Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2537(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B8-0146/2016

Dezbateri :

Voturi :

PV 04/02/2016 - 8.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0048

Texte adoptate
PDF 269kWORD 97k
Joi, 4 februarie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Situația din Libia
P8_TA(2016)0048RC-B8-0146/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 4 februarie 2016 referitoare la situația din Libia (2016/2537(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia, în special cele din 15 septembrie 2011(1), 22 noiembrie 2012(2), 18 septembrie 2014(3) și 15 ianuarie 2015(4),

–  având în vedere Decizia 2013/233/PESC a Consiliului din 22 mai 2013 privind Misiunea de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libia),

–  având în vedere decizia din 18 mai 2015 de a lansa EU NAVFOR MED operația SOPHIA, cu scopul de a identifica, captura și elimina navele și resursele utilizate sau suspectate a fi utilizate de către persoanele care introduc ilegal migranți sau de către traficanții de migranți,

–  având în vedere declarațiile recente privind Libia ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, în special cele din 30 aprilie, 26 și 27 mai, 30 iunie, 12 iulie, 17 august, 13 și 22 septembrie, 9 octombrie, 19 și 26 noiembrie și 14 și 17 decembrie 2015, precum și din 7, 11 și 18 ianuarie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Libia din 18 ianuarie 2016,

–  având în vedere Acordul politic libian semnat la 17 decembrie 2015 la Skhirat, în Maroc,

–  având în vedere comunicatul comun prezentat după reuniunea ministerială pentru Libia de la Roma din 13 decembrie 2015 și sprijinit de Algeria, China, Egipt, Franța, Germania, Italia, Iordania, Maroc, Rusia, Qatar, Arabia Saudită, Spania, Tunisia, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Regatul Unit, SUA, Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Liga Statelor Arabe și Uniunea Africană,

–  având în vedere Rezoluția 2259 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Libia, adoptată în unanimitate la 23 decembrie 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(5),

–  având în vedere conferința națională a triburilor libiene, care a avut loc la Tripoli în iulie 2011 și care a făcut apel la o lege privind amnistia generală menită să pună capăt războiului civil,

–  având în vedere reuniunea liderilor și activiștilor politici din 11 martie 2015 de la Alger,

–  având în vedere declarația în favoarea formării unui guvern de uniune națională (GUN) în Libia, prezentată de guvernele Algeriei, Franței, Germaniei, Italiei, Marocului, Spaniei, Tunisiei, Emiratelor Arabe Unite, Regatului Unit și SUA,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, sub dictatura lui Gaddafi, Libia a avut cel mai mare arsenal de pe coasta de sud a Mării Mediterane și, după răsturnarea dictatorului, a devenit o sursă majoră de comerț și trafic ilegal cu arme, precum și o zonă de aprovizionare pentru toți teroriștii și extremiștii din regiunea Sahel (Mali, Niger, Nigeria) și pentru mișcările de opoziție din Sudan, Ciad și Siria;

B.  întrucât, în februarie 2011, în contextul Primăverii arabe, cetățenii libieni au ieșit în stradă în cadrul unui conflict civil ce a durat nouă luni; întrucât NATO a sprijinit insurgenții care au făcut obiectul represiunii generalizate a statului, iar acest sprijin a fost decisiv, ducând la răsturnarea regimului Gaddafi;

C.  întrucât societatea libiană a fost organizată întotdeauna, înainte de lovitura de stat, dar mai ales după aceasta, pe baza unui sistem tribal; întrucât alianțele tribale între grupurile etnice (arabii majoritari și berberii, tubu și tuaregii minoritari) continuă să joace un rol important în criza din Libia zilelor noastre;

D.  întrucât în multe dintre milițiile care au luptat împotriva lui Gaddafi s-au infiltrat reprezentanți ai grupărilor islamiste, care au preluat treptat controlul, unele dintre ele jucând un rol-cheie în conflict, întrucât rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU au clasificat Daesh, Ansar al-Sharia și Al-Qaida, care sunt prezente în Libia, drept organizații teroriste;

E.  întrucât, în august 2012, CNT a transmis puterea Congresului Național General (CNG), un parlament ales care, la rândul său, a ales un șef interimar al statului; întrucât alegătorii au ales, în iunie 2014, un nou Parlament care să înlocuiască CNG, formând Camera Reprezentanților, care s-a mutat în Tobruk; întrucât fostul CNG, dominat de Frăția Musulmană, s-a reunit la puțin timp după aceea și a ales propriul prim-ministru, contestând autoritatea Camerei Reprezentanților, într-o perioadă conflictuală în timpul căreia chiar și controlul asupra capitalei Tripoli a trecut dintr-o mână în alta; întrucât se crede că ambele părți implicate în conflict primesc sprijin din partea unor puteri din exterior, Camera Reprezentanților (Tobruk) având de partea sa în special Egiptul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, iar noua GNC (Tripoli) Turcia și Qatarul;

F.  întrucât, din august 2014, ambele organe politice (Camera Reprezentanților la Tobruk, care este recunoscută de comunitatea internațională, și noul CNG, care și-a impus autoritatea la Tripoli) afirmă că guvernează țara și ambele sunt susținute de mai multe miliții puternic înarmate, afiliate unor regiuni, orașe și triburi provenind din medii diferite;

G.  întrucât de vidul politic și de lipsa unui guvern stabil a profitat Daesh, în ale cărei rânduri se numără străini și teroriști libieni care s-au întors acasă după ce au luptat în Irak și Siria; întrucât libienii repatriați în cauză, alături de jihadiștii din alte țări, au ocupat orașul Derna, aflat la est de Benghazi, în noiembrie 2014 și au jurat credință Daesh; întrucât, ulterior, aceste forțe sau aliații lor au devenit activi în aproape întreaga regiune de coastă între Derna și Tripoli, inclusiv în Bayda, Benghazi, Ajdabiya, Abugrein și Misrata, preluând pe deplin controlul asupra a mai mult de 200 km în jurul Sirte și având de asemenea o bază de antrenament la vest de Tripoli, în apropierea frontierei cu Tunisia; întrucât Daesh a lansat o campanie locală de teroare, cu decapitări, schimburi de focuri și atentate cu bombă, și-a extins, în același timp, teritoriul, a preluat controlul asupra infrastructurii rutiere și poate împiedica legăturile est-vest;

H.  întrucât Libia a devenit baza celor mai mari forțe Daesh din afara Orientului Mijlociu și formează o punte a Daesh către coasta de sud a Mării Mediterane, reprezentând o amenințare foarte periculoasă pentru țările vecine din regiunea Sahel și Sahara, precum și pentru Europa, prin intermediul acțiunilor teroriste;

I.  întrucât, de la 4 ianuarie 2016, Daesh a lansat ofensive majore asupra instalațiilor petroliere extrem de importante din Libia, cu scopul de a-și extinde prada de război și de a controla uriașele instalații petroliere din Est de la al-Sidra, Ras Lanuf și Marsa al-Brega, deteriorând astfel infrastructurile principale pe care se sprijină economia Libiei și periclitând venituri esențiale pentru reconstrucția țării;

J.  întrucât, de la instalarea anarhiei în Libia, traficul de ființe umane înspre frontierele sudice ale Europei s-a intensificat pe teritoriul acesteia; întrucât Libia continuă să găzduiască sute de mii de migranți și solicitanți de azil de diferite naționalități, mulți dintre aceștia trăind în condiții tragice și fiind, prin urmare, ținta persoanelor care introduc ilegal migranți;

K.  întrucât situația drepturilor omului continuă să se deterioreze în întreaga țară, unde tragica realitate este că toate părțile sunt implicate în cazuri de detenții arbitrare, răpiri, execuții extrajudiciare, acte de tortură și de violență împotriva ziariștilor, funcționarilor, a personalităților politice și a apărătorilor drepturilor omului, care reprezintă; întrucât, la 26 februarie 2011, Consiliul de Securitate al ONU a sesizat Curtea Penală Internațională (CPI) în legătură cu situația din Libia; întrucât CPI este competentă să investigheze încălcările drepturilor omului în Libia și să îi urmărească în justiție pe cei răspunzători; întrucât, la 27 iunie 2011, CPI a emis mandate de arestare pentru Muammar Gaddafi și Saif al-Islam Gaddafi și întrucât persoanele care sunt în continuare suspectate nu se află în custodia Curții; întrucât autoritățile libiene au insistat ca aceste persoane să fie judecate în sistemul judiciar național libian;

L.  întrucât componenta politică a dialogului libian a însemnat participarea unor membri importanți ai procesului de democratizare din Libia, inclusiv membri ai Camerei Reprezentanților, ai Congresului Național General și ai Consiliul Național de Tranziție; întrucât alte părți interesate independente, printre care se numără consilii municipale, partide politice, lideri de trib și organizații ale femeilor au contribuit la promovarea unei reconcilieri autentice;

M.  întrucât Acordul politic libian este conceput pentru a garanta drepturile democratice ale poporului libian, pentru a institui prin consens un guvern bazat pe principiul separării puterilor din stat și pentru a capacita instituțiile de stat cum ar fi guvernul de uniune națională; întrucât, având în vedere provocările cu care se confruntă Libia, nu este timp de pierdut pentru constituirea guvernului de uniune națională, care va acționa în favoarea întregului popor libian și care va pune bazele pentru a asigura pacea, stabilitatea, reconstrucția și dezvoltarea țării;

N.  întrucât la 25 ianuarie 2016 Camera Reprezentanților Libiei (Tobruk) a respins guvernul de uniune sprijinit de ONU, aprobând în același timp Acordul politic libian, care constituie o bază pentru tranziția politică din această țară;

O.  întrucât o Libie sigură și stabilă politic constituie o necesitate absolută nu doar pentru cetățenii Libiei, ci și pentru securitatea întregii regiuni și a Uniunii Europene,

1.  salută Acordul politic libian semnat la 17 decembrie 2015, sprijină pe deplin consiliul prezidențial și îl felicită pe reprezentantul special al Secretarului General al ONU, dl Martin Kobler, pentru munca intensă depusă;

2.  regretă respingerea în Tobruk de către Camera Reprezentanților a primei propuneri de guvern unificat; solicită principalelor organisme libiene să aprobe această înțelegere, care reprezintă o etapă-cheie pentru punerea în aplicare a Acordului politic libian și care răspunde aspirației de a merge pe calea păcii și stabilității în țară și de a-i apăra pe toți cetățenii Libiei; îndeamnă Camera Reprezentanților din Tobruk și președinția acesteia să facă dovadă de o atitudine favorabilă compromisului și să continue să discute lista membrilor cabinetului în vederea aprobării guvernului de uniune națională, astfel cum se prevede în Acordul politic libian;

3.  va recunoaște și va sprijini guvernul de uniune națională format prin consensul părților din Libia, acesta fiind singurul guvern legitim al Libiei; subliniază asumarea de către libieni a procesului politic și importanța păstrării caracterului favorabil incluziunii al acestuia, inclusiv prin implicarea constructivă a consiliilor tribale, prin participarea pozitivă a femeilor și a societății civile, precum și prin contribuțiile folositoare ale actorilor politici și locali în vederea modificării și adoptării în timp util a unei constituții care să respecte democrația, drepturile omului și libertățile civile;

4.  solicită comunității internaționale și statelor membre ale ONU, UE și UA, precum și ale Ligii Arabe, să fie pregătite să sprijine libienii în eforturile lor de a asigura succesul punerii în aplicare a acordului; se așteaptă ca statele membre și instituțiile internaționale să aibă contacte oficiale doar cu părțile la Acordul politic libian; solicită UE să impună sancțiuni specifice, cum ar fi interdicții de călătorie și înghețări de active împotriva indivizilor și organizațiilor care boicotează Acordul politic libian;

5.  regretă războiul purtat în prezent prin interpuși între părți sunnite străine; solicită actorilor regionali să se abțină să întreprindă acțiuni care ar putea exacerba diviziunile și submina tranziția spre o Libie stabilă, democratică și favorabilă incluziunii și care ar putea destabiliza țările învecinate; își exprimă din nou angajamentul ferm față de suveranitatea, integritatea teritorială, unitatea națională și tranziția spre democrație a Libiei;

6.  condamnă atacurile teroriste destabilizatoare întreprinse de Daesh împotriva poporului libian, inclusiv a minorităților, precum și infrastructurile petroliere din al-Sidra și Ras Lanuf și orice încercare de a perturba procesul de stabilizare a țării; solicită crearea unei coaliții internaționale pentru a răspunde la prezența tot mai puternică a Daesh în Libia, care destabilizează țara și amenință nu doar țările învecinate din Sahel și Sahara, ci și UE;

7.  subliniază că porozitatea frontierelor libiene și lipsa unui control politic central au ușurat de o manieră extrem de pronunțată proliferarea armelor și traficul cu acestea, precum și libera circulație a grupurilor înarmate de libieni și de străini; este îngrijorat de efectele de contagiune ale conflictului libian asupra securității vecinilor săi imediați, în special Egiptul și Tunisia, dar și Algeria; consideră că UE ar trebui să își folosească instrumentele diplomatice și de politică externă, în cadrul mandatului politicii de securitate și apărare comune (PSAC) și al altor politici, cum ar fi cele privind comerțul și cooperarea, pentru a încuraja aceste țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord să participe în mod pozitiv la procesul de tranziție din Libia;

8.  consideră că refacerea economică reprezintă un pas important spre tranziția democratică a Libiei; sprijină pe deplin noile autorități libiene în cadrul luptei pe care o duc împotriva teroriștilor pentru a asigura protecția necesară a poporului libian și a infrastructurilor economice critice;

9.  reamintește rolul central jucat de dimensiunea parlamentară pentru a găsi o soluție politică la criză; subliniază că organismele Parlamentului European și deputații acestuia își pot împărtăși experiențele lor instituționale cu actorii libieni pentru a le sprijini eforturile de a iniția un dialog politic favorabil incluziunii;

10.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la soarta migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților din Libia, a căror situație, deja de nesuportat, continuă să se deterioreze; solicită o mai mare implicare din partea Agenției pentru refugiați a ONU (UNHCR) în ceea ce privește coordonarea eforturilor ONU; solicită UE și statelor sale membre să răspundă în mod eficace la creșterea continuă a fluxurilor de migranți și refugiați din Africa de Nord, în special din Libia; invită autoritățile libiene și grupările armate să asigure accesul din exterior la locurile de detenție, mai ales la locurile de detenție a migranților;

11.  invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă, care coordonează acțiunile statelor membre în Libia, să își concentreze sprijinul pe construcția statală și consolidarea instituțiilor și, împreună cu statele membre, ONU, NATO și partenerii regionali, să participe la reformarea sectorului de securitate și la crearea, sub controlul guvernului de unitate națională, a unei armate naționale și a unor forțe de poliție eficace, care să poată controla întregul teritoriu al Libiei și apele sale naționale și să asigure securitatea frontierelor sale; subliniază că UE ar trebui să acorde prioritate și sprijinirii reformei sistemului juridic libian, precum și a altor domenii esențiale pentru guvernanța democratică;

12.  susține operația Sophia a EU NAVFOR MED în eforturile sale de a face față crizei migranților și de a combate traficanții care îi exploatează; reamintește că succesul operațiunii este direct legat de sustenabilitatea dialogului politic din Libia și de necesitatea de a restabili pacea și stabilitatea în țară; solicită încheierea unui acord cu guvernul de unitate națională care să permită misiunii UE să desfășoare operațiunile necesare în apele teritoriale libiene;

13.  apreciază faptul că UE a pus deja la dispoziție un pachet de 100 de milioane de EUR și că Uniunea este pregătită să ofere sprijin imediat în domeniile care vor fi definite drept prioritare împreună cu noul guvern libian de unitate națională, odată ce acesta va fi constituit; solicită UE și ONU să prevadă acordarea de asistență pentru construirea statală, securitate și menținerea păcii, precum și activități de formare pentru crearea capabilităților de răspuns în caz de urgență și de dezastru, respectarea drepturilor omului și statul de drept;

14.  invită statele membre să nu acționeze la nivel individual, ci să acorde sprijin VP/ÎR în vederea elaborării unei strategii cuprinzătoare, în coordonare cu UNSMIL și cu autoritățile libiene, precum și să sprijine tranziția și noul guvern libian; consideră că reforma sectorului securității și programele de dezarmare, demobilizare și reintegrare sunt o prioritate pentru Libia și invită Comisia, VP/ÎR și statele membre să fie pregătite să ofere asistența necesară în aceste domenii, dacă noul guvern solicită ajutor;

15.  subliniază că este deosebit de important ca comunitatea internațională să crească finanțarea în domeniul umanitar pentru a răspunde celor mai urgente nevoi ale persoanelor care au fost grav afectate de conflictul din Libia; subliniază că este nevoie să se acorde finanțare pentru a ajuta organizațiile umanitare să evalueze mai bine situația și să-și îmbunătățească reacția la nevoile ce apar pe teren; solicită statelor membre să-și îndeplinească angajamentele luate în contextul Fondului fiduciar de urgență pentru Africa al UE;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Uniunii pentru Mediterana, Ligii Statelor Arabe, Consiliului Uniunii Africane și Secretarului General al ONU.

(1) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 114.
(2) JO C 419, 16.12.2015, p. 192.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2014)0028.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0010.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0272.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate