Index 
Texte adoptate
Marţi, 24 noiembrie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Abrogarea anumitor acte din acquis-ul Schengen ***I
 Abrogarea anumitor acte în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală ***I
 Abrogarea anumitor acte în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală ***I
 Aderarea la Comisia extinsă a Convenției pentru conservarea tonului roșu din sud ***
 Intermedierea de asigurări ***I
 Reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor
 Politica de coeziune și comunitățile marginalizate
 Rolul UE în cadrul ONU

Abrogarea anumitor acte din acquis-ul Schengen ***I
PDF 326kWORD 63k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a anumitor acte în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție (COM(2014)0713 – C8-0277/2014 – 2014/0337(COD))
P8_TA(2015)0396A8-0250/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0713),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 77 alineatul (2) literele (a), (b) și (d), articolul 78 alineatul (2) literele (e) și (g), articolul 79 alineatul (2) literele (c) și (d) și articolul 87 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0277/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 octombrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 și articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0250/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a anumitor acte din acquis-ul Schengen

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/93)


Abrogarea anumitor acte în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală ***I
PDF 326kWORD 65k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2015 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a anumitor acte în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală (COM(2014)0714 – C8-0279/2014 – 2014/0338(COD))
P8_TA(2015)0397A8-0251/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0714),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 82 alineatul (1) litera (d) și articolul 87 alineatul (2) literele (a) și (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0279/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 octombrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 și articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0251/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a anumitor acte din acquis-ul Schengen în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/94)


Abrogarea anumitor acte în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală ***I
PDF 325kWORD 63k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a anumitor acte în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală (COM(2014)0715 – C8-0280/2014 – 2014/0339(COD))
P8_TA(2015)0398A8-0252/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0715),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 82 alineatul (1), articolul 83 alineatul (1), articolul 87 alineatul (2) și articolul (88) alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0280/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 octombrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 și articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0252/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a anumitor acte în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/95)


Aderarea la Comisia extinsă a Convenției pentru conservarea tonului roșu din sud ***
PDF 241kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Comisia pentru conservarea tonului roșu din sud (CCSBT) referitor la calitatea Uniunii de membru al Comisiei extinse din cadrul Convenției pentru conservarea tonului roșu din sud (07134/2015 – C8-0323/2015 – 2015/0036(NLE))
P8_TA(2015)0399A8-0318/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07134/2015),

–  având în vedere schimbul de scrisori în vederea obținerii calității de membru al Comisiei extinse din cadrul Convenției pentru conservarea tonului roșu din sud,

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0323/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit (A8-0318/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Comisiei pentru conservarea tonului roșu din sud.


Intermedierea de asigurări ***I
PDF 388kWORD 87k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2015 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind intermedierea de asigurări (reformare) (COM(2012)0360 – C7-0180/2012 – 2012/0175(COD))
P8_TA(2015)0400A8-0315/2015

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0360),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1) și articolul 62 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0180/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 decembrie 2012(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea din 9 noiembrie 2012 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru afaceri economice și monetare în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 22 iulie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 și articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0085/2014),

–  având în vedere amendamentele pe care le-a adoptat cu ocazia ședinței sale din 26 februarie 2014(3),

–  având în vedere Decizia Conferinței președinților din 18 septembrie 2014 privind chestiunile pendinte din cea de-a șaptea legislatură a Parlamentului,

–  având în vedere raportul suplimentar al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0315/2015),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, care ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2015 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind distribuția de asigurări (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2016/97.)

(1) JO C 44, 15.2.2013, p. 95.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0155.


Reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor
PDF 322kWORD 163k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor (2014/2237(INI))
P8_TA(2015)0401A8-0310/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York la 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York la 13 decembrie 2006,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta Socială Europeană revizuită,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE privind egalitatea rasială și Directiva-cadru 2000/78/CE privind egalitatea în ceea ce privește încadrarea în muncă,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (2013/112/UE),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Ocuparea forței de muncă și evoluțiile sociale în Europa în 2012”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 februarie 2011, intitulată „O agendă a UE pentru drepturile copilului” (COM(2011)0060),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială“ (COM(2010)0758),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2006, intitulată „Către o strategie a UE privind drepturile copilului” (COM(2006)0367),

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Al treilea sondaj european privind calitatea vieții – Calitatea vieții în Europa: Efectele crizei“,

–  având în vedere raportul Eurofound (2013) intitulat „Al treilea sondaj european privind calitatea vieții – Calitatea vieții în Europa: Inegalitățile sociale“,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului(9),

–  având în vedere raportul organizației „Salvați Copiii” (2014) intitulat „Child poverty and social exclusion in Europe” (Sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială în Europa),

–  având în vedere raportul Biroului de Cercetare al UNICEF (2014) intitulat „Children of the Recession: The impact of the economic crisis on child well-being in rich countries“ (Copiii recesiunii: impactul crizei economice asupra bunăstării copiilor în țările bogate),

–  având în vedere raportul Rețelei europene anti-sărăcie (EAPN) și al Eurochild (2013) intitulat „Towards children's well-being in Europe - explainer on child poverty in the EU“ (Către bunăstarea copiilor în Europa - expunere privind sărăcia în rândul copiilor în UE),

–  având în vedere raportul de evaluare al Eurochild (2014) „The 2014 National Reform Programmes (NRP) and National Social Reports (NSR) from a child poverty and well-being perspective” [Programele naționale de reformă (PNR) pentru 2014 și rapoartele sociale naționale (RSN) din perspectiva sărăciei și bunăstării în rândul copiilor],

–  având în vedere raportul celei de-a 11-a conferințe Eurochild, care a avut loc la București în perioada 26-28 noiembrie 2014,

–  având în vedere raportul Centrului de cercetare Innocenti al UNICEF (2012) intitulat „Measuring child poverty: New league tables of child poverty in the world's rich countries“ (Evaluarea sărăciei în rândul copiilor: noi clasamente ale sărăciei în rândul copiilor în țările bogate ale lumii),

–  având în vedere raportul științific final al DRIVERS: Social Inequalities in early childhood health and development: a European-wide systematic review“ (Inegalitățile sociale în contextul sănătății și dezvoltării copiilor de vârstă mică: o evaluare sistematică la nivel european), Londra, septembrie 2014,

–  având în vedere Statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC), 2013,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 30 septembrie 2009 intitulat „Muncă și sărăcie: către o abordare globală indispensabilă”,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2010 intitulat „Sărăcia în rândul copiilor și bunăstarea acestora“,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2013 intitulat „Venitul european minim și indicatorii sărăciei“,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei intitulată „Investing in children: Breaking the cycle of disadvantage – A study of national policies” (Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării – studiu de analiză a politicilor naționale) a Rețelei europene de experți independenți pe teme de incluziune socială(10),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0310/2015),

A.  întrucât ar trebui acordată o mai mare vizibilitate politică combaterii sărăciei în rândul copiilor la cel mai înalt nivel politic al UE, pentru ca UE să îndeplinească obiectivul Strategiei Europa 2020 de reducere a numărului persoanelor afectate de sărăcie cu cel puțin 20 de milioane până în 2020;

B.  întrucât, conform Convenției ONU cu privire la drepturile copilului (CDC-ONU), tuturor copiilor ar trebui să li se garanteze dreptul la educație, servicii de asistență medicală, locuințe, protecție, precum și dreptul de a participa la deciziile care îi afectează, dreptul la activități recreative și la timp liber, la o alimentație echilibrată și dreptul la îngrijire într-un mediu familial;

C.  întrucât majoritatea statelor membre au acordat până în prezent prea puțină atenție utilizării fondurilor structurale ale UE pentru a reduce ratele alarmante și încă în creștere ale sărăciei în rândul copiilor în Europa, precum și pentru a promova incluziunea socială și bunăstarea generală;

D.  întrucât inegalitățile sociale contribuie în mod semnificativ la creșterea sărăciei în rândul copiilor și întrucât copiii sunt segmentul de populație cu cel mai mare risc de sărăcie în 19 state membre ale UE;

E.  întrucât, potrivit Eurostat, principalii factori care afectează sărăcia în rândul copiilor sunt politicile de redistribuire a bogăției, eficiența intervenției guvernelor prin ajutorul pentru venit, furnizarea de servicii de sprijin, politica privind ocuparea forței de muncă(11) și situația părinților pe piața muncii, care este legată de nivelul lor de educație, precum și componența gospodăriei în care trăiesc copiii; întrucât creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă constituie un instrument eficace pentru combaterea sărăciei;

F.  întrucât o cincime din populația totală a UE are vârste de sub 18 ani; întrucât, în pofida angajamentelor luate, mai mult de unul din patru copii trăiesc acum la limita sărăciei sau a excluziunii sociale în întreaga UE;

G.  întrucât Parlamentul a solicitat în repetate rânduri punerea în aplicare a pachetului de investiții sociale și susține recomandarea Comisiei Europene „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”, care propune un cadru de politici cuprinzător pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor și promovarea bunăstării copiilor pe baza a trei piloni, și anume accesul la resurse adecvate în cadrul Fondului social european, accesul la servicii de calitate și incluzive și participarea copiilor la societate și la procesul decizional, recunoscând copiii ca fiind deținători de drepturi; consideră, totuși, regretabil faptul că UE nu a luat măsuri coerente de aplicare a acestei recomandări prin semestrul european;

H.  întrucât, deși copiii părinților cu intensitate scăzută a muncii sunt cu 56,7 % mai expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, există și familii cu intensitate ridicată a muncii care rămân, în prezent, expuse riscului de sărăcie în rândul copiilor (în România, Lituania, Portugalia, Spania, Grecia, Letonia, Slovacia, Polonia și Luxemburg);

I.  întrucât sărăcia în rândul copiilor este determinată de sărăcia familiilor, întrucât familiile cu venituri mici și familiile mari sunt, astfel, expuse mai mult riscului de sărăcie, în timp ce redistribuirea veniturilor are un impact major pentru reducerea ciclurilor inegalității sociale și întrucât politicile salariale naționale și sistemele de protecție socială din ce în ce mai fragile cresc riscul de sărăcie și de excluziune socială, lucru care contribuie la înmulțirea cazurilor de sărăcie în rândul copiilor, astfel cum se poate vedea în statele membre unde se înregistrează cele mai scăzute rate ale sărăciei în rândul copiilor, care sunt, în același timp, statele cu cele mai scăzute niveluri de sărăcie generală și de inegalitate;

J.  întrucât, între 2008 și 2012, numărul copiilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială în Europa (UE 27 + Norvegia, Islanda și Elveția) a crescut cu aproape un milion, majorându-se cu o jumătate de milion numai între 2011 și 2012(12); întrucât în 2013, potrivit datelor furnizate de Eurostat, în UE 28 26,5 milioane de copii erau expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială; întrucât în UE 27 riscul de sărăcie sau de excluziune socială a crescut între 2008 și 2012 de la 26,5 % la 28 %; întrucât în 2013, în statele membre ale UE 28, 28 % din populația totală sub vârsta de 18 ani a fost expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, iar în marea majoritate a țărilor riscul de sărăcie și de excluziune socială este mai pronunțat în cazul copiilor decât al adulților;

K.  întrucât femeile sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie decât bărbații și întrucât combaterea sărăciei în rândul femeilor nu numai că este importantă în sine, ci are și o importanță vitală în eforturile de reducere a sărăciei în rândul copiilor;

L.  întrucât există inegalități tot mai mari între statele membre ale UE; întrucât este alarmant faptul că procentajul copiilor care suferă de malnutriție este în creștere, ducând la reapariția unor boli care dispăruseră în UE (de exemplu rahitismul); întrucât este simptomatic faptul că, potrivit UNICEF(13), în țări precum Estonia, Grecia și Italia, procentajul copiilor care nu au posibilitatea de a consuma carne, carne de pasăre sau pește timp de două zile consecutive s-a dublat în mod dramatic din 2008;

M.  întrucât, în observațiile sale finale cu privire la cele mai recente rapoarte periodice ale anumitor țări, Comitetul ONU pentru drepturile copilului și-a exprimat îngrijorarea cu privire la creșterea ratei sărăciei și/sau a ratei riscului de sărăcie în rândul copiilor din cauza crizei economice, care oprește mulți copii să se bucure pe deplin de multe dintre drepturile prevăzute în Convenția ONU privind drepturile copilului, în special dreptul la sănătate, la educație și la protecție socială, și a încurajat autoritățile să garanteze protejarea liniilor bugetare pentru copii; întrucât criza economică și financiară a condus la deteriorarea condițiilor de muncă și de trai și la apariția unui nou grup de persoane cu nevoi (denumit și „new to need”);

N.  întrucât un mediu antreprenorial favorabil stimulează creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă în statele membre și lărgește oportunitățile de angajare pentru părinți, care pot servi apoi ca modele demne de urmat, îndeosebi în comunitățile grav afectate de sărăcie și excluziune de-a lungul mai multor generații;

O.  întrucât familiile monoparentale, în special familiile conduse de mame singure, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie sau de excluziune socială (49,8 % în comparație cu 25,2 %), deși potrivit EU-SILC(14) există diferențe mari între țări, fapt ce se datorează procesului de feminizare a sărăciei, gradului disproporționat în care femeile sunt încadrate în locuri de muncă precare și constituie lucrători fără voie cu fracțiune de normă, timpului disproporționat lucrat fără remunerație de femei, întreruperilor în cariera femeilor pentru îngrijirea copiilor sau a altor membri de familie și discriminării salariale dintre bărbați și femei;

P.  întrucât sărăcia în rândul copiilor poate fi atenuată prin îmbunătățirea oportunităților de pe piața muncii, îndeosebi pentru femei, printr-o mai bună dezvoltare a serviciilor de îngrijire a copiilor;

Q.  întrucât copiii și părinții, părinții adoptivi și îngrijitorii lor trebuie protejați de discriminarea din orice motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia sau credința, părerea politică sau de altă natură, originea națională, etnică sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea deținută, nașterea, dizabilitatea, vârsta sau alt statut; întrucât copiii din grupurile vulnerabile ale populației sunt mai expuși riscului de marginalizare, de sărăcie și de excluziune socială, lucru conformat de ultimele rapoarte elaborate de Federația europeană a organizațiilor naționale care lucrează cu persoanele fără adăpost, care evidențiază că locurile de cazare pentru persoanele fără adăpost sunt tot mai frecvent ocupate de femei, tineri și familii cu copii (în special familii de migranți); întrucât familiile numeroase cu un singur venit sunt mai expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, fapt ce se datorează degradării politicilor salariale naționale și a sistemelor de protecție socială ca urmare a crizei financiare și economice;

R.  întrucât efectele sărăciei și ale excluziunii sociale asupra copiilor poate dura toată viața și poate genera inactivitate profesională și sărăcie între generații; întrucât decalajul educațional între copiii care provin din medii socioeconomice diferite a crescut (în 11 țări, furnizarea de servicii educaționale și de îngrijire în faza preșcolară pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani acoperă cel mult 15 % din nevoi);

S.  întrucât educația și îngrijirea copiilor preșcolari au un impact decisiv asupra dezvoltării cognitive a copiilor, dat fiind că dezvoltă capacități esențiale în cursul primilor cinci ani și întrucât accesul la o educație de înaltă calitate pune bazele succesului ulterior în viață în ceea ce privește educația, bunăstarea, șansele de angajare și integrarea socială și are un impact semnificativ asupra încrederii de sine, în special pentru copiii din medii defavorizate; întrucât decalajul educațional dintre copiii proveniți din diferite medii socioeconomice a crescut; întrucât părinții aflați în câmpul muncii care nu au acces la o grădiniță sunt adeseori obligați să își lase copiii în grija altui copil sau să recurgă la rețele de îngrijire informală remunerată și neautorizată, care pun în pericol siguranța și bunăstarea copiilor lor; întrucât educația preșcolară poate juca un rol important pentru compensarea situației socioeconomice precare a copiilor expuși riscului de sărăcie și constituie un factor de facilitare a revenirii părinților pe piața muncii(15); întrucât educația inclusivă abordează și răspunde diversității nevoilor tuturor elevilor printr-o participare crescută la procesul de învățare, culturi și valori comunitare și, astfel, reprezintă un instrument puternic de combatere a sărăciei în rândul copiilor și a excluziunii sociale;

T.  întrucât autoritățile locale și regionale se află în avangarda acțiunilor de combatere a sărăciei și a exploatării copiilor și, prin urmare, au o responsabilitate crucială pentru prevenirea marginalizării și a excluziunii sociale și întrucât ar trebui dotate cu mijloace suficiente de către autoritățile naționale pentru a îndeplini aceste obiective, ori de câte ori este cazul;

U.  întrucât cheltuielile pentru educație, în special în ceea ce privește materialele și transportul școlar, sunt, în principal, suportate de familii în majoritatea țărilor; întrucât aceste cheltuieli sunt unul dintre numeroșii factori care contribuie la abandonul școlar; întrucât există în continuare bariere financiare și administrative și alte bariere practice în calea educației pentru copiii ce fac parte din grupurile marginalizate;

V.  întrucât mediul socioeconomic în care trăiesc copiii influențează calitatea timpului petrecut la școală și calitatea timpului dedicat vacanțelor școlare și întrucât un nivel precar de stimulare în timpul liber are ca efect nedorit creșterea diferențelor dintre copii, mai ales în ceea ce privește educația lor;

W.  întrucât, în 2012, rata medie a abandonului școlar era de 13 % pentru UE și de peste 20 % în unele țări (Portugalia, Spania și Malta)(16);

X.  întrucât, chiar și în țările în care dreptul la sănătate este consacrat prin lege, există copii care nu au acces la îngrijiri de sănătate adecvate, iar unii copii au acces extrem de limitat la servicii dincolo de îngrijirile de urgență, cum ar fi la consultarea unui medic de familie sau a unui dentist, mai ales din cauza caracterului limitat al serviciilor publice disponibile; întrucât copiii născuți în sărăcie sunt mai predispuși la boli cronice și la mai multe probleme de sănătate, ceea ce conduce la perpetuarea inegalităților;

Y.  întrucât problemele financiare ale familiilor contribuie la creșterea numărului de probleme de sănătate mintală în rândul părinților și la cazuri de destrămare a familiilor, lucru care are un impact evident asupra bunăstării psihologice și sociale a copiilor;

Z.  întrucât mediul în care trăiește un copil, inclusiv perioada prenatală, are o influență determinantă asupra dezvoltării sistemului cognitiv, a comunicării și limbajului, precum și a abilităților sociale și emoționale, lucru care va avea un impact asupra sănătății, bunăstării, participării în cadrul comunității și capacităților de învățare(17);

AA.  întrucât toți copiii au dreptul să fie protejați împotriva abuzului, violenței și neglijenței și întrucât studiile au concluzionat că presiunile de natură financiară din cadrul familiei, reducerile bugetare din serviciile publice și accentuarea sărăciei pot duce la creșterea violenței împotriva copiilor;

AB.  întrucât sărăcia în rândul copiilor este un fenomen multidimensional care necesită un răspuns multidimensional; întrucât ocuparea forței de muncă este un factor important, dar nu garantează întotdeauna o cale de ieșire din sărăcie pentru familia copiilor în cauză;

AC.  întrucât sărăcia infantilă presupune costuri economice ridicate pentru societate, mai ales sub aspectul cheltuielilor suplimentare cu ajutorul social;

AD.  întrucât probabilitatea ca familiile care sunt expuse riscului de sărăcie să locuiască în zone nesigure și insalubre este mai mare și întrucât 17 % din copiii din UE 28 trăiesc încă în astfel de condiții, în timp ce 15 țări oferă condiții peste medie; întrucât creșterea numărului de evacuări din cauza incapacității de a plăti costurile legate de locuință a creat pentru copii condiții de locuit tot mai instabile, care, la rândul lor, au un impact negativ asupra dezvoltării și a șanselor de reușită în viață ale copilului;

AE.  întrucât, potrivit statisticilor Eurostat din 2012 privind venitul și condițiile de viață (EU-SILC), sărăcia energetică este o problemă care afectează toate statele membre; întrucât una din consecințele creșterii prețului la energie este faptul că mulți copii locuiesc în case fără încălzire și întrucât această situație cauzează creșterea numărului de cazuri de boli respiratorii și cardiovasculare;

AF.  întrucât familiile cu copii cu probleme de sănătate și, de asemenea, părinții care au probleme de sănătate se confruntă mai des cu riscul de sărăcie, colaps și dificultăți familiale atunci când doresc să se integreze pe piața muncii;

AG.  întrucât viitoarea agendă privind obiectivele de dezvoltare durabilă în perioada post-2015 și universalitatea sa oferă o oportunitate de a crește investițiile în copii și în drepturile lor;

AH.  întrucât copiii migranți sunt suprareprezentați în grupul cu risc de sărăcie și discriminarea la adresa acestora este mai pronunțată din cauza barierelor lingvistice și întrucât situația este mai gravă pentru copiii imigranților ilegali; întrucât, odată cu intensificarea fluxurilor migratorii, s-au înmulțit în prezent cazurile în care copiii imigranților rămân în țara în care s-au născut, în grija altor membri ai familiei sau a unor terțe persoane, și întrucât acest lucru afectează negativ dezvoltarea copiilor, în special la nivel emoțional;

AI.  întrucât o importanță crescută acordată de politici sărăciei infantile în ultimii ani, la nivelul UE, și declarațiile politice de susținere din partea șefilor de stat din UE nu au condus la reduceri semnificative ale nivelului sărăciei în rândul copiilor;

AJ.  întrucât programele de ajutor alimentar destinate familiilor defavorizate ar trebui consolidate sub aspect financiar, deoarece un număr tot mai mare de copii au acces la hrană exclusiv în școală; întrucât aceste programe sunt importante, dar ele nu pot fi considerate o soluție pe termen lung;

AK.  întrucât chestiunile de mediu precum poluarea, traficul, terenurile contaminate și apa de băut nesigură afectează adesea în mod disproporționat copiii care trăiesc în sărăcie;

1.  recomandă statelor membre să se angajeze în mod veritabil să elaboreze politici prin care să combată sărăcia în rândul copiilor și care să se axeze pe corectarea factorilor de sărăcie în rândul copiilor și să crească eficacitatea, cantitatea, valoarea și domeniul de aplicare ale sprijinului social care vizează în mod specific copiii, dar și părinții care nu sunt în câmpul muncii sau care au locuri de muncă prost plătite (cum ar fi ajutorul de șomaj și un venit minim adecvat) și să promoveze o legislație a muncii care să garanteze drepturi sociale, inclusiv un salariu minim legal adecvat, în conformitate cu practicile naționale și acordurile colective, care să ofere familiilor un plus de securitate și să combată locurile de muncă precare, dar care să promoveze în același timp munca cu drepturi sociale adecvate;

2.  solicită monitorizarea și evaluarea eficacității acestui sprijin, în vederea adaptării politicilor de combatere a sărăciei, a excluziunii și a abandonului școlar la cerințele existente în materie de egalitate socială; îndeamnă statele membre să elaboreze și să aplice diverse procese de strângere de probe adecvate pentru fiecare etapă a intervenției;

3.  recomandă Comisiei să stabilească împreună cu statele membre o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare a abordării bazate pe trei piloni adoptată în recomandarea „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”, în ceea ce privește accesul la resurse, servicii și participarea copiilor; consideră că, pentru a obține rezultate mai bune cu abordarea bazată pe trei piloni, ar putea fi util să se dezvolte indicatori preciși și specifici ai nivelului sărăciei în rândul copiilor și ai zonelor care sunt mai afectate de acest fenomen; solicită statelor membre să integreze eficient aspecte relevante ale pachetului privind investițiile sociale și ale recomandării Comisiei menționate mai sus în programele lor naționale de reformă și în rapoartele sociale naționale într-un mod cuprinzător și solicită Comisiei să stabilească un obiectiv secundar în cadrul Strategiei Europa 2020 privind reducerea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor și să facă din reducerea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor un obiectiv vizibil și explicit în toate etapele semestrului european; subliniază faptul că ar trebui propusă reducerea sărăciei în rândul copiilor prin investiții în beneficiul lor ca prioritate principală a analizei anuale a creșterii pentru 2016 și ca mijloc esențial pentru a progresa în ceea ce privește obiectivul de reducere a sărăciei; solicită Comisiei să asigure că statele membre efectuează monitorizarea și raportarea anuală privind punerea în aplicare a recomandării Comisiei prin foaia de parcurs, să utilizeze Fondul social european pentru a pune în aplicare recomandarea Comisiei și să efectueze o evaluare a efectelor pe care le au asupra sărăciei reformele propuse în cadrul programelor naționale de reformă;

4.  invită statele membre să abordeze, de asemenea, în demersurile lor de combatere a sărăciei în rândul copiilor, poziția femeilor care au grijă de copii și de membri ai familiei cu nevoi speciale și cu handicap;

5.  recomandă statelor membre, atunci când utilizează resursele oferite de fondurile structurale și de investiții europene (FEIS) și dezvoltă politici sociale, să acorde o mai mare atenție protecției familiilor (în special a familiilor monoparentale) cu copii cu probleme de sănătate împotriva sărăciei;

6.  reiterează importanța politicilor publice de prevenție, care investesc în soluții judicioase pentru bunăstarea copiilor, sprijinind formarea unor persoane autonome, capabile să se integreze în societate și pe piața forței de muncă, în locul unor politici axate pe consecințele sărăciei sau excluziunii lor sociale;

7.  consideră că, fără a neglija necesitatea de a sprijini copiii care sunt săraci, care au abandonat școala sau care sunt excluși social, politicile de susținere a copiilor și a tinerilor ar trebui să se axeze mai mult pe prevenție, incluzând strategii pe termen lung de combatere a inegalităților sociale;

8.  recomandă statelor membre să pună în aplicare sau să consolideze prestațiile sociale universale care vizează copiii, cum ar fi furnizarea de mese subvenționate sau gratuite pentru aceștia, îndeosebi pentru copiii săraci și defavorizați, pentru a le asigura o dezvoltare sănătoasă; solicită statelor membre să adopte măsuri active în domeniul ocupării forței de muncă în cadrul unor strategii și politici cuprinzătoare pentru a sprijini accesul părinților la locuri de muncă de calitate și la venituri adecvate și accesul la servicii publice de înaltă calitate (în special la servicii de îngrijire a copiilor, educație, sănătate, locuințe și activități recreative), care facilitează echilibrul între viața profesională și cea de familie, și să consolideze participarea copiilor și a familiilor lor la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea acestor politici; subliniază că soluțiile universale ar trebui însoțite de intervenții direcționate pentru a sprijini categoriile cele mai vulnerabile și mai marginalizate de copii și adolescenți; regretă tendința pronunțată a guvernelor statelor membre de a renunța la politicile universale de sprijin în favoarea unui sprijin acordat în funcție de venit, întrucât dovezile arată că politicile universale de sprijin oferă o mai bună protecție împotriva sărăciei în rândul copiilor(18);

9.  încurajează statele membre și Comisia să cadă de acord cu privire la standardele UE sau să stabilească o metodologie comună de cuantificare a costului creșterii unui copil și de definire a resurselor adecvate de prevenire și combatere a sărăciei în rândul copiilor;

10.  invită Comisia să nu recomande reformulări și reduceri bugetare în serviciile publice ale statelor membre, nici să nu promoveze relațiile de muncă flexibile și privatizarea serviciilor publice, care au condus, fără îndoială, la fragilizarea drepturilor sociale ale copiilor;

11.  solicită Comisiei să pună accentul pe necesitatea de a investi în educația publică gratuită, identificând metode educaționale specifice pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile, cum ar fi imigranții sau persoanele cu handicapuri de diferite tipuri; consideră că educația poate fi o prioritate principală a măsurilor care garantează însușirea de către copii a abilităților care le vor permite accesul la locuri de muncă calificate, bine plătite, astfel încât să reușească să iasă prin forțe proprii din sărăcie;

12.  reamintește că pentru a combate sărăcia în rândul copiilor este necesară adoptarea unei abordări bazate pe ciclul de viață, inclusiv ruperea ciclului intergenerațional al riscurilor de sărăcie, ținând cont de nevoile diferite ale copiilor aflați la vârsta preșcolară, ale copiilor de vârstă școlară și ale adolescenților, aplicând o abordare centrată pe copil în ansamblul evoluției lui, care să evalueze numărul de lipsuri cu care se confruntă simultan fiecare copil, scoțând astfel în evidență copiii cei mai defavorizați, și care să evalueze nu numai sărăciei economică, ci și lipsurile multidimensionale;

13.  recomandă ca toți copiii să aibă acces la servicii de calitate în această etapă crucială a dezvoltării lor; consideră că sănătatea, educația, sprijinul parental și familial, locuințele și protecția sunt servicii esențiale, care sunt furnizate de cele mai multe ori de autoritățile locale și regionale;

