Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la criza alimentară, fraudele din lanțul alimentar și controlul acestora(6),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru pescuit,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură în restaurante și în comerțul cu amănuntul (O-000052/2016 – B8-0365/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE este cea mai mare piață de produse pescărești din lume care este aprovizionată atât de către sectorul pescuitului din UE, cât și de importurile din țări terțe;

B.  întrucât consumatorii au dreptul de a fi informați, cu ajutorul unor explicații ușor de înțeles, care să includă informații legate de zonele geografice și de coastă unde a fost capturat peștele, și ar trebui să se poată baza în totalitate pe întregul lanț care oferă produse pescărești pe piața UE; întrucât UE și statele sale membre au datoria de a proteja cetățenii UE de înșelăciuni; întrucât toate produsele importate trebuie să respecte normele și standardele UE;

C.  întrucât Comisia pregătește o listă detaliată și exhaustivă a mențiunilor afișate din proprie inițiativă privind produsele pescărești și de acvacultură care sunt comercializate în Uniunea Europeană; întrucât constatările Comisiei ar putea duce la înființarea unei structuri externe de certificare a mențiunilor afișate din proprie inițiativă pentru produsele pescărești și de acvacultură de pe piața Uniunii Europene;

D.  întrucât Comisia Europeană a constatat în planul de control pentru 2015(7) care evaluează gradul de răspândire pe piață a peștelui etichetat greșit în raport cu speciile declarate că speciile declarate au fost confirmate în 94 % din probele prelevate; întrucât, cu toate acestea, pentru anumite specii, nivelurile de neconformitate sunt foarte ridicate, rata de 6 % fiind considerată relativ scăzută în comparație cu ratele din alte studii mai limitate din statele membre;

E.  întrucât, potrivit articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013, până la 1 ianuarie 2015, Comisia Europene trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de fezabilitate privind opțiunile pentru un mecanism de etichetare ecologică pentru produsele pescărești și de acvacultură;

F.  întrucât organizarea comună a piețelor (OCP) ar trebui să garanteze o concurență și venituri echitabile pentru producătorii de produse pescărești vândute sau cumpărate în UE,

1.  își exprimă îngrijorarea și nemulțumirea profundă în legătură cu rezultatele mai multor studii care arată niveluri semnificative de etichetare greșită pentru produsele din pește vândute pe piața UE, inclusiv în restaurantele instituțiilor UE; reafirmă că etichetarea greșită intenționată și frauduloasă a speciilor de pește este o încălcare a reglementărilor UE, inclusiv a politicii comune în domeniul pescuitului, și poate constitui o infracțiune, în conformitate cu dispozițiile aplicabile de drept intern;

2.  invită statele membre să consolideze controalele naționale, inclusiv cu privire la peștele neprelucrat pentru restaurante și sectorul de catering, într-un efort de a combate frauda și de a identifica în lanțul de aprovizionare etapa în care peștele este etichetat greșit; își exprimă îngrijorarea față de înlocuirea speciilor de calitate superioară cu specii de calitate inferioară; invită Comisia Europeană și statele membre să analizeze ce măsuri ar putea fi puse în aplicare pentru a îmbunătăți trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură; sprijină crearea unui grup de lucru în vederea armonizării punerii în aplicare a trasabilității în toate statele membre și înființarea unei structuri externe care să permită certificarea mențiunilor afișate din proprie inițiativă pentru produsele pescărești și de acvacultură de pe piața Uniunii Europene;

3.  susține un sistem de trasabilitate solid, de la debarcare la consum, care ar da încredere consumatorilor și, de asemenea, ar reduce dependența comercială de importurile de produse pescărești și de acvacultură, consolidând astfel piața UE; invită Comisia să exploateze potențialul codurilor de bară ADN care ar putea ajuta la identificarea speciilor prin secvențierea ADN-ului pentru a consolida trasabilitatea;

4.  salută noul cadru al OCP și îndeamnă Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013, să prezinte un raport de fezabilitate privind opțiunile pentru un mecanism de etichetare ecologică pentru produsele pescărești și de acvacultură; subliniază nevoia de a stabili standarde minime pentru etichetarea ecologică; consideră că elementele esențiale ale sistemului de etichetare trebuie să asigure transparența, independența și credibilitatea procesului de certificare; solicită o analiză aprofundată privind beneficiile stabilirii unui sistem de etichetare la nivelul întregii UE;

5.  invită Comisia să monitorizeze în mod regulat măsura în care informațiile necesare sunt menționate pe etichete; subliniază că etichetarea trebuie să furnizeze informații verificabile, exacte și ușor de înțeles; încurajează statele membre, în contextul etichetării din proprie inițiativă, să prezinte toate informațiile disponibile, cu ajutorul cărora consumatorul să poată face o alegere în cunoștință de cauză; îndeamnă Comisia și statele membre să intensifice campaniile de sensibilizare privind cerințele de etichetare pentru produsele pescărești și de acvacultură;

6.  subliniază că o bună politică europeană în materie de etichetare în sectorul pescuitului ar contribui în mod esențial la stimularea dezvoltării economice a comunităților de coastă, întrucât ar recunoaște cele mai bune practici ale pescarilor și calitatea produselor oferite de aceștia consumatorilor;

7.  invită Comisia să adopte, pentru a garanta dreptul consumatorilor de a dispune de informații corecte, fiabile și ușor de înțeles, măsuri pentru înlăturarea confuziei provocate de cerințele în vigoare ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) privind menționarea pe etichete a zonelor și a subzonelor, confuzie foarte mare în special în cazul capturilor din anumite subzone ale zonei 27, cum ar fi, printre altele, Galicia și Golful Cadiz, care corespund mențiunii „Ape portugheze”, Țara Galilor, care corespunde mențiunii „Marea Irlandei”, sau Bretania, care corespunde mențiunii „Golful Biscaya”;

8.  subliniază necesitatea de a menționa informațiile privind originea produselor pescărești într-un mod transparent și clar;

9.  subliniază necesitatea de a garanta că viitoarele sisteme de etichetare ecologică la nivelul UE, precum și sistemele de etichetare ecologică și de certificare din țările terțe sunt în conformitate cu Orientările FAO pentru etichetarea ecologică a peștelui și a produselor pescărești obținute din pescuitul maritim;

10.  consideră că o etichetare ecologică pentru produsele pescărești și de acvacultură la nivelul întregii UE, ale cărei criterii ar mai trebui discutate la nivelul UE, ar putea contribui la consolidarea trasabilității și a informării transparente a consumatorilor; consideră că Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) ar putea finanța un astfel de sistem de etichetare;

11.  ia act de faptul că unele denumiri comerciale ale peștelui care sunt în vigoare în statele membre pot varia de la un stat la altul, în funcție de practicile naționale, fapt ce poate crea confuzie într-o anumită măsură; salută activitatea Comisiei Europene în vederea lansării unui proiect-pilot, astfel cum a fost adoptat de Parlamentul European, al cărui scop este crearea unei baze de date publice care să furnizeze informații privind denumirile comerciale în toate limbile oficiale ale UE;

12.  încurajează Comisia Europeană să facă cunoscută publicului în mod mai eficace activitatea sa de protejare a resurselor marine și de combatere a pescuitului ilegal;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 354, 28.12.2013, p. 1. (2) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. (3) JO L 304, 22.11.2011, p. 18. (4) JO L 165, 30.4.2004, p. 1. (5) JO L 343, 22.12.2009, p. 1. (6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0011. (7) http://ec.europa.eu/food/safety/official_controls/food_fraud/fish_substitution/index_en.htm?subweb=343&lang=en.