Index 
Texte adoptate
Joi, 17 decembrie 2015 - Strasbourg
Constituirea, atribuțiile, componența numerică și durata mandatului Comisiei de anchetă privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor
 Ibrahim Halawa riscă potențial pedeapsa cu moartea
 Situația din Maldive
 Malaysia
 Acordul-cadru global de parteneriat și de cooperare UE-Vietnam (protocol pentru a se ține seama de aderarea Croației) ***
 Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (aprobare)***
 Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (rezoluție)
 Finalizarea uniunii economice și monetare a UE
 Raportul anual pe 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica UE în această privință
 Cea de a 20-a aniversare a Acordului de pace de la Dayton
 Exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC
 Brevetele și drepturile amelioratorilor de plante
 Situația din Burundi
 Protejarea Parcului Național Virunga din Republica Democratică Congo

Constituirea, atribuțiile, componența numerică și durata mandatului Comisiei de anchetă privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor
PDF 249kWORD 76k
Decizia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 privind constituirea, atribuțiile, componența numerică și durata mandatului Comisiei de anchetă privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor (2015/3037(RSO))
P8_TA(2015)0462B8-1424/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea prezentată de 283 de deputați privind constituirea unei comisii de anchetă însărcinate cu examinarea presupuselor acuzații privind neregulile și administrarea defectuoasă în ceea ce privește aplicarea legislației Uniunii privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere articolul 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor(2),

–  având în vedere Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective(3),

–  având în vedere Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa și procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aflate în curs de desfășurare(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2015 referitoare la măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor(6), care solicită o anchetă minuțioasă cu privire la rolul și responsabilitatea Comisiei și autorităților statelor membre, având în vedere, printre altele, problemele identificate în raportul din 2011 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei,

–  având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 6) (D042120),

–  având în vedere avizul prezentat la 28 octombrie 2015 de Comitetul tehnic – autovehicule (CTAV), instituit prin articolul 40 alineatul (1) din Directiva 2007/46/CE,

–  având în vedere articolul 198 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să constituie o comisie de anchetă însărcinată cu examinarea presupuselor acuzații privind neregulile și administrarea defectuoasă în ceea ce privește aplicarea legislației Uniunii privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor, fără a aduce atingere competențelor instanțelor naționale sau ale Uniunii;

2.  decide ca mandatul comisiei de anchetă să fie acela de a

   investiga acuzațiile privind neîndeplinirea de către Comisie a obligației impuse prin articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 de a monitoriza ciclurile de încercare efectuate pentru măsurarea emisiilor și de a le adapta, dacă acestea nu mai sunt adecvate sau nu mai reflectă emisiile reale, astfel încât să reflecte în mod adecvat emisiile generate de circulația reală pe șosea, în ciuda existenței informațiilor legate de depășirea gravă și constantă a valorilor limită ale emisiilor pentru autovehicule în condiții normale de utilizare, fiind încălcate obligațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007, precum și în pofida rapoartelor din 2011 și 2013 ale Centrului Comun de Cercetare al Comisiei și a studiilor realizate de Consiliul internațional pentru transportul ecologic (ICCT) disponibile din mai 2014;
   investiga acuzațiile conform cărora Comisia și autoritățile statelor membre nu au luat măsuri adecvate și eficiente pentru a monitoriza executarea și pentru a asigura punerea în aplicare a interdicției explicite privind dispozitivele de manipulare, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007;
   investiga acuzațiile conform cărora Comisia nu a introdus în timp util încercări care să reflecte condițiile reale de condus și nu a adoptat măsuri privind utilizarea mecanismelor de manipulare, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007;
   investiga acuzațiile conform cărora statele membre nu au stabilit dispoziții referitoare la sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive aplicabile producătorilor pentru încălcarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 715/2007, inclusiv pentru utilizarea dispozitivelor de manipulare, pentru refuzul de a acorda acces la informații și pentru falsificarea rezultatelor încercărilor privind omologarea de tip sau privind conformitatea în funcționare, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (1) și (2) din respectivul regulament;
   investiga acuzațiile conform cărora statele membre nu au luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispoziția privind sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 este pusă în aplicare în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul respectiv;
   culege și analiza informații pentru a stabili dacă Comisia și statele membre dispuneau de dovezi cu privire la utilizarea mecanismelor de manipulare înainte de emiterea avizului de încălcare de către Agenția pentru protecția mediului din Statele Unite ale Americii la 18 septembrie 2015;
   culege și analiza informații privind punerea în aplicare de către statele membre a dispozițiilor Directivei 2007/46/CE, în special în ceea ce privește articolul 12 alineatul (1) și articolul 30 alineatele (1), (3) și (4);
   culege și analiza informații pentru a stabili dacă Comisia și statele membre dispuneau de dovezi privind utilizarea dispozitivelor de manipulare pentru încercările privind emisiile de CO2;
   formula recomandările pe care le consideră necesare în această privință;

3.  decide ca comisia de anchetă să prezinte un raport intermediar în termen de șase luni de la data începerii activității și să prezinte un raport final în termen de 12 luni de la data începerii activității;

4.  decide ca această comisie de anchetă să aibă 45 de membri;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a asigura publicarea prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1) JO L 113, 19.5.1995, p. 1.
(2) JO L 171, 29.6.2007, p. 1.
(3) JO L 263, 9.10.2007, p. 1.
(4) JO L 152, 11.6.2008, p. 1.
(5) JO L 140, 5.6.2009, p. 1.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0375.


Ibrahim Halawa riscă potențial pedeapsa cu moartea
PDF 266kWORD 86k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la Ibrahim Halawa, care riscă pedeapsa cu moartea (2015/3016(RSP))
P8_TA(2015)0463RC-B8-1402/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special Rezoluția din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Egipt(1) și Rezoluția din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu moartea(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din august 2013 și februarie 2014 referitoare la Egipt,

–  având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2001 între UE și Egipt, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost completat prin Planul de acțiune UE-Egipt din 2007,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 25 martie 2015 privind progresele înregistrate de Egipt în cadrul PEV în 2014,

–  având în vedere recentele declarații ale Serviciului European de Acțiune Externă cu privire la Egipt, inclusiv cele din 16 iunie 2015 privind sentințele instanțelor egiptene și din 4 februarie 2015 privind sentințele pronunțate împotriva activiștilor din Egipt,

–  având în vedere Declarația comună din 10 octombrie 2015 a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, în numele UE, și a Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, cu ocazia Zilei europene și mondiale împotriva pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea și Orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care Egiptul este parte, având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU, în special Rezoluția din 18 decembrie 2014 privind un moratoriu asupra recurgerii la pedeapsa cu moartea (69/186),

–  având în vedere Constituția Republicii Arabe Egipt,

–  având în vedere Legea egipteană 107 din 24 noiembrie 2013 privind dreptul la întruniri publice, procesiuni și proteste pașnice,

–  având în vedere decretul prezidențial din noiembrie 2014 (Legea 140) care permite returnarea în țara de origine a străinilor care sunt acuzați de fapte penale,

–  având în vedere principiile și orientările privind dreptul la un proces echitabil și la asistență juridică în Africa emise de Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor, având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cetățeanul irlandez Ibrahim Halawa este deținut de mai bine de doi ani, fiind acuzat că a participat, la 16 și 17 august 2013, în timp ce se afla cu familia în vacanță la Cairo, la un protest ilegal în cursul căruia protestatarii ar fi comis asasinate și distrugeri de bunuri; întrucât în cursul acestor proteste au murit 97 de persoane, majoritatea ca urmare a excesului de forță din partea forțelor de securitate; întrucât, în momentul arestării, Ibrahim Halawa avea 17 ani, fiind încă un minor conform dreptului egiptean și internațional;

B.  întrucât Ibrahim Halawa a fost arestat împreună cu cele trei surori ale sale, după ce s-au refugiat în moscheea Al-Fateh când au izbucnit violențele în cursul unei demonstrații; întrucât cele trei surori ale sale au fost eliberate ulterior de autorități;

C.  întrucât procurorul nu a reușit să furnizeze dovezi privind implicarea lui Ibrahim Halawa în vreun act de violență comis în timpul protestelor; întrucât procurorul se bazează exclusiv pe martori și rapoarte ale poliției și pe anchete ale serviciilor secrete; întrucât procesul său a fost amânat și suspendat în mai multe rânduri de instanța din Egipt, cel mai recent la 15 decembrie 2015; întrucât, timp de un an după arestare, Ibrahim Halawa nu a fost pus sub acuzare; întrucât Ibrahim Halawa așteaptă, alături de alte 493 de persoane, majoritatea adulți, un proces colectiv ce ar urma să aibă loc la 19 decembrie 2015, fără nicio garanție cu privire la respectarea standardelor minime referitoare la un proces liber și echitabil; întrucât, dacă va fi condamnat, Ibrahim Halawa riscă pedeapsa cu moartea; întrucât, în mai 2015, Egiptul a executat șase persoane, una având vârsta pe care o are Ibrahim Halawa acum;

D.  întrucât, din 2013 și până acum, au fost pronunțate multe condamnări la moarte în urma unor procese colective, împotriva unor presupuși membri ai Frăției Musulmane și presupuși susținători ai fostului președinte Morsi; întrucât aceste proceduri contravin obligațiilor pe care Egiptul le are în temeiul dreptului internațional;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, „[o]rice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa”;

F.  întrucât Ibrahim Halawa este deținut pentru că și-a exercitat pașnic drepturile la libertatea de exprimare și de întrunire și este considerat de Amnesty International un prizonier de conștiință; întrucât libertatea de exprimare și libertatea de întrunire reprezintă piloni indispensabili ai oricărei societăți democratice și pluraliste; întrucât articolul 73 din Constituția Egiptului stipulează dreptul cetățenilor de a organiza reuniuni publice, marșuri, demonstrații și orice altă formă de protest pașnic;

G.  întrucât se pare că, de la preluarea puterii de către armată, în iunie 2013, au fost reținuți în Egipt un număr ridicat de protestatari și prizonieri de conștiință; întrucât libertatea de asociere, de întrunire și de exprimare au rămas domenii care ridică îngrijorări deosebite începând cu iulie 2013;

H.  întrucât Ibrahim Halawa este încarcerat în condiții deosebit de dificile, care ar include, conform relatărilor, acte de tortură și alte tratamente crude, inumane sau degradante la arestare și în detenție; întrucât i s-a refuzat asistența medicală și juridică; întrucât, conform familiei și avocaților săi, Ibrahim Halawa este, începând din 21 octombrie 2015, în greva foamei împotriva menținerii sale în detenție, ceea ce îi pune sănătatea în grav pericol;

I.  întrucât Procuratura de Nord din Cairo și instanța au omis să îl recunoască pe Ibrahim Halawa drept minor în momentul arestării, cu încălcarea obligațiilor ce le revin autorităților egiptene conform Convenției cu privire la drepturile copilului, la care Egiptul este parte;

J.  întrucât condamnarea la pedeapsa cu moartea și execuția unei persoane care nu avea încă 18 ani în momentul comiterii infracțiunii sunt incompatibile cu obligațiile internaționale ale Egiptului;

K.  întrucât Charles Flanagan, ministrul irlandez pentru afaceri externe și comerț, și-a exprimat dezamăgirea cu privire la amânarea constantă în Egipt a procesului lui Ibrahim Halawa; întrucât funcționarii consulari irlandezi au asistat la toate audierile care au avut loc până în prezent și au efectuat 48 de vizite consulare pentru a se întâlni cu Ibrahim Halawa, fapte care scot în evidență importanța acordată de guvernul irlandez acestui caz;

L.  întrucât Egiptul a eliberat resortisanți străini în temeiul unui decret prezidențial din noiembrie 2014 care permite returnarea în țara de origine a străinilor care sunt acuzați de fapte penale;

M.  întrucât Egiptul nu a pus încă în aplicare măsurile provizorii cerute în martie 2015 de Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor pentru a garanta, prin eliberarea imediată pe cauțiune, integritatea lui Ibrahim Halawa și a altor minori implicați în acest caz;

N.  întrucât UE și statele sale membre doresc să dezvolte relații mai strânse cu Egiptul și cu cetățenii acestei țări, ca vecin și partener important, într-o gamă largă de domenii; întrucât Egiptul este cea mai populată țară arabă, având peste 80 de milioane de locuitori, și este o țară de mare importanță în sudul regiunii mediteraneene; întrucât Egiptul se confruntă cu probleme grave de securitate din cauza impactului situației din țările vecine; întrucât evoluțiile politice, economice și sociale din Egipt au implicații semnificative pentru întreaga regiune și dincolo de aceasta,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcarea inacceptabilă a drepturilor fundamentale ale omului prin reținerea arbitrară a cetățeanului irlandez Ibrahim Halawa și solicită autorităților egiptene să-l transfere imediat și necondiționat autorităților irlandeze, în baza unui decret prezidențial emis în noiembrie 2014 în temeiul Legii nr. 140 din Egipt;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea stării de sănătate a lui Ibrahim Halawa în urma grevei foamei și din cauza condițiilor aparent dificile în care este deținut; solicită autorităților egiptene să asigure în mod prioritar menținerea lui Ibrahim Halawa într-o bună stare generală și de sănătate atât timp cât se află în detenție; solicită să fie anchetate aprofundat și în mod independent toate acuzațiile de tortură și maltratare a lui Ibrahim Halawa;

3.  solicită autorităților egiptene să asigure respectarea articolului 10 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, conform căruia „orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate și cu respectarea demnității inerente persoanei umane”;

4.  reamintește autorităților egiptene că Egiptul are obligații internaționale incontestabile în temeiul Convenției cu privire la drepturile copilului, în măsura în care aceasta se aplică lui Ibrahim Halawa; cere autorităților egiptene să elimine fără echivoc pericolul pedepsei cu moartea în cazul în care Ibrahim Halawa va fi condamnat, deoarece acesta era minor atunci când a fost arestat;

5.  reiterează faptul că UE se opune categoric pedepsei cu moartea, indiferent de circumstanțe, și solicită instituirea unui moratoriu deplin cu privire la pronunțarea pedepselor capitale în Egipt; îndeamnă Egiptul să ratifice cel de-al Doilea protocol opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, al cărui scop este abolirea pedepsei cu moartea;

6.  este extrem de preocupat de faptul că autoritățile egiptene nu au respectat dreptul la un proces echitabil în cazul lui Ibrahim Halawa și al celorlalți 493 de acuzați în aceeași cauză, în special că nu le-au oferit posibilitatea de a supune controlului judiciar sau de a contesta detenția lor continuă și acuzațiile care li se aduc, le-au refuzat în repetate rânduri accesul la avocați, iar perioada de arestare preventivă a fost excesiv de lungă, ceea ce contravine obligațiilor interne și internaționale ale Egiptului;

7.  este în continuare convins că avocaților lui Ibrahim Halawa le va fi extrem de dificil să asigure apărarea lui individuală în cazul în care cauza lui va fi examinată în cadrul unui proces colectiv;

8.  condamnă cu fermitate recurgerea la procese colective în cadrul unei proceduri judiciare și solicită autorităților egiptene să respecte legislația internațională și să asigure cele mai ridicate standarde internaționale în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil și la respectarea garanțiilor procedurale; solicită autorităților egiptene să elibereze persoanele reținute pentru că își exercitau în mod pașnic dreptul la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere, drept consacrat în constituția egipteană și în mai multe convenții internaționale la care Egiptul este parte; își exprimă preocuparea profundă cu privire la deteriorarea gravă a cadrului mediatic; condamnă procesele și sentințele pronunțate în lipsă în cazul jurnaliștilor egipteni și străini;

9.  invită Serviciul European de Acțiune Externă, prin intermediul Delegației UE din Cairo, și statele membre, în special Irlanda, să monitorizeze toate audierile din cadrul procesului împotriva lui Ibrahim Halawa și a celorlalți acuzați în aceeași cauză; se așteaptă ca SEAE să aducă în discuție acest caz la cel mai înalt nivel al dialogului său cu Egiptul și să informeze cu regularitate Parlamentul cu privire la monitorizarea procesului; invită autoritățile irlandeze și Delegația UE să le asigure în continuare lui Ibrahim Halawa și rudelor sale un sprijin deplin juridic, consular și de altă natură și să-l viziteze cu regularitate pe Ibrahim în închisoare; solicită autorităților egiptene să faciliteze în continuare accesul consular al guvernului irlandez la Ibrahim Halawa, având în vedere calitatea acestuia de cetățean european;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Președintelui Republicii Arabe Egipt și guvernului său interimar.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0012.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.


Situația din Maldive
PDF 260kWORD 82k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la situația din Maldive (2015/3017(RSP))
P8_TA(2015)0464RC-B8-1409/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Maldive, în special cele din 16 septembrie 2004(1) și 30 aprilie 2015(2),

−  având în vedere raportul final din 22 martie 2014 al misiunii UE de observare a alegerilor la alegerile parlamentare din Republica Maldivelor,

−  având în vedere Declarația locală comună din 30 septembrie 2014 privind amenințările la adresa societății civile și a drepturilor omului în Maldive, emisă de către delegația UE în acord cu ambasadele statelor membre ale UE și ambasadele Norvegiei și Elveției din Colombo acreditate în Maldive,

−  având în vedere declarația din 12 martie 2015 a președintelui Delegației pentru relațiile cu țările din Asia de Sud privind arestarea fostului președinte Mohamed Nasheed, în Maldive, precum și scrisoarea din 10 aprilie 2015 a președintelui Comisiei pentru afaceri externe adresată ministrului afacerilor externe al Republicii Maldivelor,

−  având în vedere declarația din 14 martie 2015 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind condamnarea fostului președinte al Republicii Maldivelor, Mohamed Nasheed,

−  având în vedere declarația din 5 noiembrie 2015 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la declararea stării de urgență de către președintele Republicii Maldivelor,

−  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) la care Maldive este parte semnatară,

−  având în vedere declarația din 18 martie 2015 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, cu privire la procesul intentat fostului președinte Mohamed Nasheed,

−  având în vedere avizul nr. 33/2015 (Maldive) din 4 septembrie 2015 al Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară,

−  având în vedere documentația legată de ultima evaluare periodică universală în fața Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind Maldive, din 6 mai 2015,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât alegerile prezidențiale din 2013, care l-au adus la putere pe Abdulla Yameen Abdul Gayoom, au fost afectate de nereguli;

B.  întrucât, la 13 martie 2015, Mohamed Nasheed, primul președinte ales democratic al Republicii Maldivelor, a fost condamnat la 13 ani de închisoare pe baza unor acuzații motivate politic și întrucât acest lucru a fost condamnat de către Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară; întrucât procesul său a fost afectat de nereguli; întrucât alți foști funcționari, printre care fostul vicepreședinte Ahmed Adeeb și foștii miniștri ai apărării Mohamed Nazim și Tholhath Ibrahim, au fost, de asemenea, arestați și încarcerați;

C.  întrucât au fost exprimate preocupări cu privire la sistemul judiciar extrem de politizat din Maldive, care, de-a lungul anilor, a abuzat de puterile sale și a acționat în favoarea partidului aflat la putere și împotriva politicienilor din opoziție;

D.  întrucât, la 4 noiembrie 2015, guvernul Republicii Maldive a declarat starea de urgență, revocată cu șase zile mai târziu, care a părut să fie un mijloc de prevenire a protestelor antiguvernamentale în masă, și întrucât guvernul a fost condamnat la scară largă pentru că a suspendat drepturile de bază ale cetățenilor și pentru că a oferit armatei și poliției competența de a efectua căutări și arestări arbitrare;

E.  întrucât, la 27 și 28 noiembrie 2015, forțele de poliție din Maldive au dispersat protestatarii din opoziție, utilizând gaze lacrimogene și spray cu piper și arestând peste 12 demonstranți care solicitau eliberarea fostului președinte și a altor lideri politici încarcerați;

F.  întrucât Mahfooz Saeed, avocat specializat în drepturile omului și membru al echipei juridice a fostului președinte Mohamed Nasheed, a fost atacat la 4 septembrie 2015;

G.  întrucât un moratoriu privind pedeapsa cu moartea în Maldive (inclusiv sentințele amânate pronunțate împotriva minorilor) care a fost promulgat în 1953 a fost anulat în aprilie 2014;

H.  întrucât Parlamentul a adoptat o legislație care prevede faptul că solicitarea de măsuri restrictive și de alte sancțiuni asociate împotriva guvernului din Maldive și a membrilor săi constituie o infracțiune de trădare;

I.  întrucât Comisia pentru drepturile parlamentarilor din cadrul Uniunii Interparlamentare a plasat Maldive printre primele țări din lume în ceea ce privește atacurile împotriva parlamentarilor opoziției, având în vedere că politicienii din opoziție sunt intimidați, arestați și încarcerați în mod sistematic; întrucât libertatea de exprimare (inclusiv libertatea mass-mediei), libertatea de asociere și pluralismul democratic sunt din ce în ce mai amenințate, sute de protestatari antiguvernamentali fiind arestați și condamnați;

J.  întrucât există, de asemenea, preocupări cu privire la creșterea militantismului islamist radical și la numărul de tineri - bărbați și femei - radicalizați care se presupune că s-au alăturat Daesh; întrucât se estimează că Republica Maldivelor este țara cu cel mai mare număr de recruți Daesh pe cap de locuitor;

K.  întrucât Ahmed Rilwan, jurnalist critic la adresa guvernului care a „dispărut” în august 2014, lipsește în continuare și există temeri că ar fi murit;

L.  întrucât bandele și grupurile islamiste radicale - aparent în cooperare cu poliția - atacă adesea instituțiile, organizațiile și persoanele care sunt critice la adresa acțiunilor guvernului sau care sunt acuzate de promovarea ateismului și întrucât acest lucru creează un climat de intimidare;

M.  întrucât a crescut incidența hărțuirilor, amenințărilor și atacurilor împotriva organizațiilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului, inclusiv împotriva fostei Comisii pentru drepturile omului din Maldive (HRCM), care a fost criticată de Curtea Supremă din cauza prezentării unui raport în cadrul evaluării periodice universale a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU,

1.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu deteriorarea treptată a standardelor democratice și cu accentuarea tendințelor autoritare din Maldive, ceea ce duce la instaurarea unui climat de frică și de tensiune politică care ar putea amenința orice progres făcut în ultimii ani în ceea ce privește drepturile omului, democrația și statul de drept în această țară;

2.  regretă represiunea împotriva oponenților politici; invită guvernul Republicii Maldivelor să elibereze, imediat și necondiționat, fostul președinte Mohamed Nasheed, fostul vicepreședinte Ahmed Adeeb și foștii miniștri ai apărării Tholhath Ibrahim și Mohamed Nazim, împreună cu Sheikh Imran Abdulla și alți prizonieri politici și să îi declare nevinovați; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea în legătură cu deteriorarea sănătății fostului președinte;

3.  își reiterează marea nemulțumire în legătură cu abaterile grave din cadrul procesului fostului președinte Mohamed Nasheed;

4.  invită guvernul Republicii Maldivelor să garanteze deplina imparțialitate a sistemului judiciar și să respecte garanțiile procedurale și dreptul la un proces echitabil, imparțial și independent; subliniază necesitatea de a depolitiza sistemul judiciar și serviciile de securitate ale țării;

5.  în acest context, își exprimă profunda îngrijorare cu privire la revocarea din funcție a procurorului general și reamintește guvernului că parchetul general este un organism constituțional independent în conformitate cu constituția maldiviană și că procurorului general trebuie să i se permită să își exercite mandatul constituțional legitim fără interferențe sau intimidări politice arbitrare din partea altor ramuri ale guvernului;

6.  este profund îngrijorat de erodarea continuă a drepturilor omului, inclusiv de utilizarea abuzivă a stării de urgență de puterile executive în Maldive, și de riscul unei deteriorări și mai mari; reamintește Republicii Maldivelor angajamentele sale internaționale privind respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor și libertăților fundamentale ale copiilor;

7.  solicită instituirea unui dialog autentic între toate partidele politice privind viitorul acestui stat insular fragil;

8.  invită guvernul Republicii Maldivelor să respecte și să sprijine pe deplin dreptul de a protesta și dreptul la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire și să nu încerce să limiteze aceste drepturi; de asemenea, invită guvernul Republicii Maldivelor să pună capăt impunității pentru membrii milițiilor care au utilizat violența împotriva persoanelor care promovau toleranța religioasă, a protestatarilor pașnici, a mijloacelor de informare critice și a societății civile; invită Republica Maldivelor să își respecte pe deplin obligațiile internaționale;

9.  solicită guvernului din Maldive să protejeze drepturile militanților pentru democrație, ale musulmanilor moderați, ale susținătorilor laicismului și ale celor care se opun promovării ideologiei wahhabite și salafiste în Maldive și să le garanteze dreptul de a participa în toate domeniile vieții publice din Maldive;

10.  reamintește că libertatea mass-mediei reprezintă piatra de temelie a unei democrații funcționale; invită guvernul și autoritățile maldiviene să asigure o protecție adecvată a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului care sunt supuși amenințărilor și atacurilor din cauza activității lor legitime și, în acest context, să permită o investigație corespunzătoare în legătură cu dispariția lui Ahmed Rilwan, asaltul asupra Mahfooz Saeed și atacurile și amenințările împotriva ziariștilor, a membrilor societății civile și a instituțiilor independente;

11.  solicită, cu titlu de urgență, reintroducerea moratoriului privind pedeapsa cu moartea, în vederea abolirii acesteia, precum și o revizuire a Codului penal cu scopul de a opri utilizarea pedepsei corporale;

12.  invită Comisia și statele membre să emită avertismente detaliate cu privire la situația drepturilor omului din Maldive pentru turiștii care intenționează să meargă în această țară; de asemenea, solicită Serviciului European de Acțiune Externă să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului și situația politică din Maldive;

13.  invită UE și statele sale membre ca, în contextul continuării regresului democratic și a deteriorării situației drepturilor omului în Maldive, să introducă măsuri restrictive sub forma unor sancțiuni specifice pentru a îngheța activele din străinătate ale anumitor membri ai guvernului din Maldive și ale principalilor lor susținători din cadrul comunității de afaceri din Maldive și să impună o interdicție de călătorie împotriva acestora;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Maldivelor.

(1) JO C 140 E, 9.6.2005, p. 165.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0180.


Malaysia
PDF 262kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la Malaysia (2015/3018(RSP))
P8_TA(2015)0465RC-B8-1412/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Malaysia,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la relațiile viitoare UE-ASEAN(1),

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 15 aprilie 2015 referitoare la modificarea adoptată recent a Legii privind instigarea la rebeliune din Malaysia,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 17 martie 2015 referitoare la arestarea lui Nurul Izzah, deputat malaysian din opoziție,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 10 februarie 2015 referitoare la condamnarea lui Anwar Ibrahim, politician malaysian din opoziție;

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 9 aprilie 2015 privind anumite proiecte de lege în domeniul combaterii terorismului și al instigării la rebeliune,

–  având în vedere declarația de presă comună a SEAE din 23 octombrie 2015 privind dialogul în materie de politici în domeniul drepturilor omului;

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere sesiunea de evaluare periodică universală a ONU din octombrie 2013;

–  având în vedere raportul din iunie 2015 al raportorului special privind traficul de persoane;

–  având în vedere a doua evaluare periodică universală a Malaysiei în fața Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și recomandările sale, care a avut loc în octombrie 2013,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Declarația privind apărătorii drepturilor omului, adoptată în 1998 de Organizația Națiunilor Unite,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (UNCAT) din 1984,

–  având în vedere Declarația Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est privind drepturile omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE consideră că Malaysia este un partener politic și economic cheie în Asia de Sud-Est; întrucât UE și Malaysia negociază un acord de parteneriat și cooperare și un acord de liber schimb;

B.  întrucât în Malaysia libertatea de a organiza dezbateri publice și libertatea de exprimare se văd restrânse rapid, într-o măsură din ce în ce mai mare, în timp ce guvernul recurge la acte legislative vag formulate în domeniul dreptului penal pentru a reduce la tăcere persoanele care critică regimul și pentru a reprima nemulțumirea publică și exprimarea pașnică, inclusiv dezbaterile privind chestiuni de interes public; întrucât aceste acte legislative includ Legea privind instigarea la rebeliune, Legea privind presa scrisă și publicațiile, Legea privind comunicațiile și multimedia, Legea privind adunările pașnice, precum și alte legi;

C.  întrucât la 3 decembrie 2015 Parlamentul Malaysiei a adoptat cu majoritatea voturilor Actul privind Consiliul de securitate națională; întrucât actul acordă Consiliului de securitate națională, condus de primul ministru, puteri extinse de a declara starea de urgență în orice zonă despre care se consideră că prezintă riscuri pentru securitate, acordându-i competențe extinse în materie de arestare, percheziționare și confiscare fără mandat;

D.  întrucât începând cu 2014 au fost anchetate sau inculpate cel puțin 78 de persoane în temeiul Legii privind instigarea la rebeliune;

E.  întrucât Anwar Ibrahim, fost lider al opoziției, a fost condamnat pentru sodomie în februarie 2015 în urma unei urmăriri penale pe motive politice, concretizată într-o procedură penală care nu a respectat normele internaționale în materie de proces echitabil; întrucât i s-a refuzat accesul la îngrijirile medicale corespunzătoare;

F.  întrucât persoanele LGBTI din Malaysia sunt considerate infractori în temeiul Legii împotriva sodomiei și al legilor regionale prin care se interzice travestirea în îmbrăcămintea sexului opus și întrucât ele se confruntă cu discursuri politice de incitare la ură, arestări arbitrare, violențe fizice sau sexuale, detenție și alte abuzuri;

G.  întrucât caricaturistul malaysian Zulkiflee Anwar Ulhaque (Zunar) a fost acuzat în temeiul Legii privind instigarea la rebeliune în urma unor tweeturi critice la adresa guvernului în conexiune cu condamnarea lui Anwar Ibrahim; întrucât bloggerul Khalid Ismath și cadrul universitar Azmi Sharom se confruntă cu acuzații similare;

H.  întrucât Comisia malaysiană anti-corupție a adresat întrebări primului ministru cu privire la unele alegații de corupție individuală după descoperirea a peste 600 de milioane de euro în contul său bancar fără să existe o justificare a sursei și destinației acestora, inclusiv cu privire la alegații separate conform cărora există o lipsă de câteva sute de milioane de euro în cadrul unor afaceri în care este implicată o firmă de stat pe care a lansat-o, 1Malaysia Development Berhad (1MDB);

I.  întrucât anumite organe de presă și edituri s-au confruntat cu restricții invocate în temeiul Legii privind comunicațiile și multimedia în urma raportării acestor alegații și întrucât avocatul Matthias Chang și politicianul Khairuddin Abu Hassan au fost arestați în urma anchetelor pe care le-au desfășurat cu privire la aceste alegații;

J.  întrucât Înaltul Reprezentant și-a exprimat temerile cu privire la folosirea abuzivă a legislației penale în timpul vizitei sale din Malaysia, care s-a desfășurat între 5 și 6 august 2015;

K.  întrucât, potrivit ONU și unor ONG-uri, forțele de poliție malaysiene recurg din ce în ce mai des la acte de tortură, la arestări nocturne, la detenție provizorie nejustificată și la urmăriri penale selective;

L.  întrucât Malaysia continuă să aplice pedeapsa cu moartea, iar în momentul de față până la 1 000 de prizonieri se află pe lista condamnaților la moarte;

