Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 ianuarie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de stabilizare și de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Kosovo, pe de altă parte (10725/2/2015 – C8-0328/2015 – 2015/0094(NLE))

P8_TA(2016)0017 A8-0372/2015

(Aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10725/2/2015),

–  având în vedere proiectul de Acord de stabilizare și de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Kosovo, pe de altă parte (10728/1/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (i) și alineatele (7) și (8) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0328/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0372/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Kosovo.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2016 referitoare la acordurile de asociere/zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina (2015/3032(RSP))

P8_TA(2016)0018 RC-B8-0068/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere acordurile de asociere/zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător (AA/ALSAC) dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Georgia, Republica Moldova și Ucraina, pe de altă parte,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și rezoluția sa recentă din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (1),

–  având în vedere declarația comună a Summitului Parteneriatului Estic, care a avut loc la Riga la 21 și 22 mai 2015,

–  având în vedere rapoartele din 18 decembrie 2015 privind progresele înregistrate de Georgia și Ucraina cu privire la implementarea planului de acțiune privind liberalizarea vizelor;

–  având în vedere recomandările Comitetului Economic și Social European privind integrarea societății civile în elaborarea politicilor și în procesele de reformă,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Georgia, Republica Moldova și Ucraina au ratificat acordurile de asociere, care prevăd crearea unor zone de liber schimb aprofundat și cuprinzător (AA/ALSAC) și prin urmare, au ales calea integrării economice și politice mai strânse cu Uniunea Europeană și aplică programe de reforme ambițioase în numeroase domenii, cum ar fi democrația, buna guvernare, statul de drept și drepturile omului;

B.  întrucât UE recunoaște aspirațiile europene ale celor trei țări și subliniază valoarea adăugată a acordurilor de asociere pentru procesele de reformă din aceste țări;

C.  întrucât buna guvernare, democrația, statul de drept și drepturile omului rămân în centrul Politicii europene de vecinătate (PEV) și reprezintă un angajament fundamental, în special pentru cele trei țări care au semnat acorduri de asociere cu UE;

D.  întrucât Rusia rămâne implicată, direct sau indirect, în conflicte și diviziuni interne în toate cele trei țări vizate de acordurile de asociere - teritoriile ocupate din Abhazia și Oseția de Sud/Regiunea Tskhinvali în Georgia, problema Transnistriei în Moldova, anexarea Crimeii de către Rusia și implicarea în conflictul din părțile de est ale Ucrainei;

E.  întrucât regimul de călătorii fără viză între UE și Moldova a fost introdus în aprilie 2014 și întrucât, din ultimele rapoarte ale Comisiei din decembrie 2015, rezultă că Georgia și Ucraina îndeplinesc în prezent cerințele stabilite în planurile de acțiune privind liberalizarea vizelor;

F.  întrucât colaborarea UE cu țările din Parteneriatul Estic a întâmpinat o opoziție puternică și a avut parte de reacții agresive din partea Federației Ruse, cum ar fi luarea unor măsuri de retorsiune împotriva țărilor vizate de acordurile de asociere; întrucât UE și statele sale membre au adoptat o serie de sancțiuni și de măsuri restrictive împotriva Federației Ruse și a oficialilor ruși,

1.  subliniază importanța acordurilor de asociere (AA) și a părților din acorduri privind zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător (ZSLAC); salută progresele realizate până acum și insistă că implementarea acestor AA/ASLAC și a agendelor legate de asociere trebuie să fie o prioritate pentru UE și cele trei țări partenere; subliniază că semnarea acordurilor de asociere s-a realizat cu unanimitate în Consiliul Uniunii Europene;

2.  salută eforturile depuse de Georgia, Moldova și Ucraina pentru a-și apropia legislațiile naționale de standardele UE, pe baza angajamentelor asumate în cadrul AA/ASLAC; subliniază că reușita acestui lucru depinde de mai mulți factori, inclusiv de un mediu politic stabil, gândire strategică, planuri concrete de reforme și utilizarea optimă a sprijinului financiar și tehnic internațional;

3.  sprijină, în acest sens, asistența multiplă angajată, financiară și tehnică, oferită de UE și de alte instituții financiare pentru Ucraina și Georgia, dar subliniază că sprijinul financiar al UE pentru toți partenerii săi este condiționat de măsuri concrete de reformă; subliniază rolul esențial pe care Comisia ar trebui să-l joace în promovarea implementării AA/ASLAC și în monitorizarea și asistarea autorităților competente, pentru aspectele tehnice și financiare;

4.  reamintește că fondurile puse la dispoziție trebuie să fie cheltuite corect și că numai fondurile sigure nu sunt suficiente pentru a stabiliza economia și nici nu se poate realiza un succes durabil fără un angajament continuu din partea partenerilor în propunerea și implementarea reformelor structurale, pentru a asigura creșterea cererii interne și pentru a realiza coeziunea socială;

5.  consideră că, pentru susținerea democratică a politicilor UE, controlul parlamentar este o condiție fundamentală; invită, prin urmare, Comisia să încurajeze monitorizarea periodică și detaliată de către Parlamentul European a implementării AA/ASLAC, în timp util; cere reimpulsionarea Adunării Parlamentare Euronest și stimularea activităților sale, astfel încât să poată face față în mod adecvat noilor provocări; cere organizarea de schimburi de bune practici și încheierea unui memorandum de înțelegere după modelul celui semnat cu Rada Supremă, care ar putea servi drept exemplu de cooperare parlamentară;

6.  subliniază importanța dezvoltării dimensiunii sociale a parteneriatului, în conformitate cu dispozițiile programelor de asociere și convențiile aplicabile ale OIM; îndeamnă toate părțile să își respecte angajamentele privind respectarea principalelor standarde de muncă și de mediu;

7.  subliniază sprijinul său ferm pentru integritatea teritorială a tuturor celor trei țări; invită Federația Rusă să pună capăt ocupației Crimeii și să înceteze imediat orice implicare directă sau indirectă în conflictul actual din Ucraina, precum și în conflictele înghețate din Georgia și Republica Moldova; salută decizia Consiliului din 21 decembrie 2015 de a extinde sancțiunile economice împotriva Federației Ruse ca urmare a nerespectării acordurilor de la Minsk;

8.  subliniază că țările vizate de acordurile de asociere au ales în mod liber să construiască o relație mai apropiată cu Uniunea Europeană și că alegerea lor trebuie respectată și nicio parte terță nu trebuie să exercite presiuni asupra acestora; condamnă, în această privință acțiunile Rusiei făcute pentru a submina sau deraia cursul proeuropean adoptat de cele trei țări participante la acordurile de asociere și cere, totodată, accelerarea eforturilor de combatere a dezinformării și de îmbunătățire a comunicării strategice a politicilor și acțiunilor UE în vecinătatea estică, împreună cu activitățile Grupului operativ StratCom Est al UE;

9.  salută călduros cele mai recente rapoarte privind progresele înregistrate, publicate de Comisie la 18 decembrie 2015, referitoare la implementarea de către Georgia și Ucraina a planurilor lor de acțiune privind liberalizarea vizelor; așteaptă din partea Consiliului și a statelor membre să acorde celor două țări regimul de călătorii fără viză, fără întârziere; felicită Republica Moldova pentru buna implementare a regimului de călătorie fără vize introdus din aprilie 2014, ceea ce reprezintă un bun exemplu pentru întreaga regiune;

10.  subliniază că principalele obiective ale ALSAC sunt, la scară mică, realizarea de îmbunătățiri concrete și durabile a condițiilor de viață ale cetățenilor de rând prin asigurarea stabilității, crearea de oportunități pentru IMM-uri și generarea de locuri de muncă; subliniază că implementarea ALSAC, combinată cu situația economică dezastruoasă, ar putea avea consecințe asupra economiei și a pieții muncii din Ucraina, cu consecințe sociale care nu trebuie neglijate; subliniază că semnarea ALSAC-urilor bilaterale cu Ucraina, Georgia și Republica Moldova reprezintă un instrument crucial pentru o apropiere a legislațiilor modernă, transparentă și previzibilă și pentru o integrare economică treptată a partenerilor în piața internă a UE, precum și pentru investiții străine directe care să ducă la crearea de locuri de muncă și creștere economică pe termen lung, cu obiectivul primordial de a crea o zonă economică mai largă bazată pe normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și respectarea suveranității naționale;

11.  subliniază că trebuie acționat cu fermitate pentru a urmări aplicarea programelor de reformă, în special în ceea ce privește justiția și statul de drept, trebuie combătură corupția și criminalitatea organizată, acestea fiind condiții prealabile importante pentru dezvoltarea socioeconomică a celor trei țări participante la acordurile de asociere;

12.  reamintește importanța integrării societății civile în procesul de elaborare a politicilor și de reformă; subliniază rolul, prevăzut în AA, pe care îl pot avea platformele relevante ale societății civile în acest proces, mai ales în ceea ce privește conștientizarea opiniei publice și monitorizarea implementării acordurilor; subliniază că este important să se explice populației țărilor vizate de acordurile de asociere care sunt avantajele aplicării AA/ALSAC și să se demonteze toate miturile legate de acestea;

13.  subliniază importanța prevederilor din AA/ALSAC referitoare la cooperarea în domeniul energetic vizând securitatea aprovizionării și dezvoltarea unor piețe energetice competitive, transparente și nediscriminatorii, în conformitate cu normele și standardele UE, precum și energia din surse regenerabile și eficiența energetică; susține intenția UE de a consolida integrarea deplină a Moldovei, Ucrainei și Georgiei pe piața energiei prin Comunitatea Energiei;

14.  salută faptul că, în ciuda tendințelor economice negative în regiune, exporturile Georgiei și Moldovei în UE au crescut în primele 12 luni de implementare a ALSAC, importurile UE din Georgia crescând cu 15% și ponderea totală a UE în exporturile Moldovei crescând cu 62%, și se așteaptă să vadă aceleași tendințe pozitive și în Ucraina; invită Comisia să prezinte anual rapoarte detaliate referitoare la aplicarea ALSAC încheiate cu Georgia, Moldova și Ucraina, în special în ceea ce privește mecanismul de prevenire a eludării pentru Georgia și mecanismul de prevenire a eludării și clauza de salvgardare pentru Moldova;

15.  subliniază faptul că, în temeiul articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, orice stat european poate solicita să devină membru al UE, cu condiția să respecte principiile democrației, libertățile fundamentale, drepturile omului și ale minorităților și să garanteze statul de drept;

16.  își exprimă satisfacția față de participarea sau asocierea celor trei țări la programele UE, precum Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME), Orizont 2020, Erasmus+, Marie Sklodowska-Curie și Europa Creativă; observă că această cooperare, pe lângă faptul că este reciproc avantajoasă, oferă țărilor partenere ocazia de a se familiariza cu metodele de lucru și politicile UE;

17.  salută accentul nou pus în versiunea revizuită a PEV și intenția UE de a intensifica cooperarea cu partenerii noștri în domeniile prevenirii conflictelor, combaterii terorismului și a radicalizării și reformei sectorului de securitate, consideră că această cooperare trebuie să fie substanțială și axată pe gestionarea amenințărilor comune la adresa securității și pe depunerea de eforturi comune pentru rezolvarea viabilă a conflictelor, inclusiv prin participarea mai activă la misiuni și activități de formare din domeniul politicii de securitate și apărare comună (PSAC), precum și la acțiuni menite să asigure neproliferarea armelor de distrugere în masă și lupta împotriva traficului ilegal de arme de calibru mic și armament ușor (SALW); își reafirmă sprijinul pentru Misiunea UE de asistență la frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM), Misiunea UE de consiliere pentru reforma sectorului securității civile în Ucraina (EUAM Ucraina) și Misiunea UE de monitorizare în Georgia (EUMM), precum și pentru eforturile de rezolvare pe cale pașnică a conflictelor din aceste trei țări;

Georgia

18.  salută progresele înregistrate de Georgia în ultimii trei ani în toate domeniile vizate de cele patru secțiuni ale planului de acțiune privind liberalizarea regimului de vize și salută angajamentul de care au dat dovadă, în acest sens, autoritățile georgiene;

19.  subliniază că libertatea presei, libertatea de exprimare și pluralismul mijloacelor de informare reprezintă valorile fundamentale ale unei societăți democratice; își exprimă îngrijorarea cu privire la posibilele efecte adverse asupra pluralității mijloacelor de informare pe care le-ar putea avea cazuri precum cel al societății de radioteleviziune Rustavi 2; invită, în acest sens, autoritățile georgiene să garanteze pluralismul mijloacelor de informare și independența editorială, precum și transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei, în special în perioada premergătoare desfășurării alegerilor parlamentare din 2016; sprijină ideea lansată de autoritățile georgiene de a trimite o misiune de experți la care să ia parte consilieri de înalt nivel precum judecători pensionați de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care să supervizeze cazul actual legat de Rustavi 2;

20.  subliniază, în acest sens, că procedurile judiciare ar trebui să fie transparente, imparțiale și neinfluențate de motivații politice; solicită Georgiei să continue și să pună pe deplin în aplicare procesul de reformă a sistemului judiciar, inclusiv prin consolidarea independenței sale și prin depolitizarea parchetului; este în continuare îngrijorat de lipsa de răspundere a parchetului și de criteriile imprecise conform cărora sunt numiți procurorii și anchetatorii; solicită să se depună în continuare eforturi pentru independența deplină, eficiența, imparțialitatea și profesionalismul sistemului judiciar, parchetului și ministerului de interne, precum și ale nou-înființatului serviciu de securitate, inclusiv controlul parlamentar al activităților ultimelor două instituții; își exprimă îngrijorarea în legătură cu utilizarea pe scară largă a arestului preventiv, în special în cazul personalităților politice și al militanților, care ar trebui să fie o măsură excepțională, aplicată numai în situații urgente și în circumstanțe clare;

21.  reamintește declarația din 22 septembrie 2015 a Comisiei de la Veneția din cadrul Consiliului Europei privind presiunile nejustificate exercitate asupra judecătorilor de la curtea constituțională a Georgiei și solicită guvernului Georgiei să întreprindă acțiunile necesare, inclusiv să ia măsuri adecvate pentru a proteja membrii instanței și familiile acestora, să ancheteze integral toate actele de intimidare și să îi aducă pe autorii lor în fața justiției;

22.  subliniază faptul că existența unei opoziții politice este esențială pentru un sistem politic echilibrat și matur și insistă asupra faptului că orice act de violență comis împotriva membrilor oricărui partid politic ar trebui să facă obiectul unei investigații prompte și detaliate; solicită tuturor forțelor politice din Georgia să îmbunătățească climatul politic evitând confruntarea și polarizarea și asigurând dialogul interpartinic în interesul consolidării democrației și a statului de drept;

23.  solicită implementarea deplină a recomandărilor consacrate în raportul de referință „Georgia în tranziție” privind reforma constituțională și juridică și drepturile omului, înaintat de consilierul special al UE Thomas Hammarberg;

24.  felicită Georgia pentru sistemul său inovator de achiziții publice online care a mărit substanțial transparența, eficiența și responsabilitatea – factori cheie în lupta contra corupției;

Moldova

25.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la instabilitatea politică sistemică de facto ce a continuat în mod efectiv de la ultimele alegeri parlamentare din 30 noiembrie 2014 și consideră că actualul impas politic din Moldova a ajuns într-un punct critic, care riscă să destabilizeze instituțiile țării și să pună în pericol economia, acest lucru având un impact major asupra volumului investițiilor străine directe (ISD);

26.  salută crearea unui nou guvern după o lungă perioadă de impas și încercările nereușite de a forma un guvern din 4 și 13 ianuarie 2016; îndeamnă forțele politice din Moldova să accelereze neîntârziat, procesul de reformă în beneficiul tuturor moldovenilor, inclusiv pentru a respecta cerințele Băncii Mondiale și ale Fondului Monetar Internațional (FMI); încurajează evitarea consecințelor geopolitice grave pe care le-ar avea o altă criză politică, reamintește partidelor moldovene necesitatea consolidării stabilității politice pentru a putea garanta un succes durabil al reformelor și speră că noul guvern va avea capacitatea să genereze rezultate substanțiale;

27.  subliniază faptul că sunt necesare eforturi suplimentare în vederea combaterii corupției, a creării unui sistem judiciar independent și depolitizat, a eliminării fenomenului de „acaparare a statului” și a stabilizării economiei Moldovei; regretă faptul că, din cauza instabilității politice care predomină în instituțiile din Moldova și a funcționării ineficiente a acestora, plățile de sprijin bugetar ale UE au fost suspendate în 2015;

28.  invită Comisia și statele membre să transmită viitorului guvern al Moldovei toate cunoștințele tehnice de specialitate necesare și să acorde acestuia tot sprijinul financiar necesar, după exemplul grupului de sprijin al UE pentru Ucraina, inclusiv prin detașarea unor experți și a unor funcționari de la Bruxelles și din capitalele statelor membre și prin integrarea lor în administrația din Moldova, astfel încât aceștia să poată susține și monitoriza realizarea reformelor zilnic și la fața locului;

29.  invită autoritățile să realizeze o anchetă aprofundată și exhaustivă în cazul scandalului de corupție și al sustragerii sumei de 1 miliard EUR din sistemul bancar, să ia măsurile necesare pentru a aduce vinovații în fața justiției și să asigure returnarea fondurilor sustrase; consideră că actuala criză bancară ilustrează nevoia acută a unor îmbunătățiri sistemice ale cadrului juridic care să asigure un control mai strict și o mai mare transparență a activităților sectorului bancar; solicită, în acest sens, Comisiei să monitorizeze îndeaproape anchetele judiciare în curs de desfășurare și să le asigure autorităților moldovene expertiza și asistența necesare pentru derularea și finalizarea anchetelor, dacă va fi necesar;

30.  solicită o reformă cuprinzătoare a sectorului mass-media și transparența deplină a proprietății asupra mijloacelor de informare în masă; în acest sens, își exprimă preocuparea față de lipsa unei concurențe autentice și solicită adoptarea unei legi mai stricte privind conflictul de interese;

Ucraina

31.  salută intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2016, a ALSAC UE-Ucraina; condamnă însă faptul că Federația Rusă a suspendat în mod unilateral acordul de liber schimb încheiat de aceasta cu Ucraina, a introdus restricții comerciale majore asupra exporturilor Ucrainei către Rusia și împiedică tranzitul bunurilor către țări terțe, încălcând acordul OMC și alte acorduri comerciale bilaterale; îndeamnă UE să sprijine Ucraina în cadrul litigiilor actuale și viitoare cu Rusia inițiate în cadrul OMC;

32.  subliniază deschiderea și eforturile fără precedent ale Comisiei pe parcursul a unui an și jumătate pentru a răspunde tuturor îndoielilor exprimate de partea rusă cu privire la consecințele aplicării ALSAC și a găsi soluții practice; regretă că Rusia se află în incapacitatea de a oferi exemple concrete privind modul în care propria sa piață și propriile sale schimburi comerciale ar fi afectate de intrarea în vigoare a ALSAC; reiterează posibilele avantaje pentru Rusia care decurg din aplicarea AA/ALSAC, prin intensificarea comerțului și a activităților economice, precum și printr-o vecinătate mai stabilă; solicită, în acest sens, să se caute și alte posibilități de a purta un dialog la nivel înalt;

33.  invită statele membre să asigure personalul complet și operaționalitatea deplină ale misiunii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE); ia act de apelurile lansate de guvernul ucrainean privind o forță internațională extinsă de menținere a păcii la granița dintre Ucraina și Rusia și în districtele Luhansk și Donețk; este de acord cu faptul că, odată ce situația permite acest lucru și ca parte a punerii integrale în aplicare a Acordului de la Minsk, ar trebui oferită părților la conflict posibilitatea desfășurării unei misiuni PSAC sub egida UE, care să ajute la îndeplinirea unor sarcini precum deminarea, acordarea de asistență pentru pregătirea alegerilor locale și asigurarea accesului liber pentru organizațiile de ajutor umanitar;

34.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la punerea în aplicare a acordului de la Minsk până la 31 decembrie 2015, termenul-limită convenit inițial; reamintește că autoritățile ruse au o responsabilitate deosebită în această privință; reiterează faptul că, începând cu jumătatea lunii octombrie 2015, s-au înregistrat tot mai multe încălcări ale acordului de încetare a focului, că observatorii din partea Misiunii speciale de monitorizare a OSCE (MSM) continuă să întâmpine restricții cu privire la libertatea de circulație, că restabilirea controlului Ucrainei asupra întregii sale frontiere cu Rusia nu s-a concretizat, că nu s-a ajuns la niciun acord privind modalitățile de desfășurare a alegerilor locale din teritoriile ocupate temporar Luhansk și Donețk și că nu au fost eliberați toți deținuții și toate persoanele reținute în mod ilegal, cum ar fi Nadia Savcenko și Oleg Sentsov;

35.  salută publicarea raportului Consiliului olandez pentru siguranță privind doborârea avionului companiei Malaysia Airlines (MH17), în care au fost uciși 298 de civili nevinovați; sprijină înființarea unui tribunal penal internațional și invită Federația Rusă să coopereze pe deplin cu comunitatea internațională în scopul de a desfășura o anchetă penală cuprinzătoare și imparțială și de a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției; regretă decizia Federației Ruse de a bloca rezoluția din cadrul Consiliului de Securitate al ONU privind înființarea unui tribunal internațional pentru anchetarea acestei crime;

36.  regretă faptul că actuala agresiune rusească a cauzat o gravă criză umanitară în Donbas și că organizațiilor umanitare ucrainene și internaționale nu li se permite accesul în regiunile ocupate; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară în care se află cele peste 1,5 milioane de persoane strămutate intern; se arată foarte îngrijorat din cauza încălcărilor drepturilor omului din Crimeea, ocupată de Rusia, în special din cauza situației grave a tătarilor din Crimeea, și subliniază că UE trebuie să acorde în continuare asistență financiară Ucrainei;

37.  salută eforturile continue ale autorităților din Ucraina de a pune în aplicare planul de acțiune privind liberalizarea vizelor și le felicită pentru raportul final privind progresele înregistrate de Ucraina în ceea ce privește aplicarea acestui plan; se arată încântat de adoptarea unei noi legislații și a unor politici care au consolidat protecția împotriva discriminării; se așteaptă ca liderii ucraineni să își îndeplinească angajamentele în materie de combatere a corupției în primul trimestru al anului 2016;

38.  subliniază faptul că singurul obstacol major pentru efortul de reformă îl reprezintă corupția endemică; salută deciziile adoptate până în prezent, cum ar fi crearea unui cadru legislativ anticorupție, precum și a unor instituții (Biroul Național Anticorupție, Agenția Națională pentru Prevenirea Corupției, un parchet special anti-corupție) și mecanisme anticorupție, precum și a Agenției naționale pentru recuperarea veniturilor provenite din săvârșirea actelor de corupție; salută, de asemenea, adoptarea recentă a legii privind finanțarea partidelor politice de către stat, care va intra în vigoare la 1 iulie 2016, și a legii privind achizițiile publice;

39.  este conștient de faptul că situația de război din estul Ucrainei constituie un impediment major pentru efortul de reformă; precizează, cu toate acestea, că succesul și rezistența Ucrainei în fața unor eventuali dușmani externi depind strict de sănătatea economiei sale și a cadrului său juridic, de o democrație viguroasă și de o prosperitate crescândă;

40.  salută procesul de reformă constituțională în curs în domeniul descentralizării și al justiției; reamintește că Comisia de la Veneția a emis recomandări pozitive pentru ambele serii de amendamente constituționale; subliniază că în aceste domenii și în alte domenii trebuie realizate mai multe progrese, în special în domeniul economic, unde mai buna reglementare și demonopolizarea trebuie să constituie în continuare o prioritate, împreună cu reformele fiscale, creșterea transparenței și crearea unui mediu de investiții favorabil; își exprimă îngrijorarea cu privire la starea economiei ucrainene și la situația financiară generală a țării; ia act de progresele moderate înregistrate privind stabilizarea performanței economice; salută acordul decisiv încheiat în septembrie 2015 de Ucraina cu creditorii săi privind reducerea datoriilor; reamintește că comunitatea internațională, în special UE, instituțiile financiare internaționale care își au sediul în Europa, FMI și donatorii individuali s-au angajat să acorde o sumă fără precedent de aproximativ 20 de miliarde de euro;

41.  salută sprijinul activ și solidaritatea în domeniul energiei de care a dat dovadă UE, care au permis reluarea de către Rusia a livrărilor de gaze către Ucraina în iarna 2015-2016; invită statele membre să valorifice pe deplin potențialul de tranzit al Ucrainei, să își consolideze cooperarea în vederea asigurării aprovizionării cu energie atât pentru UE, cât și pentru Ucraina și să evite construcția de noi conducte care ocolesc Ucraina, în special dezvoltarea proiectului „Nord Stream II” de livrare a gazelor provenind din Rusia către Europa, care ar putea avea un impact negativ asupra strategiei UE de diversificare a surselor de energie și asupra legislației UE; susține intenția UE de a promova integrarea deplină a Ucrainei pe piața energiei prin Comunitatea Energiei și de a reduce dependența energetică, fără a împovăra excesiv gospodăriile private; invită UE și guvernul Ucrainei să pregătească măsuri care să mai atenueze greutățile sociale;

42.  salută activitatea eficace și dinamică a Comitetului parlamentar de asociere UE-Ucraina în ceea ce privește supravegherea situației politice, economice și de securitate din Ucraina, precum și angajamentul și sprijinul acestuia în favoarea îmbunătățirii procesului general de reformă orientat spre UE întreprins de autoritățile ucrainene; reamintește memorandumul de înțelegere semnat de către Verkhovna Rada din Ucraina și de Parlamentul European în 2015 de stabilire a unui cadru comun pentru asistență parlamentară și de consolidare a capacităților dintre cele două parlamente;

43.  subliniază necesitatea de a întări societatea civilă ucraineană, astfel încât aceasta să poată consilia și sprijini autoritățile să îndeplinească reformele promise, precum și să poată juca un rol de observator critic și să denunțe abuzurile; salută cooperarea eficientă dintre comunitatea de experți și Verkhovna Rada în procesul de reformă și de aplicare a AA/ALSAC; salută faptul că prioritățile Verkhovna Rada sunt definite în cadrul unui dialog cuprinzător cu societatea civilă;

44.  ia act de viitorul referendum consultativ olandez privind AA/ALSAC dintre UE și Ucraina; are convingerea că poporul olandez va decide ținând cont de avantajele acordului și de efectele tangibile pe care acesta le are asupra UE și, în special, a Țărilor de Jos;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, guvernelor și parlamentelor țărilor din Parteneriatul estic și ale Federației Ruse, Adunării Parlamentare Euronest, Adunării parlamentare a Consiliului Europei și Adunării Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0272.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2016 referitoare la clauza de apărare reciprocă [articolul 42 alineatul (7) din TUE] (2015/3034(RSP))

P8_TA(2016)0019 RC-B8-0043/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 42 alineatul (7),

–  având în vedere articolul 2 alineatul (4) și articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale(1),

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, în special prevederile capitolului VII și ale articolului 51,

–  având în vedere declarația din 16 noiembrie 2015 a președintelui Republicii Franceze în fața Congresului Parlamentului Francez, conform căreia Franța se află în război,

–  având în vedere concluziile privind apărarea și securitatea adoptate de Consiliul European la 19-20 decembrie 2013 și 25-26 iunie 2015,

–  având în vedere rezultatul reuniunii Consiliului Afaceri Externe (miniștrii apărării) din 17 noiembrie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 13 noiembrie 2015, au avut loc la Paris mai multe atacuri teroriste, în urma cărora și-au pierdut viața cel puțin 130 de persoane originare din peste 26 de țări; întrucât, din 2004 încoace, statele membre ale UE au fost ținta mai multor atacuri teroriste care s-au soldat cu sute de morți și câteva mii de răniți;

B.  întrucât, în urma atacurilor teroriste de la Paris din 13 noiembrie 2015, guvernul francez a invocat în mod oficial clauza de apărare reciprocă prevăzută la articolul 42 alineatul (7) din TUE;

C.  întrucât solidaritatea, ajutorul și asistența reciprocă între statele membre, inclusiv prin recurgerea la mijloacele Uniunii, fac parte dintre principiile fundamentale ale UE;

D.  întrucât, în urma invocării de către Franța a clauzei de apărare reciprocă, statele membre ale UE au obligația de a-i acorda Franței ajutor și asistență, prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU; subliniază că prevenirea conflictelor și atacurilor este preferabilă gestionării consecințelor acestora;

E.  întrucât combaterea terorismului internațional este considerată o prioritate pentru UE, iar respectarea principiului solidarității impune adoptarea de măsuri atât pe plan intern, cât și extern; întrucât dimensiunile interne și externe ale securității UE sunt în mod necesar strâns legate; întrucât este necesară o strategie comună UE;

F.  întrucât arhitectura de securitate și apărare prevăzută de tratate nu este încă pe deplin pusă în aplicare; întrucât statele membre sunt responsabile pentru realizarea de progrese în domeniul securității și apărării Uniunii;

G.  întrucât UE trebuie să își consolideze cooperarea cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), pentru a spori compatibilitatea politicilor de securitate și apărare stabilite în cadrul celor două organizații, îndeosebi atunci când un stat membru este ținta unei agresiuni armate pe teritoriul său, agresiune care poate lua și forma unor atacuri teroriste;

H.  întrucât instituțiile UE trebuie să se implice mai activ în politica de securitate și apărare și să promoveze transpunerea în practică a tuturor dispozițiilor din domeniul politicii de securitate și apărare consacrate în tratate, inclusiv a celor privind rolul special al NATO în securitatea și apărarea europeană și transatlantică; întrucât instituțiile UE trebuie să sprijine toate statele membre în eforturile lor de a transpune pe deplin în practică aceste dispoziții,

I.  întrucât articolul 42 alineatul (6) din TUE privind cooperarea structurată permanentă ar trebui activat între statele membre care doresc să instituie o cooperare bilaterală strânsă;

J.  întrucât UE a adoptat o strategie de combatere a terorismului care se bazează atât pe instrumentele comunitare, cât și pe activele interguvernamentale din domeniul politicii externe și de securitate comune (PESC); întrucât această strategie propune ca acțiunile UE să fie organizate în jurul a patru obiective, și anume prevenirea, protecția, urmărirea și reacția;

K.  întrucât reacția UE la terorism include promovarea democrației, a dialogului și a bunei guvernări pentru a soluționa cauzele care determină extremismul violent,

1.  condamnă în termeni categorici cumplitele atacuri teroriste comise de Daesh; transmite un mesaj de profundă compasiune, solidaritate și condoleanțe tuturor victimelor atacurilor teroriste și familiilor acestora;

2.  recunoaște și salută sprijinul unanim acordat Franței de către toate statele membre; salută disponibilitatea tuturor statelor membre de a furniza tot ajutorul și asistența necesare;

3.  reamintește că este pentru prima dată când se invocă clauza de apărare reciprocă; consideră că acest caz trebuie să constituie un catalizator pentru discuții politice profunde referitoare la natura multidimensională a securității și apărării europene;

4.  ia act cu satisfacție de capabilitățile suplimentare puse la dispoziție pentru combaterea terorismului; invită statele membre să își mențină sprijinul necondiționat și continuu și să își susțină contribuțiile atât timp cât va fi necesar; remarcă rolul catalizator al Franței în acest efort comun și încurajează instituțiile competente ale UE să își ofere sprijinul și să și-l mențină în funcție de necesități;

5.  consideră că invocarea clauzelor de apărare reciprocă și de solidaritate din tratate este în primul rând o chestiune politică; subliniază faptul că, atunci când se invocă aceste clauze, dezbaterile politice trebuie să aibă loc atât în Consiliul European, cât și în Parlamentul European;

6.  se arată preocupat de faptul că gestionarea bilaterală – așa cum este cazul aici – a ajutorului și asistenței în temeiul clauzei de apărare reciprocă nu va fi posibilă pentru toate statele membre; invită, prin urmare, Consiliul European să dea un impuls dezvoltării în continuare a clauzei de apărare reciprocă și să consolideze rolul de facilitatori al instituțiilor relevante ale UE;

7.  reiterează invitația adresată Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în rezoluții anterioare de a propune modalități practice și orientări pentru asigurarea unei reacții eficace în cazul în care un stat membru invocă clauza de apărare reciprocă, precum și o analiză a rolului instituțiilor UE atunci când se invocă clauza respectivă; regretă totuși că, atunci când a fost activată pentru prima oară clauza de apărare reciprocă , nu existau analize și orientări, ceea ce a dus la situația actuală în care măsurile, gestionarea situației și cooperarea se fac ad hoc;

8.  consideră că adoptarea unor modalități practice și orientări pentru activarea pe viitor a clauzei de apărare reciprocă rămâne o prioritate urgentă; subliniază că elaborarea acestor orientări ar trebui să țină seama de învățămintele desprinse după prima activare a articolului 42 alineatul (7);

9.  invită Consiliul și statele membre să elaboreze de urgență și să adopte un cadru de politici care să contribuie la orientarea aplicării articolului 42 alineatul (7) din TUE și să conțină un calendar, o clauză de reexaminare și mecanisme de monitorizare; are convingerea profundă că toate acțiunile naționale, bilaterale sau multilaterale care se desfășoară după activarea articolului 42 alineatul (7) ar trebui notificate Consiliului și, în același timp, ar trebui făcute publice;

10.  observă că, potrivit clauzei de solidaritate prevăzute la articolul 222 din TFUE, ar fi posibil ca Franței și altor state membre angajate direct în lupta împotriva terorismului să li se pună la dispoziție toate resursele relevante ale UE; reamintește că articolul 222 din TFUE a fost conceput în mod specific pentru a face față consecințelor atacurilor teroriste din Europa și oferă un răspuns la nivelurile scăzute de cooperare și coordonare dintre agențiile naționale de punere în aplicare a legii din Europa;

11.  este convins că, date fiind capacitățile existente în statele membre și la nivelul Uniunii, UE are nevoie de un comandament civil-militar permanent la nivel strategic și operațional și că acestei structuri ar trebui să i se încredințeze sarcina planificării strategice și operaționale pentru situații de urgență, inclusiv pentru apărarea colectivă în conformitate cu articolul 42 alineatele (2) și (7) din TUE, precum și aplicarea sa viitoare în strânsă cooperare cu structurile competente ale NATO;

12.  consideră că actuala activare a articolului 42 alineatul (7) din TUE ar trebui să constituie catalizatorul pentru fructificarea potențialului tuturor dispozițiilor din tratate legate de securitate și apărare, care nu ar trebui să rămână literă moartă; reamintește, în acest context, importanța transpunerii depline și corecte a Pachetului din domeniul apărării, care cuprinde Directiva 2009/81/CE privind atribuirea contractelor în domeniul apărării și Directiva 2009/43/CE privind transferurile intracomunitare;

13.  invită toate țările din Europa să ofere în continuare tot sprijinul necesar în lupta împotriva terorismului și să adopte o abordare riguroasă pe plan intern și extern;

14.  se arată profund îngrijorat de faptul că cei care au organizat atacurile de la Paris par să fi fost cetățeni ai unei țări din UE, care s-au născut și au trăit în UE; solicită, prin urmare, măsuri adecvate de control al circulației armelor, a explozibililor și a persoanelor suspectate de terorism;

15.  îndeamnă statele membre să instituie schimburi de informații și o cooperare operațională între agențiile de gestionare a frontierelor, poliție și alte agenții de punere în aplicare a legii, precum și un veritabil schimb între serviciile de informații, prin interconectarea bazelor de date naționale și prin exploatarea integrală a cadrelor existente, cum este aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) a Europol, precum și prin utilizarea la maximum a altor platforme și servicii ale Europol;

16.  insistă asupra unei abordări cuprinzătoare față de deradicalizare, care să includă eforturi vizându-i pe tineri la nivel național, prevenirea extremismului violent și combaterea terorismului și care să pună accentul pe consolidarea coeziunii sociale, prevenirea criminalității, activități polițienești și de securitate specifice bazate pe suspiciunea individuală sau amenințări concrete stabilite de persoane, nu de mașini; subliniază, în plus, nevoia de a înăspri regulile referitoare la achiziția și posesia de arme, normele de export și combaterea traficului ilegal de arme;

17.  solicită adoptarea unei politici externe comune a UE cu privire la viitorul Siriei și al Orientului Mijlociu în ansamblu, în coordonare cu toți actorii relevanți; consideră că această politică ar trebui să facă parte integrantă din viitoarea Strategie globală a UE;

18.  consideră că activarea clauzei de asistență reciprocă constituie o oportunitate unică de a pune bazele unei Uniuni Europene a Apărării puternice și sustenabile; consideră că UE va fi pregătită și în măsură să facă față copleșitoarelor amenințări și provocări interne și externe de securitate numai dacă va dispune de o capabilitate autonomă de securitate și apărare;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Președintelui Comisiei Europene, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, Secretarului General al ONU, precum și Președintelui și Secretarului Apărării Statelor Unite ale Americii.

(1) JO C 419, 16.12.2015, p. 138.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2016 referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile din 2016 ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (2015/3035(RSP))

P8_TA(2016)0020 RC-B8-0050/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, convențiile ONU privind drepturile omului și protocoalele opționale la acestea,

–  având în vedere Rezoluția 60/251 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de înființare a Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la CDO,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la încălcările drepturilor omului, inclusiv rezoluțiile sale referitoare la dezbaterile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(1),

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5), precum și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere raportul anual pe 2015 prezentat de CDO Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât 2015 și 2016 sunt ani ai unor aniversări importante legate de drepturile omului, pace și securitate: cea de-a 70-a aniversare a înființării Organizației Națiunilor Unite, cea de-a 50-a aniversare a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), 30 de ani de la Declarația ONU privind dreptul la dezvoltare (1986) și 20 de ani de la Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing (1995), precum și cea de-a 15-a aniversare a Rezoluției emblematice a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea (2000) și a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (2000);

B.  întrucât toate statele au obligația de a garanta respectarea drepturilor omului indiferent de rasă, origine, religie, clasă, castă, sex, orientare sexuală sau culoare; întrucât își reiterează susținerea fermă pentru indivizibilitatea drepturilor omului (fie ele civile, politice, economice, sociale sau culturale), acestea fiind întrepătrunse și dependente unul de celălalt; întrucât privarea de oricare dintre aceste drepturi le afectează negativ în mod direct și pe celelalte; întrucât toate statele au obligația de a respecta drepturile de bază ale populațiilor lor, precum și datoria de a întreprinde acțiuni concrete pentru a facilita respectarea acestor drepturi la nivel național, dar și de a coopera pe plan internațional în vederea eliminării obstacolelor din calea exercitării drepturilor omului în toate domeniile;

C.  întrucât respectarea, promovarea și garantarea universalității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene și reprezintă una din pietrele de temelie ale unității și integrității europene; întrucât coerența internă și externă în privința drepturilor omului este esențială pentru credibilitatea la nivel internațional a politicii UE în acest domeniu;

D.  întrucât acțiunea Uniunii în relațiile sale cu țările terțe se bazează pe articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care reafirmă caracterul universal și indivizibil al drepturilor omului și al libertăților fundamentale și consacră obligația de a respecta, în acțiunile sale pe scena internațională, demnitatea umană, principiile egalității și solidarității, precum și principiile Cartei ONU și dreptul internațional;

E.  întrucât respectarea drepturilor omului ar trebui generalizată în toate domeniile de politică legate de pace și securitate, cooperarea pentru dezvoltare, comerț și investiții, acțiunile umanitare, schimbările climatice, migrația și combaterea terorismului, deoarece aceste aspecte nu pot fi tratate separat de respectarea drepturilor omului;

F.  întrucât statele membre ale ONU au adoptat Agenda 2030 și s-au angajat să o realizeze, aceasta preconizând o lume a respectului universal pentru drepturile omului și demnitatea umană, pentru statul de drept, pentru justiție, egalitate și nediscriminare;

G.  întrucât sesiunile ordinare ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (CDO), numirea unor raportori speciali, Mecanismul de evaluare periodică universală (EPU) și procedura specială pentru tratarea situațiilor specifice ale unor țări sau a aspectelor tematice contribuie împreună la eforturile internaționale pentru promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

H.  întrucât unii dintre membrii Consiliului pentru Drepturile Omului se numără printre țările care încalcă cel mai grav drepturile omului și au o reputație dubioasă în ceea ce privește cooperarea cu Procedurile speciale ale ONU și respectarea cerințelor de raportare față de organismele ONU pentru protecția drepturilor omului;

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

1.  salută numirea ambasadorului Choi Kyong-lim ca președinte al CDO pentru 2016;

2.  salută raportul anual al CDO către Adunarea Generală a ONU, care cuprinde sesiunile 28, 29 și 30;

3.  își reiterează poziția conform căreia membrii CDO ar trebui aleși din rândul statelor care garantează respectarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației și solicită insistent statelor membre ale ONU să promoveze, printre altele, pentru toate statele care urmează să fie alese ca membri ai CDO, criterii bazate pe performanța în domeniul drepturilor omului; își exprimă îngrijorarea în legătură cu abuzurile în materie de drepturile omului din mai multe state nou-alese ca membre ale UNHRC; consideră că statele membre nu ar trebui să susțină alegerea în CDO a țărilor care nu susțin respectarea drepturilor omului;

4.  subliniază că este importantă susținerea independenței și integrității Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OICDO), astfel încât să i se garanteze posibilitatea de a-și exercita în continuare mandatul în mod eficace și imparțial; solicită, în acest sens, să se acorde OICDO un sprijin și o finanțare adecvată; își reafirmă sprijinul în favoarea procedurilor speciale și a statutului independent al titularilor mandatelor de tipul raportorilor speciali, pentru a le permite să își exercite funcțiile în deplină imparțialitate, și invită toate statele să coopereze în cadrul acestor proceduri; regretă lipsa de cooperare de care au dat dovadă unele state membre;

5.  reafirmă importanța universalității evaluării periodice universale (EPU) în vederea unei depline înțelegeri a situației drepturilor omului din toate statele membre ale ONU și își reiterează sprijinul pentru cel de-al doilea ciclu al evaluării, care se axează în special pe aplicarea recomandărilor acceptate pe parcursul primului ciclu; solicită din nou, cu toate acestea, ca recomandările care nu au fost acceptate de state pe parcursul primului ciclu să fie reanalizate în fazele următoare ale procesului EPU;

6.  subliniază că este necesară participarea deplină, în toate aspectele activității OICDO, a unei game largi de actori, în special a societății civile, și își exprimă îngrijorarea cu privire la limitările grave care împiedică participarea societății civile la procesul EPU; solicită statelor membre ale ONU, inclusiv statelor membre ale UE, să folosească EPU ca un mijloc de evaluare a propriei situații a drepturilor omului și să prezinte recomandări în acest sens;

7.  invită UE să urmeze recomandările EPU în dialogurile sale de politică cu țările în cauză, în scopul găsirii unor modalități și mijloace practice de aplicare a recomandărilor prin intermediul unor strategii specifice țărilor și regiunilor;

8.  salută Inițiativa pentru schimbare lansată de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, menită să îmbunătățească și să întărească prezența birourilor ONU pentru drepturile omului prin crearea a opt centre regionale care vor proteja și vor promova respectarea drepturilor omului, colaborând direct cu partenerii pentru a transforma recomandările formulate în cadrul mecanismelor pentru drepturile omului în schimbări reale pe teren; solicită, cu ocazia celei de-a 10-a aniversări a CDO, o evaluare a impactului acestuia, inclusiv cu privire la mandatul său și la implementării rezoluțiilor și a altor decizii adoptate;

Drepturile civile și politice

9.  își exprimă îngrijorarea cu privire la modificarea constituției întreprinsă în unele țări pentru a crește limita stabilită pentru numărul de mandate prezidențiale, problemă care a condus uneori la violențe în contextul alegerilor; reafirmă faptul că respectarea drepturilor civile și politice, inclusiv a libertății de exprimare individuale și colective și a libertății de întrunire și de asociere, constituie indicatori ai unei societăți democratice, tolerante și pluraliste;

10.  reafirmă faptul că organizarea periodică de alegeri libere și autentice, bazate pe sufragiu universal și egal, constituie un drept fundamental de care ar trebui să se bucure toți cetățenii, conform Declarației universale a drepturilor omului (articolul 21 alineatul (3)) și Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (articolul 25); reafirmă că existența libertății de exprimare și a unui mediu activ, favorabil unei societăți civile independente și pluraliste, reprezintă condiții necesare pentru încurajarea respectării drepturilor omului;

11.  consideră că tehnologiile digitale contemporane oferă avantaje, dar pun și probleme pentru protecția vieții private, pentru exercitarea libertății de exprimare în mediul online în întreaga lume, precum și pentru securitate, deoarece tehnologiile digitale actuale pot fi folosite de extremiști și teroriști ca mijloace de propagandă și canale de recrutare; salută, în acest context, numirea unui Raportor special al ONU pentru dreptul la viață privată în era digitală, al cărui mandat include aspecte legate de supraveghere și viața privată, care afectează persoanele în mediul online și offline;

12.  invită statele membre ale ONU, inclusiv statele membre ale UE, să urmeze recomandările Raportorului special al ONU cu privire la formele contemporane de rasism, discriminare rasială sau xenofobie și intoleranța subiacentă, pentru a combate răspândirea urii rasiale, etnice și xenofobe și instigarea prin internet și prin rețelele de socializare, luând măsuri legislative adecvate, cu deplina respectare a libertății de exprimare și de opinie;

Apărătorii drepturilor omului

13.  condamnă continuarea hărțuirilor și a plasării în detenție a apărătorilor drepturilor omului și a personalităților opoziției de către forțele guvernamentale dintr-o serie de țări terțe; își exprimă îngrijorarea cu privire la existența unor dispoziții legislative injuste și restrictive, de exemplu restricțiile impuse finanțării externe, ceea ce conduce la reducerea spațiului destinat activităților societății civile; invită toate guvernele să promoveze și să sprijine libertatea mass-mediei, organizațiile societății civile și activitățile apărătorilor drepturilor omului și să le permită să-și desfășoare activitățile fără teamă, represiuni sau intimidare;

14.  consideră că continuarea hărțuirilor și a plasării în detenție a apărătorilor drepturilor omului și a personalităților opoziției de către unii membri ai CDO îi subminează credibilitatea; îndeamnă UE și statele sale membre să promoveze o inițiativă la nivelul ONU care să reprezinte un răspuns coerent și global la provocările importante cu care se confruntă la nivel mondial apărătorii drepturilor omului a căror activitate vizează drepturile femeilor, apărarea dreptului mediului, dreptului funciar și a drepturilor popoarelor indigene, corupția și impunitatea, religia, jurnaliștii, precum și alți apărători ai drepturilor omului care utilizează media, inclusiv de cea online și platformele sociale, și să denunțe în mod sistematic asasinarea acestora;

15.  se arată extrem de îngrijorat de atacurile din ce în ce mai frecvente asupra personalului umanitar și a centrelor medicale; atrage atenția că astfel de atacuri sunt interzise de dreptul umanitar internațional și solicită părților în conflict să respecte dispozițiile acestuia; subliniază importanța îmbunătățirii securității personalului umanitar pentru a reacționa mai eficace la atacuri;

Pedeapsa cu moartea

16.  reafirmă toleranța zero a UE pentru pedeapsa cu moartea, precum și opoziția sa de lungă durată față de pedeapsa cu moartea, tortură, pedepsele și tratamentele crude, inumane sau degradante, în toate cazurile și în orice circumstanță; subliniază că este important ca UE să continue să promoveze moratoriul privind pedeapsa cu moartea și subliniază încă o dată faptul că abolirea pedepsei capitale contribuie la consolidarea demnității umane; își reiterează poziția conform căreia, pentru a obține sprijin în lupta lor împotriva drogurilor, cum ar fi asistență financiară, asistență tehnică și asistență pentru dezvoltarea capacităților, țările terțe trebuie să excludă recurgerea la pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile legate de droguri; își exprimă sprijinul pentru înființarea unui mandat de raportor special pentru drepturile omului și politica de combatere a drogurilor;

17.  salută progresele importante înregistrate până în prezent, multe țări suspendând pedeapsa capitală, în timp ce altele au luat măsuri legislative în vederea abolirii pedepsei cu moartea; își exprimă, cu toate acestea, regretul cu privire la reinstituirea în ultimii ani a execuțiilor de către unele țări; invită statele care au abolit pedeapsa cu moartea sau care au instituit de mult timp un moratoriu asupra pedepsei cu moartea să-și mențină angajamentul în acest sens și să nu o reintroducă;

Libertatea religioasă

18.  reamintește că libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de convingere este un drept fundamental al omului, astfel cum este recunoscut în Declarația universală a drepturilor omului și garantat de articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; reamintește, de asemenea, corelația acestui drept cu alte drepturi și libertăți fundamentale ale omului, care includ dreptul de a crede sau de a nu crede, libertatea de a practica în egală măsură convingeri teiste, non-teiste sau ateiste și dreptul de a adopta, de a schimba sau de a abandona o convingere sau de a reveni la aceasta; își exprimă îngrijorarea față de faptul că unele țări încă nu respectă standardele ONU și utilizează represiunea de stat, care poate include pedeapsă fizică, condamnarea la închisoare, amenzi exorbitante și chiar pedeapsa cu moartea, încălcând astfel libertatea de religie sau de convingere; este preocupat de persecuțiile tot mai numeroase ale minorităților din cauza religiei sau a credinței acestora, precum și de prejudiciile ilegale aduse locurilor de întrunire a acestor comunități; sprijină raportul întocmit de Raportorul special al ONU pentru libertatea de religie sau de credință cu privire la violențele comise „în numele religiei”; invită UE să-și pună în practică recomandările cu privire la inițiativele pentru dialoguri între religii;

19.  salută angajamentul UE de a promova libertatea de religie sau de credință în cadrul forumurilor internaționale, inclusiv prin sprijinirea mandatului Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință; sprijină pe deplin practica UE de a-și asuma un rol de lider în ceea ce privește rezoluțiile tematice pe acest subiect în cadrul CDO și al Adunării Generale a ONU; solicită luarea unor măsuri concrete pentru a proteja minoritățile religioase, necredincioșii, apostații și ateii care sunt victimele legilor privind blasfemia; consideră că ar trebui să se realizeze acțiuni atât în forumurile internaționale, cât și regionale, prin menținerea unui dialog deschis, transparent și periodic cu asociațiile și comunitățile religioase, în conformitate cu articolul 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

Drepturile sociale și economice

20.  ia act de eforturile CDO de a plasa toate drepturile omului pe picior de egalitate, acordându-le o atenție egală, prin crearea de titulari de mandate pentru procedurile speciale în ceea ce privește drepturile economice, sociale și culturale; subliniază, în acest context, importanța ratificării protocolului opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, prin care se creează mecanisme de depunere a plângerilor și mecanisme de anchetă;

21.  își exprimă îngrijorarea profundă față de creșterea proporției sărăciei extreme, ceea ce pune în pericol exercitarea deplină a tuturor drepturilor omului; salută, în această privință, prezentarea Raportorului special al CDO privind sărăcia extremă și drepturile omului (A/HRC/29/31) și sprijină propunerile sale privind eliminarea sărăciei extreme; consideră că, pentru combaterea sărăciei în general și pentru promovarea drepturilor sociale și economice prin facilitarea accesului la hrană, apă, educație, servicii de îngrijire a sănătății și la locuință, este important să se soluționeze inegalitățile în creștere;

22.  consideră că evaziunea fiscală, corupția, gestiunea defectuoasă a bunurilor publice și lipsa de răspundere reprezintă amenințări la adresa exercitării în mod egal a drepturilor omului și subminează procesele democratice, statul de drept, administrarea echitabilă a justiției și serviciile publice precum educația și serviciile esențiale de sănătate; consideră că măsurile menite să asigure respectarea drepturilor omului, în special a dreptului la informare, la libertatea de exprimare și de întrunire, la un sistem judiciar independent și la participarea democratică la afacerile publice sunt esențiale pentru a combate corupția;

23.  subliniază faptul că, în țările terțe, comunitățile minoritare au nevoi specifice și ar trebui promovată egalitatea acestora în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale;

24.  îndeamnă statele membre ale ONU, inclusiv statele membre ale UE, să solicite ca toți titularii de mandate pentru Procedurile speciale să acorde o atenție deosebită chestiunilor care afectează femeile, fetele și persoanele cu dizabilități indigene și să informeze CDO cu privire la aceste chestiuni; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Comisia și statele membre să sprijine participarea popoarelor indigene la toate sesiunile CDO; invită SEAE și statele membre să sprijine în mod activ dezvoltarea planului de acțiune la nivelul întregului sistem privind populațiile indigene, în special în ceea ce privește organizarea unor consultări periodice cu populațiile indigene;

Mediul de afaceri și drepturile omului

25.  sprijină punerea în aplicare efectivă și integrală a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; îndeamnă toate statele membre ale ONU, inclusiv statele membre ale UE, să elaboreze și să pună în practică planuri de acțiune naționale; consideră că comerțul și drepturile omului sunt compatibile și că mediului de afaceri îi revine un rol important în promovarea drepturilor omului și a democrației; repetă că este important ca întreprinderile din UE și cele multinaționale să joace un rol de frunte în promovarea unor standarde internaționale în ceea ce privește afacerile și drepturile omului;

26.  solicită ONU și UE să ridice, împreună cu întreprinderile multinaționale și europene, problema acaparării terenurilor și a activiștilor pentru drepturile de utilizare a terenurilor, care sunt victime ale unor acte de represiune, inclusiv amenințări, hărțuire, arestări arbitrare, agresiuni și asasinări;

27.  salută inițiativa Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului de a întări proiectul privind răspunderea și măsurile reparatorii pentru a contribui la un sistem de căi de atac legale la nivel național, care să fie echitabil și mai eficace, în special în cazurile de încălcare gravă a drepturilor omului în sectorul afacerilor; invită toate guvernele să-și îndeplinească obligațiile în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor omului și a accesului la justiție pentru victime, acestea confruntându-se atât cu dificultăți practice, cât și juridice în accesul la căile de atac de la nivel național și internațional în legătură cu încălcări ale drepturilor omului legate de activitățile de afaceri;

28.  constată că grupul de lucru interguvernamental fără limită de membri, creat la 26 iunie 2014 prin intermediul unei rezoluții a CDO în scopul elaborării unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind drepturile omului și corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, s-a reunit pentru prima dată în iulie 2015; invită UE să sprijine eforturile de aliniere a politicilor sale la orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și recomandă UE și statelor sale membre să participe constructiv la dezbaterea privind instituirea, în cadrul sistemului ONU, a unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind întreprinderile și drepturile omului;

Migrația și refugiații

29.  își exprimă alarmarea cu privire la cea mai gravă criză umanitară de la cel de-al Doilea război mondial încoace, creată de numărul tot mai mare de persoane care, din cauza persecuțiilor, a conflictelor armate, a violențelor generalizate și a schimbărilor climatice, sunt obligate să-și părăsească locuințele și își riscă viețile în călătorii periculoase în căutarea protecției și a unei vieți mai bune; solicită acțiuni efective și coordonate de soluționare a cauzelor originare ale procesului de migrație; solicită, de asemenea, mai multe eforturi la nivelul ONU pentru a aborda crizele migrației actuale și viitoare prin asigurarea de fonduri suficiente pentru CDO, PAM și alte organisme ale ONU implicate în asigurarea serviciilor de bază pentru refugiați în zonele de conflict și în afara acestora; subliniază importanța activității Raportorului special al ONU pentru respectarea drepturilor omului în cazul migranților, inclusiv a recomandărilor sale;

30.  invită toate țările să abordeze migrația din perspectiva drepturilor omului, care garantează drepturile migranților și ale refugiaților prin intermediul politicilor privind migrația și modalităților de gestionare a acesteia, acordând o atenție specială situației grupurilor marginalizate și defavorizate de migranți și refugiați, precum femeile și copiii; invită toate statele să combată violența legată pe gen care afectează femeile și fetele și insistă asupra importanței de a elabora politicile în materie de migrație ținând cont de perspectiva de gen pentru a putea răspunde nevoilor speciale ale acestora;

31.  reamintește că toate statele au obligația de a respecta și de a proteja drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția lor, indiferent de naționalitatea sau originea lor și indiferent de statutul lor de imigrant; reamintește că orice strategie globală privind migrația este strâns legată de politicile de dezvoltare și de ajutor umanitar, în special în ceea ce privește crearea de coridoare umanitare și eliberarea de vize pe motive umanitare; își reiterează apelul de a se garanta faptul că toate acordurile de cooperare și readmisie în materie de migrație încheiate cu statele din afara UE respectă dreptul internațional; reamintește că returnarea migranților ar trebui să fie realizată numai în conformitate deplină cu drepturile migranților, pe baza unor decizii în cunoștință de cauză și numai în cazul în care protecția drepturilor lor este garantată în țara de proveniență; invită guvernele să pună capăt arestării și reținerii arbitrare a migranților; își exprimă îngrijorarea cu privire la discriminarea migranților și a refugiaților și la încălcarea drepturilor acestora; invită, în acest context, statele membre ale ONU, inclusiv statele membre ale UE, să respecte dreptul de a căuta și a obține azil;

Schimbările climatice și drepturile omului

32.  salută acordul convenit la Paris în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care prevede acțiuni de adaptare, de atenuare, de transfer și dezvoltare a tehnologiilor și de dezvoltare a capacităților; invită toate statele semnatare ale acordului să-și îndeplinească angajamentele; regretă faptul că în CCONUSC nu există nicio trimitere la Declarația universală a drepturilor omului și solicită ca toate politicile și acțiunile CCONUSC să se bazeze pe drepturile omului;

33.  reamintește că efectul negativ al schimbărilor climatice reprezintă o amenințare mondială imediată și potențial ireversibilă la adresa exercitării depline a drepturilor omului, iar impactul schimbărilor climatice asupra grupurilor vulnerabile este considerabil, având în vedere că situația drepturilor lor este deja precară; constată cu îngrijorare că incidentele legate de schimbările climatice, cum ar fi creșterea nivelului mărilor și fenomenele climatice extreme care provoacă secete și inundații, vor avea ca rezultat, probabil, pierderea a și mai multe vieți omenești, dislocarea populațiilor și deficitul de alimente și apă;

34.  invită comunitatea internațională să elimine carențele de natură juridică aferente termenului de „refugiat climatic”, printre altele să definească eventual la nivel internațional acest termen;

Drepturile femeilor

35.  salută recenta Rezoluție nr. 2242 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, care consideră femeile drept axa centrală a tuturor eforturilor de soluționare a provocărilor mondiale, inclusiv proliferarea extremismului violent, schimbările climatice, migrația, dezvoltarea durabilă, pacea și securitatea; salută concluziile studiului global efectuat de ONU privind transpunerea rezoluției nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, în care se subliniază cât sunt de importante rolul central al femeilor și participarea lor la soluționarea conflictelor și la consolidarea păcii, precum și faptul că implicarea femeilor a dus la îmbunătățirea asistenței umanitare, la consolidarea eforturilor forțelor de menținere a păcii, la încheierea negocierilor de pace și la combaterea extremismului violent; invită ONU și toate statele sale membre să întreprindă măsuri concrete pentru a garanta autonomia femeilor și includerea efectivă a acestora în procesele de prevenire și soluționare a conflictelor, precum și în negocierile de pace și în procesele de consolidare a păcii, prin creșterea gradului de reprezentare a femeilor la toate nivelurile decizionale, inclusiv în instituțiile și mecanismele de la nivel național, regional și internațional;

36.  își exprimă consternarea cu privire la faptul că, de la apariția grupărilor extremiste violente precum Daesh în Siria și Irak și Boko Haram în vestul Africii, violențele împotriva femeilor au căpătat o nouă dimensiune iar agresiunile sexuale au devenit un element indispensabil al obiectivelor și ideologiei practicate de aceste grupări extremiste și o sursă de venituri pentru ele, confruntând comunitatea internațională cu o nouă problemă importantă; invită toate guvernele și instituțiile ONU să își intensifice eforturile asumate de combatere a acestor infracțiuni abominabile și să reabiliteze demnitatea femeilor pentru ca acestora să li se facă dreptate, să li se acorde despăgubiri și să beneficieze de măsuri de sprijin adecvate;

37.  consideră că garantarea autonomiei femeilor prin eliminarea diferențelor aferente dintre femei și bărbați care pun femeile și fetele într-o postură vulnerabilă pe timp de conflict reprezintă o modalitate de combatere a extremismului; subliniază necesitatea de a asigura continuitatea educației pentru fetele aflate în taberele de refugiați, în zonele de conflict afectate de sărăcie extremă și de fenomene extreme de mediu, cum ar fi inundațiile și seceta;

38.  subliniază că este important să nu fie compromise realizările obținute prin Platforma de acțiune de la Beijing în ceea ce privește accesul la educație și la sănătate ca drept fundamental al omului; subliniază că accesul universal la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă contribuie la reducerea mortalității infantile și materne; remarcă faptul că planificarea familială, sănătatea mamelor, accesul facil la mijloace de contracepție și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă în condiții de securitate sunt elemente importante pentru a salva viața femeilor și pentru a le ajuta să-și refacă viața în cazul în care au căzut victime violului; evidențiază necesitatea de a plasa aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe;

39.  subliniază importanța măsurilor de consolidare a poziției de lider a femeilor și a participării acestora la toate nivelurile procesului decizional; invită statele să asigure o reprezentare egală a femeilor în instituțiile publice și în viața publică, acordându-se o atenție specială includerii femeilor care aparțin minorităților;

40.  invită Comisia, SEAE și Vicepreședintele / Înaltul Reprezentant (VP/ÎR) să promoveze în continuare emanciparea politică și economică a femeilor și a fetelor prin integrarea egalității de gen în toate politicile și programele lor externe, inclusiv prin dialoguri structurale cu țările terțe, prin intervenții publice privind aspecte legate de gen și asigurând resurse suficiente în acest scop;

Drepturile copiilor

41.  sprijină eforturile UE de promovare a drepturilor copiilor, în special contribuind la asigurarea accesului copiilor la apă, la servicii de salubritate, la asistență medicală și la educație, asigurând reabilitarea și reintegrarea copiilor înrolați în grupări armate, eliminând munca copiilor, tortura, problema vrăjitoriei legate de copii, traficul, căsătoriile copiilor și exploatarea sexuală, ajutând copiii în cazul unor conflicte armate și asigurându-le accesul la educație în zonele de conflict și în taberele de refugiați;

42.  reamintește că Convenția cu privire la drepturile copilului, care a fost adoptată în 1989 și reprezintă tratatul internațional în domeniul drepturilor omului ratificat de cel mai mare număr de state, prevede o serie de drepturi ale copilului, printre care dreptul la viață, la sănătate, la educație și la joacă, precum și dreptul la viața de familie, dreptul de a beneficia de protecție împotriva violenței și discriminării și de a-și exprima propriile opinii; solicită tuturor semnatarilor acestui tratat să-și respecte obligațiile ce le revin;

43.  salută studiul planificat de ONU care urmează a fi realizat la scară mondială și care va fi lansat pentru a stabili, prin intermediul unei analize bazate pe monitorizare și evaluare, modul în care legislația și standardele internaționale existente sunt puse în aplicare pe teren și pentru a examina posibilitățile concrete de care dispun statele pentru a-a își îmbunătăți politicile și strategiile; îndeamnă toate statele să sprijine realizarea acestui studiu și să participe în mod activ la desfășurarea lui;

44.  ia act cu preocupare de faptul că un număr de persoane au fost condamnate la moarte pentru crime comise când aveau sub 18 ani și au fost executate în 2015 în țări din întreaga lume, în ciuda interdicției de a condamna minorii la moarte din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

Drepturile persoanelor LGBTI

45.  își exprimă îngrijorarea cu privire la persistența practicilor și a legilor discriminatorii, precum și a actelor de violență raportate în diferite țări, îndreptate împotriva anumitor persoane din motive legate de orientarea sexuală și identitatea de gen a acestora; încurajează monitorizarea atentă a situației persoanelor LGBTI în țările în care au fost introduse recent legi împotriva persoanelor cu astfel de orientări sexuale; își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu așa-numitele „legi anti-propagandă”, care limitează libertatea de exprimare și de întrunire, inclusiv în țări de pe continentul european;

46.  își reafirmă sprijinul pentru activitatea neîntreruptă întreprinsă de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului cu scopul de a promova și a proteja exercitarea efectivă a tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI, în special prin declarații, rapoarte și campania „Liberi și egali”; încurajează Înaltul Comisar să-și continue lupta împotriva legilor și practicilor discriminatorii; este preocupat de restricțiile plasate asupra drepturilor fundamentale ale apărătorilor drepturilor omului din domeniul LGBTI și cere UE să mărească sprijinul acordat acestora; consideră că există o șasă mai mare să se respecte drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI dacă acestea au acces la toate instituțiile juridice;

Integrarea aspectelor referitoare la drepturile omului în politicile UE și coerența în abordare

47.  solicită UE să promoveze universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu Dispozițiile generale privind acțiunea externă a Uniunii;

48.  își reiterează solicitarea adresată UE de a adopta o abordare bazată pe drepturi și de a integra obiectivul referitor la respectarea drepturilor omului în politicile privind comerțul, investițiile, serviciile publice și cooperarea pentru dezvoltare, precum și în politica sa de securitate și apărare comună; subliniază, de asemenea, că politica UE privind drepturile omului ar trebui să fie elaborată astfel încât să asigure coerența dintre politicile interne și cele externe ale UE, în conformitate cu obligațiile prevăzute de Tratatul UE;

49.  reamintește, de asemenea, faptul că este important ca UE să se implice în mod activ și consecvent în toate mecanismele privind drepturile omului din cadrul ONU, mai ales în a treia Comisie, Adunarea Generală a ONU și CDO; salută eforturile depuse de SEAE, de delegațiile UE de la New York și Geneva și de statele membre pentru a crește gradul de coerență al UE în cadrul ONU în ceea ce privește aspectele legate de drepturile omului printr-o consultare rapidă și substanțială, și pentru a transmite un mesaj unitar; încurajează UE să își intensifice eforturile de a-și face auzită vocea, inclusiv recurgând mai des la practica din ce în ce mai răspândită a inițiativelor transregionale, prin susținerea și depunerea de rezoluții; reiterează apelul său pentru o mai mare vizibilitate a acțiunilor UE în toate forumurile multilaterale;

50.  solicită Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului să crească în continuare eficacitatea, coerența și vizibilitatea politicii UE în domeniul drepturilor omului în cadrul CDO și să dezvolte o cooperare mai strânsă cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și cu procedurile speciale;

51.  subliniază cu insistență nevoia de optimizare a procesului de pregătire și coordonare a pozițiilor UE din cadrul sesiunilor CDO și în de găsire a unui răspuns la problema coerenței între politica externă și cea internă din domeniul drepturilor omului;

52.  reamintește importanța menținerii practicii instituționalizate de a trimite delegații parlamentare la CDO și Adunarea Generală a ONU;

53.  solicită ca implicarea statelor membre ale UE în cadrul CDO să se bazeze mai mult pe principii și să nu fie selectivă;

Dronele și armele autonome

54.  își reiterează apelul adresat Consiliului UE privind elaborarea unei poziții comune a UE în legătură cu utilizarea dronelor armate, care să acorde o importanță primordială respectării drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional și care să abordeze aspecte precum cadrul juridic, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; îndeamnă UE, încă o dată, să interzică producerea, dezvoltarea și utilizarea unor arme pe deplin autonome, cu ajutorul cărora se pot lansa atacuri fără intervenție umană; insistă că drepturile omului ar trebui să facă parte din toate dialogurile cu țările terțe privind combaterea terorismului;

Lupta împotriva terorismului

55.  ia act cu satisfacție de documentul de orientare în ceea ce privește combaterea terorismului elaborat de SEAE și de către Comisie, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor omului în planificarea și punerea în aplicare, împreună cu țările terțe, a proiectelor de asistență pentru combaterea terorismului; reamintește, în acest context, că respectarea drepturilor și libertăților fundamentale este un element esențial pentru succesul politicilor de combatere a terorismului, inclusiv pentru utilizarea tehnologiilor de supraveghere digitală; subliniază că este necesar să fie dezvoltate strategii de comunicare eficace, pentru a contracara propaganda teroriștilor și a extremiștilor și metodele acestora de recrutare, mai ales online;

Democratizarea

56.  recomandă UE să-și intensifice eforturile vizând elaborarea unei abordări mai cuprinzătoare față de procesele de democratizare, alegerile libere și corecte reprezentând doar una dintre dimensiunile acestora, cu scopul de a contribui în mod efectiv la consolidarea instituțiilor democratice; consideră că partajarea celor mai bune practici în materie de tranziție în cadrul politicilor de extindere și de vecinătate ar trebui valorificată pentru a sprijini și a consolida alte procese de democratizare din întreaga lume;

Dezvoltarea și drepturile omului

57.  subliniază importanța obiectivului de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 16 referitor la pace și justiție, care face parte din Agenda 2030 și care ar trebui să constituie una dintre prioritățile tuturor acțiunilor externe și interne, în special în cazul finanțării măsurilor de cooperare pentru dezvoltare;

Sportul și drepturile omului

58.  este profund îngrijorat că unele evenimente sportive majore sunt organizate în țări cu regimuri autoritare, în care sunt încălcate drepturile omului și libertățile fundamentale; solicită ca ONU și statele membre ale UE să fie active în abordarea acestei chestiuni și să coopereze cu federațiile sportive naționale, cu marile corporații și cu organizațiile societății civile privind modalitățile de participare a acestora la astfel de evenimente, inclusiv în ceea ce privește Cupa Mondială a FIFA care urmează să aibă loc în Rusia în 2018 și în Qatar în 2022 și Jocurile Olimpice din Beijing care urmează să aibă loc în 2022;

Curtea Penală Internațională (CPI)

59.  își reafirmă sprijinul deplin pentru activitatea CPI în rolul său de a pune capăt impunității autorilor celor mai grave infracțiuni care preocupă comunitatea internațională și de a face dreptate victimelor crimelor de război, ale crimelor împotriva umanității și ale genocidului; rămâne vigilent în ceea ce privește orice tentativă de subminare a legitimității sau independenței acesteia; îndeamnă UE și statele membre ale acesteia să coopereze cu Curtea și să îi asigure un sprijin diplomatic, politic și financiar puternic, inclusiv la nivelul ONU; solicită UE, statelor membre ale acesteia și reprezentanților speciali ai UE să promoveze activ CPI, executarea hotărârilor acesteia și lupta împotriva impunității pentru crimele prevăzute în Statutul de la Roma, în special prin întărirea și extinderea relației sale cu Consiliul de Securitate și prin promovarea ratificării universale a Statutului de la Roma și a amendamentelor de la Kampala;

Țările care fac obiectul evaluării periodice universale („Universal Periodic Review” - UPR)

Georgia

60.  salută aderarea Georgiei la Consiliul pentru Drepturile Omului (CDO) și recenta UPR referitoare la Georgia; ia act de reformele legislative care au permis realizarea unor progrese și îmbunătățiri în ceea ce privește sectorul justiției și al aplicării legii, instituirea Parchetului, lupta împotriva relelor tratamente, protecția drepturilor copiilor și, de asemenea, protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, precum și a persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI);

61.  constată, cu toate acestea, că sunt necesare eforturi suplimentare în ceea ce privește independența completă a autorității juridice și relele tratamente, în special în contextul arestării preventive și al reabilitării victimelor, precum și în ceea ce privește asumarea responsabilității pentru abuzurile efectuate de organismele de aplicare a legii, anchetele privind abuzurile din trecut ale funcționarilor guvernamentali și drepturile femeii; subliniază responsabilitatea care îi revine guvernului, în temeiul legislației internaționale privind drepturile omului, de a proteja toți copiii împotriva violenței și solicită ca guvernul și parlamentul Georgiei să realizeze un control al activității tuturor instituțiilor de caritate ai căror beneficiari sunt copiii; solicită introducerea de dispoziții privind reabilitarea victimelor; își exprimă în continuare îngrijorarea în legătură cu respectarea libertății de exprimare și cu situația mass-mediei, remarcând faptul că observatorilor nu li se permite accesul în regiunile ocupate din Abhazia și Tskhinvali/Oseția de Sud, unde încălcările drepturilor omului rămân larg răspândite; de asemenea, solicită guvernului georgian să ia măsuri adecvate cu scopul de a asigura că se va trece la acțiune în urma recomandărilor formulate în cadrul procesului EPU;

Liban

62.  felicită Libanul pentru politica pe care o aplică de mai mulți ani în legătură cu refugiații din Palestina, Irak și Siria, subliniază că în Liban se găsește cea mai mare concentrație de refugiați pe cap de locuitor din lume, fiecare al patrulea locuitor fiind refugiat și îndeamnă Uniunea Europeană să aloce mai multe resurse și să coopereze îndeaproape cu autoritățile libaneze pentru a ajuta această țară să mențină în continuare măsurile de protecție a drepturilor refugiaților și ale solicitanților de azil; își exprimă îngrijorarea, în acest context, în legătură cu numărul ridicat de cazuri de căsătorii ale minorilor și/sau căsătorii forțate care au fost raportate în rândul refugiaților sirieni; încurajează guvernul libanez să examineze posibilitatea realizării unei reforme a legislației care reglementează intrarea în Liban, ieșirea din această țară și șederea pe teritoriul său;

63.  sprijină recomandările Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW), care a solicitat să se adopte măsuri menite să sensibilizeze femeile migrante care desfășoară activități casnice cu privire la faptul că Convenția CEDAW, pe care Libanul a ratificat-o, prevede obligația respectării drepturilor omului în ceea ce le privește; subliniază, în special, necesitatea de a elimina sistemul „Kafalaˮ și de a asigura accesul efectiv la justiție pentru femeile migrante care desfășoară activități casnice, inclusiv prin garantarea siguranței și a dreptului lor de ședere pe durata procedurilor juridice și administrative legate de statutul lor;

Mauritania

64.  subliniază că, deși guvernul Mauritaniei a realizat progrese în ceea ce privește adoptarea de măsuri legislative menite să combată toate formele de sclavie și practicile similare sclaviei, absența măsurilor de punere în aplicare eficace contribuie la menținerea unor astfel de practici; invită autoritățile să adopte un act legislativ pentru a combate fenomenul sclaviei, să inițieze, la nivel național, un proces de colectare sistematică și regulată de date defalcate privind toate formele de sclavie și să efectueze un studiu aprofundat, pornind de la date solide, cu privire la istoricul și natura sclaviei, pentru a putea eradica această practică;

65.  îndeamnă autoritățile din Mauritania să garanteze respectarea libertății de exprimare și de întrunire, în conformitate cu convențiile internaționale și cu legislația națională a țării; solicită, de asemenea, ca Biram Dah Abeid, Bilal Ramdane și Djiby Sow să fie eliberați, pentru a-și putea continua campania pașnică împotriva menținerii sclaviei, fără a fi expuși riscului hărțuirii sau intimidării;

Myanmar/Birmania

66.  salută faptul că, la 8 noiembrie 2015, au fost organizate alegeri într-un climat de competiție, ceea ce a constituit o etapă importantă în tranziția democratică a țării; salută faptul că alegătorii din Myanmar/Birmania își exprimă sprijinul față de continuarea democratizării acestei țări; constată însă cu îngrijorare cadrul constituțional în care s-au desfășurat alegerile, conform căruia 25% din locurile din parlament sunt rezervate armatei; recunoaște progresele realizate până în prezent în ceea ce privește drepturile omului și identifică, totodată, o serie de domenii care suscită în continuare o preocupare majoră, inclusiv drepturile minorităților, libertatea de exprimare și dreptul de asociere și de întrunire pașnică;

67.  condamnă discriminarea gravă și larg răspândită față de minoritatea rohingya, problemă agravată de faptul că această comunitate nu are un statut juridic, precum și de răspândirea pe scară tot mai largă a discursurilor de incitare la ură împotriva minorităților care nu sunt budiste; solicită să se realizeze anchete aprofundate, transparente și independente în toate cazurile în care au fost consemnate încălcări ale drepturilor omului comise împotriva minorității rohingya și consideră că cele patru legi adoptate de parlament în 2015, care vizează „protejarea rasei și a religiei”, conțin aspecte discriminatorii pe criterii de gen; își reiterează solicitarea ca Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului să fie autorizat să înființeze un birou în această țară și își exprimă îngrijorarea în această privință; subliniază că este necesar să se realizeze o evaluare completă a impactului asupra dezvoltării durabile, înainte ca negocierile privind acordul de investiții UE-Myanmar să fie finalizate;

Nepal

68.  salută intrarea în vigoare, la 20 septembrie 2015, a noii constituții a Nepalului, care ar trebui să pună bazele viitoarei stabilități politice și dezvoltări economice a țării; își exprimă speranța că preocupările care persistă în ceea ce privește reprezentarea politică a minorităților, inclusiv a daliților, precum și în ceea ce privește legile referitoare la cetățenie vor fi abordate în viitorul apropiat;

69.  regretă absența eforturilor de asumare a răspunderii, constatată pe scară largă în ceea ce privește încălcările drepturilor omului comise de ambele părți în timpul războiului civil, în pofida adoptării, în mai 2014, a Legii privind adevărul, reconcilierea și disparițiile; îndeamnă guvernul Nepalului să adere la Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate; condamnă impunerea unor restricții privind libertățile fundamentale ale refugiaților tibetani; îndeamnă India să ridice embargoul neoficial impus economiei Nepalului, care, alături de cutremurul devastator din aprilie 2015, a declanșat o criză umanitară și a dus la creșterea cu aproape un milion a numărului de cetățeni nepalezi afectați de sărăcie;

Oman

70.  felicită Omanul pentru instituirea de către guvern a Comisiei naționale pentru drepturile omului (NHRC), precum și pentru lansarea invitației care a făcut posibilă vizita fără precedent a Raportorului special al ONU pentru drepturile de întrunire pașnică și de asociere, în septembrie 2014; își exprimă speranța că aceste etape constructive vor duce la o implicare mai puternică a Omanului în cooperarea cu reprezentanții ONU pentru drepturile omului și cu organizațiile independente active în domeniul drepturilor omului;

71.  încurajează Omanul să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți climatul predominant în această țară, care, potrivit Raportorului special al ONU, poate fi descris ca un climat generalizat de teamă și de intimidare; este în continuare îngrijorat în legătură cu interdicția impusă tuturor partidelor politice și solicită guvernului să reexamineze această inițiativă; solicită instituțiilor UE și statelor membre ale acesteia să ofere asistența tehnică și juridică necesară pentru a-i permite Omanului să instituie un mediu sigur și propice pentru organizațiile societății civile;

Rwanda

72.  își exprimă îngrijorarea cu privire la situația drepturilor omului în Rwanda, inclusiv cu privire la restricționarea libertății de exprimare și de asociere, la restrângerea spațiului democratic pentru partidele politice de opoziție și pentru activitățile independente ale societății civile, precum și cu privire la absența unui mediu favorabil care să permită funcționarea independentă a sistemului judiciar; solicită guvernului ruandez să creeze un spațiu democratic în care toate segmentele societății să își poată desfășura activitatea în mod liber;

73.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu recentele modificări ale constituției, care îi permit președintelui în exercițiu să candideze pentru un al treilea mandat; invită guvernul ruandez să sprijine Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța;

Sudanul de Sud

74.  salută Acordul de pace semnat de părțile în conflict la 28 august 2015 pentru a pune capăt războiului civil, care prevede măsuri tranzitorii de împărțire a puterii, acorduri privind securitatea și stabilirea unei instanțe mixte pentru a judeca crimele comise de la începutul conflictului; reamintește că conflictul s-a soldat cu mii de morți și a provocat strămutarea a sute de mii de persoane și de refugiați;

75.  solicită tuturor părților să nu mai comită încălcări ale drepturilor omului și încălcări ale dreptului umanitar internațional, inclusiv cele care sunt considerate crime internaționale, precum execuțiile extrajudiciare, violența comisă pe motive etnice, violențele sexuale produse în contextul conflictului, inclusiv violul, precum și violența bazată pe gen, recrutarea și utilizarea copiilor, disparițiile forțate și arestările și detențiile arbitrare;

76.  salută rezoluția CDO din iunie 2015 și desfășurarea unei misiuni a OHCHR menită să monitorizeze situația drepturilor omului din Sudanul de Sud și să raporteze cu privire la aceasta; solicită CDO să sprijine numirea unui Raportor special pentru Sudanul de Sud, cu mandatul de a monitoriza încălcările comise, precum și de a informa publicul cu privire la acestea, să ofere guvernului asistență în punerea în aplicare a recomandărilor pe care le va formula misiunea OHCHR și să formuleze recomandări în ceea ce privește asumarea efectivă a responsabilității de către cei vinovați;

Venezuela

77.  își exprimă îngrijorarea cu privire la situația extrem de gravă a drepturilor omului din această țară în urma înrăutățirii în ultimii ani a climatului economic, politic și social; reiterează faptul că libertatea de exprimare, un sistem judiciar independent și statul de drept reprezintă elemente esențiale ale oricărei societăți democratice; invită autoritățile din Venezuela să-i elibereze imediat pe liderii opoziției și pe toți protestatarii pașnici care au fost privați de libertate în mod arbitrar ca urmare a faptului că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și alte drepturi fundamentale;

78.  salută organizarea alegerilor din 6 decembrie 2015 și instaurarea noii Adunări Naționale; condamnă orice încercare de a submina aplicarea integrală a rezultatelor alegerilor care exprimă voința poporului venezuelan, cum ar fi suspendarea unor deputați aleși în mod democratic; reamintește că noul guvern va trebui să abordeze o gamă largă de probleme legate de drepturile omului, precum impunitatea, tragerea la răspundere pentru execuțiile extrajudiciare, arestările și detențiile arbitrare, procese echitabile, independența sistemului judiciar, libertatea de întrunire și de asociere și libertatea mass-mediei; subliniază faptul că includerea Venezuelei printre membrii CDO pentru o perioadă de trei ani, începând cu 1 ianuarie 2016, implică o responsabilitate specială în domeniul respectării drepturilor omului;

Siria

79.  își exprimă preocuparea cu privire la situația umanitară dramatică și în materie de securitate din Siria; subliniază importanța activității Comisiei internaționale independente de anchetă a ONU în ceea ce privește Siria; condamnă ofensivele care vizează în mod deliberat civilii, atacurile generalizate și disproporționate, atacurile asupra civililor și a patrimoniului cultural protejat și impunerea punitivă a asediilor și blocadelor; subliniază necesitatea de a acorda atenție și sprijin în special femeilor victime ale violenței, organizațiilor pentru femei și participării lor la acțiunile de acordare a ajutorului umanitar și de rezolvare a conflictelor; solicită UE și statelor membre să asigure finanțarea corespunzătoare a comisiei de anchetă astfel încât aceasta să poată să își îndeplinească mandatul, care constă în determinarea faptelor și circumstanțelor tuturor încălcărilor grave ale drepturilor omului comise și, dacă este posibil, în identificarea persoanelor responsabile în vederea tragerii la răspundere a autorilor încălcărilor, inclusiv a încălcărilor care pot constitui crime împotriva umanității, chiar prin sesizarea Curții Penale Internaționale;

80.  își reiterează convingerea că numai printr-un acord politic global s-ar putea găsi o soluție viabilă la criza siriană, care să determine o tranziție politică adevărată, astfel încât să răspundă aspirațiilor legitime ale poporului sirian și să le permită în mod independent și democratic să-și determine propriul viitor; salută declarația finală din 30 octombrie 2015 privind rezultatele negocierilor Siriei de la Viena; salută adoptarea Rezoluției 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU din 18 decembrie 2015;

81.  este preocupat de persecutarea minorităților religioase și etnice din Siria, care sunt nevoite să se convertească și să aducă omagii și sunt atacate, rănite, vândute ca sclavi și vânate pentru organe numai din cauza credinței lor;

Burundi

82.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la atacurile direcționate împotriva apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor și a membrilor familiilor acestora; condamnă cu fermitate violențele politice, execuțiile sumare și alte încălcările ale drepturilor omului; solicită autorităților burundeze să pună capăt acestor încălcări și abuzuri ca o chestiune de prioritate esențială și urgentă și să desfășoare anchete imparțiale și independente cu scopul de a aduce în fața justiției pe cei responsabili și de a oferi victimelor căi de atac;

83.  rămâne în continuare profund îngrijorat de impactul umanitar al crizei asupra populației civile din țară și din regiune în ansamblul ei; solicită UE să continue să-și continue eforturile pentru a găsi o soluție consensuală între guvern și opoziție în vederea restabilirii unui sistem politic participativ și democratic;

84.  salută organizarea, la 17 decembrie 2015, a unei sesiuni speciale a CDO, dedicată modalităților de prevenire a deteriorării suplimentare a situației drepturilor omului în Burundi, însă regretă întârzierea în desfășurarea acesteia; solicită desfășurarea rapidă a misiunii de experți independenți și solicită autorităților burundeze să coopereze pe deplin cu această misiune;

Arabia Saudită

85.  continuă să fie deosebit de îngrijorat cu privire la încălcările sistematice ale drepturilor omului din această țară; este profund îngrijorat de rata alarmantă cu care hotărârile curții au dispus condamnarea la moarte și cu care acestea au fost executate în 2015 în Arabia Saudită; regretă execuțiile în masă care au avut loc în ultimele săptămâni; solicită Arabiei Saudite să impună un moratoriu privind pedeapsa cu moartea;

86.  solicită autorităților saudite să elibereze toți prizonierii de conștiință, inclusiv pe laureatul Premiului Saharov din 2015, Raif Badawi; solicită UE să monitorizeze îndeaproape acest caz special;

87.  reiterează faptul că membrii CDO ar trebui să fie aleși din rândul statelor care asigură respectarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației, ceea ce nu se întâmplă în prezent în Arabia Saudită; solicită autorităților saudite să coopereze pe deplin cu procedurile speciale ale CDO și cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;

Belarus

88.  salută eliberarea, în august 2015, a deținuților politici rămași și invită guvernul din Belarus să reabiliteze deținuții politici eliberați și să le restituie toate drepturile politice și civile; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la continuarea restricțiilor privind libertatea de exprimare și libertatea de asociere și de întrunire pașnică; condamnă hărțuirea jurnaliștilor independenți și a jurnaliștilor din opoziție și cazurile de hărțuire și de detenție a unor activiști pentru drepturile omului; îndeamnă Belarusul să se alăture unui moratoriu global privind execuția sentințelor la pedeapsa cu moartea, ca un prim pas în direcția abolirii definitive a acesteia; invită guvernul acestei țări să coopereze pe deplin cu Raportorul special și să își asume angajamentul de a realiza o serie de reforme pentru a proteja drepturile omului, inclusiv prin punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Raportorul special și de alte organisme competente în domeniul drepturilor omului;

Procesul de pace din Orientul Mijlociu

89.  ia act de concluziile VP/ÎR și ale Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, adoptate la 18 ianuarie 2016; este în totalitate de acord cu Consiliul în privința faptului că respectarea dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional al drepturilor omului de toată lumea, inclusiv tragerea la răspundere, constituie o piatră de temelie pentru pace și securitate, și că acțiunile Israelului sunt ilegale din perspectiva dreptului internațional și subminează viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state; regretă profund demisia Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în teritoriile palestiniene, Makarim Wibisono;

o
o   o

90.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 69-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Secretarului General al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2016 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2014 (2014/2218(INI))

P8_TA(2016)0021 A8-0361/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare privind rezultatele deliberărilor Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere importanța dreptului de a adresa petiții și utilitatea, pentru Parlament, de a fi informat imediat cu privire la preocupările specifice ale cetățenilor și rezidenților Uniunii, în conformitate cu articolele 24 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 228 din TFUE,

–  având în vedere articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

–  având în vedere dispozițiile TFUE referitoare la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special articolele 258 și 260,

–   având în vedere articolul 52, articolul 215, articolul 216 alineatul (8), articolul 217 și articolul 218 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A8-0361/2015),

A.  întrucât în 2014 s-au primit 2 714 petiții, ceea ce reprezintă o scădere de aproape 6% față de anul 2013, în cursul căruia Parlamentul a primit 2 885 de petiții; întrucât 790 de petiții au fost considerate admisibile și li s-a dat curs; întrucât 1 070 de petiții au fost considerate inadmisibile; întrucât 817 petiții au fost admisibile și ulterior închise; întrucât pentru 37 de petiții recomandarea Comisiei a fost contestată; întrucât aceste cifre reprezintă aproape dublul numărului de petiții primite în anul 2009; întrucât nu a existat o creștere proporțională a numărului de funcționari însărcinați cu procesarea acestor petiții;

B.  întrucât scopul raportului anual referitor la activitățile Comisiei pentru petiții este să prezinte o analiză a petițiilor primite în anul 2014, precum și să discute posibile îmbunătățiri ale procedurilor și ale relațiilor cu alte instituții;

C.  întrucât numărul petițiilor primite rămâne modest în raport cu populația UE, ceea ce denotă că marea majoritate a cetățenilor nu au cunoștință încă de existența dreptului de a adresa petiții sau de posibila lui utilitate, ca mijloc de a atrage atenția instituțiilor UE și statelor membre asupra subiectelor care îi afectează și îi preocupă; întrucât în pofida faptului că unora dintre cetățenii UE le este cunoscut procesul de petiționare, există totuși confuzie la scară largă privind domeniul de activitate al UE, fapt dovedit de numărul mare de petiții inadmisibile primite (39,4 %);

D.  întrucât tratarea adecvată a petițiilor pe întreaga durată a procesului este esențială pentru a asigura recunoașterea faptului că dreptul de a adresa petiții este respectat; întrucât petiționarii tind să fie cetățeni implicați în ameliorarea și în bunăstarea viitoare a societăților noastre; întrucât experiența acestor cetățeni atunci când vine vorba despre tratarea petițiilor le poate influența opiniile viitoare despre proiectul european;

E.  întrucât în 2014 au fost închise 1 887 de petiții, dintre care 1 070 de petiții au fost inadmisibile; întrucât doar 29,1% dintre petiții au fost declarate admisibile și au fost tratate, 39,4% au fost declarate inadmisibile, iar 30,1% au fost declarate admisibile și au fost direct închise;

F.  întrucât cetățenii UE sunt reprezentați de singura instituție aleasă în mod direct de ei – Parlamentul European; întrucât dreptul la petiție le oferă șansa de a le atrage atenția reprezentanților lor aleși;

G.  întrucât cetățenii UE și cultura serviciului în numele acestora ar trebui să aibă întotdeauna prioritate în activitatea Parlamentului și în special a Comisiei pentru petiții, înaintea oricăror alte considerente sau criterii de eficiență; întrucât nivelul actual de resurse umane disponibile în cadrul Unității pentru petiții periclitează respectarea acestor principii fundamentale;

H.  întrucât, dacă este pe deplin respectat în esența sa, dreptul de a adresa petiții poate îmbunătăți comunicarea Parlamentului European cu cetățenii și rezidenții UE, dacă există un mecanism deschis, democratic, favorabil incluziunii și transparent în toate etapele procesului, cu scopul de a rezolva problemele legate în principal de aplicarea legislației UE;

I.  întrucât dreptul de a adresa petiții constituie un element esențial al democrației participative;

J.  întrucât, alături de Ombudsmanul European, dreptul de a adresa petiții are ca obiectiv rezolvarea cazurilor de administrare defectuoasă înregistrate în contextul punerii în aplicare a dreptului Uniunii de către instituțiile UE sau naționale;

K.  întrucât petițiile oferă un feedback valoros legislatorilor și organismelor executive, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, îndeosebi în ceea ce privește posibile lacune în punerea în aplicare a legislației UE; întrucât petițiile pot fi un instrument de alertă timpurie pentru statele membre rămase în urmă în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului Uniunii;

L.  întrucât petițiile adresate Comisiei pentru petiții au adus adeseori contribuții foarte utile și directe altor comisii ale Parlamentului, în cadrul lucrărilor lor legislative în domeniul respectiv de competență;

M.  întrucât respectarea corespunzătoare a dreptului fundamental de a adresa petiții nu este responsabilitatea exclusivă a Comisiei pentru petiții, ci ar trebui să fie un efort comun al tuturor comisiilor parlamentare, precum și al altor instituții ale UE; întrucât nicio petiție nu ar trebui închisă în timp ce încă se așteaptă feedback din partea altor comisii parlamentare;

N.  întrucât Comisia pentru petiții ar trebui să depună eforturi pentru o utilizare sporită a prerogativelor sale și a instrumentelor generale și specifice de care dispune o comisie parlamentară, precum întrebările cu solicitare de răspuns oral sau rezoluțiile de mici dimensiuni, în vederea promovării vizibilității diferitelor aspecte care preocupă cetățenii și rezidenții Uniunii, pe baza petițiilor primite, prezentându-le în plenul acestui Parlament;

O.  întrucât fiecare petiție trebuie evaluată atent, eficient, prompt, transparent și individual și prelucrată într-o manieră care respectă drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții; întrucât fiecare petiționar trebuie să primească un răspuns într-un termen scurt, care să indice motivele încheierii petiției sau măsurile de urmărire, executare și monitorizare întreprinse; întrucât o mai bună coordonare instituțională cu instituțiile de la nivel european, național și regional este esențială pentru rezolvarea promptă a problemelor semnalate de petiționari;

P.  întrucât tratarea eficientă și rapidă a petițiilor trebuie garantată și în timpul tranziției dintre legislaturi și a schimbării de personal corespunzătoare;

Q.  întrucât este în interesul petițiilor admisibile și justificate ca activitatea Comisiei pentru petiții a Parlamentului European să nu fie îngreunată de proceduri nejustificat de lungi cu petiții inadmisibile sau nefondate;

R.  întrucât petiționarii trebuie informați în mod corespunzător cu privire la motivele inadmisibilității petiției;

S.  întrucât petițiile sunt discutate în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții, iar petiționarii pot participa la dezbateri și au dreptul de a-și prezenta petiția împreună cu informații mai detaliate și, astfel, de a contribui în mod activ la lucrările comisiei, oferind informații suplimentare membrilor săi, Comisiei Europene, precum și reprezentanților statelor membre care pot fi prezenți; întrucât, în 2014, au participat și au fost implicați în deliberările comisiei 127 de petiționari; întrucât acest raport de implicare directă rămâne încă destul de scăzut și ar trebui mărit, inclusiv prin utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță și printr-o planificare care să permită petiționarilor să își organizeze mai bine participarea la lucrările comisiei;

T.  întrucât în numeroase ocazii, în urma dezbaterii publice din cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții, unele petiții rămân deschise și se preconizează că vor exista acțiuni de urmărire și feedback, în special solicitări de informații suplimentare din partea Comisiei Europene sau a comisiilor parlamentare sau schimburi concrete de informații cu autoritățile naționale sau regionale vizate;

U.  întrucât pentru a fi posibilă abordarea unei game ample de subiecte și pentru a se asigura calitatea fiecărei dezbateri, este nevoie de mai mult timp alocat reuniunilor; întrucât reuniunile coordonatorilor grupurilor politice sunt esențiale în vederea asigurării planificării și derulării adecvate a lucrărilor comisiei, ar trebui, așadar, alocat timp suficient pentru ca face posibil procesul decizional democratic;

V.  întrucât activitățile Comisiei pentru petiții se bazează pe informațiile scrise primite de la petiționari și pe contribuțiile orale și audiovizuale ale acestora în reuniuni, completate de cunoștințe de specialitate din partea Comisiei Europene, a statelor membre, a Ombudsmanului European sau a altor organisme de reprezentare politică;

W.  întrucât preocupările petiționarilor ar trebui abordate în profunzime pe tot parcursul procesului de tratare a petiției; întrucât în acest proces pot exista diferite etape, inclusiv mai multe runde de răspunsuri din partea petiționarului și a instituțiilor europene și autorităților naționale vizate;

X.  întrucât criteriile stabilite pentru a determina admisibilitatea unei petiții presupun ca, în temeiul tratatului și al Regulamentului de procedură al Parlamentului, petițiile să satisfacă anumite condiții de admisibilitate formală (articolul 215 din Regulamentul de procedură), adică subiectul petiției trebuie să țină de domeniile de activitate ale Uniunii și să îl privească în mod direct pe petiționar, care trebuie să fie cetățean sau rezident al Uniunii; drept urmare, o parte dintre petiții sunt declarate inadmisibile, deoarece nu corespund acestor criterii formale; întrucât decizia privind admisibilitatea se referă la criterii juridice și tehnice și nu ar trebui să fie determinată de decizii politice; întrucât portalul web pentru petiții ar trebui să fie un instrument eficace de furnizare a informațiilor necesare și de orientare a petiționarilor în ceea ce privește criteriile de admisibilitate;

Y.  întrucât acum a fost adoptată o modalitate specifică de tratare a petițiilor care privesc copii, recunoscându-se faptul că orice întârziere în aceste cazuri afectează în mod profund persoanele în cauză;

Z.  întrucât, prin folosirea petițiilor, cetățenii Uniunii pot exercita o formă de control a elaborării și aplicării legislației Uniunii; întrucât aceasta permite ca cetățenii UE să devină o sursă utilă de informații referitoare la solicitările privind legislația Uniunii și încălcările acesteia, acestea din urmă având o relevanță deosebită în chestiunile legate de mediu, piața internă, recunoașterea calificărilor profesionale, protecția consumatorilor și sectorul serviciilor financiare;

AA.  întrucât depunerea unei petiții coincide adeseori cu prezentarea simultană a unei plângeri adresate Comisiei, care se poate finaliza cu o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau o acțiune în constatarea abținerii de a acționa; întrucât statisticile [a se vedea Al 23-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE (COM(2006)0416) arată că un sfert, chiar o treime din petițiile și plângerile prelucrate sunt legate de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau au dus la astfel de proceduri; întrucât implicarea Parlamentului în procedurile de depunere a acestor petiții permite un control suplimentar asupra activității de investigație desfășurată de instituțiile competente ale UE; întrucât nicio petiție nu ar trebui închisă în timp ce investigația derulată de către Comisie este în curs;

AB.  întrucât principalele subiecte de interes prezentate în petiții vizează o serie largă de chestiuni, cum ar fi legislația în materie de mediu (în special problemele legate de gestionarea deșeurilor și a apei, prospecția și extracția hidrocarburilor și marile proiecte de infrastructură și dezvoltare), drepturile fundamentale (în special drepturile copilului și ale persoanelor cu handicap, cu o relevanță deosebită, având în vedere că un sfert din electoratul european declară că are o dizabilitate sau un handicap de un anumit grad), libera circulație a persoanelor, discriminarea, imigrația, ocuparea forței de muncă, negocierea Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), aplicarea hotărârilor judecătorești și incluziunea socială a persoanelor cu handicap;

AC.  întrucât site-ul web al Comisiei pentru petiții a fost lansat la 19 noiembrie 2014, cu o întârziere de un an, pentru a înlocui platforma electronică de depunere a petițiilor disponibilă anterior pe portalul Europarl și a fost conceput pentru a promova dreptul de a adresa petiții și a sprijini participarea activă a cetățenilor la viața din UE; întrucât acest portal, care încă nu este pe deplin operațional, a fost creat pentru a oferi o soluție integrată pentru a satisface necesitățile specifice ale procesului de petiționare și a da cetățenilor UE care doresc să prezinte o petiție un instrument internet mai adecvat nevoilor lor, cu o monitorizare în timp real a diferitelor etape în care se află petiția; întrucât au fost identificate mai multe deficiențe, în special în ceea ce privește funcția de căutare, care subminează rolul portalului de registru public al petițiilor, iar a doua etapă care viza eliminarea tuturor lacunelor existente ar fi trebuit să fi fost deja încheiată; întrucât portalul poate contribui la ameliorarea serviciului și a vizibilității sale pentru cetățeni și membrii comisiei și va avea funcția de registru electronic [prevăzută la articolul 216 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Parlamentului], care va permite cetățenilor să depună și să urmărească petiții și prin care își pot adăuga semnătura electronică la propriile petiții; întrucât noul portal are ca scop creșterea gradului de transparență și interactivitate a procesului de petiționare și a eficienței administrative a acestuia în beneficiul petiționarilor, al deputaților în Parlamentul European, precum și al publicului larg; întrucât portalul web ar trebui să fie instrumentul prin care să poată fi mărită transparența în procesul de petiționare, să fie îmbunătățit accesul petiționarilor la informații și sensibilizați cetățenii cu privire la capacitatea și posibilitățile Comisiei pentru petiții de a-i ajuta să își remedieze situația; subliniază că ar trebui stimulată în continuare utilizarea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor, cu scopul de a aduce activitatea Comisiei pentru petiții mai aproape de cetățeni;

AD.  întrucât inițiativa cetățenească europeană (ICE) este un instrument important pentru a facilita participarea cetățenilor UE la procesul decizional politic al UE, iar potențialul acesteia ar trebui pe deplin exploatat; întrucât, pentru a obține cele mai bune rezultate în privința participării cetățenilor, acest instrument ar trebui îmbunătățit în continuare, nivelurile sale de reprezentare și aspectele sale practice ar trebui consolidate și ar trebui pe deplin respectat și implementat de instituțiile europene (în special de Comisie);

AE.  întrucât Comisia pentru petiții continuă să mențină un interes activ față de modul în care se aplică Regulamentul privind inițiativa cetățenească europeană și este conștientă de necesitatea unui nou regulament pentru a elimina numeroasele sale lacune, obstacole și slăbiciuni și caracterul rigid al cadrului juridic existent, precum și față de mecanismele necesare pentru lansarea și desfășurarea unei inițiative cetățenești europene, îndeosebi în ceea ce privește procesul efectiv de strângere a semnăturilor;

AF.  întrucât, la trei ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 211/2011 la 1 aprilie 2012, Comisia pentru petiții consideră că este necesară evaluarea aplicării sale pentru a detecta lacune și a propune soluții viabile pentru revizuirea sa rapidă în vederea ameliorării implementării sale;

AG.  întrucât organizarea audierilor publice pentru inițiativele de succes au fost o reușită; întrucât implicarea și participarea Comisiei pentru petiții, în calitate de comisie asociată la audierile privind inițiativele cetățenești europene a fost foarte apreciată de către deputați și societatea civilă; întrucât Comisia pentru petiții susține acest proces și pune vasta sa experiență dobândită în relația cu cetățenii în vederea atingerii acestui obiectiv; întrucât pentru orice ICE de succes vor exista așteptări în ceea ce privește o continuare concretă din partea Comisie;

AH.  întrucât ar trebui menționat că, din cauza volumului de muncă al Comisiei pentru petiții și a necesității de a consolida resursele umane ale Secretariatului Comisiei pentru petiții, nu au avut loc misiuni de informare în ceea ce privește petițiile supuse unei anchete în cursul anului 2014; întrucât în viitor vor avea loc misiuni de informare în concordanță cu petițiile corespunzătoare;

AI.  întrucât în 2016 ar trebui reluat numărul normal de misiuni de informare, având în vedere că acestea constituie o prerogativă specifică a comisiei și o parte esențială a activității sale, care presupune interacțiunea cu cetățenii și cu autoritățile din statele membre vizate; întrucât membrii acestor delegații participă în egală măsură la toate activitățile conexe, inclusiv la elaborarea rapoartelor;

AJ.  întrucât Comisia pentru petiții își asumă responsabilități în legătură cu Ombudsmanul European, care este organul însărcinat cu anchetarea plângerilor adresate de cetățenii UE cu privire la posibile cazuri de administrare defectuoasă în cadrul instituțiilor și al organismelor UE, elaborând și un raport anual cu privire la aceste cazuri, pe baza raportului anual propriu al Ombudsmanului European; întrucât în 2014, comisia a participat în mod activ și direct la organizarea alegerii Ombudsmanului European în conformitate cu articolul 204 din Regulamentul de procedură al Parlamentului; întrucât dna Emily O’Reilly a fost realeasă în decembrie 2014 pentru un mandat de cinci ani într-un proces care s-a derulat într-o manieră eficientă și transparentă;

AK.  întrucât Comisia pentru petiții este membră a rețelei europene a ombudsmanilor, care include și comisiile pentru petiții din parlamentele naționale, acolo unde acestea există, și întrucât este importantă înființarea de comisii pentru petiții în cadrul parlamentelor statelor membre și consolidarea lor în cazul în care ele există deja, precum și îmbunătățirea cooperării dintre ele;

1.  subliniază activitatea pe care trebuie să o desfășoare Comisia pentru petiții prin facilitarea unei anumite participări a cetățenilor și rezidenților UE în apărarea și în promovarea drepturilor lor și în monitorizarea aplicării corecte a reglementărilor Uniunii, întrucât petițiile lor garantează că preocupările cetățenilor sunt cunoscute, astfel încât plângerile lor legitime să poată fi soluționate ori de câte ori este posibil, într-un interval de timp rezonabil; subliniază că petițiile admisibile ar trebui discutate în cadrul comisiei în termen de nouă luni de la data depunerii acestora; reiterează faptul că o mai bună coordonare cu instituțiile de la nivel european, național și regional, precum și cu alte organisme este esențială pentru rezolvarea promptă a problemelor semnalate de petiționari;

2.  subliniază că Comisia pentru petiții (ca punct de contact pentru cetățeni), Ombudsmanul European și inițiativa cetățenească europeană formează împreună un ansamblu de instrumente fundamentale pentru o mai mare participare politică a cetățenilor, cărora trebuie să li se garanteze un acces transparent și adecvat la acestea și funcționarea lor corespunzătoare; evidențiază responsabilitatea acestora pentru promovarea cetățeniei europene și pentru consolidarea vizibilității și a credibilității instituțiilor UE; solicită luarea în considerare într-o mai mare măsură, de către instituțiile UE, a activității desfășurate de Ombudsmanul European; solicită mai multe mecanisme de participare directă a cetățenilor la procesul decizional al instituțiilor europene;

3.  subliniază că îmbunătățirea cooperării cu autoritățile naționale, regionale și locale în chestiuni legate de punerea în aplicare a dreptului Uniunii este esențială pentru a atinge scopul reconectării UE la cetățeni și al consolidării legitimității democratice și responsabilității în cadrul procesului decizional al Parlamentului European; observă că cooperarea este stimulată de schimbul proactiv de informații, la toate nivelurile instituționale și că aceasta este cheia rezolvării problemelor semnalate de petiționari; regretă faptul că, în anumite cazuri, autoritățile naționale, regionale și locale nu reacționează la solicitările Comisiei pentru petiții;

4.  avertizează asupra întârzierilor persistente în tratarea petițiilor din cauza constrângerilor în materie de resurse umane disponibile în cadrul secretariatului Comisiei pentru petiții, ceea ce are un impact clar asupra timpului disponibil pentru tratarea petițiilor, îndeosebi în ceea ce privește stabilirea admisibilității acestora; consideră inacceptabile astfel de întârzieri dacă se dorește atingerea excelenței serviciului și că acestea nu numai că subminează dreptul efectiv de a adresa petiții, ci și credibilitatea instituțiilor europene în ochii cetățenilor vizați; îndeamnă instanțele politice și administrative responsabile ale Parlamentului, în cooperare cu Comisia pentru bugete, să găsească soluția adecvată pentru a garanta că activitatea Comisiei pentru petiții se poate ridica la nivelul impus de spiritul tratatelor;

5.  subliniază că inadmisibilitatea sau închiderea unei petiții din cauza lipsei de fundament trebuie justificate temeinic petentului;

6.  invită Comisia pentru petiții și, dacă este necesar, comisiile PE responsabile pentru modificarea Regulamentului de procedură, să structureze mai clar diferența dintre criteriile de stabilire a temeiniciei unei petiții și regulile de stabilire a admisibilității acestora, precum și între menținerea deschisă sau închiderea acestora, și să facă această structură cunoscută și eventualilor petenți;

7.  subliniază rolul important jucat de Comisie, care își oferă sprijinul pentru tratarea cazurilor semnalate de petiționari și invită Comisia să realizeze o supraveghere proactivă și la timp a anumitor proiecte raportate de către petiționari, în care legislația UE a fost sau va fi încălcată în viitor prin implementarea planificării oficiale; invită Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, să remedieze aceste cazuri de transpunere incorectă sau de netranspunere a dreptului Uniunii denunțate de numeroase petiții prezentate Parlamentului; în acest context, invită Comisia să facă uz într-un mod mai puțin ezitant de procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; subliniază că, atunci când se inițiază o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, trebuie contracarată impresia că statelor membre mai mari li se acordă o atenție mai mare; invită Comisia să informeze periodic Comisia pentru petiții cu privire la evoluția și la rezultatul concret al procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor direct legate de petiții;

8.  invită Comisia Europeană să se implice pe deplin în procesul de soluționare a petițiilor, în special prin desfășurarea de investigații în cazurile admisibile care îi sunt prezentate și, în cele din urmă, să furnizeze în scris și în timp util petiționarilor răspunsuri precise și actualizate; se așteaptă ca aceste răspunsuri să fie dezvoltate și mai mult în dezbaterile orale pe marginea acestor chestiuni, în cadrul reuniunilor publice ale Comisiei pentru petiții; consideră că, în scopul credibilității instituționale, Comisia ar trebui reprezentată la aceste dezbateri de un funcționar cu rang corespunzător; consideră că, în calitatea sa de gardian al tratatelor, Comisia ar trebui să analizeze cazurile în mod mai aprofundat, ținând seama de obiectivul final al legislației UE relevante;

9.  solicită ca, din motive de transparență și în spiritul cooperării loiale dintre diferitele instituții ale UE, Comisia Europeană să faciliteze accesul la documentele care conțin toate informațiile relevante legate de procedurile EU Pilot, în special în legătură cu petițiile primite, inclusiv accesul la schimburile de întrebări și răspunsuri dintre Comisie și statul membru vizat, măcar la finalizarea procedurii;

10.  subliniază importanța unei monitorizări proactive din partea Comisiei și a unor măsuri de prevenire luate în timp util de aceasta atunci când există dovezi bine întemeiate că anumite proiecte planificate și publicate pot încălca legislația UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința actuală de limitare de către Comisie a investigării fondului multor petiții din motive pur procedurale; dezaprobă sugestiile recurente de a închide multe dosare legate de anumite petiții fără a aștepta rezultatele examinării aspectelor ridicate de respectiva chestiune și consideră că această tendință nu este în conformitate cu spiritul rolului decisiv al Comisiei de gardian al tratatelor; solicită o atenție sporită și măsuri luate în consecință, în special în cazurile prezentate de petiționari care implică posibile încălcări ale legislației UE chiar de către Comisie, cum ar fi în domeniul accesului public la documente, garantat de Convenția de la Aarhus;

11.  subliniază că este important să se garanteze că Comisia acordă răspuns detaliat, proactiv și cât se poate de rapid tuturor petițiilor;

12.  solicită să fie suplimentate resursele umane de care dispune secretariatul comisiei, datorită caracterului special al acestei comisii și a volumului mare de activitate care decurge din contactul cu mii de cetățeni și rezidenți care depun petiții în fiecare an;

13.  subliniază necesitatea îmbunătățirii corespondenței cu cetățenii în vederea prelucrării solicitărilor lor;

14.  consideră că este esențial să se consolideze cooperarea cu parlamentele naționale, comisiile relevante ale acestora și guvernele statelor membre și să fie încurajate autoritățile statelor membre să transpună și să aplice legislația UE în condiții de transparență deplină; subliniază importanța cooperării cu Comisia și statele membre în vederea protejării mai eficiente și mai transparente a drepturilor cetățenilor și încurajează prezența reprezentanților statelor membre la reuniuni; evidențiază necesitatea ca reprezentați ai Consiliului și Comisiei cu cel mai înalt rang posibil să fie prezenți la reuniunile și audierile Comisiei pentru petiții, în cazul în care fondul problemelor discutate presupune implicarea acestor instituții; își reiterează rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la activitățile pe 2013 ale Comisiei pentru petiții(1) privind lansarea unui dialog structurat consolidat cu statele membre, în special prin organizarea periodică de reuniuni cu membrii comisiilor pentru petiții din cadrul parlamentelor naționale sau cu alte autorități competente;

15.  invită statele membre să legifereze obligația creării în parlamentele naționale de comisii pentru petiții funcționale, fapt care ar spori eficiența colaborării Comisiei pentru petiții cu parlamentele naționale;

16.  consideră că este primordial să se consolideze cooperarea Comisiei pentru petiții cu alte comisii ale PE, prin solicitarea de avize cu privire la petiții, invitarea membrilor acestora la dezbaterile care intră în sfera lor de competență și o mai mare implicare în activitatea lor în calitate de comisie sesizată pentru avizare pentru unele rapoarte, în special rapoartele privind transpunerea și punerea în aplicare corectă a legislației UE în statele membre; solicită comisiilor competente să ia în considerare în mod corespunzător petițiile care le sunt transmise și să formuleze răspunsurile necesare pentru soluționarea corectă a acestora;

17.  subliniază importanța tot mai mare pe care o are Comisia pentru petiții, în calitate de comisie de control, care ar trebui să fie un punct de referință pentru transpunerea și punerea în aplicare a legislației europene la nivel administrativ în statele membre; reiterează apelul formulat în rezoluția menționată mai sus, referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2013 în ceea ce privește creșterea numărului de dezbateri politice în timpul ședințelor plenare și o comunicare mai intensă pe marginea petițiilor trimise de cetățenii europeni;

18.  regretă că mulți petiționari nu pot să își prezinte direct cazurile în cadrul Comisiei pentru petiții, parțial din cauza lipsei de timp pentru reuniuni și a resurselor umane în secretariatul comisiei; solicită să se îmbunătățească termenul în care petiționarii sunt informații despre tratarea petițiilor lor și despre discutarea lor în comisie; sprijină utilizarea în mai mare măsură a videoconferințelor sau a oricărui alt mijloc care le permite petiționarilor să participe în mod activ la lucrările Comisiei pentru petiții, chiar dacă nu pot să fie prezenți fizic la acestea;

19.  solicită crearea rapidă a unei rețele informale pentru petiții în cadrul Parlamentului, cu participarea unor membri din partea tuturor comisiilor parlamentare, cu scopul asigurării unei coordonări bune și eficiente a activității legate de petiții, fapt care va îmbunătăți exercitarea dreptului de a adresa petiții;

20.  subliniază rolul important jucat de celelalte comisii din Parlamentului European, inclusiv examinarea în cadrul reuniunilor lor a aspectelor relevante exprimate în petițiile care vizează domeniile lor de competență și utilizarea petițiilor primite ca surse de informare pentru procesele legislative;

21.  regretă faptul că nu a fost încă adoptată în toate țările Uniunii Europene Carta drepturilor fundamentale și faptul că punerea sa în aplicare s-a dovedit a fi neclară și, într-o oarecare măsură, dezamăgitoare pentru mulți cetățeni; regretă, de asemenea, faptul că UE încă nu a adoptat, ca atare, Convenția europeană a drepturilor omului în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din TUE și că cetățenii europeni nu au acces la suficiente informații privind procedurile în vigoare în acest sens; deplânge interpretarea strictă de către Comisie a articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale, care prevede că dispozițiile Cartei se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre, numai în cazurile de punere în aplicare a dreptul Uniunii; reamintește că, în mod frecvent, Comisia Europeană a declarat că se află în imposibilitatea de a acționa în domeniul drepturilor fundamentale, atunci când Comisia pentru petiții i-a solicitat acest lucru, invocând articolul 51 din Cartă; subliniază faptul că așteptările cetățenilor depășesc adeseori ceea ce este permis prin dispozițiile strict juridice ale Cartei; invită Comisia Europeană să depună mai multe eforturi pentru a satisface așteptările cetățenilor și să găsească o nouă abordare cu privire la interpretarea articolul 51;

22.  subliniază eforturile remarcabile depuse de Comisia pentru petiții în contextul punerii în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; ia act, în acest sens, de observațiile Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap cu privire la raportul inițial al Uniunii Europene(2); subliniază că ar trebui să existe resurse suficiente pentru Cadrul Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile Convenției; solicită, în acest sens, consolidarea capacității Comisiei pentru petiții și a secretariatului acesteia, care să îi permită comisiei îndeplinirea adecvată a rolului său de protecție; solicită desemnarea unui ofițer responsabil de tratarea aspectelor legate de handicap; evidențiază dorința Comisiei pentru petiții de a colabora îndeaproape cu alte comisiile parlamentare legislative implicate în Rețeaua Parlamentului European în materie de handicap; ia act de necesitatea ca această comisie să își continue eforturile și acțiunile în ceea ce privește protejarea persoanelor cu handicap, precum demersurile menite să promoveze ratificarea rapidă a Tratatului de la Marrakech;

23.  subliniază preocuparea cetățenilor cu privire la negocierile referitoare la Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) la care participă Comisia Europeană, după cum se arată în numeroase petiții primite în cursul anului 2014; evidențiază importanța aplicării urgente, din partea Comisiei Europene, a recomandărilor elaborate de Ombudsmanul European în acest sens;

24.  subliniază avizul emis de această comisie cu privire la recomandările Comisiei Europene referitoare la negocierile pe marginea TTIP în care, după cum subliniază numeroase petiții primite, se respinge instrumentul de arbitraj cunoscut sub numele „Soluționarea litigiilor dintre investitori și stat” (ISDS) și regretă că a fost respinsă inițiativa cetățenească europeană împotriva TTIP;

25.  regretă faptul că unele state membre încă nu au ratificat Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și le invită să o semneze și să o ratifice în cel mai scurt timp posibil;

26.  invită UE și statele membre să semneze și să ratifice Protocolul Opțional la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

27.  invită statele membre să semneze și să ratifice fără întârziere Tratatul de la Marrakech pentru facilitarea accesului la operele publicate în cazul persoanelor cu deficiențe de vedere și al persoanelor cu dificultăți de lectură;

28.  constată atenția deosebită acordată anumitor petiții referitoare la proiectul de posibilă explorare și exploatare a eventualelor rezerve de petrol în Insulele Canare; recunoaște că petiționarii care, din motive de protecție a mediului, s-au opus proiectului, au contribuit în mod semnificativ la clarificarea dezbaterii; recunoaște că problemele de mediu rămân o prioritate pentru petiționari, evidențiind astfel situațiile în care eforturile statelor membre sunt deficitare în acest domeniu; constată că unele dintre aceste petiții au ca temă predilectă gestionarea deșeurilor, siguranța aprovizionării cu apa, energia nucleară, fracturarea hidraulică și protecția speciilor de animale;

29.  subliniază numărul mare de petiții primite prin care se respinge utilizarea tehnicii de fracturare hidraulică pentru extracția din subsol a gazelor și petrolului și care subliniază consecințele ecologice, economice și sociale care decurg din utilizarea acestei tehnici;

30.  denunță în special practica repetată a „decupării” dosarelor care privesc proiecte mari de infrastructură sau de foraj, care reprezintă cauza a numeroase petiții în materie de mediu;

31.  ia act de preocupările petiționarilor cu privire la nedreptățile presupuse care se produc în procedurile administrative și judiciare legate de separarea părinților sau de divorț prin care se prezintă probleme legate de încredințarea copiilor de vârstă fragedă și adopțiile forțate; observă, în acest context, că pot exista, în anumite state membre și în cazul cuplurilor binaționale, o posibilă discriminare pe motive de naționalitate în favoarea părintelui din statul membru în care se desfășoară procedura și împotriva părintelui care nu este resortisant al statului respectiv, cu repercusiuni grave și de multe ori profund negative și dramatice asupra drepturilor copilului; subliniază faptul că au fost supuse atenției comisiei cazuri, provenind din mai multe țări, cum ar fi Germania (în special cazurile privind activitățile Oficiului pentru bunăstarea copiilor și tineretului), Franța, Țările de Jos, Slovacia, Danemarca și Norvegia; salută, în acest sens, revizuirea Regulamentului Bruxelles IIa, preconizată pentru anul 2016; subliniază că, în 2015, un nou grup de lucru, însărcinat cu furnizarea unui răspuns rapid și coerent la aceste preocupări, a fost creat în cadrul Comisiei pentru petiții și a efectuat o vizită de informare în Regatul Unit pentru a investiga la fața locului plângerile de acest tip;

32.  evidențiază numărul mare de petiții primite care critică puternic și avertizează cu privire la consecințele politicilor UE din domeniul migrației, comerțului și afacerilor externe în ceea ce privește respectarea de către acestea a dispozițiilor care asigură drepturile fundamentale ale migranților; remarcă obligația tuturor agențiilor, organismelor și instituțiilor UE, inclusiv a FRONTEX, de a garanta în orice moment respectarea drepturilor omului și a Cartei drepturilor fundamentale în domeniul lor de activitate;

33.  salută dialogul social „Forumul european pentru drepturile copilului”, organizat anual la inițiativa Comisiei, din anul 2007, care urmărește promovarea drepturilor copiilor în cadrul măsurilor interne și externe ale UE; subliniază faptul că la dialog participă reprezentanți ai statelor membre ale UE, reprezentanți ai drepturilor copiilor, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social European, Consiliul Europei, UNICEF ș o serie de organizații neguvernamentale;

34.  subliniază varietatea domeniilor tematice vizate de petițiile cetățenilor, cum ar fi drepturile fundamentale, drepturile omului, drepturile persoanelor cu handicap, piața internă, legislația în domeniul mediului, relațiile de muncă, politicile din domeniul migrației, acordurile comerciale, sănătatea publică, bunăstarea copiilor, transporturile, drepturile animalelor; și discriminarea; solicită specializarea în continuare a activității Comisiei pentru petiții pentru politicile principale la care fac referire petiționarii; solicită ca secretariatului comisiei să îi fie alocate resurse suplimentare pentru ca aceasta să poată gestiona numărul mare de petiții primite din domenii foarte variate;

35.  consideră că organizarea de audieri publice reprezintă un mod foarte util de a examina problemele ridicate de către petiționari; dorește să atragă atenția asupra audierilor publice organizate cu Comisia pentru mediu, ca reacție la inițiativa cetățenească europeană „Apa este un drept al omului” și cu Comisia pentru afaceri juridice, în contextul inițiativei cetățenești europene „Unul dintre noi”; consideră că inițiativa cetățenească europeană reprezintă instrumentul care promovează democrația transnațională, participativă și reprezentativă care, după aprobarea unui regulament nou, poate facilita o participare mai directă a cetățenilor la încadrarea, dezbaterea și prioritizarea chestiunilor din domeniul politicilor și legislației UE care trebuie abordate; își reconfirmă angajamentul de a participa proactiv la organizarea de audieri publice pentru inițiativele de succes; se angajează să acorde prioritate, la nivel instituțional, eficacității acestui proces de participare și să asigure acțiuni corespunzătoare întreprinse la nivel legislativ, atunci când este cazul; salută utilizarea, în timpul audierilor, a facilităților de accesibilitate destinate persoanelor cu handicap, precum ecranele cu sistem de text transformat în vorbire;

36.  deplânge reacția Comisiei la cele câteva inițiative cetățenești europene de succes și regretă că au existat puține acțiuni întreprinse pe baza singurului instrument de democrație transnațională din UE;

37.  atrage atenția asupra mai multor rezoluții adoptate în 2014, precum rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la Raportul din 2013 privind cetățenia UE - Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră(3), care a provocat o dezbatere referitoare la armonizarea drepturilor la pensie, dreptul de a vota și dreptul de a fi ales al cetățenilor; atrage atenția asupra raportului anual al Comisiei referitor la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2013 (A7-0131/2014) și asupra Rezoluției sale din 15 ianuarie 2015 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013(4), în special în ceea ce privește Acordul TTIP;

38.  salută decizia Comisiei de a continua în 2014 activitățile începute în 2013 sub egida „Anului european al cetățenilor”, concentrându-se mai mult pe alegerile europene (care s-au derulat între 22 și 25 mai 2014); salută disponibilitatea Comisiei de a informa cetățenii cu privire la instrumentele care le sunt puse la dispoziție pentru a participa la procesul decizional al UE, precum și de a furniza cu această ocazie informații și sfaturi cetățenilor Uniunii cu privire la drepturile lor și la instrumentele democratice care le sunt puse la dispoziție pentru a-și apăra aceste drepturi; subliniază că ar trebui depuse eforturi suplimentare în vederea creșterii gradului de sensibilizare în ceea ce privește alegerile europene, dat fiind că în numeroase state membre prezența la vot în alegerile din 2014 nu a atins nivelul de 50 %;

39.  subliniază că este important ca Comisia pentru petiții să aibă un portal internet pe deplin operațional prin care petiționarii să se poată înregistra, să poată adresa o petiție, încărca documente care însoțesc petițiile, sprijini petițiile admisibile și a primi informații privind situația petiției lor și schimbările intervenite în statutul acesteia prin e-mailuri automate, și prin care să poată intra direct în contact cu funcționari ai instituțiilor UE pentru a obține informații clare și directe cu privire la progresele înregistrate în legătură cu aspectele prezentate în petițiile lor; regretă nerespectarea calendarului de dare în exploatare și faptul că numeroase opțiuni așteptate nu au fost finalizate încă; îndeamnă organismele administrative responsabile să accelereze realizarea pașilor necesari pentru finalizarea etapelor în curs ale proiectului și să corecteze deficiențele existente; subliniază că trebuie realizate demersuri suplimentare pentru a spori transparența procesului de petiționare;

40.  solicită o abordare comună a Parlamentului European, a parlamentelor naționale și a autorităților de la niveluri subnaționale ale statelor membre care dispun instanțe de apel corespunzătoare, prin care cetățenii să înțeleagă în mod clar și transparent care este nivelul și instanța către care își pot adresa petițiile;

41.  solicită o evaluare eficace a personalului secretatului Comisiei pentru petiții, axată pe îndeplinirea criteriilor calitative și cantitative, care să recunoască acumularea considerabilă de petiții și întârzierile curente în procesarea acestora; consideră că prelucrarea și examinarea corespunzătoare a petițiilor admise, împreună cu oferirea unui răspuns echitabil petiționarilor, constituie cheia consolidării legăturilor dintre societatea civilă europeană și instituțiile europene;

42.  subliniază necesitatea unei informări mai constructive a cetățenilor prin portalul Comisiei pentru petiții prin organizarea unor seminarii de instruire în statele membre;

43.  subliniază importanța rolului pe care îl îndeplinește rețeaua SOLVIT, care descoperă și rezolvă în mod regulat probleme legate de transpunerea legislației privind piața internă; îndeamnă Comisia să actualizeze acest instrument, să permită accesul membrilor Comisiei pentru petiții la toate informațiile disponibile prin SOLVIT și să îi țină la curent cu privire la cazurile privind petițiile înregistrate;

44.  subliniază necesitatea consolidării colaborării dintre Comisia pentru petiții și celelalte instituții și organisme ale UE, precum și cu autoritățile naționale din statele membre; consideră că sunt esențiale dialogurile consolidate și cooperarea sistematică cu statele membre, în special cu comisiile pentru petiții din cadrul parlamentelor naționale; recomandă înființarea de comisii pentru petiții în cadrul tuturor parlamentelor statelor membre în care acestea nu au fost încă înființate; consideră că vizita la 2 decembrie 2014 a Comisiei pentru petiții din Parlamentul scoțian a fost un exemplu al acestei cooperări și un astfel de parteneriat va permite schimbul de cele mai bune practici, punerea în comun a experienței dobândite și dezvoltarea unei practici sistematice și eficiente de transmitere a petițiilor către organelor competente;

45.  subliniază că o strânsă cooperare cu statele membre este extrem de importantă pentru activitatea Comisiei pentru petiții; încurajează statele membre să joace un rol proactiv în ceea ce privește elaborarea de răspunsuri la petițiile referitoare la punerea în aplicare și respectarea legislației UE și acordă o importanță deosebită prezenței reprezentanților statelor membre și cooperării active a acestora în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții; subliniază prezența în cadrul reuniunii din 10 februarie 2014 a reprezentanților guvernului grec, în cadrul căreia a fost prezentat raportul referitor la misiunea de informare din Grecia privind gestionarea deșeurilor (18-20 septembrie 2013);

46.  reamintește faptul că misiunile de informare reprezintă unul dintre instrumentele cele mai importante de investigație de care dispune Comisia pentru petiții, potrivit Regulamentului de procedură, chiar dacă niciuna nu a fost efectuată în 2014; consideră că este necesar ca monitorizarea petițiilor examinate în timpul misiunilor de informare să nu fie oprită, inclusiv în intervalul dintre alegerile europene și constituirea Parlamentului și solicită organelor Parlamentului să ia măsuri adecvate în acest sens; subliniază necesitatea ca misiunile de informare să aibă drept rezultat formularea de recomandări axate pe soluționarea problemelor semnalate de petiționari; preconizează reluarea în 2016 a activității normale a Comisiei pentru petiții în ceea ce privește misiunile de informare;

47.  invită Grecia să ia act de recomandările formulate în raportul misiunii de informare privind colectarea deșeurilor și amplasarea depozitelor de deșeuri în Grecia, adoptat în comisie în februarie 2014; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor alocate pentru colectarea deșeurilor; invită statele membre să respecte directivele Uniunii privind reciclarea deșeurilor;

48.  acordă o importanță deosebită prezenței reprezentanților statelor membre și cooperării active a acestora în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții; salută și încurajează prezența reprezentanților autorităților publice ale statelor membre în cauză, participarea și cooperarea activă a acestora; încurajează toate statele membre să participe activ la procesul de petiționare;

49.  subliniază importanța cooperării cu Ombudsmanul European și participarea Parlamentului European în cadrul Rețelei Europene a Ombudsmanilor; salută relațiile interinstituționale excelente dintre Ombudsman și Comisia pentru petiții; apreciază în mod deosebit contribuțiile regulate ale Ombudsmanului la lucrările Comisiei pentru petiții pe întreaga durată a anului;

50.  așteaptă cu interes consolidarea cooperării cu comisiile pentru petiții din cadrul parlamentelor naționale și regionale din diferitele state membre unde aceste comisii există; se angajează să ofere asistență pentru înființarea unor astfel de comisii în statele membre care nu au înființat astfel de comisii și care își doresc acest lucru;

51.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții ale acestora și ombudsmanilor lor sau organelor competente similare.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0204. (2) Adoptate de Comitetului ONU în cea de-a 14-a sesiune (17 august - 4 septembrie 2015); a se vedea: http://tbinternet.ohchr.org/_layouts/treatybodyexternal/Download.aspx?symbolno=CRPD%2fC%2fEU%2fCO%2f1&Lang=en (3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0233. (4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0009.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2016 referitoare la marinarii estoni și britanici reținuți în India (2016/2522(RSP))

P8_TA(2016)0022 RC-B8-0085/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), în special articolele 9, 10 și 14,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS),

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 12 octombrie 2013, cei 35 de membri (printre care 14 estoni și șase britanici, precum și indieni și ucraineni) ai echipajului navei MV Seaman Guard Ohio, bazate în SUA, navigând sub pavilion sierraleonez și deținută de un armator privat, au fost arestați în statul Tamil Nadu (India) și acuzați de posesie ilegală de arme în apele indiene;

B.  întrucât membrii echipajului se aflau, se pare, într-o misiune de combatere a pirateriei, nu au comis niciun act de agresiune împotriva cetățenilor indieni și au negat constant că ar fi săvârșit vreo ilegalitate;

C.  întrucât acuzațiile au fost respinse în scurt timp, dar autoritățile indiene au făcut apel și Curtea Supremă a ordonat continuarea procesului; întrucât membrii echipajului nu au putut să părăsească India și nici să lucreze în această perioadă;

D.  întrucât au avut loc contacte extinse și regulate la cele mai înalte niveluri între autoritățile indiene și omologii lor britanici și estoni, inclusiv la nivelul miniștrilor și al prim-miniștrilor; întrucât, în cadrul acestor discuții, s-a solicitat returnarea rapidă a celor 14 estoni și a celor șase britanici membri ai echipajului și s-a atras atenția asupra dificultăților financiare și angoasei cu care se confruntă familiile lor;

E.  întrucât, la 12 ianuarie 2016, cei 35 de marinari și gardieni au primit fiecare o pedeapsă maximă de „închisoare fermă” de cinci ani și o amendă de 3 000 INR (40 EUR); întrucât marinarii se află în prezent în închisoarea Palayamkottai din Tamil Nadu; întrucât aceștia iau în considerare să facă apel împotriva sentințelor în termenul prevăzut de 90 de zile;

F.  întrucât această turnură a evenimentelor a provocat surpriză și consternare în numeroase cercuri,

1.  respectă suveranitatea teritorială și judiciară a Indiei și recunoaște integritatea sistemului juridic indian;

2.  împărtășește preocuparea justificată și sensibilitatea Indiei față de terorism, date fiind experiențele recente;

3.  este conștient de faptul că, potrivit informațiilor disponibile, personalul implicat desfășura o misiune de combatere a pirateriei, iar echipajele de protecție la bord s-au dovedit a fi cea mai eficace metodă de luptă împotriva pirateriei și merită sprijinul comunității internaționale, inclusiv pe cel al Indiei;

4.  face apel la autoritățile indiene să asigure că cazul echipajului navei MV Seaman Guard Ohio este tratat respectând pe deplin drepturile omului și drepturile legale ale acuzaților, în conformitate cu obligațiile consacrate în diferitele carte, tratate și convenții privind drepturile omului la care India este semnatară;

5.  îndeamnă autoritățile indiene să acționeze cu simpatie în acest caz, să soluționeze procedurile judiciare cât mai rapid posibil și să elibereze întreg personalul vizat până la finalizarea proceselor judiciare, pentru a minimaliza efectele negative asupra persoanelor implicate și asupra familiilor lor;

6.  recomandă Indiei să ia în considerare semnarea Documentului de la Montreux din 18 septembrie 2008, care definește, printre altele, modul în care se aplică legislația internațională activităților societăților militare și de securitate private;

7.  subliniază excelentele relații de lungă durată dintre UE și statele sale membre și India; îndeamnă India și țările europene vizate să asigure că acest incident nu le afectează negativ relațiile în ansamblul lor; subliniază importanța unei relații economice, politice și strategice strânse între India și statele membre ale UE, precum și între India și UE;

8.  face apel la UE și la India să își intensifice cooperarea în chestiunile care țin de securitatea maritimă și de combaterea pirateriei, inclusiv prin elaborarea unei doctrine internaționale și a unor proceduri standard de operare, pentru a exploata pe deplin potențialul oferit de rolul Indiei în regiune; mai mult, este ferm convins că aceasta va contribui la prevenirea apariției în viitor a unor cazuri controversate similare;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și Guvernului și Parlamentului Indiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2016 referitoare la situația din Etiopia (2016/2520(RSP))

P8_TA(2016)0023 RC-B8-0082/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Etiopia, în special cea mai recentă dezbatere în plen pe această temă care a avut loc la 20 mai 2015,

–  având în vedere declarația din 23 decembrie 2015 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la recentele ciocniri din Etiopia;

–  având în vedere declarația comună din 20 octombrie 2015 a lui Federica Mogherini, Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a lui Tedros Adhanom, ministrul de externe al Republicii Federale Democrate Etiopia;

–  având în vedere declarația de presă referitoare la reuniunea din 13 ianuarie 2016 dintre Federica Mogherini, VP/ÎR, și Tedros Adhanom, ministrul de externe al Republicii Federale Democrate Etiopia;

–  având în vedere declarația din 27 mai 2015 a purtătorului de cuvânt al SEAE cu privire la alegerile din Etiopia;

–  având în vedere declarația din 10 iulie 2015 a lui David Kaye, Raportor special al ONU privind promovarea și protejarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, cu privire la eliberarea unor jurnaliști etiopieni;

–  având în vedere ultima evaluare periodică universală privind Etiopia înaintea Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

–  având în vedere Acordul de la Cotonou;

–  având în vedere Constituția Republicii Federale Democrate Etiopia, adoptată la 8 decembrie 1994, în special dispozițiile capitolului III privind drepturile și libertățile fundamentale, drepturile omului și drepturile democratice;

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului;

–  având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ratificată de Etiopia în 1994,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor;

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice al ONU;

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul(4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât ultimele alegeri generale au avut loc la 24 mai 2015, iar cu ocazia acestora Frontul Democratic Revoluționar al Poporului Etiopian (EPRDF) a rămas partidul de guvernământ și a câștigat toate mandatele din parlamentul național, lucru datorat în parte faptului că nu a existat posibilitatea să se audă vocile ce exprimau opinii critice sau de opoziție în cadrul procesului electoral; întrucât alegerile federale din mai au avut loc într-o atmosferă generală de intimidare și de preocupări cu privire la lipsa de independență a Biroului Electoral Național; întrucât EPRDF a fost la putere timp de 24 de ani, de la răsturnarea guvernului militar din 1991;

B.  întrucât în decursul ultimelor două luni cea mai mare regiune a Etiopiei, Oromia, care este lăcașul celui mai mare grup etnic din Etiopia, a cunoscut un val de proteste în masă cu privire la extinderea limitei municipale a capitalei, Addis Abeba, care a pus agricultori în situația de a putea fi evacuați de pe propriile terenuri;

C.  întrucât, potrivit organizațiilor internaționale din domeniul drepturilor omului, forțele de securitate au răspuns la protestele în general pașnice prin uciderea a cel puțin 140 de protestatari și prin rănirea unui număr și mai mare de persoane, declanșând poate cea mai mare criză din Etiopia după violențele din cursul alegerilor din 2005; întrucât, dimpotrivă, guvernul a admis doar că ar fi murit câteva zeci de persoane, precum și 12 membri ai forțelor de securitate;

D.  întrucât la 14 ianuarie 2016 guvernul a decis să anuleze planul contestat de dezvoltare urbană la scară largă; întrucât, dacă ar fi fost pus în aplicare, planul ar fi extins limitele orașului de 20 de ori; întrucât extinderea orașului Addis Abeba a determinat deja strămutarea a milioane de agricultori Oromo și i-a închis în spirala sărăciei;

E.  întrucât Etiopia este o țară cu o mare diversitate a credințelor religioase și a culturilor; întrucât unele dintre cele mai mari comunități etnice, în special comunitatea Oromo și cea Somali (Ogaden), au fost marginalizate în favoarea comunităților Amhara și Tigray, fiind puțin reprezentate la nivel politic;

F.  întrucât autoritățile etiopiene au arestat în mod arbitrar un număr de protestatari pașnici, de jurnaliști și de lideri ai partidelor de opoziție în cursul unei reprimări brutale a protestelor în regiunea Oromia; întrucât persoanele arestate riscă să fie torturate și să fie supuse și altor rele tratamente;

G.  întrucât guvernul a etichetat protestatarii, în cea mai mare parte pașnici, drept „teroriști”, aplicând Proclamația anti-terorism (Legea nr. 652/2009) și trimițând forțe armate împotriva lor;

H.  întrucât la 23 decembrie 2015 autoritățile l-au arestat pe Bekele Gerba, vicepreședinte al Congresului Federalist Oromo (OFC), cel mai mare partid politic înregistrat legal din Oromia; întrucât dl Gerba a fost dus la închisoare și potrivit relatărilor a fost spitalizat la scurt timp după aceasta; întrucât nu se știe unde s-ar putea afla acum;

I.  întrucât alți lideri ai OFC au fost arestați arbitrar în cursul ultimelor săptămâni sau, potrivit relatărilor, sunt practic arestați la domiciliu;

J.  întrucât nu este pentru prima dată că forțele de securitate etiopiene au fost implicate în încălcări grave ale drepturilor omului ca răspuns la proteste pașnice; întrucât se știe că guvernul etiopian reprimă sistematic libertatea de exprimare și de asociere și interzice persoanelor să își exprime opinia contrară sau opoziția față de politicile guvernului, limitând, astfel, spațiul civil și cel politic, inclusiv prin urmăriri penale motivate politic efectuate în temeiul extrem de durei legi anti-teroriste, decimând mass-media independentă, distrugând o mare parte din spiritul activist al societății civile și reprimând partidele politice de opoziție;

K.  întrucât în decembrie 2015 activiști de frunte cum ar fi Getachew Shiferaw (redactor-șef al Negere Ethiopia), Yonathan Teressa (activist online) și Fikadu Mirkana (Oromia Radio-TV) au fost arestați în mod arbitrar, deși încă autoritățile etiopiene nu i-au pus sub acuzare;

L.  întrucât guvernul etiopian impune restricții deosebite societății civile independente și mass-media; întrucât, potrivit recensământului populației din închisori organizat în 2014 de Comitetul pentru protecția jurnaliștilor (CPJ), Etiopia era a patra țară din lume ca număr de jurnaliști întemnițați, cel puțin 17 jurnaliști fiind în spatele gratiilor, 57 de lucrători din domeniu fugind din Etiopia în decursul ultimilor cinci ani, iar un număr de publicații independente fiind închise în urma presiunilor oficiale; întrucât Etiopia ocupă, de asemenea, locul patru pe lista CPJ din 2015 a primelor zece țări în ordinea nivelului de cenzură;

M.  întrucât numeroși prizonieri de conștiință care au fost întemnițați în ultimii ani doar în temeiul exercitării legitime a libertății lor de exprimare și de opinie, inclusiv jurnaliști și membri ai partidelor politice de opoziție, continuă să fie în închisoare; întrucât unii dintre aceștia au fost condamnați în urma unor procese nedrepte, alții sunt implicați în procese aflate în curs de desfășurare, iar alții continuă să fie deținuți fără a fi puși sub acuzare, inclusiv Eskinder Nega, Temesghen Desalegn, Solomon Kebede, Yesuf Getachew, Woubshet Taye, Saleh Edris și Tesfalidet Kidane;

N.  întrucât Andargachew Tsege, persoană cu dublă cetățenie britanică și etiopiană și lider al unui partid de opoziție în exil, a fost arestat în iunie 2014; întrucât dl Tsege a fost condamnat la moarte în contumacie cu mai mulți ani în urmă și este izolat în zona rezervată condamnaților la moarte încă de la arestarea sa;

O.  întrucât legea-proclamație privind organizațiile caritative și asociațiile solicită organizațiilor care apără cauza militanților să asigure 90 % din finanțarea activităților lor din surse locale, lucru care a dus la scăderea numărului de acțiuni desfășurate de organizațiile societății civile și la dispariția multor astfel de organizații; întrucât Etiopia a respins recomandările de modificare a Proclamației privind organizațiile caritative și asociațiile și Proclamația anti-terorism, recomandări făcute de diverse țări în cadrul evaluării periodice universale a Consiliului pentru Drepturile Omului din mai 2014 unde s-au examinat rezultatele concrete obținute de Etiopia în domeniul drepturilor omului;

P.  întrucât guvernul etiopian a impus de facto o blocadă extinsă a regiunii Ogaden din Etiopia, care este bogată în rezerve de petrol și de gaze naturale; întrucât încercările mass-media internaționale și ale grupurilor umanitare de a desfășura activități și de a transmite vești din regiune sunt considerate infracțiuni care se pedepsesc în conformitate cu Proclamația anti-terorism; întrucât s-au raportat crime de război și încălcări grave ale drepturilor omului comise de către armată și de către forțele paramilitare ale guvernului împotriva populației Ogaden;

Q.  întrucât Etiopia, cea de a doua țară ca populație din Africa, este, potrivit rapoartelor, una dintre economiile cu cel mai ridicat grad de dezvoltare din Africa, rata medie de creștere fiind de 10 % în ultimii zece ani; întrucât, cu toate acestea, Etiopia rămâne una dintre cele mai sărace țări, cu un VNB de 632 USD pe cap de locuitor; întrucât indicele dezvoltării umane pentru 2014 o clasează pe locul 173 din 187;

R.  întrucât Etiopia joacă un rol-cheie în regiune și se bucură de sprijinul politic al unor donatori occidentali și al majorității vecinilor din regiune, în mare parte datorită rolului său de gazdă a Uniunii Africane (UA), contribuției la acțiunile ONU de menținere a păcii și parteneriatelor de securitate și ajutor cu țări occidentale;

S.  întrucât, pe măsură ce creșterea economică continuă în ritm rapid (împreună cu importante investiții străine, inclusiv în agricultură, construcții și industria prelucrătoare, proiecte de dezvoltare la scară largă, precum construirea de baraje și instalații hidroelectrice și arendarea extinsă, de multe ori în favoarea unor companii străine), multe persoane, inclusiv fermieri și păstori, au fost strămutate din propriile locuințe;

T.  întrucât articolul 40 alineatul (5) din Constituția Etiopiei garantează păstorilor etiopieni dreptul la teren liber pentru pășune și cultivare și dreptul de a nu fi strămutați de pe propriile terenuri;

U.  întrucât Etiopia face parte dintre semnatarii Acordului de la Cotonou, al cărui articol 96 prevede că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element esențial al cooperării ACP - UE;

V.  întrucât Etiopia trece prin cea mai gravă secetă din ultimele decenii, care a dus la creșterea insecurității alimentare, emaciere și moartea neobișnuită a animalelor; întrucât aproape 560 000 de persoane sunt strămutate intern din cauza inundațiilor, ciocnirilor violente legate de caracterul limitat al resurselor și secetă; întrucât guvernul etiopian estimează că 10,1 milioane de persoane, jumătate dintre acestea fiind copii, au nevoie de ajutor alimentar de urgență din cauza secetei;

W.  întrucât Etiopia se confruntă cu fluxuri permanente de migranți și găzduiește aproximativ 700 000 de refugiați, în special din Sudanul de Sud, Eritreea și Somalia; întrucât la 11 noiembrie 2015 a fost semnată de UE și Etiopia o Agenda comună în materie de migrație și mobilitate (ACMM), pentru consolidarea cooperării și a dialogului dintre cele două părți în domeniul migrației,

1.  condamnă ferm recenta utilizare excesivă a forței de către forțele de securitate în Oromia și în toate regiunile Etiopiei și numărul crescut de cazuri de încălcare a drepturilor omului; transmite condoleanțe familiilor victimelor și solicită eliberarea imediată a tuturor celor încarcerați pentru exercitarea dreptului de întrunire pașnică și a libertății de exprimare;

2.  reamintește guvernului etiopian obligația pe care o are de a garanta drepturile fundamentale, inclusiv accesul la justiție și dreptul la un proces corect, așa cum se prevede în Carta Africană și în alte instrumente internaționale și regionale privind drepturile omului, inclusiv Acordul de la Cotonou, în special articolele 8 și 96;

3.  solicită realizarea unei anchete credibile, transparente și independente privind uciderea protestatarilor și acuzațiile de încălcare a drepturilor omului în legătură cu mișcările de protest și invită guvernul să asigure judecarea corectă a celor responsabili, de către instanțele competente;

4.  invită guvernul Etiopiei să respecte Declarația Universală a Drepturilor Omului și Carta Africană, inclusiv dreptul de întrunire pașnică, libertatea de exprimare și de asociere; îndeamnă guvernul să îl invite imediat pe raportorul special al ONU pentru drepturile de întrunire pașnică și de asociere și alți experți ONU pentru drepturile omului să viziteze Etiopia și să raporteze situația;

5.  salută decizia guvernului de a stopa complet planul general special zonal pentru Addis Abeba și Oromia; solicită lansarea unui dialog politic imediat, incluziv și transparent, care să includă guvernul, partidele de opoziție, reprezentanți ai societății civile și populația locală, pentru a preveni orice violență viitoare sau radicalizare a populației;

6.  subliniază că o mass-media liberă și independentă este esențială pentru garantarea unei populații informate, active și angajate și invită autoritățile etiopiene să înceteze suprimarea fluxului liber de informații, inclusiv prin bruiajul transmisiunilor și hărțuirea mass-mediei, să garanteze drepturile societății civile locale și ale mass-mediei și să faciliteze accesul jurnaliștilor independenți și a observatorilor pentru drepturile omului pe întregul teritoriu al Etiopiei; ia act de eliberarea recentă a bloggerilor „Zone 9” și a șase jurnaliști;

7.  solicită autorităților etiopiene să înceteze utilizarea legislației antiteroriste (Proclamația antiterorism nr. 652/2009) pentru a reprima oponenți politici, dizidenți, apărători ai drepturilor omului, alți actori ai societății civile și jurnaliști independenți; îndeamnă, de asemenea, guvernul etiopian, să revizuiască legea antiterorism, pentru a o alinia normelor și principiilor internaționale din domeniul drepturilor omului;

8.  condamnă restricțiile excesive care au fost impuse activităților în domeniul drepturilor omului prin Proclamația privind organizațiile caritative și asociațiile, care împiedică accesul organizațiilor pentru drepturile omului la finanțări esențiale, atribuie Agenției pentru organizații caritative și asociații competențe excesive de interferență cu activitatea organizațiilor pentru drepturile omului și pune în pericol victimele încălcărilor drepturilor omului prin nerespectarea principiului confidențialității;

9.  invită autoritățile etiopiene să prevină orice discriminare etnică sau religioasă și să încurajeze și să acționeze în direcția unui dialog pașnic și constructiv între toate comunitățile;

10.  salută planul de acțiune al Etiopiei din 2013 din domeniul drepturilor omului și solicită punerea în aplicare a acestuia de urgență și în totalitate;

11.  îndeamnă autoritățile să pună în aplicare în special recomandarea Grupului de lucru pentru detenția arbitrară al Consiliului pentru Drepturile Omului și să-l elibereze imediat pe activistul politic britanic Andargachew Tsege;

12.  declară că respectarea drepturilor omului și statul de drept sunt esențiale pentru politicile UE de promovare a dezvoltării în Etiopia și în întregul Corn al Africii; atrage atenția UA asupra situației politice, economice și sociale din țara sa gazdă, Etiopia;

13.  invită UE, în calitatea sa de finanțator principal, să monitorizeze în mod eficient programele și politicile, pentru a se asigura că asistența pentru dezvoltare a UE nu contribuie la încălcarea drepturilor omului în Etiopia, în special prin programe legate de strămutarea fermierilor și păstorilor și să dezvolte strategii pentru minimizarea oricărei forme de impact negativ al strămutărilor din proiectele de dezvoltare finanțate de UE; subliniază că UE ar trebui să își evalueze sprijinul financiar pe baza situației privind drepturile omului din această țară și a gradului în care guvernul etiopian promovează reforme în direcția democratizării;

14.  invită guvernul să includă comunitățile locale într-un dialog privind punerea în aplicare a oricărui proiect de dezvoltare de mare anvergură; își exprimă îngrijorarea cu privire la programul guvernului de strămutare forțată;

15.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la actualele condiții climatice devastatoare din Etiopia, care au înrăutățit situația umanitară din țară; invită UE și partenerii săi internaționali să își intensifice sprijinul pentru guvernul și poporul etiopian; salută contribuția anunțată recent de UE și invită Comisia să se asigure că această finanțare suplimentară este furnizată de urgență;

16.  reamintește că Etiopia este o țară de destinație, tranzit și origine importantă pentru migranți și solicitanți de azil și că găzduiește cea mai mare populație de refugiați din Africa; ia act, prin urmare, de adoptarea Agendei comune în materie de migrație și mobilitate dintre UE și Etiopia, care abordează problema refugiaților, controlul frontierelor și lupta împotriva traficului de ființe umane; invită, de asemenea, Comisia să monitorizeze îndeaproape toate proiectele inițiate recent în cadrul Fondului fiduciar al UE pentru Africa;

17.  își exprimă profunda preocupare în legătură cu situația economică și socială a populației acestei țări - în special femei și minorități, refugiați și persoane strămutate, al căror număr continuă să crească - din perspectiva crizei și a instabilității din regiune; își reiterează sprijinul pentru toate organizațiile umanitare care își desfășoară activitatea la fața locului și în țările-gazdă învecinate; susține apelurile comunității internaționale și ale organizațiilor umanitare de intensificare a asistenței acordate refugiaților și persoanelor strămutate;

18.  subliniază că sunt necesare planuri de investiții publice majore, în special în domeniul educației și al sănătății, dacă se dorește atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă; invită autoritățile etiopiene să se angajeze efectiv în atingerea acestor obiective;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Parlamentului Etiopiei, Comisiei, Consiliului,Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului de miniștri ACP-UE, instituțiilor Uniunii Africane, Secretarului General al ONU și Parlamentului Pan-african.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2016 referitoare la Coreea de Nord (2016/2521(RSP))

P8_TA(2016)0024 RC-B8-0083/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Coreea de Nord,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, din 6 ianuarie 2016, privind presupusul test nuclear din RPDC,

–  având în vedere declarația din 6 ianuarie 2016 a Secretarului General al ONU privind testul nuclear anunțat de Republica Populară Democrată Coreeană,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 1718(2006), 1874(2009), 2087(2013) și 2094(2013), care interzic în mod explicit efectuarea de teste nucleare de către Republica Populară Democrată Coreeană,

–  având în vedere Rezoluția din 17 decembrie 2015 a Adunării Generale a ONU cu privire la situația drepturilor omului din Republica Populară Democrată Coreeană,

–  având în vedere raportul ONU din aprilie 2015 intitulat „Republica Populară Democrată Coreeană 2015: nevoi și priorități”,

–  având în vedere rezoluția din 27 martie 2015 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană,

–  având în vedere raportul din 7 februarie 2014 al Comisiei de anchetă privind situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional privind drepturile civile și politice, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția cu privire la drepturile copilului, precum și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, Republica Populară Democrată Coreeană fiind parte la toate aceste instrumente,

–  având în vedere Convenția împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 1984,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul(4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Consiliul Uniunii Europene și Consiliul de Securitate al ONU au condamnat ceea ce RPDC a pretins a fi fost un „test încununat de succes cu o bombă cu hidrogen” desfășurat la 6 ianuarie 2016, care încalcă în mod clar obligațiile sale în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU;

B.  întrucât proliferarea armelor nucleare, chimice și biologice, precum și a sistemelor de livrare a acestor arme, reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale; întrucât RPDC s-a retras din Tratatul de neproliferare nucleară (TNP) în 2003, desfășoară teste nucleare din 2006 și a declarat oficial în 2009 că a dezvoltat o armă nucleară, ceea ce înseamnă că amenințarea pe care o reprezintă dezvoltarea capacităților sale nucleare s-a amplificat în mod clar; întrucât continuarea programelor ilegale nucleare și de rachete balistice constituie o sfidare a regimului internațional de neproliferare nucleară și riscă să agraveze tensiunile regionale;

C.  întrucât această țară, prin economia sa bazată pe sectorul militar, este departe de a-și atinge scopul declarat de a deveni o națiune puternică și prosperă, s-a izolat din ce în ce mai mult și și-a sărăcit populația, urmărind dezvoltarea armelor de distrugere în masă și a sistemelor de lansare a acestor arme;

D.  întrucât UE susține cu fermitate ideea unei Peninsule Coreene lipsite de arme nucleare și consideră că reluarea discuțiilor purtate de grupul celor șase reprezintă un element esențial pentru pacea, securitatea și stabilitatea din regiune;

E.  întrucât accentul pe care RPDC l-a pus pe investiții militare poate fi considerat drept neglijență criminală față de nevoile de bază ale cetățenilor săi, având în vedere faptul că circa 70% din populația țării de 24,6 de milioane de persoane se confruntă cu insecuritatea alimentară și că aproape 30% dintre copiii cu vârsta de sub cinci ani se află într-o stare de subnutriție gravă;

F.  întrucât RPDC a avut o situație extrem de problematică pentru mulți ani în ceea ce privește drepturile omului; întrucât regimul RPDC nu a cooperat mai deloc cu ONU și a respins toate rezoluțiile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și ale Adunării Generale privind drepturile omului în Coreea de Nord; întrucât RPDC nu a cooperat cu Raportorul Special al ONU pentru situația drepturilor omului în această țară și a respins orice asistență din partea Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în cadrul procedurilor speciale;

G.  întrucât, în urma rezoluției Consiliului pentru Drepturile Omului din 27 martie 2015, a avut loc o reuniune între diplomați din Coreea de Nord și Marzuki Darusman, raportorul special al CDO pentru drepturile omului în Coreea de Nord;

H.  întrucât Uniunea Europeană apără și promovează drepturile omului și democrația în lume; întrucât dialogul privind drepturile omului dintre UE și RPDC este suspendat din 2013 de către aceasta din urmă; întrucât UE și RPDC au participat la o rundă de dialog politic în iunie 2015;

I.  întrucât Comisia de anchetă (CdA) a ONU a investigat „încălcările drepturilor omului în Coreea de Nord care au un caracter sistematic, generalizat și grav” și a publicat un raport la 7 februarie 2014; întrucât CdA a concluzionat în raportul său că abuzurile în materie de drepturile omului comise de Phenian sunt „fără asemănare în lumea contemporană” și a constatat „o negare aproape completă a dreptului la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, precum și ale drepturilor la libertatea de opinie, de exprimare, de informare și de asociere”; întrucât CdA a descoperit că în multe cazuri încălcările constituie crime împotriva umanității; întrucât situația drepturilor omului din RPDC s-a înrăutățit din 2014;

J.  întrucât guvernul RPDC nu permite nicio formă de opoziție politică, alegeri libere și corecte, libertatea presei, libertatea religioasă, libertatea de asociere, negocieri colective sau dreptul la liberă circulație;

K.  întrucât RPDC dispune de un amplu sistem de securitate, bine structurat, care monitorizează îndeaproape viața aproape a fiecărui cetățean și nu permite niciun fel de libertăți fundamentale în țară;

L.  întrucât autoritățile de stat din RPDC se fac vinovate sistematic de execuții extrajudiciare, detenții arbitrare și dispariții, inclusiv sub forma răpirilor de cetățeni străini, încarcerând mai mult de 100 000 de persoane în închisori și lagăre de „reeducare”;

M.  întrucât populația RPDC este expusă de decenii la subdezvoltare, la un sistem de sănătate precar și la niveluri ridicate de malnutriție maternă și infantilă, într-un context de izolare politică și economică, dezastre naturale recurente și creșteri internaționale ale prețurilor la alimente și combustibili; întrucât RPDC încalcă dreptul la hrană al poporului său;

1.  condamnă ferm al patrulea test nuclear din 6 ianuarie 2016 ca o provocare inutilă și periculoasă, precum și o încălcare a rezoluțiilor pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU și o amenințare gravă la adresa păcii și stabilității în Peninsula Coreeană și în Asia de Nord-Est; sprijină sancțiuni semnificative și eficiente în urma recentului test nuclear, sancțiuni ce urmează a fi adoptate de către comunitatea internațională;

2.  îndeamnă RPDC să se abțină de la comiterea altor acte provocatoare prin abandonarea programelor nucleare și de rachete balistice, într-un mod complet, verificabil și ireversibil, să înceteze toate activitățile conexe și să se conformeze imediat tuturor obligațiilor sale internaționale, inclusiv rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului guvernatorilor AIEA, precum și alte norme internaționale privind dezarmarea și neproliferarea; solicită RPDC să semneze și să ratifice fără întârziere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare și să își respecte angajamentele asumate în declarația comună din 19 septembrie 2005 în cadrul convorbirilor purtate la nivelul grupului celor șase;

3.  își afirmă dorința de a găsi o soluție diplomatică și politică la problema nucleară din RPDC; își reafirmă sprijinul pentru discuțiile purtate de grupul celor șase și solicită reluarea lor; îndeamnă toți participanții la discuțiile grupului celor șase să își intensifice eforturile; solicită RDPC să reia dialogul constructiv cu comunitatea internațională, în special cu participanții la negocierile celor șase părți, în vederea angajării pe calea păcii și a securității durabile într-o Peninsulă Coreeană fără arme nucleare și ca cel mai bun mijloc pentru a asigura un viitor mai prosper și mai stabil pentru RPDC;

4.  este convins de faptul că a venit timpul unor măsuri concrete din partea comunității internaționale, care să pună capăt impunității făptașilor; solicită ca persoanele cel mai direct responsabile de crimele împotriva umanității comise în RPDC să fie trase la răspundere, să fie aduse în fața Curții Penale Internaționale și să facă obiectul unor sancțiuni specifice;

5.  subliniază faptul că încălcările descrise în raportul Comisiei de anchetă a ONU, dintre care multe constituie crime împotriva umanității, sunt comise de mult prea mult timp sub privirea atentă a comunității internaționale

6.  îndeamnă guvernul RDPC să implementeze fără întârziere recomandările Comisiei de anchetă;

7.  invită guvernul Republicii Populare Chineze să exercite asupra RPDC influența sa majoră politică și economică pentru a se asigura că situația nu se degradează în continuare; invită Republica Populară Chineză să ia toate măsurile necesare, în cooperare cu comunitatea internațională, pentru a restaura pacea și stabilitatea în Peninsula Coreeană; ia act de faptul că Republica Populară Chineză a sprijinit Rezoluția 2094(2013) a Consiliului de Securitate al ONU; ia act de consensul membrilor Consiliului de Securitate al ONU, în reacția acestora la recentul test nuclear al RPDC;

8.  invită insistent guvernul Republicii Populare Chineze, în conformitate cu obligațiile care îi revin în calitate de stat parte la Convenția ONU privind statutul refugiaților să nu refuze refugiaților nord-coreeni dreptul de a solicita azil, să nu îi returneze forțat în Coreea de Nord, ci să le asigure protecția drepturilor lor fundamentale; invită UE să exercite presiuni diplomatice în acest sens; reiterează apelul către toate țările care au primit refugiați din RPDC să respecte Convenția de la Geneva din 1951 și protocolul din 1967 și să nu trimită înapoi în RPDC refugiații nord-coreeni;

9.  salută Rezoluția din 17 decembrie 2015 a Adunării Generale a ONU cu privire la situația drepturilor omului din Republica Populară Democrată Coreeană, care a primit sprijinul tuturor statelor membre ale UE; invită UE și statele membre să se ocupe în continuare de situația gravă a drepturilor omului în RDPC;

10.  invită VP/ÎR, Federica Mogherini, să utilizeze expertiza Republicii Coreea în elaborarea strategiei UE privind RDPC; invită VP/ÎR să monitorizeze evoluțiile viitoare din RDPC și să informeze Parlamentul pentru ca problema drepturilor omului din RDPC să rămână între subiectele prioritare ale agendei politice a UE; consideră că UE trebuie să joace un rol constructiv prin angajamentul său critic în relațiile cu guvernul RDPC;

11.  își exprimă profunda preocupare în legătură cu deteriorarea persistentă a situației drepturilor omului în RDPC; solicită guvernului RPDC să își respecte obligațiile care rezultă din acordurile în materie de drepturi ale omului la care această țară este parte și să garanteze că organizațiile umanitare, persoanele independente care monitorizează drepturile omului și Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului din RPDC au acces în țară și beneficiază de cooperarea de care au nevoie;

12.  invită guvernul RPDC să pună capăt imediat politicii sale de oprimare sistematică a drepturilor omului utilizată ca instrument politic de control și de supraveghere a propriei populații;

13.  condamnă în termenii cei mai fermi aplicarea sistematică și pe scară largă a pedepsei cu moartea în RPDC; invită guvernul RDPC să declare un moratoriu privind toate execuțiile în vederea abolirii pedepsei cu moartea în viitorul apropiat; solicită RPDC să pună capăt execuțiilor extrajudiciare și disparițiilor forțate, să elibereze prizonierii politici și să permită cetățenilor săi să călătorească liber, atât în interiorul, cât și în afara țării; solicită RPDC să permită libertatea de exprimare și libertatea presei, pentru mass-media națională și internațională, și să permită cetățenilor săi accesul necenzurat la internet;

14.  îndeamnă guvernul RPDC să pună capăt programului de muncă forțată sprijinit de stat în cadrul căruia alte țări au folosit zeci de mii de lucrători nord coreeni în condiții ilegale, în special în proiecte miniere, de exploatare forestieră, textile și de construcții, și care a generat valută forte care a contribuit la menținerea regimului; subliniază că în acest caz responsabilitatea de a proteja drepturile lucrătorilor se extinde în statele gazdă, care ar trebui să asigure protecția standardelor în materie de drepturi ale lucrătorilor și a drepturilor omului;

15.  condamnă restricțiile severe ale libertății de gândire, conștiință, de religie sau de credință, de opinie sau exprimare, dreptul de întrunire și asociere pașnică, precum și discriminarea bazată pe sistemul „songbun” care clasifică oamenii în funcție de naștere și clasa socială stabilită de stat, luând în considerare, de asemenea, opiniile politice și religia;

16.  își exprimă preocuparea deosebită cu privire la gravitatea situației alimentare cu care se confruntă țara și la impactul acesteia asupra drepturilor economice, sociale și culturale ale populației; invită Comisia să își mențină programele de ajutor umanitar existente, precum și canalele de comunicare cu RPDC și să asigure furnizarea în condiții de siguranță a ajutorului către categoriile vizate ale populației; solicită autorităților RPDC să asigure tuturor cetățenilor accesul la alimente și la asistență umanitară în funcție de nevoi, în conformitate cu principiile umanitare;

17.  îndeamnă autoritățile RPDC să rezolve de urgență problema răpirii sistematice de persoane, să transmită toate informațiile referitoare la resortisanții țărilor terțe, inclusiv cei proveniți din Japonia și Republica Coreea, despre care se presupune că au fost răpiți în ultimele decenii de agenți de stat ai Coreei de Nord, și să returneze imediat în țările lor de origine persoanele răpite care se află încă în detenție;

18.  invită RDPC să mențină un contact constructiv cu interlocutorii internaționali în vederea promovării unor îmbunătățiri concrete ale situației drepturilor omului de pe teren, inclusiv prin dialoguri, vizite oficiale în țară și contacte mai numeroase între persoane;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernului și parlamentului Republicii Democratice Populare Coreene, guvernului și parlamentului Republicii Coreea, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze, guvernului și parlamentului Statelor Unite ale Americii, guvernului și parlamentului Federației Ruse, guvernului și parlamentului Japoniei, Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în RDPC și Secretarului General al ONU.