Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre să ratifice, în interesul Uniunii Europene, Protocolul din 2014 la Convenția privind munca forțată din 1930 a Organizației Internaționale a Muncii în ceea ce privește articolele 1 – 4 din protocol cu privire la aspecte legate de cooperarea judiciară în materie penală (06731/2015 – C8-0078/2015 – 2014/0258(NLE))

P8_TA(2015)0325 A8-0226/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06731/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 82 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0078/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0226/2015),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind supunerea 4-metilamfetaminei unor măsuri de control (10010/2015 – C8-0182/2015 – 2013/0021(NLE))

P8_TA(2015)0326 A8-0265/2015

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (10010/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0182/2015),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0265/2015),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind supunerea substanței 5-(2-aminopropil)indol unor măsuri de control (10012/2015 – C8-0186/2015 – 2013/0207(NLE))

P8_TA(2015)0327 A8-0263/2015

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (10012/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8‑0186/2015),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8‑0263/2015),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind supunerea substanțelor 4-iodo-2,5-dimetoxi-N-(2-metoxibenzil)fenetilamină (25I-NBOMe), 3,4-dicloro-N-[[1-(dimetilamino)ciclohexil]metil]benzamidă (AH-7921), 3,4-metilendioxipirovaleronă (MDPV) și 2-(3-metoxifenil)-2-(etilamino)ciclohexanonă (metoxetamină) unor măsuri de control (10011/2015 – C8-0185/2015 – 2014/0183(NLE))

P8_TA(2015)0328 A8-0264/2015

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (10011/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0185/2015),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0264/2015),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind supunerea substanțelor 4-metil-5-(4-metilfenil)-4,5-dihidrooxazol-2-amină (4,4’-DMAR) și 1-ciclohexil-4-(1,2-difeniletil)piperazină (MT-45) unor măsuri de control (10009/2015 – C8-0183/2015 – 2014/0340(NLE))

P8_TA(2015)0329 A8-0262/2015

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (10009/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0183/2015),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0262/2015),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în conformitate cu punctul 11 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (catastrofele produse în Bulgaria și Grecia în 2015) (COM(2015)0370 – C8-0198/2015 – 2015/2151(BUD))

P8_TA(2015)0330 A8-0253/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0370 – C8-0198/2015),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 10,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3), în special punctul 11,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0253/2015),

1.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al UE

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/1872.)

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole (2015/2053(INI))

P8_TA(2015)0331 A8-0259/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Valorificarea la maximum a know-how-ului tradițional al Europei: posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole” (COM(2014)0469),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012(1) privind produsele agricole și alimentare, așa-numitul Regulament „Calitate”,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013(2) privind produsele vitivinicole, așa-numitul „Regulament privind OCP unică”,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 110/2008(3) privind băuturile spirtoase,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 251/2014(4) privind produsele vitivinicole aromatizate,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2015,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 februarie 2015,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește indicațiile geografice;

–  având în vedere Actul de la Geneva din cadrul Acordului de la Lisabona privind protecția denumirilor de origine din 31 octombrie 1958, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 și 28 septembrie 1979, referitor la domeniul proprietății intelectuale care garantează protecția produselor comercializate la nivel internațional și care sunt renumite pentru calitățile pe care le au, specifice zonei geografice din care provin,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0259/2015),

A.  întrucât produsele agricole care au o origine geografică specifică, ce posedă anumite calități sau sunt fabricate prin metode tradiționale, pot beneficia de o protecție unitară a indicației geografice la nivelul UE;

B.  întrucât, potrivit OMC, indicațiile geografice sunt indicații care identifică un produs ca fiind originar din teritoriul unui stat membru [OMC] sau dintr-o regiune ori o localitate a acestui teritoriu, atunci când o anumită calitate, reputația sau o altă caracteristică a produsului poate fi atribuită în mod esențial acestei origini geografice;

C.  întrucât produsele tradiționale europene de înaltă calitate, care se bazează pe un know-how și tehnici tradiționale, fac parte din patrimoniu cultural al Uniunii Europene și reprezintă un element esențial, care trebuie păstrat ca parte a vieții economice și sociale din numeroase regiuni europene, având în vedere că ele generează activități legate direct de realitățile locale, în special în zonele rurale, și contribuie la creșterea atractivității globale a unui teritoriu, mențin identitățile locale și promovează caracterul lor distinct, acest lucru având beneficii pentru turism, cultură, ocuparea forței de muncă și comerț;

D.  întrucât aceste produse ar putea contribui la dezvoltarea unor noi strategii pentru a susține antreprenoriatul la nivel local și regional și a promova menținerea infrastructurilor și crearea de noi locuri de muncă calificate, legate de regiunile locale - în special cele rurale, subdezvoltate sau foarte marginale, în multe dintre acestea locurile de muncă depinzând de produsele tipice locale - oferind astfel un nou impuls pentru formarea profesională și cea artizanală, strâns legate de dezvoltarea zonei respective și a ariilor de producție și conservând și promovând totodată patrimoniul unic și divers al fiecărei regiuni;

E.  reamintește că produsele neagricole sunt o parte integrantă a identității noastre și sunt un element important al patrimoniului cultural al statelor membre; subliniază faptul că una dintre principalele provocări cu care se confruntă acest sector este dispariția treptată a competențelor și meșteșugurilor tradiționale și că protecția indicațiilor geografice pentru produsele neagricole ar putea funcționa ca un stimulent pentru conservarea acestui patrimoniu cultural și a know-how-ului tradițional, dar și pentru a garanta o remunerare corectă a producătorilor și originalitatea și disponibilitatea la o scară cât mai largă a produselor respective;

F.  întrucât reputația unei indicații geografice este un bun comun intangibil care, dacă nu este protejat, poate fi utilizat liber și fără restricții, determinând o scădere a valorii sale și ducând chiar la dispariția produsului în sine;

G.  întrucât indicațiile geografice pot avea un potențial economic imens și o protecție adecvată a acestora poate aduce beneficii importante, în special IMM-urilor și regiunilor europene;

H.  întrucât regiunile europene sunt deosebit de bogate în produse neagricole bazate pe competențe și meșteșuguri tradiționale de nivel foarte înalt, care au contribuit la crearea notorietății acestora și reprezintă o parte integrantă din cultura regională și locală;

I.  întrucât autoritățile publice ar trebui să protejeze, să stimuleze,l a cererea sectorului privat, și să promoveze produsele tradiționale europene de calitate și indicațiile geografice ale acestora;

J.  întrucât calitatea, reputația și alte caracteristici ale unui produs pot fi determinate de originea sa; întrucât anumite practici care implică utilizarea necorespunzătoare a denumirilor pot dăuna grav reputației unui produs, date de originea sa;

K.  întrucât produsele tradiționale europene, deoarece sunt de calitate și sunt căutate ca atare, pot face obiectul falsificărilor, generând astfel un prejudiciu atât consumatorilor cât și producătorilor;

L.  întrucât un mecanism european adecvat de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole, care să supravegheze și să monitorizeze utilizarea lor și să combată frauda, ar putea contribui la prevenirea contrafacerii și la evitarea concurenței neloiale și a inducerii în eroare a consumatorilor;

M.  întrucât consumatorii sunt tot mai interesați nu doar de siguranța produselor, dar și de originea produselor, de autenticitatea lor și de metodele de producție a acestora;

N.  întrucât consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a face alegeri în cunoștință de cauză atunci când achiziționează bunuri, acordându-li-se posibilitatea de a identifica originea și calitatea produselor;

O.  întrucât legislațiile naționale în vigoare care protejează produsele neagricole stabilesc niveluri diferite de protecție în statele membre, ceea ce nu corespunde obiectivelor pieței interne și constituie o problemă pentru protecția lor eficientă în Europa și în statele membre în care acestea nu sunt acoperite de legislația națională, evidențiind astfel necesitatea creării unui sistem unic de protecție a indicațiilor geografice la nivelul întregii Uniuni;

P.  întrucât o legislație europeană armonizată în acest domeniu nu ar putea fi decât benefică pentru Uniunea Europeană în cadrul negocierilor comerciale internaționale;

Q.  întrucât absența unui sistem european unitar de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole creează o situație inadecvată și un grad ridicat de fragmentare în Europa, din cauza faptului că unele state membre nu acordă nicio protecție specifică, în timp ce altele dispun de definiții, proceduri și niveluri de protecție diferite la nivel național și local și de norme sectoriale sau orizontale, cu efecte distorsionante asupra dezvoltării armonioase a pieței comune, a unei protecții omogene și a unei concurențe reale în condiții de egalitate, ceea ce împiedică consumatorii să dispună de informații exacte, corecte și comparabile, care să le permită să ia decizii în cunoștință de cauză, și constituie un obstacol pentru protecția consumatorilor,

Introducere

1.  salută inițiativa Comisiei de a lansa o consultare a părților interesate privind posibila extindere a protecției indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole, precum și rezultatul consultării încheiate în octombrie 2014 și care favorizează în mod clar un sistem european de protecție a produselor neagricole, bazat pe indicații geografice;

2.  consideră că ar trebui creat un instrument de protecție la nivel european, ca parte dintr-o strategie mai largă de promovare a unor produse europene de înaltă calitate, bazat pe un angajament mai ferm din partea instituțiilor europene de a considera industria manufacturieră și cea artizanală ca forțe motrice ale creșterii și ale finalizării pieței unice, crescând astfel prestigiul producției manufacturiere și artizanale locale, sprijinind dezvoltarea economiei locale și ocuparea forței de muncă în domeniile în cauză, încurajând turismul și sporind încrederea consumatorilor;

