Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(1), în special articolul 2,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2015/623 al Consiliului din 21 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2),

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(3),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 intitulată „Negocierile privind CFM 2014-2020: învățăminte și perspective”(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la relațiile Parlamentului European cu instituțiile care reprezintă guvernele naționale(7),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 19 noiembrie 2013 referitoare la CFM 2014-2020(8) și referitoare la acordul interinstituțional privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la acordul politic privind cadrul financiar multianual 2014-2020(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la cadrul financiar multianual(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 susținând atingerea unui rezultat pozitiv al procedurii de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii”(13),

–  având în vedere declarația comună interinstituțională anexată la CFM privind integrarea perspectivei de gen,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016 privind revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0224/2016),

A.  întrucât actualul cadru financiar multianual (CFM) a fost adoptat pentru prima dată în temeiul noilor dispoziții ale Tratatului de la Lisabona, potrivit cărora Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă în unanimitate Regulamentul privind CFM, după obținerea acordului Parlamentului European;

B.  întrucât actualul CFM, care a fost convenit în 2013, reflectă prioritățile Uniunii din momentul adoptării; întrucât UE va continua să se confrunte în următorii ani cu provocări care nu au fost prevăzute la momentul aprobării CFM; întrucât prioritățile financiare ale UE s-au înmulțit, în timp ce CFM a rămas neschimbat;

C.  întrucât, pentru ca noul CFM să aibă legitimitate democratică și pentru a da noii Comisii și Parlamentului nou ales oportunitatea de a reconfirma și de a reevalua prioritățile politice și bugetare ale UE prin ajustarea în consecință a CFM, Parlamentul a solicitat o clauză de revizuire postelectorală;

D.  întrucât acordul privind CFM 2014-2020 a fost rezultatul unui proces lung și anevoios de negociere, care a avut loc într-un context social, economic și financiar foarte dificil; întrucât, drept urmare, nivelul general al CFM a fost redus efectiv față de perioada de programare anterioară;

E.  întrucât, confruntat cu imposibilitatea politică de a schimba cifrele globale din CFM decise de Consiliul European, Parlamentul a negociat cu succes includerea în Regulamentul privind CFM a unui articol specific privind evaluarea/revizuirea obligatorie și cuprinzătoare a CFM, instituirea unor dispoziții noi și consolidate în materie de flexibilitate, precum și crearea unui grup la nivel înalt privind resursele proprii,

Cadrul juridic și sfera evaluării/revizuirii la jumătatea perioadei

1.  reamintește că, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul privind CFM, până cel târziu la sfârșitul anului 2016, Comisia prezintă o evaluare obligatorie a funcționării CFM, ținând seama pe deplin de situația economică din momentul respectiv și de cele mai recente proiecții macroeconomice, și că această evaluare este însoțită, după caz, de o propunere legislativă de revizuire a Regulamentului privind CFM;

2.  consideră, în acest sens, că, în timp ce o evaluare are scopul de a evalua și analiza funcționarea CFM în raport cu execuția sa, cu noile condiții economice și cu alte evenimente noi și, ca atare, ar putea menține statu-quo-ul legislativ, o revizuire implică modificarea Regulamentului privind CFM, care vizează, pe lângă dispoziții legislative, și plafoanele CFM, cu respectarea adecvată a articolului 312 din TFUE și a limitărilor sferei de revizuire a CFM prevăzute în ultima teză a articolului 2 din Regulamentul privind CFM; reamintește că acest articol prevede că pachetele naționale deja alocate nu se reduc prin revizuire; evidențiază că nu a fost stabilită nicio altă limitare pentru revizuirea CFM, astfel încât o revizuire în sens ascendent a plafoanelor CFM este posibilă; subliniază, în acest context, că articolul 323 din TFUE prevede asigurarea mijloacelor financiare care să îi permită Uniunii să își îndeplinească obligațiile juridice față de terți;

3.  reamintește că articolul 311 din TFUE prevede că Uniunea își asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale; consideră, prin urmare, că, în cazul în care în urma evaluării s-ar ajunge la concluzia că plafoanele actuale sunt prea scăzute, creșterea acestora ar reprezenta o cerință de drept primar;

4.  subliniază că articolul 17 din Regulamentul privind CFM prevede posibilitatea revizuirii CFM în cazul unor situații neprevăzute; reamintește magnitudinea crizelor care au afectat Uniunea de la adoptarea actualului CFM, în anul 2013;

5.  subliniază că scopul acestei rezoluţii este să analizeze aspectele pur bugetare ale funcționării CFM, raportul nereferindu-se la temeiurile juridice ale legislației sectoriale; ia act, cu toate acestea, de faptul că pentru multe politici și programe ale UE este prevăzută o evaluare/revizuire, programată în mare parte din cazuri pentru 2017;

I.Evaluarea CFM - bilanțul primilor ani ai CFM

6.  consideră că evaluarea CFM din 2016 ar trebui să țină seama de câteva crize grave și noi inițiative politice, precum și de consecințele lor bugetare, care nu fuseseră anticipate la momentul adoptării CFM; remarcă, printre altele, criza migrației și a refugiaților, urgențele externe, chestiunile interne de securitate, criza din agricultură, finanțarea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), criza plăților cu care se confruntă bugetul UE, nivelul constant ridicat al șomajului, în special în rândul tinerilor, precum și al sărăciei și excluziunii sociale; în plus, evidențiază recentul acord internațional privind schimbările climatice și presiunea crescândă asupra politicii de dezvoltare; observă că, pentru a finanța nevoile presante suplimentare, s-a considerat necesar să se recurgă, într-un mod fără precedent, la mecanismele de flexibilitate ale CFM și la instrumentele speciale, deoarece plafoanele din CFM s-au dovedit insuficiente la unele rubrici; consideră că în ultimii doi ani CFM a fost folosit efectiv până la limită;

7.  subliniază că bugetul UE trebuie să corespundă priorităților politice și strategice ale UE și să asigure un echilibru între prioritățile pe termen lung și noile provocări; subliniază, în acest sens, rolul fundamental pe care trebuie să îl joace bugetul UE în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, convenite de comun acord, care reprezintă principala sa direcție și prioritatea sa globală; consideră, prin urmare, că evaluarea CFM ar trebui să includă o analiză calitativă care să arate dacă au fost îndeplinite obiectivele prevăzute în această strategie și în ce măsură; insistă ca această evaluare să fie însoțită de o proiecție care să arate dacă resursele financiare alocate în sprijinul acestei strategii pentru anii rămași ai actualului CFM vor fi suficiente pentru a permite punerea ei în aplicare cu succes;

A.Evenimente-cheie și provocări

Migrația și criza refugiaților

8.  subliniază că conflictele din Siria, din Orientul Mijlociu și din anumite regiuni din Africa au avut consecințe umanitare și migratorii fără precedent; reamintește că UE a fost direct afectată, peste un milion de refugiați ajungând în Europa numai în 2015 și mulți alții fiind așteptați în anii următori; reamintește că această criză a generat un răspuns financiar major din partea UE, deci a avut un impact major asupra bugetului UE, în special asupra rubricilor 3 (Securitate și cetățenie) și 4 (Europa globală);

9.  reamintește că, în cursul anului 2015, măsurile suplimentare aprobate în conformitate cu Agenda europeană privind migrația au avut impact bugetar imediat, reflectat în special în bugetele rectificative 5 și 7/2015; reamintește, în plus, că a fost aprobată utilizarea unei sume suplimentare de 1 506 milioane EUR din bugetul UE pe 2016, prin mobilizarea instrumentului de flexibilitate, pentru a furniza resurse suplimentare pentru măsuri legate de migrație/refugiați din cadrul rubricii 3 (Securitate și cetățenie), cum ar fi suplimentarea Fondului pentru azil, migrație și integrare (AMIF) și a Fondului pentru securitate internă (ISF), precum și resurse pentru cele trei agenții care se ocupă de migrație, și anume Frontex, Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) și Europol;