14.  îndeamnă statele membre să adopte, să pună în aplicare și să monitorizeze planuri pentru atenuarea sărăciei infantile multidimensionale, punând accentul pe drepturile intrinseci ale copiilor și stabilind obiective pentru reducerea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor, acordându-se o atenție deosebită și o prioritate copiilor care sunt cei mai expuși riscului de sărăcie; reamintește că este important ca statele membre să revină cel puțin la nivelurile de dinainte de criză ale cheltuielilor reale în ceea ce privește protecția socială, sănătatea, educația și locuințele sociale în beneficiul copiilor celor mai dezavantajați;

15.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare planuri pentru a atenua sentimentul de excluziune socială resimțită de copiii cu dificultăți de învățare, prin stabilirea de module educaționale mai eficiente, care să vină în sprijinul metodelor lor de învățare;

16.  invită statele membre să recunoască faptul că sărăcia și excluziunea socială a copiilor constituie principalele obstacole care trebuie depășite pentru ca putea îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă, investiții în cercetare, dezvoltare, energie și dezvoltare durabilă;

17.  îndeamnă statele membre să atribuie mai multă importanță creării și disponibilității unui mediu extrașcolar adecvat, în care copiii să își poată petrece timpul în mod semnificativ și stimulator în afara orelor de curs și în timpul vacanțelor școlare și să acorde o atenție mai mare disponibilității asistenței medicale de bază pentru copiii din zonele defavorizate și din regiunile îndepărtate și inaccesibile;

18.  invită statele membre să evite izolarea în ghetouri a copiilor care trăiesc în condiții de sărăcie și de excluziune socială prin introducerea unor standarde minime privind locuințele pentru copii, care să aibă în vedere interesul superior al copilului, și garantând o locuință adecvată, care să răspundă nevoilor familiilor și care să le asigure bunăstarea, respectarea vieții private și calitatea vieții, contribuind astfel la o mai mare justiție socială și coeziune și la combaterea excluziunii sociale și a sărăciei;

19.  îndeamnă Comisia Europeană și Parlamentul European să profite de oportunitatea oferită de evaluarea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual pentru a face un uz mai eficient de resursele oferite de Fondul social european, de Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane și de Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială și pentru a garanta că este acordată prioritate copiilor în programarea și punerea în aplicare a politicilor regionale și de coeziune, ținând cont, în special, de obligația de a elimina treptat instituțiile rezidențiale mari (executorie din 2014), pentru a consolida statutul de părinte adoptiv și de familie substitutivă, astfel încât orfanii și copiii defavorizați să poată crește efectiv într-o familie sau într-un mediu asemănător unei familii; de asemenea, îndeamnă Comisia să elaboreze indicatori de analiză a sărăciei în rândul copiilor;

20.  îndeamnă Comisia și statele membre să analizeze dacă strategiile bazate pe alimentație, cum ar fi diversificarea dietetică și îmbogățirea alimentelor, precum și educația nutrițională, sănătatea publică, măsurile de siguranță alimentară și, în fine, suplimentele alimentare, trebuie să fie abordate pentru anumite grupuri de populație pentru a preveni efectele negative ale malnutriției sau subnutriției asupra sănătății copiilor;

21.  recomandă statelor membre să includă în bugetele lor naționale resurse vizibile, transparente, participative și responsabile pentru a acoperi alocările și costurile destinate combaterii sărăciei în rândul copiilor și să își îndeplinească datoria de a proteja copiii, inclusiv printr-o majorare a cheltuielilor publice în vederea atingerii acestor obiective; invită statele membre să utilizeze la maximum fondurile structurale și de investiții europene, în special Fondul social european, pentru a pune în practică toți cei trei piloni ai recomandării privind investiția în copii;

22.  recomandă Comisiei să elaboreze orientări care să sprijine participarea copiilor în cadrul procesului de elaborare a politicilor, instituind mecanisme care promovează participarea copiilor la luarea deciziilor care le afectează viața și care încurajează copiii să își exprime opinii în cunoștință de cauză, asigurându-se că acestor opinii li se conferă importanța cuvenită și sunt reflectate în principalele decizii care îi afectează;

23.  recomandă Comisiei și statelor membre să stabilească obiective pentru reducerea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor;

24.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare, acolo unde este necesar, acorduri de cooperare cu entități și instituții care promovează educația, formarea culturală sau sportivă și integrarea copiilor, precum și combaterea sărăciei cu care se confruntă aceștia; pe de altă parte, recomandă statelor membre să asigure supravegherea, calitatea, durabilitatea și relevanța acestui sprijin, precum și rezultatele sale reale;

25.  invită statele membre să pună în aplicare acte legislative specifice, care să apere sau să îmbunătățească drepturile de maternitate și paternitate, inclusiv prin implementarea de instrumente eficiente care să asigure un echilibru între viața profesională și cea de familie,să asigure reluarea activității profesionale a femeilor după sarcină și concediul de maternitate și să sprijine familiile monoparentale; subliniază, de asemenea, că îmbunătățirea legislației privind concediul de paternitate ar face mult mai eficace combaterea discriminării de gen și salariale la locul de muncă; îndeamnă statele membre să se asigure că tratamentul inegal și hărțuirea angajaților nu poate fi justificată de angajatori făcând trimitere la sarcină, la creșterea copiilor și la îndatoririle familiale;

26.  recomandă statelor membre să dezvolte politici sociale proactive, universale și integrate care să prevină sărăcia și scoaterea copiilor din mediul lor familial; invită statele membre să se asigure că instituționalizarea copiilor și a tinerilor este utilizată doar în ultimă instanță, doar în circumstanțe excepționale, și să utilizeze fondurile structurale ale UE și Fondul european pentru investiții strategice pentru a sprijini transferul copiilor instituționalizați în familii-gazdă și în servicii ale comunității;

27.  recomandă statelor membre să abandoneze îngrijirea instituțională în favoarea unor sisteme stabile de familii substitutive, care pregătesc mai bine copiii și tinerii pentru o viață independentă, pentru învățare continuă sau mediul laboral;

28.  recomandă ca statele membre să dezvolte și să implementeze sisteme integrate de protecție a copiilor pentru a apăra copiii împotriva violenței, abuzului, exploatării și neglijării, astfel încât toți responsabilii și toate componentele sistemului să conlucreze la nivelul sectoarelor și agențiilor, împărțindu-și responsabilitățile pentru a crea un mediu protector si stimulator pentru toți copiii;

29.  îndeamnă statele membre să deruleze politici care să faciliteze crearea și menținerea locurilor de muncă decente, precum și dezvoltarea de sisteme de formare, îmbunătățirea calificărilor și a facilităților, cum ar fi munca la distanță sau programul de lucru flexibil care facilitează intrarea sau revenirea părinților pe piața forței de muncă în urma unei întreruperi a carierei lor profesionale;

30.  invită instituțiile UE, agențiile UE, autoritățile statelor membre și alte părți interesate să definească roluri și responsabilități clare, să stabilească un dialog constant și procedurile care trebuie urmate în cazul copiilor care au nevoie de protecție în situații transfrontaliere;

31.  recomandă statelor membre să garanteze tuturor copiilor accesul la un învățământ public gratuit, integratoare și de calitate, la toate vârstele, inclusiv la sisteme de învățământ și îngrijire pentru copiii aflați la vârstă preșcolară și la educația formală și informală, promovând dezvoltarea lor emoțională, socială, cognitivă și fizică, să stabilească o proporție adecvată între profesori și elevi și să promoveze diversitatea socială în educație, pentru a garanta siguranța și bunăstarea tuturor copiilor, asigurându-se că toți copiii pot beneficia de educație incluzivă și de înaltă calitate, și, prin urmare, pentru a maximiza impactul sistemelor de educație asupra egalității de șanse și a ruperii cercului vicios al sărăciei;

32.  îndeamnă statele membre să sporească calitatea serviciilor educaționale oferite prin aplicarea unei abordări individuale și promovarea cooperării între profesori, asistenți sociali și părinți, în scopul prevenirii abandonului școlar în rândul copiilor și tinerilor;

33.  invită statele membre să acorde o atenție deosebită dezvoltării sistemelor de educație și îngrijire a copiilor preșcolari (ECEC) accesibile și abordabile ca preț, considerându-le o investiție socială necesară combaterii inegalităților și abordării provocărilor cu care se confruntă în special copiii din familii defavorizate, și, de asemenea, să sensibilizeze părinții în legătură cu beneficiile participării active la programele ECEC;

34.  invită statele membre să promoveze o școală pentru toți, ceea ce ar trebui să implice nu doar creșterea numărului de profesori specializați, ci și integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale în clase normale;

35.  îndeamnă statele membre să asigure copiilor din toate categoriile sociale accesul egal și universal la creșe și instituții preșcolare;

36.  recomandă statelor membre să favorizeze frecventarea școlară completă a tuturor copiilor prin furnizarea de materiale școlare de bază, mese nutritive asigurate de școală si transportul școlar necesar pentru copiii săraci sau care riscă să fie afectați de sărăcie, să crească eficiența investițiilor publice actuale în acest sector și să combată mai bine transmiterea sărăciei între generații;

37.  îndeamnă statele membre să garanteze asistență medicală universală, publică, gratuită și de calitate în ceea ce privește prevenirea, programele de vaccinare și asistența medicală primară, accesul la diagnostic, tratament și reabilitare, să asigure terapii logopedice și psihologice pentru copii, garantând femeilor dreptul la sănătate sexuală și reproductivă, asigurând asistență medicală pentru copii, îngrijiri de maternitate și vizite medicale la domiciliu în perioada prenatală și postnatală, în special în caz de naștere prematură, acces la medici de familie, asistenți medicali, dentiști, servicii de consiliere familială și specialiști în domeniul sănătății mintale pentru toți copiii și familiile lor; solicită statelor membre și Comisiei să integreze aceste aspecte în strategiile de sănătate publică la nivel național și la nivelul UE;

38.  recomandă statelor membre să ofere sprijinul necesar pentru a asigura dreptul la cultură, sport și activități recreative, accesul la spații deschise și medii sănătoase pentru toți copiii, punându-se un accent deosebit pe asigurarea accesului egal și calității pentru copiii afectați de sărăcie, copiii care locuiesc în zone îndepărtate, copiii cu handicap, copiii aparținând unei minorități naționale sau etnice, religioase sau lingvistice, copiii imigranților, copiii care deplasează pe teritoriul UE indiferent de cetățenia acestora și copiii lăsați acasă; reamintește dreptul de a se juca în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile copilului;

39.  subliniază necesitatea unei protecții sporite împotriva violenței domestice a copiilor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială;

40.  invită statele membre, în special cele în care inegalitățile sociale sunt mai mari, să consolideze drepturile sociale și accesul la servicii și la protecție socială, pe care statul trebuie să le garanteze, crescând numărul de membri ai personalului și de specialiști din cadrul serviciilor de securitate socială, care lucrează cu copiii și familiile lor și în beneficiul lor, și îmbunătățind îngrijirea medicală, psihologică și socială, orientând-o spre persoanele care au cea mai mare nevoie de ea, îndeosebi spre copii, în conformitate cu strategia de intervenție timpurie;

41.  sugerează statelor membre să instituie mecanisme care promovează și asigură participarea copiilor la luarea deciziilor care le afectează viața și să permită și să încurajeze copiii să își exprime opinii în cunoștință de cauză, asigurându-se că acestor opinii li se conferă importanța cuvenită și sunt reflectate în principalele decizii care îi afectează;

42.  recunoaște rolul societății civile, inclusiv al organizațiilor pentru drepturile copiilor și combaterea sărăciei, în asigurarea coerenței politicilor UE, și solicită un dialog civil consolidat privind prevenirea și combaterea sărăciei infantile în statele membre;

43.  îndeamnă Comisia să considere rata abandonului școlar și combaterea sărăciei în rândul copiilor drept o prioritate explicită;

44.  invită statele membre și Comisia să participe în mod activ la combaterea traficului de copii, indiferent de forma de exploatare, inclusiv munca, căsătoriile forțate, adopția ilegală, activitățile ilegale și exploatarea sexuală;

45.  invită Comisia și statele membre să sprijine funcționarea rețelelor europene și transnaționale de combatere a sărăciei și a excluziunii copiilor și tinerilor; avertizează că ar trebui să fie sprijinită în mod deosebit integrarea regiunilor ultraperiferice și a regiunilor celor mai defavorizate în aceste rețele și instituții;

46.  consideră că dreptul la sistemele de educație gratuită și universală, de sănătate și de securitate socială reprezintă o condiție esențială pentru a combate sărăcia, în special cea din rândul copiilor; având în vedere aceste obiective și deteriorarea serviciilor publice, solicită Comisiei și statelor membre să introducă o garanție pentru copii, astfel încât fiecare copil afectat de sărăcie să poată avea acces la asistență medicală gratuită, învățământ gratuit, îngrijire gratuită, locuință decentă și alimentație adecvată, în cadrul planului integrat european de combatere a sărăciei în rândul copiilor care include atât garanția pentru copii, cât și programele care oferă părinților sprijin și oportunități pentru a ieși din situații de excluziune socială și a se integra pe piața forței de muncă;

47.  invită statele membre să sprijine, la nivel de municipalitate, crearea de centre locale pentru sprijinirea copiilor și a familiilor lor, mai ales în comunitățile și/sau în zonele cele mai afectate de problema sărăciei în rândul copiilor, care să ofere nu numai ajutor și/sau consultanță juridică, consiliere parentală și ajutor școlar, ci și educație și orientări pentru un stil de viață sănătos și utilizarea în condiții de siguranță a internetului, printre altele;

48.  recomandă Comisiei și statelor membre să dezvolte metode statistice care să integreze indicatori multidimensionali, defalcați în funcție de vârstă, gen și grupuri dezavantajate specifice, în evaluarea gradului de sărăcie, excluziune socială, inegalitate, discriminare și bunăstare a copiilor (veniturile părinților, accesul la servicii publice de înaltă calitate, participarea la activități sociale și culturale, accesul la servicii adecvate de educație formală și informală, expunerea la risc fizic, siguranța, mediul familial stabil, și nivelul de satisfacție în viață) pentru a oferi informații în vederea elaborării politicilor bazate pe date concrete și care țin cont de limitările evaluărilor nivelului de sărăcie relativă și de activitățile PNUD, UNICEF și OCDE și indicatorii subgrupului Comitetului pentru protecție socială, care merg dincolo de indicatorii AROPE (riscului de sărăcie și/sau de excluziune socială); invită Comisia Europeană și statele membre să elaboreze răspunsuri bazate pe o abordare globală și să utilizeze pe deplin datele colectate în cadrul unor inițiative precum Analiza privațiunilor suprapuse (Multi-Overlapping Deprivation Analysis – MODA), dezvoltată de UNICEF; subliniază că ar trebui dezvoltați indicatori suplimentari pentru a evalua mai bine calitatea serviciilor, rezultatele și accesul la servicii, de exemplu, în legătură cu statutul socioeconomic și proveniența părinților (migranți sau minoritari), aspectele geografice, de gen, de handicap;

49.  invită Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor să elaboreze avize privind investiția în copii;

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0328.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0266.
(4) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 57.
(5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 77.
(6) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 25.
(7) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 8.
(8) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 11.
(9) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 24.
(10) Rețeaua europeană de experți independenți pe teme de incluziune socială, raportul de sinteză „Investing in children: Breaking the cycle of disadvantage – A study of national policies” (Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării – studiu de analiză a politicilor naționale), Bruxelles, 2014.
(11) Salvați Copiii, „Child poverty and social exclusion in Europe“ (Sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială în Europa), Bruxelles, 2014, p. 5.
(12) Salvați Copiii, „Child poverty and social exclusion in Europe“ (Sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială în Europa), Bruxelles, 2014, p. 5.
(13) Biroul de Cercetare al UNICEF (2014) „Children of the Recession: The impact of the economic crisis on child well-being in rich countries“ (Copiii recesiunii: impactul crizei economice asupra bunăstării copiilor în țările bogate), Raportul Innocenti nr.12, UNICEF, Biroul de cercetare, Florența, p. 2.
(14) Salvați Copiii, „Child poverty and social exclusion in Europe“ (Sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială în Europa), Bruxelles, 2014, p. 14.
(15) Raportul Comisiei Europene intitulat „Studiu referitor la fondurile necesare punerii în aplicare a politicii privind sărăcia în rândul copiilor”, 2008, p. 9.
(16) Statisticile UE privind venitul și condițiile de viață EU-SILC (2013).
(17) Drivers, 2014, „Universal, quality early childhood programmes that are responsive to need promote better and more equal outcomes in childhood and later life” (Programe universale și de calitate pentru preșcolari, care răspund necesității de a promova rezultate mai bune și mai uniforme în copilărie și de-a lungul vieții).
(18) Pe baza studiului Eurofound.


Politica de coeziune și comunitățile marginalizate
PDF 377kWORD 158k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2015 referitoare la politica de coeziune și comunitățile marginalizate (2014/2247(INI))
P8_TA(2015)0402A8-0314/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 151, 153, 162 și 174-176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere convențiile europene privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în special Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, Carta socială europeană și recomandările aferente ale Comitetului european pentru drepturile sociale, precum și Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene,

–  având în vedere Convenția OIM privind populațiile indigene și tribale din țările independente,

–  având în vedere directivele UE privind combaterea discriminării, articolul 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și Protocolul nr. 12 la convenția în cauză,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite din 5 ianuarie 2011 privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare „Regulamentul RDC“),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 437/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională în ceea ce privește eligibilitatea intervențiilor în domeniul locuințelor în favoarea comunităților marginalizate(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1381/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a programului „Drepturi, egalitate și cetățenie” pentru perioada 2014-2020(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane(6),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la cel de al 7-lea și cel de al 8-lea raport intermediar al Comisiei privind politica de coeziune a UE și raportul strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la situația socială a romilor și îmbunătățirea accesului lor pe piața muncii din UE(13),

–  având în vedere al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană”,

–  având în vedere fișa de orientare tematică a Comisiei din 27 februarie 2014 privind romii și comunitățile marginalizate (obiectivul tematic 9 — Incluziune socială și sărăcie),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2014 intitulată „Raport privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor” (COM(2014)0209),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 mai 2012 intitulată „Strategiile naționale de integrare a romilor: o primă etapă în punerea în aplicare a cadrului UE” (COM(2012)0226),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunăriiˮ (COM(2010)0715),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre(14),

–  având în vedere „Nota orientativă a Comisiei privind utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene pentru combaterea segregării spațiale și educaționale (proiect)”, din 1 iulie 2015,

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns scris adresată Comisiei la 24 februarie 2015 privind finanțarea destinată comunităților marginalizate (E-002782/2015),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor referitor la strategiile de integrare a romilor(15),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0314/2015),

A.  întrucât politica de coeziune are drept scop consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și reducerea disparităților sociale, inclusiv reducerea și eradicarea sărăciei și excluziunii, ceea ce necesită prevenirea segregării și promovarea accesului egal și a oportunităților egale pentru toți cetățenii, printre care se numără și grupurile cele mai marginalizate, precum și grupurile și persoanele de toate vârstele care trăiesc în sărăcie, se confruntă cu excludere socială și nu au acces la educație, la locuri de muncă, la locuințe și la sistemele de sănătate;

B.  întrucât, potrivit definiției din Actul unic european din 1986, politica de coeziune urmărește reducerea disparităților dintre diversele regiuni și recuperarea întârzierilor în materie de dezvoltare ale regiunilor cel mai puțin favorizate; întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene adaugă o nouă fațetă coeziunii, făcând referire la „coeziunea economică, socială și teritorială”;

C.  întrucât obiectivul coeziunii sociale necesită acțiuni la nivel european în ceea ce privește politicile de integrare a comunităților marginalizate și necesită ca statele membre să își utilizeze competențele în acest domeniu, punând în aplicare măsuri de sprijin și acționând totodată în cadrul programelor de cooperare naționale și transnaționale;

D.  întrucât, în 2010, au fost introduse în Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) oportunități de finanțare pentru comunitățile marginalizate; întrucât cadrul legislativ pentru politica de coeziune 2014-2020 oferă o abordare strategică ;

E.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 stipulează că beneficiarii FSE sunt persoane, inclusiv persoane dezavantajate, cum ar fi șomerii pe termen lung, persoanele cu handicap, migranții, minoritățile etnice, comunitățile marginalizate și persoanele de toate vârstele care se confruntă cu sărăcia și excluderea socială;

F.  întrucât, în cadrul perioadei de programare 2014-2020, cel puțin 23,1 % din bugetul politicii de coeziune va fi alocat investițiilor finanțate de FSE, întrucât FEDR și FSE joacă un rol specific important - cel puțin 20 % din resursele FSE sunt alocate în fiecare stat membru obiectivului specific de promovare a incluziunii sociale și combatere a sărăciei și a tuturor formelor de discriminare, acesta fiind prin urmare un instrument esențial de promovare a incluziunii în mai mare măsură a comunităților marginalizate;

G.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 stabilește o serie de condiții preliminare legate de nediscriminare, gen și dizabilități, care trebuie respectate(16);

H.  întrucât, potrivit celui de-al șaselea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială, sărăcia și excluziunea socială au fost agravate de criza economică;

I.  întrucât criza economică și reducerile bugetare determinate de aceasta au condus la numeroase probleme, generând în repetate rânduri probleme bugetare grave pentru municipalități, ceea ce a dus la o lipsă de opțiuni în ceea ce privește acțiunile legate de grupurile marginalizate menite să îmbunătățească gradul de integrare a acestora și să prevină segregarea, având în vedere faptul că astfel de politici depind în general, și uneori în totalitate, de finanțarea din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI );

J.  întrucât consecințele crizei economice și reducerile la nivelul serviciilor publice au înrăutățit situația femeilor din comunitățile marginalizate;

K.  întrucât femeile din comunitățile marginalizate fac obiectul unei discriminări multiple, mai accentuate, iar rata de ocupare a forței de muncă în rândul lor este mai redusă decât în rândul bărbaților din comunitățile respective, precum și decât al altor femei;

L.  întrucât este necesară o abordare coerentă și bine coordonată, deoarece numeroși actori din domeniul public și privat, de la diferite niveluri și din diferite sectoare, inclusiv reprezentanți ai societății civile, sunt implicați și adesea joacă un rol important în punerea în aplicare a politicilor de integrare;

M.  întrucât în prezent nu există o definiție a comunităților marginalizate aplicabilă la nivelul Uniunii Europene; întrucât înțelegerea raportului începe prin înțelegerea conceptului de comunități marginalizate, pe baza analizei atributelor și caracteristicilor specifice ale grupurilor marginalizate, care să țină seama de situația și nevoile lor particulare, cum ar fi condițiile de viață și de muncă, accesul limitat la educație, la sistemele de sănătate și la locuri de muncă, abandonul școlar timpuriu, precum și excluziunea structurală și sistemică; raportul își propune să asigure incluziunea socio-economică efectivă a grupurilor în cauză;

N.  întrucât Comisia nu a furnizat o definiție a comunităților marginalizate, lăsând statelor membre responsabilitatea de a elabora definiția pe baza propriilor indicatori naționali; observă totodată faptul că marginalizarea poate fi constatată prin consultarea unui set de indicatori pertinenți, cum ar fi excluziunea socială, rata ridicată a șomajului pe termen lung, un nivel scăzut al educației, condițiile de locuit (extrem) de precare, un nivel ridicat de discriminare și expunerea excesivă la riscuri pentru sănătate, precum și/sau lipsa accesului la serviciile medicale, și anume în rândul populațiilor considerate a fi cele mai vulnerabile și a avea cea mai mare nevoie de ajutor;

O.  întrucât marginalizarea este un fenomen social în cadrul căruia persoanele sau comunitățile sunt excluse din punct de vedere social și împiedicate în mod sistematic să participe la procese sociale și politice care sunt esențiale pentru integrarea lor socială sau li se refuză accesul la acestea; întrucât conceptul de ,,comunități marginalizateˮ se referă la diverse grupuri și persoane din societate, cum ar fi minoritățile, romii, persoanele cu dizabilități, persoanele care trăiesc sub pragul sărăciei sau care sunt expuse riscului de sărăcie, migranții, refugiații și grupurile excluse din punct de vedere social; întrucât rasismul, patriarhatul, homofobia, dezavantajele economice și alți factori discriminatorii contribuie la crearea unor straturi de inegalitate și la o dinamică a pierderii drepturilor și oportunităților femeilor în cadrul comunităților marginalizate;

P.  întrucât printre caracteristicile comune ale comunităților marginalizate se numără gruparea comunităților în anumite locuri, astfel cum se întâmplă în cazul comunităților marginalizate care locuiesc în zone rurale și în cartiere dezavantajate, comunitățile de interese, de exemplu, refugiații și solicitanții de azil și minoritățile etnice și lingvistice, precum și persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă, persoanele fără adăpost și popoarele indigene; întrucât diferitele tipuri de comunități marginalizate se confruntă cu dificultăți comune și suferă toate de pe urma unor diverse forme de stigmatizare și de discriminare;

Q.  întrucât există un număr mare de grupuri marginalizate în Europa; întrucât romii, termen perceput diferit în țările Europei, reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa și este una dintre cele mai marginalizate comunități;

R.  întrucât politica de coeziune ar trebui să vizeze comunitățile marginalizate ținând seama de diversitatea lor și de nevoile specifice ale acestora; întrucât, pentru a finanța integrarea comunităților marginalizate, este necesar să se depună eforturi la toate nivelurile, să se dezvolte o abordare integrată, coerentă și pe termen lung și soluții permanente, să se încurajeze emanciparea, apelând la experiența acumulată și la consolidarea capacităților, inclusiv în rândul femeilor și fetelor din comunitățile marginalizate, precum și să se promoveze tranziția de la asistența instituționalizată la cea acordată la nivelul comunității, cu scopul de a pune capăt segregării și de a ajunge la normalizarea situației;

S.  întrucât strategiile prevăzute de politica de coeziune europeană pentru capacitarea femeilor din comunitățile marginalizate trebuie să ia în considerare situația femeilor în vârstă, a femeilor cu dizabilități, a femeilor care prestează servicii de îngrijire și a femeilor cu probleme de sănătate mintală;

T.  întrucât proiectele bazate pe artă și cultură și care promovează schimburile interculturale, emanciparea participanților, dezvoltarea competențelor creative și sociale și participarea activă la viața comunităților locale se numără printre cele mai eficiente instrumente de promovare a integrării și incluziunii sociale;

U.  întrucât educația, atât cea formală, cât și cea informală, este esențială pentru combaterea marginalizării și a discriminării multiple, contribuind la inițierea unui dialog și asigurarea transparenței și înțelegerii între comunități, precum și la capacitarea comunităților marginalizate; întrucât nu trebuie pierdute din vedere integrarea unei perspective de gen în educație și rolul educației în ceea ce privește capacitarea femeilor și fetelor din comunitățile marginalizate;

Principii generale

1.  reamintește nevoia urgentă de a soluționa problema comunităților marginalizate; subliniază rolul important al politicii de coeziune în sprijinirea incluziunii economice, sociale și teritoriale;

2.  reamintește că comunitățile marginalizate sunt vizate în mod direct de măsurile politicii de coeziune având în vedere preocupările tot mai mari legate de excluziunea socială și angajamentele asumate în vedere combaterii acesteia, precum și preocupările cu privire la situația romilor și a necesității care datează de mult timp pe termen lung de a îmbunătăți condițiile lor de viață;

3.  solicită Comisiei să pună la dispoziție orientări pentru elaborarea unei definiții a comunităților marginalizate, specificând atributele și caracteristicile specifice ale grupurilor marginalizate, ținând seama de situația, problemele și nevoile specifice fiecărui grup-țintă potențial, cu scopul de a promova integrarea economică și socială a acestora, cu implicarea unor reprezentanți din partea comunităților respective; subliniază că aceste orientări ar crește eficiența politicii de coeziune în ceea ce privește consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în întreaga Uniune Europeană;

4.  salută faptul că cadrul legislativ pentru politica de coeziune 2014-2020 a introdus elemente noi care consolidează abordarea inițială, extinzând posibilitățile de finanțare și introducând mecanisme pentru a garanta că sprijinul pentru comunitățile marginalizate respectă valorile și obiectivele europene și ține seama de necesitatea de a implica aceste grupuri în întregul proces;

5.  invită Comisia să furnizeze informații detaliate cu privire la măsura în care s-a recurs la oportunitățile de finanțare pentru comunitățile marginalizate; solicită să se efectueze o analiză care să permită să se ajungă la concluzii adecvate și să se identifice obstacolele care împiedică utilizarea în continuare a finanțării sau obținerea celor mai bune rezultate posibile;

6.  solicită Comisiei să monitorizeze aplicarea efectivă a Codului european de conduită în ceea ce privește principiul parteneriatului și implicarea societății civile; reamintește că, la pregătirea și punerea în aplicare a programelor finanțate de fondurile structurale și de investiții europene, trebuie aplicate principiile orizontale din Regulamentul privind dispozițiile comune, care reprezintă drepturile fundamentale, și anume promovarea egalității de șanse, prevenirea discriminării și promovarea dezvoltării durabile; reamintește că toate acțiunile statelor membre care sunt finanțate prin intermediul politicii de coeziune a UE ar trebui să respecte principiile privind drepturile fundamentale și să nu contribuie în niciun fel și niciodată la accentuarea segregării;

7.  subliniază că principiul egalității de șanse și principiul nediscriminării sunt consacrate în normele de finanțare din fondurile structurale și de investiții europene în vederea eradicării cauzelor sistemice ale inegalității, fie ele economice, sociale, culturale sau bazate pe gen, fie legate de accesul la cultură și educație; subliniază faptul că aspectele centrale ale evaluării cauzelor excluziunii ar trebui să fie înțelegerea xenofobiei sistemice și a rasismului și campaniile de sensibilizare în acest sens;

8.  reamintește faptul că egalitatea între femei și bărbați constituie un principiu de finanțare care se aplică orizontal politicii de coeziune; își exprimă regretul față de situațiile multiple în care sunt discriminate în special femeile, migranții și persoanele cu dizabilități care trăiesc în comunitățile marginalizate;

9.  subliniază că, la punerea în aplicare a politicii de coeziune, trebuie abordată provocarea fundamentală pe care o reprezintă combaterea sărăciei și a excluziunii tinerilor și a copiilor, a adulților și a persoanelor cu dizabilități, precum și tranziția de la îngrijirea și serviciile instituționale la cele bazate pe comunitate; îndeamnă statele membre în cauză să întreprindă acțiuni adecvate și să ia măsuri pentru a elabora și pune în aplicare strategii în acest sens, printr-o abordare integrată;

10.  atrage atenția că, la elaborarea politicilor adresate anumitor grupuri de destinatari în temeiul principiului „explicit, dar nu exclusiv”, este necesar să nu se excludă alte grupuri aflate în situații socioeconomice similare pentru a se evita declanșarea unor reacții defensive; subliniază că acest principiu este doar un prim pas spre recunoașterea necesității de a se acorda atenție unora dintre cele mai vulnerabile și marginalizate comunități și persoane;

11.  subliniază că ar trebui să existe structuri responsabile, transparente și democratice pentru a combate corupția și utilizarea frauduloasă a fondurilor, asigurând astfel incluziunea comunităților marginalizate;

12.  consideră că accesul la serviciile publice este unul dintre obiectivele majore în ceea ce privește incluziunea grupurilor marginalizate; invită statele membre să îmbunătățească oferta de materiale informative personalizate în materie de sănătate și elaborarea de strategii de prevenire a îmbolnăvirii, precum și de inițiative comunitare în domeniul sănătății în cadrul comunităților marginalizate; solicită crearea unor structuri specializate, de exemplu, centre care să ofere consiliere cu privire la chestiuni legate de accesul la asistența medicală, la piața muncii și la educație; solicită luarea de măsuri în vederea trecerii, în cadrul administrațiilor publice, de la o abordare axată pe cerere la o abordare bazată pe servicii amabile;

13.  solicită o mai bună coordonare a strategiilor naționale pentru comunitățile marginalizate, inclusiv a strategiilor naționale de integrare a romilor, a strategiilor naționale de reducere a sărăciei, a strategiilor ce vizează alte comunități marginalizate sau defavorizate, precum și a strategiilor ce vizează egalitatea de gen cu politica de coeziune și stabilirea de legături mai strânse între acestea;

14.  invită statele membre și Comisia să considere copiii o prioritate la punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și reiterează importanța promovării accesului egal la locuințe, asistență medicală, educație și condiții de trai demne pentru copiii romi;

15.  invită statele membre și autoritățile locale să încurajeze utilizarea finanțărilor din cadrul FSE pentru a sprijini proiectele privind educația informală și învățarea pe tot parcursul vieții în vederea îndeplinirii obiectivului de a investi în noi competențe pentru inovare și a celui de a combate șomajul, sărăcia și excluziunea socială;

16.  reamintește - ținând seama de creșterea disparităților regionale, de problemele demografice și de numărul tot mai mare de tineri care și-au părăsit țara de origine sau plănuiesc să o facă - că, în ciclul bugetar 2014-2020, este disponibilă mai puțină finanțare pentru politica de coeziune; consideră că politica de coeziune are potențialul de a adăuga valoare la activitatea aflată deja în curs de desfășurare în statele membre și că, prin axarea pe îmbunătățirea șanselor de angajare, pe participarea în societate și pe investițiile în competențe, în special în regiunile care au cea mai mare nevoie de acestea, politica de coeziune, printre alte avantaje, va avea drept rezultat creșterea incluziunii sociale și reducerea sărăciei prin permiterea unui grad adecvat de flexibilitate pentru a permite statelor membre să pună în aplicare un sprijin individualizat în funcție de nevoile locale și să asigure că finanțarea este utilizată în acele domenii în care rata șomajului este cea mai ridicată și în care este cel mai nevoie de ea;

17.  invită Comisia să se asigure că statele membre pun în aplicare aceste principii la implementarea programelor operaționale; invită Comisia să includă analiza sa în cadrul rapoartelor sale, inclusiv al celui privind strategiile naționale de integrare a romilor;

18.  subliniază că reducerile în bugetul serviciilor publice din unele state membre în timpul crizei au dus la agravarea șomajului, absența securității sociale, o situație dificilă a locuințelor și la probleme de sănătate; invită statele membre să utilizeze mai eficient sprijinul din FSE pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice și accesul egal la acestea pentru comunitățile marginalizate și să combată orice formă de discriminare;

19.  solicită să fie luată în considerare perspectiva drepturilor omului atunci când se concep acțiuni sprijinite prin fondurile de coeziune și subliniază că drepturile culturale, economice și sociale ar trebui să fie integrate în politicile de recunoaștere a femeilor din comunitățile marginalizate drept cetățeni pe deplin activi, iar rasismul, atât cel manifest, cât și cel invizibil, ar trebui să fie combătut în mod explicit în toate acțiunile și la elaborarea politicilor;

Pregătirea programelor

20.  subliniază că principiul parteneriatului trebuie să atragă după sine implicarea la toate nivelurile și că aplicarea acestuia de către statele membre trebuie să fie obligatorie, nu numai pur formală; subliniază importanța punerii în aplicare a Codului de conduită în materie de parteneriat pentru a asigura participarea și reprezentarea egală a partenerilor, acordându-se o atenție specială includerii comunităților marginalizate pentru a se putea ține seama de situația lor specifică și de eventualele provocări cu care acestea se pot confrunta în ceea ce privește posibilitatea de a contribui în mod semnificativ la parteneriat; este preocupat de nerespectarea în totalitate a obligației de a implica toți partenerii în conformitate cu principiile relevante stabilite în RDC și în Codul european de conduită referitor la parteneriat; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure implicarea partenerilor, printre care cei mai afectați, și să pună în aplicare un sistem de stimulente și de schimb de bune practici, inclusiv sprijin specific pentru autoritățile de gestionare și beneficiarii care au înregistrat rezultate deosebit de bune în acest domeniu;

21.  regretă faptul că Comisia a acceptat acorduri de parteneriat care nu includ comunitățile marginalizate în măsura în care ar trebui; solicită Comisiei să adopte măsuri pentru a facilita includerea comunităților marginalizate în procesele de pregătire, punere în aplicare și evaluare a proiectelor, facilitând astfel emanciparea acestora; sugerează că ar trebui prezentate recomandări în contextul semestrului european, aceasta fiind o modalitate adecvată de promovare a acțiunilor care trebuie să fie întreprinse de către statele membre;

22.  invită statele membre să adopte măsuri bazate pe recomandările specifice fiecărei țări pe tema integrării sociale a comunităților marginalizate, și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea acestora;

23.  salută faptul că unele state membre, inclusiv cele care primesc recomandări, aleg să înscrie integrarea socio-economică a comunităților marginalizate ca prioritate în materie de investiții în programele lor operaționale; atenționează, totuși, că acest lucru trebuie inclus, de asemenea, în domenii de politici precum educația și ocuparea forței de muncă;

24.  invită statele membre să utilizeze pe deplin fondurile; subliniază că este necesar să se acorde o atenție deosebită finanțării unor măsuri care nu vizează exclusiv acțiunile specifice în cadrul obiectivului tematic privind incluziunea socială și combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare, promovând astfel o abordare sistematică și integrată;

25.  consideră că guvernanța și coordonarea pe mai multe niveluri joacă un rol important; subliniază că implicarea autorităților locale și a părților interesate locale este esențială pentru a asigura impactul asupra grupului-țintă și că trebuie asigurată proximitatea teritorială în cea mai mare măsură posibilă;

Punerea în aplicare a programelor

26.  subliniază importanța unei abordări integrate; consideră că fondurile ar trebui utilizate într-un mod mai integrat, inclusiv prin programe cu finanțare din mai multe fonduri, dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, investiții teritoriale integrate și finanțarea încrucișată, astfel cum se prevede la articolul 98 alineatul (2) din RDC, și că ar trebui realizate sinergii cu alte instrumente de finanțare europene și naționale; invită administrațiile și autoritățile implicate să depună eforturi în vederea unei cooperări active la toate nivelurile, printre care transfrontalier;

27.  constată că, în prezent, finanțarea încrucișată este utilizată în mod limitat, într-o anumită măsură din cauza normelor complexe descrise la articolul 98 alineatul (2) din RDC; consideră că o mai mare flexibilitate a normelor privind finanțarea încrucișată, în special în raport cu comunitățile marginalizate, ar spori eficiența proiectelor și ar aduce o importantă valoare adăugată impactului lor; solicită, prin urmare, Comisiei să realizeze o analiză a aplicării și a nivelului de utilizare a finanțării încrucișate;

28.  ia act de faptul că comunitățile marginalizate locuiesc adesea în zonele defavorizate ale orașelor; subliniază importanța punerii în aplicare concrete a programelor de reînnoire și regenerare urbană pentru cartierele defavorizate, care combină abordări și parteneriate integrate și bazate pe realitatea zonei, soluționează problemele economice, sociale și teritoriale și îmbunătățesc mediul urban, punând accent totodată pe o conectivitate din ce în ce mai mare pentru îmbunătățirea accesului acestor comunități; consideră că viitoarea agendă urbană a UE ar trebui să abordeze, în mod adecvat, principalele provocări și nevoi ale comunităților marginalizate din zonele urbane, pentru a se preveni crearea unor ghetouri și pentru a se combate cu succes segregarea, sărăcia și excluziunea socială;

29.  atrage atenția asupra nevoilor specifice cu care se confruntă comunitățile marginalizate din zonele rurale, muntoase și izolate, printre care provocările legate de conectivitate, mobilitate și accesul la servicii, dar și în ceea ce privește oportunitățile de natură culturală și socială; subliniază importanța unei mai bune conectări a regiunilor; constată, de asemenea, că persoanele care locuiesc în zone transfrontaliere sunt deseori marginalizate din cauza situației lor geografice, iar acest lucru ar trebui luat în considerare într-o mai mare măsură în momentul formulării politicii de coeziune, în special în ceea ce privește obiectivul de cooperare teritorială europeană;

30.  subliniază necesitatea de a consolida capacitățile părților interesate, inclusiv ale serviciilor publice, ale administrațiilor și ale organismelor societății civile, pentru a facilita capacitarea comunităților, în special prin promovarea unei mai mari participări a acestora la procesul decizional; solicită ca asistența tehnică specifică și finanțarea să fie utilizate și în acest scop;

31.  invită Comisia să acorde sprijinul tehnic necesar pentru îmbunătățirea capacităților administrative ale organismelor implicate în administrarea fondurilor structurale și invită statele membre să ofere consultanță și sprijin administrativ, de exemplu prin organizarea de formări și prin acordarea de sprijin și de explicații, astfel încât să faciliteze comunităților marginalizate, cum ar fi rromii, obținerea de informații privind programele europene și naționale de finanțare pentru sprijinirea întreprinzătorilor și a ocupării forței de muncă și depunerea cererilor aferente;

32.  subliniază că partenerii sociali trebuie să aibă acces la asistență tehnică nu numai pentru a asigura consolidarea capacităților lor, dar și pentru a le asigura coordonarea și reprezentarea în comisii ad-hoc care elaborează și pun în aplicare programele operaționale;

33.  subliniază că Comisia, în parteneriat cu reprezentanții comunităților marginalizate și după furnizarea unor orientări cu privire la definirea comunităților marginalizate, ar trebui să înființeze un grup ad-hoc de experți care să ofere consiliere, precum și să promoveze o formare adecvată pentru personalul administrativ, pentru a furniza informații specifice referitoare la dificultățile cu care se confruntă comunitățile marginalizate și pentru a combate practicile discriminatorii în vederea promovării incluziunii printr-un dialog constructiv și eficient și a aplicării și monitorizării într-un mod integrat și eficient a proiectelor finanțate de UE care vizează comunitățile marginalizate, sporindu-le astfel la maxim impactul;

34.  consideră că este esențial ca femeile și organizațiile de femei din comunitățile marginalizate să fie implicate în procesele decizionale privind alocarea, utilizarea, executarea și monitorizarea fondurilor, la toate nivelurile - de la nivelul local și regional până la nivelul statelor membre și al UE - și consideră că supravegherea și evaluarea programelor puse în aplicare ar trebui considerate procese de o importanță vitală pentru îmbunătățirea participării femeilor din comunitățile marginalizate;

35.  ia act de abordarea potrivit căreia toate dispozițiile de politică strategică și operațională, inclusiv capacitatea administrativă sau instituțională suficientă, trebuie stabilite înainte de realizarea investițiilor; încurajează Comisia să monitorizeze îndeaproape îndeplinirea acestor condiții și să se asigure că statele membre în cauză întreprind acțiuni complementare, în special în ceea ce privește promovarea incluziunii și combaterea sărăciei și a discriminării;

Monitorizare și recomandări

36.  atrage atenția asupra faptului că proiectele finanțate de UE trebuie să aibă o perspectivă pe termen lung pentru a fi eficace și că fondurile trebuie să sprijine investițiile care vizează satisfacerea nevoilor reale ale beneficiarilor, prin intermediul unor mecanisme care să garanteze impactul asupra grupurilor-țintă și care să soluționeze problema excluziunii și a marginalizării; solicită crearea de mecanisme de evaluare și de monitorizare de calitate; invită Comisia să stabilească mecanisme proactive și participative de monitorizare și urmărire a acțiunilor statelor membre în cadrul proceselor de planificare și evaluare a fondurilor utilizate pentru comunitățile marginalizate;

37.  subliniază că privarea de acces la locuințe, lipsa de adăpost, excluziunea școlară și șomajul sunt deseori elemente centrale ale marginalizării; subliniază, prin urmare, importanța unor acțiuni integrate în favoarea comunităților marginalizate în ceea ce privește locuințele, educația și încadrarea în muncă;

38.  reamintește - ținând seama de faptul că recenta criză economică și financiară a fost resimțită în mod deosebit de grupurile marginalizate, care sunt cel mai expuse riscului de a-și pierde locul de muncă într-o perioadă de turbulențe pe piața muncii - că educația și deținerea unui loc de muncă sunt cea mai bună cale pentru a scăpa de sărăcie, iar integrarea comunităților marginalizate în societate și pe piața muncii ar trebui să constituie, prin urmare, o prioritate; ia act cu preocupare de faptul că membri ai comunităților marginalizate sunt adesea excluși din societate, sunt discriminați și, în consecință, se confruntă cu mari piedici pentru a putea beneficia de o educație de înaltă calitate, de un loc de muncă, de servicii medicale, de transport, de informații și de servicii în general, lucru care reprezintă o problemă complexă, care trebuie soluționată în mod corespunzător prin folosirea complementară și combinarea eficientă a fondurilor ESI și a resurselor naționale; subliniază, în consecință, că trebuie să se depună eforturi speciale în ceea ce privește programele UE existente, precum inițiativa Locuri de muncă pentru tineri, Erasmus+ și Europa creativă, în vederea comunicării cu membrii comunităților marginalizate, însoțite de o monitorizare periodică a succesului acestei acțiuni de comunicare, pentru a rupe cercul vicios al sărăciei și al marginalizării și a stimula competențele și calificările profesionale ale acestor persoane;

39.  solicită ca fondurile să fie folosite pentru a îmbunătăți condițiile de viață și a facilita accesul femeilor din comunitățile marginalizate la educație, locuințe, asistență medicală, locuri de muncă, servicii de îngrijire a copiilor, servicii sociale, servicii de sprijin pentru victime și sisteme juridice care să fie de înaltă calitate și durabile;

40.  subliniază că reprezentanții comunităților marginalizate trebuie să se implice în mod activ în procesele de monitorizare și să poată participa la acestea în calitate de membri cu drepturi depline; subliniază faptul că ar fi putut fi câștigată foarte multă experiență la nivel local, regional, național și transnațional; subliniază necesitatea de a face schimb de bune practici și de a le valorifica; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze toate bunele practici existente, inclusiv pe cele inovatoare, în domeniul incluziunii persoanelor și grupurilor marginalizate în societate și să inițieze activități în rețea, inclusiv în rândul asistenților sociali, comunitari și pentru tineret, precum și la nivelul academicienilor și al cercetătorilor; subliniază că este nevoie de o platformă de rețea la nivelul UE care să faciliteze schimbul de bune practici și soluționarea comună a problemelor și care ar putea, de asemenea, să servească drept structură de învățare online pentru consolidarea capacităților;

41.  invită Comisia să abordeze politica de coeziune și problema comunităților marginalizate în cadrul dialogului său anual structurat cu societatea civilă și cu organizațiile care reprezintă partenerii, asigurându-se de participarea reprezentanților comunităților marginalizate și promovând o dezbatere bazată pe o analiză cantitativă și calitativă;

42.  subliniază că sensibilizarea cu privire la incluziunea structurală și sistemică nu este necesară doar din prisma societății în globalitatea sa, ci este, de asemenea, deosebit de importantă în cadrul activității factorilor de decizie și a părților interesate de la toate nivelurile administrative, precum și a altor organisme publice implicate; invită toate părțile interesate și instituțiile de formare din sectorul public să realizeze o analiză aprofundată a cauzelor discriminării și marginalizării și să organizeze campanii de sensibilizare privind necesitatea eradicării xenofobiei și a rasismului, precum și a tuturor formelor de marginalizare care conduc la excluziune sistemică, printre care atitudinea discriminatorie față de romi; invită Comisia să pună în aplicare și să monitorizeze cu rigurozitate legislația UE în domeniul discriminării; invită serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) să furnizeze servicii de înaltă calitate, adaptate în funcție de nevoi;

43.  subliniază că este nevoie de o abordare duală pentru sprijinirea și integrarea grupurilor marginalizate care ar trebui să fie realizată în mod direct în colaborare cu persoanele afectate prin furnizarea unor servicii de educație, inclusiv în ce privește infrastructura în domeniul educației, de formare, de orientare profesională și posibilități de angajare, și în colaborare cu comunitatea și autoritățile locale în vederea îmbunătățirii și/sau schimbării percepțiilor publice prin creșterea gradului de sensibilizare cu privire la efectele prejudecăților, prin ameliorarea serviciilor publice și prin adaptarea sistemelor sociale;

44.  subliniază că educația reprezintă un drept fundamental consacrat prin Tratatul privind Uniunea Europeană; evidențiază faptul că asigurarea unui acces egal la o educație de înaltă calitate pentru toți membrii societății este esențială pentru întreruperea ciclului excluderii sociale; consideră că educația formală, non-formală și informală, caracterizată de educația pentru diversitate, reprezintă un prim pas spre incluziunea politică, economică și socială reală a comunităților marginalizate; subliniază că este necesar să se pună în aplicare programe, proiecte și activități de sprijin în favoarea comunităților marginalizate pentru a facilita educația preșcolară, a sublinia nevoia de educație formală, furnizând totodată oportunități pentru alte forme de educație și pentru învățarea pe tot parcursul vieții, îndeosebi în domeniul competențelor profesionale și în domeniul TIC, precum și pentru a îmbunătăți accesul la mijloacele de comunicare, de asemenea în vederea capacitării femeilor și a fetelor din comunitățile marginalizate;

45.  solicită statelor membre și autorităților locale și regionale să încurajeze utilizarea FEDER pentru a sprijini IMM-urile și întreprinderile sociale în care sunt implicate comunitățile marginalizate și care desfășoară activități în beneficiul acestora; subliniază necesitatea sprijinirii unor activități în favoarea comunităților marginalizate pentru a crea condițiile necesare dezvoltării de către acestea a unui antreprenoriat la scară mică și pentru a le sprijini în acest sens, asigurând astfel păstrarea diferitelor modalități de a desfășura activități antreprenoriale;

46.  atrage atenția asupra faptului că multe sectoare vor suferi modificări semnificative în viitorul apropiat, în parte datorită răspândirii tot mai mari a instrumentelor și soluțiilor online; evidențiază faptul că atât lucrătorii cu calificări scăzute, cât și cei cu calificări medii vor fi supuși unor presiuni care vor fi resimțite în special de membrii comunităților marginalizate, dat fiind că, în prezent, ei ocupă, de obicei, locuri de muncă de acest tip; subliniază importanța asigurării unor cursuri și servicii accesibile și abordabile pentru toți în domeniul noilor tehnologii și sectoare, acordându-se o atenție deosebită posibilităților din sectorul digital sau din economia ecologică, îndeosebi pentru grupurile dezavantajate; observă importanța contribuției microîntreprinderilor și întreprinderilor mici la menținerea locurilor de muncă în zonele rurale și solicită, prin urmare, să se pună un accent mai mare pe garantarea accesului la finanțare pentru aceste întreprinderi;

47.  subliniază importanța capacitării femeilor din comunitățile marginalizate prin stimularea antreprenoriatului și a participării în rândul femeilor din aceste comunități;

48.  subliniază rolul important pe care antreprenoriatul social, cooperativele, casele de ajutor reciproc și întreprinderile alternative îl pot juca în capacitarea femeilor din comunitățile marginalizate; recomandă ca fondurile de coeziune, îndeosebi FSE, să sprijine investițiile în acest domeniu care au o puternică perspectivă de gen;

49.  invită Comisia să analizeze limitările actualului criteriu de bază al alocării utilizat pentru a stabili sprijinul din fondurile politicii de coeziune pe baza PIB-ului, folosind într-o mai mare măsură indicatorii disponibili - precum datele furnizate de Eurostat (EU-SILC) privind venitul și condițiile de trai - care au capacitatea de a identifica pe teritoriul Uniunii zone de sărăcie și zone caracterizate de fragilitate socială cu scopul de a aloca mai bine sprijinul UE pentru comunitățile marginalizate;

50.  subliniază că, în cadrul dezbaterilor politice europene, comunitățile marginalizate fac deseori obiectul unor instrumentalizări politice tendențioase și că ar fi necesară o analiză detaliată a excluziunii structurale atât în cadrul acordurilor de parteneriat, cât și al programelor operaționale vizate; invită Comisia să furnizeze orientări coerente, consecvente și clare cu privire la dezvoltarea, aplicarea și gestionarea proiectelor finanțate de UE care vizează comunitățile marginalizate, printre care analize aprofundate, exemple de bune practici și recomandări de politici, pentru a se asigura includerea comunităților marginalizate în fondurile UE, inclusiv în perspectiva viitoarei perioade de programare;

51.  solicită ca în toate inițiativele, programele, acțiunile și acordurile de finanțare în materie de incluziune socială și de integrare finanțate de UE să se includă o perspectivă de gen și o analiză intersectorială, astfel încât să se răspundă într-o măsură mai mare nevoilor specifice ale femeilor din comunitățile marginalizate, iar diversitatea de voci și de perspective ale femeilor din diferite poziții și roluri structurale să poată fi mai bine reflectată; consideră că evaluările de impact din perspectivă de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget sunt utile în evaluarea consecințelor care le au asupra femeilor prioritățile de finanțare, alocarea de resurse financiare și specificațiile pentru programele de finanțare; subliniază că datele defalcate pe gen trebuie colectate în mod sistematic și trebuie analizate regulat;

52.  invită statele membre să ofere o recompensă pentru activitățile exemplare în favoarea integrării și incluziunii grupurilor marginalizate desfășurate la punerea în aplicare a fondurilor UE; sugerează acordarea unei astfel de recompense pentru activități remarcabile municipalităților sau regiunilor din statele membre;

53.  invită statele membre să faciliteze și să încurajeze crearea de rețele între orașele și municipalitățile care sunt implicate în problema integrării grupurilor marginalizate; sugerează utilizarea Convenției primarilor privind schimbările climatice ca exemplu pentru aceste rețele;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 132, 29.5.2010, p. 1.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(5) JO L 354, 28.12.2013, p. 62.
(6) JO L 72, 12.3.2014, p. 1.
(7) JO L 74, 14.3.2014, p. 1.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0132.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0594.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2013)0246.
(11) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112.
(12) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 120.
(13) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 60.
(14) JO C 378, 24.12.2013, p. 1.
(15) JO C 114, 15.4.2014, p. 73.
(16) Partea a II-a din anexa XI la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.


Rolul UE în cadrul ONU
PDF 373kWORD 132k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2015 referitoare la rolul UE în cadrul ONU - cum pot fi realizate mai bine obiectivele de politică externă ale UE (2015/2104(INI))
P8_TA(2015)0403A8-0308/2015

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la UE și ONU, în special Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului referitoare la cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(1) și Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la UE ca actor global: rolul său în cadrul organizațiilor multilaterale(2),

–   având în vedere concluziile Consiliului din 22 iunie 2015 privind prioritățile UE pentru cea de a 70-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite,

–   având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU referitoare la participarea Uniunii Europene la lucrările ONU(3), prin care i se conferă UE dreptul de a interveni în cadrul Adunării Generale, de a prezenta propuneri și amendamente orale, care vor fi supuse la vot la cererea unui stat membru, precum și dreptul de a exercita dreptul la replică,

–   având în vedere prima declarație făcută vreodată de Președintele Consiliului de Securitate la 14 februarie 2014 privind rolul jucat de UE în menținerea păcii și a securității la nivel internațional(4),

–   având în vedere declarația făcută cu ocazia Conferinței Mondiale de la Durban din 2001 împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei și intoleranței asociate acestora,

–   având în vedere studiul Direcției Generale a Parlamentului European, publicat în martie 2015 și intitulat „Reformarea Organizației Națiunilor Unite: situația actuală, căi de urmat”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0308/2015),

Obiectivele și punctele forte ale UE la nivel global

A.  întrucât viitorul Uniunii Europene este legat de pacea, securitatea, dezvoltarea și drepturile omului la nivel mondial; întrucât provocările cu care se confruntă UE necesită soluții globale, iar problemele globale necesită acțiuni europene;

B.  întrucât principiile și obiectivele politicii externe a Uniunii Europene sunt consacrate în articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și sunt strâns corelate cu cele ale ONU; întrucât articolul 21 din TUE cere în mod explicit respectarea principiilor Cartei ONU și a dreptului internațional;

C.  întrucât UE dispune de un potențial unic de a mobiliza resurse din întreaga gamă de instrumente diplomatice, de securitate și apărare, economice, de dezvoltare și umanitare, cu respectarea deplină a prevederilor Cartei ONU; întrucât utilizarea acestor instrumente pe baza unei abordări globale oferă UE o flexibilitate unică în realizarea efectivă a celor mai complexe obiective de securitate;

D.  întrucât UE participă activ, sub auspiciile ONU, la promovarea păcii, securității și progresului, prin intermediul Politicii sale externe și de securitate comună (PESC) și al Politicii de securitate și apărare comună (PSAC);

E.  întrucât UE își protejează valorile, interesele fundamentale, securitatea, independența și integritatea și acționează pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor și întărirea securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei ONU și cu Actul final de la Helsinki din 1975, precum și cu obiectivele Cartei de la Paris pentru o nouă Europă, adoptată în 1990; întrucât UE face parte din sistemul de securitate colectivă a ONU, inclusiv ca unul dintre aranjamentele regionale prevăzute în capitolul VIII din Carta ONU;

F.  întrucât UE promovează progresul sustenabil pe plan economic, social și de mediu al țărilor în curs de dezvoltare, cu obiectivul principal de a eradica sărăcia, de a promova pacea și stabilitatea pe termen lung și de a combate inegalitățile sociale, și oferă asistență umanitară populațiilor, țărilor și regiunilor care se confruntă cu toate tipurile de crize, naturale sau provocate de om;

G.  întrucât UE este un actor de anvergură mondială în diferite domenii de politici interconectate: comerțul, dezvoltarea, ajutorul umanitar, mediul și drepturile omului;

H.  întrucât UE acționează pentru sustenabilitatea mediului prin promovarea de acțiuni și măsuri internaționale pentru conservarea și îmbunătățirea calității mediului și a managementului sustenabil al resurselor naturale;

I.  întrucât UE joacă, de asemenea, un rol important în politicile de mediu, în special în combaterea schimbărilor climatice, nu numai situându-se în avangarda acestor eforturi și impunându-și obiective ambițioase, dar și susținând ferm, în cadrul negocierilor globale, încheierea de acorduri obligatorii juridic și adoptarea de acțiuni concrete și măsurabile;

J.  întrucât UE întărește fundamentele sustenabilității sociale și ale bunei guvernări consolidând, sprijinind și promovând democrația, statul de drept, drepturile omului și principiile dreptului internațional;

K.  întrucât, în conformitate cu tratatele sale, UE promovează un sistem internațional bazat pe o cooperare multilaterală mai puternică și pe o bună guvernanță globală și este angajată într-un multilateralism eficient, care are în centrul său ONU; întrucât acest angajament izvorăște din convingerea că, pentru a răspunde adecvat crizelor, provocărilor și amenințărilor globale, comunitatea internațională are nevoie de un sistem multilateral eficient, întemeiat pe valori și drepturi universale;

L.  întrucât principalul accent al politicii externe a UE s-a pus pe relațiile bilaterale, pe cooperare și parteneriate cu țări, grupuri de țări și alte organizații regionale și internaționale din întreaga lume; întrucât, în ultimele decenii, s-a acordat o atenție specială obiectivelor și problemelor geopolitice din vecinătatea estică și sudică a UE; întrucât UE menține, de asemenea, relații speciale cu țările de pe continentul african, acordându-le o atenție deosebită problemele lor în cadrul acțiunilor sale;

M.  întrucât, în contextul interdependenței globale crescânde, UE trebuie să își consolideze rolul atât în relațiile bilaterale, cât și în forurile multilaterale;

N.  întrucât UE a fost implicată și joacă un rol important în eforturile depuse pentru medieri și negocieri în plan internațional, în special în formatele E3/EU3+3 și în negocierile cu Iranul, precum și în procesul de pace din Orientul Mijlociu;

O.  întrucât, fiind cel mai mare bloc comercial din lume, UE joacă un rol important în cadrele comerciale bilaterale și multilaterale și a dezvoltat măsuri active de politici comerciale pentru promovarea creșterii economice, reducerea sărăciei și protecția mediului și a resurselor naturale;

P.  întrucât, UE și statele sale membre sunt împreună cel mai mare contribuabil la bugetul general al ONU, la asistența umanitară a ONU, la asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), precum și la operațiunile ONU de menținere a păcii; întrucât politicile UE în domeniul dezvoltării au o mare importanță, datorită promovării active a reducerii sărăciei și a sustenabilității economice, sociale și de mediu, întărind astfel, pacea și securitatea; întrucât UE este parte în peste 50 de acorduri multilaterale și convenții ale ONU, fiind singurul participant non-statal;

Q.  întrucât UE este una dintre cele mai ardente apărătoare și promotoare a drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a valorilor culturale și a diversității, a democrației și a statului de drept; întrucât prevederile legate de aceste principii sunt incluse în toate parteneriatele sale bilaterale și au o poziție centrală în politica sa multilaterală; întrucât UE a fost dintotdeauna o susținătoare fermă a justiției internaționale;

R.  întrucât UE joacă un rol important în sprijinirea operațiunilor ONU în domenii de interes reciproc, mai ales în protecția civililor, în special a femeilor și a copiilor afectați de conflictele armate;

S.  întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este o valoare de bază a UE, care este recunoscută în tratatele sale și în Carta drepturilor fundamentale, întrucât UE și-a asumat responsabilitatea de a integra egalitatea de gen în toate domeniile de activitate și în toate politice sale, inclusiv în politica externă și în politica de cooperare pentru dezvoltare;

T.  întrucât omenirea are valori și interese comune; întrucât ar trebui să existe o repartizare echitabilă a responsabilităților și beneficiilor în rezolvarea problemelor comune și în promovarea țelurilor și valorilor comune;

Sistemul Organizației Națiunilor Unite

U.  întrucât sistemul ONU este principalul for mondial pentru îmbunătățirea guvernanței globale și, ca atare, este forumul optim pentru promovarea valorilor și intereselor UE;

V.  întrucât, principalul obiectiv după cel de-al doilea război mondial a fost menținerea păcii și a securității; întrucât promovarea dezvoltării economice și sociale și a drepturilor omului a avut un loc central în Cartă; întrucât preocupările legate de mediu au apărut pe agenda ONU de la începutul anilor ’70; întrucât raportul Brundtland din 1987, intitulat „Viitorul nostru comun”, definea dezvoltarea durabilă ca dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi; întrucât, la Conferința ONU de la Rio (UNCED) din 1992, politicile de dezvoltare și de mediu au fost reunite pentru a corela reducerea efectivă a sărăciei și cu promovarea dezvoltării durabile în întreaga lume;

W.  întrucât sistemul ONU acoperă toate domeniile cooperării, cu Consiliul de securitate, plasat în centrul său, răspunzător de menținerea păcii și a securității internaționale, fiind sprijinit în acest sens de organisme subsidiare sau consultative;

X.  întrucât sistemul ONU este alcătuit din 19 agenții specializate, printre acestea, FAO, IFAD, OIM, FMI, UNESCO, UNIDO, OMS și Grupul Băncii Mondiale, alături de 11 fonduri și programe, printre care UNCTAD, PNUM, PNUD, UNFPA, UNHCR, UNICEF, UN Women (ONU Femei) și WFP(5), precum și nouă comisii funcționale, cinci comisii regionale și o serie de alte organisme similare; întrucât organizații precum Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) sunt, de asemenea, conectate la sistemul ONU;

Y.  întrucât majoritatea acestor agenții, fonduri, programe, comisii și comitete lucrează sub auspiciile Consiliului Economic și Social și ale Adunării Generale, cărora unele dintre acestea le raportează;

Z.  întrucât UE și statele sale membre au un rol esențial în promovarea principiilor și obiectivelor ONU și în rezolvarea problemelor comune ale umanității; întrucât, pe de altă parte, Europa are nevoie de parteneri globali pentru rezolvarea propriilor probleme în domenii precum securitatea, protecția mediului, drepturile omului, migrația și protecția dreptului la azil, precum și soluționarea instabilității financiare;

AA.  întrucât Uniunea Europeană are o responsabilitate deosebită în ceea ce privește menținerea păcii, dezvoltarea și drepturile omului, față de țările din vecinătatea sa;

AB.  întrucât este esențial ca acțiunile desfășurate în cadrul ONU să respecte dreptul internațional; întrucât crimele săvârșite sub mandatul ONU sunt extrem de dăunătoare pentru credibilitatea organizației și nu ar trebui să se bucure de impunitate;

AC.  întrucât țările sunt divizate în zone geografice, ceea ce conduce adesea la voturi în bloc ale țărilor; întrucât statele care sunt membre ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului încalcă adesea ele însele drepturile omului, subminând astfel eficacitatea și credibilitatea întregului Consiliu;

AD.  întrucât profiturile rezultate din acțiunile de jefuire și contrabandă legate de siturile și obiectele culturale și religioase din Irak și Siria, comise de ISIS/Da’esh sunt folosite pentru finanțarea activităților teroriste ale acestei grupări; întrucât UNESCO și Convenția sa privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală are un rol central în asigurarea protecției de urgență a patrimoniului cultural al Siriei și Irakului;

AE.  întrucât UE și ONU cooperează strâns în cele mai delicate scenarii de criză, în special în Orientul Mijlociu și Africa de Nord; întrucât eforturile lor trebuie să se intensifice, pentru a obține o soluție politică și pașnică la aceste crize;

AF.  întrucât dezbaterea și luarea unei decizii în cadrul Adunării Generale a ONU privind prelungirea mandatului Forumului pentru guvernanța internetului (FGI) sunt programate pentru 2015; întrucât Parlamentul i-a solicitat Adunării Generale să prelungească mandatul FGI și să-i consolideze resursele și modelul multipartit de guvernanță a internetului,

UE în cadrul sistemului ONU

1.  reamintește că UE și statele sale membre împărtășesc valorile și principiile Cartei ONU, după cum este stipulat la articolul 21 alineatul (1) din TUE și joacă, prin acțiunea sa externă, un rol esențial în promovarea acestor principii, precum și a obiectivelor ONU; consideră că UE are nevoie de parteneri globali pentru atingerea obiectivelor sale de politică externă, îndeosebi în domenii precum pacea și securitatea, terorismul, crima organizată, conflictele regionale, state eșuate și proliferarea armelor de distrugere în masă;

2.  consideră că mediul de securitate al UE este din ce în ce mai instabil și volatil din cauza numărului mare de provocări de securitate mai vechi sau mai noi; consideră că conflictul din estul Ucrainei, conflictele din Siria și Irak și ascensiunea organizației teroriste ISIS, criza din Libia și amenințarea teroristă din Africa (mai ales în Sahel, Libia și Cornul Africii) reprezintă amenințări grave pentru întreaga lume, care necesită răspunsuri la nivel global; consideră că UE nu poate soluționa aceste amenințări de una singură, ci are nevoie de sprijinul partenerilor internaționali;

3.  salută faptul că UE și statele sale membre participă activ și contribuie la activitatea sistemului ONU în moduri și formate diferite, care ar trebui să fie mai vizibile;

4.  salută, de asemenea, contribuția majoră a UE la dezvoltare și ajutorul umanitar, în întreaga lume; reamintește că UE și statele sale membre sunt, împreună, cel mai mare contribuitor din lume la dezvoltare și ajutorul umanitar;

5.  reamintește că UE a devenit un actor internațional veritabil și că, în consecință, are un statut de „observator privilegiat” la ONU, având dreptul de a lua cuvântul la dezbaterile din cadrul reuniunilor Adunării Generale a ONU, printre reprezentanții grupurilor majore și înainte de statele individuale, dreptul de a prezenta propuneri și amendamente, dreptul la replică și dreptul de a pune în circulație documente;

6.  reamintește, în plus, că UE este reprezentată la ONU de o multitudine de actori: Președintele Consiliului European, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate, Comisia Europeană și delegațiile UE, precum și cele 28 de state membre, două dintre acestea (Franța și Regatul Unit) fiind membre permanente cu drept de veto ale Consiliului de Securitate al ONU (CSONU); insistă asupra faptului că, în conformitate cu tratatul, statele membre ale UE sunt obligate să își coordoneze acțiunile în toate forurile internaționale;

Cum pot fi realizate mai bine obiectivele de politică externă ale UE în cadrul ONU

7.  este convins că, pentru a contribui mai bine la îndeplinirea obiectivelor sale de politică externă, în conformitate cu prevederile tratatului, UE ar trebui să depună eforturi în vederea întăririi guvernării globale în cadrul sistemului ONU și să crească amploarea influenței sale și a statelor sale membre în cadrul acestui sistem; reamintește angajamentul UE de a sprijini activ o reformă amplă a sistemului ONU cu scopul de a-și consolida legitimitatea, reprezentarea regională, transparența, responsabilitatea și eficacitatea cu care răspunde sfidărilor complexe și multidimensionale din prezent; subliniază, în particular, importanța revigorării activității Adunării Generale;

8.  subliniază că, în cadrul Adunării Generale, UE ar trebui să joace un rol mai important care implică suficientă vizibilitate și influență în materie de politici care să-i permită să-și îndeplinească mai bine obligațiile internaționale, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale din 3 mai 2011 menționată anterior;

9.  își reiterează sprijinul pentru rolul parlamentelor și al adunărilor regionale în cadrul sistemului ONU;

10.  invită membrii Consiliului de Securitate al ONU să examineze și să revizuiască, în strânsă colaborare cu Adunarea Generală, procesul opac de selecție a Secretarului General al ONU și să asigure șanse echitabile candidaților de ambele sexe la acest post; invită toate organismele ONU, și în special Consiliul de Securitate, să consacre o atenție suficientă integrării perspectivei de gen în cadrul ONU și invită statele membre ale UE să se situeze în fruntea acestui efort încurajând și promovând candidatele; își exprimă dorința ca o femeie să fie aleasă ca viitor Secretar General al ONU; invită UE să sprijine UN Women (ONU Femei) ținând seama de existența discriminării bazate pe identitatea de gen și pe exprimarea de gen;

11.  subliniază prioritățile actuale ale UE, stabilite pentru cea de a 70-a sesiune a Adunării Generale a ONU, care reiterează cererea de lungă durată a Uniunii ca ONU să-și raționalizeze structurile, bugetul și metodele de lucru, fără a se feri de temele dificile, cum ar fi reforma Consiliului de Securitate;

12.  subliniază că Adunarea Generală, care reprezintă guvernele tuturor statelor membre, trebuie să aibă modalități și mijloace pentru a stabili direcția sistemului ONU și a coordona toate activitățile sale;

13.  este convins că Consiliul de Securitate trebuie reformat pentru a reflecta mai bine noua realitate mondială și pentru a răspunde mai bine actualelor și viitoarelor sfidări în materie de securitate; încurajează țările care dețin dreptul de veto în Consiliul de Securitate să se abțină de la exercitarea acestui drept în situații care implică genocidul și crimele împotriva umanității;

14.  având în vedere contribuția UE la pacea și arhitectura de securitate mondială și obiectivul Tratatului de la Lisabona de consolidare a politicii externe europene, reamintește obiectivul pe termen lung al UE de a dispune de un loc în cadrul unui Consiliu de Securitate lărgit și își reiterează apelul în favoarea unei dezbateri pan-europene privind reformarea acestuia; reiterează invitația sa adresată Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant (VP/ÎR) de a identifica poziții comune ale UE cu privire la chestiuni aflate în sfera de competență a Consiliului de Securitate și a îmbunătăți mecanismele de cooperare existente ce au ca obiectiv să asigure faptul că statele membre ale UE care fac parte din Consiliul de Securitate al ONU apără pozițiile comune ale UE în cadrul acestui forum; reamintește că, în conformitate cu articolul 34 din TUE, membrii UE din CSONU informează celelalte state membre și Înaltul Reprezentant și apără pozițiile și interesele UE; reamintește, de asemenea, că, atunci când UE are o poziție clar definită cu privire la un punct de pe agenda CSONU, statele respective solicită invitarea Înaltului Reprezentant pentru a prezenta poziția Uniunii;

15.  reamintește că capitolul VIII din Carta ONU promovează un rol mai important pentru organizațiile regionale și subregionale în cadrul ONU și invită UE și OSCE să vizeze o implicare mai mare pentru organizațiile lor și pentru alte organizații regionale în guvernarea la nivel mondial;

16.  consideră că, prin continuarea cooperării cu ONU, UE ar trebui să profite mai mult de parteneriatele cu agențiile, fondurile, programele, comisiile și comitetele specializate ale ONU; solicită întărirea coordonării UE în cadrul consiliilor de administrație ale acestor organisme pentru a asigura că UE se exprimă cu o singură voce;

17.  subliniază că, pe lângă aceste reforme necesare ce vor fi adoptate în cadrul ONU, o mai bună realizare a obiectivelor de politică externă ale UE, inclusiv promovarea valorilor fundamentale, presupune o coordonare mai eficientă a diferitelor dimensiuni ale tuturor politicilor sale externe, atât la nivel bilateral cât și multilateral; reiterează apelul său pentru o mai mare vizibilitate a acțiunilor și asistenței acordate de către UE atât în toate forumurile multilaterale cât și pe teren;

18.  invită UE să își coordoneze mai eficient activitățile în domeniul ajutorului umanitar, de exemplu prin intermediul ECHO, cu agențiile respective ale ONU, cu scopul de a crea o eficiență optimă în contextul unor resurse limitate și pentru a evita suprapunerile inutile;

19.  invită instituțiile relevante ale UE și ONU să respecte pe deplin și să pună în aplicare Acordul-cadru financiar și administrativ (ACFA); solicită Comisiei să prezinte un raport Parlamentului cu privire la punerea în aplicare a ACFA și a orientărilor referitoare la acesta, să identifice domeniile care necesită îmbunătățiri și să formuleze propuneri în acest sens;

20.  subliniază importanța cooperării UE-PNUD în privința eficacității asistenței; subliniază angajamentul ambelor părți în ceea ce privește Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării și încurajează toate statele, ca și actorii din sectorul privat, să și-l însușească;

21.  consideră că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a contribuit cu mult succes la progresele pe care Europa le-a înregistrat în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și că poate servi drept exemplu pentru alte regiuni;

22.  solicită ameliorarea instrumentelor de prevenire și de avertizare timpurie și a capacităților de mediere consolidate ale ONU, precum și mandate mai coerente și mai realizabile pentru operațiunile de construcție și de menținere a păcii care includ o componentă bazată pe drepturile omului și strategii de ieșire clare; încurajează statele membre ale UE să acorde un sprijin mai substanțial consolidării păcii și operațiunilor de menținere a păcii și invită UE să întărească eforturile sale de mediere în soluționarea conflictelor; având în vedere recentele atrocități și încălcări ale drepturilor omului comise de unele grupuri extremiste și actele de violență cu caracter sexual ce continuă a fi comise în conflicte, inclusiv violul ca armă de război; îndeamnă Consiliul de Securitate, în conformitate cu doctrina privind „responsabilitatea de a proteja”, să definească un set ambițios de instrumente și mijloace pentru a asigura prevenirea eficientă a acestor atrocități, respectarea preeminenței legii și a dreptului umanitar internațional și să îndemne statele membre ale ONU să combată traficul cu ființe umane, să ia măsuri drastice împotriva recrutării pentru grupurile teroriste și a finanțării acestora prin prevenirea și reprimarea recrutării, organizării, transportării și echipării luptătorilor teroriști, precum și a finanțării deplasărilor și a activităților acestora;

23.  invită UE să sprijine consolidarea coerenței, a sinergiilor și a complementarităților dintre analizele operațiunilor de pace, arhitectura ONU de consolidare a păcii și Rezoluția 1325 a CSONU privind femeile, pacea și securitatea; accentuează importanța participării egale și depline a femeilor ca agenți activi la prevenirea și soluționarea conflictelor, la negocierile de pace, la consolidarea păcii, la menținerea păcii, la răspunsul umanitar și la reconstrucția post-conflict; salută în acest context, faptul că Comisia și-a revizuit politica privind ajutorul umanitar care în prezent prevede că dreptul umanitar internațional și/sau dreptul internațional al drepturilor omului poate justifica oferirea de servicii medicale de avortul în condiții de siguranță pentru femeile care au fost victime violului pe timp de război;

24.  încurajează UE să promoveze o definiție în sens larg a conceptului de securitate umană, apropiindu-l de drepturile omului, egalitatea de gen și dezvoltarea umană;

25.  este convins că UE trebuie să demonstreze un sprijin ferm și angajat pentru Tribunalul Penal Internațional, în special prin întărirea și extinderea relației sale cu ONU, în special cu Consiliul de Securitate și prin asigurarea ratificării rapide de către statele membre ale UE a amendamentelor de la Kampala la Statutul de la Roma care definește infracțiunea de agresiune; reamintește că responsabilitatea principală pentru aducerea infractorilor în fața justiției le revine statelor și sprijină exercitarea competenței judiciare de către TPI atunci când autoritățile naționale nu sunt în măsură sau nu doresc cu adevărat să aducă în fața justiției cele mai grave forme de infracționalitate care constituie motive de îngrijorare pentru comunitatea internațională;

26.  sprijină întărirea cooperării operaționale UE-ONU în cadrul gestionării crizelor, inclusiv prin colaborarea UE cu ONU în privința comunicării reciproce a analizelor (pentru a ajunge la o analiză comună) și a planificării operațiunilor de pace și securitate (pentru a facilita aspectele operaționale);

27.  consideră că ar trebui să se facă mai mult pentru ca statele membre ale ONU să își onoreze promisiunile de a acorda ajutoare umanitare, de exemplu, prin publicarea periodică a unor situații privind conformitatea cu obligațiile;

28.  salută angajamentul asumat de UE vizând sporirea responsabilității și a transparenței în comerțul cu arme și sprijină promovarea universalizării și deplina implementare a Tratatului privind comerțul cu arme, precum și punerea în aplicare a concluziilor primei conferințe a statelor; solicită UE să promoveze în continuare Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP) ca piatră de temelie a regimului mondial de neproliferare nucleară și, prin urmare, fundamentul esențial al dezarmării nucleare, în conformitate cu articolul VI din TNP; solicită, în plus, UE să ia măsuri active pentru dezarmare la nivel mondial;

29.  subliniază faptul că este important ca UE să continue să promoveze în mod activ egalitatea și nediscriminarea; salută prima reuniune organizată vreodată a Consiliului de Securitate al ONU pe tema drepturilor persoanelor LGBTI, care a avut loc la 24 august 2015, în cadrul căreia au fost condamnate atacurile și uciderea persoanelor LGBTI în Orientul Mijlociu de către ISIS; încurajează Consiliul de Securitate al ONU să continue să țină seama de încălcările drepturilor persoanelor LGBTI;

30.  reamintește poziția UE de toleranță zero față de pedeapsa cu moartea; subliniază faptul că este important ca UE să continue să promoveze moratoriul privind pedeapsa cu moartea;

31.  este convins că dimensiunea economică, socială, ecologică și aferentă politicii de dezvoltare a sistemului ONU trebuie substanțial întărită și că acest lucru trebuie realizat printr-o orientare politică mai pronunțată a activității diferitelor organe ale ONU, prin mai buna colaborare a acestora, precum și printr-o utilizare mai eficientă și mai transparentă a resurselor disponibile; consideră că acest lucru trebuie realizat în primul rând printr-o reformă structurală și funcțională a principalului organism competent pentru acest lucru în conformitate cu Carta ONU și anume Consiliul Economic și Social; invită instituțiile UE și statele membre să ia în considerare posibilitatea întăririi rolului acestora în Consiliul Economic și Social prin transformarea sa într-un Consiliu pentru Dezvoltare Sustenabilă;

32.  salută crearea Forumului politic la nivel înalt privind dezvoltarea sustenabilă (HLPF), al cărui rol este de a oferi leadership politic, îndrumări și recomandări cu privire la politica în materie de dezvoltare cu privire la cei trei piloni (social, economic și de mediu) ai dezvoltării sustenabile; este convins că HLPF trebuie să devină principalul organism decizional pentru toate aspectele politicii de dezvoltare sustenabilă, asigurând astfel o evaluare coordonată și eficientă a nevoilor și adoptarea foilor de parcurs, deciziilor și măsurilor obligatorii necesare legate de cadrul de dezvoltare sustenabilă pentru perioada de după 2015; subliniază necesitatea implementării în mod eficient a Obiectivelor de dezvoltare sustenabilă adoptate de reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2015;

33.  este convins că activitățile tuturor agențiilor relevante pentru această problemă ar trebui coordonate, având în vedere crizele umanitare recurente legate de refugiați și migranți care provoacă multe suferință umană și ținând seama că dezvoltarea sustenabilă a țărilor de origine ar putea în cele din urmă să ofere o soluție la criza umanitară;

34.  consideră că provocările reprezentate de criza umanitară legată de refugiați sunt aspecte care trebuie gestionate într-un mod cuprinzător, într-un spirit de solidaritate în cadrul UE și în strânsă cooperare cu ONU și agențiile sale;

35.  invită UE și ONU să își intensifice eforturile comune în vederea obținerii unui acord ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic cu ocazia Conferinței ONU privind schimbările climatice ce va avea loc la Paris în 2015 și să asigure că aceasta va fi urmată de punerea rapidă în aplicare a COP 21;

36.  opinează că activitatea Grupului Băncii Mondiale, a Fondului Monetar Internațional și a Organizației Mondiale a Comerțului ar putea fi de asemenea coordonate ca părți din sistemul ONU, menținând actualele structuri decizionale ale acestora, pentru a se asigura că adoptarea deciziilor respective ale acestora și desfășurarea acțiunilor se face într-un mod responsabil, eficient, coerent și neredundant;

37.  sprijină obiectivul de instituire a unui regim de protecție a investițiilor la nivel multilateral printr-un nou sistem, în care să fie respectată jurisdicția instanțelor judiciare naționale și invită Comisia să includă acest obiectiv în programul de negocieri pentru elaborarea proiectelor de acorduri privind investițiile; consideră că, dacă se creează o Curte internațională permanentă pentru soluționarea litigiilor legate de investiții, aceasta ar putea fi situată în sistemul ONU și ar trebui să se bazeze pe drepturile și obligațiile celor care intră sub jurisdicția Curții, cu accent pe principiile OCDE pentru întreprinderile multinaționale și pe Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; consideră că sistemul ONU oferă modele utile pentru un astfel de sistem, în special în domeniul financiar;

38.  consideră că este necesar să se depună eforturi pentru încheierea Rundei pentru dezvoltare de la Doha a OMC și consideră că ONU își poate utiliza poziția sa unică pentru a asigura succesul acestor convorbiri în ceea ce privește țările în curs de dezvoltare; consideră că, în această privință, ONU ar putea să colaboreze cu OMC, precum și să ofere consiliere și orientare țărilor în curs de dezvoltare pentru a promova o strategie comercială și investițională în care UE să fie implicată ca actor-cheie;

39.  este conștient de necesitatea consolidării și a implementării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; îndeamnă UE să contribuie la un rezultat pozitiv al activității Grupului de lucru interguvernamental pentru întreprinderile transnaționale și drepturile omului;

40.  consideră că ONU ar trebui să acorde mai multă importanță tuturor aspectelor legate de condițiile decente de viață ale oamenilor; consideră că acestea includ sustenabilitatea culturală, protejarea și promovarea diversității exprimărilor culturale prin integrarea educației, a turismului, a diplomației culturale, a protecției patrimoniului, a sectorului creativ și a cercetării științifice în abordările decizionale;

41.  recomandă să se asigure cooperarea în domeniul educației între UE și ONU, în cadrul unor programe de urgență în cazul unor crize umanitare, conflicte armate și dezastre naturale, prin sprijinirea în continuare a unor programe, cum ar fi programul „Educație în situații de urgență și în perioadele de tranziție post-crizeˮ al UNICEF, programul „Educație de calitate în taberele de refugiațiˮ al UNHCR și activitatea în domeniul educației desfășurată de UNRWA;

42.  salută, în acest sens, organizarea în grupuri a activității Comisiei alese în 2014, conferind VP/ÎR responsabilitatea sporită de a coordona politica externă a UE în strânsă colaborare cu celelalte instituții ale UE; subliniază că politicile care au o dimensiune globală trebuie să se afle în centrul activităților acestui grup de lucru specific;

43.  solicită VP/ÎR să includă în raportul său anual privind PESC o amplă secțiune privind promovarea obiectivelor politicii externe globale a UE;

44.  consideră că Parlamentul European trebuie să fie în măsură să trateze aceste sfidări globale în același mod detaliat și cuprinzător și să-și organizeze activitățile în consecință; încurajează toate comisiile Parlamentului, ale cărei competențe includ politici care au atât o dimensiune externă, cât și o dimensiune globală, să transmită avizele acestora cu privire la secțiunea pertinentă din raportul ÎR/VP Comisiei pentru afaceri externe, care este responsabilă de acest raport;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0259.
(2) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 66.
(3) Rezoluția A/RES/65/276 din 3 mai 2011 referitoare la participarea Uniunii Europene la activitățile Organizației Națiunilor Unite.
(4) Documentul S/PRST/2014/4 din 14 februarie 2014 – declarația președintelui Consiliului de Securitate privind cooperarea dintre ONU și organizațiile regionale și subregionale în menținerea păcii și a securității la nivel internațional.
(5) FAO: Organizația pentru Alimentație și Agricultură; IFAD: Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă; OIM: Organizația Internațională a Muncii; FMI: Fondul Monetar Internațional; UNESCO: Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură; UNIDO: Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială; OMS: Organizația Mondială a Sănătății. UNCTAD: Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare; PNUD: Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare; UNEP: Programul Națiunilor Unite pentru Mediu UNFPA: Fondul Națiunilor Unite pentru Populație ICNUR Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați UNICEF: Fondul Națiunilor Unite pentru Copii PAM: Programul Alimentar Mondial.

Notă juridică - Politica de confidențialitate