3.  invită Comisia să prezinte fără întârziere, pe baza rezultatelor consultării deja realizate a părților interesate și a altor analize, o propunere legislativă în vederea instituirii unui sistem european unic de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole și a garantării faptului că efectele noului sistem asupra producătorilor, a competitorilor lor, a consumatorilor și a statelor membre sunt luate în considerare pe deplin;

4.  subliniază că introducerea unui astfel de instrument trebuie să fie însoțită de campanii de informare și de comunicare pentru a familiariza producătorii și consumatorii cu acest nou tip de indicații geografice;

5.  este ferm convins că extinderea protecției indicațiilor geografice la produsele neagricole ar putea avea numeroase efecte pozitive pentru cetățeni, consumatori, producători și pentru întreaga structură economică și socială europeană;

6.  consideră că acest sistem ar putea, în special, proteja mai eficace consumatorii, ar putea crește încrederea acestora în produsele etichetate și i-ar putea ajuta să facă alegeri în cunoștință de cauză la achiziționarea produselor, crescând transparența și eliminând confuziile create de denumirile sau descrierile înșelătoare, în special în cazul în care existența acestui sistem este comunicată în mod eficient; consideră că el ar putea, de asemenea, contribui la îmbunătățirea trasabilității și ar putea oferi mai multe informații cu privire la calitatea, originea și metodele și condițiile de producție, având în vedere interesul tot mai mare al consumatorilor cu privire la astfel de chestiuni;

Beneficiile unei protecții uniforme la nivelul UE

7.  reamintește că ar fi foarte recomandabil ca UE să adopte o legislație privind indicațiile geografice ale produselor neagricole, pentru a exploata la maximum efectele economice pozitive ale protejării caracterului distinct și a calității acestora, pentru a furniza consumatorilor informații fiabile privind locul și modul de producție a acestora și pentru a menține know-how-ul și locurile de muncă asociate acestora;

8.   consideră că această legislație poate stimula inovarea în procesele tradiționale de producție și crearea unor noi întreprinderi pentru produsele tradiționale și poate contribui la crearea de locuri de muncă în zonele subdezvoltate, în special oferind întreprinderilor mici și microîntreprinderilor - care produc aproximativ 80 % din produsele tradiționale locale care ar putea fi protejate prin sistemul indicațiilor geografice - posibilitatea de a-și crește vânzările prin operațiuni de marketing mai eficace și încurajându-le să coopereze mai strâns, având în vedere caracterul colectiv al sistemului;

9.  evidențiază faptul că ea poate contribui în mod eficace la combaterea contrafacerii, a utilizării frauduloase a denumirii originii geografice și a altor practici neloiale care induc în eroare consumatorul final și provoacă prejudicii în special microîntreprinderilor și IMM-urilor care produc în mod legitim vasta majoritate a produselor care ar putea beneficia de protecție și care încă nu dispun de mijloacele juridice și financiare necesare pentru a-și apăra interesele, având astfel un efect negativ și asupra exporturilor lor;

10.  consideră că această protecție promovează și facilitează accesul la piața comună și la piețele din afara UE al produselor artizanale europene, care sunt fructul unor cunoștințe și competențe tradiționale, care contribuie la păstrarea unui know-how valoros, caracteristic unor întregi comunități sociale și locale, și care reprezintă, de asemenea, o componentă semnificativă a patrimoniului istoric, cultural, economic și social european;

11.  consideră că o protecție uniformă a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole ar stimula dezvoltarea tehnologică și economică la nivel regional și local prin creșterea numărului de persoane angajate în domeniul fabricării produselor tradiționale;

12.  subliniază faptul că o protecție uniformă a indicațiilor geografice ar contribui nu doar la promovarea produselor tradiționale, ci și la recunoașterea calității materiilor prime folosite în aceste produse și a excelenței necesare în toate etapele procesului de producție;

13.  subliniază faptul că indicațiile geografice reprezintă o garanție a calității produsului pentru consumatori, fiind, în același timp, o recunoaștere a know-how-ului și un mijloc de protecție pentru producători;

14.  subliniază că recunoașterea protecției indicațiilor geografice pentru produsele neagricole și a know-how-ului tradițional, de înaltă calitate, prezintă atât un interes defensiv, cât și unul ofensiv în cadrul politicii comerciale comune și poate fi un instrument eficace pentru sprijinirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor și producătorilor mici și mijlocii cu scopul de a combate imitațiile și produsele contrafăcute și de a asigura aplicarea unei abordări mai sustenabile din punct de vedere social, economic și ecologic în ceea ce privește dezvoltarea economică în interiorul UE și în afara acesteia, precum și a unei concurențe loiale și a protecției consumatorilor, permițând astfel identificarea mai eficace a autenticității și calității produselor; consideră că recunoașterea protecției unitare a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole ar contribui, de asemenea, la consolidarea capitalului social în regiunile în care se desfășoară activitatea de producție;

15.  consideră că un sistem european uniform ar putea crește atractivitatea profesiilor legate de patrimoniu;

16.  subliniază faptul că păstrarea know-how-ului și a producției tradiționale poate contribui la stoparea depopulării și distrugerii zonelor rurale, precum și a fluxului de tineri care părăsesc aceste zone;

17.  subliniază importanța componentelor culturale, educaționale, sociale și sustenabile ale produselor neagricole care vor fi incluse în acest proces și subliniază nevoia conservării, transmiterii și dezvoltării know-how-ului și competențelor tradiționale care țin de acesta și a promovării unei cooperări mai strânse cu sectorul creativ, nu în ultimul rând pentru a pune în valoare calitatea materialelor folosite și a produselor finale; solicită ca denumirea sau logo-ul să fie accesibil tuturor producătorilor din zona respectivă care fabrică produsul conform metodelor prevăzute;

18.  subliniază că protecția indicațiilor geografice ale produselor neagricole va contribui la conservarea tradițiilor locale și regionale ale Europei, care fac parte din patrimoniul cultural și artistic european;

19.  recunoaște rolul esențial al IMM-urilor care investesc în know-how-ul tradițional de înaltă calitate și oferă locuri de muncă și ucenicii pe plan local pentru formarea unor profesioniști calificați care joacă un rol important în transmiterea metodelor de producție tradiționale; recunoaște importanța investițiilor în educație și formare în acest domeniu și încurajează statele membre să folosească în mod optim fondurile și programele disponibile ale UE pentru sprijinirea formării profesionale a specialiștilor care participă la producerea și promovarea produselor artizanale și industriale ecologice locale și regionale;

20.  încurajează statele membre să facă schimb de bune practici în crearea și susținerea inițiativelor de stimulare a sectorului artizanal tradițional, care ar putea, la rândul lor, sensibiliza în mai mare măsură cu privire la patrimoniul cultural local și ar putea stimula dezvoltarea zonelor rurale;

21.  subliniază faptul că o indicație geografică binecunoscută ar putea contribui la o mai bună promovare a itinerariilor culturale europene;

22.  invită Comisia și statele membre să promoveze cooperarea la nivel transregional și transnațional și punerea în comun a bunelor practici între clusterele de produse neagricole și sectoarele conexe;

23.  subliniază importanța indicațiilor geografice în contextul mai larg al drepturilor de proprietate intelectuală, ca modalitate de protejare a valorii create la nivel local, inclusiv a infrastructurii și a ocupării forței de muncă, de favorizare a dezvoltării regionale și de îmbunătățire a trasabilității, transparenței și informării consumatorilor;

24.  ia act de faptul că produsele industriale și artizanale care au legătură cu locurile lor de origine sau sunt ancorate în teritoriile lor constituie un element esențial al vieții economice și sociale din numeroase regiuni europene, deoarece susțin activități nerelocabile direct legate de realitățile locale, în special în zonele rurale; subliniază că adoptarea, la nivel european, a unui sistem de protecție a produselor industriale și artizanale care au legătură cu locul lor de origine sau sunt ancorate în teritoriile lor ar permite conservarea originalității acestora și ar evita standardizarea produselor;

Relațiile cu țările terțe

25.  consideră că listele deschise ale tuturor produselor, atât agricole, cât și neagricole, care sunt protejate prin indicații geografice ar trebui să fie integrate în viitoarele acorduri comerciale ale UE cu țările nemembre;

26.  consideră că ar exista efecte pozitive și asupra relațiilor comerciale pe care UE le are sau le negociază cu țări terțe, permițând astfel UE să dispună de o protecție egală pentru acest tip de produse europene, inclusiv în cadrul negocierilor comerciale internaționale;

27.  consideră că extinderea protecției indicațiilor geografice ale UE la produsele neagricole ar putea contribui la stimularea exporturilor europene și la creșterea cotei de piață a Europei, asigurând, totodată, recunoașterea produselor în cauză la nivel internațional și crearea, prin intermediul schimburilor comerciale și al negocierilor în domeniul comerțului, a unei imagini și a unei reputații pentru aceste produse, bazate pe nivelul lor ridicat de calitate;

28.  consideră că protecția indicațiilor geografice pentru produsele neagricole la nivelul UE ar consolida poziția Uniunii în cadrul OMC, permițându-i să argumenteze în mod convingător în favoarea creșterii nivelului standard de protecție, și ar reprezenta un semnal pozitiv pentru reînnoirea discuțiilor privind crearea unui registru multilateral al indicațiilor geografice în cadrul Agendei de dezvoltare de la Doha, în deplină conformitate cu Acordul TRIPS;

29.  consideră că protecția indicațiilor geografice pentru produsele neagricole trebuie să fie însoțită de o strategie mai eficace pentru protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în țările terțe, pentru a accelera aplicarea măsurilor de combatere a imitațiilor și a produselor contrafăcute;

30.  consideră că protecția uniformă a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole în UE ar putea fi un avantaj în contextul negocierilor privind acordurile comerciale cu țările terțe și, pe de altă parte, subliniază că unii dintre principalii noștri parteneri, cum ar fi India și China, au introdus deja sisteme de protecție a acestor indicații geografice;

31.  solicită Comisiei să includă în viitoarea sa comunicare privind strategia UE în materie de comerț și investiții o strategie coerentă și bine pregătită referitoare la toate indicațiile geografice, care să garanteze că acestea sunt respectate și recunoscute;

32.  consideră că extinderea protecției indicațiilor geografice la produsele neagricole ar putea face mai puternică și mai coerentă poziția UE în acest domeniu, atât în cadrul negocierilor comerciale bilaterale, cât și în cadrul forurilor multilaterale, cu obiectivul ultim de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru toate produsele europene de înaltă calitate în afara UE; consideră, în special, că atât produsele agricole, cât și cele neagricole protejate prin indicații geografice ar trebui luate pe deplin în considerare în cadrul negocierilor privind viitoarele acorduri comerciale ale UE; consideră că un sistem cuprinzător al UE privind indicațiile geografice ar stimula expansiunea comercială și ar facilita campaniile comune de promovare a produselor respective în afara UE;

Principii generale

33.  subliniază importanța indicațiilor geografice, care pot constitui un instrument important pentru îmbunătățirea trasabilității, a transparenței și a comunicării de informații consumatorilor, precum și pentru încurajarea regiunilor și a localităților din UE pentru a participa mai activ la definirea unei abordări mai sustenabile din punct de vedere social și ecologic a procesului de dezvoltare economică, precum și importanța consolidării rolului esențial jucat de indicațiile geografice în politica comercială a UE;

34.  este convins că sistemul trebuie să se bazele pe cele mai bune practici și pe principii transparente și nediscriminatorii și că acesta poate fi un instrument eficace pentru combaterea imitațiilor și a produselor contrafăcute și pentru asigurarea aplicării unei abordări mai sustenabile din punct de vedere social, economic și ecologic în ceea ce privește dezvoltarea economică în interiorul UE și în afara acesteia, precum și pentru consolidarea protecției consumatorilor;

35.  invită Comisia să aplice concluziile care s-au impus din experiența anterioară dobândită în domeniul agricol și al alimentației, pentru a crea un sistem bazat pe cele mai bune practici și pe principii nediscriminatorii, care să fie transparent, eficace, flexibil și fără obligații administrative inutile sau costuri descurajante pentru producătorii care decid din proprie inițiativă să înregistreze un produs într-un sistem de indicații geografice; consideră, de asemenea, că acest sistem ar trebui să asigure controale stricte și o maximă transparență și ar trebui să cuprindă mijloace adecvate pentru combaterea fraudelor; solicită Comisiei, în acest sens, să aplice o abordare nesectorială în privința tuturor sistemelor de protecție;

36.  consideră că noul sistem, la fel cum a fost cazul în trecut și pentru produsele agroalimentare, trebuie să reprezinte o garanție, perceptibilă intuitiv de consumatorii ce caută produse care sunt de înaltă calitate din punctul de vedere al autenticității și al originii acestora și care au o legătură strânsă cu zona geografică respectivă și sunt însoțite de informații fiabile și clare; consideră că eficacitatea unui sistem european unic de protecție a indicațiilor geografice va depinde de măsura în care vor fi comunicate toate informațiile necesare producătorilor și consumatorilor; subliniază să sistemul trebuie să fie transparent și să ofere o protecție accesibilă, acest lucru având o importanță majoră pentru încrederea consumatorului și a producătorului;

37.  consideră că, în cadrul noului cadru de reglementare european privind achizițiile publice, un sistem de certificare a calității și originii produselor ar putea fi util autorităților contractante în ceea ce privește specificațiile tehnice, certificările și criteriile de atribuire, în special la nivel local și regional.

38.  își exprimă dorința ca aceste produse să fie un element central al proiectelor de dezvoltare regională, de cercetare și de inovare, precum și al finanțării prin programul Orizont 2020 și fondurile de coeziune;

39.  consideră că un sistem de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole la nivelul UE care să fie coerent, simplu, transparent și să nu creeze complicații financiare și birocratice, astfel încât IMM-urile, în special, să îl poată accesa, ar permite Uniunii Europene să asigure o protecție egală pentru acest tip de produse europene în afara UE în cadrul negocierilor comerciale internaționale și ar constitui un avantaj semnificativ în negocierea acordurilor de liber schimb la nivel bilateral, cu partenerii comerciali ai Uniunii, și la nivel multilateral, în cadrul OMC;

40.  consideră că crearea unei protecții unice, la nivelul UE, a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole, care să includă definiții, proceduri de înregistrare și costuri comune, un cadru de protecție și mijloace de punere în aplicare, precum și instituirea unei autorități fiabile și recunoscute la nivelul UE, responsabilă de adoptarea deciziilor referitoare la acordarea statutului de indicație geografică pentru produse neagricole, fără a scădea standardele de protecție deja existente în 15 state membre, ar fi cea mai bună modalitate de creștere a eficacității atât în interiorul UE, cât și în negocierile cu țările terțe;

Domeniul de aplicare

41.  reiterează faptul că legătura cu teritoriul de proveniență este esențială pentru a identifica know-how-ul specific și pentru a indica calitatea, autenticitatea și caracteristicile produsului;

42.  este în favoarea unei definiții cuprinzătoare, care să permită recunoașterea legăturii dintre produs și zona geografică acoperită de indicația geografică; consideră că un sistem de protecție la nivelul UE ar trebui să aibă un domeniu de aplicare mai larg, astfel încât să fie posibilă asocierea în mod neechivoc a denumirilor, chiar dacă nu sunt geografice, cu un anumit loc;

43.  în acest sens, se declară în favoarea includerii în sistemul de protecție a semnelor și simbolurilor non-textuale care sunt asociate fără echivoc unei regiuni;

44.  subliniază că eticheta/semnul de recunoaștere/marca/logoul indicațiilor geografice pentru produsele neagricole ar trebui să fie ușor de recunoscut, ar trebui să reflecte identitatea regională/locală a produselor și ar trebui să fie redactate cel puțin în limba locului de origine al produsului și în limba țării în care este importat;

45.  subliniază că anumite indicații trebuie să fie excluse din protecția indicațiilor geografice, de exemplu termenii generici sau indicațiile geografice omonime; adaugă că, în acest sens, exceptările de la articolul 6 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 privind indicațiile geografice pentru produsele agricole ar putea servi drept exemplu;

Procesul de înregistrare

46.  este în favoarea unui proces de înregistrare obligatoriu, care ar oferi mai multă certitudine, îndeosebi în ceea ce privește exercitarea drepturilor în caz de litigiu; invită Comisia să propună cel mai eficient, simplu, util și accesibil mecanism de înregistrare a produselor și să asigure că sistemul prevede proceduri accesibile, clare și transparente de înregistrare, modificare și anulare, oferind astfel garanții juridice părților interesate; invită Comisia să realizeze o evaluare aprofundată pentru a reduce la minimum sarcina financiară și administrativă pentru părțile interesate;

47.  subliniază că sistemul ar trebui însoțit de crearea unui registru european unic standardizat pentru produsele neagricole care beneficiază de o indicație geografică protejată, pentru a promova produsele artizanale și a informa și proteja atât consumatorii, cât și producătorii, evitând însă sarcinile administrative excesive;

48.  subliniază, de asemenea, că un astfel de sistem ar trebui să se bazeze pe o abordare transversală, pentru a maximiza impactul economic și social, și ar trebui să consolideze în mod semnificativ legătura dintre produse și zona de proveniență a acestora, precum și să îmbunătățească transparența, pentru a crește credibilitatea și autenticitatea produselor, a le garanta originea și a contribui la o mai bună trasabilitate a acestora; subliniază necesitatea realizării unor controale regulate după acordarea statutului de indicație geografică pentru a verifica că criteriile pe care se bazează acest statut sunt în continuare respectate;

49.  consideră că procesul de înregistrare ar trebui să se desfășoare în două faze: în primul rând, autoritățile naționale sau regionale ar trebui să realizeze controale la fața locului pentru a se asigura că sunt respectate caracteristicile specifice; în al doilea rând, ar trebui să existe un sistem de înregistrare european unic pentru a garanta respectarea criteriilor comune în toate părțile UE;

50.  propune examinarea de către Comisie a posibilității de transferare, în acest context, inclusiv a înregistrării indicațiilor geografice agricole la OAPI; propune ca gestionarea acestui sistem la nivelul UE să fie realizată de către OAPI;

51.  subliniază că acest sistem ar trebui să limiteze costurile și obligațiile administrative ale întreprinderilor, oferind totodată garanții suficiente consumatorilor și ajutându-i să facă alegeri în cunoștință de cauză în momentul achiziționării produselor;

52.  consideră că un astfel de sistem ar trebui să lase inițiativa creării indicațiilor geografice întreprinderilor în cauză, în special în ceea ce privește definirea specificațiilor de produs pe care trebuie să le respecte indicațiile geografice;

53.  sprijină o abordare suplă a criteriilor incluse în specificațiile de produs, astfel încât nu numai să se permită, ci și să se încurajeze evoluția proceselor de producție și viitoarele inovații, cu condiția ca autenticitatea și calitatea produsului final să nu fie afectate;

54.  consideră că cel puțin următoarele criterii ar trebui incluse în specificațiile de produs: materiile prime utilizate, o descriere a procesului de producție, demonstrarea legăturii cu teritoriul, elemente de responsabilitate socială a întreprinderilor;

55.  propune ca producătorii, asociațiile acestora și organizațiile asociative să fie principalii actori autorizați să solicite înregistrarea unei indicații geografice pentru produse neagricole;

56.  consideră că s-ar putea solicita producătorilor plata unei contribuții pentru obținerea unei indicații geografice, cu condiția ca această contribuție să fie unică, echitabilă în raport cu costurile suportate și aplicată în mod uniform la nivelul Uniunii;

Măsuri de control

57.  consideră că ar trebui să se prevadă resursele necesare pentru a pune în practică în mod eficace protecția oferită de un astfel de instrument, indiferent de mijloacele de distribuție folosite în cazurile de utilizare abuzivă; subliniază necesitatea garantării unui nivel echivalent de protecție a indicațiilor geografice pe piața digitală;

58.  subliniază importanța controalelor de calitate, având în vedere diferențele semnificative existente între produsele agricole și neagricole (de exemplu, numărul de producători);

59.  pledează, de asemenea, pentru instituirea unui sistem de inspecție, infracțiuni și sancțiuni pentru monitorizarea indicațiilor geografice în cazul produselor comercializate în Europa;

60.  consideră că, pentru a proteja mai bine indicațiile geografice ale produselor neagricole, interdicția de utilizare incorectă a unei indicații geografice nu trebuie să se limiteze doar la riscul de inducere în eroare a consumatorilor sau la actele de concurență neloială, chiar și în cazurile în care adevărata origine a produsului este clar indicată; propune, prin urmare, extinderea protecției suplimentare prevăzute la articolul 23 din Acordul TRIPS, aplicabilă inițial vinurilor și băuturilor spirtoase, pentru a include indicațiile geografice ale produselor neagricole;

61.  propune introducerea unei proceduri, deschise părților interesate, prin care să se poată contesta înregistrarea unei indicații geografice;

62.  consideră că acest lucru ar facilita stabilirea unor proceduri de control eficiente, oferind astfel consumatorilor și producătorilor posibilitatea de a se proteja de contrafaceri, imitații și alte practici ilegale;

Coexistența cu drepturile anterioare

63.  consideră că orice indicație geografică viitoare trebuie să poată coexista cu drepturile deja asociate produsului și ar trebui să țină seama de bunele practici actuale existente la nivel național și local în cadrul UE;

64.  subliniază că relația dintre mărci și indicațiile geografice va trebui stabilită în mod clar, pentru a evita conflictele;

65.  propune ca normele privind relația dintre mărci și indicațiile geografice ale produselor agricole să se aplice protecției indicațiilor geografice ale produselor neagricole;

66.  propune ca statelor membre care oferă deja o protecție să li se acorde o perioadă de transpunere adecvată, permițându-se, totodată, aplicarea unor măsuri tranzitorii, astfel încât cele două sisteme să poată coexista până la trecerea la un mecanism al UE;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 671. (3) JO L 39, 13.2.2008, p. 16. (4) JO L 84, 20.3.2014, p. 14.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime în ceea ce privește adoptarea unor măsuri specifice referitoare la Grecia (COM(2015)0365 – C8-0192/2015 – 2015/0160(COD))

P8_TA(2015)0332 A8-0260/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0365),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 177 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0192/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  după consultarea Comitetului Economic și Social European,

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru bugete privind compatibilitatea financiară a propunerii,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 septembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru pescuit,

–  având în vedere articolul 59 și articolul 50 alineatul (1), precum și articolul 41 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0260/2015),

A.  întrucât regulamentul de modificare propus este o măsură excepțională, care vizează oferirea de sprijin imediat Greciei, oferindu-i acesteia posibilitatea de a accesa și utiliza, înainte de sfârșitul anului 2015, fonduri ale Uniunii Europene pentru politica de coeziune care mai sunt disponibile din perioada de programare 2007-2013; întrucât, prin urmare, este urgentă adoptarea acestuia,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 octombrie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2015/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește adoptarea unor măsuri specifice referitoare la Grecia

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2015/1839)

Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2015/002 DE/Adam Opel, prezentată de Germania) (COM(2015)0342 – C8-0249/2015 – 2015/2208(BUD))

P8_TA(2015)0333 A8-0273/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0342 – C8-0249/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0273/2015),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Germania a depus cererea EGF/2015/002 DE/Adam Opel pentru o contribuție financiară din FEG ca urmare a 2 881 de disponibilizări din întreprinderea Adam Opel AG, încadrată în diviziunea 29 din NACE Rev. 2 („Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor”)(4), și de la 1 furnizor;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Germania are dreptul, în temeiul regulamentului respectiv, la o contribuție financiară în valoare de 6 958 623 EUR;

2.  remarcă faptul că autoritățile germane au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 26 februarie 2015 și că evaluarea a fost finalizată de către Comisie la 14 iulie 2015 și transmisă Parlamentului la 1 septembrie 2015; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat rapid, în mai puțin de cinci luni;

3.  remarcă faptul că vânzările de automobile în Europa Occidentală au scăzut dramatic, atingând cel mai mic nivel din ultimii 20 de ani(5) și subliniază că numărul automobilelor vândute în Europa este cel mai mic din 1997; conchide că aceste evenimente sunt legate direct de criza financiară și economică mondială abordată în Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(6); subliniază, de asemenea, că constructorii de vehicule mici și medii din segmentul cu prețuri medii au fost afectați deosebit de puternic și că Adam Opel AG, unul dintre actorii principali din segmentul cu prețuri medii al vehiculelor mici și medii, a fost afectat deosebit de puternic de criză, în timp ce vânzările de automobile economice, precum și cele de vehicule de vârf de gamă sau de lux nu au fost la fel de mult afectate de criză;

4.  constată că numărul de autoturisme noi înmatriculate în statele membre ale UE și ale AELS a înregistrat o scădere de 25 % între 2007 și 2013 (de la peste 16 milioane de autoturisme noi înmatriculate la 12 milioane, conform Asociației Constructorilor Europeni de Automobile); subliniază, în acest context, că vânzările de automobile aparținând mărcii Opel/Vauxhall în Europa au scăzut dramatic și s-au diminuat cu 39 % între 2007 și 2013;

5.  constată, de asemenea, că Adam Opel AG a fost dezavantajat de către întreprinderea-mamă General Motors, care a permis ca Opel să vândă doar în Europa, excluzând Opel de pe piețele emergente de pe alte continente; consideră că politicile de austeritate impuse în țările europene au contribuit la scăderea dramatică a vânzărilor Opel/Vauxhall;

6.  constată că concedierile respective vor avea un impact negativ semnificativ asupra economiei locale din Bochum; reamintește că Bochum este un oraș din regiunea Ruhr, o zonă industrială puternic urbanizată din statul federal german Renania de Nord-Westfalia, care, la fel ca alte regiuni care s-au specializat în mod tradițional în exploatarea cărbunelui și producția de oțel, s-a confruntat cu provocări structurale majore începând cu anii ’60; subliniază că rata șomajului în regiunea Ruhr este deja cu mult peste media la nivel național;

7.  reamintește că Bochum a fost deja sprijinit prin FEG după ce Nokia și-a încetat producția de telefoane mobile, pierzându-se peste 1 300 de locuri de muncă; constată că Outukumpu intenționează să înceteze producția de oțel inoxidabil în Bochum la sfârșitul anului 2015, ceea ce va duce la accentuarea dezindustrializării orașului și la o înrăutățire a situației pieței muncii de la nivel local și regional;

8.  constată că, până în prezent, sectorul NACE Rev. 2 diviziunea 29 („Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor”) a făcut obiectul a 21 de cereri FEG, 11 dintre acestea bazându-se pe aspecte comerciale legate de globalizare și 10 pe criza economică și financiară mondială; reamintește, în acest context, de cererea EGF/2010/031/General Motors Belgia, depusă ca urmare a închiderii de către Opel a uzinei de producție Opel din Anvers, Belgia;

9.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile germane au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 1 ianuarie 2015, cu mult înainte de decizia și chiar de cererea de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

10.  constată că lucrătorii disponibilizați pot beneficia de o serie de măsuri care au vizat reintegrarea lor pe piața muncii; consideră că numărul estimat al participanților la serviciile de consiliere pentru înființarea de noi întreprinderi este scăzut, fiind vorba de doar 25 de persoane;

11.  salută faptul că de gestionarea și controlul acestei solicitări se vor ocupa organele care administrează și Fondul social european în cadrul Ministerului Federal al Muncii și al Afacerilor Sociale, care au administrat și contribuțiile anterioare din FEG;

12.  constată că Germania are în vedere următoarele măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: măsuri de formare profesională (Qualifizierungen), orientare profesională (Berufsorientierung), ateliere/grupuri colegiale, servicii de consiliere pentru înființarea de noi întreprinderi (Existenzgründerberatung), căutarea unui loc de muncă (Stellenakquise)/târguri de locuri de muncă (Jobmessen), servicii de consultanță și consiliere post-angajare (Nachbetreuung/-beratung) și alocații de formare (Transferkurzarbeitergeld);

13.  observă că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu partenerii sociali prin crearea de societăți de transfer;

14.  constată că autoritățile intenționează să utilizeze cota maximă permisă de 35% din costurile totale ale pachetului coordonat de servicii personalizate pentru alocații și stimulente sub forma unei alocații de formare (Transferkurzarbeitergeld) în valoare de 60 sau 67% din venitul net obținut anterior de lucrător, în funcție de situația familială a beneficiarului;

15.  subliniază că fondurile furnizate pentru alocațiile de formare (în acest caz, Transferkurzarbeitergeld) nu trebuie să se substituie obligației juridice a statului membru sau a fostului angajator; solicită atât Comisiei, cât și statului membru să ofere informații clare și coerente pentru a specifica în ce măsură Transferkurzarbeitergeld constituie o obligație legală din momentul în care a fost instituit; solicită coerență atât în ceea ce privește finanțarea, cât și în ceea ce privește informarea Parlamentului; așteaptă, prin urmare, din partea Comisiei o analiză detaliată și coerentă și detalii privind elementele care depășesc obligațiile legale ale statelor membre; își reiterează opinia că finanțarea din partea FEG ar trebui să fie utilizată pentru Transferkurzarbeitergeld pentru a-i permite societății de transfer să facă mai mult decât ar putea face în condiții normale pentru lucrători, oferind măsuri mai profunde, personalizate într-o mai mare măsură decât cele ce ar fi posibile în absența sprijinului din partea FEG; subliniază că Parlamentul va monitoriza în continuare ca FEG să nu fie utilizat în locul obligațiilor unui stat membru sau al unei companii;

16.  solicită Comisiei să stabilească o abordare coerentă în ceea ce privește solicitările ce includ măsura „Transferkurzarbeitergeld”, definind-o în mod consecvent în fiecare cerere și verificând și menționând elementele care dovedesc că măsura specifică este într-adevăr eligibilă pentru finanțare din FEG în sensul articolului 7 din Regulamentul privind FEG și nu constituie, în niciun caz, măsuri pasive de protecție socială și că este exclus riscul de dublă finanțare;

17.  constată că partenerii sociali au fost de acord să se creeze trei societăți de transfer pentru realizarea măsurilor destinate lucrătorilor disponibilizați, lucru consecvent cu practica curentă în Germania; salută faptul că lucrătorii disponibilizați din compania furnizoare (Johnson Controls Objekt Bochum GmbHCo. KG) vor putea să participe la rândul lor la măsurile oferite de societățile de transfer;

18.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

19.  reamintește că, potrivit articolului 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare, iar pachetul în cauză ar trebui să fie compatibil cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

20.  constată că informațiile prezentate cu privire la pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie finanțate din FEG includ informații privind complementaritatea acestora cu acțiunile finanțate din fondurile structurale; subliniază că autoritățile germane confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

21.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și a posibilului impact asupra eficacității administrării dosarelor;

22.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Germaniei — EGF/2015/002 DE/Adam Opel)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/1871.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1). (5) Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), Ghidul de buzunar al industriei autovehiculelor 2014-2015, p. 57. (6) Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentul European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (JO L 167, 29.6.2009, p. 26).

Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2015/003 BE/Ford Genk, prezentată de Belgia) (COM(2015)0336 – C8-0250/2015 – 2015/2209(BUD))

P8_TA(2015)0334 A8-0272/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0336 – C8-0250/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014–2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura de trilog prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0272/2015),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente bugetare și legislative pentru a acorda asistență suplimentară lucrătorilor afectați de consecințele modificărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale sau de criza economică și financiară globală și pentru a le acorda ajutor în reintegrarea pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008 și ținând seama în mod corespunzător de AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Belgia a depus cererea EGF/2015/003 BE/Ford Genk pentru a obține o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizării a 5 111 de lucrători, dintre care 3 701 la Ford Genk care își desfășurau activitatea în sectorul economic clasificat în cadrul NACE a doua revizuire, diviziunea 29 („Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor”)(4), și 1 180 de lucrători de la 11 furnizori sau producători din aval, numărul estimat de lucrători vizați de aceste măsuri fiind de 4 500;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite de Regulamentul FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Belgia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 6 268 564 EUR din costurile totale de 10 447 607 EUR;

2.  constată că autoritățile belgiene au depus cererea privind o contribuție financiară din partea FEG la data de 24 martie 2015, evaluarea acesteia de către Comisie fiind finalizată la 14 iulie 2015 și notificată Parlamentului la data de 1 septembrie 2015; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat rapid, în mai puțin de cinci luni;

3.  constată că producția de automobile a scăzut cu 14,6 % în UE-27 între 2007-2012 și că, în aceeași perioadă, China și-a dublat cota de piață în producția de automobile; consideră că există o legătură directă cu modificările structurale majore ale comerțului mondial ca urmare a globalizării;

4.  reamintește că un prim val de disponibilizări în 2013 la Ford Genk a determinat introducerea unei prime cereri FEG, tot din cauza globalizării, actualmente în curs de punere în aplicare(5) și că această a doua cerere face referire la disponibilizările de la uzina Ford din Genk ce au avut loc în 2014 până la închiderea sa completă în decembrie 2014;

5.  remarcă faptul că industria automobilelor din Belgia a cunoscut o scădere a producției de 15,58 %, în timp ce producția globală a crescut cu 18,9 %;

6.  reamintește că Ford Genk a reprezentat cel mai important angajator din provincia Limburg; constată că disponibilizările au cauzat daune considerabile pentru economia provinciei Limburg cu o pierdere totală de peste 8 000 de locuri de muncă (inclusiv pierderi indirecte de locuri de muncă), majoritatea ocupate de cetățeni ai Uniunii cu vârste între 30 și 54 de ani, o creștere a ratei șomajului cu 1,8-2 puncte procentuale (cu o creștere de până la 29,4 % a ratei șomajului din regiune, de la 6,8 % la 8,8 %), o reducere a PIB-ului cuprinsă între 2,6 și 2,9 % și o posibilă scădere a productivității muncii cu 10,9 %, din cauza importanței deosebite a industriei automobilelor pentru productivitatea muncii în regiune;

7.  constată că, până în prezent, sectorul NACE Rev. 2 diviziunea 29 („Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor”) a făcut obiectul a 22 de cereri FEG, 12 dintre acestea bazându-se pe aspecte comerciale legate de globalizare și 10 pe criza economică și financiară mondială; recomandă, prin urmare, Comisiei să efectueze un studiu privind piețele din Asia și America de Sud, pentru ca producătorii din UE să afle mai multe informații despre noile cerințe pentru licențele de import și despre cum să fie mai prezenți și mai competitivi pe aceste piețe;

8.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile belgiene au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 1 ianuarie 2015, cu mult înainte de decizia și chiar de cererea de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

9.  constată că Belgia are în vedere trei tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: (i) asistență individuală pentru căutarea unui loc de muncă, gestionarea cazului și servicii generale de informare; (ii) formare și reconversie profesională și (iii) alocații și stimulente;

10.  salută faptul că lucrătorii disponibilizați pot beneficia de o gamă largă de măsuri propuse, printre care se numără o serie de acțiuni de asistență individuală pentru căutarea unui loc de muncă, gestionarea cazului și servicii generale de informare; formare și reconversie profesională, inclusiv din partea fostului angajator;

11.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu beneficiarii vizați, cu reprezentanții acestora, cu partenerii sociali, cu organismele publice de ocupare a forței de muncă de la nivel local, regional și național, cu instituțiile de formare profesională, precum și cu întreprinderea;

12.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate de aceștia în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile reale ale mediului de afaceri;

13.  subliniază că măsurile privind formarea profesională ar trebui să aibă ca scop îmbunătățirea capacității de inserție profesională a lucrătorilor și ar trebui adaptate la cerințele reale ale pieței forței de muncă; observă, totodată, că măsurile de formare și de reconversie profesională ar trebui să ia în considerare și să se bazeze pe abilitățile și competențele specifice acumulate de lucrătorii afectați în sectorul automobilelor și în cel al furnizorilor acestuia;

14.  reamintește că, potrivit articolului 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare, iar pachetul în cauză ar trebui să fie compatibil cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

15.  constată că informațiile prezentate cu privire la pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie finanțate din FEG includ informații privind complementaritatea acestora cu acțiunile finanțate din fondurile structurale; subliniază că autoritățile belgiene confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

16.  salută faptul că autoritățile intenționează să utilizeze cea mai mare parte a fondurilor disponibile pentru servicii personalizate și doar 4,94 % din costurile totale pentru pachetul coordonat de servicii personalizate se vor folosi pentru alocații și stimulente, cifră situată mult sub valoarea maximă permisă de 35 %;

17.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și a posibilului impact asupra eficacității administrării dosarelor;

18.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Belgiei - EGF/2015/003 BE/Ford Genk)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/1869.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1). (5) EGF/2013/012 BE/Ford Genk (COM(2014)0532).

Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2015/004 IT/Alitalia, prezentată de Italia) (COM(2015)0397 – C8-0252/2015 – 2015/2212(BUD))

P8_TA(2015)0335 A8-0274/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0397 – C8-0252/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0274/2015),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind mobilizarea FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Italia a depus cererea EGF/2015/004 IT/Alitalia pentru a obține o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizării a 1 249 de lucrători din cadrul întreprinderii Gruppo Alitalia, care își desfășoară activitatea în sectorul economic clasificat în cadrul NACE a doua revizuire diviziunea 51 („Transport aerian”)(4) în regiunea de nivel NUTS(5) 2 Lazio și întrucât numărul estimat de lucrători disponibilizați vizați de aceste măsuri este de 184;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Italia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară în valoare de 1 414 848 EUR;

2.  remarcă faptul că autoritățile italiene au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 24 martie 2015 și că evaluarea a fost finalizată de către Comisie la 7 august 2015 și transmisă Parlamentului la 1 septembrie 2015; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat rapid, în mai puțin de cinci luni;

3.  remarcă faptul că piața transportului aerian internațional a suferit perturbări economice serioase, în special o scădere a cotei de piață a UE și o creștere uriașă a numărului de pasageri transportați de companiile aeriene turcești și din țările Golfului, care a avut loc în detrimentul companiilor europene precum Alitalia;

4.  reamintește că, deși în Lazio piața muncii a fost afectată de efectele crizei economice și financiare într-o mai mică măsură decât la nivel național, fiecare creștere a șomajului pune și mai multă presiune asupra sistemului de asigurări sociale CIG(6);

5.  constată că, până în prezent, sectorul NACE Rev. 2 diviziunea 51 („Transport aerian”) a făcut obiectul unei alte cereri de mobilizare a FEG(7) întemeiată, de asemenea, pe aspecte comerciale ale globalizării;

6.  salută faptul că autoritățile italiene vor viza cu precădere căutarea activă a unui loc de muncă și măsurile de formare, dar și faptul că sistemul de reinserție profesională vizează și lucrători disponibilizați cu vârsta de peste 50 de ani;

7.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile italiene au decis să înceapă furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 1 aprilie 2015, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

8.  ia act de faptul că acțiunile realizate potrivit articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul privind FEG- activități pregătitoare, management, informare și publicitate, control și raportare - reprezintă o proporție relativ mare din costurile totale (3,99%);

9.  regretă faptul că, din totalul de 1 249 de beneficiari eligibili, numai 184 (14,7%) sunt vizați de măsurile propuse, ceea ce înseamnă un procent foarte redus din numărul total de lucrători disponibilizați;

10.  apreciază faptul că se prevede ca toți cei 184 de beneficiari vizați să beneficieze de serviciile personalizate;

11.  constată că Italia are în vedere cinci tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: (i) admiterea și evaluarea competențelor, (ii) sprijin pentru căutarea activă a unui loc de muncă, (iii) formare profesională, (iv) rambursarea costurilor de mobilitate și (v) subvenții de angajare în cazul persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani;

12.  ia act de faptul că alocațiile și stimulentele se limitează la cheltuieli de mobilitate și subvenții de angajare și că ele se încadrează sub limita maximă admisă de 35% din costurile totale pentru pachetul coordonat de servicii personalizate, potrivit dispozițiilor din Regulamentul privind FEG;

13.  salută acordarea de subvenții de angajare în cazul lucrătorilor cu vârsta de peste 50 de ani; consideră că modul în care ajutoarele financiare vor fi diferențiate va stimula încadrarea lucrătorilor vizați în condiții mai bune de muncă;

14.  observă că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu partenerii sociali, cu agențiile acreditate care oferă sprijin pentru căutarea unui loc muncă și cu lucrătorii;

15.  salută faptul că agențiile acreditate care oferă lucrătorilor sprijin pentru căutarea activă a unui loc de muncă vor fi plătite pe baza rezultatelor obținute;

16.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate sprijinite prin FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă;

17.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

18.  constată că informațiile prezentate cu privire la pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie finanțate din FEG includ informații privind complementaritatea acestora cu acțiunile finanțate din fondurile structurale; subliniază că autoritățile italiene confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

19.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și asupra posibilului impact asupra eficacității procesării dosarelor;

20.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (solicitare din partea Italiei—EGF/2015/004 IT/Alitalia)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/1870.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1). (5) Regulamentul (UE) nr. 1046/2012 al Comisiei din 8 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) privind transmiterea seriilor temporale privind noua împărțire regională (JO L 310, 9.11.2012, p. 34). (6) Cassa Integrazione Guadagno (CIG) este o prestație menită să garanteze un anumit nivel de venit pentru lucrătorii împiedicați să-și exercite atribuțiile. CIG este activată în caz de reducere sau întrerupere a activităților de producție ca urmare a restructurării, a reorganizării întreprinderii, a crizei de întreprindere și a procedurilor de faliment care au consecințe grave asupra pieței muncii la nivel local. CIG este un instrument care împiedică disponibilizarea lucrătorilor oferind întreprinderilor posibilitatea de a evita costul forței de muncă temporar inutile, în așteptarea reluării activităților normale de producție. Cu toate acestea, CIG este adesea preludiul la mobilità. (7) EGF/2013/014 FR/Air France (COM(2014)0701).

Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare (2015/2004(INI))

P8_TA(2015)0336 A8-0232/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

–  având în vedere raportul adoptat în iulie 2014 de Grupul de lucru deschis al ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(1),

–  având în vedere raportul adoptat la 8 august 2014 de Comitetul interguvernamental de experți privind finanțarea dezvoltării durabile,

–  având în vedere Declarația ministerială din iulie 2014 a Forumului politic la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă,

–  având în vedere „Raportul Organizației Națiunilor Unite din 2014 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului”,

–  având în vedere documentul final al reuniunii la nivel înalt de la Ciudad de Mexico a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC), din aprilie 2014,

–  având în vedere raportul din 31 octombrie 2014 intitulat „Dialog privind transferarea la nivel local a responsabilității pentru agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015”, elaborat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Grupul operativ(2) și UN-Habitat,

–  având în vedere raportul din 2014 al Grupului pentru dezvoltare al Națiunilor Unite (GDNU) intitulat „Realizarea obiectivelor agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015: oportunități la nivel național și local”,

–  având în vedere raportul din 2014 privind dezvoltarea umană al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) intitulat „Susținerea progresului uman: reducerea vulnerabilităților și creșterea rezistenței”,

–  având în vedere raportul de sinteză al Secretarului General al ONU cu privire la agenda pentru perioada de după 2015,

–  având în vedere raportul ONU intitulat „Egalitatea de șanse între femei și bărbați – progresele înregistrate în 2012”, în care sunt evaluate îmbunătățirile în ceea ce privește aspectele legate de egalitatea de șanse între femei și bărbați în cadrul a opt Obiective de dezvoltare ale mileniului (ODM),

–  având în vedere rezultatul final al Conferinței Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea din 1992 și raportul Conferinței ulterioare privind dezvoltarea durabilă organizate la Rio de Janeiro, Brazilia, în perioada 20-22 iunie 2012,

–  având în vedere raportul din mai 2013 al Grupului la nivel înalt al ONU format din personalități de prim rang referitor la Agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015,

–  având în vedere raportul din iunie 2012 al echipei de acțiune din cadrul sistemului ONU prezentat Secretarului General al ONU referitor la agenda de dezvoltare a ONU pentru perioada de după 2015, intitulat „Realizarea viitorului pe care ni-l dorim pentru toți”,

–  având în vedere Programul de acțiune de la Istanbul pentru țările cel mai puțin dezvoltate pentru deceniul 2011-2020,

–  având în vedere declarația și planul de acțiune adoptate la Forumul la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, care a avut loc la Busan, în Coreea de Sud, în decembrie 2011,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și cadrul juridic al drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului și Agenda pentru acțiune de la Accra,

–  având în vedere Declarația ONU din 1986 privind dreptul la dezvoltare,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea(3) și Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 mai 2013 intitulată „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare” (COM(2013)0280),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la autoritățile locale și societatea civilă: angajamentul Europei față de sprijinirea dezvoltării durabile(5) și concluziile Consiliului din 22 iulie 2013 privind autoritățile locale și dezvoltarea,

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reafirmă faptul că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii”,

–  având în vedere articolul 208 din TFUE care prevede că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 februarie 2015 intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă în perioada ulterioară anului 2015” (COM(2015)0044),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iunie 2014 intitulată „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă” (COM(2014)0335),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2014 intitulată „Un rol mai puternic pentru sectorul privat în realizarea creșterii durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare” (COM(2014)0263),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 aprilie 2014, un ghid practic intitulat „O abordare bazată pe drepturi, cuprinzând toate drepturile omului, în politica UE de cooperare pentru dezvoltare” (SWD(2014)0152),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” (COM(2013)0092),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

–  având în vedere consultările publice organizate de Comisie în legătură cu pregătirea poziției UE pe tema „Către un cadru de dezvoltare pentru perioada de după 2015”, care s-au derulat în perioada 15 iunie - 15 septembrie 2012,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2008 intitulată „Autoritățile locale: actori în slujba dezvoltării” (SEC(2008)2570),

–  având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, intitulată „Consensul european”(6),

–  având în vedere Carta europeană a cooperării pentru dezvoltare în sprijinirea guvernanței locale, lansată la 16 noiembrie 2008 în cadrul Zilelor europene ale dezvoltării,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 intitulată „Coerența politicilor pentru dezvoltare” (COM(2005)0134), precum și concluziile reuniunii celui de-al 3166-lea Consiliu Afaceri Externe din 14 mai 2012 intitulate „Creșterea impactului politicii de dezvoltare a UE: o agendă a schimbării”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 24 februarie 2015, intitulat „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat din 9 octombrie 2013 intitulat „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 iunie 2010 intitulat „Pachetul de primăvară: Planul de acțiune al UE pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 22 aprilie 2009, intitulat „Autoritățile locale: actori în slujba dezvoltări”,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020(7),

–  având în vedere poziția sa din 2 aprilie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european pentru dezvoltare (2015)(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la Obiectivele de dezvoltare ale mileniului – definirea cadrului post-2015(9),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 19 mai 2014 privind o abordare bazată pe drepturi a cooperării pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2013 privind finanțarea destinată eradicării sărăciei și dezvoltării durabile pentru perioada de după 2015,

–  având în vedere Declarația comună a ACP-UE din 20 iunie 2014 privind Agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0232/2015),

A.  întrucât autoritățile locale, în calitate de actori statali și instituționali esențiali ai guvernării locale, ai creării democrației la baza societății și ai unei dezvoltări teritoriale sustenabile bazate pe participarea populației locale și pe exprimarea sa democratică, vor avea un rol esențial în realizarea obiectivelor post-2015;

B.  întrucât autoritățile locale joacă un rol fundamental în definirea, organizarea și realizarea obiectivelor de dezvoltare;

C.  întrucât autoritățile locale reprezintă o punte de legătură solidă între obiectivele la nivel comunitar și național și global în cadrul agendei pentru perioada de după 2015;

D.  întrucât autoritățile locale joacă un rol crucial în protejarea populațiilor vulnerabile din statele fragile aflate în situație de criză și din țările cu venituri medii;

E.  întrucât noul cadru global de dezvoltare sustenabilă oferă ocazia de a asigura implicarea largă a organizațiilor societății civile, a autorităților locale și a parlamentelor naționale; întrucât este esențial să li se acorde cât mai multă autonomie autorităților locale și organizațiilor societății civile cu scopul de a asigura o guvernanță echitabilă, transparentă și responsabilă;

F.  întrucât UE s-a implicat pe deplin în sprijinirea autorităților locale din țările în curs de dezvoltare cu scopul de a contribui la reducerea sărăciei și la realizarea ODM-urilor, precum și de a integra guvernanța democratică la nivel local;

G.  întrucât reprezentanții guvernelor subnaționale și autoritățile locale au contribuit la sesiunile Grupului de lucru deschis privind obiectivele de dezvoltare durabilă al Adunării Generale a ONU, iar Grupul operativ a coprezidat, împreună cu PNUD și cu UN-Habitat, consultările referitoare la „Dialogul privind transferarea la nivel local a responsabilității pentru agenda pentru perioada de după 2015”;

H.  întrucât raportul de sinteză al Secretarului General al ONU cu privire la agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015 reiterează necesitatea ca noua agendă de dezvoltare să ducă la schimbări majore, să fie universală, să fie axată pe oameni și să se bazeze pe principiile drepturilor omului și ale statului de drept; întrucât Secretarul General solicită ca parteneriatele inovatoare, inclusiv autoritățile locale, să fie principalii actori care pun în aplicare această agendă la nivelul cel mai apropiat de cetățeni;

I.  întrucât cele mai multe dintre obiectivele și provocările esențiale ale agendei globale de dezvoltare pentru perioada de după 2015 vor depinde de acțiunile la nivel local și de parteneriate solide;

J.  întrucât se estimează că populația mondială va crește de la 7 la 9,3 miliarde de persoane până în 2050, prevăzându-se că această creștere va avea loc în cea mai mare măsură în țările în curs de dezvoltare, în special în zonele urbane; întrucât urbanizarea excesivă subminează sustenabilitatea dezvoltării în toate privințele;

K.  întrucât două miliarde și jumătate de locuitori urbani noi vor avea nevoie de acces la educație, servicii de sănătate, locuri de muncă, alimente, instalații sanitare, transporturi, locuințe și energie electrică; întrucât acestea sunt probleme esențiale pentru autoritățile locale și regionale, precum și pentru municipalitățile responsabile cu furnizarea acestor servicii;

L.  întrucât Declarația de la Rio subliniază faptul că popoarele indigene și comunitățile lor joacă un rol esențial în gestionarea și dezvoltarea mediului; întrucât guvernele ar trebui să le recunoască identitatea, cultura și interesele și să le sprijine în mod corespunzător, făcând posibilă participarea eficace a acestora la înfăptuirea dezvoltării sustenabile;

M.  întrucât reducerea sărăciei este inechitabilă, iar inegalitățile între țări și în interiorul acestora, care s-au adâncit atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare, reprezintă o provocare majoră în domeniul dezvoltării;

N.  întrucât conflictele violente și crizele umanitare continuă să aibă efecte perturbatoare asupra eforturilor de dezvoltare; întrucât grupurile vulnerabile, precum femeile, copiii și persoanele în vârstă, sunt afectate în mai mare măsură de conflictele militare și de crize și întrucât autoritățile locale sunt actori esențiali, în prima linie, în prevenirea și managementul situațiilor de conflict;

O.  întrucât sunt necesare eforturi suplimentare pentru a reduce la jumătate numărul persoanelor care suferă de foamete, avându-se în vedere faptul că 162 de milioane de copii mici suferă de malnutriție; întrucât foametea ascunsă poate fi definită drept o carență de micronutrienți, care poate avea efecte ireversibile asupra sănătății, precum și consecințe socio-economice legate de reducerea productivității individuale;

P.  întrucât schimbările climatice și degradarea mediului pun în pericol reducerea sărăciei și constituie o problemă majoră pentru autoritățile locale, deoarece afectează în primul rând populațiile locale;

Q.  întrucât trebuie să fie create mai multe locuri de muncă noi și decente, pentru a face față creșterii demografice la nivel mondial; întrucât sectorul privat creează numeroase locuri de muncă atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare, putând fi, astfel, un partener esențial în combaterea sărăciei;

R.  întrucât ajutoarele continuă să aibă un rol unic în reducerea sărăciei, reprezentând un factor de schimbare în țările în curs de dezvoltare; întrucât acestea ar trebui să fie mai bine direcționate pentru a răspunde necesităților populațiilor celor mai vulnerabile; întrucât numai ajutoarele nu sunt suficiente, fiind, prin urmare, necesar să se recurgă la metode inovatoare de finanțare;

S.  întrucât mobilizarea resurselor financiare internaționale, publice și private este esențială pentru promovarea dezvoltării durabile la nivel local;

T.  întrucât UE și statele sale membre, în calitate de cei mai importanți donatori oficiali de ajutor pentru dezvoltare, dar și de factori de decizie politică esențiali și de actori în domeniul cooperării descentralizate, ar trebui să rămână principala forță motrice în cursul următoarei faze de negocieri desfășurate sub egida ONU, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare sustenabilă;

U.  întrucât articolul 208 din TFUE prevede că eradicarea sărăciei constituie obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și stabilește coerența politicii pentru dezvoltare,

I.Autoritățile locale - actori pentru dezvoltare și rolul Uniunii Europene

1.  reamintește că Parteneriatul de la Busan oferă un cadru amplu pentru noile părți interesate din domeniul dezvoltării, cum ar fi actorii locali și regionali;

2.  subliniază faptul că noile orientări din comunicarea Comisiei privind autoritățile locale și recunoașterea rolului lor în calitate de părți interesate la nivel de stat reprezintă un progres important în noua agendă de dezvoltare a Uniunii Europene;

3.  subliniază necesitatea ca aceste noi orientări să se concretizeze prin implementarea efectivă a cooperării europene atât la nivelul celui de-al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED), cât și al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare;

4.  subliniază faptul că planificarea strategică la nivel național și local este absolut esențială pentru promovarea și integrarea celor trei dimensiuni principale ale dezvoltării: dimensiunile socială, economică și de mediu;

5.  salută sprijinul acordat pentru consolidarea capacității instituționale a autorităților locale prin intermediul liniei tematice destinate acestora și salută în special sprijinul pentru consolidarea structurilor de coordonare a autorităților locale la nivel național, regional și pancontinental, precum și realizarea unui parteneriat la nivel european;

6.  recunoaște rolul important al autorităților locale în țările în curs de dezvoltare; încurajează stabilirea unor acorduri de parteneriat între autoritățile locale din statele membre ale UE și autoritățile locale din țările în curs de dezvoltare în domenii precum formarea și capacitatea umană pentru a face posibile beneficii mai mari, cum ar fi o mai bună planificare de mediu;

7.  consideră că aceste structuri de coordonare au un rol esențial în susținerea tehnică și metodologică a dezvoltării capacităților locale, prin facilitarea schimbului de cunoștințe practice pentru sprijinirea procesului de descentralizare și a furnizării serviciilor de bază; acestea constituie, de asemenea, o interfață adecvată pentru dialogul politic și pentru a face auzită vocea autorităților locale la toate nivelurile de guvernare;

8.   solicită insistent Uniunii Europene să promoveze cooperarea descentralizată ca mijloc de implementare a cadrului de dezvoltare post-2015; în acest scop, invită Comisia să ia în considerare posibilitatea de a transforma descentralizarea într-un sector de concentrare financiară a instrumentelor sale financiare externe, printre care se numără în primul rând ICD și FED, și să-și intensifice eforturile de integrare a autorităților locale ca actori cu puteri depline în implementarea celui de-al 11-lea FED, atât la nivelul țărilor partenere, cât și la nivelul regiunilor și al ajutorului sectorial și bugetar; invită statele membre să acorde un loc adecvat, în programele lor de dezvoltare, autorităților locale, coordonându-și acțiunile cu cele ale Comisiei Europene și ale altor state membre;

II.Dialogul politic, mobilizarea resurselor financiare și răspunderea

9.  subliniază necesitatea de a asigura un transfer mai echitabil al resurselor financiare de la nivel național la nivelul subregional, al orașelor sau al localităților;

10.  subliniază, în contextul procesului de descentralizare în curs, necesitatea de a încuraja administrațiile naționale să transfere o parte din resursele bugetare naționale la nivelul administrațiilor regionale și locale; consideră, în acest sens, că ar trebui acordat mai mult sprijin pentru consolidarea capacităților financiare și bugetare ale autorităților locale, inclusiv prin intermediul asocierilor acestora;

11.  consideră esențial ca o parte a sprijinului bugetar european să fie alocat pentru finanțarea autorităților locale;

12.  insistă să se instituie un veritabil dialog politic între autoritățile locale în cadrul cooperării europene, care să permită o evaluare a progreselor actuale, a dificultăților și a perspectivelor creșterii eficacității ajutorului la nivel local;

13.  solicită instituționalizarea unui astfel de dialog, pe baza structurilor de coordonare existente în diferitele cadre de cooperare;

III.Rolul autorităților locale în realizarea angajamentelor asumate în cadrul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: învățăminte desprinse

14.  subliniază că Obiectivele de dezvoltare ale mileniului au evidențiat rolul esențial al autorităților locale în combaterea sărăciei și în furnizarea de servicii comunitare, cum ar fi apa și salubritatea, educația și asistența medicală primare;

15.  salută apariția tot mai multor inițiative descentralizate de cooperare pentru dezvoltare și utilizarea mecanismelor de cooperare între orașe;

16.  subliniază necesitatea alocării unor resurse suplimentare pentru consolidarea capacităților autorităților descentralizate, pentru a le permite să ofere servicii publice de calitate, să garanteze egalitatea de șanse și să creeze coeziune socială;

17.  regretă că ODM nu au luat suficient în considerare importanța dimensiunii locale a dezvoltării; regretă că programele de dezvoltare nu includ în mod suficient dimensiunea culturală, care este o componentă indispensabilă pentru înțelegerea contextului local; solicită ca dimensiunea culturală să fie luată în considerare în strategiile locale, naționale și internaționale de reducere a sărăciei;

18.  regretă lipsa de claritate a ODM-urilor actuale în ceea ce privește adaptarea obiectivelor globale în funcție de evoluția situației la nivel național și local;

IV.Definirea agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015: provocări și oportunități

19.  consideră că procesul pentru perioada de după 2015 ar trebui să ofere o viziune clară pentru punerea în aplicare a rezultatelor Conferinței Rio + 20, care să recunoască rolul autorităților locale;

20.  subliniază importanța stabilirii unor obiective și a unor indicatori fiabili pentru obiectivele de dezvoltare sustenabilă (ODS), care să răspundă contextelor, necesităților și preocupărilor populației locale; invită UE să consolideze rolul autorităților locale și să țină seama de expertiza lor în alte ODS;

21.  invită UE ca la planificarea în materie de dezvoltare, la implementare și în fluxurile de ajutor financiar să acorde în continuare o atenție deosebită autorităților locale; subliniază că acest lucru ar presupune un proces cu adevărat participativ, derulat încă din faza de planificare și, din acest punct de vedere, ajutorul public descentralizat trebuie să fie recunoscut și consolidat; subliniază că este necesar să se asigure o participare crescută a acestora la stabilirea strategiilor de dezvoltare;

22.  invită UE să se asigure că autoritățile locale sunt mai bine reprezentate în negocierile internaționale pentru adoptarea agendei de dezvoltare post-2015, la Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare și la Conferința internațională privind schimbările climatice (COP21);

23.  invită UE să continue să sprijine stabilirea unui obiectiv de sine stătător privind orașele și așezările omenești;

V.Necesitatea unui nou parteneriat mondial eficace (cu organizațiile societății civile, sectorul privat etc.)

24.  invită UE să contribuie la consolidarea parteneriatelor cu părți interesate multiple, transferând la nivel local punerea în aplicare a agendei pentru perioada de după 2015;

25.  solicită o definire și o repartizare clară a responsabilităților între parteneri;

VI.Parteneriatele cu sectorul privat

26.  reamintește că sectorul public va fi un factor-cheie pentru crearea condițiilor propice noii agende de dezvoltare globale și pentru implementarea acesteia și subliniază că mobilizarea veniturilor publice și consolidarea sistemului fiscal bazat pe capacitatea de contribuție a cetățenilor și pe o retribuire justă pentru exploatarea transparentă a resurselor naturale vor constitui elemente esențiale pentru eficacitatea acesteia;

27.  subliniază necesitatea susținerii apariției unei clase de mijloc, prin promovarea antreprenoriatului privat, în special al tinerilor și femeilor;

28.  subliniază importanța creșterii autonomiei întreprinderilor locale, microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii în crearea de locuri de muncă și a promovării creșterii economice sustenabile și favorabile incluziunii, în special prin intermediul politicilor public-privat;

29.  reafirmă necesitatea de implementa mecanisme eficace de asumare a responsabilității și de a defini instrumente obligatorii de protecție socială și a mediului;

VII.Parteneriatul cu societatea civilă

30.  consideră că, odată cu agenda globală pentru dezvoltare pentru perioada de după 2015, rolul și impactul organizațiilor societății civile trebuie să se schimbe; consideră că statele membre ar trebui să colaboreze îndeaproape cu organizațiile societății civile, creând mecanisme pentru un dialog periodic, astfel încât să fie suficient de eficace pentru a primi un feed-back pozitiv din partea societății civile;

VIII. Sprijinirea asumării responsabilității și consolidarea capacităților la nivel național

31.  subliniază că guvernele trebuie să răspundă atât în fața părților interesate la nivel național, cât și a comunității internaționale;

32.  subliniază că, pentru a consolida participarea culturilor locale, a popoarelor indigene, a migranților și a minorităților, transparența și promovarea dialogului cu părți interesate multiple sunt foarte importante;

33.  consideră că trebuie să se depună eforturi susținute pentru a îmbunătăți capacitatea autorităților locale de a furniza servicii publice;

34.  subliniază importanța promovării bunei guvernări la nivel local, prin promovarea principiilor responsabilității, transparenței, participării, reactivității și preeminenței statului de drept;

35.  încurajează crearea unor platforme locale de concertare în cadrul planificării bugetare;

36.  subliniază că este necesar să se realizeze fără întârziere o reformă a serviciilor oficiale de colectare a datelor;

IX.Popoarele indigene și planificarea în domeniul dezvoltării

37.  subliniază că popoarele indigene ar trebui să participe pe deplin la pregătirea planurilor de dezvoltare și de investiții locale și regionale;

38.  invită guvernele naționale și autoritățile locale: (a) să consolideze legislația la nivel local pentru a garanta recunoașterea regimurilor de proprietate funciară tradiționale; (b) să coopereze cu autoritățile tradiționale în gestionarea resurselor naturale; (c) să soluționeze problemele intergeneraționale și problemele de gen care există în rândul popoarelor indigene; (d) să protejeze cunoștințele popoarelor indigene; (e) să consolideze capacitățile popoarelor indigene, astfel încât acestea să poată participa la planificarea în domeniul dezvoltării;

X.Transferul de tehnologie

39.  subliniază că guvernele naționale și autoritățile locale ar trebui să creeze un mediu favorabil pentru transferul de tehnologii;

40.  consideră că o astfel de cooperare ar trebui să includă și investiții pe termen mai lung;

XI.Orașele și așezările omenești

41.  salută mobilizarea și implicarea orașelor africane în cadrul pregătirii Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind locuințele și dezvoltarea urbană sustenabilă (Habitat III); invită Comisia să sprijine aceste procese de mobilizare și să prevadă în planurile sale de parteneriat susținerea proceselor de urbanizare sustenabilă;

42.  salută decizia Grupului de lucru deschis privind obiectivele de dezvoltare durabilă de a stabili un obiectiv de sine stătător în ceea ce privește dezvoltarea urbană sustenabilă;

43.  subliniază că este important să se adopte o perspectivă teritorială pentru a aborda chestiuni precum gestionarea deșeurilor și sărăcia urbană, reducerea inegalităților, autonomizarea cetățenilor, guvernarea incluzivă și participativă, conceperea unei infrastructuri inovatoare, prestarea serviciilor, gestionarea terenurilor, contribuția orașelor la schimbările de mediu la nivel global și impactul acestora asupra ecosistemelor, reducerea riscului de catastrofe naturale, consumul de energie etc.;

44.  subliniază importanța de a sprijini țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate, inclusiv prin asistență financiară și tehnică;

XII.Buna guvernanță și lupta împotriva corupției

45.  subliniază că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile în domeniul impozitării întreprinderilor locale și internaționale, cooperarea internațională în scopul combaterii fluxurilor financiare ilicite ar trebui să fie îmbunătățită;

46.  subliniază că descentralizarea puterii este un instrument eficace de combatere a corupției, inclusiv a corupției emanând din întreprinderile multinaționale, și de a sprijini modernizarea administrației publice și de a răspunde nevoilor populației prin reforme economice și sociale;

XIII. Consolidarea mobilizării resurselor

47.  subliniază că este necesar să se examineze diferite mecanisme de finanțare inovatoare și echitabile;

48.  subliniază importanța capitală a mobilizării resurselor naționale la nivel local pentru succesul agendei post-2015, întrucât aceasta reprezintă un element esențial în implementarea strategiilor și politicilor naționale și locale de dezvoltare; subliniază, în acest context, necesitatea urgentă de a consolida capacitățile autorităților locale din țările partenere în domeniul impozitării municipale și în cel al planificării bugetare; salută înființarea treptată a unor observatoare ale finanțelor locale, care merită mai mult sprijin din partea Uniunii Europene;

49.  consideră că este mai eficace să se acționeze la nivel local în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață ale populației, în special în zonele rurale, și că una dintre provocările importante cu care se confruntă autoritățile locale și autoritățile naționale este crearea unor condiții propice care să încurajeze reintegrarea treptată a sectorului informal, fără a descuraja inovarea;

50.  invită Banca Mondială și instituțiile financiare internaționale să își actualizeze politicile ce vizează măsurile de siguranță sociale și de mediu;

51.  reamintește că administrațiile locale sunt cele mai în măsură să soluționeze numărul din ce în ce mai ridicat de crize, dar că, în general, ele nu dispun de capacitățile și de mijloacele necesare pentru a reacționa în mod eficace;

52.  solicită Comisiei să promoveze mobilizarea surselor inovatoare de finanțare pentru cooperarea descentralizată, în special instrumentele de combinare a împrumuturilor și donațiilor, care nu sunt adaptate la specificul autorităților locale;

53.  îndeamnă Uniunea Europeană să consolideze, prin urmare, bugetele de finanțare descentralizată indispensabile pentru dezvoltarea locală;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0059. (2) Grupul operativ la nivel mondial al autorităților locale și regionale pentru agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015 în vederea HABITAT III. (3) JO C 46, 24.2.2006, p.1. (4) Concluziile Consiliului 9558/07, 15.5.2007. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0432. (6) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (7) JO L 77, 15.3.2014, p. 44. (8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0269. (9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0283.