10.  ia act de faptul că deciziile bugetare menționate mai sus au epuizat complet marja redusă disponibilă la această rubrică și au condus la revizuirea de facto a plafoanelor de la rubrica 3; atrage atenția, în plus, asupra propunerilor noii Comisie, care se așteaptă să aibă impact asupra bugetului UE, printre care se numără în special propunerea de reformare a Regulamentului Dublin III, cu un impact bugetar total de 1 829 de milioane EUR pentru restul perioadei CFM, propunerea de a crea Agenția Europeană pentru Paza de Frontieră și de Coastă, cu un buget general de 1 212 milioane EUR pentru restul perioadei CFM, și noul mecanism de sprijin de urgență, cu un impact bugetar estimat de minimum 700 de milioane EUR în perioada 2016- 2018; subliniază că situația este atât de critică încât creditele suplimentare autorizate pentru Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF) în noiembrie 2015 au trebuit reduse în martie 2016 pentru a finanța nevoi și mai presante, cum ar fi necesitatea de a furniza ajutor umanitar în UE, prin intermediul noului mecanism de sprijin de urgență menționat mai sus;

11.  consideră că soluția pentru criza europeană a migrației și a refugiaților necesită o abordare europeană bazată pe solidaritate și pe o repartizare echitabilă a sarcinilor; subliniază, în acest context, că bugetul UE ar trebui să sprijine statele membre pentru a atenua sarcina costurilor legate de primirea refugiaților, scăzând astfel presiunea asupra bugetelor statelor membre care se confruntă cu un aflux deosebit de mare de refugiați; evidențiază că această abordare va crea sinergii și, în plus, este eficientă și rentabilă pentru toate statele membre;

12.  subliniază că au fost puse la dispoziție mijloace bugetare semnificative, dar totuși insuficiente, pentru a aborda cauzele de bază ale crizei migrației și refugiaților, prin consolidarea programelor specifice ale UE de la rubrica 4; reamintește măsurile întreprinse, printre care redistribuirile în favoarea acțiunilor legate de criza migrației și refugiaților, în valoare de 170 de milioane EUR în cursul anului 2015, aprobarea în 2016 a unei sume suplimentare de 130 de milioane EUR la rubrica 4 pentru activități legate de criza migrației și refugiaților, precum și realocarea sumei de 430 de milioane EUR în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare, al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare și al Instrumentului european de vecinătate; reamintește, în plus, că pentru a aborda dimensiunea externă a crizei migrației și refugiaților, Comisia a prezentat mai multe propuneri suplimentare care au impact asupra bugetului UE, cum ar fi cele privind instituirea fondurilor fiduciare ale UE (Fondul fiduciar Madad și Fondul fiduciar de urgență pentru Africa, cu un impact bugetar estimat inițial de 570 de milioane EUR și, respectiv, 405 milioane EUR) și crearea Instrumentului pentru refugiații din Turcia, pentru care urmează să se plătească de la bugetul UE 1 miliard EUR, fără a lua în calcul posibilele finanțări suplimentare; subliniază că presiunea asupra bugetului UE va crește și în urma altor acțiuni planificate anunțate de Comisie, cum ar fi „garanția de la Londra”, sau în urma unor evenimente precum summitul UE-Turcia din 18 martie 2016; subliniază că viitoarele mijloace bugetare suplimentare ar trebui să permită, de asemenea, includerea categoriilor celor mai vulnerabile de migranți, în special a femeilor, copiilor și persoanelor LGBTI; cu toate acestea, este preocupat de faptul că ar putea fi necesare și alte acțiuni, dată fiind magnitudinea problemelor cu care se confruntă UE;

13.  concluzionează că magnitudinea crizei migrației și a refugiaților și impactul financiar al măsurilor inițiate de Comisie pentru abordarea acestei probleme nu ar fi putut fi prevăzute la momentul adoptării CFM 2014-2020; subliniază faptul că, din cauza lipsei de resurse suficiente, UE a trebuit să instituie instrumente ad hoc de tip „satelit”, finanțate în comun de statele membre, de bugetul UE și de Fondul european de dezvoltare, cum ar fi fondurile fiduciare ale UE (Fondul fiduciar Madad și Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE) și Instrumentul pentru refugiații din Turcia; reamintește că, din cauza absenței unei strategii bugetare globale pentru criza migrației și refugiaților, Parlamentul a fost exclus la luarea deciziei de a utiliza fondurile bugetare ale UE; subliniază că înmulțirea unor astfel de instrumente creează o problemă de responsabilitate și control democratic în UE, care trebuie abordată; regretă, în plus, că statele membre încă nu și-au plătit contribuțiile preconizate la fondurile fiduciare, subminând astfel succesul acestor fonduri; își reiterează apelul adresat statelor membre de a-și îndeplini imediat angajamentele și de a-și asuma responsabilitățile;

Nivelul redus al investițiilor

14.  reamintește că, de la izbucnirea crizei economice și financiare mondiale, UE a suferit din cauza nivelurilor reduse și insuficiente de investiții; remarcă în special că în 2014 investițiile totale au fost cu 15 % sub nivelul din 2007, ceea ce corespunde unei scăderi a investițiilor cu 430 de miliarde EUR; consideră că investițiile reduse încetinesc procesul de redresare economică și au repercusiuni directe asupra creșterii, locurilor de muncă și competitivității;

15.  subliniază că, drept răspuns la această problemă presantă, în 2014 noua Comisie a propus un plan de investiții pentru Europa și înființarea FEIS, cu scopul de a mobiliza 315 miliarde EUR pentru noi investiții în economia reală; își reiterează angajamentul ferm față de FEIS, care se preconizează că va genera un puternic impuls specific pentru sectoarele economice propice creșterii și locurilor de muncă; observă că o serie de proiecte au fost deja aprobate și sunt în curs de realizare; ia act de faptul că garanția furnizată de Uniune pentru FEIS este acoperită din fondul de garantare, în valoare de 8 miliarde EUR, constituit în cadrul bugetului UE;

16.  reamintește că, pentru a face posibilă această finanțare suplimentară, pachetele financiare alocate pentru Orizont 2020 și Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), două programe importante ale UE, au fost în cele din urmă reduse cu 2,2 miliarde EUR și, respectiv, 2,8 miliarde EUR, restul de 3 miliarde EUR fiind acoperite din marjele neutilizate ale CFM; subliniază angajamentul Parlamentului de pe durata negocierilor pentru FEIS de a reduce, cât mai mult posibil, impactul negativ asupra acestor două programe, ale căror pachete financiare, stabilite doar în 2013, au suferit reduceri semnificative comparativ cu propunerea Comisiei încă din etapa negocierilor pentru CFM 2014-2020;

17.  regretă că partea din bugetul UE dedicată cercetării și inovării a fost adesea prima afectată de orice reduceri bugetare; constată că programele de cercetare și inovare generează valoare adăugată la nivelul UE și subliniază rolul esențial al acestor programe pentru sprijinirea competitivității și, prin urmare, pentru a asigura creșterea economică pe viitor și prosperitatea pe termen lung a Uniunii;

18.  subliniază, în acest context, că, potrivit articolului 15 din Regulamentul privind CFM, s-a realizat o concentrare a resurselor la începutul perioadei (2014-2015) pentru programul Orizont 2020 (200 de milioane EUR pentru Consiliul European pentru Cercetare și pentru acțiunile Marie Curie) și pentru programul COSME (50 de milioane EUR), pentru a compensa parțial scăderea creditelor între 2013 și 2014; ia act de faptul că această concentrare a resurselor la începutul perioadei nu modifică pachetul financiar general al programelor, însemnând în schimb un nivel mai redus al creditelor în a doua jumătate a CFM; subliniază, cu toate acestea, că resursele concentrate la începutul perioadei pentru programele Orizont 2020 și COSME au fost pe deplin absorbite, ceea ce a demonstrat buna performanță a acestor programe și capacitatea lor de a absorbi sume și mai mari;

19.  ia act, de asemenea, cu mare îngrijorare, de faptul că rata de performanță a programului Orizont 2020 a scăzut la 13 %, în timp ce predecesorul său (PC7) din cadrul perioadei anterioare de programare înregistra o rată de performanță 20-22 %; regretă faptul că, din această cauză, mai puține proiecte de calitate ridicată din domeniul cercetării și inovării primesc finanțare din partea UE; ia act, de asemenea, de respingerea mai multor cereri de înaltă calitate referitoare la MIE din cauza fondurilor bugetare insuficiente;

Șomajul în rândul tinerilor

20.  subliniază că șomajul în rândul tinerilor este în continuare la un nivel dramatic de ridicat și că reprezintă una dintre cele mai presante și serioase probleme cu care se confruntă UE la ora actuală; subliniază că, în februarie 2016, 4,4 milioane de tineri din Uniune cu vârsta sub 25 de ani erau șomeri și că această medie corespunde unui procentaj de peste 40 % în mai multe state membre și de peste 60 % în anumite regiuni din UE; subliniază că rata ocupării forței de muncă în UE este cu mult sub obiectivul Strategiei Europa 2020; în consecință, subliniază că prea mulți tineri sunt supuși riscului de excluziune socială și că ar trebui întreprinse mai multe acțiuni specifice privind includerea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare; atrage atenția că volumul de resurse umane cu un înalt nivel de educație și formare are un impact puternic asupra competitivității, capacității de inovare și productivității Europei; subliniază, în acest sens, necesitatea de a investi în educație, formare, tineret și cultură; recunoaște, de asemenea, importanța Strategiei UE pentru tineret 2010-2018;

21.  subliniază că bugetul UE are o contribuție importantă la lupta împotriva șomajului, în special prin intermediul Fondului social european (FSE) și al Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; reamintește observația Comisiei potrivit căreia desemnarea autorităților de punere în aplicare a reprezentat o provocare fundamentală pentru fluxurile financiare ale programului; subliniază că, în pofida întârzierilor inițiale înregistrate la desemnarea acestor autorități și la punerea în aplicare a inițiativei, cifrele actuale arată o capacitate deplină de absorbție (atinsă parțial printr-o majorare semnificativă a ratei de prefinanțare a acestui program); ia act de faptul că evaluarea acestei inițiative va fi încheiată în curând de către Comisie și se așteaptă să se introducă ajustările necesare pentru a asigura implementarea cu succes a acestei inițiative; consideră că programul de sprijin pentru reforme structurale propus ar putea oferi o contribuție valoroasă la îmbunătățirea capacității administrative în statele membre în acest context; subliniază că este important ca performanțele Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor să fie evaluate permanent de către părțile interesate relevante, inclusiv organizațiile de tineret;

22.  este îngrijorat în special de lipsa creditelor de angajament noi pentru această inițiativă începând cu 2016, dat fiind că întregul său pachet inițial a fost concentrat la începutul perioadei, în 2014-2015 (articolul 15 din Regulamentul privind CFM); subliniază că, atunci când a susținut concentrarea resurselor la începutul perioadei, Parlamentul nu a intenționat în niciun caz ca inițiativa să se încheie după numai doi ani de finanțare; subliniază, de asemenea, că au fost create alte mecanisme în CFM, cum ar fi marja globală pentru angajamente (MGA), cu scopul de a asigura continuarea acestei inițiative; reamintește, cu toate acestea, că MGA a fost mobilizată până acum numai pentru finanțarea FEIS; ia act, de asemenea, de concentrarea resurselor la începutul perioadei, în temeiul aceluiași articol, în cazul programului Erasmus + (150 de milioane EUR), acesta fiind un alt program al UE care aduce o contribuție majoră la îmbunătățirea capacității de inserție profesională a tinerilor; constată că acest program a fost implementat integral în primii doi ani ai acestei perioade; reamintește că, potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM), o garanție pentru tineret eficientă la nivelul Uniunii Europene ar costa 21 de miliarde EUR anual pentru statele membre din zona euro;

Securitatea internă

23.  reamintește recentele atacuri teroriste din Franța și Belgia și nivelurile ridicate de amenințare din alte state membre, care impun acțiuni și resurse coordonate mai bine și consolidate la nivelul UE; subliniază că Uniunea dispune de Fondul de securitate internă, un instrument adecvat, precum și de câteva agenții în acest domeniu, care se confruntă cu o presiune ridicată; consideră că în acest domeniu vor fi necesare mai multe acțiuni la nivel european și, prin urmare, o finanțare sporită, pentru a răspunde în mod corespunzător acestei amenințări; subliniază că o cooperare sporită în acest domeniu necesită o creștere a efectivelor de personal din agențiile relevante, ceea ce ar putea crește și mai mult presiunea asupra bugetului UE; reamintește consolidarea limitată a personalului Centrului european de combatere a terorismului din cadrul Europol, finanțată prin redistribuire de la Fondul pentru securitate internă;

24.  subliniază că, având în vedere actualele acțiuni și propuneri legislative care vizează consolidarea cooperării judiciare, Eurojust va necesita resurse financiare și umane tot mai mari, ceea ce va avea un impact asupra bugetului Uniunii;

Crizele din sectorul agricol

25.  subliniază că plafoanele limitate pentru politica agricolă comună (PAC) până în 2020 permit marje mult mai scăzute decât în CFM anterior, deși sectorul se confruntă cu mai multe provocări; subliniază că această politică este crucială pentru situația veniturilor multor agricultori, în special în perioade de criză; atrage atenția că rata anuală de absorbție este de aproape 100 %; reamintește diversele crize cu care s-au confruntat agricultorii europeni de la începutul actualului CFM, în special în sectorul laptelui, al cărnii de porc și de vită și al legumelor și fructelor, precum și efectele negative pe care pierderile cauzate de embargoul rus asupra produselor agricole le are pe termen lung asupra agricultorilor europeni; ia act de eliminarea cotelor la zahăr în 2017 și remarcă efectul său potențial asupra sectorului zahărului, acordând o atenție deosebită și nevoilor specifice ale regiunilor ultraperiferice; subliniază impactul bugetar al măsurilor de urgență luate ca răspuns la aceste crize, în valoare de 500 de milioane EUR în bugetul pe 2016 și 300 de milioane EUR în 2015, măsuri finanțate din marjele de la rubrica 2; subliniază că orice reducere în acest domeniu ar pune în pericol coeziunea teritorială a UE, în special în ceea ce privește zonele rurale; de asemenea, este împotriva oricărei tendințe de renaționalizare a politicii agricole, ceea ce ar crea o denaturare a pieței și o concurență neloială pentru agricultori;

Problemele de mediu

26.  este îngrijorat că obiectivul de a cheltui cel puțin 20 % din bugetul UE (în cadrul actualului CFM) pentru măsurile de combatere a schimbărilor climatice nu a fost atins și că, în conformitate cu metodologia Comisiei de integrare a climei în toate domeniile de politică, doar cca 12,7% din bugetul anual al UE se cheltuiește pe acțiuni în domeniul schimbărilor climatice; subliniază nevoia semnificativă de fonduri pentru acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, pentru protecția biodiversității și pentru utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, nevoie care va fi amplificată de efectele încălzirii globale în curs; remarcă în special Acordul privind schimbările climatice încheiat cu ocazia recentei conferințe a părților la Convenția ONU (COP 21), care a avut loc la Paris în 2015;

Coeziunea economică, socială și teritorială

27.  reamintește că politica de coeziune reprezintă principala politică de investiții a Uniunii și vizează reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale dintre toate regiunile UE și, prin urmare, îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni; subliniază rolul său important în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în special prin identificarea clară a resurselor pentru măsurile privind schimbările climatice și pentru obiectivele sociale, în special pentru combaterea sărăciei tot mai mari, inclusiv a sărăciei infantile, a inegalităților și a excluziunii sociale și pentru stimularea ocupării forței de muncă; invită Comisia să monitorizeze realizarea integrală a obiectivelor menționate mai sus; consideră, de asemenea, că, deși respectă pachetele financiare naționale prealocate, fondurile structurale pot oferi, de asemenea, o contribuție valoroasă la noile provocări, cum ar fi consecințele crizei refugiaților;

Creșterea presiunii asupra politicilor de dezvoltare și de vecinătate

28.  remarcă tendința crescătoare a nevoilor de ajutor umanitar și de măsuri pentru reducerea riscului de dezastre la nivel mondial, ca urmare a conflictelor și războaielor; atrage atenția asupra acordului de la Addis Abeba, prin care șefii de stat și de guvern și-au afirmat angajamentul politic ferm de a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD); este conștient de necesitatea cheltuielilor în acest sens; reamintește că UE și-a reînnoit recent angajamentul colectiv de a majora asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) la 0,7 % din VNB și de a aloca cel puțin 20 % din ODA serviciilor sociale de bază, cu accent pe educație și sănătate; se opune ferm oricărei utilizări a ajutorului pentru dezvoltare pentru obiective care nu vizează dezvoltarea;

29.  reamintește că situația geopolitică din vecinătatea estică este, de asemenea, fragilă; subliniază rolul important al bugetului UE pentru contribuția la stabilizarea situației, atât în vecinătatea sudică, cât și în cea estică a UE și pentru abordarea acestor provocări prin furnizarea de sprijin pentru țările care au în prezent acorduri de asociere în curs de aplicare, pentru a duce mai departe reformele și a asigura aprofundarea relațiilor dintre UE și respectivele țări;

Integrarea perspectivei de gen

30.  salută evaluarea la jumătatea perioadei a CFM ca fiind o oportunitate de a realiza progrese semnificative în integrarea mai eficace a perspectivei de gen în CFM și în punerea în aplicare și monitorizarea declarației comune atașate CFM în acest sens;

Restanțele de plăți

31.  reamintește că în CFM precedent (2007-2013) s-au acumulat facturi neplătite, care au crescut de la nivelul de 5 miliarde EUR la sfârșitul lui 2010, la niveluri fără precedent de 11 miliarde EUR la sfârșitul lui 2011, 16 miliarde EUR la sfârșitul lui 2012 și 23,4 miliarde EUR la sfârșitul lui 2013; avertizează că aceste restanțe s-au propagat în actualul CFM (2014-2020), ajungând la un vârf fără precedent de 24,7 miliarde EUR la sfârșitul lui 2014; subliniază că, la cererea insistentă a Parlamentului, a fost convenit un plan de plăți cu scopul de a reduce la un nivel „normal” de 2 miliarde EUR până la sfârșitul anului 2016 cererile de plată neonorate aferente politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013; atrage atenția că, la sfârșitul lui 2015, au fost identificate facturi neplătite în valoare de cel puțin 8,2 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013 în domeniul politicii de coeziune, sumă care se așteaptă să scadă sub 2 miliarde EUR până la sfârșitul lui 2016; ia act de faptul că această scădere este doar temporară, fiind numai rezultatul faptului că creanțele exigibile prezentate atât pentru programele din 2007-2013, cât și pentru cele din 2014-2020 au fost mai mici decât se preconizase; regretă că nu s-au luat măsuri pentru a aborda „restanțele ascunse” identificate la alte rubrici; atrage atenția că situația din perioada 2012-2014 s-ar putea repeta la sfârșitul actualului CFM, dacă nu se întreprind măsuri concrete;

32.  regretă că urmările acestei crize a plăților au fost severe, afectând beneficiarii bugetului UE, cum ar fi studenții, universitățile, IMM-urile, cercetătorii și ONG-urile, autoritățile locale și regionale și alte entități relevante; reamintește în special penuria dramatică a plăților din domeniul operațiunilor umanitare în 2014, ceea ce a afectat negativ operațiunile de salvare ale UE; reamintește faptul că Comisia a trebuit să apeleze la „măsuri paliative”, cum ar fi reducerea procentajelor de prefinanțare și amânarea procedurilor de ofertare/licitație și a contractelor aferente; reamintește că încetinirea artificială a implementării noilor programe 2014-2020 a avut loc din cauza insuficienței generale a plăților, un exemplu fiind amânarea artificială a unor cereri de propuneri în valoare de 1 miliard EUR în cadrul Orizont 2020 în anul 2014, cu scopul de a garanta că plățile vor deveni scadente în 2015, și nu în 2014; în plus, subliniază că din bugetul UE au fost plătite penalități de întârziere la plată de circa 3 milioane EUR atât în 2014, cât și în 2015;

B.Utilizarea pe scară largă a mecanismelor de flexibilitate ale CFM

33.  subliniază că, pentru a asigura creditele suplimentare necesare pentru a răspunde situațiilor de criză sau pentru a finanța noi priorități politice din 2014 încoace, autoritatea bugetară a aprobat o mobilizare substanțială a mecanismelor de flexibilitate și a instrumentelor speciale prevăzute în Regulamentul privind CFM, după epuizarea tuturor marjelor disponibile; reamintește că mai multe dintre dispozițiile respective au fost rezultatul direct al propunerilor Parlamentului European, care a inclus printre principalele sale solicitări în cadrul negocierilor privind CFM necesitatea de a asigura nivelul maxim posibil de flexibilitate;

34.  constată în special că instrumentele speciale au fost mobilizate pentru a face față crizei refugiaților și migrației (în 2016 a fost epuizat cuantumul total al Instrumentului de flexibilitate - 1 530 de milioane EUR; rezerva pentru ajutoare de urgență în 2016 - 150 de milioane EUR), problemei legate de plățile restante (marja pentru situații neprevăzute activată în 2015 - 3,16 miliarde EUR), precum și pentru a finanța Fondul de garantare al FEIS (utilizarea integrală a marjei globale pentru angajamente în 2014 - 543 de milioane EUR); reamintește că decizia de mobilizare a marjei pentru situații neprevăzute pentru plăți este însoțită de o scădere a plafoanelor de plăți pentru anii 2018 - 2020;

35.  consideră că orice nevoi suplimentare care apar în ceea ce privește criza migrației și a refugiaților în 2016, inclusiv tranșa de 200 de milioane EUR pentru ca noul instrument să ofere sprijin pentru situații de urgență în interiorul Uniunii, ar trebui să ducă la mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute de îndată ce este necesar; reamintește că marjele de finanțare de la rubrica 3 au fost epuizate, iar instrumentul de flexibilitate pentru anul în curs a fost deja utilizat în totalitate; sugerează că ar trebui examinate și alte oportunități în ceea ce privește flexibilitatea pentru provocările emergente;

36.  reamintește că flexibilitatea legislativă, prevăzută la punctul 17 din Acordul interinstituțional (AII), permite o creștere a pachetului financiar general al programelor adoptate prin procedura legislativă ordinară de până la +/- 10 % pe parcursul perioadei de șapte ani; ia act de faptul că „circumstanțe noi, obiective și pe termen lung” permit autorității bugetare să se abată mai mult de la pachetul inițial; salută faptul că această prevedere a fost deja utilizată pentru ca Uniunea să poată răspunde la evenimente neprevăzute, majorând considerabil alocările anuale inițiale pentru programe precum FAMI;

II.Revizuirea la jumătatea perioadei a CFM — o cerință imperativă

37.  este convins, pe baza analizei de mai sus, că, în urma evaluării funcționării actualului CFM, concluzia este că o revizuire veritabilă la jumătatea perioadei a CFM, astfel cum se prevede în Regulamentul privind CFM, este absolut indispensabilă pentru ca Uniunea să soluționeze în mod eficace o serie de probleme și să își realizeze totodată obiectivele politice; reamintește că bugetul UE sprijină în primul rând realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020; subliniază necesitatea ca bugetul UE să fie înzestrat cu resursele necesare pentru a asigura în mod eficient investițiile favorabile creșterii și creării de locuri de muncă, pentru a obține coeziunea economică, socială și teritorială și pentru a promova solidaritatea;

38.  îndeamnă Comisia ca, atunci când pregătește propunerea sa legislativă, să ia în considerare următoarele solicitări ale Parlamentului cu privire la modificările la Regulamentul privind CFM, în ceea ce privește atât sumele, cât și o serie de dispoziții legate de funcționarea CFM, care trebuie să fie deja aplicabile în cadrul actualului CFM;

39.  subliniază că, în toamna anului 2016, sunt prevăzute două propuneri legislative cu importante implicații bugetare, și anume prelungirea FEIS și instituirea unui plan de investiții externe; se așteaptă ca toate informațiile legate de finanțarea acestor două propuneri să devină disponibile cât mai curând posibil, pentru a se ține cont de ele, în mod corespunzător, în cursul negocierilor privind revizuirea CFM la jumătatea perioadei; își reiterează poziția de principiu, conform căreia nu trebuie finanțate inițiative politice noi în detrimentul programelor și politicilor UE existente;

40.  subliniază că modificările convenite în cursul revizuirii CFM la jumătatea perioadei trebuie operate fără întârziere și integrate deja în bugetul UE pe 2017; îi solicită, în consecință, Comisiei să-și prezinte cât mai curând posibil propunerea legislativă privind Regulamentul CFM, pentru a permite desfășurarea în paralel a negocierilor pentru revizuirea CFM și bugetul UE pe 2017, precum și realizarea în timp util a unui acord în această privință;

41.  ia act de rezultatul referendumului din Regatul Unit din 23 iunie 2016; îi solicită, în acest sens, Comisiei să-i furnizeze autorității bugetare toate informațiile pertinente referitoare la implicațiile bugetare care rezultă din acest referendum, fără a aduce atingere rezultatelor viitoarelor negocieri dintre Regatul Unit și UE;

42.  ia act de contribuția importantă a UE la încurajarea procesului de pace și reconciliere din Irlanda, în special prin intermediul programelor PEACE, care vizează Irlanda de Nord și comitatele de graniță din sud; constată că rezultatul referendumului din Regatul Unit ar putea crea probleme grave în ceea ce privește procesul de pace și subminează integritatea procesului de pace și a Acordului din Vinerea Mare; invită Comisia să continue să sprijine procesul de pace, continuând să finanțeze programul PEACE;

A.Solicitările Parlamentului în ceea ce privește a doua jumătate a CFM

Sumele aferente CFM (angajamente)

43.  își confirmă cu fermitate sprijinul politic și financiar la scară largă pentru FEIS, însă este convins că bugetul UE nu ar trebui să finanțeze inițiative noi în detrimentul programelor și politicilor existente ale Uniunii; intenționează să își onoreze angajamentul de a compensa integral reducerile legate de FEIS care afectează programele Orizont 2020 și MIE, pentru ca acestea să își poată îndeplini obiectivele, astfel cum s-a convenit cu doar doi ani în urmă și să-i permită Uniunii să își atingă obiectivele în domeniul cercetării și al inovării; subliniază, în acest context, că nivelul finanțării celorlalte programe înscrise la subrubrica 1a („Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă”) nu trebuie să fie afectat de această compensare, relevând contribuția lor incontestabilă la creștere, crearea locurilor de muncă și competitivitate; consideră că marjele de la subrubrica 1a nu sunt suficiente pentru satisfacerea acestor nevoi, deci solicită o majorare a plafonului la această subrubrică;

44.  sprijină cu fermitate continuarea inițiativei YEI, ca o modalitate de a asigura o reacție rapidă pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, în conformitate cu modificările necesare realizate ca urmare a evaluării în curs; consideră că acest deziderat nu poate fi realizat decât prevăzând pentru YEI, până la sfârșitul actualului CFM, credite de angajament de cel puțin același nivel ca cele alocate anual programului în cursul primilor doi ani din această perioadă (6 miliarde de euro alimentate anticipat în perioada 2014-2015), în funcție de rezultatul viitoarei evaluări a Comisiei; ia act de faptul că acest lucru ar trebui să presupună o revizuire ascendentă a plafoanelor de la subrubrica 1b („Coeziune economică, socială și teritorială”), deoarece nu sunt disponibile marje;

45.  este ferm convins că, în cursul revizuirii CFM, alocarea bugetară globală și pachetele financiare naționale prealocate pentru PAC, inclusiv creditele de plată directe, trebuie să rămână neatinse; subliniază, de asemenea, cât de important este ca alocarea destinată Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime să nu fie redusă, pentru a permite îndeplinirea obiectivelor recentei reforme a politicii comune în domeniul pescuitului;

46.  consideră că amploarea crizei migrației și a refugiaților, cauzată de conflicte și de schimbările climatice, arată că, în următorii ani, se poate anticipa apariția, în acest sens, a unor nevoi suplimentare, cu consecințe bugetare semnificative, la rubrica 3 („Securitate și cetățenie”); subliniază, mai mult decât atât, că, la aceeași rubrică, va fi, de asemenea, necesară o finanțare suplimentară în sprijinul acțiunii consolidate, la nivelul UE, pentru securitate internă în UE și pentru lupta împotriva terorismului; îi solicită Comisiei să întocmească, cât mai curând posibil, o proiecție actualizată a bugetului necesar până la sfârșitul CFM actual, pentru a face față tuturor provocărilor din aceste domenii;

47.  este, în consecință, ferm convins că, chiar și cu mobilizarea marjelor reduse disponibile în cadrul rubricii 3 și a mecanismelor de flexibilitate, resursele disponibile nu vor fi suficiente pentru a satisface necesitățile tot mai mari de la această rubrică; solicită, în consecință, completări semnificative pentru FAMI și Fondul pentru securitate internă, precum și pentru agențiile Uniunii (Frontex, Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Europol, Eurojust și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)), care și-au asumat responsabilități noi acționând la fața locului, precum și alte inițiative ce pot fi asumate; consideră că este necesară o revizuire ascendentă a plafoanelor de la rubrica 3;

48.  se așteaptă ca acțiunea concertată să constituie un răspuns eficace pentru dimensiunea externă a crizei migrației și a refugiaților, în special pentru stabilizarea politică a vecinătății europene și a Africii Subsahariene și ca contracararea cauzelor umanitare și economice ale migrației să se intensifice în anii care vin și să fie însoțită de o creștere a nivelului cererilor de finanțare în cadrul rubricii 4 (Europa globală); subliniază că astfel de cereri de finanțare suplimentară nu ar trebui utilizate în detrimentul acțiunii externe a UE și nici al politicii sale de dezvoltare; solicită, prin urmare, o revizuire ascendentă a plafoanelor de la rubrica 4;

49.  solicită un sprijin financiar majorat pentru cele trei programe europene care îi vizează pe cetățeni în mod direct, Europa Creativă, Europa pentru cetățeni și Erasmus+, deoarece aceste programe dezvoltă noi linii de subvenționare pentru a reacționa la situația actuală privind integrarea și educația refugiaților și se află în fruntea acțiunilor conduse de Uniune și de statele membre pentru a îmbunătăți situația socială generală, înțelegerea reciprocă și viața în comun în societățile noastre diferite;

Sumele aferente CFM (plăți)

50.  consideră că, în primul rând, este necesar să se acționeze astfel încât să se prevină o nouă criză a plăților până la sfârșitul CFM în curs; este ferm convins că ar trebui depuse eforturi semnificative pentru a se evita acumularea de facturi neplătite, astfel cum a fost cazul în cursul perioadei precedente; subliniază însă că, în același timp, deoarece necesarul de plăți trebuie să atingă vârful normal, se poate deja anticipa o presiune semnificativă asupra plăților în cea de a doua jumătate a CFM; consideră că presiunea suplimentară se datorează, printre altele, compensării marjei pentru situații neprevăzute în raport cu plafoanele deja scăzute pentru plăți pentru perioada 2018-2020, lansării cu întârziere a noilor programe în cadrul gestiunii partajate, includerii YEI, profilul plăților din FEIS, precum și plăților suplimentare necesare ca urmare a creșterii recente a angajamentelor în ceea ce privește criza migrației și a refugiaților;

51.  reamintește că creditele de plată reprezintă o consecință sistematică a angajamentelor anterioare; se așteaptă, prin urmare, ca noile consolidări ale creditelor de angajament să fie însoțite de o majorare corespunzătoare a creditelor de plată, inclusiv de o revizuire ascendentă a plafoanelor de plăți; consideră, de asemenea, că evaluarea/revizuirea CFM reprezintă o oportunitate excelentă pentru a analiza executarea plăților și previziunile actualizate cu privire la evoluția preconizată a plăților până la sfârșitul CFM în curs; consideră că ar trebui să fie elaborat și convenit între cele trei instituții un plan comun obligatoriu de plăți pentru perioada 2016-2020; insistă că un plan nou de plăți ar trebui să se bazeze pe o bună gestiune financiară și să ofere o strategie clară care să răspundă tuturor nevoilor de plată de la toate rubricile, până la finalul actualului CFM, și care să evite o „restanță ascunsă”, cauzată de o încetinire artificială în punerea în aplicare a anumitor programe multianuale și a altor măsuri de atenuare, cum ar fi reducerea ratelor de prefinanțare;

52.  este hotărât să soluționeze într-un mod lipsit de echivoc problema înscrierii în buget a plăților din instrumentele speciale ale CFM; reamintește conflictul nesoluționat în ceea ce privește interpretarea între Comisie și Parlament, pe de o parte, și Consiliu, pe de altă parte, care s-a aflat în prim-planul negocierilor bugetare în ultimii ani; își reiterează poziția de lungă durată potrivit căreia creditele de plată care rezultă din mobilizarea instrumentelor speciale la creditele de angajament ar trebui să fie luate în calcul în plus față de plafoanele CFM anuale;

Condiționalitatea de garantare a dreptului fundamental al UE

53.  insistă că toate țările ar trebui să își asume pe deplin responsabilitățile în contextul crizei refugiaților și al deciziei privind mecanismul realocării specifice; îi solicită Comisiei să introducă un mecanism financiar bonus - malus în ceea ce privește respectarea sau nerespectarea de către statele membre a angajamentelor lor în cadrul măsurilor adoptate de către UE; susține ca orice contribuție financiară provenită din sancționarea unui stat membru care nu respectă aceste măsuri să fie reintegrată în bugetul UE ca venit suplimentar;

Venituri extraordinare

54.  este ferm convins că eventualul excedent rezultat din execuția insuficientă a bugetului UE și din amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă legislația UE în domeniul concurenței ar trebui să fie înscris în buget ca venit suplimentar la bugetul UE, fără ajustarea corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB; consideră că această măsură ar contribui în mod semnificativ la reducerea problemei plăților din bugetul UE; invită Comisia să elaboreze propuneri legislative adecvate în această privință;

55.  este convins că dezangajările în toate rubricile, rezultate din nepunerea în aplicare totală sau parțială a acțiunilor pentru care au fost alocate, ar trebui să fie puse din nou la dispoziția bugetului UE și mobilizate de către autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale; este ferm convins că, având în vedere actualele constrângeri care afectează bugetul UE și nevoile suplimentare de finanțare cu care se confruntă Uniunea, o astfel de dispoziție ar trebui să se aplice, de asemenea, dezangajărilor rezultate din punerea în aplicare a programelor din perioada 2007-2013, inclusiv din închiderea programelor politicii de coeziune; invită Comisia să elaboreze propuneri legislative adecvate în această privință;

Mecanismele flexibilitatea și instrumentele speciale

56.  subliniază că numărul instrumentelor speciale ale CFM și nivelul de mobilizare al acestora în ultimii doi ani sunt suficiente pentru a dovedi dincolo de orice îndoială importanța mecanismelor de flexibilitate prevăzute în Regulamentul privind CFM; subliniază poziția de lungă durată a Parlamentului potrivit căreia ar trebui să se dea dovadă de flexibilitate pentru a putea utiliza la maximum plafoanele globale ale CFM pentru angajamente și plăți;

57.  consideră, prin urmare, că revizuirea la jumătatea perioadei a CFM ar trebui să prevadă eliminarea mai multor constrângeri și limitări impuse de Consiliu în ceea ce privește mecanismele de flexibilitate la adoptarea CFM; consideră, în special, că ar trebui abrogate restricțiile privind reportarea creditelor neutilizate și a marjelor, fie prin stabilirea de plafoane anuale (marja globală pentru plăți), fie prin impunerea unor termene limită (marja globală pentru angajamente); consideră că, având în vedere actualele constrângeri bugetare într-o serie de rubrici, niciun domeniu de aplicare specific nu ar trebui să fie definit în ceea ce privește utilizarea resurselor în cadrul marjei globale pentru angajamente;

58.  subliniază, în special, mobilizarea integrală a Instrumentului de flexibilitate în 2016; ia act de faptul că acest instrument permite finanțarea cheltuielilor identificate cu precizie care nu pot fi finanțate în cadrul plafonului de la una sau mai multe rubrici și nu sunt legate de o politică specifică a UE; consideră, prin urmare, că aceasta oferă o flexibilitate veritabilă în cadrul bugetului UE, în special în cazul unei crize majore; solicită, în consecință, o creștere substanțială a pachetului financiar alocat acestuia, alocând anual până la 2 miliarde EUR, cu precizarea că această sumă este înscrisă în buget doar în cazul unei decizii a autorității bugetare de a mobiliza acest instrument; reamintește că Instrumentul de flexibilitate nu este asociat unui anumit domeniu de politică și poate fi mobilizat pentru orice scop considerat necesar;

59.  subliniază că rezerva pentru ajutoare de urgență are rolul de a furniza un răspuns rapid la solicitările specifice de ajutor ale țărilor terțe în cazul unor evenimente neprevăzute și evidențiază importanța sa deosebită în contextul actual; solicită o creștere substanțială a pachetului financiar destinat acesteia, alocând anual până la 1 miliard EUR;

60.  ia act de diferitele norme în vigoare în ceea ce privește intervalul de timp necesar pentru reportarea creditelor necheltuite pentru instrumentele speciale ale CFM, și anume Instrumentul de flexibilitate, rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene și Fondul european de ajustare la globalizare; solicită armonizarea normelor în cauză, astfel încât să se permită o aplicare a regulii generale N+3 în cazul acestor instrumente;

61.  consideră foarte importantă marja pentru situații neprevăzute, un instrument de ultimă instanță pentru a reacționa la situații neprevăzute; subliniază că, potrivit Comisiei, acesta este singurul instrument special care poate fi mobilizat doar pentru creditele de plată și, prin urmare, poate preveni o criză a plăților în cadrul bugetului UE, astfel cum a fost cazul în 2014; deplânge faptul că, spre deosebire de perioada anterioară, în Regulamentul privind CFM este prevăzută compensarea obligatorie a creditelor; este ferm convins că această cerință creează o situație nesustenabilă care va reduce, de fapt, cuantumurile anuale cu privire la plafoanele CFM în ultimii ani ai perioadei și va genera, astfel, o presiune suplimentară asupra bugetului UE; subliniază că marja pentru situații neprevăzute este, în orice caz, un instrument de ultimă instanță a cărui mobilizare este convenită de comun acord de cele două componente ale autorității bugetare; solicită, prin urmare, ca cerința privind compensarea obligatorie să fie eliminată imediat, cu efect retroactiv, precum și o revizuire ascendentă a cuantumului său anual maxim până la 0,05 % din VNB al UE;

Măsuri subsecvente acordurilor internaționale privind schimbările climatice

62.  ia act de faptul că acordul COP21, încheiat la Paris, este un acord universal, dinamic și diferențiat, urmărind să contracareze provocările legate de schimbările climatice; subliniază că, în baza acestui acord, trebuie alocată finanțare UE pentru a sprijini acțiuni în domeniul climei în țările în curs de dezvoltare; subliniază că orice finanțare a unor eventuale măsuri care decurg din COP21 trebuie să suplimenteze cheltuielile curente aferente acțiunilor legate de climă și îi solicită Comisiei să-și prezinte strategia de punere în aplicare și prima evaluare a impactului posibil al acordului COP21 asupra bugetului UE în timp util pentru a fi revizuite; subliniază, de asemenea, că revizuirea CFM oferă o excelentă oportunitate pentru atingerea țintei de 20 % în ceea ce privește cheltuielile aferente acțiunilor legate de climă și pentru o eventuală majorare a acestui prag, în acord cu angajamentele internaționale ale UE asumate în cursul COP21; îi solicită Comisiei să asigure funcționalitatea integrală a mecanismului de raționalizare a acțiunii legate de climă și îmbunătățirea metodei actuale de urmărire a acestor cheltuieli; reamintește, de asemenea, că UE s-a angajat și să pună în aplicare planul strategic privind biodiversitatea al Convenției Organizației Națiunilor Unite și subliniază că ea trebuie să aloce resurse suficiente pentru onorarea angajamentelor sale în această privință;

Simplificare

63.  consideră că evaluarea/revizuirea la jumătatea perioadei oferă o ocazie excelentă pentru evaluarea și estimarea pentru prima dată a funcționării politicilor și programelor UE, precum și operarea mecanismelor de flexibilitate ale CFM și a instrumentelor speciale, și se așteaptă ca Comisia să furnizeze o analiză care să identifice deficiențele actualului sistem de punere în aplicare; acordă o atenție deosebită evaluării impactului asupra procesului de punere în aplicare a noilor elemente introduse în actuala perioadă de programare, cum ar fi condiționalitățile ex-ante din cadrul politicii de coeziune; consideră că evaluarea/revizuirea CFM la jumătatea perioadei trebuie să țină cont și de performanța fondurilor alocate în vederea atingerii obiectivelor lor; invită Comisia să prezinte propuneri concrete pentru a remedia posibilele deficiențe și pentru a îmbunătăți și raționaliza punerea în aplicare în anii rămași ai actualului CFM, pentru a garanta cea mai bună utilizare posibilă a resurselor financiare limitate și pentru a reduce povara administrativă impusă beneficiarilor;

Bugetarea întemeiată pe principiile performanței / Bugetul UE axat pe rezultate

64.  subliniază că este important ca valoarea adăugată a rezultatelor bugetului UE să fie indicată și sprijină integrarea culturii bazate pe concentrarea asupra rezultatelor printre elementele centrale ale bilanțului UE; evidențiază faptul că evaluarea sub aspectul performanțelor și al rezultatelor trebuie să devină, acolo unde este cazul, un principiu esențial, și subliniază aplicabilitatea deosebită a unui astfel de principiu la programele axate pe inovare; recunoaște contribuția Comisiei în contextul inițiativei Bugetul UE axat pe rezultate, care mai trebuie încă să fie dezvoltată, și rămâne în așteptarea rezultatelor activității grupului de lucru interinstituțional de experți privind întocmirea bugetului în funcție de performanțe; consideră că această abordare poate constitui un vehicul pentru ameliorarea performanțelor programelor sub-performante; subliniază, însă, că carențele tehnice sau de programare nu pot duce la o reducere a bugetului UE sau la abandonarea priorităților politice și că ameliorarea cheltuielilor nu va soluționa, ea singură, problema lipsei mijloacelor financiare destinate nevoilor presante și a celor legate de creștere; îi reamintește Comisiei că Parlamentul, ca ramură a autorității bugetare, trebuie să participe la dezvoltarea strategiei Comisiei în această privință;

Instrumente financiare

65.  recunoaște rolul tot mai important al instrumentelor financiare în bugetul Uniunii ca o formă de finanțare complementară în raport cu subvențiile și granturile; recunoaște potențialul acestor instrumente în ceea ce privește impactul financiar și, prin urmare, politic al bugetului Uniunii; subliniază, cu toate acestea, că trecerea de la finanțarea tradițională la instrumente mai inovatoare nu este recomandabilă în toate domeniile de politică, dat fiind că nu toate politicile sunt pe deplin orientate către piață; accentuează faptul că instrumentele financiare oferă o alternativă și un mod complementar de finanțare și nu ar trebui să fie utilizate pentru proiectele care pot beneficia doar de utilizarea granturilor și care sunt deosebit de importante pentru regiunile mai puțin dezvoltate;

66.  îi solicită Comisiei ca, în cursul evaluării/revizuirii la jumătatea perioadei, să facă o analiză aprofundată a modului de utilizare a instrumentelor financiare de la începutul actualei perioade de programare; subliniază că, la evaluarea unui instrument financiar, amploarea mobilizării nu poate fi singurul criteriu de evaluare; reamintește, în acest context, importanța criteriilor de „adiționalitate” și a evaluării contribuției la îndeplinirea obiectivelor politice ale UE;

67.  încurajează Comisia să identifice toate domeniile de politică ale UE în care granturile ar putea fi combinate cu instrumentele financiare și să reflecteze la un echilibru adecvat între acestea; este ferm convins că posibilitatea de a combina diferite resurse ale UE în cadrul normelor de gestiune armonizată ar ajuta la optimizarea sinergiilor între sursele de finanțare disponibile la nivelul UE; subliniază că utilizarea în mai mare măsură a instrumentelor financiare nu ar trebui să ducă la o reducere a bugetului Uniunii; reamintește faptul că a solicitat, în mod repetat, o mai mare transparență și un control democratic mai bun în ceea ce privește punerea în aplicare a instrumentelor financiare sprijinite de bugetul Uniunii;

B.Observațiile Parlamentului în ceea ce privește CFM pentru perioada de după 2020

68.  reamintește că, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul privind CFM, Comisia prezintă o propunere pentru un nou cadru financiar multianual înainte de 1 ianuarie 2018; prin urmare, subliniază că ar trebui să fie deja dezbătute o serie de elemente cheie pentru următorul CFM în cadrul viitoarei evaluări/revizuiri;

69.  consideră că, printre principalele priorități, trebuie să se numere ajustarea duratei CFM, reforma aprofundată a sistemului de resurse proprii, importanța mai mare a unității bugetului și mai multă flexibilitate bugetară; este convins, de asemenea, că modalitățile procesului decizional trebuie să fie revizuite, pentru a se asigura legitimitatea democratică și pentru a garanta respectarea dispozițiilor tratatului;

70.  reamintește principiile bugetare ale unității, exactității bugetare, anualității, echilibrului, universalității, specificității, bunei gestiuni financiare și transparenței, care trebuie să fie respectate la stabilirea și punerea în aplicare a bugetului Uniunii;

71.  subliniază că unul dintre principalele elemente care ridică dificultăți privind convenirea unui cadru financiar multianual de către statele membre este importanța acordată soldurilor nete; își reafirmă poziția că bugetul Uniunii nu este un simplu joc cu sumă nulă, ci mai degrabă un factor important de convergență și expresia unei politici comune care creează valoare adăugată colectivă; îndeamnă, prin urmare, statele membre să-și schimbe percepția și abordarea în ceea ce privește bugetul Uniunii, stabilind dimensiunea bugetului în funcție de o evaluare riguroasă a necesităților financiare care decurg din obligațiile legale ale Uniunii, din obiectivele politice stabilite în programele și politicile sale, precum și din angajamentele sale internaționale, pentru a se asigura că rezultatul nu este un alt impas care nu va face decât să creeze o prăpastie între Uniune și cetățenii săi; în consecință, solicită Comisiei să elaboreze un studiu privind economiile realizate la nivel național de către statele membre ca urmare a asumării politicilor la nivelul UE;

72.  subliniază imperativul politic de a institui o procedură decizională care să garanteze disponibilitatea resurselor financiare necesare la nivelul UE sau la nivel național, pentru a asigura punerea în aplicare integrală a deciziilor politice luate de Consiliul European;

Durată

73.  reamintește că, în conformitate cu considerentul 3 din Regulamentul privind CFM, cele trei instituții au convenit să examineze împreună, în contextul evaluării/revizuirii CFM, care ar fi durata adecvată a acestuia; își reiterează poziția conform căreia durata CFM ar trebui să fie aliniată la ciclul politic atât al Parlamentului, cât și al Comisiei, alegerile europene devenind astfel un forum de dezbatere cu privire la prioritățile viitoare în materie de cheltuieli;

74.  subliniază, cu toate acestea, că, în special pentru programele din cadrul gestiunii partajate în domeniul politicii de coeziune și al dezvoltării rurale, previzibilitatea pe termen lung este esențială, având în vedere timpul necesar pentru a conveni legislația sectorială și programele operaționale la nivel național și regional;

75.  consideră că, având în vedere evoluția rapidă a mediului politic și pentru a asigura o mai mare flexibilitate, anumite elemente ale CFM ar trebui să fie convenite pentru o perioadă de 5 ani, în timp ce altele, în special cele legate de programele care necesită o programare pe termen mai lung și/sau politici care implică proceduri complexe pentru stabilirea unor sisteme de implementare, ca politica de coeziune sau de dezvoltare rurală, ar trebui aprobate pentru o perioadă de 5+5 ani, cu o revizuire obligatorie la mijlocul perioadei;

Reforma sistemului de resurse proprii

76.  subliniază necesitatea unei reforme cuprinzătoare a sistemului de resurse proprii bazate pe principii directoare precum simplificarea, echitatea și transparența; prin urmare, așteaptă, până la sfârșitul anului 2016, un raport final ambițios al Grupului la nivel înalt privind resursele proprii, precum și, până la sfârșitul anului 2017, un pachet legislativ la fel de ambițios din partea Comisiei privind resursele proprii începând cu 2021;

77.  subliniază necesitatea de a reduce ponderea contribuțiilor bazate pe VNB la bugetul Uniunii pentru ca statele membre să renunțe la abordarea privind profitul echitabil („juste retour”); subliniază că acest lucru ar reduce povara asupra bugetelor naționale și în consecință resursele ar rămâne disponibile pentru bugetele statelor membre; reamintește că actuala resursă proprie bazată pe TVA este prea complexă și este, în esență, o a doua contribuție bazată pe VNB și solicită, prin urmare, ca această resursă proprie să fie reformată substanțial sau eliminată cu totul; consideră însă că este necesar să se mențină contribuțiile bazate pe VNB ca element al bugetului, având în vedere necesitatea ca acestea să funcționeze ca o contribuție de echilibrare;

78.  solicită introducerea uneia sau a mai multor resurse proprii noi, în mod ideal cu o legătură clară cu politicile europene care creează valoare adăugată; ia act de faptul că un număr mare de posibile noi resurse proprii au fost deja discutate de grupul la nivel înalt, cum ar fi o TVA reformată, o taxă pe tranzacțiile financiare, taxe impuse băncilor și seniorajul BCE, o schemă reformată a UE de comercializare a certificatelor de emisii și de impozitare a carbonului, impozitarea transportului, impozitarea societăților, impozitarea digitală sau a energiei electrice; așteaptă cu interes recomandările grupului la nivel înalt, pentru a trece și a pregăti poziția Parlamentului în această privință; solicită, în acest context, eliminarea treptată a tuturor formelor de rabat;

Unitatea bugetului

79.  subliniază importanța principiului unității bugetului și reamintește că, potrivit articolului 310 alineatul (1) din TFUE, toate veniturile și cheltuielile Uniunii sunt înscrise în buget; este preocupat de trecerea recentă de la metoda comunitară la procesul decizional interguvernamental, constatată din 2014, la instituirea Fondului fiduciar Bêkou pentru Republica Centrafricană, a Fondului fiduciar regional Madad al Uniunii Europene ca răspuns la criza siriană, a Fondului fiduciar de urgență al UE pentru Africa, precum și a Instrumentului pentru refugiații din Turcia; subliniază că această formă de finanțare determină o realocare a fondurilor în cadrul actualelor programe financiare multianuale negociate și convenite între cele trei instituții; subliniază că acest lucru pune în pericol responsabilitatea democratică, deoarece Parlamentul European a fost exclus din procesul de stabilire a fondurilor respective;

80.  subliniază că, în conformitate cu tratatul, Parlamentul și Consiliul, cele două componente ale autorității bugetare, stabilesc bugetul Uniunii pe picior de egalitate; de asemenea, consideră că un control parlamentar deplin al tuturor cheltuielilor este un element esențial al tuturor cheltuielilor UE; solicită Comisiei să mențină unitatea bugetului și să o considere un principiu director atunci când propune noi inițiative de politică;

81.  își reiterează poziția de lungă durată potrivit căreia Fondul european de dezvoltare (FED) ar trebui să fie integrat în bugetul Uniunii din 2021, asigurând totodată finanțarea Instrumentului financiar pentru pace în Africa și a operațiunilor de securitate aferente;

82.  subliniază că orice integrare viitoare a FED sau a unor astfel de instrumente ad-hoc în bugetul UE implică faptul că respectivele lor pachete financiare sunt adăugate la plafoanele din CFM, care vor necesita o revizie corespunzătoare, pentru a nu periclita finanțarea altor politici și programe ale UE;

Flexibilitate sporită

83.  subliniază că, din cauza structurii rigide a bugetului Uniunii, autoritatea bugetară nu este în măsură să reacționeze corespunzător la circumstanțele în schimbare; solicită, prin urmare, ca următorul CFM să fie mai flexibil, în special cu o mai mare flexibilitate între rubrici, sub forma flexibilității marjelor necheltuite, și între ani, pentru a putea exploata pe deplin plafoanele CFM;

84.  subliniază că, pe lângă capacitatea de a reacționa în mod flexibil la circumstanțele în schimbare, fără a aduce atingere programării convenite, există, de asemenea, necesitatea ca Uniunea să fie în măsură să reacționeze rapid la crizele în curs de desfășurare, cum este actuala criză a migrației; solicită, în consecință, ca, pe lângă instrumentele speciale CFM deja existente, să fie instituită o rezervă permanentă a Uniunii pentru situații de criză în bugetul său, pentru a evita soluții ad-hoc, cum ar fi crearea de fonduri fiduciare; subliniază că astfel de mecanisme, menite să răspundă la crize și situații neprevăzute, ar trebui, prin însăși natura lor, să funcționeze ca un instrument special nou al CFM și să fie luate în calcul în plus față de plafoanele CFM;

Procesul de luare a deciziilor

85.  reamintește poziția critică a Parlamentului cu privire la modul în care s-a desfășurat procedura care a condus la adoptarea Regulamentului privind CFM pentru 2014-2020; reamintește că adoptarea regulamentului necesită aprobarea Parlamentului; subliniază, prin urmare, că Parlamentul trebuie să fie implicat pe deplin în negocierile relevante încă de la început; consideră că instituțiile UE ar trebui să stabilească modalitățile pentru următoarea procedură privind CFM în cadrul unui acord convenit cu ocazia evaluării/revizuirii la jumătatea perioadei a CFM, care ar trebui să țină seama de deficiențele din cadrul negocierilor anterioare și să asigure respectarea pe deplin a rolului și prerogativelor Parlamentului, astfel cum sunt prevăzute în tratate; consideră că aceste modalități ar trebui în cele din urmă integrate în AII, după modelul procedurii bugetare;

86.  consideră că cerința de unanimitate pentru adoptarea Regulamentului privind CFM reprezintă un adevărat impediment în acest proces; îi solicită, în acest sens, Consiliului European să activeze pasarela de la articolul 312 alineatul (2) din TFUE, pentru a permite adoptarea Regulamentului privind CFM cu majoritate calificată; reamintește, în plus, că, pentru a aplica procedura legislativă ordinară, poate fi utilizată și clauza pasarelă generală de la articolul 48 alineatul (7) din TUE; subliniază că trecerea către votul cu majoritate calificată pentru adoptarea Regulamentului privind CFM ar fi în acord cu procesul decizional pentru adoptarea, în principiu, a tuturor programelor multianuale UE, precum și pentru procedura anuală de adoptare a bugetului UE;

87.  reamintește că tratatul nu conferă Consiliului European dreptul de a exercita funcții legislative; reamintește, în acest context, obiecția sa fermă cu privire la intervenția Consiliului European în legislație în cursul ultimelor negocieri privind CFM; îi solicită Consiliului European să se limiteze la sarcinile sale definite în tratat și să se abțină de la anticiparea modificărilor la nivel de politici, care sunt decise în cadrul procedurii legislative ordinare, respectând astfel prerogativele legislative ale Parlamentului în cadrul procedurii de codecizie;

88.  insistă asupra faptului că procesul legislativ de adoptare a următorului CFM ar trebui finalizat până la sfârșitul anului 2018, în urma negocierilor substanțiale între Parlament și Consiliu; subliniază că un acord privind CFM stabilit la timp va permite adoptarea cu celeritate a tuturor reglementărilor sectoriale și demararea fără întârziere a tuturor noilor programe la 1 ianuarie 2021; subliniază importanța unei mai bune informări a parlamentelor naționale și a cetățenilor europeni cu privire la provocările următorului CFM, prin organizarea, atunci când este cazul, a unei conferințe interparlamentare, interinstituționale;

o
o   o

89.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și celorlalte instituții și organe interesate, precum și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (2) JO L 103, 22.4.2015, p. 1. (3) JO L 168, 7.6.2014, p. 105. (4) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (5) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0378. (7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0599. (8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0455. (9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0456. (10) JO C 75, 26.2.2016, p. 47. (11) JO C 36, 29.1.2016, p. 49. (12) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 1. (13) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 89.