Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind adoptarea, în numele Uniunii Europene, a Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta (10400/2014 – C8-0029/2015 – 2013/0376(NLE))

P8_TA(2015)0221 A8-0167/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10400/2014),

–  având în vedere amendamentul la Protocolul de la Kyoto adoptat la cea de-a opta sesiune a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto, organizată la Doha, Qatar, în decembrie 2012 (Amendamentul de la Doha la Protocolul de la Kyoto),

—  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0029/2015),

—  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,

—  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0167/2015),

1.  aprobă adoptarea Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Națiunilor Unite.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Islanda, pe de altă parte, cu privire la participarea Islandei la îndeplinirea în comun a angajamentelor Uniunii Europene, ale statelor membre ale acesteia și ale Islandei pentru cea de a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (10883/2014 – C8-0088/2015 – 2014/0151(NLE))

P8_TA(2015)0222 A8-0166/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10883/2014),

–  având în vedere Acordul dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Islanda, pe de altă parte, cu privire la participarea Islandei la îndeplinirea în comun a angajamentelor Uniunii Europene, ale statelor membre ale acesteia și ale Islandei pentru cea de a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (10941/2014);

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0088/2015),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0166/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Islanda .

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la recomandarea de decizie a Consiliului privind aderarea Croației la Convenția cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată de către Consiliu la 29 mai 2000 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la protocolul din 16 octombrie 2001 la aceasta (COM(2014)0685 – C8-0275/2014 – 2014/0321(NLE))

P8_TA(2015)0223 A8-0156/2015

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2014)0685),

–  având în vedere articolul 3 alineatele (4) și (5) din Actul de aderare a Croației, în temeiul căruia Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C8-0275/2014),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0156/2015),

1.  aprobă recomandarea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la recomandarea de decizie a Consiliului privind aderarea Croației la Convenția cu privire la combaterea actelor de corupție care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene, încheiată la 26 mai 1997 în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană (COM(2014)0661 – C8-0274/2014 – 2014/0322(NLE))

P8_TA(2015)0224 A8-0157/2015

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2014)0661),

–  având în vedere articolul 3 alineatele (4) și (5) din Actul de aderare a Croației, în temeiul căruia Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C8-0274/2014),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0157/2015),

1.  aprobă recomandarea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-Rusia (2015/2001(INI))

P8_TA(2015)0225 A8-0162/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 conținând recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile noului acord UE-Rusia(1), cea din 12 septembrie 2013 referitoare la presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic (în contextul viitorului summit al Parteneriatului estic de la Vilnius)(2), cea din 6 februarie 2014 referitoare la summitul UE-Rusia(3), cea din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Ucraina și la stadiul actual al relațiilor UE-Rusia(4) , precum și cea din 12 martie 2015 referitoare la uciderea liderului opoziției ruse, Boris Nemțov, și la starea democrației în Rusia,(5)

–  având în vedere declarațiile și concluziile Consiliului European, ale Consiliului Afaceri Externe și ale liderilor G7 în ultimele 18 luni cu privire la situația din Ucraina și la relațiile cu Rusia,

–  având în vedere acordurile încheiate la Minsk, la 5 și la 19 septembrie 2014 și la 12 februarie 2015(6) ,

–  având în vedere Declarația de la summitul NATO care a avut loc în Țara Galilor la 5 septembrie 2014,

–  având în vedere rezoluțiile adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 27 martie 2014(7) și de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite la 17 februarie 2015(8),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0162/2015),

A.  întrucât UE s-a străduit de mulți ani să construiască un parteneriat strategic cu Rusia benefic ambelor părți, bazat pe valori și principii partajate, precum democrația și statul de drept, și pe interese comune; întrucât UE rămâne deschisă pentru o astfel de relație și pentru un dialog care să permită această relație și dorește să revină la o relație de cooperare cu Rusia, în cazul în care autoritățile ruse își îndeplinesc obligațiile internaționale și legale;

B.  întrucât, ca răspuns la încălcarea de către Rusia a integrității teritoriale a Georgiei în 2008, la ocuparea în continuare a regiunilor georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud și la neîndeplinirea de către Rusia a tuturor obligațiilor asumate prin acordul de încetare a focului din anul 2008, și în pofida tuturor acestora, UE a optat pentru un model de cooperare mai strânsă, ca modalitate de continuare a relației cu Rusia, în beneficiul reciproc al ambelor părți; întrucât, în locul unor măsuri restrictive, au fost lansate sau consolidate o serie de inițiative vizând o cooperare mai strânsă - cum ar fi spațiile comune, Parteneriatul pentru modernizare, negocierile privind un nou Acord de parteneriat și cooperare UE-Rusia și dialogul privind drepturile omului;

C.  întrucât Rusia - prin anexarea ilegală a Crimeii, o acțiune condamnată cu fermitate de UE și care nu va fi recunoscută, și purtarea unui conflict armat împotriva Ucrainei, cu participarea directă și indirectă a serviciilor militare și de securitate ruse și destabilizarea deliberată a acestei țări independente și suverane învecinate - și-a deteriorat profund relațiile sale cu UE prin punerea în pericol a principiilor de bază ale securității în Europa, prin nerespectarea frontierelor și încălcarea angajamentelor sale internaționale, în special a Cartei Organizației Națiunilor Unite, a Actului final de la Helsinki, a Memorandumului de la Budapesta, a Cartei de la Paris pentru o nouă Europă din 1990 și a Tratatului bilateral de prietenie, cooperare și parteneriat; întrucât situația umanitară din Crimeea și estul Ucrainei s-a deteriorat în mod considerabil, mai multe mii de oameni pierzându-și viața;

D.  întrucât Rusia, în mod direct sau indirect, este implicată într-o serie de „conflicte înghețate” în vecinătatea sa - în Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno Karabah - ce reprezintă obstacole serioase în calea dezvoltării și stabilității țărilor învecinate respective și a apropierii acestora de Uniunea Europeană;

E.  întrucât Federația Rusă a întocmit o listă neagră cu 89 de politicieni - printre care actuali și foști deputați din Parlamentul European - și funcționari din UE cărora le interzice accesul în Rusia;

F.  întrucât Rusia, contrar spiritului bunelor relații de vecinătate și încălcând dreptul, normele și standardele internaționale, a adoptat în mod intenționat, pe baza unei doctrine în temeiul căreia consideră că are dreptul de a proteja compatrioți ruși în străinătate, măsuri menite să își destabilizeze vecinii prin embargouri comerciale ilegale sau prin încheierea unor tratate de integrare cu regiuni separatiste și secesioniste;

G.  întrucât, ca reacție la anexarea ilegală a Crimeii și la războiul hibrid lansat de Rusia împotriva Ucrainei, UE a adoptat treptat o serie de măsuri restrictive; întrucât o serie de alte țări au adoptat sancțiuni similare ca răspuns la agresiunea Rusiei;

H.  întrucât, pe termen lung, trebuie căutată o relație constructivă între UE și Rusia, în interesul ambelor părți și în vederea confruntării provocărilor comune la nivel mondial, cum ar fi schimbările climatice, noile evoluții tehnologice și combaterea terorismului, extremismului și a crimei organizate; întrucât cooperarea UE-Rusia are rezultate pozitive în anumite domenii, cum ar fi Dimensiunea nordică și cooperarea transfrontalieră; întrucât Rusia a fost constructivă în recentele negocieri cu Iranul;

I.  întrucât aceste măsuri restrictive specifice nu sunt îndreptate împotriva poporului rus, ci împotriva anumitor persoane și întreprinderi care au legături cu conducerea Rusiei și care profită în mod direct de actuala relație tensionată cu Ucraina, în domeniul economiei și al apărării, și urmăresc să provoace o schimbare în politica guvernului Rusiei față de vecinătatea comună, precum și în acțiunile sale în zonă; întrucât sancțiunile legate de destabilizarea din estul Ucrainei ar trebui ridicate de îndată ce Rusia a implementat pe deplin prevederile acordurilor de la Minsk; întrucât aceste sancțiuni ar trebui înăsprite dacă Rusia va destabiliza în continuare Ucraina în mod direct sau indirect și îi va afecta în continuare integritatea teritorială; întrucât sancțiunile legate de anexarea ilegală a Crimeii vor fi menținute până când peninsula este înapoiată Ucrainei;

J.  întrucât Federația Rusă, în calitate de membră cu drepturi depline a Consiliului Europei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și de semnatară a Declarației universale a drepturilor omului, s-a angajat să respecte principiile democrației, statul de drept și drepturile omului; întrucât UE a susținut ferm aderarea Rusiei și participarea acesteia la diferite organizații și foruri internaționale, cum ar fi G8, G20 și OMC; întrucât includerea Rusiei în aceste organisme a condus la tensiuni ca urmare a încălcării repetate a normelor de către Rusia (de exemplu, nerespectarea normelor și obligațiilor OMC prin introducerea unor măsuri discriminatorii împotriva statelor membre individuale ale UE și a altor țări din vecinătatea sa, neaplicarea a peste o mie de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului și negarantarea unor drepturi de bază ale omului; întrucât consultările UE-Rusia pe tema drepturilor omului nu au avut efecte sau nu au adus rezultate concrete;

K.  întrucât statul de drept, ca unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, implică nu numai respect pentru democrație și drepturile omului, ci și respectarea dreptului internațional, garantarea faptului că legea este aplicată în mod echitabil, precum și independența și imparțialitatea sistemului judiciar; întrucât aceste condiții nu sunt îndeplinite în Rusia, unde autoritățile nu respectă statul de drept și drepturile fundamentale și unde drepturile politice, libertățile civile și libertatea mass-media s-au deteriorat în ultimii ani; întrucât recent au fost adoptate legi care conțin dispoziții ambigue, utilizate pentru a impune restricții suplimentare opoziției și societății civile; întrucât adoptarea recentă a legii care incriminează așa-numita „propagandă homosexuală” a dus la o intensificare a violenței homofobe și a instigării la ură, pe care autoritățile nu le-au abordat; întrucât, în urma anexării ilegale a Crimeii, respectarea drepturilor omului, inclusiv a libertății de exprimare, întrunire și asociere, a suferit o deteriorare gravă în peninsulă, comunitatea tătară din Crimeea fiind deosebit de afectată;

L.  întrucât Alexei Navalny, un important lider al opoziției, a fost acuzat și condamnat pe baza unor dovezi contrafăcute și face obiectul unor intimidări și hărțuiri continue, inclusiv prin încarcerarea fratelui său; întrucât Partidul Progresului, al cărui președinte este, este împiedicat să participe la următoarele alegeri parlamentare; întrucât Nadia Sevcenko, membră a Radei Supreme a Ucrainei, este deținută în mod ilegal în Rusia, prin încălcarea dreptului internațional;

M.  întrucât Indicele de percepție a corupției clasifică Federația Rusă pe locul 136 din 175 de țări, astfel încât Rusia reprezintă o preocupare semnificativă din punct de vedere al corupției internaționale și al spălării de bani, fenomene care, la rândul lor, constituie o amenințare pentru economiile europene și pentru integritatea acestora;

N.  întrucât Rusia utilizează în mod activ războiul hibrid, ștergând intenționat liniile de demarcație dintre activitatea militară/paramilitară și activismul politic;

O.  întrucât în clasamentul mondial al libertății presei pe 2014 Federația Rusă ocupă locul 148 din 180; întrucât finanțarea mass-mediei controlate de stat și-a mărit substanțial aria de acoperire și a crescut considerabil; întrucât inițiativele și activitățile apărătorilor drepturilor omului, ale organizațiilor independente ale societății civile, ale oponenților politici, ale presei independente și ale cetățenilor obișnuiți sunt frecvent restricționate sau împiedicate; întrucât spațiul de exprimare a opiniilor independente și pluraliste s-a restrâns și este în permanență în pericol; întrucât Fondul european pentru democrație se ocupă de pluralitatea mass-mediei din Rusia și întrucât, împreună cu partenerii săi, este invitat să propună noi inițiative în domeniul mass-media;

P.  întrucât acțiunile iresponsabile ale avioanelor de luptă rusești în apropierea spațiului aerian al statelor membre UE și NATO pun în pericol siguranța zborurilor civile și ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității spațiului aerian european; întrucât Rusia a efectuat manevre militare ample și provocatoare în imediata vecinătate a UE, în vreme ce au fost formulate amenințări publice privind atacuri militare și chiar nucleare din partea Rusiei; întrucât Rusia și-a suspendat participarea la negocierile referitoare la Tratatul privind Forțele Armate convenționale în Europa și a încălcat Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

Q.  întrucât energia, care are în continuare un rol central și strategic în relațiile dintre UE și Rusia, reprezintă un instrument-cheie al politicii externe ruse; întrucât rezistența UE în fața presiunilor externe poate fi realizată prin diversificarea aprovizionării cu energie și scăderea dependenței de Rusia; întrucât UE trebuie să adopte o poziție comună și să dea dovadă de o puternică solidaritate internă în ce privește securitatea sa energetică;

R.  întrucât Federația Rusă a promovat în mod activ Uniunea Economică Eurasiatică; întrucât acest proiect de integrare economică nu ar trebui considerat un concurent al Uniunii Europene,

1.  reiterează faptul că implicarea directă și indirectă a Rusiei în conflictul armat din Ucraina și anexarea sa ilegală a Crimeii, împreună cu încălcarea de către Rusia a integrității teritoriale a Georgiei și coerciția economică și destabilizarea politică a vecinilor săi europeni reprezintă o încălcare deliberată a principiilor democratice, a valorilor fundamentale și a dreptului internațional; în acest context, UE nu poate să aibă în vedere o revenire la relațiile normale obișnuite și nu are altă alegere decât să-și reevalueze critic relațiile sale cu Rusia, ceea ce include elaborarea, cât mai curând posibil, a unui plan de urgență bazat pe puterea necoercitivă („soft power”) pentru a contracara politicile agresive și care conduc la dezbinare duse de Rusia, precum și a unui plan cuprinzător privind relațiile sale viitoare cu Rusia și cu partenerii săi est-europeni; subliniază că nu poate exista decât o soluționare politică a conflictului din estul Ucrainei;

2.  subliniază că, în acest moment, Rusia, ca urmare a acțiunilor sale în Crimeea și în estul Ucrainei, nu mai poate fi tratată sau considerată drept un „partener strategic”; subliniază faptul că parteneriatele strategice trebuie să se întemeieze pe o încredere reciprocă, precum și pe respectarea dreptului internațional, care este bazat pe democrație, suveranitatea statală și libertatea de alegere a ordinii constituționale interne și direcția politicii externe, integritatea teritorială a statului și respectarea statului de drept, drepturile omului și principiile diplomației și comerțului internațional;

3.  este profund îngrijorat de faptul că Rusia, în prezent, se poziționează și acționează ca un rival al comunității democratice internaționale și al ordinii sale de drept, încercând, nu în ultimul rând, să retraseze cu forța frontierele din Europa; este alarmat de intensificarea atmosferei de ură îndreptată împotriva activiștilor din opoziție, a apărătorilor drepturilor omului, a minorităților și a națiunilor învecinate și de deteriorarea situației drepturilor omului și a statului de drept în Rusia; condamnă intimidarea vocilor critice prin recurgerea la violență, procese, detenții și alte măsuri utilizate de stat;

4.  condamnă măsura arbitrară de interzicere a accesului pe teritoriul Rusiei al unor politicieni și funcționari din UE și subliniază faptul că conducerea rusă încalcă în mod repetat dreptul internațional și standardele universale și împiedică transparența; consideră că acest act este contraproductiv și în detrimentul canalelor de comunicare dintre Uniunea Europeană și Rusia, care deja sunt slabe; subliniază faptul că politicienii și funcționarii UE vizați ar trebui informați cu privire la motivele pentru care li se refuză accesul pe teritoriul Rusiei și ar trebui să aibă dreptul de a contesta o astfel de decizie în fața unei instanțe independente;

5.  consideră că, pe termen lung, o relație constructivă și previzibilă între UE și Rusia este posibilă și de dorit, în beneficiul ambelor părți, îndeosebi având în vedere relațiile politice, comerciale și în domeniul transportului și al energiei existente, relațiile interpersonale, inclusiv prin intermediul Erasmus+ și al Măsurilor comune(9), cooperarea transfrontalieră, schimbările climatice, mediul și cooperarea sectorială, ținând cont de faptul că sancțiunile reciproce dăunează ambelor economii, că provocările și interesele comune de pe scena mondială trebuie abordate și că natura dezbinătoare a percepției securității în Europa poate fi depășită prin intensificarea dialogului; salută, în acest sens, rezultatele pozitive ale cooperării UE-Rusia în diferite domenii, cum ar fi combaterea terorismului, a extremismului și a crimei organizate, parteneriatul pentru Dimensiunea nordică, negocierile nucleare cu Iranul și cele din cadrul Procesului de pace din Orientul Mijlociu; îndeamnă Rusia să participe constructiv la găsirea unei soluții la conflictul din Siria;

6.  subliniază faptul că relațiile dintre UE și Rusia trebuie să se bazeze, de acum înainte, pe respectarea dreptului internațional și pe dialog, ceea ce ar face ca UE să fie gata să relanseze cooperarea cu autoritățile de la Moscova în ce privește o serie de domenii specifice de interes comun; subliniază că o reluare a cooperării ar putea fi concepută cu condiția ca Rusia să respecte integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, inclusiv Crimeea, să aplice integral acordurile de la Minsk (care includ controlul deplin al frontierei de către autoritățile ucrainene, retragerea necondiționată a trupelor și armelor rusești și încetarea imediată a furnizării de asistență către grupurile rebele) și să pună capăt activităților militare și de securitate destabilizatoare la frontierele statelor membre ale UE; subliniază că OSCE s-a dovedit a fi o structură capabilă să contribuie la soluționarea crizei; subliniază că o astfel de cooperare potențial reînnoită nu trebuie să se realizeze în detrimentul principiilor internaționale, al valorilor și standardelor europene și al angajamentelor internaționale; subliniază că UE trebuie să își definească în mod clar atât așteptările pe care le are de la Rusia, în special în ce privește respectarea dreptului internațional și a angajamentelor contractuale și un mod de a acționa ca un partener previzibil, cât și măsurile pe care le va adopta după 31 decembrie 2015 în cazul în care Rusia nu își respectă angajamentele (sau înainte de acea dată în cazul în care au loc evoluții grave pe teren), precum și tipul de cooperare reluată pe care ar fi pregătită să o ofere dacă Rusia respectă aceste condiții; subliniază că o astfel de cooperare ar trebui să adere în totalitate la standardele internaționale în domeniul drepturilor omului;

7.  apreciază solidaritatea și unitatea manifestate de statele membre în contextul anexării ilegale de către Rusia a Crimeii și al implicării directe în războiul din Ucraina, ceea ce a permis adoptarea și extinderea în continuare a măsurilor de reacție și legătura cu aplicarea integrală a acordurilor de la Minsk; solicită statelor membre să considere ca o prioritate absolută menținerea acestei unități și să se abțină de la relații și acorduri bilaterale, care ar putea dăuna acestei unități sau pot fi interpretate ca atare; reiterează faptul că unitatea de acțiune și solidaritatea în rândul statelor membre și dintre acestea și țările candidate sunt esențiale pentru a asigura credibilitatea, legitimitatea și eficiența politicilor UE și capacitatea Uniunii de a face față provocărilor și presiunilor externe, încurajând, totodată, o relație mai profundă și de cooperare cu țările Parteneriatului estic;

8.  subliniază, în acest sens, că măsurile de aprofundare a integrării și coerenței UE între politicile sale interne și externe reprezintă o piatră de temelie pentru o politică externă și de securitate a UE mai coerentă, eficientă și încununată de succes, inclusiv față de Rusia; invită, prin urmare, statele membre să continue și să își intensifice eforturile pentru eliminarea efectivă a blocajelor decizionale și, împreună, de asemenea, cu țările candidate, să lucreze în direcția consolidării politicilor comune, în special în ceea ce privește comerțul, serviciile și tranzacțiile financiare, migrația, energia, gestionarea frontierelor externe, securitatea informațiilor și securitatea cibernetică;

9.  își reiterează apelul adresat UE și statelor membre să utilizeze pe deplin dispozițiile și instrumentele disponibile în temeiul Tratatului de la Lisabona pentru a consolida natura strategică și îndreptată către viitor a politicii europene externe și de securitate comune; în plus, este ferm convins de faptul că rolul central al drepturilor omului în orice aspect al acțiunii externe a UE constituie o condiție prealabilă garantării rolului său respectat și credibil ca actor global;

10.  își reiterează convingerea că politica energetică reprezintă un element semnificativ al politicii externe a UE; sprijină, prin urmare, ferm crearea rapidă a unei Uniuni Europene a energiei puternice, în special interconectarea rețelelor energetice naționale pentru a reduce considerabil dependența statelor membre individuale de furnizorii externi de energie, îndeosebi Rusia; este ferm convins că provocările și vulnerabilitatea solidarității europene, precum și expunerea statelor membre individuale și a țărilor candidate la utilizarea energiei ca element de negociere politică și diplomatică, pot fi combătute eficient numai prin aplicarea deplină a legislației UE în materie de energie, îndeosebi implementarea celui de-al treilea pachet privind energia și prin realizarea unei piețe interne energetice europene care să fie liberă, transparentă, integrată, sincronizată, eficientă din punct de vedere energetic - cu o proporție adecvată de surse regenerabile - și rezistentă, cu o aprovizionare diversificată și căreia legislația în domeniul concurenței să i se aplice în mod lipsit de echivoc; invită UE să ofere un sprijin adecvat părților contractante ale Comunității Energiei, care s-au angajat la punerea în aplicare a acquis-ului energetic al UE, pentru a-și consolida pozițiile de negociere față de furnizorii de energie externi;

11.  subliniază necesitatea și relevanța suspendării cooperării cu Rusia în sectorul apărării, dată fiind atitudinea agresivă a acesteia și invită statele membre și țările candidate să se abțină de la adoptarea oricărei decizii care ar putea pune în pericol această poziție unitară; este, prin urmare, de părere că, în pofida naturii lor bilaterale, acordurile de cooperare în domeniul apărării cu Rusia ar trebui evaluate cu atenție la nivelul UE, pentru a se defini o abordare adecvată și consecventă; ia act, în acest sens, de importanța cooperării dintre UE și NATO;

12.  este profund îngrijorat de restricțiile tot mai mari impuse libertății mass-mediei și a internetului, de înăsprirea controlului mass-mediei online, de utilizarea coerciției pentru a reduce transmiterea imparțială și de erodarea standardelor jurnalistice în Rusia, precum și de monopolul din ce în ce mai mare asupra informațiilor transmise de mass-media de stat publicului de limbă rusă din străinătate; condamnă interzicerea difuzării de canale de televiziune ucrainene și tătare în Crimeea;

13.  își reînnoiește apelul la dezvoltarea unor capacități de analiză și de monitorizare consolidate ale propagandei rusești, în special în limba rusă, pentru a putea identifica informațiile intenționat părtinitoare răspândite în diferite limbi ale UE și pentru a reacționa rapid și adecvat la acestea; invită Comisia să aloce fără întârziere finanțări adecvate pentru proiecte concrete ce urmăresc să contracareze propaganda și dezinformările rusești în UE și în străinătate și să ofere informații obiective publicului larg din țările partenere din est și să dezvolte instrumentele adecvate pentru comunicarea strategică; salută în acest context concluziile Consiliului European din 20 martie 2015 privind un plan de acțiune cu scopul de a contracara campaniile de dezinformare; invită Comisia și statele membre să elaboreze și un mecanism coordonat pentru transparența și colectarea, monitorizarea și raportarea asistenței financiare, politice și tehnice furnizată de Rusia partidelor politice și altor organizații din UE, pentru a evalua implicarea și influența Rusiei în viața politică și opinia publică din UE și vecinii săi estici și să adopte măsuri adecvate;

14.  este profund îngrijorat de tendința recentă a mass-mediei controlate de stat din Rusia de a rescrie și a reinterpreta evenimentele istorice ale secolului al XX-lea, cum ar fi semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop și a protocoalelor secrete la acesta, precum și de a utiliza selectiv narațiunea istorică pentru propaganda politică actuală;

15.  este profund îngrijorat de intensificarea contactelor și a cooperării, tolerate de conducerea rusă, dintre partidele europene populiste, fasciste și de extremă dreaptă, pe de o parte, și grupurile naționaliste din Rusia, pe de alta; recunoaște că acest fenomen reprezintă o amenințare pentru democrația și statul de drept din UE; invită, așadar, instituțiile UE și statele membre să ia măsuri împotriva amenințării implicate de crearea unei „internaționale naționaliste”;

16.  este profund preocupat de sprijinul Rusiei pentru partidele radicale și extremiste din statele membre ale UE și finanțarea acestora; consideră o întâlnire recentă în Sankt Petersburg a partidelor de extremă dreapta ca fiind o insultă la adresa memoriei milioanelor de ruși care și-au sacrificat viața pentru a salva lumea de nazism;

17.  invită UE să acorde sprijin proiectelor ce urmăresc promovarea și dezvoltarea unor standarde jurnalistice înalte, libertatea mass-media, precum și informații obiective și de încredere în Rusia, precum și demontarea propagandei din UE și țările Parteneriatului estic; invită Comisia să pună la dispoziție o finanțare adecvată pentru inițiativele vizând dezvoltarea unor alternative mass-media în limba rusă la mass-media ruse controlate de stat, pentru a oferi publicului vorbitor de limba rusă surse de informații credibile și independente;

18.  reiterează faptul că respectarea totală a statului de drept este un principiu de bază, fondator al UE și solicită aplicarea necondiționată, rapidă și strictă a acestuia în cazul oricărei nerespectări a normelor; solicită Comisiei să aplice cu aceeași hotărâre principiul concurenței libere și loiale pe piața unică, inclusiv în cadrul procedurilor împotriva Gazprom; consideră că UE și statele sale membre trebuie să pună un accent mai puternic pe necesitatea ca Rusia să abordeze în mod constructiv calitatea sa de membru al OMC și să respecte pe deplin angajamentele subsecvente, inclusiv prin încetarea tuturor măsurilor nejustificate de restricționare a comerțului și acordarea de acces nediscriminatoriu la piața sa energetică;

19.  invită Rusia să coopereze pe deplin cu comunitatea internațională în investigația privind doborârea zborului MH17 și condamnă orice încercare sau decizie de a acorda amnistie sau de a amâna urmărirea în justiție a persoanelor identificate ca răspunzătoare; reiterează apelul adresat Rusiei de a înapoia de urgență epava avionului guvernului polon prăbușit la Smolensk și toate cutiile negre ale acestuia; solicită tuturor instituțiilor UE să ridice aceste cerințe în orice contacte bilaterale cu autoritățile ruse;

20.  invită Guvernul Federației Ruse să recunoască amploarea și gravitatea problemei violenței și a hărțuirii persoanelor LGBTI în Rusia, precum și să se angajeze să ia măsuri pentru a pune capăt acestor abuzuri și să abroge prevederile Legii nr. 135-FZ din 29 iunie 2013 (legea privind „propaganda homosexuală”), care interzice distribuirea de informații cu privire la relațiile LGBTI; invită SEAE, Comisia și statele membre ale UE să ridice problema homofobiei și a violenței împotriva persoanelor LGBTI și a activiștilor în cadrul întâlnirilor cu oficialii ruși relevanți, inclusiv la cel mai înalt nivel; invită SEAE, Comisia și statele membre ale UE – în conformitate cu orientările UE din iunie 2013 – să promoveze și să protejeze dreptul persoanelor LGBTI de a se bucura de toate drepturile omului, să contribuie la combaterea oricărei forme de violență anti-LGBTI prin oferirea de asistență și despăgubiri pentru victimele acestui tip de violență și prin sprijinirea societății civile și a inițiativelor guvernamentale de monitorizare a cazurilor de violență, precum și prin formarea personalului de aplicare a legii;

21.  dat fiind faptul că dezvoltarea unei societăți civile autentice și independente reprezintă o îmbogățire a societății, își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației drepturilor omului, inclusiv dreptul la libertatea de exprimare, asociere și întrunire și drepturile persoanelor LGBTI și a statului de drept în Rusia și în Crimeea, în urma anexării ilegale a acesteia din urmă; condamnă cu fermitate represiunea continuă a guvernului împotriva dizidenților, prin vizarea ONG-urilor independente prin intermediul așa-numitei „legi privind agenții străini” și represiunea persistentă și sub multe forme a activiștilor, a oponenților politici și a criticilor regimului; atrage atenția în special asupra asasinării Annei Politkovskaia, Nataliei Estemirova, a lui Boris Nemțov, a lui Serghei Magnițki, a lui Alexander Litvinenko și a altora; cere anchetarea adecvată și independentă a tuturor asasinărilor de activiști politici, jurnaliști și persoane care au făcut denunțuri, ca responsabilii să fie aduși în fața justiției, ca semn al luptei fără compromisuri împotriva impunității și luarea în considerare a unor măsuri restrictive orientate în cazul în care anchetele nu sunt efectuate în conformitate cu standardele internaționale; reiterează solicitarea adresată Consiliului de a-și onora angajamentul de a apăra aceste principii și de a adopta, pe baza unei propuneri care ar trebui prezentată fără întârziere de VP/ÎR, măsuri restrictive pentru oficialii implicați în cazul Magnițki care a fost solid documentat; subliniază că obligația Rusiei de a respecta standardele în domeniul drepturilor omului și al statului de drept decurg direct din calitatea sa de membru al ONU, al Consiliului Europei și al OSCE;

22.  subliniază importanța sprijinului politic și financiar neîntrerupt acordat activiștilor societății civile independente, apărătorilor drepturilor omului, bloggerilor, mass-mediei independente, cadrelor universitare și figurilor publice directe și ONG-urilor, în vederea promovării valorilor democratice, a libertăților fundamentale și a drepturilor omului în Rusia și pe teritoriul ocupat al Crimeii; îndeamnă Comisia să programeze o asistență financiară mai ambițioasă pentru societatea civilă din Rusia utilizând actualele instrumente financiare externe; încurajează UE să deschidă canale de comunicare cu oficialii ruși și organizațiile societății civile care sunt dispuse să dezvolte o viziune bazată pe parteneriat și colaborare a relațiilor diplomatice și politice cu UE; subliniază necesitatea de a promova, în cât mai mare măsură posibil, contactele interpersonale și de a menține, în ciuda stadiului actual al relațiilor, un dialog și o cooperare solide între studenții și cercetătorii din UE și Rusia, între societățile civile și între autoritățile locale, cu scopul de a destinde tensiunea și de a îmbunătăți înțelegerea reciprocă;

23.  solicită Comisiei să propună acte legislative care să asigure transparența deplină a finanțării politice și a finanțării partidelor politice din UE în conformitate cu recomandarea Consiliului Europei privind îndeosebi părțile interesate politice sau economice din afara UE;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernului și parlamentului Federației Ruse, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor Parteneriatului estic.

(1) 1 Texte adoptate, P7_TA(2012)0505. (2) 2 Texte adoptate, P7_TA(2013)0383. (3) 3 Texte adoptate, P7_TA(2014)0101. (4) 4 Texte adoptate, P8_TA(2014)0025. (5) 5 Texte adoptate, P8_TA(2015)0074 (6) „Protocolul privind rezultatele consultărilor grupului trilateral de contact”, semnat la 5 septembrie 2014 și „Pachetul de măsuri pentru implementarea acordurilor de la Minsk”, adoptat la 12 februarie 2015. (7) Rezoluția AGONU A/RES/68/262 privind integritatea teritorială a Ucrainei (8) Rezoluția CSONU S/RES/2202(2015) (9) Măsuri comune în vederea instituirii unui regim de călătorie pe termen scurt fără viză pentru cetățenii din Rusia și UE

Rezoluţia Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2014 al Comitetului de supraveghere a OLAF (2015/2699(RSP))

P8_TA(2015)0226 RC-B8-0539/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului(1),

–  având în vedere decizia sa din 29 aprilie 2015 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2013, secțiunea III – Comisia și agențiile executive(2),

–  având în vedere decizia sa din 3 aprilie 2014 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2012, secțiunea III – Comisia și agențiile executive(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la Raportul anual pe 2011 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei(5),

–  având în vedere Raportul anual de activitate pe 2014 al Comitetului de supraveghere a OLAF (denumit în continuare „CS”),

–  având în vedere Avizul nr.4/2014 al CS intitulat „Controlul duratei investigațiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă”,

–  având în vedere răspunsul OLAF la Avizul nr. 4/2014 al CS,

–  având în vedere Avizul nr.5/2014 al CS intitulat „Raportarea externă OLAF cu privire la durata investigațiilor”,

–  având în vedere răspunsul OLAF la Avizul nr. 5/2014 al CS,

–  având în vedere Raportul nr. 1/2014 al CS intitulat „Menținerea independenței OLAF în materie de investigații”,

–  având în vedere Raportul nr. 2/2014 al CS intitulat „Implementarea de către OLAF a recomandărilor Comitetului de supraveghere”,

–  având în vedere Raportul nr. 3/2014 al CS intitulat „Deschiderea cazurilor în OLAF în 2012”,

–  având în vedere răspunsul OLAF la Raportul nr. 3/2014 al CS,

–  având în vedere Nota privind analiza Comitetului de supraveghere referitoare la proiectele de PPI ale OLAF pe 2015, elaborată de CS,

–  având în vedere raportul anual de activitate al CS pentru 2013,

–  având în vedere Avizul nr.2/2013 al CS intitulat „Instituirea unei proceduri interne a OLAF pentru depunerea plângerilor”,

–  având în vedere Avizul nr. 1/2014 al CS intitulat „Prioritățile politicii de investigare a OLAF”,

–  având în vedere Avizul nr. 2/2014 al CS intitulat „Selecția cazurilor în cadrul OLAF”,

–  având în vedere observațiile CS privind procedurile de investigare în cadrul OLAF,

–  având în vedere recomandările CS pe anul 2012,

–  având în vedere documentul CS intitulat „Misiunea, competențele și obiectivele Comitetului de supraveghere a Oficiului European de Luptă Antifraudă – strategia pe termen mediu (2014-2015)”,

–  având în vedere modalitățile de lucru dintre CS și OLAF,

–  având în vedere întrebările adresate Comisiei și Consiliului cu privire la raportul anual al Comitetului de supraveghere a OLAF pe 2014 (O-000060/2015 – B8-0553/2015, O-000061/2015 – B8-0554/2015 și O-000066/2015 – B8-0555/2015),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în Raportul său anual de activitate pe 2014, Comitetul de supraveghere a OLAF (CS) a luat notă de faptul că, la momentul reorganizării OLAF (1 februarie 2012), 423 de cazuri au fost deschide în aceeași zi printr-o singură decizie a Directorului general al OLAF (DG OLAF); întrucât, pe baza analizei sale, CS a concluzionat că (i) OLAF nu a efectuat nicio evaluare corespunzătoare a informațiilor primite pentru cazurile analizate de CS, (ii) pentru vasta majoritate a cazurilor nu a existat nicio urmă de activitate de evaluare și (iii) DG OLAF a deschis toate aceste cazuri fără a stabili în prealabil existența unei suspiciuni suficient de grave de eventuale cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii - ceea ce contravine cerinței juridice de deschidere a unei investigații OLAF în vigoare la acea dată;

B.  întrucât CS, în comunicările sale către instituțiile UE, a subliniat faptul că, în ciuda obligației clare stabilite la articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, DG OLAF nu a prezentat CS rapoarte în 2014 cu privire la recomandările OLAF care nu au fost implementate;

C.  întrucât în prima jumătate a mandatului său CS a emis 50 de recomandări către OLAF, dintre care numai opt au fost pe deplin implementate, șase au fost parțial implementate, una așteaptă să fie implementată și 20 nu au fost implementate, în timp ce în 15 cazuri CS nu a fost în măsură să verifice nivelul de implementare din cauza insuficienței informațiilor substanțiale;

D.  întrucât CS – în nota sa privind proiectul OLAF de priorități ale politicii de investigare (PPI) pentru 2015 – a remarcat că OLAF nu a luat în considerare cele trei recomandări cuprinse în Avizul nr. 1/2014 al CS: (i) DG OLAF nu a emis orientări privind aplicarea principiilor de selecție care decurg din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 (utilizarea eficientă a resurselor, proporționalitate, subsidiaritate/valoare adăugată) și în loc să revizuiască indicatorii financiari în vederea adaptării lor la realitatea programelor de cheltuieli, a procedat la eliminarea lor completă; (ii) proiectul PPI pentru 2015 pare să ia în considerare mai multe documente din partea părților interesate, dar se pare că nu a avut loc niciun dialog cu acestea în ceea ce privește indicatorii financiari și eventuala monitorizare a cazurilor care prezintă o suspiciune suficientă de fraudă, dar care au fost respinse pe baza PPI sau a principiilor de selecție; (iii) DG OLAF nu a transmis CS o evaluare a aplicării PPI anterioare sau o sinteză a reacțiilor părților interesate, în ciuda unui angajament anterior în acest sens;

E.  întrucât CS a subliniat mereu faptul că, în lipsa accesului la informațiile necesare, nu este în măsură să supravegheze independența OLAF, funcția de investigare a acestuia, aplicarea garanțiilor procedurale și durata investigațiilor;

F.  întrucât CS a afirmat că esența problemei în ceea ce privește eficiența rolului său de supraveghere nu este nivelul scăzut de implementare a modalităților de lucru, ci diferența fundamentală de opinii dintre CS și DG OLAF referitoare la percepțiile lor asupra rolului CS;

G.  întrucât Parlamentul, în rezoluțiile menționate mai sus referitoare la rapoartele anuale pentru 2011 și 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE - combaterea fraudei, a solicitat îmbunătățirea capacității CS de a-și îndeplini rolul;

H.  întrucât CS a invitat în mai multe rânduri instituțiile UE fie să-i consolideze competențele, în special printr-un acces complet la dosarele cazurilor OLAF, fie să ia alte măsuri pentru asigurarea responsabilității OLAF;

I.  întrucât în martie 2014, DG OLAF s-a angajat să prezinte CS un raport anual cu privire la numărul de reclamații primite, oportunitatea tratării acestora și clasificarea lor ca justificate sau nu; întrucât, cu toate acestea, CS precizează că nu a primit astfel de informații;

J.  întrucât Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 a consolidat rolul CS în monitorizarea duratei investigațiilor OLAF; întrucât, în pofida respectării formale a obligației OLAF de a raporta regulat CS privind investigațiile care durează de mai mult de 12 luni, CS a concluzionat, în Avizul nr. 4/2014 intitulat „Controlul duratei investigațiilor efectuate de OLAF” că informațiile furnizate nu au fost suficiente pentru a permite monitorizarea corectă și efectivă a duratei investigațiilor OLAF;

K.  întrucât, în Avizul său nr. 5/2014 intitulat „Raportarea externă OLAF cu privire la durata investigațiilor”, CS a concluzionat că raportarea privind durata investigațiilor efectuate de OLAF nu a oferit o imagine cuprinzătoare a performanței sale investigative; întrucât, în timp ce OLAF a afirmat în raportul său anual că „investigațiile se efectuează într-un timp mai scurt”, CS a concluzionat că îmbunătățirea rezultatelor investigațiilor realizate de OLAF s-a datorat introducerii unor noi metode de calcul;

L.  întrucât, în Raportul nr. 1/2014 intitulat „Menținerea independenței OLAF”, CS a solicitat clarificarea rolului OLAF în punerea în aplicare a politicii antifraudă a Comisiei în sectorul țigaretelor;

M.  întrucât doi ani la rând CS și-a exprimat în raportul său anual de activitate preocuparea cu privire la lipsa de transparență în ceea ce privește participarea OLAF la reuniunile Comisiei de tip „clearing house” și riscurile inerente referitoare la independența OLAF în materie de investigații;

N.  întrucât CS a atras atenția instituțiilor UE asupra necesității punerii în aplicare a cerințelor Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește funcționarea independentă a secretariatului CS;

O.  întrucât CS a identificat patru condiții de bază pentru asigurarea funcționării independente a secretariatului; (i) recrutarea, evaluarea și promovarea șefului secretariatului pe baza deciziilor CS; (ii) reclasificarea șefului secretariatului în funcție de conducere superioară; (iii) recrutarea, evaluarea și promovarea personalului secretariatului de către șeful acestuia; (iv) subdelegarea execuției bugetului secretariatului către șeful acestuia;

P.  întrucât Parlamentul a analizat răspunsurile OLAF la rapoartele și avizele CS prezentate Parlamentului;

1.  subliniază în mod deosebit responsabilitatea OLAF de a respecta cerințele legale pentru deschiderea unei investigații; reamintește faptul că, în ceea ce privește cele 423 de cazuri deschise în aceeași zi, numai 8,4 % din cele care au fost închise au avut ca rezultat formularea de recomandări; invită CS să monitorizeze respectarea cerințelor legale în mod regulat;

2.  face referire la rezoluția menționată mai sus din 29 aprilie 2015 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2013 și îndeamnă OLAF să ofere, fără întârzieri nejustificate, explicații cu privire la cazurile în care nu a implementat recomandările CS;

3.  consideră regretabil că i-a fost imposibil CS să concluzioneze dacă PPI au fost identificate corect și dacă aplicarea lor a avut consecințe pozitive sau negative în lupta împotriva fraudei și corupției;

4.  regretă faptul că CS nu își poate îndeplini mandatul în totalitate; face referire la rezoluțiile menționate mai sus privind rapoartele anuale pentru 2011 și 2013 referitoare la protejarea intereselor financiare ale UE - combaterea fraudei și solicită Comisiei să ia măsuri pentru a îmbunătăți capacitatea CS de a supraveghea independența OLAF, funcția sa de investigație, aplicarea garanțiilor procedurale și durata investigațiilor, fără ca totuși să pericliteze independența OLAF;

5.  îndeamnă Comisia să faciliteze negocierile între OLAF și CS prin elaborarea unui plan de acțiune până la 31 decembrie 2015 în vederea modificării modalităților de lucru pentru crearea unui cadru de lucru în care CS să-și poată exercita mandatul pe deplin; consideră că modalitățile de lucru modificate ar trebui să clarifice rolul CS pentru toate părțile implicate; ia notă de faptul că secretariatul organismului de supraveghere se află sub controlul (administrativ) al organismului supravegheat;

6.  solicită ca DG OLAF să-și respecte angajamentul de a prezenta CS informații privind numărul de reclamații primite, oportunitatea tratării acestora și clasificarea lor ca justificate sau nu;

7.  îndeamnă OLAF să respecte cerințele legale pentru a permite CS să-și exercite una din funcțiile sale principale în ceea ce privește supravegherea duratei investigațiilor OLAF;

8.  salută totuși faptul că OLAF și CS au început să colaboreze în vederea îmbunătățirii informațiilor pe care OLAF le oferă CS și îmbogățirii conținutului rapoartelor privind investigațiile care durează mai mult de 12 luni;

9.  ia notă de faptul că din cei 134 de investigatori la sfârșitul anului 2014, 13 (10 %) au fost numiți în unitatea pentru tutun și contrafacere și 44 (33 %) în unitățile pentru fondurile agricole și structurale, care reprezintă 86 % din interesele financiare în cauză (1,9 miliarde EUR); recomandă, prin urmare, ca OLAF să reexamineze alocarea resurselor sale;

10.  își exprimă preocuparea cu privire la transparența participării OLAF la reuniunile Comisiei de tip „clearing house”;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale și Comitetului de supraveghere a OLAF.

(1) JO L 248, 18.9.2013, p. 1. (2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0118. (3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0287. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0318. (5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0062.

Rezoluţia Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la situația din Ungaria (2015/2700(RSP))

P8_TA(2015)0227 RC-B8-0532/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special al doilea considerent și considerentele patru-șapte,

–  având în vedere îndeosebi articolul 2, articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf și articolele 6 și 7 din TUE, precum și articolele din TUE și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) legate de respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale în UE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, care a fost proclamată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, și a intrat în vigoare în decembrie 2009, odată cu Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere articolele 1, 2 și 19 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Protocolul nr. 13 la Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (ca urmare a rezoluției Parlamentului European din 16 februarie 2012)(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

–  având în vedere raportul Comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului din 16 decembrie 2014, ca urmare a vizitei sale în Ungaria, în perioada1-4 iulie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene și ale reuniunii statelor membre în cadrul Consiliului din 16 decembrie 2014 referitoare la asigurarea respectării statului de drept,

–  având în vedere audierea privind situația drepturilor omului în Ungaria, organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 22 ianuarie 2015,

–  având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei prezentate în cadrul dezbaterii în plen care a avut loc la Parlamentul European la 11 februarie 2015 pe tema cadrului UE pentru democrație, statul de drept și drepturi fundamentale,

–  având în vedere schimbul de opinii care a urmat după decizia Conferinței președinților din 30 aprilie 2015 privind posibilele efecte, inclusiv asupra drepturilor sale și a statutului de membru al Uniunii Europene, care ar rezulta dacă un stat membru ar decide să reintroducă pedeapsa cu moartea, organizat la 7 mai 2015 de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei prezentate în cadrul dezbaterii în plen care a avut loc la Parlamentul European la 19 mai 2015 cu privire la situația din Ungaria,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valori precum respectarea demnității umane, a libertății, democrației, egalității, statului de drept și a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, și întrucât aceste valori sunt comune statelor membre, într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, dreptatea, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați (articolul 2 din TUE);

B.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală;

C.  întrucât abolirea pedepsei cu moartea este o condiție preliminară pentru aderarea la Uniunea Europeană, UE adoptând o poziție fermă și principială împotriva pedepsei cu moartea, abolirea acesteia constituind un obiectiv-cheie al politicii sale în materie de drepturile omului;

D.  întrucât dreptul la azil este garantat, cu respectarea normelor prevăzute de Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților și în conformitate cu TUE și TFUE;

E.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană a drepturilor omului au fost încorporate pe deplin în Constituția Ungariei; întrucât recentele evoluții din Ungaria constituie, însă, un motiv de îngrijorare în ceea ce privește situația din țară;

F.  întrucât, la 28 aprilie 2015, în urma evenimentelor recente din Ungaria, prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, a făcut o declarație privind necesitatea unei dezbateri publice pe tema pedepsei cu moartea; întrucât, la 30 aprilie 2015, Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a publicat un comunicat de presă în care afirma că Viktor Orbán l-a asigurat că guvernul ungar nu intenționează să ia nicio măsură pentru a reintroduce pedeapsa cu moartea și că va respecta și onora în întregime tratatele și legislația europeană; întrucât Viktor Orbán a făcut însă declarații similare la 1 mai 2015, într-un interviu la radioul public național, adăugând că decizia de a reintroduce pedeapsa cu moartea ar trebui să fie de competența exclusivă a statelor membre, abătându-se prin aceasta de la dispozițiile tratatelor UE;

G.  întrucât, în mai 2015, guvernul Ungariei a lansat o consultare publică privind migrația, astfel cum a procedat deja în mai multe rânduri în trecut cu privire la alte chestiuni; întrucât consultările publice pot reprezenta un instrument important și valoros pentru ca guvernele să elaboreze politici care să poată conta pe sprijinul populației; întrucât întrebările au fost ținta unor critici din cauza caracterului lor sugestiv și retoric, stabilind o legătură directă între fenomenele migrației și amenințările la adresa securității;

H.  întrucât în cursul schimbului de opinii din cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne majoritatea grupurilor politice au împărtășit părerea potrivit căreia atât reintroducerea pedepsei cu moartea, cât și întrebările formulate în cadrul consultării publice sunt inacceptabile;

I.  întrucât în declarația sa din cadrul dezbaterii în plen desfășurate la Parlamentul European la 19 mai 2015 pe tema situației din Ungaria, Președinția Consiliului Uniunii Europene a declarat că Consiliul nu a discutat situația din Ungaria și, prin urmare, nu a adoptat o poziție oficială în această privință;

J.  întrucât eforturile de a răspunde situației actuale din Ungaria nu ar trebui să izoleze un anume stat membru sau guvern, ci să îndeplinească o obligație colectivă ce le incumbă tuturor instituțiilor UE, și în special Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, aceea de a asigura aplicarea și respectarea tratatelor și a Cartei în întreaga Uniune și în fiecare stat membru,

1.  insistă asupra faptului că pedeapsa cu moartea este incompatibilă cu valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectării drepturilor omului, pe care se întemeiază Uniunea, și asupra faptului că orice stat membru care ar reintroduce pedeapsa cu moartea ar încălca, astfel, tratatele și Carta drepturilor fundamentale a UE; reafirmă la modul cel mai ferm că abolirea pedepsei cu moartea constituie un moment de cotitură în dezvoltarea drepturilor fundamentale în Europa;

2.  reamintește că o încălcare gravă de către un stat membru a valorilor menționate în articolul 2 din TUE ar declanșa procedura „articolului 7”;

3.  condamnă declarațiile repetate ale prim-ministrului Ungariei Viktor Orbán prin care acesta a dat naștere unei dezbateri privind eventuala reinstituire a pedepsei cu moartea în Ungaria, instituționalizând astfel și alimentând un concept care încalcă valorile pe care se întemeiază Uniunea; ia act, prin urmare, de declarația făcută de Viktor Orbán de a nu reintroduce pedeapsa capitală în Ungaria și subliniază responsabilitatea pe care o are un prim-ministru, în calitate de șef de guvern, de a promova valorile UE și de a conduce prin puterea exemplului;

4.  remarcă faptul că statele membre au dreptul suveran de a lansa consultări la nivel național; reamintește, însă, că aceste consultări ar trebui să reflecte voința guvernelor de a exercita puterea în mod responsabil, în scopul de a asigura soluții politice democratice și respectarea valorilor europene fundamentale;

5.  condamnă consultarea publică privind migrația și campania prin afișe desfășurată în toată țara la inițiativa guvernului Ungariei în acest context și subliniază că conținutul și limbajul consultării specifice lansate în Ungaria, cu privire la imigrație și terorism, sunt extrem de înșelătoare, părtinitoare și dezechilibrate, stabilind o legătură părtinitoare și directă între fenomenele migrației și amenințările la adresa securității; subliniază că răspunsurile la chestionarul online trebuie completate cu date personale, dezvăluind astfel opiniile politice ale persoanelor, prin aceasta încălcându-se normele privind protecția datelor; solicită, prin urmare, să se anuleze consultarea;

6.  regretă faptul că în consultarea publică se aruncă vina pe instituțiile UE și pe politicile acestora, fără însă să se admită responsabilitatea statelor membre în aceste domenii; reamintește că statele membre sunt deplin implicate în procesul legislativ al UE;

7.  invită toate statele membre să participe într-un mod constructiv la dezbaterile actuale referitoare la Agenda europeană privind migrația, care afectează în egală măsură politicile interne, externe și de dezvoltare care trebuie puse în aplicare în UE;

8.  consideră că toate statele membre trebuie să respecte integral dreptul UE în cadrul practicilor lor legislative și administrative și că întreaga legislație, inclusiv dreptul primar al oricărui stat membru sau țară candidată, trebuie să reflecte și să fie în conformitate cu valorile europene de bază, și anume principiile democratice, statul de drept și drepturile fundamentale;

9.  regretă absența unei reacții din partea Consiliului la cele mai recente evoluții din Ungaria și denunță lipsa de angajament din partea statelor membre de a asigura respectarea statului de drept astfel cum se menționează în Concluziile Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 2014; îndeamnă Consiliul Uniunii Europene și Consiliului European să organizeze o dezbatere și să adopte concluzii privind situația din Ungaria;

10.  constată că aceste evoluții recente constituie un motiv de îngrijorare în ceea ce privește principiile statului de drept, democrației și drepturilor fundamentale în Ungaria în ultimul an și acestea, puse laolaltă, ar putea reprezenta o amenințare sistemică emergentă la adresa statului de drept în acest stat membru;

11.  îndeamnă Comisia să activeze prima etapă a cadrului UE pentru consolidarea statului de drept și, prin urmare, să inițieze de îndată un proces de monitorizare aprofundată a situației democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale în Ungaria, evaluând o potențială încălcare gravă sistemică a valorilor pe care se întemeiază Uniunea în conformitate cu articolul 2 din TUE, inclusiv impactul combinat al unei serii de măsuri care exacerbează starea democrației, statului de drept și a drepturilor fundamentale, și analizând emergența unei amenințări sistemice la adresa statului de drept din respectivul stat membru, care ar putea deveni un risc clar de încălcare gravă în sensul articolului 7 din TUE; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului un raport pe această temă înainte de septembrie 2015;

12.  invită Comisia să prezinte o propunere pentru instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, ca un instrument pentru asigurarea respectării și executării Cartei și tratatelor astfel cum au fost semnate de toate statele membre, bazat pe indicatori comuni și obiectivi, și să realizeze o evaluare anuală imparțială a situației drepturilor fundamentale, democrației și statului de drept în toate statele membre, nediferențiată și în condiții de egalitate, care să includă și o evaluare din partea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, alături de mecanisme adecvate obligatorii și corective, pentru eliminarea lacunelor existente și pentru a permite un răspuns automat și progresiv la încălcările statului de drept și ale drepturilor fundamentale la nivelul statelor membre; încredințează Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne sarcina de a contribui la dezvoltarea și elaborarea acestei propuneri sub forma unui raport legislativ din proprie inițiativă care să fie adoptat până la sfârșitul anului;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, președintelui, guvernului și parlamentului Ungariei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0315. (2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0173.

Rezoluţia Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la Raportul Comisiei din 2014 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (2014/2953(RSP))

P8_TA(2015)0228 B8-0455/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia în 2014 (SWD(2014)0307),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 octombrie 2014, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări pentru perioada 2014-2015” (COM(2014)0700),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 10 februarie 2010 referitoare la raportul din 2009 cu privire la progresele înregistrate de Turcia(1), Rezoluția din 9 martie 2011 referitoare la raportul din 2010 cu privire la progresele înregistrate de Turcia(2), Rezoluția din 29 martie 2012 referitoare la raportul din 2011 cu privire la progresele înregistrate de Turcia(3), Rezoluția din 18 aprilie 2013 referitoare la raportul din 2012 cu privire la progresele înregistrate de Turcia(4), Rezoluția din 13 iunie 2013 referitoare la situația din Turcia(5), Rezoluția din 12 martie 2014 referitoare la raportul privind evoluția Turciei în 2013(6), Rezoluția din 13 noiembrie 2014 referitoare la acțiunile Turciei care creează tensiuni în zona economică exclusivă a Ciprului(7) și Rezoluția din 15 ianuarie 2015 referitoare la libertatea de exprimare în Turcia(8),

–  având în vedere Rezoluția din 15 aprilie 2015 referitoare la centenarul Genocidului armean(9),

–  având în vedere Cadrul de negociere cu Turcia din 3 octombrie 2005,

–  având în vedere Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia(10) („Parteneriatul pentru aderare”), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 decembrie 2010, din 5 decembrie 2011, din 11 decembrie 2012, din 25 iunie 2013, din 24 octombrie 2014 și din 16 decembrie 2014,

–  având în vedere articolul 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care prevede că părțile contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în toate cauzele în care sunt părți,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere raportul Băncii Mondiale din 28 martie 2014, intitulat „Evaluarea uniunii vamale UE-Turcia”,

–  având în vedere Raportul Comisiei privind progresele realizate de Turcia în îndeplinirea cerințelor din foaia sa de parcurs privind liberalizarea vizelor (COM(2014)0646),

–  având în vedere activitatea lui Kati Piri, ca raportoare permanentă pentru Turcia în cadrul Comisiei pentru afaceri externe,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât negocierile de aderare cu Turcia au fost deschise la 3 octombrie 2005, iar inițierea acestor negocieri a constituit punctul de plecare al unui proces de durată, cu final deschis, bazat pe o condiționalitate echitabilă și riguroasă și pe angajamentul pe calea reformelor,

B.  întrucât UE își menține angajamentul față de continuarea extinderii, ca politică esențială de promovare a păcii, a democrației, a securității și a prosperității în Europa; întrucât fiecare țară candidată va fi evaluată pe baza propriilor merite și că, pe baza acestui fapt, Comisia Europeană nu prevede nicio nouă aderare la UE în această legislatură;

C.  întrucât Turcia s-a angajat să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, să realizeze reforme adecvate și efective, să aibă relațiile de bună vecinătate și să se alinieze treptat la UE; întrucât aceste eforturi ar trebui considerate ca fiind o oportunitate pentru Turcia de a-și consolida instituțiile și de a-și continua procesul de democratizare și de modernizare,

D.  întrucât, potrivit clasamentului realizat de organizația Freedom House cu privire la libertatea presei și a celorlalte mijloace de comunicare în masă, se consideră în prezent că Turcia nu are o presă liberă și că internetul în această țară se bucură doar de o libertate parțială;

E.  întrucât organizația „Reporteri fără frontiere” a clasificat Turcia în 2014 ca fiind una dintre țările în care jurnaliștii au fost expuși celor mai multe amenințări și atacuri fizice;

F.  întrucât UE ar trebui să rămână pentru Turcia un punct de referință în materie de reforme;

G.  întrucât respectarea totală a criteriilor de la Copenhaga, precum și capacitatea de integrare a UE, în conformitate cu concluziile Consiliului European din decembrie 2006, reprezintă în continuare baza aderării la UE;

H.  întrucât, în procesul de negociere, statul de drept – îndeosebi separarea puterilor în stat, combaterea corupției și a criminalității organizate, libertatea de asociere și de protest pașnic, libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, drepturile femeilor, libertatea religioasă, drepturile persoanelor care aparțin minorităților (naționale), precum și combaterea discriminării împotriva grupurilor vulnerabile precum romii și persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexual (LGBTI) – este de o importanță esențială;

I.  întrucât, în comunicarea sa intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări pentru perioada 2014-2015”, Comisia a concluzionat că Turcia este un partener strategic pentru Uniunea Europeană, în domeniul economic și al securității energetice, iar cooperarea cu Turcia în chestiunile de politică externă este crucială, întrucât, în aceeași comunicare, Comisia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la protecția drepturilor fundamentale, a independenței sistemului judiciar, a statului de drept, precum și a libertății de asociere și a libertății de exprimare;

J.  întrucât Turcia nu a aplicat încă, pentru al nouălea an consecutiv, dispozițiile Acordului de asociere CE-Turcia și ale Protocolului adițional la acesta; întrucât acest refuz are în continuare un impact negativ profund asupra procesului de negociere;

K.  întrucât, pentru creșterea stabilității și pentru promovarea unor relații de bună vecinătate, Turcia trebuie să-și intensifice eforturile de soluționare a problemelor bilaterale rămase nerezolvate, inclusiv a obligațiilor juridice neîndeplinite și a litigiilor cu vecinii săi imediați legate de granițele terestre și maritime și de spațiul aerian, în conformitate cu prevederile Cartei ONU și cu dreptul internațional;

L.  întrucât autoritățile turce nu au fost de acord cu redeschiderea seminarului ortodox pe insula Heybeliada;

Stadiul relațiilor UE-Turcia

1.  salută Raportul din 2014 al Comisiei cu privire la progresele înregistrate de Turcia și împărtășește concluzia Comisiei că Turcia este un partener strategic pentru Uniunea Europeană și că negocierile active și credibile reprezintă cadrul cel mai adecvat pentru exploatarea întregului potențial al relațiilor dintre UE și Turcia; subliniază că procesul de reformă, în contextul negocierilor cu UE, ar putea reprezenta o oportunitate semnificativă pentru Turcia de a dezvolta un puternic sistem democratic pluralist, cu instituții solide, în beneficiul tuturor cetățenilor din Turcia și al unor relații mai strânse cu UE; solicită Comisiei să reevalueze modul în care negocierile s-au desfășurat până în prezent și modul în care relațiile UE-Turcia și cooperarea dintre acestea ar putea fi îmbunătățite și intensificate;

2.  subliniază faptul că o relație eficace și funcțională între UE și Turcia, bazată pe dialog, o cooperare mai strânsă, angajament reciproc și negocieri – având în vedere apropierea lor geografică, legăturile lor istorice, comunitatea mare de turci care locuiește în UE, legăturile economice strânse și interesele strategice comune – va fi benefică pentru ambele părți; invită Turcia să plaseze procesul de reformă în centrul opțiunilor sale în materie de politici interne; consideră că UE ar trebui să profite de această oportunitate pentru a deveni principala ancoră a procesului de continuare a democratizării din Turcia, prin promovarea valorilor universale și a standarde de reglementare europene, ca puncte de referință pentru procesul de reformă, precum și prin sprijinirea Turciei în dezvoltarea unor instituții democratice solide și elaborarea unei legislații eficace, bazate pe respectarea libertăților fundamentale, a drepturilor omului și a statului de drept și care să reprezinte și să apere interesele tuturor sectoarelor societății din Turcia;

3.  încurajează Guvernul Turciei să accelereze ritmul negocierilor și îl îndeamnă să se angajeze fără echivoc pe calea respectării valorilor și principiilor democratice care stau la baza UE; sprijină noua Comisie Europeană în eforturile sale de a-și intensifica colaborarea cu Turcia, având în vedere interesele și provocările comune; ia act de deschiderea negocierilor pentru capitolul 22 (politica regională) în noiembrie 2013;

4.  salută alegerea celui mai variat și mai reprezentativ parlament din istoria modernă a Turciei, parlament ce reflectă diversitatea țării; salută reziliența democrației turce și spiritul democratic al cetățenilor săi, dovedit de participarea masivă la vot și de numărul impresionanți de voluntari ai societății civile prezenți în ziua alegerilor; invită toate partidele politice să depună eforturi pentru constituirea unui guvern stabil și variat în scopul reînvigorării procesului de democratizare al Turciei și dialogului cu UE privind procesul de reformă;

5.  subliniază importanța depunerii mai multor eforturi în contactele interpersonale în vederea creării unui mediu favorabil cooperării dintre Turcia și UE; insistă, prin urmare, asupra faptului că, în interesul unor legături mai strânse între UE și Turcia, ar trebui realizate progrese concrete privind liberalizarea regimului de vize, fondată pe îndeplinirea cerințelor prevăzute în foaia de parcurs către un regim de călătorii fără viză cu Turcia; subliniază că, în perioada de tranziție, UE ar trebui să faciliteze obținerea vizelor pentru oamenii de afaceri și că ar trebui promovate în mod activ programele de schimburi de studenți și programele de schimburi academice, precum și posibilitățile de acces pentru societatea civilă; consideră că îmbunătățirea posibilităților de acces la UE ar furniza în continuare sprijin în procesul de reformă din Turcia;

Statul de drept și democrația

6.  constată că Turcia a continuat să implementeze reformele din anii anteriori; salută, în acest sens, modificările aduse cadrului juridic referitor la partidele politice și campaniile electorale, care permite acum campanii politice și în alte limbi în afară de limba turcă, legalizează copreședinția partidelor și simplifică normele care reglementează organizarea locală a partidelor politice; reiterează importanța scăderii pragului electoral de 10%, ceea ce ar crea oportunități de participare politică pentru toate componentele societății turce;

7.  subliniază că o nouă constituție bazată pe dispoziții prin care se promovează o societate pluralistă, tolerantă și favorabilă incluziunii ar sprijini procesul de reformă și ar crea o bază solidă pentru libertățile fundamentale și statul de drept; salută activitățile desfășurate de Comisia de conciliere constituțională, care a ajuns la un consens privind cele 60 de amendamente constituționale înainte de a fi dizolvată; își reiterează apelul pentru continuarea procesului de reformă constituțională și subliniază necesitatea ca noua constituție să se bazeze pe un consens larg la nivelul întregului spectru politic și al întregii societăți; încurajează Turcia să consulte Comisia de la Veneția în cadrul procesului de reformă constituțională;

8.  salută noua strategie elaborată de Guvernul Turciei pentru canalizarea tuturor actelor legislative noi prin Ministerul Afacerilor UE, urmărindu-se astfel creșterea rolului de coordonare al Ministerului și sporirea conformității proiectelor legislative cu standardele UE; recomandă, în acest sens, ori de câte ori este posibil, o strânsă colaborare cu Comisia de la Veneția, precum și un dialog mai intens cu Comisia Europeană privind noua legislație în curs de elaborare și implementarea legislației existente, cu scopul de a asigura compatibilitatea cu acquis-ul UE;

9.  subliniază importanța unei consultări adecvate a societății civile în procesul legislativ; recomandă, prin urmare, dezvoltarea unor mecanisme structurate de consultare a societății civile, ca parte a proceselor legislative și de elaborare a politicilor, precum și în procesul de punere în aplicare a noii legislații; salută existența unei societăți civile vibrante în Turcia; subliniază că sunt necesare reforme coerente imediate pentru a garanta libertatea de asociere și de exprimare, pentru a permite organizațiilor societății civile să își desfășoare activitatea în mod liber, fără restricții, și pentru a îmbunătăți accesul acestora la finanțare;

10.  susține și încurajează ferm eforturile depuse de Guvernul Turciei și de toate celelalte părți interesate pentru a încheia, în mod cuprinzător și durabil, procesul de pace cu comunitatea kurdă, pe baza negocierilor cu PKK, organizație care figurează pe lista UE a organizațiilor teroriste, și pentru a iniția un proces de integrare socioeconomică și politică a comunității kurde; sprijină ferm anunțul făcut de HDP cu privire la organizarea unui congres extraordinar al PKK ca modalitate în vederea depunerii armelor și a promovării politicilor democratice; încurajează ferm guvernul să continue să acorde prioritate și să consolideze drepturile sociale, culturale și politice ale cetățenilor de origine kurdă, precum și tratamentul egal al acestora; salută legea prin care ,,se conferă un fundament juridic mai puternic procesului de soluționare a problemei”, adoptată de Marea Adunare Națională a Turciei la 11 iunie 2014, lege ce cuprinde măsuri de eliminare a terorismului, de consolidare a incluziunii sociale, de reintegrare a persoanelor care părăsesc PKK și depun armele, precum și de pregătire a opiniei publice cu privire la întoarcerea foștilor combatanți; consideră că o soluționare eficientă a problemei kurde este de o importanță deosebită și ar avea o contribuție substanțială pozitivă în ceea ce privește democrația, pacea, stabilitatea și apărarea drepturilor omului în Turcia; prin urmare, încurajează toate partidele politice să sprijine acest proces; invită Comisia să ofere asistență tehnică și să aloce resursele disponibile în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), printre altele, pentru programele de integrare socioeconomică și educație în zona de sud-est a Turciei, ca o modalitate de consolidare a procesului de soluționare a problemei kurde; remarcă faptul că negocierile privind capitolul 22 (politica regională) ar putea ajuta Turcia în definirea unui program eficace de coeziune pentru zona de sud-est;

11.  regretă decizia Departamentului de Stat pentru Lucrări Hidraulice din Turcia de a continua lucrările la barajul Ilisu, lucrări ce vor avea efecte politice, sociale și de mediu devastatoare; reamintește că această regiune este locuită, în principal, de kurzi și că această construcție va avea efecte grave asupra populației și culturii kurde;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Indicele de percepție a corupției pentru 2014, publicat de organizația Transparency International la 3 decembrie 2014, reflectă o creștere dramatică a corupției în Turcia pe parcursul ultimului an, țara ocupând în prezent locul 64 în clasament; își exprimă regretul profund privind modul în care Guvernul și Parlamentul Turciei au reacționat la acuzațiile de corupție, inclusiv împotriva foștilor membri ai guvernului, care au fost făcute în decembrie 2013, precum și faptul că nu s-a luat nicio măsură de monitorizare a situației în urma anchetelor deosebit de importante privind corupția; își exprimă îngrijorarea cu privire la urmărirea penală a jurnaliștilor de investigație care au urmărit cazurile de corupție; solicită o anchetă transparentă și independentă privind acuzațiile făcute în decembrie 2013; subliniază necesitatea existenței unei voințe politice mai puternice pentru elaborarea unui cadru juridic adecvat pentru combaterea corupției, fenomen care nu numai că slăbește funcționarea democratică a instituțiilor și încrederea cetățenilor în democrație, dar poate afecta totodată dezvoltarea economică și un climat propice investiților;

13.  își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele modificări aduse Legii privind Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor și la numeroasele transferuri în alte posturi și demiteri ulterioare ale judecătorilor și procurorilor, precum și cu privire la arestările, transferurile în alte posturi și demiterile ofițerilor de poliție, ceea ce a creat preocupări grave și justificate cu privire la independența, imparțialitatea și eficiența sistemului judiciar, separarea puterilor în stat și respectarea principiului statului de drept, care rămân la baza criteriilor politice de la Copenhaga; își exprimă îngrijorarea cu privire la modificări frecvente aduse legislației fundamentale, fără consultări adecvate ale părților interesate relevante; salută abrogarea articolul 10 din Legea împotriva terorismului; este preocupat totuși de faptul că definițiile foarte vagi fac ca domeniul de aplicare al legii antiterorism să fie în continuare excesiv și permit interpretări foarte extinse; reamintește necesitatea modificării articolului 314 din Codul Penal, astfel încât să poată fi pedepsite numai persoanele care sunt membre ale unei organizații teroriste sau armate, sau care contribuie la activitățile unei astfel de organizații; solicită o strategie de reformă a sistemului judiciar în conformitate cu standardele UE ce urmează să fie adoptate în colaborare cu toate părțile interesate relevante; salută primul pas luat în direcția reducerii perioadei maxime de arest preventiv de la 10 la 5 ani, dar subliniază cu insistență că este nevoie de o reducere mai importantă pentru a evita ca detenția înaintea proceselor să devină pedepsirea de facto a suspecților; subliniază importanța înființării de curți de apel regionale și adoptării tuturor măsurilor relevante pentru a garanta procese echitabile; încurajează Turcia să continue reforma sistemului de justiție și să asigure accesul echitabil și efectiv la justiție pentru toți copiii;

14.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu Legea 6532, care a intrat în vigoare la 26 aprilie 2014 și care extinde dramatic puterile Agenției Naționale de Informații (MİT), subminând libertatea mass-mediei, libertatea de exprimare și dreptul de acces la informații de interes public, făcând ca personalul Agenției să fie practic imun la proceduri juridice și încălcând normele în materie de confidențialitate, Agenția fiind autorizată să obțină date cu caracter personal fără un ordin judecătoresc; consideră că aceste dispoziții vin în contradicție cu obligațiile Turciei în ceea ce privește dreptul umanitar internațional și cu propria sa legislație națională;

15.  salută o serie de decizii importante luate de Curtea Constituțională a Turciei pentru protejarea statului de drept și a drepturilor fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, decizii care ilustrează reziliența sistemului constituțional; constată, în plus, că hotărârile Curții Constituționale au subliniat gestionarea defectuoasă a anchetelor și a proceselor ulterioare în cauzele Energekon și Slegehammer; salută faptul că Curtea Constituțională continuă să primească cereri individuale; își exprimă îngrijorarea cu privire la modificările aduse Codului Penal, îndeosebi la utilizarea termenului „suspiciune rezonabilă”, care deschide calea unor atacuri arbitrare asupra opoziției; subliniază că aceste amendamente au fost adoptate fără consultarea Comisiei Europene, contrar celor convenite în cadrul negocierilor;

16.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la gradul înalt de polarizare politică din Turcia; reamintește că la baza oricărui regim democratic ar trebui să se afle pluralismul; de aceea, insistă asupra promovării dialogului la nivelul întregului spectru politic din Turcia; subliniază că, în ceea ce privește principalele procese de reformă pe termen lung, o nouă constituție și discuțiile vizând soluționarea problemei kurde, un astfel de dialog este indispensabil; îndeamnă partidul de guvernământ și opoziția să depună toate eforturile să coopereze și să ajungă la un consens, implicând în mod activ societatea civilă în procesele decizionale;

Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

17.  salută adoptarea, în martie 2014, a Planului de acțiune privind prevenirea încălcării Convenției europene a drepturilor omului ca un pas important în alinierea cadrului juridic al Turciei la jurisprudența CEDO și se așteaptă ca guvernul să adopte măsuri suplimentare pentru implementarea recomandărilor acesteia; subliniază că statutul Turciei de membru al Consiliului Europei o obligă să adopte standarde politice și juridice ridicate și solicită Turciei să colaboreze pe deplin cu Consiliul Europei și Comisia de la Veneția cu privire la procesul de reformă; reamintește că înregistrarea de progrese în cadrul negocierilor depinde de respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale;

18.  constată cu îngrijorare că majoritatea anchetelor cu privire la evenimentele din Parcul Gezi din mai și iunie 2013 și a acuzațiilor referitoare la utilizarea disproporționată a forței și la abuzurile poliției sunt încă nefinalizate și înregistrează progrese neimportante în ceea ce privește identificarea presupușilor autori; subliniază că, în urma numeroaselor plângeri primite în legătură cu utilizarea forței de către agenții de poliție în timpul protestelor din parcul Gezi, Avocatul Poporului din Turcia a emis un raport în care a considerat utilizarea forței ca fiind disproporționată; solicită autorităților turce să aducă reparații tuturor acelor victime care fie au protestat pașnic, fie nu s-au aflat printre protestanți, dar care au ajuns în mod pur întâmplător la locul de desfășurare a evenimentelor; solicită finalizarea efectivă și imparțială a anchetelor vizând toate cazurile presupuse de tratamente abuzive de către forțele de ordine și trimiterea în instanță a celor responsabili; subliniază că, ulterior, trebuie adoptate norme clare privind recurgerea la forță și rolul forțelor de poliție, în conformitate cu standardele europene; solicită cu insistență să se elimine restricțiile asupra libertății de întrunire pașnică și subliniază că nu ar trebui folosite alte legi, cum ar fi legislația antiterorism, pentru a împiedica oamenii să își exercite dreptul de a protesta pașnic, iar aceste demonstrații pașnice nu ar trebui să constituie motive pentru arestări; invită Guvernul Turciei să adopte măsuri adecvate, obiective și transparente care să asigure controlul și echilibrul între puteri în cazul agențiilor care asigură respectarea legii; recomandă ca autoritățile turce să creeze un mecanism independent și eficace pentru depunerea de plângeri împotriva forțelor de poliție; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pachetul privind securitatea internă, care vine în contradicție cu principiul supravegherii judiciare a activităților forțelor de poliție și este excesiv în domeniul său de aplicare;

19.  subliniază necesitatea de a revizui legea privind Instituția Națională a Drepturilor Omului (INDO) din Turcia pentru ca aceasta să devină un organism independent, ce dispune de resurse corespunzătoare, este răspunzătoare în fața cetățenilor și garantează participarea grupurilor societății civile; ia act de recomandările conținute în raportul emis de către Ombudsman, inclusiv de cererea ca poliția să folosească forța în mod treptat și proporțional, și doar în ultimă instanță și sub supraveghere; subliniază importanța consolidării dreptului de inițiativă al Ombudsmanului, a capacității sale de a efectua controale inopinate, precum și a garanțiilor vizând aplicarea adecvată a deciziilor Ombudsmanului;

20.  felicită Turcia pentru societatea civilă romă tot mai numeroasă; speră că noile organizații rome vor beneficia de sprijin și timp pentru a putea participa semnificativ în cadrul inițiativelor de cooperare pentru conceperea și implementarea de măsuri la nivel local și național; recomandă guvernului să combine proiectele actuale în materie de locuințe cu aspecte sociale și pe termen lung, precum educația și asistența medicală; salută planurile de acțiune generale de combatere a discriminării, care ar putea îmbunătăți accesul romilor pe piața forței de muncă;

21.  îndeamnă Guvernul Turciei să trateze problema libertății mass-mediei în mod prioritar și să asigure un cadru juridic adecvat care să garanteze pluralismul în conformitate cu standardele internaționale; condamnă eforturile depuse de Guvernul Turciei de a interzice accesul la rețelele de socializare și paginile de internet sau de a le închide pe cele din urmă fără o hotărâre judecătorească, precum și abordarea sa restrictivă față de libertatea de exprimare și presiunea exercitată asupra agențiilor de presă și a jurnaliștilor, ceea ce duce adesea la intimidarea, concedierea sau arestarea jurnaliștilor și autocenzură răspândită pe scară largă; atrage atenția asupra faptului că încălcările libertății de exprimare au crescut după scandalul de corupție din decembrie 2013; consideră că este necesară stabilirea unui cadru juridic care să permită transparență deplină cu privire la proprietatea unui grup mass-media; reafirmă angajamentul UE cu privire la libertatea de exprimare, în toate formele sale, și solicită Delegației UE în Turcia să continue să monitorizeze procesele intentate jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului;

22.  condamnă raidurile recente efectuate de poliție și arestarea decembrie mai multor jurnaliști și reprezentanți ai mass-mediei la 14 decembrie 2014; reamintește că o presă liberă și pluralistă constituie un principiu de bază al oricărui sistem democratic, la fel ca și procesele echitabile și independența sistemului judiciar; subliniază, prin urmare, necesitatea ca, în toate cazurile (i) să furnizeze informații ample și transparente cu privire la acuzațiile împotriva pârâților, (ii) să acorde pârâților accesul integral la probele incriminatorii și drepturi depline de apărare și (iii) să asigure tratarea corespunzătoare a cazurilor, pentru a stabili veridicitatea acuzațiilor fără întârziere și dincolo de orice îndoială; invită autoritățile turce să verifice și să trateze aceste cazuri cât mai rapid posibil și să adere la standardele internaționale privind un proces echitabil în cazurile în care insistă să continue procedurile;

23.  afirmă că acțiunile recente ale guvernului turc îndreptate împotriva libertății presei și pluralismului de opinie sunt incompatibile cu drepturile fundamentale ale Uniunii Europene, intrând astfel în conflict cu spiritul procesului de negociere;

24.  consideră că, în conformitate cu angajamentul UE față de respectarea statului de drept și a valorilor fundamentale, în Turcia sunt necesare de urgență reforme în domeniul sistemului judiciar și al drepturilor fundamentale, respectiv în ceea ce privește justiția, libertatea și securitatea; consideră, de asemenea, că îndeplinirea criteriilor oficiale de referință pentru deschiderea capitolelor 23 (sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și 24 (justiție, libertate și securitate) reprezintă un pas important în promovarea reformelor cu adevărat eficiente și pentru a se asigura că procesul de reformă în Turcia are la bază valorile și standardele europene; invită din nou Consiliul să înceapă negocierile privind sistemul judiciar și drepturile fundamentale și justiția, libertatea și securitatea, de îndată ce criteriile stabilite au fost îndeplinite; invită Turcia să coopereze cât mai mult în acest scop; invită Comisia să promoveze fără întârziere continuarea dialogului și a cooperării cu Turcia în domeniile cuprinse în capitolele 23 și 24, pentru a promova o concepție comună a reformelor necesare;

25.  salută decizia ca reformele vizând de statul de drept și drepturile fundamentale, afacerile interne și societatea civilă să primească mai multe fonduri în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA)2 pentru perioada 2014-2020; subliniază că promovarea statului de drept, a democrației și libertăților fundamentale sunt principii esențiale pentru sprijinul preaderare; reamintește concluzia Consiliului din decembrie 2014 potrivit căreia se va introduce o coerență mai puternică între asistența financiară și progresele globale realizate în implementarea strategiei de preaderare, inclusiv respectarea deplină a statului de drept și a libertăților fundamentale; invită, în plus, Comisia să monitorizeze îndeaproape implementarea IPA II în toate țările candidate și să aloce resursele disponibile în cadrul Instrumentului pentru promovarea democrației și a drepturilor omului (IEDDO), pentru a susține libertatea de exprimare, și anume libertatea și pluralismul mass-mediei în Turcia, libertatea de asociere și de întrunire, drepturile sindicale și libertatea de gândire;

26.  ia notă de faptul că Turcia a contribuit la intrarea în vigoare la 1 august 2014 a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul); își exprimă, însă, îngrijorarea cu privire la nivelurile în continuare ridicate de violență împotriva femeilor și la lipsa implementării garanțiilor legislative interne pentru prevenirea violenței împotriva femeilor; invită autoritățile turce să asigure un număr adecvat de adăposturi pentru protecția femeilor și minorilor care sunt victime ale violenței; recomandă guvernului să promoveze egalitatea de gen în domeniile politic, economic, social, cultural, civic sau în orice alt domeniu; invită guvernul Turciei, în cooperare cu societatea civilă și asociațiile de întreprinderi relevante, să faciliteze antreprenoriatul feminin și să reducă obstacolele din calea accesului femeilor la activități economice și solicită guvernului turc, în acest sens, să-și stabilească un obiectiv ambițios cu privire la accesul femeilor la piața muncii; reamintește că Raportul pe 2014 privind disparitatea globală de gen al Forumului Economic Mondial a clasat Turcia pe locul 125 din 142 de țări; regretă profund remarcile făcute de anumiți oficiali și reprezentanți ai guvernului cu privire la rolul femeilor în societatea turcă și subliniază importanța combaterii stereotipurilor și a influențelor din societate la adresa femeilor;

27.  subliniază că trebuie continuat procesul de reformă a spațiului de libertate a gândirii, a conștiinței și a religiei, permițând comunităților religioase să obțină personalitate juridică, eliminând toate restricțiile privind educarea, numirea, reședința legală și succesiunea clericilor, asigurând punerea în aplicare corespunzătoare a tuturor hotărârilor CEDO și a recomandărilor Comisiei de la Veneția; subliniază, în acest sens, necesitatea de a promova dialogul cu comunitatea aleviților și de a oferi recunoașterea adecvată a caselor de rugăciune Cem, precum și de a permite redeschiderea seminarului greco-ortodox din Halki și de a elimina toate obstacolele din calea funcționării sale corecte, precum și de a permite utilizarea oficială a titlului ecleziastic de Patriarh ecumenic; solicită autorităților relevante din Turcia să se ocupe de toate problemele nesoluționate încă, legate de restituirea terenurilor aparținând mănăstirii Mor Gabriel și cererile de terenuri ale bisericii siriace; reamintește importanța unei implementări adecvate a recomandărilor Comisiei de la Veneția privind insulele Imvros și Tenedos în ceea ce privește protejarea proprietății și drepturilor la educație; subliniază necesitatea de a respecta pe deplin, în conformitate cu valorile UE, dreptul la stiluri de viață diferite, laice sau bazate pe credință, și să mențină separarea dintre stat și religie; subliniază importanța protejării drepturilor minorităților; își exprimă regretul cu privire la faptul că, după abrogarea legislației anterioare în urmă cu doi ani și din cauza vidului legislativ existent, fundațiile de caritate nemusulmane nu mai au posibilitatea de a-și alege organismele de guvernare;

28.  subliniază necesitatea de a recunoaște dreptul de obiecție pe motive de conștiință față de serviciul militar obligatoriu;

29.  invită Turcia să depună eforturi consistente pentru a proteja drepturile comunității LGBTI și consideră că înființarea unui organism specific de combatere a discursurilor de incitare la ură, a discriminării, rasismului, xenofobiei, antisemitismului și a intoleranței ar consolida drepturile individuale în Turcia; solicită Turciei să adopte o legislație cuprinzătoare de combatere a discriminării, vizând inclusiv interzicerea discriminării și a discursului de incitare la ură pe motive de origine etnică, orientare sexuală, gen și identitate de gen, precum și să includă interdicția acestor discriminări în noua constituție; își exprimă îngrijorarea cu privire la frecventele atacuri împotriva persoanelor transgen și la lipsa de protecție acordată persoanelor LGBTI împotriva actelor de violență; regretă profund faptul că infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI rămân adesea nepedepsite sau că sentințele autorilor sunt reduse pe motivul „provocării nejustificate” din partea victimei; reiterează solicitarea adresată guvernului Turciei de a ordona forțelor armate turce să nu mai considere homosexualitatea sau transsexualitatea o „boală psihosexuală”;

30.  își exprimă regretul cu privire la pierderea a numeroase vieți în urma dezastrelor de la minele Soma și Ermenek; salută ratificarea de către Turcia a Convenției Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind siguranța și sănătatea în mine și solicită aplicarea ei rapidă; subliniază că trebuie rezolvate aspectele legate de sănătatea și siguranța la locul de muncă în toate sectoarele și solicită ca monitorizarea accidentelor mortale la locul de muncă să fie mai transparentă; consideră că libertatea sindicală, dialogul social și implicarea partenerilor sociali sunt vitale pentru dezvoltarea unei societăți prospere și pluraliste și subliniază importanța continuării progreselor în domeniile politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă, având la bază implementarea corespunzătoare și la timp a convențiilor OIM; ia act de deficiențele legislative existente în domeniul dreptului muncii și al drepturilor sindicale; subliniază faptul că dreptul de a organiza, de a intra în negocieri colective și dreptul la grevă pentru angajații din sectorul privat și funcționari va trebui aliniat acquis-ului UE și standardelor internaționale; îndeamnă guvernul Turciei să pregătească o foaie de parcurs pentru a îmbunătăți legislația și a o alinia cu standardele OIM; subliniază importanța îndeplinirii de către Turcia a criteriilor de referință privind politicile sociale și ocuparea forței de muncă; invită Comisia să acorde Turciei asistența tehnică necesară pentru reforma în domeniul muncii și pentru promovarea standardelor europene;

31.  solicită Turciei să legifereze cu privire la condițiile de muncă ale lucrătorilor cu fracțiune de normă, de exemplu, ale celor care în prezent sunt supuși unor condiții precare, lipsei siguranței la locul de muncă și problemelor asociate aderării la sindicate; constată că sectorul minier și sectorul construcțiilor sunt industriile care prezintă cele mai multe pericole în Turcia și solicită desfășurarea de anchete transparente privind accidentele mortale la locul de muncă

32.  solicită guvernului turc să stopeze planurile de construcție a centralei nucleare Akkuyu; subliniază că situl avut în vedere este situat într-o regiune predispusă la cutremure grave, prezentând astfel o amenințare majoră nu numai pentru Turcia, ci și pentru regiunea mediteraneană; solicită, în consecință, ca guvernul Turciei să adere la Convenția de la Espoo, care angajează părțile să se notifice și să se consulte reciproc cu privire la proiecte majore aflate în examinare care sunt susceptibile să aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului dincolo de frontiere; solicită, în acest scop, guvernului turc să implice sau cel puțin să consulte guvernele țărilor vecine, cum ar fi Grecia și Cipru, în timpul evoluțiilor legate de proiectul de la Akkuyu;

Interese și provocări comune

33.  subliniază beneficiile importante ale uniunii vamale dintre UE și Turcia; reamintește că, de la începutul uniunii vamale, în 1996, valoarea schimburilor comerciale bilaterale dintre Turcia și UE a crescut de peste patru ori, în paralel cu creșterea semnificativă a investițiilor străine directe din UE către Turcia și cu o integrare mai mare între întreprinderile europene și cele din Turcia, în beneficiul ambelor părți; subliniază totuși, în acest sens, că orice creștere a impactului pozitiv al uniunii vamale este strâns legată de respectarea normelor și cerințelor acesteia și, prin urmare, este foarte preocupat de problemele crescânde cu care se confruntă întreprinderile europene care realizează schimburi comerciale cu Turcia; subliniază recenta evaluare a uniunii vamale făcută de Banca Mondială, care subliniază necesitatea de a introduce o serie de reforme pentru a menține un mediu favorabil unei cooperări economice foarte strânse și pe viitor; subliniază, în special, necesitatea (i) de a extinde uniunea vamală la produse agricole, servicii și achiziții publice, (ii) de a crea condiții favorabile pentru dezvoltarea în continuare a comerțului, inclusiv facilitarea vizelor pentru persoanele care călătoresc în interes de afaceri și (iii) de a realiza consultări intense între UE și Turcia privind impactul asupra Turciei al acordurilor de liber schimb semnate de UE cu țări terțe;

34.  consideră că dialogul politic dintre Turcia și UE ar trebui completat cu un dialog economic la nivel înalt, periodic și structurat cu privire la chestiuni de interes comun, inclusiv relațiile comerciale cu țările terțe; subliniază, în acest sens, interacțiunea dintre buna funcționare a statului de drept și dezvoltarea economică; crede în importanța dezvoltării și consolidării economiei Turciei, a cadrului juridic și instituțional în domeniul politicii economice și monetare, în special în ceea ce privește independența Băncii Centrale și consideră că acest lucru ar putea contribui la alinierea Turciei la acquis; ia act de faptul că cooperarea economică ar putea fi puternic consolidată de îndeplinirea într-o măsură suficientă de către Turcia a standardelor UE privind achizițiile publice, concurența și ocuparea forței de muncă și politica socială;

35.  își reafirmă sprijinul pentru intrarea în vigoare, la 1 octombrie 2014, a acordului de readmisie cu UE; încurajează Comisia să continue să monitorizeze progresele înregistrate de Turcia în îndeplinirea cerințelor din foaia de parcurs privind liberalizarea regimului de vize; salută eforturile reale depuse în vederea îndeplinirii criteriilor identificate în foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor; reamintește că dialogul pe marginea liberalizării vizelor este un proces bazat pe merite și că Turcia ar trebui să îndeplinească toate cerințele enunțate în foaia de parcurs privind vizele, în special implementarea deplină și efectivă a tuturor dispozițiilor acordului de readmisie; reiterează obligația Turciei de a implementa pe deplin și efectiv acordul de readmisie și de a liberaliza vizele cu toate statele membre, inclusiv accesul nediscriminatoriu fără vize pe teritoriul Turciei al cetățenilor din toate statele membre ale UE; solicită Turciei să implementeze complet și efectiv actualele acorduri bilaterale de readmisie; reamintește faptul că Turcia este una dintre țările de tranzit esențiale pentru migrația neregulamentară înspre UE și, în acest sens, solicită îmbunătățirea cooperării transfrontaliere a Turciei cu statele membre ale UE învecinate; salută intrarea în vigoare a Legii privind străinii și protecția internațională, precum și înființarea Direcției generale pentru gestionarea migrației, în aprilie 2014, acestea reprezentând progrese substanțiale în vederea alinierii la standardele UE privind protecția internațională a migranților legali și ilegali; remarcă necesitatea intensificării cooperării dintre Turcia și toate statele membre ale UE, vizând în special consolidarea gestionării frontierelor comune cu toate statele membre ale UE; evidențiază necesitatea ca Turcia să întărească și mai mult securitatea la frontieră, pentru a combate migrația neregulamentară înspre țările UE;

36.  reamintește importanța strategică a Turciei pentru securitatea energetică a UE și consideră Turcia un partener important în sectorul energetic; subliniază cele trei proiecte privind coridorul sudic al gazelor, aprobate la sfârșitul anului 2013, care vor consolida securitatea aprovizionării cu gaz a Turciei, precum și accesul la UE ca piața energetică principală; consideră că, în contextul unei piețe energetice din ce în ce mai concurențiale și al necesității de diversificare a surselor de energie și a rutelor de aprovizionare cu energie, Turcia, cu potențialul său enorm de energie regenerabilă, ar putea aduce o contribuție importantă la securitatea energetică a UE și la ambițiile UE de diversificare a surselor de energie, în conformitate cu dreptul internațional; își exprimă îngrijorarea privind cooperarea mai strânsă în domeniul energiei dintre Turcia și Rusia și consideră, de aceea, că UE ar trebui să accelereze negocierile privind sectorul energetic;

37.  reamintește poziția strategică a Turciei ca partener al UE și ca membru NATO și, prin urmare, importanța sa geopolitică crucială și relevanța sa în cadrul unei strategie globale care urmărește soluționarea problemelor de securitate și stabilitate din vecinătatea sa estică și sudică, în special în Siria și Irak; atrage atenția asupra faptului că evoluțiile foarte grave din regiune, precum și atentatele comise pe teritoriul european, fac esențială amplificarea dialogului în materie de securitate și a cooperării în chestiunile de politică externă; invită Turcia să joace un rol activ în coaliția internațională împotriva grupurilor teroriste, cum ar fi IS, și să folosească toate resursele pe care le are la dispoziție în acest scop; invită Turcia să intensifice măsurile care să împiedice accesul prin teritoriul său al așa-numiților luptători străini, banilor sau echipamentului la IS sau la alte grupuri teroriste; subliniază că trebuie continuat și consolidat dialogul regulat între UE și Turcia în materie de antiterorism și trebuie luate măsuri concrete ca parte a eforturilor noastre comune de combatere a terorismului în toate formele sale; invită Turcia să asigure controlul efectiv al frontierelor, continuând totodată să acorde asistența necesară prin intermediul ajutorului umanitar refugiaților care sosesc din Siria, și să asigure siguranța victimelor războiului civil din Siria; subliniază importanța dialogului și a consultărilor la nivel înalt mai frecvente între UE și Turcia privind chestiunile de politică externă și securitate, pentru a ne asigura că politicile noastre se completează reciproc și că Turcia își aliniază progresiv politica externă la politica Uniunii;

38.  este de părere că ministrul de externe turc ar trebui invitat să participe, atunci când este cazul, la reuniunile Consiliului Afaceri Externe; consideră că este necesar un cadru pentru un dialog structurat, pentru cooperarea și coordonarea în chestiunile de politică externă, precum și în domeniul securității și apărării;

39.  consideră, însă, regretabil faptul că amenințarea de casus belli declarată de Marea Adunare Națională a Turciei la adresa Greciei nu a fost încă retrasă, în ciuda realizărilor pozitive în privința dialogului și cooperării dintre Grecia și Turcia;

40.  felicită Turcia pentru asistența sa continuă acordată în favoarea a aproximativ 1,6 milioane de refugiați provenind din Irak și Siria, precum și pentru menținerea unei politici a granițelor deschise în scopuri umanitare; salută Directiva privind protecția temporară adoptată în octombrie 2014, prin care se acordă un statut juridic sigur pentru refugiați, permițându-le să primească cărți de identitate și să aibă acces pe piața muncii; invită UE să își continue sprijinul financiar pentru ajutorul umanitar acordat refugiaților sirieni și irakieni din Turcia; subliniază faptul că taberele de refugiați au atins capacitatea maximă și găsirea unui adăpost pune o presiune enormă asupra vieților și resurselor refugiaților; consideră că UE ar trebui să acorde un sprijin activ Guvernului Turciei în definirea programelor de asistență pe termen lung pentru refugiați și să promoveze accesul la educație, asistență medicală și ocuparea (legală a) forței de muncă; invită Comisia să mărească resursele disponibile în cadrul IPA II și Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP), pentru a oferi asistență adecvată comunităților locale afectate de fluxurile mari de refugiați; invită, de asemenea, statele membre să ofere locuri (temporare) de reinstalare pentru categoriile cele mai vulnerabile de refugiați, în spiritul unei veritabile asumări în comun a responsabilităților;

41.  solicită Turciei, cu sprijinul financiar și tehnic al partenerilor săi, să asigure accesul la educație al copiilor sirieni în număr tot mai mare care trăiesc pe teritoriul Turciei;

Construirea unor relații de bună vecinătate

42.  solicită insistent guvernului turc să stopeze încălcările repetate ale spațiului aerian și apelor teritoriale elene și să pună capăt zborurilor aeronavelor militare turcești deasupra insulelor elene;

43.  invită guvernul turc să semneze și să ratifice fără întârziere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), care a fost semnată și ratificată de UE și cele 28 state membre, și subliniază dreptul legal al Republicii Cipru de a încheia acorduri bilaterale privind zona sa economică exclusivă; își reiterează solicitarea ca Turcia să respecte drepturile suverane ale tuturor statelor membre, inclusiv cele legate de explorarea și exploatarea resurselor naturale, în conformitate cu acquis-ul UE și dreptul internațional; invită Turcia să se abțină de la orice acțiune care ar putea dăuna relațiile de bună vecinătate și climatul care conduce la o soluționare pașnică a disputelor bilaterale;

44.  regretă refuzul Turciei de a-și îndeplini obligația de a pune în aplicare, pe deplin și în mod nediscriminatoriu, Protocolul adițional la Acordul de asociere CE-Turcia, în relație cu toate statele membre; reamintește că acest refuz are în continuare repercusiuni profunde asupra procesului de negociere;

45.  își reafirmă sprijinul ferm în favoarea reunificării Ciprului pe baza unui acord echitabil, cuprinzător și viabil pentru ambele comunități, sub auspiciile Secretarului General al ONU și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate ale ONU și valorile și principiile pe care se bazează UE, pentru o federație bicomunală, bizonală cu o suveranitate unică, o personalitatea juridică internațională unică și o cetățenie unică, cu o egalitate politică între cele două comunități și oportunități egale pentru toți cetățenii săi; salută anunțul făcut de trimisul special al ONU Espen Barth Eide conform căruia liderii celor două comunități urmează să reia negocierile sub auspiciile Secretarului General al ONU în cel mai scurt timp posibil și își exprimă sprijinul ferm pentru eforturile depuse de consilierul special al ONU pentru Cipru în vederea creării condițiilor necesare reluării negocierilor; își exprimă speranța că mesajul de reunificare și reconciliere al liderului cipriot turc ales recent va deschide o nouă oportunitate în procesul de negociere; invită Turcia și toate părțile interesate să sprijine activ negocierile de reunificare și să ia măsurile necesare pentru normalizarea relațiilor cu Cipru; solicită Turciei să înceapă imediat să își retragă trupele din Cipru și să transfere către ONU portul Famagusta, actualmente închis, în conformitate cu Rezoluția 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU; invită, în paralel, Republica Cipru să deschidă portul Famagusta, sub supravegherea vamală a UE, pentru a promova un climat pozitiv care să ducă la soluționarea cu succes a negocierilor în curs în vederea reunificării și a permite ciprioților turci să efectueze schimburi comerciale într-un mod legal, unanim acceptabil;

46.  reamintește deciziile relevante ale CEDO și solicită guvernului turc să înceteze imediat acțiunile de încălcare a drepturilor omului întreprinse împotriva cetățenilor ciprioți, precum și privarea acestora de posesia și exercitarea drepturilor religioase, de proprietate și a altor drepturi ale omului care decurg din ordinea constituțională a Republicii Cipru și din acquis-ul comunitar, precum și din principiile și valorile fundamentale ale UE;

47.  regretă politica de colonizare a Turciei și solicită acesteia să se abțină de la noi acțiuni de colonizare cu cetățeni turci în zonele ocupate ale Ciprului, care contravin Convenției de la Geneva și principiilor de drept internațional; îndeamnă Turcia să înceteze toate acțiunile care modifică echilibrul demografic al insulei și care împiedică astfel o soluție viitoare;

48.  solicită Turciei să permită Comisiei pentru persoane dispărute accesul la toate arhivele relevante și la zonele militare din partea de nord a Ciprului, pentru exhumare, și să furnizeze toate informațiile relevante care vor conduce la descoperirea de rămășițe relocalizate; solicită să se acorde o atenție deosebită activității desfășurate de Comisia pentru persoane dispărute;

49.  îndeamnă Turcia și Armenia să ajungă la o normalizare a relațiilor dintre ele prin ratificarea, fără condiții prealabile, a protocoalelor privind stabilirea relațiilor diplomatice, prin deschiderea frontierei și prin îmbunătățirea activă a relațiilor lor, având în vedere mai ales cooperarea transfrontalieră și integrarea economică; salută dialogul constant dintre Turcia și Armenia;

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Consiliului Europei, Președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Turcia.

(1) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 59. (2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 98. (3) JO C 257 E, 6.9.2013, p. 38. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0184. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0277. (6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0235. (7) Texte adoptate, P8_TA(2014)0052. (8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0014. (9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0094. (10) JO L 51, 26.2.2008, p. 4.