Index 
Texte adoptate
Miercuri, 28 octombrie 2015 - Strasbourg
Bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 - toate secțiunile
 Curtea de Justiție a Uniunii Europene: numărul judecătorilor din cadrul Tribunalului ***II
 Dispozițiile referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană)***II
 Utilizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic ***I
 Alimentele noi ***I
 Emisiile naționale de anumiți poluanți atmosferici ***I
 Inițiativa cetățenească europeană
 Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice
 Politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020
 Fondurile structurale și de investiții europene și buna guvernanță economică

Bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 - toate secțiunile
PDF 508kWORD 213k
Rezoluţia Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (11706/2015 – C8-0274/2015 – 2015/2132(BUD))
P8_TA(2015)0376A8-0298/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(3) (Regulamentul privind CFM),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(4) (AII),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2016, secțiunea III – Comisia(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2016(6),

–  având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, adoptat de Comisie la 24 iunie 2015 (COM(2015)0300),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 adoptată de Consiliu la 4 septembrie 2015 și transmisă Parlamentului la 17 septembrie 2015 (11706/2015 – C8-0274/2015),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la mandatul pentru trilogul privind proiectul de buget 2016(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu din 23 septembrie 2015 privind gestionarea crizei refugiaților: măsuri operaționale, bugetare și juridice imediate în cadrul Agendei europene privind migrația (COM(2015)0490),

–  având în vedere scrisorile rectificative nr. 1/2016 (COM(2015)0317) și nr. 2/2016 (COM(2015)0513) la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016,

–  având în vedere articolul 88 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0298/2015),

Secțiunea III

Descriere generală

1.  subliniază că bugetul pe 2016 în lectura Parlamentului reflectă pe deplin prioritățile politice adoptate de o majoritate covârșitoare în rezoluțiile sale sus-menționate, și anume în Rezoluția din 11 martie 2015 referitoare la orientările generale și în Rezoluția din 8 iulie 2015 referitoare la mandatul pentru trilog; reamintește că prioritățile politice respective sunt solidaritatea internă și externă, în special tratarea eficace a crizei migrației și refugiaților, precum și stimularea competitivității prin crearea de locuri de muncă decente și de calitate și prin dezvoltarea întreprinderilor și a antreprenoriatului în întreaga Uniune;

2.  subliniază faptul că Uniunea se confruntă în prezent cu o serie de urgențe majore, în special criza fără precedent a migrației și refugiaților; este convins de faptul că trebuie să se aloce de la bugetul Uniunii resursele financiare necesare, în așa fel încât acestea să fie pe măsura provocărilor politice și să permită Uniunii să își îndeplinească promisiunile și să răspundă în mod eficace la aceste crize, ceea ce reprezintă o urgență și o prioritate absolută; este conștient de faptul că nu se poate rezolva criza refugiaților și migrației numai prin resurse financiare, fiind necesară o abordare cuprinzătoare pentru a trata atât aspectul său intern, cât și cel extern; consideră că circumstanțele excepționale necesită măsuri excepționale și că este necesar un angajament politic ferm pentru a obține noi credite în acest scop; subliniază, în acest context, că solidaritatea este unul dintre principiile fundamentale ale bugetului UE; își exprimă preocuparea că, în ceea ce privește criza refugiaților, solidaritatea se manifestă în mod inegal între statele membre; solicită Comisiei să prezinte o propunere privind modul în care bugetul UE poate stimula statele membre să aplice o abordare mai echilibrată față de solidaritate;

3.  remarcă faptul că, încă de la început, Parlamentul a pus un accent deosebit pe migrație și refugiați în bugetul pe 2016; reamintește declarațiile sale anterioare potrivit cărora gestionarea fluxurilor migratorii se află la intersecția dintre solidaritatea internă și cea externă, iar instrumentele de finanțare externă ar trebui, de asemenea, să fie mobilizate, în cadrul unei abordări integrate, pentru a trata cauzele profunde ale problemelor cu care se confruntă Uniunea; reamintește tratatele și acordurile comune, precum acquis-ul Schengen, Regulamentul Dublin(8) și propunerea Comisiei privind un mecanism obligatoriu de transfer în caz de criză (COM(2015)0450);

4.  decide, prin urmare, să prezinte imediat un pachet cuprinzător de amendamente care să majoreze proiectul de buget (PB) cu suma de 1 161 milioane EUR atât la rubrica 3 („Securitate și cetățenie”), cât și la rubrica 4 („Europa globală”), cu scopul de a oferi un prim răspuns la criza migrației; subliniază că, în ceea ce privește dimensiunea internă a acestei crize, amendamentele Parlamentului integrează deja pe deplin și aliniază cele două pachete privind transferul solicitanților de azil, propunând, totodată, majorări suplimentare pentru Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și agențiile Uniunii din domeniu; evidențiază, în privința dimensiunii externe, o serie de majorări suplimentare destinate unor programe specifice de la rubrica 4, cum ar fi Instrumentul european de vecinătate, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, ajutorul umanitar și Instrumentul de asistență pentru preaderare;

5.  subliniază totuși că aceste modificări ar trebui să fie luate în considerare împreună cu scrisoarea rectificativă nr. 2/2016 a Comisiei, care include, pe lângă al doilea pachet privind transferul solicitanților de azil, măsurile suplimentare prevăzute în Comunicarea susmenționată a Comisiei din 23 septembrie 2015; regretă faptul că Parlamentul și Consiliul nu au la dispoziție mai mult timp pentru a analiza dacă elementele acestei scrisori rectificative sunt adecvate situației, dar este conștient de nevoia unei reacții imediate și de caracterul urgent al situației; subliniază că Parlamentul sprijină pe deplin aceste noi măsuri și intenționează să pledeze pentru finanțarea lor prin credite noi chiar într-o măsură mai mare decât nivelul propus în propria sa poziție privind bugetul pe 2016;

6.  decide, de asemenea, să întreprindă măsuri în ceea ce privește criza persistentă care afectează agricultorii europeni, în special în sectorul produselor lactate, și să integreze deja în poziția sa privind bugetul pe 2016 suma de 500 de milioane EUR pentru sprijinirea măsurilor de urgență anunțate de Comisie; își exprimă convingerea că scrisoarea rectificativă nr. 2/2016 a Comisiei va permite stabilirea liniilor bugetare concrete care vor fi majorate în acest context; salută decizia Comisiei de a reporta creditele neutilizate din rezerva destinată crizei din bugetul pe 2015 către bugetul pe 2016 și observă că aceste fonduri necheltuite vor fi utilizate pentru rambursarea beneficiarilor de plăți directe, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

7.  recunoaște că trebuie depuse eforturi mult mai considerabile pentru a remedia problemele cu care se confruntă economia Uniunii prin stimularea competitivității, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă de calitate; subliniază rolul esențial pe care îl joacă microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii în acest sens; majorează, prin urmare, creditele alocate programului COSME cu 16,5 milioane EUR; decide, de asemenea, să propună noi angajamente în 2016 pentru continuarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), al cărei întreg pachet financiar a fost alocat în mod anticipat în perioada 2014-2015; recunoaște contribuția semnificativă a acestui program la combaterea șomajului și este hotărât să asigure punerea la dispoziție a creditelor necesare cu scopul de a evita un deficit de finanțare la punerea în aplicare a programului; adoptă, în consecință, o majorare de 473,2 milioane EUR pentru 2016, ceea ce corespunde tranșei anuale prevăzute inițial pentru YEI;

8.  își reiterează convingerea că bugetul Uniunii nu ar trebui să finanțeze inițiative noi în detrimentul programelor și politicilor existente ale Uniunii și să neglijeze angajamentele politice deja asumate; recunoaște și confirmă pe deplin sprijinul politic și financiar considerabil pentru lansarea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), dar intenționează totodată să-și onoreze angajamentul asumat pe parcursul negocierilor privind FEIS, și anume de a reduce cât mai mult posibil impactul asupra programului „Orizont 2020” și a Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) în cadrul procedurii bugetare anuale; propune, prin urmare, să compenseze reducerea acestor două programe - din cauza alimentării Fondului de garantare al FEIS - în 2016 (1 326 de milioane EUR), pentru a le permite să își îndeplinească integral obiectivele convenite cu doar doi ani în urmă, cu ocazia adoptării temeiurilor lor juridice;

9.  subliniază că este important să se respecte pe deplin Declarația comună privind un plan de plăți pentru 2015-2016, asupra căreia au convenit Parlamentul, Consiliul și Comisia în urma angajamentului comun de a reduce volumul cererilor de plată restante aferente programelor de coeziune din perioada 2007-2013 la aproximativ 2 miliarde EUR până la sfârșitul lui 2016; constată, în acest sens, că reducerile propuse de Consiliu contravin direct acestui plan de plăți; subliniază, de asemenea, că pe viitor trebuie să se evite o astfel de acumulare nesustenabilă de plăți restante și invită Comisia să prezinte propuneri concrete în acest scop; consideră, din acest motiv, că nevoile de plăți neprevăzute ar trebui finanțate prin credite noi, iar alocarea anticipată a 1 miliard EUR în 2016 pentru Grecia ar trebui, prin urmare, să fie finanțată prin creditele disponibile în limitele plafonului de plăți din CFM; subliniază poziția sa de lungă durată potrivit căreia plățile care decurg din creditele de angajament mobilizate prin Instrumentul de flexibilitate ar trebui să fie luate în calcul peste acest plafon;

10.  respinge toate reducerile propuse de Consiliu cu privire la PB (563,6 milioane EUR în angajamente și 1 421,8 milioane EUR în plăți); nu înțelege raționamentul ce se află la baza reducerilor propuse, de exemplu al reducerilor privind Orizont 2020 și MIE, două programe afectate deja de redistribuirile către FEIS, precum și al reducerilor privind politicile de dezvoltare și vecinătate, în special având în vedere evenimentele recente; este îngrijorat de faptul că, atunci când propune reduceri atât de importante pentru PB, Consiliul ignoră în mare măsură valoarea adăugată certă a bugetului Uniunii; contestă, în orice caz, intenția declarată a Consiliului de a viza linii bugetare cu o rată de execuție sau capacitate de absorbție scăzută, întrucât această intenție nu se justifică în lumina cifrelor privind punerea efectivă în aplicare și ignoră diferitele moduri de punere în aplicare ale anumitor programe;

11.  regretă faptul că grupurile de experți ale Comisiei sunt în continuare lipsite de echilibru, deoarece sunt excesiv dominate de interese corporatiste;

12.  concluzionează că, pentru finanțarea adecvată a acestor nevoi urgente și având în vedere marjele extrem de limitate prevăzute în CFM pentru 2016, vor trebui mobilizate toate mijloacele disponibile în cadrul Regulamentului privind CFM în ceea ce privește flexibilitatea, inclusiv prin mobilizarea deplină a Instrumentului de flexibilitate; se așteaptă ca Consiliul să împărtășească această abordare și să se ajungă ușor la un acord în faza de conciliere, ceea ce ar permite Uniunii să se ridice la nivelul așteptărilor și să facă față provocărilor viitoare; subliniază în acest sens că marja globală prevăzută în CFM pentru angajamentele din 2015 ar trebui mobilizată de îndată ce sunt îndeplinite condițiile juridice; dorește să ajungă la un acord prealabil cu Consiliul și Comisia cu privire la acest aspect;

13.  reamintește Declarația comună a celor trei instituții ale Uniunii, formulată în contextul acordului politic cu privire la CFM, potrivit căreia procedurile bugetare anuale vor integra, după caz, elemente referitoare la egalitatea de gen; subliniază că integrarea principiului egalității între femei și bărbați ar trebui să stea la baza politicilor Uniunii, ca principiu transversal, și solicită ca integrarea dimensiunii de gen în buget să fie realizată în mod cuprinzător; salută, de asemenea, primele măsuri adoptate în vederea ecologizării bugetului Uniunii; subliniază faptul că acest proces trebuie să evolueze în continuare pentru a se putea îndeplini obiectivele convenite cu privire la coerența cheltuielilor cu efortul de combatere a schimbărilor climatice și de protecție a mediului;

14.  stabilește nivelul global al creditelor de angajament și de plată pentru 2016 la 157 427,3 milioane EUR și, respectiv, 146 459,3 milioane EUR;

Subrubrica 1a – Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă

15.  este nemulțumit de faptul că, și în acest an, subrubrica 1a este grav afectată de reducerile propuse de Consiliu, care se cifrează la 140,9 milioane EUR în angajamente și 435,4 milioane EUR în plăți în raport cu PB; subliniază că aproximativ jumătate din aceste reduceri vizează programul Orizont 2020, ceea ce are drept rezultat o reducere suplimentară în cazul acestui program în 2016 după ce o parte din creditele care i-au fost alocate au fost redistribuite către FEIS;

16.  subliniază că, pentru a se asigura o abordare coerentă, mai multe reduceri operate în iunie 2015 de către Consiliu pe motivul unei capacități scăzute de absorbție în cazul a numeroase programe de la subrubrica 1a trebuie să fie anulate din cauza accelerării puternice a execuției acestor programe în septembrie 2015; constată că este vorba de o tendință generală, în conformitate cu ciclul de viață al acestor programe; decide, prin urmare, să reinstituie nivelul din PB atât al angajamentelor, cât și al plăților la liniile bugetare reduse de Consiliu;

17.  în conformitate cu prioritățile sale pentru 2016 - ocuparea forței de muncă, întreprinderi, antreprenoriat - și după o evaluare atentă a capacității lor de absorbție de până în prezent, decide să propună, pe lângă compensarea integrală a reducerilor legate de FEIS care afectează programul Orizont 2020 și MIE, unele majorări selective peste nivelul din PB pentru programele COSME, Orizont 2020, EaSI și Erasmus+;

18.  subliniază, în special, că alocarea anticipată a creditelor pentru COSME în perioada 2014-2015 s-a dovedit a fi cu adevărat benefică, având în vedere creșterea constantă în ultimii ani a solicitărilor din partea IMM-urilor de a primi sprijin în obținerea accesului la piețe și la finanțare; se opune, prin urmare, reducerii creditelor alocate COSME în PB comparativ cu 2015 și decide să majoreze creditele peste nivelul din PB pentru acest program; reamintește că Comisia a atras deja atenția asupra unui deficit înregistrat în cazul instrumentelor financiare aferente COSME pentru exercițiile 2015, 2016 și 2017, care demonstrează diferența dintre angajamentele disponibile și cererea preconizată; în cadrul COSME, solicită o majorare substanțială a creditelor pentru programul Erasmus pentru tineri antreprenori, având în vedere faptul că resursele disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi numărul ridicat al cererilor de participare;

19.  invită Comisia să analizeze sarcina financiară legată de comisioanele și taxele care trebuie plătite în cadrul procedurilor obligatorii de atestare și licențiere; îndeamnă Comisia să realizeze o evaluare corespunzătoare a impactului acestor costuri asupra competitivității întreprinderilor industriale și a IMM-urilor;

20.  decide să majoreze peste PB creditele alocate celor trei agenții de supraveghere (ABE, EIOPA și ESMA) și ACER, pentru a le oferi resurse suficiente cu care să poată face față sarcinilor lor tot mai mari;

21.  confirmă sprijinul său pentru programul ITER și este hotărât să asigure un nivel corespunzător de finanțare a acestui program; este preocupat totuși de posibila apariție a altor întârzieri și a unor costuri suplimentare în legătură cu acest program, precum și de posibilele repercusiuni ulterioare asupra bugetului Uniunii; regretă, prin urmare, că nu a putut evalua nivelul creditelor alocate ITER în 2016 în raport cu planul de plăți și calendarul actualizat, care urmează să fie prezentat în cadrul Consiliului ITER abia în noiembrie 2015; se așteaptă totuși ca acest plan revizuit să ofere suficiente dovezi că recomandările Parlamentului, prezentate în rezoluția corespunzătoare referitoare la descărcarea de gestiune pentru 2013(9), au fost luate în considerare în mod adecvat și că se va asigura soliditatea financiară și eficiența cheltuielilor; intenționează să abordeze această chestiune în cadrul procedurii de conciliere bugetară pentru exercițiul financiar 2016; de asemenea, insistă asupra faptului că se impune o transparență deplină în ceea ce privește utilizarea contribuțiilor acordate de întreprinderea comună Fusion for Energy programului ITER; solicită instituirea unui mecanism de monitorizare adecvat, care să ofere o privire clară asupra cuantumului resurselor financiare acordate acestui proiect internațional și să evalueze eficiența cu care acestea au fost utilizate;

22.  rezervă o parte din credite pentru standardizarea raportării financiare și a auditului și solicită implementarea recomandărilor cuprinse în raportul Maystadt referitoare la sarcinile și responsabilitățile Grupului consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG), consolidând, astfel, influența Uniunii în stabilirea standardelor internaționale de contabilitate; este preocupat, de asemenea, de faptul că finanțării substanțiale acordate de UE Fundației IFRS nu îi corespund îmbunătățiri necesare în ceea ce privește răspunderea, transparența și democrația;

23.  prin urmare, majorează nivelul creditelor de angajament și al creditelor de plată de la subrubrica 1a peste nivelul din PB cu 1 405,5 milioane EUR și, respectiv, 491,5 milioane EUR (incluzând proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare), depășind astfel plafonul pentru creditele de angajament cu 1 316,9 milioane EUR, sumă care urmează să fie finanțată prin toate mijloacele disponibile în ceea ce privește flexibilitatea prevăzute în Regulamentul privind CFM după epuizarea marjelor disponibile;

Subrubrica 1b — Coeziune economică, socială și teritorială

24.  dezaprobă reducerile propuse de Consiliu în valoare de 3,1 milioane EUR în credite de angajament și, mai important, de 220,1 milioane EUR în credite de plată la subrubrica 1b, inclusiv la liniile de finalizare; invită Consiliul să explice cum sunt compatibile aceste reduceri, pe de o parte, cu obiectivul de a reduce volumul facturilor neplătite și, pe de altă parte, de a evita repercusiunile negative și întârzierile inutile pentru punerea în aplicare a programelor din perioada 2014-2020; reamintește că politica de coeziune reprezintă principala politică de investiții a UE, al cărei obiectiv este reducerea disparităților dintre regiunile europene prin întărirea coeziunii economice, sociale și teritoriale; subliniază că instrumente precum Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune sau Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor sunt instrumente pentru stimularea convergenței, reducerea diferențelor de dezvoltare și sprijinirea creării de locuri de muncă de calitate și durabile;

25.  ia act de evaluarea preliminară a Comisiei, pe baza celor mai recente previziuni ale statelor membre, potrivit căreia punerea în aplicare a programelor în domeniul politicii de coeziune va fi, probabil, amânată în 2016; este alarmat de faptul că orice subutilizare semnificativă în cel de-al treilea an de punere în aplicare a noului ciclu al fondurilor structurale și de investiții europene, într-un moment în care programele ar trebui să fie în plină desfășurare, nu numai că va avea un efect negativ asupra obținerii la timp de rezultate pe teren, ci poate conduce, de asemenea, la o presiune puternică asupra plăților în exercițiile următoare, conducând eventual la o nouă acumulare de facturi neplătite; îndeamnă statele membre în cauză să realizeze progrese rapide în eliminarea cauzelor care stau la baza acestor întârzieri în punerea în aplicare, de exemplu prin desemnarea promptă a autorităților responsabile de programe și prin nemultiplicarea și simplificarea procedurilor administrative naționale; în conformitate cu planul de plăți, solicită Comisiei să monitorizeze cu atenție evoluția plăților de la subrubrica 1b aferente perioadei de programare 2014-2020, inclusiv prin previziuni detaliate, actualizate periodic, care urmează să fie discutate în cadrul unor reuniuni interinstituționale specifice, și să formuleze propuneri corespunzătoare atunci când este cazul;

26.  reamintește că Comisia nu a propus alocarea în 2016 de credite de angajament pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor din cauza alocării anticipate de fonduri în perioada 2014-2015; decide, în conformitate cu Regulamentul privind Fondul social european(10), care prevede posibilitatea unei astfel de continuări, să aloce Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor suma de 473,2 milioane EUR în credite de angajament, adică o sumă care să corespundă tranșei anuale inițiale prevăzute pentru acest program; este convins că finanțarea destinată acestui program important, care abordează una dintre cele mai stringente provocări ale Uniunii, nu ar trebui să fie întreruptă în 2015; subliniază că fondurile suplimentare ar trebui utilizate pentru a crește anvergura programului, sprijinind astfel un număr mai mare de tineri în procesul de căutare a unui loc de muncă decent și permanent; îndeamnă statele membre să facă tot ce le stă în putere pentru a accelera punerea în aplicare a Inițiativei pe teren, în beneficiul direct al tinerilor europeni; îndeamnă Comisia să raporteze Parlamentului cu privire la măsurile destinate combaterii șomajului în rândul tinerilor finanțate din bugetul Uniunii și cu privire la rezultatele obținute în urma aplicării acestor măsuri;

27.  luând în considerare proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, majorează creditele de angajament de la subrubrica 1b cu 482,7 milioane EUR și creditele de plată cu 1 164 de milioane EUR peste PB, depășind astfel plafonul pentru creditele de angajament cu 467,3 milioane EUR, sumă care urmează să fie finanțată prin toate mijloacele disponibile în Regulamentul privind CFM în ceea ce privește flexibilitatea;

Rubrica 2 — Creștere economică durabilă: resurse naturale

28.  constată că Consiliul a redus creditele și la rubrica 2, cu 199,9 milioane EUR în credite de angajament și cu 251,1 milioane EUR în credite de plată, inclusiv cele destinate dezvoltării rurale, Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime și programului LIFE; consideră că scrisoarea rectificativă nr. 2/2016ar trebui să rămână fundamentul pentru orice revizuire fiabilă a creditelor destinate Fondului European de Garantare în Agricultură (FEGA); prin urmare, reinstituie nivelurile prevăzute în PB;

29.  salută prezentarea de către Comisie a unui pachet cuprinzător în valoare de 500 de milioane EUR, care conține măsuri de urgență pentru sprijinirea agricultorilor europeni, în special în sectorul produselor lactate, pe fondul scăderii prețurilor produselor de bază și al producției de lapte mai ridicate; subliniază faptul că efectele sunt mai grave în zonele îndepărtate, unde importanța socioeconomică a sectorului produselor lactate este indiscutabilă; include această sumă în cadrul lecturii sale pentru a-și manifesta sprijinul pentru anunțul Comisiei și așteaptă cu interes includerea deplină a sumei respective în cursul procedurii de conciliere, pe baza scrisorii rectificative nr. 2/2016; subliniază că acest pachet ar trebui să se adauge măsurilor menite să abordeze pierderile și efectele pe termen lung asupra agricultorilor europeni ale embargoului rus aplicat produselor agricole, Rusia fiind până în prezent a doua destinație, ca importanță, pentru exporturile agricole ale Uniunii;

30.  consideră că restituțiile la export denaturează comerțul și contravin obiectivelor de dezvoltare ale UE; sprijină, prin urmare, eliminarea lor completă;

31.  afirmă că nici creditele PAC, nici alte credite de la buget nu ar trebui utilizate pentru finanțarea coridelor mortale; reamintește că finanțarea acestora reprezintă o încălcare clară a Convenției europene pentru protecția animalelor de fermă (Directiva 98/58/CE a Consiliului)(11);

32.  evidențiază creșterea numărului sarcinilor atribuite Uniunii în cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime; prin urmare, reinstituie nivelul creditelor din bugetul pe 2015 pentru consiliere și cunoștințe științifice în domeniul pescuitului, având în vedere importanța colectării de date în procesul decizional, și majorează bugetul Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului (EFCA) pentru a-i sprijini rolul de coordonare și de punere în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului;

33.  majorează, prin urmare, creditele de angajament cu 510,4 milioane EUR și creditele de plată cu 520,6 milioane EUR (inclusiv proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare), lăsând astfel o marjă de 647,2 milioane EUR sub plafonul pentru creditele de angajament de la rubrica 2;

Rubrica 3 – Securitate și cetățenie

34.  reamintește că PB a prevăzut majorări în domeniul securității și al migrației, inclusiv un program de 150 de milioane EUR pentru transferul a 40 000 de persoane care au nevoie de protecție internațională, ceea ce a determinat Comisia să depășească plafonul acestei rubrici cu 124 de milioane EUR și să propună mobilizarea corespunzătoare a Instrumentului de flexibilitate; salută faptul că Consiliul a fost de acord cu principiul mobilizării Instrumentului de flexibilitate în acest scop; constată, totuși, că este necesar un plan financiar pe termen lung pentru tratarea crizei refugiaților și consideră că acest aspect va fi soluționat de asemenea prin revizuirea CFM;

35.  decide, ținând seama de actualele fluxuri excepționale de migranți și de refugiați, să majoreze în mod prioritar bugetul FAMI; sprijină cu fermitate, în acest context, al doilea pachet de 780 de milioane EUR pentru transferul a 120 000 de persoane suplimentare; decide să includă fondurile necesare în cadrul lecturii sale și să alinieze primul pachet pentru transfer cu cel de-al doilea prin adăugarea sumei de 20 de milioane EUR pentru a finanța cheltuielile de transport (500 EUR per migrant pentru Italia și Grecia); aprobă o creștere suplimentară în valoare de 79 de milioane EUR pentru majorarea generală ale bugetului FAMI; subliniază că este necesar ca FAMI să i se asigure posibilități de finanțare suficiente și pentru următorii ani; reamintește că, potrivit punctului 17 din AII, se permite majorarea cu peste 10% a sumei prevăzute pentru întreaga durată a unui program, dacă intervin circumstanțe noi, obiective și de lungă durată;

36.  observă că astfel de măsuri nu reprezintă decât primii pași către realizarea deplină a principiului solidarității, pe care se fundamentează Uniunea; invită Comisia și Consiliul să pună în practică integral planurile propuse în Comunicarea susmenționată a Comisiei din 23 septembrie 2015 și să demonstreze un angajament neclintit față de respectarea drepturilor omului, astfel cum se prevede în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; subliniază importanța finanțării adecvate a operațiunilor de returnare, în conformitate cu Carta și cu principiul nereturnării, pentru a se putea realiza o politică eficace în materie de returnare, care să prevină migrația ilegală și să-i reducă amploarea; subliniază importanța sprijinirii refugiaților în apropierea țărilor lor de origine și a facilitării procedurilor de solicitare de azil în statele membre;

37.  decide, în cele din urmă, să majoreze bugetul agențiilor care au sarcini legate de migrație cu suma totală de 26 de milioane EUR, Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) beneficiind de creșterea cea mai mare, respectiv 12 milioane EUR peste PB; reamintește că această agenție are un rol esențial de coordonare la punerea în aplicare a măsurilor provizorii din domeniul protecției internaționale și este tot mai solicitată pentru a oferi asistență statelor membre afectate;

38.  salută Comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2015 și măsurile corespunzătoare prezentate în scrisoarea rectificativă nr. 2/2016, și anume finanțarea suplimentară de urgență pentru statele membre cele mai afectate, în valoare de 600 de milioane EUR; se declară mulțumit de faptul că Comisia manifestă inițiativă în acest domeniu și, astfel, confirmă abordarea adoptată de Parlament în cadrul lecturii sale; este pregătit să ia în considerare alte majorări în cursul procedurii de conciliere;

39.  regretă faptul că Consiliul a redus creditele de angajament cu 25,1 milioane EUR și creditele de plată cu 33,6 milioane EUR față de PB; consideră că aceste reduceri pun în pericol buna desfășurare a programelor și acțiunilor de la rubrica 3; reamintește, în acest context, că, deși unele dintre reducerile propuse par să fie minore, trebuie să ținem seama de dimensiunea relativ mică a unor programe importante și valoroase, ceea ce le face deosebit de vulnerabile în fața reducerilor; decide, prin urmare, să reinstituie nivelul din PB;

40.  în plus, consideră că este necesar, dat fiind rolul lor important în sprijinirea industriilor culturale și creative, care reprezintă valori europene esențiale, să majoreze cu suma totală de 10,5 milioane EUR în credite de angajament peste PB bugetul subprogramelor pentru cultură și mass-media, inclusiv acțiunile multimedia, precum și bugetul Mecanismului de garantare pentru sectoarele culturale și creative (CCSGF) planificat pentru 2016 și destinat să abordeze chestiunea critică a accesului la finanțare pentru IMM-uri și pentru organizațiile din sectoarele culturale și creative;

41.  consideră, de asemenea, prioritare consolidarea programului „Europa pentru cetățeni” cu 1,5 milioane EUR și modificarea nomenclatorului bugetar al programului „Europa pentru cetățeni”, dedicând o linie separată pentru punerea în aplicare a inițiativei cetățenești europene;

42.  remarcă faptul că bugetul în lectura sa (inclusiv proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare) depășește plafonul de la rubrica 3 cu 1 055,1 milioane EUR în angajamente, cu 931,1 milioane EUR peste PB, iar nivelul creditelor de plată se majorează cu 586,5 milioane EUR; propune, prin urmare, să se mobilizeze toate mijloacele disponibile în CFM pentru a finanța pachetul de majorări legate de migrație;

Rubrica 4 — Europa globală

43.  atrage atenția asupra faptului că, dintre toate rubricile, rubrica 4 face obiectul celor mai mari reduceri operate de Consiliu atât în ceea ce privește creditele de angajament (163,4 milioane EUR), cât și creditele de plată (450,4 milioane EUR); constată cu surprindere că Instrumentul european de vecinătate (în special sărăcia și securitatea în țările mediteraneene), Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (inclusiv obiectivul tematic „Migrație și azil”) și Instrumentul de asistență pentru preaderare (deși țările candidate găzduiesc un număr considerabil de refugiați sau sunt situate pe principalele rute de migrație) sunt printre cele mai afectate; subliniază faptul că această abordare este în contradicție flagrantă cu declarațiile Consiliului și Consiliului European cu privire la agenda privind migrația, la criza refugiaților și la cooperarea cu țările de origine și de tranzit;

44.  în acest context, decide să reinstituie nivelul creditelor prevăzute în PB; observă că situația plăților de la rubrica 4 reprezintă încă o chestiune deosebit de îngrijorătoare din cauza reportării unui număr semnificativ de facturi neplătite și a amânării artificiale a angajamentelor contractuale pentru a face față insuficienței persistente a creditelor de plată; reafirmă, prin urmare, că majorările creditelor de plată propuse de Comisie au fost doar cele necesare, în pofida faptului că criza fără precedent a migrației și refugiaților a condus la provocări suplimentare pentru acțiunea externă a Uniunii;

45.  completează pachetul de amendamente privind criza migrației și refugiaților prin adoptarea unor majorări specifice ale creditelor de angajament, în primul rând în cadrul Instrumentului european de vecinătate (+178,1 milioane EUR), dar și în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (+26,6 milioane EUR), al ajutorului umanitar (+26 de milioane EUR), al Instrumentului de asistență pentru preaderare (+11,2 milioane EUR), al Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (+12,6 milioane EUR) și al Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (+1 milion EUR); deși sprijină, atunci când este cazul, modificarea priorităților în cadrul acestor programe pentru a trata provocările cele mai actuale, subliniază că acest lucru nu trebuie să aibă ca rezultat reducerea eforturilor îndreptate înspre realizarea obiectivelor inițiale din temeiurile juridice respective, ceea ce poate duce la destabilizarea regiunilor vecine cu UE sau a altor regiuni pertinente; insistă asupra faptului că este necesar să se adopte o abordare cuprinzătoare, bazată pe drepturile omului, care să asigure legătura dintre migrație și dezvoltare și să vizeze integrarea lucrătorilor migranți, a solicitanților de azil și a refugiaților; subliniază că este necesar să se intensifice cooperarea cu țările de origine și de tranzit și să se întărească angajamentul față de ele, pentru a se trata în mod eficace actuala criză a migrației, îndeosebi nevoile persoanelor strămutate în țări terțe în ceea ce privește sănătatea și educația; consideră, prin urmare, că aceste majorări sunt indispensabile pentru finanțarea unor inițiative suplimentare, pe lângă obiectivele inițiale ale temeiurilor juridice respective;

