încurajeze cooperarea între actorii europeni;

39.  salută modelele de cooperare existente, precum CETA (Comandamentul european de transport aerian), precum și extinderea sa continuă la noile state membre; consideră că este regretabil că, deși acest model există de câțiva ani, nu a fost încă adaptat pentru alte tipuri de capabilități de apărare; solicită aplicarea modelului CETA și în alte domenii de sprijin operațional pentru a soluționa deficiențele majore de capacități;

40.  ia act de progresele limitate înregistrate cu privire la proiectele de punere și utilizare în comun; salută progresele înregistrate în realimentarea în zbor prin achiziționarea unei flote de aeronave multirol de alimentare și transport; regretă faptul că un număr foarte restrâns de state membre au participat până în prezent la acest proiect și invită statele membre care nu au astfel de capabilități să se implice în proiect; consideră că statele membre ar trebui să continue proiectele de punere și utilizare în comun, concentrându-se asupra celor 16 domenii de dezvoltare a capabilităților pe care le-au identificat împreună cu AEA și Statul Major al Uniunii Europene (SMUE) în cadrul PSAC;

41.  ia act de voința Consiliului de a elabora proiecte de stimulare a dezvoltării de capabilități ale UE, precum sistemele de aeronave pilotate de la distanță (RPAS) și comunicațiile guvernamentale prin satelit; constată că este nevoie de un cadru de reglementare pentru integrarea inițială, până în 2016, a RPAS în sistemul aviatic european, luând în considerare cerințele civile și militare, precum și necesitatea de a respecta legislația internațională; solicită Comisiei să descrie modul în care fondurile din programul Orizont 2020 pot fi utilizate în cercetarea în domeniul apărării civile și militare, pentru integrarea RPAS în spațiul aerian european;

42.  salută progresele realizate de serviciile de sateliți ai Uniunii Europene (Galilleo, Copernicus, EGNOS); consideră că aceste servicii spațiale, îndeosebi Copernicus, ar trebui să devină operaționale pentru a contribui la obținerea de imagini prin satelit cu rezoluție mare de care au nevoie misiunile și operațiunile din cadrul PSAC; salută lansarea proiectului Ariane 6; consideră regretabil că, din motive tehnice și comerciale, Uniunea continuă să cumpere echipamente rusești de lansare, deși și-a propus să ajungă la un anumit nivel de autonomie strategică; subliniază deci, că este necesar să se facă progrese în dezvoltarea unor tehnologii cu aplicații atât civile, cât și militare, care să ne garanteze independența;

43.  îndeamnă Uniunea să încurajeze statele sale membre să îndeplinească obiectivele NATO în materie de capacități, ceea ce impune un nivel minim de cheltuieli pentru apărare de 2 % din PIB și de minim 20 % din bugetul de apărare pentru nevoile majore de echipamente, inclusiv pentru cercetare și dezvoltare;

Industria de apărare

44.  salută propunerea Comisiei vizând îmbunătățirea accesului IMM-urilor la piețele de apărare, care în prezent sunt foarte specifice din mai multe motive, și anume: o cerere care provine aproape exclusiv din comenzi publice, un număr limitat de firme care operează pe piață, produsele au o durată mare de dezvoltare, ca și de menținere în funcțiune, precum și natura strategică a anumitor tehnologii;

45.  ia act de comunicarea Comisiei din iulie 2013, intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient”, precum și de foaia de parcurs din iunie 2014 privind punerea sa în aplicare și propunerile prezentate în aceasta, vizând îndeosebi pentru o mai bună implementare a Directivelor 2009/81/CE și 2009/43/CE privind piața internă, fără a aduce atingere drepturilor suverane ale statelor membre, în conformitate cu articolul 346 din TFUE;

46.  consideră că toate aceste măsuri depind de o definiție comună a conținutului bazei industriale și tehnologice de apărare europene (EDTIB) pentru a putea stabili în mod precis ce întreprinderi sau activități strategice ar putea beneficia de aceasta, ținând cont de capacitățile diferite ale industriilor de apărare din statele membre; consideră că această definiție ar putea să se bazeze, în special, pe anumite criterii precum, cum ar fi: dezvoltarea echipamentelor și a tehnologiilor în cadrul UE, controlul companiilor asupra drepturilor de proprietate și de utilizare a echipamentelor și a tehnologiilor concepute, precum și asigurarea că, dacă există acționariat străin, acesta nu dispune de un drept de vot prea important care să pună în pericol controlul companiilor asupra activităților lor; subliniază că trebuie definite resursele critice de apărare ale UE (adică, capacitățile industriale cheie și tehnologiile critice);

47.  reamintește că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, politicile industriale, spațiale și de cercetare ale UE se extind la domeniul apărării; subliniază că programele Uniunii în alte domenii, precum securitatea internă și securitatea frontierelor, gestionarea dezastrelor și dezvoltarea, oferă o perspectivă importantă de dezvoltare în comun a capacităților care țin de aceste politici și de desfășurarea de misiuni PSAC; invită Comisia să stabilească proceduri permanente de cooperare între Comisie, SEAE, AEA și statele membre în domenii precum piața comună, industria, spațiul, cercetarea și dezvoltarea; invită Comisia să creeze o legătură permanentă între organismele și agențiile UE în domeniul securității interne (Frontex, Europol și ENISA) și cel al securității externe și apărării (Agenția Europeană de Apărare, SEAE);

48.  ia act de propunerile Comisiei pentru o mai bună punere în aplicare a Directivei 2009/81/CE (contractele de achiziții publice pentru apărare) și a Directivei 2009/43/CE (transferul de produse din domeniul apărării pe piața internă); consideră necesar să se stabilească, de asemenea, aspectele legate de echipamentele și tehnologiile de înaltă valoare strategică, care nu sunt vizate nici de Directiva 2009/81/CE (echipamente de interese esențiale de securitate), nici de Directiva 2004/18/CE (echipamente a căror utilizare are o legătură, dar nu specifică, cu domeniul apărării); consideră că firmele din UE care funcționează în acest sector au nevoie de un regim juridic și financiar specific, care să le permită să fie competitive, garantând astfel autonomia strategică a UE;

49.  ia act de intenția Consiliului de a implementa un sistem european de securitate a aprovizionării, în care statele membre se susțin reciproc, răspunzând rapid cerințelor respective ale acestora în domeniul apărării; așteaptă foaia de parcurs a Comisiei, care prevede opțiunile relevante pentru implementarea acestui regim, precum și cartea verde prevăzută pe tema controlului investițiilor străine în companiile strategice de apărare; salută adoptarea acordului-cadru îmbunătățit al AEA pentru securitatea aprovizionării între statele membre, ca un important mecanism voluntar și neobligatoriu juridic, care le permite acestora să-și îmbunătățească sprijinul și asistența reciprocă în securitatea aprovizionării; solicită AEA și Comisiei să elaboreze împreună mijloace și inițiative suplimentare care să promoveze securitatea aprovizionării la nivelul UE și să sprijine statele membre în implementarea noului acord-cadru;

50.  solicită Comisiei să identifice clar și să mobilizeze mijloacele și instrumentele financiare ale UE destinate să contribuie la crearea unei piețe comune europene a industriei de apărare;

51.  salută adoptarea modificărilor la regimul Wassenaar de control al exporturilor în legătură cu tehnologiile de supraveghere și intruziune, care au fost implementate recent și la nivelul UE; subliniază însă, că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se preveni producția și exporturile necontrolate de tehnologii ce pot fi folosite pentru a ataca infrastructura critică a UE și pentru a încălca drepturile omului; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte cât mai repede o propunere de revizuire a regulamentului privind exportul de produse cu dublă utilizare;

52.  consideră că niciun guvern nu poate iniția singur programe de cercetare și tehnologie de mare anvergură; reamintește declarația Consiliului din decembrie 2008 privind consolidarea capacităților și angajamentul statelor membre de a realiza obiectivul colectiv vizând alocarea a 2% din cheltuielile pentru apărare pentru finanțarea cercetării; solicită VP/ÎR și șefului AEA să prezinte date cu privire la situația actuală în această privință; salută, prin urmare, propunerile Comisiei privind dezvoltarea de sinergii între cercetarea din domeniul civil și cea din domeniul apărării; evidențiază, în acest context, faptul că programul de cercetare în domeniul securității Orizont 2020 oferă posibilități considerabile pentru dezvoltarea capacităților în această privință; invită Comisia și statele membre să sprijine misiunile de cercetare care oferă asistență politicilor externe ale Uniunii, inclusiv dezvoltarea tehnologică în domeniul tehnologiilor cu dublă utilizare, pentru a îmbunătăți interoperabilitatea între protecția civilă și forțele militare, după cum se afirmă în programul specific de instituire a Orizont 2020; invită Comisia și statele membre să includă activitățile de cercetare respective în programele anuale de activități; salută, de asemenea, lansarea de acțiuni pregătitoare și speră, în domeniul PSAC, următoarea etapă va fi finanțarea unei teme de cercetare în cadrul viitorului cadru financiar multianual; evidențiază importanța implementării unui proiect pilot privind cercetarea în cadrul PSAC, desfășurat de Comisie împreună cu AEA, după cum a propus Parlamentul în bugetul pentru 2015, pentru ca agenția să îndeplinească obiectivele Uniunii și bugetul Uniunii; consideră regretabil, în acest sens, că Parlamentul nu a primit din partea Comisiei o evaluare a posibilităților oferite de articolul 185 din TFUE, pe care a solicitat-o în Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la baza industrială și tehnologică de apărare europeană;

53.  cere, totodată, vigilență maximă în ceea ce privește aspectele legate de guvernare, drepturile de proprietate intelectuală, cofinanțare, precum și de regulile de participare la această acțiune pregătitoare în sectorul apărării; invită statele membre să se implice total în procesul decizional, pentru a fi evitate abuzurile birocratice și pentru a garanta că programele corespund nevoilor strategice ale PSAC și ale statelor membre;

54.  reamintește caracterul extrem de sensibil și de strategic al cercetării în domeniul apărării, atât pentru competitivitatea sectoarelor industriale, cât și pentru autonomia strategică a UE, și solicită implementarea unei politici de proprietate intelectuală adecvate, corelată cu securitatea și apărarea, pentru a proteja rezultatele cercetării; așteaptă propunerile Comisiei, dar și ale industriei de apărare pe această temă;

55.  ia act de propunerile Comisiei vizând promovarea introducerii de standarde și proceduri de certificare comune pentru echipamentele de apărare; așteaptă foaia de parcurs a AEA și a Comisiei privind elaborarea de standarde industriale în sectorul apărării, precum și opțiunile din partea AEA și AESA în ceea ce privește îmbunătățirea recunoașterii reciproce a certificării militare în Uniunea Europeană; consideră că este regretabil că organizațiile europene de standardizare sunt reticente să elibereze mărci de standardizare pentru produse din domeniul apărării;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președintelui Consiliului European, Vicepreședintei Comisiei Europene/Înalt Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării Parlamentare a NATO, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Președintelui în exercițiu al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Președintelui Adunării Parlamentare a OSCE, Președintelui Adunării Uniunii Africane și Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN).

(1) JO L 146, 10.6.2009, p. 1.
(2) JO L 216, 20.8.2009, p. 76.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0513.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0514.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0380.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0381.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0457.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0286.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0278.
(10) http://eeas.europa.eu/library/publications/2013/3/2013_eeas_review_en.pdf


Finanţarea Politicii de securitate şi apărare comune
PDF 360kWORD 119k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la finanțarea Politicii de securitate și apărare comune (2014/2258(INI))
P8_TA(2015)0214A8-0136/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 21, 24, 41, 42, 43, 44, 45 și 46,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(3) și modificările ulterioare ale acestuia,

–  având în vedere Raportul special nr. 18/2012 al Curții Europene de Conturi intitulat ,,Asistența Uniunii Europene pentru Kosovo, din perspectiva statului de drept”,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 18 decembrie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la politica de securitate și apărare comună din 25 noiembrie 2013 și din 18 noiembrie 2014,

–  având în vedere raportul intermediar prezentat la 7 iulie 2014 de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant (VP/ÎR) și șeful Agenției Europene de Apărare, cu privire la punerea în aplicare a concluziilor Consiliului European din decembrie 2013,

–  având în vedere Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe” și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

–  având în vedere raportul anual pe 2014 și raportul financiar pe 2013 al Agenției Europene de Apărare,

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 3 aprilie 2014 referitoare la Abordarea globală a UE și consecințele acesteia asupra coerenței acțiunii sale externe(4),

–  având în vedere concluziile Președinției, adoptate de Consiliul European la Helsinki, la 11 decembrie 1999 (Obiectivul global 2003), precum și Obiectivul global 2010, aprobat de Consiliu la 17 mai 2004,

–  având în vedere Obiectivul global civil pentru 2010, aprobat de Conferința ministerială pentru îmbunătățirea capacităților civile și adus la cunoștința Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 19 noiembrie 2007,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru bugete, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru bugete (A8-0136/2015),

A.  întrucât mediul de securitate din ce în ce mai problematic, din interiorul dar și din afara Uniunii, caracterizat prin riscuri și amenințări noi la care niciun stat membru nu le poate face față singur, impune o consolidare a PSAC, pentru ca aceasta să devină un instrument de politică mai eficient și o garanție reală pentru siguranța cetățenilor UE și promovarea intereselor și valorilor europene; întrucât Uniunea ar trebui să întărească securitatea la frontierele sale externe;

B.  întrucât reducerile bugetare aplicate cheltuielilor de apărare și suprapunerile existente impun regândirea finanțării misiunilor și operațiunilor PSAC, printr-o mai bună utilizare a alocărilor bugetare și mai eficientă din punct de vedere al costurilor, simultan cu asigurarea unui control democratic adecvat la nivelul instituțional al UE al tuturor operațiunilor și misiunilor civile sau miliare;

C.  întrucât Consiliul European din decembrie 2013 a decis să analizeze aspectele financiare ale misiunilor și operațiunilor UE, inclusiv evaluarea mecanismului Athena, pentru a asigura proceduri și norme care să îi permită Uniunii să desfășoare misiunile civile și operațiunile militare ale UE într-un mod mai rapid, mai flexibil și mai eficient;

D.  întrucât, potrivit dispozițiilor din Tratatul de la Lisabona, Înaltul Reprezentant al UE este și vicepreședintele Comisiei, și șef al Agenției Europene de Apărare, prezidând și Consiliul Afaceri Externe al Uniunii Europene; întrucât, potrivit articolului 45 din TUE, Agenția Europeană de Apărare „își îndeplinește misiunile în colaborare cu Comisia, dacă este necesar”,

1.  remarcă faptul că UE și statele sale membre sunt finanțatori majori pentru diferite operațiuni de menținere a păcii și gestionare a crizelor în lume, dar misiunile și operațiunile civile și militare ale PSAC au alocate doar o mică parte din totalul finanțărilor; recunoaște importanța intervențiilor PSAC pentru realizarea păcii, încurajând totodată statele membre să adopte o poziție mai fermă în ceea ce privește prevenirea conflictelor, reconstrucția post-conflict și menținerea unei păcii viabile în zonele afectate de conflicte; are convingerea că UE nu își poate permite să se concentreze exclusiv pe instrumentele necesare pentru un context post-criză sau pentru a sprijini ieșirea din criză;

2.  invită VP/ÎR și statele membre să exploateze întregul potențial al Tratatului de la Lisabona, și în special articolul 44, referitor la implementarea unui obiectiv al PSAC de către un grup de state membre, și al articolului 46 referitor la cooperarea structurată permanentă, pentru o utilizare mai rapidă și mai flexibilă a misiunilor și operațiunilor PSAC; 

3.  ia act cu îngrijorare de faptul că, în pofida unui buget anual cumulat destinat apărării, de aproximativ 190 de miliarde EUR, statele membre nu sunt încă în măsură să îndeplinească Obiectivele globale de la Helsinki din 1999; reamintește obiectivele globale civile ambițioase stabilite de UE; solicită întărirea UE ca actor real în domeniul apărării în contextul NATO și regretă lipsa unei doctrine care să operaționalizeze misiunile enumerate la articolul 43 din TUE („misiunile Petersberg” extinse); pledează ferm pentru o mai strânsă coordonare și cooperare în domeniul securității și apărării în contextul NATO, între statele membre și la nivelul UE, în special în ceea ce privește punerea și utilizarea în comun a resurselor, a capabilităților și a mijloacelor; invită Comisia să facă urgent o analiză a provocărilor și cerințelor în materie de securitate și de apărare;

4.  constată că nivelul de finanțare pentru misiunile civile ale PSAC din capitolul destinat PESC în bugetul UE a scăzut în ultimii ani și se așteaptă să rămână stabil, în cadrul financiar multianual 2014-2020; regretă că misiunile civile au fost afectate de deficitul generalizat al creditelor de plată, care a obligat Comisia să întârzie plata a 22 de milioane EUR pentru 2015, ca măsură corectoare; salută, cu toate acestea, identificarea a aproximativ 16 milioane de euro ca posibile economii, ceea ce permite finanțarea unor noi misiuni dacă este nevoie în viitorul apropiat;

Inițiative de reducere a costurilor și de creștere a eficienței

5.  salută măsurile concrete și soluțiile pragmatice introduse recent de Comisie în cadrul de norme financiare existent, cu scopul de reduce durata procedurilor financiare pentru misiunile civile ale PSAC; regretă, însă, întârzierile semnificative care se mai înregistrează încă în achiziționarea de echipamente și servicii esențiale pentru misiunile PSAC din cadrul PESC, datorate parțial procesului adesea lent de adoptare a deciziilor de către Consiliu, dar și relativei absențe a unei abordări consolidate în aplicarea normelor financiare pentru misiunile PSAC, ceea ce afectează negativ funcționarea și personalul misiunilor, posibil și siguranța misiunilor;

6.  îndeamnă Comisia să atenueze aceste deficiențe, pregătind un model specific pentru normele financiare ale misiunilor civile PSAC și adaptând liniile directoare existente la nevoile acestora, pentru a permite desfășurarea rapidă, flexibilă și mai eficientă a misiunilor, garantând totodată o gestionare financiară corectă a resurselor UE și o protecție adecvată a intereselor sale financiare; consideră că bugetul ar trebui delegat comandantului operațiunii civile, la fel cum s-a procedat pentru șefii delegațiilor UE;

7.  invită Comisia și statele membre să facă o evaluare anuală a costurilor totale ale politicilor de securitate și apărare, incluzând aici și o prezentare transparentă a procedurilor de achiziții, pentru a asigura o gestionare cât mai eficientă a bugetului alocat acestui domeniu;

8.  încurajează ferm înființarea unui Centru de servicii comune (CSC), împreună cu un sistem de management integrat al resurselor (SMIR), ca modalitate de a îmbunătăți rapiditatea de desfășurare a misiunilor civile, precum și eficiența costurilor acestora; regretă că până în prezent nu s-a dat curs acestei inițiative; observă că se analizează acum o platformă de sprijin a misiunilor, dar invită Comisia și SEAE să continue eforturile în direcția organizării unui veritabil CSC;

9.  consideră că ar trebui reduse constrângerile cronice ale bugetului administrativ al SEAE/Capacității civile de planificare și conducere, având în vedere că alocarea bugetară anuală rămâne prea mică pentru a acoperi toate sarcinile de planificare, desfășurare și de sprijin ale misiunilor, mai ales atunci când se lansează aproape simultan mai multe misiuni;

10.  consideră că ar trebui rapid îmbunătățit depozitul permanent pentru misiunile PSAC, care deservește în prezent numai noile misiuni civile ale PSAC, prin extinderea ariei sale de aplicare astfel încât să includă și misiunile existente, prin îmbunătățirea disponibilității de echipamente depozitate și prin lărgirea diversității echipamentelor necesare; propune ca depozitul pentru misiunile PSAC să fie administrat de viitorul Centru de servicii comune (CSC);

11.  subliniază că misiunile trebuie dotate cu personalul adecvat, conform diverselor angajamente asumate de statele membre în acest sens (de exemplu, Obiectivul global civil pentru 2010, Planul multianual de dezvoltare a capabilităților civile); regretă, însă, dificultățile întâmpinate în recrutarea și păstrarea unui număr suficient de personal calificat pentru misiunile PSAC; încurajează utilizarea pe scară largă a echipelor de reacție civilă cu desfășurare rapidă (CRTs), ceea ce ar conduce la mărirea capacității de reacție rapidă a UE, ar facilita crearea rapidă a misiunilor și ar contribui la eficacitatea reacțiilor sale în gestionarea crizelor;

12.  regretă opacitatea și costurile ridicate constatate în procesul de selecție al firmelor private alese să asigure securitatea personalului din misiunile civile ale PSAC; solicită stabilirea unui contract-cadru de securitate specific pentru misiunile civile PSAC, pentru a micșora tarifele practicate de firmele de securitate private și a face mai transparent procesul de selecție; consideră că, în acest context, trebuie acordată prioritate firmelor europene;

Coerență și complementaritate

13.  consideră că PSAC face parte din dimensiunea mai largă a PESC și din acțiunea externă a UE, dar este totodată parte a dimensiunii interne a politicilor pentru piața comună și industrie, spațiu, cercetare și dezvoltare; este ferm convins că trebuie asigurată coerența și complementaritatea între diferitele instrumente pentru a realiza economii de scară și pentru a maximiza impactul cheltuielilor UE; este convins că UE dispune de mai multe instrumente și avantaje în negocieri decât orice altă instituție supranațională, dat fiind că politica sa de securitate și de apărare poate fi consolidată printr-o abordare cuprinzătoare care include și alte tipuri de instrumente și mecanisme de finanțare ale UE; consideră, prin urmare, că resursele PESC ar trebui utilizate într-un mod mai inteligent, în special prin consolidarea coordonării între instrumentele PSAC și diferitele programe de finanțare ale UE gestionate de Comisie;

14.  solicită crearea unor sinergii militaro-civile mai bune, acolo unde este cazul, și mai ales luarea acestora în considerare la începutul procesului de planificare, în special în ceea ce privește clădirile, serviciile medicale, logistica, transportul și securitatea misiunilor, respectând, totodată, diferitele lanțuri de comandă și făcând o distincție clară între natura, obiectivele și modurile de funcționare ale misiunilor civile și ale celor militare;

15.  subliniază potențialele economii ce ar rezulta în urma promovării sinergiilor la nivelul UE în domeniul militar, inclusiv în transport, instruire și asistență medicală; subliniază rolul Agenției Europene de Apărare în misiunea sa de promovare a interoperabilității și sinergiilor între statele membre ale UE în ceea ce privește echipamentele de apărare și capabilitățile mobilizate, însă regretă profund că, deși este condusă de VP/ÎR, agenția rămâne sub autoritatea Consiliului și este finanțată integral din fonduri din afara bugetului Uniunii, sustrăgându-se astfel, controlului democratic european;

16.  salută revizuirea procedurilor de gestionare a crizelor, convenită în 2013, care a condus la îmbunătățiri în planificarea și lansarea misiunilor PSAC; subliniază, însă, că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a depăși ,izolarea persistentă ce separă diferitele părți ale mașinăriei politicii externe a UE;

17.  invită Comisia să stabilească proceduri financiare permanente pentru cooperarea dintre Comisie, SEAE, AEA, AES și statele membre în domeniul PSAC și al politicilor pentru piața comună, industrie, spațiu, cercetare și dezvoltare; invită Comisia și Consiliul să stabilească norme financiare permanente pentru a conecta actorii UE din domeniul securității interne (Frontex, Europol, ENISA) cu cei din domeniul securității externe (AEA, SEAE);

18.  salută implementarea unui proiect pilot privind cercetarea PSAC, desfășurat în comun de Comisia și AEA, la propunerea Parlamentului European în bugetul pentru 2015, pentru a permite agenției să implementeze obiectivele Uniunii și să execute bugetul Uniunii; regretă, în acest context, lipsa unei evaluări din partea Comisiei către Parlament cu privire la potențialul articolului 185 din TFUE, solicitată în Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la baza industrială și tehnologică de apărare europeană(5);

19.  salută foaia de parcurs a Comisiei pentru implementarea comunicării în sectorul european de apărare și securitate, adoptată la 24 iunie 2014; invită Comisia, în acest sens, să prezinte într-o evaluare a părților interesate, cum s-au pregătit potențialii beneficiari și administrațiile naționale și regionale să folosească măsurile respective (ESI, FEDR, FSE sau INTERREG V); își exprimă regretul în acest sens, că propunerile Comisiei ar putea fi prea tardive pentru a influența procesul curent de alocare a resurselor din administrațiile naționale și regionale și pentru a reorienta fondurile UE astfel încât să întărească baza industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB);

20.  salută inițiativa „Pregătește & echipează” care ar asigura consolidarea capacităților partenerilor, ca parte a strategiei de tranziției sau de ieșire, permițând finanțarea a diferite componente hardware și echipamente neletale pentru forțele de securitate și apărare din țările terțe; sprijină o inițiativă comună a SEAE și a Comisiei în acest sens; susține crearea unor celule de proiect, la care ar putea contribui statele membre sau țările terțe interesate și care ar contribui la asigurarea unui răspuns rapid la necesitățile de securitate, precum și la achizițiile prevăzute în baza acestui răspuns, pentru țările gazdă, oferindu-le sprijin pentru aceste proiecte; consideră că aceste celule trebuie sistematic folosite;

21.  salută propunerile Comisiei vizând o implementare mai bună a Directivei 2009/81/CE (privind contractele de achiziții publice) și a Directivei 2009/43/CE (privind transferul de produse din domeniul apărării pe piața internă); solicita Comisiei să țină cont că întreprinderile europene care operează în sectorul apărării au nevoie de un regim juridic și financiar special care să le permită să fie competitive și să susțină totodată eforturile naționale de consolidare a capabilităților de apărare.

Finanțarea operațiunilor militare

22.  recunoaște că operațiunile militare sunt finanțate de statele membre în afara bugetului UE iar costurile lor comune sunt acoperite prin mecanismul Athena; subliniază că mecanismul Athena este esențial pentru desfășurarea acestor operațiuni și este un instrument al solidarității între statele membre, încurajându-le, în special pe cele care nu dispun de resurse financiare și operaționale, să contribuie la operațiunile PSAC; regretă, însă, că ponderea actuală a costurile comune rămâne foarte scăzută (estimată la aproximativ 10-15 % din costurile totale) și că ponderea ridicată a costurilor suportate de națiuni și a responsabilităților în operațiunile militare, pe baza principiului „costs lie where they fall” (un stat suportă exclusiv costurile aferente propriilor operațiuni), sunt contrare principiului solidarității și al împărțire a sarcinilor și descurajează și mai mult statele membre să își asume un rol activ în operațiunile PSAC; este îngrijorat că situația actuală, ținând seama mai ales de lipsa de disponibilitate a statelor membre de a participa la generarea de forțe pentru operațiuni, împiedică desfășurarea rapidă a operațiunilor PSAC și afectează negativ întreaga lor eficiență; consideră că trebuie asigurată finanțarea pe termen lung a misiunilor militare;

23.  regretă, în acest context, că revizuirea mecanismului Athena, ce trebuia făcută până la sfârșitul lui 2014, a avut numai rezultate foarte limitate, cum ar fi organizarea unei forme de prefinanțare a unor cheltuieli pentru a accelera desfășurarea misiunilor; regretă faptul că Consiliul nu a ajuns la un acord cu privire la includerea finanțării costurilor de desfășurare strategică a grupurilor tactice de luptă ale UE în lista costurilor comune suportate sistematic de mecanismul Athena, adoptând în schimb o decizie valabilă pentru doi ani, care se poate reînnoi; invită următorul Consiliu European pe probleme de apărare să analizeze o extindere suplimentară a costurilor comune eligibile în cadrul mecanismului Athena, cum ar fi finanțarea automată a cheltuielilor operaționale și de desfășurare a misiunilor PSAC (infrastructura pentru cazarea forțelor, cheltuielile legate de stabilirea punctelor de intrare a trupelor în teatrele de operațiuni și stocuri de urgență de alimente și combustibil, dacă este necesar);

24.  sprijină inițiativele vizând analizarea posibilității de a atrage și gestiona contribuții financiare din partea țărilor terțe sau a organizațiilor internaționale în cadrul mecanismului Athena; susține, de asemenea, posibilitatea unei ,,finanțări comune”, prin care un număr mai mic de țări participante să finanțeze o parte a cheltuielilor operaționale ale misiunilor, cu condiția gestionării acestor contribuții în cadrul mecanismului Atena și a completării costurilor comune, mai degrabă decât a înlocuirii acestora;

25.  reamintește că Tratatul de la Lisabona pune la dispoziția UE noi prevederi privind PSAC, al căror potențial nu a fost încă folosit; încurajează Consiliul să folosească articolul 44 din TUE, care creează condițiile de implementare a unui obiectiv PSAC pentru un grup de state membre care doresc acest lucru; susține că este nevoie urgent de un proces decizional mai rapid; consideră că mecanismele de finanțare ad hoc a unei operațiuni militare ar trebui să acopere mai mult decât costurile comune tradiționale rambursate prin mecanismul Athena;

26.  invită Consiliul să inițieze, pe parcursul acestui an bugetar, crearea fondului de lansare (prevăzut la articolul 41 alineatul (3) din TUE) pentru finanțarea urgentă a fazelor inițiale din operațiunile militare, ceea ce ar putea, de asemenea, constitui un instrument puternic pentru dezvoltarea capacităților; solicită totodată Consiliului să prezinte o propunere privind modul în care Parlamentul ar putea fi consultat rapid într-o situație de criză; remarcă faptul că, deși misiunile civile beneficiază de o linie bugetară specifică pentru măsuri pregătitoare, desfășurarea și eficiența misiunilor militare vor fi in continuare obstrucționate structural dacă nu se folosește această posibilitate; încurajează ferm statele membre să participe la cooperarea structurată permanentă prevăzută la articolul 46 din TUE, ceea ce ar îmbunătăți mult mai rapid și capacitatea de reacție rapidă a UE, de care este nevoie urgent; regretă în acest sens lipsa de substanță a cadrului de politici al Consiliului pentru o cooperare sistematică și pe termen lung în domeniul apărării, adoptat la 18 noiembrie 2014, întrucât documentul nu face altceva decât să descrie practicile actuale; cere, prin urmare, Comisiei să prezinte o propunere necesară pentru a clarifica modul în care bugetul UE poate contribui la instituirea unei cooperări structurate permanente (PESCO) și la activitățile de cooperare militară pe timp de pace în cadrul PESCO;

27.  este surprins că nu există încă la nivel european stimulente fiscale pentru cooperare și punere în comun; ia act de invitația Consiliului din decembrie 2013 de a analiza asemenea mecanisme și regretă că, deși a trecut un an, din discuțiile avute nu a rezultat încă nicio măsură concretă în acest sens; ia act de faptul că guvernul belgian acordă deja ad-hoc exonerări de TVA în fazele pregătitoare ale unor proiecte ale AEA, cum ar fi pentru comunicațiile prin satelit; consideră că astfel de scutiri trebuie să se aplice sistematic și să se extindă la infrastructură și la programele concrete vizând capabilitățile, după modelul mecanismului existent în cadrul NATO sau al celui existent la nivelul UE pentru infrastructurile de cercetare civilă; solicită crearea oricărui alt tip de stimulent care ar încuraja cooperarea în materie de capabilități între instituțiile europene;

Transparență și răspundere

28.  subliniază că transparența și răspunderea sunt cerințe esențiale nu numai pentru controlul democratic, ci și pentru funcționarea adecvată și credibilitatea misiunilor desfășurate sub drapelul UE; reafirmă importanța pe care o acordă Parlamentul pentru supravegherea modului în care sunt finanțate diferitele misiuni și operațiuni ale PSAC; salută mecanismele de raportare prevăzute de acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013, cum ar fi rapoartele trimestriale privind bugetul PESC și reuniunile comune de consultare privind PESC; salută angajamentul ÎR/VP de a conferi un suflu nou acestor reuniuni și de a introduce un nivel adecvat de flexibilitate în sfera lor de aplicare, pentru ca Parlamentul să fie pe deplin informat în legătură cu misiunile militare și cu activitățile și agenda Comitetului politic și de securitate; susține că orice îmbunătățire a flexibilității și eficienței finanțării și derulării de misiuni și operațiuni nu trebuie să compromită evoluțiile pozitive înregistrate în ceea ce privește transparența și răspunderea pentru intervențiile PSAC; invită Comisia să facă o interpretare extensivă a articolului 49 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul financiar și să propună linii specifice pentru fiecare misiune civilă a PSAC în capitolul dedicat PESC, precum și să introducă automat în raportul anual de activitate o prezentare detaliată, pentru fiecare misiune, a participanților și a cheltuielilor efectuate;

29.  așteaptă cu interes inițiative care să confere claritate și coerență normelor de finanțare și de funcționare aplicabile misiunilor civile; salută, în contextul discuțiilor în curs privind flexibilitatea normelor financiare, angajamentul Comisiei de a pregăti un model specific pentru toate misiunile PSAC și de a adapta liniile directoare actuale la nevoile acestor misiuni;

De la vorbe la fapte

30.  încurajează VP/ÎR să preia rolul de lider în ceea ce privește PSAC și să joace un rol de coordonare în stoparea izolării instituțiilor, asigurând coordonarea între Consiliu, Comisie și SEAE și garantând coerența între ultimele două instituții; propune ca reprezentanților speciali ai UE să li se încredințeze un mandat vizând îmbunătățirea dialogului și a cooperării pe teren între diversele instituții și structuri ale UE, pentru a mări coerența acțiunilor UE și pentru a transforma dezavantajul surselor multiple de finanțare într-un avantaj;

31.  consideră că următorul Consiliu European în domeniul apărării ar trebui să se folosească de ocazie pentru a purta o discuție mai aprofundată și să prezinte propuneri concrete de modificare a dispozițiilor financiare pentru misiunile și operațiunile PSAC, pentru a le face mai eficiente și pentru a contribui la succesul lor; îndeamnă statele membre să-și respecte angajamentele luate la Consiliul European din decembrie 2013; consideră că la următorul Consiliu European pentru apărare trebuie să se adopte măsuri concrete vizând îmbunătățirea capabilităților de apărare a UE în complementaritate cu NATO, menținerea și consolidarea Agenției Europene de Apărare, precum și sprijinirea unei baze industriale și tehnologice comune;

32.   invită Comisia să sprijine eforturile statelor membre în aplicarea deciziilor adoptate de Consiliul European în ce privește consolidarea capabilităților de apărare, luând în considerare constrângerile bugetare cu care se confruntă unele state membre.

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, VP/ÎR, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO și președintelui Adunării Parlamentare a NATO.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(2) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0286.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0514.


Capabilitățile de securitate și apărare în Europa
PDF 373kWORD 141k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la influența evoluțiilor de pe piețele europene de apărare asupra capabilităților de securitate și apărare în Europa (2015/2037(INI))
P8_TA(2015)0215A8-0159/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19-20 decembrie 2013 privind Politica de securitate și apărare comună,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2014 privind Politica de securitate și apărare comună,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542) și Foaia de parcurs conexă din 24 iunie 2014 privind punerea în aplicare a comunicării (COM(2014)0387),

–  având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității(1),

–  având în vedere Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE(2),

–  având în vedere Poziția comună 2008/944/CFSP a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar,

–  având în vedere Cadrul de politici pentru o cooperare sistematică și pe termen lung în domeniul apărării, adoptat de Consiliu la 18 noiembrie 2014,

–  având în vedere Acordul-cadru actualizat pentru securitatea aprovizionării între statele membre participante, adoptat de Comitetul director al Agenției Europene de Apărare (AEA) în noiembrie 2013, precum și Codul de conduită asociat privind stabilirea priorităților, adoptat de Comitetul director al AEA în mai 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la baza industrială și tehnologică de apărare europeană(3) și cea din 14 decembrie 2011 referitoare la impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0159/2015),

A.  întrucât, în 2009, a fost introdusă o nou legislație privind piața europeană a apărării prin Pachetul în domeniul apărării și toate cele 28 de state membre au transpus noile norme în ordinea lor juridică națională; întrucât elementul principal al acestui nou act legislativ este introducerea unui cadru de reglementare, bazat pe principiile transparenței, nediscriminării și concurenței, cadru care abordează particularitățile sectorului apărării;

B.  întrucât statele membre au căzut de acord asupra necesității de a dezvolta o piață europeană pentru serviciile și echipamentele de apărare; întrucât Consiliul European a solicitat chiar aplicarea unui regim de securitate a aprovizionării la nivelul întregii UE; întrucât capabilitățile adecvate, furnizarea de echipamente și autonomia strategică a UE sunt de o importanță crucială pentru securitatea Uniunii și a vecinătății sale;

C.  întrucât succesul misiunilor de menținere a păcii și de securitate din PSAC depinde în mare parte de capacitatea lor de răspuns prompt și imediat și întrucât, prin urmare, necesitatea realizării unei veritabile piețe europene a apărării constituie un aspect esențial, pentru a elimina suprapunerile și pentru a reduce birocrația;

D.  întrucât, în absența consolidării piețelor europene de apărare, a eficienței costurilor și a transparenței, dependențele externe în sectorul european de apărare ar putea crește și mai mult, într-o perioadă de amenințări multiple și directe la adresa securității europene, care sunt fără precedent de la sfârșitul războiului rece,

E.  întrucât investițiile în cercetare și tehnologie în sectorul de apărare din toate statele membre, precum și investițiile comune în cercetare și tehnologie în sectorul apărării în cadrul cooperării europene au înregistrat o scădere alarmantă în ultimii ani,

Evoluțiile de pe piețele de apărare creează riscuri pentru autonomia europeană

1.  rămâne, în continuare, extrem de preocupat de reducerile ample și în mare parte necoordonate ale bugetului apărării în majoritatea statelor membre; subliniază că reducerea bugetului apărării slăbește potențialul de apărare al statelor membre și pune sub semnul întrebării nivelul lor de pregătire pentru a-și asigura propria securitate și securitatea europeană; este de părere că aceste reduceri necoordonate, combinate cu problemele structurale și practicile netransparente și inechitabile, periclitează Uniunea prin renunțarea la mijloace și capabilități strategice și prin irosirea oportunităților pe care coordonarea politicilor de apărare și punerea și utilizarea în comun a resurselor de apărare le-ar putea crea pentru realizarea securității, prosperității și păcii în UE, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul de la Lisabona, a securității aprovizionării și a protecției cetățenilor și intereselor sale;

2.  este profund preocupat de creșterea semnificativă a numărului de conflicte armate, de crize de intensitate scăzută, războiul hibrid, războiul prin intermediari, de statele eșuate și încălcările frecvente ale drepturilor omului în vecinătatea imediată a UE, precum și de amenințarea terorismului în interiorul și în afara UE; consideră că actualele amenințări la adresa securității sunt comune pentru întreaga UE și ar trebui abordate într-o manieră coordonată și unitară, prin punerea și utilizarea în comun a resurselor civile și militare; este ferm convins, în acest sens, că este imperativ să nu se risipească resurse și că este esențială o mai bună utilizare a banilor contribuabililor și realizarea de progrese în crearea unei piețe europene a echipamentelor de apărare, alături de dezvoltarea unei baze industriale și tehnologice de apărare europeană competitive (EDTIB), capabilă să genereze sinergii prin intermediul unei mai bune coordonări transfrontaliere și să furnizeze capacitățile necesare pentru PSAC; consideră de asemenea, că acestea sunt esențiale pentru îmbunătățirea eficacității și a eficienței costurilor în cazul acțiunilor europene din cadrul operațiunilor NATO, pentru a garanta securitatea și stabilitatea Europei și a vecinătăților sale;

3.  este îngrijorat, prin urmare, de implementarea lentă și neuniformă de către statele membre a Pachetului din 2009 în domeniul apărării și solicită Comisiei să adopte măsuri specifice pentru a se asigura că directivele sunt implementate corect prin monitorizarea transpunerilor la nivel național, pentru a evita distorsiunile pieței; recunoaște că introducerea unor noi acte legislative este un proces de lungă durată, dar avertizează că aplicarea incorectă și difuză riscă să genereze standarde de practică neadecvate, iar acest fapt ar compromite îndeplinirea obiectivelor fixate în directive și, prin urmare, ar compromite crearea unei piețe europene a echipamentelor de apărare și ar slăbi dezvoltarea unei EDTIB; subliniază că Pachetul în domeniul apărării ar trebui să contribuie și la crearea de stimulente pentru cooperarea în domeniul apărării în Europa și încurajează Comisia și AEA să colaboreze îndeaproape în acest sens; reamintește cu regret faptul că achizițiile comune din sectorul apărării au stagnat, iar în ultimii ani chiar au înregistrat o scădere;

4.  avertizează în legătură cu riscul dependențelor externe în sectorul european al apărării, într-un moment în care mediul de securitate este din ce în ce mai dificil și mai complex; avertizează, în special, asupra unei combinații de factori: bugete de apărare necoordonate, persistența unei piețe de apărare fragmentată în pofida noilor norme privind piața internă, dependența crescândă a industriei de apărare de exporturile din afara UE și creșterea investițiilor străine în sectorul european al apărării din unele state, care ar putea conduce la o lipsă de transparență și la cedarea controlului național și european în cazul industriilor, mijloacelor și tehnologiilor strategice de apărare;

5.  consideră că trebuie acordată o atenție deosebită impactului anumitor proiecte asupra autonomiei și independenței Uniunii Europene, cum ar fi cooperarea cu Rusia în zonele sensibile precum lansarea de sateliți cu rachetele Soyuz și transportul aerian strategic; subliniază că statele membre trebuie să analizeze cu prioritate industriile militare sau de apărare și să acorde stimulente pentru dezvoltarea lor, în măsura în care permite legislația UE;

6.  subliniază că o strategie europeană de apărare industrială competitivă, modernă și integrată este vitală pentru a asigura capabilitățile de apărare ale Europei și pentru a avea un impact pozitiv indirect asupra altor sectoare economice conexe; subliniază că o mai bună cooperare la nivelul resurselor economice și al capitalului uman este esențială pentru a face progrese în cercetarea cu dublă utilizare, care reduce la maxim dependențele externe și asigură aprovizionarea și disponibilitatea de materii prime pentru industrie, în special cele cu caracter esențial;

7.  remarcă faptul că, deși Consiliul European din decembrie 2013 nu a reușit să ofere un răspuns adecvat la această situație, a definit totuși, câteva direcții de acțiune pentru îmbunătățirea PSAC și s-a angajat să evalueze, în iunie 2015, progresele înregistrate; regretă că, în pofida deteriorării mediului de securitate, atât pe plan intern, cât și în vecinătatea estică și sudică a UE, ceea ce compromite securitatea Uniunii, nu s-a înregistrat niciun progres real în rezolvarea actualelor provocări și amenințări de securitate;

8.  îndeamnă Consiliului European să tragă concluziile necesare și ia măsuri concrete pentru depășirea fragmentării pieței europene a apărării; invită Consiliul European elaboreze orientări specifice pentru politicile de apărare și pentru piața de apărare europeană, luând în considerare particularitățile sectorului de apărare, pentru a mări transparența și competitivitatea sa și pentru a garanta disponibilitatea capabilităților de apărare necesare pentru asigurarea securității europene și îndeplinirea obiectivelor PSAC;

Scăderea cererii la nivel european datorită reducerilor bugetare: necesitatea unei cooperări mai strânse

9.  consideră că anii în care s-au luat decizii naționale necoordonate privind bugetele pentru apărare în Europa trebuie compensați printr-o cooperare și coordonare mai mare între statele membre, inclusiv prin definirea clară a politicilor bugetare în domeniul apărării și prin coordonarea opțiunilor strategice în achiziționarea de echipamente militare și de produse cu dublă utilizare, în conformitate cu standarde transparente pentru achiziții publice; subliniază necesitatea unei planificări anticipate a investițiilor strategice pentru achiziția și renovarea echipamentelor la nivelul statelor membre; își reiterează apelul la consolidarea cererii în întreaga UE pentru a promova și susține o EDTIB competitivă și independentă; subliniază că dezvoltarea unei EDTIB eficiente și transparente este un element esențial pentru capacitatea Europei de a-și proteja cetățenii, interesele și valorile, în conformitate cu obiectivele tratatului, precum și pentru îndeplinirea responsabilităților sale de furnizor de securitate; solicită Comisiei să elaboreze o strategie industrială care să definească capabilitățile cheie pe care se poate construi o EDTIB;

10.  reamintește că cele 28 de state membre ale UE ocupă în continuare a doua poziție la nivel mondial în ceea ce privește cheltuielile de apărare și exporturile de arme; consideră că acest lucru demonstrează că statele membre ale UE și Uniunea au un rol principal în vânzările de arme și achizițiile pentru apărare la nivel mondial; consideră că cheltuielile anuale totale din sectorul apărării în valoare de 190 de miliarde EUR reprezintă o sumă enormă din banii contribuabililor; reamintește, de asemenea, că numeroase studii recente au demonstrat că principala problemă constă în faptul că, în multe dintre cele 28 de state membre ale UE, bugetele pentru apărare sunt cheltuite foarte ineficient, conducând la întârzieri mari, costuri mai ridicate și, în multe cazuri, la nefuncționarea elicopterelor, avioanelor de vânătoare și a altor tehnologii, chiar dacă acestea sunt noi; subliniază necesitatea restructurării profunde a relațiilor dintre administrațiile naționale ale apărării și industriile apărării, precum și a introducerii unor criterii calitative stricte pentru rezultatul proiectelor de achiziții;

11.  consideră că constrângerile bugetare actuale din statele membre ale UE ar trebui să reprezinte o oportunitate pentru o cooperare mai largă și mai bună în domeniul achizițiilor de echipamente de apărare, pentru a asigura un raport calitate-preț mai bun pentru banii contribuabililor și pentru a asigura capabilități militare adecvate la nivelul UE, precum și un sistem viabil de securitate a aprovizionării; consideră că statele membre trebuie să aleagă între cooperarea eficientă pentru a înfrunta provocările comune și pierderea capabilităților strategice, care nu le-ar mai permite să apere cetățenii și interesele naționale și europene;

12.  reamintește necesitatea unei convergențe mai mari între procesele de planificare a apărării la nivel național și salută, în acest context, adoptarea de către Consiliu a Cadrului de politici pentru o cooperare sistematică și pe termen lung în domeniul apărării; regretă, însă, caracterul său neobligatoriu și faptul că aceasta nu a introdus un proces clar și bine structurat; subliniază că acest document ar trebui să fie aprobat de Consiliul European pentru a deveni un factor motor esențial; încurajează statele membre să solicite sprijinul Agenției Europene de Apărare pentru analizele naționale ale apărării și să comunice informații privind planurile și prioritățile naționale de investiții; invită statele membre să lanseze cooperarea structurată permanentă (PESCO) ca mijloc pentru o mai bună coordonare și să utilizeze finanțarea din partea UE pentru cooperarea pe timp de pace; invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să prezinte planuri realiste pentru lansarea cu succes a PESCO;

13.  cere să se acorde prioritate cooperării, inițiativelor de punere în comun și de partajare și să se creeze stimulente în acest scop; invită Comisia Europeană să prezinte o propunere prin care să clarifice modul în care stimulentele fiscale care nu produc distorsiuni ale pieței ar putea contribui la realizarea acestor obiective; remarcă decizia Belgiei de a exonera de TVA proiectele ad-hoc ale Agenției Europene de Apărare (AEA) și consideră că această exonerare ar trebui generalizată la toate acțiunile de cooperare ale AEA; salută activitatea Agenției Europene de Apărare (AEA) vizând crearea unui mecanism de achiziții publice comune și se așteaptă ca acesta să conțină măsuri de stimulare a achizițiilor comune de echipamente de apărare, precum și sprijinul pentru aceasta;

14.  reamintește că industriile de apărare și, mai ales, IMM-urile, pot solicita finanțare UE pentru proiecte și alte produse cu dublă utilizare, prin programele Orizont 2020, COSME și prin fondurile structurale și de investiții europene; invită Comisia și statele membre să sprijine întreprinderile, în special IMM-urile, să folosească în mod adecvat oportunitățile de finanțare europeană pentru proiecte legate de apărare;

15.  subliniază că, în ultima perioadă, UE s-a confruntat din ce în ce mai mult cu amenințări și provocări în spațiul cibernetic, ceea ce implică o amenințare gravă la adresa securității fiecărui stat membru și a întregii Uniuni; consideră că astfel de amenințări ar trebui să fie evaluate în mod corespunzător și că ar trebui să se adopte măsuri la nivelul UE pentru a oferi statelor membre mijloace tehnice sau alte măsuri de securitate;

16.  invită Consiliului European să discute la reuniunea din iunie 2015 necesitatea de a raționaliza achizițiile publice și procesele de atribuire de contracte în domeniul la securității cibernetice, precum și de a asigura o mai bună coordonare între statele membre, pentru a permite Uniunii să reacționeze prompt la amenințările mondiale majore, cum ar fi terorismul cibernetic și atacurile cibernetice;

17.  reiterează apelul adresat VP/ÎR și Consiliului privind elaborarea unei poziții comune a UE în legătură cu utilizarea dronelor militare, în care să acorde o importanță deosebită respectării drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar și în care să fie abordate aspecte precum cadrul juridic, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența;

Dependențele externe din ce în ce mai mari: necesitatea unei abordări comune

18.  avertizează că din ce în ce mai multe firme de apărare europene își compensează scăderea cifrei de afaceri în Europa prin exporturi în afara UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la potențialele efecte negative ale acestei abordări, cum ar fi transferul de tehnologii sensibile și de drepturi de proprietate intelectuală către viitori competitori și mutarea producției în afara UE, ceea ce compromite securitatea aprovizionării Europei; consideră că este o greșeală strategică gravă ca UE să fie expusă riscului ca EDTIB să depindă de clienți din puteri terțe care au interese strategice diferite;

19.  reamintește că Poziția comună a UE privind exporturile de arme reflectă o înțelegere comună a controlului exporturilor de tehnologie și echipament militar ce contribuie la coordonarea sistemelor naționale de control al exporturilor; consideră că este necesară aplicarea mai coerentă a celor opt criterii din poziția comună, pentru a se asigura că obiectivele de politică externă și de securitate generale au prioritate asupra câștigurilor economice pe termen scurt, dar și că există condiții de concurență echitabile pentru industria europeană;

20.  invită statele membre să respecte principiile din Poziția comună și să prezinte periodic un raport complet, în seria rapoartelor anuale, cu privire la situația exporturilor de echipamente de apărare către țări terțe; invită Consiliul și VP/ÎR să aibă în vedere modalități de îmbunătățire a respectării obligațiilor de raportare și de creștere a transparenței și a monitorizării publice a cadrul de control al exporturilor; reamintește că respectarea poziției comune este fundamentală pentru respectarea principiilor și valorilor UE, în special în domeniul legislației internaționale privind drepturile omului și al dreptului internațional umanitar, precum și a responsabilităților UE în securitatea locală, regional și mondială;

21.  ia act de comunicarea Comisiei referitoare la evaluarea politicii privind controalele asupra exporturilor de produse cu dublă utilizare și subliniază, în acest context, necesitatea de a asigura modalități de control ce nu obstrucționează libera circulație a bunurilor și a tehnologiei pe piața internă și de a evita interpretările divergente ale normelor UE; îndeamnă Comisia să prezinte urgent o nouă propunere legislativă care actualizează regimul de control pentru exportul produselor cu dublă utilizare, îmbunătățindu-i coerența, eficiența, transparența și recunoașterea impactului asupra drepturilor omului, asigurând totodată condiții de concurență echitabile; subliniază faptul că propunerea trebuie să ia în considerare caracterul în continuă schimbare al provocărilor de securitate și viteza dezvoltărilor tehnologice, în special în cazul softurilor și echipamentelor de supraveghere și de spionaj, precum și comerțul cu vulnerabilitățile programelor informatice;

22.  remarcă faptul că tehnologiile cu dublă utilizare, care sunt din ce în ce mai importante, oferă avantaje pentru sinergiile dintre sectorul apărării și producția comercială, dar, în același timp, sectorul apărării devine dependent de lanțurile de aprovizionare civile, care și-au mutat adeseori producția în afara Europei; solicită informații de la Comisie și AEA în legătură cu riscurile internaționalizării crescânde a lanțurilor de aprovizionare industrială și cu efectele pe care schimbările din acționariatul firmelor din domeniul apărării le pot avea asupra securității aprovizionării în cadrul UE, precum și în legătură cu riscurile crescute la adresa securității europene și naționale, inclusiv la adresa infrastructurii digitale a UE; invită Comisia să informeze Parlamentul European în timp util cu privire la statutul cărții verzi privind controlul capacități industriale în sectorul apărării și securității, anunțată pentru sfârșitul lui 2014, și solicită informații cu privire la rezultatele consultărilor anunțate cu părțile interesate;

23.  salută activitatea AEA și a Comisiei privind regimul de securitate a aprovizionării (SoS) la nivelul UE, mandatat de Consiliul European, și așteaptă cu interes o foaie de parcurs cu etape specifice, ce urmează să fie prezentată spre aprobare șefilor de stat și de guvern în iunie 2015; solicită Comisiei Europene și AEA să explice detaliat cum a fost inclusă în lucrările pregătitoare propunerea Parlamentului privind „un regim amplu și ambițios de garantare a securității aprovizionării la nivelul UE (...), care să aibă la bază un sistem de garanții reciproce și o analiză a riscurilor și a nevoilor și care, eventual, să facă uz de temeiul juridic al cooperării structurate permanente”(5) ; consideră că metodologiile folosite în trecut de Comisie, cum ar fi cartografierea și monitorizarea, au fost insuficiente; subliniază necesitatea concentrării pe noi abordări privind modul de asigurare a liberei circulații a echipamentelor militare pentru forțele armate din cele 28 de state membre;

24.  consideră că asigurările reciproce privind SoS între statele membre constituie un element fundamental în construirea unei piețe integrate pentru apărarea europeană; salută acordul-cadru actualizat al AEA referitor la SoS, ca un instrument ce consolidează încrederea reciprocă și solidaritatea, dar regretă faptul că nu creează nicio obligație juridică; consideră că regimul SoS la nivelul UE trebuie să se bazeze pe implementarea legislației existente, în special pe implementarea integrală a Directivei privind transferurile intracomunitare, pentru de a elimina barierele din calea circulației produselor de apărare în interiorul UE;

Utilizarea normelor pieței interne la potențialul lor maxim

25.  subliniază că Pachetul în domeniul apărării, inițiat de Comisie, urmărește să sprijine competitivitatea sectorului apărării europene, unul dintre obiective fiind limitarea problemelor cauzate de fragmentarea pieței europene de apărare, de o serie de atitudini protecționiste în atribuirea contractelor din domeniul apărării și de lipsa de coordonare între regimurile de control al transferurilor de produse din domeniul apărării din diferitele state membre;

26.  subliniază că o piață unică a apărării ar asigura o transparență deplină și ar evita dublarea eforturilor, care conduce la distorsiuni ale pieței; subliniază că succesul misiunilor de pace și securitate din cadrul PSAC depinde în mare măsură de capacitățile de reacție rapidă ale acestora și că este esențială o integrare mai mare la nivelul raționalizării proceselor și al reducerii costurilor;

27.  subliniază că pentru realizarea completă a unei piețe europene a apărării este necesară o bază industrială extrem de competitivă și bazată pe inovare și tehnologie, care să poată genera sinergii printr-o cooperare transfrontalieră mai strânsă; subliniază că progresele înregistrate în domeniul cercetării produselor cu dublă utilizare au o importanță deosebită în garantarea independenței noastre și în asigurarea securității aprovizionării, în special a produselor critice;

28.  subliniază că, pentru consolidarea apărării europene și a inovării tehnologice și realizarea de economii semnificative, Europa trebuie să construiască economii de scară și să aibă o piață europeană comună pentru achizițiile în domeniul apărării, urmărind de asemenea stimularea unei industrii europene de apărare modernă, integrată și competitivă; subliniază că normele pieței interne ar trebui utilizate la potențialul lor maxim pentru a contracara fragmentarea continuă a sectorului de apărare și securitate europeană, care conduce la dublarea programelor pentru echipamentele de apărare, la o lipsă de transparență în relațiile dintre organismele guvernamentale din domeniul apărării naționale și industria de apărare, printr-o mai bună cooperare transfrontalieră; îndeamnă statele membre să abroge normele naționale care nu respectă Directivele 2009/43/CE și 2009/81/CE și care reprezintă un obstacol în piața internă pentru achizițiile din domeniul apărării, precum și să implementeze corect și să asigure respectarea Directivei 2009/81/CE privind atribuirea anumitor contracte în domeniul securității și apărării și a Directivei 2009/43/CE privind transferul de produse din domeniul apărării; invită Comisia să ia măsuri adecvate pentru a garanta o aplicare corespunzătoare a directivelor și pentru a verifica și monitoriza procedurile naționale de transpunere, pentru a se asigura că nu se produc denaturări ale pieței;

29.  invită Comisia, pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor, să încurajeze statele membre să facă achiziții comune prin structuri centralele de achiziții, cum ar fi AEA, după cum prevede Directiva 2009/81/CE;

30.  îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile de a garanta condiții de concurență echitabile pe piețele europene de apărare, pentru a combate practicile protecționiste ale statelor membre, promovând cooperarea transfrontalieră și un acces mai bun la lanțurile de aprovizionare din industria de apărare și luând măsuri pentru a nu mai avea situații în care anumite state membre sunt numai furnizori, iar altele numai cumpărători de tehnologii de apărare; consideră în acest sens, că utilizarea excluderilor, în conformitate cu Directiva 2009/81/CE, trebuie justificată în mod corespunzător; invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la efectele celor șapte seturi de note de orientare (referitoare la Domeniul de aplicare, Excluderile, C&D, Securitatea aprovizionării, Securitatea informațiilor, Subcontractare, Compensări) publicate deja, și observă că Comisia are prevăzută publicarea altor două note în 2015; consideră că aceste note constituie oportunitatea perfectă pentru Comisie de a iniția un dialog cu statele membre pe teme care nu au fost abordate niciodată, într-o manieră structurată și deschisă și cere informații despre rezultatele unui astfel de dialog cu statele membre;

31.  consideră că articolul 346 din TFUE, după cum este formulat și aplicat în momentul de față, încă lasă statelor membre o amplă marjă de manevră în aplicarea sa și, astfel, posibilitatea de a se abate de la aplicarea legislației UE privind achizițiile publice în domeniul apărării în contractele respective; invită, prin urmare, statele membre să aplice articolul 346 din TFUE în mod corect și eficient, în conformitate cu cerințele stabilite de normele UE, cu directivele privind piața internă și cu normele privind achizițiile publice în domeniul apărării; reamintește că, potrivit jurisprudenței în vigoare a Curții de Justiție a UE, măsurile prevăzute la articolul 346 ar trebui să se limiteze la cazuri excepționale și clar definite și nu trebuie să depășească limitele unor astfel de cazuri; avertizează că recurgerea incorectă la derogările de la normele pieței unice afectează considerabil concurența în UE, diminuează transparența, facilitează corupția și afectează, astfel, crearea unei piețe de apărare a UE și este în detrimentul unei EDTIB funcționale și al dezvoltării unor capabilități militare credibile;

32.  constată că, pe termen lung, finalizarea integrală a compensărilor va contribui la o mai bună funcționare a pieței interne în sectorul apărării din Europa; invită, așadar, Comisia să continue să verifice dacă statele membre elimină treptat compensările nejustificate în temeiul articolului 346 din tratat; consideră că acest lucru este indispensabil pentru a asigura buna funcționare și transparența pieței interne în sectorul apărării europene, precum și condiții echitabile de concurență pentru furnizori, în special pentru IMM-uri;

33.  reamintește că acordurile-cadru, subcontractarea și împărțirea pe loturi ar trebui să constituie un mijloc de deschidere a lanțurilor de aprovizionare stabilite în beneficiul IMM-urilor; subliniază, totuși, că trebuie garantate principiul transparenței în lanțul de subcontractare și principiul răspunderii comune; invită statele membre, AEA și Comisia să colaboreze, împreună și cu contractorii principali, pentru a se asigura că IMM-urile sunt pe deplin familiarizate cu diferitele etape din lanțul valoric, întrucât acest lucru va contribui la consolidarea și la facilitarea accesului IMM-urilor la achizițiile pentru apărare și va combate dezechilibrul geografic în dezvoltarea bazei de tehnologie și de apărare europene;

34.  constată că s-a înregistrat o preluare foarte limitată de către industrie a principalelor instrumente prevăzute în Directiva privind transferul de produse din domeniul apărării, în special a licențelor generale și a certificării firmelor în domeniul apărării, și că există probleme în cooperarea administrativă dintre statele membre, în asigurarea unor măsuri de control adecvate pentru prevenirea încălcărilor termenilor și condițiilor licențelor de transfer; îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze folosirea efectivă a acestor instrumente în practică și, prin urmare, salută inițiativa Comisiei de a crea un grup de lucru cu statele membre privind armonizarea Directivei privind transferurile în interiorul UE;

35.  ia notă de foaia de parcurs din 2014 a Comisiei intitulată ,,Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” precum și de angajamentul Comisiei în acest document de a analiza modul în care ar putea fi atenuat impactul negativ al compensărilor solicitate de țări terțe și impactul pe care îl au compensările asupra pieței interne și a industriei europene; subliniază că foaia de parcurs trebuie implementată la timp și trebuie luate măsuri suplimentare dacă este necesar; sprijină pe deplin eforturile Comisiei de a oferi orientări practice pentru IMM-urile care folosesc fonduri europene în proiectele pentru produsele cu dublă utilizare;

36.  reamintește că statele membre trebuie să își îmbunătățească urgent transparența practicilor de achiziții în sectorul apărării, față de Comisie și de agențiile Uniunii Europene; subliniază că anumite proceduri de achiziții publice, cum ar fi procedura de negociere fără publicarea prealabilă a anunțului de participare, ar trebui limitate la cazuri excepționale și justificate numai de motive supreme de interes general, legate de apărare și securitate, în conformitate cu Directiva 2009/81/CE; îndeamnă Comisia să asigure o monitorizare adecvată, astfel încât să se poată face o raportare amplă în 2016, pentru ambele directive, către Parlamentul European și Consiliu, după cum s-a stabilit;

37.  reamintește importanța efectuării unor controale periodice ale echipamentelor de apărare și securitate de către autoritățile de supraveghere competente, inclusiv a unor controale privind corectitudinea contabilității;

38.  subliniază că pentru securitatea aprovizionării la nivel european este esențială cooperarea între partenerii strategici și, prin urmare, încurajează Comisia și statele membre să ia în considerare achizițiile publice din domeniul apărării în cadrul negocierilor referitoare la acordurile comerciale internaționale;

Evaluarea pachetului de achiziții publice în domeniul apărării

39.  invită Comisia ca, în rapoartele sale privind punerea în aplicare a Directivelor 2009/81/CE și 2009/43/CE adresate Parlamentului și Consiliului din 2016, să analizeze atent dacă și în ce măsură au fost corect aplicate prevederile respective și dacă obiectivele prevăzute au fost realizate, precum și să prezinte propunerile legislative necesare, dacă rezultatele raportului implică acest lucru;

40.  subliniază că ar trebui introduse obligații speciale suplimentare pentru statele membre vizând raportarea, combinate cu prevederi vizând garanții corespunzătoare de confidențialitate;

41.  reamintește că modernizarea normelor UE pentru achizițiile publice, conform Directivelor 2014/24/UE și 2014/25/UE, adoptate în 2014, are drept scop asigurarea transparenței în lanțul de subcontractare și în respectarea legislației din domeniul social, al mediului și al muncii; subliniază că noile directive oferă oportunități pentru proceduri mai simplificate, cum ar fi utilizarea de achiziții publice electronice și gruparea cererilor, precum și folosirea celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic, care pot fi adaptate caracteristicilor specifice ale sectorului de apărare și securitate;

42.  solicită, în scopul dezvoltării unei industrii europene de apărare inovatoare și competitive și al utilizării optime a bugetelor pentru securitate și apărare, introducerea noii proceduri ,,parteneriat pentru inovare” în achizițiile din domeniul apărării, permițând autorităților contractante să stabilească această procedură pentru dezvoltarea și achiziționarea ulterioară de produse, servicii sau lucrări noi și inovatoare, oferind stimulentele de piață necesare și sprijinind dezvoltarea de soluții inovatoare, fără a bloca piața;

43.  subliniază că pe parcursul procedurilor de achiziții publice pentru echipamente de apărare și securitate trebuie să se țină cont de asigurarea unei protecții și securități maxime a populației civile;

o
o   o

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Adunării Parlamentare a NATO și Secretarului General al NATO.

(1) JO L 146, 10.6.2009, p. 1.
(2) JO L 216, 20.8.2009, p. 76.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0514.
(4) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 9.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0514.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate