Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2705(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-1042/2016

Texte depuse :

B8-1042/2016

Dezbateri :

PV 03/10/2016 - 15
CRE 03/10/2016 - 15

Voturi :

PV 05/10/2016 - 8.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0375

Texte adoptate
PDF 301kWORD 51k
Miercuri, 5 octombrie 2016 - Strasbourg
Obiectivele globale și angajamentele UE în materie de nutriție și securitate alimentară în lume
P8_TA(2016)0375B8-1042/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 5 octombrie 2016 referitoare la următoarele etape în vederea îndeplinirii obiectivelor globale și a angajamentelor UE în materie de nutriție și securitate alimentară în lume (2016/2705(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, în special articolul 25, care recunoaște dreptul la hrană ca parte a dreptului la un nivel de trai decent,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în special articolul 11, care recunoaște dreptul la „un nivel de trai suficient”, inclusiv la hrană suficientă, precum și „ dreptul fundamental [...] de a fi la adăpost de foame”,

–  având în vedere Protocolul opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat în 2008, prin care dreptul la hrană devine un drept exercitabil la nivel internațional,

–  având în vedere Declarația privind securitatea alimentară mondială, adoptată în cadrul summitului mondial privind alimentația din 1996, organizat la Roma de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO),

–  având în vedere Orientările privind dreptul la hrană, adoptate de FAO în 2004, care oferă statelor îndrumări cu privire la modalitățile de implementare a obligațiilor acestora legate de dreptul la hrană,

–  având în vedere studiul FAO intitulat „Global food losses and food waste” (Pierderile alimentare și risipa de alimente la nivel global), publicat în 2011, care oferă informații precise privind cantitatea de alimente risipite sau pierdute în fiecare an,

–  având în vedere cea de-a doua Conferință internațională privind nutriția, care a avut loc la Roma în perioada 19-21 noiembrie 2014, precum și documentele finale ale acesteia, Declarația de la Roma privind alimentația și Cadrul de acțiune pentru securitate alimentară și nutriție în cazul crizelor prelungite,

–  având în vedere Inițiativa pentru securitatea alimentară de la Aquila adoptată de G8 în 2009,

–  având în vedere mișcarea „Scaling-Up Nutrition” - SUN (Îmbunătățirea nutriției), care încearcă să valorifice capacitatea și disponibilitatea părților interesate de la nivel internațional de a sprijini inițiativele și prioritățile guvernelor naționale în lupta împotriva subnutriției,

–  având în vedere rezoluția Adunării Mondiale a Sănătății (AMS) nr. 65.6 din 2012 privind Planul cuprinzător de punere în aplicare referitor la alimentația mamelor, a sugarilor și a copiilor de vârstă mică,

–  având în vedere provocarea lansată la Rio+20 de Secretarul General al ONU sub deviza „Zero Hunger Challenge” (Provocare foamete zero), prin care li se solicită guvernelor, societății civile, comunităților religioase, sectorului privat și instituțiilor de cercetare să colaboreze în vederea eradicării foametei și eliminării celor mai grave forme de malnutriție,

–  având în vedere Rezoluția A/RES/70/259 de la 1 aprilie 2016 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Deceniul de acțiune al Națiunilor Unite privind alimentația (2016-2025)”, care are ca obiectiv intensificarea acțiunilor menite să pună capăt foametei și să eradicheze malnutriția la nivel mondial, precum și să asigure accesul universal la o alimentație mai sănătoasă și mai sustenabilă pentru toți oamenii, oricine ar fi ei și oriunde ar locui,

–  având în vedere Rezoluția A/RES/70/1 din 25 septembrie 2015 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), caracterul interconectat și integrat al acestora, în special ODD 1 (eradicarea sărăciei sub toate formele sale peste tot în lume), ODD 2 (eradicarea foametei, garantarea securității alimentare, îmbunătățirea alimentației și promovarea agriculturii durabile) și ODD 12 (asigurarea unor modele de consum și de producție durabile),

–  având în vedere Parteneriatul de la Busan pentru eficacitatea cooperării pentru dezvoltare, de la 1 decembrie 2011(1), în special punctul 32, care se referă la necesitatea de a „recunoaște rolul central al sectorului privat în promovarea inovării, crearea de bunăstare, venituri și locuri de muncă, mobilizarea resurselor naționale și contribuția adusă în acest fel la reducerea sărăciei” (ODD 1),

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care prevede că acțiunea externă a Uniunii Europene trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă, la apărarea drepturilor omului și a egalității de gen,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care reiterează că Uniunea trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere Convenția privind asistența alimentară, care a fost ratificată de Uniunea Europeană la 13 noiembrie 2013,

–  având în vedere Pactul global „Alimentație pentru creștere” susținut în cadrul summitului „Alimentație pentru creștere”, care a avut loc la Londra la 8 iunie 2013,

–  Având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 martie 2013 intitulată „Consolidarea nutriției mamei și a copilului în cadrul asistenței externe: un cadru de politică al UE” (COM(2013)0141) și Concluziile Consiliului privind nutriția și securitatea alimentară în cadrul asistenței externe din 28 mai 2013,

–  având în vedere Planul de acțiune privind alimentația – reducerea numărului de copii sub cinci ani care suferă de un retard de creștere cu 7 milioane până în 2025 (SWD(2014)0234), adoptat de Comisie în 2014,

–  având în vedere primul raport intermediar referitor la Planul de acțiune al Comisiei privind alimentația,

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 2 decembrie 2014, intitulat „Îndeplinirea angajamentelor politice ale UE în materie de securitate alimentară și nutrițională: primul raport bienal” (COM(2014)0712),

–  având în vedere evaluarea globală comună a UE, a FAO și a Programului Alimentar Mondial (PAM), din martie 2016, intitulată „O analiză globală a situației securității alimentare și nutriționale în zonele în care se înregistrează crize alimentare”,

–  având în vedere orientările voluntare ale Comitetului pentru securitatea alimentară mondială privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale din 11 mai 2012,

–  având în vedere Cadrul de acțiune pentru securitate alimentară și nutriție în cazul crizelor prelungite(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la Noua alianță pentru securitatea alimentară și nutriție(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la malnutriția și subnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la Expo Milano 2015: să hrănim planeta, energie pentru viață(6),

–  având în vedere Pactul privind politica alimentară urbană adoptat la Milano la 15 octombrie 2015(7), propus de consiliul local din Milano și semnat de 113 orașe din lume, care a fost transmis Secretarului General al ONU, Ban Ki-Moon, și care ilustrează rolul central al orașelor în elaborarea politicilor alimentare,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la următoarele etape în vederea îndeplinirii obiectivelor globale și a angajamentelor UE în materie de nutriție și securitate alimentară în lume (O-000099/2016 – B8-0717/2016),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât ODD 2 și țintele sale asociate au ca scop eradicarea foametei și a malnutriției până în 2030, în special prin asigurarea de oportunități pentru micile exploatații agricole și prin creșterea productivității acestora, precum și dezvoltarea unei agriculturi și a unor sisteme alimentare sustenabile și rezistente la schimbările climatice, capabile să hrănească o populație mondială estimată la 8,5 miliarde de persoane până în 2030, protejând în același timp biodiversitatea, mediul și interesele și bunăstarea micilor exploatații agricole;

B.  întrucât micile exploatații agricole constituie, datorită investițiilor și producției lor, cel mai mare actor din sectorul privat în domeniul agriculturii, securității alimentare și nutriției;

C.  întrucât dreptul fundamental la hrană nu poate fi respectat pe deplin decât atunci când sărăcia și inegalitățile sunt reduse drastic, egalitatea este garantată, iar reziliența la șocuri este sporită, în special prin crearea unor rețele de securitate socială bazate pe drepturi și prin asigurarea participării depline a grupurilor vulnerabile, a accesului sigur la terenuri și a controlului asupra acestuia, precum și a gestionării resurselor și a altor active productive, pentru micile exploatații agricole și comunitățile pastorale,

D.  întrucât producția agricolă industrială a dus la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, la extinderea monoculturilor și, prin urmare, la o reducere semnificativă a agrobiodiversității și la o eroziune accelerată a solului, în timp ce fermele familiale și micile exploatații agricole și-au demonstrat capacitatea de a oferi produse diversificate și de a crește producția de alimente în mod sustenabil prin aplicarea unor practici agroecologice;

E.  întrucât au fost făcute progrese în ceea ce privește reducerea malnutriției, dar acestea sunt în continuare prea lente și inegale și întrucât 795 de milioane de persoane la nivel mondial nu beneficiază în prezent de suficientă hrană pentru a duce o viață activă în condiții decente; întrucât o persoană din trei suferă de malnutriție sub o formă sau alta;

F.  întrucât, în 2012, AMS a aprobat un set de șase obiective globale în materie de alimentație pentru 2025, și anume reducerea cu 40 % a numărului de cazuri de retard de creștere în rândul copiilor cu vârsta sub cinci ani, reducerea cu 50 % a cazurilor de anemie în rândul femeilor aflate la vârstă reproductivă, reducerea cu 30 % a cazurilor de copii cu greutate scăzută la naștere, prevenirea creșterii ratei de supraponderalitate la copii, creșterea cu cel puțin 50 % a ratei de alăptare exclusivă în primele șase luni de viață și reducerea cazurilor de slăbire cu emaciere musculară la copii la sub 5 %;

G.  întrucât alăptatul reprezintă cea mai naturală și cea mai bună metodă de hrănire a nou-născuților și a copiilor de vârstă fragedă, în special în țările în curs de dezvoltare, însă lipsa de cunoștințe și rezervele motivate cultural fac în continuare ca numărul bebelușilor alăptați să fie insuficient;

H.  întrucât, în cadrul summitului „Alimentație pentru creștere” din 2013, UE și-a asumat angajamentul de a reduce cazurile de retard de creștere cu cel puțin 7 milioane până în 2025 și s-a angajat să aloce 3,5 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 în vederea atingerii acestui obiectiv;

I.  întrucât aporturile nutriționale necorespunzătoare în primele 1 000 de zile de viață ale unui copil au consecințe majore în materie de sănătate, precum și consecințe sociale și economice, și întrucât, la nivel mondial, un copil din șase este subponderal, 41 de milioane de copii cu vârsta mai mică de cinci ani sunt supraponderali sau obezi, iar malnutriția este responsabilă de aproximativ 45 % din decesele copiilor cu vârsta sub cinci ani, ceea ce înseamnă pierderea inutilă a aproximativ 3 milioane de tinere vieți pe an; întrucât subnutriția cronică afectează în jur de 161 de milioane de copii în lume;

J.  întrucât adesea femeile sunt mai vulnerabile la deficiențe nutriționale, acest lucru având mai multe consecințe grave, printre care se numără subminarea productivității și capacității lor de a-și întreține familiile, perpetuând astfel ciclului intergenerațional al malnutriției;

K.  întrucât se preconizează că populația mondială va ajunge la 8,5 miliarde de persoane până în 2030;

L.  întrucât este esențial, pentru îndeplinirea obiectivelor globale și a angajamentelor UE privind nutriția și securitatea alimentară la nivel mondial, să se ia măsuri eficiente de combatere a acaparării terenurilor în țările în curs de dezvoltare, inclusiv prin opțiuni concrete de asigurare a securității proprietății funciare;

M.  întrucât subnutriția și proasta alimentație sunt, de departe, cei mai importanți factori de risc responsabili de povara morbidității la nivel mondial;

N.  întrucât combaterea malnutriției implică elaborarea unei politici agricole sustenabile care să favorizeze diversificarea culturilor, cu scopul de a furniza alimente nutritive și de a diversifica alimentația; întrucât, în acest scop, controlul și proprietatea asupra semințelor, precum și accesibilitatea acestora, sunt esențiale pentru reziliența micilor exploatații agricole și a fermelor familiale în ceea ce privește securitatea alimentară;

O.  întrucât exercitarea dreptului la hrană depinde, printre altele, de accesul la terenuri și la alte resurse productive;

P.  întrucât acordurile comerciale de investiții ar putea avea efecte negative asupra securității alimentare și pot agrava malnutriția dacă darea în arendă sau vânzarea de teren arabil unor investitori privați are ca efect împiedicarea accesului populațiilor locale la resursele productive indispensabile pentru asigurarea mijloacelor de subzistență sau are ca efect exportul și vânzarea pe piețele internaționale a unor mari cantități de alimente, astfel încât statul gazdă exportator să devină mai dependent de fluctuațiile prețurilor la produsele de bază pe piețele internaționale și mai vulnerabil în fața acestora;

Q.  întrucât producția de biocombustibili a introdus noi presiuni în sistemul alimentar global, generând concurență pentru terenuri și apă;

R.  întrucât producția nesustenabilă de carne are un impact negativ asupra securității alimentare; întrucât, la nivel mondial, o treime din cereale sunt utilizate ca hrană pentru animale, în timp ce extinderea pășunilor și a culturilor alimentare reprezintă o cauză majoră a defrișărilor, în special în America de Sud(8);

S.  întrucât 240 de milioane de persoane din 45 de țări cu venituri reduse și/sau afectate de conflicte se confruntă cu penuria de alimente și de apă și 80 de milioane de persoane sunt afectate de o criză alimentară, dintre care 41,7 milioane din cauza fenomenului El Niño din 2016, cel mai puternic înregistrat în ultimele decenii;

T.  întrucât, potrivit UNICEF, 2 000 de copii cu vârsta mai mică de cinci ani mor în fiecare zi de boli cauzate de poluarea apei și întrucât jumătate din paturile de spital din lume sunt ocupate de persoane care suferă de boli cauzate de calitatea proastă a apei potabile;

U.  întrucât, până în 2050, 70 % din populația lumii va locui în orașe și, mai mult ca oricând, va fi esențială o abordare la nivel atât local, cât și mondial, a problemei alimentației;

V.  întrucât securitatea nutrițională este o premisă esențială a unei creșteri sustenabile și favorabile incluziunii, întrucât consecințele economice ale malnutriției pot însemna pierderi anuale de aproximativ 10 % din PIB și întrucât, potrivit raportului FAO pe 2015 privind nutriția la nivel mondial, fiecare dolar cheltuit pentru a intensifica intervențiile în domeniul nutriției aduce un profit de 16 dolari;

W.  întrucât privatizarea semințelor prin clauze legate de drepturile de proprietate intelectuală (DPI) și organismele modificate genetic amenință suveranitatea alimentară a țărilor,

1.  reafirmă că este important ca actorii mondiali, naționali și locali, guvernamentali, neguvernamentali și privați, inclusiv organismele de cercetare științifică și industrială, precum și donatorii, să întreprindă acțiuni cu adevărat coordonate și accelerate pentru a aborda problema malnutriției, cu scopul de a îndeplini Agenda 2030 și ODD 2 în vederea eradicării foametei; îndeamnă comunitatea internațională, UE și țările în curs de dezvoltare să se abțină de la a elabora strategii în domeniul nutriției bazate exclusiv pe aportul caloric sau pe prescrierea unor remedii medicale (cum ar fi suplimentele alimentare) și să abordeze cauzele profunde ale foametei și ale malnutriției; subliniază, în acest sens, legăturile dintre agricultură, alimentație și sănătate;

2.  constată că incidența deceselor cauzate de pneumonie în rândul copiilor din țările în curs de dezvoltare alăptați de mamele lor este de 15 ori mai mică decât în cazul copiilor care nu beneficiază de alăptare la sân, în timp ce incidența deceselor cauzate de diaree este de 11 ori mai mică în cazul copiilor alăptați;

3.  invită Comisia, Consiliul, statele membre și comunitatea internațională, precum și guvernele țărilor în curs de dezvoltare să mobilizeze imediat investiții financiare pe termen lung în domeniul securității alimentare și nutriționale și al agriculturii durabile și să îmbunătățească securitatea alimentară și nutriția printr-o mai bună guvernanță și o responsabilitate sporită, prin politici alimentare și nutriționale sistemice, bazate pe drepturi și care să țină seama, pe de o parte, de dimensiunea de gen, agricultura durabilă, accesul la resursele naturale și utilizarea acestora, serviciile publice de aprovizionare cu apă și de salubrizare și igienă, și, pe de altă parte, de crearea și extinderea dispozitivelor de protecție socială favorabile incluziunii și bazate pe drepturi la prestații, vizând în special grupurile cele mai vulnerabile și cele mai marginale;

4.  subliniază necesitatea de a aborda problemele sistemice care cauzează malnutriția în toate formele sale; constată cu îngrijorare că promovarea în trecut a agriculturii bazate pe export era practicată în detrimentul exploatațiilor familiale care produc culturi alimentare destinate consumului local; consideră că reluarea investițiilor în producția locală de alimente, concentrate în special pe producătorii de alimente la scară mică și pe practicile agroecologice, reprezintă o condiție esențială pentru succesul strategiilor din domeniul nutriției; consideră că este la fel de important să se instituie sisteme de protecție socială care să le permită tuturor persoanelor să aibă acces permanent la alimente nutritive;

5.  constată cu îngrijorare că o treime din alimentele produse la nivel mondial - aproximativ 1,3 miliarde de tone - sunt irosite; observă că cea mai mare cantitate este irosită în America de Nord și Oceania, unde se pierd aproape 300 kg de produse alimentare pe persoană; constată că, în total, Uniunea Europeană produce anual 88 de milioane de tone de deșeuri alimentare, în timp ce la nivel mondial 842 de milioane de oameni, adică 12 % din populația mondială, suferă de foame; subliniază necesitatea de a adapta toate sistemele alimentare pentru a elimina pierderile sau deșeurile alimentare;

6.  îndeamnă Comisia și statele membre să acorde atenție în activitățile lor coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și, în consecință, să țină seama de implicațiile politicilor lor comerciale, agricole, energetice etc. pentru securitatea alimentară la nivel mondial;

7.  regretă profund practica acaparării terenurilor de către investitorii străini, care afectează micii fermieri locali și contribuie la insecuritatea alimentară la nivel local, regional și național și la sărăcie;

8.  invită comunitatea internațională și UE să colaboreze cu țări individuale pentru a sprijini elaborarea și punerea în aplicare a unor obiective naționale în materie de nutriție adaptate contextului, fezabile și solide, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă, pentru a reduce retardul de creștere și malnutriția; îndeamnă Comisia și delegațiile UE să promoveze strategii și abordări naționale coordonate în materie de nutriție și securitate alimentară și să încurajeze îmbunătățirea monitorizării acestora de către țările partenere, precum și îmbunătățirea gradului lor de răspundere;

9.  invită UE și comunitatea internațională să pledeze la nivel mondial pentru „dreptul la alăptare” și să atragă atenția în campaniile de informare privind sănătatea mamei și a copilului asupra importanței alăptării;

10.  invită statele membre și instituțiile UE să depună toate eforturile pentru a sensibiliza opinia publică europeană cu privire la problema persistentă a subnutriției la nivel mondial, care afectează mai ales copiii și femeile;

11.  subliniază că producția locală de alimente ar trebui să aibă prioritate în măsurile de combatere a subnutriției și atrage atenția asupra importanței sprijinului pentru micii agricultori și femeile implicate în agricultură, ca producători de alimente; invită UE ca, în contextul strategiei sale globale privind alimentația, să ofere asistență țărilor în curs de dezvoltare și micilor agricultori pentru dezvoltarea piețelor locale și a accesului la acestea, pentru dezvoltarea lanțurilor valorice locale și a instalațiilor locale de prelucrare a alimentelor, în combinație cu politici comerciale care să susțină aceste eforturi;

12.  subliniază faptul că, în situația în care agricultura convențională se bazează pe monocultură, trecerea de la sistemele de culturi diversificate la sisteme simplificate bazate pe cereale a contribuit la malnutriția determinată de carențele de micronutrienți în multe țări în curs de dezvoltare; solicită UE să se angajeze, în concordanță cu recomandările Raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație, în favoarea unei schimbări fundamentale în sensul agroecologiei, ca o modalitate de a permite țărilor să-și asigure hrana necesară și să-și îmbunătățească nutriția, ocupându-se, totodată, de problemele legate de climă și sărăcie; în special, invită UE și guvernele țărilor în curs de dezvoltare să sprijine diversitatea genetică a culturilor prin crearea unor sisteme de schimb de semințe la nivel local, adoptarea unor reglementări privind semințele conforme cu Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură, precum și să investească într-o gamă variată de culturi alimentare nutritive, locale și sezoniere, în acord cu valorile culturale;

13.  subliniază faptul că acapararea terenurilor ca urmare a achiziționării de mari suprafețe de teren în țările în curs de dezvoltare reprezintă o nouă amenințare la adresa securității alimentare și a nutriției; invită Comisia să întreprindă măsuri concrete și să elaboreze un plan de acțiune pentru a combate acapararea terenurilor și a asigura punerea în aplicare efectivă a orientărilor FAO privind proprietatea funciară;

14.  îndeamnă UE să elimine măsurile publice de stimulare a producției de biocombustibili pe bază de culturi alimentare, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării;

15.  subliniază faptul că investițiile în domeniul alimentației rămân, în esență, insuficiente, având în vedere că intervențiile care vizează în mod special alimentația nu au primit în 2014 decât 0,57 % din asistența oficială pentru dezvoltare la nivel mondial, ceea ce reprezintă numai 1,4 % din nevoile totale;

16.  așteaptă de la Comisie ca aceasta să-și onoreze angajamentul de a investi 3,5 miliarde EUR pentru a reduce cazurile de retard de creștere cu cel puțin 7 milioane până în 2025; evidențiază că, din cele 3,5 miliarde EUR promise, doar 400 de milioane sunt dedicate sprijinirii intervențiilor care vizează în mod special alimentația, în timp ce restul de 3,1 miliarde sunt prevăzute pentru intervențiile care iau în considerare alimentația în domenii conexe, cum ar fi agricultura, securitatea alimentară, genul, apa, salubrizarea, igiena și educația, dar care nu abordează neapărat în mod direct cauzele imediate ale subnutriției infantile;

17.  subliniază că retardul de creștere, stabilit atunci când înălțimea copilului este prea mică în raport cu vârsta și care apare atunci când alimentația necorespunzătoare cronică și infecțiile repetate în primele 1 000 de zile de viață împiedică creșterea și dezvoltarea normală, este unul dintre obstacolele majore din calea dezvoltării umane;

18.  invită Comisia și Consiliul să-i asigure UE o poziție de lider în procesul politic și să promoveze la nivel mondial și regional realizarea obiectivelor în materie de nutriție convenite la nivel internațional, care sunt clare și ambițioase; îndeamnă delegațiile UE și Comisia să promoveze strategii naționale coordonate în materie de alimentație și securitate alimentară, integrând, totodată, în cooperare cu țările partenere, obiectivele în materie de nutriție stabilite la nivel mondial în toate programele de dezvoltare și strategiile de țară relevante;

19.  solicită UE să asigure sisteme durabile de producție alimentară și să pună în aplicare practici agricole ce au o capacitate de rezistență, care să sporească productivitatea și producția, pentru a preveni denaturarea comerțului pe piețele agricole mondiale, în conformitate cu mandatul Rundei de la Doha pentru dezvoltare, precum și pentru a integra cele mai afectate țări în piața mondială a comerțului, cu scopul de a aborda insecuritatea alimentară;

20.  consideră că revizuirea cadrului financiar al UE trebuie să ia în considerare faptul că securitatea și siguranța alimentară vor constitui o provocare în următorii ani, având în vedere presiunea tot mai mare ce se exercită asupra resurselor; consideră că acest lucru ar putea ajuta la combaterea tendințelor de malnutriție atât în țările terțe, cât și în statele membre ale UE;

21.  recunoaște că, pe lângă retardul de creștere, și alte manifestări ale malnutriției, cum ar fi slăbirea cu emaciere musculară (greutate scăzută în raport cu înălțimea) și carențele de micronutrienți trebuie abordate prin intermediul politicilor agricole durabile și al sistemelor de sănătate; atrage atenția asupra faptului că fenomenul slăbirii cu emaciere musculară în Asia de Sud, care se situează la aproape 15 %, este atât de grav încât se apropie de nivelul unei probleme grave de sănătate publică;

22.  subliniază că ajutorul umanitar care vizează combaterea slăbirii cu emaciere musculară trebuie să fie completat de strategii ale Comisiei care să lege acțiunile umanitare de cele pentru dezvoltare; îndeamnă Comisia să stabilească o contribuție, în cadrul programelor pentru dezvoltare, pentru a respecta un angajament și un obiectiv definite recent cu scopul de a soluționa imediat și efectiv problema slăbirii cu emaciere musculară la copiii cu vârsta sub cinci ani;

23.  subliniază importanța promovării unor programe de educație nutrițională în școli și la nivelul comunităților locale;

24.  invită Comisia să stabilească un cadru de politică clar în vederea sprijinirii în mai mare măsură a dispozitivelor naționale de protecție socială, în conformitate cu angajamentele naționale, regionale și internaționale, care s-au dovedit a fi, în mai multe țări, un mijloc esențial de creștere a capacității de rezistență și de reducere a subnutriției;

25.  subliniază că alăptatul, cea mai naturală și mai bună sursă de hrană pentru nou-născuți și copii de vârstă mică, ar trebui garantat printr-un sprijin real oferit femeilor, asigurându-li-se un nivel adecvat de alimentație și condiții bune de muncă, rețele de sprijin social și pentru familie și dreptul la concediu de maternitate plătit;

26.  accentuează că este necesară o investiție suplimentară estimată la 7 miliarde de dolari SUA pe an pentru a atinge obiectivele mondiale legate de retardul de creștere, anemia la femei și alăptare și că o astfel de investiție ar permite, în raport cu 2015, salvarea vieții a 3,7 milioane de copii, scăderea numărului de copii care prezintă retard de creștere cu cel puțin 65 de milioane și scăderea numărului femeilor care suferă de anemie cu 265 de milioane;

27.  invită Comisia să se afirme în mai mare măsură ca lider în domeniul securității alimentare și al nutriției, întărindu-și angajamentele prin alocarea unei sume suplimentare de 1 miliard EUR pentru intervențiile care vizează în mod special nutriția cu scopul de a atinge obiectivele AMS și ODD stabilite în acest domeniu, elaborând o strategie clară cu privire la modul de punere în aplicare și de integrare a acestor obiective în planurile și politicile sale, precum și propunând o foaie de parcurs clară pentru alocarea fondurilor promise pentru perioada 2016-2020;

28.  invită Comisia și donatorii din rețeaua pentru îmbunătățirea parametrilor de nutriție (SUN) să prezinte în continuare rapoarte periodice cu privire la progresele înregistrate în cadrul angajamentelor privind alimentația pentru creștere, folosind o abordare metodologică comună de urmărire a resurselor, astfel cum s-a convenit în cadrul reuniunii rețelei SUN de la Lusaka în 2013;

29.  subliniază necesitatea ca toate politicile UE să respecte principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării; solicită, prin urmare, ca politica comercială și de dezvoltare a UE să respecte marja de manevră politică și cea din domeniul politicii economice a țărilor în curs de dezvoltare, pentru ca acestea să elaboreze politicile necesare pentru promovarea dezvoltării durabile și a demnității cetățenilor lor, inclusiv în ceea ce privește suveranitatea alimentară, respectând dreptul producătorilor locali de alimente de a deține controlul asupra terenurilor, semințelor și apei lor și respingând privatizarea resurselor naturale;

30.  solicită elaborarea unor indicatori specifici pentru punerea în aplicare a planului de acțiune al UE, inclusiv a unor indicatori care să evalueze cheltuielile ce țin cont de alimentație și pe cele care o îi sunt destinate în mod specific, redefinind codul privind alimentația de bază definit de Comitetul de asistență pentru dezvoltare (CAD) al OCDE și stabilind un indicator al CAD pentru intervențiile în care se ține cont de alimentație; insistă, în acest sens, asupra necesității de a stabili măsuri riguroase de monitorizare și de răspundere, asigurând astfel transparența și monitorizarea eficace a progreselor înregistrate;

31.  invită Comisia să încurajeze micii agricultorii să încerce și să adopte practici agricole cu o capacitate de rezistență mai mare și mai productive (cele care respectă criteriile legate de schimbările climatice și principiile agroecologice), care contribuie la schimbarea tendinței de degradare a mediului și îmbunătățesc fiabilitatea și adecvarea mijloacelor agricole de trai, o condiție necesară pentru îmbunătățirea securității alimentare și a nutriției;

32.  subliniază faptul că dreptul la apă completează dreptul la hrană și că rezoluția ONU din 2010 încă nu a dus la o acțiune decisivă pentru a include dreptul la apă în rândul drepturilor omului;

33.  subliniază importanța cooperării cu fermierii privind soiurile de culturi la prețuri accesibile, adaptate la nivel local și îmbunătățite, precum și a asigurării unei capacități de producție a semințelor rezilientă și adaptabilă, în proprietate internă, care să se poată autosusține și să nu depindă de finanțare din partea donatorilor pentru a supraviețui;

34.  solicită UE și statelor sale membre să nu sprijine culturile de OMG-uri atunci când își îndeplinesc angajamentele privind nutriția și securitatea alimentară în lume;

35.  invită Comisia și alți donatori și organisme să îmbunătățească colectarea datelor defalcate și complete care țin cont de alimentație, pentru a canaliza mai bine acțiunile viitoare;

36.  insistă asupra necesității unei abordări holistice a provocării pe care o reprezintă subnutriția și care necesită adoptarea unor măsuri într-o gamă largă de sectoare economice și sociale; subliniază, prin urmare, importanța încheierii unor parteneriate cu mai multe părți interesate și a rolului esențial pe care îl joacă sectorul privat în îmbunătățirea securității alimentare, în intensificarea intervențiilor care vizează alimentația, în special prin inovare și investițiile în agricultura sustenabilă, precum și în îmbunătățirea practicilor sociale, economice și de mediu din sistemele agricole și alimentare;

37.  invită Comisia să acționeze în continuare ca un lider în rândul donatorilor în ceea ce privește eradicarea malnutriției, accelerându-și eforturile depuse pentru realizarea angajamentelor asumate și pledând activ pentru verificarea progreselor înregistrate în raport cu angajamentele din 2013 privind alimentația pentru creștere, precum și pentru asumarea unor angajamente suplimentare care să vizeze eliminarea deficitului de finanțare în domeniul nutriției;

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Uniunii Africane, FAO și Organizației Mondiale a Sănătății.

(1) http://www.oecd.org/development/effectiveness/49650173.pdf
(2) FAO (2015), Cadrul de acțiune pentru securitate alimentară și nutriție în cazul crizelor prelungite.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0247.
(4) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 75.
(5) JO C 289, 9.8.2016, p. 71.
(6) JO C 346, 21.9.2016, p. 88.
(7) http://www.foodpolicymilano.org/wp-content/uploads/2015/10/Milan-Urban-Food-Policy-Pact-EN.pdf
(8) Surse: Raport al Raportorului special privind dreptul la alimentație, Olivier De Schutter, 24 ianuarie 2014, http://www.srfood.org/images/stories/pdf/officialreports/20140310_finalreport_en.pdf

Aviz juridic - Politica de confidențialitate