M.  întrucât Malaysia este membră a Consiliului de Securitate al ONU și este președintele actual al ASEAN, iar cel de al 27-lea summit al ASEAN a fost ținut la Kuala Lumpur între 18 și 22 noiembrie 2015;

1.  reafirmă angajamentul ferm al UE față de poporul malaysian, cu care UE are legături politice, economice și culturale puternice și de durată;

2.  deplânge deteriorarea situației drepturilor omului în Malaysia și, în particular, reprimarea activiștilor din societatea civilă, a unor persoane din lumea academică, din media și a activiștilor politici; își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului persoanelor puse sub acuzare sau arestate în temeiul legii privind instigarea la rebeliune;

3.  este deosebit de îngrijorat din cauza adoptării proiectului de lege privind Consiliul Securității Naționale și insistă ca acesta să fie retras; îi solicită guvernului să păstreze un echilibru adecvat între salvgardarea securității naționale și imperativul protejării drepturilor civile și politice;

4.  îndemnă guvernul malaysian să elibereze fără întârziere toți deținuții politici, printre care și fostul lider al opoziției, Anwar Ibrahim, și să le ofere îngrijirile medicale corespunzătoare, să renunțe la acuzațiile motivate politic, inclusiv la acelea formulate împotriva graficianului Zulkiflee Anwar Haque (Zunar), a blogger-ului Khalid Ismath, a profesorului Azmi Sharom, a dizidenților politici Khairuddin Abu Hassan și Matthias Chang, precum și a activistelor pentru drepturile omului Lena Hendry și Maria Chin Abdullah;

5.  îndeamnă autoritățile malaysiene să respingă legea privind instigarea la rebeliune și să alinieze întreaga legislație, inclusiv legea privind prevenirea terorismului, legea privind presa scrisă și publicațiile, legea privind comunicațiile și multimedia, legea privind adunările pașnice și alte prevederi relevante din codul penal cu standardele internaționale în materia libertății de exprimare și de asociere și a protecției drepturilor omului; le solicită autorităților malaysiene să faciliteze adunările pașnice și să garanteze siguranța tuturor participanților și libertatea lor de exprimare în întreaga țară;

6.  insistă cu privire la înființarea unei Comisii privind abuzurile și plângerile împotriva poliției (IPCMC), în conformitate cu recomandările Comisiei de anchetă a poliției din 2005, pentru a investiga alegațiile referitoare la tortură și decese suferite în arestul poliției;

7.  subliniază importanța investigațiilor independente și transparente în legătură cu alegațiile privind corupția și a deplinei cooperări cu anchetatorii; îndeamnă guvernul malaysian să se abțină de la exercitarea de presiuni asupra Comisiei Malaysiene Anti-corupție și a media;

8.  regretă profund ascensiunea grupărilor care predică supremația și care contribuie și mai mult la crearea unor tensiuni etnice;

9.  încurajează guvernul malaysian să inițieze un dialog cu partidele de opoziție și cu părțile interesate din cadrul societății civile;

10.  îi solicită guvernului malaysian să ratifice convențiile internaționale esențial privind drepturile omului, printre care PIDCP, PIDESC, UNCAT, ICERD, Convenția OIM 169, Statutul de la Roma al CPI, precum și Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și protocolul său opțional;

11.  îi solicită guvernului malaysian să acorde o invitație permanentă în legătură cu procedurile speciale ale ONU, permițându-le astfel raportorilor speciali să viziteze Malaysia fără a mai solicita o invitație;

12.  își reiterează poziția potrivit căreia pedeapsa cu moartea constituie un tratament crud, inuman și degradant și cheamă Malaysia să adopte un moratoriu, ca prin pas către abolirea pedepsei capitale pentru toate infracțiunile și să comute toate aceste pedepse în pedepse cu închisoarea;

13.  le solicită UE și statelor sale membre să-și coordoneze politicile față de Malaysia, în acord cu cadrul strategic al UE privind drepturile omului, cu scopul de a încuraja reformarea aspectelor îngrijorătoare menționate mai sus prin toate mijloacele cu putință, inclusiv în contextul ONU, unde Malaysia deține calitatea de membru nepermanent al Consiliului de Securitate în perioada 2015-2016;

14.  îndeamnă Delegația UE în Malaysia să-și intensifice eforturile pentru finanțarea proiectelor privind libertatea de exprimare și reformarea legilor cu caracter represiv și să facă uz de toate instrumentele adecvate, inclusiv de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, pentru a-i proteja pe apărătorii drepturilor omului; îndeamnă la retragerea legii împotriva sodomiei și cheamă SEAE ca, în acord cu orientările UE privind protejarea și promovarea drepturilor persoanelor LGBTI, să-și intensifice activitatea legată de protejarea și promovarea drepturilor persoanelor LGBTI din Malaysia care se confruntă cu violențe și persecuții, și să se concentreze cu precădere asupra dezincriminării homosexualității și a fenomenului transgen;

15.  reafirmă importanța dialogului politic UE-ASEAN cu privire la drepturile omului ca instrument util de schimb de bune practici și să promoveze inițiativele urmărind edificarea capacităților;

16.  îi solicită Comisiei să garanteze că preocupările legate de drepturile omului sunt abordate în mod corespunzător în cadrul viitoarelor negocieri privind ALS și APC între UE și Malaysia;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, parlamentului și guvernului Malaysiei, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale ASEAN.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0022.


Acordul-cadru global de parteneriat și de cooperare UE-Vietnam (protocol pentru a se ține seama de aderarea Croației) ***
PDF 241kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a Protocolului la Acordul-cadru global de parteneriat și de cooperare între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (13079/2014 – C8-0282/2014 – 2014/0222(NLE))
P8_TA(2015)0466A8-0340/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13079/2014),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (13078/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 209 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8–0282/2014),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0340/2015),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Socialiste Vietnam.


Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (aprobare)***
PDF 242kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului-cadru global de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte (05432/2015 – C8-0062/2015 – 2013/0440(NLE))
P8_TA(2015)0467A8-0339/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05432/2015),

–  având în vedere proiectul de Acord-cadru global de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte (18204/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 209 și articolul 218 alineatul (6), al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0062/2015),

–  având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 17 decembrie 2015(1), referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1), primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2), și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0339/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Socialiste Vietnam.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0468.


Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (rezoluție)
PDF 305kWORD 136k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii, a Acordului-cadru global de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte (05432/2015 – C8-0062/2015 – 2013/0440(NLE)2015/2096(INI))
P8_TA(2015)0468A8-0342/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05432/2015),

–  având în vedere proiectul de Acord-cadru global de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte (18204/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 209 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 17 decembrie 2015(1) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere relațiile diplomatice dintre UE și Vietnam (încheiate când existau Comunitățile Europene), care au fost stabilite la 22 octombrie 1990,

–  având în vedere Acordul-cadru de cooperare UE-Vietnam, care a intrat în vigoare la 1 iunie 1996(2),

–  având în vedere anunțul Comisiei Europene din 4 august 2015 privind ajungerea la un acord între UE și Vietnam cu privire la un acord de liber schimb (ALS) cuprinzător, aflat în negociere din 26 iunie 2012,

–  având în vedere proiectul de recomandare a Ombudsmanului UE, Emily O’Reilly, din 26 martie 2015, prin care se solicită Comisiei să efectueze, fără întârziere, o evaluare a impactului asupra drepturilor omului în contextul viitorului acord de liber schimb cu Vietnam,

–  având în vedere Programul indicativ multianual al Uniunii Europene pentru Vietnam (2014-2020),

–  având în vedere dialogul privind drepturile omului dintre UE și Vietnam, care a fost lansat în 2003, și cea de a 4-a rundă a dialogului consolidat dintre UE și Vietnam privind drepturile omului, care a avut loc în Bruxelles, la 19 ianuarie 2015,

–  având în vedere negocierile privind un acord de parteneriat voluntar cu Vietnam pentru aplicarea Planului de acțiune al UE referitor la aplicarea legislației, la guvernare și la schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT), care au început în noiembrie 2010,

–  având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1440/80 al Consiliului din 30 mai 1980 privind încheierea Acordului de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore și Thailanda - țări membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est(3), precum și Protocolul privind extinderea Acordului de cooperare dintre Comunitatea Europeană și ASEAN, la Republica Socialistă Vietnam semnat la 14 februarie 1997(4),

–  având în vedere Comunicarea comună din 18 mai 2015 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „UE și ASEAN: Un parteneriat cu un scop strategic”,

–  având în vedere cea de a 10-a reuniune la nivel înalt a ASEM, desfășurată la Milano, în perioada 16-17 octombrie 2014, și viitoarea reuniune la nivel înalt care se va organiza la Ulan Bator, Mongolia, în 2016,

–  având în vedere vizita în Vietnam a delegației Parlamentului pentru relațiile cu Asia de Sud-Est, din octombrie 2013,

–  având în vedere reuniunea interparlamentară PE-Vietnam, de la Hanoi, la 30 octombrie 2013,

–  având în vedere vizita Președintelui Comisiei, José Manuel Barroso, în Vietnam, în august 2014,

–  având în vedere vizita prim-ministrului Republicii Socialiste Vietnam, Nguyen Tan Dung, în Uniunea Europeană, în octombrie 2014,

–  având în vedere cea de a 22-a reuniune a Comitetului mixt de cooperare (CMC) între UE și ASEAN, care a avut loc la Jakarta, la 5 februarie 2015,

–  având în vedere rezoluțiile recente ale Parlamentului European referitoare la Vietnam, în special cea din 12 iulie 2007 referitoare la situația drepturilor omului în Vietnam(5), din 22 octombrie 2008 referitoare la democrație, drepturile omului și noul Acord de parteneriat și cooperare UE-Vietnam(6), din 26 noiembrie 2009 referitoare la situația din Laos și Vietnam(7), din 18 aprilie 2013 referitoare la Vietnam, în special la libertatea de exprimare(8), din 15 ianuarie 2014 privind viitorul relațiilor UE-ASEAN(9) precum și cea din 17 aprilie 2014 referitoare la stadiul acordului de liber schimb UE-Vietnam(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(12),

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe”(13),

–  având în vedere că Vietnamul a devenit membru cu drepturi depline al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) la 28 iulie 1995,

–  având în vedere că Vietnamul este membru fondator al Comisiei fluviului Mekong, înființată la 5 aprilie 1995 pentru a consolida cooperarea pentru dezvoltarea sustenabilă a bazinului fluviului Mekong,

–  având în vedere cel de al 26-lea summit al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), desfășurat la Kuala Lumpur și Langkawi în Malaysia, la 26-28 aprilie 2015,

–  având în vedere cea de a 14-a reuniune la nivel înalt privind securitatea în Asia (Dialogul IISS Shangri-la), desfășurată la Singapore, la 29-31 mai 2015,

–  având în vedere Declarația de la Hanoi privind strategia națională a Vietnamului pentru punerea în aplicare a Declarației de la Paris privind eficacitatea ajutorului,

–  având în vedere raportul din 9 octombrie 2009 referitor la Vietnam elaborat de Grupul de lucru al ONU pentru evaluarea periodică universală (EPU) și recomandările conținute în cea de-al doilea raport EPU referitor la Vietnam cu ocazia celei de-a 26-a sesiuni a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului din 20 iunie 2014, precum și calitatea de membră a Republicii Socialiste Vietnam în Consiliul ONU pentru drepturile omului în perioada 2014-2016,

–  având în vedere recenta ratificare de către Vietnam a Convenției ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante și a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, precum și mult așteptata vizită, în iulie 2014, a Raportorului special al ONU pentru libertatea religioasă sau a convingerilor,

–  având în vedere comemorarea în acest an a 40 de ani de la încheierea războiului din Vietnam,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0342/2015),

A.  întrucât 2015 marchează cea de a 25-a aniversare a relațiilor UE-Vietnam; întrucât aceste relații, inițial comerciale și de ajutor, s-au extins rapid la o relație mai cuprinzătoare;

B.  întrucât Acordul global de parteneriat și cooperare are drept scop stabilirea unui parteneriat modern, amplu și reciproc avantajos, bazat pe interese comune și pe principii precum egalitatea, respectul reciproc, statul de drept și drepturile omului;

C.  întrucât UE este cea mai mare piață de export a Vietnamului; întrucât UE, împreună cu statele sale membre, este cel mai mare furnizor de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD) în Vietnam și întrucât este prevăzută o creștere a bugetului UE în acest scop de 30 %, ajungând la 400 de milioane de euro pentru perioada 2014-2020;

D.  întrucât autoritățile vietnameze au anunțat ridicarea interdicțiilor privind investițiile străine directe în 45 de sectoare și au adoptat măsuri de facilitare a reglementărilor comerciale din țară pentru a susține investițiile străine;

E.  întrucât, în ultimele decenii, Vietnamul a adoptat în mod consecvent o abordare pro-europeană semnificativă și s-a angajat în mod activ să sprijine țările UE în calitate de coordonator al ASEAN pentru relațiile de dialog între UE și ASEAN din 2012-2015 și a găzduit cea de a 132-a Adunare a Uniunii Interparlamentare (UIP) la Hanoi, în perioada 28 martie-1 aprilie 2015; întrucât numărul și nivelul reuniunilor dintre UE și ASEAN au crescut semnificativ în perioada în care Vietnamul a asigurat coordonarea; întrucât Vietnamul a devenit membru al Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură (AIIB) condusă de Beijing;

F.  întrucât relațiile UE-ASEAN sunt cuprinzătoare și acoperă o gamă largă de sectoare, printre care comerțul și investițiile, dezvoltarea, economia și afacerile politice; întrucât Planul de acțiune de la Bandar Seri Begawan din 2012 a fost adoptat pentru a da un caracter strategic mai puternic cooperării regionale dintre UE și ASEAN în aceste sectoare;

G.  întrucât la 5 octombrie 2015 a fost finalizat Acordul de parteneriat transpacific (TPP) dintre 12 țări riverane Pacificului, inclusiv Vietnam, creând astfel un nou bloc comercial care reunește 36 % din PIB-ul mondial și care ar putea avea efecte semnificative asupra comerțului mondial;

H.  întrucât, în ultimele două decenii, Vietnamul a realizat mari progrese în atingerea ODM-urilor, reducerea sărăciei, dezvoltarea economică, securitatea socială, ocuparea forței de muncă, educație și asistență medicală;

I.  întrucât efectele politicii „doi moi” (reînnoire) și pașii în direcția creării unei economii de piață au condus, de asemenea, la o creștere a decalajului dintre bogați și săraci; întrucât s-au intensificat protestele împotriva confiscărilor de terenuri și bunuri de către guvern; întrucât, cu toate acestea, recesiunea mondială a afectat exporturile vietnameze, PIB-ul înregistrând în 2014 una dintre cele mai mici rate de creștere de la sfârșitul crizei economice din Asia; întrucât Vietnamul se confruntă cu provocarea reprezentată de o forță de muncă din ce în ce mai mare, care crește cu peste un milion de persoane în fiecare an;

J.  întrucât la articolul 1 alineatul (1) din Acordul global de parteneriat și cooperare se confirmă angajamentul față de principiile generale ale dreptului internațional și se stipulează că „respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului” este un element esențial al acordului, care stă la baza politicilor interne și internaționale ale ambelor părți; întrucât încă există cazuri de activiști pentru drepturile omului arestați în circumstanțe prea puțin transparente și întrucât viitorul Congres al Partidului Comunist din Vietnam, prevăzut pentru ianuarie 2016, va fi adevăratul test pentru măsurarea respectării concrete a principiilor democratice în Vietnam;

K.  întrucât, în Vietnam, restricțiile asupra libertății de exprimare, atât online, cât și offline, a libertății presei și a mass-mediei, a accesului la informații, a libertății de întrunire și asociere, precum și a libertății religioase constituie în continuare un motiv de îngrijorare, după cum precizează Raportorul special al ONU privind libertatea religioasă sau a convingerilor;

L.  întrucât Vietnamul este un partener important al UE în negocierile privind schimbările climatice și s-a angajat să reducă emisiile cu 8 până la 10 procente comparativ cu 2010 și să reducă consumul de energie în raport cu PIB-ul cu 1 până la 1,5 procente pe an în perioada premergătoare Conferinței ONU privind schimbările climatice de la Paris din noiembrie 2015;

M.  întrucât există cetățeni europeni de origine vietnameză ca urmare a legăturilor istorice și întrucât Republica Cehă le-a recunoscut cetățenilor săi de origine vietnameză statutul de minoritate etnică;

N.  întrucât a avut loc o creștere recentă a tensiunilor între China și țările învecinate din Marea Chinei de Sud, inclusiv Vietnamul, în urma acțiunilor unilaterale întreprinse de China în zone contestate din Marea Chinei de Sud, care nu sunt în conformitate cu dreptul internațional; întrucât escaladarea conflictelor teritoriale din regiune are implicații pe plan mondial și reprezintă o amenințare gravă la adresa păcii, a securității, a stabilității și a comerțului internațional; întrucât rezolvarea acestor tensiuni constituie un interes strategic major al UE, în vederea menținerii securității la nivel mondial, precum și a asigurării stabilității principalelor rute maritime din Marea Chinei de Sud, care sunt vitale pentru comerțul UE; întrucât Vietnamul sprijină în mod oficial cererea de arbitraj prezentată de Filipine Curții Permanente de Arbitraj (CPA) de la Haga la 16 martie 2015, în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS);

O.  întrucât Vietnamul și-a sporit simultan cooperarea strategică, de securitate și energetică cu vecinii săi din Asia și își consolidează legăturile bilaterale cu actori-cheie internaționali, precum SUA și Rusia, în urma recrudescenței tensiunilor din Marea Chinei de Sud;

P.  întrucât Vietnamul este în continuare puternic contaminat de resturile explozive de război, iar cetățenii și mediul înconjurător încă resimt efectele pulverizării celor aproximativ 20 de milioane de galoane de agent Orange (dioxină),

1.  salută semnarea unui acord global de parteneriat și cooperare cu Vietnamul, subliniind importanța strategică majoră a acestei țări în calitate de partener esențial al UE în Asia de Sud-Est și ASEAN; subliniază că Acordul definește relațiile viitoare într-un spectru larg, pentru a consolida și mai mult cooperarea cu privire la provocări globale și regionale, cum ar fi buna guvernanță și combaterea corupției, progresul economic și social, ținând seama de principiul dezvoltării durabile, eliminarea armelor de distrugere în masă și lupta împotriva terorismului; solicită guvernelor și parlamentelor statelor membre să accelereze procesul de ratificare, pentru a se asigura că acordul poate intra în vigoare;

2.  își exprimă speranța că atât UE, cât și Vietnamul vor beneficia din punct de vedere economic în urma ratificării Acordului global de parteneriat și cooperare; subliniază posibilul impact al unui acord viitor de comerț și investiții asupra creării de locuri de muncă și a reducerii sărăciei; salută reformele economice și sociale adoptate de autoritățile din Vietnam pentru a stimula integrarea Vietnamului în economia mondială și invită Vietnamul să continue astfel de reforme; invită guvernul vietnamez și UE să continue cooperarea economică, comercială și în domeniul noilor tehnologii în foruri multilaterale; salută faptul că PIB-ul Vietnamului pe cap de locuitor este aproape dublu față de 2010;

3.  subliniază importanța acordurilor globale de parteneriat și cooperare în cadrul relațiilor UE-ASEAN; consideră că cooperarea dintre UE și ASEAN ar putea fi consolidată în diverse domenii, cum ar fi dezvoltarea sectorului financiar, transparența și coordonarea politicilor macroeconomice;

4.  invită statele membre ca, în efortul de a obține o coerență a politicilor, să își alinieze obiectivele individuale ale cooperării pentru dezvoltare cât mai mult posibil cu obiectivele stabilite în Acordul global de parteneriat și cooperare;

5.  salută punerea în aplicare cât mai rapidă a Acordului global de parteneriat și cooperare, în timp ce procesul de ratificare este în curs, în domenii precum comerțul, drepturile omului, migrația, securitatea regională, energia, știința și tehnologia;

6.  subliniază importanța stabilirii unor criterii de referință clare și a unor termene obligatorii pentru punerea în aplicare a Acordului global de parteneriat și cooperare;

7.  salută articolele din Acordul global de parteneriat și cooperare care se referă la angajamentul comun și la cooperarea în domeniul drepturilor omului; își exprimă speranța că respectarea convenită de comun acord a principiilor democratice și a drepturilor omului va consolida și mai mult dialogul pe termen lung cu guvernul vietnamez privind promovarea mai ales a libertății de expresie, de întrunire, de asociere și a libertății religioase, consacrate în însăși Constituția vietnameză la articolul 69, precum și în Convenția europeană a drepturilor omului la articolele 9, 10 și 11;

8.  subliniază potențialul progresist, creator și catalizator al internetului deschis și al TIC pentru consolidarea comunității, pentru societatea civilă și pentru dezvoltarea economică, socială, științifică, culturală și politică globală; subliniază, prin urmare, importanța din punct de vedere economic, social și al drepturilor omului a accesului nerestricționat la internet gratuit și deschis;

9.  salută decizia autorităților vietnameze de a elimina regimul de vize pentru cetățenii din cinci țări europene și consideră că această decizie va stimula o cooperare mai intensă în sectorul turismului;

10.  salută „planul general” anunțat de prim-ministrul vietnamez pentru punerea în aplicare a recomandărilor conținute în evaluarea periodică universală (EPU) a CDO, precum și strategia de reforme judiciare care ar trebui încheiată până în 2020;

11.  salută majorarea bugetului alocat pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) acordată de UE Vietnamului la 400 de milioane de euro în perioada 2014-2020; îndeamnă Comisia să investească în creșterea vizibilității activităților și sprijinului UE pentru Vietnam, pentru a maximiza potențialul strategic al acestor resurse;

12.  încurajează UE să continue sprijinul pentru dezvoltarea capacităților Vietnamului de promovare a respectului pentru buna guvernare și statul de drept și salută importanța pe care o acordă cooperarea UE, printre altele, reformelor în administrația publică, inclusiv impozitării, care constituie un element esențial pentru asigurarea maximizării capacității de generare a venitului intern, pentru combaterea evaziunii fiscale și a corupției și pentru dezvoltarea științei și tehnologiei, transportului și planificării urbane și regionale;

13.  invită Parlamentul European și Comisia să evalueze, în strânsă colaborare, orice încălcări ale drepturilor omului, în scopul garantării unui control democratic adecvat al aplicării acordului global de parteneriat și cooperare; invită Comisia să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European;

14.  salută încheierea negocierilor privind ALS; este ferm convins că Acordul global de parteneriat și cooperare și ALS dintre UE și Vietnam trebuie să contribuie la întărirea drepturilor omului în Vietnam;;

15.  salută includerea în viitorul ALS a unui capitol privind comerțul și dezvoltarea durabilă, a unor angajamente de respectare a standardelor fundamentale de muncă și a convențiilor OIM, precum și respectarea drepturilor fundamentale ale lucrătorilor de către ambele părți, angajamente care vor sprijini conservarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale, acordând o atenție deosebită responsabilității sociale a întreprinderilor și sistemelor de comerț echitabil și etic;

16.  invită Înaltul Reprezentant/vicepreședintele Comisiei să răspundă așteptărilor generate de noul acord și să se asigure că politicile UE și ale statelor sale membre, adoptate în contextul implementării APC și a viitorului ALS cu Vietnam, contribuie la promovarea respectării drepturilor omului, a statului de drept și a bunei guvernări; solicită consolidarea capacităților pentru soluționarea unui număr mai mare de reclamații prezentate de persoanele și comunitățile afectate, în temeiul articolului 35 din Acordul global de parteneriat și cooperare; invită guvernul vietnamez să consolideze implicarea societății civile, prin participarea asociațiilor și a ONG-urilor la dezvoltarea politică, economică și socială a țării;

17.  solicită guvernului vietnamez să realizeze progrese concrete privind punerea în aplicare a recomandărilor formulate de EPU a CDO, începând cu crearea unei instituții naționale independente de apărare a drepturilor omului; îndeamnă Comisia să îi furnizeze Vietnamului sprijin pentru consolidarea capacităților necesare; salută finanțarea UE prin intermediul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului și îndeamnă la continuarea acestor inițiative în vederea sprijinirii eforturilor guvernului;

18.  invită cel de-al 12-lea Congres al Partidului Comunist Vietnamez, având în vedere alegerile din 2016, să permită o mai bună participare a cetățenilor la funcționarea democratică a statului, în special prin facilitarea creării de partide de opoziție, mișcări ale societății civile și ONG-uri;

19.  deplânge faptul că, potrivit estimărilor, peste 500 de deținuți sunt condamnați la moarte; invită guvernul vietnamez să instituie fără întârziere un moratoriu privind execuțiile și să adopte măsuri legislative corespunzătoare pentru abolirea pedepsei capitale și, deși salută deschiderile sistemului, regretă totuși detenția activiștilor pentru drepturile omului; salută, în acest sens, voința guvernului de a reduce numărul crimelor pasibile de pedeapsa cu moartea și invită guvernul să fie transparent și să anunțe dacă este probabil ca execuțiile să mai fie puse în aplicare și, în caz afirmativ, pe baza căror acuzații;

20.  reamintește importanța dialogului dintre UE și Vietnam cu privire la drepturile omului, ca instrument esențial care să se utilizeze într-un mod pragmatic și eficient pentru a sprijini și încuraja Vietnamul în punerea în aplicare a reformelor necesare;

21.  îndeamnă Vietnamul să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;

22.  ia act de faptul că industria de îmbrăcăminte și textile, care asigură locuri de muncă pentru mai mult de două milioane de persoane, este cel mai mare sector de export al Vietnamului și își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa unor mecanisme care să permită lucrătorilor să își apere drepturile; subliniază semnalul pozitiv care s-ar transmite prin ratificarea de către autoritățile vietnameze a Convenției nr. 87 a Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical și a Convenției nr. 98 privind dreptul de organizare și negociere colectivă;

23.  invită autoritățile să nu reprime exercitarea pașnică a dreptului la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere; susține, în acest context, revizuirea Codului penal, în special articolele 79, 87, 88 și 258; constată amnistia acordată recent unui număr de peste 18 000 de deținuți și regretă faptul că aceasta nu a vizat și prizonierii politici; este în continuare preocupat cu privire la cei circa 60 de deținuți de conștiință, inclusiv apărători ai drepturilor omului, jurnaliști, bloggeri, precum și activiști în domeniul drepturilor funciare, lucrători și activiști pentru protecția mediului deținuți în închisorile din Vietnam, condamnați în urma unor procese sumare pentru diverse tipuri de infracțiuni privind, în special, libertatea de exprimare și infracțiuni împotriva statului și solicită eliberarea acestora; încurajează reformele din sistemul de justiție penală, în special Codul de procedură penală, inclusiv clauzele care incriminează activități pașnice pe motive de securitate națională; solicită autorităților să instituie un sistem independent de justiție penală;

24.  solicită respectarea libertății religioase și stoparea discriminării și reprimării minorităților etnice și religioase, inclusiv a hărțuirii, a supravegherii, a intimidării, a detenției, a arestării la domiciliu, a agresiunii fizice și a interdicțiilor de călătorie împotriva creștinilor, a budiștilor, a adepților religiilor Hoa Hao și Cao Dai și, în special, a persecutării comunităților religioase, cum ar fi Biserica Budistă Unificată a Vietnamului, precum și creștinii montagnarzi și budiștii khmeri krom; solicită punerea în aplicare a unor reforme pentru a îmbunătăți situația socio-economică a minorităților etnice și religioase; solicită revizuirea legislației care reglementează înregistrarea grupurilor religioase; reamintește destinul tragic al venerabilului Thich Quang Do, dizident budist în vârstă de 87 de ani, care a fost în arest la domiciliu la mânăstire pentru mai mult de 30 de ani fără să fi fost inculpat și își reînnoiește solicitarea privind eliberarea lui;

25.  solicită o reformă urgentă a sistemului judiciar pentru a se garanta aplicarea standardelor internaționale în materie de proces echitabil, așa cum se prevede în articolul 10 din Declarația universală a drepturilor omului;

26.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Vietnamul este una dintre țările din care provin cele mai multe victime ale traficului de ființe umane și cu privire la informațiile despre numărul mare de copii, în special băieți, care nu sunt protejați prin lege împotriva abuzului sexual, devenind victime ale prostituției infantile, traficului sau maltratării; îndeamnă Vietnamul să elaboreze o legislație fermă și eficace de protecție a tuturor copiilor, indiferent de sex; invită Comisia să sprijine Vietnamul să își consolideze capacitățile în domeniul politicilor de migrație și al combaterii traficului de ființe umane și a crimei organizate, inclusiv în contextul politicilor sale în materie de forță de muncă și de migrație; este îngrijorat, de asemenea, cu privire la informațiile despre exploatarea de vietnamezi, victime ale traficului de ființe umane, inclusiv minori, în statele membre; invită Comisia să se asigure de urgență că dispozițiile fundamentale privind protecția stabilite în cadrul Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane sunt puse pe deplin în aplicare; încurajează guvernul vietnamez și Comisia să aibă în vedere crearea unui subcomitet sau a unui grup de lucru specializat în domeniul traficului de ființe umane în cadrul Acordului global de parteneriat și cooperare;

27.  subliniază provocările socio-economice cu care se confruntă Vietnamul în ceea ce privește populația sa tânără și creșterea migrației interne către orașe;

28.  salută adoptarea în 2013 a legii funciare modificate, dar rămâne profund preocupat de abuzurile împotriva drepturilor de proprietate, de evacuările forțate și de confiscarea terenurilor de către stat în vederea unor proiecte de dezvoltare, care a dus la deposedarea a sute de mii de agricultori de terenurile lor; face apel la guvern să pună capăt confiscării terenurilor și să instituie mecanisme adecvate de soluționare a plângerilor;

29.  salută angajamentele juridice importante ale autorităților vietnameze de a promova egalitatea de gen și de a combate discriminarea, însă își exprimă îngrijorarea că violența domestică, traficul de femei și copii, problema tot mai gravă a HIV/SIDA în rândul femeilor și încălcările drepturilor sexuale și reproductive rămân în continuare probleme grave; îndeamnă guvernul vietnamez să continue reformele privind registrul civil și să elimine practicile discriminatorii legate uneori de particularitățile „Hộ khẩu” (livretul de familie), care împiedică înregistrarea multor familii, îndeosebi a copiilor, și accesul acestora la educație și la servicii sociale;

30.  felicită Vietnamul pentru rolul său de lider în Asia în ceea ce privește dezvoltarea drepturilor persoanelor LGBTI, în special pentru legea adoptată recent privind căsătoria și familia, care permite ceremoniile de căsătorie între persoane de același sex;

31.  împărtășește preocupările guvernului vietnamez legate de corupție, care reprezintă una dintre principalele provocări ale Vietnamului; solicită o examinare mai atentă a situațiilor în care cetățenii care denunță corupția sunt urmăriți de autorități; îndeamnă autoritățile vietnameze să investigheze temeinic abuzurile împotriva jurnaliștilor, a bloggerilor și a persoanelor care semnalează nereguli; regretă, de asemenea, utilizarea neadecvată de către guvernul vietnamez a articolului 258 din Codul penal privind „abuzul de libertăți democratice” - în temeiul căruia se pot aplica pedepse de până la șapte ani de închisoare; constată că numai câteva cazuri au fost urmărite cu succes în justiție, în ciuda legislației împotriva corupției, și solicită guvernului să asigure o mai bună aplicare a acesteia;

32.  invită autoritățile vietnameze să depună mai multe eforturi pentru combaterea corupției, în vederea transmiterii unui semnal pozitiv către investitorii străini; ia act de faptul că infrastructura juridică deficitară și sistemul corupt determină o imprevizibilitate în domeniul financiar și reprezintă un obstacol major pentru operațiunile de investiții și comerciale;

33.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la daunele aduse mediului în Vietnam, în special poluarea, despăduririle, activitățile de extracție nesustenabile care distrug regiuni întregi și căile navigabile și care perturbă modul de viață al comunităților locale, precum și cu privire la activitățile întreprinderilor vietnameze în străinătate, care contribuie la degradarea mediului și la confiscarea terenurilor;

34.  îndeamnă guvernul vietnamez să introducă măsuri care să garanteze aplicarea efectivă a legislației privind protecția mediului și a biodiversității, îndeosebi împotriva efectelor negative ale despăduririlor și ale extragerii de materii prime, stabilind obiective clare, cu termene precise și bazate pe rezultate în fiecare dintre aceste domenii; invită Comisia să îi furnizeze Vietnamului sprijinul necesar pentru consolidarea capacităților în acest scop;

35.  subliniază necesitatea ca Comisia fluviului Mekong să realizeze consultări prealabile aprofundate și evaluări de impact cuprinzătoare în materie de mediu, pescuit, mijloace de trai și chestiuni transfrontaliere ale planurilor de dezvoltare a energiei hidroelectrice pe cursul principal al fluviului Mekong;

36.  constată că Ministerul resurselor naturale și al mediului a adoptat o strategie de adaptare la schimbările climatice; subliniază implicarea Vietnamului în dezvoltarea biomasei și a energiei solare și salută atenția deosebită acordată dezvoltării energetice sustenabile în pachetul de ajutor al UE (2014-2020);

37.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare, având în vedere consecințele războiului din Vietnam asupra sănătății și mediului, crearea unui fond de sprijin pentru victime și pentru veteranii de război și să intensifice acțiunile, prin trimiterea de misiuni specializate, pentru decontaminarea de substanțe nocive și pentru deminarea teritoriilor care continuă să facă victime, deși au trecut deja 40 de ani de la încheierea conflictului;

38.  invită guvernul să își reanalizeze decizia privind construirea și punerea în funcțiune a primei centrale nucleare a Vietnamului, amplasată la Ninh;

39.  salută faptul că Vietnamul a adoptat măsuri specifice pentru a dezvolta cunoștințele și cercetarea în domeniul științei și al tehnologiei, pentru a remedia deficiențele din învățământul superior, pentru a atrage cetățeni vietnamezi plecați în străinătate și pentru a coopera cu instituții academice europene și americane care să contribuie la acest proces;

40.  invită China și țările învecinate implicate, inclusiv Vietnamul, să își intensifice eforturile pentru a diminua tensiunile privind zonele disputate în Marea Chinei de Sud; consideră că această situație pune în pericol interesele majore ale UE în regiune, inclusiv în privința securității mondiale și a libertății navigației pe rutele maritime majore, care sunt vitale pentru comerțul UE; subliniază necesitatea abordării pașnice a disputelor, prin consolidarea încrederii, discuții bilaterale și regionale și pe baza legislației internaționale, inclusiv dreptul mării și mediere realizată de organisme internaționale imparțiale, precum UNCLOS; reamintește importanța creării unor soluții de cooperare care să includă toate părțile; îndeamnă Comisia și Înaltul Reprezentant/vicepreședintele Comisiei să monitorizeze activ situația și să sprijine o soluție pentru litigiu în conformitate cu dreptul internațional; salută declarația comună din aprilie 2015 a liderilor chinezi și vietnamezi, care s-au angajat în favoarea soluționării pașnice a litigiilor legate de insule;

41.  salută rolul ASEAN în gestionarea în mod pașnic a litigiilor, în special prin încercarea de a crea un cod de conduită regional;

42.  solicită o consolidare a cooperării parlamentare, precum și a rolului Parlamentului și al reuniunilor interparlamentare ca mijloc de monitorizare a punerii în aplicare a Acordului global de parteneriat și cooperare;

43.  consideră că Acordul global de parteneriat și cooperare cu Vietnamul reprezintă o oportunitate pentru UE de a-și consolida poziția în Asia și de a avea juca un rol mai important în regiune; subliniază faptul că acest acord reprezintă, de asemenea, o șansă pentru UE de a-și promova obiectivele privind pacea, statul de drept, democrația și drepturile omului, siguranța maritimă și partajarea resurselor;

44.  subliniază că, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, Parlamentul trebuie să fie informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii referitoare la Acordul global de parteneriat și cooperare; insistă asupra faptului că acesta ar trebui să includă informarea pe larg, în scris, a Parlamentului cu privire la obiectivele urmărite prin acțiunile și pozițiile UE, îndeosebi în ceea ce privește evoluția situației drepturilor omului, a libertății de exprimare și a statului de drept în țară; subliniază, de asemenea, rolul fundamental jucat de către punctele focale din cadrul Delegației UE în monitorizarea drepturilor omului în această țară;

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului din Vietnam.

(1) Texte adoptate la acea dată, P8_TA(2015)0467.
(2) JO L 136, 7.6.1996, p. 28.
(3) JO L 144, 10.6.1980, p. 1.
(4) JO L 117, 5.5.1999, p. 31.
(5) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 615.
(6) JO C 15 E, 21.1.2010, p. 58.
(7) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 76.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0189.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2014)0022.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0458.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.


Finalizarea uniunii economice și monetare a UE
PDF 318kWORD 73k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la finalizarea uniunii economice și monetare a Europei (2015/2936(RSP))
P8_TA(2015)0469B8-1347/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 21 octombrie 2015 de instituire a unui Consiliu bugetar european independent cu rol consultativ (C(2015)8000),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 21 octombrie 2015 de recomandare a Consiliului privind instituirea de consilii naționale de competitivitate în cadrul zonei euro (COM(2015)0601),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind o foaie de parcurs în vederea unei reprezentări externe mai coerente a zonei euro în forurile internaționale (COM(2015)0602),

–  având în vedere Propunerea Comisiei din 21 octombrie 2015 de decizie a Consiliului de stabilire a unor măsuri în vederea instituirii treptate a unei reprezentări unificate a zonei euro în cadrul Fondului Monetar Internațional (COM(2015)0603),

–  având în vedere raportul referitor la finalizarea uniunii economice și monetare a Europei („raportul celor cinci președinți”),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări(1),

–  având în vedere Regulamentele (UE) nr. 1173/2011(2), (UE) nr. 1174/2011(3), (UE) nr. 1175/2011(4), (UE) nr. 1176/2011(5) și (UE) nr. 1177/2011(6), Directiva 2011/85/UE(7) și Regulamentele (UE) nr. 472/2013(8) și (UE) nr. 473/2013(9) („pachetul de șase” și „pachetul de doi”),

–  având în vedere Directiva 2014/49/UE privind schemele de garantare a depozitelor(10),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind finalizarea uniunii economice și monetare a Europei (O-000152/2015 – B8‑1113/2015),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Raportul celor cinci președinți referitor la finalizarea uniunii economice și monetare a Europei a cuprins propuneri pentru finalizarea uniunii economice și monetare a Europei;

B.  întrucât în rezoluția sa referitoare la „evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări” a subliniat necesitatea realizării de progrese ambițioase și rapide în vederea consolidării zonei euro;

C.  întrucât Comisia, în cadrul primei etape a foii de parcurs din Raportul celor cinci președinți, a publicat la 21 octombrie 2015 un pachet care conține măsuri vizând finalizarea uniunii economice și monetare, compus din două comunicări, o recomandare de recomandare a Consiliului, o propunere de decizie a Consiliului și o decizie a Comisiei,

Observații generale

1.  ia act de propunerile Comisiei de consolidare a UEM și, cu toate că recunoaște că s-au făcut unii pași în direcția bună, constată că vor fi necesare eforturi suplimentare pentru a elimina deficiențele actuale ale cadrului instituțional pentru zona euro;

2.  astfel cum a afirmat în rezoluția sa referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări, insistă asupra punerii în aplicare a dispozițiilor din pachetul de șase și din pachetul de două măsuri, subliniind totodată că tratatele și instrumentele existente ar permite luarea unora dintre măsurile suplimentare necesare în vederea finalizării UEM;

3.  regretă faptul că pachetul publicat de Comisie nu lasă o marjă suficientă pentru controlul parlamentar și dezbateri la nivel european, elemente necesare pentru asigurarea responsabilității democratice în cazul deciziilor luate în contextul UEM și, implicit, pentru asigurarea faptului că guvernanța zonei euro reflectă voința cetățenilor;

4.  solicită Comisiei, astfel cum se prevede în Raportul celor cinci președinți, să consulte Parlamentul în timp util în contextul pregătirilor Cărții albe privind trecerea de la etapa 1 la etapa 2 a reformelor privind UEM;

Semestrul european

5.  îndeamnă Comisia să lanseze negocieri privind un acord interinstituțional (AII) pentru guvernanța economică europeană, care să includă și semestrul european și controlul implementării programului de ajustare macroeconomică, cu participarea Parlamentului, Consiliului și Eurogrupului, astfel cum se prevede în Raportul celor cinci președinți; insistă asupra faptului că acest AII ar trebui să asigure, în cadrul stabilit de tratate, că structura semestrului european permite un control parlamentar semnificativ și regulat al procesului, în special în ceea ce privește recomandările privind zona euro;

Consiliul bugetar european și consiliile naționale de competitivitate

6.  regretă faptul că Comisia a ales să nu recurgă la procedura legislativă ordinară în cazul deciziilor privind consiliile naționale de competitivitate și invită Comisia să prezinte o propunere legislativă în acest sens;

7.  subliniază că Consiliul bugetar european, în calitate de consiliu consultativ al Comisiei, ar trebui să răspundă în fața Parlamentului și că, în acest context, evaluările sale ar trebui să fie publice și transparente;

Reprezentarea externă a zonei euro

8.  solicită Comisiei să se asigure că reprezentarea zonei euro pe plan internațional este supusă controlului democratic din partea Parlamentului;

o
o   o

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0238.
(2) JO L 306, 23.11.2011, p. 1.
(3) JO L 306, 23.11.2011, p. 8.
(4) JO L 306, 23.11.2011, p. 12.
(5) JO L 306, 23.11.2011, p. 25.
(6) JO L 306, 23.11.2011, p. 33.
(7) JO L 306, 23.11.2011, p. 41.
(8) JO L 140, 27.5.2013, p. 1.
(9) JO L 140, 27.5.2013, p. 11.
(10) JO L 173, 12.6.2014, p. 149.


Raportul anual pe 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica UE în această privință
PDF 573kWORD 294k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2015/2229(INI))
P8_TA(2015)0470A8-0344/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) și alte tratate și instrumente ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) în domeniul drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptate la New York la 16 decembrie 1966,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Rezoluția Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(1),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012(2),

–  având în vedere orientările UE cu privire la drepturile omului,

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014(3),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății de religie sau convingeri(4),

–  având în vedere Orientările adresate delegațiilor interparlamentare ale PE privind promovarea drepturilor omului și a democrației în cadrul vizitelor lor în afara Uniunii Europene(5),

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2014, adoptat de Consiliu la 22 iunie 2015(6),

–  având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015(7),

–  având în vedere Planul de acțiune privind egalitatea de gen și afirmarea femeilor: Transformarea vieților fetelor și femeilor prin relațiile externe ale UE 2016-2020 (GAPII), adoptat de Consiliu la 26 octombrie 2015(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”(9),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 decembrie 2014 privind promovarea și protejarea drepturilor copiilor(10),

–  având în vedere Decizia (PESC) 2015/260 a Consiliului din 17 februarie 2015 de prelungire a mandatului Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului(11),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 referitoare la egalitatea de gen în dezvoltare(12),

–  având în vedere Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea(13),

–  având în vedere rezoluțiile adoptate în cadrul procedurii de urgență privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC)(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE în 2015 pentru UNHRC(21),

–  având în vedere Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului privind cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(24),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(25),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe(26),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind migrația și refugiații în Europa(27),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și afirmarea femeilor în dezvoltare(28),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa capitală(29),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 octombrie 2014, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări pentru perioada 2014-2015”(30),

–  având în vedere Comunicare comună din 8 martie 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”(31),

–  având în vedere Comunicarea comună din 25 mai 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Regiunilor intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”(32),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 aprilie 2014 privind o abordare bazată pe drepturi, cuprinzând toate drepturile omului în cooperarea pentru dezvoltare UE (SWD(2014)0152),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 26 iunie 2014, care solicită crearea unui grup de lucru interguvernamental fără limită de membri, în scopul elaborării unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului(33),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la noua abordare a UE în materie de drepturile omului și democrație – evaluarea activităților Fondului european pentru democrație (FED) de la înființarea sa(34),

–  având în vedere Raportul anual din 2014 al UNFPA-UNICEF referitor la programul comun privind mutilarea genitală a femeilor(35),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0344/2015),

A.  întrucât, în temeiul articolul 21 din TUE, Uniunea Europeană s-a angajat să dezvolte o politică externă și de securitate comună (PESC) orientată de principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiul egalității și solidarității, precum și respectarea Cartei ONU, a Cartei drepturilor fundamentale a UE și a legislației internaționale;

B.  întrucât, în conformitate articolul 6 din Tratatul UE, Uniunea Europeană aderă la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

C.  întrucât respectarea și promovarea indivizibilității și a universalității drepturilor omului și apărarea lor trebuie să fie pietrele de temelie ale acțiunii externe a UE;

D.  întrucât o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE, dar și între politicile externe ale UE, reprezintă o condiție indispensabilă pentru succesul și eficiența politicii UE în domeniul drepturilor omului; întrucât o mai bună coerență ar trebui să permită UE să reacționeze mai rapid în etapele timpurii ale încălcărilor drepturilor omului;

E.  întrucât angajamentul UE în favoarea unui multilateralism eficient, cu ONU ca pilon central, este parte integrantă a politicii externe a Uniunii și se întemeiază pe convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru soluționarea crizelor, provocărilor și amenințărilor globale;

F.  întrucât respectarea drepturilor omului este subminată și amenințată în întreaga lume; întrucât caracterul universal al drepturilor omului este grav afectat de o serie de regimuri autoritare, în special în forumurile multilaterale;

G.  întrucât peste jumătate din populația lumii trăiește încă sub regimuri nedemocratice și represive, iar libertatea la nivel mondial a înregistrat un declin continuu în ultimii ani; întrucât încălcarea drepturilor omului implică costuri pentru societate și pentru cetățeni;

H.  întrucât există numeroase încercări la nivel mondial de a reduce spațiul societății civile, inclusiv în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului;

I.  întrucât, în plus față de organizarea de alegeri libere, caracteristicile regimurilor democratice includ o guvernanță transparentă, respectarea statului de drept, libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului, existența unui sistem judiciar independent și respectarea dreptului internațional și a acordurilor internaționale și orientări privind respectarea drepturilor omului;

J.  întrucât Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) a declarat, când s-a propus noul Plan de acțiune comun privind drepturile omului și democrația, că drepturile omului vor fi una dintre prioritățile majore ale mandatului său, un reper în toate relațiile cu instituțiile UE, dar și cu țările terțe, cu organizațiile internaționale și cu societatea civilă; întrucât în 2017 va fi realizată o evaluare la jumătatea perioadei a Planului de acțiune privind drepturile omului și democrația, care va coincide cu evaluarea la jumătatea perioadei a instrumentelor de finanțare externă, ceea ce ar trebui să contribuie la o mai bună coerență a acțiunii externe a UE;

K.  întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Comisia, Consiliul și statele membre sunt responsabile pentru implementarea noului plan de acțiune; întrucât misiunile UE și reprezentanțele UE din țări terțe pot juca un rol complementar semnificativ în succesul planului de acțiune;

L.  întrucât trebuie asigurate resursele adecvate, iar resursele respective trebuie să fie repartizate cât mai eficient, pentru a consolida promovarea drepturilor omului și a democrației în țările terțe;

M.  întrucât UE ar trebui să facă mai mult pentru a măsura impactul în domeniul drepturilor omului al propriilor politici, să maximizeze impacturile pozitive, să le prevină și să le reducă pe cele negative și să consolideze accesul la căi de atac pentru populațiile afectate;

N.  întrucât asocierea cu liderii și autoritățile din țările terțe, în toate forurile bilaterale și multilaterale, constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru rezolvarea problemelor vizând drepturile omului în țările terțe; întrucât organizațiile societății civile din țările terțe reprezintă interlocutorii-cheie în conturarea și implementarea politicii UE privind drepturile omului;

O.  întrucât UE consideră că cooperarea strânsă cu societatea civilă și cu apărătorii drepturilor omului din țările terțe este una dintre principalele sale priorități în combaterea încălcărilor drepturilor omului,

P.  întrucât cooperarea internațională ar trebui să joace un rol mai mare în consolidarea respectării drepturilor fundamentale și a unui control parlamentar eficace al serviciilor de informații prin utilizarea tehnologiei de supraveghere digitale;

Q.  întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre au fost aliați fideli ai Curții Penale Internaționale (CPI) încă de la începuturile ei, oferindu-i sprijin financiar, politic, diplomatic și logistic, promovând în același timp universalitatea Statutului de la Roma și protejându-i integritatea pentru a consolida independența Curții;

R.  întrucât politica de sprijinire a drepturilor omului și a democrației ar trebui să fie integrată în toate politicile UE care au o dimensiune externă, precum politicile privind dezvoltarea, migrația, securitatea, combaterea terorismului, extinderea și comerțul, pentru promovarea în continuare a respectării drepturilor omului;

S.  întrucât articolul 207 din TFUE prevede că politica comercială a Uniunii se întemeiază pe principiile și obiectivele acțiunii externe a Uniunii;

T.  întrucât diversele forme de migrație reprezintă o importantă provocare de politică externă a UE, ce necesită soluții imediate, eficiente și sustenabile care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor aflate la restriște, precum refugiații, în conformitate cu valorile europene și standardele și acordurile internaționale privind drepturile omului;

U.  întrucât economia mondială se confruntă de câtăva vreme cu o perioadă de criză gravă, care ar putea avea un impact negativ asupra drepturilor economice și sociale, asupra condițiilor de trai ale populației (creșterea ratei șomajului, a sărăciei, a inegalităților și a locurilor de muncă precare, scăderea calității serviciilor și restricționarea accesului la servicii), precum și asupra bunăstării sale;

V.  întrucât, pe baza valorilor universale și indivizibile, libertatea de gândire, de conștiință, libertatea religioasă și a convingerilor ar trebui să devină una din prioritățile UE și trebuie susținute în mod necondiționat; întrucât aceste drepturi continuă să fie amenințate la scară largă, iar numărul încălcărilor a crescut considerabil;

W.  întrucât abolirea universală a pedepsei cu moartea rămâne unul dintre obiectivele prioritare ale UE din cadrul politicii sale externe privind drepturile omului; întrucât, în iunie 2016, va avea loc cel de al 6-lea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea la Oslo, Norvegia;

X.  întrucât copiii, femeile, persoanele aparținând unor minorități se confruntă cu amenințări specifice, acte de violență și violență sexuală din ce în ce mai accentuate, mai ales în zonele de război;

Y.  întrucât în 2014 Premiul Saharov a fost acordat doctorului Denis Mukwege pentru efortul său constant în calitate de doctor și apărător al drepturilor omului, în numele victimelor violenței sexuale și ale mutilării genitale; întrucât mutilarea genitală feminină reprezintă o încălcare fundamentală a drepturilor femeilor și copiilor și întrucât este absolut necesar să se atribuie eforturilor de combatere a mutilării genitale și a violenței sexuale un rol central în politica externă a UE și în politica sa în domeniul drepturilor omului;

Z.  întrucât, în 2014, în jur de 230 de milioane de copii care locuiesc în prezent în zone afectate de conflicte armate erau expuși la violențe extreme, traume, recrutați cu forța și vizați în mod deliberat de grupuri violente;

AA.  întrucât articolul 25 din DUDO recunoaște dreptul oricărei persoane la un nivel de trai care să îi asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, în cadrul căruia mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite, care includ îngrijirea medicală; întrucât în rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului 26/28(36) se solicită ca următoarea reuniune a Forumului social al acestui consiliu să se axeze pe accesul la medicamente, în contextul dreptului oricărei persoane de a se bucura de nivelul cel mai înalt posibil de sănătate fizică și mentală; întrucât, potrivit Constituției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cel mai înalt standard posibil de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei ființe umane, indiferent de rasă, religie, convingeri politice, statut economic sau social;

AB.  întrucât schimbările climatice afectează accesul la apă, la resurse naturale, la alimente;

AC.  întrucât distrugerea deliberată și sistematică a unor situri arheologice valoroase care fac parte din patrimoniul mondial de către organizații teroriste și grupări beligerante are ca scop destabilizarea populațiilor și privarea lor de identitatea lor culturală și ar trebui considerată nu doar o crimă de război, ci și o crimă împotriva umanității;

Considerații generale

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că drepturile omului și valorile democratice sunt amenințate din ce în ce mai mult la nivel mondial (cu preponderență în regimurile autoritare), referindu-se în special la libertatea de exprimare, de gândire, de conștiință și de religie, de întrunire și de asociere; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că spațiul public pentru societatea civilă se micșorează și că un număr tot mai mare de apărători ai drepturilor omului sunt atacați la nivel mondial;

2.  invită UE și statele sale membre să își intensifice eforturile pentru a plasa drepturile omului și valorile democratice efectiv în centrul relațiilor lor cu restul lumii, după cum s-au angajat să procedeze în TUE; constată că UE ar trebui să recurgă la măsuri adecvate atunci când se confruntă cu încălcări serioase ale drepturilor omului în țări terțe, mai ales în cele conduse de regimuri autoritare, măsuri în domeniul comerțului, al energiei și al securității;

3.  reiterează că este extrem de important să se asigure o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE cu privire la respectarea drepturilor omului și a valorilor democratice; subliniază, în acest context, că, deși prezentul raport abordează politicile externe ale UE în vederea consolidării drepturilor omului, Parlamentul European adoptă și un raport anual privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, elaborat de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne; subliniază totodată importanța unei coerențe accentuate și a evitării dublelor standarde în politicile externe ale UE și celelalte instrumente de care aceasta dispune;

4.  solicită UE și statelor sale membre să abordeze în mod eficace provocările interne în ceea ce privește drepturile omului, precum situația romilor, tratamentul aplicat refugiaților și migranților, discriminarea persoanelor LGBTI, rasismul, violența împotriva femeilor, condițiile de detenție și libertatea presei în statele membre, pentru a-și menține credibilitatea și consecvența în cadrul politicii sale externe privind drepturile omului;

5.  insistă asupra importanței de a garanta coerența politicii UE în situații de ocupare sau anexare de teritoriu; reamintește că dreptul internațional umanitar ar trebui să ghideze politica UE spre toate aceste situații;

6.  își manifestă dezacordul ferm cu privire la anexarea, ocuparea și colonizarea teritoriilor și insistă asupra dreptului inalienabil al popoarelor la autodeterminare;

7.  consideră că, pentru a-și respecta angajamentul vizând promovarea drepturilor omului și a democrației la nivel mondial, UE și statele sale membre trebuie să se exprime cu o singură voce coerentă și să se asigure că mesajul lor este auzit;

8.  subliniază, totodată, importanța unei cooperări consolidate între Comisie, Consiliu, Parlament, SEAE și delegațiile UE pentru a îmbunătăți coerența generală a politicii UE privind drepturile omului și democrația, precum și poziția sa centrală în toate politicile UE care au o dimensiune externă, în special în domenii privind dezvoltarea, securitatea, ocuparea forței de muncă, migrația, comerțul și tehnologia;

9.  invită UE să îmbunătățească și să sistematizeze amploarea impactului în domeniul drepturilor omului al propriilor politici, să se asigure că aceste analize servesc, prin urmare, la remodelarea politicilor sale; solicită UE să dezvolte mecanisme mai eficiente care să maximizeze impactul pozitiv al politicilor sale în domeniul drepturilor omului, să le prevină și să le reducă pe cele negative și să consolideze accesul la căi de atac pentru populațiile afectate;

10.  atrage atenția asupra angajamentului său pe termen lung de promovare a valorilor democratice și susținere a drepturilor omului, reflectat, printre altele, în decernarea anuală a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, în lucrările Subcomisiei pentru drepturile omului, precum și în cadrul dezbaterilor lunare în plen și în rezoluțiile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

11.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la distrugerea și jefuirea deliberate și sistematice ale unor situri arheologice valoroase care fac parte din patrimoniul mondial de către organizații teroriste și grupări beligerante, cu scopul de a destabiliza populațiile și de a le submina identitatea lor culturală, ceea ce le asigură finanțarea activităților lor violente prin intermediul comerțului ilegal cu opere de artă furate; solicită prin urmare Comisiei ca, în cooperare cu ONU și UNESCO, să combată comerțul ilegal cu tezaure de artă din zonele de război și să conceapă inițiative de protejare a patrimoniului cultural din zonele de război; solicită Comisiei să clasifice distrugerea deliberată a patrimoniului uman colectiv drept crimă împotriva umanității și să adopte măsurile care se impun;

Instrumente de politică ale UE pentru promovarea drepturilor omului și a democrației la nivel mondial

Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume

12.  salută adoptarea Raportului anual pe 2014 al UE privind drepturile omului și democrația în lume; consideră că raportul anual este un instrument indispensabil pentru supravegherea, comunicarea și dezbaterile privind politica UE privind drepturile omului, democrația și statul de drept în lume; solicită SEAE și Comisiei să asigure măsuri subsecvente cuprinzătoare la problemele identificate în raportul anual, inclusiv propuneri specifice de soluționare a acestor probleme, precum și o mai mare coerență a diferitelor rapoarte privind politica UE privind drepturile omului și democrația;

13.  reiterează invitația adresată VP/ÎR de a discuta cu deputații din Parlamentul European în două sesiuni plenare pe an, una la momentul prezentării raportului anual al UE și, a doua, pentru a răspunde la raportul Parlamentului; subliniază că răspunsurile în scris primite din partea Comisiei și a SEAE la rezoluția Parlamentului referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația joacă un rol important în relațiile interinstituționale, întrucât permit o monitorizare sistematică și aprofundată a tuturor aspectelor semnalate de Parlament;

14.  felicită SEAE și Comisia pentru informarea exhaustivă cu privire la activitățile întreprinse de UE privind drepturile omului și democrația în 2014; consideră, însă, că actualul format al raportului anual privind drepturile omului și democrația ar putea fi îmbunătățit, oferind un format mai ușor de citit și o mai bună imagine de ansamblu a impactului concret al acțiunilor UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în țările terțe, precum și a progresului realizat; solicită, de asemenea, raportarea cu privire la măsurile luate ca urmare a rezoluțiilor Parlamentului privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

15.  recomandă în această privință ca SEAE să adopte o abordare mai analitică în redactarea raportului anual, continuând, în același timp, să informeze cu privire la implementarea cadrului strategic al UE și a planului de acțiune; consideră că raportul anual ar trebui nu numai să sublinieze rezultatele obținute de UE și cele mai bune practici din domeniu, ci și să precizeze provocările și limitările cu care se confruntă UE în eforturile sale de promovare a drepturilor omului și a democrației în țările terțe, precum și învățămintele ce pot fi trase pentru acțiuni concrete în anii următori;

16.  își menține opinia că rapoartele de țară prezentate în raportul anual ar trebui să fie mai puțin descriptive și mai puțin statice, dar în schimb, să reflecte mai bine implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului și să ofere o imagine de ansamblu a impactului acțiunilor UE la fața locului;

Cadrul strategic al UE și (noul) Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația

17.  reiterează opinia potrivit căreia adoptarea cadrului strategic al UE și a primului Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația în 2012 a reprezentat un punct de cotitură pentru UE în ceea ce privește integrarea drepturilor omului și a democrației, fără excepție, în relațiile sale cu restul lumii;

18.  salută adoptarea de către Consiliu, la iulie 2015, a unui nou Plan de acțiune pentru drepturile omului și democrație pentru 2015-2019; felicită SEAE pentru consultarea Comisiei, Parlamentului, a statelor membre, a societății civile și a organizațiilor regionale și internaționale pe parcursul evaluării primului plan de acțiune și al elaborării celui nou;

19.  salută angajamentul reînnoit al UE de a promova și de a proteja drepturile omului și de a sprijini democrația în întreaga lume; constată că planul de acțiune urmărește să permită UE să adopte o abordare mai focalizată, mai sistematică și mai coordonată în domeniul drepturilor omului și al democrației, precum și să consolideze impactul politicilor și instrumentelor sale la fața locului; sprijină, în acest sens, acordarea de prioritate pentru cinci domenii strategice de acțiune;

20.  invită VP/ÎR, SEAE, Consiliul, Comisia și statele membre să asigure o implementare eficientă și coerentă a noului plan de acțiune; atrage în mod deosebit atenția asupra importanței care trebuie acordată măririi eficacității și maximizării impactului local al instrumentelor folosite de UE pentru a promova respectarea drepturilor omului și a democrației în lume; subliniază nevoia de a asigura un răspuns rapid și adecvat la încălcările drepturilor omului; reiterează importanța intensificării eforturilor de integrare a drepturilor omului și a democrației în toate acțiunile externe ale UE, inclusiv la cel mai înalt nivel politic;

21.  subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele ambițioase fixate în noul plan de acțiune, UE trebuie să aloce suficiente resurse și cunoștințe specializate, atât în ceea ce privește resursele umane din delegații și de la sediul central, cât și în ceea ce privește fondurile disponibile pentru proiecte;

22.  reiterează opinia că, pentru a-și promova coerent și consecvent agenda în materie de drepturi ale omului și democrație, sunt necesare un consens solid și o mai bună coordonare între statele membre și instituțiile europene; reamintește că planul de acțiune privește atât UE, cât și statele membre; subliniază ferm, prin urmare, că statele membre ar trebui, fără excepție, să se implice mai mult în implementarea planului de acțiune și a cadrului strategic al UE și să le utilizeze ca pe un model propriu pentru promovarea drepturilor omului și a democrației atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral; ia act cu satisfacție de prevăzuta evaluare intermediară a noului plan de acțiune și subliniază importanța unor consultări complete care să reflecte în mod coerent rezultatele atinse în domeniul drepturilor omului;

23.  îndeamnă, în acest sens, Consiliul Afaceri Externe să abordeze în mod regulat subiectele privind drepturile omului și democrația; reiterează invitația făcută Consiliului Afaceri Externe al UE de a organiza o dezbatere publică anuală privind acțiunea UE în domeniul drepturilor omului și al democrației;

24.  felicită SEAE și Comisia pentru informarea cu privire la implementarea primului plan de acțiune și se așteaptă ca această informare să continue în cadrul noului plan de acțiune; reamintește, totodată, hotărârea sa de a fi asociat direct și consultat cu privire la implementarea noului plan de acțiune;

25.  invită VP/ÎR ca, în coordonare cu toți ceilalți comisari, să elaboreze un program care să integreze drepturile omului în diferite activități ale UE, în special în următoarele domenii: dezvoltare, migrație, mediu înconjurător, ocuparea forței de muncă, protecția datelor pe internet, comerț, investiții, tehnologie și afaceri;

Privire generală asupra altor instrumente de politică ale UE

Mandatul Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului

26.  reamintește importanța mandatului Reprezentantului Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului în mărirea eficacității și a vizibilității Uniunii Europene în protecția și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice în întreaga lume; salută deținătorul mandatului actual pentru realizările sale importante și pentru implicarea în schimburi de opinie regulate cu Parlamentul European și cu societatea civilă;

27.  salută extinderea mandatului RSUE până în februarie 2017 și își reiterează solicitarea ca acest mandat să fie transformat într-unul permanent; solicită prin urmare revizuirea mandatului pentru a acorda RSUE putere de inițiativă, personal adecvat și resurse financiare, competența de a face declarații publice, de a raporta cu privire la rezultatele vizitelor în țări terțe și de a comunica poziția UE cu privire la probleme ce implică drepturile omului, consolidând rolul RSUE prin îmbunătățirea vizibilității și eficacității acțiunilor sale;

28.  reiterează invitația adresată Consiliului de a stipula în mandatul reprezentanților geografici speciali ai UE cerința de a colabora strâns cu RSUE pentru drepturile omului;

Strategiile de țară privind drepturile omului și rolul delegațiilor UE

29.  remarcă faptul că 132 de strategii de țară privind drepturile omului au fost aprobate de Comitetul politic și de securitate, în urma eforturilor concertate depuse de delegațiile UE, instituțiile UE și statele membre; își reiterează sprijinul pentru obiectivul strategiilor de țară privind drepturile omului - adaptarea acțiunilor UE din fiecare țară la situația și necesitățile sale specifice; subliniază nevoia unei evaluări continue a strategiilor de țară privind drepturile omului, efectuând ajustări acolo unde este necesar, și solicită îmbunătățirea în continuare a cooperării, comunicării și schimburilor de informații dintre delegațiile UE, ambasadele statelor membre și instituțiile UE în ceea ce privește elaborarea și implementarea acestor strategii;

30.  reiterează cererea ca deputații în Parlamentul European să aibă acces la conținutul strategiilor într-un format adecvat, astfel încât aceștia să își poată îndeplini datoriile în mod eficient și transparent; recomandă SEAE și Comisiei să comunice obiectivul fiecărei strategii pentru a îmbunătăți transparența acestora; insistă ca SEAE să includă în fiecare strategie indicatori clari și măsurabili pentru măsurarea progreselor;

31.  subliniază cu fermitate importanța luării în considerare a strategiilor de țară privind drepturile omului la toate nivelurile procesului de formulare a politicilor pentru fiecare țară terță, inclusiv în timpul pregătirii dialogurilor politice la nivel înalt, a dialogurilor privind drepturile omului, a documentelor de strategie de țară și a programelor de acțiune anuale;

32.  salută crearea de centre de coordonare pentru drepturile omului și/sau pentru chestiuni legate de gen în toate delegațiile și în misiunile din cadrul Politicii de securitate și apărare comună (PSAC); constată, cu toate acestea, că informațiile disponibile publicului online sunt de multe ori perimate și solicită, prin urmare, o revizuire rapidă a acestora;

33.  reamintește recomandarea sa adresată VP/ÎR și SEAE de a elabora orientări operaționale clare privind rolul centrelor de coordonare în cadrul delegațiilor, pentru a capacita personalul acestora să acționeze ca niște veritabili consilieri pentru drepturile omului și pentru a le permite să își desfășoare activitatea în mod coerent și integrativ, optimizând astfel activitatea delegațiilor; consideră că activitatea centrelor pentru drepturile omului ar trebui să fie, de asemenea, sprijinită de serviciile diplomatice ale statelor membre; este de părere că activitatea desfășurată de centrele de coordonare în domeniul drepturilor omului ar trebui să fie total independentă și liberă de intervenții și hărțuiri politice din partea autorităților naționale din țări terțe, în special în ceea ce privește contactele lor cu activiștii din domeniul drepturilor omului și cu societatea civilă;

Dialogurile și consultările în domeniul drepturilor omului

34.  recunoaște că dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe pot fi instrumente eficiente pentru cooperarea și relațiile bilaterale în ceea ce privește promovarea și apărarea drepturilor omului, cu condiția ca ele să nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de a garanta angajamente și realizări specifice din partea omologului; salută și încurajează, prin urmare, instituirea de dialoguri privind drepturile omului cu un număr din ce în ce mai mare de țări, cum ar fi Myanmar; ia act cu satisfacție, în acest context, de cea de-a șasea rundă a dialogului UE-Moldova în domeniul drepturilor omului;

35.  îndeamnă VP/ÎR și SEAE să își desfășoare dialogurile privind drepturile omului și seminarele societății civile în acest domeniu cu un accent clar, orientat spre rezultate, reflectând strategiile de țară privind drepturile omului; îndeamnă SEAE să includă sistematic un dialog pregătitor cu organizațiile societății civile, care să fie integrat automat în dialogul propriu-zis; insistă, de asemenea, ca VP/ÎR, RSUE pentru drepturile omului și SEAE să abordeze în mod sistematic cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de risc sau în închisoare și ale prizonierilor politici și de alte încălcări ale drepturilor omului și în mod responsabil și transparent, în dialogurile pe tema drepturilor omului; consideră că este esențial ca demersul SEAE să garanteze în mod sistematic respectarea tuturor angajamentelor asumate în fiecare dialog pe drepturile omului;

36.  reiterează solicitarea adresată SEAE de a elabora un mecanism global de monitorizare și analizare a modului de funcționare a dialogurilor pe teme de drepturile omului, în cooperare cu societatea civilă și cu organizațiile din domeniul drepturilor omului, cu scopul de a îmbunătăți impactul acestora; consideră că, în cazul în care aceste dialoguri eșuează în mod repetat, ar trebui trase concluzii politice și utilizate instrumente alternative pentru sprijinirea promovării drepturilor omului în țara respectivă; observă, în acest sens, că dialogul privind drepturile omului cu Rusia a fost suspendat în 2014 și ia act inclusiv de lipsa de rezultate în urma dialogurilor similare cu China și Belarus; îndeamnă, prin urmare, SEAE să își regândească total strategia privind drepturile omului în relația cu Rusia și China;

37.  invită UE și delegațiile sale să își intensifice dialogul politic cu guvernele care încalcă drepturile omului, democrația și statul de drept, dialog în care să implice și societatea civilă, și insistă asupra faptului că dialogul politic privind drepturile omului purtat de UE cu țările terțe trebuie să prevadă o definiție mai integratoare și mai cuprinzătoare a nediscriminării în ceea ce privește, printre altele, persoanele LGTBI, religia sau convingerile, sexul, originea rasială sau etnică, vârsta, handicapurile și orientarea sexuală; subliniază faptul că, în special în țările cu rezultate slabe atât în dezvoltare, cât și în privința respectării drepturilor omului, ajutorul pentru dezvoltare ar trebui menținut și chiar consolidat, dar ar trebui să fie dirijat, de preferință, prin intermediul organizațiilor societății civile și al partenerilor locali neguvernamentali și să fie monitorizat în mod sistematic, în paralel cu angajamente ale guvernelor în direcția îmbunătățirii situației pe teren a drepturilor omului;

38.  recunoaște importanța luării de măsuri suplimentare împotriva anumitor persoane (sancțiuni orientate precum înghețarea activelor sau interdicții de călătorie), pentru a contracara astfel regimurile autoritare în cazul în care dialogurile eșuează în mod repetat;

Orientările UE cu privire la drepturile omului

39.  salută, în acest context, adoptarea de către Consiliu în mai 2014 a Orientărilor UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline; reamintește, cu toate acestea, cererea sa către SEAE de a clarifica procesul de selecție a temelor conținute de orientările UE și, de asemenea, de a consulta Parlamentul și societatea civilă cu privire la această chestiune înainte de selectarea temelor;

40.  reiterează invitația adresată ÎR/VP și SEAE de a aplica în mod eficace și coerent Orientările UE privind dreptul internațional umanitar (DIU)(37), inclusiv în ceea ce privește conflictele și crizele umanitare din țări ca Siria, Irak, Libia și Ucraina; recomandă, în acest context, ca SEAE să sprijine organizațiile din societatea civilă care promovează respectarea dreptului internațional umanitar de către actorii statali și nestatali; îndeamnă UE, totodată, să utilizeze toate instrumentele aflate la dispoziția sa pentru a îmbunătăți respectarea de către actorii statali și nestatali a dreptului internațional umanitar; invită UE și statele membre să contribuie la inițiativa în desfășurare dintre Elveția și Comitetul Internațional al Crucii Roșii de a consolida conformitatea cu dreptul internațional umanitar;

41.  subliniază ferm importanța evaluării sistematice a aplicării Orientărilor UE privind drepturile omului, inclusiv aplicarea Orientărilor UE pentru promovarea și protejarea drepturilor copiilor, utilizând valori de referință bine definite; consideră că, pentru a asigura o bună aplicare a orientărilor, trebuie luate măsuri suplimentare menite să facă cunoscut conținutul acestora în rândul personalului SEAE și al delegațiilor UE și al reprezentanțelor statelor membre în străinătate; își reiterează solicitarea sa ca societatea civilă și organizațiile pentru drepturile omului să fie mai activ implicate în selectarea, dezvoltarea, evaluarea și revizuirea orientărilor;

Drepturile omului și democrația prin politicile și instrumentele externe ale UE

42.  reamintește că UE s-a angajat să plaseze drepturile omului și democrația în centrul relațiilor sale cu țările terțe; subliniază, prin urmare, că promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice trebuie sprijinită prin toate instrumentele financiare adecvate ale politicilor UE care au o dimensiune externă, precum politica de extindere și politica de vecinătate, politica de securitate și apărare comună, precum și politicile vizând dezvoltarea, comerțul, migrația, justiția și afacerile interne; subliniază, în acest context, eforturile recente ale UE de a include încălcările drepturilor omului în matricea de alertă timpurie asociată măsurilor de prevenire a crizelor;

43.  subliniază faptul că, potrivit tratatului, UE are obligația de a se asigura că toate politicile și activitățile sale externe sunt concepute și implementate într-o manieră care consolidează și sprijină drepturile omului și statul de drept;

44.  consideră că instrumentele financiare externe ale UE reprezintă un mijloc important pentru promovarea și apărarea valorilor democrației și a drepturilor omului în străinătate; reiterează apelul său pentru îmbunătățirea coerenței diferitor instrumente tematice și geografice;

45.  ia act de eforturile Comisiei de a-și îndeplini angajamentul, inclusiv dispozițiile privind drepturile omului în evaluările sale de impact pentru propunerile legislative și nelegislative, implementarea măsurilor și a acordurilor comerciale; îndeamnă Comisia să îmbunătățească calitatea și caracterul exhaustiv al evaluărilor de impact, precum și măsurile subsecvente șa acestea, și să asigure integrarea sistematică a aspectelor legate de drepturile omului; subliniază rolul pe care societatea civilă l-ar putea juca în cadrul acestui proces;

Extinderea și politica de vecinătate

46.  reamintește că politica de extindere a UE este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru consolidarea respectării drepturilor omului și a principiilor democratice; ia act de faptul că procesul de extindere va fi continuat în pofida faptului că nicio nouă aderare nu va fi posibilă înainte de 2019 din cauza stadiului în care se află negocierile și a situației din țările în cauză și salută aplicarea acestei noi abordări pe parcursul negocierilor de aderare pentru capitolele referitoare la sistemul judiciar, drepturile fundamentale și justiția, libertatea și securitatea, care să țină seama în mod corespunzător de timpul necesar pentru implementarea adecvată a acestor reforme;

47.  își exprimă îngrijorarea cu privire la deteriorarea libertății de exprimare și a mass-mediei în anumite țări implicate în procesul de aderare și într-o serie de țări vizate de politica de vecinătate; subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți independența și transparența dreptului de proprietate a mass-mediei în țările respective și de a aborda problema presiunilor politice și economice asupra jurnaliștilor, care duc adesea la cenzură și autocenzură; solicită Comisiei să continue să monitorizeze și să acorde prioritate respectării libertății de exprimare și a mass-mediei în procesul negocierii condițiilor de aderare;

48.  regretă că implementarea corespunzătoare a cadrului legislativ pentru protecția minorităților este în continuare o provocare, după cum se afirmă în Strategia de extindere a Comisiei pentru 2014-2015(38); invită țările candidate să își intensifice eforturile pentru a crea o cultură de acceptare a minorităților, prin îmbunătățirea implicării lor în procesele decizionale și în sistemul educațional, acordând o atenție specială copiilor romi; îndeamnă UE să urmărească îndeaproape punerea în aplicare a dispozițiilor care protejează drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor ce aparțin minorităților și combaterea tuturor formelor de discriminare, a violențelor motivate de orientarea sexuală, pe parcursul procesului de extindere;

49.  ia act cu îngrijorare de deteriorarea culturilor politice democratice din unele țări candidate și potențial candidate și în anumite țări din cadrul politicii europene de vecinătate; reamintește că buna guvernanță, respectarea statului de drept, a libertății de opinie și a drepturilor omului, dialogul politic, obținerea unui compromis și includerea tuturor părților interesate în procesul decizional stau la temelia regimurilor democratice; constată cu egală îngrijorare slabele progrese înregistrate de țările aflate în procesul de negociere a aderării în privința îmbunătățirii independenței sistemului judiciar și în combaterea corupției; se alătură Comisiei pentru a îndemna țările aflate în procesul de negociere a aderării să constituie un bilanț credibil al rezultatelor obținute în ceea ce privește anchetele, urmărirea în justiție și condamnările definitive pronunțate;

50.  reamintește, în contextul reexaminării în curs a politicii europene de vecinătate, că TUE prevede că Uniunea dezvoltă cu țările învecinate relații privilegiate întemeiate pe valorile Uniunii, printre care se numără respectarea drepturilor omului și a democrației(39); reamintește, de asemenea, că după Primăvara arabă din 2011, UE și-a redefinit politica de vecinătate pe baza principiului „mai mult pentru mai mult”, vizând consolidarea instituțiilor democratice și progresul în domeniul drepturilor omului; subliniază faptul că, date fiind provocările importante cu care s-au confruntat țările din vecinătatea UE în ultimii ani, cum ar fi răspândirea instabilității și a conflictelor în Orientul Mijlociu și nordul Africii, situații exploatate de grupările de extremiști și islamiști radicalizați, suferințele umane cauzate de acțiunile Rusiei, drepturile omului și principiile democratice având mult de suferit;

51.  își exprimă, prin urmare, convingerea că, în politica europeană de vecinătate revizuită, promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice ar trebui să ocupe în continuare un loc central; reiterează faptul că promovarea drepturilor omului și a democrației sunt în același timp în interesul țărilor partenere, cât și în interesul UE;

52.  subliniază că UE ar trebui să continue să sprijine în mod activ instituțiile democratice și eficiente din domeniul drepturilor omului, societatea civilă și libertatea mass-mediei din țările învecinate, ia act cu satisfacție, în acest context, de sprijinul substanțial continuu acordat prin Instrumentul pentru democrație și drepturile omului și Facilitatea pentru societatea civilă; salută totodată angajamentul constant și eficient al Fondului european pentru democrație în vecinătatea estică și în cea sudică a UE în favoarea promovării democrației și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale, astfel cum este menționat și în primul raport de evaluare al acestui fond, efectuat de Parlament(40); încurajează ferm UE și statele sale membre să ofere în continuare stimulente puternice și know-how-ul din cadrul proceselor proprii de tranziție pentru a sprijini procesele reformei democratice din vecinătatea UE;

53.  susține în continuare că este absolut esențial să înceteze agresiunile Rusiei în Ucraina și să se instaureze stabilitatea și respectarea drepturilor omului;

Drepturile omului și comerțul

54.  își reiterează sprijinul pentru introducerea sistematică a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile internaționale încheiate între UE și țările terțe, cu respectarea, îndeosebi, a dialogului social european și a standardelor muncii ale OIM; invită Comisia să monitorizeze și să evalueze în mod eficace și sistematic punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului și să informeze periodic Parlamentul cu privire la respectarea drepturilor omului de către țările partenere; salută utilizarea tot mai sistematică de către Consiliu a măsurilor restrictive aplicate țărilor terțe care își încalcă în mod deliberat angajamentele în materie de drepturi ale omului; recomandă în continuare ca, de fiecare dată când are loc o încălcare gravă a drepturilor omului de către o țară parteneră cu care a fost încheiat un acord, UE să ia măsurile concrete prevăzute în clauzele privind drepturile omului din acordul respectiv;

55.  salută intrarea în vigoare a noului sistem generalizat de preferințe (SGP) [Regulamentul (UE) nr. 978/2012] la 1 ianuarie 2014; ia act cu satisfacție de faptul că au fost acordate preferințe SGP+ pentru 14 țări, până la sfârșitul anului 2014, și reamintește obligația punerii efective în aplicare de către țările respective a 27 de convenții internaționale fundamentale privind drepturile omului și standardele de muncă, precum și a monitorizării aplicării lor efective, în conformitate cu criteriile prevăzute de respectivele convenții și de UE; așteaptă cu interes ca Comisia să evalueze problemele în mod transparent și eficient și să informeze Parlamentul și Consiliul cu privire la stadiul ratificării și a punerii efective în aplicare a convențiilor de către beneficiarii preferințelor SGP+ până la sfârșitul anului 2015; reiterează recomandarea sa ca Statutul de la Roma să fie adăugat pe viitoarea listă de convenții;

Afacerile și drepturile omului

56.  consideră că comerțul și drepturile omului se pot consolida reciproc, și că mediul de afaceri are un rol important de jucat în promovarea drepturilor omului și a democrației; consideră că promovarea drepturilor omului ar trebui să fie consolidată de cooperarea dintre guverne și sectorul privat; reafirmă în acest context că societățile europene ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că activitățile lor din țările terțe respectă drepturile omului; reafirmă, în plus, importanța promovării de către UE a responsabilității sociale a întreprinderilor și a rolului principal pe care întreprinderile europene trebuie să-l aibă în promovarea unor standarde la nivel internațional în ceea ce privește afacerile și drepturile omului; solicită, totodată, UE să își asume un rol activ în cadrul celei de-a 12-a sesiuni a Grupului de lucru al ONU privind chestiunea drepturilor omului, a societăților transnaționale și a altor întreprinderi comerciale și să sprijine eforturile de aliniere a politicilor lor cu Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale; recomandă UE și statelor sale membre să se implice în noua dezbatere cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind afacerile și drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

57.  consideră, prin urmare, că SEAE ar trebui să ceară ca delegațiile UE să colaboreze cu întreprinderile din UE care desfășoară activități în țări terțe în vederea garantării respectării drepturilor omului în cadrul activităților lor de afaceri; reamintește, de asemenea, solicitarea sa ca delegațiile UE să includă respectarea drepturilor omului în activitățile de afaceri ca o prioritate în cererile de propuneri la nivel local efectuate în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și ca delegațiile UE să ia măsurile necesare pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului în conformitate cu orientările UE privind apărătorii drepturilor omului;

58.  reiterează invitația adresată Comisiei de a prezenta informări cu privire la punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului(41) de către statele membre, înainte de sfârșitul anului 2015;

59.  solicită UE să depună eforturi concertate de combatere a problemei acaparării terenurilor, promovând garanții adecvate care să prevină acest fenomen în țările în cauză și la nivelul întreprinderilor din UE și din alte țări europene, care sunt prezente în aceste țări;

60.  solicită UE să elaboreze un proiect-pilot privind indivizibilitatea drepturilor omului, problema terenurilor (acapararea terenurilor și evacuarea forțată) și coerența politicilor UE în acest sens; invită UE să informeze cu privire la analizarea aderării la Protocolul opțional la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, potrivit angajamentului asumat în planul de acțiune al UE 2015-2019 privind drepturile omului și democrația.

Drepturile omului și dezvoltarea

61.  consideră că cooperarea pentru dezvoltare și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice ar trebui să meargă mână în mână; reamintește, în acest context, că ONU a declarat că, în absența unei abordări bazate pe drepturile omului, obiectivele de dezvoltare nu pot fi realizate integral; reamintește, de asemenea, că UE s-a angajat să sprijine țările partenere, ținând seama de nivelul lor de dezvoltare și de progresele înregistrate în ceea ce privește drepturile omului și democrația; încurajează includerea în toate instrumentele a unor cadre clar definite privind rezultatele, pentru a asigura incluziunea grupurilor marginalizate și vulnerabile, precum și pentru a integra o abordare bazată pe drepturile omului;

62.  salută documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind o abordare bazată pe drepturi, care cuprinde toate drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor și fetelor, pentru cooperarea UE pentru dezvoltare, publicat în aprilie 2014 și salutată de Consiliu; încurajează Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a abordării bazate pe drepturile omului și să se asigure că drepturile omului și cooperarea pentru dezvoltare se consolidează reciproc pe teren; invită Comisia să furnizeze o evaluare transparentă și publică a punerii în aplicare a setului de instrumente ale UE legate de abordarea bazată pe drepturile omului; îndeamnă UE să își consolideze rolul de lider în apărarea drepturilor omului în lume prin utilizarea eficace, consecventă și judicioasă a tuturor instrumentelor disponibile pentru promovarea și apărarea drepturilor omului și a susținătorilor acestora, precum și prin eficacitatea politicii sale în domeniul ajutorului pentru dezvoltare, în conformitate cu noul obiectiv de dezvoltare durabilă (ODM) nr. 16 ;

63.  salută adoptarea Agendei ambițioase pentru dezvoltare durabilă pentru 2030 în cadrul summitului special al ONU de la New York, precum și rolul central pe care îl joacă UE în cadrul acestui proces și, în special, în ceea ce privește includerea valorilor fundamentale ale UE precum drepturile omului și buna guvernanță; salută faptul că noua agendă este ancorată clar în angajamente care țin de drepturile omului și că cele 17 obiective și cele 169 de aspecte vizate urmăresc respectarea drepturilor omului pentru toți; împărtășește viziunea care stă la baza acestui document privind o lume a respectului universal pentru drepturile omului și demnitatea umană, pentru statul de drept, justiție, egalitate și nediscriminare, a respectului pentru rasă, etnie și diversitate culturală, precum și pentru egalitatea de șanse, permițând realizarea deplină a potențialului uman și contribuind la prosperitatea partajată; subliniază că este necesar ca Agenda 2030 de dezvoltare durabilă, măsurile de monitorizare și de punere în aplicare în viitor a acesteia de către toate părțile interesate, inclusiv de către societatea civilă și sectorul privat, să se sprijine pe abordări bazate pe drepturile omului și pe egalitatea de gen, precum și pe obiectivele de eradicare a sărăciei, de reducere a inegalităților și a excluziunii sociale și de democratizare a economiei;

64.  subliniază importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) pentru realizarea noii agende privind dezvoltarea durabilă; subliniază faptul că abordarea bazată pe drepturile omului ar trebui să conducă la o înțelegere mai profundă a CPD, întrucât, dacă nu sunt abordate obstacolele din calea realizării drepturilor, nu poate avea loc niciun progres spre dezvoltare durabilă și eradicarea sărăciei;

65.  reafirmă nevoia urgentă de abordare a problemei mondiale reprezentate de bolile cauzate de sărăcie și neglijate; solicită elaborarea unei strategii politice și a unui plan de acțiune pe termen lung privind sănătatea la nivel mondial, inovarea și accesul la medicamente care să includă, printre altele, investițiile în cercetare și dezvoltare, astfel încât să se garanteze dreptul la un standard de viață adecvat pentru sănătatea și bunăstarea fiecărei persoane, fără discriminare pe motive de rasă, religie, convingeri politice, condiție economică sau socială, identitate de gen sau orientare sexuală;

66.  reamintește faptul că Programul de acțiune de la Addis Abeba înseamnă angajamentul de a garanta un prag universal de protecție socială, asigurare de sănătate universală și servicii publice de bază pentru toți, inclusiv în domeniul sănătății și al educației;

67.  ia act cu satisfacție de documentul de orientare în ceea ce privește combaterea terorismului elaborat de SEAE și de către Comisie și aprobat de Consiliu, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor omului în planificarea și punerea în aplicare împreună cu țări terțe a proiectelor de asistență pentru combaterea terorismului; invită SEAE și Comisia să asigure punerea în aplicare eficientă a documentului, începând cu difuzarea sa pe scară largă; reamintește, în acest context, că respectarea drepturilor și libertăților fundamentale este un element esențial pentru succesul politicilor de combatere a terorismului, inclusiv pentru utilizarea tehnologiilor de supraveghere digitală; sprijină eforturile depuse la nivel internațional pentru a pune capăt încălcărilor drepturilor omului comise de către ISIS/Daesh;

Drepturile populațiilor indigene

68.  solicită SEAE, Comisiei și statelor membre să sprijine revizuirea mandatului mecanismului de experți pentru drepturile populațiilor indigene, în concordanță cu Documentul final al Conferinței mondiale privind populațiile indigene (Rezoluția nr. 69/2(42) a Adunării Generale a ONU), pentru a monitoriza, evalua și îmbunătăți punerea în aplicare a Declarației privind drepturile popoarelor indigene; îndeamnă statele membre să solicite ca toți deținătorii de mandate privind procedurile speciale să acorde o atenție deosebită chestiunilor care afectează femeile și fetele indigene și să elaboreze în mod sistematic rapoarte cu privire la aceste chestiuni către Consiliul pentru Drepturile Omului; îndeamnă SEAE și statele membre să sprijine în mod activ elaborarea planului de acțiune la nivelul întregului sistem privind populațiile indigene, astfel cum solicită Adunarea Generală a ONU în rezoluția sa din septembrie 2014, în special în ceea ce privește organizarea unor consultări periodice cu populațiile indigene, ca parte a acestui proces; regretă profund faptul că, în unele zone din Africa de Vest, persoanele care suferă de boli mintale sunt legate de copaci în păduri sau sunt abandonate pe stradă, acestea fiind practici parg răspândite și aprobate de comunitățile locale;

Acțiunile UE privind migrația și refugiații

69.  își exprimă îngrijorarea profundă și solidaritatea față de numărul mare de refugiați și de migranți care suferă de pe urma gravelor încălcări ale drepturilor omului ca victime ale conflictelor, persecuțiilor, greșelilor de guvernare și rețelelor de imigrație ilegală, traficului, contrabandei, grupurilor extremiste sau bandelor criminale; de asemenea, își exprimă regretul profund pentru pierderile tragice de vieți omenești în rândul persoanelor care încearcă să ajungă la frontierele UE;

70.  subliniază nevoia urgentă de a aborda cauzele profunde ale fluxurilor de migrație și, prin urmare, de a aborda dimensiunea externă a crizei refugiaților, inclusiv prin găsirea unor soluții sustenabile la conflictele din vecinătatea noastră prin consolidarea cooperării și parteneriatului cu țările terțe în cauză și prin politicile externe ale UE; subliniază necesitatea unei abordări globale a migrației, bazată pe drepturile omului, și invită UE să își consolideze colaborarea cu ONU și cu agențiile sale, precum și cu organizațiile regionale, cu guvernele și cu ONG-urile pentru a aborda cauzele profunde ale fluxurilor de migrație și pentru a îmbunătăți concret situația din taberele de refugiați din apropierea zonelor de conflict; își reiterează apelul adresat UE de a se asigura că toate acordurile de cooperare și readmisie în materie de migrație încheiate cu statele din afara UE respectă dreptul internațional; reamintește că o strategie globală privind migrația este strâns legată de politicile în materie de dezvoltare și politicile umanitare, inclusiv crearea de coridoare umanitare și eliberarea de vize pe motive umanitare, precum și alte politici externe; ia act de operațiunea mediteraneeană a forței navale a Uniunii Europene împotriva contrabandiștilor și traficanților în Marea Mediterană (EUNAVFOR Med); subliniază, de asemenea, nevoia urgentă de a dezvolta politici mai puternice la nivelul Uniunii pentru a face față chestiunilor presante referitoare la migranți și refugiați și pentru a găsi un mecanism eficient, corect și durabil de împărțire a sarcinilor între statele membre; subliniază măsurile propuse de Comisie la 9 septembrie 2015 pentru a aborda criza refugiaților, cum ar fi revizuirea preconizată a regulamentului de la Dublin;

71.  solicită UE și statelor membre să își intensifice sprijinul în combaterea traficului de ființe umane, prin intermediul politicilor externe, axându-se în special pe protecția victimelor, îndeosebi a minorilor; crede cu tărie că UE ar trebui să își consolideze cooperarea cu țările terțe și cu alți actori relevanți pentru a face schimb de bune practici și a contribui la desființarea rețelelor internaționale de trafic; reiterează necesitatea ca toate statele membre ale UE să pună în aplicare Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia(43) și Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane(44);

72.  subliniază că 17,5 milioane de oameni au fost strămutați în 2014 ca urmare a unor dezastre climatice; subliniază că aceste strămutări afectează îndeosebi regiunile din sud, care sunt cele mai expuse impactului schimbărilor climatice; subliniază că 85 % dintre aceste strămutări au loc în țări în curs de dezvoltare, în principal în cadrul unei țări sau al unor părți ale țării; subliniază că, în cadrul obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, statele membre ale UE s-au angajat să aloce 0,7 % din PIB pentru finanțarea ajutorului pentru dezvoltare;

73.  solicită UE să participe activ la dezbaterile referitoare la termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la eventuala sa definire juridică în cadrul dreptului internațional sau în orice acord internațional cu forță de lege;

74.  își reiterează apelul pentru o poziție comună a UE privind utilizarea dronelor armate, în care să se susțină respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional și în care să fie abordate aspecte precum cadrul legal, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; îndeamnă UE încă o dată să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; solicită UE să se opună practicii uciderilor extrajudiciare și cu țintă precisă și să o interzică, precum și să se angajeze pentru luarea de măsuri adecvate, în conformitate cu obligațiile juridice interne și internaționale, atunci când există motive întemeiate pentru a considera că o persoană sau o entitate din cadrul unei jurisdicții poate fi conectată cu ucideri ilegale cu țintă precisă, comise în străinătate;

Evenimentele culturale și sportive internaționale și drepturile omului

75.  este profund îngrijorat că unele evenimente sportive majore sunt organizate în țări cu regimuri autoritare, în care sunt încălcate drepturile omului și libertățile fundamentale; subliniază că este nevoie de campanii de sensibilizare în rândul publicului larg privind necesitatea ca evenimentele sportive să respecte dispoziții în materie de drepturi ale omului, inclusiv în ceea ce privește prostituția forțată și traficul de ființe umane; solicită UE și statelor membre să coopereze cu UNHCR și alte foruri multilaterale, precum și cu federațiile sportive naționale, cu corporațiile relevante și cu organizațiile societății civile pentru a garanta respectarea deplină a drepturilor omului în cadrul unor astfel de evenimente, inclusiv prin stabilirea respectării drepturilor omului ca unul dintre principalele criterii de acordare a dreptului de organizare a principalelor evenimente sportive internaționale; în acest sens, acordă o atenție deosebită evenimentelor care urmează să aibă loc, și anume Cupa Mondială de Fotbal din Rusia în 2018 și din Qatar în 2022 și Jocurile Olimpice de la Beijing din 2022;

Acțiunea UE în cadrul organizațiilor multilaterale

76.  își reafirmă sprijinul deplin pentru angajamentul puternic al UE pentru promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice prin cooperarea cu structurile ONU și agențiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu OSCE și cu OCDE, în conformitate cu articolele 21 și 220 din TUE; salută, prin urmare, adoptarea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

77.  reamintește, de asemenea, faptul că este important ca UE să se implice în mod activ și consecvent în toate mecanismele privind drepturile omului din cadrul ONU, mai ales în a treia Comisie a Adunării Generale a ONU și UNHRC; recunoaște eforturile depuse de SEAE, de delegațiile UE de la New York și Geneva și de statele membre vizând creșterea gradului de coerență al Uniunii în cadrul ONU în ceea ce privește aspectele legate de drepturile omului; încurajează UE să își intensifice eforturile de a-și face auzită vocea, inclusiv prin intensificarea practicii din ce în ce mai răspândite a inițiativelor interregionale, prin susținerea rezoluțiilor și prin asumarea unui rol de lider în privința acestora;

78.  solicită respectarea drepturilor fundamentale ale populației din Sahara Occidentală, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de exprimare și a dreptului de întrunire; solicită eliberarea tuturor prizonierilor politici din Sahara Occidentală; solicită accesul deputaților în parlament, al observatorilor independenți, al ONG-urilor și al presei în teritoriile din Sahara Occidentală; îndeamnă Națiunile Unite să furnizeze MINURSO un mandat pentru drepturile omului, în conformitate cu toate misiunile de menținere a păcii ale ONU în întreaga lume; sprijină o soluționare echitabilă și durabilă a conflictului din Sahara Occidentală, bazată pe dreptul la autodeterminare al populației din această regiune, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale ONU;

79.  reamintește importanța menținerii practicii instituționalizate de a trimite o delegație parlamentară la Adunarea Generală a ONU; salută reînnoirea acestei practici în 2015, cu ocazia celei de-a 28-a sesiuni a UNHRC;

80.  subliniază că, pentru a consolida credibilitatea și legitimitatea UNHRC, toți membrii acestuia trebuie să respecte cele mai înalte standarde în materie de drepturile omului și să își îndeplinească angajamentele în acest domeniu; consideră că drepturile omului trebuie promovate, dezvoltate și consolidate în cadrul tuturor forumurilor internaționale; invită Comisia să raporteze public cu privire la activitățile și acțiunile pe care le realizează pentru a avansa în cadrul agendei privind drepturile omului și a consolida responsabilitatea și răspunderea organizațiilor internaționale precum OMC și Banca Mondială (BIRD, IFC, MIGA) în ceea ce privește drepturile omului;

81.  își reafirmă angajamentul ferm față de încetarea impunității pentru majoritatea crimelor grave îngrijorătoare pentru comunitatea internațională și față de asigurarea justiției pentru victimele crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidelor și, prin urmare, își reiterează sprijinul puternic față de Curtea Penală Internațională (CPI); consideră regretabil că niciun stat nu a ratificat Statutul de la Roma în 2014; subliniază responsabilitatea de a pune capăt impunității și de a-i urmări în justiție pe cei responsabili de genocid, de crime împotriva umanității și de crime de război, inclusiv infracțiuni care implică violență sexuală; se arată îngrijorat de faptul că mai multe mandate de arestare nu au fost încă executate; îndeamnă UE să își continue sprijinul diplomatic și politic ferm pentru consolidarea și extinderea relației dintre CPI și ONU, în special la nivelul Consiliului de Securitate al ONU, precum și în cadrul relațiilor sale bilaterale și al tuturor celorlalte foruri; îndeamnă UE, inclusiv delegațiile sale, precum și statele membre să își intensifice eforturile de promovare a caracterului universal al Statutului de la Roma și a ratificării și implementării eficiente a acestuia; solicită statelor membre să pună la dispoziția CPI resursele necesare și să consolideze sprijinul pentru sistemul internațional de justiție penală, printre altele prin sprijinirea financiară a actorilor societății civile, de exemplu, prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO); solicită implementarea instrumentelor UE 2013 privind complementaritatea dintre justiția internațională și națională;

82.  invită UE și statele membre să promoveze în mod activ CPI și necesitatea de punere în aplicare a deciziilor sale în toate tipurile de dialoguri cu țările terțe;

Consolidarea respectului pentru drepturile omului în lume

Libertatea de gândire, libertatea de conștiință libertatea religioasă sau de convingere

83.  reamintește că libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de convingere este un drept fundamental al omului, astfel cum este recunoscut în Declarația universală a drepturilor omului, precum și garantat de articolul 18 din Convenția Internațională a ONU cu privire la drepturile civile și politice; reamintește, de asemenea, corelația cu alte drepturi și libertăți fundamentale ale omului, care includ dreptul de a crede sau de a nu crede, libertatea de a practica convingeri teiste, non-teiste sau ateiste și dreptul de a adopta, de a schimba sau de a abandona o convingere sau de a reveni la aceasta; își exprimă îngrijorarea față de faptul că unele țări încă nu respectă standardele ONU și utilizează represiunea de stat, care poate include pedeapsă fizică, condamnări la închisoare, amenzi exorbitante și chiar pedeapsa cu moartea, încălcând libertatea de religie sau de convingere; este preocupat de persecuțiile tot mai numeroase ale minorităților religioase sau de credință, inclusiv ale comunităților creștine, precum și de prejudiciile ilegale aduse locurilor de întrunire a acestor comunități;

84.  invită UE și statele membre să își intensifice eforturile pentru a contribui la eradicarea tuturor formelor de discriminare religioasă, precum și pentru a promova dialogul interreligios în interacțiunile cu țările terțe; solicită luarea unor măsuri concrete pentru a proteja minoritățile religioase, necredincioșii, apostații și ateii care sunt victimele legilor blasfemiei și solicită UE și statelor membre să se implice în abrogarea acestor legi; salută angajamentul UE de a promova libertatea de religie sau de credință în cadrul forumurilor internaționale, inclusiv sprijinind mandatul Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință; sprijină pe deplin practica UE de a juca un rol de lider în ceea ce privește rezoluțiile tematice pe acest subiect în cadrul UNHRC și în cadrul Adunării Generale a ONU; cere să se realizeze acțiuni și să se ia măsuri concrete pentru punerea în aplicare și îmbunătățirea orientărilor UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere; consideră că ar trebui să se realizeze acțiuni atât în forumurile internaționale, cât și regionale, inclusiv prin intermediul delegațiilor UE, păstrându-se un dialog deschis, transparent și regulat cu asociațiile și comunitățile religioase, în conformitate cu articolul 17 din TFUE; de asemenea, atrage atenția asupra necesității de a asigura formarea sistematică și consistentă a personalului UE, de la sedii și din delegații;

Acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea

85.  salută declarația comună a ÎR/VP și a Secretarului General al Consiliului Europei(45) din octombrie 2014, care a reafirmat opoziția fermă și absolută a acestora față de pedeapsa capitală în toate cazurile și în toate circumstanțele; își menține punctul de vedere că abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial ar trebui să fie unul dintre obiectivele centrale ale UE în ceea ce privește drepturile omului; subliniază că sprijinul acordat țărilor terțe pentru politica de combatere a drogurilor ar trebui să vizeze abolirea pedepsei cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri; solicită UE și statelor membre, în contextul celui de-al șaselea Congres Mondial împotriva pedepsei cu moartea, care va avea loc la Oslo, Norvegia, în iunie 2016, să se opună în mod răspicat și fără echivoc pedepsei cu moartea, să își intensifice angajamentele pentru abolirea pedepsei cu moartea și să sprijine campanii de informare pe acest subiect;

86.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul din ce în ce mai mare de sentințe de condamnare la moarte și execuțiile pronunțate în întreaga lume; regretă profund că unele țări terțe mai au încă în legislațiile lor pedeapsa capitală; consideră regretabil faptul că Belarus a reluat execuțiile, după o pauză de doi ani; reiterează, prin urmare, apelul adresat Belarusului de a implementa un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, care ar trebui să ducă în final la abolirea acesteia; ia act de faptul că există opt state care aplică pedeapsa cu moartea pentru homosexualitate;

87.  îndeamnă SEAE, Comisia și statele membre să ofere orientări cu privire la o politică europeană cuprinzătoare și eficace privind pedeapsa cu moartea, în raport cu zecile de cetățeni europeni care riscă să fie executați în țări terțe, care ar trebui să conțină mecanisme solide și consolidate în ceea ce privește identificarea, acordarea de asistență juridică și reprezentarea la nivel diplomatic;

88.  invită UE să colaboreze în continuare cu țările care aplică încă pedeapsa cu moartea, utilizând toate instrumentele diplomatice și de cooperare pentru a asigura abolirea pedepsei cu moartea; reiterează, de asemenea, solicitarea adresată UE de a continua monitorizarea condițiilor în care se desfășoară execuțiile în țările care practică în continuare pedeapsa cu moartea;

Lupta împotriva torturii și maltratării

89.  consideră că, dată fiind cea de a 30-a aniversare a Convenției ONU împotriva torturii și având în vedere că la nivel mondial continuă să fie înregistrate cazuri de tortură și de maltratare, UE ar trebui să își intensifice eforturile vizând eradicarea acestor încălcări grave ale drepturilor omului; subliniază faptul că membrii grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii și femeile sau minoritățile etnice, lingvistice și religioase, care sunt expuse torturii sau relelor tratamente în detenție, necesită o atenție specială; îndeamnă, prin urmare, SEAE și VP/ÎR să se implice mai mult în combaterea torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante prin creșterea numărului de acțiuni diplomatice și printr-o poziționare publică mai sistematică, reflectând valorile și principiile la care UE s-a angajat; recomandă ca SEAE, delegațiile UE și statele membre să utilizeze la potențialul lor maxim toate instrumentele existente, cum ar fi orientările UE privind tortura(46); recomandă, în acest context, îmbunătățirea constantă a mecanismelor de control al exporturilor pentru medicamentele ce pot fi folosite pentru execuții sau tortură, inclusiv introducerea unei clauze care să vizeze utilizarea finală, prin care să se suspende sau să se oprească transferul de articole de securitate care în mod clar nu au altă utilizare practică decât în scopul aplicării pedepsei capitale sau torturii;

90.  subliniază că există țări care nu au reușit să ia măsuri prin care să abordeze nevoia urgentă de planuri cu resurse complete pentru îmbunătățirea condițiilor din închisori; constată că s-a înregistrat un progres foarte lent în asigurarea faptului că facilitățile din închisori respectă standardele internaționale privind drepturile omului și că drepturile prizonierilor la viață, integritate fizică și demnitate sunt protejate; evidențiază necesitatea îmbunătățirii condițiilor de detenție pentru a respecta drepturile omului și faptul că persoanele încarcerate nu ar trebui să fie supuse unui tratament sau unor pedepse inumane sau degradante;

Discriminarea

91.  subliniază că nicio formă de discriminare, violență, pedeapsă prin represalii, tortură, abuz sexual al femeilor și al fetelor, mutilare genitală, căsătorie a copiilor, căsătorie forțată, trafic de femei, discriminare și excluziune socială pe criterii de clasă sau origine socială sau de violență domestică nu poate fi justificată, în nicio circumstanță, pe motive sociale, religioase sau convingeri și tradiții culturale;

92.  condamnă în cei mai fermi termeni toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe rasă, culoare, gen, orientare sexuală, identitate sexuală, limbă, cultură, religie sau convingere, origine socială, castă, naștere, vârstă, handicap sau orice alt statut; îndeamnă UE să își intensifice eforturile de eradicare a tuturor formelor de discriminare, de rasism și de xenofobie prin dialoguri politice și pe teme de drepturile omului, prin activitatea delegațiilor UE și prin diplomația publică; îndeamnă, de asemenea, UE să continue să promoveze ratificarea și implementarea integrală a tuturor convențiilor ONU care susțin această cauză, cum ar fi Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială sau Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

Drepturile persoanelor LGBTI

93.  consideră că UE ar trebui să își continue eforturile pentru consolidarea respectării drepturilor persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), în conformitate cu orientările UE pe acest subiect(47); recomandă punerea în aplicare a orientărilor, inclusiv prin instruirea personalului UE din țările terțe; consideră regretabil faptul că 75 de țări incriminează în continuare homosexualitatea, dintre care opt prevăd pedeapsa cu moartea, și consideră că practicile și actele de violență împotriva persoanelor bazate pe orientarea lor sexuală nu ar trebui să rămână nepedepsite; sprijină activitatea continuă a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în scopul combaterii acestor legi discriminatorii, precum și activitatea altor organisme ale ONU; este preocupat de restricțiile asupra drepturilor fundamentale ale apărătorilor drepturilor persoanelor LGBTI și cere UE să mărească sprijinul acordat acestora; consideră că drepturile persoanelor LGBTI pot fi respectate într-o mai mare măsură dacă aceste persoane au acces la instituții juridice, posibil prin parteneriat civil sau căsătorie;

94.  subliniază faptul că comunitățile minoritare din țările terțe au nevoi specifice și că ar trebui promovată egalitatea deplină a acestora în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale;

Discriminarea pe criterii de castă

95.  ia act cu mare îngrijorare de dimensiunea și consecințele discriminării pe criterii de castă și de perpetuarea încălcărilor drepturilor omului pe criterii de castă, printre care se numără refuzarea accesului la justiție sau la un loc de muncă, segregarea continuă, sărăcia și stigmatizarea; solicită adoptarea unui instrument al UE pentru prevenirea și eliminarea discriminării bazate pe castă; recomandă integrarea temei în orientările și planurile de acțiune ale SEAE și ale Comisiei, în special în lupta UE împotriva tuturor formelor de discriminare și în eforturile de combatere a violenței împotriva femeilor și a fetelor și a tuturor formelor de discriminare împotriva acestora;

Drepturile persoanelor cu handicap

96.  salută ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; reiterează importanța implementării ei eficiente atât de către statele membre, cât și de către instituțiile UE; subliniază, în special, necesitatea de a integra într-o manieră credibilă principiul accesibilității universale și toate drepturile persoanelor cu handicap în toate politicile relevante ale UE, inclusiv în domeniul cooperării pentru dezvoltare, și subliniază caracterul prescriptiv și orizontal al acestei chestiuni;

97.  încurajează VP/ÎR să sprijine în continuare procesul de ratificare și de punere în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap de către țările care încă nu au ratificat-o și nu au pus-o în aplicare;

98.  evidențiază faptul că comunitatea internațională a identificat ca prioritate situația femeilor cu handicap; reamintește concluziile biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, care a declarat că politicile și programele ce vizează violența împotriva femeilor și a fetelor cu handicap ar trebui elaborate în parteneriat strâns cu persoanele cu handicap, recunoscând autonomia acestor persoane, precum și cu organizațiile care se ocupă de persoanele cu handicap; subliniază că sunt necesare controlul regulat al instituțiilor și formarea adecvată a persoanelor care acordă îngrijiri; cere ca UE să includă lupta împotriva discriminării pe motive de handicap în politicile sale de acțiune externă, de cooperare și de ajutor pentru dezvoltare, inclusiv în Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

Drepturile femeilor și ale fetelor

99.  reamintește faptul că Premiul Saharov pe 2014 a fost acordat doctorului Denis Mukwege pentru angajamentul său ferm față de victimele actelor de violență sexuală și pentru promovarea continuă a drepturilor femeilor, acțiuni prin care a crescut gradul de informare privind utilizarea violenței și a mutilării sexuale a femeilor, fetelor și copiilor ca mijloace ale războiului; condamnă cu fermitate toate formele de abuz și violență împotriva femeilor, fetelor și copiilor, în special utilizarea violenței sexuale ca armă de război; condamnă, de asemenea, mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile copiilor, căsătoriile timpurii și forțate, sclavia sexuală, violul conjugal și alte forme de practici tradiționale dăunătoare; subliniază că este necesar ca femeile, fetele și copiii abuzați în perioadele de conflicte să aibă acces la îngrijire medicală și psihologică, potrivit dreptului internațional; ia act, în acest context, de scrisoarea VP/ÎR privind politica de ajutor umanitar, în special prevenirea violenței sexuale și acordarea de sprijin corespunzător și acces la îngrijire medicală și psihologică femeilor care au fost victime ale violurilor în situații de conflict; invită statele membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

100.  subliniază necesitatea efectuării unui schimb de bune practici de către SEAE pentru a combate lipsa accesului la justiție pentru victimele infracțiunilor de violență sexuală; condamnă cu fermitate lipsa accesului la justiție al femeilor din țările terțe, în special atunci când sunt victime ale violenței bazate pe motive de gen; solicită Comisiei să joace un rol activ în urmărirea penală a acestor infracțiuni în țări terțe și, în anumite cazuri, în statele membre; îndeamnă Comisia să coopereze cu SEAE pentru a îmbunătăți sprijinul acordat victimelor, a integra intervențiile legate de violența bazată pe motive de gen în acțiunile umanitare ale UE și a acorda prioritate acțiunilor umanitare ale UE împotriva violenței bazate pe gen și a actelor de violență sexuală în perioade de conflict; salută angajamentul UE de a întreprinde acțiuni subsecvente Summit-ului mondial pentru încetarea violenței sexuale în cadrul conflictelor, care a avut loc la Londra, în iunie 2014 și îndeamnă, prin urmare, Comisia să adopte măsuri concrete;

101.  deplânge lipsa unor politici de prevenire a violenței de gen, lipsa de sprijin pentru victime și rata ridicată a impunității pentru autorii infracțiunilor într-un mare număr de țări; solicită SEAE să facă schimb de bune practici cu țările terțe în privința procedurilor legislative și a programelor de formare pentru personalul poliției, al sistemului judiciar și pentru funcționarii din administrația publică; solicită UE să sprijine organizațiile civile care se dedică apărării drepturilor omului și promovării egalității de gen în țările terțe și să colaboreze activ cu organizațiile internaționale care activează în domeniul egalității de gen, cum ar fi OIM, OCDE, ONU și Uniunea Africană, pentru a realiza sinergii și a promova emanciparea femeilor;

102.  este profund îngrijorat de intensificarea violenței de gen în multe părți ale lumii și de rata din ce în ce mai mare a feminicidului în America Latină, care are loc într-un context de violență generalizată și de discriminare structurală; condamnă cu fermitate toate formele de violență pe criterii de gen și crima abominabilă care este feminicidul, precum și impunitatea pe scară largă pentru aceste crime, fapt care poate încuraja creșterea violenței și a asasinatelor;

103.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor omului afectând femeile și fetele aflate în taberele de refugiați din Orientul Mijlociu și din Africa, inclusiv în legătură cu cazurile relatate de violență sexuală și de tratament inegal al femeilor și fetelor; solicită SEAE să depună eforturi în vederea adoptării unor norme mai stricte și a unor bune practici în țările terțe pentru a pune capăt inegalității în rândul refugiaților, indiferent dacă este vorba de femei sau de bărbați;

104.  regretă faptul că jumătate din populația lumii se confruntă cu discriminare salarială și că, la nivel mondial, femeile câștigă între 60% și 90% din venitul mediu al bărbaților;

105.  invită Comisia, SEAE și VP/ÎR să promoveze în continuare emanciparea politică și economică a femeilor și a fetelor prin integrarea egalității de gen în toate politicile și programele lor externe, inclusiv prin dialoguri structurale cu țările terțe, prin intervenții publice privind aspecte legate de gen și asigurând resurse suficiente în acest scop; ia act cu satisfacție de noul Cadru pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor pentru 2016-2020(48); subliniază necesitatea de a se concentra pe pilonul orizontal, care vizează respectarea mai eficace de către Comisie și SEAE a angajamentelor UE în ceea ce privește consolidarea drepturilor femeilor și ale fetelor, prin intermediul relațiilor externe;

106.  regretă lipsa egalității de gen în mediul politic; reamintește că femeile și bărbații sunt egali și ar trebui să se bucure de aceleași drepturi politice și libertăți civile și deplânge, de asemenea, slaba reprezentare a femeilor în procesul decizional la nivel economic, social și politic; subliniază nevoia de mecanisme de protecție eficace pentru femeile apărătoare ale drepturilor omului; recomandă introducerea unui sistem de cote ca instrument de promovare a femeilor în organismele politice și în procesul democratic, în special în calitate de candidate;

107.  invită UE să continue să sprijine emanciparea economică, socială și politică a femeilor ca mijloc de a promova exercitarea adecvată a drepturilor și a libertăților lor fundamentale, precum și să acorde o importanță maximă accesului la o educație de calitate pentru fete, inclusiv pentru fetele din comunitățile cele mai sărace și mai marginalizate; solicită sprijinirea învățământului profesional pentru femei, a frecventării învățământului profesional în domeniul științelor și tehnologiilor și a elaborării de programe de formare privind egalitatea dintre genuri destinate profesioniștilor din domeniul educației în țările terțe, precum și realizarea de acțiuni pentru combaterea vehiculării stereotipurilor cu ajutorul materialelor educaționale; îndeamnă UE să includă această prioritate în toate activitățile sale diplomatice, comerciale și de cooperare pentru dezvoltare;

108.  subliniază necesitatea de a avea o continuitate în educație pentru fetele aflate în taberele de refugiați, în zonele de conflict și în zonele afectate de sărăcie extremă și de fenomene extreme de mediu, cum ar fi inundațiile și seceta;

109.  încurajează UE să continue integrarea sprijinului acordat femeilor și fetelor în cadrul operațiilor PSAC și al arhitecturii ONU de consolidare a păcii și să depună în continuare eforturi în vederea punerii în aplicare și a consolidării Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU 1325 (2000)(49) și 1820 (2008)(50) privind femeile, pacea și securitatea; cere, în acest sens, UE să sprijine la nivel internațional recunoașterea valorii adăugate a participării femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și la operațiunile de menținere a păcii, în activitățile de asistență umanitară și de reconstrucție post-conflict și în procesul de tranziție democratică spre soluții politice durabile și stabile; subliniază, de asemenea, că este important să se garanteze toate drepturile omului pentru femei și să se contribuie la emanciparea acestora, inclusiv în cadrul agendei post-2015 și sprijinind Platforma de acțiune de la Beijing și Convenția de la Istanbul; salută sprijinul UE pentru rezoluțiile ONU referitoare la aspectele de gen, în special referitoare la rolul libertății de exprimare și de opinie în emanciparea femeii; ia act cu satisfacție de concluziile celei de-a 59-a sesiuni a Comisiei ONU privind statutul femeilor(51);

110.  invită Comisia să includă în mod sistematic acțiuni concrete care să îmbunătățească participarea femeilor la procesele electorale în toate misiunile UE de observare a alegerilor, în conformitate cu orientările UE în acest domeniu, ținând cont de concluziile la care s-a ajuns în cadrul unui seminar de experți electorali, care a avut loc la Bruxelles, în aprilie 2014 și învățând din experiența misiunilor anterioare;

111.  salută eforturile depuse de SEAE în țările terțe vizând să se accelereze implementarea obligațiilor și angajamentelor în domeniul drepturilor femeilor exprimate în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), în Platforma de acțiune de la Beijing și în Declarația de la Cairo privind populația și dezvoltarea, în cadrul Agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015;

112.  subliniază că este important ca „acquis-ul” Platformei de acțiune de la Beijing în ceea ce privește accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și protejarea drepturilor sexuale și reproductive să nu fie compromis; subliniază că respectarea universală a sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive și accesul la serviciile relevante contribuie la reducerea mortalității infantile și materne; remarcă faptul că planificarea familială, sănătatea mamelor, accesul facil la contraceptive și la avortul în condiții de securitate sunt elemente importante pentru salvarea vieții femeilor și pentru a le ajuta să-și refacă viața în cazul în care au căzut victimă violurilor; evidențiază necesitatea de a plasa aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe;

113.  consideră căsătoria minorelor drept o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, care afectează toate aspectele vieții fetelor în cauză, periclitându-le educația și astfel limitându-le perspectivele, punându-le în pericol sănătatea și crescând riscul de a deveni victime ale violențelor și abuzurilor;

114.  constată cu profundă îngrijorare că, începând din anii 1980, sectorul „mireselor comandate prin poștă” a crescut într-un ritm alarmant; constată cu îngrijorare că există o serie de cazuri documentate de femei care au fost atacate și/sau ucise după ce s-au căsătorit cu un bărbat în calitate de „mireasă comandată prin poștă”; deplânge faptul că un număr semnificativ de fete minore apar pe site-uri de internet dedicate „mireselor comandate prin poștă” și subliniază că, în cazul în care copiii sunt folosiți în scopuri sexuale, acest lucru trebuie considerat a fi abuz asupra copiilor;

115.  condamnă practica mamelor purtătoare, care subminează demnitatea umană a femeilor, întrucât corpul și funcțiile reproductive ale acestora sunt utilizate ca o marfă; consideră că practica gestațională a mamelor purtătoare, care implică exploatarea reproductivă și utilizarea corpului uman pentru câștiguri financiare sau de altă natură, în special în cazul femeilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare, ar trebui interzise și tratate de urgență în cadrul instrumentelor în materie de drepturi ale omului;

Drepturile copiilor

116.  reafirmă nevoia urgentă de ratificare universală și punere efectivă în aplicare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și protocoalele opționale ale acesteia; invită toate statele să se angajeze să elimine formele cele mai grave de muncă infantilă, conform dispozițiilor articolului 3 din Convenția nr. 182 a OIM, printre care se numără sclavia copiilor, traficul, prostituția și muncile periculoase care afectează sănătatea fizică și psihică a copiilor;

117.  salută concluziile Consiliului privind promovarea și protecția drepturilor copilului(52), adoptate în decembrie 2014, și solicită UE să continue sprijinirea țărilor partenere în combaterea tuturor formelor de violență împotriva copiilor, inclusiv a exploatării sexuale, și în consolidarea capacităților acestora de a proteja drepturile copiilor; salută lansarea la nivel mondial a Manualului UE-UNICEF pentru drepturile copilului în 2014(53); ia act de declarația din mai 2014 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei referitoare la drepturile copiilor intersexuali;

118.  reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o strategie și un plan de acțiune cuprinzătoare privind drepturile copilului pentru următorii cinci ani, pentru a acorda prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicilor externe ale UE, sprijinind eforturile UE de promovare a drepturilor copiilor, în special contribuind la asigurarea accesului copiilor la apă, la servicii de salubritate, la asistență medicală și la educație, asigurând reabilitarea și reintegrarea copiilor înrolați în grupări armate, eliminând munca copiilor, tortura, problema vrăjitoriei legate de copii, traficul, căsătoriile copiilor și exploatarea sexuală și ajutând copiii în cazul unor conflicte armate și asigurându-le accesul la educație în zonele de conflict și în taberele de refugiați; solicită VP/ÎR să prezinte anual Parlamentului un raport privind rezultatele obținute în acțiunile externe ale UE care vizează copiii; laudă campania „Copii, nu soldați” și invită UE și statele membre să își intensifice sprijinul pentru a atinge obiectivul de a pune capăt, până în 2016, recrutării și utilizării copiilor în conflicte de către forțele armate guvernamentale;

119.  salută cooperarea UE cu UNICEF, care a avut ca rezultat crearea unui set de instrumente pentru integrarea drepturilor copiilor în cooperarea pentru dezvoltare și sprijinirea principalelor ODM și a programelor de protecție a copiilor, pentru respectarea drepturilor copiilor, în special în contexte fragile, precum și cu UNRWA;

120.  salută cooperarea activă a UE cu mai mulți raportori speciali ai ONU care se ocupă cu drepturile economice, sociale și culturale, inclusiv cu Raportorul special privind dreptul omului la apă potabilă sigură și la servicii de salubritate, cu Raportorul special privind dreptul la educație, Raportorul special privind dreptul la hrană, cu Raportorul special privind sărăcia extremă și drepturile omului și cu Raportorul special privind condițiile de locuit adecvate; ia act cu satisfacție de faptul că promovarea drepturilor economice, sociale și culturale a fost consolidată în cadrul programului orientativ multianual 2014-2017 al EIDHR (IEDDO) care are ca scop, printre altele, să contribuie la întărirea sindicatelor, la creșterea gradului de conștientizare cu privire la aspectele legate de salarii, la protecția patrimoniului funciar, la promovarea integrării sociale prin emanciparea economică și la reducerea discriminării economice și a violenței la locul de muncă;

Consolidarea democrației în întreaga lume

121.  subliniază angajamentul UE în ceea ce privește apărarea și promovarea respectării drepturilor omului și a valorilor democratice în relațiile sale cu restul lumii; reamintește că regimurile democratice se caracterizează nu numai prin procese electorale libere și corecte, ci și prin de libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea de asociere, statul de drept și asumarea responsabilității, independența sistemului judiciar și o administrație imparțială, printre alte aspecte; subliniază că democrația și drepturile omului sunt inextricabil legate și se susțin reciproc, după cum s-a reamintit în concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2009 privind sprijinirea democrației în relațiile externe ale UE; salută faptul că noul plan de acțiune privind drepturile omului și democrația acordă o atenție sporită activităților de sprijinire a democrației;

Apărarea libertății de exprimare și consolidarea societății civile

122.  reiterează faptul că libertatea de exprimare este o componentă esențială în orice societate democratică deoarece susține o cultură a pluralismului care capacitează societatea civilă și cetățenii să tragă la răspundere guvernele și factorii de decizie și sprijină respectarea preeminenței legii; îndeamnă, prin urmare, UE să își intensifice eforturile de promovare a libertății de exprimare prin politicile și instrumentele sale externe;

123.  reiterează solicitarea ca UE și statele sale membre să îmbunătățească monitorizarea pe care o efectuează asupra tuturor tipurilor de restricții privind libertatea de exprimare și a mass-mediei în țările terțe și să condamne rapid și în mod sistematic astfel de limitări, chiar și atunci când sunt utilizate în scopuri legitime precum combaterea terorismului, securitatea statului și punerea în aplicare a legii; subliniază importanța asigurării punerii în aplicare efective a Orientărilor UE privind libertatea de exprimare online și offline, cât și a monitorizării cu regularitate a impactului acestora; reamintește obiectivul UE de a asigura și proteja accesul nediscriminatoriu la informații și libertatea de exprimare pentru toate persoanele, atât online, cât și offline;

124.  consideră că, dacă informația devine cât mai accesibilă cu putință, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) oferă oportunități pentru consolidarea drepturilor omului, a practicilor democratice și pentru dezvoltarea socială și economică; subliniază, în plus, contribuția TIC la eforturile mișcărilor societății civile, în special în regimuri nedemocratice; își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea TIC de către unele regimuri autoritare, care amenință tot mai mult drepturile omului și activiștii pentru democrație; subliniază că este nevoie de un sprijin sporit în domeniul promovării libertății mass-mediei, al protejării jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, al reducerii decalajului digital și al facilitării accesului nerestricționat la informații; cere Comisiei ca, în cadrul revizuirii sistemului de control al exporturilor UE, să acorde o atenție deosebită chestiunile legate de drepturile omului aferente produselor cu dublă utilizare;

Sprijinul acordat de UE apărătorilor drepturilor omului

125.  regretă faptul că societatea civilă, inclusiv apărătorii drepturilor omului, sunt din ce în ce mai des atacați peste tot în lume; este profund îngrijorat de faptul că un număr tot mai mare de țări, cum ar fi Rusia și unele dintre țările din centrul Asiei, adoptă legi dure pentru a înăbuși activitățile ONG-urilor, restricționându-le accesul la finanțare străină și introducând cerințe de raportare împovărătoare și sancțiuni severe pentru neconformitate; reamintește că dreptul la libertatea de întrunire și de asociere este o caracteristică esențială a unei societăți democratice, deschise și tolerante; reamintește eforturile reînnoite de contestare a restricțiilor și a intimidării cu care se confruntă peste tot în lume persoanele care lucrează cu organizațiile societății civile și eforturile depuse pentru ca UE să ofere un exemplu în ceea ce privește protejarea și promovarea acestor drepturi;

126.  ia act cu satisfacție de faptul că în noul plan de acțiune VP/ÎR a reafirmat angajamentul UE pentru capacitarea actorilor locali și a organizațiilor societății civile și subliniază că, având în vedere scăderea semnificativă a spațiului său, societatea civilă, și în special apărătorii drepturilor omului, au nevoie de atenție și eforturi sporite din partea UE; îndeamnă UE și statele sale membre să elaboreze un răspuns coerent și cuprinzător la provocările majore cu care se confruntă peste tot în lume societatea civilă, inclusiv apărătorii drepturilor omului;

127.  invită UE și statele sale membre să monitorizeze constant și să aducă în discuție, la fiecare nivel al dialogului politic, cazurile de încălcare a libertății de întrunire și de asociere, inclusiv prin diferite forme de interdicții și limitări impuse organizațiilor societății civile și activităților lor;

128.  invită, de asemenea, UE și statele sale membre să folosească toate mijloacele disponibile pentru a aduce în discuție în mod sistematic cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului și ale activiștilor societății civile expuși riscurilor, în special cazurile referitoare la persoanele care sunt deținute în închisori; încurajează delegațiile UE și personalul diplomatic al statelor membre să sprijine în continuare în mod activ apărătorii drepturilor omului prin monitorizarea sistematică a proceselor, prin vizitarea activiștilor deținuți în închisori și prin publicarea de declarații cu privire la cazuri individuale, precum și prin abordarea problemei încălcărilor drepturilor omului cu omologii lor relevanți; insistă ca reprezentanții de prim rang ai UE, în special ÎR/VP, comisarii, reprezentanții speciali ai UE și oficialitățile guvernamentale din statele membre să se întâlnească în mod sistematic cu apărătorii drepturilor omului în timpul deplasărilor lor în țări în care societatea civilă este supusă presiunilor;

129.  ia act cu satisfacție de asistența acordată de către UE apărătorilor drepturilor omului și societății civile din întreaga lume prin intermediul finanțării acordate prin IEDDO; subliniază importanța deosebită a utilizării IEDDO pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului care sunt cei mai expuși la riscuri; subliniază, de asemenea, că sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului expuși riscurilor ar trebui să țină cont în primul rând de criteriile de eficacitate și să evite condiții excesiv de prescriptive; invită Comisia, SEAE și delegațiile UE să se asigure că fondurile disponibile pentru apărătorii drepturilor omului sunt utilizate în mod corespunzător;

Sprijinirea proceselor electorale și consolidarea statului de drept, a independenței justiției și a unei administrații imparțiale în țări terțe

130.  salută cele opt misiuni de observare a alegerilor și cele opt misiuni de experți electorali desfășurate la nivel mondial de către UE în 2014; reiterează opinia pozitivă privind sprijinul continuu acordat de UE proceselor electorale și asistența electorală și sprijinul oferit de UE observatorilor interni;

131.  reamintește importanța unor acțiuni ulterioare adecvate în urma rapoartelor și recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor, ca modalitate de mărire a impactului acestora și de consolidare a sprijinului UE pentru standardele democratice în țările în cauză;

132.  recomandă UE să-și intensifice eforturile vizând elaborarea unei abordări mai cuprinzătoare a proceselor de democratizare, alegerile libere și corecte reprezentând doar o dimensiune a acestora, cu scopul de a contribui în mod pozitiv la consolidarea instituțiilor democratice și a încrederii publice în procesele electorale în întreaga lume;

133.  ia act cu satisfacție, în acest context, de debutul, în 2014, al celei de a doua generații de proiecte-pilot privind sprijinirea democrației în 12 delegații selecționate ale UE, în urma angajamentului asumat în concluziile Consiliului din noiembrie 2009 și în planul de acțiune din 2012 pentru drepturile omului și democrație; subliniază cu fermitate importanța acestor proiecte-pilot pentru atingerea unui grad mai ridicat de coerență în sprijinirea democrației prin intermediul politicilor și instrumentelor de acțiune externă ale UE;

134.  salută angajamentul asumat de către Comisie, de SEAE și de statele membre în cadrul noului plan de acțiune privind drepturile omului și democrația de a se implica mai ferm și mai consecvent alături de organismele care se ocupă de organizarea alegerilor, de instituțiile parlamentare, ONG-urile locale, apărătorii drepturilor omului și cu organizațiile societății civile din țări terțe pentru a le implica mai intens în monitorizarea alegerilor și pentru a contribui la capacitarea acestora și, prin urmare, la consolidarea proceselor democratice;

135.  reamintește că experiența dobândită de Uniunea Europeană, de politicieni, academicieni, mass-media, ONG-uri și societatea civilă și învățămintele desprinse din tranziția către democrație în cadrul politicilor de extindere și de vecinătate ar putea contribui în mod pozitiv la identificarea celor mai bune practici care ar putea fi utilizate pentru a sprijini și consolida alte procese de democratizare la nivel mondial;

136.  reamintește că corupția reprezintă o amenințare la adresa exercitării în mod egal a drepturilor omului și subminează procesele democratice, cum ar fi statul de drept și administrarea echitabilă a justiției; reamintește, de asemenea, că UE a solicitat o competență exclusivă pentru semnarea Convenției ONU împotriva corupției (UNCAC);

137.  își exprimă convingerea că UE ar trebui să sublinieze, în toate platformele de dialog cu țările terțe, importanța transparenței și accesibilității, a integrității, a responsabilității și a bunei gestionări a afacerilor publice, a bugetului public și a bunurilor publice, după cum se prevede în UNCAC; consideră că din cauza corupției sub toate formele sale sunt subminate principiile democratice și este afectată negativ dezvoltarea socială și economică; cere să se dea curs cererii sale de a îmbunătăți monitorizarea UNCAC și, de asemenea, să se acorde atenția cuvenită recomandărilor OCDE; consideră că UE ar trebui să sprijine țările terțe într-un mod mai consecvent și mai sistematic în combaterea corupției, prin expertiză în crearea și consolidarea de instituții anticorupție independente și eficiente și, de asemenea, prin promovarea unei cooperări proactive cu sectorul privat; recomandă, de asemenea, crearea de mecanisme financiare inovatoare pentru consolidarea luptei împotriva tuturor formelor de corupție; ia act, în acest context, de îmbunătățirea reglementărilor privind tranzacțiile financiare la nivel internațional;

138.  consideră că UE ar trebui să își intensifice eforturile de promovare a statului de drept și a independenței sistemului judiciar la nivel multilateral și bilateral; încurajează UE să sprijine o administrare a justiției echitabilă la nivel mondial prin sprijinirea proceselor de reforme legislative și instituționale în țările terțe; încurajează, de asemenea, delegațiile UE și ambasadele statelor membre să urmărească în mod sistematic monitorizarea proceselor în vederea promovării independenței sistemului judiciar;

Intensificarea acțiunilor Parlamentului European în domeniul drepturilor omului

139.  salută revizuirea orientărilor privind delegațiile interparlamentare ale Parlamentului European pentru promovarea drepturilor omului și a democrației, realizată de Conferința președinților de delegație, în cooperare cu Subcomisia pentru drepturile omului; recomandă, în acest context, ca, în cursul vizitelor delegațiilor în țări terțe, problemele legate de drepturile omului să fie ridicate în mod mai sistematic și mai transparent, în special cazurile individuale menționate în rezoluțiile Parlamentului, și ca raportarea în scris cu privire la măsurile luate să fie trimisă Subcomisiei pentru drepturile omului și, dacă este justificat din punct de vedere politic, prin intermediul unei ședințe de informare specifică;

140.  subliniază necesitatea unei reflecții continue în ceea ce privește mijloacele cele mai adecvate de a maximiza credibilitatea, vizibilitatea și eficacitatea rezoluțiilor Parlamentului referitoare la încălcările drepturilor omului, democrația și statul de drept;

141.  încurajează dezbaterile privind includerea diferitelor instrumente aflate la dispoziția Parlamentului pentru sprijinirea și promovarea drepturilor omului într-un document strategic unic, care să fie adoptat de Parlament într-o ședință plenară;

o
o   o

142.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 70-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.
(2) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11855-2012-INIT/en/pdf
(3) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/142549.pdf
(4) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/137585.pdf
(5) http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201203/20120329ATT42170/20120329ATT42170EN.pdf
(6) http://www.consilium.europa.eu/en/policies/pdf/st10152-en15_pdf/
(7) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10897-2015-INIT/en/pdf
(8) http://www.consilium.europa.eu/en/meetings/fac/2015/10/st13201-en15_pdf/
(9) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/130243.pdf
(10) http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%2015559%202014%20INIT
(11) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32015D0260
(12) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9242-2015-INIT/en/pdf
(13) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1325(2000)
(14) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69. .
(15) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165.
(16) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.
(17) Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2013)0394.
(19) Texte adoptate, P7_TA(2013)0420.
(20) Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.
(21) Texte adoptate, P8_TA(2015)0079.
(22) Texte adoptate, P7_TA(2014)0259.
(23) Texte adoptate, P7_TA(2014)0206.
(24) Texte adoptate, P8_TA(2015)0076.
(25) Texte adoptate, P8_TA(2015)0272.
(26) Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.
(27) Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.
(28) Texte adoptate, P8_TA(2015)0350.
(29) Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.
(30) http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2014/20141008-strategy-paper_ro.pdf
(31) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52011DC0200
(32) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0303:FIN:en:PDF
(33) http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G14/082/52/PDF/G1408252.pdf?OpenElement
(34) Texte adoptate, P8_TA(2015)0274.
(35) http://www.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/Joint%20Programme%20on%20FGMC%20Summary%20Report.pdf
(36) http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G14/086/06/PDF/G1408606.pdf?OpenElement
(37) https://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/hr/news53.pdf
(38) http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2014/20141008-strategy-paper_ro.pdf
(39) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2014:077:0027:0043:RO:PDF
(40) Texte adoptate, P8_TA(2015)0274.
(41) http://www.ohchr.org/Documents/Publications/GuidingPrinciplesBusinessHR_EN.pdf
(42) http://wcip2014.org/wp-content/uploads/2013/03/N1446828.pdf
(43) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(44) https://ec.europa.eu/anti-trafficking/sites/antitrafficking/files/eu_strategy_towards_the_eradication_of_trafficking_in_human_beings_2012-2016_1.pdf
(45) http://www.coe.int/en/web/portal/10-october-against-death-penalty
(46) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/TortureGuidelines.pdf
(47) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/foraff/137584.pdf
(48) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5690_en.pdf
(49) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1325(2000)
(50) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1820(2008)
(51) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=E/2015/27
(52) http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&f=ST%2015559%202014%20INIT
(53) http://www.unicef.org/eu/crtoolkit/downloads/Child-Rights-Toolkit-Web-Links.pdf


Cea de a 20-a aniversare a Acordului de pace de la Dayton
PDF 248kWORD 69k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la aniversarea a 20 de ani de la încheierea Acordului de pace de la Dayton (2015/2979(RSP))
P8_TA(2015)0471RC-B8-1362/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de pace de la Dayton, cadrul său general și cele douăsprezece anexe la acesta,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 7 iulie 2005(1), din 15 ianuarie 2009(2) și din 9 iulie 2015(3) referitoare la Srebrenica,

–  având în vedere Avizul Comisiei de la Veneția din 11 martie 2005 privind reforma constituțională în Bosnia și Herțegovina,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Acordul de pace de la Dayton, semnat la 14 decembrie 1995, la Paris a pus capăt unuia dintre cele mai sângeroase războaie din Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial;

B.  întrucât acordul a pus capăt războiului, dar nu a reușit să creeze un stat funcțional și autonom, și întrucât configurația instituțională a țării este exagerat de complexă și s-a dovedit a fi ineficientă;

1.  reamintește importanța semnării Acordului de pace de la Dayton; onorează memoria tuturor victimelor tragice ale războiului din Bosnia și Herțegovina și își exprimă sincerele condoleanță familiilor celor care și-au pierdut viața;

2.  constată cu regretă că, la 20 de ani de la încheierea războiului și instituirea unui acord-cadru general care stabilește principalele aspecte ale instaurării păcii și viitoarea formă a țării, niciunul dintre guvernele care s-au succedat nu a reușit să creeze un stat pe deplin funcțional și autonom;

3.  salută rezultatele obținute în ceea ce privește întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate intern, reconstrucția și restituirea proprietăților, în conformitate cu dispozițiile din anexa VII la Acordul de la Dayton; insistă asupra necesității unei implementări complete a anexei și a strategiei aferente, în vederea asigurării unui sistem viabil pentru reîntoarcere, dar și a unor soluții juste, cuprinzătoare și de durabile pentru persoanelor strămutate intern, a refugiaților și a celorlalte persoane afectate de război; subliniază, în această privință, necesitatea unui sistem viabil de reîntoarcere a croaților, bosniacilor și nu numai în Republica Srpska; subliniază necesitatea unor progrese în ameliorarea integrării socioeconomice a persoanelor care s-au întors; solicită o mai bună coordonare a eforturilor la toate nivelurile și acordarea unei atenții mai mari celor mai vulnerabile dintre persoanele strămutate, inclusiv romilor și femeilor care sunt victime ale violenței; ia act cu regret de faptul că, potrivit Comitetului Internațional al Crucii Roșii, există încă aproximativ 7°000 de persoane dispărute după încheierea războiului, despre a căror soartă nu se știe nimic;

4.  recunoaște transformarea pozitivă a Bosniei și Herțegovinei în ultimii 20 de ani, de la o țară ieșită distrusă din război la un stat care aspiră la statutul de membru al Uniunii Europene;

5.  reiterează angajamentul UE față de perspectiva europeană și aderarea ulterioară a Bosniei și Herțegovinei și a tuturor țărilor din Balcanii de Vest; consideră că cooperarea regională și procesul de integrare europeană constituie cea mai bună modalitate de a promova reconcilierea și de a învinge ura și dezbinările;

6.  solicită autorităților să considere cea de-a 20-a aniversare a Acordului de pace de la Dayton ca un stimulent pentru a avansa pe calea reformelor necesare - în special din perspectiva viitoarei cereri a Bosniei și Herțegovinei de aderare la UE; reamintește că a veni în întâmpinarea necesităților socio-economice ale cetățenilor trebuie să constituie o prioritate, la fel ca și crearea unui mecanism eficace de coordonare pentru chestiunile legate de UE; reamintește că este esențial să se continue, în paralel, reformele constituționale și politice și democratizarea sistemului politic, care vor conduce în direcția realizării egalității și a reprezentării democratice a tuturor popoarelor constituente și a tuturor cetățenilor țării; subliniază că toți cetățenii din Bosnia și Herțegovina trebuie să dispună de șanse egale de a fi aleși la toate nivelurile procesului decizional politic;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului și parlamentului Bosniei și Herțegovinei și entităților acesteia, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor din Balcanii de Vest.

(1) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 468.
(2) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 111.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0276.


Exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC
PDF 446kWORD 145k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC (2015/2114(INI))
P8_TA(2015)0472A8-0338/2015

Parlamentul European

–  având în vedere Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (denumită în continuare „poziția comună”)(1),

–  având în vedere reexaminarea poziției comune efectuate de către Grupul de lucru pentru exportul de arme convenționale (COARM) al Consiliului UE,

–  având în vedere Cel de al șaisprezecelea raport anual elaborat în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar(2),

–  având în vedere Decizia 2012/711/PESC a Consiliului din 19 noiembrie 2012 privind sprijinirea activităților UE pentru promovarea în rândul țărilor terțe a controlului exporturilor de arme și a principiilor și criteriilor cuprinse în Poziția comună 2008/944/PESC;

–  având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată la 9 decembrie 2003,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate intitulată „O Europă sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–  având în vedere Tratatul privind comerțul cu arme (TCA) adoptat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 2 aprilie 2013(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la ratificarea Tratatului privind comerțul cu arme(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 mai 2015 referitoare la influența evoluțiilor de pe piețele europene de apărare asupra capabilităților de securitate și apărare în Europa(5), în special punctele 4, 10, 18, 19, 20 și 21,

–  având în vedere Decizia 2013/768/PESC a Consiliului din 16 decembrie 2013 privind activitățile UE de susținere a punerii în aplicare a Tratatului privind comerțul cu arme, în cadrul Strategiei europene de securitate(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare(7), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 599/2014, precum și o listă de produse și tehnologii cu dublă utilizare în anexa I,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 aprilie 2014 adresată Consiliului și Parlamentului European intitulată „Revizuirea politicii privind controlul exporturilor: asigurarea securității și a competitivității într-o lume în schimbare” (COM(2014)0244),

–  având în vedere declarația comună din 12 iunie 2014 a Parlamentului, Consiliului și Comisiei cu privire la revizuirea regimului pentru controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 21 noiembrie 2014 cu privire la revizuirea politicii privind controlul exporturilor,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la „Drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe”(8),

–  având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității(9),

–  având în vedere Strategia UE de combatere a acumulării ilicite și a traficului ilicit de arme de calibru mic și armament ușor, precum și de muniție aferentă, adoptată la 15-16 decembrie 2005 de către Consiliul European, precum și Acțiunea comună 2002/589/PESC a Consiliului din 12 iulie 2002 privind contribuția Uniunii Europene la combaterea acumulării și proliferării cu caracter destabilizator a armelor ușoare și a armelor de calibru mic și de abrogare a Acțiunii comune 1999/34/CFSP,

–  având în vedere Poziția comună 2003/468/PESC a Consiliului din 23 iunie 2003 privind controlul brokerajului cu armament(10),

–  având în vedere Lista comună actualizată a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, adoptată de către Consiliu la 9 februarie 2015,

–  având în vedere Ghidul de utilizare a Poziției comune a Consiliului 2008/944/PESC de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar,

–  având în vedere Aranjamentul de la Wassenaar din 12 mai 1996 pentru controlul exporturilor de arme convenționale și produse și tehnologii cu dublă utilizare, precum și listele actualizate în 2015 privind aceste produse, tehnologii și muniții(11),

–  având în vedere deciziile celei de a 19-a ședințe plenare a Aranjamentului de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme convenționale și produse și tehnologii cu dublă utilizare, care a avut loc la Viena, în perioada 3-4 decembrie 2013,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Comunicarea Comisei din 28 aprilie 2015 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la Agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea, adoptat la 24 februarie 2006,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă, în special Obiectivul nr. 16: ținta 16.4, care solicită statelor să reducă în mod semnificativ fluxurile ilicite de arme,

–  având în vedere Decizia 2014/512/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina,

–  având în vedere articolul 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Tratatul ONU privind comerțul cu arme, care a intrat în vigoare la 24 decembrie 2014,

–  având în vedere rezoluția 24/35 din 8 octombrie 2013 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind impactul transferurilor de arme asupra drepturilor omului în conflictele armate(12),

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0338/2015),

A.  întrucât mediul de securitate la nivel mondial s-a schimbat radical în jurul UE, în special în vecinătatea sa sudică și estică;

B.  întrucât există un drept inerent de autoapărare individuală sau colectivă în temeiul articolului 51 din Carta ONU;

C.  întrucât, în interesul stabilității internaționale este important să se prevadă mijloace de descurajare, pe baza unei evaluări de la caz la caz, în conformitate deplină cu articolul 51 din Carta ONU și criteriul patru al poziției comune privind menținerea păcii, securității și stabilității regionale;

D.  întrucât răspândirea necontrolată a armelor reprezintă un pericol grav pentru pace și securitate, pentru drepturile omului și dezvoltarea sustenabilă; întrucât, la nivel mondial, în fiecare minut, o persoană moare din cauza violenței armate și, în același interval, sunt fabricate 15 arme noi;

E.  întrucât reglementarea comerțului internațional cu arme este prin definiție o ambiție la nivel mondial; întrucât UE trebuie să asigure coerența tuturor acțiunilor sale externe în contextul relațiilor sale externe, pentru promovarea democrației și a statului de drept, prevenirea conflictelor, eradicarea sărăciei, promovarea dialogului intercultural și menținerea stabilității și securității internaționale; întrucât, în perioada 2010-2014, statele membre ale UE au fost responsabile de 25,4 % din cantitatea de arme convenționale majore livrate(13) la nivel mondial;

F.  întrucât, în temeiul Tratatului de la Lisabona, eradicarea sărăciei este obiectivul principal al politicii UE pentru dezvoltare și întrucât una dintre prioritățile acțiunii externe a UE este consolidarea unei lumi mai stabile și mai prospere; întrucât furnizarea de arme în țări aflate în conflict nu doar sporește probabilitatea escaladării violențelor, dar are și un impact negativ asupra potențialului de dezvoltare al țărilor respective, așa cum reiese în mod clar din rapoartele organizațiilor umanitare care au evaluat impactul respectiv(14);

G.  întrucât statele membre ale UE au exportat arme în valoare totală de 36,7 miliarde EUR în 2013, inclusiv în valoare de 26 miliarde EUR către țări terțe; întrucât, prin comparație, bugetul general al Instrumentului european de vecinătate pentru perioada 2014-2020 este de 15,4 miliarde EUR; întrucât statele membre ale UE au reprezentat 30% din totalul exporturilor de arme; întrucât este dificil să se susțină că aceste fluxuri comerciale sunt în interesul direct în materie de securitate al UE;

H.  întrucât Poziția comună 2008/944/PESC este un cadru juridic obligatoriu de stabilire a opt criterii pentru exporturile de arme convenționale, pe care statele membre ale UE trebuie să le aplice în luarea deciziilor privind acordarea de licențe; întrucât ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de această poziție comună, în special în contextul dezvoltării unei piețe europene a apărării și a unei baze industriale și tehnologice de apărare europeană;

I.  întrucât țările terțe Albania, Bosnia și Herțegovina, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Canada, Muntenegru și Norvegia și-au asumat în mod oficial criteriile și principiile stabilite în poziția comună;

Mediul de securitate la nivel mondial și exporturile de arme

1.  își exprimă profunda îngrijorare privind răspândirea conflictelor armate, îndeosebi a celor din Ucraina, Siria, Irak, Libia și Yemen, precum și a tuturor conflictelor internaționale, care, într-o lume tot mai globalizată, constituie o amenințare la adresa stabilității și securității mondiale și au creat o vecinătate mai puțin stabilă și sigură pentru UE; subliniază faptul că transferurile de arme către state aflate în conflict pot să fi avut o contribuție la aceste conflicte;

2.  consideră regretabil faptul că evoluțiile din ultimii doi ani au demonstrat că armele uneori ajung în mâinile teroriștilor, ale regimurilor represive, ale țărilor în care copiii ar putea fi recrutați sau utilizați în ostilități sau ale regimurilor care au relații dubioase cu terorismul internațional sau o politică internă și externă agresivă și, prin urmare, consideră că este necesar să se adopte regimuri eficace de control al exportului de arme; condamnă utilizarea armelor cu scopul alimentării insecurității și a conflictelor armate, atât pe plan intern, cât și pe plan extern sau pentru a sprijini represiunea internă, conflictele regionale sau încălcările grave ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale; consideră regretabil faptul că, în continuare, comerțul ilegal cu arme este o afacere mare și profitabilă;

3.  deplânge faptul că aproximativ jumătate de milion de persoane(15) mor în fiecare an din cauza violenței armate, atât în cadrul conflictelor armate, cât și în legătură cu activități infracționale;

4.  reafirmă faptul că aderarea la poziția comună este fundamentală pentru respectarea principiilor și valorilor UE, în special în domeniul dreptului internațional privind drepturile omului și al dreptului internațional umanitar, precum și a responsabilităților care îi revin în ceea ce privește securitatea regională și mondială;

5.  constată că statele membre ale UE sunt exportatori de arme foarte importanți la nivel mondial, cu exporturi în valoare de 36,711 miliarde EUR în 2013, din care 10,735 miliarde EUR între state membre și 25,976 miliarde EUR către țări terțe, potrivit celui de-al 16-lea raport anual; reiterează faptul că articolul 10 din poziția comună prevede că considerațiile privind interesele economice, comerciale și industriale ale statelor membre nu afectează aplicarea celor opt criterii de reglementare a exporturilor de arme;

6.  regretă că articolul 10 este adesea ignorat, în special având în vedere că societățile europene din domeniul apărării își compensează tot mai mult scăderea cifrei de afaceri în Europa prin exporturi în afara UE; își exprimă profunda îngrijorare legată de consecințele pentru securitatea și apărarea UE cauzate de transferul de cunoștințe și de tehnologii sensibile către țări terțe, care reprezintă un risc crescut de dependență de țările terțe cu interese strategice divergente, cum ar fi Rusia;

7.  reamintește faptul că industria în domeniul apărării ar trebui să servească drept instrument pentru garantarea apărării și securității statelor membre, asigurând un regim de securitate a aprovizionării în UE și, în același timp, contribuind la punerea în aplicare PESC și PSAC consolidate, având în vedere că acest lucru este important pentru a contribui la asigurarea stabilității și securității la nivel mondial; recunoaște că exporturile de arme au jucat un rol important în ceea ce privește consolidarea și dezvoltarea în continuare a bazei industriale și tehnologice a sectorului european al apărării, care a fost important într-o gamă largă de evoluții în materie de inovare și dezvoltare;

8.  recunoaște legitimitatea exporturilor care respectă pe deplin criteriile prevăzute la articolul 4 litera (c) în Poziția comună 2008/944/PESC și care sunt realizate ca răspuns la solicitare adresată UE în conformitate cu dreptul la autoapărare; sprijină furnizarea de arme de apărare în caz de autoapărare legitimă; ia act de decizia unor state membre de a furniza arme de apărare către Peșmerga din Kurdistanul Irakian și către Ucraina; observă, în acest sens, că statele membre nu se coordonează între ele;

9.  subliniază că, deși refuzurile și suspendările licențelor în urma embargourilor sau conflictelor sunt un semn pozitiv, acestea arată că politica de export a UE are un caracter pur și simplu reactiv; consideră că, în conformitate cu poziția comună, înainte de acordarea de licențe, ar fi necesară o evaluare mai amănunțită a riscurilor specifice legate de țările beneficiare și a intereselor UE în materie de securitate;

10.  ia act de faptul că riscurile care decurg din deturnări, din contrabandă și din stocarea de arme și explozibili sunt în creștere și rămân o problemă care trebuie soluționată; subliniază riscul ca arme din țări terțe cu un nivel ridicat de corupție să fie introduse în Europa din cauza intensificării contrabandei cu arme și a traficului de arme și a lipsei controalelor la punctele de intrare, precum porturile, compromițând, astfel, securitatea cetățenilor, după cum s-a subliniat într-un raport recent al Europol(16);

11.  subliniază că controlul exporturilor de arme face parte integrantă din politica externă și de securitate a UE și trebuie să fie ghidat de principiile consacrate la articolul 21 din TUE, în special promovarea democrației și a statului de drept și menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale; reamintește că este esențial să se asigure coerența între exporturile de arme și credibilitatea UE ca promotor al drepturilor omului la nivel mondial; își exprimă convingerea fermă că o punere în aplicare mai eficientă a celor opt criterii ale poziției comune ar reprezenta o contribuție importantă la dezvoltarea PESC și PSAC; solicită ca noua strategie globală a UE pentru politica externă și de securitate să examineze în mod corespunzător chestiunile legate de exportul de arme având în vedere modificarea mediului de securitate și riscurile pentru interesele europene în materie de securitate și amenințările la adresa acestora;

12.  regretă faptul că transferurile ilegale și nereglementate de arme continuă să submineze stabilitatea politică și să împiedice dezvoltarea democratică, socială și/sau economică în anumite părți ale lumii; recunoaște că interpretarea coerentă și punerea efectivă în aplicare a criteriului opt din Poziția comună 2008/944/PESC ar fi o contribuție decisivă la atingerea obiectivelor coerenței politicilor UE în favoarea dezvoltării; solicită acordarea unei atenții permanente criteriului opt pentru a evalua impactul negativ al cheltuielilor de înarmare asupra perspectivelor de dezvoltare ale țărilor destinatare mai sărace;

Tratatul privind comerțul cu arme

13.  salută intrarea în vigoare a TCA (Tratatul privind comerțul cu arme); salută activitățile de mobilizare întreprinse de UE pentru a promova ratificarea și punerea în aplicare universală a TCA și solicită eforturi susținute în acest sens, în special în privința țărilor care sunt comercianți importanți de arme; solicită Comisiei să îndemne statele membre care încă nu au ratificat TCA să facă acest lucru cu prima ocazie; recunoaște că TCA, deși reprezintă o realizare pozitivă, încă are limite și ambiguități (concepte neclare, excepții de la obligațiile de raportare, lipsa unui regim de sancționare);

14.  salută succesul primei conferințe a statelor părți, care a avut loc la Cancun în perioada 24-27 august 2015, însă subliniază faptul că nu s-a ajuns la un acord cu privire la modelul care trebuie să fie utilizat pentru rapoartele anuale; consideră că tratatul ar avea succes cu adevărat numai dacă se iau măsuri pentru ca aplicarea sa să fie generalizată și dacă se stabilesc mecanisme obligatorii sau de sancționare care să fie utilizate în cazul neaplicării normelor stabilite;

15.  salută cerința ce prevede ca statele părți la TCA să ia în considerare în procesul decizional de acordare a licențelor riscul ca armele ce urmează a fi transferate să fie folosite pentru a comite sau a facilita acte grave de violență de gen sau acte grave de violență împotriva femeilor și copiilor; invită statele membre să consolideze termenii poziției comune cu privire la actele grave de violență de gen sau actele grave de violență împotriva femeilor și copiilor;

16.  laudă faptul că UE are un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic, unic în lume, prin care controlul exporturilor de arme se aplică inclusiv în regiunile și țările de criză cu antecedente contestabile în domeniul drepturilor omului; salută, în această privință, faptul că mai multe țări europene și țări terțe au aderat la sistemul de control al exporturilor de arme pe baza poziției comune;

17.  salută faptul că Albania, Bosnia și Herțegovina, Canada, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru și Norvegia au aderat la criteriile și principiile Poziției comune 2008/944/PESC; constată că din 2012 este implementat un sistem special de schimb de informații între UE și aceste țările terțe;

Poziția comună

18.  reamintește că poziția comună ar trebui să conducă la o abordare coordonată a comerțului cu arme, care să nu aducă atingere dreptului statelor membre de a aplica politici naționale mai restrictive, în conformitate cu articolul 3 din poziția comună; reamintește, de asemenea, că încă rămâne de competența exclusivă a statelor refuzul de a transfera orice tehnologie militară sau armament și că standardele comune stabilite în poziția comună trebuie să fie considerate ca standardul minim pentru gestionarea transferurilor de tehnologie militară în conformitate cu considerentul 3; subliniază faptul că armonizarea la nivel european nu ar trebui să fie utilizată ca pretext pentru a dilua conținutul normelor naționale mai stricte;

19.  solicită statelor membre să interpreteze în mod coerent și să aplice cu rigurozitate criteriile poziției comune în toate cazurile, fără a lăsa considerațiile politice și economice să aibă prioritate în cadrul unui proces decizional; solicită statelor membre să anuleze contractele convenite deja atunci când, în urma unei schimbări radicale de situație o afacere încalcă poziția comună;

20.  consideră că adevărata problemă este reprezentată de o punere în aplicare aproximativă și de o interpretare lipsită de consecvență a poziției comune din partea statelor membre și consideră, prin urmare, că este esențial să se urmărească o aplicare consecventă și ambițioasă a celor opt criterii; constată, în acest sens, lipsa unor mecanisme de sancționare în caz de încălcare a criteriilor și consideră că trebuie să se prevadă modalități de efectuare a unor verificări independente și de aplicare a sancțiunilor în caz de încălcare a poziției comune;

21.  ia act de reexaminarea de către COARM a Poziției comune 2008/944/PESC și de concluzia că aceasta servește în mod adecvat obiectivelor stabilite de Consiliu și este în conformitate cu TCA; constată că nicio modificare nu a avut loc în ciuda situației grave din Siria și Irak, a intensificării activităților teroriste, a conflictelor și a instabilității răspândite în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, care ar putea afecta în schimb însăși securitatea Uniunii;

22.  ia act de actualizarea Ghidului de utilizare a Poziției comune a Consiliului și a Listei UE cuprinzând produsele militare; așteaptă cu interes adoptarea de către COARM a unui nou mecanism de schimb de informații online; salută noile trimiteri la aspecte ale TCA care nu sunt încă incluse în Poziția comună, precum și modificările la orientările privind criteriul șapte; solicită să se depună eforturi în special în privința orientărilor pentru punerea în aplicare eficientă a criteriului opt;

23.  invită statele membre să asigure aplicarea mai strictă a celor opt criterii; consideră că statele membre, inclusiv la nivel european în cadrul COARM, ar trebui să își extindă evaluările pentru a pune accentul pe situația din țara de destinație, precum și pe tehnologia militară specifică în cauză; încurajează statele membre să aplice criterii mai stricte la nivel național;

24.  este îngrijorat cu privire la efectul pe care amenințările cu acțiuni în justiție ale companiilor din unele state membre, indiferent dacă sunt reale sau percepute, l-ar putea avea asupra analizării solicitărilor de licențe de export; reamintește statelor membre că aplicarea riguroasă și scrupuloasă a celor opt criterii creează bazele necesare pentru refuzarea acordării unei licențe de export;

25.  ia act de faptul că criteriul doi impune statelor membre să refuze acordarea unei licențe de export doar în cazul în care există un risc clar ca tehnologia sau echipamentul care urmează a fi exportat să fie folosit în scopuri de represiune internă; considerând că acest criteriu lasă loc pentru o aplicare incoerentă a normelor comune; solicită stabilirea de legături cu reprezentanții Consiliului Europei, cu Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și cu organizațiile pentru drepturile omului pentru a clarifica criteriul doi;

26.  critică încălcările frecvente ale criteriului opt de către mai multe state membre; regretă faptul că nu există mecanisme de sancționare a încălcării celor opt criterii de către un stat membru și că nu există planuri în acest sens; consideră că ar trebui prevăzute posibilități de verificare independentă și mecanisme de sancționare a încălcărilor poziției comune;

27.  îndeamnă fiecare stat membru să trateze conceptul de risc în procesul de acordare de licențe pentru transferul de arme pe baza principiului precauției, care este un standard în abordarea altor domenii, cum ar fi terorismul, spălarea banilor și problemele legate de mediu;

28.  subliniază nevoia de a asigura o politică mai coerentă privind embargourile și de a le pune în aplicare cu efect imediat; invită statele membre să clarifice dispozițiile naționale și internaționale privind exportul de arme „militare” și „nemilitare”, care ar putea duce la situația în care transferurile de arme de calibru mic să poată eluda sistemele de reglementare, fiind descrise ca „nemilitare”;

29.  reamintește că Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a articolului 10 din Protocolul Organizației Națiunilor Unite împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc vizează controlarea eficace a transferurilor de arme de foc pentru uz civil; recunoaște legitimitatea exporturilor de arme de vânătoare și sportive pentru uz civil în temeiul respectivului Regulament; salută revizuirea legislației UE privind armele de foc (inclusiv privind dezactivarea, sancțiunile administrative și armele de semnalizare) și intenția de a consolida cooperarea polițienească cu țările învecinate în ceea ce privește contrabanda cu arme; solicită, în consecință, Comisiei să consolideze capacitățile Europol;

30.  invită statele membre să includă un mecanism în poziția comună care să blocheze automat licențele pentru exportul armelor către țări împotriva cărora a fost stabilit un embargo european privind armele după ce a fost acordată licența pentru controlul exporturilor;

31.  sugerează să se analizeze posibilitatea de a aplica și de a extinde cele opt criterii și la prestarea de servicii legate de exporturile de arme, cum ar fi consultanța, precum și la activitățile în țările terțe ale societăților militare private cu sediul în UE; solicită o abordare unificată a UE a problemei arsenalelor plutitoare;

32.  invită toate statele membre care nu sunt încă în deplină conformitate cu Poziția comună 2003/468/PESC din 23 iunie 2003 privind controlul brokerajului cu armament să explice de ce nu sunt în conformitate și ce măsuri propun să ia și când pentru a-și onora obligațiile în temeiul acestei poziții comune; încurajează statele membre să includă transportul de arme și serviciile de finanțare a armelor în legislația privind intermedierea armelor;

33.  își exprimă îngrijorarea cu privire la posibilele devieri ale exporturilor și invită statele membre să instituie un sistem eficace de control (sisteme de monitorizare, clauză de neutilizare abuzivă în certificatele de utilizator final, inspecții in situ la utilizatorii finali), inclusiv consolidarea personalului dedicat acestui scop; consideră că ar trebui să existe o cooperare consolidată în rândul statelor membre, între statele membre, Europol și Eurojust, precum și cu țările terțe, pentru a facilita trimiterea în instanță pentru transferul ilegal de arme a brokerilor și a contrabandiștilor; invită Consiliul să alinieze mai bine criteriul șapte la articolul 11 din TCA;

34.  este profund îngrijorat de posibila eludare a controalelor UE asupra exporturilor prin producția sub licență în țările terțe sau prin filialele din străinătate ale întreprinderilor cu sediul în UE; îndeamnă COARM să analizeze această chestiune în profunzime în următorul său raport anual;

35.  solicită o mai bună coordonare la nivelul de lucru în cadrul Consiliului și al SEAE pentru a se asigura că aspectele legate de prevenirea conflictelor, de dezvoltare și de drepturile omului sunt luate în considerare în mod corespunzător; solicită consultări regulate între COARM și cu COHOM (Grupul de lucru pentru drepturile omului); solicită ca Grupul de lucru pentru exportul de arme convenționale (COARM) să mențină legătura cu toți actorii relevanți ai UE precum Intcen, coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului și delegațiile UE pentru o mai bună coerență și pentru a partaja informații care ar putea fi relevante pentru deciziile de acordare a licențelor pentru transfer de arme, în special în ceea ce privește riscurile din țările beneficiare propuse, astfel încât să îmbunătățească calitatea deciziilor luate în contextul poziției comune;

Transparență

36.  regretă adoptarea tardivă a celui de-al 16-lea raport anual, acesta fiind astfel raportul adoptat cu cea mai mare întârziere;

37.  constată că observații complete înseamnă date referitoare la valoarea financiară atât a licențelor emise de export al armelor, cât și a exporturilor efective, defalcate atât pe destinație, cât și pe categoria din lista de produse militare a UE; solicită statelor membre rămase să își îndeplinească obligația de a prezenta un raport anual și de a furniza retroactiv date pentru cel de-al 16-lea raport anual și pentru următoarele rapoarte anuale în timp util;

38.  ia act de faptul că raportul conține informații standardizate cu privire la licențele de export emise, dar nu cuprinde informații complete cu privire la exporturile efective de arme; îndeamnă Consiliul și VP/ÎR să analizeze mijloacele de îmbunătățire a respectării obligației de raportare și de creștere a transparenței și a controlului public asupra cadrului de control al exporturilor, și anume, asigurarea faptului că statele membre raportează toate exporturile de arme; solicită să se remedieze această lacună și să se prevadă, prin urmare, un raport anual care să sublinieze, defalcat, în funcție de tipologie și destinație, datele reale ale exporturilor;

39.  solicită să se introducă o procedură standardizată de raportare și de prezentare a datelor pentru informațiile referitoare la exporturile efective și datele privind licențele, inclusiv un termen-limită, care să fie aplicată și respectată uniform în toate statele membre; invită statele membre să prezinte informații complete cu privire la licențele refuzate, inclusiv informații specifice licenței privind statul beneficiar și autoritatea în cauză, descrierea și cantitatea articolelor care urmează să fie transferate în ceea ce privește subcategoriile din lista de produse militare, precum și motivele exacte care au stat la baza refuzului; propune modificarea formatului raportului anual și relansarea raportului sub forma unei baze de date online publice interactive și în cadrul căreia se pot face căutări;

40.  solicită consolidarea consultărilor dintre statele membre în ceea ce privește transferurile de arme către regiuni fragile și instabile, în special către cele care acționează agresiv în vecinătatea lor; solicită o verificare amănunțită și sistematică a punerii în aplicare a regimului UE de sancțiuni împotriva Rusiei în ceea ce privește exporturile de arme și vânzările de tehnologii cu dublă utilizare; invită statele membre să instituie o listă a persoanelor (inclusiv entități și persoane) care au fost condamnate pentru încălcarea legislației privind exporturile de arme și pentru cazuri identificate de deturnare și a persoanelor care nu au fost condamnate în instanță, dar sunt cunoscute ca fiind implicate în comerțul ilegal cu arme sau în activități care constituie o amenințare pentru securitatea internațională; invită statele membre să furnizeze informații detaliate privind modalitățile de revocare sau de suspendare a licențelor acordate în privința țărilor care fac obiectul unui embargo;

41.  consideră esențial ca țările care sunt candidate la aderarea la UE să respecte pozițiile și principiile UE în ceea ce privește exportul de arme și comerțul cu arme;

42.  solicită monitorizarea și cooperarea cu privire la traficul ilegal de arme prin intermediul unor proceduri de cooperare între forțele de poliție și autoritățile de frontieră bazate pe schimbul de informații și de baze de date, pentru a reduce la minimum riscurile pentru securitatea Uniunii Europene și a cetățenilor săi;

Controlul public

43.  reamintește că guvernelor le revine responsabilitatea politică de a exporta sau de a nu exporta produse militare sau produse cu dublă utilizare; invită statele membre să furnizeze informații cu privire la fiecare licență acordată, astfel încât să facă posibilă efectuarea de controale la nivelul UE pentru a asigura faptul că țările nu încalcă criteriile poziției comune din interes economic, politic sau personal; solicită SEAE/COARM să își asume sarcina de monitorizare a licențelor despre care se crede că nu respectă criteriile poziției comune;

44.  este ferm convins că cetățenii și parlamentele au dreptul de a fi informați în detaliu cu privire la deciziile guvernelor lor privind exportul de arme, având în vedere faptul că acestea afectează securitatea și bunăstarea națiunii lor și a țărilor din alte părți ale lumii, în conformitate cu interesele transparenței și ale unui control public mai intens; solicită ca rapoartele să fie făcute publice;

45.  invită Consiliul și SEAE să amelioreze și accesul la informații în ceea ce privește sancțiunile UE și embargourile asupra armelor, având în vedere că aceste informații adesea nu sunt actualizate sau prezentate într-o formă ușor accesibilă;

46.  solicită întărirea supravegherii parlamentare atât la nivel național, cât și la nivel european, prin prezentarea de rapoarte anuale în parlamente; solicită ca exporturile europene de arme și politica europeană a industriei de apărare să fie discutate în cadrul următoarei conferințe interparlamentare privind PESC/PSAC;

47.  salută consultarea regulată cu societatea civilă pentru creșterea transparenței; invită Comisia și SEAE/COARM să continue acest dialog cu societatea civilă, cu ONG-urile și cu grupurile de reflecție; încurajează societatea civilă și mediul academic să exercite o monitorizare independentă a comerțului cu arme;

Noile tehnologii și chestiunea produselor cu dublă utilizare

48.  consideră că evoluțiile tehnologice fac din ce în ce mai dificilă distincția între utilizarea pur militară și pur civilă și ar trebui să se acorde o atenție specială Listei de produse cu dublă utilizare în lumina Aranjamentului de la Wassenaar; invită VP/ÎR, statele membre și Comisia să se asigure că nu există lacune la nivelul Aranjamentului de la Wassenaar sau între lista cu produsele militare și anexele la Regulamentul privind produsele cu dublă utilizare și să acorde o atenție deosebită noilor tehnologii de importanță strategică, cum ar fi sistemele de aeronave pilotate de la distanță, robotica aplicată și tehnologia de supraveghere;

49.  reamintește că proliferarea anumitor tehnologii de supraveghere și intruziune la nivel mondial nu pot fi doar în detrimentul drepturilor omului, dar pot constitui și o amenințare semnificativă la adresa intereselor strategice europene și a infrastructurii noastre digitale;

50.  salută inițiativa în curs a Comisiei de a moderniza controalele UE privind exporturile de produse cu dublă utilizare și intenția sa de a prezenta, în prima jumătate a anului 2016, o nouă propunere legislativă pentru politici inteligente și eficiente de reglementare a exporturilor comerciale de servicii legate de implementarea și utilizarea așa-numitelor tehnologii cu dublă utilizare, incluzând, în același timp, garanții eficiente cu scopul de a preveni efectele negative ale acestor controale la export asupra cercetării științifice și informatice în domeniul securității; subliniază faptul că propunerea ar trebui să vizeze, de asemenea, îmbunătățirea coerenței și transparenței regimului de control al exporturilor și să țină seama pe deplin de caracterul schimbător al provocărilor în materie de securitate și de viteza cu care evoluează tehnologia, în special atunci când este vorba despre software și echipamente de supraveghere și intruziune; salută acordul convenit la 4 decembrie 2013 între statele participante la Aranjamentul de la Wassenaar pentru a adopta controale în domeniile supravegherii, instrumentelor de asigurare a respectării legii și de colectare a informațiilor și sistemelor de supraveghere în rețea; reamintește nevoia urgentă de a aborda exporturile potențial dăunătoare de produse și servicii TIC care pot fi folosite în legătură cu încălcarea drepturilor omului în anumite țări terțe, astfel cum s-a convenit în Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din aprilie 2014;

51.  invită statele membre să pună la dispoziție suficiente resurse pentru a pune în aplicare și a efectua în mod eficace controlul exportului, brokerajului și tranzitului de produse cu dublă utilizare; salută programele în desfășurare de consolidare a capacității finanțate de UE în sprijinirea sistemelor de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare ale țărilor terțe; invită statele membre să își mobilizeze capacitățile de instruire și în cadrul UE;

52.  subliniază că Comisia ar trebui să fie în măsură să furnizeze rapid întreprinderilor care au ezitări cu privire la solicitarea unei licențe de export, informații exacte și actualizate referitoare la legalitatea sau eventualele efecte negative ale tranzacțiilor potențiale;

53.  invită Comisia să prezinte propuneri de revizuire a modului în care standardele UE privind TIC ar putea fi utilizate pentru a preveni eventualele efecte negative ale exportului de astfel de tehnologii sau alte servicii către țări terțe în care concepte precum „interceptarea legală” nu pot fi considerate echivalente cu cele ale Uniunii Europene sau care, de exemplu, au un bilanț slab în ceea ce privește drepturile omului sau în care nu există stat de drept;

54.  reafirmă faptul că standardele UE, în special cele stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ar trebui să aibă prioritate asupra altor considerații atunci când se evaluează incidentele legate de folosirea tehnologiilor cu dublă utilizare într-un mod care poate restrânge drepturile omului;

55.  deplânge cooperarea activă a anumitor întreprinderi europene, precum și unor întreprinderi internaționale care comercializează tehnologii cu dublă utilizare, în circumstanțe în care cunosc efectele dăunătoare asupra drepturilor omului care decurg din relațiile comerciale cu regimuri ale căror acțiuni încalcă drepturile omului;

56.  îndeamnă Comisia să excludă întreprinderile care desfășoară astfel de activități din procedurile de achiziții publice ale UE, de la finanțarea pentru cercetare și dezvoltare, precum și de la orice altă formă de sprijin financiar;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 335, 13.12.2008, p. 99.
(2) JO C 103, 27.3.2015, p. 1.
(3) Tratatul privind comerțul cu arme, UN, 13-27217.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0081.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0215.
(6) JO L 341, 18.12.2013, p. 56.
(7) JO L 134, 29.5.2009, p. 1.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.
(9) JO L 146, 10.6.2009, p. 1.
(10) JO L 156, 25.6.2003, p. 79.
(11) http://www.wassenaar.org/controllists/, „lista produselor și tehnologiilor și munițiilor cu dublă utilizare”, Aranjamentul de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme convenționale și produse și tehnologii cu dublă utilizare, 25 martie 2015.
(12) A/HRC/RES/24/35.
(13) „Tendințe în transferurile internaționale de arme”, 2014, Fișă de informare SIPRI, martie 2015.
(14) IANSA, Oxfam International și Saferworld: Miliardele dispărute în Africa; Fluxul internațional de arme și costul conflictelor, 2007.
(15) Ponderea globală a violenței armate 2015: fiecare corp contează, un raport al Declarației de la Geneva privind violența armată și dezvoltarea.
(16) „Exploring Tomorrow’s Organised Crime”, Europol (2015).


Brevetele și drepturile amelioratorilor de plante
PDF 251kWORD 74k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la brevete și la drepturile amelioratorilor de plante (2015/2981(RSP))
P8_TA(2015)0473RC-B8-1394/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la brevetarea procedeelor biologice esențiale(1),

–  având în vedere Directiva 98/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 1998 privind protecția juridică a invențiilor biotehnologice(2), în special articolul 4, care prevede că produsele obținute în urma unor procedee esențialmente biologice nu au caracter brevetabil,

–  având în vedere Convenția brevetului european (CBE) din 5 octombrie 1973, în special articolul 53 litera (b),

–  având în vedere decizia Marii Camere de Apel a Oficiului European de Brevete (OEB) din 25 martie 2015 în cauzele G2/12 (referitoare la roșii) și G2/13 (referitoare la broccoli),

–  având în vedere Regulamentul de aplicare a CBE, în special articolul 26, care prevede că pentru cererile de brevet european și brevetele care se referă la invențiile biotehnologice, se folosește Directiva 98/44/CE ca mijloc suplimentar de interpretare,

–  având în vedere Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, astfel cum a fost revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 și la 19 martie 1991 (denumită în continuare „Convenția UPOV 1991”),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante(3) [denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului”], în special articolul 15 literele (c) și (d),

–  având în vedere Acordul Consiliului privind o Curte unică în materie de brevete din 19 februarie 2013(4) (denumit în continuare „Acordul UPC”), în special articolul 27 litera (c),

–  având în vedere Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv aspectele care țin de comerțul cu mărfuri contrafăcute (TRIPS), în special articolul 27 alineatul (3), care prevede că membrii pot exclude de la brevetare procedeele esențialmente biologice,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât accesul la un material vegetal biologic care să cuprindă trăsăturile plantelor este absolut necesar în vederea stimulării inovării și a dezvoltării de noi soiuri pentru a garanta securitatea alimentară la nivel mondial, a combate schimbările climatice și a preveni monopolurile din sectorul ameliorării plantelor, oferind totodată mai multe oportunități pentru IMM-uri;

B.  întrucât drepturile de proprietate intelectuală sunt importante pentru a garanta stimulentele economice în vederea dezvoltării de noi produse vegetale și pentru a asigura competitivitatea;

C.  întrucât brevetele pentru produsele obținute prin metode convenționale de ameliorare sau brevetele pentru material genetic necesar pentru ameliorarea convențională pot submina exceptarea prevăzută la articolul 53 litera (b) din Convenția brevetului european și la articolul 4 din Directiva 98/44/CE;

D.  întrucât produsele obținute prin procedee esențialmente biologice, cum ar fi plantele, semințele, trăsăturile și genele moștenite, ar trebui excluse din categoria produselor brevetabile;

E.  întrucât ameliorarea plantelor reprezintă un proces inovator care a fost practicat de agricultori și de comunitățile agricole încă de la apariția agriculturii, iar soiurile și metodele de ameliorare nebrevetate sunt importante pentru diversitatea genetică;

F.  întrucât Directiva 98/44/CE reglementează invențiile biotehnologice, în special ingineria genetică, dar întrucât – astfel cum se menționează în considerentele 52 și 53 – intenția legiuitorului nu a fost de a permite includerea posibilității de a breveta produsele obținute prin procedee esențialmente biologice în domeniul de aplicare al directivei;

G.  întrucât numeroase cereri referitoare la produsele obținute prin procedee esențialmente biologice sunt în așteptarea unei decizii a Oficiului European de Brevete (OEB) și întrucât, prin urmare, este necesar să se clarifice de urgență domeniul de aplicare și interpretarea Directivei 98/44/CE, în special articolul 4;

H.  întrucât Directiva 98/44/CE recunoaște implicit libertatea de a utiliza materialul care intră în domeniul de aplicare al unui brevet în scopuri experimentale, după cum rezultă din articolul 12 alineatul (3) litera (b) și din articolul 13 alineatul (3) litera (b);

I.  întrucât această scutire pentru amelioratori prevăzută la articolul 27 litera (c) din Acordul UPC se va aplica numai brevetelor acordate în temeiul unui sistem unitar de brevete și nu se va aplica în mod automat brevetelor naționale din cadrul UE, ceea ce va duce la o situație nearmonizată în ceea ce privește posibilitatea de ameliorare cu ajutorul materialului obținut prin procedee esențialmente biologice care intră în domeniul de aplicare al unui brevet;

J.  întrucât un principiu fundamental al sistemului internațional al drepturilor soiurilor de plante întemeiat pe Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante din 1991 și al sistemului UE fondat pe Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului constă în aceea că deținătorul unui drept de proprietate asupra unui soi de plante nu poate să împiedice alte persoane să utilizeze planta protejată în alte activități de ameliorare,

1.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că recenta decizie a Marii Camere de Apel a OEB în cauzele G2/12 (roșii) și G2/13 (broccoli) ar putea conduce la acordarea mai multor brevete de către OEB pentru trăsăturile naturale introduse în cazul soiurilor noi prin intermediul unor procedee esențialmente biologice, cum ar fi încrucișarea și selecția;

2.  invită Comisia să clarifice de urgență domeniul de aplicare și interpretarea Directivei 98/44/CE, în special articolul 4, articolul 12 alineatul (3) litera (b) și articolul 13 alineatul (3) litera (b), în vederea asigurării clarității juridice în ceea ce privește interzicerea posibilității de a breveta produsele obținute prin procedee esențialmente biologice și să clarifice faptul că ameliorarea cu material biologic care intră în domeniul de aplicare al unui brevet este permisă;

3.  invită Comisia să comunice OEB viitoarea sa clarificare în ceea ce privește posibilitatea de a breveta produsele obținute prin procedee esențialmente biologice, astfel încât clarificarea respectivă să poată fi utilizată ca mijloc suplimentar de interpretare;

4.  invită Comisia și statele membre să se asigure că Uniunea va proteja accesul garantat la materialul obținut prin procedee esențialmente biologice și utilizarea acestuia pentru ameliorarea plantelor, astfel încât – acolo unde este cazul – să nu fie afectate practicile care garantează scutirea amelioratorilor;

5.  invită Comisia să urmărească excluderea de la brevetare a procedeelor esențialmente biologice în contextul discuțiilor multilaterale privind armonizarea legislației în materie de brevete;

6.  invită Comisia să prezinte un raport privind evoluția și implicațiile legislației privind brevetele în domeniul biotehnologiei și al ingineriei genetice, astfel cum se prevede la articolul 16 litera (c) din Directiva 98/44/CE și astfel cum a solicitat Parlamentul în Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la brevetarea procedeelor biologice esențiale;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Oficiului European de Brevete.

(1) JO C 261 E, 10.9.2013, p. 31.
(2) JO L 213, 30.7.1998, p. 13.
(3) JO L 227, 1.9.1994, p. 1.
(4) JO C 175, 20.6.2013, p. 1.


Situația din Burundi
PDF 279kWORD 104k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la situația din Burundi (2015/2973(RSP))
P8_TA(2015)0474RC-B8-1348/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi încheiat la 28 august 2000, la Arusha,

–  având în vedere Constituția Republicii Burundi, în special articolul 96,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța (ACDEG),

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere declarația comună din 13 decembrie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VP), Federica Mogherini, și a comisarului pentru cooperare internațională și dezvoltare, Neven Mimica, referitoare la deteriorarea situației din Burundi,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind consultările UE-Burundi în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, adoptate la 8 decembrie 2015,

–  având în vedere Rezoluția 2248 (2015) din 12 noiembrie 2015 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația din Burundi,

–  având în vedere declarația comună din 12 noiembrie 2015 a Secretarului General adjunct al Organizației Națiunilor Unite, Jan Eliasson, a Președintelui Uniunii Africane, Nkosazana Dlamini-Zuma și a ÎR/VP, Federica Mogherini, referitoare la Burundi,

–  având în vedere deciziile din 13 iunie, 17 octombrie și 13 noiembrie 2015 ale Consiliului Uniunii Africane (UA) pentru pace și securitate privind situația din Burundi,

–  având în vedere declarațiile din 31 mai și 6 iulie 2015 ale Comunității Africii de Est privind situația din Burundi,

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 9 decembrie 2015 privind situația din Burundi,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Burundi,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 martie, 18 mai, 22 iunie și 16 noiembrie 2015 referitoare la Burundi,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la situația din Burundi(1),

–  având în vedere scrisoarea aprobată de Consiliu la 26 octombrie 2015 prin care se cerea deschiderea consultărilor cu autoritățile burundeze, în conformitate cu articolul 96 din Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere declarația făcută de procurorul Curții Penale Internaționale, dna Fatou Bensouda, la 6 noiembrie 2015;

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) și alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în urma atacurilor asupra celor trei tabere militare din Bujumbura, condițiile de securitate din Burundi au cunoscut o gravă deteriorare în ultimele zile; întrucât la 11 și 12 decembrie 2015, forțele de securitate burundeze au ucis cel puțin 87 de persoane; întrucât multe dintre aceste asasinate par să fi fost execuții aleatorii;

B.  întrucât articolul 96 din Constituția burundeză și articolul 7 alineatul (3) din Protocolul II din Acordul de pace și reconciliere de la Arusha prevăd că președintele nu poate servi decât două termene; întrucât președintele Pierre Nkurunziza a ocupat această funcție din 2005, fiind reales în 2010;

C.  întrucât Burundi a organizat alegeri legislative și locale la 29 iunie 2015 și alegeri prezidențiale la 21 iulie 2015; întrucât comunitatea internațională a considerat ambele procesele electorale ca nefiind transparente, incluzive, libere și credibile; întrucât, din acest motiv, Uniunea Africană (UA) a refuzat să trimită observatori pentru a monitoriza alegerile, UE și-a suspendat misiunea electorală în Burundi și o mare parte a opoziției din Burundi a decis să boicoteze alegerile;

D.  întrucât faptul că președintele Nkurunziza a candidat pentru un al treilea mandat și a fost reales la alegerile din 21 iulie 2015 a aruncat țara în cea mai profundă criză politică de la sfârșitul războiului civil;

E.  întrucât guvernul burundez nu a ținut seama de deciziile și recomandările Uniunii Africane (UA) și ale Comunității Africii de Est (CAE) adoptate la 13 iunie 2015 și, respectiv, la 6 iulie 2015, a căror punere în aplicare integrală ar fi pregătit calea pentru alegeri credibile și deschise tuturor;

F.  întrucât, potrivit Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și altor organizații pentru drepturile omului, în perioada preelectorală și postelectorală, în țară au avut loc încălcări ale drepturile omului motivate politic, abuzuri legate de drepturile omului și acte de violență, care au vizat îndeosebi manifestanți ai opoziției, apărători ai drepturilor omului și jurnaliști în special, printre care s-au numărat Pierre Claver Mbonimpa, Marguerite Barankitse, Antoine Kaburahe și Bob Rugurika; întrucât, potrivit unor opinii larg răspândite, există, în general, dar nu exclusiv, o legătură între aceste acte și instituțiile statului; întrucât guvernul burundez este principalul responsabil de asigurarea securității în Burundi și de protejarea populației țării, respectând statul de drept, drepturile omului și dreptul umanitar internațional;

G.  întrucât peste 200 000 de persoane au fost strămutate intern sau s-au refugiat în țările vecine ca urmare a înrăutățirii situației politice din Burundi; întrucât în iulie 2015, UE și-a intensificat asistența umanitară și a mobilizat suma suplimentară de 4,5 milioane EUR ca ajutor pentru populațiile strămutate;

H.  întrucât Burundi este una dintre cele mai puțin dezvoltate țări din lume; întrucât aproape jumătate (45 %) din cele 10,6 de milioane de locuitori ai țării au maximum 15 ani (19,9 % din populația țării fiind reprezentată de copii cu vârsta sub 5 ani); întrucât Burundi se află pe primul loc în indicele mondial al foametei, cu trei copii din cinci care suferă de retard de creștere; întrucât, în perioada 2013-2014, Burundi a căzut două locuri, de pe locul 178 pe 180, în indicele dezvoltării umane întocmit în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD); întrucât, în Burundi, patru din cinci persoane trăiesc cu mai puțin de 1,25 USD pe zi, iar 66,9 % din populație trăiește sub pragul sărăciei;

I.  întrucât la 26 octombrie 2015, UE a solicitat lansarea de consultări în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou pentru a investiga încălcarea elementelor esențiale ale acordului, în special a drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept; întrucât consultările au început la 8 decembrie 2015;

J.  întrucât la 8 decembrie 2015, UE a considerat că pozițiile exprimate de Burundi în timpul consultărilor în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou fac imposibilă remedierea nerespectării elementelor esențiale ale parteneriatului său cu UE; întrucât UE a mai considerată că pozițiile exprimate de Burundi nu ar oferi un răspuns satisfăcător la deciziile din 17 octombrie și 13 noiembrie 2015 ale Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane, în special în ceea ce privește stabilirea fără întârziere a unui dialog sincer și incluziv, bazat pe Acordul de la Arusha;

K.  întrucât impasul politic din Burundi, marcat de lipsa de dialog dintre părțile interesate burundeze și înrăutățirea situației sub aspectul securității și în consecință pe plan economic, prezintă consecințe grave pentru populație și un risc grav la adresa stabilității din regiune, unde mai multe alegeri sunt planificate în următorii doi ani (Uganda, Republica Democratică Congo, Rwanda);

L.  întrucât comunitatea internațională joacă un rol semnificativ în garantarea respectării Acordurilor de la Arusha; întrucât, până în prezent, toate eforturile regionale și subregionale menite să soluționeze criza și să restabilească dialogul între toate forțele politice nu au reușit să aducă rezultate pozitive;

M.  întrucât la 1 august 2015, reprezentanții opoziției politice și ai societății civile s-au reunit la Addis Abeba pentru a crea un Consiliu național pentru restabilirea Acordurilor de la Arusha și reinstaurarea statului de drept;

N.  întrucât la 23 septembrie 2015, președintele a semnat un decret de creare a unei comisii naționale pentru dialog interburundez care să conducă negocierile pentru șase luni; întrucât societatea civilă a manifestat un scepticism puternic privind eventualele realizări ale acestei comisii, deoarece majoritatea actorilor din opoziție sau din societatea civilă care se opun celui de-al treilea mandat al președintelui Nkurunziza sunt în continuare urmăriți, fiind acuzați de insurecție și de complicitate la tentativa de lovitură de stat din 13 și 14 mai 2015; întrucât președintele noii Adunări Naționale, Pascal Nyabenda, a afirmat că „persoanele implicate în organizarea și realizarea loviturii de stat (...) nu vor participa la dialog”;

O.  întrucât UA, UE și SUA au impus înghețarea activelor și interdicția de a călători membrilor din guvern și liderilor din opoziție ale căror acțiuni și declarații contribuie la menținerea violenței și împiedică găsirea unei soluții politice la criza din Burundi;

P.  întrucât SUA și o serie de alte țări au recomandat cetățenilor lor să părăsească imediat Burundi, având în vedere înrăutățirea condițiilor de securitate;

Q.  întrucât la 17 octombrie 2015, Consiliul pentru pace și securitate al UE a solicitat finalizarea planificării pentru situații neprevăzute în vederea posibilei desfășurări a unei misiuni în Burundi, dacă situația o cere, a unei misiuni sub conducere africană de prevenire a violenței în țară și a convenit asupra lansării unei anchete aprofundate a cazurilor de încălcare a drepturilor omului și a celorlalte abuzuri împotriva populației civile din Burundi;

R.  întrucât, la 30 noiembrie 2015, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, Ban Ki Moon, a prezentat trei propuneri Consiliului de Securitate, în care recomandă o revizuire a mandatului privind prezența ONU în Burundi în funcție de evoluția situației, care deschide calea pentru o eventuală misiune de menținere a păcii în cazul în care criza se agravează;

S.  întrucât o echipă de sprijin a ONU va fi trimisă în vederea sprijinirii dialogului interburundez, consilierii guvernului cu privire la consolidarea instituțiilor statului de drept și problemele legate de dezarmare, coordonării actorilor regionali, monitorizării și raportării cu privire la situația de pe teren și facilitării planificării ONU pentru a asigura o prezență mai importantă în Burundi;

T.  întrucât UA și alți actori internaționali au solicitat în repetate rânduri un dialog veritabil și incluziv, care să implice toate părțile interesate, cu respectarea Acordului de la Arusha și a Constituției burundeze, în vederea găsirii unei soluții bazate pe consens la conflictul din Burundi; întrucât UE și ONU sprijină această poziție;

U.  întrucât eforturile de mediere continuă, cu sprijinul deplin al UA, UE și ONU, în vederea promovării dialogului interburundez pentru găsirea unei soluții pașnice și bazate pe consens la criza din Burundi;

V.  întrucât UE contribuie în mod semnificativ la bugetul anual al statului Burundi, din care aproximativ jumătate provine din ajutor internațional, și a alocat recent 432 de milioane EUR acestui stat din Fondul european de dezvoltare 2014-2020;

W.  întrucât, prin Decretul 530/1597, autoritățile burundeze au suspendat activitățile a 10 organizații pentru drepturile omului, și anume ACAT-Burundi, APRODH, AMINA, FOCODE, FORSC, FONTAINE-ISOKO, Maison Shalon, PARCEM, RCP și SPPDF, și le-au blocat conturile bancare,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația politică și de securitate gravă din Burundi, agravarea rapidă a situației umanitare și consecințele pe care aceasta le poate avea asupra securității și stabilității în întreaga subregiune;

2.  condamnă ferm atacurile violente recente și creșterea numărului de cazuri de abuzuri și încălcări ale drepturilor omului, printre care asasinări, execuții extrajudiciare, încălcări ale integrității fizice a persoanelor, acte de tortură și alte tratamente crude, inumane și/sau degradante, arestări arbitrare și detenții ilegale, inclusiv ale copiilor, alături de ocuparea de școli de către armată și poliție, încălcări ale libertății presei și libertății de exprimare, precum și numeroase cazuri de impunitate; solicită anchetarea temeinică și independentă a acestor execuții și abuzuri și aducerea în fața justiției a celor vinovați de aceste acte;

3.  solicită încetarea imediată a violențelor, încălcărilor drepturilor omului și intimidărilor politice la adresa opozanților și cere dezarmarea imediată a tuturor grupurilor armate aliate partidelor politice, cu respectarea strictă a dreptului internațional și a drepturilor omului;

4.  îndeamnă toate părțile să stabilească condițiile necesare pentru a restabili încrederea și pentru a promova unitatea națională și solicită reluarea imediată a unui dialog național transparent și incluziv, cu participarea guvernului, a partidelor de opoziție și a reprezentanților societății civile;

5.  subliniază că un astfel de dialog, care are drept scop realizarea unei păci, securități și stabilități de durată și restabilirea democrației și a statului de drept în interesul cetățenilor din Burundi, ar trebui să se bazeze pe Acordul de la Arusha și pe Constituția burundeză, care prevăd respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale;

6.  atrage atenția în special asupra prezenței a numeroși tineri, inclusiv copii sub vârsta de 18 ani, în grupurile armate care operează în Burundi și solicită comunității internaționale să acorde o atenție specială reintegrării acestora și promovării participării lor la un proces politic pașnic;

7.  solicită tuturor părților burundeze să se abțină de la orice acțiune care ar putea pune în pericol pacea și securitatea țării; condamnă cu fermitate toate declarațiile publice care au drept scop să incite la violență sau la ură față de diferite grupuri ale societății din Burundi și care pot agrava tensiunile actuale și face apel la toate părțile implicate să se abțină de la a face astfel de declarații;

8.  reamintește autorităților burundeze obligația de a asigura securitatea pe teritoriul țării și de a garanta drepturile omului, drepturile civile și politice și libertățile fundamentale, conform prevederilor Constituției burundeze, Cartei Africane a Drepturilor omului și popoarelor și altor instrumente internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului;

9.  reamintește, în acest context, faptul că parteneriatul UE cu Burundi este reglementat de Acordul de la Cotonou și că toate părțile au obligația să respecte și să aplice dispozițiile acestui acord, în special în ceea ce privește drepturile omului; reamintește, în special, că articolul 96 din Acordul de la Cotonou prevede posibilitatea instituirii de proceduri de consultare în cazurile de nerespectare a drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept și salută, în acest sens, decizia UE de a solicita deschiderea de consultări, conform dispozițiilor respectivului articol;

10.  condamnă cu fermitate încălcarea de către președintele Nkurunziza a Acordului de la Arusha prin depunerea jurământului pentru un al treilea mandat prezidențial;

11.  îndeamnă autoritățile burundeze să stabilească adevărul cu privire la crimele în masă comise între 1962 și 2008, prin măsuri judiciare și nejudiciare, cum ar fi o comisie pentru adevăr și reconciliere și tribunale speciale care promovează reconcilierea națională;

12.  salută eforturile de mediere sub conducerea CAE, cu sprijinul UA și ONU, în vederea facilitării dialogului dintre părțile interesate burundeze; îl invită pe ÎR/VP să sprijine aceste eforturi de mediere; îndeamnă guvernul burundez și celelalte părți implicate să coopereze pe deplin cu mediatorul;

13.  își exprimă preocuparea profundă privind numărul de victime și de cazuri de încălcări grave ale drepturilor omului raportate de la începutul crizei; îndeamnă autoritățile competente să efectueze o anchetă riguroasă și promptă cu privire la împrejurările și motivele care stau la baza acestor infracțiuni și să se asigure că cei responsabili sunt aduși în fața justiției; reiterează faptul că nu poate exista impunitate pentru cei care se fac responsabili de încălcări sau abuzuri grave ale drepturilor omului; îndeamnă autoritățile să garanteze că școlile rămân un refugiu sigur pentru învățare; invită procurorul CPI să monitorizeze îndeaproape situația din Burundi și sprijină declarația sa din 6 noiembrie 2015;

14.  solicită abrogarea Decretului 530/1597, care prevede suspendarea provizorie a activităților mai multor organizații de apărare a drepturilor omului și cere anularea imediată a înghețării conturilor lor bancare, astfel încât aceste organizații să își poată exercita liber activitățile;

15.  solicită întoarcerea în siguranță a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului aflați în exil, redeschiderea mijloacelor mass-media care au fost închise după tentativa de lovitură de stat din 13 și 14 mai 2015 și renunțarea la urmărirea jurnaliștilor acuzați că au luat parte direct sau indirect la lovitura de stat eșuată;

16.  este deosebit de preocupat de nivelurile dramatice ale discriminării și incriminării persoanelor LGBTI în Burundi; reiterează faptul că orientarea sexuală face parte din libertatea de exprimare și din dreptul individual la viață privată, astfel cum sunt consacrate de dreptul internațional în domeniul drepturilor omului, conform căruia trebuie respectat principiul egalității și al nediscriminării și trebuie garantată libertatea de exprimare; invită, prin urmare, Adunarea națională și guvernul din Burundi să abroge articolele din Codul penal care discriminează persoanele LGBTI;

17.  subliniază impactul grav al crizei asupra copiilor și invită Comisia să-și mențină colaborarea cu partenerii internaționali pentru a asigura furnizarea de servicii de îngrijire medicală, inclusiv a medicamentelor esențiale, accesul în siguranță la educație și protecția copiilor împotriva tuturor formelor de violență și pentru a garanta accesul la alte servicii sociale;

18.  salută trimiterea unor observatori ai drepturilor omului și a unor experți din partea UA pentru a monitoriza situația drepturilor omului și subliniază importanța cooperării cu aceștia pentru a le facilita îndeplinirea sarcinilor conferite; de asemenea, solicită Curții Penale Internaționale să investigheze presupusele încălcări ale drepturilor omului, care intră în jurisdicția sa, comise în timpul crizei recente;

19.  salută sancțiunile specifice aprobate de UE, în concordanță cu decizia luată de UA de a impune sancțiuni specifice, inclusiv interdicția de a călători și înghețarea activelor burundezilor care, prin acțiunile și declarațiile lor, contribuie la menținerea violenței și împiedică eforturile de obținere a unei soluții politice a crizei; solicită UE să extindă aceste sancțiuni în cazul tuturor persoanelor care, prin acțiunile lor, reprezintă o amenințare la pacea și stabilitatea din regiune, incitând la ură și încălcând Acordul de la Arusha;

20.  încurajează UE și statele sale membre, în lumina evoluției consultării publice organizate în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, să ia în considerare suspendarea oricărei asistențe neumanitare acordate guvernului din Burundi până când nu se pune capăt recurgerii excesive la forță și încălcărilor drepturilor omului de către forțele guvernamentale, așa cum a înregistrat Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, și până nu este găsită o soluție politică care să rezulte în urma unui veritabil dialog interburundez și să reorienteze ajutorul în direcția consolidării societății civile; consideră că ajutorul UE ar trebui îndreptat spre rezolvarea problemelor fundamentale reprezentate de inegalitate, sărăcie și malnutriție cronică, în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă recent aprobate;

21.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la exodul continuu de refugiați provenind din Burundi către țările vecine; își reiterează sprijinul pentru toate organizațiile umanitare care își desfășoară activitatea la fața locului și pentru țările vecine care le găzduiesc; face apel la comunitatea internațională și la agențiile umanitare să continue să ofere asistență tuturor persoanelor refugiate sau strămutate în urma conflictului; salută angajamentul UE de a crește sprijinul financiar și ajutorul umanitar pentru a veni în întâmpinarea nevoilor urgente ale acestor persoane;

22.  invită UA, ONU și UE să examineze cu atenție situația regională și să împiedice orice nouă destabilizare a regiunii, prin intensificarea prezenței lor pe teren și în special prin menținerea unui dialog politic permanent între țările din regiune; invită UA, în acest context, să ia în considerare, în coordonare cu Consiliul de Securitate al ONU, trimiterea unei misiuni de menținere a păcii sub conducere africană, în cazul în care situația securității și a drepturilor omului ar continua să se deterioreze în Burundi;

23.  îndeamnă ÎR/VP, Federica Mogherini, să își continue eforturile pentru a obține eliberarea imediată a lui Richard Spiros Hagabimana, un polițist din Burundi care a fost întemnițat și torturat ilegal pentru că, în calitatea sa de polițist, a refuzat să tragă într-un grup de persoane la 28 iulie 2015;

24.  consideră că problemele din Burundi sunt interconectate cu disputele legate de controlul asupra terenurilor agricole fertile, inegalitatea veniturilor și discriminare; solicită, în acest context, instituirea unui cadru normativ responsabil pentru reglementarea modului în care corporațiile respectă drepturile omului și obligațiile ce le revin în legătură cu standardele sociale și de mediu;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Burundi, Consiliului ACP-UE, Comisiei, Consiliului, Comunității Africii de Est, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și instituțiilor Uniunii Africane și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0275.


Protejarea Parcului Național Virunga din Republica Democratică Congo
PDF 277kWORD 101k
Rezoluţia Parlamentului European din 17 decembrie 2015 referitoare la protecția Parcului Național Virunga din Republica Democratică Congo (2015/2728(RSP))
P8_TA(2015)0475B8-1346/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural adoptată la 16 noiembrie 1972 la Paris de Conferința Generală a UNESCO,

–  având în vedere desemnarea de către UNESCO a Parcului Național Virunga (PNV) în 1979 ca sit care face parte din patrimoniul mondial și în 1994 ca sit care face parte din patrimoniul mondial aflat în pericol,

–  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică, adoptată în cadrul Summitului Pământului de la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992,

–  având în vedere Convenția asupra zonelor umede, de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, adoptată la Ramsar în 1971,

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, adoptate în 1976 (și actualizările acestora) și Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, adoptate în 1971,

–  având în vedere declarația finală a acordului la care s-a ajuns ca urmare a plângerii depuse în luna iulie 2014 de către WWF International împotriva SOCO International,

–  având în vedere cadrul juridic și contractual pentru sectorul hidrocarburilor din RDC, inclusiv „Ordonnance-Loi n° 81-013 portant législation générale sur les mines et les hydrocarbures”, „Code minier” și orice viitor „Code congolais des hydrocarbures, precum și Contrats de Partage et de Production des hydrocarbures” (CPP),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind protecția Parcului Național Virunga din Republica Democratică Congo (O-000108/2015 – B8-1111/2015),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât PNV, situat în Republica Democratică Congo (RDC), în provinciile Kivu de Nord și „Province Orientale”, la graniță cu Rwanda și Uganda, este cel mai vechi parc național din Africa, un sit care face parte din patrimoniul mondial UNESCO și este recunoscut la nivel mondial pentru habitatele sale unice și pentru bogăția biodiversității, fiind parcul cel mai bogat în biodiversitate din Africa; întrucât parcul este renumit mai ales pentru gorilele sale de munte, o specie aflată pe cale de dispariție, care este menționată în anexa I la Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES), semnată în 1973;

B.  întrucât, în conformitate cu Convenția privind diversitatea biologică, semnată și ratificată de RDC, conservarea diversității biologice reprezintă o preocupare comună a umanității și este parte integrantă a procesului de dezvoltare; întrucât convenția este obligatorie din punct de vedere juridic, impunându-le semnatarilor să pună în aplicare prevederile sale;

C.  întrucât PNV este protejat atât de Convenția de la Ramsar, cât și de legislația națională a RDC; întrucât Comisia Europeană și unele state membre UE au susțin în ultimii 25 de ani conservarea parcului;

D.  întrucât PNV este unul dintre cele trei situri din RDC care fac obiectul Convenției de la Ramsar (nr. 787); întrucât în temeiul Convenției de la Ramsar, RDC are o serie de obligații legate de siturile incluse pe lista de la Ramsar, cum ar fi aceea de a elabora și ulterior de a implementa planurile de promovare a conservării zonelor umede incluse în listă și, pe cât posibil, a utilizării raționale a zonelor umede aflate pe teritoriul său (articolul 3 alineatul (1) din Convenția de la Ramsar);

E.  întrucât, potrivit raportului WWF din 2013 intitulat „The economic value of Virunga parkˮ („Valoarea economică a Parcului Virungaˮ), Parcul Național Virunga generează în prezent o valoare economică anuală echivalentă cu 48,9 milioane USD; întrucât, într-o situație stabilă, parcul ar putea contribui la creștere economică și la dezvoltarea turismului, ar putea genera o valoare anuală de un miliard USD și ar putea crea 45 000 de locuri de muncă;

F.  întrucât, în ciuda statutului său de zonă sălbatică protejată, parcul s-a aflat timp de decenii sub amenințarea grupurilor armate care practică activități de braconaj, defrișare și alte activități ilegale și nedurabile de exploatare a resurselor; întrucât, în consecință, Virunga a fost inclus pe lista siturilor patrimoniului mondial aflate în pericol; întrucât „goana după petrolˮ în contextul unei sărăcii de masă, al unui stat slab, al unei proaste guvernanțe și a insecurității regionale ar avea grave efecte destabilizatoare în plan social și în ceea ce privește mediul;

G.  întrucât în decembrie 2007 guvernul RDC a acordat concesiuni petroliere pe 85% din suprafața parcului ; întrucât societatea SOCO International PLC (SOCO) este, până în prezent, singura societate care a efectuat lucrări de explorare în parc;

H.  întrucât, în ciuda existenței unei legi a RDC care interzice desfășurarea de activități nocive pentru mediu în zonele protejate, licența de prospecțiune a societății SOCO se folosește de o excepție prevăzută în legea respectivă care permite desfășurarea de „activități științificeˮ în zonele protejate;

I.  întrucât SOCO Internațional nu mai deține autorizație pentru blocul V din Parcul Național Virunga;

J.  întrucât rezultatele studiului sistemic indică prezența petrolului în PNV; reamintește că exploatarea (și explorarea) sunt incompatibile cu conservarea parcului, fiind vorba de un sit care face parte din patrimoniul mondial;

K.  întrucât, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și cu Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, responsabilitatea de a respecta drepturile omului este un standard general de conduită pentru toate întreprinderile, oriunde și-ar desfășura activitatea;

L.  întrucât în PNV și în împrejurimile acestuia au loc de peste două decenii conflicte violente; întrucât în special mineritul ilegal, exploatarea ilegală a resurselor naturale ale parcului (cherestea, cărbune etc.) și braconajul animalelor aflate pe cale de dispariție, precum și alte activități ilegale de comerț cu resurse naturale au finanțat atât forțele rebele, cât și pe cele oficiale ale armatei, în timp ce explorarea și exploatarea petrolului ar putea întreține violențele și încălcările grave ale drepturilor omului și genera poluare în zona respectivă;

M.  întrucât printre riscurile de mediu cele mai grave asociate exploatării petrolului în regiuni în care buna guvernanță este inexistentă se numără: distrugerea pe suprafețe întinse a vegetației, introducerea de plante invazive, fragmentarea habitatelor, probabilitatea crescută de producere a unor activități de braconaj și de poluare provenită de la deversările de petrol, arderea la faclă a gazelor și depozitarea deșeurilor; întrucât, potrivit unor studii de caz, cum ar fi cel referitor la Delta Nigerului, riscul unui „blestem al petroluluiˮ ar putea duce la înrăutățirea indicatorilor sărăciei și inegalităților;

N.  întrucât gestionarea durabilă a terenurilor, apelor și faunei sălbatice a Parcului Virunga va avea beneficii economice directe și indirecte pentru comunități, care sunt dependente într-o măsură foarte mare de resursele naturale ale parcului; întrucât, potrivit WWF, numai turismul creat de prezența gorilelor de munte ar putea genera 30 milioane USD pe an și ar putea crea mii de locuri de muncă;

1.  subliniază nevoia absolută de a preveni producerea de daune ireversibile în PNV, desemnat de către UNESCO în 1979 ca sit care face parte din patrimoniul mondial și în 1994 ca sit care face parte din patrimoniul mondial aflat în pericol;

2.  deplânge faptul că PNV a devenit, de asemenea, una dintre cele mai periculoase zone din lume în ceea ce privește conservarea vieții sălbatice; ia act cu profundă îngrijorare de faptul că grupurile armate au fost implicate în exploatarea ilegală a resurselor naturale ale parcului prin activități miniere și de producere a cărbunelui atât pentru a susține operațiunile militare, cât și pentru câștiguri personale; regretă, de asemenea, faptul că grupurile armate sunt implicate în braconajul pe scară largă în scopuri alimentare și în comerțul cu fildeș și carne de vânat, activități care susțin financiar războiul; constată, de asemenea, cu îngrijorare că disciplina slabă, plata neregulată a salariilor și lipsa de hrană au condus la implicarea în număr tot mai mare a personalului militar la activitățile ilegale, inclusiv la cele de minerit artizanal, de producție a cărbunelui și de braconaj al faunei sălbatice; constată că deși parcul este o zonă extrem de sălbatică, cei două milioane de acri (790 000 de hectare) prezintă probleme mari din punctul de vedere al pazei, în special în cazul unei finanțări limitate din partea guvernului; ia act de faptul că la 15 aprilie 2014, trei persoane înarmate l-au rănit grav pe directorul parcului, prințul belgian Emmanuel de Merode, și în ultimul deceniu peste 140 de pădurari au fost uciși în parc în timp ce își desfășurau activitatea;

3.  subliniază faptul că în urma explorării și exploatării petrolului sau în urma altor activități ilegale, s-ar putea produce daune ireversibile în PNV; consideră inacceptabil faptul că în 2007 au fost acordate concesiuni petroliere în PNV societății petroliere franceze TOTAL și societății petroliere britanice SOCO International, încălcându-se Convenția de la Paris privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, Convenția privind diversitatea biologică din 1992, Convenția Ramsar și dreptul congolez; reamintește faptul că, deși societatea TOTAL a acceptat să nu desfășoare niciodată activități de explorare pe teritoriul PNV (chiar dacă guvernul congolez hotărăște modificarea acestui teritoriu), societatea SOCO International a desfășurat activități de explorare în PNV și în iulie 2014 a finalizat un studiu seismic ale cărui rezultate au fost prezentate guvernului congolez și care confirmă prezența petrolului; invită guvernul RDC să nu acorde autorizație unui alt operator;

4.  subliniază că guvernul din Uganda este pe cale să acorde o licență pentru blocul Ngaji, aflat în zona limitrofă a PNV și care include Lacul Edward, și subliniază că daune ireversibile asupra PNV ar putea, de asemenea, surveni în urma explorării și exploatării;

5.  ia act de acordul încheiat în iunie 2014 între SOCO International și organizația pentru conservare WWF în ceea ce privește plângerea depusă la punctul național de contact din Regatul Unit privind nerespectarea de către SOCO a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale, conform cărora societățile se angajează să nu întreprindă nicio activitate de explorare și niciun alt tip de activitate de foraj în Parcul Național Virunga ori să solicite realizarea unor astfel de activități, cu excepția cazului în care UNESCO și guvernul RDC convin asupra faptului că astfel de activități nu sunt incompatibile cu statutul său de patrimoniu mondial; observă că un astfel de acord condiționat nu garantează încetarea tuturor activităților petroliere din parc; subliniază faptul că poziția ambiguă a societății SOCO International lasă loc declasificării totale sau parțiale a parcului în vederea forajului petrolier; observă faptul că teritoriul concesionat pe care societatea SOCO desfășoară activități de explorare se află în Lacul Edward și în jurul acestuia, zonă care constituie habitatul a zeci de specii emblematice (unele dintre ele pe cale de dispariție), incluzând cimpanzei, elefanți, crocodili și lei; prin urmare, solicită SOCO International PLC și filialei înregistrate în RDC a acesteia să înceteze definitiv orice activitate de explorare și de exploatare în Virunga și să respecte limitele actuale ale parcului; în plus, invită guvernul RDC să anuleze autorizațiile de prospecție a petrolului acordate pe teritoriul Parcului Național Virunga, în conformitate cu solicitarea Comitetului Patrimoniului Mondial;

6.  subliniază faptul că pescuitul în Lacul Edward generează anual circa 30 milioane USD în beneficiul comunității locale care trăiește în împrejurimile Parcului National Virunga și, de asemenea, că, potrivit unei analize independente solicitate de WWF, peste 50 000 de familii sunt dependente de lac pentru aprovizionarea lor cu apă dulce;

7.  subliniază faptul că, potrivit unui raport al organizației Global Witness publicat în septembrie 2014 în publicațiile Der Spiegel, The Telegraph și New York Times, există acuzații conform cărora SOCO International și contractanții săi ar fi efectuat plăți ilegale, ar fi plătit rebeli înarmați și ar fi profitat de pe urma fricii și violenței întreținute de forțele de securitate guvernamentale în estul RDC, încercând să obțină acces la cel mai vechi parc național din Africa pentru explorarea petrolului;

8.  salută evaluarea strategică de mediu (SEA) privind explorarea/exploatarea petrolului în regiunea de nord a Riftului Albertin, inclusiv în PNV; consideră că, pe baza acestei evaluări, guvernele în cauză, inclusiv guvernul RDC, ar trebui să poată lua decizii în cunoștință de cauză, bazate pe o analiză corectă a impactului explorării și exploatării petrolului; regretă, cu toate acestea, faptul că procesul SEA a fost mult întârziat și că explorarea petrolului a început deja în PNV, chiar dacă procesul SEA nu a fost încă finalizat;

9.  subliniază faptul că problema exploatării petrolului în RDC este caracterizată de un sistem legislativ și de reglementare neadecvat și ineficient; solicită guvernului RDC să susțină și să respecte legile și reglementările RDC care interzic desfășurarea de activități nocive pentru mediu, cum ar fi explorarea și exploatarea petrolului în zonele protejate, inclusiv în Virunga, și să elimine din legile privind hidrocarburile și conservarea naturii lacunele care permit în prezent explorarea și exploatarea resurselor naturale în interiorul parcurilor naționale și al siturilor aparținând patrimoniului mondial;

10.  felicită autoritățile de gestionare a parcului pentru eforturile lor de a asigura un venit durabil din generarea de energie solară și de hidroenergie, ceea ce îmbunătățește veniturile unei părți importante din populația locală, fără a distruge zona naturală și în cadrul dezvoltării autorizate a unui sit care aparține patrimoniului mondial;

11.  subliniază că, de la începutul anilor '90, încălcările grave ale drepturilor omului și o mare parte din violențe au avut la origine conflictele cu gherilele armate care trăiesc în interiorul și în împrejurimile parcului; atrage atenția asupra faptului că Forțele Democratice de Eliberare din Rwanda (FDLR), un grup de gherile acuzat de comiterea de atrocități în timpul genocidului care a avut loc în Rwanda în primăvara anului 1994 și care s-a extins și în estul RDC, trăiesc în parc din 1996 și încă se ascund peste graniță în Virunga, în timp ce milițiile Mai-Mai, potrivit relatărilor, ar fi ucis, violat și rănit numeroase persoane și ar fi distrus sate pe teritoriul parcului; îndeamnă guvernul RDC să dezarmeze rebelii și să restabilească securitatea în regiunea parcului; regretă, de asemenea, faptul că represaliile împotriva activiștilor pentru drepturile omului și jurnaliștilor s-au intensificat în RDC; îndeamnă din nou guvernul RDC să recunoască și să respecte libertatea presei și a mass-mediei și să susțină statul de drept și respectarea drepturilor omului;

12.  reamintește faptul că, în conformitate cu Convenția de la Paris privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, explorarea și exploatarea petrolului nu sunt compatibile cu statutul de sit aparținând patrimoniului mondial; subliniază, în plus, faptul că PNV constituie habitatul multor specii pe cale de dispariție, precum emblematicele gorile de munte, printre ultimele exemplare din lume, și okapii, și că habitatele speciilor pe cale de dispariție ar trebui strict protejate; salută decizia guvernului RDC de a crea o brigadă antibraconaj, însă solicită guvernului RDC să găsească și să adopte măsuri juridice suplimentare, în cooperare cu secretariatul Convenției privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) pentru a lupta împotriva rețelelor infracționale implicate în traficul ilegal; în sens mai larg, îndeamnă guvernul RDC să consolideze rolul pădurarilor din parc și să pedepsească actele ilegale de exploatare comise în parc;

13.  subliniază faptul că se pare că problema modificării granițelor PNV a fost ridicată între guvernul congolez și societatea SOCO International, în vederea declasificării unor zone din PNV sau a Parcului Virunga în totalitate, pentru a permite forarea de puțuri petroliere în mod legal, deși se pare că, până în prezent, guvernul nu a adresat UNESCO în mod oficial această solicitare;

14.  invită Serviciul European de Acțiune Externă să coordoneze un răspuns diplomatic din partea statelor membre UE și a altor potențiali donatori activi în RDC, în scopul de a ajuta guvernul RDC să renunțe la explorarea și exploatarea petrolului pe teritoriul parcului, să anuleze autorizațiile de explorare a petrolului acordate pe teritoriul PNV, în conformitate cu solicitarea Comitetului Patrimoniului Mondial, precum și în alte situri din Congo care aparțin patrimoniului mondial UNESCO, și să respingă modificarea și micșorarea teritoriului parcului;

15.  invită Comisia și statele membre să mențină integritatea parcului, de exemplu prin consolidarea angajamentului de a finanța conservarea durabilă și dezvoltarea economică și prin diversificarea zonei înconjurătoare; în special, invită UE să sprijine guvernul RDC să dezvolte alternative energetice și economice sustenabile la industriile extractive, să îmbunătățească mobilizarea resurselor interne, mai ales prin intermediul unor sisteme de impozitare corecte și progresive, în guvernanță și în combaterea braconajului, exploatării forestiere ilegale, mineritului ilegal și corupției, fenomene persistente, care riscă să cauzeze daune ireversibile parcului;

16.  invită Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru ca proiectul SEA să devină un adevărat instrument decizional;

17.  subliniază faptul că, în conformitate cu legislația internațională și europeană în materie de drepturi ale omului, statele membre ale UE au obligația de a acționa astfel încât întreprinderile care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor să nu cauzeze și nici să nu contribuie la comiterea de încălcări ale drepturilor omului, sub formă directă sau indirectă, prin intermediul activităților desfășurate și că acționează în conformitate cu coduri de conduită care detaliază standardele de performanță socială și de mediu pentru lanțurile lor de aprovizionare mondiale și insistă asupra faptului că instrumente precum Convenția nr. 169 a OIM, Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; invită Comisia și statele membre să ia măsuri obligatorii pentru a trage efectiv la răspundere societățile despre care se dovedește că eludează legislația națională și tratatele internaționale;

18.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri eficiente care să abordeze în continuare cauzele profunde ale conflictelor armate și să sprijine dezvoltarea sustenabilă și strategiile și proiectele care urmăresc consolidarea păcii în PNV și în regiunile învecinate;

19.  îndeamnă Comisia, statele membre, Republica Democratică Congo și societățile petroliere interesate de activitatea de extracție să protejeze granițele actuale și zonele învecinate Parcului Virunga de exploatarea combustibililor fosili;

20.  invită Serviciul European de Acțiune Externă să adopte toate măsurile necesare pentru a convinge guvernul RDC să investigheze actele de violență împotriva apărătorilor drepturilor omului care își desfășoară activitatea în RDC, în special în PNV, inclusiv împotriva gardienilor din PNV, și să îl încurajeze să facă tot posibilul pentru a preveni repetarea unor astfel de acte de cruzime;

21.  îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă să ia toate măsurile necesare pentru ca Oficiul pentru fraude grave al Regatului Unit, în calitatea sa de jurisdicție primară, și orice altă jurisdicție relevantă să investigheze pe deplin toate acuzațiile de mită și corupție aduse în ceea ce privește SOCO International PLC și filiala acesteia înregistrată în RDC, SOCO Exploration-Production RDC SPRL (SOCO);

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Democratice Congo, Republicii Uganda și Republicii Rwanda, Comitetului Patrimoniului Mondial, instituit în cadrul UNESCO, Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu și Secretariatului Convenției de la Ramsar.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate