Index 
Texte adoptate
Miercuri, 8 iulie 2015 - Strasbourg
Negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP)
 Protocolul la Acordul de stabilizare și de asociere cu fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (pentru a ține seama de aderarea Croației la UE) ***
 Acordul de stabilizare și de asociere cu Serbia (protocol pentru a ține seama de aderarea Croației la UE) ***
 Acordul de cooperare științifică și tehnologică cu India: reînnoirea acordului ***
 Cooperarea științifică și tehnologică cu Insulele Feroe: Programul Orizont 2020 ***
 Implicarea pe termen lung a acţionarilor şi declaraţia privind guvernanţa corporativă ***I
 Rezerva pentru stabilitatea pieţei aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră ***I
 Navigatorii ***I
 Cooperarea științifică și tehnologică cu Elveția: Orizont 2020 și activitățile ITER ***
 Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre *
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/001 FI/Broadcom  Finlanda
 Bugetul 2016 - Mandat pentru trilog
 Inițiativa privind locurile de muncă verzi
 Evaziunea fiscală și frauda fiscală ca provocări în țările în curs de dezvoltare

Negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP)
PDF 344kWORD 196k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2015 conținând recomandările Parlamentului European adresate Comisiei Europene privind negocierile Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) (2014/2228(INI))
P8_TA(2015)0252A8-0175/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere directivele UE pentru negocierile Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) dintre UE și SUA, adoptate în unanimitate de către Consiliu la 14 iunie 2013(1), care au fost declasificate și puse la dispoziția publicului de către Consiliu la 9 octombrie 2014,

–  având în vedere articolele 168-191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special principiul precauției consacrat la articolul 191 alineatul (2),

–  având în vedere declarația comună făcută cu ocazia Summit-ului UE-SUA din 26 martie 2014(2),

–  având în vedere declarația comună din 20 martie 2015 a Comisarei Cecilia Malmström și a Reprezentantului pentru comerț al SUA, Michael Froman, referitoare la excluderea serviciilor publice din acordurile comerciale dintre UE și SUA,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la TTIP din 20 martie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la TTIP din 21 noiembrie 2014(3),

–  având în vedere declarația comună din 16 noiembrie 2014 a Președintelui SUA, Barack Obama, Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, prim-ministrului britanic David Cameron, Cancelarului german Angela Merkel, Președintelui Franței, François Hollande, prim-ministrului Italiei, Matteo Renzi și prim-ministrului Spaniei, Mariano Rajoy, în urma reuniunii lor legate de Summitul G20 care s-a desfășurat la Brisbane, în Australia(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 26-27 iunie 2014(5),

–  având în vedere orientările politice ale Președintelui Juncker din 15 iulie 2014 adresate noii Comisii și intitulate „Un nou început pentru Europa: programul meu pentru locuri de muncă, creștere, echitate și schimbare democratică”(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2014 adresată Colegiului Comisiei, privind transparența în negocierile TTIP (C(2014)9052)(7), deciziile Comisiei din 25 noiembrie 2014 privind publicarea informațiilor referitoare la reuniunile dintre membrii Comisiei și organizații sau persoane care desfășoară activități independente (C(2014)9051) și privind publicarea informațiilor referitoare la reuniunile dintre directorii generali din cadrul Comisiei și organizații sau persoane care desfășoară activități independente (C(2014)9048), având în vedere hotărârile și avizele Curții de Justiție a Uniunii Europene (C-350/12 P, 2/13, 1/09) privind accesul la documentele instituțiilor și Decizia Ombudsmanului European din 6 ianuarie 2015 prin care a închis ancheta din proprie inițiativă (OI/10/2014/RA) privind Comisia Europeană în ceea ce privește tratarea cererilor de informații și accesul la documente (Transparența),

–  având în vedere declarația comună a Consiliului pentru energie UE-SUA din 3 decembrie 2014(8),

–  având în vedere strategia integrată a UE în ceea ce privește siguranța alimentară („de la fermă la consumator”) elaborată în 2004(9),

–  având în vedere raportul Comisiei din 13 ianuarie 2015 referitor la consultarea publică online cu privire la protecția investițiilor și soluționarea litigiilor între investitori și stat (ISDS) în TTIP (SWD(2015)0003),

–  având în vedere propunerile de text ale UE prezentate spre dezbatere cu SUA în cadrul rundelor de negocieri pentru TTIP, în special cele declasificate și făcute publice de către Comisie, printre altele documentele privind poziția UE intitulate „Aspecte de reglementare în TTIP - sectoarele ingineriei”(10), „Studiu de caz privind echivalența funcțională: metodologie propusă pentru echivalența în materie de reglementare în sectorul automobilelor”(11)și „Capitolul privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă/forța de muncă și mediul: document al UE care prezintă aspectele și elementele esențiale pentru dispoziții în TTIP”(12), precum și propunerile de text privind barierele tehnice în calea comerțului (TBT)(13), măsurile sanitare și fitosanitare (SPS)(14), aspectele vamale și facilitarea comerțului(15), întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) (16), posibile dispoziții privind concurența(17), posibile dispoziții privind întreprinderile de stat și întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau exclusive(18), posibile dispoziții cu privire la subvenții(19) și soluționarea litigiilor(20), precum și dispoziții inițiale privind cooperarea în materie de reglementare(21),

–  având în vedere avizul privind „Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP)” al Comitetului Regiunilor (ECOS-V-063), adoptat în cadrul celei de-a 110-a sesiuni plenare (11-13 februarie 2015), și avizul Comitetului Economic și Social European din 4 iunie 2014 intitulat „Relațiile comerciale transatlantice și poziția CESE cu privire la îmbunătățirea cooperării și la un eventual acord de liber schimb UE-SUA”,

–  având în vedere raportul inițial final din 28 aprilie 2014 elaborat de ECORYS pentru Comisia Europeană și intitulat „Evaluarea de impact a sustenabilității comerțului (SIA) în sprijinul negocierilor pentru un acord comercial și de investiții cuprinzător între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii”(22),

–  având în vedere raportul Comisiei pe 2015 privind barierele din calea comerțului și a investițiilor (COM(2015)0127),(23)

–  având în vedere „Evaluarea detaliată a evaluării de impact a Comisiei Europene privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții UE-SUA”, publicată în aprilie 2014 de către CEPS pentru Parlament,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 23 octombrie 2012 referitoare la relațiile comerciale și economice cu Statele Unite(24), Rezoluția din 23 mai 2013 referitoare la negocierile privind schimburile comerciale și investițiile dintre UE și Statele Unite ale Americii(25) și Rezoluția din 15 ianuarie 2015 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013(26),

–  având în vedere articolul 108 alineatul (4) și articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri juridice, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru petiții (A8-0175/2015),

A.  întrucât exporturile, prin intermediul schimburilor comerciale și creșterea, prin intermediul investițiilor sunt factori motrici esențiali ai creării de locuri de muncă și ai creșterii economice, care nu necesită investiții guvernamentale;

B.   întrucât PIB-ul UE depinde în mare măsură de comerț și export și beneficiază de pe urma comerțului și a investițiilor bazate pe norme și întrucât un acord ambițios și echilibrat cu Statele Unite ar trebui să sprijine reindustrializarea Europei și să contribuie la atingerea obiectivului pentru 2020 de majorare de la 15% la 20% a PIB-ului UE generat de industrie, prin consolidarea atât a comerțului transatlantic cu bunuri, cât și a celui cu servicii; întrucât acesta are potențialul de a crea oportunități în special pentru IMM-uri, microîntreprinderi (în conformitate cu definiția din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei), clustere și rețele de întreprinderi care sunt afectate disproporționat mai mult de barierele netarifare (NTB) decât întreprinderile mai mari, deoarece acestea din urmă au economii de scară care le facilitează accesul la piețe de ambele părți ale Atlanticului; întrucât un acord între cele mai mari două blocuri economice din lume are potențialul de a crea standarde, norme și reguli care să fie adoptate la nivel mondial, fapt care ar fi și în avantajul țărilor terțe și ar permite evitarea accentuării fragmentării comerțului mondial; întrucât eșecul negocierii unui astfel de acord va permite altor țări terțe cu standarde și valori diferite să își asume, în schimb, acest rol;

C.  întrucât nouă state membre ale Uniunii Europene au semnat deja un acord bilateral cu SUA, permițând astfel TTIP să se inspire din bunele practici și să permită în mai mare măsură depășirea obstacolelor întâmpinate de aceste state membre;

D.  întrucât recentele crize de la frontierele UE și evoluțiile din întreaga lume demonstrează necesitatea de a investi în guvernanța globală și într-un sistem bazat pe norme și valori;

E.  întrucât, având în vedere creșterea gradului de interconectare a piețelor mondiale, este esențial ca factorii de decizie să modeleze și să promoveze interacțiunea piețelor; întrucât existența unor norme comerciale adecvate și înlăturarea barierelor inutile sunt fundamentale pentru crearea de valoare adăugată, menținând și dezvoltând, în același timp, o bază industrială solidă, competitivă și diversificată în Europa;

F.  întrucât încercările UE de a face față provocărilor legate de schimbările climatice, protecția mediului și siguranța consumatorilor au determinat costuri reglementare ridicate pentru întreprinderile din UE, împreună cu nivelurile ridicate ale prețurilor materiilor prime energetice și ale electricității, care – dacă rămân nesoluționate în cadrul TTIP – pot accelera procesul de delocalizare și de dezindustrializare, precum și pierderile de locuri de muncă, amenințând astfel obiectivele UE în materie de reindustrializare și de ocupare a forței de muncă, ceea ce va submina și obiectivele însele de politică pe care reglementările UE urmăresc să le atingă;

G.   întrucât un acord comercial bine conceput ar putea contribui la valorificarea oportunităților pe care le oferă globalizarea;întrucât un acord comercial ferm și ambițios nu ar trebui să se concentreze doar asupra reducerii tarifelor și a BNT, ci ar trebui să fie și un instrument de protecție a lucrătorilor, consumatorilor și mediului; întrucât un acord comercial ferm și ambițios reprezintă o oportunitate de a crea un cadru prin consolidarea reglementărilor la cel mai înalt nivel, în conformitate cu valorile noastre comune, prevenind astfel dumpingul social și de mediu și garantând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, ținând seama de obiectivul comun de garantare a unei concurențe deschise în condiții de concurență echitabile;

H.  întrucât, chiar dacă standardele comune ridicate sunt în interesul consumatorilor, ar trebui recunoscut faptul că și convergența este justificată pentru întreprinderi, deoarece costurile mai mari ce rezultă din standarde mai ridicate pot fi mai bine compensate prin economii de scară sporite pe o piață potențială de 850 de milioane de consumatori;

I.   întrucât acordurile comerciale anterioare au prezentat beneficii semnificative pentru economia europeană, este dificil să evaluăm impactul real al TTIP asupra economiei europene și a celei a Statelor Unite și să facem previziuni atât timp cât negocierile sunt în curs, iar din studii reies rezultate contradictorii; întrucât TTIP ca atare nu va soluționa problemele economice structurale persistente din UE și cauzele lor subiacente, ci ar trebui considerat ca un element în cadrul unei strategii europene mai largi, care vizează crearea de locuri de muncă și generarea de creștere, iar așteptările în ceea ce privește TTIP ar trebui să fie proporționale cu nivelul de ambiție la care se va ajunge în timpul negocierilor;

J.  întrucât consecințele embargoului impus Rusiei au demonstrat în mod clar relevanța geopolitică constantă a agriculturii, importanța accesului la mai multe piețe agricole diferite și necesitatea unui parteneriat comercial strategic solid cu parteneri comerciali de încredere;

K.  întrucât este important ca agricultura europeană să beneficieze de un acord comercial reciproc avantajos cu SUA, în vederea promovării poziției Europei ca actor esențial pe piața mondială, fără a pune în pericol actualele standarde de calitate ale produselor agricole europene și îmbunătățirea lor pe viitor, menținând, în același timp, modelul agricol european și asigurându-i viabilitatea economică și socială;

L.   întrucât fluxurile comerciale și de investiții nu reprezintă un scop în sine, iar bunăstarea cetățenilor obișnuiți, a lucrătorilor și a consumatorilor, precum și multiplicarea oportunităților pentru întreprinderi, ca vectori ai creșterii economice și creării de locuri de muncă, sunt criteriul de referință al unui acord comercial; întrucât TTIP ar trebui considerat un model de acord comercial de calitate, care îndeplinește aceste cerințe, pentru a servi drept exemplu în viitoarele noastre negocieri cu alți parteneri comerciali;

M.   întrucât, pentru a ajunge la un rezultat de înaltă calitate, este necesar un anumit nivel de confidențialitate a negocierilor, dar nivelul limitat de transparență în care negocierile au fost purtate în trecut a condus la deficiențe în ceea ce privește controlul democratic asupra procesului de negociere;

N.  întrucât Președintele Juncker a reiterat în mod clar, în orientările sale politice, că dorește un acord comercial echilibrat și rezonabil cu Statele Unite și că - deși UE și SUA pot face un important pas înainte prin recunoașterea reciprocă a standardelor produselor și colaborarea în vederea stabilirii de standarde transatlantice - UE nu va sacrifica standardele sale în materie de siguranță (alimentară), sănătate umană, sănătate animală, standardele sociale, de mediu sau standardele în materie de protecție a datelor și diversitate culturală; reamintind că siguranța alimentelor pe care le consumăm, protecția datelor cu caracter personal ale cetățenilor europeni și serviciile de interes general nu sunt negociabile, cu excepția cazului în care scopul este cel de a ajunge la un nivel mai ridicat de protecție;

O.  întrucât este importantă încheierea cu succes a negocierilor privind Sfera de siguranță și Acordul-cadru SUA-UE privind protecția datelor;

P.  întrucât Președintele Juncker a menționat, de asemenea, în mod clar în orientările sale politice că nu va accepta ca competențele instanțelor din statele membre să fie limitate de regimuri speciale pentru litigiile legate de investiții; întrucât, având în vedere că rezultatele consultării publice cu privire la protecția investițiilor și soluționarea litigiilor între investitori și stat în cadrul TTIP sunt disponibile, se desfășoară în prezent un proces de reflecție, care ține seama de contribuții, în cadrul celor trei instituții europene, precum și între acestea, în paralel cu consultarea societății civile și a întreprinderilor, privind cea mai bună modalitate de a asigura protecția investițiilor și tratamentul egal al investitorilor, garantând în același timp dreptul statelor de a reglementa;

Q.  întrucât Parlamentul sprijină pe deplin decizia Consiliului de a declasifica directivele de negociere, precum și inițiativa în materie de transparență a Comisiei Europene; întrucât dezbaterile publice vii care au avut loc în Europa privind TTIP au evidențiat necesitatea ca negocierile privind TTIP să se desfășoare într-o manieră mai transparentă și mai incluzivă, ținând cont de preocupările exprimate de cetățenii europeni și comunicând rezultatele negocierii publicului larg;

R.  întrucât negocierile dintre SUA și UE se desfășoară din iulie 2013, dar până în prezent nu s-a convenit asupra niciunui text comun;

S.  întrucât se așteaptă ca TTIP să fie un acord mixt care necesită ratificarea de către Parlamentul European și toate cele 28 de state membre ale UE;

1.  consideră că UE și SUA sunt parteneri strategici cheie; subliniază că Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) constituie cel mai semnificativ proiect recent UE-SUA și că acesta ar trebui să dea un nou impuls parteneriatului transatlantic în ansamblul său, dincolo de aspectele sale comerciale; subliniază că încheierea cu succes a acestuia are o deosebită importanță politică;

2.  adresează Comisiei, în contextul negocierilor în curs privind TTIP, următoarele recomandări:

   (a) în ceea ce privește domeniul de aplicare și contextul mai larg:
   (i) să se asigure că negocierile transparente privind TTIP conduc la încheierea unui acord pentru comerț și investiții ambițios, cuprinzător și echilibrat, la standarde înalte, care să promoveze creșterea sustenabilă, cu avantaje comune pentru statele membre și avantaje reciproce pentru parteneri, să contribuie la creșterea competitivității la nivel internațional și să creeze noi posibilități pentru întreprinderile din UE, în special pentru IMM-uri și să sprijine crearea de locuri de muncă de înaltă calitate pentru cetățenii europeni, în beneficiul direct al consumatorilor europeni; conținutul și punerea în aplicare a acordului sunt mai importante decât ritmul cu care se desfășoară negocierile;
   (ii) să sublinieze că, în timp ce negocierile privind TTIP constau în negocieri pe trei domenii principale - îmbunătățirea ambițioasă a accesului reciproc la piețe (pentru bunuri, servicii, investiții și achiziții publice la toate nivelurile de guvernare), reducerea barierelor netarifare (BNT) și creșterea compatibilității regimurilor de reglementare și elaborarea unor norme comune pentru a face față provocărilor și oportunităților comune la nivel mondial în domeniul comercial - toate aceste domenii fiind la fel de importante și trebuind incluse într-un pachet cuprinzător; TTIP ar trebui să fie ambițios și obligatoriu la toate nivelurile de guvernare de ambele părți ale Atlanticului; acordul ar trebui să conducă la o veritabilă deschidere de durată a pieței pe o bază reciprocă și la facilitarea, în practică, a comerțului și ar trebui să acorde o atenție deosebită măsurilor structurale care vizează realizarea unei mai bune cooperării transatlantice, cu menținerea standardelor de reglementare și a protecției consumatorilor, prevenind dumpingului social, fiscal și ecologic;
   (iii) să țină seama de importanța strategică a relației economice UE-SUA, în general, și a TTIP, în special, printre altele, ca o șansă de a promova principiile și valorile, ancorate într-un cadru bazat pe norme, pe care UE și SUA le împărtășesc și le prețuiesc, precum și să definească abordări și viziuni comune în ceea ce privește comerțul mondial, investițiile și aspectele comerciale, cum ar fi standardele ridicate, normele și reglementările, pentru a dezvolta o viziune transatlantică mai amplă și un set comun de obiective strategice; să țină seama de faptul că, dată fiind dimensiunea pieței transatlantice, TTIP reprezintă o oportunitate de a modela și de a reglementa ordinea comerțului internațional, astfel încât ambele părți să prospere într-o lume interconectată;
   (iv) să asigure, în special având în vedere recentele evoluții pozitive din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), că un acord cu SUA reprezintă o bază de pornire pentru negocieri comerciale mai extinse și că nu aduce atingere procesului OMC și nu împiedică desfășurarea acestuia; acordurile comerciale bilaterale și multilaterale ar trebui considerate, în general, o a doua opțiune și nu trebuie să împiedice eforturile depuse pentru realizarea unor îmbunătățiri semnificative la nivel multilateral; TTIP trebuie să garanteze sinergia cu alte acorduri comerciale în curs de negociere;
   (v) să țină seama de faptul că TFUE definește politica comercială a UE ca parte integrantă din acțiunea externă globală a Uniunii și, prin urmare, să evalueze implicațiile acordului final, recunoscând oportunitățile, cum ar fi facilitarea accesului la piață datorită unor standarde transatlantice comune, precum și riscurile, cum ar fi reorientarea schimburilor comerciale din țările în curs de dezvoltare din cauza erodării tarifelor preferențiale;
   (vi) să se asigure că acordul garantează respectarea deplină a standardelor UE în domeniul drepturilor fundamentale, prin includerea unei clauze obligatorii din punct de vedere juridic și suspensive referitoare la respectarea drepturilor omului, care să reprezinte o parte standard a acordurilor comerciale ale UE cu țările terțe;
   (b) în ceea ce privește accesul pe piață:
   (i) să se asigure că ofertele privind accesul de piață din diferite domenii sunt reciproce, la fel de ambițioase și reflectă așteptările ambelor părți, fiind necesar un echilibru între diferitele propuneri pentru aceste domenii;
   (ii) să urmărească eliminarea tuturor taxelor vamale, respectând totodată faptul că există o serie de produse sensibile de ambele părți, pentru care vor trebui aprobate liste complete în cursul procesului de negociere; să prevadă pentru produsele cele mai sensibile perioade tranziționale și cote adecvate și, în unele cazuri, excluderea acestora, ținând cont de faptul că, în multe cazuri, aceste produse au costuri de producție mai mari în UE din cauza normelor UE;
   (iii) să introducă în acord o clauză de salvgardare, astfel cum este stabilit în mod clar în mandatul de negociere, care s-ar invoca în situația în care o creștere a importurilor unui anumit produs ar amenința să dăuneze grav producției interne, cu referire specifică la producția de alimente și la sectoarele energointensive, cele care implică relocarea emisiilor de dioxid de carbon, sectorul industriei chimice, sectorul materiilor prime și sectorul industriei oțelului din UE;
   (iv) să țină seama de faptul că, având în vedere că UE este cel mai mare bloc comercial din lume, există importante interese ofensive pentru UE în sectorul serviciilor foarte specializate, de exemplu în sectorul ingineriei și al altor servicii profesionale, al telecomunicațiilor, al serviciilor financiare sau al celor de transport;
   (v) să crească accesul pe piață al serviciilor în conformitate cu o „abordare bazată pe o listă hibridă”, utilizând „liste pozitive” pentru accesul pe piață, în care să fie explicit menționate serviciile ce urmează a fi deschise întreprinderilor străine, iar serviciile noi să fie excluse, asigurându-se, în același timp, că eventualele clauze de status quo sau de tip clichet se aplică numai dispozițiilor privind nediscriminarea și permit o flexibilitate suficientă pentru a readuce serviciile de interes economic general sub controlul public, precum și pentru a ține seama de apariția unor servicii noi și inovatoare, folosind o abordare de tip „listă negativă” pentru tratamentul la nivel național;
   (vi) negocierile ar trebui să abordeze și să elimine în mod semnificativ restricțiile actuale impuse de SUA asupra serviciilor de transport maritim și aerian deținute de întreprinderile europene, în urma aplicării unor legi americane precum Legea Jones, Foreign Dredging Act (Legea privind activitățile de dragare străine), Federal Aviation Act (Legea aviației federale) și US Air Cabotage Law (Legea cabotajului aerian), inclusiv în ceea ce privește restricțiile impuse circulației capitalului în cazul proprietății străine asupra întreprinderilor aeriene, care îngreunează considerabil accesul pe piață al întreprinderilor din UE, precum și inovarea în Statele Unite;
   (vii) să se bazeze pe declarația comună care reflectă angajamentul clar al negociatorilor de a exclude actualele și viitoarele servicii de interes general, precum și serviciile de interes general economic din domeniul de aplicare al TTIP (inclusiv apa, sănătatea, serviciile sociale, sistemele de securitate socială și educația, dar fără a se limita la acestea), pentru a se asigura că autoritățile naționale și locale își mențin dreptul deplin de a introduce, adopta, menține sau abroga orice măsuri referitoare la comisionarea, organizarea, finanțarea și furnizarea de servicii publice, în conformitate cu tratatele și cu mandatul de negociere al UE; această excludere ar trebui să se aplice indiferent de modul în care serviciile sunt furnizate și finanțate;
   (viii) să depună toate eforturile pentru a asigura recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, în special prin crearea unui cadrul legal în statele federale care au competențe de reglementare în acest domeniu, pentru a permite lucrătorilor din UE și din SUA să își desfășoare activitatea pe ambele părți ale Atlanticului și pentru a facilita mobilitatea investitorilor, a personalului, a lucrătorilor și tehnicienilor cu înaltă calificare între UE și SUA, în sectoarele reglementate de TTIP;
   (ix) să țină seama de faptul că facilitarea vizelor pentru furnizorii de servicii și bunuri europeni este un element-cheie pentru a beneficia de pe urma acordului și să crească, în cadrul negocierilor, presiunea politică asupra SUA pentru a garanta reciprocitatea deplină a vizelor și un tratament egal pentru toți cetățenii statelor membre ale UE, fără discriminare, în ceea ce privește accesul lor în SUA;
   (x) să combine negocierile privind accesul la piețele de servicii financiare cu convergența în domeniul reglementărilor financiare la cel mai înalt nivel, în vederea susținerii introducerii și compatibilității reglementărilor necesare pentru a consolida stabilitatea financiară, a asigurării unei protecții adecvate pentru consumatorii de bunuri și servicii financiare și a susținerii eforturilor de cooperare în curs în alte forumuri internaționale, cum ar fi Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancară și Consiliul pentru Stabilitate Financiară; să se asigure că aceste eforturi de cooperare nu limitează suveranitatea în materie de reglementare și de supraveghere a UE și a statelor membre, inclusiv capacitatea acestora de a interzice anumite produse și activități financiare;
   (xi) să pună bazele unei cooperări consolidate între UE, statele sale membre și SUA, care să includă mecanisme de creștere a eficienței cooperării internaționale, cu scopul de a stabili standarde mai înalte împotriva infracțiunilor și a corupției financiare și fiscale;
   (xii) să se asigure că acquis-ul UE privind protecția datelor nu este compromis prin liberalizarea fluxurilor de date, în special în domeniul comerțului electronic și al serviciilor financiare și să recunoască totodată rolul de coloană vertebrală al fluxurilor de date pentru comerțul transatlantic și economia digitală; să includă, ca punct esențial, o dispoziție separată orizontală cuprinzătoare și lipsită de ambiguitate, pe baza articolului XIV din Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS), care să prevadă o excludere completă din acord a cadrului juridic al UE, actual și viitor, privind protecția datelor cu caracter personal, fără să existe vreo condiție conform căreia acesta trebuie să respecte alte părți din TTIP; să negocieze dispoziții care să se refere la fluxul de date cu caracter personal numai în cazul în care se garantează și se respectă punerea deplină în aplicare a normelor privind protecția datelor pe ambele părți ale Atlanticului, pentru a coopera cu Statele Unite în vederea încurajării țărilor terțe privind adoptarea unor standarde de protecție a datelor la fel de înalte peste tot în lume;
   (xiii) să țină seama de faptul că aprobarea Parlamentului European pentru versiunea finală a acordului TTIP ar putea fi pusă sub semnul întrebării atât timp cât timp activitățile secrete de supraveghere în masă nu sunt complet abandonate și nu se găsește o soluție pentru drepturile la confidențialitatea datelor ale cetățenilor UE, inclusiv dreptul la căi de atac administrative și judiciare, formulate la punctul 74 din rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014(27);
   (xiv) să se asigure că încrederea între UE și SUA, zdruncinată în urma scandalurilor supravegherii în masă, este restaurată rapid și complet;
   (xv) să includă un capitol ambițios privind concurența prin care să se asigure că legislația europeană în materie de concurență este respectată în mod corespunzător, în special în mediul digital; să se asigure că societățile private pot concura în mod echitabil cu întreprinderile de stat sau controlate de stat; să se asigure că subvențiile de stat acordate întreprinderilor private sunt reglementate și fac obiectul unui sistem de control transparent;
   (xvi) să lanseze un apel la o concurență deschisă și la dezvoltarea economiei digitale, care, deși globală prin natura sa, își are principalele baze în UE și în SUA; să evidențieze în negocieri faptul că economia digitală trebuie să aibă un loc central în piața transatlantică, cu o acțiune de pârghie în economia mondială și în continuarea deschiderii altor piețe globale;
   (xvii) să rețină că, în ce privește serviciile societății informaționale și telecomunicațiilor, este deosebit de important ca TTIP să garanteze condiții de concurență loială, cu un acces egal și transparent, bazat pe reciprocitate, al societăților de servicii din UE la piața din SUA și cu obligația ca prestatorii de servicii din SUA să respecte și să se supună tuturor standardelor relevante din sector și celor privind siguranța produselor, precum și drepturilor consumatorilor, atunci când furnizează servicii în Europa sau unor clienți europeni;
   (xviii) să se asigure, cu ajutorul unei clauze obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile acordului în întregime și în deplină conformitate cu Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, părțile își rezervă dreptul de a adopta sau păstra orice măsură (în special de reglementare și/sau financiară) privind protecția sau promovarea diversității culturale și lingvistice, conform articolelor aplicabile din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și libertatea și pluralismul mass media, indiferent de tehnologia sau platforma de distribuție folosită și ținând seama de faptul că mandatul acordat Comisiei Europene de către statele membre exclude în mod explicit serviciile audio-vizuale;
   (xix) să specifice că niciun element al acordului nu afectează capacitatea UE sau a statelor membre ale UE de a subvenționa și de a oferi sprijin financiar industriilor culturale și serviciilor culturale, educaționale și audiovizuale și de presă;
   (xx) să confirme faptul că sistemele de prețuri fixe pentru cărți și stabilirea prețurilor pentru ziare și reviste nu vor fi afectate de obligațiile care decurg din acordul TTIP;
   (xxi) să garanteze, printr-o clauză generală, dreptul statelor membre ale UE de a adopta sau menține orice măsură referitoare la furnizarea tuturor serviciilor educaționale și culturale care își desfășoară activitatea fără scop lucrativ și/sau beneficiază în vreun fel de finanțări publice sau de sprijin de la stat, sub orice formă, precum și să se asigure că furnizorii străini cu finanțări private respectă aceleași cerințe privind calitatea și acreditarea ca și furnizorii naționali;
   (xxii) având în vedere imensul interes din partea întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor, de a obține un acces nediscriminatoriu la contractele de achiziții publice din SUA, atât la nivel federal, cât și la nivel subfederal, de exemplu în domeniul serviciilor de construcții, ingineriei civile, infrastructurii de transport și energetice și bunurilor și serviciilor, să adopte o abordare ambițioasă față de capitolul privind achizițiile publice, respectând, în același timp, conformitatea capitolului cu noile directive ale UE privind achizițiile publice și concesiunile, în vederea eliminării, conform principiului reciprocității, a diferențelor majore actuale legate de gradul de deschidere al celor două piețe de achiziții publice de pe ambele părți ale Atlanticului, prin deschiderea puternică a pieței din SUA (încă reglementată de Buy American Act din 1933) la nivel federal și subfederal deopotrivă, pe baza angajamentelor asumate în Acordul privind achizițiile publice (GPA) și prin eliminarea restricțiilor care se aplică în prezent la nivel federal, de stat și local în Statele Unite; și să creeze mecanisme de garantare a faptului că angajamentele asumate de autoritățile federale din SUA vor fi onorate la toate nivelurile politice și administrative;
   (xxiii) să se asigure, pentru a stabili cerințe procedurale deschise, nediscriminatorii și previzibile, prin care să se asigure accesul egal al întreprinderilor din UE și din SUA, în special al IMM-urilor, atunci când participă la licitații pentru contracte publice, că SUA cresc transparența procesului de atribuire în vigoare pe teritoriul lor;
   (xxiv) să promoveze cooperarea UE-SUA la nivel internațional pentru a promova standarde comune de sustenabilitate în achizițiile publice la toate nivelurile federale și subfederale, printre altele în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului privind achizițiile publice revizuit recent, precum și pentru a adopta și respecta standardele în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor, pe baza Orientărilor privind întreprinderile multinaționale ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE);
   (xxv) să se asigure că Statele Unite sunt incluse în procesul de negociere pentru a obține rezultate semnificative în deschiderea contractelor de achiziții publice pentru întreprinderile din UE;
   (xxvi) să aibă în vedere, în ceea ce privește achizițiile publice, caracterul sensibil al domeniilor apărării și securității și să ia în considerare obiectivele stabilite de șefii de stat și de guvern în cadrul Consiliului pentru apărare din 2013, de promovare a înființării unei piețe europene de securitate și apărare, precum și a unei baze industriale și tehnologice de apărare europeană (EDTIB);
   (xxvii) să se asigure că negocierile privind regulile de origine vizează armonizarea abordărilor UE și SUA și instituirea unor reguli de origine eficiente, evitând astfel subminarea prin alte acorduri a normelor de origine, să considere negocierile o ocazie de a avansa către stabilirea unor standarde comune pentru indicarea obligatorie a originii produselor; având în vedere încheierea negocierilor pentru Acordul economic și comercial cuprinzător (CETA) dintre UE și Canada și potențiala modernizare a Acordului de liber schimb UE-Mexic, vor trebui luate în considerare posibilitatea cumulării și sfera de aplicare a acesteia; să rețină, cu toate acestea, că scopul TTIP este de a facilita comerțul cu produsele originare din SUA și UE și nu de a permite importuri din țări terțe și, prin urmare, excluderea anumitor produse va trebui evaluată în fiecare caz în parte, fiind necesară acordarea unor excluderi de la toate tipurile de cumulări pentru sectoarele sensibile;
   (xxviii) să se asigure că TTIP este un acord deschis și să caute modalități prin care partenerii valoroși, care au un interes în negocierile TTIP în virtutea acordurilor de uniune vamală fie cu UE, fie cu SUA, să poată fi informați într-un mod mai activ asupra evoluției sale;
   (c) în ceea ce privește pilonul cooperării și coerenței în materie de reglementare și barierele netarifare:
   (i) să se asigure că capitolul privind cooperarea în domeniul reglementării promovează un mediu economic eficient și favorabil concurenței prin identificarea și prevenirea potențialelor bariere netarifare viitoare din calea comerțului, care afectează în mod disproporționat IMM-urile, și prin facilitarea comerțului și a investițiilor, dezvoltând și asigurând, în același timp, cele mai înalte niveluri de protecție a sănătății și siguranței, în conformitate cu principiului precauției prevăzut la articolul 191 din TFUE, a consumatorului, a legislației în domeniul muncii, mediului și bunăstării animalelor și a diversității culturale care există în cadrul UE; să susțină, respectând, totodată, autonomia în materie de reglementare, stabilirea unui dialog și a unei cooperări structurate între autoritățile de reglementare în cel mai transparent mod posibil și prin implicarea părților interesate; să includă discipline transversale privind coerența și transparența în materie de reglementare pentru dezvoltarea și aplicarea unor reglementări eficiente, rentabile și mai compatibile pentru bunuri și servicii negociatorii de ambele părți trebuie să identifice și să fie foarte clari cu privire la procedurile tehnice și standardele care sunt fundamentale și nu pot fi compromise, la cele care pot face obiectul unei abordări comune, la domeniile în care este de dorit o recunoaștere reciprocă pe baza unui standard înalt comun și a unui sistem solid de supraveghere a pieței și la care sunt cele pentru care este posibil doar un schimb îmbunătățit de informații, pe baza experienței acumulate pe parcursul mai multor ani de discuții într-o serie de forumuri, inclusiv în cadrul Consiliului Economic Transatlantic și al Forumului de cooperare la nivel înalt în materie de reglementare; în mod analog, trebuie să se asigure că acesta nu va afecta standardele care urmează a fi stabilite în domenii unde există diferențe mari între UE și SUA, cum ar fi, spre exemplu, punerea în aplicare a legislației (cadru) existente (precum REACH) sau adoptarea de noi acte legislative (de exemplu, în domeniul clonării) sau definiții viitoare care să afecteze nivelul de protecție (de exemplu, pentru perturbatorii endocrini); să se asigure că nicio dispoziție privind cooperarea în materie de reglementare din TTIP nu stabilește o cerință procedurală pentru adoptarea actelor Uniunii care se referă la acesta și nici nu dă naștere unor drepturi opozabile în această privință;
   (ii) să bazeze negocierile privind măsurile sanitare și fitosanitare (SPS) și măsurile legate de barierele tehnice în calea comerțului (TBT) pe principiile-cheie ale acordurilor multilaterale privind TBT și SPS, precum și să apere standardele și procedurile europene în domeniul sanitar și fitosanitar; să urmărească, în primul rând, eliminarea sau reducerea semnificativă a măsurilor SPS excesiv de împovărătoare, inclusiv a procedurilor de import aferente; să se asigure în special că aprobările prealabile, protocoalele obligatorii sau inspecțiile anterioare vămuirii nu sunt aplicate ca măsură permanentă pentru importuri; să realizeze îmbunătățirea transparenței și a deschiderii, recunoașterea reciprocă a standardelor echivalente, schimburi de bune practici, consolidarea dialogului dintre autoritățile de reglementare și părțile interesate și consolidarea cooperării dintre organismele internaționale de standardizare; să se asigure, în negocierile privind măsurile SPS și TBT, că standardele ridicate care au fost stabilite pentru a garanta siguranța alimentelor și a proteja viața sau sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor în UE nu sunt compromise în niciun fel;
   (iii) să admită că în domeniile unde există diferențe normative foarte mari între UE și SUA, ca, de exemplu, serviciile de sănătate publică, OMG-uri, utilizarea hormonilor în sectorul bovinelor, REACH și implementarea acestuia și clonarea animalelor în scopuri zootehnice, nu se va încheia niciun acord și, în consecință, nu se vor purta negocieri pe aceste teme;
   (iv) să încurajeze partea americană să ridice interdicția asupra importurilor de carne de vită din UE;
   (v) în ceea ce privește capitolul privind cooperarea orizontală în domeniul reglementării, să încurajeze cooperarea bilaterală în materie de reglementare, pentru a evita divergențele inutile, în special cu privire la noile tehnologii și servicii, în beneficiul concurenței și al opțiunilor consumatorilor din Europa și SUA; să realizeze acest lucru printr-un schimb intensificat de informații și să îmbunătățească adoptarea și punerea în aplicare a unor instrumente internaționale, respectând, totodată, principiul subsidiarității, pe baza unor precedente încununate de succes, cum ar fi, de exemplu, standardele ISO sau cele din cadrul Forumului mondial pentru armonizarea reglementărilor privind vehiculele (WP. 29) al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite; să țină seama de faptul că recunoașterea sau echivalarea celui mai mare număr posibil de reglementări privind siguranța vehiculelor pe baza unui nivel de protecție echivalent verificat ar fi una dintre cele mai mari realizări ale acordului; să se asigure că o evaluare prealabilă a impactului pentru fiecare act de reglementare ar trebui să evalueze impactul asupra consumatorilor și a mediului, pe lângă impactul său asupra comerțului și a investițiilor; să promoveze compatibilitatea în materie de reglementare fără a compromite obiectivele legitime în materie de reglementare sau de politici și competențele legiuitorilor din UE și din SUA;
   (vi) să aibă obiectivul de a garanta în continuare un înalt nivel de siguranță a produselor în Uniune și să elimine, totodată, repetarea inutilă a testărilor care generează o risipă a resurselor, mai ales în cazul produselor cu risc scăzut;
   (vii) să abordeze aspectele vamale care depășesc normele prevăzute în Acordul OMC privind facilitarea comerțului și să sublinieze că, pentru a realiza o eliminare reală a sarcinii administrative, este nevoie să se depună eforturi în vederea obținerii unui grad minim de aliniere a reglementărilor cu privire la politicile și practicile vamale și de frontieră;
   (viii) să definească în mod clar, în contextul viitoarei cooperări în materie de reglementare, măsurile care privesc barierele tehnice în calea comerțului (TBT) și sarcinile și formalitățile administrative duble sau redundante și care sunt legate de standardele și reglementările fundamentale sau de procedurile care deservesc realizarea unui obiectiv de politică publică;
   (ix) să respecte pe deplin sistemele de reglementare consacrate de ambele părți ale Atlanticului, precum și rolul Parlamentului European în cadrul procesului decizional al UE și controlul său democratic asupra proceselor de reglementare din UE atunci când creează cadrul pentru cooperarea pe viitor și, în același timp, să asigure cel mai înalt grad de transparență și să dea dovadă de vigilență în ceea ce privește implicarea echilibrată a părților interesate în consultările incluse în elaborarea unei propuneri de reglementare și să nu întârzie procesul legislativ european ; să specifice rolul, structura și calitatea juridică ale Consiliului de cooperare în materie de reglementare, având în vedere faptul că orice aplicare directă și obligatorie a recomandărilor sale ar implica o încălcare a procedurilor de legiferare prevăzute în tratate; să se asigure, de asemenea, că este păstrată pe deplin capacitatea autorităților naționale, regionale și locale de a legifera cu privire la propriile politici, îndeosebi la politicile sociale și de mediu;
   (d) în ceea ce privește normele:
   (i) să combine negocierile privind accesul la piețe și cooperarea în materie de reglementare cu instituirea unor norme și principii ambițioase, ținând seama de faptul că fiecare pilon are puncte sensibile cu privire la chestiuni precum, dar fără a se limita la, dezvoltarea durabilă, energia, IMM-urile, investițiile și întreprinderile de stat;
   (ii) să se asigure că capitolul consacrat dezvoltării sustenabile este obligatoriu și executoriu și vizează ratificarea, implementarea și asigurarea respectării, pe deplin și efectiv, a celor opt convenții fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și a conținutului acestora, a Agendei OIM privind munca decentă și a principalelor acorduri internaționale în domeniul mediului; prevederile trebuie să vizeze îmbunătățirea în continuare a nivelului de protecție a standardelor de muncă și de mediu; un capitol ambițios privind comerțul și dezvoltarea durabilă ar trebui, de asemenea, să includă norme privind responsabilitatea socială a întreprinderilor bazate pe Orientările privind întreprinderile multinaționale ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și purtarea unui dialog structurat în mod clar cu societatea civilă;
   (iii) să se asigure că standardele de muncă și de mediu nu sunt limitate la capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă, ci sunt incluse și în alte părți ale acordului, cum ar fi cele privind investițiile, comerțul cu servicii, cooperarea în materie de reglementare și achizițiile publice;
   (iv) să se asigure că standardele de muncă și de mediu devin executorii, bazându-se pe experiența pozitivă a acordurilor de liber schimb existente încheiate de UE și SUA și pe legislațiile naționale; să se asigure că punerea în aplicare și respectarea dispozițiilor în domeniul muncii fac obiectul unui proces de monitorizare eficace, care să implice partenerii sociali și reprezentanți ai societății civile, precum și al mecanismului de soluționare a litigiilor aplicabil acordului în ansamblu;
   (v) să se asigure că, respectându-se pe deplin legislația națională, angajații întreprinderilor transatlantice înregistrate în conformitate cu legislația unui stat membru au acces la informații și consultare, în concordanță cu Directiva privind comitetul european de întreprindere;
   (vi) să se asigure că impactul economic, social, de mediu și asupra ocupării forței de muncă al TTIP este examinat, de asemenea, printr-o evaluare ex ante amănunțită și obiectivă a impactului comerțului asupra dezvoltării durabile (TSIA), în deplină conformitate cu Directiva UE privind evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile, cu implicarea clară și structurată a tuturor părților interesate, inclusiv a societății civile; solicită Comisiei să efectueze studii de impact comparative amănunțite pentru fiecare stat membru și o evaluare a competitivității sectoarelor din UE și a sectoarelor omoloage din SUA, pentru a se putea face preconizări cu privire la pierderea și crearea de locuri de muncă în sectoarele respective în fiecare stat membru, astfel încât costurile de ajustare să poată fi acoperite parțial din finanțarea UE și din finanțările acordate de statele membre;
   (vii) să mențină obiectivul de a dedica un capitol specific energiei, inclusiv materiilor prime industriale; să se asigure că, în cursul negocierilor, cele două părți examinează modalități de facilitare a exporturilor energie, astfel încât TTIP să elimine orice restricții sau obstacole la export existente în ceea ce privește combustibilii – inclusiv GNL și țițeiul –între cei doi parteneri comerciali, în vederea creării unei piețe competitive, transparente și nediscriminatorii, sprijinind, astfel, o diversificare a surselor de energie, contribuind la securitatea aprovizionării cu energie și determinând o reducere a prețurilor la energie; subliniază că acest capitol privind energia trebuie să integreze garanții clare că standardele de mediu și obiectivele politicilor climatice ale UE nu trebuie subminate; să încurajeze cooperarea dintre UE și SUA cu scopul de a pune capăt scutirilor fiscale pentru combustibili pentru aviația comercială, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul G20 privind eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili;
   (viii) să se asigure că acordul nu aduce nicio atingere dreptului fiecăruia dintre parteneri de a gestiona și reglementa explorarea și exploatarea surselor de energie, precum și producerea de energie din aceste surse, dar că, dată ce se va decide demararea exploatării, se va aplica principiul nediscriminării ; să țină seama de faptul, în conformitate cu principiul precauției, nicio dispoziție a acordului nu ar trebui să submineze deciziile legitime care au fost luate în mod democratic și nediscriminatoriu cu privire la producerea de energie; să se asigure că accesul la materii prime, precum și la energie, ar trebui acordat, de asemenea, fără discriminare întreprinderilor din UE sau din SUA, iar standardele de calitate ale SUA pentru produsele energetice trebuie respectate, inclusiv cele privind impactul acestora asupra emisiilor de CO2, cum ar fi cele prevăzute de Directiva privind calitatea combustibililor;
   (ix) să se asigure că TTIP susține utilizarea și promovarea bunurilor și serviciilor ecologice, inclusiv prin înlesnirea dezvoltării acestora, și simplifică importurile și exporturile de bunuri și servicii ecologice, valorificând, astfel, potențialul considerabil în materie de câștiguri economice și de mediu pe care îl oferă economia transatlantică și completând negocierile multilaterale în curs referitoare la Acordul privind bunurile ecologice, pentru a contribui la combaterea încălzirii globale și a crea noi locuri de muncă în cadrul „economiei verzi“;
   (x) să se asigure că TTIP servește drept forum pentru elaborarea unor standarde comune, obligatorii și ambițioase, de durabilitate pentru producerea energiei și eficiența energetică, ținând seama în permanență de standardele în vigoare de ambele părți – cum ar fi directivele UE privind etichetarea energetică și proiectarea ecologică – și respectându-le și să examineze modalități de consolidare a cooperării în materie de cercetare, dezvoltare și inovații în domeniul energetic, precum și de promovare a unor tehnologii ecologice, cu emisii reduse de carbon;
   (xi) să se asigure că TTIP contribuie la conservarea și gestionarea durabilă a resurselor piscicole, în special în ceea ce privește cooperarea dintre părți privind combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);
   (xii) să se asigure că TTIP include un capitol specific privind IMM-urile, întemeiat pe angajamentul comun al celor două părți implicate în negocieri, și urmărește crearea de noi posibilități în SUA pentru IMM-urile europene (inclusiv pentru microîntreprinderi), de exemplu, prin eliminarea cerințelor de dublă certificare, prin crearea pe internet a unui sistem de informare cu privire la diferite reglementări și bune practici, prin înlesnirea accesului IMM-urilor la schemele de sprijin, prin introducerea unor proceduri accelerate la frontieră sau prin eliminarea vârfurilor tarifare specifice care continuă să existe; ar trebui să creeze mecanisme prin care cele două părți să colaboreze în vederea facilitării participării IMM-urilor la comerțul și investițiile transatlantice, de exemplu, prin intermediul unui „ghișeu unic” comun pentru IMM-uri, în a cărui înființare să aibă un rol-cheie părțile interesate reprezentând IMM-urile; acest ghișeu ar urma să le pună la dispoziție informații specifice care le sunt necesare pentru a exporta în, a importa din sau a realiza investiții în SUA, inclusiv informații cu privire la taxe, la reglementări, la procedurile vamale și la oportunitățile de pe piață;
   (xiii) admițând faptul că accesul la capital poate stimula crearea de locuri de muncă și creșterea economică, să se asigure că TTIP conține un capitol cuprinzător privind investițiile, inclusiv dispoziții privind accesul la piață și protecția investițiilor; capitolul privind investițiile ar trebui să vizeze aplicarea unui tratament nediscriminatoriu la înființarea întreprinderilor europene și americane pe teritoriul celeilalte părți, ținând cont în același timp de natura sensibilă a anumitor sectoare specifice; acesta ar trebui să încerce să pună în valoare Europa ca destinație pentru investiții, să îmbunătățească încrederea necesară pentru realizarea de investiții europene în SUA și, de asemenea, să trateze chestiunea obligațiilor și responsabilităților investitorilor, raportându-se, printre altele, la reperele reprezentate de Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și la Principiile ONU privind afacerile și drepturile omului;
   (xiv) să se asigure că dispozițiile în materie de protecție a investițiilor sunt limitate la dispozițiile post-înființare și pun accentul pe tratamentul național, pe clauza națiunii celei mai favorizate, pe tratamentul nediscriminatoriu, corect și echitabil, pe protecția împotriva exproprierii directe și indirecte, inclusiv pe dreptul la o compensație promptă, corespunzătoare și efectivă; definițiile standardele de protecție a investitorilor și a investițiilor ar trebui să fie formulate exact din punct de vedere juridic, fiind apărat dreptul de a adopta reglementări în interesul public, precizându-se sensul expresiei „expropriere indirectă“ și fiind prevenite măsurile nefondate sau abuzive; transferul liber al capitalului ar trebui să fie în conformitate cu dispozițiile tratatelor UE și ar trebui să cuprindă o excepție prudențială nelimitată în timp în cazul crizelor financiare;
   (xv) să se asigure că investitorii străini sunt tratați în mod nediscriminatoriu, fără a beneficia de drepturi sporite față de investitorii interni, și să înlocuiască mecanismul de soluționare a litigiilor dintre investitori și state cu un nou sistem de soluționare a acestor litigii, care să se supună principiilor democratice și controlului democratic, în care posibilele cauze să fie examinate în mod transparent de către judecători profesioniști, independenți și numiți public, în cadrul unor audieri publice, care permite exercitarea unei căi de atac, care asigură consecvența hotărârilor judecătorești și respectarea jurisdicției instanțelor UE și ale statelor membre și în care interesele private nu pot submina obiectivele de politică publică;
   (xvi) să se asigure că TTIP include un capitol ambițios, echilibrat și modern în materie de drepturi de proprietate intelectuală, că definește precis anumite domenii ale acestor drepturi, inclusiv recunoașterea și protecția mai bună a indicațiilor geografice, și că reflectă un nivel de protecție echitabil și eficient, fără a împiedica necesitatea UE de a reforma sistemul său de drepturi de autor și asigurând, totodată, un echilibru just între drepturile de autor și interesul public, în special în ceea ce privește necesitatea menținerii accesului la medicamente accesibile din punctul de vedere al prețului, prin susținerea în continuare a facilitățile oferite de Acordul TRIPS;
   (xvii) să considere că este foarte important ca UE și SUA să fie în continuare angajate și implicate în discuții multilaterale globale privind armonizarea brevetelor prin intermediul organismelor internaționale existente și, astfel, să avertizeze împotriva încercării de a introduce în TTIP dispoziții privind dreptul material al brevetelor, îndeosebi cu privire la chestiuni referitoare la caracterul brevetabil și la perioadele de grație;
   (xviii) să se asigure că capitolul privind drepturile de proprietate intelectuală nu cuprinde dispoziții privind răspunderea intermediarilor de pe internet sau sancțiuni penale ca instrument pentru asigurarea respectării, întrucât au fost deja respinse de Parlament, inclusiv în cadrul tratatului ACTA;
   (xix) să asigure o recunoaștere deplină și o protecție juridică consolidată pe piața SUA pentru indicațiile geografice ale UE și să prevadă măsuri pentru a face față folosirii necorespunzătoare și informațiilor și practicilor înșelătoare; să garanteze consumatorilor etichetarea, trasabilitatea și originea reală a acestor produse și protejarea know-how-ului producătorilor, ca element esențial al unui acord echilibrat;
   (e) în ceea ce privește transparența, participarea societății civile și informarea publicului:
   (i) să continue eforturile în curs menite să crească gradul de transparență al negocierilor, punând mai multe propuneri de negociere la dispoziția publicului larg; să pună în practică recomandările Ombudsmanului European, în special cele referitoare la normele privind accesul public la documente;
   (ii) să transpună aceste eforturi semnificative privind transparența în rezultate concrete,semnificative, printre altele prin ajungerea la acorduri cu SUA în vederea îmbunătățirii transparenței, inclusiv a accesului deputaților în Parlamentul European la toate documentele din cadrul negocierilor, inclusiv la textele consolidate, pentru a permite deputaților în Parlamentul European și statelor membre să se angajeze în discuții constructive cu părțile interesate și cu publicul; să se asigure că ambele părți care participă la negocieri ar trebui să justifice orice refuz de a divulga o propunere de negociere;
   (iii) să promoveze o colaborare din ce în ce mai strânsă cu statele membre, responsabile pentru mandatul de negociere, care au determinat Comisia Europeana să inițieze negocierile cu SUA, cu scopul de a consolida implicarea activă a acestora în mai buna comunicare a domeniului de aplicare și a beneficiilor posibile ale acordului pentru cetățenii europeni, în conformitate cu angajamentele asumate în Concluziile Consiliului adoptate la 20 martie 2015, pentru a se asigura o amplă dezbatere publică, bazată pe fapte, privind TTIP, în Europa, cu scopul de a analiza preocupările reale legate de acord;
   (iv) să își consolideze dialogul continuu și transparent cu o gamă largă de părți interesate, pe toată durata procesului de negociere; încurajează toate părțile interesate să participe în mod activ și să prezinte inițiative și informații relevante pentru negocieri;
   (v) să încurajeze statele membre să implice parlamentele naționale, în conformitate cu obligațiile constituționale ale fiecăruia, pentru a oferi tot sprijinul necesar statelor membre în îndeplinirea acestei sarcini și să consolideze dialogul cu parlamentele naționale, în scopul de a menține parlamentele naționale informate în mod adecvat cu privire la negocierile în curs;
   (vi) să se bazeze pe o cooperare mai strânsă cu Parlamentul și să urmărească un dialog structurat și mai strâns, care va continua să monitorizeze îndeaproape procesul de negociere și să colaboreze cu Comisia, cu statele membre, cu Congresul și cu Administrația SUA, precum și cu părțile interesate de ambele părți ale Atlanticului, pentru a asigura un rezultat de care să beneficieze cetățenii din UE, din SUA și din alte țări;
   (vii) să asigure că TTIP și viitoarea punere în aplicare a acestuia sunt însoțite de o aprofundare a cooperării parlamentare transatlantice și că, în viitor, pe baza și prin exploatarea experienței acumulate în dialogul transatlantic al legislatorilor, pentru a se ajunge în viitor la un cadru politic mai larg și mai consolidat, în vederea dezvoltării de abordări comune, a consolidării parteneriatului strategic și a îmbunătățirii cooperării globale între UE și SUA;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție care cuprinde recomandările adresate de Parlamentul European Comisiei și, spre informare, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Administrației și Congresului SUA.

