Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Hermann Winkler, transmisă la 25 septembrie 2015 de Parchetul din Leipzig, în legătură cu o anchetă preliminară privind un accident rutier (cu numărul de referință 600 AR 3037/15), și comunicată în ședința plenară din 14 decembrie 2015,

–  având în vedere că Hermann Winkler a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 46 din Legea fundamentală a Germaniei (Grundgesetz),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0062/2016),

A.  întrucât Parchetul din Leipzig (Germania) a solicitat ridicarea imunității parlamentare a lui Hermann Winkler, deputat în Parlamentul European, spre a fi cercetat pentru o presupusă infracțiune;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații beneficiază, pe teritoriul statului propriu, de imunitățile acordate deputaților parlamentului național respectiv;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din Legea fundamentală a Germaniei (Grundgesetz), un deputat nu poate fi tras la răspundere pentru o infracțiune sancționabilă fără autorizația parlamentului, cu excepția cazului în care este surprins în flagrant sau în cursul zilei următoare comiterii infracțiunii;

D.  întrucât cererea se referă la cercetări preliminare legate de un accident rutier grav care s-a produs la 23 septembrie 2015 și în care a fost implicat Hermann Winkler;

E.  întrucât procedura penală în cauză nu privește o opinie sau un vot exprimate în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

F.  întrucât, ținând seama de informațiile de care dispune comisia, nu există niciun motiv pentru a presupune că procedura penală a fost deschisă cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului (fumus persecutionis);

G.  întrucât este astfel evident că presupusa infracțiune nu are nicio legătură cu poziția lui Hermann Winkler de deputat în Parlamentul European;

H.  întrucât, prin urmare, este recomandabil ca, în cazul de față, imunitatea să fie ridicată;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Hermann Winkler,

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților germane și lui Hermann Winkler.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.)