46.  observă că Fondul fiduciar regional al Uniunii Europene ca răspuns la criza siriană și Fondul fiduciar de urgență pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa au fost create pentru că bugetul Uniunii nu are nici flexibilitatea necesară, nici finanțarea necesară care să-i permită să reacționeze în mod rapid și cuprinzător la această criză; subliniază că, în cadrul examinării/revizuirii CFM, trebuie găsită o soluție mai globală privind creșterea eficacității și a disponibilității sprijinului acordat de la bugetul Uniunii pentru asistență umanitară și dezvoltare și privind fuziunea reușită a acestui sprijin cu Fondul european pentru dezvoltare și ajutoarele bilaterale oferite de statele membre; solicită ca creditele suplimentare destinate programelor de la rubrica 4 să fie folosite în special pentru majorarea finanțării destinate celor două fonduri fiduciare, precum și pentru acordarea de asistență imediată prin intermediul UNHCR și al Programului Alimentar Mondial; invită statele membre să transforme cuvintele în fapte și să aducă contribuțiile suplimentare necesare, echivalente cu volumul de finanțare asigurat de Uniune pentru fondurile fiduciare, pentru a elimina fără întârziere deficitul de finanțare al agențiilor ONU; ia act de faptul că rezerva de proiecte care ar putea fi finanțate prin intermediul fondurilor fiduciare slăbește și mai mult argumentul Consiliului privind o presupusă lipsă a capacității de absorbție în cadrul rubricii 4;

47.  majorează cu 40 de milioane EUR linia bugetară dedicată sprijinului pentru procesul de pace și asistenței financiare pentru Palestina și Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA); observă că UNRWA joacă un rol efectiv în sprijinirea numărului din ce în ce mai mare de refugiați palestinieni afectați direct de criza siriană, ceea ce creează o sarcină suplimentară pentru agenție; își exprimă îngrijorarea cu privire la deficitele de finanțare cu care se confruntă UNRWA și solicită ca aceste credite suplimentare să fie direcționate către fondul său general pentru a sprijini educația de bază, serviciile sociale și serviciile de sănătate;

48.  reamintește că, pentru a atenua efectele nocive pe termen lung pe care le produce criza umanitară, este esențial să se asigure instruirea continuă a copiilor afectați; prin urmare, majorează finanțarea destinată sprijinirii educației în cadrul bugetului pentru ajutoare umanitare, astfel încât aceasta să reprezinte 3% în loc de 1%, obiectivul fiind atingerea unui nivel de 4% până în 2019;

49.  aprobă o majorare simbolică a bugetului PESC pentru a sprijini orice inițiativă care urmărește să transforme migrația într-o componentă specifică a misiunilor civile ale PSAC, acordând, în același timp, un sprijin deplin misiunii militare EUNAVFOR MED ce vizează combaterea traficanților de persoane;

50.  salută procesul de reflecție ce are loc în cadrul SEAE cu privire la viitorul reprezentanților speciali ai UE și relația lor cu SEAE; consideră că orice modificare a liniei bugetare pentru reprezentanții speciali ai UE ar trebui să intervină numai după încheierea actualului proces de reflecție;

51.  consideră că este necesar să se majoreze creditele de la linia bugetară dedicată comunității turco-cipriote (+2 milioane EUR) pentru a realiza o contribuție decisivă la continuarea și intensificarea misiunii Comisiei pentru persoane dispărute din Cipru și a sprijini Comisia tehnică pentru patrimoniul cultural, cu structură bipartită, promovând astfel încrederea între cele două comunități și reconcilierea acestora;

52.  subliniază că punerea în aplicare a acordului privind facilitarea comerțului încheiat în cadrul celei de a noua conferințe ministeriale a OMC va necesita majorarea sprijinului financiar pentru țările cel mai puțin dezvoltate și cele în curs de dezvoltare; subliniază că sunt necesare eforturi coordonate din partea Comisiei și a statelor membre în ceea ce privește instituțiile financiare internaționale cu scopul de a evita reducerea creditelor pentru ajutorul pentru comerț și pentru inițiativele multilaterale, precum și neregulile în cooperarea cu anumiți parteneri, care cauzează scăderea eficacității sumelor cheltuite, și de a garanta că acordul privind facilitarea comerțului este util pentru dezvoltare;

53.  decide, împreună cu proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, să utilizeze marja de 261,3 milioane EUR lăsată de PB sub plafonul angajamentelor pentru rubrica 4 și să nu meargă mai departe în această etapă; majorează, de asemenea, creditele de plată cu 132,5 milioane EUR; așteaptă o procedură de conciliere fructuoasă pe baza acestor amendamente, ținând cont, în același timp, de scrisoarea rectificativă nr. 2/2016; subliniază totuși că acest plafon ar putea fi insuficient, dat fiind că a fost stabilit cu mult timp înainte de evoluțiile majore din Ucraina, Siria, Tunisia și, în general, în țările vecine, Orientul Mijlociu și Africa; solicită, prin urmare, să se utilizeze pe deplin potențialul rezervei pentru ajutoare de urgență și rămâne deschis oricărei alte mobilizări a dispozițiilor de flexibilitate prevăzute în CFM pentru a aborda dimensiunea externă a crizei migrației și refugiaților;

Rubrica 5 — Administrație; alte rubrici - cheltuieli de sprijin administrativ și pentru cercetare

54.  observă că reducerile aplicate de Consiliu la această rubrică se ridică la 31,2 milioane EUR, din care 19,3 milioane EUR se referă la bugetul administrativ al Comisiei, în special pentru clădiri, echipamente și, mai presus de toate, pentru personalul său, ca urmare a creșterii reducerii forfetare standard la 4,3 %; nu vede nicio justificare pentru lectura Consiliului și reamintește că, în urma constrângerilor constante din ultimii ani, cheltuielile administrative ale Comisiei care au fost propuse pentru 2016 s-au menținut aproape la nivelul estimat al inflației, fiind stabile în termeni reali, și că Comisia continuă să își reducă personalul;

55.  consideră, în plus, că aceste reduceri sunt arbitrare, având în vedere previzibilitatea acestui tip de cheltuieli bazate în mare măsură pe obligații contractuale și având în vedere nivelul său de execuție foarte ridicat, astfel cum a fost prezentat de Comisie; constată, în special, că ocuparea posturilor din schema de personal a Comisiei a atins un nivel record la 1 aprilie 2015, cu 97,8 % posturi efectiv ocupate; regretă că, și la alte rubrici decât rubrica 5, Consiliul a redus cheltuielile de sprijin administrativ și pentru cercetare cu o sumă totală de 28 de milioane EUR, deși acestea sunt esențiale pentru asigurarea succesului programelor din diferitele domenii de politică ale Uniunii;

56.  decide, prin urmare, să reinstituie nivelul din PB al tuturor liniilor aferente cheltuielilor de sprijin administrativ și pentru cercetare în domenii de politică și al tuturor liniilor de la rubrica 5 reduse de către Consiliu, precum și să aprobe un număr limitat de mici majorări;

57.  solicită Comisiei să se asigure că bugetul combinat al Comitetului de supraveghere a OLAF și al secretariatului său este indicat într-o linie separată din bugetul OLAF pe 2016;

Agenții

58.  sprijină, în general, estimarea Comisiei privind nevoile bugetare ale agențiilor; remarcă faptul că Comisia a redus deja în mod considerabil creditele solicitate inițial de către majoritatea agențiilor;

59.  consideră, prin urmare, că orice reduceri suplimentare propuse de Consiliu ar putea pune în pericol buna funcționare a agențiilor și nu le-ar permite să își îndeplinească sarcinile ce le-au fost atribuite de către autoritatea legislativă;

60.  decide să majoreze, în cadrul pachetului global privind migrația, creditele pentru principalele agenții care activează în domeniu, și anume Biroul European de Sprijin pentru Azil, Frontex, Europol, Eurojust, eu-LISA, CEPOL și Agenția pentru Drepturi Fundamentale, cu suma totală de 26 de milioane EUR, având în vedere că acestor agenții le revine un rol vital în tratarea eficace a actualei probleme stringente a fluxurilor migratorii; salută faptul că, în bugetul rectificativ nr. 7/2015, s-au prevăzut credite suplimentare și 120 de posturi suplimentare în schema de personal a agențiilor și se așteaptă ca această decizie să aibă un impact și asupra bugetului pe 2016, precum și a bugetelor pentru anii următori; atrage atenția asupra situației de criză, care se deteriorează rapid, și asupra fluxurilor migratorii care se intensifică vertiginos; îndeamnă Comisia să furnizeze informații actualizate și consolidate cu privire la nevoile agențiilor înainte de procedura de conciliere bugetară; invită Comisia să propună o strategie pe termen mediu și pe termen lung pentru acțiunile agențiilor din domeniul justiției și afacerilor interne: obiective, misiuni, coordonare, dezvoltarea de puncte de acces și resurse financiare;

61.  decide, în plus, să majoreze creditele bugetare alocate pentru exercițiul 2016 celor trei agenții de supraveghere financiară din cauza sarcinilor lor suplimentare și a creșterii volumului de muncă; invită Comisia să prezinte, până în 2017, o propunere privind un concept de finanțare pe bază de onorarii care să înlocuiască în totalitate contribuțiile actuale ale statelor membre, ca mijloc de garantare a independenței autorităților europene de autoritățile statelor membre;

62.  decide, de asemenea, să majoreze creditele alocate Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului și Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie, pentru a corela mai bine resursele disponibile cu sarcinile agențiilor;

63.  nu poate accepta totuși poziția Comisiei și Consiliului referitoare la personalul agențiilor și, prin urmare, modifică un număr substanțial de scheme de personal; subliniază încă o dată că fiecare agenție trebuie să reducă cu 5 % numărul de posturi pe o perioadă de 5 de ani, astfel cum s-a convenit în cuprinsul AII, însă noile posturi necesare pentru îndeplinirea sarcinilor suplimentare ca urmare a recentelor evoluții politice și a noii legislații începând cu 2013 trebuie să fie însoțite de resurse suplimentare și să fie calculate în afara obiectivului din AII privind reducerea personalului;

64.  își reiterează, prin urmare, opoziția față de conceptul de fond comun de redistribuire a personalului între agenții, dar își reafirmă deschiderea față de eliberarea de posturi prin intermediul creșterii eficienței realizate prin intensificarea cooperării administrative între agenții sau chiar prin eventuale fuziuni, acolo unde este cazul, și prin punerea în comun a anumitor funcții cu Comisia sau o agenție;

65.  subliniază încă o dată că posturile finanțate de întreprinderi nu afectează bugetul Uniunii și, prin urmare, nu trebuie să facă obiectul reducerilor de personal; subliniază că agențiile ar trebui să aibă libertatea de a echilibra volumul de lucru fluctuant prin ocuparea parțială a posturilor aflate la dispoziția lor;

66.  modifică, prin urmare, schemele de personal ale unei serii de agenții în conformitate cu prioritățile descrise mai sus, pentru a alinia numărul angajaților la sarcinile suplimentare; modifică schemele de personal ale altor agenți pentru a le alinia mai bine la o reducere reală cu 5 % pe parcursul a 5 ani și pentru a trata în mod diferit posturile finanțate din onorarii; reamintește că exigența de a realiza o reducere de 5% în 5 ani a fost introdusă pentru a se reduce cheltuielile administrative; subliniază în acest context că posturile suplimentare din schema de personal nu produc în mod automat un impact financiar asupra bugetului Uniunii, deoarece agențiile își completează posturile în funcțiile de nevoile lor, schemele de personal ale agențiilor nefiind astfel completate permanent;

Proiecte-pilot (PP) și acțiuni pregătitoare (AP)

67.  decide să adopte un pachet de compromis conținând un număr limitat de PP și AP, pe baza unei analize atente a PP și a AP propuse, plecând de la ratele de succes ale celor existente și excluzându-le pe cele pentru care există deja un temei juridic, luând pe deplin în considerare analiza Comisiei privind fezabilitatea proiectelor și ținând seama și de marjele reduse disponibile;

Plăți

68.  subliniază încă o dată importanța planului comun de plăți convenit pentru 2015-2016, înainte de procedura bugetară, de Parlament, Consiliu și Comisie, care reflectă angajamentul celor trei instituții de a reduce plățile restante; constată că cele trei instituții au convenit să coopereze pe deplin în vederea autorizării unui nivel al creditelor de plată în bugetul pe 2016 care să permită atingerea acestui obiectiv, iar creditele de plată solicitate pentru 2016 au fost calculate de Comisie în consecință; consideră că orice măsură îndreptată către tratarea riscului aferent unui volum nesustenabil al plăților restante ar trebui completată cu eforturi îndreptate către asigurarea unui schimb de opinii mai productiv și îmbunătățirea spiritului de cooperare dintre Consiliu, pe de o parte, și Parlament și Comisie, pe de altă parte; reamintește că, potrivit articolului 310 din TFUE, veniturile și cheltuielile din bugetul Uniunii trebuie să se afle în echilibru;

69.  regretă faptul că, în pofida majorărilor moderate care au urmat și a marjelor confortabile propuse de Comisie, Consiliul a decis să reducă creditele de plată cu 1,4 miliarde EUR, vizând atât liniile de finalizare, cât și programele în plină desfășurare, punând astfel în pericol reducerea treptată a volumului anormal de facturi neplătite; reamintește faptul că, în cazul programelor în gestiune directă, deficitele de credite de plată se reflectă nu doar în evoluția volumului facturilor neplătite, ci și în întârzierile artificiale înregistrate la punerea în aplicare a programelor, de exemplu întârzierile legate de cererile de propuneri și/sau de semnarea de noi contracte;

70.  decide să reinstituie nivelul din PB al creditelor de plată la toate liniile bugetare reduse de Consiliu, presupunând că nivelurile plăților propuse de Comisie în proiectul său de buget sunt cele necesare pentru atingerea obiectivelor planului de plăți;

71.  majorează, aplicând un coeficient adecvat, creditele de plată la toate liniile la care creditele de angajament au făcut obiectul unor modificări, luând în considerare domeniile caracterizate de plăți rapide sau de un grad ridicat de urgență, și anume Erasmus +, cele două mecanisme de transfer, UNRWA și ajutorul umanitar; majorează creditele de plată cu încă 1 miliard EUR pentru a acoperi integral prin credite noi alocarea anticipată a plăților pentru Grecia; decide, de asemenea, având în vedere nivelul de execuție din trecut, să majoreze plățile pentru Fondul european de ajustare la globalizare;

Alte secțiuni

Secțiunea I – Parlamentul European

72.  reamintește că estimarea Parlamentului pentru 2016 a fost stabilită la 1 823 648 600 EUR, ceea ce reprezintă o creștere cu 1,6 % față de bugetul pe 2015; reamintește, în plus, că 15 milioane EUR au fost alocate pentru investiții urgente în materie de securitate și securitate informatică, nivelul global al bugetului său pe 2016 fiind stabilit la 1 838 648 600 EUR;

73.  atrage atenția asupra faptului că, la 15 iunie 2015, după adoptarea estimării Parlamentului pentru 2016, a fost creat un nou grup politic nou și că, din cauza acestor modificări aduse organizării Parlamentului, sunt necesare credite suplimentare pentru a se garanta că toate grupurile politice sunt tratate în mod egal;

74.  compensează pe deplin aceste majorări prin reducerea creditelor la liniile bugetare aferente rezervei pentru cheltuieli neprevăzute, indemnizației pentru cheltuieli generale ale deputaților, perfecționării profesionale, amenajării spațiilor, consumului de energie, informaticii și telecomunicațiilor, precum și investițiilor în proiecte și mobilier;

75.  ia act de concluziile Biroului din 7 septembrie 2015 în vederea lecturii bugetului pe 2016 în cadrul Parlamentului, în care se propune transpunerea în buget a recentelor sale decizii și ajustări tehnice; aprobă aceste modificări tehnice limitate propuse de Birou, care presupun ajustări ale creditelor și ale schemei de personal neutre din punct de vedere bugetar, precum și actualizări ale anumitor aspecte ale nomenclatorului bugetar;

76.  prin urmare, menține neschimbat nivelul global al bugetului său pentru 2016, astfel cum a fost adoptat de plen la 29 aprilie 2015, la 1 838 648 600 EUR;

77.  subliniază faptul că activitățile grupurilor politice nu corespund activității administrative; confirmă faptul că, din acest motiv, nivelul total al personalului grupurilor politice este exceptat de la obiectivul de reducere cu 5 % a personalului în conformitate cu deciziile sale în ceea ce privește exercițiile financiare 2014(12), 2015(13) și estimarea pentru 2016(14);

78.  reamintește că grupurile politice au aplicat o politică de înghețare a angajărilor începând din 2012 și că pe durata precedentelor exerciții bugetare nu s-a răspuns decât parțial necesităților lor în materie;

79.  își reafirmă angajamentul de a pune în aplicare punctul 27 din AII și de a-și reduce personalul cu 1 %;

80.  subliniază că Parlamentul și Consiliul trebuie să abordeze nevoia de a stabili o foaie de parcurs pentru un sediu unic, astfel cum a solicitat majoritatea covârșitoare a Parlamentului în cuprinsul mai multor rezoluții, pentru a realiza, pe termen lung, economii în bugetul Uniunii;

Modificări aduse schemei de personal

81.  reduce schema de personal a Secretariatului său General pentru 2016 cu 57 de posturi (obiectivul de reducere cu 1 % a personalului), după cum urmează: 4 posturi permanente AD14, 13 AD13, 2 AD12, 1 AD9, 2 AD8, 1 AD5, 2 AST11, 1 AST10, 3 AST9, 8 AST8, 7 AST7, 4 AST6, 3 AST5, 2 AST4, 1 AST3, 1 AST1 și 2 posturi temporare AST4; reamintește că impactul bugetar al acestei măsuri a fost deja luat în calcul în cadrul estimării;

82.  transformă, în conformitate cu noul Statut al funcționarilor, 80 de posturi permanente AST (25 AST11, 10 AST10, 5 AST8, 15 AST7, 5 AST6, 5 AST5, 5 AST4, 5 AST3 și 5 AST2) în 80 de posturi AST/SC1;

83.  procedează la următoarele corecții tehnice: elimină trei posturi AST7 și trei posturi AST6 și adaugă șase posturi AST5 și elimină nota de subsol nr. 1 la schema de personal, dat fiind faptul că procedura respectivă nu a fost folosită în ultimii ani;

84.  autorizează crearea a 43 de noi posturi temporare (2 AD7, 19 AD5, 5 AST5, 5 AST3 și 12 AST1) și reclasificarea unui post temporar AD10 într-un post AD14 pentru necesitățile suplimentare legate de crearea unui nou grup politic;

Reducerea personalului cu 5 %

85.  reamintește că Parlamentul pune în aplicare obiectivul de reducere cu 5 % a personalului pentru al treilea an consecutiv, respectând litera și spiritul AII; subliniază că, în acest scop, au fost eliminate 171 de posturi permanente din schema sa de personal începând cu 2014(15); subliniază faptul că, pentru conformarea deplină cu obiectivul de reducere cu 5 % a personalului, ar trebui să fie realizate alte două reduceri anuale de 57 de posturi(16) până în 2018;

86.  subliniază că, în conformitate cu punctul 27 din AII, obiectivul de reducere cu 5 % reprezintă o compensare în termeni de personal pentru creșterea numărului de ore de lucru de la 37,5 la 40 pe săptămână în comparație cu schema de personal la 1 ianuarie 2013; consideră că această reducere trebuie să se aplice în cazul unui volum de lucru constant și că, în consecință, noile responsabilități și misiuni trebuie să fie excluse din acest calcul;

87.  observă că, în conformitate cu consolidarea prerogativelor și cu sarcinile sale noi, Parlamentul a efectuat începând cu 2013 schimbări structurale importante, cum ar fi procesele de internalizare care au fost dotate cu personal în măsura posibilului prin redistribuire internă, fiind create noi posturi numai atunci când acest lucru a fost strict necesar; decide să excludă aceste posturi suplimentare din efortul de reducere a personalului cu 5 %;

88.  îndeamnă Comisia ca, atunci când monitorizează punerea în aplicare a obiectivului de reducere a personalului de către Parlament, să țină seama de noile elemente suplimentare, cum ar fi volumul de lucru constant, scutirea grupurilor politice, internalizările compensate prin reduceri la liniile bugetare aferente serviciilor externe, precum și noile prerogative și sarcini;

89.  subliniază că aplicarea reducerii personalului cu 5 % nu ar trebui să compromită buna funcționare a Parlamentului și exercitarea de către Parlament a competențelor sale de bază, nici să modifice excelența sa legislativă și calitatea condițiilor de muncă ale deputaților și ale personalului;

90.  reamintește că niciun acord nu poate priva Parlamentul și Consiliul de libertatea lor suverană de evaluare și de competența lor de a decide în fiecare an cu privire la conținutul bugetului;

Alte aspecte legate de personal

91.  reamintește că noile posturi necesare în cadrul secretariatului trebuie asigurate prin redistribuire internă, cu excepția cazului în care nevoia de a se crea noi posturi este justificată și demonstrată în mod corespunzător;

92.  reamintește că orice reorganizare a activității Parlamentului sau a procedurilor sale nu trebuie să ducă la deteriorarea condițiilor de muncă și a drepturilor sociale ale personalului, indiferent de poziția acestora;

93.  reamintește faptul că, pentru a asigura un sprijin adecvat pentru deputați în vederea îndeplinirii activităților lor parlamentare, este necesar să se găsească un nou echilibru între asistenții parlamentari acreditați și asistenții locali; ia act de faptul că Secretarul General a prezentat Biroului o propunere care vizează atingerea acestui obiectiv;ia act de acordul intervenit în cadrul Biroului în măsura în care răspunde, în esență, cererii formulate de Parlamentul European în rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la estimarea Parlamentului European, menționată anterior; salută decizia de aplicare imediată a acestui acord;

94.  își reafirmă angajamentul de a sprijini multilingvismul în activitatea Parlamentului, asigurându-se standarde ridicate în activitățile de interpretare și traducere; invită Secretarul General să prezinte Comisiei pentru bugete rezultatele analizei și evaluării lansate după eșecul acordului privind noile condiții de lucru pentru interpreți (primăvara lui 2015); se așteaptă ca Secretarul General să recurgă la toate măsurile de flexibilitate necesare pentru a le asigura deputaților servicii de interpretariat și de traducere de înaltă calitate;

95.  solicită Secretarului General să prezinte o privire generală detaliată asupra tuturor posturilor existente în Parlament în perioada 2014-2016, defalcând numărul de posturi în funcție de servicii, categorii și tipuri de contract;

Politica imobiliară

96.  reamintește că Comisia pentru bugete trebuie informată cu regularitate cu privire la noile evoluții în politica imobiliară a Parlamentului și trebuie consultată în timp util, mai exact înainte de obținerea unui contract, cu privire la orice proiect imobiliar care are implicații financiare; confirmă că impactul financiar al tuturor proiectelor imobiliare va fi examinat amănunțit;

97.  consideră că deciziile legate de proiectele imobiliare trebuie să facă obiectul unui proces decizional transparent;

98.  își repetă solicitarea ca noua strategie imobiliară pe termen mediu să fie prezentată Comisiei pentru bugete cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de începutul lui 2016, astfel încât să poată fi luată în considerare la elaborarea estimărilor Parlamentului pentru exercițiul financiar 2017; invită Secretarul General să prezinte Comisiei pentru bugete o posibilă strategie pe termen lung, până în 2025, cu mult timp înainte de lectura în Parlament a bugetului în toamna lui 2016;

99.  observă că, din 2014, nu au fost prevăzute credite pentru investiții în construcția clădirii Konrad Adenauer (KAD) din Luxemburg; reamintește că estimarea pentru 2016 a inclus doar credite pentru lucrări și servicii care urmează să fie plătite direct de către Parlament, în principal pentru gestionarea proiectului, expertiză tehnică și consultanță; invită Secretarul General să evalueze, înainte de sfârșitul acestui an, ce fonduri din bugetul pe 2015 nu au fost utilizate și să le angajeze în proiectul KAD, printr-o cerere de transfer la sfârșitul anului 2015, astfel încât să se evite plățile viitoare de dobânzi pentru finanțarea proiectelor imobiliare, în măsura posibilului;

Cheltuielile deputaților

100.  reiterează apelul privind asigurarea unei transparențe sporite în ceea ce privește indemnizațiile pentru cheltuieli generale ale deputaților; invită Biroul Parlamentului să lucreze la definirea unor norme mai precise privind responsabilitatea pentru cheltuielile autorizate în cadrul acestei indemnizații, fără a cauza Parlamentului costuri suplimentare;

101.  solicită să se evalueze rezultatele abordării voluntare alese de Grupul de lucru comun în vederea limitării călătoriilor cu avionul în clasa „business” efectuate de deputați și de personal și să se analizeze posibilitățile existente pentru a obține prețuri mai avantajoase în vederea reducerii cheltuielilor deputaților și personalului;

Secțiunea IV – Curtea de Justiție

102.  regretă faptul că, în pofida creșterii continue a volumului activității judiciare și a reformei planificate a Tribunalului, Comisia a redus personalul cu 20 de posturi, riscând, astfel, să creeze blocaje și să pună în pericol buna funcționare și desfășurarea promptă a actului de justiție; decide, prin urmare, să reinstituie cele 20 de posturi solicitate inițial de Curte;

103.  regretă că Consiliul a ridicat rata standard de reducere aplicată creditelor pentru remunerarea personalului de la 2,5 % la 3,2 %, ceea ce echivalează cu o reducere cu 1,55 milioane EUR și este în contradicție cu nivelul extrem de ridicat al ratei de ocupare a posturilor Curții (98 % la sfârșitul lui 2014) și cu rata ridicată de execuție bugetară (99 % în 2014); prin urmare reajustează rata standard de reducere la nivelul din proiectul de buget și anulează reducerea aferentă a creditelor pentru a permite Curții să facă față în mod adecvat creșterii semnificative a numărului de cauze și să utilizeze pe deplin posturile care i-au fost acordate;

104.  decide, de asemenea, să reinstituie cele șapte posturi solicitate inițial de către Curte pentru a îndeplini dubla cerință de consolidare a departamentului de siguranță și securitate din cadrul Curții pentru a proteja mai bine personalul, vizitatorii și documentele și, în același timp, de punere în aplicare a noului articol 105 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care prevede un sistem de înaltă securitate care urmează să fie creat cu scopul de a permite părților implicate în anumite cauze să furnizeze informații sau înscrisuri ori mijloace materiale de probă care țin de siguranța Uniunii ori de cea a unuia sau a mai multe dintre statele sale membre ori de desfășurarea relațiilor lor internaționale;

105.  subliniază, în același context, nevoia de resurse pentru securitatea și supravegherea clădirilor Curții și decide, prin urmare, să respingă reducerile propuse de Consiliu în acest domeniu, reinstituind nivelul din proiectul de buget;

106.  elimină rezerva existentă privind misiunile și o înlocuiește cu una nouă, care urmează să fie eliberată în momentul în care Curtea va publica informații privind activitățile externe ale judecătorilor, astfel cum a solicitat Parlamentul în rezoluția sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Curții de Justiție(17) aferent exercițiului financiar 2013;

Secțiunea V – Curtea de Conturi

107.  reajustează rata standard de reducere la nivelul inițial de 2,76 % pentru a permite Curții de Conturi să răspundă nevoilor sale în ceea ce privește schema de personal;

108.  reinstituie toate celelalte linii reduse de Consiliu pentru a permite Curții de Conturi să își pună în aplicare programul de lucru și să prezinte rapoartele de audit planificate;

Secțiunea VI – Comitetul Economic și Social European

109.  reajustează rata standard de reducere la nivelul inițial de 4,5 % pentru a permite Comitetului să răspundă nevoilor sale și să facă față reducerii continue a personalului în contextul acordului de cooperare dintre Parlament și Comitet;

110.  decide, de asemenea, să reinstituie nivelul indemnizațiilor de deplasare și de ședere prevăzut în proiectul de buget;

Secțiunea VII – Comitetul Regiunilor

111.  reduce, pe de o parte, remunerațiile și indemnizațiile cu o sumă care corespunde unui număr de 66 de reclasificări și de alte patru posturi neluate deja în considerare în proiectul de buget pentru a reflecta transferul acestor posturi în cadrul Parlamentului;

112.  majorează, pe de altă parte, o serie de linii (externalizarea traducerilor, părți terțe, comunicare, cheltuieli de reprezentare, comunicarea grupurilor politice, misiuni, precum și curățenie și întreținere) aducând nivelul acestora mai aproape de estimările proprii ale Comitetului pentru ca acesta să își desfășoare activitatea politică și să își îndeplinească obligațiile;

113.  în fine, reinstituie creditele reduse de Consiliu în ceea ce privește securitatea și supravegherea clădirilor Comitetului pentru a asigura o finanțare suficientă pentru măsurile de securitate în cazul unui nivel crescut de amenințare la adresa securității („galben”) în cursul anului 2016;

Secțiunea VIII – Ombudsmanul European

114.  ia act cu regret de faptul că Consiliul a redus proiectul de buget al Ombudsmanului cu 135 000 EUR; subliniază că această reducere ar impune o sarcină disproporționată asupra bugetului foarte limitat al Ombudsmanului și ar avea un impact major asupra capacității instituției de a servi cetățenii Uniunii în mod eficace; reinstituie, așadar, toate liniile bugetare reduse de Consiliu pentru a permite Ombudsmanului să își îndeplinească mandatul și angajamentele;

Secțiunea IX – Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

115.  ia act cu regret de faptul că Consiliul a redus proiectul de buget al Autorității Europene pentru Protecția Datelor cu 135 000 EUR; subliniază că această reducere ar impune o sarcină disproporționată asupra bugetului foarte limitat al Autorității Europene pentru Protecția Datelor și ar avea un impact major asupra capacității instituției de a servi instituțiile Uniunii în mod eficace; reinstituie, așadar, toate liniile bugetare reduse de Consiliu pentru a permite Autorității Europene pentru Protecția Datelor să își îndeplinească obligațiile și angajamentele;

Secțiunea X – Serviciul European de Acțiune Externă

116.  consideră că, pentru a putea face față provocărilor generate de incertitudinea geopolitică și pentru a asigura rolul Uniunii în lume, SEAE trebuie să i se aloce finanțarea necesară; reinstituie, prin urmare, toate liniile bugetare prevăzute în proiectul de buget și elimină rezervele adoptate de Consiliu în ceea ce privește fluctuația ratei de schimb a monedei euro;

o
o   o

117.  este convins că bugetul Uniunii poate contribui la abordarea în mod eficace nu doar a consecințelor, ci și a cauzelor profunde ale crizei cu care se confruntă Uniunea în prezent; consideră totuși că evenimentele neprevăzute cu impact asupra întregii Uniuni ar trebui să fie abordate prin eforturi comune și prin asigurarea de mijloace suplimentare la nivelul Uniunii, mai degrabă decât prin punerea sub semnul întrebării a unor angajamente anterioare sau prin revenirea la iluzia soluțiilor exclusiv naționale; subliniază, prin urmare, că dispozițiile privind flexibilitatea au menirea de a permite o astfel de reacție comună rapidă și ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a compensa constrângerile severe impuse de plafoanele CFM;

118.  subliniază că, la abia doi ani de la începutul noului CFM, Comisia a fost nevoită să solicite de două ori mobilizarea instrumentului de flexibilitate, precum și utilizarea marjei pentru situații neprevăzute pentru a face față unor nevoi urgente și neprevăzute care nu pot fi finanțate în cadrul plafoanelor actuale prevăzute de CFM; constată, de asemenea, că marja globală prevăzută pentru angajamente în 2015, în primul an de funcționare a acesteia, a fost epuizată imediat, iar pentru finanțarea unor noi inițiative a fost nevoie să fie reduse resursele a două programe importante ale Uniunii; subliniază că o serie de programe ale Uniunii dispun de credite de angajament reduse sau chiar nu mai dispun de credite de angajament începând din 2016 din cauza alocării anticipate a fondurilor în 2014-2015; constată că, prin urmare, este evident că plafoanele prevăzute în CFM la multe rubrici sunt prea restrânse, paralizând acțiunile Uniunii în domenii de interes major, iar mecanismele de flexibilitate disponibile în cadrul CFM și-au atins deja limitele; consideră că aceste evoluții demonstrează clar nevoia unei revizuiri autentice a CFM la mijlocul perioadei; așteaptă cu nerăbdare propuneri ambițioase din partea Comisiei în acest sens în 2016;

119.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu amendamentele la proiectul de buget general, Consiliului, Comisiei, celorlalte instituții și organe interesate, precum și parlamentelor naționale.