(1) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11103-2013-DCL-1/ro/pdf
(2) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/ec/141920.pdf
(3) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/145906.pdf
(4) http://europa.eu/rapid/press-release_STATEMENT-14-1820_en.htm
(5) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-79-2014-INIT/ro/pdf
(6) http://ec.europa.eu/priorities/docs/pg_en.pdf
(7) http://ec.europa.eu/news/2014/docs/c_2014_9052_en.pdf
(8) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-2341_ro.htm
(9) http://ec.europa.eu/dgs/health_consumer/information_sources/docs/from_farm_to_fork_2004_en.pdf
(10) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153022.pdf
(11) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153023.pdf
(12) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153024.pdf
(13) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153025.pdf
(14) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153026.pdf
(15) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153027.pdf
(16) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153028.pdf
(17) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153029.pdf
(18) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153030.pdf
(19) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153031.pdf
(20) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/january/tradoc_153032.pdf
(21) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/may/tradoc_153120.pdf
(22) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2014/may/tradoc_152512.pdf
(23) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/may/tradoc_153259.pdf
(24) JO C 68 E, 7.3.2014, p.53.
(25) Texte adoptate, P7_TA(2013)0227.
(26) Texte adoptate, P8_TA(2015)0009.
(27) Texte adoptate, P7_TA(2014)0230,


Protocolul la Acordul de stabilizare și de asociere cu fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (pentru a ține seama de aderarea Croației la UE) ***
PDF 239kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la Decizia Consiliului privind încheierea în numele Uniunii Europene și al statelor sale membre a Protocolului la Acordul de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (05548/2014 – C8-0127/2014 – 2013/0386(NLE))
P8_TA(2015)0253A8-0188/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05548/2014),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (05547/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a)(i) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0127/2014),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0188/2015),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția sa Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale fostei Republici iugoslave a Macedoniei.


Acordul de stabilizare și de asociere cu Serbia (protocol pentru a ține seama de aderarea Croației la UE) ***
PDF 240kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea în numele Uniunii Europene și al statelor sale membre a Protocolului la Acordul de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (06682/2014 – C8-0098/2014 – 2014/0039(NLE))
P8_TA(2015)0254A8-0189/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06682/2014),

–  având în vedere proiectul de Protocol la Acordul de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (06681/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a)(i) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0098/2014),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0189/2015),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Serbia.


Acordul de cooperare științifică și tehnologică cu India: reînnoirea acordului ***
PDF 240kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind reînnoirea Acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Guvernul Republicii India (05872/2015 – C8-0074/2015 – 2014/0293(NLE))
P8_TA(2015)0255A8-0179/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului privind reînnoirea Acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Guvernul Republicii India (05872/2015),

–  având în vedere Decizia 2002/648/CE a Consiliului din 25 iunie 2002 privind încheierea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Republicii India(1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 186 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0074/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2), articolul 108 alineatul (7) și articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0179/2015),

1.  aprobă reînnoirea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii India.

(1) JO L 213, 9.8.2002, p. 29.


Cooperarea științifică și tehnologică cu Insulele Feroe: Programul Orizont 2020 ***
PDF 239kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Uniunea Europeană și Insulele Feroe de asociere a Insulelor Feroe la Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020 (05660/2015 – C8-0057/2015 – 2014/0228(NLE))
P8_TA(2015)0256A8-0180/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05660/2015),

–  având în vedere proiectul de acord de cooperare științifică și tehnologică dintre Uniunea Europeană și Insulele Feroe de asociere a Insulelor Feroe la Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020 (14014/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 186, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0057/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2), articolul 108 alineatul (7) și articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0180/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Insulelor Feroe.


Implicarea pe termen lung a acţionarilor şi declaraţia privind guvernanţa corporativă ***I
PDF 824kWORD 245k
Text
Text consolidat
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă (COM(2014)0213 – C7-0147/2014 – 2014/0121(COD))(1)
P8_TA(2015)0257A8-0158/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

[Amendamentul 1, dacă nu se menționează altfel]

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)
P8_TA(2015)0257A8-0158/2015
la propunerea Comisiei
P8_TA(2015)0257A8-0158/2015

DIRECTIVA (UE) 2015/...
A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor, a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă și a Directivei 2004/109/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 50 și 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Directiva 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4) stabilește cerințe privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor aferente acțiunilor cu drept de vot în cadrul adunărilor generale ale societăților care își au sediul social într-un stat membru și ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată situată într-un stat membru sau care funcționează într-un stat membru.

(2)  Deși nu dețin corporațiile, care sunt entități juridice separate în afara controlului lor complet, acționarii joacă un rol relevant în guvernanța respectivelor corporații. Criza financiară a scos în evidență faptul că acționarii au susținut în multe cazuri asumarea de riscuri excesive pe termen scurt de către administratori. În plus, ▌nivelul actual de „monitorizare” ▌și de implicare din partea investitorilor instituționali și a administratorilor de active în societățile în care s-a investit este deseori necorespunzător și centrat prea mult pe rezultatele pe termen scurt, fapt care ▌conduce la o guvernanță corporativă și performanțe ale societăților cotate la bursă sub nivelul optim.

(2a)  O mai mare implicare a acționarilor în guvernanța corporativă a societăților constituie una dintre pârghiile care pot contribui la o îmbunătățire a performanțelor financiare și a celor nefinanciare ale societăților. Cu toate acestea, întrucât drepturile acționarilor nu sunt unicul factor pe termen lung care trebuie luat în considerare în ceea ce privește guvernanța corporativă, acestea ar trebui să fie însoțite de măsuri suplimentare pentru a garanta o mai mare implicare a tuturor părților interesate, în special a angajaților, a autorităților locale și a societății civile.

(3)  În planul său de acțiune privind dreptul european al societăților și guvernanța corporativă, Comisia a anunțat mai multe acțiuni în domeniul guvernanței corporative, în special pentru a încuraja implicarea pe termen lung a acționarilor și pentru a crește transparența dintre societăți și investitori.

(4)   Pentru a facilita și mai mult exercitarea drepturilor acționarilor și interacțiunea dintre societățile cotate la bursă și acționari, societățile cotate la bursă ar trebui să aibă dreptul de a afla identitatea acționarilor și de a comunica direct cu aceștia. Prin urmare, pentru a îmbunătăți transparența și dialogul, prezenta directivă ar trebui să prevadă un cadru care să asigure că acționarii pot fi identificați. [AM 29]

(5)  Exercitarea efectivă a drepturilor de către acționari depinde, în mare măsură, de eficiența lanțului de intermediari care administrează conturile de titluri pentru acționari, în special într-un context transfrontalier. Prezenta directivă urmărește să amelioreze transmiterea de informații de către intermediari de-a lungul lanțului de dețineri de capital, pentru a facilita exercitarea drepturilor acționarilor.

(6)  Având în vedere rolul important al intermediarilor, aceștia ar trebui să fie obligați să faciliteze exercitarea drepturilor de către acționari, ▌în cazul în care acționarii ar dori să își exercite drepturile personal sau să numească un terț să facă acest lucru. În cazul în care acționarii nu doresc să își exercite drepturile personal și au numit intermediarul ca terț, acesta din urmă ar trebui să aibă obligația să exercite aceste drepturi în temeiul unei autorizări și a unor instrucțiuni explicite ale acționarilor și în avantajul acestora din urmă.

(7)  Pentru a promova investițiile de capital în întreaga Uniune și exercitarea drepturilor care decurg din acțiuni, prezenta directivă ar trebui să instituie un nivel ridicat de transparență în ceea ce privește costurile serviciilor furnizate de intermediari. Pentru a preveni discriminarea prin prețuri a deținerilor transfrontaliere în raport cu deținerile de pe piața internă a unui stat, orice diferențe dintre costurile percepute pentru exercitarea drepturilor la nivel național și cele percepute pentru exercitarea transfrontalieră a drepturilor ar trebui să fie justificate în mod corespunzător și ar trebui să reflecte variația costurilor efective suportate pentru furnizarea serviciilor de către intermediari. Intermediarii din țări terțe care au înființat o sucursală în Uniune ar trebui să se supună normelor privind identificarea acționarilor, transmiterea de informații, facilitarea drepturilor acționarilor și transparența costurilor, a taxelor și a tarifelor pentru a asigura aplicarea efectivă a dispozițiilor privind acțiunile deținute prin intermediul acestor intermediari;

(8)  Implicarea acționarilor în mod efectiv și durabil reprezintă un element relevant al modelului de guvernanță corporativă a societăților cotate la bursă, care se bazează pe existența unui sistem de control și echilibrare între diversele organisme și părți interesate. Implicarea adecvată a părților interesate, în special a angajaților, ar trebui considerată un element de cea mai mare importanță în dezvoltarea unui cadru european echilibrat de guvernanță corporativă.

(9)  Investitorii instituționali și administratorii de active sunt adesea acționari importanți ai societăților cotate la bursă din Uniune și, prin urmare, pot să aibă un rol semnificativ în guvernanța corporativă a acestor societăți, dar și, în sens mai general, în ceea ce privește strategia și performanța pe termen lung a acestor societăți. Cu toate acestea, experiența din ultimii ani a arătat de multe ori că investitorii instituționali și administratorii de active nu se implică în mod corespunzător în activitatea societăților în care dețin acțiuni și ▌piețele de capital exercită deseori o presiune asupra societăților pentru a avea performanțe pe termen scurt, ceea ce pune în pericol performanța financiară și nefinanciară pe termen lung a societăților și conduce, printre alte consecințe negative, la un nivel insuficient de investiții, de exemplu în domeniul cercetării și dezvoltării, în detrimentul performanței pe termen lung a societăților ▌.

(10)  Se întâmplă frecvent ca investitorii instituționali și administratorii de active să nu aibă o abordare transparentă în ceea ce privește strategiile de investiții, politica lor de implicare, punerea în aplicare a acesteia și rezultatele sale. Comunicarea publică a acestor informații ar avea un impact pozitiv asupra gradului de conștientizare al investitorului, ar permite beneficiarilor finali, cum ar fi viitorii pensionari, să își optimizeze deciziile de investiții, ar facilita dialogul dintre societăți și acționarii acestora, ar spori implicarea acționarilor și ar consolida răspunderea societăților față de părțile implicate și de societatea civilă.

(11)  Prin urmare, investitorii instituționali și administratorii de active ar trebui să elaboreze o politică privind implicarea acționarilor, care să stabilească, printre altele, modul în care implicarea acționarilor este integrată în strategia de investiții, cum sunt monitorizate societățile în care s-a investit, inclusiv riscurile de mediu și cele sociale ale acestora, cum se realizează comunicarea dintre societățile în care s-a investit și părțile interesate și cum se exercită drepturile de vot. O astfel de politică referitoare la implicare ar trebui să includă politici privind gestionarea conflictelor de interese reale sau potențiale, cum ar fi prestarea, de către investitorul instituțional sau de către administratorul de active ori de către societăți afiliate acestora, de servicii financiare societății în care s-a investit. Această politică, modul de punere în aplicare și rezultatele sale ar trebui să fie făcute publice și trimise clienților investitorilor instituționali anual. Atunci când investitorii instituționali sau administratorii de active hotărăsc să nu elaboreze o politică de implicare și/sau să nu divulge modul în care au aplicat-o și rezultatele acesteia, ei trebuie să transmită o justificare clară și argumentată a acestei decizii.

(12)  Investitorii instituționali ar trebui să divulge anual modul în care strategia lor în materie de investiții ▌se aliniază la profilul și durata datoriilor lor și cum contribuie aceasta la performanța pe termen mediu și lung a activelor lor. În cazul în care se utilizează administratori de active, fie prin mandate discreționare care implică administrarea de active în mod individual sau prin fonduri în comun, aceștia ar trebui să facă publice principalele elemente ale acordului cu administratorul de active în ceea ce privește o serie de aspecte, cum ar fi dacă acesta stimulează administratorul de active să alinieze strategia de investiții și deciziile cu profilul și durata datoriilor investitorului instituțional, dacă acesta stimulează administratorul de active să ia decizii de investiții pe baza performanței pe termen mediu și lung a societății și să se implice în activitatea societăților, modul în care evaluează performanța administratorilor de active, structura remunerației pentru serviciile de administrare a activelor și viteza de rotație vizată a portofoliului. Acest fapt ar contribui la o bună aliniere a intereselor între beneficiarii finali ai investitorilor instituționali, administratorii de active și societatea în care s-a investit și poate duce la dezvoltarea de strategii de investiții pe termen lung și la relații pe termen mai lung cu societățile în care s-a investit, presupunând implicarea acționarului.

(13)  Administratorilor de active ar trebui să li se impună să facă public modul în care strategia lor de investiții și aplicarea acesteia respectă acordul cu administratorul de active și modul în care strategia de investiții și deciziile contribuie la performanța activelor investitorului instituțional pe termen mediu și lung. De asemenea, administratorii de active ar trebui să dezvăluie în mod public viteza de rotație a portofoliului, dacă iau decizii de investiții pe baza unor evaluări cu privire la performanța pe termen mediu și lung a societății în care s-a investit ▌și dacă aceștia utilizează consilieri de vot în scopul activităților de implicare. Alte informații, printre care informații privind componența portofoliului, costurile pentru rotația portofoliului, conflictele de interese care au apărut și modul în care acestea au fost gestionate, ar trebui divulgate de către administratorii de active direct investitorilor instituționali. Aceste informații ar permite investitorilor instituționali să monitorizeze mai bine administratorii de active, și să ofere stimulente pentru o bună aliniere a intereselor și pentru implicarea acționarilor.

(14)  Pentru a îmbunătăți informațiile din lanțul investițiilor de capital, statele membre ar trebui să se asigure că consilierii de vot adoptă și pun în aplicare măsuri corespunzătoare pentru a se asigura, în măsura posibilului, că recomandările lor de vot sunt precise și fiabile, se bazează pe o analiză temeinică a tuturor informațiilor de care dispun și nu sunt afectate de un conflict de interese existent sau potențial ori de o relație de afaceri existentă sau potențială. Consilierii de vot ar trebui să adopte și să urmeze un cod de conduită. Abaterile de la cod ar trebui declarate și explicate, împreună cu orice soluții alternative care au fost adoptate. Consilierii de vot ar trebui să raporteze anual cu privire la modul în care aplică codul de conduită. Aceștia ar trebui să comunice anumite informații cheie cu privire la pregătirea recomandărilor de vot, precum și orice conflict de interese sau relație de afaceri existente sau potențiale care pot influența pregătirea recomandărilor de vot.

(15)  Având în vedere faptul că remunerația este unul dintre instrumentele-cheie de care dispun societățile pentru a-și alinia interesele cu cele ale administratorilor, precum și rolul esențial al administratorilor în cadru societăților, este important ca politica de remunerare a societăților să fie stabilită în mod corespunzător, fără a aduce atingere dispozițiilor privind remunerarea din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5) și ținând seama de diferențele dintre structurile de administrare aplicate de societăți în diferitele state membre. Performanțele administratorilor ar trebui evaluate utilizând atât criterii de performanță financiară, cât și criterii de performanță nefinanciară, printre care factori de mediu, sociali și de guvernanță.

(15a)  Politica de remunerare a administratorilor societății ar trebui, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea pe termen lung a societății pentru a se reflecta într-o practică mai eficientă a guvernanței corporative și pentru a nu fi corelată în totalitate sau într-o măsură atât de mare cu obiectivele de investiții pe termen scurt.

(16)  Pentru a garanta că acționarii se pot exprima în mod efectiv cu privire la politica de remunerare, acestora ar trebui să li se acorde dreptul de a vota politica de remunerare, pe baza unei prezentări generale clare, complete și inteligibile a politicii de remunerare a societății comerciale, care ar trebui să fie în concordanță cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale societății și ar trebui să cuprindă măsuri de evitare a conflictelor de interese. Societățile ar trebui să plătească o remunerație administratorilor numai în conformitate cu o politică de remunerare care a fost votată de acționari. Politica de remunerare votată ar trebui să fie publicată fără întârziere. [AM 30]

(17)  Pentru a garanta că aplicarea politicii de remunerare este conformă cu politica, acționarilor ar trebui să li se acorde dreptul de a organiza un vot consultativ cu privire la raportul societății privind remunerarea. Pentru a asigura răspunderea administratorilor, raportul privind remunerarea ar trebui să fie clar și ușor de înțeles și să includă o prezentare cuprinzătoare a remunerației acordate fiecărui administrator în cursul ultimului exercițiu financiar. Atunci când acționarii votează împotriva raportului de remunerare, societatea, dacă este necesar, ar trebui să intre în dialog cu acționarii pentru a identifica motivele respingerii. Societatea ar trebui să explice în următorul raport de remunerare modul în care votul acționarilor a fost luat în considerare. [AM 31]

(17a)  Transparența sporită privind activitățile societăților mari și, în special, privind profiturile realizate, impozitele pe profit plătite și subvențiile primite, este esențială pentru asigurarea încrederii și facilitarea implicării acționarilor și a cetățenilor Uniunii în cadrul societăților. Prin urmare, raportarea obligatorie în acest domeniu poate fi considerată un element important al responsabilității corporative a societăților față de acționari și de societate.

(18)  Pentru a permite accesul facil al părților interesate, al acționarilor și al societății civile la toate informațiile relevante pentru guvernanța corporativă, raportul de remunerare ar trebui să constituie o parte din declarația de guvernanță corporativă pe care societățile ar trebui să o publice în conformitate cu articolul 20 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013(6).

(18a)  Trebuie făcută diferența între procedurile de stabilire a remunerației administratorilor și sistemul de calcul al remunerației salariaților. În consecință, dispozițiile referitoare la remunerare nu ar trebui să aducă atingere exercitării fără restricții a drepturilor fundamentale garantate de articolul 153 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), principiilor generale de drept contractual și de drept al muncii de la nivel național și, după caz, drepturilor partenerilor sociali de a încheia și aplica acorduri colective, în conformitate cu dreptul și practicile naționale.

(18b)  Dispozițiile privind remunerarea ar trebui, de asemenea, unde este cazul, să nu aducă atingere dispozițiilor referitoare la reprezentarea angajaților în cadrul organismelor administrative, de conducere sau de supraveghere prevăzute în legislația națională.

(19)  Tranzacțiile dintre părți afiliate pot prejudicia societățile▌, deoarece pot oferi părții afiliate posibilitatea de a-și însuși valori care aparțin societății. Prin urmare, sunt importante măsurile de siguranță adecvate pentru protejarea intereselor societăților. Din acest motiv, statele membre ar trebui să se asigure că tranzacțiile semnificative cu părți afiliate sunt aprobate de acționari sau de organismul administrativ sau de supraveghere al societăților, în conformitate cu proceduri menite să împiedice o parte afiliată să profite de poziția sa, precum și să ofere o protecție adecvată a intereselor societății și ale acționarilor care nu sunt părți afiliate, printre care acționarii minoritari. Pentru tranzacțiile semnificative dintre părți afiliate, societățile cotate la bursă ar trebui să facă publice aceste tranzacții cel târziu la momentul încheierii lor, iar anunțul ar trebui să fie însoțit de un raport care să evalueze dacă tranzacția este realizată în condițiile pieței și care să confirme că tranzacția este corectă și rezonabilă din punctul de vedere al societății, inclusiv al acționarilor minoritari. Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a exclude tranzacțiile încheiate între o societate și întreprinderile comune și unul sau mai mulți membri ai grupului său, cu condiția ca membrii respectivi ai grupului sau întreprinderile comune să fie deținute în totalitate de societate sau ca nicio altă parte afiliată a societății să nu aibă niciun interes față de membrii în cauză sau de întreprinderile comune respective, iar tranzacțiile să se încheie în cursul normal al activității și în condițiile normale ale pieței.

(20)  Având în vedere cele de mai sus și dispozițiile din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995(7), este necesar să se găsească un echilibru între facilitarea exercitării drepturilor acționarilor și dreptul la confidențialitate și la protecția datelor cu caracter personal. Informațiile de identificare a acționarilor ar trebui să se limiteze la numele și datele de contact ale acționarilor respectivi, inclusiv adresa completă, numărul de telefon și, dacă este relevant, adresa de e-mail, și la numărul de acțiuni și de drepturi de vot pe care le dețin aceștia. Aceste informații ar trebui să fie exacte și actualizate, iar intermediarii și societățile ar trebui să permită rectificarea sau ștergerea tuturor datelor incorecte sau incomplete. Aceste informații de identificare a acționarilor nu ar trebui să fie utilizate în alte scopuri decât pentru facilitarea exercitării drepturilor acționarilor, a implicării acționarilor și a dialogului dintre societate și acționari.

(21)  Pentru a asigura aplicarea uniformă a articolelor referitoare la identificarea acționarilor, la transmiterea de informații, la facilitarea exercitării drepturilor acționarilor și la rapoartele privind remunerarea, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește definirea cerințelor specifice referitoare la transmiterea informațiilor privind identitatea acționarilor, la transmiterea informațiilor între societate și acționari și la facilitarea de către intermediar a exercitării drepturilor acționarilor, precum și prezentarea standardizată a raportului de remunerare. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(22)  Pentru a garanta că cerințele stabilite prin prezenta directivă sau măsurile de punere în aplicare a prezentei directive sunt puse în practică, orice încălcare a acestor cerințe ar trebui să fie sancționată. În acest scop, sancțiunile ar trebui să fie suficient de disuasive și de proporționale.

(23)  Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de statele membre, având în vedere caracterul internațional al pieței de capital a Uniunii și faptul că luarea de măsuri numai de către statele membre probabil ar genera seturi de reglementări diferite, care pot submina funcționarea pieței interne sau pot crea noi obstacole în calea acesteia, și având în vedere amploarea efectelor acțiunii, obiectivele pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, iar Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în articolul respectiv, directiva nu depășește ceea ce este necesar pentru a realiza aceste obiective.

(24)  În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011(8), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere, unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespondente din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2007/36/CE

Directiva 2007/36/CE se modifică după cum urmează:

(1)  Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1), se adaugă următoarea teză:"

„Directiva stabilește, de asemenea, cerințe specifice pentru facilitarea implicării pe termen lung a acționarilor, printre care identificarea acționarilor, transmiterea de informații și facilitarea exercitării drepturilor acționarilor. În plus, directiva creează transparență în ceea ce privește politicile de implicare ale investitorilor instituționali și ale administratorilor de active, precum și în ceea ce privește activitățile consilierilor de vot și prevede anumite cerințe referitoare la remunerația administratorilor și la tranzacțiile dintre părți afiliate.”

"

(aa)  După alineatul (3) se adaugă următorul alineat:"

„3a. Societățile menționate la alineatul (3) nu sunt în niciun caz scutite de respectarea dispozițiilor de la capitolul Ib.”

"

(b)  După alineatul (3a) se adaugă următorul alineat:"

„3b. Capitolul Ib este aplicabil investitorilor instituționali și administratorilor de active în măsura în care aceștia investesc, direct sau prin intermediul unui organism de plasament colectiv, în numele investitorilor instituționali, în măsura în care investesc în acțiuni. De asemenea, este aplicabil consilierilor de vot.”

"

(ba)  După alineatul (3b) se adaugă următorul alineat: "

„3c. Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere dispozițiilor prevăzute de legislația sectorială a UE care reglementează tipuri specifice de societăți sau de entități cotate la bursă. Dispozițiile legislației sectoriale a UE prevalează asupra prezentei directive în măsura în care cerințele prevăzute de prezenta directivă intră în contradicție cu cerințele prevăzute în legislația sectorială a UE. În cazul în care prezenta directivă prevede norme mai specifice sau adaugă cerințe în comparație cu dispozițiile prevăzute de legislația sectorială a UE, dispozițiile respective se aplică în coroborare cu dispozițiile prezentei directive.”

"

(2)  La articolul 2, se adaugă următoarele litere (d)-(jc):"

„(d) „intermediar” înseamnă o persoană juridică ce are sediul social, administrația centrală sau un sediu principal de desfășurare a activității în Uniunea Europeană și administrează conturi de titluri pentru clienți;

   (da) „societate mare” înseamnă o societate care corespunde criteriilor stabilite la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2013/34/UE;
   (db) „grup mare” înseamnă un grup care corespunde criteriilor stabilite la articolul 3 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;
   (e) „intermediar dintr-o țară terță” înseamnă o entitate cu caracter juridic care are sediul social, administrația centrală sau un sediu principal de desfășurare a activității în afara Uniunii și administrează conturi de titluri pentru clienți;
   (f) „investitor instituțional” înseamnă o societate care desfășoară activități de asigurări de viață în sensul articolului 2 alineatul (3) literele (a), (b) și (c) și activități de reasigurare pentru obligațiile de asigurare de viață și care nu este exclusă în temeiul articolelor 3, 4, 9, 10, 11 sau 12 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului(9) și o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale care intră sub incidența Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10) în conformitate cu articolul 2 din aceasta, cu excepția cazului în care un stat membru a hotărât să nu aplice directiva integral sau parțial pentru acea instituție în conformitate cu articolul 5 din directiva respectivă;
   (g) „administrator de active” înseamnă o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului(11) care furnizează servicii de administrare a portofoliului pentru investitori instituționali, un AFIA (administrator de fonduri de investiții alternative) astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului(12) care nu îndeplinește condițiile pentru o derogare conform articolului 3 din respectiva directivă sau o societate de administrare astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului(13); sau o societate de investiții autorizată în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, cu condiția să nu fi desemnat o societate de administrare autorizată în temeiul acelei directive pentru a-i administra propria societate;
   (h) „implicarea acționarului” înseamnă monitorizarea efectuată de un acționar, singur sau împreună cu alți acționari, a societăților cu privire la aspecte relevante precum strategia, performanța financiară și nefinanciară, riscurile, structura de capital, resursele umane, impactul social și de mediu și guvernanța corporativă, realizând un dialog cu societățile și cu părțile interesate din cadrul lor cu privire la aceste aspecte și exercitându-și drepturile de vot și celelalte drepturi aferente acțiunilor;
   (i) „consilier de vot” înseamnă o persoană juridică ce furnizează acționarilor, cu titlu profesional, recomandări cu privire la modul în care aceștia își exercită drepturile de vot;
   (l) „administrator” înseamnă
   — orice membru al organismelor administrative, de conducere sau de supraveghere al unei societăți;
   — director general și directori generali adjuncți, chiar dacă nu sunt membri ai organelor administrative, de conducere sau de supraveghere;
   (j) „parte afiliată” are același înțeles cu cel din standardele internaționale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(14);
   (ja) „active” înseamnă valoarea totală a activului prezentată în bilanțul consolidat al societății elaborat în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară;
   (jb) „parte interesată” înseamnă o persoană, un grup, o organizație sau o comunitate locală care este afectată sau interesată de activitățile și performanțele unei societăți;
   (jc) „informații privind identitatea acționarului” înseamnă orice informații care permit stabilirea identității unui acționar, incluzând cel puțin:
   — numele acționarului și datele sale de contact (inclusiv adresa completă, numărul de telefon și adresa de e-mail), precum și, în cazul în care acționarul este persoană juridică, numărul său unic de identificare sau, în cazul în care acesta nu este disponibil, alte date de identificare;
   — numărul acțiunilor deținute și drepturile de vot aferente acțiunilor respective.”

"

(2a)  La articolul 2 se adaugă următorul alineat:"

„În sensul prezentei directive, statele membre pot include în definiția «administratorului» menționată la litera (l) de la primul paragraf și alte persoane care ocupă funcții similare.”

"

(2b)  După articolul 2 se introduce un articol cu următorul text:"

„Articolul 2a

Protecția datelor

Statele membre se asigură că orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentei directive se face în conformitate cu legile naționale de transpunere a Directivei 95/46/CE.”

"

(3)  După articolul 3, se introduc Capitolele Ia și Ib după cum urmează:"

„CAPITOLUL IA

Identificarea acționarilor, transmiterea de informații și facilitarea exercitării drepturilor acționarilor

Articolul 3a

Identificarea acționarilor

1.  Statele membre se asigură că societățile au dreptul de a-și identifica acționarii, ținând seama de sistemele naționale existente.

2.  Statele membre se asigură că, la cererea societății, intermediarul comunică societății, fără întârzieri nejustificate, informațiile privind identitatea acționarului. În cazul în care există mai mulți intermediari într-un lanț de dețineri, cererea societății este transmisă între intermediari, fără întârzieri nejustificate. Intermediarul care deține informațiile cu privire la identitatea acționarului le transmite direct societății.

Statele membre pot prevedea că responsabilitatea pentru colectarea informațiilor referitoare la identitatea acționarului și pentru trimiterea acestora direct societății le revine depozitarilor centrali pentru instrumente financiare (CSD), în calitate de intermediari.

3.  Intermediarul va informa în mod corespunzător acționarii că informațiile referitoare la identitatea lor pot fi prelucrate în conformitate cu prezentul articol și, dacă este cazul, că aceste informații au fost transmise efectiv societății. Aceste informații pot fi utilizate numai pentru a facilita exercitarea drepturilor acționarului, implicarea și dialogul dintre societate și acționar cu privire la chestiuni referitoare la societate. Societăților li se permite în orice situație să ofere părților terțe o imagine de ansamblu privind structura acționariatului societății prin dezvăluirea diferitelor categorii de acționari. Societatea și intermediarul se asigură că persoanele fizice și juridice pot să rectifice sau să șteargă datele incomplete sau inexacte. Statele membre se asigură că societățile și intermediarii nu stochează informațiile referitoare la identitatea acționarului care le-au fost transmise, în conformitate cu prezentul articol, pentru mai mult timp decât este necesar și, în nicio eventualitate, pentru o perioadă mai lungă de 24 luni de la data la care societatea sau intermediarii află că persoana în cauză a încetat să mai fie acționar.

4.  Statele membre se asigură că atunci când un intermediar raportează societății informații referitoare la acționarii vizați la alineatul (2) nu se consideră că acesta încalcă restricții cu privire la divulgarea informațiilor impuse prin contract sau prin orice alt act cu putere de lege sau act administrativ.

5.  Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 14a, pentru a specifica cerințele minime de transmitere a informațiilor stipulate la alineatele (2) și (3) în ceea ce privește formatul informațiilor care urmează să fie transmise, formatul solicitării, inclusiv formatele securizate care trebuie utilizate, precum și termenele care trebuie să fie respectate. [AM 24]

Articolul 3b

Transmiterea de informații

1.  Statele membre se asigură că, în cazul în care o societate nu comunică direct cu acționarii ei, ▌informațiile privind acțiunile acestora sunt puse la dispoziție pe site-ul de internet al societății și le sunt transmise acționarilor sau, în conformitate cu instrucțiunile furnizate de acționar, informațiile sunt transmise unui terț de către intermediar, fără întârzieri nejustificate în cazurile următoare:

   (a) informațiile sunt necesare pentru a exercita un drept al acționarului care decurge din acțiunile sale;
   (b) informațiile sunt destinate tuturor acționarilor cu acțiuni din acea categorie.

2.  Statele membre impun societăților să ofere și să furnizeze intermediarului informații referitoare la exercitarea drepturilor care decurg din acțiuni, în conformitate cu alineatul (1), într-un format standard și la timp.

3.  Statele membre obligă intermediarul să transmită societății, conform instrucțiunilor primite de la acționari, fără întârzieri nejustificate, informațiile primite de la acționari legate de exercitarea drepturilor care decurg din acțiunile acestora.

4.  În cazul în care există mai mulți intermediari într-un lanț de dețineri, informațiile menționate la alineatele (1) și (3) se transmit între intermediari, fără întârzieri nejustificate.

5.  Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 14a, pentru a preciza cerințele minime de transmitere a informațiilor prevăzute la alineatele (1) - (4) în ceea ce privește conținutul care urmează să fie transmis, termenele care trebuie respectate și tipurile și formatul informațiilor care urmează să fie transmise, inclusiv formatele securizate care trebuie utilizate.

Articolul 3c

Facilitarea exercitării drepturilor acționarului

1.  Statele membre se asigură că intermediari facilitează exercitarea drepturilor de acționar de către acționar, inclusiv dreptul de a participa la adunările generale și de a vota în cadrul acestora. Astfel de facilitări trebuie să conțină cel puțin unul dintre elementele următoare:

   (a) intermediarul ia măsurile necesare pentru ca acționarul sau un terț nominalizat de acționar să poată să își exercite drepturile;
   (b) intermediarul exercită drepturile care decurg din acțiuni în baza autorizării și instrucțiunilor explicite ale acționarului și în beneficiul acestuia.

2.  Statele membre se asigură că societățile fac publice, pe site-ul lor de internet, procesul-verbal al adunărilor generale și rezultatele voturilor. Statele membre se asigură că societățile confirmă voturile exprimate la adunările generale de către sau în numele acționarilor atunci când votarea se face prin mijloace electronice. În cazul în care votul este exprimat de către intermediar, acesta transmite confirmarea de vot acționarilor. În cazul în care există mai mulți intermediari în lanțul de participații, confirmarea este transmisă între intermediari, fără întârzieri nejustificate.

3.  Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14a pentru a specifica cerințele minime de facilitare a exercitării drepturilor acționarilor prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol în ceea ce privește tipurile de facilitare, forma în care s-a confirmat votul și termenele care trebuie respectate.

Articolul 3d

Transparența în ceea ce privește costurile

1.  Statele membre pot permite intermediarilor să perceapă de la societăți costurile serviciilor furnizate în temeiul prezentului capitol. Intermediarii fac publice prețurile, onorariile sau orice alte taxe, separat pentru fiecare serviciu la care se face trimitere în prezentul capitol.

2.  În cazul în care intermediarii pot percepe costuri în conformitate cu alineatul (1), statele membre se asigură că intermediarii publică, separat pentru fiecare serviciu, costurile percepute pentru serviciile menționate în prezentul capitol.

Statele membre se asigură că orice costuri care pot fi percepute de către un intermediar acționarilor, societăților și altor intermediari sunt nediscriminatorii, rezonabile și proporționale. Diferențele dintre taxele percepute pentru exercitarea drepturilor la nivel local și cele percepute pentru exercitarea transfrontalieră a drepturilor sunt permise numai dacă sunt justificate în mod corespunzător și dacă reflectă variația costurilor efective suportate pentru prestarea serviciilor.

Articolul 3e

Intermediari din țări terțe

Un intermediar dintr-o țară terță care a înființat o sucursală în Uniune intră sub incidența prezentului capitol.

CAPITOLUL IB

TRANSPARENȚA INVESTITORILOR INSTITUȚIONALI, A ADMINISTRATORILOR DE ACTIVE ȘI A CONSILIERILOR DE VOT

Articolul 3f

Politica de implicare

1.  Fără a aduce atingere articolului 3f alineatul (4), statele membre se asigură că investitorii instituționali și administratorii de active elaborează o politică cu privire la implicarea acționarului („politica de implicare”). Prin această politică de implicare se stabilește modul în care investitorii instituționali și administratorii de active realizează toate acțiunile următoare:

   (a) să integreze implicarea acționarului în strategiile lor de investiție;
   (b) să monitorizeze societățile în care s-a investit, inclusiv în ceea ce privește performanțele nefinanciare și diminuarea riscurilor sociale și de mediu ale acestora;
   (c) să poarte dialoguri cu societățile în care au investit;
   (d) să exercite drepturi de vot;
   (e) să utilizeze serviciile furnizate de consilierii de vot;
   (f) să coopereze cu alți acționari;
   (fa) să poarte un dialog și să coopereze cu alte părți interesate ale societăților în care s-a investit.

2.  Fără a aduce atingere articolului 3f alineatul (4), statele membre se asigură că politicile de implicare includ politici de gestionare a conflictelor de interese reale sau potențiale din punctul de vedere al implicării acționarului. Aceste politici sunt elaborate în special pentru toate situațiile următoare:

   (a) investitorul instituțional, administratorul de active sau alte societăți afiliate acestora oferă produse financiare societății în care s-a investit sau are alte relații comerciale cu aceasta;
   (b) un administrator al investitorului instituțional sau al administratorului de active este, de asemenea, administrator al societății în care s-a investit;
   (c) un administrator de active care administrează activele unei instituții de furnizare de pensii ocupaționale investește într-o societate care contribuie la acea instituție;
   (d) investitorul instituțional sau administratorul de active este afiliat cu o societate pentru ale cărei acțiuni a fost lansată o ofertă de preluare.

3.  Statele membre se asigură că investitorii instituționali și administratorii de active publică anual politica lor de implicare, modul în care a fost pusă în aplicare și rezultatele acesteia. Informațiile la care se face referire în prima teză sunt disponibile, gratuit, cel puțin pe site-ul de internet al societății. Investitorii investiţionali le furnizează anual clienţilor lor aceste informaţii.

Pentru fiecare societate în cadrul căreia dețin acțiuni, investitorii instituționali și administratorii de active fac cunoscut dacă și cum și-au exprimat voturile în adunările generale ale societăților în cauză și prezintă o explicație pentru comportamentul lor de vot. În cazul în care un administrator de active votează în numele un investitor instituțional, investitorul instituțional menționează locul în care administratorul de active a publicat informațiile despre acel vot. Informațiile la care se face referire în prezentul paragraf sunt disponibile, gratuit, cel puțin pe site-ul de internet al societății.

4.  Atunci când investitorii instituționali sau administratorii de active hotărăsc să nu elaboreze o politică de implicare sau hotărăsc să nu divulge modul în care au aplicat-o și rezultatele acesteia, aceștia vor transmite o justificare clară și rezonabilă a acestei decizii. [AM 25]

Articolul 3g

Strategia de investiții a investitorilor instituționali și acordurile cu administratorii de active

1.  Statele membre se asigură că investitorii instituționali fac public modul în care strategia lor de investiții („strategia de investiții”) este aliniată la profilul și durata datoriilor lor și modul în care aceasta contribuie la performanța pe termen mediu și lung a activelor lor. Informațiile la care se face referire în prima teză sunt disponibile, gratuit, cel puțin pe site-ul de internet al societății, atât timp cât sunt aplicabile, și se transmit anual clienților societății împreună cu informațiile privind politica lor de implicare.

2.  În cazul în care un administrator de active investește în numele unui investitor instituțional, fie în mod discreționar și personalizat pentru fiecare client, fie prin intermediul unui organism de plasament colectiv, investitorul instituțional publică anual elementele principale ale acordului cu administratorul de active cu privire la următoarele aspecte:

   (a) dacă și în ce măsură acesta stimulează administratorul de active să alinieze strategia de investiții și deciziile cu profilul și durata datoriile sale;
   (b) dacă și în ce măsură acesta stimulează administratorul de active să ia decizii de investiții bazate pe performanța societății pe termen mediu și lung, inclusiv performanțele nefinanciare, și să se implice în activitatea societăților ca modalitate de îmbunătățire a performanței societății pentru a obține un bun randament al investițiilor;
   (c) metoda și perioada de evaluare a performanței administratorului de active și, în special, măsura și modul în care această evaluare ia în considerare activitatea absolută pe termen lung, spre deosebire de performanțele raportate la un indice de referință sau la alți administratori de active care urmăresc strategii de investiții similare;
   (d) modul în care structura avută în vedere pentru contravaloarea serviciilor de administrare a activelor contribuie la alinierea deciziilor de investiție ale administratorului de active cu profilul și durata datoriilor investitorului instituțional;
   (e) rotația sau plaja de rotații ale portofoliului vizate, metoda utilizată pentru calculul rotației și dacă este stabilită o procedură pentru cazul în care administratorul de active depășește această valoare;
   (f) durata acordului cu administratorul de active.

În cazul în care acordul cu administratorul de active nu conține unul sau mai multe dintre elementele menționate la punctele (a)-(f), investitorul instituțional furnizează o justificare clară și argumentată a acestui fapt. [AM 26]

Articolul 3h

Transparența administratorilor de active

1.  Statele membre se asigură că administratorii de active transmit, astfel cum se prevede la alineatele (2) și (2a), modul în care strategia de investiție și punerea în aplicare a acesteia respectă acordul menționat la articolul 3g alineatul (2).

2.  Statele membre se asigură că administratorii de active publică anual toate informațiile următoare:

   (a) dacă și, în caz afirmativ, sub ce formă aceștia iau decizii de investiție pe baza evaluărilor privind performanțele pe termen mediu și lung ale societății în care s-a investit, inclusiv performanțele nefinanciare;

▌

   (b) nivelul cifrei de afaceri a portofoliului, metoda de calcul utilizată și o explicație, în cazul în care cifra de afaceri a depășit nivelul vizat;

▌

   (c) dacă și, în caz afirmativ, ce conflict de interese existent sau potențial a apărut în legătură cu activitățile de administrare și modul în care administratorul de active l-a soluționat;
   (d) dacă și, în caz afirmativ, sub ce formă administratorul de active utilizează consilieri de vot în scopul activităților de implicare;
   (e) modul în care, per ansamblu, strategia de investiții și punerea în aplicare a acesteia contribuie la performanța pe termen mediu și lung a activelor deținute de investitorul instituțional.

2a.  Statele membre se asigură că administratorii de active transmit anual investitorului instituțional cu care au încheiat acordul menționat la articolul 3g alineatul (2) toate informațiile următoare:

   (a) modul în care a fost format portofoliul și explicații privind orice schimbare semnificativă din portofoliu din perioada precedentă;
   (b) costurile asociate rotației portofoliului;
   (c) politica acestora privind împrumutul de titluri de valoare și punerea în aplicare a acesteia.

3.  Informațiile publicate în conformitate cu alineatul (2) sunt disponibile, gratuit, cel puțin pe site-ul internet al administratorului de active. Informațiile publicate în conformitate cu alineatul (2a) se furnizează în mod gratuit iar, în cazul în care administratorul de active nu administrează activele discreționar, în mod personalizat pentru fiecare client, informațiile sunt furnizate, de asemenea, la cerere și altor investitori.

3a.  Statele membre pot dispune ca, în cazuri excepționale, un administrator de active să aibă posibilitatea, dacă acest lucru este aprobat de autoritatea competentă, de a nu publica o anumită parte a informațiilor care trebuie publicate în temeiul prezentului articol, dacă partea respectivă se referă la dezvoltări în curs sau chestiuni care fac obiectul unor negocieri și dacă publicarea ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a administratorului de active.

Articolul 3i

Transparența consilierilor de vot

1.  Statele membre se asigură că consilierii de vot adoptă și pun în aplicare măsuri adecvate pentru a garanta că analizele și recomandările lor de vot sunt corecte și fiabile și că, în măsura posibilului, se bazează pe o analiză aprofundată a tuturor informațiilor de care dispun și că sunt formulate în interesul exclusiv al clienților lor.

1a.  Statele membre se asigură că consilierii de vot fac trimitere la un cod de conduită pe care îl aplică. În cazul în care derogă de la vreuna dintre recomandările codului de conduită în cauză, consilierii de vot declară acest lucru, explicând motivele care stau la baza derogării și indicând măsurile alternative adoptate. Aceste informații, împreună cu trimiterea la codul de conduită aplicat se publică pe site-ul de internet al consilierilor de vot.

Consilierii de vot prezintă anual un raport privind aplicarea codului de conduită respectiv. Rapoartele anuale sunt publicate pe site-ul de internet al consilierilor de vot și rămân disponibile, gratuit, pentru cel puțin trei ani de la data publicării.

2.  Statele membre se asigură că consilierii de vot fac publice anual toate informațiile următoare în legătură cu elaborarea analizelor și recomandărilor lor de vot:

   (a) caracteristicile esențiale ale metodologiilor și modelelor pe care le aplică;
   (b) principalele surse de informații pe care le utilizează;
   (c) dacă și, în caz afirmativ, modul în care iau în considerare condițiile de pe piața națională, cadrul național legislativ și de reglementare, precum și condițiile specifice societății;
   (ca) caracteristicile esențiale ale analizelor realizate și ale politicilor de vot aplicate pentru fiecare piață;
   (d) dacă mențin comunicarea sau dialogul cu societățile care fac obiectul analizelor și recomandărilor lor de vot, precum și cu părțile implicate și, în caz afirmativ, amploarea și natura acestora;
   (da) politica privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese potențiale;
   (e) numărul total al membrilor personalului implicat în pregătirea recomandărilor de vot și calificările acestora;
   (f) numărul total de recomandări de vot furnizate în ultimul an.

Aceste informații sunt publicate pe site-ul de internet al consilierilor de vot și rămân disponibile, gratuit, pentru cel puțin trei ani de la data publicării.

3.  Statele membre se asigură că consilierii de vot identifică și transmit fără întârzieri nejustificate clienților orice conflict de interese existent sau potențial sau orice relație de afaceri existentă sau potențială care le poate influența analizele sau recomandările de vot și măsurile pe care le-au luat pentru a elimina sau reduce conflictul de interese existent sau potențial.”

"

(4)  Se inserează următoarele articole:"

„Articolul 9a

Dreptul de vot privind politica de remunerare

1.  Statele membre se asigură că societățile elaborează o politică de remunerare în ceea ce privește administratorii, pe care o supun votului obligatoriu în cadrul adunării generale a acționarilor. Societățile plătesc o remunerație administratorilor lor numai în conformitate cu o politică de remunerare care a fost votată în cadrul adunării generale a acționarilor. Orice modificare a politicii este votată la adunarea generală a acționarilor și, în orice caz, politica este transmisă spre aprobare adunării generale a acționarilor cel puțin o dată la trei ani.

Statele membre pot să prevadă ca votul adunării generale pe politica de remunerare să fie consultativ.

În situația în care anterior nu a fost pusă în aplicare o politică de remunerare, iar acționarii resping proiectul de politică ce le-a fost transmis, societatea are posibilitatea ca, în timpul revizuirii proiectului, fără însă a depăși o perioadă de un an înaintea adoptării proiectului, să își remunereze administratorii în conformitate cu practicile curente.

În situația în care există deja o politică de remunerare, iar acționarii resping un proiect de politică ce le-a fost transmis în conformitate cu primul paragraf, societatea are posibilitatea ca, în timpul revizuirii proiectului, fără însă a depăși o perioadă de un an înaintea adoptării proiectului, să își remunereze administratorii în conformitate cu politica existentă.

2.  Politica este clară și ușor de înțeles, în conformitate cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale societății și cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese.

3.  Politica explică modul în care contribuie la interesele pe termen lung și la sustenabilitatea societății. Ea stabilește criterii clare privind acordarea de remunerații fixe și variabile, inclusiv privind toate primele și beneficiile, indiferent de formă.

Politica indică proporția adecvată a diferitelor componente ale remunerației fixe și ale celei variabile. Ea explică modul în care s-a ținut cont de remunerațiile și condițiile de angajare ale angajaților societății cu ocazia stabilirii politicii de remunerare sau a remunerației administratorilor.

În cazul remunerației variabile, politica indică criteriile privind performanța financiară și nefinanciară inclusiv, dacă este cazul, considerații referitoare la programele și rezultatele privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care trebuie utilizate și explică modul în care acestea contribuie la interesele și sustenabilitatea pe termen lung ale societății, precum și metodele care trebuie aplicate pentru a stabili în ce măsură au fost îndeplinite criteriile de performanță; ea precizează perioadele de amânare, perioadele de calificare pentru remunerația bazată pe acțiuni și reținerea acțiunilor după atribuirea definitivă, precum și informații privind posibilitatea societății de a recupera remunerațiile variabile.

Statele membre se asigură că valoarea acțiunilor nu joacă un rol precumpănitor în criteriile de performanță financiară.

Statele membre se asigură că remunerația bazată pe acțiuni nu reprezintă cea mai importantă parte din remunerația variabilă a administratorilor. Statele membre pot să prevadă exceptări de la prevederile acestui paragraf, cu condiția ca politica în materie de remunerare să includă o explicație clară și motivată cu privire la modul în care astfel de exceptări servesc intereselor pe termen lung și sustenabilității întreprinderilor.

Politica indică principalele condiții ale contractelor administratorilor, inclusiv durata acestora, perioadele de preaviz aplicabile, condițiile rezilierii și plățile aferente rezilierii contractelor, precum și caracteristicile pensiei suplimentare sau ale regimului de pensionare anticipată. În cazul în care legislația națională permite ca societățile să întrețină relații cu administratori în lipsa unui contract, politica indică în acest caz principalele condiții ale relațiilor cu administratorii, inclusiv durata acestora și perioadele de notificare aplicabile, condițiile rezilierii și plățile aferente rezilierii, precum și caracteristicile pensiei suplimentare sau ale regimului de pensionare anticipată.

Politica specifică procedurile aplicate de societate pentru determinarea remunerației administratorilor, inclusiv rolul și funcționarea comitetului de remunerare.

Politica explică procesul specific de luare a deciziilor care conduce la stabilirea acesteia. În cazul revizuirii politicii, revizuirea include o explicație a tuturor schimbărilor semnificative ale politicii și a modului în care se ține cont în cadrul acesteia de voturile și de punctele de vedere ale acționarilor cu privire la politica de remunerare și la raportul referitor la remunerare din cel puțin trei exerciții financiare consecutive anterioare.

4.  Statele membre se asigură că, după aprobarea acționarilor, politica este făcută publică fără întârziere și este disponibilă, gratuit, pe site-ul de internet al societății cel puțin atât timp cât este aplicabilă. [AM 27 rev]

Articolul 9b

Informații care trebuie să fie furnizate în raportul privind remunerarea și dreptul de vot în ceea ce privește raportul privind remunerarea

1.  Statele membre se asigură că societatea întocmește un raport privind remunerarea, clar și ușor de înțeles, care să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare a remunerațiilor, inclusiv a tuturor beneficiilor, indiferent de formă, acordate, în conformitate cu politica de remunerare menționată la articolul 9a, administratorilor individuali, inclusiv celor nou recrutați și celor anteriori, în ultimul exercițiu financiar. După caz, raportul conține toate elementele următoare:

   (a) remunerația totală acordată, plătită sau datorată, defalcată pe componente, proporțiile relative ale remunerației fixe și ale celei variabile, o explicație a modului în care remunerația totală este corelată cu performanța pe termen lung și informații privind modul în care au fost aplicate criteriile de performanță financiară și de altă natură;
   (b) modificarea relativă a remunerației administratorilor executivi în cursul ultimelor trei exerciții financiare, legătura cu performanța generală a societății și variația remunerației medii a angajaților din aceeași perioadă;
   (c) orice remunerație primită sau datorată administratorilor societății de către orice societate care aparține aceluiași grup;
   (d) numărul de acțiuni și opțiuni pe acțiuni acordate sau oferite, precum și principalele condiții pentru exercitarea drepturilor aferente, inclusiv prețul de exercitare și data, împreună cu orice modificări ale acestora;
   (e) informații privind utilizarea posibilității de a pretinde remunerații variabile;
   (f) informații privind modul în care a fost stabilită remunerația administratorilor, inclusiv informații privind rolul comitetului de remunerare.

2.  Statele membre se asigură că, atunci când sunt prelucrate datele cu caracter personal ale unui administrator, se protejează dreptul la confidențialitate al persoanelor fizice în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

3.  Statele membre se asigură că acționarii au dreptul la organizarea unui vot consultativ pe raportul privind remunerarea din anul financiar precedent în cadrul adunării generale anuale. În cazul în care acționarii votează împotriva raportului privind remunerarea, societatea, dacă este necesar, intră în dialog cu acționarii pentru a identifica motivele respingerii. Societatea explică în următorul raport privind remunerarea modul în care votul acționarilor a fost luat în considerare.

3a.  Dispozițiile privind remunerarea de la prezentul articol și de la articolul 9a nu aduc atingere sistemelor naționale de formare a salariilor angajaților și, după caz, dispozițiilor naționale privind reprezentarea angajaților în cadrul consiliilor de administrație.

4.  Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 14a, pentru a specifica prezentarea standard a informațiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. [AM 28]

Articolul 9c

Dreptul de vot privind tranzacțiile dintre părți afiliate

1.  Statele membre se asigură că, în cazul tranzacțiilor semnificative dintre părți afiliate ▌, societățile fac publice aceste tranzacții cel mai târziu la momentul încheierii lor, iar anunțul este însoțit de un raport ▌care să evalueze dacă tranzacția este realizată în condițiile pieței, să confirme că tranzacția este corectă și rezonabilă din punctul de vedere al societății, inclusiv al acționarilor minoritari, și să furnizeze o explicație privind examinările pe care se întemeiază evaluarea. Anunțul cuprinde informații privind natura relației cu partea afiliată, denumirea părții afiliate, valoarea tranzacției, precum și orice alte informații esențiale necesare pentru a evalua corectitudinea economică a tranzacției din perspectiva societății, inclusiv a acționarilor minoritari.

Statele membre definesc norme specifice cu privire la raportul care trebuie adoptat în conformitate cu primul paragraf, inclusiv cu privire la persoana responsabilă pentru realizarea rapoartelor, care este una dintre următoarele:

   — o terță parte independentă;
   — organul de supraveghere al societății sau
   — un comitet de administratori independenți.

2.  Statele membre se asigură că tranzacțiile semnificative cu părți afiliate sunt aprobate de acționari sau de organismul de conducere sau de supraveghere al societății, în conformitate cu proceduri menite să împiedice o parte afiliată să profite de poziția sa, precum și să ofere o protecție adecvată a intereselor societății și ale acționarilor care nu sunt părți afiliate, inclusiv ale acționarilor minoritari.

Statele membre pot prevedea că acționarii au drept de vot cu privire la tranzacțiile semnificative aprobate de organismul de conducere sau de supraveghere al societății.

Acest lucru este menit să împiedice părțile afiliate să profite de poziția lor, precum și să asigure o protecția adecvată a intereselor societății.

2a.  Statele membre se asigură că părțile afiliate și reprezentanții lor sunt excluși de la întocmirea raportului menționat la alineatul (1) și de la voturile și deciziile care au loc în conformitate cu alineatul (2). În cazul în care o tranzacție dintre părți afiliate implică un acționar, acel acționar este exclus de la toate votările privind tranzacția. Statele membre pot permite unui acționar care este parte afiliată să ia parte la vot, cu condiția ca prin legislația națională să se garanteze măsuri adecvate de protecție care să se aplice pe durata procesului de votare pentru a proteja interesele acționarilor care nu sunt părți afiliate, inclusiv ale acționarilor minoritari, și care să împiedice partea afiliată să aprobe tranzacția în ciuda opiniei contrare a majorității acționarilor care nu sunt părți afiliate sau în ciuda opiniei contrare a majorității administratorilor independenți.

3.  Statele membre se asigură că tranzacțiile cu aceeași parte afiliată care au fost încheiate în orice perioadă de 12 luni sau în cadrul aceluiași exercițiu financiar și care nu au făcut obiectul obligațiilor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) sunt cumulate în scopul aplicării alineatelor respective.

4.  Statele membre pot exclude de la obligația respectării cerințelor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3):

   — tranzacțiile efectuate între o societate și unul sau mai mulți membri din grupul acesteia sau din întreprinderile comune, cu condiția ca membrii respectivi ai grupului sau ai întreprinderii comune să fie deținuți în totalitate de societate și ca nicio altă parte afiliată a societății să nu aibă interese în ceea ce privește membrii respectivi sau întreprinderile comune respective;
   — tranzacțiile încheiate în cursul activității obișnuite și în condiții de piață normale.

4a.  Statele membre definesc tranzacțiile semnificative cu părți afiliate. Tranzacțiile semnificative cu părți afiliate sunt definite luând în considerare următoarele:

   (a) impactul pe care informațiile cu privire la tranzacție îl pot avea asupra deciziilor subiecților implicați în procesul de aprobare;
   (b) impactul tranzacției asupra rezultatelor, activelor, capitalizării sau cifrei de afaceri a societății, precum și poziția părții afiliate;
   (c) riscurile pe care tranzacția le generează pentru societate și pentru acționarii minoritari ai acesteia.

Atunci când definesc tranzacțiile semnificative cu părți afiliate, statele membre pot stabili unul sau mai multe raporturi cantitative în funcție de impactul tranzacției asupra veniturilor, activelor, capitalizării sau cifrei de afaceri ale societății sau iau în considerare natura tranzacției și poziția părții afiliate.”

"

(5)  După articolul 14, se inserează următorul capitol:"

„CAPITOLUL IIA

ACTE DELEGATE ȘI SANCȚIUNI

Articolul 14a

Exercitarea delegării de competențe

1.  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3a alineatul (5), articolul 3b alineatul (5), articolul 3c alineatul (3) și articolul 9b se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la ...*.

3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 3a alineatul (5), articolul 3b alineatul (5), articolul 3c alineatul (3) și articolul 9a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3a alineatul (5), articolului 3b alineatul (5), articolului 3c alineatul (3) și articolului 9b intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 14b

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate ca urmare a prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până cel târziu la [data transpunerii] și informează Comisia fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.”

"

Articolul 2

Modificări ale Directivei 2013/34/EU

Directiva 2013/34/EU se modifică după cum urmează:

(-1) La articolul 2, se adaugă următorul punct:"

„(17) „decizie fiscală” înseamnă orice interpretare sau aplicare în avans a unei dispoziții legale privind o situație sau o tranzacție transfrontalieră a unei societăți, care poate conduce la pierderi fiscale în statele membre sau care poate conduce la economii fiscale pentru societate, care rezultă din transferurile artificiale ale profiturilor în interiorul grupului.”

"

(-1a) La articolul 18, după alineatul (2) se introduce următorul alineat:"

„2a. În notele explicative la declarațiile financiare, întreprinderile mari și entitățile de interes public dezvăluie, de asemenea, specificând, defalcat pentru fiecare stat membru și pentru fiecare țară terță în care au o sucursală, următoarele informații pe bază consolidată pentru exercițiul financiar:

   (a) numele, tipul activităților și localizarea geografică;
   (b) cifra de afaceri;
   (c) numărul de angajați în echivalent normă întreagă;
   (d) valoarea activelor și costul anual de menținere a acestor active;
   (e) vânzările și achizițiile;
   (f) profitul sau pierderea înainte de impozitare;
   (g) impozitul pe profit sau pierderea;
   (h) subvențiile publice primite;
   (i) societățile-mamă prezintă o listă a filialelor din fiecare stat membru sau țară terță, împreună cu informațiile relevante.”

"

(-1b) La articolul 18, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: "

„3. Statele membre pot prevedea că alineatul (1) litera (b) și alineatul (2a) nu se aplică declarațiilor financiare anuale ale unei întreprinderi atunci când această întreprindere este inclusă în declarațiile financiare consolidate care trebuie întocmite în temeiul articolului 22, cu condiția ca aceste informații să fie furnizate în notele explicative la declarațiile financiare consolidate.”

"

(-1c) Se inserează următorul articol:"

„Articolul 18a

Prezentarea de informații suplimentare de către întreprinderile mari

1.  În notele explicative la situațiile financiare, pe lângă informațiile prevăzute la articolele 16, 17, 18, precum și în orice alte dispoziții ale prezentei directive, întreprinderile mari publică elemente esențiale ale deciziilor fiscale și informații cu privire la acestea, defalcat pentru fiecare stat membru și pentru fiecare țară terță în care au sucursale. Comisia este împuternicită să stabilească, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 49, forma și conținutul datelor publicate.

2.  Întreprinderile al căror număr mediu de angajați pe bază consolidată în cursul exercițiului financiar nu depășește 500 și care, conform datelor din bilanț, nu depășesc pe bază consolidată un total al activului bilanțier de 86 de milioane de euro și nici o cifră de afaceri netă de 100 de milioane de euro, sunt exceptate de la obligația prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol.

3.  Obligația prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică niciunei întreprinderi reglementate de legislația unui stat membru în cazul în care întreprinderea-mamă intră sub incidența legislației unui stat membru, iar informațiile relevante sunt incluse printre informațiile făcute publice de respectiva întreprindere-mamă în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

4.  Informațiile menționate la alineatul (1) fac obiectul unui audit în conformitate cu Directiva 2006/43/CE.”

"

(1)  Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1), se adaugă următoarea literă:"

„(h) raportul privind remunerarea definit la articolul 9b din Directiva 2007/36/CE.”

"

(b)  Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Auditorul statutar sau societatea de audit trebuie să exprime o opinie în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) paragraful al doilea, cu privire la informațiile pregătite în conformitate cu alineatul (1) literele (c) și (d) din prezentul articol și să se asigură că au fost furnizate informațiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (e), (f), (g) și (h) din prezentul articol”.

"

(c)  Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„4. Statele membre pot scuti societățile menționate la alineatul (1) care au emis numai alte titluri de valoare decât acțiunile admise la tranzacționare pe o piață reglementată în sensul articolul 4 alineatul (1) punctul (14) din Directiva 2004/39/CE, de la aplicarea alineatului (1) literele (a), (b), (e), (f), (g) și (h) din prezentul articol, cu excepția cazului în care astfel de societăți au emis acțiuni care sunt tranzacționate în cadrul unui sistem multilateral de tranzacționare, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul (15) din Directiva 2004/39/CE.”

"

Articolul 2a

Modificări ale Directivei 2004/109/CE

Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15) se modifică după cum urmează:

(1)  La articolul 2 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:"

„(r) „decizie fiscală” înseamnă orice interpretare sau aplicare în avans a unei dispoziții legale privind o situație sau o tranzacție transfrontalieră a unei societăți, care poate conduce la pierderi fiscale în statele membre sau care poate conduce la economii fiscale pentru societate, care rezultă din transferurile artificiale ale profiturilor în interiorul grupului.”

"

(2)  Se inserează următorul articol:"

„Articolul 16a

Prezentarea de informații suplimentare de către emitenți

1.  Statele membre solicită fiecărui emitent să publice anual, defalcat pentru fiecare stat membru și pentru fiecare țară terță în care are o sucursală, următoarele informații pe bază consolidată pentru exercițiul financiar:

   (a) numele, tipul activităților și localizarea geografică;
   (b) cifra de afaceri;
   (c) numărul de angajați în echivalent normă întreagă;
   (d) profitul sau pierderea înainte de impozitare;
   (e) impozitul pe profit sau pierderea;
   (f) subvențiile publice primite.

2.  Obligația prevăzută la alineatul (1) nu se aplică niciunui emitent reglementat de legislația unui stat membru în cazul în care societatea-mamă intră sub incidența legislației unui stat membru, iar informațiile relevante sunt incluse printre informațiile dezvăluite de societatea-mamă respectivă în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

3.  Informațiile menționate la alineatul (1) sunt auditate în conformitate cu Directiva 2006/43/CE și sunt publicate, dacă este posibil, ca anexă la situațiile financiare anuale sau, după caz, la situațiile financiare consolidate ale emitentului în cauză.

Articolul 16b

Prezentarea de informații suplimentare de către emitenți

1.  Statele membre solicită fiecărui emitent să publice anual, defalcat pentru fiecare stat membru și pentru fiecare țară terță în care are o sucursală, pe bază consolidată pentru exercițiul financiar, elemente esențiale ale deciziilor fiscale și informații referitoare la acestea. Comisia este împuternicită să stabilească, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 27 alineatele (2a), (2b) și (2c), forma și conținutul datelor publicate.

2.  Obligația prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică niciunui emitent reglementat de legislația unui stat membru în cazul în care societatea-mamă intră sub incidența legislației unui stat membru, iar informațiile relevante sunt incluse printre informațiile dezvăluite de societatea-mamă respectivă în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

3.  Informațiile menționate la alineatul (1) sunt auditate în conformitate cu Directiva 2006/43/CE și sunt publicate, dacă este posibil, ca anexă la situațiile financiare anuale sau, după caz, la situațiile financiare consolidate ale emitentului în cauză.”

"

(3)  La articolul 27, alineatul (2a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2a) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 2 alineatul (3), articolul 5 alineatul (6), articolul 9 alineatul (7), articolul 12 alineatul (8), articolul 13 alineatul (2), articolul 14 alineatul (2), articolul 16a alineatul (1), articolul 17 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (4), articolul 21 alineatul (4) și articolul 23 alineatele (4), (5) și (7) este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani începând cu ianuarie 2011. Comisia redactează un raport cu privire la competența delegată cu cel puțin șase luni înainte de sfârșitul perioadei de patru ani. Delegarea de competențe se extinde automat pentru perioade de o durată identică, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă în conformitate cu articolul 27a.”

"

Articolul 3

Transpunere

1.  Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu până la [18 luni de la intrarea în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modul în care fac această trimitere.

2.  Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții din legislația națională pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0158/2015).
(2) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
(3) JO C 451, 16.12.2014, p. 87.
(4) Directiva 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă (JO L 184, 14.7.2007, p. 17).
(5) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(6) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(7) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(8) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(9) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(10) Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10).
(11) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare) (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(12) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
(13) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
(14) Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p.1).
(15) Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).


Rezerva pentru stabilitatea pieţei aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră ***I
PDF 326kWORD 65k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE (COM(2014)0020 – C8-0016/2014 – 2014/0011(COD))
P8_TA(2015)0258A8-0029/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2014)0020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0016/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 4 iunie 2014(1)

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 13 mai 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0029/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 iulie 2015 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2015/… a Parlamentului European și a Consiliului privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE

P8_TC1-COD(2014)0011


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2015/1814)

(1) JO C 424, 26.11.2014, p. 46.


Navigatorii ***I
PDF 382kWORD 65k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind navigatorii, de modificare a Directivelor 2008/94/CE, 2009/38/CE, 2002/14/CE, 98/59/CE și 2001/23/CE (COM(2013)0798 – C7-0409/2013 – 2013/0390(COD))
P8_TA(2015)0259A8-0127/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0798),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0409/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 martie 2014(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 aprilie 2014(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 13 mai 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru pescuit (A8-0127/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 iulie 2015 în vederea adoptării Directivei (UE) 2015/… a Parlamentului European și a Consiliului ▌de modificare a Directivelor 2008/94/CE, 2009/38/CE și 2002/14/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 98/59/CE și 2001/23/CE ale Consiliului în ceea ce privește navigatorii

P7_TC1-COD(2013)0390


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2015/1794)

(1) JO C 226, 16.7.2014, p. 35.
(2) JO C 174, 7.6.2014, p. 50.


Cooperarea științifică și tehnologică cu Elveția: Orizont 2020 și activitățile ITER ***
PDF 242kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, prin care Confederația Elvețiană se asociază la Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare - și la Programul pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice de completare a programului Orizont 2020, și prin care se reglementează participarea Confederației Elvețiene la activitățile ITER desfășurate de întreprinderea comună, Fusion for Energy (05662/2015 – C8-0056/2015 – 2014/0304(NLE))
P8_TA(2015)0260A8-0181/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05662/2015),

–  având în vedere proiectul de acord de cooperare științifică și tehnologică dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, prin care Confederația Elvețiană se asociază la Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare - și la Programul pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice de completare a programului Orizont 2020, și care reglementează participarea Confederației Elvețiene la activitățile ITER desfășurate de întreprinderea comună, Fusion for Energy (15369/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu, în conformitate cu articolul 186, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a), articolul 218 alineatul (7) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0056/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2), articolul 108 alineatul (7) și articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0181/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Confederației Elvețiene.


Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre *
PDF 612kWORD 233k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2015)0098 – C8-0075/2015 – 2015/0051(NLE))
P8_TA(2015)0261A8-0205/2015

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0098),

–  având în vedere articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0075/2015),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0205/2015),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Considerentul 1
(1)  Statele membre și Uniunea ar trebui să depună eforturi în vederea elaborării unei strategii coordonate pentru ocuparea forței de muncă și, în special, pentru promovarea unei forțe de muncă competente, calificate și adaptabile, precum și a unor piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor de ocupare deplină a forței de muncă și de progres social enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statele membre, având în vedere practicile naționale legate de responsabilitățile partenerilor sociali, trebuie să considere promovarea ocupării forței de muncă drept o chestiune de interes comun și să își coordoneze, în cadrul Consiliului, acțiunile întreprinse în acest sens.
 (1)  Statele membre și Uniunea ar trebui să depună eforturi în vederea elaborării unei strategii eficace și coordonate pentru ocuparea forței de muncă, menită să contracareze efectele grave ale șomajului, pentru promovarea unei forțe de muncă competente și calificate, precum și a unor piețe ale muncii capabile să reacționeze la evoluția economiei, la evoluțiile sociale și cele de mediu, în special prin promovarea specifică a formării în domeniul științei, tehnologiilor, ingineriei și matematicii și prin adaptarea sistemului de învățământ, în vederea realizării obiectivelor de ocupare deplină a forței de muncă și de progres social enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Ar trebui depuse eforturi speciale pentru sporirea gradului de ocupare a forței de muncă în rândul lucrătorilor cu niveluri foarte scăzute de școlarizare sau de competențe și în rândul celor care nu sunt în măsură să dobândească competențe sau să se formeze rapid, precum și pentru reducerea nivelului șomajului pe termen lung și la scară largă în continuă creștere, acordând o atenție specială regiunilor care înregistrează întârzieri. Statele membre, având în vedere practicile naționale legate de responsabilitățile partenerilor sociali, trebuie să considere promovarea ocupării forței de muncă drept o prioritate și o chestiune de interes comun și să își coordoneze, în cadrul Consiliului, acțiunile întreprinse în acest sens. Uniunea ar trebui să însoțească aceste eforturi cu propuneri de politică care să îndeplinească obiectivele din tratat și să asigure o piață a forței de muncă integrată, favorabilă incluziunii, precum și condiții de muncă decente în toată Uniunea, inclusiv salarii adecvate, realizate și prin intermediul contractelor colective.
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul 1 a (nou)
(1a)  Eurostat estimează că, în ianuarie 2015, numărul șomerilor din Uniune ajunsese la 23 815 000, din care 18 059 000 se aflau în zona euro.
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul 1 b (nou)
(1b)  În prezent se impune stabilirea unor indicatori fiabili privind situația de sărăcie în care se găsesc mulți cetățeni ai Uniunii, comparativ cu datele precedente cuprinse în Decizia 2010/707/UE a Consiliului1a care indicau necesitatea de a elimina riscul sărăciei și excluderii pentru cel puțin 20 de milioane de persoane.
____________
1aDecizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (JO L 308, 24.11.2010, p. 46).
Amendamentul 4
Propunere de decizie
Considerentul 2
(2)  Uniunea trebuie să combată excluziunea socială și discriminarea, să asigure accesul egal la drepturile fundamentale și să promoveze justiția și protecția socială. În definirea și punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea ar trebui să țină seama de cerințele referitoare la garantarea unei protecții sociale corespunzătoare și la combaterea excluziunii sociale, precum și la un nivel ridicat de educație și de formare.
 (2)  Uniunea trebuie să combată excluziunea socială, toate formele de sărăcie, precum și discriminarea, să asigure accesul egal la drepturile fundamentale și să promoveze justiția și protecția socială. Acest obiectiv general nu trebuie să fie afectat de efectele produse de alte acte legislative sau de alte politici. În definirea și punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea ar trebui să țină seama de cerințele referitoare la garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, la combaterea excluziunii sociale, precum și la un nivel ridicat de educație și de formare.
Amendamentul 6
Propunere de decizie
Considerentul 4
(4)  Statele membre ar trebui să își considere politicile economice drept o chestiune de interes comun și să le coordoneze în cadrul Consiliului. Orientările privind ocuparea forței de muncă și orientările generale de politică economică ar trebui să fie adoptate de către Consiliu pentru a ghida politicile statelor membre și ale Uniunii.
 (4)  Statele membre ar trebui să își considere politicile economice, precum și politicile lor sociale, drept o chestiune de interes comun și să le coordoneze în cadrul Consiliului. Orientările privind ocuparea forței de muncă și orientările generale de politică economică ar trebui să fie adoptate de către Consiliu pentru a ghida politicile statelor membre și ale Uniunii.
Amendamentul 7
Propunere de decizie
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Pentru a asigura un proces decizional mai democratic cu privire la orientările integrate, care afectează cetățenii și piețele forței de muncă din întreaga Uniune, este important ca atât orientările privind ocuparea forței de muncă, cât și orientările generale de politică economică să fie stabilite de Parlamentul European și de Consiliul. Orientările integrate trebuie să permită statelor membre, ca prioritate, să adopte modele economice sustenabile și integrate la nivel european, național și local.
Amendamentul 8
Propunere de decizie
Considerentul 5
(5)  În conformitate cu dispozițiile tratatului, Uniunea Europeană a elaborat și a pus în aplicare instrumente de coordonare pentru politica fiscală și politicile macrostructurale. Semestrul european combină diferitele instrumente într-un cadru global pentru supravegherea economică și bugetară multilaterală integrată. Simplificarea și consolidarea semestrului european, astfel cum sunt stabilite în Analiza anuală a creșterii pentru 2015 realizată de Comisie, vor continua să îmbunătățească funcționarea acestuia.
 (5)  În conformitate cu dispozițiile tratatului, Uniunea Europeană a elaborat și a pus în aplicare instrumente de coordonare pentru politica fiscală și politicile macrostructurale care au un impact puternic asupra situației sociale și a ocupării forței de muncă din Uniune. Aceste politici pot determina apariția unei tendințe de stagnare și deflație în unele părți ale Uniunii, factori care pot descuraja creșterea economică și ocuparea forței de muncă. În această privință, este indispensabil să se ia în considerare noii indicatori sociali și șocurile asimetrice pe care criza financiară și economică le-a produs în unele state membre. Semestrul european combină diferitele instrumente într-un cadru global pentru supravegherea multilaterală integrată a politicilor economice, bugetare, sociale și de ocupare a forței de muncă și ar trebui să fie mai bine adaptat pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Simplificarea și consolidarea semestrului european, astfel cum sunt stabilite în Analiza anuală a creșterii pentru 2015 realizată de Comisie, pot să îmbunătățească și mai mult funcționarea acestuia, însă acest instrument nu a îmbunătățit încă situația economică din statele membre care sunt cel mai mult afectate de criză.
Amendamentul 9
Propunere de decizie
Considerentul 5 a (nou)
(5a)  Potrivit Observatorului social european (OSE), 26 de state membre au deja sisteme de susținere a veniturilor și de protecție socială1a. Comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, Marianne Thyssen, a declarat că, dacă ar putea decide personal cu privire la politicile tuturor statelor membre ale UE, atunci în toate țările europene ar exista un venit minim.
____________
1a http://www.eesc.europa.eu/resources/docs/revenu-minimum_-etude-ose_-vfinale_en--2.pdf
Amendamentul 10
Propunere de decizie
Considerentul 5 b (nou)
(5b)  La nivelul Uniunii nu există o competență de reglementare în ceea ce privește crearea unui cadru normativ pentru un salariu minim european.
Amendamentul 47
Propunere de decizie
Considerentul 6
(6)  Criza financiară și economică a scos la iveală și a evidențiat deficiențe importante în economia Uniunii și a statelor sale membre. Ea a subliniat, de asemenea, interdependența strânsă a economiilor și a piețelor muncii din statele membre. Trecerea Uniunii către o creștere economică puternică, durabilă și favorabilă incluziunii și crearea de locuri de muncă reprezintă principala provocare cu care se confruntă aceasta astăzi. Acest lucru necesită o acțiune strategică coordonată și ambițioasă, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, în conformitate cu dispozițiile din tratat și cu guvernanța economică a Uniunii. Combinând măsurile legate de ofertă și de cerere, aceste acțiuni ar trebui să cuprindă un stimulent pentru investiții, un angajament reînnoit pentru reformele structurale și exercitarea responsabilității fiscale.
 (6)  Criza financiară și economică a scos la iveală și a evidențiat deficiențe grave în economiile statelor membre și în mecanismele de coordonare ale UE. Ea a subliniat, de asemenea, interdependența strânsă a economiilor și a piețelor muncii din statele membre. Trecerea Uniunii către o creștere economică puternică, durabilă și favorabilă incluziunii și crearea de locuri de muncă, ceea ce presupune eliminarea nivelurilor ridicate de șomaj, apărute în anumite părți ale teritoriului său, reprezintă principala provocare cu care se confruntă aceasta astăzi. Acest lucru necesită o acțiune strategică hotărâtă, coordonată, ambițioasă, dar mai ales eficace, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, în conformitate cu dispozițiile din tratat și cu guvernanța economică a Uniunii. Combinând măsurile legate de ofertă și de cerere, aceste acțiuni ar trebui să cuprindă un stimulent pentru investiții, mai ales pentru acelea care urmăresc dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, a microîntreprinderilor, a întreprinderilor noi inovatoare și a companiilor care promovează locuri de muncă favorabile mediului și angajament reînnoit pentru reformele structurale și exercitarea responsabilității fiscale. Aceste acțiuni ar trebui să includă, de asemenea, crearea unei piețe a forței de muncă mai integratoare, bazate pe drepturi, însoțită de măsuri adecvate de protecție socială. Aceste acțiuni ar trebui, de asemenea, să conțină măsuri de protecție socială, precum un venit minim garantat, care urmează să fie introduse în conformitate cu practicile naționale și care trebuie să aibă ca scop combaterea sărăciei extreme și a excluderii sociale.
Amendamentul 12
Propunere de decizie
Considerentul 7
(7)  Statele membre și Uniunea ar trebui să abordeze, de asemenea, impactul social al crizei și să vizeze construirea unei societăți bazate pe coeziune, în care oamenii să aibă capacitatea să anticipeze și să gestioneze schimbările, precum și să aibă o participare activă în societate și în economie. Ar trebui să se asigure acces și oportunități pentru toți și să se reducă sărăcia și excluziunea socială, în special prin asigurarea unei funcționări eficiente a piețelor muncii și prin sisteme de protecție socială și înlăturarea barierelor din calea participării pe piața muncii. De asemenea, statele membre ar trebui să garanteze accesul tuturor cetățenilor și al tuturor regiunilor la beneficiile creșterii economice.
 (7)  Statele membre și Uniunea ar trebui să abordeze, de asemenea, impactul social al crizei, punând la dispoziție date mai fiabile privind sărăcia extremă, și să vizeze construirea unei societăți mai integratoare și mai juste, în care oamenii să aibă capacitatea să anticipeze și să gestioneze schimbările, precum și să aibă o participare activă în societate și în economie. Ar trebui să se asigure acces și oportunități nediscriminatorii pentru toți și să se reducă în mod substanțial sărăcia și excluziunea socială, în special prin asigurarea unei funcționări eficiente a piețelor muncii și prin sisteme de protecție socială adecvate și înlăturarea barierelor administrative inutile și a barierelor din calea participării pe piața muncii, în special a celor care afectează persoanele cu handicap. De asemenea, statele membre ar trebui să garanteze accesul tuturor cetățenilor și al tuturor entităților locale și regionale la beneficiile creșterii economice. Tabelul comparativ al indicatorilor-cheie privind ocuparea forței de muncă și aspectele sociale din cadrul Raportului comun privind ocuparea forței de muncă este un instrument deosebit de util în această privință, prin faptul că ajută la detectarea la timp a problemelor principale privind aspectele sociale și ocuparea forței de muncă și a divergențelor și identifică domeniile în care reacția politică este necesară în cea mai mare măsură. Totuși, următoarele ediții ale tabelului comparativ ar trebui să includă și date defalcate pe sexe.
Amendamentul 13
Propunere de decizie
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Curtea de Conturi Europeană a identificat trei riscuri ce pot afecta implementarea reușită a Garanției pentru tineret: adecvarea finanțării totale, definiția „ofertei de înaltă calitate” și modalitățile de monitorizare și raportare de către Comisie a rezultatelor acestui sistem.
Amendamentul 14
Propunere de decizie
Considerentul 7 b (nou)
(7b)  Decizia 2010/707/UE a Consiliului stabilește următoarele obiective: aducerea la 75% până în 2020 a ratei de ocupare a forței de muncă pentru femeile și bărbații cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, reducerea ratei de abandon sub 10%, creșterea la cel puțin 40% a cotei persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care absolvesc ciclul de învățământ terțiar sau un nivel de instruire echivalent și promovarea incluziunii sociale, îndeosebi prin reducerea sărăciei, vizându-se scoaterea a cel puțin 20 de milioane de persoane în afara riscului de sărăcie și excluziune. Realizarea Strategiei Europa 2020 în domeniul social și al ocupării forței de muncă rămâne un obiectiv-cheie al politicii statelor membre din domeniul ocupării forței de muncă.
________________
1a Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (JO L 308, 24.11.2010, p. 46).
Amendamentul 15
Propunere de decizie
Considerentul 8
(8)  O acțiune coerentă cu orientările reprezintă o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Orientările constituie o serie integrată de politici europene și naționale, pe care statele membre și Uniunea ar trebui să le pună în aplicare pentru a obține efectele pozitive de contagiune ale reformelor structurale coordonate, o combinație de politici economice globale corespunzătoare și o contribuție mai substanțială a politicilor europene la obiectivele Strategiei Europa 2020.
 (8)  O acțiune coerentă cu orientările reprezintă o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, obiective care nu au fost încă atinse. Rezultatul consultării publice din 2014 privind Strategia Europa 2020 indică cu claritate faptul că obiectivele privind ocuparea forței de muncă, sărăcia, excluziunea socială și educația prevăzute în strategie sunt încă extrem de pertinente și au același grad de importanță, sunt interdependente și se întăresc reciproc. Orientările constituie o serie integrată de politici europene și naționale, pe care statele membre și Uniunea ar trebui să le pună în aplicare pentru a obține efectele pozitive de contagiune ale reformelor coordonate menite să reducă inegalitățile și să sporească bunăstarea cetățenilor, o combinație de politici economice globale corespunzătoare și o contribuție mai substanțială a politicilor europene la obiectivele Strategiei Europa 2020.
Amendamentul 16
Propunere de decizie
Considerentul 9
(9)  Cu toate că aceste orientări se adresează statelor membre și Uniunii, ele ar trebui să fie puse în aplicare în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale, printr-o asociere strânsă cu parlamentele, precum și cu partenerii sociali și cu reprezentanții societății civile.
 (9)  La elaborarea și punerea în aplicare a politicilor naționale, statele membre ar trebui să asigure o guvernanță eficace. Cu toate că aceste orientări se adresează statelor membre și Uniunii, ele ar trebui să fie puse în aplicare, monitorizate și evaluate în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale, cu parlamentele, precum și cu partenerii sociali și cu reprezentanții societății civile.
Amendamentul 17
Propunere de decizie
Considerentul 10
(10)  Orientările generale pentru politicile economice oferă statelor membre un ghid pentru punerea în aplicare a reformelor, reflectând interdependența. Ele sunt coerente cu Pactul de stabilitate și de creștere. Orientările ar trebui să formeze baza pentru orice recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le-ar putea adresa statelor membre,
 (10)  Orientările generale pentru politicile economice și orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă oferă statelor membre un ghid pentru punerea în aplicare a reformelor și ar trebui să formeze baza pentru orice recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le-ar putea adresa statelor membre. Dată fiind strânsa interdependență a economiilor și piețelor forței de muncă ale statelor membre, Consiliul ar trebui să țină seama, atunci când adoptă recomandări specifice fiecărei țări, de situația din țările vecine, precum și din țările cu care respectivul stat membru are legături clare, urmând tendința migrației lucrătorilor și a oricărui alt indicator pertinent. În această privință, Comisia ar trebui să dispună de statistici și date exacte și actualizate în cazul în care recomandările specifice fiecărei țări trebuie ajustate.
Amendamentul 18
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 5 – paragraful 1
Statele membre ar trebui să faciliteze crearea de locuri de muncă, să reducă barierele din calea angajărilor de personal în întreprinderi, să promoveze antreprenoriatul și, în special, să sprijine înființarea și dezvoltarea micilor întreprinderi cu scopul de a spori rata de ocupare a locurilor de muncă pentru femei și bărbați. De asemenea, statele membre ar trebui să promoveze economia socială și să încurajeze inovarea socială în mod activ.
 Statele membre, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, ar trebui să soluționeze în mod eficace și prompt problema gravă a șomajului, să faciliteze și să investească în crearea de locuri de muncă durabile și de calitate, să soluționeze problema accesibilității pentru grupurile cele mai vulnerabile și să reducă barierele din calea angajărilor de personal în întreprinderi, la toate nivelurile de calificare și în toate sectoarele pieței muncii, inclusiv prin reducerea birocrației excesive, respectând totodată standardele de muncă și sociale, să promoveze antreprenoriatul în rândul tinerilor și, în special, să sprijine înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii cu scopul de a spori rata de ocupare a locurilor de muncă pentru femei și bărbați. Statele membre ar trebui să promoveze, printre altele, locurile de muncă din sectoarele verzi, albe și albastre și economia socială și să încurajeze inovarea socială în mod activ.
Amendamentul 19
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 5 – paragraful 2
Sarcina fiscală ar trebui să fie transferată de la impozitarea muncii la alte surse de impozitare mai puțin dăunătoare pentru ocuparea forței de muncă și creșterea economică, protejând în același timp veniturile destinate unei protecții sociale adecvate și cheltuielilor de stimulare a creșterii economice. Reducerea impozitării muncii ar trebui să vizeze componentele relevante ale sarcinii fiscale și eliminarea barierelor și a factorilor de descurajare a participării pe piața muncii, în special pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii.
 Sarcina fiscală ar trebui să fie transferată de la impozitarea muncii la alte surse de impozitare mai puțin dăunătoare pentru ocuparea forței de muncă și creșterea economică, protejând în același timp veniturile destinate unei protecții sociale adecvate și cheltuielilor direcționate către investițiile publice, inovare și crearea de locuri de muncă. Reducerea impozitării muncii ar trebui să vizeze componentele relevante ale sarcinii fiscale, combaterea discriminării și eliminarea barierelor și a factorilor de descurajare a participării pe piața muncii, în special pentru persoanele cu dizabilități și persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii, respectând totodată standardele de muncă existente.
Amendamentul 20
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 5 – paragraful 3
Statele membre ar trebui, în colaborare cu partenerii sociali, să încurajeze instituirea unor mecanisme de stabilire a salariilor care să permită o reacție a salariilor la evoluția productivității. În acest sens, ar trebui luate în considerare diferențele în materie de calificări și de condițiile de pe piețele locale ale muncii, precum și divergențele de performanță economică între diversele regiuni, sectoare și întreprinderi. În cazul stabilirii unui salariu minim, statele membre și partenerii sociali ar trebui să analizeze impactul acestuia asupra sărăciei persoanelor încadrate în muncă, creării de locuri de muncă și competitivității.
 Politicile care asigură că salariile permit un trai decent sunt în continuare importante pentru crearea de locuri de muncă și reducerea sărăciei în Uniune. Prin urmare, statele membre ar trebui, în colaborare cu partenerii sociali, să respecte și să încurajeze instituirea unor mecanisme de stabilire a salariilor care să permită o reacție a salariilor reale la evoluția productivității, contribuind la corectarea divergențelor din trecut fără a alimenta presiuni deflaționiste. Aceste mecanisme ar trebui să asigure suficiente resurse pentru satisfacerea nevoilor fundamentale, ținând cont de indicatorii de sărăcie specifici fiecărui stat membru. În acest sens, ar trebui evaluate în mod adecvat diferențele în materie de calificări și de condiții de pe piețele locale ale muncii, pentru a asigura un nivel de trai și venituri decente în întreaga Uniune. La stabilirea salariului minim în conformitate cu legislația și practicile naționale, statele membre și partenerii sociali ar trebui să asigure caracterul adecvat al acestuia și să analizeze impactul acestuia asupra sărăciei persoanelor încadrate în muncă, veniturilor gospodăriilor, cererii agregate, creării de locuri de muncă și competitivității.
Amendamentul 21
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 5 – paragraful 3 a (nou)
Statele membre ar trebui să reducă birocrația excesivă, pentru a diminua sarcina întreprinderilor mici și mijlocii, deoarece acestea contribuie în mod semnificativ la crearea de locuri de muncă.
Amendamentul 22
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 1
Statele membre ar trebui să promoveze productivitatea și capacitatea de inserție profesională printr-o furnizare adecvată de cunoștințe și competențe relevante. Statele membre ar trebui să realizeze investițiile necesare în sistemele de educație și de formare profesională, îmbunătățind, în același timp, eficiența și eficacitatea acestora pentru a ridica nivelul de competență al forței de muncă, permițând acesteia să anticipeze și să răspundă mai bine necesităților aflate în schimbare rapidă ale piețelor dinamice ale muncii, într-o economie din ce în ce mai digitală. Statele membre ar trebui să își intensifice eforturile pentru a îmbunătăți accesul tuturor la un proces de învățare în rândul adulților de calitate și pentru a pune în aplicare strategii de îmbătrânire activă, care să permită prelungirea vieții profesionale.
 Statele membre ar trebui să promoveze productivitatea sustenabilă și capacitatea de inserție profesională în locuri de muncă de calitate printr-o furnizare adecvată de cunoștințe și competențe relevante puse la dispoziția și accesibile tuturor. Ar trebui să se acorde o atenție specială îngrijirii medicale, serviciilor sociale și serviciilor de transport care se confruntă sau se vor confrunta cu deficiențe de personal pe termen mediu. Statele membre ar trebui să realizeze investiții eficace în sistemele de educație și de formare profesională calitative și favorabile incluziunii de timpuriu, îmbunătățind, în același timp, eficiența și eficacitatea acestora pentru a ridica nivelul de know-how și de competență al forței de muncă și a spori diversitatea competențelor, permițând acesteia să anticipeze și să răspundă mai bine necesităților aflate în schimbare rapidă ale piețelor dinamice ale muncii, într-o economie din ce în ce mai digitală. În acest scop, ar trebui să se țină cont de faptul că o serie de „competențe netehnice”, cum sunt cele de comunicare, devin tot mai importante pentru un număr mare de ocupații.
Amendamentul 23
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 1 a (nou)
Statele membre ar trebui să promoveze antreprenoriatul în rândul tinerilor, printre altele prin introducerea unor cursuri opționale de antreprenoriat și prin încurajarea creării de întreprinderi ale elevilor sau studenților în licee și facultăți. Statele membre, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, ar trebui să intensifice eforturile menite să îi împiedice pe tineri să renunțe la școală și să asigure o trecere ușoară de la educație și formare la viața profesională, să îmbunătățească accesul și să înlăture barierele din calea învățării de înaltă calitate în rândul adulților, acordând o atenție specială grupurilor cel mai vulnerabile și nevoilor acestora, prin oferirea unor cursuri de recalificare profesională în situațiile în care pierderea locului de muncă și schimbările de pe piața muncii necesită o reintegrare activă. În același timp, statele membre ar trebui să pună în aplicare strategii de îmbătrânire activă, pentru a permite încadrarea sănătoasă în muncă până la vârsta reală de pensionare.
Amendamentul 24
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 1 b (nou)
În timp ce asigură nivelul necesar de competențe impus de o piață a forței de muncă în continuă schimbare și sprijină programele de educație și formare în paralel cu programele de învățare în rândul adulților, statele membre ar trebui să țină cont de faptul că locurile de muncă cu un nivel scăzut de calificare sunt, de asemenea, necesare și că persoanele cu un nivel înalt de calificare beneficiază de oportunități de încadrare în muncă mai bune decât persoanele cu calificare medie sau slab calificate.
Amendamentul 25
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 1 c (nou)
Accesul la îngrijirea și educația accesibile și de înaltă calitate a copiilor preșcolari ar trebui să reprezinte o prioritate pentru politici și investiții cuprinzătoare, cuplate cu măsuri de sprijin pentru familii și părinți și cu măsuri de reconciliere, care ajută părinții să își echilibreze viața profesională cu viața de familie, ca o contribuție la prevenirea abandonului școlar și la îmbunătățirea șanselor tinerilor pe piața muncii.
Amendamentul 26
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 2
Ar trebui abordat nivelul ridicat al șomajului și ar trebui prevenit șomajul pe termen lung. Numărul șomerilor pe termen lung ar trebui redus în mod semnificativ prin intermediul unor strategii cuprinzătoare și care să se consolideze reciproc, inclusiv prin furnizarea de sprijin activ specific șomerilor pe termen lung pentru a reveni pe piața muncii. Ar trebui să fie abordat pe larg șomajul în rândul tinerilor, inclusiv prin dotarea instituțiilor relevante cu mijloacele necesare pentru a pune în aplicare pe deplin și în mod coerent planurile lor naționale de punere în aplicare a garanției pentru tineret.
 Problema șomajului, în special a șomajului pe termen lung și a nivelului ridicat al șomajului regional ar trebui soluționată în mod eficace și prompt, dar și prevenită prin intermediul unei combinații de măsuri vizând cererea și oferta. Numărul șomerilor pe termen lung și problema necorelării și perimării competențelor ar trebui soluționate prin intermediul unor strategii cuprinzătoare și care să se consolideze reciproc, inclusiv prin furnizarea de sprijin activ și personalizat bazat pe nevoi și a unor forme de protecție socială adecvate șomerilor pe termen lung pentru a reveni pe piața muncii în mod conștient și responsabil. Ar trebui să fie abordat pe larg șomajul în rândul tinerilor, prin intermediul unei strategii generale de ocupare a forței de muncă a tinerilor. Aceasta include investiții în sectoare care pot crea locuri de muncă de calitate pentru tineri și dotarea factorilor relevanți, precum servicii de sprijin pentru tineri, furnizori de educație și formare, organizații de tineret și servicii publice de ocupare a forței de muncă, cu mijloacele necesare pentru a pune în aplicare pe deplin și în mod coerent planurile lor naționale de punere în aplicare a garanției pentru tineret, dar și prin preluarea rapidă a resurselor de către statele membre. Accesul la finanțare pentru cei care aleg să demareze o afacere ar trebui facilitat printr-o accesibilitate mai extinsă a informațiilor, prin reducerea birocrației excesive și prin posibilitatea transformării ajutorului de șomaj aferent mai multor luni într-o subvenție inițială de înființare a unei întreprinderi după prezentarea unui plan de afaceri și în conformitate cu legislația națională.
Amendamentul 27
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 2 a (nou)
Statele membre ar trebui să țină cont de disparitățile locale și regionale la elaborarea și aplicarea măsurilor de combatere a șomajului și să colaboreze cu serviciile locale de ocupare a forței de muncă.
Amendamentul 28
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 3
Ar trebui abordate deficiențele structurale ale sistemelor de educație și de formare, pentru a se asigura un învățământ de calitate și pentru a preveni și a combate părăsirea timpurie a școlii. Statele membre ar trebui să crească nivelul de studii, să analizeze sistemele de învățare duale și să modernizeze învățământul profesional, sporind, în același timp, oportunitățile de recunoaștere a competențelor dobândite în afara sistemului de învățământ oficial.
 Ar trebui abordate deficiențele structurale ale sistemelor de educație și de formare, pentru a se asigura un învățământ de calitate și pentru a preveni și a combate părăsirea timpurie a școlii și pentru a promova o educație atotcuprinzătoare, de înaltă calitate, pornind de la nivelul de bază. În acest scop sunt necesare sisteme educaționale flexibile orientate înspre practică. Statele membre, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, ar trebui să crească calitatea nivelului de studii, făcându-l accesibil pentru toți, să instituie și să îmbunătățească sisteme de învățare duale, adaptate nevoilor acestora, prin modernizarea învățământului profesional și a cadrelor existente, cum este europass, asigurând în același timp, unde este cazul, o reconversie profesională corespunzătoare și recunoașterea competențelor profesionale dobândite în afara sistemului de învățământ oficial. Ar trebui consolidate legăturile dintre educație și piața muncii, asigurându-se în același timp că educația este suficient de vastă pentru a oferi o bază solidă pentru încadrarea în muncă pe tot parcursul vieții.
Amendamentul 29
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 3 a (nou)
Statele membre ar trebui să își orienteze sistemele de formare mai mult către piața forței de muncă, vizând o tranziție mai bună de la formare la angajare. În special în contextul digitalizării și în ceea ce privește noile tehnologii, locurile de muncă verzi și asistența medicală sunt esențiale.
Amendamentul 30
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 4
Barierele din calea participării pe piața muncii ar trebui să fie reduse, în special în cazul femeilor, al lucrătorilor vârstnici, al tinerilor, al persoanelor cu handicap și al migranților legali. Egalitatea de gen, inclusiv egalitatea de remunerare trebuie să fie garantată pe piața muncii, precum și accesul la servicii de învățământ și de îngrijire de calitate și la prețuri abordabile pentru preșcolari.
 Discriminarea pe piața muncii, precum și în ceea ce privește accesul pe piața muncii trebuie redusă în continuare, în special în cazul grupurilor care se confruntă cu discriminare sau excludere, cum sunt femeile, lucrătorii vârstnici, tinerii, persoanele cu handicap și migranții legali. Egalitatea de gen, inclusiv egalitatea de remunerare, trebuie să fie garantată pe piața muncii, precum și accesul la servicii de învățământ și de îngrijire de calitate și la prețuri abordabile pentru preșcolari, precum și prin flexibilitatea necesară pentru a preveni excluderea celor care și-au întrerupt carierele din cauza responsabilităților familiale, cum sunt persoanele care îngrijesc membri ai familiei. În acest sens, Directiva privind femeile în consiliile de administrație ar trebui deblocată de statele membre.
Amendamentul 31
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 4 a (nou)
În această privință, statele membre ar trebui să țină seama de faptul că numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) este mai ridicat în cazul femeilor decât al bărbaților și că fenomenul NEET este cauzat, în primul rând, de creșterea șomajului în rândul tinerilor, dar și de inactivitatea corelată cu lipsa studiilor.
Amendamentul 32
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 6 – paragraful 5
Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin Fondul social european și alte fonduri de sprijin ale Uniunii în vederea îmbunătățirii ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale, a educației și a administrației publice.
 Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin, cu eficiență și eficacitate, Fondul social european și sprijinul primit din alte fonduri ale Uniunii pentru a combate sărăcia, pentru a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă, incluziunea socială, educația, administrația publică și serviciile publice. Fondul european pentru investiții strategice și platformele sale de investiții ar trebui să fie, de asemenea, mobilizate pentru a se asigura că sunt create locuri de muncă calitative și că lucrătorii sunt dotați cu competențele necesare pentru tranziția Uniunii către un model de creștere sustenabilă.
Amendamentul 33
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 7 – paragraful 1
Statele membre ar trebui să reducă segmentarea pieței muncii. Normele de protecție a ocupării forței de muncă și instituțiile ar trebui să asigure un mediu adecvat pentru recrutare, oferind, în același timp, un nivel adecvat de protecție persoanelor încadrate în muncă și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă sau angajate pe baza unor contracte temporare sau cu contracte de muncă independente. Ar trebui să fie asigurate locuri de muncă de calitate în ceea ce privește securitatea socioeconomică, oportunitățile de educație și formare profesională, condițiile de muncă (inclusiv sănătatea și securitatea) și echilibrul dintre viața profesională și cea privată.
 Statele membre ar trebui să reducă segmentarea pieței muncii, soluționând problemele legate de locurile de muncă precare, munca nedeclarată și contractele în care nu se menționează numărul de ore de lucru. Normele de protecție a ocupării forței de muncă și instituțiile ar trebui să asigure un mediu adecvat pentru recrutare, oferind, în același timp, un nivel adecvat de protecție persoanelor încadrate în muncă și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă sau angajate pe baza unor contracte temporare, cu fracțiune de normă, atipice sau contracte de muncă independentă, implicând în mod activ partenerii sociali și promovând contractele colective de muncă. Ar trebui să se asigure locuri de muncă de calitate pentru toți, avându-se în vedere securitatea socioeconomică, sustenabilitatea, salarii adecvate, drepturile la locul de muncă, condiții de muncă decente (inclusiv în ceea ce privește sănătatea și securitatea), protecția prin securitatea socială, egalitatea de gen și oportunitățile de educație și formare profesională. Prin urmare, trebuie promovate intrarea tinerilor pe piața muncii, reintegrarea profesională a persoanelor care sunt șomere de foarte mult timp și echilibrul dintre viața profesională și cea privată, precum și asigurarea unor programe de îngrijire la prețuri accesibile și modernizarea organizării muncii. În ceea ce privește condițiile de muncă, ar trebui promovată convergența ascendentă în întreaga Uniune.
Amendamentul 34
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 7 – paragraful 1 a (nou)
Accesul la piața muncii ar trebui să faciliteze activitatea antreprenorială, crearea de locuri de muncă sustenabile în toate sectoarele, inclusiv crearea de locuri de muncă verzi, precum și asistența și inovarea socială pentru a utiliza în mod optim competențele persoanelor, pentru a stimula dezvoltarea acestora pe întreaga durată a vieții și pentru a încuraja inovarea inițiată de angajați.
Amendamentul 35
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 7 – paragraful 2
Statele membre ar trebui să implice îndeaproape parlamentele naționale și partenerii sociali în elaborarea și în punerea în aplicare a reformelor și a politicilor relevante, în conformitate cu practicile naționale, sprijinind totodată îmbunătățirea funcționării și a eficacității dialogului social la nivel național.
 Statele membre ar trebui să implice îndeaproape parlamentele naționale, partenerii sociali, organizațiile societății civile și autoritățile regionale și locale în elaborarea și în punerea în aplicare a reformelor și politicilor relevante, în conformitate cu principiul parteneriatului și cu practicile naționale, sprijinind totodată îmbunătățirea funcționării și a eficacității dialogului social la nivel național, în special în țările cu probleme majore legate de devalorizarea salariilor cauzată de dereglementarea recentă a piețelor forței de muncă și de deficiențele negocierii colective.
Amendamentul 36
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 7 – paragraful 3
Statele membre ar trebui să consolideze politicile active pe piața muncii, prin ameliorarea direcționării, a impactului, a acoperirii și a interacțiunii acestora cu măsurile pasive. Aceste politici ar trebui să vizeze îmbunătățirea corelării cererii și a ofertei și sprijinirea tranzițiilor durabile pe piața muncii, serviciile publice de ocupare a forței de muncă furnizând asistență personalizată și punând în aplicare sisteme de măsurare a performanțelor. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că sistemele lor de protecție socială activează și abilitează în mod eficient persoanele care pot participa pe piața muncii, protejează persoanele (temporar) excluse de pe piața muncii și/sau care se află în imposibilitatea de a participa la aceasta și pregătesc persoanele pentru riscurile potențiale, prin investiții în capitalul uman. Statele membre ar trebui să promoveze piețe incluzive ale muncii deschise tuturor și, de asemenea, să instituie măsuri eficace de combatere a discriminării.
 Statele membre ar trebui să asigure standarde de calitate fundamentale în ceea ce privește politicile active pe piața muncii, prin îmbunătățirea obiectivelor, a impactului și a razei de acțiune a acestora, precum și a interacțiunii lor cu măsurile de sprijin, precum securitatea socială. Aceste politici ar trebui să vizeze îmbunătățirea accesului pe piața muncii, consolidarea negocierii colective și a dialogului social și sprijinirea tranzițiilor durabile pe piața muncii, oferind servicii publice de ocupare a forței de muncă înalt calificate, care să furnizeze asistență personalizată și să introducă sisteme de măsurare a performanțelor. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că sistemele lor de protecție socială activează și abilitează în mod eficient persoanele care pot participa pe piața muncii, protejează persoanele excluse (temporar) de pe piața muncii și/sau care se află în imposibilitatea de a participa la aceasta și pregătesc persoanele pentru riscurile potențiale și condițiile sociale și economice în schimbare, prin investiții în capitalul uman. Pentru a reduce sărăcia, una dintre măsurile care ar trebui introduse de statele membre, în conformitate cu practicile la nivel național, ar trebui să fie stabilirea unui venit minim proporțional cu situația socioeconomică specifică a acestora. Statele membre ar trebui să promoveze piețe incluzive ale muncii deschise tuturor și, de asemenea, să instituie măsuri eficace de combatere a discriminării.
Amendamentul 37
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 7 – paragraful 4
Ar trebui să fie asigurată mobilitatea lucrătorilor în scopul valorificării întregului potențial al pieței europene a muncii, inclusiv prin îmbunătățirea portabilității drepturilor de pensie și a recunoașterii calificărilor. Statele membre ar trebui, în același timp, să prevină încălcările normelor existente.
 Ar trebui să se asigure mobilitatea lucrătorilor, care ar trebui să reprezinte un drept fundamental și să rămână la libera alegere a acestora, în scopul valorificării întregului potențial al pieței europene a muncii, inclusiv prin îmbunătățirea portabilității drepturilor de pensie și a recunoașterii efective a calificărilor și a competențelor și prin eliminarea birocrației și a altor obstacole existente. Statele membre ar trebui, în același timp, să soluționeze problemele legate de barierele lingvistice, îmbunătățind sistemele de formare în acest domeniu. Statele membre ar trebui de asemenea să utilizeze în mod adecvate rețeaua EURES pentru a încuraja mobilitatea lucrătorilor. Ar trebui promovate investițiile în regiunile care se confruntă cu plecarea forței de muncă în vederea reducerii exodului de creiere și a încurajării revenirii lucrătorilor care participă la programe de mobilitate.
Amendamentul 38
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 7a (nouă) – titlu
Îmbunătățirea calității și performanțelor sistemelor de educație și formare la toate nivelurile
Amendamentul 39
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 7 a (nouă)
Accesul la îngrijire și la o educație de calitate, accesibilă din punct de vedere financiar, pentru copiii preșcolari ar trebui să reprezinte o prioritate pentru statele membre, întrucât acestea reprezintă măsuri importante de sprijin pentru actorii de pe piața forței de muncă și contribuie la creșterea nivelului general al ocupării forței de muncă, sprijinind, în același timp, cetățenii în ceea ce privește responsabilitățile lor. Statele membre ar trebui să elaboreze politici cuprinzătoare și să asigure investițiile necesare pentru a îmbunătăți măsurile de sprijin pentru familii și părinți și măsurile de reconciliere, care ajută părinții să ajungă la un echilibru între viața profesională și viața de familie, contribuind astfel la prevenirea renunțării timpurii la școală și la sporirea șanselor tinerilor pe piața forței de muncă.
Amendamentul 40
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 8 – titlu
Asigurarea echității, combaterea sărăciei și promovarea egalității de șanse
 Asigurarea justiției sociale, combaterea sărăciei și promovarea egalității de șanse
Amendamentul 41
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 8 – paragraful 1
Statele membre ar trebui să își modernizeze sistemele de protecție socială pentru a oferi o protecție eficace, eficientă și adecvată pe parcursul tuturor etapelor din viața unei persoane, garantând echitatea și abordând inegalitățile. Este nevoie de politici sociale simplificate și mai bine orientate, completate de servicii de calitate și abordabile de învățământ și de îngrijire a copiilor, de formare și de asistență în căutarea unui loc de muncă, de ajutoare pentru locuință și de servicii medicale accesibile, de accesul la serviciile de bază, cum ar fi accesul la un cont bancar și la internet, precum și de adoptarea de măsuri pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii și combaterea excluziunii sociale.
 În cooperare cu autoritățile locale și regionale, statele membre ar trebui să își îmbunătățească sistemele de protecție socială asigurând standarde de bază pentru a oferi o protecție eficace, eficientă și sustenabilă pe parcursul tuturor etapelor din viața unei persoane, garantând viața demnă, accesul la protecția socială, respectarea deplină a drepturilor sociale, echitatea și abordând inegalitățile, precum și asigurând incluziunea în vederea eliminării sărăciei, în special pentru persoanele excluse de pe piața forței de muncă și pentru grupurile mai vulnerabile. Este nevoie de politici sociale simplificate, mai bine orientate și mai ambițioase, care să includă servicii de calitate și abordabile de învățământ și de îngrijire a copiilor, formare și asistență eficiente în căutarea unui loc de muncă , ajutoare pentru locuință și servicii medicale de înaltă calitate și accesibile tuturor, accesul la serviciile de bază, cum ar fi accesul la conturi bancare și la internet, precum și adoptarea de măsuri pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii și combaterea sărăciei extreme și a excluziunii sociale și, mai general, a tuturor formelor de sărăcie. În special, sărăcia în rândul copiilor trebuie soluționată în mod decisiv.
Amendamentul 42
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 8 – paragraful 2
În acest scop, ar trebui utilizate în mod complementar o varietate de instrumente, inclusiv de facilitare a activării forței de muncă și de sprijin pentru venituri, orientate spre nevoile individuale. Sistemele de protecție socială ar trebui concepute în așa fel încât să faciliteze includerea tuturor persoanelor îndreptățite, să sprijine investițiile în capitalul uman și să ajute la prevenirea, reducerea și protecția împotriva sărăciei.
 În acest scop, ar trebui utilizate în mod complementar o varietate de instrumente, inclusiv de facilitare a activării forței de muncă și de sprijin pentru venituri, orientate spre nevoile individuale. În acest sens, este de competența fiecărui stat membru să stabilească niveluri ale venitului minim în funcție de practicile naționale și proporționale cu situația socioeconomică specifică în statele membre respective. Sistemele de protecție socială ar trebui concepute în așa fel încât să faciliteze accesul și includerea tuturor persoanelor într-un mod nediscriminatoriu, să sprijine investițiile în capitalul uman și să ajute la prevenirea, reducerea și protecția împotriva sărăciei și a excluderii sociale, precum și a altor riscuri, precum cele la adresa sănătății și lipsa unui loc de muncă. Ar trebui acordată o atenție specială copiilor sărăci, ca urmare a faptului că părinții se află în șomajul de foarte mult timp.
Amendamentul 43
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 8 – paragraful 3
Sistemele de pensii ar trebui să fie reformate pentru a garanta caracterul durabil și adecvat al acestora pentru femei și bărbați în contextul unei longevități sporite și al unor schimbări demografice, inclusiv prin asocierea vârstelor legale de pensionare cu speranța de viață, prin creșterea vârstelor efective de pensionare și prin dezvoltarea economiilor complementare pentru pensii.
 Sistemele de pensii ar trebui să fie structurate în așa fel încât să se asigure caracterul sustenabil, sigur și adecvat al acestora pentru femei și bărbați prin consolidarea sistemelor de pensii, cu scopul de a asigura un venit decent la pensie, cel puțin deasupra nivelului de sărăcie. Sistemele de pensii ar trebui să includă consolidarea, dezvoltarea în continuare și îmbunătățirea celor trei piloni ai sistemelor de economii pentru pensii. Stabilirea vârstei de pensionare în funcție de speranța de viață nu este singurul instrument cu ajutorul căruia se pot soluționa problemele legate de îmbătrânire. Reformele sistemele de pensii ar trebui să reflecte, printre altele, tendințele de pe piața forței de muncă, situația demografică, situația în ceea ce privește sănătatea și bogăția, condițiile de lucru și raportul de dependență economică. Cea mai bună modalitate de a soluționa problemele legate de îmbătrânire este creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în general, cu ajutorul, printre altele, al investițiilor sociale în îmbătrânirea activă.
Amendamentul 44
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 8 – paragraful 4
Statele membre ar trebui să îmbunătățească accesibilitatea, eficiența și eficacitatea sistemelor de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung pentru a se asigura că acestea sunt efectiv funcționale și accesibile, protejând, în același timp, sustenabilitatea fiscală.
 Statele membre ar trebui să îmbunătățească calitatea, accesibilitatea din punct de vedere financiar, accesibilitatea în general, eficiența și eficacitatea sistemelor de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung, precum și serviciile sociale și condițiile de muncă decente în sectoarele conexe, protejând, în același timp, sustenabilitatea financiară a acestor sisteme prin îmbunătățirea finanțării bazate pe solidaritate.
(Notă: versiunea în limba română a propunerii Comisiei este diferită față de versiunea în limba engleză.)
Amendamentul 45
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 8 – paragraful 4 a (nou)
Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin sprijinul oferit de Fondul social european și alte fonduri ale Uniunii în vederea combaterii sărăciei, a excluziunii sociale și a discriminării, a îmbunătățirii accesibilității persoanelor cu dizabilități, a promovării egalității între femei și bărbați și a îmbunătățirii administrației publice.
Amendamentul 46
Propunere de decizie
Anexă – orientarea 8 – paragraful 4 b (nou)
Obiectivele principale ale Strategiei Europa 2020, pe baza cărora statele membre își stabilesc propriile obiective naționale, ținând seama de pozițiile lor de plecare respective și de circumstanțele naționale, urmăresc să crească rata de ocupare a forței de muncă la 75 % pentru femeile și bărbații cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, să reducă rata de abandon la mai puțin de 10 %, să crească la cel puțin 40 % cota persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care termină ciclul de învățământ terțiar sau un nivel de instruire echivalent, și să promoveze incluziunea socială, îndeosebi prin reducerea sărăciei, vizându-se ca cel puțin 20 de milioane de persoane să nu mai fie expuse riscului de sărăcie și excluziune1a.
__________________
1a Populația se definește ca numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune, în conformitate cu următorii trei indicatori (riscul de sărăcie, starea de sărăcie, gospodării fără persoane ocupate), statele membre având libertatea de decizie în ceea ce privește stabilirea obiectivelor naționale pe baza celor mai adecvați indicatori, ținând seama de circumstanțele și prioritățile lor naționale.

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/001 FI/Broadcom  Finlanda
PDF 280kWORD 85k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2015/001 FI/Broadcom introdusă de Finlanda) (COM(2015)0232 – C8-0135/2015 – 2015/2125(BUD))
P8_TA(2015)0262A8-0210/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0232 – C8-0135/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (1)(Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0210/2015),

A.  întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea noului Regulament privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Finlanda a prezentat cererea EGF/2015/001 FI/Broadcom pentru o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a celor 568 de disponibilizări operate în cadrul întreprinderii Broadcom Communications Finland, a cărei activitate se încadrează în diviziunea 46 din NACE a doua revizuire („Vânzarea cu ridicata, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor”)(4), și în cadrul a doi furnizori sau producători din aval;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Finlanda are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară în valoare de 1 365 000 EUR;

2.  ia act de faptul că autoritățile finlandeze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 30 ianuarie 2015, iar Comisia a pus la dispoziție evaluarea cererii la 2 iunie 2015; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat rapid, în mai puțin de cinci luni;

3.  reamintește că, în anii 2000, efectivele de personal din filialele finlandeze de pe toate continentele au crescut, însă după aceea, începând din 2004, Asia a devenit în mod clar cel mai mare angajator din industria produselor electronice și industria electrică, ceea ce a dus la scăderea efectivelor de personal din Europa; este de părere că disponibilizările din cadrul întreprinderii Broadcom sunt parțial legate de tendința care afectează întreaga industrie finlandeză a produselor electronice și care a culminat cu anunțul referitor la concedierile masive operate de Nokia în 2011; conchide totuși că evenimentele respective sunt legate în mare măsură de schimbările intervenite în structura comerțului mondial din cauza globalizării;

4.  observă că aceste concedieri vor agrava și mai mult situația șomajului, în special în regiunea Ostrobotnia de Nord (care face parte din regiunea FI1A de nivel NUTS(5) 2), unde au avut loc 424 dintre cele 568 de disponibilizări; constată că, în această regiune, rata șomajului este permanent mai mare cu câteva puncte procentuale decât media națională; observă că, în august 2014, în timp ce rata națională a șomajului era de 12,2 %, în Ostrobotnia de Nord aceasta s-a ridicat la 14,1 %, iar în orașul cel mai afectat, Oulu, a fost de 16,1 %, această regiune fiind puternic afectată, începând cu 2011, și de disponibilizările masive de la Nokia;

5.  consideră că anchetele și vizitele efectuate în întreprinderi sunt acțiuni care nu numai că aduc beneficii lucrătorilor disponibilizați vizați de această cerere, ci pot contribui și la perfecționarea cunoștințelor referitoare la problemele legate de ocuparea forței de muncă în acest sector, ceea ce poate fi util în cazul unor concedieri viitoare; observă că aceste acțiuni specifice reprezintă deja o continuare a unei măsuri asemănătoare puse în aplicare într-un caz anterior în care s-a solicitat asistența FEG în Finlanda (EGF/2013/001 FI/Nokia);

6.  observă că, până în prezent, sectorul „Vânzarea cu ridicata, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor” a făcut obiectul unei alte cereri FEG (cererea EGF/2010/012 NL/Noord Holland ICT), care s-a bazat, de asemenea, pe criteriul globalizării;

7.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile finlandeze au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 11 august 2014, cu mult înainte de decizia și chiar de cererea de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

8.  constată că Finlanda are în vedere trei tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de cerere: să îi ajute să găsească un nou loc de muncă, (ii) să îi ajute să își înceapă propria afacere și (iii) să le furnizeze servicii de formare sau de educație;

9.  ia act de faptul că autoritățile intenționează să folosească un procent 17,46% din totalul costurilor pentru indemnizații și stimulente acordate sub forma unor subvenții salariale (în cadrul salariului, pentru fiecare raport de muncă stabilit pentru un anumit lucrător) și indemnizații pentru călătorie, cazare pe timp de noapte și mutare, procent care reprezintă jumătate din suma maximă permisă pentru astfel de măsuri, și anume 35% din totalul costurilor;

10.  salută procedurile adoptate de autoritățile finlandeze pentru consultarea beneficiarilor vizați sau a reprezentanților acestora ori a partenerilor sociali, precum și a autorităților locale și regionale;

11.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

12.  reamintește că, potrivit articolului 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare, iar pachetul în cauză ar trebui să fie compatibil cu trecerea la o economie durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

13.  salută complementaritatea intervențiilor finanțate din FEG propuse cu alte acțiuni finanțate din fonduri naționale sau fonduri ale Uniunii;

14.  constată că informațiile prezentate cu privire la pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie finanțate din FEG includ informații privind complementaritatea acestora cu măsurile finanțate din fondurile structurale; subliniază că autoritățile finlandeze confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

15.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și a posibilului impact asupra eficacității administrării dosarelor;

16.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2015/001 FI/Broadcom depusă de Finlanda)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2015/1477)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).
(5) Regulamentul (UE) nr. 1046/2012 al Comisiei din 8 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) privind transmiterea seriilor temporale privind noua împărțire regională (JO L 310, 9.11.2012, p. 34).


Bugetul 2016 - Mandat pentru trilog
PDF 1544kWORD 15516k
Rezoluţie
Anexă
Anexă
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la mandatul pentru trilogul privind proiectul de buget 2016 (2015/2074(BUD))
P8_TA(2015)0263A8-0217/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 312 și 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar2016, adoptat de Comisie la 24 iunie 2015 (COM(2015)0300),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2016, secțiunea III – Comisia(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 februarie 2015 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2016,

–  având în vedere titlul II capitolul 8 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere scrisorile Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0217/2015),

Proiectul de buget pentru 2016: respectarea angajamentelor și a priorităților în materie de finanțare

1.  reamintește că, în rezoluția sa din 11 martie 2015, menționată mai sus, Parlamentul a plasat crearea de locuri de muncă decente și de calitate și dezvoltarea în toată Uniunea a întreprinderilor și a antreprenoriatului pentru o creștere economică inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii (cele trei obiective), împreună cu solidaritatea internă și externă în cadrul unei Europe sigure, în centrul priorităților sale pentru bugetul 2016; își reafirmă atașamentul față de respectarea angajamentelor juridice, precum și a celor politice și solicită din nou instituțiilor să-și respecte promisiunile;

2.  subliniază, în acest context, faptul că în cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 s-au stabilit plafoane pentru toate rubricile, însă s-a prevăzut și un nivel maxim de flexibilitate specifică pentru ca Uniunea să-și poată îndeplini obligațiile legale și s-au prevăzut instrumente speciale prin intermediul cărora Uniunea să poată reacționa la anumite circumstanțe neprevăzute sau să finanțeze cheltuieli identificate cu precizie care depășesc plafoanele;

3.  salută faptul că proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 elaborat de Comisie consolidează prioritățile menționate și propune creșterea sprijinului acordat de UE programelor orientate către investiții, cunoaștere, locuri de muncă și creștere și, în special, unui program de mobilitate emblematic, așa cum este Erasmus+; consideră că proiectul de buget pe 2016 reprezintă o evoluție binevenită în ceea ce privește sprijinirea statelor membre în depășirea dificultăților structurale, îndeosebi a pierderii competitivității; își exprimă satisfacția față de faptul că, în plus față de majorările așteptate în mod justificat la rubrica 3 (Securitate și cetățenie) și la rubrica 4 (Europa globală), Comisia acceptă provocarea de a reacționa la noi evoluții, cum ar fi crizele din Ucraina, Siria și bazinul Mării Mediterane, răspunzând nevoilor legate de securitate și migrație ale UE și ale statelor membre și făcând dovada unei voințe politice puternice în domeniul acțiunii externe și a unui angajament bugetar față de țările de origine și de tranzit;

4.  salută includerea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în proiectul de buget pentru 2016 și, în special, mobilizarea marjei globale pentru angajamente în scopul acoperirii unei părți din cheltuielile necesare pentru finanțarea Fondului de garantare al FEIS în valoare de 8 miliarde EUR, în loc de a se baza în exclusivitate pe reducerile bugetare de la programul Orizont 2020 și de la Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE); subliniază că Parlamentul a urmărit să reducă la maximum efectul asupra acestor două programe, iar acordul la care au ajuns colegiuitorii a dus la micșorarea cu încă 1 miliard EUR a reducerilor respective, cruțând în special cercetarea fundamentală; se așteaptă ca acordul final privind FEIS să se reflecte cât mai curând posibil în bugetul pe 2016, în baza unei scrisori rectificative;

5.  reamintește, cu toate acestea, că decizia privind autorizarea creditelor anuale pentru constituirea Fondului de garantare al FEIS va fi luată exclusiv de autoritatea bugetară, în cadrul procedurii bugetare anuale; se angajează, în acest context, să compenseze într-o măsură mai mare reducerile ce afectează programele Orizont 2020 și MIE, care sunt în continuare semnificative, pentru a permite acestor programe să-și realizeze în totalitate obiectivele, care au fost stabilite abia acum doi ani în urma negocierilor asupra temeiului juridic al fiecăruia; intenționează, de asemenea, că analizeze în detaliu dacă aceste reduceri ar trebui concentrate în perioada 2016-2018, astfel cum propune Comisia, sau dacă ar trebui repartizate și în anii 2019-2020 pentru a reduce cât mai mult impactul asupra acestor programe;

6.  regretă faptul că programul „Competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii” (COSME) suferă o reducere nominală a creditelor de angajament pentru perioada 2015-2016; evidențiază semnalul negativ pe care l-ar transmite o astfel de reducere într-un moment în care este mare nevoie de potențialul în materie de inovare și de creare de locuri de muncă al IMM-urilor pentru a stimula redresarea UE, a reduce deficitul de investiții și a contribui la prosperitatea Uniuni în viitor; reamintește că promovarea antreprenoriatului, îmbunătățirea competitivității și a accesului la piețe pentru întreprinderile din Uniune, inclusiv pentru întreprinderile sociale, precum și îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri, care contribuie semnificativ la economia și competitivitatea Europei, sunt priorități comune, în mod evident, tuturor instituțiilor, care au justificat finanțarea anticipată și consolidarea creditelor destinate COSME în ultimii doi ani, având în vedere ratele ridicate de implementare ale acestui program; intenționează, prin urmare, să se asigure că acest program evoluează pozitiv în 2016;

7.  își reafirmă îngrijorarea cu privire la finanțarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ca instrument de bază în lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor din Uniune, care reprezintă o prioritate de prim rang pentru toți factorii de decizie europeni; constată concentrarea în 2014 și 2015 a alocării complementare pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; regretă faptul că pentru 2016 nu sunt propuse noi angajamente; reamintește că în CFM s-a prevăzut o marjă globală pentru angajamente, care urmează să fie pusă la dispoziție peste nivelul plafoanelor începând cu 2016, fiind destinată obiectivelor de politică legate de creștere și de ocuparea forței de muncă, mai ales de ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; reamintește că, în consecință, în Regulamentul privind Fondul social european s-a prevăzut posibilitatea de a se revizui în sens crescător, în cadrul procedurii bugetare, resursele alocate Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru perioada 2016-2020; solicită, prin urmare, continuarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor prin recurgerea la oricare dintre dispozițiile privind flexibilitatea prevăzute în CFM și intenționează să asigure includerea în bugetul pe 2016 a sumelor necesare;

8.  constată că, datorită unui acord încheiat în timp util cu privire la reprogramarea, în cadrul gestiunii partajate, a angajamentelor din cadrul financiar multianual 2014-2020, la care s-a ajuns ca urmare a adoptării cu întârziere a normelor și programelor corespunzătoare, Comisia a inclus în proiectul său de buget pe 2016 (rubricile 2 și 3) 4,5 miliarde EUR în credite de angajament, care nu au putut fi utilizate în 2014; amintește că bugetul rectificativ nr. 1/2015 a permis deja realizarea unui transfer de 16,5 miliarde EUR din 2014 în 2015 la rubricile 1b, 2 și 3; subliniază faptul că este vorba totuși de simple transferuri ale creditelor convenite deja pentru 2014 și, prin urmare, ar trebui ca, din motive de comparabilitate, aceste sume să fie eliminate din orice evaluare a evoluției bugetului pe 2016 în raport cu bugetul pe 2015; indică, prin urmare, că programele în cauză beneficiază, de fapt, de credite de angajament consolidate în cadrul proiectului de buget pe 2016;

9.  este preocupat de demararea mai lentă decât s-a preconizat a unor noi programe aferente perioadei CFM 2014-2020, din cauza aprobării cu întârziere a temeiurilor juridice și a programelor operaționale, precum și a deficitelor de credite de plată în 2014; se angajează să analizeze dacă creditele de angajament și creditele de plată solicitate vor permite în realitate acestor noi programe să atingă viteza de croazieră; îndeamnă Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a recupera întârzierile în punerea în aplicare a acestora;

10.  ia notă de faptul că proiectul de buget al UE pentru 2016 se ridică la 153,5 miliarde EUR în credite de angajament (inclusiv 4,5 miliarde EUR reprogramate din 2014) și 143,5 miliarde EUR în credite de plată; subliniază că, dacă se face abstracție de efectul reprogramării în 2015 și 2016, acest lucru corespunde unei creșteri de 2,4 % în credite de angajament și de 1,6 % în credite de plată față de bugetul pe 2015; subliniază că acestea sunt creșteri globale moderate, care urmează traiectoria stabilită de CFM, iar dacă se ia în considerare și inflația, acestea nu reprezintă aproape nicio creștere în termeni reali, fapt care scoate în evidență importanța asigurării eficienței și eficacității în efectuarea cheltuielilor;

11.  subliniază faptul că Comisia prevede, sub plafoanele CFM, o marjă de 2,2 miliarde EUR în credite de angajament (din care 1,2 miliarde EUR sunt la rubrica 2) și de 1,6 miliarde EUR în credite de plată; reamintește faptul că marjele disponibile în credite de angajament și în credite de plată, precum și plățile neexecutate alimentează marjele globale care urmează să fie utilizate în anii următori, atunci când este necesar; ia act de faptul că este prima dată când se mobilizează marja globală pentru angajamente, iar o parte a acesteia va fi utilizată pentru FEIS; salută, în principiu, utilizarea propusă a Instrumentului de flexibilitate pentru cheltuieli identificate cu precizie ca aparținând noilor inițiative ale UE în domeniul azilului și migrației și care nu pot fi finanțate în limitele stabilite pentru rubrica 3; intenționează să recurgă la o parte din marjele rămase și la dispozițiile de flexibilitate corespunzătoare prevăzute de CFM pentru a consolida prioritățile esențiale;

Plăți: restabilirea încrederii

12.  reamintește că deficitul de credite de plată, cauzat în mare parte de plafoanele insuficient de ridicate ale creditelor de plată și de insuficiența fondurilor prevăzute în buget, a atins niveluri fără precedent în 2014 și rămâne critic în 2015; își exprimă temerea că acest lucru va pune în pericol și în continuare buna implementare a noilor programe din CFM 2014-2020 și va penaliza beneficiarii, mai ales autoritățile locale, regionale și naționale, care se confruntă cu dificultăți economice și sociale; deși sprijină gestionarea activă a plăților de către Comisie, este preocupat de amânarea cererilor de propuneri, de reducerea prefinanțării și de întârzierile în efectuarea plăților, ceea ce poate afecta realizarea obiectivelor ce țin de coeziunea economică, socială și teritorială; își reafirmă preocuparea cu privire la reducerile ad-hoc aplicate de Consiliu creditelor de plată în cadrul examinării sale a bugetelor anuale, inclusiv programelor de la rubrica 1a pentru competitivitate, creștere și creare de locuri de muncă; invită Comisia să elaboreze, cel târziu până la 31 martie 2016, un raport privind impactul asupra beneficiarilor ale căror plăți din partea Uniunii au fost amânate în 2013-2015, precum și impactul asupra implementării programelor;

13.  salută faptul că proiectul de buget al UE reflectă declarația comună privind un plan de plăți pentru perioada 2015-2016 convenit de Parlament, Consiliu și Comisie în urma diagnosticului stabilit de cele trei instituții și a angajamentului comun asumat de acestea de a reduce volumul restanțelor; reamintește că, în conformitate cu articolul 310 din TFUE, veniturile și cheltuielile din bugetul UE trebuie să fie în echilibru; observă că, potrivit estimărilor Comisiei, creditele de plată solicitate în proiectul de buget ar reduce volumul facturilor neplătite până la un nivel sustenabil de aproximativ 2 miliarde EUR; se angajează, așadar, să sprijine pe deplin propunerea Comisiei și solicită Consiliului să-și respecte angajamentele în această privință;

14.  subliniază că Parlamentul, Consiliul și Comisia s-au angajat să evite pe viitor acumularea la finele anului a unui volum nesustenabil de plăți restante, respectând totodată pe deplin și punând în aplicare acordurile convenite în cadrul financiar multianual și în cadrul procedurilor bugetare anuale; reafirmă, în această privință, necesitatea de a monitoriza îndeaproape și în mod activ evoluția plăților restante; își reafirmă îngrijorarea cu privire la faptul că particularitățile ciclurilor de plată exercită o presiune suplimentară asupra nivelului creditelor de plată, în special la sfârșitul CFM; reamintește Comisiei angajamentul asumat în cadrul unei declarații comune referitoare la un plan de plăți de a-și dezvolta instrumentele de previzionare pe termen mediu și lung și de a crea un sistem de avertizare timpurie, pentru a putea prezenta primele previziuni ale plăților în iulie, astfel încât în viitor autoritatea bugetară să poată lua decizii în cunoștință de cauză;

15.  salută faptul că centrul de greutate al creditelor de plată globale se schimbă, în sfârșit, trecând de la finalizarea programelor anterioare aferente perioadei 2007-2013 la executarea programelor noi aferente perioadei 2014-2020; subliniază, însă, că nivelul creditelor de plată din proiectul de buget 2016, îndeosebi la rubrica 1b, este scăzut față de nivelul creditelor de angajament, ceea ce prezintă riscul unor restanțe de plată similare la sfârșitul CFM în curs; pune la îndoială, așadar, conformitatea acestei situații cu perspectiva pe termen lung a planului de plăți;

Subrubrica 1a – Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă

16.  constată că, în comparație cu 2015, propunerea Comisiei pentru 2016 corespunde unei creșteri cu 6,1 %, până la 18,6 miliarde EUR, a angajamentelor de la subrubrica 1a; subliniază că creșterea nivelului creditelor de angajament se datorează, în mare parte, integrării FEIS, majorărilor destinate programului Erasmus+ și Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) și, în mai mică măsură, majorărilor destinate programului „Vamă, Fiscalis și combaterea fraudei”, precum și programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială; va acorda o atenție deosebită reducerii inegalităților dintre ucenicii și învățământul superior din Europa, în special prin asigurarea accesului egal la mobilitate;

17.  cu toate acestea, regretă reducerile creditelor destinate proiectelor mari de infrastructură, Orizont 2020 și COSME, precum și avansarea lentă a programelor de transporturi din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, din cauza redistribuirilor către FEIS; reamintește că propunerea inițială a Comisiei privind FEIS ar fi dus la o reducere de 170 de milioane EUR pentru Orizont 2020 în 2016 comparativ cu 2015, transmițând astfel un semnal contradictoriu în ceea ce privește acest program recunoscut ca o prioritate emblematică în actualul CFM; regretă efectul de domino asupra finanțării destinate cercetării, inclusiv în domeniile energiei, IMM-urilor, climei și mediului, științelor sociale și științei în societate; se angajează să depună eforturi pentru a compensa în măsură mai mare reducerile propuse pentru aceste programe prin măsuri de consolidare în cadrul procedurii bugetare, utilizând marja de 200 de milioane EUR care este încă disponibilă sub plafonul de la rubrica 1a; subliniază că finanțarea destinată investițiilor, cercetării, dezvoltării și inovării ar trebui să se axeze pe domeniile în care se poate realiza cea mai mare valoare adăugată, cum ar fi îmbunătățirea eficienței energetice, TIC, subvențiile pentru cercetarea de bază și tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon și ale energiei din surse regenerabile;

18.  își reafirmă sprijinul pentru programul ITER și este hotărât să asigure un nivel corespunzător de finanțare; este totuși preocupat de faptul că prezentarea unui calendar revizuit și a planificării financiare aferente ITER, prevăzute pentru noiembrie 2015, nu va permite autorității bugetare să țină seama de aceste noi informații în cadrul procedurii bugetare anuale pentru 2016; îndeamnă, de asemenea, ITER și întreprinderea comună europeană conexă pentru dezvoltarea energiei de fuziune să prezinte fără întârziere rapoartele solicitate privind descărcarea de gestiune a acestora pe 2013 și să dea curs recomandărilor corespunzătoare formulate de Parlament;

19.  subliniază că alocarea în bugetele trecute de credite de plată insuficiente a lărgit discrepanța dintre creditele de angajament și cele de plată în cazul mai multor programe de la rubrica 1a, contribuind astfel la creșterea bruscă a nivelului angajamentelor restante în raport cu celelalte rubrici; este preocupat de faptul că Comisia a trebuit să reducă volumul prefinanțării și, mai îngrijorător, să amâne lansarea unor noi cereri de propuneri și să întârzie semnarea unor contracte; remarcă, de pildă, că, în cadrul programului Orizont 2020, Comisia apreciază că, în condiții de punere în aplicare normale, fără limite pentru creditele de plată, până la sfârșitul lui 2014 s-ar fi cheltuit cu circa 1 miliard în plus; deși salută eforturile Comisiei de a menține situația plăților sub control, reafirmă că nu va tolera nicio întârziere a programelor aferente perioadei 2014-2020 ca o modalitate de a face față deficitelor de credite de plată;

20.  salută, prin urmare, majorarea creditelor de plată cu 11,4 %, până la 17,5 miliarde EUR, față de exercițiul 2015, precum și creșterea raportului dintre creditele de plată și creditele de angajament prevăzute pentru 2016; remarcă, în special, faptul că, pentru o serie de programe (Copernicus, Erasmus+, Orizont 2020, MIE-Transporturi, securitatea nucleară și dezafectarea), nivelul creditelor de plată îl depășește pe cel al creditelor de angajament;

Subrubrica 1b — Coeziune economică, socială și teritorială

21.  ia act de faptul că, la subrubrica 1b, se propune alocarea sumei de 50,8 miliarde EUR sub formă de credite de angajament (+3,2 % față de exercițiul 2015, impactul reprogramării fiind neutralizat) și a sumei de 49,1 miliarde EUR sub formă de credite de plată (-4 %), astfel încât o mică marjă de 15,3 milioane EUR va rămâne disponibilă sub plafonul aferent angajamentelor; reamintește că politica de coeziune reprezintă principala politică de investiții a UE, al cărei obiectiv este reducerea disparităților dintre regiunile europene prin întărirea coeziunii economice, sociale și teritoriale; subliniază că instrumente precum FSE, FEDR, Fondul de coeziune sau Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor sunt instrumente pentru stimularea convergenței, reducerea diferențelor de dezvoltare și sprijinirea creării de locuri de muncă de calitate și durabile; subliniază rolul esențial al politicii de coeziune a UE în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

22.  subliniază faptul că 44 % din totalul creditelor de plată propuse pentru exercițiul 2016 urmează să fie folosite pentru a acoperi cererile de plată restante din perioadele de programare anterioare, astfel încât creditele de plată care ar putea fi utilizate în vederea lansării de noi programe aferente politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 se ridică la numai 26,8 miliarde EUR; consideră că aceste credite de plată propuse reprezintă, prin urmare, minimul absolut care este necesar pentru finanțarea acestei subrubrici;

23.  reamintește că este necesar să se prevadă în cadrul bugetului 2016 o sumă de 21,6 miliarde EUR pentru a putea reduce nivelul cererilor de plată restante aferente programelor din cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 de la 24,7 miliarde EUR la sfârșitul exercițiului 2014, respectiv 20 de miliarde EUR la sfârșitul exercițiului 2015, până la aproximativ 2 miliarde EUR la sfârșitul exercițiului 2016, după cum se precizează în evaluarea Comisiei, anexată la declarația comună privind planul de plăți 2015-2016; recomandă ca, pe viitor, să se evite o astfel de acumulare „anormală” de plăți restante, pentru a nu pune în pericol credibilitatea UE;

24.  subliniază că, pe lângă solicitarea sa privind continuarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), se impune de urgență o accelerare eficientă și eficace a punerii în aplicare a acestei inițiative în statele membre; încurajează statele membre și Comisia să întreprindă toate măsurile necesare pentru a demara în mod prioritar sistemele naționale de Garanții pentru tineret, ținând seama, dacă este cazul, de recomandările incluse de Curtea de Conturi Europeană în Raportul său special nr. 3/2015; reiterează faptul că majorarea ratei de prefinanțare până la 30 %, recent aprobată, care a beneficiat de un sprijin puternic din partea Parlamentului, depinde de depunerea cât mai promptă a cererilor de plăți intermediare de către statele membre, într-un interval de un an, astfel încât toate aceste cereri să fie disponibile în 2016; insistă asupra faptului că o majorare a prefinanțării destinate YEI nu ar trebui să afecteze în mod negativ punerea în aplicare a altor componente ale FSE;

Rubrica 2 — Creștere durabilă: resurse naturale

25.  ia act de faptul că, la rubrica 2, se propune alocarea sumei de 63,1 miliarde EUR sub formă de credite de angajament (-0,1 % față de exercițiul 2015, impactul reprogramării fiind neutralizat) și a sumei de 55,9 miliarde EUR sub formă de credite de plată (-0,2 %), ceea ce înseamnă că sub plafonul aferent angajamentelor va rămâne o marjă de 1,2 miliarde EUR, iar sub subplafonul aferent Fondului european de garantare agricolă (FEGA) va rămâne disponibilă o marjă de 1,1 miliarde EUR; relevă faptul că mecanismul de disciplină financiară este pus în aplicare doar în scopul instituirii unei rezerve pentru situații de criză în sectorul agricol; așteaptă cu interes scrisoarea rectificativă a Comisiei, care urmează să fie finalizată în luna octombrie 2015 și care se va baza pe informații actualizate privind finanțarea FEGA; subliniază că transferurile realizate între cei doi piloni ai PAC vor avea drept rezultat o majorare globală a sumei disponibile pentru dezvoltarea rurală;

26.  evidențiază faptul că, în cadrul proiectului de buget pentru 2016, se constată o diminuare a nevoilor de intervenție pe piețele agricole, comparativ cu bugetul pentru 2015, în special datorită impactului măsurilor de urgență adoptate în 2015 ca răspuns la embargoul impus de Rusia importurilor de anumite produse agricole provenind din UE; ia act de faptul că, potrivit Comisiei, nu sunt necesare măsuri suplimentare în cadrul bugetului pentru 2016; subliniază obiectivele de creștere a competitivității și sustenabilității agriculturii europene și solicită să fie puse la dispoziție resurse pentru îndeplinirea acestor obiective;

27.  subliniază faptul că reformarea politicii comune în domeniul pescuitului a permis introducerea unui cadru juridic ambițios, astfel încât să poată fi îndeplinite condițiile necesare pentru un pescuit responsabil, inclusiv prin colectarea de date, și ia act cu satisfacție de faptul că Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime a beneficiat de un transfer al creditelor neutilizate din exercițiul 2014 către bugetul pentru 2015, în condițiile în care, neutralizând impactul acestei reprogramări, nivelul creditelor de angajament destinate acestui fond continuă să crească în 2016; remarcă, pe de altă parte, că, în ceea ce privește creditele de plată, închiderea treptată a programului anterior este doar parțial compensată prin lansarea noului program, astfel încât în 2016 nivelul creditelor de plată este mai scăzut;

28.  salută majorarea creditelor destinate obiectivelor referitoare la mediu și la schimbările climatice în cadrul Programului LIFE, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și în ceea ce privește plățile; salută primele măsuri de ecologizare a bugetului UE și subliniază necesitatea accelerării acestui proces;

Rubrica 3 – Securitate și cetățenie

29.  salută faptul că sprijinul acordat de proiectul de buget 2016 este majorat pentru toate programele de la rubrica 3, ridicându-se la 2,5 miliarde EUR în credite de angajament (+12.6 % față de exercițiul 2015, impactul reprogramării fiind neutralizat) și la 2,3 miliarde EUR în credite de plată (+9,7 %); subliniază că nu mai rămân marje disponibile pentru consolidare ulterioară sau pentru proiecte-pilot ori acțiuni pregătitoare în cadrul rubricii 3; consideră că, în contextul geopolitic actual, mai ales din cauza presiunii tot mai puternice a fluxurilor de migranți, nivelul plafoanelor stabilite pentru cea mai mică rubrică din CFM ar putea să nu mai fie actual și, prin urmare, ar trebui tratat în contextul revizuirii postelectorale a CFM;

30.  salută agenda europeană a Comisiei privind migrația și își reafirmă sprijinul pentru consolidarea mijloacelor UE și pentru dezvoltarea unei culturi a partajării echitabile a sarcinilor și a solidarității în domeniile azilului, migrației și gestionării frontierelor externe; salută, așadar, majorarea creditelor de angajament alocate Fondului pentru securitate internă și Fondului pentru azil, migrație și integrare, ceea ce include dezvoltarea sistemului european comun de azil (SECA); salută propunerea Comisiei de a mobiliza, cu ajutorul Instrumentului de flexibilitate, suma de 124 de milioane EUR pentru a putea răspunde tendințelor actuale în materie de migrație din zona mediteraneeană; se întreabă dacă fondurile propuse vor fi suficiente; subliniază necesitatea de a controla cu strictețe destinația acestor fonduri;

31.  subliniază că, dat fiind numărul mare al persoanelor care sosesc la granițele sudice ale Uniunii și rolul tot mai important care îi revine EASO în gestionarea azilului, propunerea de a spori efectivele EASO cu doar 6 angajați este în mod evident insuficientă; solicită, așadar, ca efectivele de personal al EASO să fie aduse la un nivel adecvat și să i se aloce un buget adecvat pe 2016, pentru a permite acestei agenții să-și îndeplinească sarcinile și funcțiile în mod eficace;

32.  consideră că impactul bugetar și sarcinile suplimentare aferente măsurilor prezentate în cadrul agendei UE privind migrația și al agendei UE privind securitatea, care vor afecta Europol, ar trebui evaluate în detaliu de Comisie, pentru a-i permite autorității bugetare să țină seama în mod adecvat de nevoile bugetare și de personal ale acestei agenții; subliniază rolul pe care îl joacă Europol în sprijinirea statelor membre la nivel transfrontalier și în schimbul de informații; subliniază nevoia asigurării unui buget adecvat și a unui nivel adecvat al efectivelor de personal pentru această agenție în 2016, pentru a-i permite să-și îndeplinească sarcinile și funcțiile în mod eficace;

33.  consideră că agențiile responsabile nu ar trebui să facă obiectul unor reduceri sau reafectări de personal și că acestea ar trebui să-și distribuie personalul în mod adecvat pentru a putea face față responsabilităților tot mai mari ce le revin;

34.  reamintește, de asemenea, că Parlamentul a sprijinit în mod constant și ferm finanțarea adecvată a programelor din domeniul culturii și al mass-mediei; salută, așadar, majorarea creditelor alocate Programului „Europa creativă”, inclusiv acțiunilor multimedia, comparativ cu bugetul 2015, dar exprimă rezerve cu privire la separarea administrativă a elementelor „cultură” și „mass-media”; sprijină, de asemenea, propunerea de majorare a creditelor alocate Programului „Europa pentru cetățeni”, întrucât acest program este vital pentru participarea civică la procesele democratice de la nivel european; consideră că inițiativa cetățenească europeană (ICE) reprezintă un instrument central de promovare a democrației participative la nivelul UE și solicită să se îmbunătățească vizibilitatea și accesibilitatea acesteia; evidențiază rolul pozitiv al rețelelor paneuropene formate din mijloace de comunicare în masă locale și naționale, precum EuranetPlus;

35.  subliniază că siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, protecția consumatorilor și sănătatea reprezintă domenii-cheie de interes pentru cetățenii UE; salută, prin urmare, majorarea creditelor de angajament alocate pentru programul privind produsele alimentare și hrana pentru animale, pentru programul din domeniul sănătății și pentru programul privind protecția consumatorilor, comparativ cu bugetul pentru 2015;

Rubrica 4 — Europa globală

36.  salută majorarea globală a finanțării acordate rubricii 4, care se ridică la 8,9 miliarde EUR sub formă de credite de angajament (+5,6 % comparativ cu bugetul pentru 2015), cu o marjă de 261,3 milioane EUR sub plafonul aferent; remarcă faptul că majorarea menționată denotă un nivel ridicat de solidaritate cu țările terțe; consideră că bugetul UE este un instrument util, care permite Uniunii să vină în întâmpinarea persoanelor care au nevoie de sprijin și să promoveze valorile europene fundamentale; constată cu satisfacție că dificultățile de natură economică și socială cu care s-a confruntat UE în ultimii ani nu au determinat o scădere a implicării sale în diferite regiuni ale globului; consideră, totuși, că va fi necesar să se consolideze anumite domenii prioritare, cum ar fi Instrumentul european de vecinătate, inclusiv asistența destinată procesului de pace din Orientul Mijlociu, Palestinei și UNRWA, dată fiind actuala criză umanitară și politică din zonele învecinate și dincolo de acestea;

37.  salută faptul că Comisia a solicitat majorarea creditelor de plată pentru toate programele de la rubrica 4 (+28,5 %, până la suma de 9,5 miliarde EUR), astfel încât nivelul plăților îl depășește pe cel al angajamentelor, în special în ceea ce privește programele din domeniul dezvoltării, ajutorului umanitar și în ceea ce privește asistența acordată de UE Palestinei și UNRWA; consideră că aceste majorări sunt pe deplin justificate de nevoia de a atenua impactul deficitului dramatic în materie de credite de plată, constatat la această rubrică în 2014 și 2015, care a determinat Comisia să reducă nivelul prefinanțărilor și să amâne angajamentele juridice; reamintește că, în 2015, la rubrica 4 a fost necesar să se plătească penalități de întârziere în valoare de 1,7 milioane EUR; se așteaptă ca decalajul dintre angajamente și plăți să fie redus treptat și ca volumul plăților restante să revină la un nivel normal; subliniază că aceste măsuri sunt indispensabile pentru a asigura sustenabilitatea financiară a beneficiarilor vulnerabili și pentru a permite UE să își mențină statutul de partener de încredere în relația cu organizațiile internaționale;

38.  consideră că instrumentele de finanțare externă oferă mecanismele necesare pentru a aborda, într-o manieră diversă și în conformitate cu obiectivele lor specifice, cauzele fundamentale ale problemelor legate de securitatea internă și de migrație, care reprezintă repere esențiale pentru bugetul aferent exercițiului următor, acordând o atenție deosebită frontierelor sudice și estice ale Uniunii și, la nivel mai general, regiunilor afectate de conflicte; în acest context, reamintește în special importanța Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, a Instrumentului european de vecinătate, dar și a domeniilor de politică care au beneficiat de majorări mai puțin importante ale bugetului disponibil, cum ar fi ajutorul umanitar, Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace, politica externă și de securitate comună și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului; invită Comisia să identifice cu claritate domeniile care ar putea contribui la soluționarea acestor probleme de actualitate și în care o eventuală suplimentare a creditelor alocate ar putea fi absorbită în mod eficient; în acest context, reamintește importanța acordării de asistență pentru reducerea și, eventual, eliminarea sărăciei, precum și necesitatea menținerii în centrul activităților externe ale UE a drepturilor omului, egalității între femei și bărbați, coeziunii sociale și a combaterii inegalităților;

39.  relevă majorarea semnificativă a provizioanelor care urmează a fi plătite din bugetul 2016 pentru alimentarea Fondului de garantare pentru acțiuni externe gestionat de Banca Europeană de Investiții și remarcă faptul că acest lucru se datorează, printre altele, demarării programului de împrumuturi pentru asistență macrofinanciară acordate Ucrainei;

40.  invită Comisia și SEAE să se asigure că, în ceea ce privește țările cu o importanță strategică, cum ar fi Ucraina și Tunisia, cărora UE le pune la dispoziție fonduri importante din surse multiple, se aplică o abordare comună; consideră că, pentru a asigura un impact mai puternic al măsurilor adoptate de UE pe plan politic și economic, ar trebui să se garanteze că principalii actori acționează într-un mod mai coerent și mai coordonat, atât la nivelul UE, cât și pe teren, iar în acest scop ar trebui să se simplifice și să se scurteze procedurile și să se sporească transparența acțiunilor UE în acest domeniu;

Rubrica 5 — Administrație

41.  constată că, la rubrica 5, cheltuielile prevăzute sunt majorate cu 2,9% față de bugetul pentru 2015, până la suma de 8 908,7 milioane EUR, care cuprinde, la nivel global, atât cheltuielile administrative ale instituțiilor (+2,2 %), cât și cheltuielile pentru pensii și școlile europene (+5,4 %); constată că sub plafonul acestei rubrici rămâne o marjă de 547,3 milioane EUR; constată că rubrica 5 își păstrează aceeași pondere în bugetul total al UE, și anume de 5,8 %; reamintește, totuși, că această cifră nu ține seama de asistența tehnică, înregistrată cu titlu de cheltuieli operaționale;

Instrumente speciale

42.  subliniază încă o dată că instrumentele speciale sunt cruciale pentru a asigura respectarea deplină și punerea în aplicare integrală a CFM și ar trebui, prin însăși natura lor, să fie stabilite peste plafoanele existente, atât în ceea ce privește creditele de angajament, cât și în ceea ce privește creditele de plată, cu scopul de a determina marja globală pentru plăți; salută faptul că, în cazul rezervei pentru ajutoare de urgență, s-a propus paritatea între creditele de angajament și creditele de plată; constată că, în ceea ce privește rezerva pentru ajutoare de urgență (RAU), Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) și Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE), finanțarea prevăzută în proiectul de buget 2016 este, în termeni generali, stabilă sau a suferit o ușoară creștere;

Proiecte-pilot – acțiuni pregătitoare

43.  salută importanța proiectelor-pilot (PP) și a acțiunilor pregătitoare (AP) ca instrumente utile pentru formularea priorităților politice și introducerea unor noi inițiative care s-ar putea materializa în activități și programe permanente ale UE, inclusiv inițiative menite să reflecte și să integreze schimbările economice, ecologice și sociale din UE; ia act cu preocupare de faptul că Comisia nu a prevăzut credite pentru continuarea proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare care au înregistrat un succes deosebit, în special a celor aferente rubricii 3; intenționează să ia măsuri pentru a identifica un mix echilibrat de PP-PA; constată că, în cadrul propunerii actuale, marjele aferente anumitor rubrici sunt destul de limitate, uneori chiar inexistente, și intenționează să exploreze noi modalități de a permite finanțarea unor eventuale PP-PA;

Agențiile descentralizate

44.  subliniază rolul-cheie pe care agențiile descentralizate îl joacă în procesul decizional al UE și este hotărât să evalueze, de la caz la caz, nevoile bugetare și de personal ale tuturor agențiilor, pentru a asigura personal și credite adecvate pentru toate agențiile și, în special, pentru cele cărora li s-au atribuit recent noi sarcini sau care se confruntă cu un volum de muncă mai mare, din motive ce țin de prioritățile de politică sau din alte motive; este foarte hotărât să ofere agențiilor din domeniul justiției și afacerilor interne resursele necesare pentru a face față provocărilor actuale în materie de migrație; subliniază încă o dată opoziția sa față de rezerva de redistribuire a personalului și se așteaptă să găsească o soluție în cursul procedurii bugetare care să pună capăt reducerilor suplimentare de personal din agențiile descentralizate; își reafirmă, de asemenea, intenția de a utiliza Grupul de lucru interinstituțional privind agențiile descentralizate pentru a se ajunge la un numitor comun între instituții cu privire la tratamentul agențiilor din punct de vedere bugetar, inclusiv în vederea procedurii de conciliere privind bugetul pe 2016;

o
o   o

45.  solicită să se depună eforturi susținute prin intermediul resurselor bugetare pentru a oferi servicii adecvate de formare și recalificare profesională în sectoarele care duc lipsă de lucrători și în sectoarele-cheie cu un potențial ridicat de creare de locuri de muncă, cum ar fi economia ecologică, economica circulară, serviciile din domeniul sănătății și sectorul TIC; subliniază că bugetul 2016 ar trebui să ofere sprijin adecvat pentru promovarea incluziunii sociale și pentru acțiuni cu scopul de a eradica sărăcia și de a capacita persoanele care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială; reamintește că problema egalității de gen ar trebui să fie integrată în politicile UE și abordată în cadrul procesului bugetar; solicită să se ofere sprijin financiar pentru toate programele care sprijină crearea de locuri de muncă și incluziunea socială pentru persoanele afectate de diferite dezavantaje, cum ar fi șomerii de lungă durată, persoanele cu dizabilități, persoanele aparținând unor minorități, precum și persoanele inactive și cele descurajate;

46.  reamintește că, odată cu intrarea preconizată a programelor într-o fază avansată de desfășurare, cu integrarea unor noi inițiative de importanță majoră în domeniile investițiilor și migrației, cu posibilitatea de a soluționa problemele din trecut, cum ar fi cele legate de plăți și de instrumentele speciale, și odată cu activarea pentru prima dată a unor dispoziții din noul CFM, cum ar fi marja globală pentru angajamente, procedura bugetară 2016 va fi un test pentru modul în care Consiliul abordează planul de plăți, precum și pentru evaluarea actualului cadru financiar multianual; reamintește Comisiei obligația sa legală de a prezenta o analiză a funcționării CFM înainte de sfârșitul lui 2016 și de a însoți această analiză bugetară cu o propunere legislativă în vederea revizuirii Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a CFM pentru perioada 2014-2020; reamintește că, în paralel cu acest proces, Comisia trebuie să evalueze și noile inițiative privind resursele proprii, pe baza rezultatelor activității Grupului de lucru la nivel înalt pentru resursele proprii, care urmează să fie prezentate în 2016;

47.  ia act de consensul general care s-a aflat în spatele examinării proiectelor de bugete rectificative pe 2015, precum și, până în prezent, în spatele procesului de negociere a planului de plăți, fapt care a demonstrat existența unei voințe comune de a respecta CFM, de a pune în aplicare temeiurile juridice minuțios negociate și de a asigura finanțarea noilor programe; solicită să fie menținut în continuare spiritul de cooperare dintre Comisie și cele două componente ale autorității bugetare a UE și speră că acest lucru va avea ca rezultat, în cele din urmă, soluționarea cauzelor care duc la creșterea volumului de plăți restante, cauze ce sunt inerente actualei proceduri bugetare; se așteaptă ca același spirit să predomine în cadrul negocierii bugetului pe 2016 și în încercarea de a găsi mijloacele necesare pentru soluționarea în viitor a provocărilor emergente și neprevăzute;

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

ANEXA I: DECLARAȚIE COMUNĂ REEFRITOARE LA CALENDARUL PROCEDURII BUGETARE ȘI LA MODALITĂȚILE DE FUNCȚIONARE A COMITETULUI DE CONCILIERE ÎN 2015

A.  În conformitate cu partea A a anexei la Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin asupra următoarelor date principale ale procedurii bugetare aferente exercițiului financiar 2016:

1.  La 14 iulie va fi convocat un trilog înainte de adoptarea poziției Consiliului;

2.  Consiliul va depune eforturi pentru a-și adopta poziția și pentru a o transmite Parlamentului European până în săptămâna 38 (a treia săptămână a lunii septembrie), pentru a facilita un acord în timp util cu Parlamentul European;

3.  Comisia pentru bugete a Parlamentului European va depune eforturi pentru a vota amendamentele la poziția Consiliului cel târziu până la sfârșitul săptămânii 42 (jumătatea lunii octombrie);

4.  La 19 octombrie va fi convocat un trilog, înaintea lecturii Parlamentului European;

5.  Parlamentul European va vota în plen cu privire la poziția sa în săptămâna 44 (ședința plenară din 26-29 octombrie);

6.  Perioada de conciliere va începe la 29 octombrie. În conformitate cu dispozițiile articolului 314 alineatul (4) litera (c) din TFUE, perioada disponibilă pentru conciliere va expira la 18 noiembrie 2015;

7.  Reuniunea comitetului de conciliere din 9 noiembrie va fi găzduită de Parlamentul European, iar cea din 13 noiembrie, de Consiliu, și poate fi continuată dacă este cazul; reuniunile comitetului de conciliere vor fi pregătite prin trilog(uri). La 11 noiembrie este programat un trilog. Pe parcursul perioadei de conciliere de 21 de zile ar putea fi convocat(e) un trilog (triloguri) suplimentar(e).

B.  Modalitățile de funcționare a comitetului de conciliere figurează în partea E a anexei la Acordul interinstituțional menționat anterior.

ANEXA II: DECLARAȚIA COMUNĂ PRIVIND PLANUL DE PLĂȚI 2015-2016

În baza declarației comune cu privire la un plan de plăți convenit în decembrie 2014 în cadrul acordului atins cu privire la bugetele pe 2014 și 2015, cele trei instituții au evaluat în comun situația curentă a plăților și previziunile privind plățile din bugetul UE pe baza documentului transmis de Comisie la 23 martie 2015.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia au convenit cu privire la următoarele:

1.  Situația actuală

Parlamentul European și Consiliul iau act de evaluarea detaliată efectuată de Comisie și prezentată în documentul „Elemente ale unui plan de plăți care să permită readucerea pe o traiectorie sustenabilă a bugetului UE” (în anexă), aceasta reprezentând o bază analitică pentru identificarea cauzelor principale care au determinat creșterea nivelului plăților restante la sfârșit de an și pentru realizarea obiectivului de reducere a nivelului facturilor neplătite, acordându-se o atenție deosebită implementării programelor din perioada 2007-2013 aferente politicii de coeziune.

a)  Constrângerile ce au afectat creditele de plată autorizate în cadrul bugetelor anterioare, împreună cu ciclul de implementare a programelor de coeziune au dus la acumularea treptată a unui volum nesustenabil de restanțe de plată la sfârșit de an, care a atins la sfârșitul lui 2014 un nivel fără precedent de 24,7 miliarde EUR. Cu toate acestea, instituțiile recunosc faptul că deciziile dificile adoptate cu privire la bugetele 2014 și 2015 au dus la stabilizarea generală a restanțelor.

b)  De asemenea, deficitul de credite de plată a condus la încetinirea implementării programelor prevăzute la alte rubrici pentru perioada 2014-2020, în special pentru a se face față obligațiilor contractuale ce decurg din angajamente anterioare, evitându-se astfel riscul plății unor dobânzi pentru întârziere, într-o perioadă în care o serie de programe principale trebuie să contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în Europa și să mențină rolul Uniunii pe plan internațional.

2.  Perspective

c)  Parlamentul European și Consiliul iau act de perspectiva pentru 2015 și 2016 prezentată de Comisie: potrivit analizei prezentate, volumul plăților restante la sfârșit de an aferente programelor de coeziune din perioada 2007-2013 ar putea fi redus la un nivel de aproximativ 2 miliarde EUR până la sfârșitul lui 2016, ținând seama în special de faptul că programele de coeziune se apropie de stadiul de încheiere și cu condiția ca în bugetul 2016 să fie autorizate suficiente credite de plată. Acest lucru ar trebui să contribuie la evitarea unor consecințe negative și a unor întârzieri nejustificate în ceea ce privește implementarea programelor prevăzute pentru 2014-2020.

d)  Parlamentul European și Consiliul subliniază angajamentul lor de a elimina treptat volumul nesustenabil al restanțelor de plată aferente programelor de coeziune din perioada 2007-2013. Cele două instituții se angajează să coopereze pe deplin în vederea autorizării în bugetul 2016 a unui volum al creditelor de plată care să permită realizarea acestui obiectiv. În cadrul dezbaterilor se va ține seama de perspectivele actuale, care urmează să fie reflectate și precizate de către Comisie în estimările sale pentru proiectul de buget pe 2016.

e)  Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape evoluția restanțelor, iar dacă va fi necesar, va propune măsuri corespunzătoare pentru a asigura majorarea ordonată a creditelor de plată, coerentă cu volumul autorizat al creditelor de angajament.

f)  Cele trei instituții își reamintesc angajamentul de a monitoriza în mod activ pe parcursul lui 2015 situația execuției plăților. Acestea își confirmă disponibilitatea de a organiza la 26 mai, 14 iulie și 19 octombrie, în cadrul schimburilor periodice de opinii, reuniuni interinstituționale specifice, pentru a asigura elaborarea unui buget sustenabil. Astfel, aceste reuniuni interinstituționale ar trebui să trateze și previziunile pe termen lung privind evoluția preconizată a creditelor de plată până la sfârșitul CFM în curs, iar Comisia este rugată să prezinte, dacă este cazul, scenarii alternative în această privință.

g)  Pentru a facilita procesul de monitorizare a situației curente a programelor din perioada 2007-2013, Comisia va prezenta, în iulie și în octombrie, rapoarte privind execuția bugetului, atât în comparație cu previziunile lunare aferente exercițiului, cât și în comparație cu perioada corespunzătoare din exercițiul precedent, precum și privind evoluția volumului restanțelor de plăți aferente subrubricii 1b.

h)  Întrucât s-au angajat să evite în viitor o acumulare similară de restanțe de plată, Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să monitorizeze îndeaproape implementarea programelor în perioada 2014-2020 și să instituie un sistem de avertizare timpurie. Pentru aceasta, Comisia se angajează să elaboreze instrumente adecvate cu ajutorul cărora să prezinte în permanență pe parcursul procedurii bugetare previziuni privind plățile pe (sub)rubrici pentru (sub)rubricile 1b, 2 și 5 și pe programe pentru (sub)rubricile 1a, 3 și 4, axate pe anii N și N+1, inclusiv în ceea ce privește evoluția facturilor neplătite și a angajamentelor restante (RAL). Aceste previziuni vor fi actualizate cu regularitate pe baza deciziilor bugetare și a eventualelor evoluții pertinente care pot afecta capacitatea de plată a programelor. Previziunile referitoare la plăți vor fi prezentate în iulie, în cadrul reuniunilor interinstituționale privind plățile prevăzute la punctul 36 subpunctul 3 din anexa la AII.

i)  Acest lucru ar trebui să-i permită autorității bugetare să adopte în timp util deciziile necesare pentru a evita, pe viitor, acumularea la finele anului a unui volum nesustenabil de plăți restante, respectând totodată pe deplin și punând în aplicare acordurile convenite în cadrul financiar multianual și în cadrul procedurilor bugetare anuale.

ANEXĂ LA ANEXA II: ELEMENTE ALE UNUI PLAN DE PLĂȚI CARE SĂ PERMITĂ READUCEREA PE O TRAIECTORIE SUSTENABILĂ A BUGETULUI UE

Cuprins

Rezumat

1.   Context

2.   Situația la sfârșitul lui 2014

2.1.   Execuția la sfârșitul lui 2014

2.2.   Măsuri de atenuare luate în 2014

3.   terminologie

3.1.   Ciclul proiectului

3.2.   Angajamente restante (RAL-uri)

3.3.   Constrângerile în materie de lichidități vs. deficitul de credite de plată

3.4.   Acumularea de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului

4.   Rubrica 1b: evoluția acumulării de plăți restante și perspective

4.1.   Utilizarea fondurilor structurale în perioada 2007-2013:

4.2.   Profilul cererilor de plată pentru perioada de programare 2007-2013

4.3.   Componente și tipuri de acumulări de plăți restante

4.4.   Perspective pentru exercițiile 2015 și 2016 cu privire la plățile (cererile de plată) aferente perioadei 2007-2013

4.5.   Estimări privind cererile de plată care vor fi transmise în 2016

4.6.   Un rezumat al informațiilor utilizate pentru a calcula cererile de plată și acumularea de plăți restante

4.7.   Plățile efectuate la încheierea programelor

5.   Alte rubrici: situația programelor din perioada 2007-2013

5.1.   Context general

5.2.   Programe în gestiune partajată aferente rubricilor 2 și 3

5.2.1.  Rubrica 2

5.2.2.  Rubrica 3

5.3.   Programe în gestiune directă aferente rubricilor 1a și 4

5.3.1.  Rubrica 1a

5.3.2.  Rubrica 4

6.   Situația programelor din perioada 2014-2020

7.   Concluzii

Anexa 1: informații transmise de Comisie la 15 decembrie 2014

Anexa 2: Rubrica 1b: cele mai recente previziuni ale statelor membre

Rezumat

Decalajul tot mai mare dintre creditele de plată autorizate și angajamentele anterioare luate de către instituțiile europene a reprezentat una dintre principalele evoluții în ceea ce privește execuția bugetului UE, în special începând cu 2012. Acest decalaj a dus la o serie de consecințe negative în diferitele domenii de cheltuieli și, mai ales, la o acumulare a cererilor de plată restante pentru programele aferente politicii de coeziune din perioada 2007-2013 (rubrica 1b), care a atins un vârf fără precedent la sfârșitul lui 2014.

Această acumulare a cererilor de plată restante este cauzată de intersecția vârfului ciclului de programare 2007-2013 cu scăderea din 2014 a plafonului de plăți din cadrul financiar multianual (CFM), într-un context general de consolidare a finanțelor publice la nivel național. Doi factori diferiți sunt, prin urmare, esențiali pentru a înțelege această evoluție.

În primul rând, creșterea ciclică a cererilor de plată determinată de punerea în aplicare susținută a programelor aferente politicii de coeziune din perioada 2007-2013, care urmează să fie plătite în primele exerciții ale CFM 2014-2020. După un debut lent al programelor din perioada 2007-2009, care a fost urmarea (printre altele) a efectelor crizei financiare și a contramăsurilor luate, punerea în aplicare s-a accelerat începând cu anul 2012, cererile de plată crescând anual în domeniul politicii de coeziune până la recordul istoric de 61 de miliarde EUR în 2013, provocat de termenele pentru punerea în aplicare și de normele privind dezangajarea automată prevăzute în legislația din domeniul politicii de coeziune(5).

A fost dificil să se ajusteze bugetul UE pentru a reflecta o creștere atât de bruscă a cererilor de plată aferente politicii de coeziune din perioada 2007-2013, având în vedere că alte programe erau în ritmul normal de implementare, că plafonul pentru plăți s-a redus în 2014 și că este în curs un proces de consolidare fiscală în statele membre.

Într-adevăr, al doilea factor-cheie care explică această evoluție este reducerea semnificativă a plafoanelor de plăți în noul CFM, deosebit de accentuată în 2014 (o reducere cu peste 8 miliarde EUR). Insuficiența creditelor de plată care rezultă din acest fapt afectează nu numai domeniul Coeziune (rubrica 1b), ci și alte domenii de cheltuieli și, în special, domeniile de politică Creștere și locuri de muncă (rubrica 1a), Europa în lume (rubrica 4) și Securitate (rubrica 3).

Pentru a face față acestei provocări, Comisia a luat măsuri pentru a asigura o gestionare activă a creditelor de plată limitate, și anume: accelerarea acțiunilor de recuperare a sumelor plătite nejustificat; limitarea sumelor inactive din conturile fiduciare; reducerea procentajelor prefinanțărilor; utilizarea mai eficace a termenelor maxime de plată permise; amânarea cererilor de propuneri/procedurilor de ofertare și a contractelor aferente și acordarea de prioritate țărilor care beneficiază de asistență financiară.

În plus, autoritatea bugetară a fost informată în timp util în legătură cu diversele provocări și evoluții, fiind propuse diferite bugete rectificative pentru a majora nivelul creditelor de plată autorizate.

În pofida consolidărilor creditelor de plată prin intermediul bugetelor rectificative autorizate de Parlament și de Consiliu(6), precum și în ciuda gestionării active de către Comisie a creditelor de plată disponibile, cererile de plată restante au continuat să se acumuleze: numai în cazul politicii de coeziune din perioada 2007-2013, volumul acestora a ajuns la 24,7 miliarde EUR la sfârșitul lui 2014(7).

Datorită măsurilor de atenuare întreprinse de Comisie, acumularea cererilor respective a fost limitată în mare măsură în alte domenii de politică gestionate direct de către Comisie. Majoritatea creditelor de plată disponibile în 2014 au fost utilizate pentru a onora obligațiile contractuale rezultate din perioada de programare anterioară și, prin urmare, pentru a reduce la minimum penalizările pentru plățile întârziate, care totuși au înregistrat o creștere anuală de cinci ori (până la 3 milioane EUR)(8). Deși au evitat un impact financiar negativ mai mare asupra bugetului UE, aceste acțiuni au presupus amânarea unor date scadente ale plăților până în 2015, cu un impact asupra așteptărilor legitime ale părților interesate care, probabil, au trebuit să amâne începerea proiectului și/sau să îl cofinanțeze temporar într-o măsură mai ridicată.

Etapa finală a programelor de coeziune din perioada 2007-2013 se apropie. În 2014, nivelul total al cererilor de plată primite a scăzut la 53 de miliarde EUR (față de 61 de miliarde EUR în 2013). În ultimele lor previziuni (ianuarie 2015), statele membre se așteaptă să transmită cereri de plată în valoare de aproximativ 48 de miliarde EUR în 2015 și 18 miliarde EUR în 2016. Totuși, aceste cifre nu pot fi luate ca atare, deoarece în perioada 2015-2016 cererile exigibile vor fi plafonate la un nivel de 95 % din întregul pachet financiar destinat acestui program, astfel cum stabilește legislația relevantă(9). Creanțele exigibile rezultate pentru 2015 sunt estimate de către Comisie la aproximativ 35 de miliarde EUR și la un nivel de până la 3,5 miliarde EUR pentru 2016.

Bugetul pentru 2015 autorizează un nivel al creditelor de plată de aproape 40 de miliarde EUR pentru politica de coeziune din perioada 2007-2013. Acest buget va acoperi atât plățile restante (24,7 miliarde EUR, consumând 62 % din bugetul politicii de coeziune 2007-2013), cât și noile cereri sosite în timp util pentru a fi plătite (estimate la 35 de miliarde EUR). Prin urmare, cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015 se estimează că vor scădea la 20 de miliarde EUR.

În acest stadiu, Comisia estimează că va fi necesară o sumă de până la 23,5 miliarde EUR pentru a acoperi cererile de plată rămase înainte de încheierea programelor și pentru a plăti treptat sumele restante. În proiectul său de buget pentru 2016, Comisia va ajusta nivelul creditelor de plată de la rubrica 1b, pentru a asigura realizarea acestui lucru împreună cu o punere în aplicare adecvată a programelor din perioada 2014-2020.

Exercițiul bugetar 2015 pentru politica de coeziune (miliarde EUR)

Credite de plată disponibile în bugetul 2015

(1)

39,5

—  Din care cereri de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2014

(2)

24,7

—  Din care previziuni pentru 2015 plafonate la pragul de 95 %

(3)

~35

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

(4)=(1)-(2)-(3)

~20

Exercițiul bugetar 2016 pentru politica de coeziune (miliarde EUR)

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

(1)

~20

Nivelul maxim al cererilor de plată rămase care sunt preconizate a fi primite în 2016 înainte de încheierea programelor

(2)

~3,5

Nivelul maxim al cererilor de plată aferente bugetului 2016

(3)=(1)+(2)

~23,5

De asemenea, nivelul creditelor de plată care urmează să fie propus pentru alte domenii de politică în bugetul 2016 ar trebui să permită îndeplinirea obligațiilor ce decurg din angajamentele anterioare și reducerea la minimum a riscului penalităților de întârziere, dar și garantarea unui nivel adecvat de punere în aplicare și de contractare pentru programele din perioada 2014-2020.

Caracterul multianual al unei părți importante din bugetul UE explică existența unui decalaj între momentul înregistrării angajamentului și momentul plății efective corespunzătoare acestui angajament. Acumularea unui volum structural de angajamente restante (așa-numitele „RAL-uri”, acronimul în limba franceză al sintagmei „reste à liquider”) este așadar normală și prevăzută. Având în vedere termenul legal pentru plata cererilor de către Comisie(10), concentrarea cererilor la încheierea exercițiului legată de cerința de a se evita dezangajarea și eventualele întreruperi, existența unui anumit număr de cereri de plată restante la încheierea exercițiului este considerată „normală”. Cu toate acestea, acumularea tot mai însemnată a acestor cereri în ultimii ani a atins niveluri „anormale”(11), care impun utilizarea unei cote semnificative și crescânde a bugetului din exercițiul următor și nu sunt sustenabile din perspectiva bunei gestiuni financiare.

Comisia estimează că aproximativ jumătate din acumularea de cereri produsă în cadrul politicii de coeziune la sfârșitul lui 2013 și 2014 a fost „anormală”, adică legată de insuficiența creditelor de plată autorizate în buget, creând un „efect de bulgăre de zăpadă”. Întrucât se apropie etapa încheierii programelor, în 2015 și 2016 vor fi necesare niveluri mai scăzute de plăți, iar volumul cererilor de plată restante va scădea în mod automat. Nivelul întreruperilor și suspendărilor este, de asemenea, prevăzut să scadă pe măsură ce se încheie programele. În condițiile în care în 2016 se va înregistra un nivel al creditelor de plată de aproximativ 21,5 miliarde EUR pentru programele din perioada 2007-2013, volumul cererilor de plată restante se estimează a fi de aproximativ 2 miliarde EUR la sfârșitul lui 2016.

Programele din cadrul politicii de coeziune din perioada 2007-2013: evoluția cererilor de plată restante acumulate la sfârșitul exercițiului în perioada 2007-2016

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000002.png

Necesitatea reducerii treptate a acumulării „anormale” a fost recunoscută de către cele două componente ale autorității bugetare, Consiliul și Parlamentul European, care au convenit în timpul negocierilor privind bugetul pe 2015 să reducă nivelul „de facturi neplătite, cu un accent deosebit pe politica de coeziune, la sfârșitul anului, până la nivel structural, pe parcursul actualului CFM” și să se angajeze „să pună în aplicare, începând din 2015, un plan de reducere a nivelului de facturi neplătite, care să corespundă punerii în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013, până la nivelul convenit de comun acord și până la momentul revizuirii la jumătatea perioadei a actualului cadru financiar multianual”.

Prezentul document oferă o bază solidă pentru o înțelegere comună între cele două componente ale autorității bugetare, care se așteaptă să facă tot posibilul pentru a adopta decizii care să permită reducerea treptată a volumului „anormal ” de facturi neplătite pentru programele din perioada 2007-2013 până la sfârșitul lui 2016.

Acest plan de plăți oferă, de asemenea, posibilitatea de a trage învățăminte cu privire la gestiunea bugetară pentru viitor:

1.  Acordul privind bugetul rectificativ nr. 2/2014(12) la sfârșitul lui 2014 a fost foarte important pentru a stabiliza, în mare parte, volumul cererilor de plată restante la un nivel care poate fi redus treptat pe o perioadă de doi ani. Instituțiile și-au asumat responsabilitatea care le revine în contextul situației fiscale foarte dificile din numeroase state membre.

2.  Măsurile de gestiune activă a bugetului luate de către Comisie s-au dovedit indispensabile pentru a face față deficitului de credite de plată în numeroase domenii de politică. Aceste măsuri vor trebui să fie menținute atât timp cât este necesar pentru a evita perturbările disproporționate pentru beneficiari și/sau penalitățile de întârziere.

3.  Deși există un ciclu recurent în punerea în aplicare a programelor aferente politicii de coeziune, amploarea variațiilor poate fi redusă prin implementarea programelor cât mai rapid posibil la începutul perioadei de programare. Acest lucru este de dorit în special în condițiile economice actuale când investițiile sunt imperios necesare pentru a stimula redresarea economică și competitivitatea.

4.  Este necesară o transmitere periodică a cererilor. Statele membre ar trebui să evite întârzierile administrative inutile la trimiterea cererilor lor de plată pe parcursul întregului an. Transmiterea periodică a cererilor îmbunătățește gestiunea bugetară și contribuie la reducerea la minimum a volumului cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului.

5.  Pe de altă parte, includerea în buget a unor credite de plată suficiente este o condiție necesară pentru o execuție adecvată a bugetului și pentru a evita acumularea unui nivel nesustenabil de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului. În plus, va trebui să fie aplicată „flexibilitatea specifică și maximă”, menționată în concluziile Consiliului European și declarația Președintelui Barroso din februarie 2013, în vederea respectării obligațiilor juridice ale Uniunii. În plus, deciziile autorității bugetare ar trebui, pe cât posibil, să permită un profil de plată constant pe durata CFM.

6.  Capacitatea de previzionare trebuie să fie consolidată. Pe lângă diversele analize deja furnizate(13), Comisia va continua să își îmbunătățească previziunile pe termen mediu și lung cu scopul de a identifica problemele probabile, în măsura posibilului într-o etapă timpurie. În special, aceasta va informa cele două componente ale autorității bugetare de îndată ce identifică eventuale evoluții legate de punerea în aplicare a programelor din perioada 2014-2020 care prezintă un risc pentru un profil de plată constant.

1.  Context

Începând din 2011, Comisia s-a confruntat cu o creștere a nivelului de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului, în ciuda utilizării integrale a plafoanelor de plăți în 2013 și 2014 și a recurgerii la marja pentru situații neprevăzute pentru efectuarea de plăți în 2014. Deși au fost epuizate aproape toate creditele de plată autorizate în bugetele anuale, volumul cererilor de plată restante acumulate la sfârșitul exercițiului în cazul politicii de coeziune (rubrica 1b) și al programelor specifice de la alte rubrici (cum ar fi rubrica 4 „Europa în lume”) a crescut constant.

Comisia a dat curs invitației Parlamentului și Consiliului de a monitoriza situația pe tot parcursul anului și au avut loc reuniuni interinstituționale ad-hoc în ultimii ani pentru a furniza informații cu privire la evaluarea situației. Începând cu 2011, Comisia a trebuit să prezinte proiecte de bugete rectificative (PBR) care vizau o creștere semnificativă a nivelului creditelor de plată pentru a aborda problema insuficienței acestora. Niveluri inițiale mai scăzute ale creditelor de plată autorizate au condus la PBR repetate, făcând mai complex procesul decizional privind proiectul de buget, care ar trebui să fie principalul subiect al procedurii de conciliere. Bugetele rectificative au fost votate cu întârziere, îngreunând gestionarea procesului de plată.

Pe fundalul unor niveluri sistematic mai mari ale creditelor de angajament, graficul de mai jos ilustrează faptul că bugetele și plafoanele anuale de plată sunt tot mai strânse, precum și reducerea progresivă a decalajului dintre plafonul de plăți și creditele votate, culminând cu necesitatea de a utiliza marja pentru situații neprevăzute în 2014.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000003.png

În decembrie 2014, în cadrul acordului la care s-a ajuns cu privire la bugetele 2014 și 2015, Parlamentul European și Consiliul au convenit asupra următoarei declarații comune:

Instituțiile sunt de acord cu obiectivul de reducere a nivelului de facturi neplătite, cu un accent deosebit pe politica de coeziune, la sfârșitul anului, până la nivel structural, pe parcursul actualului CFM.

În vederea atingerii acestui obiectiv:

—  Comisia este de acord să prezinte, alături de concluziile comune referitoare la bugetul pentru 2015, cea mai recentă previziune privind nivelul facturilor neplătite până la sfârșitul lui 2014; Comisia va actualiza aceste cifre și va prezenta scenarii alternative în martie 2015, când va fi disponibilă o imagine globală a nivelului de facturi neplătite la sfârșitul anului 2014, pentru principalele domenii de politică;

—  pe această bază, cele trei instituții vor depune toate eforturile pentru a cădea de acord asupra unui nivel-țintă maxim de facturi neplătite la sfârșit de an, care poate fi considerat sustenabil;

—  pe această bază și respectând în același timp Regulamentul privind CFM, pachetele financiare convenite aferente programelor, precum și orice alt acord cu caracter obligatoriu, cele trei instituții se vor angaja să pună în aplicare, începând din 2015, un plan de reducere a nivelului de facturi neplătite, care să corespundă punerii în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013, până la nivelul convenit de comun acord și până la momentul revizuirii la jumătatea perioadei a actualului cadru financiar multianual. Un astfel de plan va fi convenit de cele trei instituții în timp util, înainte de prezentarea proiectului de buget pentru 2016. Dat fiind nivelul excepțional de mare al facturilor neplătite, cele trei instituții convin să examineze orice mijloc posibil de a reduce nivelul acestor facturi.

Comisia este de acord ca în fiecare an să alăture proiectului său de buget un document de evaluare a nivelului de facturi neplătite și de explicare a modului în care proiectul de buget va înlesni reducerea acestui nivel și cu cât. Acest document anual va realiza un bilanț al progreselor înregistrate până la momentul respectiv și va propune ajustări ale planului în conformitate cu cifrele actualizate.

Dând curs imediat declarației comune, Comisia a prezentat, la 15 decembrie 2014, o prognoză actualizată cu privire la nivelul cererilor de plată restante până la sfârșitul lui 2014, care figurează în anexa 1.

Prezentul document oferă o privire de ansamblu asupra stadiului punerii în aplicare la sfârșitul lui 2014, concentrându-se asupra plăților restante acumulate în legătură cu programele din perioada 2007-2013 aferente politicii de coeziune, în vederea reducerii acestora la un nivel convenit până în momentul evaluării la jumătatea perioadei a actualului cadru financiar multianual în 2016. Documentul abordează, de asemenea, evoluția volumului cererilor de plată restante de la celelalte rubrici, deși problema acumulării acestora este mult mai puțin gravă din perspectiva dimensiunii absolute decât la rubrica 1b: volumul cererilor de plată restante de la alte rubrici la sfârșitul lui 2014 se ridica la aproximativ 1,8 miliarde EUR.

2.  Situația la sfârșitul lui 2014

2.1.  Execuția la sfârșitul lui 2014

La sfârșitul lui 2014, execuția creditelor de plată (înainte de reportări) se ridica la 134,6 miliarde EUR (99 % din creditele finale autorizate în bugetul 2014). Nivelul plăților neexecutate (după reportări) este cel mai mic înregistrat vreodată și s-a ridicat la 32 de milioane EUR, față de 107 milioane EUR în 2013 și 66 de milioane EUR în 2012. Un nivel atât de ridicat de execuție, în ciuda adoptării târzii a proiectului de buget rectificativ nr. 3/2014, confirmă constrângerile semnificative impuse asupra creditelor de plată, în special pentru finalizarea programelor din perioada 2007-2013. În multe cazuri, liniile bugetare corespunzătoare au fost consolidate și cu credite prevăzute inițial pentru prefinanțarea unor programe nou-adoptate pentru perioada 2014-2020.

În 2014, creditele de plată pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 au fost consolidate cu 4,6 miliarde EUR, din care 2,5 miliarde EUR prin proiectul de buget rectificativ nr. 3/2014, 0,6 miliarde EUR din transferul de la sfârșitul exercițiului(14) și 1,5 miliarde EUR prin transferuri interne de la programele din perioada 2014-2020. Aceste sume suplimentare au contribuit la stabilizarea restanțelor pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 la sfârșitul lui 2014.

Un cuantum ridicat de credite de angajament neutilizate a fost reportat sau reprogramat în 2015, nu numai pentru politica de coeziune, ci și pentru programe de dezvoltare rurală (rubrica 2) și pentru fondurile destinate migrației și securității (rubrica 3). Drept urmare, valoarea angajamentelor restante (RAL-uri) a scăzut la 189 de miliarde EUR la sfârșitul lui 2014, înregistrând o reducere de 32 de miliarde EUR comparativ cu nivelul de la sfârșitul lui 2013. Cu toate acestea, reducerea este artificială oarecum, deoarece a fost generată în cea mai mare parte de subutilizarea creditelor de angajament pentru programele din perioada 2014-2020, reportate și reprogramate pentru 2015 și exercițiile ulterioare, când RAL-urile vor „reapărea”. Dacă în 2014 ar fi fost angajate toate creditele pentru noile programe, RAL-urile ar fi rămas la un nivel mai apropiat de cel din 2013 (224 de miliarde EUR).

Graficul de mai jos arată evoluția nivelului RAL-urilor în perioada 2007-2014 și o proiecție pentru nivelul de la sfârșitul lui 2015, pentru întreg bugetul, precum și pentru programele în gestiune partajată de la rubricile 1b, 2 și 3 și celelalte programe/rubrici. După cum se vede în grafic, se așteaptă ca nivelul general al RAL-urilor la sfârșitul lui 2015 să revină la un nivel comparabil cu cel de la sfârșitul lui 2013. Cu toate acestea, graficul arată, de asemenea, diferența dintre programele în gestiune partajată de la rubricile 1b, 2 și 3, pentru care la sfârșitul lui 2015 se așteaptă ca RAL-urile să scadă, comparativ cu 2013, și celelalte programe/rubrici, pentru care la sfârșitul lui 2015 se așteaptă ca RAL-urile să crească.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000004.png

2.2.  Măsuri de atenuare luate în 2014

La 28 mai 2014, Comisia a prezentat propunerea de buget rectificativ nr. 3/2014, solicitând credite de plată suplimentare pentru 2014. După un proces îndelungat de adoptare, PBR 3/2014 a fost aprobat în final la 17 decembrie 2014. Până la adoptarea bugetului rectificativ, în cursul exercițiului 2014 Comisia a instituit măsuri de atenuare, pentru a onora obligații legale generate de angajamente anterioare, lansând, în același timp, noua generație de programe, într-un cadru bugetar extrem de auster.

Pentru a pune în aplicare politicile convenite în limita creditelor autorizate din buget, Comisia a aplicat o abordare bazată pe gestionarea proactivă a bugetului, plecând de la trei principii esențiale:

—  minimizarea impactului financiar pe care penalizările de întârziere și potențialele daune le au asupra bugetului UE;

—  maximizarea implementării programelor;

—  minimizarea impactului negativ potențial pe care deciziile îl au asupra terților și economiei, în general.

Prin urmare, printre măsurile care au vizat asigurarea unei gestionări active a creditelor de plată în cuantum limitat s-au numărat: recuperarea activă a oricăror sume plătite nejustificat; limitarea sumelor inactive din conturile fiduciare; reducerea procentajelor prefinanțărilor; utilizarea mai eficace a termenelor maxime de plată permise; amânarea cererilor de propuneri și procedurilor de ofertare și a contractelor aferente.

Măsurile de atenuare au ajutat Comisia să își protejeze statutul de investitor de prim rang și reputația de partener de încredere și sigur. Comisia a reușit să reducă la minimum posibil efectele negative ale creditelor de plată insuficiente, de exemplu prin limitarea penalităților de întârziere. Deși au crescut de aproape cinci ori comparativ cu 2013, penalitățile de întârziere au fost totuși limitate la sfârșitul lui 2014 (3 milioane EUR). Creșterea ceva mai ridicată pentru rubrica 1a (Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă) și rubrica 4 (Europa în lume), prezentată în tabelul de mai jos, ilustrează presiunea asupra creditelor de plată.

Penalități de întârziere (în EUR)

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

Rubrica 1a

294 855

157 950

173 748

329 615

137 906

243 748

1 047 488

Rubrica 1b

1 440

5 324

6 220

11 255

31 726

71 620

103 960

Rubrica 2

27 819

1 807

9 576

15 713

61 879

30 991

61 985

Rubrica 3

13 417

59 852

48 673

50 397

29 375

13 060

7 252

Rubrica 4

250 204

178 468

257 818

1 266 425

335 820

247 786

1 797 825

Rubrica 5

43 915

442 678

237 367

60 825

142 254

46 187

8 614

Total

631 651

846 079

733 403

1 734 230

738 960

653 392

3 027 124

Penalitățile de întârziere în cadrul politicii de coeziune (rubrica 1b) nu sunt semnificative deoarece această rubrică intră în cea mai mare parte sub incidența gestiunii partajate, care nu conduce la dobânzi de întârziere. Cu toate acestea, nerespectarea termenelor regulamentare pentru politicile în gestiune partajată este extrem de dăunătoare din punctul de vedere al credibilității.

3.  Terminologie

Prezenta secțiune explică câteva definiții utilizate în prezentul document.

3.1.  Ciclul proiectului

Înainte de aprobarea unui program operațional sau a unui proiect, Comisia rezervă creditele prin crearea unui angajament la o linie bugetară pentru un anumit cuantum. Această tranzacție consumă o parte a creditelor de angajament autorizate.

Foarte des, semnarea contractului pentru proiect sau aprobarea programului operațional conduce la un anumit nivel de prefinanțare, care îi permite beneficiarului să demareze proiectul fără să contracteze împrumuturi. Atingerea unor puncte de referință prestabilite îi permite beneficiarului să prezinte cereri intermediare de plată și să beneficieze de rambursări pentru cheltuielile legate de program.

Cu toate acestea, în cazul unor programe majore, cum ar fi cercetarea (Orizont 2020), fondurile structurale, Fondul european pentru pescuit și dezvoltarea rurală, odată ce este atins un anumit stadiu de punere în aplicare, cererile intermediare de plată nu mai dau naștere unor plăți, deoarece sunt acoperite de prefinanțare. În plus, un anumit procentaj din totalul fondurilor angajate pentru proiect sau program se plătește doar la final, după ce Comisia a verificat că toate lucrările au fost executate în conformitate cu acordul inițial. Dacă nu este cazul, fondurile sunt parțial dezangajate. În anumite cazuri Comisia poate, de asemenea, să emită ordine de recuperare a sumelor plătite nejustificat.

3.2.  Angajamente restante (RAL-uri)

Angajamentele restante sunt denumite în general „RAL-uri”, de la acronimul din limba franceză pentru „reste à liquider”. Ele reprezintă partea unui angajament care nu a fost consumată prin intermediul unei plăți la un moment dat. În proiectele multianuale, angajamentele se contractează la începutul proiectului, cu o prefinanțare limitată, iar plățile intermediare se efectuează ulterior, atunci când proiectul este în curs de realizare. Plata finală se face la încheierea programului.

Investițiile reprezintă o mare parte din bugetul UE, iar realizarea lor se efectuează pe parcursul mai multor ani. Diferența dintre creditele de angajament și creditele de plată autorizate în bugetul anual determină modificarea nivelului global al RAL-urilor. Astfel, viteza cu care cresc angajamentele și ritmul de realizare a programelor determină evoluția normală a RAL-urilor. Cu toate acestea, angajamentele restante cresc și atunci când în buget sunt prevăzute credite de plată insuficiente, indiferent de ritmul de realizare. În acest din urmă caz, se înregistrează o creștere a nivelului cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului.

Raportul dintre RAL-uri și angajamentele exercițiului reprezintă un bun indicator pentru a compara cuantumul RAL-urilor pentru programe specifice cu pachetul lor financiar. De exemplu, pentru programele și acțiunile cu caracter anual, cum ar fi programul Erasmus sau ajutorul umanitar, raportul RAL-uri/angajamente este subunitar, ceea ce arată că majoritatea angajamentelor sunt plătite în cursul unui exercițiu. Pentru programele de coeziune, pe de altă parte, raportul RAL-uri/angajamente se situează, în general, între 2½ și 3, ceea ce reflectă impactul normelor privind dezangajarea automată prevăzute în legislație (așa-numitele reguli „n + 2”/„n + 3”, a se vedea secțiunea 4.1 de mai jos). Pentru anumite programe de la rubrica 4 raportul este mai mare, din cauza ciclului de negocieri complexe legate de punerea lor în aplicare. În solicitările sale de plată, Comisia are în vedere acești indicatori.

3.3.  Constrângerile în materie de lichidități vs. deficitul de credite de plată

Fluxul de lichidități al Comisiei este determinat în cea mai mare parte de sumele solicitate lunar de la statele membre conform normelor privind resursele proprii. Comisia nu are dreptul să împrumute bani pentru a acoperi deficitul de lichidități. Constrângerile în materie de lichidități pot duce la întârzieri temporare în efectuarea plăților către beneficiarii de fonduri europene, în ciuda faptului că în bugetul pentru exercițiul financiar respectiv sunt autorizate suficiente credite de plată. Acest lucru se poate întâmpla, de obicei în prima parte a anului, deoarece valoarea însumată a cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului precedent și a celor care trebuie plătite în primele luni ale exercițiului curent (de exemplu, în cazul Fondului european de garantare agricolă) este mai mare decât valoarea maximă lunară a resurselor proprii puse la dispoziția Comisiei. Pe măsură ce sunt plătite treptat sumele restante din exercițiul precedent, iar Comisia continuă să primească lunar noi resurse, constrângerile în materie de lichidități scad în următoarele luni ale exercițiului.

Constrângerile în materie de lichidități de la începutul exercițiului sunt amplificate de insuficiența creditelor de plată, deoarece cererea de fonduri lunare se bazează pe veniturile prevăzute în bugetul aprobat, înainte de adoptarea bugetelor rectificative care cresc nivelul plăților și care intervin, de obicei, spre sfârșitul exercițiului.

În funcție de data exactă de adoptare (adică înainte sau după data de 16 noiembrie a exercițiului respectiv), cererile suplimentare corespunzătoare de resurse proprii, destinate să acopere creditele de plată suplimentare autorizate în bugetele rectificative adoptate la sfârșitul exercițiului, pot conduce la disponibilitatea de lichidități numai la începutul următorului exercițiu financiar, ceea ce poate genera dificultăți în execuția bugetelor rectificative în cursul aceluiași exercițiu.

3.4.  Acumularea de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului

La sfârșitul fiecărui exercițiu se acumulează o serie de cereri de plată restante - cereri trimise de beneficiarii de fonduri europene care trebuie onorate într-un anumit termen (în general mai puțin de 2 luni), dar care nu au fost încă plătite(15), din una dintre următoarele trei cauze:

a)  întreruperi/suspendări în curs: plățile au fost întrerupte/suspendate pentru anumiți beneficiari/anumite programe. Întreruperea plăților reprezintă în mod normal acțiuni formale pe termen scurt prin care Comisia amână plata în așteptarea unor informații lipsă sau a unor controale ale sistemului de gestionare și control;

b)  momentul depunerii cererilor: cererile de plată nu au fost plătite deoarece au fost transmise în ultimele zile ale exercițiului, nelăsând suficient timp pentru prelucrare înainte de sfârșitul anului;

c)  lipsa de credite: cererile de plată nu fost onorate din cauză că au fost epuizate creditele de plată autorizate la linia bugetară relevantă.

O parte din acumularea de cereri de plată restante este considerată „normală” [a se vedea literele (a) și (b)]. Acumularea „anormală” tot mai mare de cereri de plată restante, în cea mai mare parte în cadrul politicii de coeziune, este asociată cu deficitul de credite de plată [litera (c)], dar au un impact și constrângerile în materie de lichidități de la începutul exercițiului (a se vedea punctul 3.3 mai sus). În secțiunea 4 este prezentat mai pe larg cazul politicii de coeziune.

4.  Rubrica 1b: evoluția acumulării de plăți restante și perspective

Prezentul capitol tratează cazul specific al politicii de coeziune (rubrica 1b). În primul rând, capitolul prezintă principalele caracteristici ale fondurilor structurale și explică modul în care anumite evenimente din trecut sau legate de cadrul legislativ au condus la situația dificilă din prezent. Mai apoi, explorează modul în care poate fi definită o acumulare „normală”de plăți restante și prezintă o analiză detaliată a situației la sfârșitul lui 2014.

4.1.  Utilizarea fondurilor structurale în perioada 2007-2013:

Fondurile structurale în perioada 2007-2013: principalele elemente

Proiectele finanțate din fondurile din cadrul rubricii 1b sunt organizate în programe operaționale. Aceste programe operaționale sunt propuse de statele membre și negociate și adoptate de Comisie la începutul perioadei, pentru întreaga perioadă. Fiecare program operațional este executat în cadrul gestionării partajate, prin intermediul unor proiecte individuale. Aceasta presupune că statele membre sunt cele care utilizează fondurile. Comisia participă la comitete de monitorizare, în cadrul cărora îndeplinește un rol consultativ și monitorizează executarea proiectelor prin intermediul rapoartelor anuale de punere în aplicare.

Programele sunt cofinanțate de la bugetul UE, aceasta însemnând că Comisia nu plătește costul integral al programelor. Statele membre trebuie să găsească surse de „cofinanțare” pentru a finanța parțial programele.

De îndată ce un program este adoptat, Uniunea Europeană contractează o obligație juridică pentru întreaga perioadă. Comisia a angajat creditele în mod automat și anual, înainte de sfârșitul lunii aprilie, în perioada 2007-2013, pe baza planului financiar al programului și nu în funcție de executarea efectivă a proiectelor care alcătuiesc programul. Plățile UE nu pot depăși în niciun caz angajamentele bugetare ale UE, iar cheltuielile sunt eligibile încă de la începutul perioadei (și anume, chiar înainte de adoptarea programului) până la sfârșitul perioadei de eligibilitate.

După aprobarea programului, Comisia plătește o prefinanțare. Aceste plăți se efectuează automat către statul membru și rămân la dispoziția sa până la lichidarea lor la încheierea programului.

În cursul executării diverselor proiecte, statele membre transmit cereri de plată intermediare cu ajutorul autorității lor de certificare. Cererile de plată intermediare sunt plătite de către Comisie pe baza ratei de cofinanțare în vigoare și cu condiția să nu se decidă nicio întrerupere sau suspendare.

Acest mecanism funcționează atât timp cât valoarea totală a prefinanțării plătite de Comisie și cererile de plată intermediare transmise de statele membre în cadrul programelor nu depășesc 95% din contribuția bugetară la aceste programe. Odată atins acest prag, statul membru mai poate încă transmite cereri de plată, dar ele sunt utilizate pentru a compensa prefinanțările restante. Restul va fi achitat la încheierea programului. Statele membre trebuie să justifice cheltuielile eligibile pentru a acoperi valoarea prefinanțării primite la începutul perioadei și suma reținută pentru încheierea programului (5% din suma totală alocată).

După încheierea perioadei de eligibilitate, este prevăzut un termen de 15 luni pentru pregătirea și prezentarea către Comisie a documentelor de încheiere a programelor, precum și pentru solicitarea efectuării plății finale. Înainte ca plata finală să poată fi efectuată, Comisia examinează pachetul de încheiere a programelor (și anume, declarația de încheiere, raportul final privind punerea în aplicare și cererea finală de plată). Având în vedere faptul că aceste documente sunt așteptate până la 31 martie 2017, decizia privind încheierea și plățile finale aferente se vor produce între 2017 și 2019.

În funcție de rezultatele acestui exercițiu, procentajul de 5% reținut la încheierea programelor este utilizat pentru a efectua plățile restante. În caz contrar, Comisia nu plătește suma integrală la încheierea programelor. Suma care nu este plătită va fi dezangajată. În cazul în care corecțiile sunt mai mari de 5%, Comisia va recupera suma plătită în mod necuvenit.

Regula N+2/N+3

Regula N+2/N+3 a fost stabilită inițial pentru perioada de programare 2000-2006. Regula prevede că angajamentul asumat în anul N trebuie să fie acoperit de aceeași sumă de prefinanțare și de cereri de plată intermediare până la data de 31 decembrie a anului N+2 (regula N+2). De exemplu, un angajament asumat în 2012 trebuie să fie pe deplin acoperit de cereri de plată înainte de 31 decembrie 2014. Suma care nu a fost acoperită se dezangajează, ceea ce înseamnă că statul membru pierde finanțarea. Cu toate acestea, în prezent, nu există un istoric privind dezangajări semnificative în urma aplicării regulii N+2/N+3 în întreaga istorie a fondurilor structurale.

Scopul acestei reguli este de a asigura disciplina financiară în gestionarea fondurilor UE. Întrucât angajamentele se fac în mod automat, odată ce un program a fost aprobat, regula obligă statele membre să execute proiectele în mod dinamic și astfel încât să evite problemele chiar la sfârșitul ciclului. Existența sa permite, de asemenea, asigurarea unui profil de plată constant, obligând statele membre să transmită cererile de plată la intervale regulate. Cu toate acestea, după cum se explică în capitolul următor, „relaxarea” regulii, în special în urma crizei financiare din 2008, i-a redus efectul de reglementare.

Această regulă este cauza concentrării cererilor de plată la sfârșitul exercițiului: Statele membre trebuie să își transmită cererile de plată înainte de data de 31 decembrie la miezul nopții, prin intermediul unui sistem informatic specific. Deși statele membre sunt obligate din punct de vedere juridic să își transmită cererile în mod regulat pe tot parcursul anului(16), experiența din trecut arată că multe dintre acestea așteaptă ultimele săptămâni pentru a transmite sume mari.

4.2.  Profilul cererilor de plată pentru perioada de programare 2007-2013

Principalii promotori ai ciclului de plăți

La începutul perioadei, sunt plătite sume importante ca prefinanțare, urmate, pe parcursul câtorva ani, de un nivel relativ scăzut de plăți intermediare, pe măsură ce programele își creează structurile și încep să execute proiectele. Întrucât regula N+2/N+3 începe să își producă efectele cel mai devreme doar la sfârșitul celui de-al treilea an al perioadei de programare, nu există nicio presiune la începutul cadrului pentru a depune cererile de plată. Mai mult, prefinanțarea acoperă încă o mare parte din angajamentele asumate la începutul perioadei de programare. Cu aproximativ 2-3 ani înainte de sfârșitul perioadei de programare, nivelul anual al plăților intermediare începe să crească întrucât programele ajung la maturitate, iar cererile de plată sunt regulate. Se poate observa un nivel maxim la sfârșitul perioadei/începutul următoarei perioade de programare, urmat de o scădere la aproape zero în anii următori, când programele ating pragul de 95%. După cum se menționează anterior, plățile de la încheierea programelor sunt realizate între 1 an și 3 ani de la sfârșitul perioadei de eligibilitate.

Derogări

Trei evoluții ale cadrului legislativ aplicabil în perioada de programare 2007-2013 au amplificat caracterul ciclic al nivelului de plăți intermediare:

1.  Trecerea de la regula N+3 la regula N+2. Ca parte a compromisului global privind instituirea CFM 2007-2013, noile state membre, precum și Grecia și Portugalia au fost supuse regulii N+3 pentru tranșele de angajamente din perioada 2007-2010 și apoi regulii N+2 până la sfârșitul perioadei. Aceasta a însemnat că, până la sfârșitul anului 2013, aceste state membre au trebuit să acopere două tranșe de angajamente: tranșa din 2010 și pe cea din 2011. Desigur, statele membre nu au așteptat neapărat până la termenul de dezangajare pentru executarea programelor și prezentarea cererilor de plată și, prin urmare, nu a existat o dublare a cererilor de plată în 2013. Cu toate acestea, această regulă a consolidat puternic nivelul maxim din 2013, cu un efect de propagare în anii următori, printr-o acumulare din ce în ce mai mare a plăților restante.

2.  Statele membre au fost obligate să efectueze o verificare a conformității cu privire la sistemele lor de control pentru fonduri. Comisia a trebuit să aprobe rezultatele verificării conformității. Cererile de plată intermediare au putut fi depuse, dar nu au putut fi rambursate de Comisie înainte de aprobarea evaluării conformității. Deși majoritatea programelor au fost adoptate în 2007, prezentarea cererilor de plată (sau cel puțin rambursările efectuate de către Comisie) a fost amânată, aproape nicio plată intermediară nefiind efectuată în 2008.

3.  Ca răspuns la criza financiară, au existat apeluri hotărâte din partea statelor membre pentru a neutraliza tranșa de angajamente din 2007 în ceea ce privește regula N+2/N+3. Această propunere a fost acceptată de către Comisie, însă, în loc de amânarea pragului de dezangajare pentru tranșa din 2007 cu un an, Consiliul, prin vot unanim, a relaxat regula N+2/N+3 în sensul repartizării obligației referitoare la această tranșă în șase șesimi pe parcursul întregii perioade de programare. Această măsură numită „regula elenă” a făcut posibilă transmiterea unui număr mai mic de cereri de plată la începutul perioadei, acesta urmând să fie echilibrat de mai multe cereri de plată la sfârșitul perioadei.

În plus, tot ca răspuns la criză, perioada de eligibilitate a cheltuielilor pentru programele din perioada 2000-2006 a fost extinsă de la sfârșitul anului 2008 până în 2009 (prin modificarea deciziei Comisiei de aprobare a programului) și, prin urmare, statele membre au continuat să se concentreze asupra executării programelor din perioada 2000-2006. În consecință, executarea programelor din perioada 2007-2013 și transmiterea aferentă de cereri de plată intermediare din perioada 2007-2013 au fost amânate.

Compararea programelor din perioada 2000-2006 cu programele din perioada 2007-2013

În timp ce în perioada de programare 2007-2013 s-a trecut de la regula N+3 la regula N+2 la sfârșitul celui de-al patrulea an, perioada de programare 2000-2006 a făcut exclusiv obiectului regulii N+2, deși cu anumite ajustări în 2004 ca urmare a aderării a 10 state membre.

Graficul de mai jos compară plățile intermediare cumulate pentru perioada 2000-2006 care au fost efectuate în perioada 2001-2007, ca procentaj din pachetul total, cu plățile intermediare cumulate pentru programele din perioada 2007-2013, care au fost efectuate în perioada 2008-2014, din nou ca procentaj din pachetul total.

Graficul 1: Tendința anuală a plăților intermediare cumulate (cu un decalaj de 1 an): perioada 2000-2006 (UE- 15) față de perioada 2007-2013 (% din pachetul total, exceptând prefinanțarea)

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000005.png

După cum se indică în grafic, plățile cumulate pentru programele din perioada 2007-2013 au rămas în mod constant sub nivelul înregistrat în perioada 2000-2006, deși au înregistrat o ușoară recuperare spre sfârșitul perioadei. Acest tendință a plăților întârziate pentru programele din perioada 2007-2013 a rezultat din combinația factorilor prezentați mai sus. Acest lucru explică subutilizarea creditelor de plată și plafonul de plăți de la începutul perioadei, deoarece profilul de plată pentru programele din perioada 2000-2006 a fost utilizat ca referință pentru stabilirea plafoanelor.

Cu toate acestea, în cazul în care cererile de plată au început să înregistreze o recuperare într-o etapă ulterioară, plățile au fost puternic limitate de nivelul creditelor de plată autorizate și/sau de plafonul pentru plăți, ceea ce a dus la acumularea de plăți restante.

Evoluția acumulării de plăți restante în perioada 2007-2014

Graficul de mai jos(17) prezintă evoluția acumulării de plăți restante pentru programele din perioada 2007-2013 în perioada 2007-2016.

Graficul 2: Programele din cadrul politicii de coeziune din perioada 2007-2013: evoluția cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului (în miliarde EUR)

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000006.png

După cum se indică în grafic, plățile restante pentru programele din perioada 2007-2013 au început să crească în 2011, când au atins un nivel de 11 miliarde EUR, ajungând la o valoare maximă de 24,7 miliarde EUR în 2014. Conform explicațiilor de mai jos, previziunile indică încă un nivel ridicat al plăților restante la sfârșitul anului 2015, înainte de a reveni la o acumulare „normală” și sustenabilă de plăți restante la sfârșitul lui 2016.

4.3.  Componente și tipuri de acumulări de plăți restante

Pe parcursul anului, Comisia primește următoarele cereri de plată pentru fondurile structurale:

a)  cereri de plată eligibile care sunt acoperite prin plăți în cursul anului;

b)  cereri de plată care au fost deja acoperite de prefinanțare la începutul perioadei de programare și care, în consecință, nu sunt urmate de plăți suplimentare;

c)  cereri de plată care pot fi onorate numai după încheierea programului și care vor trebui să aștepte până când Comisia și beneficiarul ajung la un acord cu privire la încheierea programului;

d)  cereri de plată care nu sunt onorate deoarece au fost transmise în ultimele zile ale anului, nelăsând suficient timp pentru prelucrare înainte de sfârșitul anului;

e)  cereri de plată care sunt întrerupte/suspendate pentru anumiți beneficiari; suspendarea sau întreruperea plăților reprezintă în mod normal acțiuni formale pe termen scurt prin care Comisia amână plata în așteptarea unor informații lipsă sau a unor controale ale sistemului de gestionare și control;

f)  cereri de plată care nu sunt onorate la sfârșitul anului din cauza epuizării creditelor de plată autorizate la linia bugetară relevantă.

Deși ultimele patru categorii [literele (c) - (f)] rămân cereri restante la sfârșitul anului, acumularea de plăți restante include cereri de plată restante din motivele de la literele (d), (e) și (f). Un anumit nivel al cererilor de plată restante la sfârșitul anului este considerat „normal” atunci când acestea din urmă corespund motivelor de la literele (d) și (e). O acumulare „anormală” de plăți restante include cererile de plată neonorate din cauza motivului de la litera (f).

Următorul grafic ilustrează fluxul de cereri de plată pentru rubrica 1b, de la transmiterea lor de către statele membre până la identificarea „cererilor exigibile” și la acumularea „normală” și „anormală” de plăți restante.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000007.png

Concentrarea cererilor de plată de la sfârșitul anului și termenul de plată

Există o concentrare foarte ridicată de cereri de plată transmise de statele membre în luna decembrie, aceasta variind între 27% și 35% din cuantumul anual total din perioada 2011-2014. Pentru fiecare cerere de plată primită, Comisia trebuie să efectueze controale înainte de a proceda la efectuarea plății. Cu cât este mai mare numărul cererilor primite în ultimele săptămâni ale anului, cu atât este mai ridicat riscul ca cererile de plată să nu fie onorate înainte de sfârșitul anului.

Din acest motiv, Comisia încurajează în permanență statele membre să transmită cererile într-un mod mai regulat pe tot parcursul anului.

Graficul de mai jos prezintă evoluția lunară a cererilor de plată depuse pentru programele din perioada 2007-2013 între 2011 și 2014.

Graficul 3a: Tendința lunară de depunere a cererilor de plată intermediare cumulate pentru perioada 2007-2013 (% din total)

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000008.png

Graficul de mai sus arată în mod clar o creștere recurentă foarte abruptă a cererilor de plată la sfârșitul anului.

Graficul 3b: Concentrația cererilor de plată depuse în cursul ultimelor două luni ale anului (procentaje primite în noiembrie și decembrie) între 2011 și 2014

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000009.png

Graficele ilustrează faptul că din ce în ce mai multe cereri au sosit târziu în cursul anului, din cauza presiunii tot mai mari exercitate de regula N+2. Eliminarea regulii N+3 în 2013 a însemnat că toate statele membre au făcut obiectului regulii N+2, cu excepția României, Slovaciei și Croației. Acest lucru a avut un impact major asupra volumului de cereri primite în acel an. Valoarea cererilor care sosesc prea târziu pentru a fi plătite în anul respectiv depinde de suma totală a cererilor primite în cursul anului și de profilul plăților din anul respectiv.

Impactul întreruperilor și suspendărilor

Comisia utilizează o serie de mecanisme preventive menite să protejeze bugetul UE înainte de efectuarea plăților către statele membre atunci când are cunoștință de eventuale deficiențe. Aceste mecanisme sunt deosebit de importante pentru îmbunătățirea sistemelor de control ale statelor membre, reducând astfel necesitatea efectuării de către Comisie a unor viitoare corecții financiare.

În consecință, unele cereri de plată nu sunt imediat exigibile pentru că au fost întrerupte sau suspendate de către Comisie, în așteptarea realizării unor îmbunătățiri la nivelul sistemelor de control. Deși majoritatea acestor cereri nu vor fi în cele din urmă respinse, ele nu pot fi onorate imediat.

În conformitate cu regulamentul menționat(18), Comisia poate:

—  întrerupe termenul de plată pentru o perioadă de maximum 6 luni pentru programele din perioada 2007-2013 în cazul în care există elemente doveditoare care sugerează o deficiență semnificativă în funcționarea sistemelor de gestionare și control ale statului membru în cauză; sau în cazul în care serviciile Comisiei trebuie să efectueze verificări suplimentare în urma unor informații primite conform cărora cheltuielile dintr-o declarație de cheltuieli certificată sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată;

—  suspenda în totalitate sau parțial o plată intermediară către un stat membru pentru programele din perioada 2007-2013 în cazul în care există elemente doveditoare privind o deficiență gravă în sistemul de gestionare și control al programului, iar statul membru nu a luat măsurile corective necesare; sau în cazul în care cheltuielile prezentate într-o declarație de cheltuieli certificată sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată; sau în caz de încălcare gravă de către un stat membru a obligațiilor sale de gestionare și control. În cazul în care statul membru nu ia măsurile care se impun, Comisia poate aplica o corecție financiară.

Estimarea acumulării „normale” de plăți restante

După cum s-a explicat anterior, acumularea „normală” de plăți restante este reprezentată de cuantumul total al cererilor întrerupte sau suspendate, precum și al cererilor care sosesc prea târziu pentru a fi plătite în cursul anului respectiv. Cererile care sosesc în cursul ultimelor zece zile calendaristice ale anului pot fi considerate drept cereri care sosesc prea târziu pentru a fi plătite, deoarece Comisia trebuie să dispună de suficiente asigurări că va fi în măsură să utilizeze pe deplin creditele disponibile în buget. Cu toate acestea, unele dintre cererile întrerupte sau suspendate fac, de asemenea, parte din cererile care sosesc prea târziu pentru a fi plătite și nu ar trebui să fie luate în considerare de două ori.

Prin urmare, acumularea „normală” de plăți restante va crește cu numărul total al cererilor primite în cursul anului și concentrarea relativă din ultimele zile ale anului.

Pentru perioada 2010-2014, graficul de mai jos oferă o imagine de ansamblu a cererilor de plată primite, acumularea de plăți restante la sfârșitul anului și cererile care sosesc prea târziu pentru a fi plătite sau cererile suspendate.

Graficul 4 rubrica 1b: Cereri de plată, acumularea de plăți restante, suspendări 2010-2014

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000010.png

În ultimii trei ani (2012-2014), acumularea „normală” de plăți restante (și anume, cererile de plată restante primite în ultimele zece zile ale anului sau cererile întrerupte sau suspendate, chiar dacă au fost primite înainte de ultimele zece zile ale anului) poate fi estimată la aproximativ jumătate din valoarea totală a acumulării de plăți restante la care s-a ajuns la sfârșitul fiecărui an. Cealaltă jumătate este legată de insuficiența creditelor de plată autorizate în buget, ceea ce a creat un „efect al bulgărelui de zăpadă”(19).

Având în vedere diminuarea nivelului cererilor preconizate în 2015 și 2016, reducerea preconizată a cazurilor întrerupte/suspendate și absența presiunii exercitate de regula N+2 la sfârșitul anului 2015(20), se preconizează, de asemenea, că acumularea „normală” de plăți restante va scădea brusc.

4.4.  Perspective pentru exercițiile 2015 și 2016 cu privire la plățile (cererile de plată) aferente perioadei 2007-2013

Estimări pentru exercițiile 2015 și 2016 pe baza previziunilor statelor membre

Regulamentul care reglementează intervențiile fondurilor în perioada 2007-2013(21) impune statelor membre obligația de a transmite Comisiei în fiecare an, până la 30 aprilie, o estimare provizorie a cererilor probabile de plată intermediare pentru exercițiul în curs (N) și pentru cel următor (N+1). În ultimii ani, statele membre au convenit să actualizeze aceste informații în luna septembrie a exercițiului N, pentru a putea evalua cu mai multă precizie nivelul în creștere al cererilor de plată restante (acumularea de plăți restante), precum și o posibilă concentrare semnificativă a cererilor de plată transmise în ultimele luni ale anului.

Cu toate acestea, regulamentul care reglementează intervențiile fondurilor în perioada 2014-2020(22) impune statelor membre obligația de a transmite Comisiei o estimare provizorie a cererilor probabile de plată intermediare pentru exercițiile N și N+1 până la data de 31 ianuarie a exercițiului N (actualizarea informațiilor realizându-se până la 31 iulie). Statele membre au pus în aplicare în mod voluntar acest nou termen-limită în 2015 pentru programele aferente perioadei 2007-2013, în urma unei cereri a Comisiei, confirmată în decembrie 2014. Potrivit informațiilor aflate la dispoziția Comisiei la 3 martie 2015, statele membre estimează, în prezent, că în 2015 vor transmite cereri de plată (exigibile și neexigibile) în valoare totală de aproximativ 48 de miliarde EUR, iar valoarea totală a acestor cereri de plată se va ridica la aproximativ 18 miliarde EUR în 2016(23).

După cum s-a menționat anterior, nu toate cererile de plată vor avea drept consecință directă efectuarea plăților, deoarece trebuie să se țină seama de principiul referitor la „plafonul de 95%” aplicabil plăților, prevăzut la articolul 79 din Regulamentul nr. 1083/2006(24). Întrucât tot mai multe programe se apropie de „plafonul de 95%”, această corecție va deveni mult mai semnificativă în 2015 și în exercițiile ulterioare. În consecință, valoarea efectivă a cererilor de plată exigibile incluse în previziuni este mai redusă decât cea preconizată de statele membre, deoarece cererile de plată care depășesc plafonul de 95% sunt luate în considerare doar în etapa de încheiere a programelor. Pe baza acestor previziuni ajustate, Comisia estimează că va primi cereri de plată exigibile în valoare totală de aproximativ 35 miliarde EUR în 2015. Cifra corespunzătoare pentru exercițiul 2016 este de aproximativ 3 miliarde EUR. Această valoare estimată a cererilor de plată pentru 2016 va fi determinată cu mai multă precizie (și ar putea fi ceva mai ridicată) după ce statele membre transmit informațiile lipsă sau revizuiesc informațiile transmise pentru anumite programe operaționale.

Anexa 2 oferă mai multe detalii cu privire la previziunile statelor membre referitoare la cererile de plată care urmează a fi transmise în 2015 și 2016 pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013.

Estimările Comisiei bazate pe cifrele de execuție a bugetului

La sfârșitul exercițiului 2014, valoarea totală a prefinanțării și a plăților intermediare efectuate era de 266,1 miliarde EUR. Pachetul financiar total destinat programelor aferente politicii de coeziune din perioada 2007-2013 este de 347,3 miliarde EUR. Ținând seama de dezangajările care au avut loc până în prezent și de riscul unor dezangajări suplimentare, care ar putea surveni ca urmare a aplicării regulii N+2/N+3 la sfârșitul exercițiului 2014 și sub rezerva confirmării valorii exacte a plăților restante (o valoare maximă totală de 0,9 miliarde EUR de la începutul perioadei), cuantumul maxim al plăților restante este de aproximativ 80,3 miliarde EUR. Cu toate acestea, un procent de 5% din pachetul aferent fiecărui program este reținut, urmând a fi plătit la încheierea programelor (17,3 miliarde EUR).

În consecință, nivelul estimat al cererilor de plată intermediare care sunt exigibile în 2015 sau în exercițiile următoare este de aproximativ 63 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 18% din pachetul financiar total, această sumă incluzând plățile restante acumulate la sfârșitul exercițiului 2014 (24,7 miliarde EUR). Nivelul maxim al noilor cereri de plată exigibile care vor fi transmise în 2015 sau în exercițiile următoare, înainte de încheierea programelor, este de 38,3 miliarde EUR. În cazul în care cererile de plată transmise în 2015 se ridică la o sumă de până la 35 de miliarde EUR, suma restantă de până la 3,5 miliarde EUR va fi plătită în 2016, pe baza cererilor de plată transmise pe parcursul acestui exercițiu.

Estimările privind acumularea de plăți restante la sfârșitul exercițiului 2015, pe baza previziunilor corectate ale statelor membre

Cuantumul creditelor de plată autorizate care au fost înscrise în bugetul pentru 2015 este de 39,5 miliarde EUR. Aceste credite vor fi utilizate atât pentru a efectua plățile restante acumulate înainte de exercițiul 2015 (24,7 miliarde EUR), cât și pentru noile cereri de plată (estimate la 35 de miliarde EUR). În consecință, se estimează că, la sfârșitul exercițiului 2015, plățile restante acumulate se vor ridica la 20 de miliarde EUR, din care cel puțin jumătate, respectiv 10 miliarde EUR, vor constitui o acumulare „anormală” de plăți restante.

În miliarde EUR

Acumularea de plăți restante (ajustate) la sfârșitul lui 2014

Previziunile statelor membre privind cererile de plată pentru 2015, corectate conform plafonului de 95%

Credite de plată autorizate înscrise în bugetul 2015

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

24,7

~35

39,5

~20

4.5.  Estimări privind cererile de plată care vor fi transmise în 2016

După cum s-a menționat anterior, se estimează că la sfârșitul exercițiului 2015 se vor acumula cereri de plată restante în valoare de aproximativ 20 de miliarde EUR, cu condiția ca previziunile statelor membre să fie corecte. În plus, înainte de încheierea programelor se preconizează că vor fi transmise cereri de plată suplimentare în valoare de 3,5 miliarde EUR. Având în vedere acest cuantum limitat de cereri de plată, precum și faptul că nu vor mai exista presiuni legate de punerea în aplicare a regulii N+2, nu există suficiente motive pentru a presupune că o mare parte a acestor cereri de plată vor fi transmise prea târziu pentru a fi onorate în 2016.

Comisia va prezenta o cerere de finanțare mai precis definită în cadrul proiectului de buget pentru 2016, ținând seama de acumularea „normală” de plăți restante de la sfârșitul exercițiului 2016. Această acumulare „normală” de plăți restante – determinată de prezentarea cu mare întârziere a cererilor de plată și de alte situații de întrerupere/suspendare a plăților – se va situa totuși la un nivel foarte scăzut comparativ cu exercițiile anterioare, întrucât cuantumul noilor cereri de plată care vor fi transmise în 2016 este, de asemenea, foarte scăzut, iar Comisia se așteaptă ca statele membre să corecteze anumite deficiențe și să prezinte cereri de plată „curate”. Acumularea „normală” de plăți restante s-ar putea situa în jurul valorii de 2 miliarde EUR. Prin urmare, în bugetul pentru 2017 va trebui să se prevadă creditele necesare pentru a acoperi aceste plăți restante acumulate la sfârșitul exercițiului 2016. Suma care trebuie înscrisă în bugetul pentru 2016 este, așadar, de aproximativ 21,5 miliarde EUR.

4.6.  Un rezumat al informațiilor utilizate pentru a calcula cererile de plată și acumularea de plăți restante

Următorul tabel rezumă informațiile referitoare la pachetul financiar total aferent programelor, la utilizarea preconizată a creditelor bugetare disponibile în bugetul pentru 2015 și la nivelul maxim estimat al cererilor de plată transmise în 2016.

Plăți interimare restante pentru perioada 2015-2017 (în miliarde EUR)

Pachetul financiar aferent programelor

(1)

347,3

—  Din care prefinanțări și plăți intermediare efectuate până la sfârșitul anului 2014

(2)

266,1

—  Din care sume reținute pentru încheierea programelor (5%) și dezangajări

(3)

18,2

Cuantumul maxim al plăților interimare exigibile (2015-2017)

(4)=(1)-(2)-(3)

~63,0

—  Din care cereri de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2014 (acumulare de plăți restante)

(5)

24,7

—  Din care cuantumul maxim al plăților intermediare exigibile în 2015-2017

(6)=(4)-(5)

38,3

Exercițiul bugetar 2015, în miliarde EUR

Credite disponibile în bugetul 2015

(1)

39,5

—  Din care cereri de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2014

(2)

24,7

—  Din care previziuni pentru 2015, corectate conform plafonului de 95%

(3)

~35

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

(4)=(1)-(2)-(3)

~20

Exercițiul bugetar 2016, în miliarde EUR

Estimări privind cererile de plată restante acumulate la sfârșitul lui 2015

(1)

~20

Nivelul maxim cererilor de plată rămase care vor fi transmise în 2016 înainte de încheierea programelor

(2)

~3,5

Nivelul maxim al cererilor de plată aferente bugetului 2016

(3)=(1)+(2)

~23,5

4.7.  Plățile efectuate la încheierea programelor

Încheierea programelor aferente fondurilor structurale se caracterizează printr-o dinamică specifică a plăților. Până cel târziu la data de 31 martie 2017, toate statele membre trebuie să transmită documentele de încheiere aferente fiecărui program. Comisia le transmite statelor membre opinia sa cu privire la conținutul declarației de încheiere în termen de cinci luni de la data primirii acesteia, cu condiția ca documentul inițial de încheiere să conțină toate informațiile necesare(25). De regulă, plata sumelor reținute pentru încheierea programelor se face numai după exercițiul 2016. Cuantumul maxim al sumelor reținute pentru încheierea programelor (5% din totalul creditelor alocate) este de 17,3 miliarde EUR, însă volumul efectiv al plăților va fi influențat de calitatea execuției programelor pentru întreaga perioadă vizată. Este posibil ca, la încheierea programelor aferente politicii de coeziune, să aibă loc dezangajări, ceea ce va reduce necesitățile de plată.

Cu titlu de exemplu, în perioada 2000-2006, nivelul procentual al dezangajărilor care au avut loc la încheierea programelor a fost de 2,6% din pachetul financiar total aferent Fondului Social European (FSE) și de 0,9% din pachetul financiar total aferent Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR). Cu toate acestea, în ceea ce privește FSE, există și RAL-uri în valoare de 0,5 miliarde EUR care sunt asociate cu o serie de cazuri problematice în care s-au constatat nereguli și, prin urmare, Comisia estimează că nivelul final al dezangajărilor survenite la încheierea programului va fi de aproximativ 3% din pachetul financiar aferent acestui fond. Comisia nu exclude posibilitatea ca nivelul dezangajărilor la încheierea programului să fie mai ridicat decât în perioadele anterioare, deci estimările menționate anterior trebuie privite cu prudență.

Cererile de plată prezentate la încheierea programelor nu sunt luate în considerare pentru a analiza tendința de reducere a acumulării „normale” de plăți restante, întrucât majoritatea acestora vor fi onorate în perioada 2017-2019 sau în exercițiile următoare și, în orice caz, ele nu vor determina, în mod obligatoriu, execuția plăților, deoarece mai întâi vor fi recuperate sumele plătite în mod necuvenit, iar ulterior vor fi efectuate plățile finale.

5.  Alte rubrici: situația programelor din perioada 2007-2013

5.1.  Context general

După realizarea unei analize detaliate a situației specifice a politicii de coeziune (rubrica 1b), în cadrul secțiunii 4 de mai sus, prezenta secțiune se concentrează asupra situației celorlalte rubrici, care poate fi rezumată după cum urmează:

—  Creditele alocate Fondului european de garantare agricolă (rubrica 2) sunt nediferențiate, întrucât creditele de plată și creditele de angajament înscrise în buget se situează la același nivel. Prin urmare, nu există o acumulare de plăți restante la sfârșitul exercițiului;

—  Programele de dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit (rubrica 2) și fondurile pentru azil, migrație, gestionarea frontierelor și securitate internă (rubrica 3) sunt executate în cadrul gestiunii partajate împreună cu statele membre, la fel ca și în cazul politicii de coeziune. Cu toate că în cazul programelor de dezvoltare rurală nu a existat o acumulare de plăți restante, acest lucru nu este valabil și în cazul celorlalte fonduri;

—  Celelalte programe sunt, în majoritatea lor (rubricile 1a și 4), gestionate de Comisie. În contextul unui deficit de credite de plată, multe dintre aceste programe au făcut obiectul unor măsuri de atenuare, pe care Comisia le-a pus în aplicare pe parcursul exercițiului 2014 (și în unele cazuri chiar în 2013), cum ar fi, spre exemplu, reducerea prefinanțărilor (ținând seama în mod adecvat de tipul și de soliditatea financiară a partenerilor de implementare, a destinatarilor finali și a beneficiarilor), amânarea plăților finale sau a plăților pentru sprijin bugetar, suspendarea inițiativelor de lansare a unor noi angajamente și amânarea termenelor de încheiere a contractelor. Totuși, majoritatea acestor măsuri de atenuare au drept efect o simplă amânare a efectuării plăților, însă obligația de a onora angajamentele subzistă.

Tabelul de mai jos oferă o imagine de ansamblu a evoluției plăților restante acumulate la rubricile 1a și 4. În timp ce la rubrica 4 se constată o tendință clară de majorare a plăților restante acumulate, iar în 2014 s-a înregistrat cel mai ridicat nivel al plăților restante în raport cu exercițiile anterioare, evoluția rubricii 1a este mai puțin clară.

Cereri de plată restante acumulate la sfârșitul exercițiului (în milioane EUR)

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

Rubrica 1a

1 679

507

291

628

604

567

551

541

Rubrica 4

172

178

284

226

387

367

389

630

5.2.  Programe în gestiune partajată aferente rubricilor 2 și 3

5.2.1.  Rubrica 2

Fondul european de garantare agricolă (FEGA)

În cazul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) nu există o acumulare de plăți restante, deoarece creditele alocate acestui fond sunt nediferențiate.

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)

Până în prezent, nu s-au acumulat cereri de plată restante în cazul programelor de dezvoltare rurală: Comisia a fost întotdeauna în măsură să onoreze toate cererile de plată în timp util. Având în vedere amploarea programului de dezvoltare rurală, precum și plafonul aplicabil de 95%, nivelul maxim al plăților intermediare care ar putea fi efectuate înainte de încheierea programului este de aproximativ 8,7 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013. Creditele de plată autorizate în cadrul bugetului 2015 pentru programele aferente perioadei 2007-2013 se ridică la 5,9 miliarde EUR. Suma rămasă de 2,8 miliarde EUR urmează a fi plătită în 2016, după depunerea de către statele membre a declarației trimestriale finale, termenul-limită stabilit în acest scop fiind luna ianuarie 2016.

Suma totală reținută pentru încheierea programului este de aproximativ 4,8 miliarde EUR. Cuantumul exact al plății va depinde de eventualele dezangajări. Cu titlu de exemplu, dacă se ia în considerare o rată a dezangajării de 1,5%, constatată în etapa de încheiere a programelor aferente perioadei 2000-2006, ar urma să se dezangajeze o sumă de 1,5 miliarde EUR. Se preconizează că sumele reținute pentru încheierea programului vor fi plătite între 2016-2019.

Fondul european pentru pescuit (FEP)

Metoda de gestiune aplicată în cazul FEP este similară cu cea utilizată pentru politica de coeziune (rubrica 1b). Cu toate acestea, având în vedere că în cazul FEP nu se aplică regula N+3, în execuția acestui fond nu a existat problema specifică a transformării regulii N+3 pentru tranșa de angajamente aferentă exercițiului 2010 în regula N+2 pentru tranșa de angajamente aferentă exercițiului 2011. În plus, în cazul acestui fond nu s-a aplicat nici „regula elenă”, deși execuția programelor a debutat cu o ușoară întârziere, ca urmare a faptului că trebuiau îndeplinite obligațiile referitoare la sistemele de gestiune și control. Cu toate acestea, în ultimii ani, acumularea de plăți restante aferente FEP a fost foarte importantă. La începutul exercițiului 2014, nivelul plăților restante acumulate era egal cu nivelul creditelor de plată aprobate pentru programele 2007-2013.

În ceea ce privește programarea cererilor de plată transmise pe parcursul exercițiului bugetar, în perioada 2010-2014, două treimi din cererile de plată anuale au fost primite în perioada noiembrie-decembrie. Graficul de mai jos ilustrează nivelul plăților restante acumulate între 2011 și 2014 în cadrul programelor finanțate de FEP în perioada 2007-2013, împreună cu creditele de plată inițiale aferente exercițiului bugetar următor.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000011.png

Principalele cauze ale reducerii cuantumului plăților restante aferente FEP acumulate la sfârșitul exercițiului 2014 sunt decizia de realocare a tuturor creditelor de plată disponibile în cadrul capitolului bugetar în cauză (inclusiv a tuturor creditelor de plată necesare pentru gestiunea partajată a FEPAM – ca urmare a întârzierii înregistrate în adoptarea noului temei juridic) și alocarea de credite suplimentare prin intermediul proiectului de buget rectificativ nr. 3/2014 (adoptat ca buget rectificativ nr. 2/2014) și al transferului de la sfârșitul exercițiului.

Nivelul mai ridicat al creditelor de plată autorizate în cadrul bugetului 2015 ar trebui să permită reducerea acumulării de plăți restante până la nivelul considerat normal, de aproximativ 0,1 miliarde EUR.

5.2.2.  Rubrica 3

Politicile privind azilul, migrația, gestionarea frontierelor și securitatea internă

Punerea în aplicare a politicilor comune în domeniul azilului și imigrației în perioada 2007-2013 s-a realizat, în principal, prin intermediul Programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” (SOLID). Acest program general este alcătuit din patru instrumente: Fondul pentru frontierele externe (FFE), Fondul european de returnare, Fondul european pentru refugiați (FER) și Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe.

Graficul de mai jos ilustrează tendința de creștere a nivelului cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului bugetar pentru programele din domeniul azilului, migrației, gestionării frontierelor și securității.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000012.png

RAL-urile au crescut de la 150 de milioane EUR la începutul exercițiului 2007 până la 2,6 miliarde EUR în 2014, în ciuda faptului că în perioada 2007-2014 a fost dezangajată o sumă de 300 de milioane EUR. Pentru programele aferente perioadei 2007-2013, plățile restante care vor trebui efectuate se ridică la aproximativ 1,9 miliarde EUR. Creditele de plată autorizate pentru finanțarea programelor incluse în cadrul bugetului 2015 depășesc cu puțin suma de 600 de milioane EUR, această sumă incluzând creditele alocate în vederea prefinanțării inițiale și anuale a noilor programe pentru perioada 2014-2020.

Având în vedere suma care urmează a fi plătită la încheierea programelor (estimată la 1 miliard EUR), precum și faptul că tranșa a doua de prefinanțare nu a putut fi plătită în 2013 și în 2014, ca urmare a deficitului de credite de plată, creditele necesare pentru a reduce acumularea de plăți restante aferente programelor din perioada 2007-2013 până la un nivel normal la sfârșitul exercițiului 2016 sunt estimate la 235 de milioane EUR.

5.3.  Programe în gestiune directă aferente rubricilor 1a și 4

5.3.1.  Rubrica 1a

Această secțiune conține o prezentare generală a situației plăților pentru programele de la rubrica 1a la sfârșitul exercițiului 2014.

Cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului

Graficul de mai jos prezintă evoluția cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului pentru principalele programe de la rubrica 1a.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000013.png

Nivelul ridicat al cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului 2007 are drept cauză principală ciclul proiectelor celui de-al șaselea Program-cadru pentru cercetare (PC6), precum și numărul deosebit de mare de angajamente aflate în curs în acel moment. În plus, contractele de cercetare impuneau obligația realizării unor certificate de audit înainte ca declarațiile de cheltuieli să poată fi în cele din urmă plătite.

Măsurile de atenuare adoptate de Comisie în 2014 (a se vedea secțiunea 2.2 de mai sus) cu scopul de a găsi o soluție la insuficiența creditelor de plată au prevenit creșterea numărului cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului 2014. Printre aceste măsuri se numărau reducerea nivelului prefinanțărilor și amânarea semnării de noi contracte/acorduri de grant, transferând astfel o parte din plăți în exercițiul următor. Măsurile respective au limitat nivelul cererilor de plată restante, dar un efect secundar al acestora a fost încetinirea punerii în aplicare a programelor aferente perioadei 2014-2020. În unele cazuri, a fost nevoie să se adopte măsuri drastice pentru a se acorda prioritate plăților destinate beneficiarilor mai vulnerabili.

Evoluția angajamentelor restante (RAL-uri)

Nivelul în general stabil al cererilor de plată restante la sfârșitul exercițiului pentru programele de la rubrica 1a contrastează puternic cu tendința ascendentă evidentă a nivelului angajamentelor restante (RAL-uri), așa cum se arată în graficul de mai jos:

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000014.png

Creșterea RAL-urilor de la rubrica 1a este cauzată, în mare măsură, de decalajul tot mai mare dintre creditele de angajament și creditele de plată destinate cercetării, care este cel mai mare program de cheltuieli de la această rubrică. Acest lucru este ilustrat în graficul de mai jos, care indică o tendință descendentă a raportului dintre plăți și angajamente.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000015.png

Ciclul proiectelor aferente programelor de cercetare este descris mai jos, ca un exemplu al modului în care sunt puse în aplicare proiectele de la rubrica 1a.

Ciclul proiectelor în domeniul cercetării

Programele de cercetare sunt puse în aplicare prin intermediul unor programe de lucru multianuale, care înglobează cereri de propuneri, achiziții publice, studii, grupuri de experți, participarea la organizații internaționale, seminare și ateliere, evaluarea și monitorizarea. Circa 90 % din programele de cercetare se referă la cereri de propuneri, iar restul de 10 %, la alte activități.

Programul de lucru anual pentru anul N este adoptat de Comisie la mijlocul anului N-1. Cererile de propuneri se lansează începând din a doua jumătate a anului N-1. În majoritatea cazurilor, propunerile se depun, de obicei, în termen de trei luni de la data publicării cererii de propuneri. Angajamentele globale se stabilesc în cursul anului N, după adoptarea programului de lucru, și cel târziu înainte de negocierile contractuale (de obicei, în momentul termenului-limită prevăzut în cererea de propuneri). Evaluarea propunerilor (trei luni) și selecția (una-două luni) sunt urmate de negocierea contractelor (între o lună și șase luni) și semnarea acestora (până la câteva luni). De la termenul-limită pentru depunerea propunerilor până la semnarea acordului de grant, Comisia/agenția executivă are la dispoziție opt luni (așa-numita „perioadă de acordare a granturilor”), dintre care cinci luni pentru a informa solicitanții cu privire la rezultatul evaluării științifice și trei luni pentru pregătirea acordului de grant. Odată ce angajamentul individual este stabilit, iar contractul este semnat, prefinanțarea ar trebui să fie plătită în termen de 30 de zile de la data semnării acordului sau cu 10 zile înainte de data de începere a acțiunii, aplicându-se data cea mai recentă. În urma măsurilor structurale adoptate de direcțiile generale din domeniul cercetării în 2014, în multe cazuri, prefinanțarea angajamentelor aferente anului N este acum plătită în anul N + 1 în loc de anul N. Plățile intermediare se bazează pe situațiile financiare și sunt legate de rapoartele periodice efectuate, de obicei, o dată la 18 luni. Plata finală de 10% este efectuată la acceptarea raportului final.

Pentru toate celelalte acțiuni prevăzute în programul de lucru, angajamentele provizorii se stabilesc în anul N, plățile în avans fiind efectuate în același an. Restul se plătește în anul N+1.

Deficitele de credite de plată în domeniul cercetării: consecințe practice

Pentru a gestiona deficitul de credite de plată în cadrul programelor de cercetare, o sumă totală de 236,5 milioane EUR a fost transferată în 2014 de la liniile bugetare destinate „Orizont 2020” aferente perioadei 2014-2020 pentru a consolida liniile bugetare de finalizare a acelorași programe aferente perioadei 2007-2013, amânând până în 2015 prefinanțarea cererilor de propuneri pentru „Orizont 2020” lansate în 2015. Acest lucru nu s-a produs în anii anteriori și are drept rezultat o întârziere în punerea în aplicare a noilor programe.

Cercetarea necesită timp, iar întârzierile în ceea ce privește semnarea contractelor și finanțarea nu sunt coerente cu obiectivul de a intensifica eforturile de cercetare pentru a sprijini creșterea economică. Se preconizează că creșterea nivelului creditelor de plată autorizate pentru „Orizont 2020” în bugetul 2015 va permite recuperarea parțială a decalajului în cazul acestui important program.

Erasmus+

Erasmus+ oferă un bun exemplu de program anual pentru care nivelul plăților urmează îndeaproape nivelul angajamentelor, deoarece ciclul de viață al majorității acțiunilor este legat de calendarul academic.

Cu toate acestea, din cauza deficitului de credite de plată, majorarea creditelor de plată în 2014 nu a coincis cu majorarea creditelor de angajament, destinată să continue în perioada 2014-2020. Acest deficit al creditelor de plată în 2014 poate fi remarcat și în raportul dintre plăți și angajamente prezentat în graficul de mai jos.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000016.png

Prin urmare, în 2014 nu s-a putut efectua o parte din a doua plată aferentă prefinanțării către agențiile naționale, care au rolul de a finanța acțiunile de mobilitate. Deși situația ar trebui să se îmbunătățească ușor, se preconizează că Erasmus+ se va confrunta în continuare cu constrângeri similare în 2015.

Transporturile și energia

Graficul de mai jos arată diferența din ce în ce mai mare dintre nivelul angajamentelor și cel al plăților pentru domeniile de politică ale transporturilor și energiei.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000017.png

Creditele de plată autorizate în bugetul pe 2015 vor fi suficiente pentru a acoperi prima plată aferentă prefinanțării proiectelor din perioada 2014-2020 și pentru a onora parțial angajamentele restante din perioada 2007-2013, estimate la peste 2 miliarde EUR.

Planul european de redresare economică (PERE)

În comparație cu nivelul ridicat al angajamentelor din 2009 și 2010, execuția plăților pentru acest program a început într-un ritm lent, întrucât proiectele din cadrul PERE sunt, în cea mai mare parte, proiecte de infrastructură de mari dimensiuni.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000018.png

În special în 2014, creditele de plată nu au fost suficiente pentru a acoperi toate cererile de plată primite în cursul exercițiului, chiar și după adoptarea cu întârziere a proiectului de buget rectificativ nr. 3/2014, care prevedea credite de plată suplimentare. La sfârșitul exercițiului 2014, angajamentele restante (RAL-uri) însumau în continuare 2 miliarde EUR, adică jumătate din suma angajată inițial pentru PERE. Nivelul creditelor de plată autorizate în 2015 ajunge la 407 milioane EUR și se preconizează că acestea vor acoperi necesarul estimat pentru exercițiul respectiv.

5.3.2.  Rubrica 4

Graficul de mai jos prezintă nivelul angajamentelor restante (RAL-uri) pentru programele de la rubrica 4 începând cu 2007.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000019.png

Rubrica 4 cuprinde instrumente de răspuns în situații de criză pe termen scurt, instrumente pe termen mai lung bazate pe programarea multianuală, precum și instrumente ad-hoc, cum ar fi asistența macrofinanciară prin intermediul împrumuturilor și subvențiilor. Trei instrumente de mari dimensiuni – instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II), Instrumentul european de vecinătate (IEV) și Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) – bazate pe programarea multianuală reprezintă 73 % din cheltuielile efectuate în cadrul acestei rubrici. Sprijinul acordat țărilor terțe în cadrul acestor programe are , de regulă, un ciclu de viață de circa 6-8 ani. În schimb, instrumentele de răspuns în situații de criză (ajutorul umanitar, Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace, politica externă și de securitate comună) și asistența macrofinanciară au cicluri de plată mult mai scurte, de câte 12-18 luni.

Începând cu 2013, majoritatea instrumentelor de la rubrica 4 au înregistrat deficite grave ale creditelor de plată, care au afectat mai întâi instrumentele de ajutor umanitar și pe cele legate de situațiile de criză ale căror cicluri de punere în aplicare presupun plăți rapide și, ulterior, instrumente cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare și Instrumentul european de vecinătate, în cazul cărora plățile sunt legate în principal de contracte și angajamente existente. În 2014, din cauza reducerii generale a creditelor de plată disponibile în raport cu 2013, situația s-a înrăutățit. Pentru anumite programe, consolidarea prin intermediul proiectului de buget rectificativ nr. 3/2014 (și prin intermediul altor măsuri, cum ar fi transferurile)(26) a fost foarte tardivă și a fost insuficientă pentru a acoperi acumularea de plăți restante.

Măsurile puse în aplicare (a se vedea secțiunea 2.2 de mai sus) ar putea atenua doar parțial efectele deficitului de credite de plată prin amânarea momentului punerii la dispoziție a creditelor, însă angajamentele anterioare trebuie să fie în continuare onorate.

Cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului

În ansamblu, cererile de plată restante la sfârșitul exercițiului 2014 pentru rubrica 4 au crescut considerabil. La fel ca în cazul Instrumentului european de vecinătate și al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, acest lucru este cauzat în principal de creșterea accentuată a cererilor și de lipsa creditelor de plată aferente, așa cum se arată în graficul de mai jos.

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000020.png

Pe de altă parte, majorările creditelor de plată autorizate în bugetele pe 2013 și 2014 au permis redresarea nivelului cererilor de plată restante ajutorul umanitar(27):

20150708-P8_TA(2015)0263_RO-p0000021.png

După cum s-a precizat mai sus, RAL-urile aferente rubricii 4 și, în special, celor trei instrumente de mari dimensiuni pe termen lung au crescut constant în ultimii cinci ani, în concordanță cu nivelurile de angajament din CFM precedent. De exemplu, probabil că formalitățile pentru programele angajate inițial în 2010 au fost stabilite cu țara terță beneficiară pe parcursul exercițiului 2011, iar contractele au fost încheiate până în 2014. În consecință, în prezent trebuie efectuate plățile pentru multe dintre aceste programe mai ample, care au fost angajate într-un moment de creștere accentuată a angajamentelor. Se preconizează că nivelul creditelor de plată autorizate în bugetul 2015 va reduce decalajul, ceea ce ar trebui să contribuie la stabilizarea situației, însă aceasta va continua să fie tensionată, precum și că atât decalajul, cât și RAL-urile vor continua să crească în cazul mai multor instrumente, cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare.

6.  Situația programelor din perioada 2014-2020

Bugetul pe 2016 va trebui să includă credite de plată suficiente, nu doar pentru a reduce treptat nivelul anormal al cererilor de plată restante care decurg din creditele de angajament aferente programelor din perioada 2007-2013, ci și pentru programele din perioada 2014-2020 de la rubricile 1a și 4, a căror punere în aplicare a fost îngreunată de deficitele de plăți. Bugetul pe 2016 trebuie să includă, de asemenea, creditele de plată necesare pentru alte fonduri, cum ar fi, de exemplu, cel destinat dezvoltării rurale (rubrica 2), pentru a se evita formarea unei noi acumulări, care nu exista în trecut.

În proiectul de buget pe 2016, Comisia va evalua nevoile de plată pentru 2016 ale programelor din perioada 2014-2020.

7.  Concluzii

În ultimii ani, în special în 2014, nivelul creditelor de plată nu a fost suficient de mare pentru a acoperi toate cererile de plată primite. Acest lucru a dus, la rândul său, la o creștere a acumulării de cereri de plată restante la sfârșitul exercițiului, în special pentru programele din perioada 2007-2013 aferente politicii de coeziune. Comisia a luat o serie de măsuri de atenuare pentru a reduce la minimum efectele negative ale deficitului de credite de plată, îndeplinind, în măsura posibilului, obligațiile care decurgeau din angajamente anterioare. Cu toate acestea, ca efect secundar, punerea în aplicare a programelor 2014-2020 a fost îngreunată.

Ca rezultat al creditelor de plată prevăzute în bugetul pe 2015, este de așteptat să se reducă acumularea cererilor de plată restante pentru programele din perioada 2007-2013. Comisia a stabilit nivelul creditelor de plată care este necesar pentru a reduce treptat, până la sfârșitul exercițiului 2016, nivelul anormal al cererilor de plată restante pentru programele din perioada 2007-2013. În proiectul său de buget pe 2016, Comisia va propune credite de plată în funcție de acest lucru.

Comisia consideră că, pe baza elementelor de mai sus, cele trei instituții se pot angaja să pună în aplicare un plan de reducere la un nivel sustenabil, până la sfârșitul exercițiului 2016, a nivelului de facturi neplătite aferente punerii în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013.

Anexa 1: informații transmise de Comisie la 15 decembrie 2014

La 15 decembrie 2014, Comisia a prezentat estimările privind cererile de plată restante acumulate pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 la sfârșitul exercițiului 2014 și al exercițiului 2015, după cum urmează:

2010

2011

2012

2013

2014 (*)

2015 (*)

Facturi neplătite acumulate la sfârșitul exercițiului

(în miliarde EUR)

6,1

10,8

16,2

23,4

până la 25 (1)

19 (2)

(*) Estimările Comisiei bazate pe previziunile ajustate ale statelor membre

(1)  Ținând seama de creditele de plată suplimentare din proiectul de buget rectificativ nr. 3/2014 în varianta finală aprobată.

(2) Ținând seama de creditele de plată suplimentare din proiectul de buget rectificativ nr. 3/2014 în varianta finală aprobată și de creditele de plată autorizate în bugetul pe 2015.

De asemenea Comisia a prezentat o defalcare a acumulării de cereri de plată restante preconizate pentru sfârșitul exercițiului 2014 în cazul programelor de coeziune din perioada 2007-2013. Potrivit tabelului de mai jos, nivelul total al cererilor de plată primite efectiv până la sfârșitul exercițiului 2014 a fost cu circa 1,5 miliarde EUR sub nivelul previziunilor elaborate de statele membre și cu circa 2,5 miliarde EUR peste limita superioară preconizată de Comisie.

ACUMULAREA DE CERERI DE PLATĂ RESTANTE PRECONIZATĂ PENTRU SFÂRȘITUL EXERCIȚIULUI 2014

miliarde EUR

(1)

Cereri de plată primite înainte de sfârșitul exercițiului 2013 și neplătite până la sfârșitul exercițiului 2013 (acumulare)

23,4

(2)

Cereri de plată primite înainte de sfârșitul lunii noiembrie 2014

31,4

(3)  = (1) + (2)

Cereri de plată solicitate până la sfârșitul lunii noiembrie și care urmează a fi plătite în 2014

54,8

(4)

Nivelul autorizat al creditelor de plată (inclusiv bugetul rectificativ nr. 3/2014).

49,4

(5)  = (3) – (4)

Cereri de plată restante înainte de sfârșitul lunii noiembrie 2014, pentru care s-a solicitat ca plata să fie efectuată până la sfârșitul exercițiului 2014

5,4

Previziune

Realizare concretă

Previziunile statelor membre privind cererile de plată care urmează a fi depuse în decembrie 2014

23

21,5

Previziunile Comisiei privind cererile de plată care urmează a fi depuse în decembrie 2014

18 - 19

21,5

Previziunile privind acumularea de facturi neplătite la sfârșitul exercițiului 2014 până la 25 miliarde EUR

În cele din urmă, Comisia a prezentat estimările statelor membre – defalcate în funcție de țară – privind cererile de plată care urmau să fie depuse în 2014 pentru politica de coeziune (54,33 miliarde EUR), cererile de plată transmise până la 31 octombrie 2014 (31,36 miliarde EUR) și, așadar, cererile de plată care urmau să fie depuse în lunile noiembrie și decembrie (22,97 miliarde EUR).

Comisia a adăugat că, ținând seama de ratele de eroare medii observate în previziunile „generale” din ultimii ani ale statelor membre și de plafonul de 95 % al plăților înainte de închidere impus prin articolul 79 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, Comisia estimează cererile care urmează a fi primite în decembrie la valoarea de 18-19 miliarde EUR. Acest lucru este în conformitate cu tabelele prezentate mai sus.

Anexa 2: Rubrica 1b: cele mai recente previziuni ale statelor membre

Prezenta anexă prezintă cele mai recente previziuni ale statelor membre privind depunerea în 2015 și 2016 a cererilor de plată pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013, făcând distincție între previziunile generale (prezentate de statele membre) și previziunile plafonate (a se vedea explicația din secțiunea 4.4).

Previziunile statelor membre (în miliarde EUR)

Perioada

2007-2013

2015*

2016

Previziuni generale

Previziuni generale

AT

Austria

0,09

0,00

BE

Belgia

0,24

0,06

BG

Bulgaria

1,35

0,00

CY

Cipru

0,06

0,00

CZ

Republica Cehă

4,01

3,75

DE

Germania

2,43

0,95

DK

Danemarca

0,04

0,03

EE

Estonia

0,09

0,00

ES

Spania

4,65

1,74

FI

Finlanda

0,21

0,02

FR

Franța

1,92

0,34

GR

Grecia

0,75

0,00

HR

Croația

0,22

0,31

HU

Ungaria

3,86

1,24

IE

Irlanda

0,03

0,01

IT

Italia

5,07

1,44

LT

Lituania

0,09

0,00

LU

Luxemburg

0,01

0,00

LV

Letonia

0,54

0,09

MT

Malta

0,14

0,04

NL

Țările de Jos

0,21

0,10

PL

Polonia

8,92

3,99

PT

Portugalia

0,52

0,06

RO

România

6,64

2,81

SE

Suedia

0,11

0,00

SI

Slovenia

0,38

0,18

SK

Slovacia

2,68

0,64

UK

Regatul Unit

1,52

0,25

CB

Cooperare teritorială

1,16

0,25

TOTAL

 

47,93

18,32

TOTAL PREVIZIUNI PLAFONATE***

34,74

2,95**

* * În cazul programelor operaționale pentru care statele membre nu au trimis previziuni în ianuarie 2015, cifrele din 2015 sunt calculate utilizând previziunile aferente transmise în septembrie 2014 .

** Valoarea maximă exigibilă în 2016 este de 3,5 miliarde EUR, din care statele membre au confirmat deja, în această etapă, 3 miliarde EUR.

*** Plafonarea se referă la aplicarea regulii procentajului de 95 %, care prevede că plățile intermediare pot fi efectuate înainte de închidere numai atât timp cât suma plăților este inferioară procentajului de 95 % din fondurile alocate programelor.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0061.
(5) Această situație este rezultatul așa-numitelor reguli „n+2”/„n+3”, potrivit cărora plățile trebuie efectuate în termen de două (N+2) sau trei exerciții (N+3) după realizarea angajamentelor corespunzătoare. La sfârșitul lui 2013, cele două reguli privind dezangajarea s-au aplicat în același timp.
(6) Volumul total al creditelor de plată suplimentare autorizate prin intermediul bugetelor rectificative s-a ridicat la 6,7 miliarde EUR în 2012, 11,6 miliarde EUR în 2013 și 3,5 miliarde EUR în 2014.
(7) Volumul cererilor de plată restante pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 înregistrat la sfârșitul exercițiului a crescut de la 11 miliarde EUR în 2011 la 16 miliarde EUR în 2012, 23,4 miliarde EUR în 2013 și 24,7 miliarde EUR în 2014.
(8) Trebuie menționat că, în cazul politicilor în gestiune partajată, cum ar fi politica de coeziune (în cazul cărora Comisia rambursează cheltuielile statelor membre), nu se aplică penalități de întârziere.
(9) Restul de 5 % urmează să fie plătit la încheierea programului, care va avea loc în perioada 2017-2019, după ce Comisia va fi stabilit, în urma unei evaluări, că programul a fost pus în aplicare cu succes și că nu trebuie să se efectueze nicio corecție.
(10) Legislația din domeniul politicii de coeziune prevede un termen regulamentar de 60 de zile.
(11) Pentru definiția acumulării normale și anormale de cereri de plată restante, consultați secțiunile 3.4 și 4.3.
(12) Bugetul rectificativ nr. 2/2014 a fost prezentat inițial ca proiectul de buget rectificativ nr. 3/2014.
(13) Rapoarte lunare privind plățile intermediare și cererile în așteptare, alerta pentru previziunile bugetare (de două ori pe an).
(14) DEC 54/2014.
(15) Sumele neplătite care rezultă din reducerea ratelor de prefinanțare la o rată sub pragul minim legal/normal nu sunt incluse în definiția actuală a „cererilor de plată restante”; cu toate acestea, pentru o serie de programe s-a aplicat o reducere a ratelor de prefinanțare în 2014 (în anumite cazuri deja din 2013) pentru a amâna plățile pentru o dată ulterioară.
(16) Articolul 87 din Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului: „[...] cererile de plată intermediare [...] sunt prezentate Comisiei în grup, în măsura posibilului de 3 ori pe an.”
(17) Identic cu cel inclus în sinteză.
(18) Articolele 91 și, respectiv, 92 din Regulamentul nr. 1083/2006 cu privire la perioada de programare 2007-2013.
(19) Din cauza constrângerile în materie de lichidități în primele luni ale anului (a se vedea secțiunea 3.3 de mai sus), o parte din această acumulare de plăți restante s-ar putea să nu fie plătită în termenele regulamentare la începutul anului.
(20) Cu excepția Croației, României și Slovaciei.
(21) Articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).
(22) Articolul 112 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).
(23) Previziunile transmise de statele membre în ianuarie 2015 nu acopereau toate programele operaționale. În aceste cazuri, Comisia a utilizat previziunile transmise în luna septembrie a exercițiului anterior. Această extrapolare a previziunilor statelor membre de la un exercițiu la altul nu este posibilă pentru exercițiul 2016, deoarece previziunile transmise în septembrie 2014 vizau doar programele care se vor desfășura în 2014 și 2015 (nu și pe cele din 2016). Prin urmare, previziunile pentru exercițiul 2016 includ doar programele operaționale pentru care statele membre au transmis informațiile relevante și ar putea fi necesară revizuirea acestora în sens ascendent în momentul în care vor fi transmise informațiile lipsă.
(24) Articolul 79 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului prevede că „Totalul cumulat al prefinanțării și al plăților intermediare efectuate de Comisie nu depășește 95 % din contribuția din fonduri la programul operațional aferentă perioadei de șapte ani; restul de 5% din această contribuție se achită la încheierea programului operațional.”
(25) Articolul 89 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).
(26) + 406 milioane de euro (creștere netă a creditelor de plată) pentru Instrumentul de ajutor umanitar, + 30 de milioane EUR pentru ICD și + 250 de milioane EUR pentru IEV.
(27) Graficul nu reflectă totuși impactul reducerii nivelului prefinanțării.


Inițiativa privind locurile de muncă verzi
PDF 392kWORD 163k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la Inițiativa privind locurile de muncă verzi: exploatarea potențialului economiei verzi în materie de locuri de muncă (2014/2238(INI))
P8_TA(2015)0264A8-0204/2015

Parlamentul European

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă privind locurile de muncă verzi: Exploatarea potențialului economiei verzi în materie de creare de locuri de muncă” COM(2014)0446),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri” (COM(2014)0440),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice” (SWD(2012)0092),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 6 decembrie 2010 privind „Politicile de ocupare a forței de muncă pentru o economie competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al resurselor și ecologică”,

–  având în vedere Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri și Inițiativa privind locurile de muncă verzi”,

–  având în vedere studiul realizat de OCDE/Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale din 2014 intitulat Competențe și locuri de muncă mai verzi, Studii ale OCDE privind creșterea ecologică,

–  având în vedere analiza efectuată de Observatorul european pentru ocuparea forței de muncă în 2013 intitulată Promovarea locurilor de muncă verzi pe perioada crizei: un manual de bune practici în Europa anului 2013,

–  având în vedere raportul din 2011 întocmit de Organizația Internațională a Muncii/Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale intitulat: Competențe pentru locurile de muncă ecologice: o imagine de ansamblu: raport de sinteză bazat pe 21 de studii de țară,

–  având în vedere raportul întocmit de Centrul european pentru dezvoltarea formării profesionale din 2010 intitulat: Competențe pentru locurile de muncă ecologice: raport european de sinteză,

–  având în vedere rapoartele Eurofound privind relațiile industriale și sustenabilitatea: rolul partenerilor sociali în tranziția către o economie ecologică (2011), ecologizarea economiei europene: răspunsuri și inițiative ale statelor membre și ale partenerilor sociali (2009) și ecologizarea industriilor din UE: anticiparea și gestionarea efectelor asupra cantității și calității locurilor de muncă) (2013),

–  având în vedere documentul de lucru al OCDE, CFE-LEED din 8 februarie 2010 intitulat Green jobs and skills: the local labour market implications of addressing climate change, (Locuri de muncă și competențe verzi: implicațiile asupra pieței muncii locale ale combaterii schimbărilor climatice),

–  având în vedere definiția dată de OIM/UNEP unui loc de munca ,,verdeˮ ca orice loc de muncă decent care contribuie la conservarea sau restabilirea calității mediului, fie că este în agricultură, industrie, servicii, fie în administrație;

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 intitulată „Ecoinovarea - locuri de muncă și creștere economică prin intermediul politicii de mediu”(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile(3),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A8-0204/2015),

A.  întrucât tendințele globale precum utilizarea ineficientă a resurselor, presiunea nesustenabilă asupra mediului, schimbările climatice se apropie de atingerea unor limite dincolo de care va fi imposibil să se prevină producerea unor efecte ireversibile asupra societăților noastre și a mediului natural, iar agravarea excluziunii sociale și a inegalităților constituie o provocare pentru societăți;

B.  întrucât în raportul său pe 2015, Agenția Europeană de Mediu a subliniat caracterul necorespunzător al măsurilor actuale pentru atingerea obiectivelor în domeniul protecției biodiversității, al reducerii utilizării de combustibili fosili, combaterea schimbărilor climatice și prevenirea impactului acestora asupra sănătății umane și mediului;

C.  întrucât lipsa unei reacții politice coerente pentru a contracara aceste probleme recurente riscă să lase neutilizată o parte însemnată a potențialului de creare de locuri de muncă sustenabile al unei tranziții către o societate ecologică și favorabilă incluziunii;

D.  întrucât, considerăm că reacția la aceste amenințări ar trebui să fie dezvoltarea de noi sectoare, o transformare a altora și declinul unor sectoare precum cele foarte poluante; întrucât este necesar să se pună accentul pe inovare și pe modalități de reducere a poluării; întrucât, în privința unor sectoare în declin, trebuie acordată o atenție deosebită forței de muncă, oferindu-i posibilități de recalificare și locuri de muncă alternative; întrucât investițiile în aceste domenii care au prioritate în cadrul agendei privind locurile de muncă ecologice a Comisiei, inclusiv reciclarea, biodiversitatea, eficiența energetică, calitatea aerului și toate tehnologiile de energie din surse regenerabile, cum ar fi energia regenerabilă offshore, au potențialul de a stimula în mod considerabil crearea de locuri de muncă, inclusiv în zonele slab populate;

E.  întrucât, potrivit Agenției Europene de Mediu, sectorul bunurilor și serviciilor verzi a crescut cu peste 50 % între 2000 și 2011, generând peste 1,3 milioane de locuri de muncă și întrucât, potrivit calculelor Comisiei, economia energiei din surse regenerabile va crea 20 milioane de noi locuri de muncă în Europa până în 2020; întrucât o politică ambițioasă și coerentă a UE și investițiile în energie din surse regenerabile, gestionarea pădurilor, agricultura sustenabilă și protecția solului (pentru a preveni și contracara instabilitatea hidrologică) pot stimula în mod semnificativ crearea de locuri de muncă;

F.  întrucât obiectivul dezvoltării durabile este consacrat în Tratatul de la Lisabona și punerea sa în aplicare înseamnă tratarea problemelor de mediu la același nivel cu cele economice și sociale;

G.  întrucât Strategia UE 2020 de promovare a economiilor inteligente, durabile și favorabile incluziunii recunoaște rolul esențial al tranziției către economii verzi și echitabile din punct de vedere social;

H.  întrucât rigiditățile pieței muncii împiedică crearea de locuri de muncă, în vreme ce o piață a muncii competitivă în UE poate contribui la realizarea obiectivelor în materie de ocupare a forței de muncă incluse în Strategia Europa 2020;

I.  întrucât UE și statele sale membre și-au luat angajamentul, cu prilejul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2010 de la Cancun, să asigure „o tranziție echitabilă a forței de muncă prin crearea unor condiții de muncă decente și a unor locuri de muncă de calitate”; întrucât o tranziție echitabilă pentru toți către o economie sustenabilă din punct de vedere ecologic trebuie să fie bine gestionată pentru a contribui la obiectivele de a asigura locuri de muncă sustenabile și pe termen lung pentru toți - inclusiv, dar fără a se limita la, locuri de muncă cu înaltă calificare - precum și incluziunea socială și eradicarea sărăciei;

J.  întrucât cei cinci piloni ai unei „tranziții echitabile” includ: consultare/vocea Uniunii; investiții în locuri de muncă verzi și decente; competențe verzi; respectarea dreptului la un loc de muncă și a drepturilor omului; și protecția socială a lucrătorilor și a comunităților implicate direct în tranziția de la o economie cu emisii ridicate de dioxid de carbon la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

K.  întrucât participarea în număr mare a lucrătorilor la tranziție este esențială, scopul fiind de a fi tot mai conștienți de importanța mediului și responsabilitatea față de acesta și de a înțelege că este necesar ca resursele să fie utilizate mod eficient și ca impactul nostru asupra mediului să fie redus;

L.  întrucât potențialul expansiunii locurilor de muncă verzi este frânat de un deficit de forță de muncă calificată și de nepotrivirea dintre competențele existente și piața muncii ca urmare a mai multor factori, printre care diversitatea programelor de formare în raport cu sustenabilitatea, deficiențele identificate în anumite sectoare, lipsa de studenți care să dețină competențele STEM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) și IT necesare și concentrarea genurilor în unele sectoare, unde nu este asigurată egalitatea de gen;

M.  întrucât există dovezi că investițiile în eficiența energetică și în eficiența utilizării resurselor și dezvoltarea unui lanț de distribuție printr-o strategie industrială clară, precum și impozitarea altor resurse mai degrabă decât a forței de muncă, au un impact pozitiv asupra creării de locuri de muncă;

N.  întrucât Europa s-a implicat în concurența mondială și costurile accesibile ale energiei, finalizarea pieței interne a UE și un mediu mai favorabil investițiilor destinat creșterii sustenabile și creării de locuri de muncă joacă un rol decisiv;

O.  întrucât anumite sectoare, precum renovarea clădirilor în vederea asigurării eficienței energetice, sunt specifice fiecărui loc de desfășurare a activității și nu pot fi delocalizate sau transferate;

P.  întrucât incertitudinea și lipsa de coerență în ceea ce privește direcția politică, precum și absența unor obiective clare împiedică investițiile, dezvoltarea de competențe, C&D și contracarează, astfel, crearea de oportunități de angajare;

Q.  întrucât un grad mai ridicat de sensibilizare socială cu privire la importanța nevoii de o economie verde ar consolida posibilitățile de ocupare a forței de muncă;

R.  întrucât obiectivele clare, specifice, pe termen mediu și lung, inclusiv obiectivele UE în materie de eficiență energetică și poluare, pot fi factori importanți ai schimbării și întrucât normele UE joacă la rândul lor un rol important în această privință; întrucât investițiile cu obiectiv precis, inclusiv în dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare din UE, care să creeze locuri de muncă ar trebui să decurgă dintr-un cadru politic clar și să fie în concordanță cu acesta;

S.  întrucât sectorul public și autoritățile locale și regionale pot juca un rol esențial în facilitarea tranzițiilor către o economie verde și în crearea de piețe ale forței de muncă favorabile incluziunii;

T.  întrucât Ecolabel, EMAS, GPP și scheme similare contribuie la crearea de locuri de muncă verzi;

U.  întrucât microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii sunt cele mai importante surse de locuri de muncă în UE, în cadrul acestora găsindu-se peste 80 % dintre toate locurile de muncă și întrucât acestea au reprezentat un exemplu de urmat în multe sectoare „verzi”, însă se pot confrunta cu greutăți deosebite în ceea ce privește anticiparea competențelor necesare și utilizarea la maximum a potențialului locurilor de muncă;

V.  întrucât Orientările integrate reprezintă un aspect-cheie al coordonării politicilor economice și de ocupare a forței de muncă ale statelor membre și formează baza recomandărilor specifice fiecărei țări și întrucât acestea ar trebui să stea la baza obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special a obiectivului privind ocuparea forței de muncă, printre altele prin promovarea creării de locuri de muncă de calitate, inclusiv prin locuri de muncă verzi;

W.  întrucât femeile trebuie să beneficieze în mod egal de crearea de locuri de muncă verzi adecvate, iar „plafonul de sticlăˮ trebuie spart;

X.  întrucât femeile sunt afectate în mod disproporționat de criză și de politicile de austeritate și întrucât locurile de muncă verzi s-au dovedit a fi mai rezistente în fața crizelor decât alte locuri de muncă;

Y.  întrucât sectoarele cu emisii scăzute de carbon tind să aibă un nivel mai ridicat de productivitate a muncii, iar cotele salariale au scăzut mai puțin în aceste sectoare decât în primele 15 industrii emitente de carbon;

Z.  întrucât datele Eurobarometru privind locurile de muncă verzi în cadrul IMM-urilor demonstrează că economiile de energie, reducerea cantității de deșeuri și a consumului de materii prime reprezintă măsuri avantajoase din punct de vedere economic;

Către o economie verde – oportunități pentru piața muncii

1.  subliniază că tranziția către societăți și economii sustenabile, inclusiv spre modele sustenabile de consum și producție, are potențialul de a crea noi locuri de muncă de calitate și de a „înverzi” locurile de muncă actuale în aproape toate sectoarele și de-a lungul întregului lanț valoric: de la cercetare la producție, distribuție și servicii post-vânzare, și în noi sectoare ecologice de înaltă tehnologie, precum energiile regenerabile, precum și în sectoare tradiționale ca producția manufacturieră și construcțiile sau în agricultură și pescuit ori sectoarele de servicii, precum turismul, cateringul, transporturile și educația; în același timp, subliniază faptul că, pe lângă crearea unui număr mare de locuri de muncă, investițiile în energiile din surse regenerabile și eficiența energetică contribuie la menținerea competitivității economice și industriale a Europei și la reducerea dependenței energetice a Europei;

2.  subliniază că două treimi din serviciile oferite de natură – printre care solurile fertile, apa și aerul curat – sunt din ce în ce mai rare, iar încălzirea globală și pierderea biodiversității se apropie de limite dincolo de care efectele ireversibile asupra societăților noastre și a mediului natural nu vor putea fi evitate;

3.  subliniază faptul că creșterea economică continuă este posibilă numai dacă ține cont de limitările impuse de mediu; din această perspectivă, subliniază faptul că economia verde circulară poate oferi soluții pentru mediu, precum și pentru economie și societate în general;

4.  subliniază că aplicarea integrală a legislației din domeniul mediului, precum și îmbunătățirea integrării mediului în alte politici sectoriale ale UE și o mai bună coerență dintre acestea sunt determinante pentru valorificarea deplină a potențialului economiei verzi și, prin urmare, pentru crearea de locuri de muncă ecologice;

5.  reamintește că, în raportul său pe 2015, Agenția Europeană de Mediu a subliniat caracterul necorespunzător al măsurilor actuale pentru atingerea obiectivelor în domeniul protecției biodiversității, reducerii utilizării de combustibili fosili, combaterii schimbărilor climatice și prevenirii impactului acestora asupra sănătății umane și calității mediului;

6.  ia act de faptul că tranziția are un potențial semnificativ de a crea locuri de muncă pe plan local care nu pot fi relocate și în zone care nu pot fi delocalizate, precum și în sectoarele lovite de criză, cum ar fi sectorul construcțiilor; constată că există dovezi solide potrivit cărora tranziția la economia verde va avea, dacă punem în balanță, un efect pozitiv asupra ocupării locurilor de muncă, reflectând ideea că activitățile economice sustenabile, precum economiile de energie sau agricultura organică, implică utilizarea mai intensivă a forței de muncă decât activitățile pe care le înlocuiesc și ar putea avea potențialul de a le permite regiunilor să devină mai autonome;

7.  consideră că ar trebui adoptată o definiție comună a „locurilor de muncă verzi”, bazată pe definiția OIM și a Conferinței internaționale a statisticienilor;

Tranziția echitabilă și crearea de locuri de muncă de calitate și sustenabile

8.  salută declarația Comisiei potrivit căreia restructurarea ar trebui gestionată într-un mod responsabil din punct de vedere social, recunoscând, în același timp, necesitatea de a inova și restructura întreprinderile;

9.  consideră că este esențial, în vederea maximizării potențialului net de crearea de locuri de muncă al economiei verzi, ca forța de muncă existentă să beneficieze de oportunități adecvate în vederea dobândirii noilor competențe necesare pentru economia circulară;

10.  solicită statelor membre să încurajeze politicile menite să asigure protecția și modernizarea clădirilor publice în vederea sporirii eficienței energetice și a reducerii consumului;

11.  solicită statelor membre și Comisiei, după caz, să se angajeze să lanseze o „foaie de parcurs a tranziției echitabile” care să combine obiective ambițioase de mediu cu promovarea următoarelor aspecte: un nivel adecvat de protecție socială, remunerare adecvată, locuri de muncă pe termen lung și condiții de muncă sigure și sănătoase, precum și investiții publice în educație, programe de instruire și formare profesională, respectarea drepturilor lucrătorilor și consolidarea activităților de informare, consultare și participare a lucrătorilor în privința chestiunilor legate de dezvoltarea durabilă, asigurând o reprezentare efectivă a intereselor lucrătorilor; invită statele membre să urmărească realizarea acestor obiective;

12.  reamintește că strategia revizuită a UE în domeniul sănătății și siguranței ar trebui să țină seama de evoluțiile specifice noilor sectoare, după caz;

13.  subliniază că anticiparea schimbărilor de pe piața muncii necesită gestionarea proactivă a transformării, îmbunătățirea colectării de date de înaltă calitate cu privire la nevoile pieței muncii din prezent și din viitor, cu implicarea instituțiilor europene de învățământ superior, și că planificarea pe termen lung este esențială pentru asigurarea unei tranziții de succes și a mai multor locuri de muncă; subliniază rolul important jucat de autoritățile locale și regionale în tranziția către o economie mai verde în domeniile educației, infrastructurii, sprijinului acordat întreprinderilor locale și pentru crearea de servicii de ocupare a forței de muncă stabile, cu salarii reglementate prin acorduri colective sau prin alte mijloace autorizate în conformitate cu legislația națională; subliniază faptul că dialogul social este un element esențial al managementului transformării; invită Comisia, statele membre, administrațiile regionale și locale și partenerii sociali să își asume responsabilitatea și să abordeze această provocare împreună, ținând seama de principiul subsidiarității;

14.  constată că rolul partenerilor sociali în tranziția către locuri de muncă verzi a crescut treptat în ultimii ani, dar reamintește că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a construi un dialog social sustenabil și de durată, care poate contribui la soluționarea provocărilor create de trecerea la o economie competitivă, cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

15.  subliniază importanța guvernelor naționale în ceea ce privește promovarea dialogului social sectorial, în special în noile industrii verzi emergente, precum și asigurarea unui mediu favorabil incluziunii IMM-urilor;

16.  constată că unele regiuni se confruntă cu mai multe provocări decât altele din cauza concentrării geografice a industriilor energointensive și poluatoare, care folosesc numeroase resurse, sau a nivelurilor mai ridicate de sărăcie sau șomaj; invită statele membre și administrațiile locale și regionale, susținute de Uniunea Europeană să colaboreze cu partenerii sociali și să elaboreze în comun foi de parcurs privind tranziția echitabilă, inclusiv mecanisme de solidaritate pentru o tranziție ecologică și echitabilă din punct de vedere social a economiilor locale și regionale, sprijinind în același timp comunitățile și lucrătorii afectați de schimbările în cauză și reducând astfel nesiguranța creată de deplasarea locurilor de muncă și luând măsuri pentru ca cererea de noi competențe profesionale să fie satisfăcută;

17.  subliniază faptul că autoritățile locale pot juca un rol-cheie în promovarea creșterii numărului de locuri de muncă în economia verde și în crearea de locuri de muncă mai decente și favorabile incluziunii, prin:

   – investiții verzi;
   – stimularea capacității achizițiilor publice, inclusiv utilizarea clauzelor sociale și de mediu în achizițiile publice;
   – crearea de parteneriate, inclusiv cu formarea instituțiilor, în vederea îmbunătățirii corespondenței dintre locurile de muncă și competențe pe piața locală a forței de muncă;
   – sprijinirea atât a IMM-urilor verzi, cât și a ecologizării IMM-urilor;
   – instituirea de programe verzi, favorabile incluziunii, de ocupare a forței de muncă, care să garanteze că grupurile vulnerabile se pot baza, de asemenea, pe creșterea ecologică;

18.  subliniază importanța colaborării conducerii cu forța de muncă pentru a asigura participarea în număr mare la realizarea acestor schimbări prin intermediul unor parteneriate sociale; recomandă implicarea unor reprezentanți din partea sindicatelor pe probleme de ecologie care să conlucreze cu angajatorii pentru a consolida ecologizarea economiilor și pentru a crește sustenabilitatea la locul de muncă; invită statele membre să ofere sprijin specific pentru inițiativele comune lucrător-angajat pentru a ecologiza industriile;

19.  consideră că ar trebui elaborate proiecte-pilot în sprijinul unora dintre aceste obiective;

20.  salută angajamentul Comisiei de a utiliza programele specifice de mobilitate a forței de muncă din cadrul Programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) pentru a promova mobilitatea forței de muncă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;

Competențe pentru locuri de muncă verzi

21.  salută instrumentele pentru dezvoltarea de competențe și previzionarea competențelor necesare propuse de Comisie; subliniază faptul că dezvoltarea competențelor ar trebui să încurajeze dezvoltarea competențelor STEM care sunt foarte utile în cadrul unei economii; subliniază totuși că este nevoie de măsuri și investiții mai ambițioase; consideră că, în vederea anticipării viitoarelor nevoi privind competențele, toate părțile interesate de pe piața forței de muncă trebuie să fie foarte implicate la toate nivelurile;

22.  invită statele membre să colaboreze cu Comisia pentru a crea o bază de date care să prezinte cursurile de formare și ofertele de locuri de muncă verzi, cu scopul de a îmbunătăți calitatea informațiilor, consilierii și orientărilor privind cariera disponibile și competențele necesare pentru a valorifica oportunitățile de ocupare a forței de muncă oferite de tranziția către o economie verde;

23.  invită Comisia să ia măsuri astfel încât colectarea datelor să se realizeze în toate sectoarele verzi, inclusiv în cele care sunt în prezent neglijate, cum ar fi sectoarele transportului public și comerțului cu amănuntul; solicită Comisiei ca, odată cu sprijinirea institutelor naționale de statistică și a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și odată cu consolidarea folosirii de instrumente de modelare cantitative, să includă o perspectivă a egalității de gen în colectarea datelor privind toate sectoarele de muncă verzi;

24.  invită Comisia să includă o perspectivă de gen în dezvoltarea noilor activități de colectare, dezagregare și analiză a datelor, cum ar fi activitățile realizate cu ajutorul instrumentului econometric FIDELIO sau împreună cu părți interesate, cum ar fi Conferința internațională a statisticienilor din domeniul muncii;

25.  subliniază nevoia de o mai mare axare pe eliminarea decalajelor de competențe prin stimularea dezvoltării competențelor;

26.  solicită Comisiei să contribuie la încurajarea dezvoltării competențelor prin actualizarea calificărilor și a programelor corespunzătoare de educație și formare la nivelul UE;

27.  solicită Comisiei să sublinieze gradul mai mare de utilizare a sistemelor de clasificare, precum ESCO, care pot fi folosite în vederea identificării decalajelor de competențe;

28.  subliniază importanța unor mai bune sinergii între sistemele de învățământ și apariția unor noi locuri de muncă verzi printr-o mai bună coordonare între instituțiile educative și sindicatele angajatorilor și alte organizații relevante;

29.  solicită statelor membre, administrațiilor regionale și autorităților locale să adopte și să aplice, împreună cu partenerii sociali și furnizorii de cursuri de formare profesională, strategii de dezvoltare și de anticipare a competențelor cu scopul de a îmbunătăți competențele generice, sectoriale și specifice diferitelor meserii; subliniază, în continuare, importanța parteneriatelor și a încrederii între instituțiile educaționale, întreprinderi, partenerii sociali și autorități;

30.  ia act de faptul că aceste strategii ar trebui să includă o evaluare detaliată a tipului și nivelului de locuri de muncă verzi care urmează să fie create și a competențelor și cunoștințelor necesare, conducând la anticiparea și identificarea decalajelor de competențe și la programe de instruire și formare profesională pe parcursul întregii vieți care să se axeze pe corelarea competențelor cu locurile de muncă, în scopul creșterii gradului de ocupare a forței de muncă; subliniază necesitatea de a include în strategii atât lucrătorii disponibilizați, cât și lucrătorii slab calificați care riscă să fie excluși de pe piața muncii, luând măsuri pentru ca formarea competențelor să fie specifică, accesibilă și gratuită pentru acești lucrători;

31.  constată că CEDEFOP propune ideea potrivit căreia adaptarea programelor de învățământ și includerea activităților de sensibilizare la problemele mediului, cu o înțelegere a dezvoltării sustenabile și a eficienței afacerilor, sunt mai eficiente decât propunerea unor noi programe de formare;

32.  încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să integreze în sistemele de educație și formare dezvoltarea sustenabilă și aptitudinile și competențele de mediu, în special prin consolidarea sistemelor VET (sisteme pentru educație și formare profesională), precum și prin încurajarea centrelor de cercetare de a dezvolta tehnologii, proiecte și brevete pentru produsele ecologice, în colaborare cu întreprinderile noi și ecologice; în acest sens, încurajează schimburile de idei între centrele de cercetare și rețelele de întreprinderi și experți; reamintește importanța competențelor științifice, tehnologice și matematice (STEM) și nevoia de a asigura un număr cât mai mare de femei care să studieze discipline STEM;

33.  solicită o strategie ambițioasă pentru crearea de locuri de muncă sustenabile, inclusiv prin soluționarea problemei nepotrivirii dintre competențele existente și piața muncii, punându-se un accent special pe satisfacerea necesităților în materie de competențe ale unei economii mai verzi;

34.  îndeamnă statele membre să profite de dezvoltarea acestui sector, să creeze programe de ucenicie pentru competențe foarte înalte, pentru a pune la dispoziția tinerilor cunoștințe specializate și cursuri de formare, precum și să contribuie la abordarea nivelurilor ridicate de șomaj în rândul tinerilor;

35.  invită Comisia și statele membre cala trecerea la o economie verde, să aibă în vedere nevoile femeilor și fetelor cu scopul de a îmbunătăți oportunitățile lor de învățare pe tot parcursul vieții, în special în domeniile care au un potențial ridicat pentru crearea unui număr semnificativ de locuri de muncă verzi noi, cum ar fi știința, cercetarea, ingineria, tehnologia digitală și noile tehnologii, pentru a consolida poziția femeii în societate, eliminând stereotipurile de gen și oferind locuri de muncă care să corespundă în totalitate nevoilor și competențelor specifice ale femeilor;

36.  invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să includă în mod sistematic perspectiva egalității de gen în definirea, implementarea și monitorizarea politicilor de creare de locuri de muncă verzi la toate nivelurile, pentru a asigura faptul că sunt garantate șanse egale, ținând seama de provocările aferente creării de locuri de muncă verzi în mediul rural; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să depună și mai multe eforturi pentru a le permite femeilor să participe pe deplin la formularea politicilor, luarea deciziilor și implementarea unei strategii vizând locurile de muncă verzi, care să includă competențe verzi;

37.  solicită Comisiei să deschidă o dezbatere publică privind conceptul de „educație pentru dezvoltare durabilăˮ și să promoveze acest concept, cu un accent deosebit pe educația fetelor și a femeilor; invită statele membre și Comisia să promoveze politici care să încurajeze participarea în mai mare măsură a femeilor la disciplinele educative STIM și la educația antreprenorială și să conecteze agenda „locurilor de muncă verziˮ la capacitarea femeilor prin intermediul educației; solicită luarea de măsuri care să încurajeze participarea femeilor la învățământul profesional și tehnic (VET) și oportunitățile de învățare pe tot parcursul vieții în sectoarele verzi;

38.  invită Comisia să adopte o strategie europeană pentru perioada 2015-2020 în materie de egalitate de gen, care să țină seama de obiectivele Strategiei Europa 2020 legate de rata de ocupare a forței de muncă pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii.

39.  subliniază necesitatea unor măsuri specifice din partea autorităților și a serviciilor publice, care ar implica toate părțile interesate de pe piața forței de muncă, inclusiv organizațiile de angajatori și de angajați, cu scopul de a reduce decalajul competențelor; invită statele membre și autoritățile regionale și locale să introducă instrumente pentru a forma personalul din cadrul autorităților și serviciilor de ocupare a forței de muncă să integreze competențele pentru ocuparea locurilor de muncă verzi în cadrul politicii în domeniul pieței forței de muncă, precum și să creeze mijloace de evaluare a impactului acestei formări; subliniază că este important ca instituțiile europene de învățământ să își alinieze programele la nevoile economiei verzi și ale pieței forței de muncă în general;

40.  solicită statelor membre să instituie un cadru de reglementare care să încurajeze inovarea în economia verde;

Coerență politică pentru dezvoltarea deplină a potențialului de locuri de muncă al economiilor sustenabile

41.  invită Comisia și statele membre să adopte cadre de reglementare, fiscale și financiare ambițioase, pe termen lung și integrate pentru investiții sustenabile și pentru a încuraja inovarea, deblocând astfel complet potențialul de ocupare a forței de muncă al acestor schimbări; subliniază că ar trebui dezvoltate politici într-un cadru de perspective pe termen lung care să includă obiective, precum și indicatori de măsurare a progresului către realizarea acestora;

42.  subliniază faptul că o coordonare în cadrul Comisiei și între ministerele relevante de la nivel național este importantă în vederea creării unui cadru pentru schimbare cuprinzător, convenit de întregul guvern, care să poată acorda atenția necesară efectelor distribuționale ale tranziției;

43.  constată că succesul sau eșecul Inițiativei privind locurile de muncă verzi depinde de nivelul de ambiție al obiectivelor obligatorii ale Comisiei referitoare la energia din surse regenerabile și eficiența energetică, precum și de investițiile în tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile și în programe de eficiență energetică utilizate de statele membre;

44.  subliniază că statele membre și Comisia sunt responsabile pentru politici consecvente care promovează producția de energie din surse regenerabile și eficiența energetică sporită în vederea stimulării dezvoltării locale și regionale și a creării de locuri de muncă de calitate pe plan local; subliniază că investițiile în energia din surse regenerabile și în eficiența energetică pot deveni una din sursele principale de noi locuri de muncă în Europa în anii următori;

45.  subliniază că autonomia energetică a teritoriilor rămâne unul dintre obiectivele pe termen lung ale politicilor economice și energetice ale UE; insistă, totuși, asupra faptului că dimensiunea teritorială a investițiilor trebuie neapărat luată în considerare, întrucât aceasta contribuie la realizarea obiectivelor politicii de coeziune teritorială a UE de a conecta mediul urban și mediul rural;

46.  salută includerea de către Comisie a subiectului locurilor de muncă decente în mandatul de negociere al UE pentru negocierile COP 21 de la Paris, pe baza acordului de la Cancun din 2010 și a inițiativelor ulterioare; invită Comisia să se asigure că agenda „tranziției echitabile” face în continuare parte din poziția sa de negociere;

47.  invită UE și statele membre să stabilească obiective obligatorii privind economiile de energie și eficiența energetică și să sprijine certificatele albe ca instrument ce facilitează realizarea obiectivelor UE în materie de economisire a energiei; invită statele membre să pună integral în aplicare Directiva privind eficiența energetică și să asigure respectarea acesteia, precum și să-și mențină angajamentul privind realizarea cel puțin a obiectivelor de eficiență energetică pentru 2030;

48.  sprijină angajamentele UE de a promova o tranziție echitabilă la nivel mondial către o economie verde favorabilă incluziunii, în colaborare cu alți parteneri internaționali;

49.  invită statele membre să respecte și să pună în aplicare pe deplin noile dispoziții ale legislației revizuite a UE privind achizițiile publice și să ia în calcul posibilitatea de a analiza dacă introducerea unor criterii ecologice și sociale în cadrul politicilor privind achizițiile publice ar putea stimula crearea de locuri de muncă în cadrul unei economii mai verzi; subliniază faptul că ar putea fi clarificate incertitudinile juridice restante legate de utilizarea clauzelor sociale și ecologice în achizițiile publice;

50.  invită Comisia să contribuie la revitalizarea sectorului reparațiilor, ceea ce ar conduce la crearea de noi locuri de muncă care sunt, prin natura lor, favorabile mediului;

51.  solicită statelor membre să sprijine contribuția serviciilor publice la tranziția echitabilă către o economie sustenabilă, în special asigurând în mod proactiv faptul că servicii precum comunicațiile, energia, transportul, gestionarea apei și a deșeurilor, sunt prestate într-un mod sustenabil;

52.  își exprimă ferm dezamăgirea cu privire la retragerea pachetului legislativ privind economia circulară, ale cărui dispoziții se preconiza că ar fi creat până la 180 000 de locuri de muncă numai în sectorul gestionării deșeurilor din UE; invită, prin urmare, Comisia, respectând totodată responsabilitățile statelor membre, să își onoreze angajamentul privind propunerea cât de curând posibil a unor acte legislative ambițioase în domeniul deșeurilor, care să vizeze reducerea în amonte, noi obiective de reciclare și redefinirea criteriilor de calcul al cantității de material efectiv reciclat;

53.  în plus, invită Comisia să ia în considerare introducerea de criterii care să ofere stimulente întreprinderilor care au un ciclu de eliminare a deșeurilor solid și sustenabil din punctul de vedere al mediului;

54.  recunoaște că corelarea producției agricole sustenabile cu monitorizarea și protejarea biodiversității agricole și, implicit, etichetarea inteligentă a produselor agricole în funcție de impactul lor asupra mediului pentru a stimula cererea consumatorilor de produse favorabile biodiversității reprezintă un potențial semnificativ pentru crearea de locuri de muncă verzi în zonele rurale ale UE;

55.  observă faptul că gestionarea sustenabilă a pădurilor are un real potențial de a crea locuri de muncă, contribuind, totodată, în mod activ la atenuarea schimbărilor climatice și la protejarea biodiversității;

56.  invită Comisia să utilizeze semestrul european și revizuirea Strategiei Europa 2020 pentru a sprijini crearea de locuri de muncă verzi; invită Comisia să emită recomandări specifice fiecărei țări care să poată să contribuie la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și la reducerea amprentei ecologice și solicită studii independente detaliate privind costurile și beneficiile unei modificări a sarcinii fiscale (de exemplu, o trecere de la impozitarea veniturilor salariale la impozitarea ecologică), precum și eliminarea treptată până în 2020 a subvențiilor;

57.  subliniază faptul că aceste recomandări ar putea include trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la alte surse și că o astfel de modificare a impozitării ar trebui să vizeze schimbarea comportamentului care generează poluare, dar nu trebuie să aibă repercusiuni nedorite asupra sistemelor de securitate socială sau să afecteze în mod disproporționat persoanele cu venituri mici;

58.  invită Comisia și statele membre să elimine treptat subvențiile directe și indirecte care dăunează mediului, inclusiv, dar nu numai, cele pentru combustibilii fosili; invită Comisia să elaboreze modele care pot fi puse în practică de statele membre pentru trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la impozitarea poluării mediului și să țină seama de impactul asupra mediului al bunurilor și serviciilor, conform principiului „poluatorul plătește”; invită Comisia să emită recomandări specifice fiecărei țări pentru statele membre, care pot contribui la eforturile de promovare a locurilor de muncă ecologice și de reducere a amprentei ecologice; invită, în plus, Comisia să integreze în semestrul european, în mod proactiv, aspecte ecologice și climatice, pentru a sprijini crearea de locuri de muncă verzi;

59.  invită statele membre să introducă subvenții specifice și/sau scutiri fiscale pentru întreprinderile noi, precum și pentru microîntreprinderile și IMM-urile care pun la dispoziție produse și servicii cu o ridicată valoare adăugată pentru mediu, inclusiv un conținut redus de carbon;

60.  invită Comisia și statele membre să arate un grad mai ridicat de coerență și coeziune în politicile lor și să își asume angajamente politice mai substanțiale la cel mai înalt nivel în domenii conexe precum impozitul pe tranzacțiile financiare și combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale;

61.  invită Comisia să își reînnoiască angajamentul asumat în cadrul Strategiei Europa 2020 și să prezinte fără întârziere evaluarea sa la jumătatea perioadei și cel târziu până în 2015; invită Comisia să confirme din nou obiectivele aferente semestrului European, ținând seama de tabloul de bord pentru dezechilibrele macroeconomice și de revizuirea Strategiei Europa 2020; invită Comisia să propună obiective sociale și ecologice mai ambițioase pentru 2030 și 2050; subliniază că o monitorizare exactă, bazată pe metodologie și partajată a locurilor de muncă verzi ar putea să ajute, de asemenea, statele membre în evaluarea eficacității politicilor lor privind mediul și forța de muncă, precum și să consolideze instrumentele elaborate la nivel european în vederea urmăririi progreselor și a monitorizării Orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă din cadrul Strategiei Europa 2020;

62.  subliniază oportunitățile oferite de pachetul pentru 2030 privind clima și energia în materie de creare de locuri de muncă și rolul pe care îl va juca în viitor legislația din domeniul mediului în atingerea obiectivelor pe termen lung ale UE în acest domeniu și în crearea de locuri de muncă și a unei creșteri economice ecologice;

63.  invită Comisia să considere inovarea drept piatra de temelie a industriei europene și să elaboreze strategii active pentru a se asigura că tranzițiile sociale sunt bine gestionate și beneficiile sunt răspândite în întreaga Europă; invită Comisia și statele membre să sprijine apariția unor noi lanțuri de aprovizionare și rețele industriale în domeniul utilizării eficiente a resurselor, al bunurilor și al serviciilor prin intermediul unei politici industriale sustenabile și prin stimulente de transformare a pieței;

64.  subliniază necesitatea ca statele membre să își pregătească economiile pentru un viitor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și cu o eficiență ridicată în ceea ce privește utilizarea resurselor și a energiei, ținând cont totodată de posibilul risc de relocare a locurilor de muncă și a emisiilor de dioxid de carbon din cauza efectului politicilor din domeniul climei;

65.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pe plan internațional în vederea creării unei politici mondiale privind mediul, care să poată limita pagubele cauzate de delocalizarea producției industriale în afara UE și de relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

66.  invită Comisia să își prezinte propunerea de reformare a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) cât mai curând posibil, ținând seama de necesitatea de a proteja industriile expuse unui risc semnificativ de „relocare a emisiilor de dioxid de carbon”;

67.  invită Comisia să abordeze chestiunea locurilor de muncă ecologice în cadrul punerii în practică a uniunii energetice;

Investiții în crearea de locuri de muncă sustenabile

68.  subliniază faptul că este necesar să se aplice combinația adecvată de intervenții pe partea de ofertă și de cerere, care provine din asocierea creării de locuri de muncă cu politici active în domeniul pieței forței de muncă corespunzătoare, specifice nevoilor diferitelor piețe locale ale forței de muncă;

69.  invită Comisia și statele membre să promoveze, inclusiv în cadrul Fondului european pentru investiții strategice, investițiile de calitate menite să genereze beneficii societale și economice, precum locuri de muncă de calitate sustenabile, egalitate de gen, educație de calitate și inovare în vederea promovării tranziției verzi și a combaterii sărăciei energetice; invită Comisia și statele membre să își concentreze investițiile în domenii cu un impact pozitiv asupra pieței forței de muncă în vederea creării de locuri de muncă sustenabile cu protecție socială deplină și a combaterii șomajului; subliniază că proiectele finanțate vor contribui la Strategia UE 2020 într-un mod măsurabil; subliniază, în acest context, că crearea de locuri de muncă în sectoarele verzi și-a menținut tendința pozitivă pe întreg parcursul recesiunii;

70.  subliniază faptul că investițiile în eficiența energetică pot promova crearea de locuri de muncă pe plan local și dezvoltarea economică locală și pot reduce sărăcia energetică, precum și că asigurarea eficienței energetice a clădirilor constituie cel mai rentabil mod de a oferi soluții pe termen lung pentru sărăcia energetică, care afectează aproximativ 125 de milioane de persoane în Europa, și este un element important în ceea ce privește asigurarea unei utilizări mai eficiente a energiei europene și crearea de locuri de muncă verzi; reafirmă faptul că garantarea siguranței clădirilor este, de asemenea, esențială în acest sens; invită Comisia să își prezinte, cât mai curând posibil, inițiativa „Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente”;

71.  recomandă ca obiectivele în domeniul climei, al energiei din surse regenerabile și al eficienței energetice să fie considerate obiective de investiții și principii-cheie pentru măsurile politice;

72.  avertizează cu privire la activitățile de sprijin care au impact negativ asupra mediului și societății, întrucât acestea subminează coerența politicii necesară în vederea maximizării potențialului de ocupare a forței de muncă în ceea ce privește locurile de muncă verzi;

73.  recomandă să fie vizate investiții de calitate în servicii publice cheie, precum comunicațiile, energia, transporturile, gestionarea deșeurilor și a apelor, în vederea susținerii procedurilor sustenabile de achiziții publice și a integrării competențelor verzi;

74.  invită statele membre să utilizeze pe deplin posibilitățile disponibile în temeiul cadrului juridic pentru fondurile structurale și de investiții europene și alte surse de finanțare europeană pentru a promova proiecte sustenabile care stimulează locurile de muncă verzi, precum și să asigure un grad cât mai mare posibil de accesibilitate a finanțării și instrumentelor financiare ale UE pentru autoritățile locale, cu norme clare și directe și cu praguri minime de finanțare care pot fi atinse;

75.  încurajează Comisia și statele membre să folosească evaluarea postelectorală din 2016 a cadrului financiar multianual (CFM) ca pe o oportunitate de a promova tranziția mai verde a economiilor noastre;

76.  constată că sprijinul FSE este disponibil pentru a contribui la sprijinirea creșterii verzi a economiei și a gradului de ocupare a forței de muncă și încurajează guvernele naționale și serviciile naționale relevante să ia în considerare utilizarea în mod mai activ a acestei finanțări în vederea promovării creării de locuri de muncă verzi sustenabile și justificate din punct de vedere economic;

77.  constată că unele state membre au înregistrat progrese considerabile în ecologizarea economiilor și încurajează Uniunea și statele membre să stimuleze schimbul de idei, cunoștințe, experiență și bune practici în acest domeniu, astfel încât să asigure o tranziție lină;

78.  îndeamnă statele membre și sectorul privat să folosească instrumente precum proiectarea ecologică, eticheta ecologică, EMAS și achizițiile publice verzi (GPP), deoarece acestea pot să sprijine economia verde și pot, astfel, să contribuie la crearea de locuri de muncă verzi; invită Comisia să pună la dispoziție instrumente de orientare pentru crearea unor condiții de piață favorabile în vederea adoptării totale a acestor instrumente voluntare;

79.  invită statele membre să se concentreze cu mai multă atenție asupra implementării sistemelor de management de mediu și de audit ecologic pe baza standardului european (ISO 14000);

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile)

80.  sprijină obiectivele Planului de acțiune verde pentru IMM-uri și acțiunile orientate către IMM-uri, inclusiv înființarea unui Centru european de excelență pentru utilizarea eficientă a resurselor, care să ofere consiliere și asistență IMM-urilor care doresc să își îmbunătățească performanța în materie de utilizare eficientă a resurselor, să susțină spiritul antreprenorial verde, să exploateze oportunitățile unor lanțuri de valori mai verzi și să faciliteze accesul pe piață al IMM-urilor și microîntreprinderilor verzi; consideră că activitățile de sensibilizare și asistența tehnică sunt esențiale pentru ca IMM-urile să participe în mod activ la economia circulară;

81.  amintește faptul că IMM-urile au un potențial enorm de creare de locuri de muncă, în special pentru tineri, și de promovare a unui sistem dual de formare profesională și sisteme de ucenicie;

82.  recunoaște faptul că Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) ar putea ajuta microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii să se implice în activități cu grad ridicat de inovare ecologică și socială;

83.  constată că datele Eurobarometrului privind locurile de muncă verzi din cadrul IMM-urilor arată că economiile de energie și reducerea deșeurilor și a utilizării materiilor prime au devenit avantajoase din punct de vedere economic;

84.  invită Comisia să stimuleze noile modele de afaceri, precum întreprinderile cooperative, pentru a spori eficiența producției și a proceselor de distribuție, adoptând soluții inovatoare în vederea economiei de resurse și oferind produse și servicii mai sustenabile;

85.  subliniază că IMM-urile nu pot genera creștere economică și locuri de muncă decât dacă le sunt puse la dispoziție oportunități stimulatoare favorabile și prin intermediul economiei verzi;

86.  solicită Comisiei să se asigure că stimulentele verzi pentru IMM-uri au un impact semnificativ acolo unde sunt necesare în cea mai mare măsură;

87.  constată că IMM-urile și microîntreprinderile reprezintă vectori esențiali ai creării de locuri de muncă în Europa; subliniază că IMM-urile și microîntreprinderile se confruntă cu dificultăți deosebite în exploatarea oportunităților de locuri de muncă ale tranziției verzi, îndeosebi în ceea ce privește accesul la finanțare, formarea și eliminarea lacunelor în materie de competențe; invită Comisia și statele membre să adopte acțiuni ambițioase pentru a furniza sprijin pentru facilitarea creării de locuri de muncă verzi în cadrul IMM-urilor și al microîntreprinderilor, inclusiv în ceea ce privește informațiile specifice, acțiunile de sensibilizare, asistența tehnică și accesul la finanțare și la măsuri de formare;

88.  subliniază faptul că un lanț valoric mai verde, care implică re-prelucrarea, repararea, întreținerea, reciclarea și proiectarea ecologică, poate oferi oportunități considerabile de afaceri pentru multe IMM-uri;

o
o   o

89.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0584.
(2) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 75.
(3) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 6.


Evaziunea fiscală și frauda fiscală ca provocări în țările în curs de dezvoltare
PDF 358kWORD 119k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare (2015/2058(INI))
P8_TA(2015)0265A8-0184/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația de la Monterrey (2002), Conferința de la Doha privind finanțarea dezvoltării (2008), Declarația de la Paris (2005) și Agenda pentru acțiune de la Accra (2008),

–  având în vedere Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 68/204 și 68/279 referitoare la cea de A treia conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, care urmează să fie organizată la Addis Abeba (Etiopia) în perioada 13-16 iulie 2015,

–  având în vedere activitatea Comitetului de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal(1),

–  având în vedere Convenția-model a ONU privind eliminarea dublei impuneri între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare(2),

–  având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 aprilie 2010, intitulată „Taxe și dezvoltare - Cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale” (COM(2010)0163),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2015, intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015” (COM(2015)0044),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 martie 2015 privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite (COM(2015)0136),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 privind corupția în sectoarele publice și private: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la promovarea dezvoltării prin practici responsabile în afaceri, în special în ceea ce privește rolul industriilor extractive în țările în curs de dezvoltare(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la raportul UE pentru 2013 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(10),

–  având în vedere articolul 208 din TFUE, care face din eradicarea sărăciei obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și instituie principiul coerenței politicii de dezvoltare,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0184/2015),

A.  întrucât fluxurile financiare ilicite (FFI), mai precis toate ieșirile de capitaluri din sectorul privat care nu sunt înregistrate și care implică fonduri dobândite, transferate sau utilizate în mod ilicit sunt generate, de regulă, de activitățile de evaziune fiscală licită și ilicită, precum stabilirea incorectă a prețurilor de transfer, în pofida principiului conform căruia impozitele trebuie să fie percepute acolo unde au fost obținute profiturile și întrucât evaziunea fiscală și eludarea taxelor au fost identificate de toate principalele texte și conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare ca obstacole majore în calea mobilizării veniturilor interne pentru dezvoltare;

B.  întrucât potrivit raportului elaborat de organizația Global Financial Integrity în 2014, volumul combinat al investițiilor străine directe (ISD) și al asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) din perioada 2003-2012 este puțin mai mic decât volumul ieșirilor de capitaluri ilegale; întrucât volumul FFI este de aproximativ zece ori mai mare decât cuantumul total al fondurilor acordate țărilor în curs de dezvoltare care ar trebui să vizeze eradicarea sărăciei, bunăstarea și dezvoltarea durabilă, reprezentând pentru țările în curs de dezvoltare, conform estimărilor, o scurgere anuală ilicită de capital de 1 000 de miliarde USD;

C.  întrucât obținerea de venituri publice din industriile extractive este esențială pentru strategiile de dezvoltare ale multor țări în curs de dezvoltare, îndeosebi pentru țările cel mai puțin dezvoltate, însă potențialul oferit de industriile extractive de rotunjire a veniturilor fiscale nu este nici pe departe bine exploatat, din cauza normelor fiscale neadecvate sau a problemelor de impunere a respectării lor, întrucât aranjamentele dintre guvernele țărilor în curs de dezvoltare și companiile din industria extractivă se fac de obicei ad hoc, negociindu-se fără transparență și orientări clare;

D.  întrucât existența unor sectoare informale de dimensiuni apreciabile în economiile țărilor în curs de dezvoltare face aproape imposibilă impozitarea generalizată a veniturilor, iar în țările în care o mare parte din populație trăiește în sărăcie o proporție semnificativă din PIB nu este impozabilă;

E.  întrucât instituirea unor regimuri fiscale bine echilibrate, eficiente și transparente le oferă guvernelor fonduri vitale pentru a satisface drepturile cetățenilor la serviciile publice de bază, cum ar fi îngrijirea medicală și educația pentru toți și întrucât politicile fiscale redistributive eficace sunt esențiale pentru a contribui la atenuarea impactului inegalităților tot mai mari asupra celor mai nevoiași;

F.  întrucât, potrivit UNCTAD, aproximativ 30 % din stocurile de investiții transfrontaliere ale societăților au fost dirijate prin țări cu rol de vehicule de investiții înainte de a ajunge la destinație ca active productive;

G.  întrucât veniturile provenite din impozitarea societăților constituie un procent semnificativ din venitul național al țărilor în curs de dezvoltare, ceea ce le face să fie deosebit de afectate de fenomenul eludării taxelor de către companii, și întrucât în ultimii ani țările în curs de dezvoltare au aplicat reduceri progresive ale ratelor de impozitare a societăților ;

H.  întrucât paradisurile fiscale și jurisdicțiile opace care permit păstrarea secretului bancar și a informațiilor financiare, combinate cu regimurile care aplică „cota zero” de impozitare pentru a atrage capitalurile și veniturile care ar fi trebuit să fie impozitate în alte țări, generează o concurență fiscală nocivă, compromit echitatea regimului fiscal și denaturează comerțul și investițiile, afectând în special țările în curs de dezvoltare, provocând pierderi anuale ale veniturilor din impozite estimate la 189 de miliarde de dolari;

I.  întrucât impozitele pot reprezenta o sursă fiabilă și durabilă pentru finanțarea dezvoltării și oferă avantajul stabilității în raport cu mecanismele tradiționale de finanțare a dezvoltării de tipul creditelor concesionale numai dacă există un regim de impozitare onest, bine echilibrat, eficient și transparent, o administrație performantă și eficientă care să promoveze îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar veniturile publice sunt utilizate în mod transparent și responsabil;

J.  întrucât potențialele beneficii ale impozitării performante și transparente nu se limitează la o creștere a resurselor disponibile pentru sprijinirea dezvoltării, ci au un efect pozitiv direct asupra bunei guvernanțe și a procesului de construcție statală, prin consolidarea instituțiilor democratice, a statului de drept și a contractului social între guvern și cetățeni, pentru a crea o legătură reciprocă între impozite, populație și serviciile sociale și eforturile de promovare a stabilității bugetelor guvernului, promovând, astfel, independența pe termen lung față de asistența externă și permițând țărilor în curs de dezvoltare să răspundă obiectivelor naționale, să își asume responsabilitatea îndeplinirii lor, precum și propriile opțiuni politice;

K.  întrucât nevoia de creștere a veniturilor interne a devenit mai stringentă pentru a răspunde crizei financiare și economice;

L.  întrucât volumul resurselor colectate de țările în curs de dezvoltare prin mobilizarea veniturilor interne a crescut constant și s-au făcut progrese considerabile în acest domeniu cu ajutorul donatorilor internaționali;

M.  întrucât țările în curs de dezvoltare se confruntă cu obstacole importante de natură politică, administrativă și tehnică în privința colectării veniturilor fiscale din cauza resurselor umane și financiare insuficiente pentru colectarea impozitelor, a slabei capacități administrative, care face dificilă colectarea taxelor de la companiile transnaționale, a lipsei unei infrastructuri de colectare a impozitelor, a exodului personalului calificat din cadrul administrațiilor fiscale, a corupției, a lipsei de legitimitate a sistemului politic, a neparticipării la cooperarea internațională în chestiuni fiscale, a distribuției inegale a veniturilor și a guvernanței fiscale defectuoase;

N.  întrucât deși contextul internațional actual de liberalizare a comerțului și eliminare treptată a barierelor comerciale din ultimele decenii a intensificat comercializarea transfrontalieră de bunuri și servicii, el a provocat și dificultăți pentru țările în curs de dezvoltare care depind în mare măsură de taxele comerciale, mai ales țările cel mai puțin dezvoltate, forțate să compenseze declinul taxelor comerciale și să apeleze la alte tipuri de resurse interne, în special un mix de impozite bine echilibrat;

O.  întrucât în ultimii ani s-a produs o creștere a tratatelor fiscale între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare care au fost folosite pentru a reduce taxele aferente transferurilor financiare transfrontaliere, reducând la minimum capacitățile țărilor în curs de dezvoltare de mobilizare a resurselor interne și creând posibile portițe de eludare a taxelor pentru companiile multinaționale; întrucât o recentă evaluare de impact efectuată de autoritățile olandeze a arătat că sistemul fiscal olandez facilita evitarea impozitului cu reținere la sursă, ceea ce a condus la dividende și dobânzi neîncasate din veniturile din impozitele cu reținere la sursă în țările în curs de dezvoltare de ordinul a 150-550 de milioane de euro anual;(11)

P.  întrucât, la nivel comparativ, în țările în curs de dezvoltare veniturile colectate sunt semnificativ mai reduse față de cele disponibile în cadrul economiilor avansate (cu o pondere a taxelor și impozitelor în PIB de 10-20 %, față de 30 -40 % în economiile OCDE), iar bazele de impozitare sunt extrem de restrânse; întrucât există un potențial semnificativ de lărgire a bazelor fiscale și de creștere a volumului veniturilor fiscale cu scopul de a asigura mijloacele necesare pentru îndeplinirea responsabilităților guvernamentale esențiale;

Q.  întrucât țările în curs de dezvoltare au încercat să atragă investițiile în primul rând prin oferirea de diferite stimulente fiscale și scutiri de taxe, care nu sunt nici transparente, nici bazate pe analize adecvate cost-beneficii și adesea nu reușesc să atragă investiții reale și sustenabile, determinând o concurență între economiile în curs de dezvoltare, care se întrec în a oferi cele mai favorabile regimuri fiscale, ceea ce a condus la rezultate nesatisfăcătoare în privința performanțelor și eficienței sistemelor fiscale și la o concurență fiscală dăunătoare;

R.  întrucât statele membre s-au angajat deja să aloce 0,7% din VNB pentru AOD și întrucât valoarea ajutoarelor destinate sprijinirii mobilizării resurselor interne este încă mică, reprezentând mai puțin de 1% din totalul AOD în 2011, și numai circa 0,1% (118,4 milioane USD) din AOD, potrivit estimărilor, au fost dedicate consolidării capacităților în domeniul fiscal în 2012;

S.  întrucât numeroase țări în curs de dezvoltare nu reușesc să impună nici măcar nivelul de impozitare minim necesar pentru a finanța funcționarea structurilor lor administrative de bază, serviciile publice și politica de combatere a sărăciei;

T.  întrucât Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și instituțiile financiare ale statelor membre pentru dezvoltare sprijină întreprinderile private din țările în curs de dezvoltare fie direct, prin acordarea de împrumuturi, fie indirect, prin sprijinirea intermediarilor financiari de tipul băncilor comerciale și al fondurilor de investiții cu capital privat, care apoi acordă împrumuturi sau investesc în întreprinderi;

U.  întrucât țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie mai bine reprezentate în cadrul structurilor și procedurilor actuale de cooperare internațională în domeniul fiscal, pentru a participa pe baze egale la formularea și reformarea politicilor fiscale mondiale;

V.  întrucât Comitetul de experți pentru cooperare internațională în domeniul fiscal este un organism auxiliar al Consiliului Economic și Social, care acordă o atenție specială țărilor în curs de dezvoltare și țărilor cu economii în tranziție;

W.  întrucât colectarea unor niveluri suficiente de finanțe publice poate juca un rol decisiv în promovarea unor societăți mai echitabile, care resping discriminarea dintre bărbați și femei și în care copiii și grupurile vulnerabile se bucură de o susținere specială;

1.  invită Comisia să prezinte rapid un plan de acțiune ambițios sub forma unei comunicări, pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în efortul lor de a combate practicile de eludare a impozitelor și de evaziune fiscală și a le ajuta să pună pe picioare sisteme fiscale echitabile, bine echilibrate, eficiente și transparente, ținând seama de munca depusă de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE în vederea pregătirii Conferinței privind finanțarea pentru dezvoltare de la Addis Abeba, Etiopia, care va avea loc în perioada 13-16 iulie 2015, precum și de impactul tratatelor internaționale în domeniul fiscal asupra țărilor în curs de dezvoltare;

2.  insistă asupra faptului că mobilizarea efectivă a resurselor disponibile la nivel național și consolidarea sistemelor fiscale vor juca un rol cheie pentru finalizarea cadrului post-2015, care va înlocui Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) și care instituie o strategie viabilă în vederea depășirii dependenței de ajutor extern pe termen lung, și că sistemele fiscale eficiente și echitabile sunt esențiale pentru eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților, buna guvernanță și construcția statală; reamintește că anumite activități economice transnaționale au afectat capacitatea țărilor de a genera venituri guvernamentale interne și de a-și alege propria structură de impozitare, în timp ce mobilitatea tot mai mare a capitalului, combinată cu utilizarea paradisurilor fiscale, a perturbat considerabil condițiile de impozitare; își exprimă, totodată, îngrijorarea cu privire la nivelul de corupție și lipsa de transparență din administrația publică care împiedică investirea veniturilor fiscale în construcția statală, servicii publice sau infrastructura publică;

3.  observă că ponderea resurselor fiscale în PIB rămâne scăzută în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, făcându-le astfel vulnerabile în fața practicilor de eludare a taxelor și evaziune fiscală ale contribuabililor individuali și ale corporațiilor; subliniază faptul că aceasta generează pierderi financiare considerabile pentru țările în curs de dezvoltare care încurajează corupția și afectează politica UE în domeniul dezvoltării, și că o prioritate de prim rang pentru UE și statele sale membre ar trebui să fie adoptarea măsurilor adecvate la nivel național, european și internațional în vederea combaterii acestor practici, luând în considerare nevoile și constrângerile cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare în accesarea propriilor venituri fiscale; consideră că UE ar trebui să fie în fruntea eforturilor internaționale de combatere a paradisurilor fiscale, a fraudei și evaziunii fiscale prin puterea exemplului personal, și că ar trebui să coopereze cu țările în curs de dezvoltare pentru a contracara practicile agresive de evaziune fiscală la care recurg anumite societăți transnaționale, precum și pentru a identifica modalități de a le ajuta să reziste presiunilor care le împing către concurența fiscală;

Un plan de acțiune în vederea combaterii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale în țările în curs de dezvoltare

4.  îndeamnă Comisia să ia măsuri concrete și eficace pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare și cadrele regionale de administrație fiscală, cum ar fi Forumul african de administrare fiscală și Centrul interamerican al administrațiilor fiscale, în lupta împotriva evaziunii fiscale și a eludării impozitării, în elaborarea unor politici fiscale echitabile, bine echilibrate și transparente, în promovarea reformelor administrative și la creșterea ponderii în cadrul ajutorului pentru dezvoltare a asistenței tehnice și financiare acordate administrațiilor fiscale naționale ale țărilor în curs de dezvoltare; susține că acest sprijin ar trebui acordat și pentru a întări organele judiciare și anticorupție din aceste țări; solicită punerea laolaltă a expertizei din sectorul public a statelor membre ale UE și a țărilor beneficiare cu scopul de a intensifica activitățile de cooperare, obținând în același timp, rezultate preliminare concrete pentru țările beneficiare; sprijină atelierele de lucru, sesiunile de formare, misiunile de experți, vizitele de studiu și consilierea;

5.  solicită Comisiei să se asigure că buna guvernanță în chestiuni fiscale și mecanismele bine echilibrate, eficiente și transparente de colectare a impozitelor ocupă un loc prioritar în cadrul agendei sale privind dialogul în materie de politici (aspecte politice, dezvoltare și comerț), precum și în cadrul tuturor acordurilor de cooperare pentru dezvoltare încheiate cu țările partenere, consolidând sentimentul de apartenență și răspunderea internă prin promovarea unui mediu care să le permită parlamentelor naționale să contribuie în mod real la elaborarea și supravegherea bugetelor naționale, inclusiv în aspectele legate de veniturile interne și chestiunile fiscale, precum și prin sprijinirea rolului societății civile în exercitarea controlului civil asupra guvernanței fiscale și monitorizarea cazurilor de fraudă fiscală, printre altele prin instituirea de sisteme eficiente de protejare a denunțătorilor și a surselor jurnalistice;

6.  solicită urgent ca informațiile referitoare la beneficiarii reali ai societăților, trusturilor și ai altor instituții să fie puse la dispoziția publicului folosind formate de date deschise, astfel încât să se prevină crearea unor societăți fictive anonime sau a altor structuri juridice similare cu scopul de a spăla bani, de a finanța activități ilegale sau teroriste, de a ascunde identitatea indivizilor corupți și a infractorilor, de a ascunde delapidările de fonduri publice și profiturile din traficul ilegal și din evaziunea fiscală ilegală; consideră, de asemenea, că toate țările ar trebui cel puțin să adopte și să pună în aplicare în întregime recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (FAFT) privind combaterea spălării banilor;

7.  solicită UE și statelor membre să le impună companiilor multinaționale, atât cele cotate, cât și cele necotate la bursă, din toate țările și sectoarele, și în special societățile care extrag resurse naturale, să adopte principiul raportării pentru fiecare țară în parte („country-by-country reporting”) ca practică standard, astfel încât aceste companii să aibă obligația de a publica, în cadrul procedurii de raportare anuală pentru fiecare țară în parte, pentru toate jurisdicțiile în care desfășoară o activitate economică, numele tuturor filialelor lor și performanțele financiare ale acestora, informațiile fiscale relevante, activele deținute și numărul de angajați, garantând, totodată, faptul că aceste informații sunt puse la dispoziția publicului și reducând la minimum sarcinile administrative prin excluderea microîntreprinderilor; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă de modificare în consecință a Directivei privind contabilitatea; reamintește că transparența publică este un pas esențial în direcția reabilitării sistemului fiscal actual și a consolidării încrederii publice; invită OCDE să recomande publicarea de către toate întreprinderile multinaționale (ÎMN) a modelului propus de raportare pentru fiecare țară în parte, pentru a se asigura accesul tuturor autorităților fiscale din toate țările la informații detaliate, care să le permită evaluarea riscurilor aferente prețurilor de transfer și identificarea celei mai bune soluții de mobilizare a resurselor de audit; subliniază că scutirile de impozite și avantajele oferite investitorilor străini prin tratatele fiscale bilaterale le oferă ÎMN un avantaj competitiv neloial în raport cu firmele locale, mai ales cu IMM-urile;

8.  solicită revizuirea reglementărilor și a condițiilor fiscale aplicabile industriilor extractive; invită UE să își intensifice asistența acordată țărilor în curs de dezvoltare cu scopul de a impozita în mod corespunzător extragerea resurselor naturale și de a întări poziția de negociere a guvernelor-gazdă pentru a obține profituri mai mari de pe urma bazei lor de resurse naturale și pentru a stimula diversificarea economiilor lor; sprijină Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI) și extinderea sa la întreprinderile producătoare și societățile de comercializare a mărfurilor;

9.  salută adoptarea unui mecanism automat de schimb de informații, acesta fiind un instrument fundamental pentru sporirea transparenței la nivel mondial și pentru stimularea cooperării în scopul combaterii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale; recunoaște, cu toate acestea, că țările în curs de dezvoltare au nevoie de sprijin continuu în materie de expertiză financiară și tehnică și de timp pentru a-și dezvolta capacitățile necesare în vederea transmiterii și procesării informațiilor; subliniază, prin urmare, că este important să se asigure includerea în noul „Standard pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare” dezvoltat de OCDE a unei perioade de tranziție pentru țările în curs de dezvoltare, recunoscându-se faptul că natura reciprocă a standardului implică o posibilă excludere efectivă a țărilor care nu au resursele și capacitatea de a constitui infrastructura necesară pentru colectarea, gestionarea și schimbul de informații cerute; consideră, în plus, că ar trebui avut în vedere un standard unic privind confidențialitatea;

10.  solicită adoptarea, până la sfârșitul lui 2015, a unei definiții la nivel mondial a paradisurilor fiscale, stabilirea de sancțiuni pentru operatorii care recurg la ele și întocmirea unei liste negre a țărilor, inclusiv din UE, care nu combat evaziunea fiscală sau care o acceptă; îndeamnă UE să vină în sprijinul reconversiei economice a țărilor în curs de dezvoltare care servesc drept paradisuri fiscale; solicită statelor membre cu teritorii dependente și teritorii care nu fac parte din Uniune să lucreze cu administrațiile acestor state în vederea adoptării principiilor transparenței fiscale și pentru a se asigura că niciun astfel de teritoriu nu servește ca paradis fiscal;

11.  solicită Uniunii Europene și statelor membre să ia toate măsurile pentru ca atunci când se negociază acorduri fiscale și de investiții cu țările în curs de dezvoltare, veniturile sau profiturile generate de activitățile transfrontaliere să fie impozitate în țara de origine, acolo unde valoarea este extrasă sau creată; subliniază, în acest context, că Convenția-model a ONU privind eliminarea dublei impuneri asigură o distribuție echitabilă a drepturilor de impozitare între țările sursă și țările de reședință; subliniază că în negocierea tratatelor fiscale, Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să respecte principiul coerenței politicilor în domeniul dezvoltării stabilit la articolul 208 din TFUE;

12.  solicită Comisiei și tuturor statelor membre ca, urmând exemplul unor state membre, să realizeze evaluări ale impactului politicilor fiscale europene asupra țărilor în curs de dezvoltare și să facă schimb de bune practici, cu scopul de a consolida coerența politicilor în domeniul dezvoltării și a ameliora practicile actuale, ținând mai mult cont de efectele colaterale negative asupra țărilor în curs de dezvoltare și de nevoile speciale ale acestora; salută, în acest context, Planul de acțiune revizuit al Comisiei privind evaziunea fiscală, ce urmează a fi prezentat în 2015, și îndeamnă statele membre să convină fără întârziere asupra unei baze consolidate comune de impozitare a societăților (CCCTB);

13.  sprijină ferm seria actuală de inițiative internaționale de reformare a sistemului global, inclusiv inițiativa privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) lansată de OCDE, axate pe participarea mai activă a țărilor în curs de dezvoltare la structurile și procedurile de cooperare fiscală internațională; solicită UE și statelor membre să militeze pentru transformarea comitetului fiscal al ONU într-un organism cu adevărat interguvernamental, mai bine echipat și dotat cu resurse suplimentare suficiente, în cadrul Consiliului economic și social al ONU, garantând astfel că toate țările în curs de dezvoltare pot participa pe picior de egalitate la elaborarea și reformarea politicilor fiscale internaționale; atrage atenția că ar trebui prevăzute sancțiuni atât pentru jurisdicțiile necooperante, cât și pentru instituțiile financiare care desfășoară operațiuni cu paradisuri fiscale;

14.  subliniază că asigurarea unor niveluri suficiente de fonduri publice poate contribui la reechilibrarea inegalităților de gen, oferind modalități mai bune de susținere a copiilor și a grupurilor vulnerabile și recunoaște că, deși frauda fiscală are un impact asupra bunăstării tuturor persoanelor, ea afectează în special gospodăriile sărace și cu venituri scăzute, în multe dintre acestea femeile având o pondere disproporționată;

15.  remarcă cu îngrijorare faptul că multe țări în curs de dezvoltare se află într-o poziție foarte slabă de negociere în raport cu unii investitori străini direcți; consideră că întreprinderile ar trebui obligate să își asume angajamente concrete în ceea ce privește efectul de propagare pozitiv al investițiilor lor asupra dezvoltării socioeconomice locale și/sau naționale a țării-gazdă; invită Comisia, Consiliul și guvernele partenere să se asigure că stimulentele fiscale nu reprezintă opțiuni suplimentare de evitare a plătirii impozitelor; subliniază că stimulentele ar trebui să fie mai transparente și orientate, în mod ideal, către promovarea investițiilor în dezvoltarea durabilă;

16.  solicită BEI și BERD, precum și instituțiilor financiare pentru dezvoltare ale statelor membre, să desfășoare acțiuni de monitorizare pentru a se asigura că societățile comerciale și alte entități juridice care beneficiază de sprijin financiar nu sunt implicate în activități de eludare a impozitelor sau de evaziune fiscală prin interacțiunea cu intermediari financiari stabiliți în centre offshore și paradisuri fiscale și să își îmbunătățească politicile privind transparența, de exemplu prin publicarea tuturor rapoartelor și anchetelor lor; îndeamnă BEI să aplice o politică de „due diligence”, solicitând rapoartele anuale pentru fiecare țară în parte, identificând beneficiarii reali ai societăților și verificând prețurile de transfer, cu scopul de a garanta transparența investițiilor și a preveni evaziunea fiscală și eludarea taxelor;

o
o   o

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) http://www.un.org/esa/ffd/tax/
(2) http://www.un.org/esa/ffd/tax/unmodel.htm
(3) JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0205.
(5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 37.
(6) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 29.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0394.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0163.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0251.
(11) „Probleme de evaluare în finanțarea dezvoltării: Analiza efectelor politicii olandeze de impozitare a societăților asupra țărilor în curs de dezvoltare”, studiu comandat de Departamentul de evaluare a politicilor și operațiunilor al Ministerului Afacerilor Externe din Țările de Jos, noiembrie 2013.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate