Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei(1) (Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare), în special articolul 26 alineatele (5) și (7),

–  având în vedere rapoartele Comisiei din 20 mai 2015 către Parlamentul European și Consiliu privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a laptelui, a laptelui utilizat ca ingredient în produsele lactate și a altor tipuri de carne decât cea de vită, de porc, de oaie, de capră și de pasăre (COM(2015)0205) și privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a alimentelor neprelucrate, a alimentelor dintr-un singur ingredient și a ingredientelor care reprezintă peste 50 % dintr-un aliment (COM(2015)0204),

–  având în vedere raportul Comisiei din 17 decembrie 2013 către Parlamentul European și Consiliu privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a cărnii utilizate ca ingredient (COM(2013)0755) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei din 17 decembrie 2013 privind indicarea pe etichetă a originii cărnii utilizate ca ingredient: atitudinea consumatorilor, fezabilitatea unor posibile scenarii și impactul” (SWD(2013)0437),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la indicarea pe etichetă a țării de origine a cărnii din alimentele prelucrate(2)și răspunsul oficial al Comisiei adoptat la 6 mai 2015,

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1337/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește indicarea țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 februarie 2014(4) referitoare la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1337/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013, menționat mai sus,

–  având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la criza alimentară, fraudele din lanțul alimentar și controlul acestora(5),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru anumite alimente (O-000031/2016 – B8-0363/2016),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare prevede prezentarea până la 13 decembrie 2014 de către Comisie a unor rapoarte către Parlamentul European și Consiliu referitoare la indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a altor tipuri de carne decât cea de vită, de porc, de oaie, de capră și de pasăre, a laptelui, a laptelui utilizat ca ingredient în produsele lactate, a produselor alimentare neprelucrate, a produselor dintr-un singur ingredient și a ingredientelor care reprezintă mai mult de 50 % dintr-un produs alimentar;

B.  întrucât la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare i se solicită Comisiei să adopte până la 13 decembrie 2013 acte de punere în aplicare privind aplicarea alineatului (3) din articolul respectiv;

C.  întrucât sunt deja în vigoare norme de indicare a originii și acestea se dovedesc eficiente pentru o gamă largă de produse alimentare, printre care carne neprelucrată, ouă, fructe și legume, pește, miere, ulei de măsline virgin și extravirgin, vin și băuturi spirtoase;

D.  întrucât la articolul 26 alineatul (7) din Regulamentul privind informarea consumatorilor se prevede că raportul trebuie, printre altele, să ia în considerare nevoia de informare a consumatorului, fezabilitatea măsurii privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență, precum și analiza costurilor și beneficiilor rezultate din introducerea unor astfel de măsuri; întrucât acesta mai prevede că rapoartele pot fi însoțite de propuneri de modificare a dispozițiilor relevante ale legislației Uniunii;

E.  întrucât la articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul privind informarea consumatorilor se prevede că este obligatorie indicarea țării de origine sau a locului de proveniență, în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de proveniență;

F.  întrucât la 20 mai 2015 Comisia și-a publicat raportul privind indicarea obligatorie a țării de origine a laptelui, a laptelui utilizat ca ingredient în produsele lactate și a altor tipuri de carne decât cea de vită, de porc, de oaie, de capră și de pasăre (raportul privind laptele și alte tipuri de carne) și raportul privind indicarea obligatorie a țării de origine a alimentelor neprelucrate, a alimentelor dintr-un singur ingredient și a ingredientelor care reprezintă peste 50 % dintr-un aliment;

G.  întrucât, conform raportului Comisiei COM(2013)0755, cu cât sunt mai complexe etapele de tranșare și procesare din sectorul cărnii și cu cât este mai avansat nivelul de prelucrare, cu atât devine mai dificilă trasabilitatea în scopul indicării originii;

H.  întrucât lanțul de aprovizionare cu alimente este adesea lung și complex și implică mulți operatori din sectorul alimentar și alte părți; întrucât consumatorii au tot mai puține informații cu privire la modul în care sunt fabricate alimentele pe care le consumă, iar agenții economici individuali din sectorul alimentar nu au întotdeauna o viziune de ansamblu asupra întregului lanț de producție;

I.  întrucât pare să fie redusă disponibilitatea generală a consumatorilor de a plăti pentru informațiile privind originea, deși sondajele în rândul consumatorilor(6) privind disponibilitatea de a plăti arată că în mare măsură consumatorii sunt dispuși să plătească mai mult pentru informațiile referitoare la origine;

J.  întrucât, în rezoluția sa din 11 februarie 2015, Parlamentul a îndemnat Comisia ca, pornind de la raportul său din 17 decembrie 2013, să prezinte propuneri legislative care fac obligatorie indicarea originii cărnii în cazul produselor alimentare prelucrate pentru a se asigura o mai bună transparență de-a lungul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare și pentru a-i informa mai bine pe consumatorii europeni, ținând seama, în același timp, de evaluările de impact pe care le realizează și evitând costurile și sarcinile administrative excesive; întrucât Comisia nu a prezentat încă propunerile legislative respective;

K.  întrucât specificațiile stricte există doar în cazul mecanismelor voluntare de asigurare a calității, cum ar fi denumirile de origine protejate (DOP), indicațiile geografice protejate (IGP) sau specialitățile tradiționale garantate (STG), în timp ce criteriile utilizate în sistemele facultative de etichetare pentru produsele alimentare reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 pot varia în mod considerabil,

Laptele de consum și laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate

1.  subliniază faptul că în Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare se afirmă, la considerentul 32, că laptele este unul dintre produsele în cazul cărora se consideră că indicarea originii prezintă un interes deosebit;

2.  subliniază că, potrivit sondajului Eurobarometru pentru 2013, 84 % dintre cetățenii UE consideră că este necesară indicarea originii laptelui, fie că este vândut ca atare, fie că este folosit ca ingredient în produsele lactate; subliniază că este vorba de unul dintre mai mulți factori care pot influența comportamentul consumatorilor;

3.  subliniază că indicarea obligatorie a originii laptelui, vândut ca atare sau utilizat ca ingredient în produse lactate, este o măsură utilă pentru a asigura calitatea produselor lactate, pentru a proteja locurile de muncă într-un sector care trece printr-o criză gravă;

4.  subliniază faptul că, potrivit sondajului care a însoțit raportul Comisiei privind laptele și alte tipuri de carne, costurile cu indicarea obligatorie a originii pe etichete pentru lapte și laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate cresc pe măsură ce procesul de producție devine mai complicat; remarcă faptul că același sondaj sugerează că întreprinderile din anumite state membre au supraestimat impactul indicării obligatorii a originii pe etichete asupra poziției lor concurențiale, deoarece sondajul nu a găsit o explicație clară pentru costurile estimate ridicate oferite de aceste întreprinderi, dar a afirmat că acest fapt poate fi un semnal al puternicei opoziții în sine față de indicarea originii pe etichete;

5.  solicită instituirea unui grup de lucru al Comisiei care să analizeze în detaliu raportul său publicat la 20 mai 2015, pentru a determina astfel ce costuri pot fi reduse la un nivel acceptabil dacă propunerile viitoare de etichetare obligatorie a țării de origine vor fi limitate la produsele lactate și la produsele lactate ușor procesate;

6.  apreciază analiza realizată în sondaj cu privire la costurile și beneficiile introducerii indicării obligatorii a originii pe etichete pentru lapte și laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate, dar consideră că, în concluziile sale, Comisia nu ține seama în mod suficient de aspectele pozitive ale indicării pe etichetă a țării de origine pentru astfel de produse, cum ar fi mai buna informare a consumatorilor; constată că consumatorii se pot simți induși în eroare în cazul în care lipsesc informațiile obligatorii de indicare a originii, fiind folosite alte etichete, precum drapelul național;

7.  subliniază importanța întreprinderilor mici și mijlocii în lanțul de prelucrare a alimentelor;

8.  consideră că Comisia ar trebui să țină seama de efectul economic al indicării obligatorii pe etichetă a originii pentru IMM, în sectoarele agricole și alimentare relevante, și să-l analizeze;

9.  consideră că, în concluzia sa cu privire la lapte și laptele utilizat ca ingredient, Comisia ar fi putut supraestima costurile întreprinderilor cu indicarea pe etichetă a țării de origine, întrucât toate produsele lactate sunt analizate împreună;

10.  observă faptul că Comisia trage concluzia că ar fi modeste costurile cu indicarea pe etichetă a țării de origine pentru lapte;

Alte tipuri de carne

11.  subliniază că, potrivit sondajului Eurobarometru pentru 2013, 88 % dintre cetățenii UE consideră că este necesară indicarea originii altor tipuri de carne decât cea de vită, de porc, de oaie, de capră și de pasăre;

12.  subliniază că scandalul cu privire la comercializarea cărnii de cal denotă necesitatea unei mai mari transparențe a lanțului de aprovizionare cu carne de cal;

13.  constată că raportul Comisiei a identificat costuri relativ mici pentru indicarea obligatorie pe etichetă a țării de origine pentru produsele din carne analizate în cadrul raportului;

Carne prelucrată

14.  subliniază faptul că raportul Comisiei din 17 decembrie 2013 privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență a cărnii utilizate ca ingredient recunoaște faptul că peste 90 % dintre consumatorii care au răspuns în cadrul sondajului consideră că este important ca originea cărnii să fie indicată pe eticheta alimentelor prelucrate;

15.  consideră că consumatorii, asemenea multor profesioniști, sunt în favoarea etichetării obligatorii a cărnii folosite pentru alimente procesate și că o astfel de măsură ar permite păstrarea încrederii consumatorilor în produsele alimentare și o mai mare transparență a lanțului de aprovizionare;

16.  subliniază că indicarea obligatorie a originii pe toate produsele alimentare este în interesul consumatorilor europeni;

17.  subliniază că simpla indicare a originii nu constituie în sine un mijloc de prevenire a fraudei și subliniază necesitatea unui sistem rentabil de control pentru asigurarea încrederii consumatorilor;

18.  reamintește că, în cazurile în care au fost introduse corespunzător în anumite state membre, mecanismele de etichetare voluntară au reușit să furnizeze cu succes informații atât pentru consumatori, cât și pentru producători;

19.  este de părere că incapacitatea de a adopta acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 înseamnă că articolul nu poate fi pus în aplicare în mod corespunzător;

20.  constată că denumirile de origine protejate există deja pentru numeroase produse din carne și lactate (de exemplu, șuncă și brânzeturi), locul de origine al cărnii utilizate fiind indicat printre criteriile de producție și fiind asigurată o mai bună trasabilitate; prin urmare, solicită Comisiei să promoveze dezvoltarea produselor cu „denumire de origine protejată” (DOP), „indicație geografică protejată” (IGP) sau „specialitate tradițională garantată” (STG), în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012(7) și, astfel, să se asigure că consumatorii au acces la produse de înaltă calitate și de proveniență sigură;

21.  solicită Comisiei să se asigure că nicio reglementare în vigoare a UE privind indicarea țării de origine nu va fi subminată de actualele negocieri comerciale, precum TTIP, și că nu va fi restricționată posibilitatea de a introduce în viitor reglementări similare pentru alte produse alimentare;

Concluzii

22.  invită Comisia să implementeze indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru toate tipurile de lapte de consum, produse lactate și produse din carne și să analizeze posibilitatea de a extinde indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru alte produse alimentare care conțin un singur ingredient sau cu un ingredient principal prin prezentarea unor propuneri legislative în aceste sectoare;

23.  îndeamnă Comisia să prezinte propuneri legislative care să facă obligatorie indicarea originii cărnii în cazul produselor alimentare prelucrate pentru a garanta o mai mare transparență de-a lungul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare și pentru a-i informa mai bine pe consumatorii europeni, având în vedere scandalul cărnii de cal și alte cazuri de fraudă în sectorul produselor alimentare; subliniază, de asemenea, că cerințele obligatorii de etichetare ar trebui să țină seama de principiul proporționalității și de obligațiile administrative care le revin operatorilor din sectorul alimentar și autorităților de aplicare a legii;

24.  consideră că indicarea obligatorie a originii produselor alimentare are ca scop restabilirea încrederii consumatorilor în aceste produse; solicită Comisiei să prezinte o propunere în acest sens, ținând cont de transparența informațiilor și de lizibilitatea acestora pentru consumatori, de viabilitatea economică a întreprinderilor europene și de puterea de cumpărare a consumatorilor;

25.  subliniază importanța unui mediu concurențial loial pe piața internă și solicită Comisiei să aibă acest lucru în vedere atunci când dezbate normele privind indicarea obligatorie a originii;

26.  solicită Comisiei să sprijine mecanismele de etichetare privind calitatea vieții animalelor, pe parcursul creșterii, transportării și în momentul abatajului;

27.  regretă că Comisia nu a întreprins încă nicio măsură pentru a include ouăle și produsele din ouă pe lista alimentelor pentru care este obligatorie indicarea țării de origine sau a locului de proveniență, deși produse ieftine conținând ouă lichide sau praf de ouă, utilizate mai ales în alimente procesate, sunt importate pe piața UE din țări terțe, încălcând în mod clar legislația europeană de interzicere a bateriilor avicole; consideră, de aceea, că, în acest context, etichetarea obligatorie a produselor din ouă și a alimentelor conținând ouă, cu indicarea originii și a metodei de creștere, ar îmbunătăți transparența și protecția consumatorilor și solicită Comisiei să prezinte o analiză de piață și, dacă este necesar, să propună inițiative legislative adecvate;

28.  consideră că indicarea țării de origine pentru laptele de consum, produsele lactate ușor prelucrate (cum ar fi brânza și smântâna), precum și pentru produsele din carne ușor prelucrate (cum ar fi șunca și cârnații) ar fi redus în mod semnificativ costurile și acest fapt ar trebui analizat în mod prioritar;

29.  consideră că menționarea pe etichetă a originii nu previne, în sine, frauda; susține, în acest sens, că ar trebui întreprinsă o acțiune fermă în favoarea intensificării monitorizării, îmbunătățirii punerii în aplicare a legislației existente și impunerii unor sancțiuni mai drastice;

30.  solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru combaterea fraudei relative la normele de indicare voluntară a originii pentru produsele alimentare;

31.  invită Comisia să sprijine mecanismele de asigurare a calității în vigoare pentru produse agricole și alimentare, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012și solicită intensificarea campaniilor europene de promovare a acestor produse;

32.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a-și îndeplini obligația legală de a adopta, până la 13 decembrie 2013, actele de punere în aplicare necesare pentru aplicarea corectă a articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, astfel încât autoritățile naționale să poată impune sancțiunile aplicabile;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 304, 22.11.2011, p. 18. (2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0034. (3) JO L 335, 14.12.2013, p. 19. (4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0096. (5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0011. (6) http://ec.europa.eu/food/safety/docs/labelling_legislation_final_report_ew_02_15_284_en.pdf, p. 50. (7) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.