(1) JO L 163, 23.6.2007, p. 17.
(2) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(4) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0061.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0172.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0263.
(8) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).
(9) Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune aferent exercițiului financiar 2013 (JO L 255, 30.9.2015, p. 395).
(10) Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 470).
(11) Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă, (JO L 221, 8.8.1998, p. 23).
(12) Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2013 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2014 (Texte adoptate, P7_TA(2013)0437).
(13) Rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2014 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (Texte adoptate, P8_TA(2014)0036).
(14) Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2016 (Texte adoptate, P8_TA(2015)0172).
(15) -67 de posturi în 2014, -47 de posturi în 2015 și -57 de posturi în 2016.
(16) Întrucât s-a luat decizia politică de a exclude grupurile politice din acest calcul, reducerea respectivă se aplică părții aferente Secretariatuluidin schema de personal (număr de referință al posturilor (1 %): -57).
(17) Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 conținând observațiile ce fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2013, secțiunea IV - Curtea de Justiție (JO L 255, 30.9.2015, p. 118).


Curtea de Justiție a Uniunii Europene: numărul judecătorilor din cadrul Tribunalului ***II
PDF 331kWORD 68k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Protocolului nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (09375/1/2015 – C8-0166/2015 – 2011/0901B(COD))
P8_TA(2015)0377A8-0296/2015

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (09375/1/2015 – C8–0166/2015),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la solicitarea Curții de Justiție adresată Parlamentului și Consiliului (02074/2011),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 octombrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 69 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0296/2015),

1.  adoptă poziția în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Curții de Justiție și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 28 octombrie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE, Euratom) 2015/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Protocolului nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene

P8_TC2-COD(2011)0901B


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2015/2422.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului

La sfârșitul procesului de reformă, în cadrul Tribunalului vor activa doi judecători pentru fiecare stat membru. În consecință, pentru ca numărul femeilor să fie egal cu cel al bărbaților, ce reprezintă un obiectiv al Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 3 din TUE, în cadrul procesului de numire a candidaților pentru funcția de judecător la Tribunal, în conformitate cu articolul 254 din TFUE, guvernele statelor membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura prezența unui număr egal de femei și bărbați.

(1) Texte adoptate la 15.4.2014, P7_TA(2014)0358.


Dispozițiile referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană)***II
PDF 320kWORD 66k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1343/2011 privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) (08806/1/2015 – C8-0260/2015 – 2014/0213(COD))
P8_TA(2015)0378A8-0295/2015

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (08806/1/2015 – C8-0260/2015),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 octombrie 2014(1),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0457),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru pescuit (A8-0295/2015),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  aprobă declarația sa anexată la prezenta rezoluție;

3.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

5.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa, împreună cu declarația Parlamentului European referitoare la acesta, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European privind acordarea unor derogări în ceea ce privește utilizarea traulelor și a setcilor în activitățile de pescuit din Marea Neagră

„Parlamentul European declară că dispozițiile articolul 15a, care urmează să fie introdus în Regulamentul (UE) nr. 1343/2011, privind derogările de la interzicerea utilizării anumitor unelte de pescuit în apele costiere ale Mării Negre, au un caracter excepțional. Acestea țin cont de situația existentă în regiune, și anume de faptul că statele membre au pus în aplicare măsuri pentru a permite utilizarea uneltelor de pescuit în cauză, în conformitate cu recomandările relevante ale CGPM. Aceste informații erau deja la dispoziția Parlamentului înainte de depunerea actualei propuneri a Comisiei. Din aceste motive, Parlamentul acceptă, în contextul actual, prevederile care autorizează statele membre respective să acorde aceste derogări. Cu toate acestea, Parlamentul subliniază faptul că aceste dispoziții nu pot fi considerate un precedent și nu pot fi utilizate în acest mod în niciun viitor act juridic.”

(1) JO C 12, 15.1.2015, p. 116.
(2) Texte adoptate la 13.1.2015, P8_TA(2015)0005.


Utilizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic ***I
PDF 255kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a restricționa sau de a interzice utilizarea produselor alimentare și furajelor modificate genetic pe teritoriul lor (COM(2015)0177 – C8-0107/2015 – 2015/0093(COD))
P8_TA(2015)0379A8-0305/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

—  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0177),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0107/2015),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere avizele motivate prezentate de Camera Inferioară a Parlamentului Belgiei, de Parlamentul Spaniei, de Camera Inferioară a Parlamentului Țărilor de Jos și de Consiliul Federal al Austriei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

—  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015(1),

—  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 octombrie 2015(2),

—  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0305/2015),

1.  respinge propunerea Comisiei;

2.  invită Comisia să își retragă propunerea și să prezinte o nouă propunere;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Alimentele noi ***I
PDF 326kWORD 90k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi (COM(2013)0894 – C7-0487/2013 – 2013/0435(COD))
P8_TA(2015)0380A8-0046/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0894),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0487/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere pozițiile exprimate de Consiliu și de Parlamentul European la 29 martie 2011, când concilierea privind alimentele noi nu a avut nicio finalitate;

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Adunarea Națională din Franța și de Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 30 aprilie 2014(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0046/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 28 octombrie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2015/... al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei

P8_TC1-COD(2013)0435


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2015/2283.)

(1) JO C 311, 12.9.2014, p. 73.


Emisiile naționale de anumiți poluanți atmosferici ***I
PDF 707kWORD 435k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 28 octombrie 2015 privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici și de modificare a Directivei 2003/35/CE (COM(2013)0920 – C7-0004/2014 – 2013/0443(COD))(1)
P8_TA(2015)0381A8-0249/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Cel de al șaptelea Program de acțiune pentru mediu18 confirmă obiectivul pe termen lung al politicii Uniunii în domeniul calității aerului, și anume acela de a atinge niveluri de calitate a aerului care nu determină un impact negativ și riscuri semnificative asupra sănătății umane și asupra mediului și solicită, în acest sens, respectarea deplină a legislației actuale a Uniunii privind calitatea aerului și a obiectivelor și acțiunilor strategice pentru perioada de după 2020, depunerea de eforturi sporite în zonele în care populația și ecosistemele sunt expuse la niveluri ridicate de poluanți atmosferici și consolidarea sinergiilor dintre legislația privind calitatea aerului și obiectivele politicii Uniunii stabilite în special cu privire la schimbările climatice și la biodiversitate.
(2)  Cel de al șaptelea Program de acțiune pentru mediu18 confirmă obiectivul pe termen lung al politicii Uniunii în domeniul calității aerului, și anume acela de a atinge niveluri de calitate a aerului care nu determină un impact negativ și riscuri semnificative asupra sănătății umane și asupra mediului și solicită, în acest sens, respectarea deplină a legislației actuale a Uniunii privind calitatea aerului și a obiectivelor și acțiunilor strategice pentru perioada de după 2020, depunerea de eforturi sporite în zonele în care populația și ecosistemele sunt expuse la niveluri ridicate de poluanți atmosferici și consolidarea sinergiilor dintre legislația privind calitatea aerului și obiectivele politicii Uniunii stabilite în special cu privire la schimbările climatice și la biodiversitate. Politica agricolă comună pentru perioada 2014-2020 oferă statelor membre posibilitatea de a contribui la asigurarea calității aerului prin măsuri specifice. Realizarea unor evaluări suplimentare va permite o înțelegere mai bună a efectelor acestor măsuri.
__________________
__________________
18 Propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”, COM(2012)0710, 29.11.2012.
18 Propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”, COM(2012)0710, 29.11.2012.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Statele membre și Uniunea sunt părți semnatare ale Convenției de la Minamata din 2013 privind mercurul, al cărei obiectiv este îmbunătățirea sănătății umane și a protecției mediului prin reducerea emisiilor de mercur provenite din surse existente și din surse noi. Prezenta directivă ar trebui să contribuie la reducerea emisiilor de mercur din Uniune în conformitate cu cerințele exprimate în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 28 ianuarie 2005 cu privire la Strategia comunitară privind mercurul și Convenția de la Minamata privind mercurul.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)   Prin urmare, sistemul de plafoane naționale de emisie stabilit de Directiva 2001/81/CE ar trebui revizuit pentru a se alinia la angajamentele internaționale ale Uniunii și ale statelor membre.
(6)   Prin urmare, sistemul de plafoane naționale de emisie stabilit de Directiva 2001/81/CE ar trebui revizuit pentru a se asigura conformitatea cu angajamentele internaționale ale Uniunii și ale statelor membre.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 8
(8)   De asemenea, prezenta directivă ar trebui să contribuie la atingerea obiectivelor privind calitatea aerului stabilite în legislația Uniunii și la atenuarea efectelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efect nociv asupra climei, precum și la îmbunătățirea calității aerului la nivel mondial.
(8)   De asemenea, prezenta directivă ar trebui să contribuie la atingerea, în mod rentabil, a obiectivelor privind calitatea aerului stabilite în legislația Uniunii și la atenuarea efectelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efect nociv asupra climei pe lângă îmbunătățirea calității aerului la nivel mondial, precum și prin îmbunătățirea sinergiilor cu politica Uniunii privind clima și energia și asigurarea evitării suprapunerilor în legislația în vigoare a Uniunii. Prezenta directiva ar trebui să se armonizeze îndeosebi cu evoluțiile la nivelul Uniunii și la nivel internațional în materie de combatere a schimbărilor climatice, printre care cadrul de politică 2030 pentru climă și energie și un acord obligatoriu cuprinzător, la nivel global, privind schimbările climatice, dar fără a se limita la acestea.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 8 a (nou)
(8a)  Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să contribuie la reducerea costurilor legate de sănătate determinate de poluarea aerului în Uniunea Europeană prin îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni și ar trebui să faciliteze tranziția către o economie verde.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 8 b (nou)
(8b)  Pentru a reduce emisiile provenite din transportul maritim, trebuie asigurată punerea în aplicare deplină și la timp a limitelor stabilite în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI), precum și aplicarea strictă a Directivei 2012/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului1a. Este, de asemenea, nevoie de măsuri suplimentare pentru a controla emisiile generate de transportul maritim. Uniunea și statele membre ar trebui să aibă în vedere definirea unor domenii noi de control al emisiilor și ar trebui să continue să colaboreze în cadrul OIM în vederea unei reduceri suplimentare a emisiilor.
______________
1a Directiva 2012/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului privind reducerea conținutului de sulf din combustibilii marini (JO L 327, 27.11.2012, p. 1).
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 9
(9)   Statele membre ar trebui să respecte angajamentele de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă pentru 2020 și 2030. Pentru a asigura progrese demonstrabile în vederea îndeplinirii angajamentelor pentru 2030, statele membre ar trebui să atingă nivelurile intermediare de emisii în 2025, care sunt stabilite pe baza unei traiectorii liniare între nivelurile de emisii pentru 2020 și cele definite prin intermediul angajamentelor de reducere a emisiilor pentru 2030, cu excepția cazului în care acest lucru ar genera costuri disproporționate. În situația în care emisiile pentru 2025 nu pot fi limitate în măsura stabilită, statele membre ar trebui să explice motivele în rapoartele pe care le elaborează în temeiul prezentei directive.
(9)   Pentru a limita emisiile în atmosferă a poluanților atmosferici și pentru a contribui în mod eficace la obiectivul Uniunii de a obține o calitate a aerului care nu determină efecte negative și riscuri majore cu privire la sănătate și pentru a reduce nivelurile și depunerea poluanților cu efect de acidifiere și de eutrofizare sub cantitățile și nivelurile critice, în prezenta directivă se stabilesc, pentru 2020, 2025 și 2030, angajamente obligatorii de reducere a emisiilor la nivel național.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 11
(11)   Pentru promovarea îndeplinirii angajamentelor de reducere a emisiilor la nivel național și a nivelurilor intermediare de emisii, într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, statele membre ar trebui să aibă dreptul să contabilizeze reducerea emisiilor provenite din traficul maritim internațional, în cazul în care emisiile din acest sector sunt mai mici decât nivelurile de emisii care ar rezulta în urma respectării standardelor impuse de dreptul Uniunii, printre care limitele conținutului de sulf din combustibili stabilite în Directiva 1999/32/CE a Consiliului21. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a îndeplini în comun angajamentele și nivelurile intermediare de emisii asumate cu privire la metan (CH4) și să facă apel, în acest sens, la Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului22. În scopul verificării respectării plafoanelor de emisie, a angajamentelor de reducere a emisiilor și a nivelurilor intermediare de emisii, statele membre și-ar putea adapta inventarele naționale de emisii în vederea obținerii unei mai bune înțelegeri științifice și a unor metodologii îmbunătățite cu privire la emisii. În cazul în care nu se respectă condițiile stabilite de prezenta directivă, Comisia ar putea să se opună utilizării de către un stat membru a oricăruia dintre aceste mecanisme de flexibilitate.
(11)   Pentru promovarea îndeplinirii angajamentelor de reducere a emisiilor la nivel național, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a îndeplini în comun angajamentele de emisii asumate cu privire la metan (CH4) și să facă apel, în acest sens, la Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului22. În scopul verificării respectării plafoanelor de emisie, a angajamentelor de reducere a emisiilor, statele membre și-ar putea adapta inventarele naționale de emisii în vederea obținerii unei mai bune înțelegeri științifice și a unor metodologii îmbunătățite cu privire la emisii. În cazul în care nu se respectă condițiile stabilite de prezenta directivă, Comisia ar putea să se opună utilizării de către un stat membru a acestor mecanisme de flexibilitate.
__________________
__________________
21 Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi și de modificare a Directivei 93/12/CEE (JO L 121, 11.5.1999, p. 13).
22 Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (JO L 140, 5.6.2009, p. 136).
22 Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (JO L 140, 5.6.2009, p. 136).
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 12
(12)   Statele membre ar trebui să adopte și să pună în aplicare un program național de control al poluării atmosferice, în scopul de a îndeplini cerințele de reducere a emisiilor și nivelurile intermediare de emisii și de a contribui în mod eficient la realizarea obiectivelor Uniunii privind calitatea aerului. În acest sens, statele membre ar trebui să țină seama de necesitatea de a reduce emisiile în zonele și aglomerările afectate de concentrații excesive de poluanți atmosferici și/sau în zonele care contribuie în mod semnificativ la poluarea aerului din alte zone și aglomerări, inclusiv din țările învecinate. În acest scop, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să contribuie la punerea cu succes în aplicare a unor planuri privind calitatea aerului adoptate în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului23.
(12)   Statele membre ar trebui să adopte și să pună în aplicare un program național de control al poluării atmosferice, în scopul de a îndeplini cerințele de reducere a emisiilor și de a contribui în mod eficient la realizarea obiectivelor Uniunii privind calitatea aerului. În acest sens, statele membre ar trebui să țină seama de necesitatea de a reduce emisiile în zonele și aglomerările afectate de concentrații excesive de poluanți atmosferici și/sau în zonele care contribuie în mod semnificativ la poluarea aerului din alte zone și aglomerări, inclusiv din țările învecinate. În acest scop, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să contribuie la punerea cu succes în aplicare a unor planuri privind calitatea aerului adoptate în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului.23
__________________
__________________
23 Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).
23 Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 13
(13)  În scopul reducerii emisiilor atmosferice de NH3 și PM2,5 provenite de la principalele surse, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să includă măsurile aplicabile sectorului agricol. Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a pune în practică și alte măsuri în afara celor prevăzute în prezenta directivă, cu un nivel echivalent de performanță de mediu, în funcție de circumstanțele naționale specifice.
(13)  În scopul reducerii emisiilor atmosferice de NH3, CH4 și PM2,5 provenite de la principalele surse, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să includă măsurile aplicabile sectorului agricol. Aceste măsuri ar trebui să fie rentabile și să se bazeze pe informații și date specifice, ținând seama de progresul științific și de măsurile anterioare luate de statele membre. În plus, ar fi indicată elaborarea unor orientări puse în comun la nivelul Uniunii privind bunele practici pentru utilizarea amoniacului în agricultură, în încercarea de a reduce aceste emisii. Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a pune în practică și alte măsuri în afara celor prevăzute în prezenta directivă, cu un nivel echivalent de performanță de mediu, în funcție de circumstanțele naționale specifice.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  Pentru a reduce emisiile provenite din sursele principalele, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să cuprindă măsuri aplicabile tuturor sectoarelor relevante, inclusiv agriculturii, industriei, transportului rutier, utilajelor mobile nerutiere, transportului naval intern și interior, încălzirii locuințelor și solvenților. Statele membre ar trebui să fie îndrituite să pună în practică și alte măsuri în afara celor prevăzute în prezenta directivă, cu un nivel echivalent de performanță de mediu, care să țină seama de circumstanțele naționale specifice.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 13 b (nou)
(13b)  La adoptarea măsurilor care să fie incluse în programele naționale de control al poluării atmosferice aplicabile sectorului agricol, statele membre ar trebui să garanteze că se ține seama pe deplin de impactul asupra exploatațiilor agricole mici și medii și că acest impact nu determină costuri suplimentare semnificative care nu pot fi suportate de exploatațiile respective. Îmbunătățirea calității aerului ar trebui realizată prin măsuri proporționale, care garantează viitorul exploatațiilor agricole. Programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să asigure un echilibru între creșterea animalelor și controlul poluării.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 13 c (nou)
(13c)  Măsurile luate în temeiul programelor naționale de controlare a poluării atmosferice pentru a preveni emisiile de NH3, CH4 și PM2,5 în sectorul agricol ar trebui să fie eligibile pentru sprijin financiar, printre altele în cadrul fondurilor de dezvoltare rurală, în special în cazul măsurilor luate de exploatațiile agricole mici și medii care necesită modificări semnificative a practicilor sau al investițiilor semnificative cum ar fi pășunatul extensiv, agroecologia, digestia anaerobă pentru producția de biogaz din deșeuri agricole și sistemele puțin poluante de adăpostire a animalelor.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 14 a (nou)
(14a)  Pentru a îmbunătăți calitatea aerului, în special în zonele urbane, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să cuprindă măsuri de reducere a emisiilor de oxizi de azot și a particulelor în suspensie în aceste zone.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 15 a (nou)
(15a)  Conform Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului și potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, populația ar trebui să beneficieze de un acces extins la justiție pentru a se asigura punerea în aplicare și în execuție eficace a prezentei directive și a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 15 b (nou)
(15b)  Pentru a asigura eficiența prezentei directive și a măsurilor adoptate în vederea îndeplinirii obiectivelor sale este nevoie de inspecții de mediu și de acțiuni de supraveghere a pieței.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 15 c (nou)
(15c)  Atunci când evaluează sinergiile dintre politica UE privind calitatea aerului și politica privind clima și energia, Comisia ar trebui să ia în considerare studiul serviciului de cercetare al Parlamentului European întitulat „Calitatea aerului. Evaluare de impact complementară a interacțiunilor dintre politica UE privind calitatea aerului și politica privind clima și energia.
Amendamentul 123
Propunere de directivă
Considerentul 20
(20)  Este necesar să se modifice Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului26 în vederea asigurării coerenței prezentei directive cu Convenția de la Aarhus din 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu.
(20)  Este necesar să se modifice Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului26 în vederea asigurării coerenței prezentei directive și a Directivei 2008/50/CE cu Convenția de la Aarhus din 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu.
__________________
__________________
26 Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L156, 25.6.2003, p. 17).
26 Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 21
(21)  Pentru a ține seama de evoluțiile tehnice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să îi fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea orientărilor referitoare la raportare, prevăzute în anexa I, precum și în partea 1 din anexa III și în anexele IV și V, în vederea adaptării acestora la progresul tehnic. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să realizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.
(21)  Pentru a ține seama de evoluțiile tehnice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să îi fie delegată Comisiei, pentru o perioadă determinată, în ceea ce privește modificarea orientărilor referitoare la raportare, prevăzute în anexa I, precum și în partea 1 din anexa III și în anexele IV și V, în vederea adaptării acestora la progresul tehnic. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să realizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Considerentul 26 a (nou)
(26a)  Țările candidate și potențial candidate ar trebui să își alinieze legislațiile naționale la prezenta directivă în cel mai mare grad posibil.
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 a (nou)
Prezenta directivă vizează limitarea emisiilor atmosferice de poluanți cu efect de acidifiere și de eutrofizare, de precursori ai ozonului, de particule în suspensie primare și de precursori ai particulelor în suspensie secundare, precum și de alți poluanți atmosferici, contribuind astfel la:
(a)  îndeplinirea obiectivului pe termen lung al Uniunii de a atinge niveluri de calitate a aerului care să nu aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului și sănătății umane și nici să prezinte riscuri pentru acestea, în conformitate cu orientările privind calitatea aerului publicate de Organizația Mondială a Sănătății;
(b)  îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de biodiversitate și ecosisteme, prin reducerea nivelurilor și a depunerii de poluanți atmosferici cu efect de acidifiere și de eutrofizare, precum și a altor poluanți, inclusiv a ozonului troposferic, sub cantitățile și nivelurile critice;
(c)  îndeplinirea obiectivelor privind calitatea aerului, astfel cum se prevede în actele legislative ale Uniunii;
(d)  atenuarea efectelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt și prin îmbunătățirea sinergiilor cu politica Uniunii privind clima și energia.
Prezenta directivă este armonizată îndeosebi cu evoluțiile de la nivelul Uniunii și de la nivel internațional în materie de combatere a schimbărilor climatice, printre care cadrul de politică 2030 pentru climă și energie și un acord obligatoriu cuprinzător, la nivel global, privind schimbările climatice, fără a se limita la acestea.
Amendamentul 131
Propunere de directivă
Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 2
2.   „precursori ai ozonului” înseamnă oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, metan și monoxid de carbon;
2.   „precursori ai ozonului” înseamnă oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici și monoxid de carbon;
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Articolul 3 – punctul 3 a (nou)
3a.  „încărcare critică” înseamnă o estimare cantitativă a unei expuneri la unul sau mai mulți poluanți, expunerea la o cantitate mai mică decât aceasta neproducând efecte nocive semnificative asupra unor elemente sensibile specifice din mediu, conform cunoștințelor actuale;
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Articolul 3 – punctul 3 b (nou)
3b.  „nivel critic” înseamnă concentrația de poluanți din atmosferă sau fluxurile pentru receptori peste care, conform cunoștințelor actuale, se pot produce efecte nocive directe asupra receptorilor, precum ființe umane, plante, ecosisteme sau materiale;
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Articolul 3 – punctul 4 a (nou)
4a.  „ozon de la nivelul solului” înseamnă ozonul prezent în stratul inferior al troposferei;
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Articolul 3 – punctul 4 b (nou)
4b.  „compuși organici volatili” sau „COV” înseamnă toți compușii organici rezultați din activități umane, alții decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici prin reacții cu oxizii de azot în prezența luminii solare;
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Articolul 3 – punctul 6 a (nou)
6a.  „plafon național de emisie” înseamnă cantitatea maximă dintr-o substanță, exprimată în kilotone, care poate fi emisă dintr-un stat membru în decursul unui an calendaristic;
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Articolul 3 – punctul 9
9.  „trafic maritim internațional” înseamnă navigația pe mare și în ape de coastă cu nave înregistrate sub orice pavilion, cu excepția navelor de pescuit, care pleacă de pe teritoriul unei țări și sosesc pe teritoriul unei alte țări;
eliminat
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Articolul 3 – punctul 12 a (nou)
12a.  „politici ale UE privind poluarea atmosferică în funcție de sursă” înseamnă acele regulamente sau directive care, independent de obligațiile prevăzute în regulamentele sau directivele respective, au drept obiectiv parțial sau integral reducerea emisiilor de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuși organici volatili nemetanici (COVnm), amoniac (NH3), particule în suspensie (PM2,5) și metan (CH4), adoptând măsuri de atenuare a emisiilor la sursă, incluzând cel puțin, însă nu numai, reducerea emisiilor realizată prin:
—  Directiva 94/63/CE1a,
—  Directiva 97/68/CE1b,
—  Directiva 98/70/CE1c;
—  Directiva 1999/32/CE1d,
—  Directiva 2009/126/CE1e,
—  Directiva 2004/42/CE1f,
—  Directiva 2007/46/CE1g, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 715/20071h,
Regulamentul (CE) nr. 79/20091i;
Regulamentul (CE) nr. 595/2009 1j și Regulamentul (CE) nr. 661/20091k,
—  Directiva 2010/75/UE1l,
—  Regulamentul (UE) nr. 167/20131m,
—  Regulamentul (UE) nr. 168/20131n,
—  Directiva 2014/94/UE1o.
_______________________
1a Directiva 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților (JO L 365, 31.12.1994, p. 24).
1b Directiva 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de particule provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră (JO L 59, 27.2.1998, p. 1).
1c Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului (JO L 350, 28.12.1998, p. 58).
1d Directiva Consiliului 1999/32/CE din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf al anumitor combustibili lichizi și de modificare a Directivei 93/12/CEE (JO L 121, 11.5.1999, p. 13).
1e Directiva 2009/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 privind etapa a II-a de recuperare a vaporilor de benzină în timpul alimentării autovehiculelor la stațiile de benzină (JO L 285, 31.10.2009, p. 36).
1f Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor și de modificare a Directivei 1999/13/CE (JO L 143, 30.4.2004, p. 87).
1g Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).
1h Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1).
1i Regulamentul (CE) nr. 79/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE (JO L 35, 4.2.2009, p. 32).
1j Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1).
1k Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1).
1l Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).”
1m Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p.1).
1n Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).
1o Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Articolul 3 – punctul 12 b (nou)
12b.  „publicul în cauză” înseamnă publicul care este afectat sau care poate fi afectat de emisiile de poluanți în atmosferă, sau care este interesat de acestea; în scopul prezentei definiții, se consideră că organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului, organizațiile de consumatori, organizațiile care reprezintă interesele populațiilor vulnerabile și alte organisme relevante din domeniul sănătății care îndeplinesc cerințele în conformitate cu legislația națională sunt interesate de aceste emisii.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1
1.   Statele membre trebuie cel puțin să își limiteze emisiile antropice anuale de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuși organici volatili nemetanici (COVnm), amoniac (NH3), particule în suspensie (PM2,5) și metan (CH4), în conformitate cu angajamentele naționale de reducere a emisiilor care se aplică începând cu 2020 și 2030, astfel cum se prevede în anexa II.
(1)   Statele membre își limitează cel puțin emisiile antropice anuale de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuși organici volatili nemetanici (COVnm), amoniac (NH3), particule în suspensie (PM2,5) , în conformitate cu angajamentele naționale de reducere a emisiilor care se aplică începând cu 2020, 2025 și 2030, astfel cum se prevede în anexa II.
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)
(1a)  Statele membre trebuie cel puțin să își limiteze emisiile antropice anuale de metan (CH4) cu excepția emisiilor de metan enteric produs de animalele rumegătoare în conformitate cu angajamentele naționale de reducere a emisiilor care se aplică începând cu 2030, astfel cum se prevede în anexa II.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 2 – paragraful 1
(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a limita emisiile lor antropice pentru anul 2025 de SO2, NOx, COVnm, NH3, PM2,5 și CH4. Nivelurile acestor emisii se stabilesc pe baza combustibililor vânduți, prin intermediul unei traiectorii de reducere liniare între nivelurile de emisii pentru 2020 și nivelurile de emisii definite de angajamentele naționale de reducere a emisiilor pentru 2030.
(2)  Statele membre transmit actualizări ale progreselor realizate pentru îndeplinirea angajamentelor lor naționale de reducere a emisiilor în rapoartele pe care le transmit Comisiei în conformitate cu articolul 9.
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 3 – partea introductivă
(3)   În vederea respectării dispozițiilor de la alineatele (1) și (2), următoarele emisii nu sunt luate în considerare:
(3)   În vederea respectării dispozițiilor de la alineatul (1), următoarele emisii nu sunt luate în considerare:
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 3 – litera d
(d)   emisiile provenite de la traficul maritim internațional, fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1).
(d)   emisiile provenite de la traficul maritim internațional.
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1
1.  În vederea respectării nivelurilor intermediare de emisii stabilite pentru 2025 în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) și a angajamentelor naționale de reducere a emisiilor de NOx, SO2 și PM2,5 stabilite în anexa II, care se aplică începând cu 2030, statele membre pot să compenseze reducerile de emisii de NOx, SO2 și PM2,5 provenite de la traficul maritim internațional cu emisiile de NOx, SO2 și PM2,5 eliberate de alte surse în același an, cu condiția ca acestea să îndeplinească următoarele cerințe:
eliminat
(a)  reducerea emisiilor are loc în zonele maritime care fac parte din apele teritoriale ale statelor membre, în zone economice exclusive sau în zone de control al poluării, în cazul în care au fost stabilite astfel de zone;
(b)  statele membre au adoptat și au pus în aplicare măsuri eficiente de monitorizare și de inspecție, pentru a asigura buna funcționare a acestui mecanism de flexibilitate;
(c)  statele membre au pus în aplicare măsuri pentru a înregistra reduceri ale emisiilor de NOx, SO2 și PM2,5 provenite de la traficul maritim internațional mai mari decât nivelurile de emisii care s-ar atinge prin respectarea standardelor Uniunii aplicabile emisiilor de NOx, SO2 și PM2,5 și au demonstrat un nivel adecvat de cuantificare a reducerilor suplimentare de emisii rezultate în urma aplicării acestor măsuri;
(d)  statele membre nu au compensat mai mult de 20 % din reducerile de emisii de NOx, SO2 și PM2,5 calculate în conformitate cu litera (c), cu condiția ca respectiva compensare să nu ducă la nerespectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor pentru 2020 stabilite în anexa II.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – partea introductivă
(2)  Statele membre își pot executa în comun angajamentele de reducere a emisiilor de metan și nivelurile intermediare de emisii menționate în anexa II, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:
(2)  Statele membre își pot executa în comun angajamentele de reducere a emisiilor de metan menționate în anexa II, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 3
3.   Statele membre pot stabili inventare naționale de emisii anuale ajustate pentru SO2, NOx, NH3, COVnm și PM2,5, în conformitate cu anexa IV, în cazul în care nerespectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor sau a nivelurilor intermediare de emisii ar rezulta din aplicarea unor metode îmbunătățite de inventariere a emisiilor, actualizate în conformitate cu cunoștințele științifice.
(3)   Statele membre pot stabili inventare naționale de emisii anuale ajustate pentru SO2, NOx, NH3, COVnm și PM2,5, în conformitate cu anexa IV, în cazul în care nerespectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor ar rezulta din aplicarea unor metode îmbunătățite de inventariere a emisiilor, actualizate în conformitate cu cunoștințele științifice.
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 4
4.   Statele membre care intenționează să aplice alineatele (1), (2) și (3) informează Comisia cu privire la acest fapt până la data de 30 septembrie a anului care precede anul de raportare în cauză. Informațiile transmise Comisiei includ poluanții și sectoarele vizate și, în cazul în care sunt disponibile, informații cu privire la amploarea impactului asupra inventarelor naționale de emisii.
(4)   Statele membre care intenționează să aplice mecanismele de flexibilitate prevăzute în prezenta directivă informează Comisia cu privire la acest fapt până la data de 31 decembrie a anului care precede anul de raportare în cauză. Informațiile transmise Comisiei includ poluanții și sectoarele vizate și, în cazul în care sunt disponibile, informații cu privire la amploarea impactului asupra inventarelor naționale de emisii.
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 5 – paragraful 1
(5)  Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, analizează și evaluează dacă utilizarea oricăruia dintre mecanismele de flexibilitate pentru un anumit an îndeplinește cerințele și criteriile relevante.
(5)  Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, analizează și evaluează dacă utilizarea unui mecanism de flexibilitate sau de ajustare pentru un anumit an îndeplinește cerințele și criteriile relevante.
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 5 – paragraful 2
În cazul în care Comisia nu ridică obiecții în termen de nouă luni de la data primirii raportului relevant menționat la articolul 7 alineatele (4), (5) și (6), statul membru în cauză consideră că aplicarea mecanismului de flexibilitate este acceptată și valabilă pentru anul respectiv. În cazul în care Comisia consideră că utilizarea unui mecanism de flexibilitate nu este în conformitate cu cerințele și criteriile aplicabile, aceasta adoptă o decizie și informează statul membru cu privire la faptul că mecanismul în cauză nu poate fi acceptat.
În cazul în care Comisia nu ridică obiecții în termen de șase luni de la data primirii raportului relevant menționat la articolul 7 alineatele (5) și (6), statul membru în cauză consideră că aplicarea mecanismului de flexibilitate este acceptată și valabilă pentru anul respectiv. În cazul în care Comisia consideră că utilizarea unui mecanism de flexibilitate nu este în conformitate cu cerințele și criteriile aplicabile, în termen de nouă luni de la data primirii raportului relevant, Comisia adoptă o decizie și informează statul membru cu privire la faptul că mecanismul în cauză nu poate fi acceptat. Decizia este însoțită de o justificare.
Amendamentul 43
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 6
6.   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să se precizeze normele detaliate pentru utilizarea mecanismelor de flexibilitate, astfel cum se menționează la alineatele (1), (2) și (3), în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14.
(6)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să se precizeze normele detaliate pentru utilizarea unui mecanism de flexibilitate, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3), în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14.
Amendamentul 44
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1
1.   Statele membre elaborează și adoptă un program național de control al poluării atmosferice în conformitate cu partea 2 din anexa III, în vederea limitării emisiilor antropice anuale în conformitate cu articolul 4.
(1)   Statele membre elaborează și adoptă un program național de control al poluării atmosferice în conformitate cu partea 2 din anexa III, în vederea limitării emisiilor anuale în conformitate cu articolul 4 și a realizării obiectivelor prezentei directive în conformitate cu articolul 1.
Amendamentul 45
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera a a (nouă)
(aa)  iau în considerare rentabilitatea măsurilor de reducere a emisiilor și țin seama de reducerile emisiilor care au fost realizate sau, în cazul în care statul membru acordă prioritate măsurilor sale de reducere a emisiilor, care pot fi realizate prin aplicarea legislației existente a Uniunii;
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera a b (nouă)
(ab)  acordă prioritate unor măsuri de politică specifice prin care se urmărește reducerea riscurilor la adresa sănătății grupurilor de persoane vulnerabile și asigurarea conformității cu obiectivul de reducere a expunerii stabilit în conformitate cu Secțiunea B din anexa XIV la Directiva 2008/50/CE;
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)   țin seama de necesitatea de a reduce emisiile de poluanți atmosferici pentru îndeplinirea obiectivelor de calitate a aerului pe teritoriul lor și, după caz, în statele membre vecine;
(b)   reduc emisiile de poluanți atmosferici pentru îndeplinirea obiectivelor de calitate a aerului pe teritoriul lor, îndeosebi valorile­‑limită prevăzute în Directiva 2008/50/CE, și, după caz, în statele membre vecine;
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b a (nouă)
(ba)  cuantifică reducerile de emisii suplimentare necesare pentru a atinge, până în 2030, niveluri de calitate a aerului ambiant egale sau mai mici decât nivelurile recomandate de Organizația Mondială a Sănătății;
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b b (nouă)
(bb)  cuantifică reducerile de emisii suplimentare necesare pentru a atinge cantitățile și nivelurile critice pentru protecția mediului până în 2030;
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b c (nouă)
(bc)  identifică măsurile care se impun pentru a îndeplini obiectivele menționate la literele (ba) și (bb);
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c a (nouă)
(ca)  sprijină reorientarea investițiilor către tehnologii nepoluante și eficiente și o producție sustenabilă cu ajutorul stimulentelor fiscale;
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c b (nouă)
(cb)  evaluează măsura în care diferitele regiuni geografice naționale au nevoi și greutăți diferite în combaterea poluării atmosferice;
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera d a (nouă)
(da)  asigură că autoritățile competente relevante monitorizează eficacitatea măsurilor puse în aplicare de statele membre în vederea conformității cu prezenta directivă și, dacă este necesar, sunt împuternicite să întreprindă acțiuni.
Amendamentul 124
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Comisia se asigură că toate politicile UE privind poluarea atmosferică în funcție de sursă își îndeplinesc scopul urmărit și contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii privind calitatea aerului.
În acest scop, Comisia și statele membre convin imediat asupra noii propuneri de regulament Euro 6 privind emisiile în condiții reale de condus (RDE) aflată în curs de examinare.
Noua metodă de omologare de tip se aplică cel târziu din 2017 și asigură faptul că poluanții precum NOx și particulele în suspensie (PM2,5 și PM10) sunt limitați efectiv pe baza unor factori de conformitate care sunt necesari pentru a reflecta condițiile reale de condus. Noile încercări sunt independente și transparente.
Acești factori de conformitate sunt stricți și cuantificați astfel încât să reprezinte numai incertitudinea procedurii de încercare RDE.
Amendamentul 55
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 b (nou)
(2b)  Statele membre stabilesc un sistem de inspecții de mediu de rutină și extraordinare și supraveghere a pieței și raportare publică pentru sursele mobile și staționare pentru a se asigura că politicile și măsurile reușesc să determine reduceri de emisii în condiții de funcționare reale.
Până la ... *, Comisia prezintă o propunere legislativă privind un sistem la nivelul Uniunii de testare a procedurilor de inspecție periodică și a raportării publice a standardelor de emisii pentru vehiculele utilitare ușoare, administrate de autoritatea competentă relevantă, pentru a verifica dacă vehiculele și motoarele respectă standardul Euro 6 pe întreaga durată a ciclului lor de viață.
______________
*Doi ani de la data transpunerii prezentei directive.
Amendamentul 56
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 3 a (nou)
(3a)  Statele membre pot sprijini eliminarea treptată a surselor de emisii minore încurajând înlocuirea, în sectorul transporturilor și furnizării de combustibili, a furtunurilor poroase cu tehnologii cu zero emisii.
Amendamentul 57
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 4 – litera b
(b)   statele membre decid să utilizeze oricare dintre mecanismele de flexibilitate prevăzute la articolul 5.
(b)   statele membre decid să utilizeze un mecanism de flexibilitate prevăzut la articolul 5.
Amendamentul 58
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 4 – paragraful 1 a (nou)
Programele naționale de control al poluării atmosferice indică dacă statele membre intenționează să recurgă la un mecanism de flexibilitate prevăzut la articolul 5.
Amendamentul 59
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 5
5.   În conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, statele membre consultă publicul și autoritățile competente care, prin natura responsabilităților ecologice specifice pe care le au în domeniul poluării atmosferice, al calității aerului și al gestionării acesteia la toate nivelurile, ar putea fi interesate de punerea în aplicare a programelor naționale de control al poluării atmosferice, cu privire la proiectele lor de programe de control al poluării atmosferice și la orice actualizare semnificativă efectuată înainte de finalizarea acestora. După caz, se inițiază consultări transfrontaliere în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii.
(5)   În conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, statele membre consultă autoritățile competente care, prin natura responsabilităților ecologice specifice pe care le au în domeniul poluării atmosferice, al calității aerului și al gestionării acesteia la toate nivelurile, ar putea fi interesate de punerea în aplicare a programelor naționale de control al poluării atmosferice, cu privire la proiectele lor de programe de control al poluării atmosferice și la toate actualizările efectuate înainte de finalizarea acestora. Aceste consultări includ autoritățile locale sau regionale responsabile cu implementarea politicilor de reducere a emisiilor în zone și/sau aglomerări specificate și nu exclud zonele și/sau aglomerările situate în cel puțin două state membre.
Amendamentul 60
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 5 – paragraful 1 a (nou)
Statele membre se asigură, în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, că membrii publicului interesat sunt consultați într-un stadiu timpuriu al elaborării și revizuirii proiectelor de programe naționale de control al poluării atmosferice și al actualizărilor efectuate înainte de finalizarea acestora. Dacă este necesar, se inițiază consultări transfrontaliere în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, inclusiv articolul 25 din Directiva 2008/50/CE.
Amendamentul 61
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 5 a (nou)
(5a)  Statele membre desemnează propriul organism de experți independent pentru a efectua o revizuire a proiectelor de programe naționale de control al poluării atmosferice care să evalueze acuratețea informațiilor și gradul de adecvare al politicilor și măsurilor cuprinse în aceste programe. Rezultatele acestei revizuiri sunt făcute publice înainte de publicarea proiectelor de programe naționale de control al poluării atmosferice pentru a facilita participarea semnificativă a publicului.
Amendamentul 62
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 6 – paragraful 1 a (nou)
Comisia furnizează orientări privind măsurile de reducere a emisiilor neincluse în partea 1 din anexa III, printre care încălzirea locuințelor și transportul rutier, pe care statele membre le pot include în programul național de control al poluării atmosferice.
Amendamentul 63
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 8
8.   Comisia poate stabili orientări privind elaborarea și punerea în aplicare a programelor naționale de control al poluării atmosferice.
(8)   Comisia stabilește orientări privind elaborarea și punerea în aplicare a programelor naționale de control al poluării atmosferice.
Amendamentul 64
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 9
9.   Comisia poate stabili, de asemenea, sub forma unor acte de punere în aplicare, formatul și informațiile necesare privind programele naționale de control al poluării atmosferice elaborate de statele membre. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14.
(9)   Comisia stabilește, de asemenea, sub forma unor acte de punere în aplicare, formatul și informațiile necesare privind programele naționale de control al poluării atmosferice elaborate de statele membre. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14.
Amendamentul 65
Propunere de directivă
Articolul 6 a (nou)
Articolul 6a
Fondul pentru aer curat
Comisia facilitează accesul la sprijin financiar pentru a asigura că pot fi luate măsuri adecvate pentru respectarea obiectivelor stabilite prin prezenta directivă.
Aceasta include finanțarea disponibilă, printre altele, prin:
(a)  finanțare agricolă, inclusiv cea disponibilă în cadrul politicii agricole comune 2014-2020, astfel cum va fi revizuită în 2017 (intermediar) pentru a include calitatea aerului drept bun public, cu referire specială la amoniac sau metan sau ambele, pentru a oferi statelor membre și autorităților regionale și locale relevante oportunitatea de a contribui la reducerea emisiilor prin măsuri specifice, precum și asistența necesară pentru a o face;
(b)  viitoarele programe de lucru din Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare;
(c)  Fondurile structurale și de investiții europene;
(d)  instrumente de finanțare a măsurilor de protecție a mediului și a climei, precum LIFE;
(e)  orice combinație a surselor de mai sus.
Comisia garantează că procedurile de finanțare sunt simple, transparente și accesibile diferitelor niveluri de guvernare.
Comisia evaluează posibilitatea creării unui ghișeu unic unde entitățile pot găsi cu ușurință disponibilitatea fondurilor și procedurile legate de accesarea proiectelor care abordează îngrijorările legate de poluarea atmosferică.
Amendamentul 67
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 4
4.  Statele membre care aplică mecanismul de flexibilitate prevăzut la articolul 5 alineatul (1) includ următoarele informații în cadrul raportului informativ de inventariere din anul respectiv:
eliminat
(a)  cantitatea emisiilor de NOx, SO2 și PM2,5 care s-ar fi înregistrat în cazul în care nu ar fi existat o zonă de control al emisiilor;
(b)  nivelul reducerilor de emisii înregistrat în partea din statul membru care se află în zona de control al emisiilor, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (c);
(c)  măsura în care aplică acest mecanism de flexibilitate;
(d)  toate datele suplimentare pe care statele membre le pot considera necesare pentru facilitarea unei evaluări complete de către Comisie, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, a condițiilor în care a fost pus în aplicare mecanismul de flexibilitate.
Amendamentul 68
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 7
7.   Statele membre elaborează inventarele de emisii, inclusiv inventarele ajustate de emisii, estimările de emisii și raportul informativ de inventariere în conformitate cu anexa IV.
(7). Statele membre elaborează inventarele de emisii, inclusiv, dacă este cazul, inventarele ajustate de emisii, estimările de emisii și raportul informativ de inventariere în conformitate cu anexa IV.
Amendamentul 69
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1
1.   Statele membre asigură, în cazul în care este posibil, monitorizarea impactului negativ al poluării atmosferice asupra ecosistemelor în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa V.
(1)   Statele membre monitorizează impactul negativ al poluării atmosferice asupra ecosistemelor în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa V.
Amendamentul 70
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 2
2.   Statele membre coordonează, după caz, monitorizarea impactului poluării atmosferice prin intermediul altor programe de monitorizare instituite în temeiul legislației Uniunii, inclusiv al Directivei 2008/50/CE și al Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului30.
(2)   Statele membre coordonează monitorizarea impactului poluării atmosferice prin intermediul altor programe de monitorizare instituite în temeiul legislației Uniunii, inclusiv al Directivei 2008/50/CE și al Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului30.
__________________
__________________
30 Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
30 Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
Amendamentul 71
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 1
(1)   Statele membre transmit Comisiei programele lor naționale de control al poluării atmosferice [în termen de trei luni de la data menționată la articolul 17 – a se introduce data de către OP] și, ulterior, la fiecare doi ani, actualizări ale acestora.
(1). Statele membre transmit Comisiei programele lor naționale de control al poluării atmosferice până la ...* și, ulterior, la fiecare doi ani, actualizări ale acestora.
_________________
*Şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
Amendamentul 72
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 2
În cazul în care un program național de control al poluării atmosferice este actualizat în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), statul membru în cauză informează Comisia în acest sens în termen de două luni.
În cazul în care un program național de control al poluării atmosferice este actualizat în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), statul membru în cauză comunică Comisiei programul actualizat în termen de două luni.
Amendamentul 73
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2 – paragraful 1
2.   Începând cu anul 2017, statele membre transmit Comisiei și Agenției Europene de Mediu, în conformitate cu termenele de raportare stabilite la anexa I, inventarele naționale ale emisiilor, estimările emisiilor, inventarele de emisii împărțite pe regiuni, inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni și rapoartele menționate la articolul 7 alineatele (1), (2) și (3) și, unde este cazul, cele prevăzute la articolul 7 alineatele (4), (5) și (6).
(2)   Începând cu anul 2017, statele membre transmit Comisiei și Agenției Europene de Mediu, în conformitate cu termenele de raportare stabilite la anexa I, inventarele naționale ale emisiilor, estimările emisiilor, inventarele de emisii împărțite pe regiuni, inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni și rapoartele menționate la articolul 7 alineatele (1), (2) și (3) și, unde este cazul, cele prevăzute la articolul 7 alineatele (5) și (6).
Amendamentul 134
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 3
3.  Statele membre raportează emisiile și estimările naționale pentru CH4 în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului31.
eliminat
__________________
31Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).
Amendamentul 74
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 4 – partea introductivă
4.   Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu și al statelor membre, revizuiește periodic informațiile din inventarele naționale de emisii. Această revizuire include următoarele:
(4)   Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu și al statelor membre, revizuiește periodic informațiile din inventarele naționale de emisii și programele naționale de control al poluării atmosferice. Această revizuire include următoarele:
Amendamentul 75
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 4 – litera ca (nouă)
(ca)  controale pentru a verifica dacă programele naționale de control al poluării atmosferice respectă cerințele prevăzute la articolul 6.
Amendamentul 76
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 4 – paragraful 1 a (nou)
Rezultatele revizuirii efectuate de Comisie se fac publice, în conformitate cu articolul 11.
Amendamentul 77
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1
1.   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, cel puțin o dată la cinci ani, un raport cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei directive, inclusiv o evaluare a contribuției acesteia la realizarea obiectivelor prezentei directive.
(1)   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, o dată la 30 de luni de la ...*, un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive Prin acest demers, Comisia evaluează:
(a)  contribuția sa și eforturile depuse de statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei directive;
(b)  progresele în reducerea emisiilor de poluanți atmosferici până în 2025 și 2030;
(c)  progresele realizate în îndeplinirea obiectivelor pe termen lung referitoare la calitatea aerului din Al șaptelea program de acțiune pentru mediu;
(d)  dacă sunt depășite cantitățile și nivelurile critice, precum și valorile de referință în ce privește poluarea atmosferică stabilite de Organizația Mondială a Sănătății; precum și
(e)  absorbția de către statele membre a fondurilor UE disponibile, dacă acestea au fost utilizate în vederea reducerii poluării atmosferice.
______________
*Data intrării în vigoare a prezentei directive.
Amendamentul 78
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
În rapoartele privind reducerile de emisii ale statelor membre pentru anii 2020, 2025 și 2030, Comisia include, după caz, motivele nerealizării.
Amendamentul 79
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1 b (nou)
În cazul în care în raport se indică faptul că statele membre nu pot respecta legislația Uniunii și valorile-limită referitoare la calitatea aerului stabilite prin Directiva 2008/50/CE, Comisia:
(a)  evaluează dacă nerealizarea este rezultatul unei politici UE privind poluarea atmosferică în funcție de sursă care este ineficientă, inclusiv la nivelul punerii în aplicare în statele membre;
(b)  se consultă cu comisia menționată la articolul 14 și identifică domeniile în care este nevoie de o nouă legislație privind sursele și, dacă este cazul, prezintă propuneri legislative astfel încât să asigure respectarea obiectivelor prezentei directive. Orice astfel de propunere este însoțită de o evaluare scrupuloasă a impactului și reflectă cele mai recente date științifice.
Amendamentul 80
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 2
În orice caz, Comisia transmite un raport pentru anul 2025, astfel cum s-a menționat anterior, și, de asemenea, furnizează informații privind îndeplinirea nivelurilor intermediare de emisii menționate la articolul 4 alineatul (2), precum și motivele în cazul neîndeplinirii acestora. Comisia identifică necesitatea unor acțiuni suplimentare, luând în considerare și efectele sectoriale ale punerii în aplicare.
În baza acestor rapoarte, Comisia, împreună cu statele membre, identifică necesitatea unor acțiuni suplimentare, inclusiv la nivel național, luând în considerare și efectele sectoriale ale punerii în aplicare.
Amendamentul 81
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2
2.   Rapoartele menționate la alineatul (1) pot include o evaluare a efectelor asupra mediului și a efectelor socioeconomice ale prezentei directive.
(2)   Rapoartele menționate la alineatul (1) includ o evaluare a efectelor asupra sănătății și a mediului și a efectelor socioeconomice ale prezentei directive, inclusiv a impactului asupra sistemelor de sănătate ale statelor membre și a costurilor neimplementării. Comisia face aceste rapoarte publice.
Amendamentul 152
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Comisia realizează, de asemenea, o evaluare a impactului privind mercurul (Hg) înainte de a se stabili un angajament la nivel național pentru reducerea emisiilor și, după caz, prezintă o nouă propunere legislativă.
Amendamentul 82
Propunere de directivă
Articolul 10 a (nou)
Articolul 10a
Forumul european pentru aer curat
Comisia instituie un Forum european pentru aer curat pentru a facilita implementarea coordonată a Programului Aer curat și a aduce laolaltă o dată la doi ani toți actorii relevanți, inclusiv autoritățile competente din statele membre la toate nivelurile relevante, Comisia, industria, societatea civilă și comunitatea științifică. Forumul pentru aer curat supraveghează stabilirea de orientări privind elaborarea și implementarea programelor naționale de control al poluării atmosferice, evoluția metodelor de reducere a emisiilor, inclusiv evaluarea cerințelor de raportare.
Amendamentul 83
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 1 – litera b a (nouă)
(ba)  progresele realizate de statele membre în îndeplinirea obiectivelor obligatorii privind poluarea atmosferică pentru 2025 și 2030 specifice fiecărei țări pentru fiecare poluant.
Amendamentul 84
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 1 – litera b b (nouă)
(bb)  rezultatele revizuirii menționate la articolul 9 alineatul (4).
Amendamentul 85
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Statele membre se asigură că publicul interesat are acces la căi de atac administrative sau juridice împotriva acțiunilor sau omisiunilor autorităților competente sau ale persoanelor private ce nu respectă prezenta directivă.
Aceste proceduri prevăd căi de atac adecvate și eficiente, inclusiv măsuri reparatorii interimare, după caz, și sunt corecte, echitabile, prompte și accesibile din punct de vedere al costurilor.
Statele membre garantează că informațiile referitoare la accesul la aceste proceduri sunt puse la dispoziția publicului și iau în considerare instituirea unor mecanisme de asistență adecvate pentru a elimina sau reduce obstacolele financiare și de altă natură care se află în calea accesului la justiție.
Amendamentul 127
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 2 b (nou)
(2b)  Pe baza rapoartelor menționate la articolul 10 alineatul (1), Comisia evaluează, în ceea ce privește NH3, angajamentele naționale obligatorii din punct de vedere juridic existente privind reducerea emisiilor, pe baza celor mai recente dovezi științifice, ținând seama de realizările statelor membre în temeiul Directivei 2001/81/CE și al Protocolului la Convenția din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic.
Până în 2022, Comisia evaluează progresele înregistrate cu privire la îndeplinirea angajamentelor în temeiul prezentei directive, ținând seama, printre altele, de:
(a)  Documentul de orientare CEE-ONU pentru prevenirea și atenuarea emisiilor de amoniac, de Codul-cadru al CEE-ONU privind bunele practici agricole pentru reducerea emisiilor de amoniac, astfel cum a fost revizuit în 2014, și de cele mai bune tehnici disponibile astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (10) din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului;
(b)  măsurile agroecologice în temeiul politicii agricole comune;
(c)  revizuirea tuturor actelor legislative relevante privind calitatea aerului, inclusiv, printre altele, a celor menționate la articolul 3 alineatul (12a) din prezenta directivă.
După caz, Comisia prezintă propuneri legislative privind obiectivele pentru perioada de după 2030 în vederea îmbunătățirii standardelor de calitate a aerului.
Amendamentul 86
Propunere de directivă
Articolul 11 a (nou)
Articolul 11a
Pe baza rapoartelor menționate la articolul 10 alineatul (1), Comisia revizuiește prezenta directivă cel târziu în 2025, pentru a salvgarda progresele înregistrate în vederea atingerii nivelurilor de calitate a aerului recomandate de Organizația Mondială a Sănătății și a realizării viziunii pe termen lung prevăzute în cel de-Al șaptelea program de acțiune pentru mediu. În special, dacă este cazul și în funcție de progresele științifice și tehnologice, Comisia propune modificări ale angajamentelor naționale de reducere a emisiilor din anexa II.
Pe baza rapoartelor periodice menționate la articolul 10 alineatul (1), Comisia are în vedere măsuri pentru reducerea emisiilor din transportul maritim internațional, îndeosebi în apele teritoriale ale statelor membre și zonele economice exclusive, și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă.
Amendamentul 87
Propunere de directivă
Articolul 12
Uniunea și statele membre, după caz, continuă cooperarea bilaterală și multilaterală cu țările terțe și coordonarea în cadrul organizațiilor internaționale relevante precum Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU), Organizația Maritimă Internațională (OMI) și Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), inclusiv prin schimb de informații, în materie de cercetare și dezvoltare în domeniul tehnic și științific, cu scopul de a îmbunătăți baza pentru reducerea de emisii.
Uniunea și statele membre, după caz, continuă cooperarea bilaterală și multilaterală cu țările terțe și coordonarea în cadrul organizațiilor internaționale relevante precum Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU), Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Organizația Maritimă Internațională (OMI) și Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), inclusiv prin schimb de informații, în materie de cercetare și dezvoltare în domeniul tehnic și științific, cu scopul de a îmbunătăți baza pentru reducerea de emisii. Statele membre organizează consultări la nivel transfrontalier privind pericolele comune pe care le reprezintă emisiile din regiuni industriale învecinate din respectivele state membre și elaborează planuri comune de eliminare sau reducere a respectivelor emisii.
Amendamentul 88
Propunere de directivă
Articolul 13 – alineatul 2
2.   Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (7), articolul 7 alineatul (9) și articolul 8 alineatul (3) se conferă Comisiei, pentru o perioadă de timp nedeterminată, de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 alineatul (7), la articolul 7 alineatul (9) și la articolul 8 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la …* Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
_______________
*Data intrării în vigoare a prezentei directive.
Amendamentul 89
Propunere de directivă
Articolul 15
Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.
Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste măsuri Comisiei până cel târziu la ...* și o informează în cel mai scurt timp cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.
_________________
* Data intrării în vigoare a prezentei directive.
Amendamentul 90
Propunere de directivă
Articolul 15 – alineatul 1 a (nou)
Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre nu transmit sarcina respectării dispozițiilor autorităților care nu dispun de competențele strategice necesare pentru a respecta cerințele directivei.
Amendamentul 125
Propunere de directivă
Articolul 16 – partea introductivă
În anexa I la Directiva 2003/35/CE, se adaugă următoarea literă (g):
În anexa I la Directiva 2003/35/CE, se adaugă următoarele litere (g) și (h):
Amendamentul 126
Propunere de directivă
Articolul 16 – punctul 1 a (nou)
„(h) Articolul 23 din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa.”
Amendamentul 135
Propunere de directivă
Anexa I – tabelul A – rândul 4

Textul propus de Comisie

Totalul emisiilor naționale pe categorii de surse

—  CH4

Anual, din 2005 până în anul de raportare minus 2 (X−2)

15 februarie****

Amendamentul

eliminat

Amendamentul 91
Propunere de directivă
Anexa I – tabelul A – rândul 5

Textul propus de Comisie

Emisiile naționale preliminare pe categorii NFR agregate(2)

-SO2, NOX, NH3, COVnm, PM2,5

Anual, pentru anul de raportare minus 1 (X−1)

30 septembrie

Amendamentul

Emisiile naționale preliminare pe categorii NFR agregate(2)

-SO2, NOX, NH3, COVnm, PM2,5

Din doi în doi ani, pentru anul de raportare minus 1 (X−1)

31.12

Amendamentul 136
Propunere de directivă
Anexa I – tabelul C – rândul 5

Textul propus de Comisie

Emisiile estimate, pe categorii de surse agregate

—  CH4

Raportare bienală, care acoperă fiecare an din anul X până în 2030, și, în cazul în care sunt disponibile, până în 2040 și 2050

15 martie

Amendamentul

eliminat

Amendamentul 95
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea A – punctul 1 – litera a
(a)  gestionarea azotului, luând în considerare întregul ciclu al azotului;
(a)  gestionarea azotului, luând în considerare întregul ciclu al azotului și analizarea posibilității stabilirii unor planuri de gestionare a solului și a nutrienților;
Amendamentul 96
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea A – punctul 1 – litera c
(c)  metodele de împrăștiere a gunoiului de grajd, cu emisii reduse;
(c)  metodele și tehnicile de împrăștiere a gunoiului de grajd, cu emisii reduse, inclusiv separarea în lichide și solide;
Amendamentul 97
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea A – punctul 1 – litera e
(e)  sistemele de prelucrare și compostare a gunoiului de grajd, cu emisii reduse;
(e)  sistemele de prelucrare și compostare a gunoiului de grajd, cu emisii reduse, inclusiv separarea în lichide și solide;
Amendamentul 98
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea A – punctul 1 – litera g a (nouă)
(ga)  promovarea pășunatului și a agriculturii extensive și sporirea biodiversității pășunilor cu plante cu nivel ridicat de aminoacizi cum ar fi trifoiul, lucerna și cerealele;
Amendamentul 99
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea A – punctul 1 – litera g b (nouă)
(gb)  promovarea rotației culturilor incluzând culturi fixatoare de azot;
Amendamentul 100
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea A – punctul 1 – litera g c (nouă)
(gc)  promovarea măsurilor agroecologice care conduc la sisteme agricole cu o biodiversitate sporită, la eficiența resurselor și la reducerea sau, în mod ideal, la eliminarea dependenței de aporturi chimice.
Amendamentul 101
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea A – punctul 3 – litera k (amendamentul privește Anexa III – partea 1 – secțiunea A – punctul 3 – litera d din textul în EN)
(d)  împrăștierea îngrășămintelor anorganice în conformitate cu necesitățile previzibile ale culturii sau pășunii în cauză în ceea ce privește azotul și fosforul, luându-se în considerare și conținutul de nutrienți existent în sol și nutrienții proveniți din alte tipuri de îngrășăminte.
(d)  înlocuirea, în măsura în care este posibil, a îngrășămintelor anorganice cu îngrășăminte organice; în cazul în care sunt aplicate în continuare îngrășăminte anorganice, împrăștierea acestora în conformitate cu necesitățile previzibile ale culturii sau pășunii în cauză în ceea ce privește azotul și fosforul, luându-se în considerare și conținutul de nutrienți existent în sol și nutrienții proveniți din alte tipuri de îngrășăminte.
Amendamentul 108
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea A a (nouă)
Aa.  Măsuri pentru controlul emisiilor de oxizi de azot și de particule în suspensie în zonele urbane
Statele membre analizează următoarele măsuri, cu consultarea autorităților locale și regionale:
—  planuri de mobilitate urbană sustenabile care includ măsuri precum zone cu emisii reduse, taxarea congestiei din trafic, controlul parcărilor, limitări de viteză, sisteme de folosire în comun a autoturismelor și implementarea infrastructurii de încărcare alternativă;
—  promovarea transferului modal pentru a încuraja utilizarea bicicletelor, mersul pe jos și folosirea mijloacelor de transport în comun;
—  planuri sustenabile pentru transportul urban de mărfuri, cum ar fi introducerea centrelor de consolidare, alături de măsuri de încurajare a trecerii transportului de mărfuri regional de pe șosele pe apă și pe trenuri electrice;
—  utilizarea sistemului de planificare pentru a aborda problema emisiilor rezultate din noi evoluții și sisteme de cazane; măsuri de modernizare a clădirilor existente în vederea îmbunătățirii eficienței energetice;
—  sisteme de modernizare pentru promovarea înlocuirii instalațiilor de ardere casnice vechi cu o mai bună izolare a clădirilor, pompe de căldură, păcură ușoară, instalații noi cu pelete de lemn, încălzire centrală sau cu gaz;
—  stimulente economice și fiscale pentru încurajarea folosirii dispozitivelor de încălzire cu emisii scăzute;
—  interzicerea arderii de combustibili solizi în zonele rezidențiale și alte zone sensibile cu scopul de a proteja sănătatea grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor;
—  asigurarea faptului că emisiile cauzate de lucrările de construcții sunt reduse la minimum prin introducerea și punerea în aplicare a politicilor pentru reducerea și monitorizarea prafului din construcții și stabilirea unor limite de emisie pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră (NRMM);
—  revizuirea ratelor de impozitare a vehiculelor pentru a ține seama de emisiile reale mai ridicate ale autoturismelor diesel și ale vehiculelor pe benzină cu injecție directă, cu scopul de a încuraja vânzarea de vehicule mai puțin poluante;
—  achiziții publice și stimulente fiscale pentru încurajarea adoptării rapide a vehiculelor cu emisii ultrascăzute;
—  sprijin pentru postechiparea camioanelor, autobuzelor, taxiurilor și echipamentelor diesel cu filtre de particule UNECE REC clasa IV;
—  reglementarea emisiilor cauzate de echipamentele de construcții și alte echipamente mobile fără destinație rutieră care sunt folosite în zonele dens populate (inclusiv prin postechipare);
—  campanii de sensibilizare și alerte.
Amendamentul 109
Propunere de directivă
Anexa III – partea 1 – secțiunea C a (nouă)
Ca.  Măsuri de reducere a emisiilor pentru limitarea emisiilor de hidrocarburi
Statele membre reduc emisiile de compuși organici volatili nemetanici (COVnm) prin promovarea tehnologiilor moderne de furtunuri fără emisii care sunt aplicate în diferite sectoare.
Amendamentul 110
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 1 – litera a – subpunctul i
(i)  prioritățile de politică și relația acestora cu prioritățile stabilite în alte domenii de politică relevante, inclusiv schimbările climatice;
(i)  prioritățile de politică și relația acestora cu prioritățile stabilite în alte domenii de politică relevante, inclusiv agricultura, mediul economic rural, industria, mobilitatea și transporturile, conservarea naturii și schimbările climatice;
Amendamentul 111
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 8 – litera u (amendamentul privește Anexa III – partea 2 – punctul 1 – litera b din textul în EN)
(b)  opțiunile de politică avute în vedere pentru îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor pentru 2020, 2030 și anii următori, precum și nivelurile intermediare de emisii stabilite pentru 2025 și pentru contribuția la îmbunătățirea în continuare a calității aerului, precum și analiza acestora, inclusiv metoda de analiză; efectele individuale sau combinate ale politicilor și măsurilor privind reducerea emisiilor, calitatea aerului și mediul; incertitudinile asociate;
(b)  opțiunile de politică avute în vedere pentru îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor pentru 2020, 2025 și 2030 pentru contribuția la îmbunătățirea în continuare a calității aerului, precum și analiza acestora, inclusiv metoda de analiză; efectele individuale sau combinate ale politicilor și măsurilor privind reducerea emisiilor, calitatea aerului și mediul; incertitudinile asociate;
Amendamentul 112
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 8 – litera w (amendamentul privește Anexa III – partea 2 – punctul 1 – litera d din textul în EN)
(d)  după caz, o explicație a motivelor pentru care nivelurile intermediare de emisii pentru 2025 nu pot fi atinse fără măsuri care să genereze costuri disproporționale;
(d)  o explicație a măsurilor luate pentru atingerea angajamentelor de reducere a emisiilor naționale;
Amendamentul 113
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 1 – litera d a (nouă)
(da)  o explicație privind metodologia folosită pentru a asigura faptul că în cadrul măsurilor vizând respectarea angajamentelor naționale de reducere a PM2,5 se acordă prioritate reducerii emisiilor de negru de fum;
Amendamentul 114
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 8 – litera e (amendamentul privește Anexa III – partea 2 – punctul 1 – litera e din textul în EN)
(e)  o evaluare a modului în care politicile și măsurile selectate asigură coerența cu planurile și programele stabilite în alte domenii de politică relevante.
(e)  o evaluare a modului în care politicile și măsurile selectate asigură coerența cu planurile și programele stabilite în alte domenii de politică relevante, în special, printre altele, planurile privind calitatea aerului în temeiul Directivei 2008/50/CE, planurile naționale de tranziție și planurile de inspecție în temeiul Directivei 2010/75/CE, planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică în temeiul Directivei 2012/27/UE, planurile naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile în temeiul Directivei 2009/28/CE și planurile sau programele relevante care fac obiectul cerințelor din Directiva 2001/42/CE sau dispoziții echivalente în actele legislative ulterioare.
Amendamentul 115
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 9 – litera y (amendamentul privește Anexa III – partea 2 – punctul 2 – litera a din textul în EN)
(a)  o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului, reducerea emisiilor și reducerea concentrațiilor;
(a)  o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului, reducerea emisiilor, reducerea concentrațiilor și beneficiile conexe pentru mediu, pentru sănătatea publică, precum și cele socioeconomice;
Amendamentul 116
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 9 – litera z (amendamentul privește Anexa III – partea 2 – punctul 2 – litera b din textul în EN)
(b)  orice modificare semnificativă în ceea ce privește contextul politic, evaluările, programul sau calendarul de punere în aplicare.
(b)  orice modificare semnificativă în ceea ce privește contextul politicii, evaluările (inclusiv rezultatele inspecțiilor și supravegherii pieței efectuate în conformitate cu articolul 6 alineatul (2b)), programul sau calendarul de punere în aplicare.
Amendamentul 117
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 2 – litera b a (nouă)
(ba)  o evaluare a progreselor înregistrate în direcția realizării obiectivelor Uniunii pe termen lung privind sănătatea și mediul înconjurător, având în vedere toate eventualele actualizări necesare ale acestor obiective, inclusiv orice noi orientări privind calitatea aerului stabilite de Organizația Mondială a Sănătății;
Amendamentul 118
Propunere de directivă
Anexa III – partea 2 – punctul 2 – litera b b (nouă)
(bb)  În cazul în care un program național de control al poluării atmosferice este actualizat în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), acesta trebuie să includă informații despre toate măsurile suplimentare de reducere a poluării atmosferice care au fost analizate la nivel local, regional sau național, după caz, pentru a fi puse în aplicare în legătură cu respectarea angajamentelor de reducere a emisiilor și îndeplinirea obiectivelor privind calitatea aerului, inclusiv a celor enunțate în anexa III la prezenta directivă și la punctul 3 din anexa XV secțiunea (B) la Directiva 2008/50/CE.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0249/2015).


Inițiativa cetățenească europeană
PDF 279kWORD 110k
Rezoluţia Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la inițiativa cetățenească europeană (2014/2257(INI))
P8_TA(2015)0382A8-0284/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 24 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenilor (A7-0350/2010),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenească,

–  având în vedere audierea publică din 26 februarie 2015 privind inițiativa cetățenească, organizată de Comisia pentru afaceri constituționale împreună cu Comisia pentru petiții,

–  având în vedere studiul realizat de Departamentul tematic D al Parlamentului European, intitulat „Inițiativa cetățenească europeană - primele concluzii în urma punerii sale în aplicare” și publicat în 2014,

–  având în vedere decizia Ombudsmanului European din 4 martie 2015, în urma anchetei sale din proprie inițiativă privind Comisia (OI/9/2013/TN),

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din februarie 2015, intitulat „Punerea în aplicare a inițiativei cetățenești europene”,

–  având în vedere raportul Comisiei din 31 martie 2015 privind inițiativa cetățenească europeană,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale, precum și avizul Comisiei pentru petiții și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0284/2015),

A.  întrucât inițiativa cetățenească europeană (ICE) reprezintă un nou drept politic al cetățenilor și un instrument unic și inovator în domeniul democrației participative în Uniunea Europeană, care le permite cetățenilor să joace un rol activ în proiectele și procesele care au un impact asupra lor și al cărui potențial trebuie, în mod neîndoielnic, pe deplin exploatat și puternic consolidat pentru a obține cele mai bune rezultate și a încuraja cât mai mulți cetățeni ai Uniunii să participe la dezvoltarea în continuare a procesului de integrare europeană; întrucât consolidarea legitimității democratice a instituțiilor trebuie să fie unul dintre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene;

B.  întrucât, la trei ani de la începerea punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 211/2011, la 1 aprilie 2012, este necesară evaluarea aprofundată a acesteia pentru a identifica eventuale deficiențe și a propune soluții viabile pentru o revizuire promptă;

C.  întrucât experiența a arătat că majoritatea organizatorilor de ICE s-au confruntat cu diverse dificultăți la constituirea acestora, atât din punct de vedere practic, cât și juridic, și întrucât organizatorii mai multor ICE respinse s-au adresat Curții de Justiție și Ombudsmanului European, contestând decizia Comisiei de a nu le înregistra ICE; întrucât normele trebuie concepute în așa fel încât realizarea unei ICE să fie cât se poate de accesibilă pentru cetățeni și organizatori;

D.  întrucât Parlamentul este singurul organism al Uniunii Europene ales în mod direct și reprezintă așadar, prin definiție, cetățenii UE;

E.  întrucât o serie de instituții, ONG-uri, grupuri de reflecție și grupuri ale societății civile au analizat diversele deficiențe la nivelul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 211/2011 privind inițiativa cetățenească, precum și al organizării ICE, au propus numeroase îmbunătățiri și au indicat cu mai multe ocazii care sunt aspectele din regulament care trebuie revizuite în mod urgent;

F.  întrucât aspectele practice prevăzute la articolul 6 din regulament, în special crearea unui sistem de colectare online și certificarea acestuia de către o autoritate competentă dintr-un stat membru, lasă organizatorilor, în majoritatea cazurilor, mai puțin de 12 luni pentru a colecta semnăturile necesare;

G.  întrucât pentru prezentarea unei inițiative reușite Comisiei la încheierea perioadei de colectare a semnăturilor nu se prevede o limită de timp specifică, ceea ce constituie, prin urmare, o sursă de confuzie și de incertitudine atât pentru instituții, cât și pentru public,

1.  salută Inițiativa cetățenească europeană (ICE) – definită la articolul 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la articolul 24 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) – ca fiind primul instrument de democrație participativă transnațională care le permite cetățenilor să se implice în mod direct alături de instituțiile UE și să participe în mod mai activ la elaborarea politicilor și a legislației europene, acesta venind în completarea dreptului de a adresa petiții Parlamentului European și de a recurge la Ombudsmanul European;

2.  subliniază faptul că ICE este primul instrument de democrație participativă care, pe baza a cel puțin un milion de declarații de susținere, provenite din cel puțin un sfert dintre statele membre, le conferă cetățenilor UE dreptul de a lua inițiativa - consolidându-se astfel noul drept politic al cetățenilor - și solicită Comisiei să prezinte, în limitele competențelor sale, o propunere adecvată referitoare la chestiuni cu privire la care cetățenii consideră că este necesar un act legislativ pentru punerea în aplicare a tratatelor;

3.  subliniază faptul că ICE reprezintă pentru cetățeni o ocazie excepțională pentru a-și identifica și formula aspirațiile și pentru a solicita o acțiune din partea UE, precum și faptul că ea trebuie încurajată și sprijinită prin toate mijloacele disponibile; recunoaște însă că există deficiențe semnificative care trebuie abordate și soluționate cu scopul de a spori eficiența ICE; subliniază că orice evaluare viitoare a ICE ar trebui să vizeze asigurarea unei utilizări cât se poate de ușoare a acestui instrument, având în vedere că el este un mijloc esențial de stabilire a unei legături între cetățenii Europei și UE; subliniază, de asemenea, că utilizarea limbii materne reprezintă un drept civic și, prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să analizeze posibilitățile existente pentru a oferi această opțiune, care încurajează participarea cetățenilor, în cadrul tuturor activităților legate de o ICE; subliniază că este important ca publicul să cunoască ICE și regretă insuficienta cunoaștere a acestui instrument de către cetățeni; solicită, în acest sens, organizarea de către UE a unor campanii de publicitate și de promovare pentru o mai bună popularizare a ICE în mass-media și în rândul publicului;

4.  subliniază, de asemenea, că angajamentul civic al tineretului este fundamental pentru viitorul tuturor democrațiilor și solicită Comisiei să profite de învățămintele desprinse din experiențele naționale ale inițiativelor cetățenești care sunt adevărate modele de reușită;

5.  consideră că este esențial ca cetățenii să poată contribui la exercitarea prerogativelor legislative ale Uniunii și să fie implicați în mod direct în inițierea propunerilor legislative;

6.  subliniază că este important ca publicul să cunoască ICE pentru ca aceasta să fie un instrument eficient de participare democratică; îndeamnă, în acest scop, Comisia și statele membre să maximizeze eforturile lor de comunicare cu privire la acest instrument pentru a aduce existența sa în atenția unui număr cât mai mare de cetățeni și pentru a încuraja participarea activă la acesta;

7.  invită Comisia să folosească toate canalele de comunicare publice pentru a sensibiliza publicul în privința ICE și pentru a lua măsurile necesare asigurării transparenței ICE și facilitării comunicării cu privire la ICE actuale, de exemplu, prin crearea unor aplicații care pun la dispoziție informații, trimit notificări și oferă posibilitatea semnării online; subliniază faptul că o participare publică activă la ICE depinde într-o proporție semnificativă de popularizarea acestora în statele membre și, de aceea, propune ca parlamentele naționale ale statelor membre să atragă atenția asupra ICE pe site-urile de internet oficiale ale acestora;

8.  constată că peste șase milioane de cetățeni ai UE au participat la o ICE, că au existat 51 de cereri de lansare a unei inițiative, dintre care numai trei - și anume inițiativele „Right 2Water” (Dreptul la apă), „Unul dintre noi” și „Stop vivisecției” - au fost considerate admisibile, și că șase organizatori ai unor ICE, care corespund unui procentaj de 30 % din toate inițiativele care au fost respinse, au contestat refuzul Comisiei în fața Curții de Justiție, toate acestea demonstrând că mai sunt încă multe lucruri de făcut pentru a garanta atingerea întregului potențial al ICE; subliniază numeroasele dificultăți de ordin practic cu care s-au confruntat organizatorii de la intrarea în vigoare a regulamentului, în aprilie 2012, și faptul că numărul inițiativelor este în scădere;

9.  invită Comisia să ofere cât mai devreme posibil organizatorilor de ICE orientări adecvate și cuprinzătoare, în special de natură juridică, prin intermediul centrului de contact Europa Direct, astfel încât aceștia să cunoască posibilitățile de care dispun și să nu propună o ICE care în mod evident nu intră în domeniul de competență al Comisiei și nu îndeplinește criteriile de admisibilitate legale; solicită analizarea posibilității de instituire a unui alt organism independent care să ofere consiliere; constată, însă, că, în temeiul Tratatului de la Lisabona, aspectele care țin de ICE ar putea să nu intre cu totul în domeniul de competență al Comisiei; consideră, în plus, că ar fi necesar să se aibă în vedere de către Comisie instituirea unui birou special pentru ICE în cadrul reprezentanțelor sale permanente din fiecare stat membru, care să furnizeze toate informațiile, consilierea și sprijinul necesare pentru ICE;

10.  subliniază, în plus, că existența unui birou special pentru ICE ar putea contribui, de asemenea, la sensibilizarea opiniei publice și a mass-mediei cu privire la ICE; invită, prin urmare, Comisia să promoveze ICE ca instrument oficial al UE pentru a atinge acest obiectiv; subliniază că această măsură poate duce, de asemenea, la depășirea neîncrederii cetățenilor legate de împărtășirea datelor cu caracter personal necesare pentru a susține o ICE;

11.  solicită furnizarea unor orientări mai detaliate privind interpretarea temeiurilor juridice și a unor informații mai bogate privind cerințele legate de protecția datelor în fiecare stat membru în care organizatorii își desfășoară campania, astfel încât să li se ofere acestora securitatea juridică necesară, precum și privind posibilitatea încheierii de către organizatori a unor asigurări accesibile din punctul de vedere al prețului;

12.  regretă absența unei informări clare cu privire la ICE în faza incipientă a acestui instrument, ceea ce a condus la formarea unei idei generale greșite cu privire la natura sa și a generat frustrare în momentul când primele ICE au fost respinse de către Comisie; reamintește că acest instrument ar trebui să fie simplu, clar, ușor de utilizat și făcut cunoscut la scară largă; subliniază că reprezentanții aleși la nivel local și național ar trebui să fie încurajați și susținuți de Comisie pentru a realiza o publicitate cât mai largă pentru ICE;

13.  sprijină, de asemenea, participarea activă a cetățenilor UE la utilizarea adecvată a acestui instrument pentru stabilirea unui program de lucru; este îngrijorat că ar putea exista un conflict de interese legat de faptul că responsabilitatea exclusivă de a verifica admisibilitatea revine însăși Comisiei și solicită o remediere corespunzătoare a acestei situații pe viitor; constată, în același timp, că transparența și responsabilitatea ar trebui să fie un obiectiv pentru toate părțile interesate în vederea menținerii clarității activităților cetățenilor;

14.  invită, în acest sens, Comisia să ia în considerare ca factor decizional și Parlamentul, mai ales pentru că este singura instituție ai cărei membri sunt aleși în mod direct de cetățenii europeni;

15.  subliniază că, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, în cazul în care Comisia refuză înregistrarea unei ICE, „Comisia informează organizatorii cu privire la motivele refuzului și la toate căile de atac judiciare și extrajudiciare pe care le au la dispoziție aceștia”; ia act, în acest sens, de numeroasele plângeri formulate de organizatori cu privire la faptul cu nu au primit explicații detaliate și complete privind motivele respingerii ICE propuse; invită Comisia să prezinte motivele respingerii unei ICE în mod detaliat atunci când, din punctul de vedere al acesteia, o ICE prezentată „în mod evident nu intră în domeniul de competențe al Comisiei” și, în același timp, să informeze organizatorii, în scris și într-un mod care să faciliteze munca acestora, cu privire la considerațiile juridice relevante (care, în numele transparenței, ar trebui făcute publice în întregime), astfel încât validitatea și obiectivitatea absolută a elementelor respective să poată fi supuse unui control juridic, puterea discreționară a Comisiei, care este și factor de decizie, și parte interesată în momentul evaluării admisibilității unei inițiative, să fie redusă la maxim, iar organizatorii să poată decide dacă doresc să-și revizuiască ICE și să o prezinte din nou într-o formă modificată;

16.  invită Comisia să analizeze posibilitatea de a înregistra doar o componentă a unei inițiative în cazul în care aceasta din urmă nu intră în întregime în domeniul de competență al Comisiei; invită Comisia să informeze organizatorii, în momentul înregistrării, cu privire la partea care poate fi înregistrată, recunoscând faptul că dialogul și colaborarea cu organizatorii ICE sunt factori esențiali de-a lungul întregului proces, precum și să informeze Parlamentul cu privire la decizia sa privind înregistrarea ICE; invită, de asemenea, Comisia să caute modalități de a transfera inițiativele sau părțile inițiativelor care nu intră în domeniul de competență al Comisiei autorităților competente, fie la nivel național, fie la nivel regional;

17.  subliniază importanța tehnologiei ca instrument de stimulare a participării cetățenilor; invită Comisia să simplifice utilizarea aplicației sale de colectare online a semnăturilor, să se asigure că aceasta este accesibilă persoanelor cu dizabilități, să pună la dispoziție, în mod gratuit, serverele sale pentru stocarea permanentă a semnăturilor online, folosind liniile bugetare existente ale UE, și să simplifice și să revizuiască specificațiile tehnice privind colectarea online a semnăturilor astfel încât adresele de e-mail să poată fi colectate în mod opțional pe același ecran pe care se află formularul de susținere, dar să fie stocate într-o bază de date separată;

18.  consideră că, dacă este revizuit, acest instrument ar putea determina implicarea publicului și promovarea dialogului între cetățeni și între cetățeni și instituțiile UE; subliniază necesitatea de a conecta colectarea online a semnăturilor la noile instrumente de campanie relevante ale platformelor media sociale și digitale, urmând exemplul altor campanii reușite pe acest tip de platforme online;

19.  invită Comisia să analizeze posibilitatea eliminării legăturii automate dintre înregistrarea unei ICE și debutul perioadei de douăsprezece luni pentru colectarea semnăturilor, astfel încât să permită organizatorilor unei ICE să decidă cu privire la momentul în care doresc să înceapă colectarea semnăturilor;

20.  solicită Comisiei să îndemne statele membre să utilizeze instrumentul de validare ICE pentru declarațiile de susținere, dezvoltat în cadrul programului de soluții de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene;

21.  subliniază faptul că, în cadrul instrumentelor disponibile pentru consolidarea democrației participative la nivelul Uniunii, instrumentele informatice ar trebui puse și la dispoziția regiunilor, permițând astfel o mai mare implicare a cetățenilor în afacerile publice;

22.  salută călduros propunerea Comitetului Economic și Social European de a furniza traduceri gratuite ale textelor ICE pentru a reduce astfel costurile de organizare a unei ICE;

23.  invită la o mai strânsă cooperare interinstituțională la nivelul UE, dar și la nivel național și local, pentru a oferi informații și asistență organizatorilor ICE; solicită ameliorarea site-ului internet multilingv al ICE administrat de Comisie și crearea unui set unic de orientări, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, privind drepturile și obligațiile organizatorilor ICE și procedurile administrative aplicabile pe parcursul întregului proces de ICE;

24.  solicită crearea unui „ghișeu unic” fizic și online, care să furnizeze permanent informații, consiliere juridică, servicii de traducere și asistență tehnică, juridică și politică pentru ICE și consideră că acesta ar putea utiliza resursele punctului de contact din cadrul centrului de contact „Europe Direct”, precum și cele ale reprezentanțelor Comisiei și birourilor de informare ale Parlamentului din statele membre; consideră că acest lucru ar aduce proiectul ICE mai aproape de cetățeni;

25.  consideră că este prea complicat pentru organizatori să furnizeze diferite date cu caracter personal pentru a sprijini o ICE în cele 28 de state membre, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 211/2011 în temeiul diverselor dispoziții naționale, și solicită introducerea unei proceduri uniforme privind colectarea semnăturilor prin modificarea anexei III la Regulamentul (UE) nr. 211/2011 pentru a facilita uniformizarea naturii datelor colectate în diferite state membre; încurajează Comisia să continue să negocieze cu statele membre în vederea reducerii numărului de cerințe în materie de date, eliminând, în mod corespunzător, cerința de furnizare a codurilor numerice personale și asigurând posibilitatea unei îndepliniri mai ușoare a acestor cerințe, și reamintește că aspectele importante din cadrul unei ICE sunt participarea și stabilirea unui program de lucru, și nu elaborarea unor propuneri obligatorii; propune să se aibă în vedere instituirea unei cetățenii digitale a UE și recomandă ca, până la instituirea acesteia, să se adopte o soluție intermediară, cu scopul de a rezolva problemele existente rezultate din înregistrarea multiplă; invită, prin urmare, Comisia, să examineze de urgență această chestiune în cadrul agendei sale digitale;

26.  îndeamnă Comisia să modifice articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 și să recomande statelor membre să reducă vârsta necesară pentru susținerea unei ICE și participarea la aceasta de la 18 la 16 ani, ea netrebuind să fie asociată dreptului de vot la alegerile pentru Parlamentul European, pentru a le acorda mai ales tinerilor posibilitatea de a participa în mod activ la modelarea proiectului european;

27.  ia act de problema delicată a responsabilității personale a organizatorilor în ceea ce privește protecția datelor în cadrul colectării datelor cu caracter personal ale semnatarilor și propune reducerea cantității de date solicitate, precum și modificarea formulării articolului 13, referitor la responsabilitate, din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 pentru a preciza în mod clar faptul că responsabilitatea personală nu este nelimitată; propune ca, în acest sens, comitetele cetățenilor să poată obține personalitate juridică și ca textul Regulamentului să fie reformulat luând drept exemplu articolul 3 din Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal pentru a se stabili că organizatorii sunt responsabili doar pentru actele care sunt „contrare legii și sunt săvârșite cu intenție sau cel puțin din neglijență gravă”;

28.  încurajează Comisia și statele membre să elaboreze cerințe de colectare a datelor mai ușor de utilizat și mai armonizate; solicită autorităților naționale competente să raporteze periodic comisiilor pentru afaceri europene ale parlamentelor lor naționale cu privire la ICE care sunt în curs de desfășurare și care au adunat deja un număr semnificativ de semnături; îndeamnă Comisia să propună o revizuire a Regulamentului (UE) nr. 211/2011 care să vizeze garantarea posibilității ca cetățenii să semneze o ICE în țara lor de reședință;

29.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, din 2012 până în prezent, doar trei dintre cele 31 de ICE înregistrate au ajuns în faza finală; subliniază că reducerea drastică a numărului de noi inițiative este una dintre consecințele cerințelor disproporționate și ale complexității inutile a sistemului; regretă lipsa impactului legislativ și cursul descurajant dat de către Comisie inițiativelor reușite; își exprimă dezacordul cu Comisia în ceea ce privește reușita punerii în aplicare a regulamentului în vederea valorificării întregul potențial al ICE; subliniază că instituțiile UE și statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a promova ICE și pentru a crește încrederea cetățenilor în acest instrument;

30.  invită Comisia să revizuiască formularea articolului 10 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 pentru a permite desfășurarea unor acțiuni adecvate în urma unei ICE reușite; îndeamnă Comisia să înceapă pregătirea unui act juridic cu privire la ICE reușite în termen de 12 luni de la emiterea unui aviz pozitiv;

31.  consideră că, pentru a sublinia dimensiunea politică a ICE, ar trebui organizată o audiere publică în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 în așa fel încât să permită organizatorilor să poarte un dialog cu deputații în Parlamentul European și cu funcționarii competenți din cadrul Comisiei; subliniază că audierile cu privire la ICE ar trebui organizate sub egida unei comisii „neutre”, care nu deține principala competență privind conținutul pentru chestiunile care fac obiectul acestora și că, în plus, ar trebui implicați întotdeauna și experți externi;

32.  solicită, atunci când este necesar, Parlamentului și comisiilor sale să își exercite dreptul, în temeiul articolului 225 din TFUE, de a solicita Comisiei, în cazul în care aceasta nu prezintă o propunere legislativă până la încheierea acestei perioade de 12 luni, să prezinte o propunere adecvată; consideră că, la exercitarea acestui drept, comisia competentă a Parlamentului ar trebui să ia în considerare conținutul oricărei ICE reușite și să consulte organizatorii acesteia în cadrul unei noi audieri; solicită modificarea corespunzătoare a Regulamentului de procedură;

33.  invită Comisia să analizeze posibilitatea de a acorda sprijin financiar ICE de la bugetele UE existente, prin intermediul unor programe europene precum „Europa pentru cetățeni” și „Drepturi, egalitate și cetățenie”, inclusiv posibilitatea finanțării de programe radio și de televiziune promoționale, având în vedere că trebuie garantată egalitatea între cetățeni, că există o nevoie reală de sprijinire financiară a organizării ICE și că au fost prezentate numeroase amendamente la bugetul UE în acest sens;

34.  solicită Comisiei să combată prin orice mijloace preventive, inclusiv prin instrumente online, furtul informațiilor sensibile referitoare la semnatari, în special atunci când acestea sunt gestionate sub formă de date agregate;

35.  salută raportul Comisiei din 31 martie 2015 privind ICE și decizia Ombudsmanului European OI/9/2013/TN și îndeamnă Comisia să prevadă, în cadrul revizuirii acestui instrument, că, atunci când se consideră că o ICE este încheiată cu succes, sunt puse în aplicare toate măsurile juridice relevante pentru a asigura desfășurarea unor acțiuni adecvate în urma acesteia; invită așadar Comisia, în lumina diferitelor deficiențe care au apărut, să prezinte cât mai curând o propunere de revizuire a Regulamentul (UE) nr. 211/2011 privind inițiativa cetățenească și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1179/2011 al Comisiei;

36.  invită instituțiile UE să desfășoare activități indispensabile de comunicare printr-o campanie de informare cu privire la ICE;

37.  invită Comisia să prezinte periodic Parlamentului rapoarte cu privire la stadiul în care se află ICE ce sunt în desfășurare, astfel încât Parlamentul să poată verifica - în cadrul angajamentului său față de cetățenii Europei - dacă acest instrument funcționează cât se poate de eficient; subliniază că procesul ICE ar trebui îmbunătățit continuu, pe baza experienței practice dobândite, și ar trebui, de asemenea, să se conformeze hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție;

38.  recomandă utilizarea tuturor canalelor de comunicare disponibile, în special a platformelor media sociale și digitale ale tuturor instituțiilor UE relevante, pentru a desfășura campanii continue de informare, cu implicarea birourilor și reprezentanțelor UE și a autorităților naționale; invită Comisia să sprijine dezvoltarea unui software special pentru ICE, cu sursă deschisă, destinat dispozitivelor mobile; salută faptul că anumite ICE au reușit să aibă un impact la nivel local;

39.  consideră că, pentru o utilizare adecvată a acestui instrument de democrație participativă de către cetățeni și pentru a preveni o eventuală utilizare abuzivă a acestuia în interese private, este esențial să se îmbunătățească transparența și calitatea verificărilor finanțării și sponsorizării ICE;

40.  remarcă rolul important al Ombudsmanului European în anchetarea gestionării de către Comisie a cerințelor pentru ICE și, în special, a cazurilor de refuz de înregistrare a unei ICE;

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice
PDF 397kWORD 178k
Rezoluţia Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (2014/2214(INI))
P8_TA(2015)0383A8-0279/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (COM(2014)0357), precum și planul de acțiune aferent și documentul de analiză justificativ,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare „RDC“),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 octombrie 2014 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice,

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind valoarea adăugată a strategiilor macroregionale (COM(2013)0468) și concluziile relevante ale Consiliului din 22 octombrie 2013,

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 11 septembrie 2014 privind Comunicarea Comisiei referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (COM(2014)0357) și Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice: cercetare, dezvoltare și inovare în cadrul IMM-urilor (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției italiene a UE),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2014 privind Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR) (aviz exploratoriu),

–  având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 26 iunie 2014 privind Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR),

–  având în vedere Avizul din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor din 11 octombrie 2011 intitulat „Cooperarea teritorială în bazinul Mării Mediterane prin intermediul macroregiunii adriatico-ionice”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE: practica actuală și perspectivele, în special în regiunea mediteraneană(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie maritimă pentru Marea Adriatică și Marea Ionică“ (COM(2012)0713),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind guvernanța strategiilor macroregionale (COM(2014)0284),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011 intitulat „Contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020” (COM(2011)0017),

–  având în vedere Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului,

–  având în vedere Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2005/370/CE din 17 februarie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus),

–  având în vedere Declarația de la Ancona, adoptată cu ocazia Conferinței privind dezvoltarea și securitatea în Marea Adriatică și în Marea Ionică, desfășurată în perioada 19-20 mai 2000,

–  având în vedere Conferința fondatoare a Euroregiunii adriatico-ionice, desfășurată la Pula, la 30 iunie 2006, și Declarația de lansare a inițiativei de elaborare a Strategiei pentru regiunea Mării Adriatice, adoptată cu ocazia Adunării euroregiunii adriatico-ionice, care a avut loc la Split, la 22 octombrie 2009,

–  având în vedere studiul din iunie 2015 al Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) intitulat „Noul rol al macroregiunilor în cooperarea teritorială europeană“,

–  având în vedere studiul din iunie 2015 al Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) intitulat „Regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice: o analiză socioeconomică și o evaluare a legăturilor de transport și energie“,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru pescuit (A8-0279/2015),

A.  întrucât strategiile macroregionale reprezintă un nou model de guvernare pe mai multe niveluri, în care participarea părților interesate care reprezintă UE, nivelurile național, regional și local, inclusiv partenerii economici și sociali și organizațiile societății civile, precum și complementaritatea dintre diferite politici și programe este esențială pentru implementarea și îndeplinirea cu succes a obiectivelor; întrucât autoritățile regionale și locale joacă un rol important în promovarea democrației, a descentralizării și a creșterii gradului de autonomie locală și regională;

B.  întrucât strategiile precedente privind Marea Baltică și Dunărea au adus beneficii concrete regiunilor, au confirmat succesul mecanismelor de cooperare ale UE și au oferit o experiență utilă pentru elaborarea de noi strategii macroregionale;

C.  întrucât interesul manifestat de către regiuni față de această formă modernă de cooperare regională și modelul de guvernare aferent este tot mai mare; întrucât, recent, acest lucru a fost evident în special în cazul regiunilor muntoase, cum ar fi regiunea carpatică sau alpină, unde barierele naturale implică necesitatea unor politici regionale specifice;

D.  întrucât o strategie macroregională ca un cadru integrat referitor la statele membre și la țările terțe din aceeași zonă geografică, aprobată de Consiliul European, este o strategie a UE;

E.  întrucât există diferențe socioeconomice majore între țările implicate în această strategie, în special între statele membre ale UE și statele terțe;

F.  întrucât nivelul ridicat al interesului manifestat de țările din regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice pentru cooperare și definire a unor acțiuni comune care să răspundă sfidărilor prin utilizarea potențialului întregii regiuni și efortul lor continuu de a realiza sinergii a dus la adoptarea Strategiei UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR);

G.  întrucât strategiile macroregionale pot fi considerate un instrument de integrare europeană și coeziune teritorială sporită bazate pe cooperarea voluntară între statele membre și țările învecinate în ceea ce privește abordarea sfidărilor comune; întrucât EUSAIR reprezintă o nouă formă de cooperare regională care ar putea ajuta țările candidate și potențial candidate pe drumul lor către UE și o componentă importantă a politicii mediteraneene mai ample a UE, astfel cum o arată Uniunea pentru Mediterana; întrucât EUSAIR, ca parte din politica regională a UE, este un instrument de promovare a coeziunii economice și sociale, având ca obiective principale reducerea decalajelor dintre regiuni, promovarea unei convergențe reale și încurajarea creșterii și ocupării forței de muncă;

H.  întrucât Marea Adriatică, din cauza faptului că este o mare semi-închisă, este deosebit de vulnerabilă la poluare și prezintă caracteristici hidrografice neobișnuite, cum ar fi faptul că adâncimea și linia de coastă variază considerabil între nordul și sudul regiunii; întrucât stocurile de pește sunt împărțite între toate statele de coastă, ceea ce exercită o presiune persistentă asupra regenerării stocurilor; întrucât măsurile prevăzute de viitorul regulament-cadru privind măsurile tehnice în contextul PCP reformate ar trebui să fie concepute la nivel regional și personalizate în funcție de caracteristicile specifice acestei zone, resurselor lor marine și pescuitului;

Considerații generale

1.  salută Comunicarea Comisiei privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice și planul de acțiune aferent și consideră că reprezintă o etapă esențială în dezvoltarea acestei părți a Europei; subliniază faptul că Strategia EUSAIR a fost creată pentru a adăuga valoare intervențiilor, fie din parte UE, a autorităților naționale sau regionale, fie din partea sectoarelor private, într-un mod care consolidează semnificativ funcționarea macroregiunii; evidențiază perspectivele strategiei referitoare la țările candidate și potențial candidate din această regiune; subliniază că este important ca strategia să se bazeze pe principiile integrării, coordonării, cooperării și parteneriatului; reiterează importanța principiului celor „trei NU”, adică „nu” legislației noi, „nu” instituțiilor noi, „nu” fondurilor noi, întrucât macroregiunile sunt cadre pentru inițiative de cooperare, bazându-se pe sinergii rezultate din articularea diferitelor instrumente de politică ale UE, inclusiv a fondurilor ESI;

2.  salută eforturile depuse de toate părțile interesate în ceea ce privește instituirea unei arhitecturi instituționale pentru punerea în aplicare a Strategiei EUSAIR în cadrul instituțional existent; încurajează toate părțile interesate de la nivel național, regional și local să își asume pe deplin responsabilitatea privind punerea în aplicare a proiectelor care intră sub incidența acestei strategii macroregionale; subliniază importanța întăririi capacității instituționale și eficacității administrațiilor publice și a serviciilor publice și a asigurării, în fiecare țară participantă, existenței unor resurse suficiente și a unui personal administrativ competent dedicate în special punerii în aplicare a EUSAIR;

3.  subliniază necesitatea unei abordări la nivel local referitoare la activitățile de cooperare și evidențiază valoarea adăugată a modelului de guvernare pe mai multe niveluri care trebuie să abordeze lipsa de capacitate administrativă și care poate fi utilizat pentru a pune în comun resurse în macroregiune; insistă, în acest sens, că este nevoie să fie incluse autoritățile locale și regionale în cadrul organismelor politice de management și în cadrul organismelor operaționale, tehnice și de punere în aplicare ale strategiei, menținând în același timp rolul Comisiei în procesul de coordonare; subliniază faptul că dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) poate mobiliza și implica actorii locali în procesul decizional și contribui la întărirea sentimentului de asumare a responsabilității de către cetățeni în ceea ce privește proiectele;

4.  subliniază importanța unui proces transparent pentru adoptarea, monitorizarea și evaluarea strategiei, precum și importanța deschiderii către societatea civilă și toate părțile interesate relevante și a includerii acestora; evidențiază faptul că sensibilizarea și comunicarea în cadrul tuturor pilonilor sunt esențiale pentru participarea părților interesate la procesul de luare a deciziilor și pentru dezvoltarea sprijinului public; încurajează statele membre să se asigure că strategia se bucură de un grad adecvat de vizibilitate la nivel național, regional și local, să elaboreze o comunicare corespunzătoare cu privire la obiectivele și rezultatele strategiei, precum și să promoveze coordonarea și schimbul de bune practici cu alte strategii existente și viitoare la nivel macroregional ;

5.  subliniază necesitatea ca țările terțe să își armonizeze legislația cu legislația din sectorul specific al acquis-ului privind strategia cu scopul de a asigura îndeplinirea obiectivelor UE și punerea în aplicare în mod regulat, în mod legal legală și la timp, pe baza standardelor și legislației UE; încurajează toate țările participante să creeze grupuri de reflecție și să organizeze reuniuni regulate pentru a face schimb de bune practici cu scopul de a securiza această procedură și a o face mai eficientă;

6.  observă că, din cauza scăderii abrupte a investițiilor private în țările din regiune, la care se adaugă consolidarea fiscală și capacitatea de investiții limitată din sectorul public, pot apărea probleme în finanțarea proiectelor din cadrul strategiei; invită țările participante să mențină un nivel înalt de asumare a responsabilității, de angajament și de leadership necesar pentru a duce la îndeplinire strategia cu succes;

7.  salută faptul că fondurile structurale și de investiții europene (FSIE) și instrumentul de asistență pentru preaderare pentru perioada 2014-2020, în special Programul de cooperare adriatico-ionic în perioada 2014-2020 (ADRION), furnizează resurse potențiale considerabile și o gamă largă de instrumente și opțiuni tehnice destinate acestei strategii; sprijină punerea la dispoziție a unor alte fonduri și instrumente care sunt relevante pentru pilonii acestei strategii, în special programele Orizont 2020 și Erasmus Plus, pentru toți pilonii, Mecanismul pentru interconectarea Europei, pentru pilonul II, programul LIFE, pentru pilonul III, precum și pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și programele COSME și Europa creativă, destinate IMM-urilor, pentru pilonul IV, precum și programul INNOVFIN destinat finanțării inovării; în scopul realizării unei sinergii a fondurilor disponibile, încurajează cooperarea între comitetele de supraveghere ale programelor teritoriale de cooperare axate pe regiune, consiliul de conducere al EUSAIR și autoritățile de management ale FSIE; subliniază că strategia ar trebui să permită o utilizare mai eficientă și mai eficace a instrumentelor și fondurilor existente;

8.  invită Comisia Europeană, organismele naționale, regionale și locale care sunt responsabile cu pregătirea, gestionarea și punerea în aplicare a programelor privind fondurile FSIE să pună accent pe importanța proiectelor și acțiunilor la nivel macroregional;

9.  subliniază importanța definirii la nivel macroregional a structurii de implementare și a mecanismelor de coordonare pentru a facilita cooperarea, inclusiv planificarea comună, alinierea oportunităților de finanțare și o abordare de jos în sus; subliniază necesitatea alinierii programelor operaționale la nivel național și regional cu obiectivele strategiei inclusiv, în măsura posibilului, integrarea EUSAIR în programe; consideră că este necesar să se coordoneze și armonizeze inițiativele, propunerile și proiectele care privesc regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice;

10.  încurajează Comisia, Banca Europeană de Investiții (BEI) și țările participante să exploateze pe deplin posibilitățile disponibile în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (EFSI), recent înființat, de finanțare a proiectelor din regiune, lucru ce ar crea valoare adăugată, ar promova dezvoltarea regională și coeziunea economică și socială, ar stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă la nivel macroregional și ar contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020; în acest context, încurajează acordarea de „puncte bonus” proiectelor macroregionale în etapa de selectare a proiectelor datorită naturii lor transnaționale inerente;

11.  subliniază că nu există fonduri speciale alocate doar pentru punerea în aplicare a strategiilor macroregionale și că voința politică puternică, parteneriatul și coordonarea între țări reprezintă o condiție prealabilă pentru succes; solicită, prin urmare, țărilor din regiune să comaseze fonduri (Fondurile ESI, IPA, FSIE), precum și contribuțiile din surse naționale în cadrul BEI ca platformă financiară și de investiții pentru sprijinirea finanțării proiectelor care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în strategie; solicită crearea unei rezerve transparente și accesibile publicului de proiecte pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice, care ar permite vizibilitatea nevoilor de investiții și a proiectelor actuale și potențiale, încurajând investitorii să investească în aceste proiecte;

12.  îndeamnă părțile interesate să facă schimb de bune practici, să apeleze la experiența acumulată și să descopere blocajele din calea punerii în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE și să întărească cooperarea cu omologii lor, precum cei din Marea Baltică, bazinul Dunării și din macroregiunile alpine;

13.  invită Comisia să elimine barierele administrative și nefinanciare care adesea descurajează investitorii să investească în astfel de proiecte;

14.  consideră că este necesar să se găsească modalități de a implica – cel puțin în anumite proiecte individuale și specifice – țările care nu sunt incluse în strategie, dar care sunt, din punct de vedere geografic și economic, apropiate de această regiune; subliniază în acest context importanța cooperării transfrontaliere și transnaționale printr-o politică de coeziune și invită statele membre și regiunile vizate să utilizeze cele mai bune practici existente în acest domeniu;

15.  reamintește impactul major al crizei economice asupra regiunii și subliniază necesitatea elaborării unor evaluări periodice a strategiilor propuse în vederea redresării economice a regiunii; subliniază că țările din regiune se află la niveluri de dezvoltare diferite și au nevoi diferite; invită Comisia să sublinieze importanța creării de condiții pentru reducerea diferențelor socio-economice dintre țări; sprijină reformele din țările mai puțin dezvoltate și încurajează schimbul de cunoștințe, experiență și practici în acest context;

16.  subliniază că este necesar să se încurajeze, să se reînnoiască și să se aprofundeze cooperarea culturală, științifică și educațională, inclusiv prin extinderea mobilității academice a studenților și a personalului universitar; subliniază că știința și inovarea reprezintă o condiție prealabilă pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; evidențiază interdependența cooperării științifice și culturale de creșterea dinamicii economice și nivelul de diversitate și sustenabilitate a turismului din regiune;

17.  salută reprezentarea Parlamentului European în organele de conducere ale (EUSAIR); invită Comisia să analizeze eforturile comune ale țărilor din regiune (membre ale UE și țări terțe), precum și participarea efectivă a autorităților locale și regionale la atingerea obiectivelor strategiei;

18.  face referire la precedentele stabilite în contextul altor strategii macroregionale ale UE și solicită sprijinirea, în cadrul unor proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, a diferitor tipuri de acțiuni, de la studii la capital de pornire pentru pregătirea de proiecte în diferite domenii prioritare;

19.  consideră că este imperativ ca, în faza de punere în aplicare a strategiei, principiile generale ale acesteia și, în special, aspectele legate de protecția mediului și ameliorarea resurselor naturale să fie luate în considerare în mod corespunzător în cadrul celor patru piloni, inclusiv în scopul unei abordări holistice a provocărilor variate și complexe cu care se confruntă macroregiunea;

20.  subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită zonelor menționate în articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cum ar fi insulele, regiunile muntoase și regiunile rurale, pentru a descoperi și exploata potențialul specific al acestora, în special în sectorul turismului, respectând totodată domeniile de acțiune și prioritățile identificate în acest raport; în plus, invită Comisia să propună un An european al insulelor și munților;

21.  consideră că este necesar să se găsească modalități pentru ca țările participante să implice alți piloni importanți care ar putea crea avantaje de dezvoltare în zonă, precum agricultura, datorită condițiilor geoclimatice specifice, biodiversității și potențialului de a crea efecte sinergice coordonate și creștere continuă; recomandă o cooperare și o coordonare strânse între zonele de interior, zonele de coastă și insule pentru a realiza sinergii între proiectele privind energia curată și producția de alimente sănătoase;

22.  atrage atenția asupra importanței raportării și evaluării adecvate a punerii în aplicare a strategiei; solicită, în acest context, ca țările participante, împreună cu Comisia, să colecteze date de referință fiabile și să stabilească obiective concrete pentru fiecare pilon care să fie evaluate anual și să fie puse la dispoziția publicului;

23.  solicită o abordare europeană cuprinzătoare și integrată a migrației; subliniază faptul că această regiune se confruntă cu sfidări semnificative legate de migrație și deplânge toate tragediile petrecute în Marea Mediterană; insistă asupra faptului că, în abordarea acestor sfidări, este necesară o schimbare semnificativă în politicile de azil în ceea ce privește solidaritatea dintre statele membre; subliniază necesitatea de a examina strategia generală de cooperare cu țări terțe; deplânge cooperarea insuficientă dintre statele membre ale UE în ceea ce privește provocările legate de migrație; încurajează schimbul de bune practici în ceea ce privește primirea migranților și solicită să se acorde de urgență o atenție deosebită aspectelor sociale și umanitare care afectează regiunea, în scopul unei posibile redefiniri a priorităților EUSAIR în viitor;

24.  speră să se dea un nou impuls consolidării păcii și securității în Europa de Sud-Est;

25.  invită țările să facă schimb de bune practici în domeniul respectării drepturilor minorităților cu scopul de a aplica cele mai înalte standarde, având în vedere că acesta este un domeniu deosebit de sensibil în ceea ce privește aspectele lingvistice;

26.  subliniază că, în cadrul diferitelor etape de punere în aplicare, este necesar ca actorii economici publici și privați, membrii societății și diferitele componente ale societății civile organizate să beneficieze de formare adecvată prin intermediul unui program specific, inclusiv de sprijin organizatoric și tehnic;

27.  invită Comisia să prezinte, la fiecare doi ani, un raport Parlamentului și Consiliului privind implementarea EUSAIR pentru a evalua funcționarea și valoarea sa adăugată în ceea ce privește creșterea economică și locurile de muncă, reducerea decalajelor și dezvoltarea sustenabilă;

28.  încurajează măsuri specifice menite să promoveze dimensiunea socială; subliniază că este important să fie integrate priorități și măsuri care vizează includerea persoanelor cu handicap și prevenirea oricăror forme de discriminare;

Creșterea albastră

29.  subliniază faptul că poziția geografică unică și structura specifică a liniei de țărm ale acestei regiuni, împreună cu bogata ei biodiversitate marină, au un potențial imens de creare a unor locuri de muncă „albastre” și de creștere și dezvoltare economică în mod inovator și durabil, inclusiv în ceea ce privește tehnologiile „albastre”, pescuitul și acvacultura și o mai bună guvernanță a resurselor marine și servicii marine mai bune;

30.  susține promovarea economiei albastre ca soluție la criza economică, deoarece aceasta permite crearea de noi locuri de muncă și stimulează dezvoltarea economică, dar mai ales locurile de muncă pentru femeile și tinerii din țările de coastă și insulare; consideră că strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice nu poate fi aplicată fără a lua în considerare conceptul de economie albastră, care conectează sectoarele economice ce au legătură cu mările și oceanele, acvacultura, transportul maritim și fluvial și turismul pentru protecția mediului;

31.  invită Comisia și statele care au adoptat această strategie să ofere stimulente care să atragă tinerii către domeniul pescuitului și acvaculturii în regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice și să îi încurajeze să inițieze activități în aceste domenii.

32.  solicită coordonarea în materie de politici și armonizarea obiectivelor strategiei, precum și proiecte comune în conformitate cu valorile, principiile și obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului; încurajează, în plus, sprijinirea dezvoltării sectorului pescuitului sustenabil și a producției de alimente tradiționale și sănătoase; solicită înființarea unor grupuri locale de acțiune în domeniul pescuitului, care ar putea reprezenta un instrument natural pentru diversificarea pescuitului; subliniază faptul că pescuitul și acvacultura durabile și profitabile necesită o mai mare implicare a părților interesate în gestionarea generală, precum și activități îmbunătățite și diversificate în domeniul pescuitului;

33.  consideră că economia albastră cuprinde sectoare și întreprinderi extrem de diverse și, din acest motiv, dezvoltarea ei necesită lucrători cu înaltă calificare în toate aceste sectoare; invită statele membre implicate în Strategia EUSAIR să promoveze diversele sectoare de creștere albastră în programele lor de formare, luând în considerare sistemele de învățare pe tot parcursul vieții și formarea angajaților; subliniază complexitatea activităților, sectoarelor și disciplinelor din cadrul sistemelor socioeconomice implicate în economia albastră și, prin urmare, consideră să este extrem de important ca statele membre implicate în Strategia EUSAIR să adopte politici în domeniul pieței forței de muncă pentru a crește capacitatea de adaptare la schimbare, inovație și multidisciplinaritate, a adapta formarea capitalului uman și a spori gradul de participare a femeilor;

34.  subliniază importanța unei mai mari și mai reale interconexiuni între Strategia UE 2020 și cei trei piloni (în special pentru pilonul creșterii albastre) ai Strategiei EUSAIR care se bazează pe Planul de acțiune al Comisiei Europene; consideră Planul de acțiune ca fiind unul dintre rezultatele abordării strategiei în ceea ce privește identificarea priorităților concrete pentru macroregiune; accentuează faptul că, pe baza acestui considerent, fiecare acțiune sau proiect este selectat printr-un amplu proces de consultare de jos în sus care implică o serie de părți interesate din regiunea adriatico-ionică care reprezintă autorități naționale, regionale și locale, parteneri sociali, dar și sectorul privat, economia socială, mediul academic și societatea civilă;

35.  încurajează crearea de clustere și cooperarea între întreprinderile publice și private, universități, institute de cercetare și alte părți interesate relevante din sectoarele marin și maritim, cu scopul de a se stimula inovarea și de a se beneficia pe deplin de sinergii; consideră că, pentru a se asigura investiții mai eficiente și eficace, acțiunile din cadrul pilonului „creștere albastră” ar trebui să se bazeze pe strategiile naționale și regionale de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă; invită țările și regiunile să participe la Platforma S3 a Comisiei pentru a beneficia de asistență în ceea ce privește elaborarea, punerea în aplicare și revizuirea strategiilor de specializare inteligentă; consideră necesar, în acest context, să se acorde un acces mai bun la credite IMM-urilor și să se îmbunătățească rețelele (clusterele) de întreprinderi existente printr-un proces de internaționalizare, cu scopul de a crea noi locuri de muncă de calitate și sustenabile;

36.  sprijină crearea unei etichete comune de calitate pentru produsele alimentare de origine marină de înaltă calitate din regiune în vederea creșterii competitivității lor;

37.  subliniază importanța dialogului social și a implicării reprezentanților societății civile în activități de dezvoltare a capacităților, alături de autoritățile publice; consideră că acest lucru ar putea fi realizat prin crearea unei platforme permanente la nivel macroregional și la nivel regional în fiecare stat membru, pentru a reprezenta partenerii sociali și economici, în conformitate cu ceea ce a fost deja realizat pentru universități, camere de comerț și orașe;

38.  subliniază importanța cercetării marine și maritime și a unei cooperări mai puternice între cercetători în aceste sectoare, între statele membre și între regiunile implicate în Strategia EUSAIR, în scopul de a depăși decalajul existent între aceste state membre și a stimula competitivitatea zonelor de coastă și crearea de locuri de muncă de calitate și durabile la nivel local;

39.  observă cu îngrijorare rata de epuizare a stocului de pește din Marea Adriatică și din Marea Ionică, ca urmare a pescuitului excesiv și a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), precum și alte riscuri semnificative pentru viața marină; subliniază că pescuitul este una dintre componentele-cheie ale economiilor din zonele costiere și din insule; opinează că este necesar, prin urmare, să se considere că protecția și menținerea stocurilor de pește și a ecosistemelor marine, în conformitate cu principiul producției maxime sustenabile inclus în politica comună în domeniul pescuitului reprezintă un obiectiv primordial al strategiei; subliniază necesitatea ca, în perioada de tranziție, să se sprijine adaptarea la pragurile de capturi prin subvenții pentru achiziționarea de echipamente prin Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF); solicită să se acționeze decisiv prin alinierea legislației în materie de pescuit a statelor terțe la legislația UE, prin intermediul schimbului de date, al unor platforme comune de monitorizare și al planurilor multianuale de gestionare a pescuitului și să se examineze modalități de dezvoltare în continuare a unui sector sustenabil de acvacultură ținând seama de marele potențial al acestuia de a fi alimentat din surse de energie regenerabile;

40.  reamintește că peștele și crustaceele exploatate comercial ar trebui să se situeze între limite biologice sigure, pentru a obține un statut ecologic bun și a proteja sustenabilitatea pe termen lung a industriei pescuitului;

41.  solicită Comisiei să calculeze volumul capturilor realizate în cadrul pescuitului recreativ, să reglementeze această activitate și să îi impună, la fel ca pescuitului profesional, obiectivele MSY;

42.  îndeamnă la efectuarea de cercetări exhaustive asupra stocurilor de pește, mai ales asupra speciilor pe cale de dispariție, precum și asupra interconectărilor biologice dintre acestea, având în vedere faptul că lipsa de date exacte ar face ca evaluările să fie neclare și nefiabile; solicită menținerea reproducerii pe cale naturală;

43.  solicită examinarea și promovarea unor proiecte care să aibă drept scop evaluarea impactului pescuitului indirect (plasele-fantomă, plasele folosite pentru cultura midiilor) și al capturilor accidentale ale unor specii protejate: se estimează că numai în Marea Adriatică sunt pescuite accidental peste 40 000 de broaște-țestoase marine; este necesar și urgent să se realizeze studii privind acest impact, însă și atenuarea acestuia (de exemplu, cu ajutorul dispozitivelor de excludere a țestoaselor);

44.  solicită acordarea unui sprijin puternic sectorului construcțiilor navale, inclusiv sectorului ambarcațiunilor de plăcere, cu accent pe modernizarea și specializarea acestuia pentru a crea locuri de muncă și a se adapta la cerințele unei creșteri sustenabile și competitive care să fie în conformitate cu tehnologiile „albastre”;

45.  solicită să se acorde un sprijin real zonelor de producție, înfrățirii și cooperării între zone din diferite părți ale macroregiunii; încurajează schimbul de bune practici bazate pe experiențele cele mai semnificative din sector, precum și pe experiențele din alte regiuni care doresc să adopte aceeași abordare pentru a promova înființarea de zone de producție;

46.  subliniază că este important să se sprijine și să se promoveze pescuitul sportiv de agrement și pescuitul în familie împreună cu politici integrate pentru pescuit și turism (pescuit și pescuit turistic, maricultură), mai ales pe insule, pentru a păstra tradițiile culturale locale și modul de viață marinăresc ale locuitorilor insulelor și ale regiunilor costiere de mici dimensiuni; încurajează pescuitul și acvacultura sustenabile, la scară mică și tradiționale, corelate cu o ofertă culinară diversificată și cu promovarea piețelor locale de pește ca fiind cel mai bun mijloc de a asigura sustenabilitatea și a oferi sprijin activităților turistice costiere;

47.  invită Comisia să sprijine și să promoveze implicarea sectorului pescuitului și a lucrătorilor din acest sector inclusiv în proiecte legate de turismul cultural și istoric care cuprind pescuitul și redescoperirea culturii marinărești și a locurilor și meseriilor legate de pescuitul tradițional;

48.  subliniază importanța economiei sociale și a antreprenoriatului feminin pentru realizarea pilonului economiei albastre și invită statele membre implicate în Strategia EUSAIR să încurajeze și să sprijine participarea femeilor în toate sectoarele relevante; reamintește rolul fundamental al întreprinderilor mici și al microîntreprinderilor în regiunile și teritoriile vizate și solicită statelor membre implicate în EUSAIR să pună în aplicare politici active pentru promovarea acestor forme de activitate economică;

49.  sprijină măsurile menite să reducă riscul hidrogeologic și cel legat de eroziunea costieră;

50.  subliniază importanța cercetării și solicită consolidarea sprijinului pentru districtele marine și maritime;

51.  subliniază faptul că dezvoltarea acvaculturii și mariculturii poate juca un rol important nu numai în ceea ce privește refacerea diversității speciilor, ci și în creșterea economică a regiunii Mării Adriatice și a Mării Ionice;

52.  invită Comisia să intensifice schimbul de bune practici, cum ar fi durabilitatea proiectelor desfășurate de grupurile de acțiune costieră.

Conectarea regiunii

53.  observă că mai buna conectare a rețelelor de transport și de energie dintre țările participante, precum și dintre acestea și ceilalți vecini ai lor, inclusiv transportul maritim, conexiunile intermodale cu hinterlandul și rețelele energetice sunt nevoi obligatorii pentru macroregiune și o precondiție pentru dezvoltarea sa economică și socială; subliniază lipsa legăturilor dintre cele două maluri ale Mării Adriatice și discrepanța dintre infrastructura rețelelor existentă în zona adriatico-ionică;

54.  solicită acordarea de stimulente pentru instituirea de legături sustenabile de transport care să reducă timpul de călătorie, costurile legate de transport și logistică și externalitățile; solicită lucrări strategice majore legate de schimburile dintre mare și uscat pentru a crea oportunități pentru transportul intermodal între țări, a contribui la coeziune, a mări rețeaua totală și a reduce congestionarea rutieră și, prin urmare, emisiile de CO2; atrage atenția asupra nevoii de a îmbunătăți dimensiunea maritimă și portuară a cabotajului, a autostrăzilor mării și a croazierelor între cele două maluri ale Mării Adriatice, atât pe rutele nord-sud, cât și pe rutele transversale est-vest; evidențiază necesitatea unei mai bune coordonări pentru a preveni blocajele din traficul maritim și a îmbunătăți gestiunea și controlul acestuia;

55.  încurajează folosirea Regulamentului privind reducerea emisiilor provenite din transportul maritim (Regulamentul (UE) 2015/757) pentru inovare și pentru crearea unui transport maritim sustenabil în macroregiune, prin folosirea motoarelor și a combustibililor alternativi pentru propulsia navelor pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a îmbunătăți eficiența energetică în sectorul transportului;

56.  subliniază că este important să realizeze legături între rutele de transport maritim și porturi și alte părți ale Europei și că este relevant să se realizeze interconectări cu coridoarele TEN-T; invită țările participante să își concentreze eforturile pe punerea în aplicare a unor proiecte care se încadrează în actuala rețea TEN-T și în alte intervenții pentru extinderea sa propusă la Europa de Sud-Est/coasta estică a Mării Adriatice, capabile să soluționeze decalajul de rețea existent în zona adriatico-ionică; invită țările implicate, prin urmare, să identifice proiecte prioritare de infrastructură cu valoare adăugată regională și europeană și sugerează să se acorde o atenție deosebită, printre altele, următoarelor aspecte:

   (i) finalizarea coridorului baltico-adriatic, inclusiv extinderea întregului dorsal ionico-adriatic
   (ii) extinderea nord-sud a coridorului scandinav-mediteranean,
   (iii) înființarea unui coridor feroviar internațional Alpi-Balcanii de Vest pentru transportul de marfă,
   (iv) o mai bună conexiune între Peninsula Iberică, Italia centrală și Balcanii de Vest,
   (v) implementarea unei conexiuni rutiere în zona Balcanilor între sistemul portuar și țările situate în interior, precum și o interconexiune cu coridorul Rin-Dunăre,
   (vi) îmbunătățirea instalațiilor portuare pentru conexiuni mai bune între cele două coaste ale Mării Adriatice și pregătirea unei strategii comune de către consiliile de administrație ale porturilor din zona de nord a Mării Adriatice pentru o aprovizionare mai cuprinzătoare a Europei Centrale cu mărfuri din import;

57.  solicită optimizarea rețelei de infrastructură existente, cu un accent deosebit pe legăturile rutiere și feroviare existente în macroregiune, inclusiv pe legăturile „pe ultimul kilometru”; subliniază necesitatea de a se finaliza, cât mai curând posibil, autostrada Marea Adriatică – Marea Ionică, ceea ce va impulsiona dezvoltarea din punct de vedere economic și social a acestei macroregiuni; reamintește importanța noilor coridoare care integrează autostrăzi, căi ferate și alte infrastructuri pe ambele părți ale regiunii adriatico-ionice; evidențiază necesitatea unei mai bune coordonări pentru a preveni blocajele din traficul maritim și a îmbunătăți gestiunea și controlul acestuia;

58.  solicită dezvoltarea unei infrastructuri feroviare de mare viteză care va interconecta macroregiunea și va permite o legătură mai bună cu Europa și în interiorul acesteia; subliniază importanța îmbunătățirii conectivității feroviare a regiunii adriatico-ionice, precum și a celei dintre coastele Mării Tireniene și coastele adriatico-ionice;

59.  solicită țărilor participante să își îmbunătățească infrastructura de transport maritim, feroviar și aerian, să dezvolte autostrăzi maritime în această macroregiune, prin îmbinarea unor mijloace de transport intermodal, în special pentru realizarea legăturilor cu hinterlandul, și să îmbunătățească logistica de transport utilizând cât mai eficient cele mai noi tehnologii și asigurând în permanență un nivel ridicat de siguranță și durabilitate în ceea ce privește mediul; invită, de asemenea, țările participante să analizeze posibilitățile de a îmbunătăți conectivitatea cu instrumente de mobilitate electronică care ar putea facilita introducerea unui serviciu electronic internațional de achiziționare a biletelor;

60.  subliniază faptul că nu există legături eficace cu insulele; îndeamnă Comisia și statele membre să înlesnească realizarea unor conexiuni mai bune prin analizarea de noi opțiuni coordonate și cu valoare adăugată, prin optimizarea utilizării rutelor de pasageri și de mărfuri și prin implicarea părților interesate private și publice, în vederea creșterii calității vieții, stopării depopulării și în vederea facilitării exploatării oportunităților socioeconomice în aceste regiuni; subliniază nevoia de a îmbunătăți infrastructura internă de comunicații și transport ale insulelor pentru o mobilitate interioară sustenabilă; subliniază de asemenea nevoia de a asigura programe adecvate de îngrijire medicală și educație pentru populațiile din insule de-a lungul întregului an;

61.  solicită realizarea unor proiecte majore menite să dezvolte conexiunile intermodale pe insule și, în special, un sprijin ferm pentru consolidarea aeroporturilor cu importanță strategică, atât în ceea ce privește infrastructura, cât și noi rute către alte zone din macroregiune;

62.  îndeamnă țările participante să își continue eforturile de diversificare a surselor de aprovizionare cu energie, proces care nu numai că va îmbunătăți securitatea energetică a macroregiunii, ci va spori concurența și combate, de asemenea, sărăcia energetică, lucru ce va atrage avantaje importante în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială a regiunii; subliniază necesitatea unor evaluări aprofundate ale impactului de mediu pe care îl au intervențiile în sectorul energiei; subliniază importanța planificării comune a investițiilor în construirea de terminale de gaz natural lichefiat (GNL) în rețelele de conducte de gaz care lipsesc în această macroregiune, contribuind astfel la realizarea unei independențe solide și a securității energetice; încurajează, în plus, măsurile de creștere a eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor contribuind astfel și la competitivitate;

63.  încurajează dezvoltarea unei infrastructuri energetice capabile să reducă amprenta de carbon, să intensifice eficiența energetică și să garanteze securitatea energetică a macroregiunii și a regiunilor din jurul ei; evidențiază de asemenea importanța dezvoltării și promovării conceptului de orașe inteligente pentru a oferi o valoare adăugată la actuala infrastructură energetică globală din macroregiune;

64.  recunoaște potențialul mare al surselor de energie regenerabilă din macroregiune, insuficient folosite în prezent; solicită ca, în cadrul actualului mix energetic, să se exploateze sursele regenerabile de energie disponibile, cum ar fi energia solară, energia eoliană, energia mareelor și energia valurilor (dacă este fezabil din punct de vedere tehnic); subliniază sustenabilitatea și competitivitatea unor hidrocentrale care ar putea fi construite în toate țările participante; invită țările participante să contribuie la crearea unei piețe funcționale și interconectate a energiei electrice și a gazelor în macroregiune care va asigura accesul egal la energie electrică ieftină și accesibilă ca preț; subliniază că este important să se consolideze interconexiunile energetice transfrontaliere pentru a sprijini investițiile în sectorul energetic ca o precondiție cheie pentru integrarea în rețeaua energetică a UE, precum și să se elimine barierele din calea investițiilor transfrontaliere în sectorul energetic;

65.  sprijină planificarea comună și investițiile în infrastructura energetică, atât pentru producerea, cât și pentru și transportul de energie electrică și gaze naturale în macroregiune, care să fie aliniate la rețeaua TEN-E și prin care să fie puse în aplicare proiectele concrete menționate în lista proiectelor de interes pentru Comunitatea Energiei (PICE);

66.  își exprimă preocuparea cu privire la noul impuls dat explorării și exploatării petrolului și gazelor offshore și pe uscat, fapt care ar expune macroregiunea la riscul de dezastre cu consecințe grave pentru mediu, economie, inclusiv pentru sectorul pescuitului și pentru sănătatea publică; subliniază că orice astfel de activitate trebuie să respecte normele și orientările Uniunii în materie de climă și surse regenerabile de energie; atrage atenția că Marea Adriatică este o mare închisă, puțin adâncă, fără capacitatea de a dispersa poluanții, cu un comerț turistic înfloritor pe ambele maluri și că creșterea macroregiunii ar trebui să fie legată în primul rând de turism și de activitățile economice legate de caracteristicile sale de mediu specifice, precum și de ecosistemele sale; subliniază necesitatea implementării sistematice a legislației UE și a convențiilor internaționale privind sustenabilitatea ecologică și siguranța activităților maritime; solicită aplicarea integrală a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin (2008/56/CE) și a Directivei privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore (2013/30/UE);

67.  solicită elaborarea de standarde europene comune pentru siguranța transportului în macroregiunea adriatico-ionică;

68.  subliniază nevoia de a promova serviciile aeriene transfrontaliere prin punerea în aplicare de proiecte comune menite să asigure și să consolideze legăturile din interiorul macroregiunii;

Calitatea mediului

69.  amintește bogăția ecosistemelor marine, costiere și terestre din țările participante; observă faptul că Marea Adriatică găzduiește aproape jumătate (49 %) din toate speciile marine înregistrate din Marea Mediterană și este cea mai neobișnuită subregiune din Marea Mediterană datorită apei de mică adâncime, fluxurilor limitate și unei influențe puternice a râurilor; solicită să se întreprindă eforturi comune astfel încât să fie luate toate măsurile posibile, cum ar fi utilizarea de carburanți nepoluanți pentru transportul maritim și pentru logistică, cu scopul de a se conserva biodiversitatea mediului marin și a habitatelor terestre transnaționale, precum și pentru a se preveni și diminua poluarea mării și a alte amenințări la adresa biodiversității costiere și marine; subliniază că este important să fie protejate speciile marine și terestre pe cale de dispariție, precum foca-călugăr, proteul, râsul, vulturul sur și altele și invită țările participante să pună în aplicare măsuri proporționale pentru a îndeplini acest obiectiv;

70.  solicită realizarea unui schimb de bune practici între țările participante în ceea ce privește gestionarea patrimoniului natural și cultural, inclusiv a zonelor din cadrul rețelei Natura 2000 și a siturilor care fac parte din patrimoniul UNESCO, cu intenția de a crea atracții turistice durabile;

71.  îndeamnă toate țările participante să își unească forțele pentru a pune în aplicare amenajarea spațiului maritim, în conformitate cu Directiva 2014/89/UE de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim, și managementul integrat al zonelor costiere, în care să fie implicate diferite părți interesate (autorități naționale, regionale și locale, populația locală, comunitatea cercetătorilor, ONG-uri etc.); consideră că guvernanța comună adecvată a spațiului maritim asigură un cadru important pentru utilizarea durabilă și transparentă a resurselor marine și maritime;

72.  evidențiază importanța protejării și conservării râurilor și lacurilor din bazinul adriatico-ionic;

73.  atrage atenția asupra necesității de a se aborda în mod responsabil poluarea istorică și transfrontalieră și de a se curăța locurile afectate de contaminarea industrială a solului, apei și aerului, precum și, după caz, de poluarea rezultată în urma conflictelor militare; sprijină toate măsurile active pentru a se reduce poluarea cu arme chimice și convenționale a mării; sprijină reducerea deșeurilor marine, în vederea eliminării acestora, în conformitate cu Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, în special în ceea ce privește poluarea provocată de deșeuri în insulele din Marea Adriatică;

74.  își exprimă îngrijorarea cu privire la daunele cauzate de deșeurile din plastic aflate în mare; invită Comisia să susțină inițiativele care urmăresc colectarea și reciclarea acestor deșeuri; subliniază că este important ca pescarii să fie implicați în acest proces;

75.  invită țările să elaboreze și să pună în aplicare planuri globale pentru reutilizarea siturilor industriale și militare scoase din uz; subliniază faptul că, pe lângă că prezintă un pericol pentru mediu, aceste situri oferă și un potențial economic semnificativ care nu este exploatat;

76.  solicită să se încurajeze transferarea activităților industriale din centrele urbane și zonele costiere cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții;

77.  insistă asupra ideii că trebuie folosite toate instrumentele existente în punerea în aplicare a celor mai bune soluții de gestionare a deșeurilor și de tratare a apelor reziduale din această regiune, în conformitate cu Directiva 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale;

78.  atrage atenția asupra diferitelor dezastre naturale și provocate de om care au lovit regiunea în ultimii ani; atrage atenția asupra problemei defrișării și a altor riscuri legate de schimbările climatice; subliniază că, în vederea punerii în aplicare a planului de acțiune și a priorităților aferente fiecărui pilon, este necesar să se aplice pe deplin principiile orizontale pentru gestionarea riscurilor de catastrofe naturale și pentru adaptare la schimbările climatice; încurajează cooperarea dintre institutele hidrometeorologice ale statelor în ceea ce privește fenomenele meteorologice extreme, consecințele schimbărilor climatice și gestionarea riscului de catastrofe; recunoaște că apa, agricultura și turismul sunt sectoarele cele mai vulnerabile la schimbările climatice, prin urmare, încurajează cooperarea dintre autoritățile naționale pentru stabilirea unui cadru și a unui mecanism de sprijin pentru aplicarea măsurilor de adaptare și atenuare;

79.  subliniază că este necesar să se reducă emisiile de gaze cu efect de seră, în special în sectorul transportului maritim;

80.  subliniază faptul că există o problemă legată de diferențele de natură geografică și sezonieră în ceea ce privește accesul la rezervele de apă, existând un deficit important de apă în insule și în zona de coastă în timpul verii, atunci când necesarul de apă devine mult mai mare din cauza sosirii unui număr mare de turiști;

81.  solicită să fie înființat un centru regional de pregătire pentru dezastre concomitent cu elaborarea unui un plan comun de urgență în cazul deversărilor de petrol și al incidentelor de poluare la scară largă, în scopul de a se crea un sistem de avertizare timpurie și de a se preveni astfel dezastrele naturale și cele provocate de activitățile industriale, de transport și de alt tip, cum ar fi inundațiile, incendiile și activitățile de exploatare din Marea Adriatică; subliniază faptul că acest centru ar trebui să fie legat în mod direct de mecanismul de protecție civilă al UE; subliniază că este important să se conserve ecosistemul și biodiversitatea acestei regiuni printr-o mai bună înțelegere și prin realizarea unor schimburi de bune practici;

82.  invită țările terțe să accelereze punerea în aplicare a acquis-ului sectorial (precum Directiva-cadru privind apa) ca un exercițiu al viitoarei lor aderări la UE;

83.  îndeamnă statele membre să consulte autoritățile competente ale țărilor învecinate și comunitățile locale din macroregiune, în special cu privire la activitățile economice supuse evaluărilor impactului asupra mediului în conformitate cu Directiva (UE) nr. 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului;

Un turism durabil și competitiv

84.  subliniază importanța fundamentală a turismului pentru economia europeană și pentru dezvoltarea coeziunii sociale în UE, în special în cazul țărilor mediteraneene și al întregii regiuni; subliniază că este necesar să se elaboreze noi moduri de abordare care să contribuie la depășirea caracterului sezonier şi care să fie coerente cu impactul turismului asupra mediului și cu durabilitatea acestuia; solicită mai mult sprijin pentru finanțarea proiectelor în domeniul turismului, din ESI și din alte surse;

85.  îndeamnă să se îmbunătățească urgent legăturile rutiere transfrontaliere pentru a se mări competitivitatea turismului, având în vedere că slaba conectare provoacă blocaje în trafic și întârzieri mari; subliniază că este necesar să se îmbunătățească, în scopuri turistice, infrastructura aeriană existentă și legătura maritimă dintre cele două maluri ale Mării Adriatice;

86.  subliniază că este necesar să se încurajeze utilizarea aeroporturilor existente în macroregiune pentru a evita concentrarea excesivă a pasagerilor în doar câteva noduri aeroportuare și să se promoveze fluxuri turistice durabile și mai echilibrate în diferite locuri;

87.  recunoaște bogatul patrimoniu cultural și natural al regiunii (inclusiv activitățile culturale precum cinematografia, teatrul și muzica) ca fiind un avantaj important pe care se bazează sectorul turismului; evidențiază numărul mare de situri protejate care fac parte din patrimoniul UNESCO și de zone protejate din cadrul Natura 2000 existente în toate țările participante; consideră că, în ciuda contribuției semnificative a acestui sector la economie, potențialul turistic nu este exploatat pe deplin, în special din cauza dependenței puternice de caracterul sezonier și a lacunelor în materie de inovare, durabilitate, infrastructură de transport, calitate a ofertei turistice, competențe ale părților interesate participante și gestionare responsabilă a turismului; în acest context, solicită țărilor participante să adopte politici menite să asigure o ofertă adecvată de legături și unități turistice, deopotrivă în timpul sezonului estival și în afara acestuia, astfel încât să se diversifice fluxurile turistice și să se asigure o prezență constantă a turiștilor în toate sezoanele; subliniază că este important să se îmbine turismul cu patrimoniul natural, cultural și artistic;

88.  încurajează statele membre să promoveze soluții de mobilitate durabile în sectorul turismului, îmbunătățind astfel calitatea serviciilor turistice și mărind varietatea lor;

89.  recunoaște importanța parcurilor naturale și naționale și a zonelor protejate, în calitate de baze ale educației viitoare a cetățenilor în problemele privind protejarea mediului și combaterea schimbărilor climatice;

90.  accentuează faptul că, pentru o mai bună dezvoltare a turismului în această regiune, este esențială cooperarea dintre țări; încurajează elaborarea unor strategii turistice pentru Marea Adriatică și Marea Ionică care să se întemeieze pe principiul durabilității și să le permită țărilor să beneficieze de sinergii și să încerce să soluționeze provocările comune la nivel macroregional; consideră că este necesară cooperarea pentru punerea în valoare a destinațiilor din regiunea adriatico-ionică;

91.  îndeamnă Comisia Europeană, țările participante și autoritățile locale și regionale să ia măsuri care să stimuleze părțile interesante să îmbunătățească infrastructura turistică;

92.  subliniază că este important să fie sprijinite activitățile culturale și creative și, în special, dezvoltarea și integrarea de activități antreprenoriale în domeniul muzicii, al teatrului, al dansului și al filmului; solicită organizarea de festivaluri, convenții și evenimente culturale care să promoveze integrarea;

93.  atrage atenția asupra faptului că este necesar să se acorde un acces mai ușor la sprijin și finanțare IMM-urilor, întrucât acestea sunt esențiale pentru sectorul turismului; încurajează părțile interesate din regiune să participe la Rețeaua întreprinderilor europene pentru a face schimb de experiență, pentru a colabora în rețea și pentru a găsi parteneri transfrontalieri;

94.  subliniază importanța proiectelor în domeniul specializării inteligente și al comunităților inteligente care presupun exploatarea platformelor de inovare existente, cum ar fi crearea unei zone de creativitate adriatico-ionice;

95.  sprijină elaborarea unei oferte turistice diversificate, care să includă parcuri și itinerarii turistice tematice, precum și activități de turism cultural, rural, medical, nautic, eno-gastronomic, turism pentru conferințe și turism sportiv, inclusiv ciclism, golf, scufundări, drumeții, schi, alpinism și sporturi în aer liber, pentru a promova turismul pe durata întregului an și a crește competitivitatea destinațiilor turistice pe baza principiilor durabilității; sprijină dezvoltarea turismului rural pentru a reduce presiunea asupra centrelor turistice importante și a zonelor de coastă înguste și pentru a contribui la depășirea caracterului sezonier; sprijină extinderea activităților turistice către hinterland prin crearea de produse turistice integrate care să includă principalele atracții ale macroregiunii și ale capitalelor acesteia;

96.  subliniază că este important să existe coerență între gestionarea turismului și infrastructura turistică și că este necesar să se îmbunătățească calitatea și diversitatea serviciilor și oportunităților, ținând cont de specificul regiunii; insistă totodată asupra importanței promovării și păstrării tradițiilor locale și regionale;

97.  subliniază că este important să se examineze itinerarii și modele de afaceri alternative, prin îmbunătățirea legăturii dintre pachetele de croazieră și comunitățile și produsele locale, fapt ce ar permite ca aglomerările nedurabile să fie soluționate într-un mod mai eficace, iar întregul potențial să fie mai bine exploatat, cu mai multe beneficii economice de durată pentru economiile locale; recunoaște că este important să se dezvolte itinerariile turistice regionale și să se creeze imagini de marcă pentru acestea, prin cartografierea și promovarea în continuare a itinerariilor existente;

98.  pledează pentru valorificarea în scopuri turistice a celor mai reprezentative atuuri ale regiunii și pentru elaborarea de programe promoționale și de marketing;

99.  subliniază că este necesar un transport intermodal real, caracterizat printr-o rețea integrată de servicii și zone de schimb, cu scopul de a dezvolta ecoturismul de calitate;

100.  solicită redactarea unei carte adriatico-ionice care să conțină criterii, principii și orientări necesare pentru promovarea turismului durabil prin punerea în aplicare a sistemului european al indicatorilor turistici (European Tourism Indicator System – ETIS) pentru evaluarea destinațiilor turistice, cu scopul de a îmbunătăți dezvoltarea durabilă a acestora;

o
o   o

101.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor participante la EUSAIR (Croația, Grecia, Italia, Slovenia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Serbia).

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(3) JO C 349 E, 29.11.2013, p. 1.


Politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020
PDF 367kWORD 132k
Rezoluţia Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020 (2014/2246(INI))
P8_TA(2015)0384A8-0277/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4, articolul 162 și articolele 174-178,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul privind dispozițiile comune”)(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(7),

–  având în vedere cel de al șaselea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială din 23 iulie 2014, intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și orașele UE” (în continuare, „al șaselea raport privind coeziunea”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(8),

–  având în vedere al optulea raport intermediar din 26 iunie 2013 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Dimensiunea regională și urbană a crizei”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la tema „specializarea inteligentă: crearea unei rețele a centrelor de excelență pentru o politică de coeziune eficientă”(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la gradul de pregătire a statelor membre ale UE pentru începerea la timp și în mod eficace a noii perioade de programare pentru politica de coeziune(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la cel de al 7-lea și cel de al 8-lea raport intermediar al Comisiei privind politica de coeziune a UE și raportul strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la demararea cu întârziere a politicii de coeziune în perioada 2014-2020(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2011 întitulată „Un cadru pentru noua generație de instrumente financiare inovatoare - platformele de capital propriu și platformele de datorie ale UE” (COM(2011)0662),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile de investiții pe termen lung(13),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

–  având în vedere concluziile Consiliului cu privire la cel de al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, adoptat de Consiliul Afaceri Generale (Coeziune) la 19 noiembrie 2014,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 decembrie 2014 referitor la al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială(14),

–  având în vedere documentul de lucru intitulat „Proiect de revizuire a Strategiei Europa 2020: Contribuția Grupului de coordonare al Platformei de monitorizare pentru Strategia Europa 2020 a Comitetului Regiunilor”(15),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2015 referitor la al șaselea raport privind coeziunea al Comisiei(16),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2015 intitulată „Rezultatele consultării publice privind Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2015)0100),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0277/2015),

A.  întrucât politica de coeziune este principala politică de investiții, creștere și dezvoltare a UE, stabilită în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și care are drept scop să reducă disparitățile dintre regiuni și să promoveze convergența, cu un buget de 351,8 miliarde EUR până la sfârșitul anului 2020; întrucât UE continuă să se confrunte cu efectele crizei economice și financiare - șomaj ridicat, redresare economică neomogenă și lentă; și întrucât politica de coeziune urmărește să garanteze că toate energiile și capacitățile sunt mobilizate și canalizate către atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere durabilă și locuri de muncă;

B.  întrucât este esențial să se mențină o abordare coerentă în ceea ce privește diferitele inițiative ale UE pentru creștere economică, ocuparea forței de muncă și protecția mediului și a climei; întrucât inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020 joacă un rol esențial în consolidarea coordonării la nivel local și regional în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii de coeziune; întrucât nu există niciun mecanism clar în cadrul dispozițiilor de planificare și raportare care să vizeze explicit inițiativele emblematice în privința contribuției fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) la realizarea acestora; întrucât revizuirea Strategiei Europa 2020 va trebui să abordeze punerea în aplicare a inițiativelor emblematice și să urmărească un echilibru între măsurile financiare, fiscale și economice, pe de o parte, și aspectele sociale, educaționale, de mediu și în materie de egalitate de șanse (în special, egalitatea de gen), pe de altă parte;

C.  întrucât este tot mai necesar ca responsabilitatea comună în ceea ce privește strategia autorităților de la diferite niveluri de putere și a diferiților actori implicați să fie consolidată și ca răspunderea să fie partajată împreună cu drepturile și obligațiile aferente în toate etapele punerii în aplicare; întrucât guvernarea și parteneriatul la mai multe niveluri trebuie sporite, deoarece aceste principii au potențialul de a soluționa lipsa capacităților administrative;

D.  întrucât, fără îndoială, obiectivele politicii de coeziune au evoluat în timp pentru a sprijini investițiile în principalele priorități ale UE, demonstrând adaptabilitatea și eficacitatea acestora, menținând totodată drept obiectiv central reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, consolidând potențialul regiunilor și promovând dezvoltarea durabilă; întrucât Fondul european pentru investiții strategice aduce elemente noi strategiei globale a UE ce vizează asigurarea unei creșteri economice inovatoare, sustenabile și favorabile incluziunii și crearea de locuri de muncă calificate;

E.  întrucât revizuirea Strategiei Europa 2020 ar trebui să țină seama de efectele grave și neuniforme ale crizei economice și financiare asupra statelor membre și asupra regiunilor și ar trebui să fie inteligentă și echilibrată din motive de coerență și eficacitate; întrucât, cu toate acestea, ar putea avea în vedere și alte măsuri, precum în domeniul infrastructurii, al pieței interne și al capacității administrative; întrucât ar trebui luate în considerare caracteristici teritoriale diferite, acordându-se o atenție deosebită regiunilor UE menționate la articolele 174 și 349 din TFUE;

F.  întrucât, deși a fost întârziată în 2015, revizuirea intermediară a Strategiei Europa 2020 oferă în primul rând ocazia de a evalua (și recunoaște) contribuția politicii de coeziune la realizarea obiectivelor strategiei și de a îmbunătăți interacțiunea și legăturile dintre diferitele politici ale UE, precum și cu bugetul UE, pentru ca acestea să acționeze ca forță motrice pentru punerea în aplicare a strategiei; întrucât această etapă este esențială pentru modelarea viitoarei politici de coeziune drept politică de investiții la nivelul întregii UE, acordând totodată prioritate reducerii disparităților în materie de dezvoltare și reaccelerării procesului de convergență,

Strategia Europa 2020 și interacțiunea sa cu politica de coeziune

1.  reamintește că Strategia Europa 2020 este o strategie globală a Uniunii Europene, pe termen lung, care are ca scop „creșterea economică și ocuparea forței de muncă” și este structurată în jurul a cinci obiective ambițioase: ocuparea forței de muncă, inovarea, schimbările climatice și sustenabilitate energetică, educația și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; ia act de faptul că obiectivele sunt însoțite de șapte inițiative emblematice și constată că provocările identificate în 2010 au fost abordate în mod inegal, iar progresele înregistrate la nivelul UE în vederea îndeplinirii unora dintre ele, cum ar fi combaterea șomajului, sunt încă moderate; subliniază că UE ar trebui să se concentreze pe creșterea și dezvoltarea sustenabilă, precum și pe locuri de muncă decente pentru a obține beneficii pe termen lung din fondurile investite;

2.  subliniază că progresul în ceea ce privește egalitatea de gen ar putea contribui, de asemenea, la creșterea economică, la dezvoltarea sustenabilă și la coeziunea socială;

3.  subliniază faptul că, pentru a asigura coordonarea politicilor fiscale și a reformelor structurale ale statelor membre, precum și o mai bună aliniere a politicilor bugetare privind creșterea și crearea de locuri de muncă la nivelul UE și la nivel național, pentru a sprijini realizarea strategiei, a fost instituit, în 2010, un cadru UE de guvernanță economică, precum și mecanismul său de punere în aplicare (Semestrul european); atrage atenția asupra faptului că încă trebuie abordate provocări în materie de coordonare și sincronizare;

4.  subliniază că politica de coeziune pentru perioada 2007-2013, care merge pe aceeași linie cu Strategia precedentă de la Lisabona și are obiective principale similare, se afla deja în faza de punere în aplicare atunci când a fost lansată Strategia Europa 2020 și, în consecință, reprogramarea în conformitate cu obiectivele noii strategii ar fi fost nu numai dificilă, ci și contraproductivă; subliniază, cu toate acestea, că, într-un moment de criză economică globală, politica de coeziune nu numai că a fost singura sursă de investiții pentru multe state membre ci, prin intermediul „alocării de la Lisabona”, a și sprijinit considerabil politicile statelor pentru punerea în aplicare a strategiei și a contribuit la acestea, astfel cum se arată în cel de al șaselea raport privind coeziunea și în mai multe comunicări și studii ale Comisiei; reamintește că Strategia de la Lisabona a pierdut în timp angajamentul statelor membre, regiunilor și orașelor, precum și că guvernarea Europa 2020 este deosebit de coerentă cu principiile și instrumentele politicii de coeziune, care pot asigura un angajament comun cu privire la punerea în aplicare a strategiei;

5.  invită Comisia să furnizeze, în contextul evaluărilor ex-post pentru perioada de programare 2007-2013, informații cu privire atât la orientarea către realizări și rezultate, cât și la contribuția concretă a politicii de coeziune la obiectivele Strategiei Europa 2020; subliniază că este important să se înțeleagă realitățile și limitările datelor disponibile privind contribuția politicii de coeziune la obiectivele generale ale strategiei, precum și să se țină seama de turbulențele prin care au trecut economiile UE, în special în cazul țărilor grav afectate în timpul crizei; consideră că concluziile respective ar putea fi utile pentru actuala punere în aplicare a strategiei;

6.  subliniază faptul că politica de coeziune reprezintă principalul instrument al UE - care acoperă toate regiunile - pentru investiții în economia reală și acționează ca expresie a solidarității europene prin extinderea creșterii economice și a prosperității și reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale; subliniază că politica de coeziune este pe deplin aliniată la obiectivele Strategiei Europa 2020 și oferă cadrul de investiții necesar, fără a fi doar un instrument pentru punerea în aplicare a acesteia; subliniază, în acest context, că, prin concentrarea tematică, fondurile ESI din cadrul noii arhitecturi sunt destinate unui număr de 11 obiective tematice derivate direct din obiectivele Strategiei Europa 2020 și că condițiile prealabile legate direct de aceste obiective tematice au fost introduse pentru a se garanta că investițiile sunt realizate în așa fel încât eficacitatea lor să fie maximă; își afirmă susținerea totală pentru această nouă abordare, care va contribui la creșterea eficienței cheltuielilor;

7.  subliniază faptul că politica de coeziune dezvoltă sinergii cu alte politici ale UE, cum ar fi piața unică digitală, uniunea energetică, piața unică de capital și politica socială și că, prin intermediul tuturor instrumentelor și obiectivelor sale, printre care strategiile macro-regionale, agenda urbană, agenda teritorială, investițiile în IMM-uri, creșterea inteligentă și strategiile de specializare inteligentă, contribuie semnificativ la consolidarea pieței unice și la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020; în acest context, invită autoritățile naționale și regionale din întreaga Europă să elaboreze strategii de specializare inteligentă și să exploateze sinergiile dintre diferitele instrumente ale UE, naționale și regionale, atât publice cât și private;

8.  subliniază conexiunea cu un proces mai amplu de guvernanță economică prin măsuri de corelare a eficacității fondurilor ESI cu buna guvernanță economică; invită statele membre să acționeze cu deplină responsabilitate pentru a evita aplicarea acestora în cea mai mare măsură posibilă și pentru a preveni efectele negative asupra punerii în aplicare a fondurilor ESI și asupra realizării obiectivelor politicii de coeziune; subliniază, de asemenea, că trebuie să li se ofere sprijin statelor membre care se confruntă cu dificultăți bugetare temporare; salută mecanismele de flexibilitate din cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere (COM(2015)0012) care vizează consolidarea legăturii dintre investiții, reformele structurale și utilizarea resurselor pentru promovarea creșterii economice sustenabile pe termen lung și facilitarea progresului în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020;

9.  subliniază cu preocupare întârzierile legate de punerea în aplicare a politicii de coeziune pe parcursul actualei perioade de programare; subliniază că, deși, în prezent, s-a convenit asupra majorității programelor operaționale, punerea în aplicare în sine încă se află într-o etapă incipientă; subliniază, cu toate acestea, că se pot realiza evaluări în ceea ce privește alocarea resurselor către prioritățile care contribuie la o creștere economică sustenabilă și la crearea de locuri de muncă; ia act, în acest context, de faptul că, potrivit primei evaluări prezentate de Comisie, sumele alocate pentru cercetare și inovare, sprijinirea IMM-urilor, TIC, economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon, ocuparea forței de muncă, incluziunea socială, educație și consolidarea capacităților au crescut substanțial față de perioadele de programare anterioare, în timp ce nivelul sprijinului pentru infrastructura de transport și de mediu a scăzut; atrage atenția asupra faptului că, la evaluarea intermediară a Strategiei Europa 2020, pot lipsi în continuare date cu privire la executarea fondurilor ESI pe perioada 2014-2020, și că, prin urmare, este posibil ca în etapa respectivă să nu se poată realiza încă o evaluare concretă a contribuției acestor fonduri la realizarea obiectivelor strategiei; apreciază faptul că statele membre au luat măsuri pentru ca 20 % din resursele lor să fie cheltuite pentru acțiuni în domeniul climatic;

10.  recunoaște că stabilirea unui cadru de performanță și introducerea condiționalităților ex-ante și a legăturilor cu recomandările specifice fiecărei țări în programarea politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 ar putea crea un mediu de investiții mai bun pentru maximizarea contribuției politicii de coeziune la realizarea obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020;

Dinamica revizuirii și provocările aferente

11.  reamintește că Comisia a lansat procesul de revizuire a strategiei în 2014, când a publicat comunicarea intitulată „Bilanțul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” și consideră regretabil faptul că, în documentul în cauză, s-a făcut insuficient trimitere la politica de coeziune și la instrumentele aferente; apreciază că procesul a continuat cu o consultare publică care a avut loc în perioada mai-octombrie 2014 și al cărei scop a fost adunarea de probe pentru procesul de revizuire și salută faptul că relevanța strategiei și importanța obiectivelor și priorităților sale au fost confirmate;

12.  constată că se consideră că inițiativele emblematice își îndeplinesc scopul, dar subliniază, de asemenea, faptul că nu sunt considerate a fi foarte vizibile; regretă că criza economică și financiară a agravat discrepanțele din interiorul Uniunii Europene și că nu s-au realizat progrese suficiente în direcția realizării mai multor obiective principale ale strategiei, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, cercetarea și dezvoltarea, sărăcia și excluziunea socială; salută concluzia la care s-a ajuns în ceea ce privește nevoia de a spori gradul de asumare a răspunderii și de implicare pe teren, prin consolidarea parteneriatelor pe verticala si orizontala, în vederea îmbunătățirii punerii în aplicare a strategiei; subliniază că strategia ar trebui să încurajeze trecerea de la o abordare axată pe proces și rezultate la o abordare axată pe consecințele reale, pentru a asigura o eficiență și o eficacitate maximă a politicilor UE aferente;

13.  salută publicarea periodică de către Eurostat a indicatorilor referitori la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020; solicită, cu toate acestea, detalii suplimentare mai exacte despre regiuni în ceea ce privește datele furnizate la nivelurile NUTS II și NUTS III, care vor deveni din ce în ce mai importante având în vedere problemele economice și sociale neprevăzute care apar în diferitele regiuni ale UE, indiferent de nivelul lor de dezvoltare; atrage atenția, în plus, asupra celor trei dimensiuni ale politicii de coeziune — economică, socială și teritorială — și consideră, în acest context, că nu ar trebui să se ia în considerare numai indicatorii economici; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să continue discuțiile și să se angajeze într-o cooperare mai eficientă cu privire la dezvoltarea unui set de indicatori mai favorabili incluziunii care să completeze PIB-ul, astfel încât aceștia să fie mai relevanți pentru evaluarea progreselor făcute în direcția realizării obiectivelor prioritare ale Strategiei Europa 2020;

14.  ia act de faptul că termenul de publicare a propunerii Comisiei privind revizuirea Strategiei Europa 2020 este sfârșitul anului 2015 și regretă această întârziere, având în vedere că inițial publicarea fusese prevăzută pentru începutul anului 2015; subliniază că aceasta va avea loc din nou într-un moment întrucâtva nepotrivit în ciclul politicii de coeziune, când procesul de punere în aplicare efectivă va fi în plină desfășurare; subliniază, în plus, că reprogramarea timpurie ar fi de-a dreptul contraproductivă pentru planificarea strategică pe termen lung a politicii de coeziune;

15.  salută instituirea unui grup operativ pentru o executare mai bună a fondurilor UE; salută, de asemenea, instituirea „Serviciului de asistență pentru reformele structurale”, care și-a început oficial activitatea la 1 iulie 2015 și care va oferi asistență tehnică statelor membre pentru o punere în aplicare mai eficientă a reformelor structurale și a recomandărilor specifice fiecărei țări;

16.  recunoaște, în același timp, că trebuie să se ia în considerare evoluția perspectivelor economice, utilizarea de noi instrumente, progresele înregistrate în ceea ce privește realizarea obiectivelor strategiei și, în consecință, necesitatea de a efectua ajustări operaționale;

17.  solicită, prin urmare, ca domeniul de aplicare al revizuirii intermediare a Strategiei Europa 2020 să fie inteligent și echilibrat și să se concentreze pe interconectarea mai bună a celor cinci obiective ale strategiei cu inițiativele sale emblematice și pe identificarea modalităților în care acestea ar putea fi duse la bun sfârșit și evaluate mai eficient, fără a crea noi niveluri de complexitate și sarcini administrative excesive; subliniază că ar trebui să țină seama de punctele forte și punctele slabe ale economiei UE, de inegalitățile din ce în ce mai mari (precum în ceea ce privește bogăția), de rata crescută a șomajului și de datoriile publice ridicate; subliniază că, în paralel cu acordarea unei atenții deosebite criteriilor macroeconomice de guvernanță fiscală și economică, ar trebui să se urmărească progresul în direcția realizării tuturor obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020; consideră că ar trebui să se acorde atenție, de asemenea, unei sustenabilități societale și ecologice crescute, unei incluziuni sociale sporite și egalității de gen; subliniază că este important ca serviciile Comisiei să le acorde autorităților statelor membre o susținere continuă pentru îmbunătățirea capacității administrative;

18.  reiterează solicitarea de îmbunătățire a aspectelor legate de asumarea responsabilității, răspundere, transparență și participare ale strategiei prin implicarea autorităților locale și regionale (ALR) și a tuturor părților implicate și interesate relevante ale societății civile, din momentul stabilirii și elaborării obiectivelor până la punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea strategiei; insistă asupra importanței cruciale a unei structuri de guvernanță consolidate pe mai multe niveluri, bazate pe structuri de stimulare, pe o abordare mixtă eficace, atât descendentă, cât și ascendentă, pe modelul de parteneriat al politicii de coeziune și pe parteneriate public-privat în general, cu scopul de a consulta toate părțile interesate și de a coopera cu acestea, pentru a asigura capacitatea efectivă de a realiza obiectivele pe termen lung; reamintește că, în conformitate cu cadrele instituționale și juridice ale statelor membre, autoritățile regionale și locale sunt, de asemenea, responsabile pentru investițiile publice și, prin urmare, ar trebui să fie recunoscute drept actori-cheie în punerea în aplicare a strategiei;

19.  sugerează, de asemenea, că angajamentul ALR și al părților interesate din cadrul proiectului Strategiei Europa 2020 ar trebui reînnoit sub forma unui pact între partenerii respectivi, statele membre și Comisia, pentru asigurarea participării și a responsabilității, precum și că ar trebui adoptat un cod de conduită similar celui privind parteneriatul, introdus de politica de coeziune 2014-2020;

20.  subliniază necesitatea unei abordări cu adevărat teritoriale a Strategiei Europa 2020, în vederea adaptării intervențiilor și investițiilor publice în funcție de diferite caracteristici teritoriale și nevoi specifice; consideră că este extrem de important să se creeze legături între abordarea globală a Strategiei Europa 2020 și abordarea teritorială a Agendei teritoriale 2020 (AT 2020); consideră, de asemenea, că obiectivele regionale voluntare adaptate ale Strategiei Europa 2020 ar trebui să fie posibile și ar trebui discutate la nivel regional fără a crea o povară administrativă suplimentară pe teren; subliniază că aceste obiective regionale voluntare adaptate ar trebui să fie în concordanță cu arhitectura generală a strategiei și să facă parte din obiectivele predefinite; reamintește, de asemenea, în acest sens, importanța strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității;

21.  recunoaște rolul important pe care orașele și zonele urbane îl joacă în ceea ce privește stimularea creșterii și crearea de locuri de muncă și solicită ca, la revizuirea Strategiei Europa 2020, să se țină seama și de o abordare holistică mai largă a dezvoltării pe viitor a orașelor ca entități care joacă un rol activ în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020; invită, prin urmare, Comisia să țină seama de Declarația de la Riga privind agenda urbană în lumina rolului fundamental pe care îl au zonele urbane, fie ele de dimensiuni mici, medii sau mari; subliniază, în special, necesitatea de a prevedea o strategie care să țină seama de nevoile specifice ale zonelor urbane de dimensiuni mici și medii pe baza unei abordări care să creeze sinergii cu Agenda digitală și cu Mecanismul pentru interconectarea Europei;

22.  invită Comisia să furnizeze informații cu privire la rolul aspectelor teritoriale ca vectori ai creșterii economice, ai creării de locuri de muncă și ai unei dezvoltări durabile și solicită ca revizuirea Strategiei Europa 2020 să abordeze consecințele la nivel teritorial și să ofere consiliere cu privire la modul de abordare a acestora; reiterează importanța consultării ALR în acest sens, deoarece acestea au un rol determinant în punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare teritorială; subliniază, de asemenea, rolul pe care strategiile macroregionale și cooperarea teritorială europeană l-ar putea juca în aplicarea cu succes a obiectivelor Strategiei Europa 2020, având în vedere că multe proiecte de dezvoltare implică zonei transfrontaliere, inclusiv mai multe regiuni și țări, și sunt capabile să ofere răspunsuri locale la provocările pe termen lung;

23.  constată importanța noului instrument de investiții, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), care va sprijini mobilizarea unei sume de până la 315 miliarde EUR sub formă de investiții, pentru a anula deficitul de investiții din UE și pentru a maximiza impactul cheltuielilor publice; subliniază că FEIS ar trebui să vină în completarea fondurilor ESI; regretă faptul că acesta nu are o legătură clară cu Strategia Europa 2020, dar consideră că, prin obiectivele sale și selectarea unor proiecte viabile și sustenabile ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a strategiei în anumite domenii;

24.  subliniază, de asemenea, că trebuie să se asigure pe deplin coerența cu toate instrumentele UE și sinergiile dintre acestea prin considerarea strategiilor de specializare inteligentă drept unul dintre instrumentele fundamentale de investiții, în vederea evitării suprapunerilor sau contradicțiilor dintre acestea sau dintre diferitele niveluri de punere în aplicare a politicilor; solicită, prin urmare, având în vedere că Strategia Europa 2020 reprezintă cadrul strategic pe termen lung al UE pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, ca revizuirea acesteia să confirme acest lucru și să răspundă provocării reprezentate de coordonarea instrumentelor din acest domeniu, inclusiv FEIS, cu scopul de a utiliza toate resursele disponibile în mod eficace și de a obține rezultatele scontate în ceea ce privește obiectivele strategice globale;

25.  solicită Comisiei ca, în vederea promovării dezvoltării armonioase globale a UE și având în vedere rolul fundamental al politicii de coeziune în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, la revizuirea obiectivelor strategiei, să aibă în vedere caracteristicile și constrângerile anumitor teritorii, precum zonele rurale, zonele afectate de tranziția industrială, regiunile care se confruntă cu handicapuri naturale sau demografice permanente, insulele, regiunile transfrontaliere și muntoase și regiunile ultraperiferice ale UE, în conformitate cu articolele 174 și 349 din TFUE; subliniază, în acest context, potențialul acestor din urmă regiuni în domenii precum biotehnologie, energie regenerabilă și biodiversitate;

26.  subliniază, în contextul evaluării la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020, îmbunătățirea rezultatelor în urma numărului mai mare de investiții, de o calitate mai bună și cu un impact mai mare în cercetare și inovare, prin utilizarea coordonată a instrumentelor politicii de coeziune și a programului Orizont 2020; îndeamnă Comisia, în acest sens, ca, în momentul revizuirii obiectivelor Strategiei Europa 2020, să consolideze toate interacțiunile și sinergiile posibile între aceste două cadre de politică importante și să elaboreze un sistem de monitorizare pe web în vederea identificării cazurilor de combinare a finanțării acordate de fondurile ESI cu cea acordată de programul Orizont 2020, de FEIS și de alte programe finanțate de Uniune; salută, de asemenea, planul de introducere a unei „mărci de excelență” pentru candidații care sunt considerați a fi excelenți, dar nu pot obține finanțare prin programul Orizont 2020, pentru a-i ajuta să aibă acces la fondurile ESI;

27.  solicită Comisiei să elaboreze un proces de evaluare consecvent și continuu, pentru a analiza periodic progresele realizate în ceea ce privește obiectivele Strategiei Europa 2020 și a propune măsuri adecvate pentru îndeplinirea acestor obiective, precum și recomandări pentru politica de coeziune de după 2020; subliniază, de asemenea, rolul Parlamentului European de a supraveghea aplicarea Strategiei Europa 2020 și a politicii de coeziune în mod coordonat, nu doar la nivelul serviciilor Parlamentului, ci și în relație cu toate instituțiile relevante; solicită, în acest context, implicarea din timp a Parlamentului în toate discuțiile relevante privind elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor incluse în strategie; subliniază importanța asocierii la aceste schimburi de opinii a Comitetului Regiunilor, a Comitetului Economic și Social, a parlamentelor naționale și regionale, a ALR și a altor părți implicate și interesate;

Viitoarea politică de coeziune - dincolo de perspectivele pe termen scurt

28.  consideră că revizuirea Strategiei Europa 2020, care va preceda lansarea propunerii pentru revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) pentru 2014-2020, va furniza baza pentru viitoarea arhitectură a politicii de coeziune pentru perioada de după 2020, precum și pentru alte instrumente ale CFM; în acest context, subliniază importanța soluționării eficace a tuturor problemelor ridicate mai sus, asigurând, în același timp, continuitatea abordării strategice; reamintește, de asemenea, valoarea adăugată a unei politici de coeziune la nivelul întregii UE, care trebuie să rămână unul dintre principalele instrumente de investiții ale UE pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă și protejarea climei, asigurând totodată o dezvoltare echilibrată și armonioasă în întreaga UE, ca un catalizator pentru schimbare și un stimulent al prosperității, inclusiv în regiunile cel mai slab dezvoltate; subliniază, în acest sens, necesitatea de a se asigura un nivel sustenabil al finanțării pentru fondurile ESI după 2020;

29.  subliniază faptul că atât viitoarea politică de coeziune, cât și viitoarea strategie pe termen lung a UE ar trebui elaborate înainte de sfârșitul mandatului actual al Comisiei, ținând seama de faptul că, în 2019, se vor organiza alegeri pentru Parlamentul European și că acest lucru impune constrângeri de timp specifice importante pentru colegiuitori în ceea ce privește calendarul negocierilor, precum și pentru noua Comisie și statele membre în ceea ce privește pregătirea și adoptarea noilor acorduri de parteneriat și a noilor programe operaționale înaintea începerii următorului CFM; constată totodată că vor fi demarate negocierile privind viitorul CFM; prin urmare, invită Comisia să ia în considerare toate constrângerile specifice generate de cerințele legate de interconexiuni și de coordonarea calendarului și să dezvolte o abordare coerentă în ceea ce privește strategia viitoare pe termen lung a UE pentru creștere durabilă și ocuparea forței de muncă, bugetul UE, politica de coeziune în special și alte instrumente ale cadrului financiar multianual (CFM);

o
o   o

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre și regiunilor.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 303.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.
(7) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(8) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2014)0002.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0015.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2014)0132.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2014)0068.
(13) JO L 123, 19.5.2015, p. 98.
(14) JO C 19, 21.1.2015, p. 9.
(15) https://portal.cor.europa.eu/europe2020/SiteCollectionDocuments/2459-brochure-BlueprintEU2020.pdf
(16) JO C 242, 23.7.2015, p. 43.


Fondurile structurale și de investiții europene și buna guvernanță economică
PDF 435kWORD 105k
Rezoluţia Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la fondurile structurale și de investiții europene și buna guvernanță economică: orientări privind aplicarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune (2015/2052(INI))
P8_TA(2015)0385A8-0268/2015

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind aplicarea măsurilor de corelare între eficacitatea fondurilor structurale și de investiții europene și buna guvernanță economică în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013” (COM(2014)0494) (denumită în continuare „Orientările”);

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4, articolul 162, articolele 174-178 și articolul 349,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare Regulamentul privind dispozițiile comune),

–  având în vedere declarația Comisiei privind articolul 23 inclusă în declarațiile referitoare la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la constrângerile bugetare cu care se confruntă autoritățile regionale și locale în materie de cheltuieli din fondurile structurale UE în statele membre(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la cel de al 7-lea și cel de al 8-lea raport intermediar al Comisiei Europene privind politica de coeziune a UE și raportul strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2014 referitoare la Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2014(6),

–  având în vedere al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și în orașele UE”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2013 intitulată „Politica de coeziune: Raport strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013” (COM(2013)0210),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2015 intitulat „Orientări privind aplicarea măsurilor de corelare între FSIE și buna guvernanță economică”;

–  având în vedere studiul Parlamentului din ianuarie 2014 intitulat„Guvernanță economică europeană și politica de coeziune” (Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Direcția B - Politici structurale și de coeziune),

–  având în vedere nota de informare a Parlamentului din decembrie 2014 intitulată „Fondurile structurale și de investiții europene și buna guvernanță economică: orientări privind aplicarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune” (Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Direcția B - Politici structurale și de coeziune),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0268/2015),

A.  întrucât politica de coeziune este o politică bazată pe dispozițiile TFUE și o expresie a solidarității europene care vizează consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE și, în special, reducerea decalajelor dintre regiuni și promovarea unei dezvoltări socio-economice echilibrate și armonioase; întrucât acesta reprezintă și o politică de investiții care contribuie la atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

B.  întrucât actualul cadru legislativ pentru politica de coeziune stabilește legături cu Strategia UE pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, Semestrul european și Orientările integrate ale strategiei Europa 2020, precum și cu recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări și recomandările Consiliului, dar, totuși, face obiectul unor misiuni, obiective și principii orizontale specifice;

C.  întrucât actualul cadru juridic al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) urmărește consolidarea coordonării, complementarității și sinergiilor cu alte politici și instrumente ale UE;

D.  întrucât există dovezi că buna guvernanță și instituțiile publice eficiente sunt esențiale pentru creșterea economică durabilă pe termen lung, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea socială și teritorială, chiar dacă există mai puține dovezi privind factorii macroeconomici care afectează modul în care funcționează politica de coeziune;

E.  întrucât impredictibilitatea economică și financiară și insecuritatea juridică pot duce la scăderea nivelurilor investițiilor publice și private, periclitând atingerea obiectivelor politicii de coeziune;

F.  întrucât Orientările se referă la prima serie de măsuri de corelare între eficacitatea fondurilor ESI și buna guvernanță economică de la articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune; întrucât aceasta se referă la reprogramarea și suspendarea plăților care nu au caracter obligatoriu, spre deosebire de a doua serie de măsuri prevăzute la articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune, care necesită suspendarea angajamentelor sau a plăților în cazurile în care statele membre nu întreprind acțiuni corective în contextul procesului guvernanței economice;

G.  întrucât rezultatele obținute de statele membre în implementarea recomandărilor specifice fiecărei țări sunt slabe, evaluările Comisiei privind progresele înregistrate cu privire la cele 279 de recomandări emise în 2012 și 2013 arătând că 28 de recomandări au fost implementate pe deplin sau au înregistrat progrese substanțiale (10%) și pentru 136 (48,7 %) s-au înregistrat unele progrese, dar pentru 115 (41,2 %) s-au înregistrat progrese limitate sau nu au existat progrese,

Măsuri de corelare între eficacitatea fondurilor ESI și buna guvernanță economică

1.  subliniază importanța instrumentelor și resurselor politicii de coeziune pentru menținerea nivelului investițiilor cu valoare adăugată europeană în statele membre și regiuni în scopul de a stimula crearea locurilor de muncă și a îmbunătăți condițiile socioeconomice, în special în cazurile în care investițiile au scăzut semnificativ din cauza crizei economice și financiare;

2.  consideră că atingerea obiectivelor și țelurilor de politică urmărite de fondurile ESI nu ar trebui împiedicate de mecanismele de guvernanță economică, recunoscând, în același timp, că acestea au o contribuție relevantă la un mediu macroeconomic stabil și la o politică de coeziune eficientă, eficace și orientată spre rezultate;

3.  consideră că articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune trebuie folosit numai în ultimă instanță pentru a contribui la o implementare eficientă a fondurilor ESI;

4.  subliniază caracterul multianual și pe termen lung al programelor și al obiectivelor fondurilor ESI, spre deosebire de ciclul anual al semestrului european; în acest context, subliniază necesitatea de a asigura claritatea mecanismelor de punere în aplicare a acestuia din urmă și solicită o coordonare strânsă între aceste două procese, precum și între organismele responsabile cu punerea sa în aplicare;

5.  subliniază că este necesar ca Comisia să prezinte o carte albă care să ia în considerare efectele investițiilor publice pe termen lung și să stabilească o tipologie a investițiilor de calitate, astfel încât să poată fi identificate în mod clar investițiile care produc cele mai bune efecte pe termen lung;

6.  reamintește faptul că politica de coeziune a jucat un rol vital și a demonstrat o capacitate importantă de reacție la constrângerile macroeconomice și fiscale în contextul crizei actuale, prin reprogramarea a mai mult de 11% din bugetul disponibil între 2007 și 2012 pentru a răspunde celor mai urgente nevoi și a consolida anumite intervenții; subliniază, în acest sens, faptul că, în mai multe state membre, politica de coeziune a reprezentat peste 80 % din investițiile publice în perioada 2007-2013;

7.  solicită Comisiei să furnizeze mai multe date analitice cu privire la impactul și importanța mecanismelor macroeconomice asupra dezvoltării regionale, asupra eficacității politicii de coeziune și asupra interacțiunii între cadrul guvernanței economice europene și politica de coeziune, precum și informații specifice privind modul în care politica de coeziune contribuie la recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări și la recomandările Consiliului;

8.   invită statele membre să utilizeze în mod optim flexibilitatea disponibilă în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere;

Reprogramarea în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune

Considerații generale

9.  reamintește faptul că deciziile privind reprogramarea sau suspendarea în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune trebuie să fie folosite numai în situații excepționale, trebuie să fie bine evaluate și justificate și puse în aplicare în mod precaut pentru a asigura transparența și a permite verificarea și revizuirea; subliniază, în plus, că astfel de decizii nu ar trebui să sporească dificultățile cu care se confruntă statele membre și regiunile din cauza mediului socioeconomic sau a situării lor geografice și caracteristicilor lor specifice în sensul articolelor 174 și 349 din TFUE;

10.  consideră că acordurile și programele de parteneriat adoptate în actuala perioadă de programare au ținut seama de recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări și de recomandările relevante ale Consiliului, asigurând o bază bună pentru evitarea reprogramărilor pe termen mediu, dacă situația economică nu se înrăutățește în mod substanțial;

11.  subliniază faptul că reprogramările ar fi contraproductive și ar trebui evitate pentru a nu perturba gestionarea fondurilor sau a submina stabilitatea și predictibilitatea strategiei multianuale de investiții și pentru a preveni impactul negativ, inclusiv asupra absorbției fundurilor ESI;

12.   salută abordarea precaută a Comisiei în privința reprogramărilor și intenția sa de a menține numărul acestora la un nivel minim necesar; solicită o abordare de tip „alertă timpurie” în vederea informării statelor membre în cauză cu privire la lansarea procedurii de reprogramare prevăzute la articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune și subliniază că orice cerere de reprogramare ar trebui să fie precedată de o consultare a comitetului de monitorizare;

13.  solicită Comisiei să realizeze, în strânsă colaborare cu statul membru vizat, o analiză cuprinzătoare a tuturor opțiunilor disponibile, altele decât aplicarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune, pentru a soluționa chestiuni care ar putea declanșa o cerere de reprogramare;

14.  deplânge orice creștere disproporționată a sarcinii administrative și a costurilor aferente pentru toate nivelurile vizate ale administrației, având în vedere termenele scurte și complexitatea procedurii de reprogramare în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune; avertizează cu privire la suprapunerea procedurilor de reprogramare în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune cu ciclurile corespunzătoare semestrului european; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a revizui aplicarea termenelor, conform evaluării prevăzute la articolul 23 alineatul (16) din Regulamentul privind dispozițiile comune;

Principiile orizontale în temeiul Regulamentului privind dispozițiile comune

15.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Orientările nu fac trimitere în mod explicit la principiile generale și orizontale prevăzute la articolele 4-8 din Regulamentul privind dispozițiile comune și reamintește că interpretarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune trebuie să țină seama de aceste principii și să le respecte, în special principiile parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri, precum și regulamentul și cadrului strategic comun în ansamblu; invită Comisia, în acest context, să clarifice felul în care se va ține seama în mod specific de aceste principii în aplicarea dispozițiilor articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune;

Dimensiunea sub-națională a articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune

16.  subliniază faptul că, creșterea datoriei publice provine în principal din politicile urmărite de către guvernele statelor membre și este profund îngrijorat de faptul că autoritățile subnaționale și beneficiarii și solicitanților de fonduri ESI ar putea fi sancționați din cauza incapacității de a aborda în mod corespunzător chestiunile macroeconomice la nivel național;

17.  reamintește faptul că normele privind concentrarea tematică prevăzute de politica de coeziune pentru perioada 2014-2020 permit un anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește abordarea necesităților regiunilor și statelor membre și ia act de faptul că aplicarea articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune poate limita această flexibilitate; reamintește nevoia de a ține seama de provocările teritoriale esențiale, precum și de principiul subsidiarității prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul privind dispozițiile comune;

18.  solicită Comisiei să evalueze, în strânsă cooperare cu statele membre și partenerii astfel cum prevede articolul 5 din Regulamentul privind dispozițiile comune, impactul și eficiența din punctul de vedere al costurilor, la nivel local și regional, al măsurilor adoptate în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune;

19.  subliniază necesitatea ca autoritățile locale și regionale să fie implicate activ în orice exercițiu de reprogramare și consideră că, având în vedere că fondurile ESI sunt corelate cu buna guvernanță economică, semestrul european ar trebui să dobândească o dimensiune teritorială și prin implicarea acestor autorități;

20.  solicită Comisiei să interpreteze articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune în conformitate cu principiul proporționalității, ținând cont de situația acelor state membre și regiuni care se confruntă cu dificultăți socio-economice și în care fondurile ESI reprezintă o parte importantă a investițiilor, fapt care este și mai evident în contextul crizei; subliniază că statele membre și regiunile, în special cele mai puțin dezvoltate, nu ar trebui să mai fie afectate și mai mult;

Coordonare instituțională, transparență și responsabilitate

21.  reamintește faptul că o bună coordonare instituțională este esențială pentru a asigura complementaritățile și sinergiile corecte în materie de politică, precum și o interpretare adecvată și stabilă a cadrului bunei guvernanțe economice și a interacțiunii sale cu politica de coeziune;

22.  solicită un flux de informații adecvat între Comisie, Consiliu și Parlament și organizarea unei dezbateri publice la nivelul politic adecvat pentru a asigura o înțelegere comună în ceea ce privește interpretarea condițiilor de aplicare a articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune; reamintește, în acest context, necesitatea de a avea o formațiune specializată a Consiliului dedicată politicii de coeziune, responsabilă de deciziile luate în temeiul articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune;

23.  consideră că este esențială asigurarea transparenței și responsabilității, permițând Parlamentului să exercite controlul democratic asupra sistemului guvernanței în contextul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune, care introduce limitări importante în abordarea ascendentă, o caracteristică importantă a politicii de coeziune;

Suspendarea plăților

24.  reamintește că suspendarea plăților este o chestiune decisă de Consiliu pe baza unei propuneri pe care o poate adopta Comisia, dacă statul membru în cauză nu ia măsuri adecvate; subliniază importanța garanțiilor juridice stabilite prin articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune pentru a asigura caracterul excepțional al mecanismului de suspendare;

25.  subliniază caracterul sancționator al suspendărilor de plăți și solicită Comisiei să-și folosească puterea discreționară de a propune suspendarea plăților cu cea mai mare precauție și în conformitate cu articolul 23 alineatul (6) din Regulamentul privind dispozițiile comune, după examinarea corespunzătoare a tuturor informațiilor și elementelor relevante rezultate din dialogul structurat și a opiniilor exprimate în cadrul acestui dialog;

26.  salută, în contextul criteriilor pentru stabilirea programelor care trebuie suspendate și a nivelului de suspendare în temeiul primei părți, abordarea precaută adoptată în Orientări, prin care se va ține cont de circumstanțele economice și sociale ale statelor membre, având în vedere factori de atenuare similari celor prevăzuți în suspendările în temeiul articolului 23 alineatul (9) din Regulamentul privind dispozițiile comune;

27.  invită Comisia să elaboreze un calendar pentru ridicarea suspendării prevăzute de articolul 23 alineatul (8) din Regulamentul privind dispozițiile comune;

Rolul Parlamentului în cadrul prevăzut la articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune

28.  regretă faptul că Orientările nu menționează rolul Parlamentului, în pofida faptului că Regulamentul privind dispozițiile comune a fost adoptat în cadrul procedurii legislative ordinare și în ciuda solicitărilor repetate ale Parlamentului de a consolida controlul și responsabilitatea democratică în contextul guvernanței economice;

29.  consideră că ar trebui oficializată implicarea Parlamentului, ca principal garant al aplicării corecte a articolului 23 alineatul (15) din Regulamentul privind dispozițiile comune, printr-o procedură clară, care să permită Parlamentului să fie consultat în toate etapele cu privire la adoptarea cererilor de reprogramare sau a propunerilor și deciziilor privind suspendarea angajamentelor sau a plăților;

30.  subliniază necesitatea cooperării constante, clare și transparente la nivel interinstituțional și consideră că o astfel de procedură ar trebui să includă, cel puțin, următoarele etape:

   Comisia ar trebui să informeze imediat Parlamentul în legătură cu recomandările specifice fiecărei țări și recomandările Consiliului care sunt relevante în contextul fondurilor ESI, precum și programele de asistență financiară sau modificări corespunzătoare, care pot declanșa o cerere de reprogramare în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul privind dispozițiile comune;
   Comisia ar trebui să informeze imediat Parlamentul cu privire la orice cerere de reprogramare în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul privind dispozițiile comune sau orice propunere de decizie de suspendare a plăților în temeiul articolului 23 alineatul (6) din Regulamentul privind dispozițiile comune, permițând Parlamentului să-și expună poziția în timp util printr-o rezoluție înainte de a lua alte măsuri;
   Comisia ar trebui să țină seama de poziția exprimată de Parlament și de elementele rezultate din dialogul structurat și opiniile exprimate în cadrul acestui dialog în temeiul articolului 23 alineatul (15) din Regulamentul privind dispozițiile comune;
   Parlamentul ar trebui să invite Comisia să explice dacă au fost luate în considerare opiniile Parlamentului în cadrul procesului, precum și măsurile luate în urma dialogului structurat;
   Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European ar trebui să fie informate și audiate în ceea ce privește reprogramarea cererilor;
   Parlamentul, Consiliul și Comisia ar trebui să stabilească un dialog în contextul aplicării articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune, prin asigurarea unei coordonări interinstituționale și a unui flux adecvat de informații, permițând monitorizarea aplicării procedurilor adoptate în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune;

31.  invită Comisia să informeze cu privire la impactul și rezultatele obținute prin aplicarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune în contextul revizuirii aplicării sale în conformitate cu alineatul (17) de la respectivul articol, inclusiv prin detalii referitoare la măsura în care cererile de reprogramare s-au bazat pe punerea în aplicare a recomandărilor specifice relevante adresate fiecărei țări sau pe recomandările Consiliului sau au consolidat impactul asupra creșterii și competitivității al fondurilor ESI disponibile pentru statele membre în cadrul programelor de asistență financiară, precum și prin date privind sumele suspendate și programele în cauză;

o
o   o

32.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre și regiunilor acestora.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO C 375, 20.12.2013, p. 2.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0401.
(4) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 120.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0132.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2014)0038.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate