Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2005(ACI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0039/2016

Texte depuse :

A8-0039/2016

Dezbateri :

PV 08/03/2016 - 13
CRE 08/03/2016 - 13

Voturi :

PV 09/03/2016 - 11.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0081

Texte adoptate
PDF 373kWORD 103k
Miercuri, 9 martie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare
P8_TA(2016)0081A8-0039/2016
Decizie
 Anexă
 Anexă

Decizia Parlamentului European din 9 martie 2016 privind încheierea unui Acord interinstituțional privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană (2016/2005(ACI))

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia Conferinței președinților din 16 decembrie 2015,

–  având în vedere proiectul de acord interinstituțional privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană,

–  având în vedere articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 295 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere propunerea Comisiei pentru un acord interinstituțional privind o mai bună legiferare [(COM(2015)0216) și anexele la aceasta],

–  având în vedere Acordul-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(1) („Acordul-cadru din 2010”),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2003 privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană(2) („Acordul interinstituțional din 2003),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 septembrie 2015 referitoare la programul de lucru al Comisiei pe anul 2016(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 18-19 februarie 2016,

–  având în vedere articolul 140 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0039/2016),

A.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat renegocierea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare din 2003 pentru a se ține seama de noul mediu legislativ creat de Tratatul de la Lisabona, a consolida cele mai bune practici actuale și a actualiza respectivul acord, în conformitate cu agenda privind o mai bună legiferare;

B.  întrucât Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social European și mai multe parlamente naționale și-au exprimat punctul de vedere cu privire la Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015 privind O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE (COM(2015)0215), la propunerea Comisiei pentru un acord interinstituțional privind o mai bună legiferare menționată mai sus sau la consensul obținut de instituții referitor la un nou acord interinstituțional privind o mai bună legiferare;

C.  întrucât, în rezoluția sa din 16 septembrie 2015, Parlamentul a salutat deschiderea negocierilor pentru un nou acord interinstituțional privind o mai bună legiferare și a stabilit o serie de priorități, în special în ceea ce privește calitatea redactării textelor legislative ale Comisiei, programarea multianuală și anuală, consolidarea evaluării de impact a proiectelor de legi, tratamentul egal al celor două componente ale autorității legislative pe tot parcursul procesului legislativ în materie de acces la informații, consultări interinstituționale adecvate, cursul dat de către Comisie propunerilor și recomandărilor Parlamentului și furnizarea de justificări detaliate pentru fiecare retragere avută în vedere;

D.  întrucât negocierile interinstituționale au început în mod oficial la 25 iunie 2015;

E.  întrucât, la 16 decembrie 2015, Conferința președinților a aprobat, cu o majoritate a voturilor, acordul provizoriu obținut între negociatorii celor trei instituții la 8 decembrie 2015 referitor la formularea unui nou acord interinstituțional privind o mai bună legiferare („noul AII”);

F.  întrucât noul AII vizează înlocuirea Acordului interinstituțional din 2003 și a Abordării comune interinstituționale a evaluării impactului din noiembrie 2005 și întrucât anexa la noul AII este menită să înlocuiască Înțelegerea comună privind actele delegate din 2011;

G.  întrucât, în conformitate cu declarația Parlamentului European și a Comisiei din anexa II la prezenta decizie, noul AII nu aduce atingere Acordului-cadru din 2010,

H.  întrucât, cu toate acestea, anumite dispoziții ale Acordului-cadru din 2010 ar putea deveni caduce sau pot avea nevoie de o actualizare ca urmare a noului AII;

I.  întrucât noul AII prevede continuarea negocierilor interinstituționale, în special cu privire la modalitățile practice de cooperare și schimbul de informații în contextul încheierii acordurilor internaționale și la criteriile pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE privind actele delegate și, respectiv, actele de punere în aplicare;

J.  întrucât anumite dispoziții din Regulamentul de procedură al Parlamentului vor trebui să fie adaptate ca urmare a noului AII, cum ar fi cele referitoare la programul de lucru al Comisiei și la verificarea temeiului juridic al actelor;

K.  întrucât noul AII abordează, într-un fel sau altul, principalele preocupări exprimate de Comisia pentru afaceri constituționale a Parlamentului în documentul din 22 aprilie 2015 intitulat „Contribuția Comisiei AFCO la poziția Parlamentului European în negocierile pentru revizuirea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare”;

1.  salută acordul convenit de instituții și consideră că acesta reprezintă o bază bună pentru stabilirea și dezvoltarea unei noi relații mai deschise și mai transparente între ele, cu scopul de a oferi o mai bună legiferare în interesul cetățenilor Uniunii;

2.  regretă profund, în contextul unei mai bune legiferări, faptul că negocierile privind AII nu au reușit să urmeze practica instituită în materie de procedură a comitetelor în Parlamentul European;

3.  salută, în special, rezultatele negocierilor în ceea ce privește programarea interinstituțională multianuală și anuală, cursul dat de către Comisie inițiativelor legislative ale Parlamentului, precum și furnizarea de justificări și realizarea de consultări privind retragerile preconizate ale propunerilor legislative; subliniază că nicio restrângere a competențelor legislative ale Parlamentului sau a dreptului de inițiativă al acestuia nu poate fi justificată de faptul că s-a convenit să se pună un accent puternic pe programul de lucru al Comisiei; salută schimbul interinstituțional de opinii convenit în cazul în care este avută în vedere o modificare a temeiului juridic al unui act și își exprimă hotărârea de a rezista oricărei încercări de subminare a competențelor legislative ale Parlamentului European prin modificarea temeiului juridic;

4.  subliniază importanța dispozițiilor din noul AII privind instrumentele unei mai bune legiferări (evaluări de impact, consultarea opiniei publice și a părților interesate, evaluările etc.) pentru un proces decizional bazat pe o bună informare, favorabil incluziunii și transparent și pentru aplicarea corectă a legislației, remarcând totodată că aceste dispoziții protejează prerogativele legislatorilor; consideră că evaluările de impact trebuie să fie cuprinzătoare și echilibrate și ar trebui să evalueze, printre altele, costurile suportate de producători, consumatori, lucrători și administratori și costurile de mediu care sunt generate de neadoptarea legislației necesare; este preocupat că formularea referitoare la evaluările de impact nu angajează suficient cele trei instituții să includă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) și testele de competitivitate în evaluările lor de impact; subliniază faptul că este important ca nevoile IMM-urilor să fie luate în considerare și să li se acorde atenție în toate etapele ciclului legislativ; subliniază că, în conformitate cu documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 mai 2015 privind orientările pentru o mai bună legiferare (SWD(2015)0111), evaluarea de impact asupra IMM-urilor trebuie inclusă în rapoartele de evaluare de impact și solicită Comisiei să furnizeze informații suplimentare privind această practică; salută obiectivul de a îmbunătăți transpunerea și aplicarea legislației Uniunii, printre altele prin mai buna identificare a măsurilor de drept intern care nu sunt impuse de legislația Uniunii care trebuie să fie transpusă în legislația națională (suprareglementare) și, având în vedere că statele membre dispun de libertatea de a aplica standarde mai ridicate în cazul în care legislația Uniunii definește numai standarde minime, se așteaptă ca statele membre să indice clar aceste măsuri și să le documenteze;

5.  observă că, pentru întreprinderile și persoanele fizice vizate de normele Uniunii, costul cumulativ al legislației poate genera dificultăți semnificative;

6.  ia act de scrisoarea din 15 decembrie 2015 adresată de primul vicepreședinte al Comisiei cu privire la funcționarea noului comitet de analiză a reglementării, care trebuie să supravegheze calitatea evaluărilor de impact ale Comisiei (fără a-i conferi însă drept de veto asupra propunerilor legislative, aspect care ține de competența autorităților alese); reamintește că, în Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile(5), Parlamentul a solicitat ca independența comitetului de analiză a reglementării (denumit anterior „comitetul de evaluare de impact”) să fie consolidată și, în special, ca membrii acestui comitet să nu fie controlați politic; consideră, în acest sens, că înființarea comitetului de analiză a reglementării este un prim pas apreciat spre obținerea independenței acestuia; atrage atenția asupra faptului că legislatorii pot, de asemenea, să efectueze propriile evaluări de impact atunci când consideră necesar acest lucru; ia act de faptul că evaluările de impact nu înlocuiesc procesul decizional politic; subliniază faptul că, în plus, noul AII prevede schimburi de informații între instituții cu privire la cele mai bune practici și metodologii privind evaluările de impact, oferind astfel o ocazie de a reexamina la timp funcționarea comitetului de analiză a reglementării, în vederea realizării unei metodologii comune;

7.  salută faptul că cele trei instituții au convenit să coopereze în vederea actualizării și simplificării legislației și să facă schimb de opinii în acest sens înainte de finalizarea programului de lucru al Comisiei; subliniază importanța „studiului anual al sarcinii” ca instrument de identificare și monitorizare, într-o manieră clară și transparentă, a rezultatelor eforturilor Uniunii, pentru a evita și a reduce reglementarea excesivă și sarcinile administrative; acest studiu ar trebui să includă o listă care să facă referință în mod specific la IMM-uri și ar trebui să facă distincția între sarcinile pe care propunerile individuale ale Comisiei încearcă să le impună și actele diferitelor state membre; subliniază că fezabilitatea și oportunitatea stabilirii obiectivelor de reducere a sarcinilor în sectoare specifice trebuie să fie evaluate cu atenție de la caz la caz, în strânsă cooperare între instituții, punând accentul pe calitatea legislației și fără a submina standardele relevante ale Uniunii; se așteaptă ca, în cazul în care este necesar, Comisia să propună cu regularitate abrogarea actelor juridice; salută, în acest sens, faptul că cele trei instituții au căzut de acord că evaluările de impact ar trebui să abordeze, de asemenea, impactul propunerilor privind sarcinile administrative, în special în ceea ce privește IMM-urile; recunoaște că o legislație adecvată a Uniunii poate reduce sarcinile administrative ale IMM-urilor prin înlocuirea celor 28 de seturi diferite de norme cu un singur set de norme destinat pieței unice;

8.  consideră că, în principiu, s-a găsit o soluție echilibrată în ceea ce privește actele delegate și actele de punere în aplicare, asigurând transparența și paritatea între legislatori, dar subliniază că este nevoie de un acord rapid privind criteriile adecvate de delimitare pentru acte delegate și actele de punere în aplicare și alinierea rapidă a tuturor actelor de bază la cadrul juridic introdus de Tratatul de la Lisabona;

9.  recunoaște că măsurile convenite pentru a îmbunătăți schimbul reciproc de opinii și de informații între Parlament și Consiliu în calitate de legiuitori constituie un pas înainte; consideră însă că aceste măsuri ar trebui dezvoltate în continuare, în special în ceea ce privește accesul reciproc la informații și reuniuni, pentru a asigura un adevărat echilibru și egalitate de tratament între legiuitori în cadrul întregii proceduri legislative și pentru a garanta respectarea principiului cooperării reciproce sincere între instituții; avertizează cu privire la faptul că schimburile informale de opinii convenite nu trebuie să devină o nouă arenă netransparentă a negocierilor interinstituționale;

10.  reamintește că TFUE stabilește o procedură legislativă ordinară cu trei lecturi; subliniază că, în cazurile în care Parlamentul și Consiliul își exercită pe deplin prerogativele în cadrul procedurii legislative, acordurile în cea de-a doua lectură ar trebui să fie procedura standard, în timp ce acordurile în prima lectură ar trebui utilizate numai în cazurile în care o decizie justificată și explicită a fost luată în acest sens;

11.  salută angajamentul de a asigura transparența procedurilor legislative, dar subliniază necesitatea unor dispoziții și instrumente mai concrete pentru a realiza acest lucru, în special în ceea ce privește utilizarea acordurilor în prima lectură;

12.  consideră, de asemenea, că mecanismele de dialog politic cu parlamentele naționale ar trebui utilizate într-un mod mai eficient ; subliniază, în acest sens, rolul important acordat parlamentelor naționale prin Tratatul de la Lisabona și evidențiază faptul că, pe lângă rolul pe care îl joacă în monitorizarea respectării principiilor subsidiarității și proporționalității, acestea pot avea și au contribuții pozitive în cadrul dialogului politic; încurajează o mai bună utilizare a mecanismelor de subsidiaritate și proporționalitate existente, în conformitate cu tratatele; subliniază necesitatea unei flexibilități sporite în punerea în aplicare a termenului limită de opt săptămâni în care parlamentele naționale pot emite un aviz motivat privind nerespectarea principiului subsidiarității;

13.  solicită o evaluare completă a impactului pe care noul AII îl va avea asupra Acordului-cadru din 2010 și a altor acorduri interinstituționale existente, având în vedere nevoia de a proteja poziția și prerogativele Parlamentului European și de a simplifica structura numeroaselor acorduri care reglementează relațiile interinstituționale;

14.  consideră că o astfel de simplificare ar trebui realizată de îndată ce sunt stabilite toate măsurile practice pentru punerea în aplicare în întregime a noului AII, iar instituțiile ar putea, de asemenea, să evalueze dacă sunt necesare ajustări ale noului AII în lumina experienței dobândite până în acel moment prin punerea în aplicare a noului AII;

15.  subliniază importanța punerii în aplicare corespunzătoare și a garantării respectării angajamentelor asumate și a termenelor stabilite în noul AII;

16.  subliniază faptul că trebuie să se dea curs în continuare, în special, următoarelor aspecte la nivel tehnic și/sau politic, cu implicarea activă a tuturor comisiilor parlamentare cu experiență relevantă, precum și prin valorificarea expertizei acestora:

   programarea (revizuirea tehnică a Acordului-cadru din 2010 și a Regulamentului de procedură al Parlamentului);
   verificarea temeiului juridic al actelor (revizuirea Regulamentului de procedură pentru a introduce măsuri pentru un schimb trilateral de opinii);
   evaluarea aplicării de către Comisie a orientărilor menționate mai sus privind o mai bună legiferare și a funcționării eficace a comitetului de analiză a reglementării nou creat, în special pentru a asigura, în conformitate cu punctul 6, funcționarea sa independentă și faptul că membrii săi nu sunt supuși controlului politic;
   transparența și coordonarea procesului legislativ (inclusiv utilizarea corespunzătoare a procedurilor privind prima și a doua lectură, aspectele practice pentru schimburile de opinii, schimbul de informații și compararea calendarelor, transparența în cadrul negocierilor trilaterale, dezvoltarea de instrumente și platforme pentru crearea unei baze de date comune privind situația dosarelor legislative, furnizarea de informații către parlamentele naționale și modalitățile practice de cooperare și de schimb de informații în ceea ce privește negocierea și încheierea acordurilor internaționale);
   evaluarea și posibila monitorizare a independenței comitetului de analiză a reglementării în îndeplinirea rolului său de supraveghere a evaluărilor de impact și de furnizare de recomandări obiective cu privire la aceste evaluări;
   așteptările Parlamentului, în conformitate cu dispozițiile relevante ale noului AII, ca Comisia, dacă este posibil, să prezinte propuneri care să cuprindă obiective privind reducerea sarcinilor în sectoarele cheie cât mai curând posibil garantând totodată respectarea obiectivelor legislației;
   asigurarea coerenței operaționale și juridice între noul AII și acordurile de cooperare în ceea ce privește organismele consultative ale Uniunii;
   actele delegate și de punere în aplicare, în temeiul Rezoluției Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie (6) (negocierile cu privire la criteriile de delimitare pentru actele delegate și actele de punere în aplicare, instituirea unui registru al actelor delegate și alinierea deplină a actelor anterioare Tratatului de la Lisabona);
   implementarea și aplicarea legislației Uniunii (verificarea comunicării de către statele membre a transpunerii directivelor, precum și a tuturor măsurilor naționale care depășesc dispozițiile legislației Uniunii);

17.  aprobă proiectul de acord de la anexa I la prezenta decizie;

18.  aprobă declarația a Parlamentului European și a Comisiei de la anexa II la prezenta decizie;

19.  invită comisia sa competentă în fond să analizeze măsura în care sunt necesare modificări ale Regulamentului de procedură sau interpretarea acestuia ori modificarea practicilor, a administrației sau a canalelor de contact ale Parlamentului cu alte instituții, pentru punerea în aplicare a noului AII;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a semna noul AII împreună cu Președintele Consiliului și cu Președintele Comisiei și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, împreună cu anexele sale, Consiliului și Comisiei spre informare.

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(2) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0061.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0323.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2014)0069.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0127.


ANEXA I

Acord interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare

Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu acordul interinstituţional, astfel cum a fost publicat în JO L 123, 12.5.2016, p. 1.)


ANEXA II

DECLARAȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A COMISIEI CU OCAZIA ADOPTĂRII ACORDULUI INTERINSTITUȚIONAL PRIVIND O MAI BUNĂ LEGIFERARE

Parlamentul European și Comisia consideră că prezentul acord reflectă competențele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și echilibrul dintre aceste instituții, astfel cum se prevede în tratate.

Acesta nu aduce atingere Acordului-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(1).

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

Notă juridică - Politica de confidențialitate